Elementele active ale plantelor O data cu studierea structurii si distributiei substantelor active din plante, s-au recunoscut si virtutile lor terapeutice. Pentru a intelege modul in care plantele actioneaza asupra organismului, este imperios necesara cunoasterea compozitiei acestora. Va vom prezenta pe scurt cateva din substantele active constituente : Mucilagii vegetale - sunt amestecuri amorfe de polizaharide, care in combinatie cu apa dau o substanta vascoasa precum gelatina. Cand se consuma infuzii si decocturi, aceasta actioneaza ca un strat izolator al mucoaselor tubului digestive, gatului, plamanilor, rinichilor si cailor urinare. Dintre plantele mucilaginoase, mentionam : ulmul, nalba mare, nalba de padure, podbalul, schinduful, s.a. Acestea pot fi utilizate in caz de iritatii si inflamatii ale mucoasei, in tratarea diareii, in tuse. Fenolii - au efecte antiinflamatorii, dintre ei cel mai cunoscut fiind acidul salicilic, precursorul natural al aspirinei, care se gaseste in salcie. Alt fenol este timolul care este prezent in cimbru. Taninurile - au capacitatea de a coagula albuminele, metalele grele si alcaloizii, ceea ce are ca efect calmarea iritatiilor, a durerii si oprirea sangerarii. Dintre plantele care contin aceste substante, enumeram : stejarul, nucul, fragul,turita mare . Preparatele din aceste plante sunt utilizate extern : contra inflamatiilor cavitatii bucale, bronsitelor, hemoragiilor locale, arsurilor, plagilor, hemoroizilor, transpiratiei excessive, etc. Utilizate intern sunt benefice in caz de diaree, afectiuni ale vezicii si antidot in otraviri. Cumarinele - sunt substante aromatice prezente in : sulfina, telina, etc., si au proprietatea de a fluidifica sangele, de a respinge radiatiile solare si relaxant muscular. Flavonidele - au proprietati antiinflamatorii si sporesc rezistenta vaselor capilare. Se gasesc in special in lamai. Antrachinonele - au efect laxativ si iritant al intestinului gros, stimuland peristaltismul intestinal la 10 ore dupa administrare. Au totodata proprietatea de a lichefia sarurile, facilitand tranzitul intestinal. Se gaseste in special in revent. Antocianii - sunt pigmenti ce dau culoari albastrui, rosii sau purpurii plantelor, si au proprietatea de a mentine vasele sanguine intr-o stare excelenta. Se gaseste in mur si vita de vie. Glucozinolatii - au efect iritant asupra pielii si se gasesc in plante din familia mustarului , cum ar fi : ridichea, mustarul. Aplicate sub forma de cataplasme pe articulatiile dureroase, aceste plante contribuie la cresterea fluxului sanguine in zona iritata , favorizand astfel la evacuarea deseurilor. Uleiurile esentiale - sunt lichide volatile care se numara printe cele mai importante principii active ale plantelor. Plantele cele mai utilizate deoarece contin aceste uleiuri sunt : musetelul si anasonul. Ele contin agenti antiinflamatori si sunt folosite in tratarea reumtismului, ca expectorante, in gargara. Saponinele - irita mucoasele, determinand o relaxare intestinala si cresterea secretiei mucoasei bronsice. Plantele care le contin sunt : lumanarica (florile), radacina de lemn dulce, sapunarita. Preparatele din aceste plante sunt utilizate ca diuretice si dezinfectante ale cailor urinare. Glucozidele cardiace - au o actiune directa asupra inimii, ajutand-o sa-si mentina un bun ritm cardiac. Ele mai actioneaza la eliminarea apei din tesuturi, reducand astfel tensiunea arteriala. Plantele in care sunt prezente : degetelul rosu, degetelul lanos. Glucozidele cianogene - au la baza cianura, o otrava puternica, dar luate in doze mici, au efecte sedative si relaxante asupra inimii si muschilor. In scoarta de soc se gasesc ambele genuri de glucozide, ceea ce o face utila in tratarea tusei seci si iritante. Vitaminele - plantele contin cel putin 2 - 3 vitamine necesare organismului. Unele insa au concentratii mai mari de vitamine, cum ar fi : - nasturelul - contine cantitati mari de vitamina E - fructul de maces - contine multa vitamina C - morcovul - contine multa vitamina A - soia - contine multa vitamina B Plantele amare - stimuleaza secretia glandelor salivare si a celor digestive, ceea ce conduce la cresterea apetitului si ameliorarea digestiei. Planta cu cei mai multi constituenti amari este pelinul. Alcaloizii - unele plante contin o molecula de azot, sau atropina, ceea ce face ca ele sa fie folosite pentru reducerea spasmelor sau a durerilor, cum ar : matraguna. Mineralele - se gasesc in cantitati mari in anumite plante, ca de exemplu : - coada calului - contine mult siliciu - papadia - contine potasiu, ajutand organismul sa pastreze constanta potasemia in sange - soia - contine magneziu - porumbul - contine potasiu - urzica - contine un procent ridicat de fier si siliciu - patrunjelul - contine mult fier
Fitoterapia este o ramura a categoriei terapiilor alternative si semnifica terapia cu plante medicinale. Este stiinta despre tratarea si tratamentul bolilor umane, animale si vegetale cu ajutorul
plantelor socotite drept plante medicinale. Fitoterapia pe lânga acceptiunea de tratament enuntat mai sus, implica si conceptul de a trai in deplina armonie cu regnul vegetal, atât în plan fizic cât si afectiv. Despre plantele medicinale. Sunt acele specii vegetale care sunt cultivate sau cresc spontan, si prin compozitia lor chimica au proprietati farmaceutice folosite în terapeutica umana. Utilizarea plantelor ca atare sau a principilor active rezultate în urma prelucrarilor, pentru prevenirea si tratarea diferitelor afectiuni, reprezinta cea mai veche forma de medicina cunoscuta. Fitoterapia moderna, în sensul larg al notiunii, este tratamentul bolnavilor cu ajutorul produselor farmaceutice obtinute din plantele superioare si inferioare. Este o ramura a medicinei cu credibilitate din ce în ce mai accentuata. Adresându-se în mare masura bolnavilor cronici, presupune un tratament de lunga durata, bine condus, cu respectarea celorlalte indicatii medicale (o anumita dieta, un anumit efort fizic, etc.). Specilalistii din domeniul fitoterapiei afirma cu certitudine ca echilibrul principiilor active din plante este mult mai putin nociva si chiar mai eficace decât al medicamentelor de sinteza. Pantele medicinale sunt plante cu efect favorabil asupra organismului uman sau cu efect inhibant asupra unor agenti patogeni si care îsi datoreaza valoarea terapeutica unor substante, principi active, care trebuiesc cunoscute pentru fiecare planta în parte. Multe din afectiuni sunt ameliorate sau vindecate folosind plante, simple sau în amestec, sub forma de infuzie, decoct, tincturi, macerate, uleiuri, unguente, etc. Trebuie însa, sa avem în vedere ca unele plante, pe lânga substantele folositoare, contin mai multe sau mai putine elemente toxice, ceea ce implica atentie si prudenta în administrare, mai ales în anumite situatii de sanatate. Mai trebuie avut în vedere ca un anumit tratament dintr-o anumita planta are efecte tamaduitoare variabile de la individ la individ. În general, raspund bine la tratamentul fitoterapeutic urmatoarele boli: - alergiile, astmul bronsic, reumatismul (unele forme), bolile de piele; - bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburarile de memorie la vârstnici; - infectiile cronice microbiene, parazitozele, unele afectiuni virale; - starile de stres si epuizare, carentele în anumite vitamine si minerale; - intoxicatiile cronice, hipercolesterolemia; - ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliara, enterocolita, colonul iritabil; Pentru a beneficia cât mai mult de efectele terapeutice ale plantelor trebuie sa tinem cont de câteva lucruri foarte importante: - principiile