Universitatea ’’Vasile Alecsandri’’ din Bacău Facultatea de Inginerie Inginerie Economică în Domeniul Mecanic
Proiect la disciplina Ergonomie
Coordonatori:
Prof. univ. dr. ing. Nedeff Valentin Asist. univ. dr. ing. Tomozei Claudia
Student: Gologan Daniel Grupă: 741
-2014-
Analiza ergonomică a unui cabinet stomatologic
Cuprins
• Noțiuni introductive • Studiu de caz • Bibliografie
Noțiuni introductive
Un cabinet stomatologic modern, prin evoluţia tehnologiei şi tehnicilor de lucru stomatologice, a facilitat accesul populaţiei la tratamente dentare de calitate, mai eficiente şi fără durere. Din păcate, imaginea şi senzaţiile neplăcute trăite într-un cabinet stomatologic persistă, iar prezenţa pacienţilor în acest tip de cabinete se face mai mult pentru rezolvarea urgenţelor stomatologice, atitudinea preventivă ocupând un loc secundar. Pentru cei care au frică de durere, lipsa încrederii, zgomotul turbinei şi mirosul dintr-un cabinet stomatologic sunt motive de evitare a medicului stomatolog.
Fig. 1 Prezentarea cabinetului stomatologic modern Într-un cabinet stomatologic, factorul uman este reprezentat de întreaga echipă stomatologică: medicul, asistenta dentară sau asistenta de profilaxie şi tehnicianul dentar, fiecare dintre ei având atribuţii bine stabilite. Zilele în care doar medicul lucra într-un cabinet stomatologic şi rezolva toate probleme stomatologice ale pacientului s-au terminat. Încet şi sigur s-a cristalizat, în rândul medicilor stomatologi, ideea de lucru în echipă. Această atitudine trebuie înţeleasă de către pacient ca un plus de siguranţă şi de calitate a tratamentului stomatologic. Dacă medicul stomatolog generalist recomandă şi consultul unui medic stomatolog chirurg sau a unui ortodont, a unui implantolog, nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Nu trebuie uitați nici cei mici, care sunt trataţi de pedodonți[1]. Vizita unui cabinet stomatologic începe prin realizarea unei programări. Programările pot fi efectuate telefonic sau pe internet. Programarea asigură un timp alocat numai unei anumite
persoane de către medicul stomatolog. Mai mult, îi acordă acestuia timpul necesar examinării atente, evaluării şi stabilirii unei soluţii optime pentru problemele fiecărui pacient. Chiar şi în cazul în care apare o urgenţă stomatologică, se recomandă să se anunțe vizita la cabinet, pentru a nu încurca programările celorlalţi pacienţi[1]. Noile reglementări obligă medicul stomatolog să realizeze fişa pacientului. De aceea, înainte de începerea unui tratament stomatologic, trebuie completată o fișă ce conține un set de întrebări, asistenta sau medicul fiind cei care ajută pacienții să completeze documentele.
Fig. 2 Aparatura existentă în cadrul unui cabinet stomatologic modern Un cabinet stomatologic, dar şi clinicile stomatologice, sunt organizate pe zone de lucru. Pacientul se prezintă la recepţie iar apoi este rugat să ia loc în sala de aşteptare. Sterilizarea instrumentarului se realizează într-o cameră special destinată acestui procedeu (Fig.3). Radiografiile dentare se efectuează într-o încăpere izolată dotată cu aparatură specială pentru realizarea de radiografii retroalveolare sau computer tomografii (CT). Investigaţiile radiologice ajută la stabilirea diagnosticului, realizarea unui plan de tratament iar uneori pot fi utilizate pentru control după tratament[1].
