Fiabilitate şi siguranţă în funcţionare Cursul nr. 7
Securitatea sistemelor tehnice şi tehnologice Obiective
Identificarea defectelor şi disfuncţiilor sistemelor tehnice şi cuantificarea riscului tehnic
Stabilirea domeniilor riscului tehnic pentru o instalaţie
CE ESTE RISCUL - STANDARD CEI 812/1985 Defineşte riscul: probabilitatea probabilitatea producerii unei vătămări sau afecţiuni a organismului organismului uman cu anumită gravitate şi frecvenţă a consecinţelor - STANDARD EN ISO 12100-1:2003 12100-1:2003 (fost EN 292-1) Parametrii de cuantificare a riscului: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime previzibile a acţiunii factorului de risc asupra organismului uman - STANDARD EN ISO 14121-1:2007 14121-1:2007 (fost EN 1050) Stabileşte principiul de evaluare a riscului: identificarea factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea dimensiunii riscurilor pe baza combinaţiei între gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime previzibile a acţiunii factorului de risc asupra organismului uman - Prezintă în rezumat şase metode de evaluare a riscurilor (HAZOP, MOSAR, AMDEC, DELPHI, WHAT IF, APR)
Accidentul tehnic Prin accident tehnic se înţelege evenimentul întâmplător şi neprevăzut, întotdeauna nedorit, survenit în timpul funcţionării (conforme / normale sau necomforme / anormale) sistemului tehnic / tehnologic, care cauzează o cedare sau o avarie a acestuia.
DE CE ESTE NECESARĂ EVALUAREA RISCURILOR SITUAŢIA MORBIDITĂŢII PROFESIONALE ÎN EUROPA 205 milioane angajaţi în Europa 7 milioane accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale pe an 159 000 decese cauzate de bolile profesionale 7 460 decese provocate de accidentele de muncă La fiecare 3,5 minute există în Europa un accident de muncă soldat cu deces • La fiecare 4,5 secunde un lucrător european este implicat într-un accident de muncă cu ITM de cel puţin 3 zile • • • • •
Cedare - Defectare • Consecinţa unui accident tehnic poate consta fie într-o defectare / cedare propriu-zisă, fie într-o
avarie a sistemului respectiv. • Prin cedare – termen sinonim căderii sau defectării – se înţelege încetarea aptitudinii unui sistem
tehnic / tehnologic de a-şi îndeplini corect funcţiile impuse. Cedările / defectările pot fi : minore sau majore; bruşte sau progresive; parţiale sau totale; permanente sau intermitente; critice (potenţial periculoase) sau catastrofale (confundate cu avariile); primare (datorate nemijlocit acţiunilor exterioare distructive sau factorilor de risc tehnic) sau secundare (induse de alte cedări / defectări). Defectarea unui sistem tehnic Defectarea sau cedarea unui sistem tehnic / tehnologic presupune de regulă depăşirea de către cel puţin una dintre valorile caracteristicilor tehnice / tehnologice ale sistemului – care cuantifică nivelurile de performanţă ale acestuia – a limitelor (inferioară sau superioară) impuse de buna sa funcţionare.
Centrala termică a Facultăţii de Pompieri
Cedare - Defectare • Consecinţa unui accident tehnic poate consta fie într-o defectare / cedare propriu-zisă, fie într-o
avarie a sistemului respectiv. • Prin cedare – termen sinonim căderii sau defectării – se înţelege încetarea aptitudinii unui sistem
tehnic / tehnologic de a-şi îndeplini corect funcţiile impuse. Cedările / defectările pot fi : minore sau majore; bruşte sau progresive; parţiale sau totale; permanente sau intermitente; critice (potenţial periculoase) sau catastrofale (confundate cu avariile); primare (datorate nemijlocit acţiunilor exterioare distructive sau factorilor de risc tehnic) sau secundare (induse de alte cedări / defectări). Defectarea unui sistem tehnic Defectarea sau cedarea unui sistem tehnic / tehnologic presupune de regulă depăşirea de către cel puţin una dintre valorile caracteristicilor tehnice / tehnologice ale sistemului – care cuantifică nivelurile de performanţă ale acestuia – a limitelor (inferioară sau superioară) impuse de buna sa funcţionare.