active din plante se gasesc în cantitati mici; - principiile active se distrug usor prin fierbere prelungita, expunere la temperaturi ridicate si lumina solara; - principiile active îsi pierd proprietatile curative în timp. Având în vedere cele mentionate mai sus o mare importanta o au recoltarea si conservarea(pentru scurt timp) al plantelor, drept pentru care mentionam mai jos o sumara metodologie care tine cont de protejarea si conservarea elementelor active din plante(pentru detalii vezi pagina recoltarea plantelor medicinale): - alegerea momentului optim de recoltare este conditionata de etapa de vegetatie a plantelor (înainte de înflorire, boboc, în timpul înfloririi etc.), cât si de anotimp, de perioada din zi si conditiile meteorologice din timpul recoltarii - plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata dupa roua sau dupa-amiaza, pâna la apus. Plantele medicinale ce contin uleiuri volatile se recolteaza în special pe timp noros sau dimineata, înainte de rasarit. - atentie deosebita se va acorda la calitatea plantelor din care se prepara retetele. - recoltarea plantelor medicinale trebuie facuta din zone nepoluate, cât mai îndepartate de unitatile industriale, de asezamintele omenesti si cai de acces dintre localitati - cunoasterea portiunii din planta cu continutul cel mai ridicat în substante active (radacini, rizomi, parti aeriene, scoarte, frunze, flori, fructe, seminte), de acest lucru va dati seama din reteta - în cazul recoltarii radacinilor sau a plantelor întregi se lasa în zona respectiva suficiente plante care sa asigure înmultirea. Daca se recolteaza florile sau partile florale cu frunze se utilizeaza foarfece. - partile subterane ale plantelor se recolteaza primavara timpuriu, înainte de formarea mugurilor sau lastarilor vegetativi sau toamna târziu, dupa vestejirea frunzelor aeriene - partile aeriene ale plantei se recolteaza, de obicei, cu putin înainte de înflorirea completa sau în timpul înfloririi - recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera si nici într-un caz prin smulgere - mugurii se recolteaza primavara devreme înainte ca ei sa se desfaca. - scoarta sau coaja tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se valorifica în special primavara la
începutul vegetatiei, când se desprinde mult mai usor. - frunzele se recolteaza dupa ce au ajuns la maxima dezvoltare, manual - recoltarea florilor pentru unele specii se recomanda sa se faca în stadiul de boboc, iar pentru altele la începutul înfloririi sau în timpul înfloririi, înainte de ofilire. - fructele se recolteaza când contin maximum de vitamine, fie când au ajuns la coacere (afinele) - semintele se recolteaza cu putin înainte de maturizare, apoi se întind imediat pentru uscare în straturi subtiri. - înainte de uscare se conditioneaza partile de planta, adica se îndeparteaza corpurile straine, partile înnegrite sau atacate de insecte. - dupa recoltare, plantele nu vor fi spalate (cu exceptia radacinilor, care se tin sub un jet de apa rece, pâna se curata de resturile de pamânt; apoi se despica si se pot usca). - toate materiile prime vegetale se usuca imediat dupa recoltare. - pentru utilizarea plantelor în casa, plantele se taie în bucati mici imediat dupa recoltare si se pot usca în poduri bine aerisite, puse pe coli de hârtie, rogojini sau prelate curate. - dupa uscare, plantele vor fi ambalate în pungi de hârtie sau saculeti de pânza sau în cutii de carton, în nici într-un caz în ambalaje din material plastic. - se pastreaza la temperatura camerei, în locuri curate, protejate de lumina directa solara, fara umiditate mare, ferite de insecte si rozatoare. - prin "planta întreaga" se întelege: radacina+(rizomi)+tulpina+frunze+(flori), care de obicei se usuca si se marunteste înainte de preparare. Din proprie experienta recomandam ca plantele medicinale sa fie recoltate la timp, pe cât posibil de chiar persoana care vrea sa le utilizeze, pentru a beneficia de vibratiile(energia) pozitive acumulate în aceste vegetale din sol, aer si apa. Printre avantajele folosirii extractelor complexe sunt: accesibilitatea (plantele sunt usor de procurat si ieftine), actiunea blânda, lipsa efectelor adverse (când se respecta dozele adecvate), tratarea bolnavului ca întreg (plantele au efecte fizice si psihoemotionale si echilibreaza organismul la toate nivelele). Trebuie sa mentionam aici, ca tratamentul cu plante medicinale da rezultate foarte bune în afectiunile usoare, functionale sau în stadiile incipiente ale bolilor. În bolile cronice, în general, în care a aparut deja afectarea organica, principiile active din plante au un rol ajutator si pot contribui la o partiala reversibilitate a simptomelor sau leziunilor. Dar se cunosc, si literatura de specialitate le consemneaza, afectiuni grave precum ar fi leziunile coronariene, ateroscleroza, care au fost vindecate în mare masura cu tratamente pe baza de plante medicinale. Aceste afirmatii se aplica la modul general, deoarece se constata în practica medicala ca important este pacientul si nu boala respectiv diagnosticul, caci adeseori dorinta bolnavului de a se vindeca poate face adevarate minuni. Atentie! Efectele plantelor se instaleaza în timp si necesita o administrare prelungita - de la 2-3 saptamâni la câteva luni, în functie de gravitatea si vechimea bolii, reactivitatea organismului si perseverenta bolnavului în a urma tratamentul. În cazul bolilor foarte grave, tratamentul poate dura si 2-3 ani, urmând o schema terapeutica indicata de medic. Nu vom apela la preparate din plante în situatiile urgentelor medicale (cu foarte mici exceptii) sau chirurgicale si nici în cazul bolilor infectioase grave (ex. Septicemii, meningite etc.). Mai jos redam câteva masuri orientative necesare în prepararea retetelor din plante : 1 lingurita=5 ml lichid sau 1-3 g planta uscata (cca. 1 g flori si frunze subtiri, 2 g frunze si ramuri, 3 g scoarte sau rizomi); 1 lingura=15 ml lichid sau 5-10 g planta uscata; 1 vârf de cutit=0,5-1 g planta uscata; 1 cana =200-250 ml lichid; 20 picaturi apa distilata=1 g; 50-60 picaturi tinctura (în functie de concentratia de alcool) =1 g. Tratamentul trebuie facut cu multa constiinciozitate si perseverenta, pentru ca bolile au aparut în timp, s-au instalat treptat si de acea si eliminarea acestora se va face putin câte putin.Vindecarea nu poate fi grabita, ea trebuie sustinuta pas cu pas, zi cu zi Exista mai multe moduri de a beneficia de valoarea terapeutica, de valoarea principiilor active din plantele medicinale, pe care le vom trata în continuare, în asa fel încât sa stim cât mai precis posibil ce planta sau amestec de plante sa folosim pentru prevenirea sau tratarea unei afectiuni, precum si cel mai eficace mod de administrare.Pentru a obtine efectul maxim al substantelor care se gasesc în plantele medicinale se pot utiliza diferite procedee de preparare, ca: infuzia, decoctul sau maceratul. Aceste metode de preparare se bazeaza pe extractia principiului sau grupului de principii active