Fig. 3 Schița unui cabinet stomatologic bine compartimentat După terminarea formalităţilor, pacientul este rugat să se aşeze în scaunul stomatologic. Consultul stomatologic continuă cu examinarea cavităţii orale. Se foloseşte, în acest scop, trusa de consultaţie, aerul şi apa din dotarea cabinetului dentar. În urma acestei etape se stabileşte necesitatea sau nu a unor investigaţii medicale suplimentare: radiografii dentare, computer tomograf. După realizarea analizelor se stabileşte un diagnostic apoi se discută cu pacientul variantele posibile de tratament[1]. Un cabinet stomatologic modern respectă anumite reguli şi principii pentru creearea unei ambianţe potrivite tratamentului stomatologic. Factorii ambientali care determină solicitarea vizuală sunt iluminatul şi cromatică (culoarea) cabinetului adică ,,ambianţa vizuala''. Iluminarea trebuie să reproducă pe cât posibil lumina naturală. Repartizarea uniformă a luminii în toate zonele cabinetului şi laboratorului, pentru evitarea contrastelor şi asigurarea unei acuităţi vizuale exacte în zona de lucru şi în restul cabinetului, asemănătoare cu a luminii naturale. În felul acesta, confortul medicului dar şi al pacientului sunt sporite (Fig. 2). Perceperea tratamentului stomatologic de către pacient se face în general, prin intermediul durerii, dar şi al zgomotului. Fluieratul specific al turbinei, al aspiratorului de salivă fac din cabinetul stomatologic un loc de agresiune sonoră. Medicii, conştienţi de necesitatea ameliorării acestei relaţii a mediului ambiant, utilizează tot mai multe programe muzicale în sala de aşteptare şi în cabinet precum şi aparatură de ultimă generaţie care limitează stresul emoţional al pacienţilor dar şi munca stomatologilor. Eforturile de armonizare a mediului ambiant sunt întotdeauna apreciate de pacienţi[1]. În prezent, tratamentul stomatologic se realizează într-un cabinet stomatologic mai puţin stresant pentru pacienți, decât în trecut. Lucrul în echipă, evoluţia tehnologiei şi chiar a modului de abordare a tratamentului stomatologic au îmbunătăţit relaţia medicului cu pacientul, facilitând accesul la servicii stomatologice de calitate. Într-un cabinet stomatologic modern durerea este minimă iar satisfacţia maximă.
Studiu de caz Practici curente din domeniul ergonomiei, prevenţiei şi managementului în stomatologie (Ştire medicală din data de 28 Iunie 2011)
„Societatea Română de Ergonomie Dentară (SRED) a prezentat cercetarea de piaţă „Practici curente din domeniul ergonomiei, prevenţiei şi managementului în stomatologie”, care face parte din Proiectul „Ergonomie, prevenţie, management performant în medicină dentară prin aliniere la standarde europene[2]. Studiul a fost efectuat pe un număr relevant de subiecţi (300 de medici de medicină dentară, manageri de cabinete private) la nivel naţional, în cele cinci regiuni de dezvoltare acoperite în proiect (Bucureşti, București-Ilfov, Iaşi, Constanța, Timişoara), iar acest studiu a constat în aplicarea unui chestionar ce cuprinde 42 de întrebări referitoare la cele trei direcţii abordate în cadrul proiectului: ergomomie, prevenţie şi management în cabinetului de medicină dentară[2]. Rezultatele studiului au arătat că din punct de vedere juridic, medicii sunt organizaţi în principal (64%), sub formă de cabinet medical individual (CMI), faţă de 29% dintre respondenţi care sunt organizaţi sub formă de SRL (neplătitor de TVA). Medicii de medicină dentară apelează la asistenţă de specialitate, mai ales pentru întocmirea şi menţinerea fluxului documentelor legale, şi mai puţin pentru alte activităţi, cum ar fi: alegerea locaţiei sau a echipamentelor necesare în cabinet. Medicul de medicină dentară doreşte, pe cât posibil, evitarea birocraţiei, ceea ce explică şi procentul mic al celor care lucrează cu Casa Naţională de Asigurări. Casa Naţională de Asigurări reprezintă o sursă de venit secundar doar pentru 