INUNDAŢIILE – FENOMENE HIDRICE DE RISC I. INTRODUCERE Riscurile hidrice reprezintă ansamblul de ameninţări asupra populaţiei, bunurilor acesteia şi mediului datorate proceselor hidrice, respectiv apei de la suprafaţa Pământului, procese exprimate calitativ şi cantitativ. Cea mai mare parte a proceselor hidrice sunt strâns legate şi determinate de cele atmosferice sau chiar geomorfice, de aceea, ca fenomen hidric de risc, inundaţiile sunt cele mai reprezentative. Acest lucru este clar exprimat şi în clasificarea genetică a fenomenelor de risc(Sorocovschi, 2002): Fenomene hidrice extreme: inundaţiile, seceta hidrologică; Fenomene şi procese hidrodinamice care pot avea impact negativ asupra populaţiei şi mediului: valurile, mareele, curenţii, oscilaţia nivelului Oceanului Planetar, gheţarii, avalanşele; Fenomene şi procese hidrice staţionare: excesul de umiditate, alunecările de teren; Fenomene şi procese legate de interfeţe hidrice, respectiv de amestecul apelor continentale cu cele marin – oceanice, în regiuni litorale intens populate. • •
• •
Fig. 1 – Riscul la inundaţii şi reducerea lui Sursă: www.apfm.info/pdf II. INUNDAŢIILE – FENOMENE HIDROMETEOROLOGICE EXTREME Inundaţia este acoperirea temporară cu apă a unei porţiuni de teren ca urmare a creşterii nivelului apei unui râu, lac sau altă masă de apă.(Grecu, 2006)
1
Aşadar, inundaţiile sunt provocate de un surplus de apă care depăşeşte capacitatea de transport a albiei minore şi ca urmare se revarsă în albia majoră, acoperin d porţiuni de teren care în mod normal nu sunt afectate de creşteri ale nivelurilor medii sau mici. Din punct de vedere hidrologic, o inundaţie poate fi orice creştere a nivelului apei, ori a debitului peste un nivel care depăşeşte malurile albiei minore. În acest fel, în această categorie pot fi incluse şi terenurile din zonele de câmpie, temporar inundate ca urmare a creşterii nivelului apelor subterane până la intersectarea suprafeţei topografice şi stagnarea la suprafaţa solului, perioade îndelungate de timp. Se mai pot întâlni astfel de fenomene şi în zonele scoase devaluri sub dominaţia mărilor,ecare accidental pot inundate, sau în celevedere care pot intra înlitorale raza derecent acţiune a unor marine provocat de cutremurele de fi pământ. Având şi aceste consideraţii, este general valabilă şi acceptată şi următoarea definiţie: "zona inundabilă este o . suprafaţă joasă care poate fi acoperită cu ape la o creştere de nivel a unei mase de apă" Cauzele inundaţiilor se pot împărţi în două mari categorii: naturale şi antropice. a) Cauze naturale Apariţia inundaţiilor se datorează în primul rând unor factori naturali legaţi de condiţiile climatice care generează cantităţi mari de precipitaţii, furtuni etc. Cauzele climatice presupun o creştere a nivelurilor sau debitelor peste valorile normale şi revărsarea apelor în areale limitrofe ca urmare a unor fenomene climatice deosebite, cum ar fi: - ploile, în special cele torenţiale, care constau în căderea unor cantităţi mari de precipitaţii întrun timp foarte scurt, astfel încât capacitatea de infiltrare a solului este repede depăşită şi aproape întreaga cantitate de apă căzută se scurge spre reţeaua de văi generând viituri, depăşirea capacităţii de transport a albiilor minore şi deversarea apelor în albiile majore; În cazul râurilor, viiturile cu amplitudini mari de nivel stau la baza producerii inundaţiilor în albiile majore. Cea mai importantă caracteristică a unei viituri este înălţimea apei în albie, pentru că, înainte de toate, ea este generată de o creştere a nivelului apelor. Pentru a se produce o inundaţie este însă necesar ca în lungul râului să existe o luncă inundabilă, excepţie făcând sectoarele de chei şi defileele din lungul râurilor unde nu se produc inundaţii chiar la creşteri spectaculoase ale nivelurilor. Pe Glob, vituriile şi deci inundaţiile au o frecvenţă mai mare în climatele în care precipitaţiile cad preponderent sub formă de ploi, distingându-se în acest sens mai multe categorii: viituri mediteraneene(sudul Franţei, sudul Italiei, Sicilia, Sardinia etc), viituri oceanice(vestul Franţei, Marea Britanie, centrul şi estul Statelor Unite ale Americii), viituri de vară, specifice zonei