folosindu-se dizolvanti ca apa, vinul, alcoolul, otetul sau uleiul.Pe lânga principiile active ale plantei se extrag si unele substante secundare, care au proprietatea de a mari efectul terapeutic al plantelor. Adaosul pentru baie, se prepara fie din plante proaspat culese si în acest caz se folosesc 4-5 pumni de planta, fie din plante uscate si atunci se folosesc 100 de grame de planta la cinci litri de apa. Dupa ce plantele au fost lasate la macerat în apa rece timp de 10-12 ore, maceratul se încalzeste, apoi se strecoara si se adauga apei din cada de baie. O baie de plante pentru ca sa fie eficienta trebuie sa dureze minimum 20 de minute, dupa care se recomanda sa se stea întins în pat, circa o ora pentru a realiza o sudatie puternica. Adaugarea de miere sau zahar pentru îndulcire, lamâie, precum si amestecarea cu lingurita, se vor respecta aceleasi recomandari ca la prepararea infuziei. Baile pot fi partiale sau totale si se fac la temperatura corpului Baile complete, cu extract de plante sunt, ca principiu asemanatoare cu adausurile pentru baie numai ca în cazul bailor complete altele sunt cantitatile si anume: pentru o baie completa aveti nevoie de o galeata cu o capacitate de 6-8 litri plina cu plante proaspete, sau de 200 g de plante uscate. Plantele se lasa la macerat în apa rece timp de 10-12 ore, dupa care maceratul se încalzeste, se strecoara, iar extractul rezultat se adauga apei din cada. O baie completa cu extract de plante trebuie sa dureze 20 de minute. Dupa baie nu va stergeti corpul si îmbracati-va într-un halat de baie, sau întrun prosop mare de baie si bagati-va în pat unde veti ramâne timp de o ora pentru a transpira din abundenta eliminând astfel toxinele din organism. O atentionare speciala: apa din cada nu va cuprinde si zona inimii. Baile de sezut, necesita doar folosirea a jumatate din cantitatea de plante folosita pentru o baie completa, iar apa trebuie sa-i ajunga pacientului totdeauna pâna peste rinichi. Atât baia completa, cât si baia de sezut la care folosim extracte de planta, reîncalzite pot fi folosite înca de doua ori. Baile reci locale se fac mai ales pentru inflamatiile acute ale membrelor si sezutului, temperatura apei fiind de cca 30 grade, iar durata baii de 5-10 minute. Aceste bai scad temperatura locala, calmeaza durerile produse de abcese, panaritii, inflamatiile articulatiilor etc. Baile reci de sezut se fac în caz de hemoroizi, furunculoza, constipatii etc. Cataplasmele sunt procedee de tratament care mentin caldura la locul afectat un timp mai îndelungat. Cataplasmele favorizeaza dilatarea vaselor sanguine, activeaza circulatia sângelui si ajuta la calmarea durerilor, a spasmelor, a colicilor, nevralgiilor; în abcese grabesc formarea puroiului. Cataplasmele sunt umede si uscate. Cataplasmele umede se prepara din diferite fainuri, tarâte de cereale, seminte, plante medicinale, fierte cu 2-3 pahare de apa timp de 10-20 minute. Amestecul se trece într-un saculet de tifon si se pune pe locul afectat. Se acopera cu un prosop gros si o folie impermeabila. Timp de actiune 1-2 ore. Alte cataplasme se fac din argile, namoluri, parafine etc. Cataplasmele uscate folosesc diferite saruri(inclusiv cea de bucatarie) încalzite sau perne electrice. Compresele cu aburi din plante, se obtin prin tinerea plantelor proaspete, sau uscate într-o sita aflata deasupra unei oale în care clocoteste apa. Plantele încalzite si muiate de aburi se pun într-o pânza cu tesatura rara dupa care se aplica pe locul suferind. Deasupra compresei se va pune fie un prosop, fie o alta bucata de material calduros, dupa care totul se va înfasa bine de asa maniera încât zona tratata cu compresa sa nu vina nici o clipa macar în contact cu aerul rece. În general compresele cu aburi din plante medicinale îsi fac efectul pe parcursul a doua ore, dar, în unele cazuri ele pot fi lasate sa lucreze asupra locului suferind chiar si o noapte întreaga. Înainte de aplicarea compreselor se va face un test de aplicare pe o suprafata mica, pentru a se constata eventualele reactii negative ale pielii. Compresele pot fi aplicate atâ ziua cât si noaptea. Ca efect compresele reci scad temperatura crescuta a tesuturilorinflamate, calmând durerea, motiv pentru care se folosesc în abcese, flegmoane,flebita, artrita etc, prin vasoconstrictie, ceeea ce favorizeaza oprirea hemoragiei în epistaxis, hemoroizi, hemoragie cerebrala etc. Decoctul este tratamentul termic prin care planta(de obicei întreaga, radacini, coaja), se amesteca cu o anumita cantitate de 250-350 ml de apa rece(de obicei pentru 1-2 lingurite de planta maruntita), apoi produsul se fierbe. Rezulta decoctul care se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa calda pâna la 250 ml. Esentele sau Tincturile sunt un extract alcoolic prin tratarea plantelor maruntite cu alcool de diferite concentratii. Tincturile sunt mai concentrate în principii active decât infuziile. Se administreaza intern, în putina apa sau ceai sau pe zahar. Se obtin prin introducerea unor parti ale plantelor medicinale proaspat culese în alcool rafinat de 38-40 de grade. De obicei se folosesc frunzele, florile, sau fructele respectivelor plante. Sticla în care au fost introduse plantele si alcoolul se pastreaza circa
doua saptamâni la loc întunecos si la temperatura camerei, dupa care tinctura poate fi folosita în doze mici, zilnice de 4-15 picaturi, luate fie pe zahar, fie picurate în ceai. Extractul de plante, la abur se foloseste în general sub forma de comprese, adica se ia un pumn de planta, se pune într-o sita metalica si se aseaza deasupra unui vas în care fierbe apa în clocot. Dupa ce aburii au încalzit si înmuiat planta, aceasta se aseaza pe o bucata de pânza curata, care apoi va fi aplicata ca si compresa pe zona corpului pe care intentionam astfel sa o tratam. Frunzele, florile si planta întreaga(daca este ierboasa) se fierb 10 minute, iar cojile si radacinile(fragmentate în jur de 1 cm) se fierb 30 - 40 de minute. Prin decoct se prepara plantele a caror consistenta este lemnoasa si dorim sa extragem elemente active care rezista la un asemenea tratament. Pentru prepararea decoctiilor din seminte, acestea se zdrobesc mai întâi si apoi se urmeaza aceiasi procedura ca la orice decoct. Infuzia. Tehnica de preparare a infuziei consta în tratarea plantelor cu apa clocotita timp de circa 10-20 de minute, timp în care elementele active trec în apa de infuzare. În unele situatii se foloseste apa la temperaturi mai scazute, deoarece unele principii active se distrug la o temperatura mai mare. Este o metoda simpla de extragere si administrare a principiilor active din plante. Consta în tratarea plantelor sau a partilor din plante cu apa la temperatura de 40-90 grade. Acest ecart termic destul de larg este necesar de avut în vedere, deoarece anumite principii active din plante pentru a fi extrase si aplicate în conditii de maxima eficienta este necesara o anumita temperatura de tratare care daca nu este cea mai potrivita distrugem elementele active. Pe parcursul acestui capitol la fiecare planta medicinala vom indica si metodologia de tratament termic cel mai eficient. Maceratul este un tratament al plantelor care se foloseste atunci când nu putem extrage principiile active prin infuzie sau decoct, si al carui produs se poate consuma ca atare sau poate constitui o etapa intermediara pentru prepararea, vinurilor, tincturilor si oteturilor medicinale, deoarece unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat cu apa. Plantele maruntite, ce urmeaza a fi supuse macerarii cu apa vor fi spalate în jet de apa rece un timp cât mai scurt posibil. Maceratiile se prepara numai la temperatura camerei(15-25 grade). În general, durata macerarii la care dizolvantul este apa nu trebuie sa depaseasca 6-8 ore, deoarece microorganismele gasesc un mediu favorabil dezvoltarii lor. În timpul macerarii recipientele se agita din când în când. Dupa trecere timpului recomandat, maceratul se strecoara, iar lichidul se completeaza la cantitatea prescrisa. Maceratiile apoase se prepara pentru cel mult 24 de ore si se pastreaza la rece, în sticle de culoare închisa. Maceratul la cald denumita digerare este o macerare a plantelor cu un solvent având temperatura de 40-60 grade. Acest tip de macerat este folosit mai