Centrala termică a Facultăţii de Pompieri
Avaria Prin avarie se înţelege deprecierea semnificativă semnificativă a caracteristicilor sistemului tehnic tehnic / tehnologic, în sensul înrăutăţirii drastice a valorilor acestora produsă prin degradare/deteriorare sau distrugere Consecinţele avariilor Avariile majore, pot avea consecinţe deosebit de grave: consecinţe economice – constând în distrugerea echipamentelor tehnologice şi în importante pierderi datorate lipsei de producţie; consecinţe somatice – corespunzătoare îmbolnăvirii personalului angajat şi / sau a populaţiei din zonele adiacente obiectivului industrial; consecinţe letale – constând în pierderi de vieţi omeneşti în rândul personalului angajat şi / sau al popaulaţiei din zona limitrofă; consecinţe ecologice – degradarea mediului ambiant; mutaţii genetice – la nivelul personalului angajat şi / sau al populaţiei.
Probabilitatea de producere a unui accident tehnic Probabilitatea de producere a unui accident tehnic creşte o dată cu creşterea în intensitate şi în frecvenţă a interferenţelor dintre factorii implicaţi în producerea disfuncţiilor disfuncţiilor generatoare şi a perturbaţiilor (interne şi externe) la nivelul acestora. Accidentul tehnic este un eveniment aleatoriu; producerea unei avarii majore reprezintă un eveniment aleator.
Disfuncţie Accidentul tehnic – denumit şi eveniment nedorit – constituie rezultatul unui ansamblu (unei succesiuni) de disfuncţii Prin disfuncţie se înţelege orice anomalie care se manifestă în funcţionarea unui sistem tehnic / tehnologic şi a cărei consecinţă (imediată sau ulterioară) este cedarea / defectarea sau avarierea acestuia. Tipuri de disfuncţii Tipurile de disfuncţii, corespunzătoare factorilor materiali şi umani implicaţi în proces sunt următoarele: disfuncţii tehnice, asociate factorilor materiali de concepţie, realizare şi exploatare; disfuncţii datorate factorilor externi aleatori; disfuncţii datorate factorului uman; disfuncţii asociate pregătirii şi organizării defectuoase a activităţilor de mentenanţă şi de exploatare tehnologică; disfuncţii datorate incompetenţei şi lipsei de informaţie.
Analiză Disfuncţii la utilizarea unei autospeciale de intervenţie : -
disfuncţii tehnice disfuncţii datorate factorilor externi disfuncţii datorate factorului uman disfuncţii asociate mentenanţei disfuncţii datorate incompetenţei şi lipsei de informaţie
Riscul tehnic Riscul tehnic poate fi definit din punct de vedere ca litativ şi cantitativ. Din punctul de vedere calitativ semnificaţia riscului tehnic este aceea a posibilităţii producerii unei avarii majore pe durata exploatării sistemului tehnic / tehnologic. Din punctul de vedere cantitativ, riscul tehnic reprezintă probabilitatea producerii unei avarii majore pe durata exploatării sistemului tehnic / tehnologic.
Expresia riscului ethnic Riscul tehnic caracterizează un eveniment nedorit, specific exploatării sistemului tehnic / tehnologic şi asociat unei stări potenţiale de pericol a acestuia – prin probabilitatea p (0< p <1) de producere a evenimentului, prin gravitatea G a consecinţelor acestuia şi prin nivelul de acceptabilitate A a acestor consecinţe.
RISCUL Riscul tehnic
= D x G pericolul posibil gravitate
x p probabilitate
x A acceptabilitate
Domeniile caracteristice riscului ethnic domeniul riscului neglijabil, asociat cedărilor/defectărilor propriu-zise sau avariilor minore (cu consecinţe de gravitate redusă), rare şi foarte rare (cu probabilitate redusă de producere); domeniul riscului acceptabil, aferent avariilor minore frecvente sau avariilor majore rare şi foarte rare; domeniul riscului inacceptabil, aferent avariilor majore, posibile sau frecvente.