temperate, în special pentru Europa Centrală, şi viituri tropicale, care apar în regiunile afectate de cicloni tropicali sau de tornade. - topirea zăpezilor, ce afectează mai ales zonele climatelor temperat şi rece. De regulă, procesul de topire a zăpezilor apele sau mai de vară înalte. Acest proces poate fii însă acceleratgenerează de invaziile demari masededeprimăvară aer cald sau, ales,îndezonele căderea precipitaţiilor din acest interval. Astfel de viituri sunt spectaculoase pe râurile din vestul Statelor Unite, pe Columbia, pe Volga, Obi, Enisei şi Lena; - zăpoarele, care apar pe râurile din zona climatului temperat continental sau subpolar, dar cu precădere pe cele care curg de la sud spre nord în Rusia şi în Canada; - excesul de umiditate, pentru care un bun exemplu poate fi perioada anilor 1969-1973, când în România, în foarte multe areale depresionare sau pe interfluvii orizontale cu ape freatice la mică adâncime s-au produs inundaţii. De asemenea, s-a înregistrat şi o creştere a nivelului lacurilor naturale din crovuri, inundarea crovurilor frecvent seci, a unor suprafeţe joase de luncă şi a unor terenuri orizontale care în mod normal erau emerse. Cauze parţial climatice stau uneori la baza declanşării undelor de viitură şi a inundaţiilor:
2
- furtunile puternice, care sunt provocate de cicloni sau de vânturile musonice, afectând coastele marine(Golful Mexic, Filipine, India, Bangladesh, Alaska, China, vestul Europei, Japonia, Statele Unite ale Americii); - topirea bruscă a zăpezilor şi a gheţurilor , care sunt produse de erupţii vulcanice(Islanda, Norvegia, gheţarul Hardanger în Munţii Anzi); - cutremurele de pământ, în special cele produse în domeniul marin, ce provoacă valuri foarte mari, care se transmit rapid şi care distrug pe coaste tot ceea ce apare în calea lor(coastele Mării Mediterane, Mării Caraibelor şi ale Asiei). , dintre care, cel mai mare impact îl au: b) Cauze antropice - despăduririle efectuate de om în decursul timpului în toate regiunile Globului, care au modificat foarte mult o serie de verigi ale circuitului hidric şi prin aceasta au favorizat o scurgere mai putenică a apelor pe versanţi. Ca urmare, amplitudinea viiturilor a crescut, de unde şi niveluri mai mari şi o sporire a pericolului de inundare a terenurilor joase din lungul râurilor; - construcţiile hidrotehnicerealizate fără a se cunoaşte suficient de bine probabilitatea de apariţie a nivelurilor şi e debitelor maxime, care pot pune în pericol comunităţi umane şi bunuri materiale. Un bun exemplu în acest sens pot fi accidentele legate de o serie de calcule greşite ale planurilor pentru baraje, de defectele rezultate la încastrarea corpului barajelor în roca de bază, de calcularea greşită a rezistenţei barajelor etc.(exemplu: ruperea barajului Malpasset din sudul Franţei, pe râul Reyran, la 80 km de Nisa, în anul 1959, a distrus case, poduri, calea ferată pe 2 000 m, parţial oraşul Frejus, iar pe cele 43 000 ha inundate nu au rămas decât ruine şi noroi; au pierit 421 de persoane, 1 138 sinistraţi, 100 distruse complet, 700 case avariate, 200 vehicule distruse, pagube de 30 miliarde de franci, fără case a socoti barajul); - ruperea digurilor fluviale sau marine pe cale naturală(un exemplu concret ar fi situaţia din vestul Europei, unde în Ţările de Jos, s-au construit diguri marine care au scos se sub apele mării suprafeţe întinse care, deşi în prezent sunt intens folosite şi locuite, se află într-un permanent pericol de a fi inundate); - ruperea deliberată a barajelor şi digurilor(exemplu: barajul Dneproghes de pe Nipru a fost distrus de armata rusă, în retragere, în cel de-al Doilea Război Mondial, pentru ca armatele germane care înaintau să nu poată folosi energia produsă); - lucrările de canalizare a albiei subdimensionate şi podurile cu o deschidere prea mică care determină o micşorare a secţiunii de scurgere însoţite de producerea de inundaţii în amonte; - suprafeţele acoperite de asfalt şi suprafeţele acoperite de clădiri care împiedică infiltrarea apei, mărind, în acest fel cantitatea de apă scursă. Recordul de victime o inundaţie s-a înregistrat în 1887 în China, cândviaţa fluviul Huang-He a acoperit peste provocate 15 000 kmde2 de teren în