rar. Se foloseste pentru prepararea unor uleiuri medicinale, precum cele de sunatoare si musetel Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor maruntite cu otet de vin, la temperatura camerei, timp de 7 - 8 zile. Dupa trecerea acestui timp întregul continut se strecoara, apoi se completeaza cu apa fiarta si racita. Pentru prepararea oteturilor aromatice se folosesc plante în proportie de 5 - 15 g la 100 ml de otet. Se întrebuinteaza numai extern. Pasta de plante, se foloseste cu precadere aplicat direct pe zone ale corpului care au suferit traumatisme severe cum ar fi loviri, raniri, sau plagi. Frunzele pe care vrem sa le folosim trebuiesc sa fie proaspat culese, se spala bine, dupa care se zdrobesc iar apoi se aplica pe locurile afectate direct sau împachetate într-o pânza semideasa. Pentru prepararea infuziei se folosesc vase din materiale care nu interactioneaza cu tratamentul termic al plantei: inox, vase emailate, portelan. Într-un asemenea vas se pun 1-4 lingurite de planta maruntita peste care se toarna apa care a clocotit circa 5 minute si a fost lasata sa se linisteasca(aproximativ un minut). Se acopera si se lasa la infuzat, dupa care se strecoara, se îndulceste cu miere( de evitat zaharul care are proprietatea de a absorbi anumite elemente active) si se poate bea. Daca se doreste sa se adauge lamâie, aceasta se poate face numai dupa ce temperatura ceaiului a scazut în asa fel încât sa poata fi baut. Amestecarea ceaiului cu lingurita se face încet pentru ca elemente active, unele minerale si oligoelemente, se oxideaza. Pernele de plante, sunt folosite de obicei în tratarea afectiunilor reumatice, sau a sciaticii. într-o fata de perna de in, sau de bumbac, în nici un caz dintr-un material care sa contina si fibre sintetice, se introduc plante proaspat culese de pedicuta, cimbru, sau feriga, apoi se coase perna dupa care se aplica pe locul dureros. Plantele ce urmeaza a fi macerate cu apa, se maruntesc si se spala pentru putin timp într-un jet puternic de apa rece. Nu se foloseste apa calda sau fierbinte pentru spalare pentru a nu dizolva unele elemente active. Maceratul se prepara cu apa la temperatura camerei (15 - 25 de grade). În timpul extragerii, lichidul se agita periodic pentru uniformizarea amestecului. Dupa trecerea timpului indicat(care poate varia de la ore pâna la saptamâni), maceratul se strecoara si se consuma ca atare în timp de 24 de ore(în cest timp se pastreaza la rece, în sticle de culoare închisa) sau se foloseste
mai departe pentru prepararea altor produse. Siropurile sunt solutii apoase ale extractelor de plante, la care se adauga zahar (640 g de zahar la 360 ml de lichid). În general siropurile se prepara dizolvând zaharul într-o solutie ce contine substantele active ale plantei(infuzie, decoct sau macerat). Apoi preparatul se fierbe în baie de abur sau direct pe foc, conform timpului indicat în reteta. Siropurile se prepara în vase smaltuite. Se strecoara fierbinti prin tifon, direct în sticle uscate, de capacitate mica. Dopurile se fierb în prealabil si se fixeaza imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se pastreaza la rece. Sucurile proaspete din plante pot fi folosite atât în uz intern, cât si în uz extern. în uz intern se iau de obicei sub forma de picaturi, iar în uz extern se fac tamponari ale zonelor bolnave. Sucurile de plante se pot obtine extrem de usor folosind un storcator electric, sau, în lipsa lui, puteti sa maruntiti bine plantele dupa care le veti stoarce cu ajutorul unui tifon. Indicat este ca sucul sa fie preparat proaspat, zilnic, dar daca îl veti introduce în sticlute închise ermetic si-l veti pastra la frigider, puteti sa-l folositi fara grija chiar mai multe luni. Uleiurile medicinale se obtin prin macerarea plantelor în ulei(floarea soarelui sau de masline), timp de 4 - 6 saptamâni. Peste plantele maruntite se adauga ulei la temperatura camerei (este mai indicat cel de porumb sau de masline). Sticla se tine într-un loc racoros si întunecat, astupata cu un dop de pluta. O data la 2 - 3 zile se agita preparatul, iar dupa 3 saptamâni se strecoara. Se pastreaza în sticle de culoare închisa, ferite de caldura sau lumina. Vinurile se prepara prin macerarea plantelor maruntite, folosindu-se 30 - 40 g de planta pentru un litru de vin vechi de buna calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. Dupa 7 - 8 zile se strecoara. Se lasa 24 de ore, apoi se filtreaza printr-o pânza deasa sau printr-un filtru de hârtie. Se adauga zahar dupa gust si se completeaza cu vin pâna la un litru.
Propolisul este marea speranta a farmaciei moderne, a farmaciei care are drept obiectiv prepararea de principii active suta la suta compatibile cu sistemul de aparare si protectie al organismului uman. Este marea speranta a farmaciei de a produce medicamente cu adevarat performante în tratarea cancerului în general. Remedii naturiste pe baza de propolis si aplicarea acestora în tratamentele afectiunilor sunt cunoscute si folosite de peste 5.000 de ani pentru proprietatile sale conservante, cicatrizante, antiinfectioase, antitumorale, etc. cu toate acestea, natura lui este si astazi învaluita în mister. Pâna în prezent se cunosc cca 20 de actiuni farmacologice si peste 200 de substante active. Propolisul este o substanta cleioasa, puternic aromata, de diferite culori. Are rolul de a apara viata coloniei sub raport fizic, chimic si biologic. Din punct de vedere biologic, propolisul este un produs de cules si de secretie al albinelor, din aceeasi categorie cu mierea si polenul. În conditii obisnuite, activitatea acestuia scade rapid odata scos din stup si mai lent dupa primele 2-3 ore, pentru ca, în functie de conditiile de pastrare, activitatea utila a propolisului sa dispara dupa 1-3 ani. În tara noastra, propolisul se comercializeaza sub forma bruta, în piete sau în magazinele specializate. Mentionam ca exista sortimente deosebit de valoroase, cum ar fi propolisul de delta, cel de conifere, de lunca, etc.
Actiuni terapeutice ale propolisului: Datorita consistentei sale complexe, deosebit de bogate în substante active, produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de actiuni. Astfel, propolisul este recunoscut pentru actiunile sale antiinflamatoare, antibiotice, antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra ciupercilor), toate cu spectru larg de actiune partial cunoscut; el mai are actiuni antialergice, antihistamice, antigerminative, actiune stimulatoare a reactiilor imunitare, actiune antiiradianta, cicatrizanta, conservanta, antitoxica, combate mâncarimea de piele si tumorile, actiune eutrofica, regeneratoare, etc.
Precautii terapeutice: Interzis a se consuma de persoane alergice. Apar pareze temporare Datorita compozitiei sale complexa, necunoscuta în mare parte, exista posibilitatea ca unele sortimente de propolis sa contina substante toxice, ca urmare unor culesuri în zone poluate sau contaminate cu microorganisme rezistente la propolis, cu pesticide si cu alte impuritati fizice sau chimice care îl pot face nociv, sau chiar sa genereze actiuni adverse. Din aceasta cauza recomandam o testate prealabila a sortimentului care urmeaza sa fie folosit în aplicarea în scop medical. În caz de intoleranta, va recomandam utilizarea mugurilor de plop si a tincturii de muguri de plop. Sunt un bun înlocuitori si sunt bine tolerati de persoanele alergice la propolis si preparate.
Preparate pe baza de propolis: Aerosoli cu propolis Se folosesc 15-20picaturi de solutie alcoolica(tinctura) de propolis diluata cu apa distilata în proportie de 1/1. Se fac 2 sedinte pe zi a cîte 5 minute fiecare pe o durata de 15-20 de zile.