DOMENIUL RISCULUI NEGLIJ BIL asociat, de regulă, cedărilor /defectărilor propriu-zise sau avariilor minore (c consecinţe de gravitate redusă), rare şi foarte rare (cu probabilitate redusă de producere)
DOMENIUL RISCULUI ACCEPT BIL aferent avariilor minore fr cvente (cu probabilitate ridicată de produ DOMENIUL RISCULUI ACCEPTABILcere), sau avariilor maj re (cu consecine de gravitate ridicată), rare şi foar e rare.
DOMENIUL RISCULUI INACCE TABIL aferent avariilor majore, p sibile (cu probabilitate de producere care nu poat fi neglijată) sau frecvente
Transportul pe căi rutiere a substanţelor periculoase Riscurile reziduale Riscurile reziduale asociate riscurilor majore posibile reprezintă situaţiile în care eliminarea riscurilor inacceptabile nu este posibilă (tehnic şi / sau organizatoric). Riscurile reziduale constituie obiectul managementului riscului.
Stabilirea scării de apreciere a gravităţii consecinţelor accidentelor tehnice
r. crt.
.
.
.
.
.
.
Atributul gravităţii consecinţelor
Consecinţe nule
Consecinţe minore
Consecinţe semnificative
Nive lul gravităţii G G= 0
G= 1
G= 2
Semnificaţiile atributului gravităţii consecinţelor
Efecte sporadice, inerente activităţii normale de exploatare (disconfort al personalului angajat, uşoare deteriorări etc.) § Disconfort permanent, resimţit de personalul angajat (zgomot, miros, iluminare insuficientă, vibraţii etc.) § Uşoare deteriorări ale (sub)sistemelor materiale fără a fi afectată fiabilitatea sau securitatea tehnică în exploatare. § Disconfort permanent şi accentuat, resimţit de personalul angajat (niveluri înalte de zgomot şi / sau vibraţii, temperatură ambiantă necorespunzătoare etc.). § Uşoară vătămare corporală (lovire, rănire etc.) resimţită de către o singură persoană. § Intoxicarea şi / sau iradierea unui număr limitat de persoane (cel mult 5) cu produse uşor toxice, respectiv cu material slab radioactiv. § Disfuncţii la nivelul (sub)sistemelor materiale care pot produce cedări / defectări ale echipamentelor tehnologice.
Consecinţe grave
§ Vătămări corporale ale uneia sau mai multor persoane ori vătămarea corporală extrem de gravă a unei singure persoane. § Intoxicarea şi / sau iradierea unui număr limitat de persoane (cel mult 5) cu produse de toxicitate ridicată, G= respectiv cu material puternic radioactiv. 3 § Contaminarea extinsă a mediului înconjurător cu produse uşor toxice sau contaminarea limitată a mediului cu produse de toxicitate ridicată. § Distrugerea componentelor materiale ale sistemului tehnic / tehnologic.
Consecinţe catastrofale interne
Vătămări corporale extrem de grave ale mai multor G = persoane (peste 5) sau decesul a cel puţin unei persoane, 4 la nivelul sistemului tehnic / tehnologic investigat, cu sau fără distrugerea componentelor materiale ale acestuia.
Consecinţe catastrofale externe
G= 5
§ Contaminarea puternică a mediului ambiant § Vătămări corporale şi/sau decese în rândul populaţiei. Degradarea sau distrugerea sistemelor materiale învecinate.
Cursul nr. 8
Analiza factorilor de risc Obiective – evaluarea factorilor intrinseci; – evaluarea factorilor asociaţi; evaluarea factorului uman. Factorii de risc ai unui sistem tehnic / tehnologic se pot sistematiza în trei categorii: factori intrinseci, caracteristici sistemului tehnic / tehnologic considerat; sunt asociaţi fazelor de concepţie şi realizare ale sistemului şi exprimă viciile cu care acesta intră în exploatare; factorii asociaţi condiţiilor de exploatare şi de amplasare teritorială sunt asociaţi tuturor acţiunilor distructive exercitate asupra sistemului tehnic / tehnologic, pe durata exploatării acestuia; factorul uman implicat în faza de exploatare, grupează toate erorile umane care se pot manifesta în activităţile de mentenanţă şi de exploatare tehnologică, de-a lungul duratei de viaţă a sistemului tehnic / tehnologic. Între aceşti factori există interdependenţe şi condiţionări reciproce, analiza de risc trebuind să identifice aceşti factori în contextul acestor interdependenţe.