partea septentrională a ţării, curmând a circa 1 000 000 de persoane. (Migliorini, 1980) Sunt cunoscute cronicile calamităţilor legate de umflarea cursurilor de apă în Asia de Sud-Est (nordul Indiei, partea de est a Chinei, Coreea de Nord ş.a.) ca urmare a ploilor musonice din sezonul de vară. Aici, ţara cea mai afectată este Bangladesh-ul, circa 30% din suprafaţa acesteia fiind acoperită periodic de ape. În China terenurile inundabile depăşesc 1 000 000 km 2 în lungul fluviilor Huang He şi Yangtze. În iulie 1996, în partea central-sudică a Chinei, între Guizhou şi Zhejiang, fluviul Yangtze a inundat mai multe milioane de hectare, ca urmare a "celor mai mari ploi din ultimii 50 de ani", cum au fost acestea apreciate. Deşi fluviul dispune de lacuri cu drenaj reversibil care amortizează enormele viituri de vară, efectele unui muson foarte ploios asupra uneia din cele mai populate regiuni din lume, au fost catastrofale.
3
În Coreea de Nord, în 1995, a fost devastată o suprafaţă de 4 000 km 2, circa o jumătate de milion de oameni rămânând fără locuinţă. În Cambodgia, Vietnam şi Malaysia cea mai mare parte a populaţiei trăieşte în regiuni inundabile (utilizate în cultura orezului şi a altor plante care necesită multă apă). Riscul la inundaţii este amplificat întrucât ploile se abat asupra acestor sisteme de culturi inundate care tind, în condiţii normale sezoniere de aport de apă, să regularizeze în spaţiu şi să prelungească în timp extensia suprafeţelor cu apă. În România se produc anual circa 10-15 viituri, cu o frecvenţă mai mare la altitudini mijlocii în Carpaţi şi Subcarpaţi şi mai redusă spre regiunile de câmpie. Inundaţiile catastrofale (cu asigurări de 0,5-1,0%, produse odată la 50, respectiv 100 de ani) au drept cauză ploile torenţiale combinate cu topirea bruscă a zăpezii. Cele mai frecvente viituri se produc în partea de vest a ţării (un procent însemnat aparţinând anotimpului de iarnă), unde frecvenţa anuală de apariţie este de 30-40%. Primăvara se formează cu regularitate viituri prin topirea zăpezii (a cărei acumulare este asigurată de condiţiile termice negative din timpul iernii), peste care se suprapun ploile de primăvară. La începutul verii viiturile au caracter general pe teritoriul ţării, sunt datorate ploilor abundente şi au o frecvenţă de 15-20% în zona de câmpie şi 25-30% în zonele montane. Toamna viiturile sunt mai rare, se datorează ploilor din perioada octombrie-noiembrie şi au o frecvenţă mai ridicată în Banat şi Oltenia; Se estimează că suprafaţa maximă expusă inundaţiil or în ţara noastră este de circa 3,5 milioane ha, ceea ce reprezintă 15% din teritoriul ţării. Principalele zone inundabile sunt următoarele: Câmpia Dunării – 8– 000 485000 000ha, ha,zona Bazinul Siretului – –300 Câmpia Crişurilor 200 000 000 ha, ha,Câmpia BazinulBanatului Oltului – –160 Someş-Crasna 140000 000ha,ha, Bazinul Prutului – 90 000 ha, Bazinul Argeşului – 80 000 ha, Bazinul Mureşului – 60 000 ha, Bazinul Ialomiţei – 50 000 ha, bazinele Jiului şi Someşului – cu câte 20 000 ha fiecare, Bazinul Călmăţuiului – 10 000 ha. Când căderea precipitaţiilor se combină cu topirea zăpezilor din zona montană se produc viituri catastrofale (precum cele din luna mai 1970, generalizate la nivelul întregii ţări, cele mai puternice din istoria ţării. Prezenţa rocilor argiloase a favorizat fenomenul de scurgere pe versanţi, circa 90% din precipitaţii ajungând rapid în reţeua hidrografică. Viiturile au afectat 1 500 de localităţi, 45 000 case au fost dărâmate sau grav avariate, înregistrându-se circa 170 de victime şi pagube de peste 1 miliard dolari). În anul 2005, din aprilie şi până în septembrie, România a fost măturată de 6 valuri succesive de inundaţii, cauzate de ploi abundente (uneori de peste 250 l/m 2), scurgerea de pe versanţi, tăieri abuzive ale Asău, în Vrancea de ori. pe râurile mari au fost de zeci de ori mai mari (pe pădurii Siret de(în 12 zona ori), iar pe afluenţii maietc.). mici,Debitele de sute de În Banat inundaţiile au fost agravate printr-o eroare a autorităţilor, care în momentul în care debitele de pe Bega au atins valori alarmante, din dorinţa de a proteja oraşele mari Lugoj şi Timişoara, au decis devierea apelor spre râul Timiş. Situaţia a scăpat de sub control, volumul uriaş de apă a înghiţit zone întinse de câmpie joasă din spatele digurilor de protecţie din lungul râurilor respective şi, implicit numeroase sate. În luna septembrie a aceluiaşi an o serie de localităţi din judeţul Covasna au fost măturate, doar în 15 minute, de o viitură care a atins în unele locuri 7 m înălţime. Bilanţul inundaţiilor din 2005 a fost dramatic: 69 de morţi, 4 500 de case distruse, 45 000 de case afectate, mii de hectare de terenuri agricole distruse.