Tinctura de propolis Tinctura de propolis este un extract alcoolic care contine 30%(15%) propolis. Ce-a mai eficienta metoda de administrare a propolisului este tinctura de propolis. Tinctura de propolis se obtine prin introducerea propolisului fin maruntit în alcool de 85-95* Cel mai recomandat este alcoolul de secara. Pentru ca propolisul sa poata fi usor maruntit, trebuie tinut în congelator. Din 200ml alcool de 90*si 60gr(30gr) propolis, se face o solutie alcoolica de 30 %(15%) Se pastreaza la întuneric timp de 7-10 zile, perioada în care timp se agita din când în când.Se observa ca extractul alcoolic are o culoare închisa maro-rosiatica, iar pe fundul vasului sau depus particulele de propolis si ceara nedizolvate. Se filtreaza de doua ori printr-un pachet alcatuit din doua tifoane cu vata la mijloc. În urma filtrarii rezulta rezulta un lichid clar de culoare maro sau rosiatica. Se pastreaza în sticle închise ermetic, de culoare închisa. Tinctura nu se administreaza cu apa sau direct în gura, deoarece atât apa cât si saliva precipita anumiti constituienti ai acesteia. Se administreaza pe zahar, cu miere, pe pâine. Tinctura se administreaza dimineata, 10-15 picaturi la copii si 30-50 picaturi la adulti. Timp de o jumatate de ora nu se mai manânca si nu se mai bea nimic, pentru a se forma pelicula de ceara. Seara, înainte de culcare, se ia din nou, in aceeasi cantitate si cu aceeasi specificatie: cel putin o jumatate de ora sa nu se bea nimic si sa nu se consume niciun aliment. Acest tratament se administreaza timp de 10 zile, dupa care urmeaza 10 zile de pauza, pentru ca mai apoi sa se repete cura de 10 zile si tot asa, pâna încep sa se vada efectele tratamentului, si bineînteles, in functie de recomandarile medicului. Tinctura în cosmetica: daca tinctura se picura pe o farfurie si se lasa sa se evapore alcoolul, se poate obtine pasta de propolis, care, amestecata cu alte ingrediente poate fi folosita cu succes in uz cosmetic.
Extract uleios de propolis Se prepara, din 10 g propolis combinate cu 200 g ulei de masline sau 100 g unt. Amestecul se încalzeste usor pe baie de abur, timp de 90-120 minute, la 50 grade, amestecând continuu. Apoi se filtreaza si se pastreaza la loc întunecos si racoros.
Unguentul de propolis Într-o cescuta (50 ml) de untura încinsa pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctura de propolis si o bucatica de ceara de marimea unei alune, dupa care se amesteca încontinuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, dupa care se amesteca în continuare pâna când se întareste. Preparatul se pastreaza la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor si a ranilor usoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).
Apa de propolis Asa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipita si devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din calitatile sale. Totusi, cercetarile arata ca o solutie obtinuta din cinci lingurite (aprox. 25 ml) de tinctura de propolis la un pahar de apa (200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simpla nu poate fi folosita, deoarece are o actiune prea dura asupra tesuturilor. Apa de propolis, obtinuta în proportiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente în combaterea stomatitelor si a cariei dentare (se fac clatiri atente ale gurii dupa fiecare spalare pe dinti), precum si în tratarea unor afectiuni genitale la femei (leucoree, cervicita).
Mierea propolizata Se obtine prin combinarea unei lingurite de tinctura de propolis cu 3 lingurite de miere. Este un produs recomandat copiilor, carora li se va administra jumatate de lingura de 3 ori pe zi, pentru întarirea sistemului imunitar, pentru combaterea infectiilor respiratorii si intestinale.
Tratament profilactic si de întretinere. Se administreaza dimineata: 10-15 picaturi la copii si 30-50 picaturi la adulti, diluate în putina apa ori puse pe putin zahar sau pe o bucata de pâine dupa care, timp de o jumatate de ora nu se mai manânca si nu se mai bea nimic, pentru a se forma pelicula de ceara. Seara, înainte de culcare, se ia din nou, în aceeasi cantitate si cu aceeasi specificatie: cel putin o jumatate de ora sa nu se bea nimic si sa nu se consume niciun aliment. Acest tratament de administreaza timp de 10 zile, dupa care urmeaza 10 zile de pauza, pentru ca mai apoi sa se repete cura de 10 zile si tot asa, pâna încep sa se vada efectele tratamentului, si bineînteles, în functie de recomandarile medicului.
Afectiuni si tratamente cu propolis: Propolisul nu da efecte secundare. Se poate folosi în general acolo unde medicamentele preparate din plante sau din alte materiale sintetice nu au dat rezultate. Nu se recomanda persoanelor alergice. Pentru a depista daca sunteti alergic la propolis, luati înainte de începerea tratamentului o cantitate de 3 -5 g seara, înainte de culcare. Se continua testul si dimineata cu 20
picaturi de tinctura pe stomacul gol. Afectiuni infecto-contagioase: gripa(în faza incipienta), febra tifoida, meningite etc. Se utilizeaza solutie alcoolica 20-30%, câte 30 de picaturi de 3 ori înainte de masa. Afectiuni O.R.L.: amigdalite, laringite, traheite, sinuzite, otite, rinite etc, prin tamponare cu unguent în nas, spray, gargara, aerosoli din solutie alcoolica 5% sau mai direct se mesteca 5-20 g propolis pe zi. În oftalmologie: în conjunctivite. Se utilizeaza solutie de propolis 5 -10% în apa calda. Se pun 3 -5 picaturi de filtrat de culoare galbuie bruna în fiecare ochi. Usturimea este suportabila. Afectiuni respiratorii: traheite, bronsite, tuberculoza. Tratament sub forma de aerosoli 10% solutie apoasa sau tinctura 20% de 3 ori pe zi, câte 30 de picaturi si de doua ori pe saptamâna inhalatii. Rezultate foarte bune în aceste afectiuni s-au obtinut folosind miere propolizata (miere în amestec de 3/1 cu tinctura de propolis). Se va lua dupa masa câte o lingura din amestec de câte ori va fi nevoie. Afectiuni ale aparatului circulator: hipertensiune si arteroscleroza, sub forma de tinctura 30%, câte 30 de picaturi dimineata pe nemâncate pâna la vindecare. Afectiuni digestive si intestinale: gastroduodenal, enterite si colite, câte 40 picaturi de tinctura 30% dimineata pe nemâncate; în dureri de stomac si boli virotice ale stomacului câte 30 de picaturi în 100 ml apa sau lapte dimineata, în parazitozele intestinale, câte 10 picaturi, de 2 ori pe zi, înaintea meselor principale. Afectiuni ale ficatului: câte 40 picaturi, de doua ori pe zi, în 100 ml apa sau lapte, înaintea meselor cu o ora; Afectiuni urologice si de prostata: rinichi, cai urinare, vezica urinara, prostata. Tratamentul se face cu câte 40 de picaturi, de 2 ori pe zi, în 100 ml apa calda, înainte de mese cu o ora, sau se sug 5-10 g propolis pe zi timp de 30 de zile sau 1-2 supozitoare de propolis pe zi (3-5 g propolis pentru un supozitor) Afectiuni ginecologice: vaginite si metrite ulceroase. Se aplica prin tamponare o data pe zi solutia alcoolica 3-15%. Afectiuni dermatologice: pomada 30% de doua ori pe zi, timp de 2 6 zile, în eritrodermia descuamativa si eritem seboreic se aplica pomada cu 20% propolis. În eczeme, neurodermite, ulcer varicos, fisuri anale, hemoroizi, arsuri si degeraturi, se foloseste solutia alcoolica sau unguent cu 20% propolis. Pentru combaterea bataturilor si negilor, se aplica în pansament timp de mai multe zile o bucata de propolis topit. Cancer: numeroase studii si experimente efectuate în diverse laboratoare de medicina experimentala si spitale din întreaga lume au dat rezultate foarte bune în ceea ce priveste folosirea extractelor alcoolice de propolis, folosite atât intern cât si extern. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul împiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celulele canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul intern cu propolis în tratarea cancerului la sân, a cancerului de colon si genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare si hepatice. În cancerul mamar si al organelor interne se foloseste supt sau mestecat 5 -10 g pe zi sau sub forma de tinctura 20 -30% câte 30 de picaturi, înainte de mese, timp îndelungat. În cancerul de piele se foloseste alifie de concentratie 20% propolis. Afectiuni stomatologie: în paradentoza incipienta, abcese paradentare, dureri dentare, gingivite si stomatite. Se aplica solutie alcoolica 20 -30% câte 30 de picaturi de trei ori pe zi înaintea meselor, sau în cazul cariilor se introduc în acestea putina vata îmbibata în solutie.