Factorii asociaţi condiţiilor de exploatare şi de amplasare teritorială
Presiunea;
Temperatura;
Mediul de lucru;
Durata de serviciu;
Factorii climatici şi tectonici.
Cursul nr. 9
Analiza modurilor de defectare, a efectelor şi a criticităţii sistemelor – Metoda AMDEC. Obiective – descrierea metodei; – aplicaţii ale metodei de evaluare. Defecte şi defectări
Evoluţia în timp a unui sistem este caracterizată de o succesiune de stări de funcţionare şi nefuncţionare. Stările de nefuncţionare pot fi împărţite în două mari categorii: defectări – atunci când elementul nu-şi îndeplineşte funcţiunea şi greşeli – atunci când elementul îndeplineşte o funcţiune necorespunzătoare. Starea de defect este starea unei entităţi inaptă de a îndeplini o cerinţă funcţională, excluzând inaptitudinea datorată mentenanţei preventive sau altor acţiuni programate sau lipsei unor resurse exterioare.
Defectul reprezintă evenimentul fundamental în teoria fiabilităţi
Defectarea reprezintă încetarea aptitu inii unei entităţi de a-şi îndeplini cerinţa funcţional ă.
Clasificarea defecţiunilor condiţionate de procesul de uzare
Diagrama PARETTO Se prezintă sub forma unei histograme care arată numărul de defecţiuni înregistrate până la un moment dat „t” la fiecare din componentele unui sistem.
Diagrama Pareto - Grupul moto-propulsor i 16 n 14 u i ţ 12 c e 10 f e 8 d r 6 ă 4 m u 2 N 0 r o t o M
j a i e r b m A
e d e z a t e i t i u v C
e ă i s i c i m n a s d n r a r a T c
l a i ţ n e r e f i D
e i r s ă i a t m s e n n a a r l T p
e d e r m a l e t u r s i S
Componentă
Diagrama PARETTO permite evidenţierea componentei cu fiabilitatea cea mai scăzută a unui sistem. În cazul sistemelor complexe se ridică diagrame PARETTO în etape succesive, până la evidenţierea elementelor simple cu cea mai mare rată a căderilor.
Diagrama Pareto - Motor - 80.000 km
i n u i ţ 10 c e 8 f e 6 d 4 r ă 2 m 0 u N
ă e e e r r c r d i a m e o t n t e d a o m n t n s i c e e i t e m s m S r p i i l M a S a
e i ţ u b i r t s i D
e r i c ă R
e r e g n U
e r i n r o P
Matricea defectelor
Prezintă numărul de defecţiuni înregistrate pe fiecare componentă a sistemului la intervale de
timp egale. Se procedează la însumarea numerelor de defecţiuni pe orizontală, deci pentru fiecare componentă în parte, pe durata desfăşurării experimentului. În dreapta matricei se construieşte histograma corespunzătoare, care reprezintă diagrama PARETTO a sistemului. Apoi se însumează numerele defecţiunilor pe verticală, deci pe intervale de timp. În partea inferioară a matricei se construieşte o histogramă care prezintă evoluţia număruluide defecţiuni din intervalele de timp Dt pentru întregul sistem. Deoarece densitatea de probabilitate a timpului de bună funcţionare este n(∆t ) , iar N0 şi Dt sunt constante, rezultă că histograma respectivă reprezintă f (t ) = histograma lui f(t), dar la altă scară. N 0 ⋅ ∆t
Avantajele utilizării matricei defectelor control managerial intern eficace
Matricea defectelor este o imagine clară a tuturor defecţiunilor produse la sistemele tehnice aflate în dotare.
reducerea costurilor de achiziţie a pieselor de schimb
La achiziţionarea unui lot mai mare de piese de schimb se negociază preţul.
timpi reduşi de indisponibilitate
Deoarece piesele există în magazie şi nu mai trebuie urmată procedura de achiziţie, care este complexă şi greoaie.