4
III. INUNDAŢIILE – FENOMENE DE RISC "Inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, care prin mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce dereglează buna desfăşurare a activităţilor socialeconomice din zona afectată."
Inundaţiile constituie naturaleinundaţii şi sunt oconstituie componentă cicluluifenomenele hidrologicnaturale natural al Pământului. Inundaţiile şi, înfenomene special, marile unelea dintre care au marcat şi marchează profund dezvoltarea societăţii umane, ele fiind din punct de vedere geografic, cele mai răspândite dezastre de pe Glob şi totodată şi cele mai mari producătoare de pagube şi victime omeneşti. În acelaşi timp, marile inundaţii au constituit factorul declanşator şi catalizatorul unor mari schimbări în modul de abordare a acestui fenomen, de la acceptarea inundaţiilor, la încercarea omului de a se împotrivi inundaţiilor, la cele de apărare împotriva acestora şi până la prevenirea inundaţiilor.
Fig. 2 - Harta riscului de inudaţii la nivel global Sursă: www.careclimatechange.org Riscul la inundaţii este caracterizat prin natura şi probabilitatea sa de producere, gradul de expunere al receptorilor (numărul populaţiei şi al bunurilor), susceptibilitatea la inundaţii a receptorilor şi valoarea acestora, rezultând implicit că pentru reducerea riscului trebuie acţionat asupra acestor caracteristici ale sale.
5
Fig. 3 – Etapele evaluării riscului la inundaţii Sursă : www.mmediu.ro Diminuare riscului inundaţiilor este uşurat de faptul că locul lor de manifestare este predictibil şi adesea este posibilă o avertizare prealabilă, iar în mod obişnuit este posibil să se precizeze şi cine şi ce va fi afectat de inundaţii. Prognoza inundaţiilor se elaborează atunci când informaţia meteorologică şi hidrologică permite prognoza maximelor de viitură peste cotele de apărare, pe baza precipitaţiilor care au depăşit pragurile critice şi/sau a topirii bruşte a stratului de zăpadă, a precipitaţiilor prognozate, a propagării viiturilor şi a altor cauze. Pentru aceasta, avertizările meteorologice şi hidrologice joacă un rol deosebit de important şi constau într-un mesaj de tip text, însoţit de o hartă, cu menţionarea regiunilor ce urmează să fie posibil afectate, cu precizarea intensităţii fenomenului pentru fiecare regiune, precum şi a intervalului de prognoză. Fiecare regiune va fi colorată în verde, galben, portocaliu sau roşu, după nivelul de avertizare necesar, iar actualizarea culorilor se va face zilnic, în funcţie de durata şi de severitatea fenomenului meteorologic semnalat. LEGENDA DE CODURI DE CULORI PENTRU ATENŢIONĂRILE ŞI AVERTIZĂRILE METEOROLOGICE: CODUL VERDE: Nu indică nici o precauţ ie particulară pentru perioada imediat următoare, dar nu implică o vreme frumoasă sau neapariţia în următoarele zile a unor fenomene meteorologice periculoase ce pot perturba diverse activităţi. CODUL GALBEN: Se va folosi pentru fenomene meteorologice temporar periculoase pentru anumite activităţi, dar altfel obişnuite pentru perioada respectivă sau zona specificată. Se recomandă urmărirea periodică a evoluţiei fenomenelor meteorologice pentru detalii cu privire la intensitatea fenomenelor în zilele următoare. CODUL PORTOCALIU: Se aplică acelor fenomene meteorologice prevăzute a fi periculoase, cu un grad de intensitate mare. CODUL ROŞU: Se aplică acelor fenomene meteorologice prevăzute a fi periculoase, cu un grad de intensitate foarte mare şi cu efecte dezastruoase. •
6