Indicatii generale de utilizare a tincturii de propolis: Uz intern: . 1. Adjuvant în febra tifoida, meningita (adjuvant), boli infectioase însotite de febra: se ia 1 lingurita de propolis de 3 ori pe zi 2. Adjuvant în hepatita de toate tipurile: se iau 30 de picaturi de tinctura de propolis în miere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 3 luni. 3. Astmul infectios si abcesul pulmonar: se utilizeaza tinctura de propolis 30%, din care se iau 15-30 de picaturi de 3 ori pe zi, înainte de masa pe pâine uscata, într-o cura care dureaza pâna la vindecare. În astmul bronsic se recomanda sedinte de aerosoli cu tinctura de propolis 7-8%(a se vedea prepararea tincturii si se vor modifica cantitatile si proportiile pentru concentratia respectiva). Se fac 2 sedinte cu o durata de 5 minute, într-o cura de 15-30 de zile 4. Cardiopatia ischiemica si anghina pectorala, cu aritmii si insuficienta cardiaca: se recomanda tinctura de propolis 30%, câte 10 picaturi de 2-3 ori pe zi dupa masa, timp de 15 zile pe luna. 4. Emfizemul pulmonar, pneumonie, silicoza, tuberculoza pulmonara si extrapulmonara: Se foloseste tinctura de propolis 20% din ca se iau 30 picaturi de 3 ori pe zi. Se fac inhalatii de 2 ori pe zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere de salcâm si macerat de usturoi(125g catei tocati în125 ml alcool de 90 grade si macerati timp de 10-15 zile 3. Enterita, colita acuta si cronica, infectii virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv în ansamblu: se iau 50 de picaturi de tinctura de propolis într-o lingurita de miere sau pe o bucatica de pâine, de 3-4 ori pe zi 4. Guturai, gripa în faza incipienta, dureri de gât (traheita, faringita), bronsita cronica, tuse uscata, tuse chintoasa, tuse convulsiva: se iau 5-6 lingurite pe zi dintr-un amestec format din jumatate de lingurita de tinctura si o lingurita de miere .5. Hipertensiune, ateroscleroza cu reducerea colesterolului rau din sange: se combina în proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de usturoi (allium sativum). Se administreaza 30-50 de picaturi de 4 ori pe zi, pe stomacul
gol, înainte de mesele principale. Amestecul de tincturi se poate lua ca atare sau cu miere. 6. Infectii cu protozoarul Giardia lambria: se ia o lingurita de tinctura pe o bucata de pâine de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale. Tratamentul dureaza o saptamâna si se poate relua la nevoie. 7. Nefrita, pielo-nefrita, cistita, infectii reno-urinare în general: se ia 1 lingurita de tinctura de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza 5-7 zile. 8. Prostatita, adjuvant în adenomul de prostata: se iau 50 de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 3 luni si se reia la nevoie. 9. Tulburari de menopauza: vreme de un an se face un tratament cu tinctura de propolis. Se iau 20 de picaturi amestecate cu o lingurita de miere de 3 ori pe zi, dimineata, la prânz si seara. 10. Ulcer: La gastrite hiperacide si ulcere(gastric si duodenal), se pun 30 picaturi de tinctura de propolis 20% pe o felie de pâine alba si uscata. Se mesteca bine si se înghite pe stomacul gol. Se administreaza de 4 ori pe zi. Acest tratament are efecte cicatrizante si de reglare a secretiei sucurilor acide(din acest motiv nu se consuma fara pâine).
Uz extern: 1. Amigdalita, faringo-amigdalita, laringita: o bucatica de vata pusa în vârful unei mici baghete se înmoaie bine în tinctura de propolis. Se aplica cu ajutorul acestui dispozitiv tinctura direct pe locul afectat. Efectele sunt rapide. 2. Cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii (adjuvant): se înmoaie un tampon de vata în tinctura de propolis, dupa care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lasând preparatul sa scalde locul si sa se întareasca de la sine. Se reia operatia de 3-4 ori la intervale de 2-3 minute, dupa care se lasa zona tratata sa se zvânte la aer. (a se vedea si combinatia de tincturi de la tratamentul alunitelor si negilor, care este extrem de activ si în cancerul de piele si în tumorile exteriorizate). 3. Rani deschise, arsuri de toate tipurile: se aplica întocmai tratamentul de mai sus, de la cancerul pielii. În cazul ranilor se face o dezinfectie prealabila cu alcool. În arsurile usoare se fac aplicatii cu unguent de propolis sau unguent de propolis si tataneasa. În arsurile grave se aplica tinctura de propolis - produce usturimi foarte puternice, dar efectele sale vindecatoare sunt uimitoare. 4. Eczeme infectioase: se aplica tinctura de propolis cu un tampon de vata în asa fel încât zona afectata sa fie cât mai mult timp scaldata de preparat, care va patrunde astfel cât mai mult în profunzime. Se vor face 2 asemenea aplicatii cu tinctura pe zi, dupa care locul se va lasa sa se zvânte vreme de o jumatate de ora. În cazul eczemelor uscate se va aplica ulterior o pelicula de unguent de tataneasa (symphytum officinali) sau galbenele (calendula officinalis). 5. Cosuri, acnee, furuncule, abcese, alunite, negi: se combina în proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de tataneasa si tinctura de rostopasca. Se aplica acest remediu întocmai ca si la cancerul de piele Administrare interna: se ia de regula 1 lingurita de tinctura diluata într-o lingurita de miere, de 3-4 ori pe zi. 6. Herpes cu diferite localizari: se aplica pe locul afectat tinctura de propolis prin picurarea directa cu o pipeta, si nu prin stergerea cu un tampon de vata (deoarece propolisul tinde sa precipite mai rapid pe tampon), pâna se creeaza o mica crusta pe suprafata tratata. Se repeta procedura de 2-3 ori pe zi. Timpul de vindecare scade în 80% din cazuri de 3-4 ori, iar posibilitatea de recidiva se înjumatateste - asa suna concluziile unui studiu suedez efectuat în 1995.