Analiza modu ilor de defectare, a efectelor şi a criticităţii (AMDEC/FMEA) Metoda AMDEC este considerată ca fiind un instrument de bază în managementul proiectelor, al mentenanţei şi în cel al calităţii totale. denumirea iniţială a fost Failure Mode and Effect Analysis – FMEA capătă denumirea de Anal se des Modes de Défaillance, de leurs Effets et d leur Criticité – AMDEC
AMDEC produs-proiect permite urmărirea şi analiza produselor încă din stadiu l de proiectare, încercând să evidenţieze care sunt defe ctele posibile şi implicaţiile acestora asupra utilităţi i produsului final. AMDEC produs-proces permite validarea tehnologiilor de realizare a unui pro us, astfel încât să fie asigurată o fabricaţie eficientă a ace stuia. AMDEC mijloc de muncă/ tilaj este focalizat pe analiza mijloacelor de produc ie, în scopul diminuării numărului de rebuturi, a rat i de detectare şi creşterii fiabilităţii şi disponibilităţ ii.
Fiind o metodă de analiză c ritică, AMDEC are obiective extrem de clare, orient te spre:
determinarea punctelor sla be ale unui sistem tehnic; căutarea cauzelor iniţiatoa e ale disfuncţionalităţii componentelor; analiza consecinţelor asupr a mediului, siguranţei de funcţionare, valorii produ ului; prevederea unor acţiuni co rective de înlăturare a cauzelor de apariţie a defect elor; prevederea unui plan de a eliorare a calităţii produselor şi mentenanţei; determinarea necesităţilor de tehnologizare şi modernizare a producţiei; creşterea nivelului de com nicare între compartimente de muncă, persoane, ivele ierarhice.
Etapele metodei AMDEC
Analiza funcţională Modul de defectare: este datorat funcţionării unei părţi din sistem, a unei componente, a unei piese. El se caracterizează printr-un comportament care riscă să oprească funcţiunea pentru care a fost introdus.
Cauzele potenţiale:
pot fi cauze minore găsite repede de către grupul de lucru; pot fi cauze cărora trebuie să li se aplice metoda de lucru “ Cauză – Efect “. Efectele potenţiale ale defectelor: efectele pot fi pe subsisteme, pe sisteme, pe mediul înconjurător, pe utilizator.
Detectarea: dacă, cauza (modul) a apărut, detectarea corespunde a ceea ce trebuie modificat ca utilizatorul să folosească corespunzător sistemul. Obiectivul este de a preveni apariţia cauzei şi introducerea în sistem a unor dispozitive care să prevină cauza sau să se găsească o nouă configuraţie a subsistemului sau a componentei.
Evaluarea: riscul este evaluat cu ajutorul unor indici: Frecvenţa de apariţie (F) exprimă probabilitatea cauzei care produce şi conduce la defect. Poate fi apreciată prin media timpului de bună funcţionare (MTBF). Gravitatea (G) reprezintă gravitatea efectului datorat defectării, resimţită de utilizatorul utilajului respectiv. Se poate exprima în funcţie de media timpului de mentenanţă (MTM - MTR). Detectabilitatea (D) ia în considerare că defectul poate fi detectat de utilizator, de asemenea cauza şi modul în care el a apărut. Cu cât riscul de a detecta defectul este mai mare, cu atât nota este mai mică.
Analiza funcţională Criticitatea defectului se va aprecia cu ajutorul următoarei relaţii: C=GxFxD Dificultatea constă în aprecierea corectă a factorilor F, G, D, pentru aceasta trebuind a fi consultat întregul istoric de date al mentenanţei. Modalitatea de calcul a criticităţii devine însă relativ simplă, mai ales că se va recurge la fişe tipizate AMDEC.