Fig. 4 – Coduri de culori pentru atenţionări şi avertizări meteorologice Sursă: www.meteoromania.ro LEGENDA DE CODURI DE CULORI PENTRU AVERTIZĂRILE ŞI ALERTELE HIDROLOGICE: COD GALBEN: Risc de viituri sau creşteri rapide ale nivelului apei neconducând la pagube semnificative, dar necesită o vigilenţă sporită în cazurile de activităţi sezoniere şi/sau expuse la inundaţii. Depăşire COTE DE ATENŢIE. COD PORTOCALIU: Risc de viituri generatoare de revărsări importante, susceptibile de a avea impact semnificativ asupra vieţii colectivităţilor şi siguranţei bunurilor şi persoanelor. Depăşire COTE DE INUNDAŢIE. COD ROŞU: Risc de viituri majore. Ameninţare directă şi generalizată asupra siguranţei persoanelor şi bunurilor. Depăşire COTE DE PERICOL. •
IV. IMPACTUL INUNDAŢIILOR ASUPRA POPULAŢIEI ŞI MEDIULUI Pagube economice directe constau, aşa cum s-a arătat la fiecare caz în parte, din pierderile de vieţi omeneşti din localităţile afectate total sau parţial, din numărul de case distruse sau avariate, din obiectivele industriale afectate. Tot pagube directe se pot produce şi la obiectivele agricole şi zootehnice care înregistrează pierderi animale în cazul în care acestea nu au putut fi evacuate din zona devastată. Este afectată direct cu pagube materiale reţeaua de drumuri şi căi ferate, reţeaua de transport de gaze, petrol sau apă potabilă şi industrială şi, de asemenea, reţeaua de linii electrice şi de comunicaţii, în cazul în care stâlpii de susţinere au fost avariaţi. Aşa cum reiese din exemplele date, pot fi afectate o serie de construcţii hidrotehnice, lacuri de baraj, prin distrugere completă, avariere sau pur şi simplu colmatare. Alte pagube directe se pot produce la depozitele de materiale sau de materii prime dacă acestea sunt amplasate în zone inundabile.
7
Fig. 5 – Evaluarea pagubei Sursă: www.mmediu.ro Pagube economice indirecte sunt reprezentate de efectele pe cale le au inundaţiile asupra întreruperii temporare sau permanente a proceselor de producţie, asupra întârzierilor produse în livrarea produselor şi chiar prin reducerea exportului. Intervin apoi costurile suplimentare de transport, cele de apărare prin măsurile adoptate în timpul inundaţiilor, fără a mai vorbi de cheltuielile efectuate pentru normalizarea situaţiei şi reluarea activităţilor economice, ca şi pentru plata asigurării bunurilor materiale şi umane. Pe lângă pagubele economice care pot fi cuantificate, inundaţiile au şi efecte care se răsfrâng atât asupra vieţii sociale, cât şi asupra mediului înconjurător prin consecinţele de ordin ecologic pe care ele le pot produce. Efectele sociale negative constau în primul rând în pierderile de vieţi omeneşti şi consecinţele ulterioare ale acestora asupra vieţii comunităţilor umane şi ale societăţii în general. În timpul inundaţiilor se desfăşoară acţiuni de evacuarea a populaţiei care medicală duc la generarea efecte psihologice negative,ample iar dacă nu sunt luate măsurile de protecţie necesare,desepanică poate cu ajunge la declanşarea unor epidemii. Pe perioada inundaţiilor sunt drastic diminuate veniturile populaţiei fie prin întreruperea activităţilor, fie prin pagubele directe pe care le suportă comunităţile riverane. Tot în această categorie trebuie introduse şi distrugerea unor valori culturale ale comunităţilor umane din arealele afectate. Efectele ecologice negative sunt evidente prin degradarea mediului ambiant, prin afectarea stării de calitate a factorilor săi. În timpul inundaţiilor, are loc poluarea apelor de suprafaţă prin antrenarea în albiile de râu a tuturor deşeurilor de pe malurile apelor, prin descompunerea animalelor înecate şi transportate, prin ruperea conductelor de transport a produselor petroliere etc. Are loc o poluare a apelor subterane şi chiar poluarea solurilor din zonele inundate în cazul în care apele transportă astfel de substanţe. Tot în această categorie pot fi incluse şi efectele asupra reliefului şi asupra peisajului, care sunt de asemenea importante, mai ales prin urmările lor. Sunt cazuri în care la viituri se produc spectaculoase eroziuni de maluri şi în albie. 8
Foto 1 – Dezastru ecologic provocat de inundaţii în Zambia Sursă: www.guardian.co.uk/science V. MANAGEMENTUL RISCULUI LA INUNDAŢII Inundaţiile produse în numeroase ţări în ultimii 5 - 10 ani şi consecinţele ce le-au urmat, au condus, pe fondul unei creşteri a responsabilităţii sociale, la o nouă abordare, aceea de management al riscului la inundaţii, abordare în care conşt ientizarea şi implicarea comunităţilor umane au un rol esenţial în evitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi reducerea pagubelor.