Cercetari si rezultate privind tratamente cu propolis (preluat de pe http://www.formula-as.ro) Gripa, guturaiul - un studiu realizat de catre un cercetator german, A. Scheller, a aratat ca la pacientii care iau 50 de picaturi de tinctura de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infectie cu virusul gripal scade cu pâna la 40%. De asemenea, la majoritatea pacientilor tratati astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, fata de 6-7 zile la lotul martor. Bronsita, bolile respiratorii cu secretii abundente - se ia de patru ori pe zi câte o lingura de miere propolizata, în cure de 3 saptamâni. Propolisul este un excelent antibiotic, care actioneaza progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refacând tesuturile lezate de catre acestea, favorizând eliminarea secretiilor în exces de pe caile respiratorii. Gastrita si ulcerul - afectiuni specifice primaverii care se previn si se trateaza cu propolis. Se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis pe o felie de pâine alba uscata se amesteca bine si se înghite pe stomacul gol. Se iau 4-6 asemenea doze pe zi, care au efect cicatrizant asupra peretilor gastrici, regleaza cantitatea de sucuri acide secretate. Retineti, însa, ca daca nu se administreaza pe o cantitate suficient de mare de pâine uscata, tinctura poate agrava, din cauza alcoolului pe care îl contine, gastrita. Colita de fermentatie si de putrefactie - se pun 50 de picaturi de tinctura de propolis într-o lingura de miere si se înghit pe stomacul gol. Se iau 3 asemenea doze pe zi, înainte de masa. Vindecarea apare în maximum 5
saptamâni. La persoanele cu colita de fermentatie pe care mierea de albine o agraveaza, se va lua aceeasi cantitate de tinctura de propolis pe pâine uscata. Medicul bulgar S. Nikolov a facut un studiu cu acest tratament pe 45 de pacienti suferind de colita, observând dupa o luna la 43 dintre ei reactii pozitive. În general, dupa maximum 20 de zile, durerea si celelalte simptome deranjante au disparut, tratamentul fiind continuat doar pentru consolidarea efectului. Astenia - anumite substante numite flavonoide din compozitia propolisului au efecte exceptionale în tratarea asteniei de primavara. Ele au efecte tonice nervoase, împiedica degradarea unor vitamine esentiale pentru organism (cum ar fi vitamina C), relanseaza activitatea hormonala. Contra asteniei de primavara se face o cura de trei saptamâni cu miere propolizata, timp în care se iau 6 lingurite din acest preparat pe zi. Caderile imunitare - studii facute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus în evidenta faptul ca propolisul activeaza foarte puternic sistemul imunitar. Extractul alcoolic de propolis (adica tinctura) administrat sistematic mareste productia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai "agresive", ceea ce determina o mult mai mare rezistenta la infectiile cu orice tip de germen. Pentru cresterea imunitatii se face o cura de 3 saptamâni, timp în care se iau câte 30-40 de picaturi de tinctura de propolis, de 4 ori pe zi. Hipertensiunea si tulburarile de ritm cardiac - cercetarile facute în spitalul de cardiologie din Jiangsu, China, au pus în evidenta ca administrarea a 300 mg de propolis (aproximativ 150 de picaturi de tinctura) zilnic conduce la scaderea presiunii arteriale, la normalizarea ritmului cardiac, la scaderea cantitatii de colesterol din sânge. De asemenea, s-au constatat efecte de refacere a elasticitatii vaselor de sânge. Agent analgezic - Cercetatorii de la Universitatea Santa Catarina din Brazilia au realizat un studiu care evidentiaza eficacitatea propolisului ca agent analgezic, în tratamentul unor afectiuni ca astmul bronsic, al bronsitei si al virozelor respiratorii. Pentru tratamentul acestui tip de afectiuni se foloseste o solutie de propolis 5% în alcool, care stimuleaza procesul de regenerare tisulara în cazul de infectare a leziunilor. Solutia alcoolica de propolis 5% poate fi utilizata si în tratamente sub forma de aerosoli. Pentru aceasta se fac inhalatii în care propolisul este dizolvat în proportii de 1:2 în lapte fiert. Se recomanda ca pacientul sa ramâna în repaus circa 25 de minute dupa fiecare sedinta de aerosoli. Aerosolizarea se poate face fie prin inhalatiile simple, fie prin utilizarea unui aparat electric de aerosolizare. Un astfel de tratament dureaza circa 25 de sedinte, iar daca este necesar el poate fi repetat la fiecare trei luni. În ajutorul astmaticilor - Utilizat ca supliment nutritional, propolisul poate deveni un pretios adjuvant în tratamentul pacientilor astmatici. Sub forma de solutii apoase, acesta a fost aplicat zilnic, timp de doua luni, în tratamentul unor forme moderate de astm bronsic. Studiile efectuate în Egipt cu astfel de extracte au demonstrat ca pacientii carora le-a fost administrat au prezentat o incidenta mai scazuta a crizelor de astm, pe fondul ameliorarii functiei ventilatorii. Afectiuni canceroase - peste 30 de studii, cu efecte mai mult decât promitatoare, cu extracte de propolis, folosite atât intern cât si extern, s-au facut în diverse laboratoare de medicina experimentala si spitale din întreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul împiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul intern cu propolis în tratarea cancerului la sân, a cancerului de colon si genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare si hepatice. Un studiu facut în Iugoslavia mai pune în evidenta ca administrarea sistematica a propolisului înlatura o buna parte a efectelor nefaste ale aplicarii radioterapiei în cancer. De asemenea, propolisul are efecte extraordinare utilizat extern, pe plagile canceroase. Giardia - infectia cu protozoarul Giardia lambria cedeaza la un tratament de 30 de zile facut cu tinctura de propolis. Se iau 50 de picaturi pe o bucatica de pâine, de patru ori pe zi, înainte de masa. Tuberculoza - un studiu facut într-un spital din Rusia de V.H. Karinova si E.I. Rodionova pe 135 de pacienti cu tuberculoza a avut rezultate uimitoare. Ele au administrat, vreme de 10 luni, câte 7-10 ml de tinctura pe zi. La trecerea acestui interval de timp, la aproape 25% dintre pacienti s-a constatat remisia completa a bolii, iar la ceilalti - cu exceptia a 12 pacienti -, îmbunatatiri substantiale ale starii de sanatate. Toti cei 12 pacienti care nu au raspuns la acest tratament sufereau de tuberculoza renala. Ulceratii pe piele, ulcer varicos - 64 de pacienti cu ulcere de gamba, cu vârste între 23 si 98 de ani, au fost tratati cu tinctura de propolis si unguent. S-au facut aplicatii zilnice cu tinctura pe zona ulcerata si tratament la periferie cu unguent de propolis. Durata tratamentului a fost între 4 si 12 saptamâni. La final, 19 din cei 64 de pacienti nu mai aveau nici un semn clinic al bolii, iar alti 39 de pacienti erau într-o conditie mult îmbunatatita. REACTII ALERGICE - Doctor biochimist Cristina Mateescu avertizeaza ca, în ultimii ani, în ciuda largii utilizari datorate proprietatilor terapeutice, exista rapoarte privind aparitia de alergii la unele persoane cu sensibilitate cunoscuta (alergii la polen, de exemplu). Pacientii cu astm bronsic pot avea o serie de crize de dispnee în cursul
inhalarii propolisului. Ca regula generala, persoanele hipersensibile la albine si la întepaturile acestora prezinta reactii alergice la propolis. La fel se întâmpla si cu persoanele care sufera de afectiuni cronice: astm bronsic, eczema etc. Nu se stie înca daca alergia apare din cauza propolisului sau din cauza reziduurilor proteice lasate de albine în propolis (chiar venin de albine). Oricare ar fi însa cauza hipersensibilitatii, utilizarea propolisului în scopuri medicale trebuie sa se faca cu multa grija, mai ales la concentratii de peste 30%-40%. La primele semne de alergie la propolis, trebuie consultat imediat un specialist.