De exemplu, pentru mediul ambiant (factor primar), se poate adauga "clima" (factor secundar), apoi se completeaza prin "vant" si "inghet" (factori tertiari) ; pentru tehnica (factor primar), "sistemul de diagnosticare" (factor secundar), apoi "informatica utilizata" (factor tertiar)
Exemple de efecte
Aprecierea gravităţii pericolului (G), după McDermott – 1996 şi Dieter – 2000
Nivelul riscului
Scala de normare pentru gravitatea efectului produs prin defect (G)
Scala de normare pentru probabilitatea de apariţie (P)
Scala de ierarhizarea a probabilităţii de detectare a defectului (D)
Indicele de criticitate, este notat cu C (Criticitate) sau RPN (Risk Priority Number) şi permite stabilirea gradului în care soluţia constructivă/tehnologică prezintă fiabilitate şi siguranţă în exploatare.
Evaluarea criticităţii Criticitatea fixează priorităţile între diferitele tipuri de acţiuni: A.R. (acţiune de reducere a efectelor), sau A.P. (acţiune de prevenire a defecţiunilor) sau A.D. (acţiune de detecţie a defecţiunilor), determină alegerea acţiunilor corective şi ordinea lor de desfăşurare.
Criticitatea poate fi evaluată utilizând o matrice de forma următoare, care pune în evidenţă zona critică (porţiunea roşie) şi zona necritică (zona verde).
Matricea de criticitate
Model fişă AMDEC
Elaborarea planului acţiunilor corective sau de îmbunătăţire
Normativ tehnic privind evaluarea stării de siguranţă în exploatare a echipamentelor hidroelectromecanice ale evacuatorilor de ape mari ai barajelor - N TLH-050
SECŢIUNEA a 4-a Analiza metodelor de defectare, a efectelor şi a criticităţii lor - metoda AMDEC
Cursul nr. 10
Evaluarea riscurilor tehnice Obiective –
definirea riscului tehnic; – problematica analizei riscurilor; – metode de analiză a riscului; – mijloace de limitare a riscului tehnic.
Metodologie pentru analiza riscurilor industriale ce implică substanţe periculoase
Zona roşie – risc intolerabil – pentru toate scenariile ce prezintă frecvenţe de manifestare în zona roşie, barierele de protecţie vor trebui îmbunătăţite în vederea coborârii nivelului riscului. Zona galbenă – risc ALARP - reducerea riscului până la cel mai scăzut nivel practicabil în mod rezonabil: nivelul riscului este considerat a fi „tolerabil”, cu condiţia ca acesta să fi fost redus până la punctul în care reducerea este disproporţionată în raport cu îmbunătăţirea obţinută, costurilor şi faptului că standardele acceptate internaţional au fost aplicate în direcţia controlului şi reducerii riscului.
Zona galbenă – risc ALARP - Cu cât nivelul riscului este mai ridicat, cu atât eforturile materiale şi financiare vor trebui să fie mai mari, în vederea reducerii acestuia. Aplicarea acestei gândiri în vederea reducerii nivelului riscului este considerată ca reprezentând „reducerea riscului până la cel mai scăzut nivel practicabil în mod rezonabil” (ALARP).
Zona verde – risc acceptabil – nu sunt solicitate măsuri suplimentare de reducere a riscului.
Linia neagră groasă (linia limită) este linia sub care trebuie menţinute toate scenariile individuale analizate, pentru instalaţiile nou construite.