Fig. 6 – Managementul riscului de inundaţii Sursă: www.apfm.info/pdf 9
Managementul riscului la inundaţii înseamnă aplicarea unor politici, proceduri şi practici având ca obiective identificarea riscurilor, analiza şi evaluarea lor, tratarea, monitorizarea şi reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora astfel încât comunităţile umane, toţi cetăţenii, să poată trăi, munci şi să-şi satisfacă nevoile şi aspiraţiile într-un mediu fizic şi social durabil. Problema esenţială în managementul riscului la inundaţii este aceea a riscului acceptat de populaţie, ştiut fiind că nu există o protecţie total ă împotriva inundaţiilor (risc zero), după cum nu există nici un consens asupra riscului acceptabil. În consecinţă, riscul acceptabil trebuie să fie rezultatul între riscul guvernamentale. şi beneficiile atribuite unei activităţi ca urmare a reducerii riscului la inundaţiiunui sauechilibru a unei reglementări Diminuarea pagubelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti ca urmare a inundaţiilor nu depinde numai de acţiunile de răspuns întreprinse în timpul inundaţiilor, acţiuni abordate uneori separat, sub denumirea de managementul situaţiilor de urgenţă. Diminuarea consecinţelor inundaţiilor este rezultatul unei combinaţii ample, dintre măsurile şi acţiunile premergătoare producerii fenomenului, cele de management din timpul desfăşurării inundaţiilor şi cele întreprinse post inundaţii (de reconstrucţie şi învăţăminte deprinse ca urmare a producerii fenomenului). Deşi practica mondială a demonstrat că apariţia inundaţiilor nu poate fi evitată, ele pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces sistematic care conduce la un şir de măsuri şi acţiuni menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene. a) Măsuri de protecţie În ultimul secol, comunităţile umane stabilite sau cu activităţi în regiunile supuse inundaţiilor au depus efort conjugat, bazatacestor pe experienţa şi informaţiile acumulate, a-şi proteja bunurile vieţile un omeneşti contra furiei fenomene. Dintre acestea, de ceapentru mai mare importanţă sunt şi digurile şi lacurile de acumulare. Digurile scot de sub influenţa inundaţiilor suprafeţe apreciabile de teren arabil, apără localităţi şi bunuri materiale situate în areale expuse. Pentru reuşita unor astfel de lucrări se fac studii detaliate pentru a vedea periodocitatea de apariţie a unor astfel de fenomene, precum şi amplitudinea nivelurilor la diferite probabilităţi. Lacurile de acumulare s-au construit cu scopul de a reţine apele din perioadele cu exces şi a le folosi în perioadele cu deficit. Aceste lacuri, de regulă contruite în salbă, preiau surplusul de apă din timpul viiturilor, îl stochează şi îl refolosesc în cazul în care scurgerea are valori minime şi sunt necesare mai multe resurse de apă. În acest fel se produce o atenuare a undelor de viitură şi apele se pot folosi pentru hidroenergie, alimentări cu apă potabilă şi industrială, piscicultură, irigaţii şi agrement. ca să măsuri de protecţie se pot menţiona şi o serieprin de regularizarea lucrări care semalurilor(tăierea efectuează directunor în albiile de râuTot care le mărească capacitatea lor de transport meandre, tăierea de canale care să preia o parte din apele în exces) sau zone joase de tip polder care să preia o parte din apele viiturilor cu scopul de a le atenua. b) Măsuri de prevedere Măsurile de prevedere reprezintă un alt mijloc major de a ne apăra de inundaţii, mai ales acolo unde nu s-a reuşit să se construiască diguri sau lacuri de acumulare. Aceste măsuri merg de la măsurarea şi transmiterea nivelurilor până la supravegherea situaţiilor critice prin sateliţi. Măsurarea şi transmiterea nivelurilor care se înregistrează la mirele hidrometrice instalate în lungul râurilor este o măsură de prevedere care se impune. La fiecare miră hidrometrică s-au stabilit dinainte două repere importante şi anume: cota de atenţie şi cota de inundaţie, care dacă sunt depăşite, indică posibilitatea ca apele râului să se revarse în albia majoră, provocând inundaţii.