30% dintre medicii stomatologi. în România sunt înregistrate aproximativ 11.000 de cabinete de stomatologie şi 2.200 de laboratoare de tehnică dentară[2]. Marea majoritate a respondentilor (79%), apreciază faptul că managementul cabinetului determină creşterea eficienţei cabinetului şi asigură o dezvoltare continuă a afacerii (63%). Aceste procente reflectă destul de clar faptul că medicul stomatolog înţelege utilitatea managementului dar, cu toate că cunosc contextul general de management, răspunsurile foarte diversificate cu privire la instrumentele de management utilizate în cadrul cabinetelor, arată faptul că medicii dentişti au nevoie de pregătire şi înţelegere competenţă în acest sens. Cursurile structurate oferite de către universităţi sunt necesare la toate nivelurile[2]. O parte din aceste probleme a făcut ca, începând cu finele lui 2008, odată cu intrarea ţării noastre în criză economică, numeroase cabinete să devină neprofitabile, provocând scăderea veniturilor medicilor stomatologi, sau chiar închiderea cabinetelor, ceea ce a condus la un adevărat exod al specialiştilor în ţările occidentale, în condiţiile în care statul român cheltuie cu un student aproximativ 7.100 lei/an, iar cu un medic rezident în jur de 14.910 lei/an. Faptul că aproape 75% dintre medici nu au o documentaţie corectă a cazurilor din punct de vedere legal, arată o lipsă de informaţie în acest domeniu, datorată probabil şi faptului că malpraxisul este un concept nou, despre care s-a discutat foarte puţin[2].
Cu toate că ergonomia dentară este studiată de curând în România (după anul 2000), regulile primare sunt cunoscute la nivel teoretic de foarte mulţi medici dentişti. Abordarea principiilor ergonomice în cabinet este influenţată puternic de vârsta medicului. în acest sens, medicii mai tineri sunt mai receptivi şi respectă aceste principii. Pe de altă parte, cele mai multe probleme de sănătate raportate de către medici sunt legate de afecţiuni ale coloanei vertebrale, care arată lipsa de aplicare a regulilor ergonomice corecte. Cursuri şi informări despre aplicabilitatea ergonomiei dentare în cabinet sunt recomandate pentru prevenirea efectelor nocive, apărute ca urmare a poziţiilor incorecte în practica de zi cu zi[2]. Prevenţia dentară este prezentă în practica curentă la toate nivelurile, procedurile de bază fiind executate de majoritatea medicilor dentişti din România. De altfel, peste 80% dintre medici consideră că pot influenţa riscul carios şi parodontal al pacienţilor prin metode de prevenţie, ceea ce, probabil, va muta focusul medicinii dentare de la restaurare la prevenţie, cu efect benefic asupra sănătăţii orale din România. Protecţia faţă de eventuala îmbolnăvire profesională este însă insuficientă, răspunsurile la întrebările care vizează acest subiect fiind foarte diversificate. Medicii dentişti români trebuie să fie informaţi în permanenţă asupra procentajului populaţiei purtătoare de boli transmisibile, precum şi despre noutăţile privind mijloacele de protecţie contra contaminării încrucişate[2]. Un mare pas înainte în privinţa alinierii la standardele europene a practicilor de muncă în cabinetul de medicină dentară a reprezentat-o apariţia, în anul 2006, a Societăţii Române de Ergonomie Dentară precum şi demararea în octombrie 2010 a proiectului „Ergonomie, prevenţie, management performant în medicina dentară prin aliniere la standarde europene[2].”
Bibliografie
1. http://www.netdent.ro/Articole-diverse/despre-un-cabinet-stomatologic-modern.html 2. http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/studiul-la-nivel-national-practici-curente-din-
domeniul-ergonomiei-preve_8839 3. https://www.google.ro/search?
hl=ro&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1366&bih=643&q=cabinete+stomatolo gice&oq=cabinete+s&gs_l=img.3.0.0l2j0i24l8.2580.5206.0.6527.10.9.0.1.1.0.106.843.8j 1.9.0...0.0...1ac.1.12.img.Z-uf8Me0o_Y