Originea valorilor ce stau la baza matricei de risc: 10-6 [1/an] valoarea riscului individual nefocalizat – valoare des folosită şi aplicată în medicină; 10-5 [1/an] valoare statistică medie pentru un accident de muncă cu consecinţe fatale; 10-3 – 10-4 [1/an] valoare statistică medie pentru un accident de muncă cu spitalizare;
Ca punct de comparaţie cu valorile iternaţionale, Ministerul Siguranţei si Sănătăţii (Health & Safety Executive) din Marea Britanie, a publicat în „Reducing Risks, Protecting People, “R2P2”, 2001, Par. 132”, următoarele: „În ceea ce priveşte tolerarea riscurilor în centralele nucleare, sugerăm ca riscul individual de deces de 1 la 1.000 pe an să reprezinte linia de demarcaţie dintre ce este intolerabil pentru orice categorie obişnuită de muncitori în orice etapa a vieţii profesionale a acestora şi ceea ce este acceptabil doar în cazul grupurilor excepţionale. În ceea ce priveşte populaţia, căreia i se impune un risc „în interesul societăţii”, se consideră ca valoarea acestuia este de 1 la 10.000 pe an.” Notă: „grup excepţional” se referă la pompieri, poliţie, armată. Din moment ce LOPA nu se referă la riscul individual total, ci doar la riscul prezentat de un scenariu individual, valorile prag folosite sunt cu un nivel sau două de mărime mai mici decât cele citate mai sus. Accidentele ce prezintă consecinţe în coloana C2 sau C3 sunt accidente majore în contextul Directivei Seveso (H.G.R. nr. 804/2007) Pentru evaluarea unui scenariu folosind LOPA, este necesară o estimare aproximativă anterioară a celor mai grave consecinţe credibile. În mod obişnuit, aceasta este efectuată pe baza experienţei (şi nu efectuând o analiza detaliată a consecinţelor), Următorul tabel prezintă o corelare orientativă între nivelul consecinţelor şi fenomenele periculoase.
Prin înmulţirea dintre: Frecvenţa evenimentului iniţiator FEI; Probabilitatea condiţiei permisive PCP; Probabilitatea modificatorilor condiţionali PMCi; Probabilitatea de eşec a barierelor independente de protecţie PFDj Se obţine frecvenţa de manifestare a consecinţelor nedorite a scenariului FCS. FCS =FEI x PCP x ΠPMCi x ΠPFDj
Eveniment iniţiator: un eveniment incidental care declanşează dezvoltarea scenariului, de ex: un eşec tehnic, un eşec de operare, lipsa utilităţilor, eroare umană, etc.
Dacă mai multe evenimente de iniţiere duc la aceeaşi consecinţă şi nivelurile de protecţie sunt identice, frecvenţa rezultată a evenimentului de iniţiere este dată de suma frecvenţelor unui eveniment iniţiator individual.
Condiţiile permisive reprezintă condiţii sau evenimente necesare ca un eveniment iniţiator să dezvolte rezultatele nedorite. Anumite eşecuri pot să nu fie critice dacă procesul este în altă condiţie sau stare decât cea care permite dezvoltarea unui scenariu. O condiţie care permite dezvoltarea unui scenariu nu este nici un eşec şi nici o protecţie.
De ex.: daca luăm în considerare nefuncţionarea unei pompe pentru apa de răcire a unui reactor ca eveniment iniţiator, o condiţie permisivă poate fi intervalul de timp în care o reacţie chimică din reactor necesită răcire în vederea evitării unei reacţii necontrolate.
Barierele independente de protecţie opresc dezvoltarea scenariului cu o anumită probabilitate, şi anume probabilitate de eşec la cerere (PFD – probability of failure on demand), de ex: măsuri tehnice şi de control (supapă cu sens unic contra debitului invers, supapă de presiune, sistem de inter-blocare de siguranţă, sistem de inter-blocare de proces, etc.), măsuri organizaţionale (de ex: interacţiunea dintre alarmă + operator), etc.
Noţiunea de barieră independentă înseamnă că se va folosi o barieră de protecţie independentă de evenimentul iniţiator (cauza) sau de alte bariere sau componente ale acestora deja folosite pentru scenariul analizat.
Modificatorii condiţionali sunt condiţii sau coincidenţe care influenţează probabilitatea că scenariul respectiv va avea cele mai grave consecinţe ce pot fi prevăzute în mod rezonabil.
Exemplele sunt probabilitatea de aprindere sau probabilitatea ca personalul să fie prezent în zona afectată.
Nu trebuie să se facă referinţă la modificatorii condiţionali dacă aceştia nu sunt semnificativi şi definiţi în mod clar. Capacitatea acestora de reducere a riscului nu trebuie subliniată în mo d excesiv.
Cursul nr. 11
Metoda arborelui de evenimente şi a arborelui de defectare Obiective –
descrierea metoelor de evaluare a riscului;
–
aplicaţii pentru metodele de evaluare prezentate.