10
Prognoza evoluţiei undelor de viitură se realizează tocmai pe baza acestor transmisii pentru a cunoaşte dinainte dimensiunea pericolului şi a se putea lua măsurile necesare pentru prevenirea populaţiei şi evacuarea zonei inundabile. De asemenea, măsurile necesare asociate inundaţiilor pot fi împărţite şi în: a. Activităţi preventive (de prevenire, de protecţie şi de pregătire): Aceste acţiuni sunt concentrate spre prevenirea/diminuarea pagubelor potenţiale generate de inundaţii prin:
• evitarea construccuţieiprezentarea de locuinţe înşi documentaţiile de obiective social culturale aşi/sau economice zonele potenţial inundabile, de e,urbanism datelor privindînefectele inundaţiilor anterioare; adaptarea dezvoltărilor viitoare la condiţiile de risc la inundaţii; promovarea unor practici adecvate de utilizare a terenurilor şi a terenurilor agricole şi silvice; • realizarea de măsuri structurale de protecţie, inclusiv în zona podurilor şi podeţelor; • realizarea de măsuri nestructurale (controlul utilizării albiilor minore, elaborarea planurilor bazinale de reducere a riscului la inundaţii şi a programelor de măsuri; introducerea sistemelor de asigurări etc.); • identificarea de detaliu, delimitarea geografică a zonelor de risc natural la inundaţii de pe teritoriul unităţii administrativ – teritoriale, înscrierea acestor zone în planurile de urbanism general şi prevederea în regulamentele de urbanism a măsurilor specifice privind prevenirea şi atenuarea riscului la inundaţii, realizarea construcţiilor şi utilizarea terenurilor; • implementarea sistemelor de prognoză, avertizare şi alarmare pentru cazuri de inundaţii; • întreţinerea infrastructurilor existente de protecţie împotriva inundaţiilor şi a albiilor cursurilor de apă; • execuţia lucrărilor de protecţie împotriva afuierilor albiilor râurilor în zona podurilor şi podeţelor existente; • comunicarea cu populaţia şi educarea ei în privinţ a riscului la inunda ţii şi a modului ei de a acţiona în situaţii de urgenţă. b. Activităţi de management operativ (managementul situaţiilor de urgenţă) ce se întreprind în timpul desfăşurării fenomenului de inundaţii: • detectarea posibilităţii formării viiturilor şi a inundaţiilor probabile; • prognozarea evoluţiei şi propagării viiturilor în lungul cursurilor de apă; • avertizarea autorităţilor şi a populaţiei asupra întinderii, severităţii şi a timpului de apariţie al inundaţiilor; • organizarea şi acţiuni de răspuns ale autorităţilor şi ale populaţiei pentru situaţii de urgenţă; • asigurarea de resurse (materiale, financiare, umane) la nivel judeţean pentru intervenţia operativă; • activarea instituţiilor operaţionale, mobilizarea resurselor etc. c. Activităţi ce se întreprind după trecerea fenomenului de inundaţii: • ajutorarea pentru satisfacerea necesităţilor imediate ale populaţiei afectate de dezastru şi revenirea la viaţa normală; • reconstrucţia clădirilor avariate, a infrastructurilor şi a celor din sistemul de protecţie împotriva inundaţiilor; • revizuirea activităţilor de management al inundaţiilor în vederea îmbunătăţirii procesului de planificare a intervenţiei pentru a face faţă unor evenimente viitoare în zona afectată, precum şi în alte zone.
11
VI. INFORMAREA ŞI EDUCAREA POPULAŢIEI Un alt aspect important al unui managemnent eficient al riscului la inundaţii este informarea şi educarea populaţiei. În această acţiune trebuie să se implice toate autorităţile, societatea civilă, cetăţenii. • În vederea informării şi educării populaţiei în problemele inundaţiilor, autorităţile cu atribuţii şi responsabilităţi gestionarea urgenţă provocate de inundaţii vor elabora ghiduri, a îndrumare, pliante,în afişe ce vorsituaţiilor cuprindedeinformaţii asupra cauzelor producerii inundaţiilor, modalităţilor de prevenire a acestora, precum şi a acţiunilor de protecţie şi intervenţie individuală şi de grup. • Distribuţia materialelor informative referitoare la prevenirea şi protecţia populaţiei în caz de inundaţii se face prin grija autorităţilor administraţiei publice locale cu participarea activă a instituţiilor de cult şi de învăţământ. • În zonele expuse riscului la inundaţii trebuie utilizate forme speciale de comunicare cu populaţia, de educare a acesteia în care trebuie să se implice toate instituţiile statului şi ale comunităţii. • Populaţia trebuie învăţată cum să se comporte înainte de inundaţii, în timpul acestora, în timpul evacuării şi după trecerea fenomenului. Ideea de bază trebuie să fie aceea că fiecare comunitate situată întro zonă inundabilă trebuie să fie adaptată inundaţiilor, pornind de la ideea că vieţuirea într-o zonă inundabilă atrage în mod inevitabil consecinţe. • În acestora. vederea adaptării la inundaţii a comunităţii trebuie realizate campanii de informare adaptate pe nevoile
VII. CONCLUZII În concluzie, inundaţiile reprezintă unele dintre cele mai frecvente hazarde hidrologice, care, dea lungul timpului, au avut un impact major asupra apariţiei, evoluţiei şi dezvoltării unor regiuni sau chiar au jucat un rol hotărâtor în dispariţia unora dintre acestea. Inundaţiile au scos, de asemenea, în evidenţă, vulnerabilitatea comunităţilor umane expuse riscului, manifestată prin slaba lor capacitate de a putea absorbi efectele fenomenului şi de a se reface după trecerea acestuia. Toate acestea sunt argumente pentru a schimba optica asupra modului de abordare a problemelor inundaţiilor şi a trecepotenţiale de la conceptul de acţiune dereceptorilor tip pasiv, ladeconceptul de acţiune vederea reducerii pagubelor şi a vulnerabilităţii risc la inundaţii, toateactivă sunt în argumente în favoarea unui manage ment al inundaţiilor cât mai eficient care să implice toate autorităţile, societatea civilă, cetăţenii, pentru că: ”
12
BIBLIOGRAFIE: Grecu Florina, Hazarde şi riscuri naturale , Editura Universitară, Bucureşti, 2006 Bălteanu Dan, Hazarde naturale şi antropogene, Editura Corint, Bucureşti, 2000 http://www.mmediu.ro/vechi/departament_ape/gospodarirea_apelor/inundatii/strategie_inundat ii.pdf (14.11.2011) http://www.rowater.ro/Continut%20Site/Dispozi%C5%A3ii%20generale.aspx (14.11.2011) http://www.careclimatechange.org/publications/global-reports/42-%20humanitarian-implications-ofclimate-change=42 (14.11.2011) http://www.environment-agency.gov.uk/homeandleisure/floods/default.aspx (14.11.2011) http://www.apfm.info/pdf/ifm_tools/Tools_Urban_Flood_Risk_Management.pdf (14.11.2011) http://www.isubraila.eu/admin/inspectiadeprevenire/inundatiifenomene%20meteorologice %20periculoase.pdf (14.11.2011) http://www.mdrl.ro/_documente/transparenta/consultari_publice/strategie_inundatii/strategia_inundatii .pdf (14.11.2011) http://ayeshsoul.blogspot.com/2011/05/pakistan-flood-victims-still.html (14.11.2011) http://www.guardian.co.uk/science/2008/jan/21/environmental.debt1 (14.11.2011) http://geoconfluences.ens-lyon.fr/doc/transv/Risque/images/Inondations.gif (14.11.2011)
13