Mierea de albine este un produs apicol rezultat din transformarea si prelucrarea nectarului, polenului sau manei de catre albine si depozitat în faguri. Acest produs constituie hrana populatiei de albine. Principalele sortimente de miere folosite ca medicament sunt: - Mierea de salcâm: are rol antiseptic si de calmare a tusei. - Mierea de tei: are actiune antiseptica; se recomanda si în bronsite si în insomnii. - Mierea poliflora: are rol antiseptic, sedativ, favorizeaza digestia. - Mierea de conifere: are un continut bogat în saruri minerale si prezinta actiune antiseptica, antiinflamatorie, diuretica si laxativa. Aceleasi sortimente de miere dar consumata cu faguri, are valoare biologica ridicata, prin continutul în vitamina A din ceara. În acest mod se asigura o buna igiena a cavitatii bucale si o buna functie a vederii. Mierea face parte din categoria produselor "vii", naturala, având în compozitia sa vitaminele: B1, B2, B6, PP, acid folic, dar si enzime, aminoacizi, uleiuri esentiale, substante antiseptice, bactericide, bacteriostatice si hormoni. Mierea este produsul care contine toate elementele, vitaminele si sarurilor minerale, necesare unui regim alimentar sanatos. De avut în vedere ca toate aceste principii active benefice pe care le contine mierea, se distrug foarte usor prin fierbere, sau alte tratamente termice. Se foloseste la temperatura camerei consumata direct sau daca se adauga în ceai numai daca acesta este cald. Mierea poate fi consumata ca atare, pe cale digestiva, dar poate fi si folosita în amestec cu alte produse (apicole sau din plante), pentru tratarea diferitelor afectiuni sau în cosmetica. Afectiuni cardiace R 1: Miere de albine din floare de tei si salcâm. Se consuma 3 lingurite pe zi. R 2: Capaceala (este un amestec de miere, ceara si propolis). Se mesteca pâna devine tare, chiar daca. S-a terminat mierea din ea. Ceara intrata în tractul digestiv are rol de lubrifiant al vaselor de sânge, ajutând în acelasi timp si la reglarea functionarii cordului. R 3: Laptisor de matca în amestec cu miere (proportia optima se gaseste în produsul tip Apicola), care are functii vasodilatatoare. Se consuma 1 lingurita pe zi. Afectiuni gripale R 1: Inhalatii cu ceara de albine: se aseaza o placa de tabla curata pe ochiul de aragaz pe care, se pun câteva bucatele de ceara de marimea unui bob de grâu. Se va ridica un firicel de fum, pe care îl vom inhala: Se inhaleaza fumul rezultat din ardere, alternativ: o inspiratie pe nas si una pe gura, pâna la topire. Se repeta aceasta operatie de câteva ori ori. R 2: Tinctura de propolis 30%: se pun la radacina limbii doua picaturi, câte una de fiecare parte. R 3: Gargara: se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis în concentratie de 30% într-un pahar cu ceai de galbenele sau de musetel. Se face o gargara cât mai profunda si de durata, apoi se înghite solutia. R 4: În cazuri de nas înfundat, rinite etc., se face un amestec în parti egale (câte un vârf de cutit) de galbenele, coada-soricelului si rostopasca. Se infuzeaza o lingurita de amestec de plante la 100 ml apa, apoi se adauga trei picaturi de tinctura de propolis. Se amesteca bine dilutia, apoi se pune în fiecare nara continutul unei pipete, dar picatura cu picatura, în asa fel ca operatiunea sa dureze circa 5 minute. Afectiuni hepatice R 1: Siropul de rostopasca. Se infuzeaza timp de 12 ore, 5g de rostopasca maruntita (uscata) la 1 litru de apa clocotita. Se acopera bine vasul si se lasa sa se raceasca lent (12 ore). Se strecoara si se amesteca cu 200 g miere de albine, pâna ce se dizolva complet si se pune într-o sticla. Din ora în ora, se ia câte o lingura (de lemn) de sirop, de zece ori pe zi. Acest tratament se poate repeta doar dupa sase luni. Angina pectorala
R 1: Sirop. Se prepara din ceapa rosie, în amestec cu miere de albine (de tei sau salcâm), suc de lamâie si suc de usturoi. Se lasa la macerat, într-un litru de apa fiarta, timp de 2-3 zile Se strecoara si se consuma câte o lingurita de 3 ori pe zi. Insomnie R 1: Decoct. Se fierb timp 15 minute, la foc mic, 100g de ceapa data pe razatoarea mare. Se lasa sa se raceasca la caldut, se strecoara si se adauga 50 grame de miere. Se amesteca bine pâna la omogenizare. Se bea caldut (toata cantitatea), seara, înainte de culcare. Se repeta pâna la vindecare. Prostatita R 1: Infuzie de: urzica moarta 3g, spin 1g, busuioc 3g, galbenele 2g, la 1 litru de apa clocotita. Se infuzeze 5-8 minute. Se consuma pe parcursul unei zile. Se repeta la 3 zile R 3: Ulei de dovleac: se ia câte o lingura seara, la culcare. R 4: Produse apicole: polen, pastura (polen tratat de albine cu acid lactic, pentru a-l conserva si pastra pe timpul iernii), propolis mestecat circa 3-5 minute (atentie la alergici, poate provoca pareze temporare), supozitoare cu propolis. Dieta: trebuiesc eliminate din consum bauturile, tutunul, cafeaua, condimentele, preparatele alimentare iritante, sarea în exces, consumul exagerat de lichide. Reumatism R 1: Cataplasme: frunze de varza, paie de ovaz, argila, cartofi cruzi taiati felii, hrean cu faina de mustar, ceapa taiata marunt si amestecata cu ulei de în (sau seminte fierte). R 2: Bai: frunze de frasin, fân, castan, radacina de stuf, radacina de papura. R 3: Gimnastica medicala pentru întretinerea musculaturii, care datorita durerilor se atrofiaza. R 4: Masaje cu produse apicole: miere cu otet de mere, împachetari cu ceara, unguent pe baza de venin de albine. Dieta: trebuiesc eliminati factorii de risc: fumat, bauturi alcoolice, exces de sare, evitarea spanacului si a steviei (care contin oxalati de calciu) si înlocuirea acestora cu loboda si urzica. Tuberculoza pulmonara R 1: Inhalatii cu tinctura de propolis 30% pusa în ceai de busuioc, brad, pin sau menta. R 2: Pulverizatii cu tinctura de propolis: 50 de picaturi în 50 g din ceaiul mai sus mentionat. R 3: Crema de propolis: 30 g propolis în 50 g miere de tei sau de munte. R 4: Fagure de miere sau capaceala, mestecate pâna la consumarea totala. R 5: Usturoi (4-5 catei), consumat ca atare sau sub forma de suc. Se indica consumul în paralel cu putina slanina de porc si un pahar de bors. Dieta: una pâna la trei zile pe saptamâna se va tine un regim de cruditati. Sunt interzise fumatul, consumul bauturilor alcoolice, al cafelei si al condimentelor în exces. Tuse banala R 1: Se fierbe o lamâie la foc mic, timp de 10 minute. Prin fierbere, lamâia se înmoaie, astfel încât se va obtine din ea o cantitate mai mare de suc si, în acelasi timp, se înmoaie si coaja. Lamâia se taie în doua si se stoarce bine într-un pahar. La sucul obtinut se adauga doua linguri de glicerina (din punct de vedere farmaceutic, doua linguri echivaleaza cu 30 g). Amestecul se agita bine, apoi paharul se umple cu miere. Daca avem un acces de tuse în timpul zilei, luam o lingurita de sirop, dupa ce amestecam bine continutul. Daca suntem treziti noaptea de tuse, luam câte o lingurita de sirop la culcare si una noaptea, când ne trezim. Daca suferim de o tuse rebela, luam 6 lingurite de sirop pe zi si anume: dimineata dupa sculare, înainte de prânz, dupa masa de prânz, la câteva ceasuri dupa aceasta, apoi la cina si la culcare. Pe masura ce tusea cedeaza, micsoram numarul dozelor pe zi. Tuse convulsiva R 1: Tinctura de propolis: într-un pahar mic cu ceai de ienupar se adauga 30 de picaturi de tinctura de propolis. Se face gargara cât mai mult, apoi se înghite. R 2: Miere de albine de tei: în acelasi tip de ceai se adauga doua linguri de miere la o cana de 0,250 l si se beau doua cani pe zi, cu sorbituri mici. (Atentie! Este contraindicata la diabetici.) R 3: Capaceala: se mesteca pâna la consumarea totala. R 4: Inhalatii cu ceara de albine: inhalatii cu ceai de tei, menta, muguri de brad, busuioc si marar. Acestea se realizeaza prin asezarea pe o cana de tabla a unei pâlnii cu gura în jos si inhalarea aburului degajat. Arsuri
R 1: Se unge partea vatamata cu miere naturala si se acopera cu o bucatica de folie de plastic, dupa care se pune un bandaj. Tratamentul se face dimineata si seara, pe o perioada mai lunga. Înaintea fiecarui tratament se spala pielea cu ceai de musetel sau de tei. Caderea parului R 1: Ceai (decoct) din: mesteacan (frunze, coaja sau seva), tinctura, iedera, menta, patlagina si zeama de lamâie. R 2: Zeama de ceapa si zeama de usturoi amestecate cu miere de albine. R 3: Utilizare: în prima zi, dupa ce se spala parul bine cu apa fierbinte, se maseaza pielea capului cu ceaiul obtinut circa 10 minute. În a doua zi, se foloseste la masaj a doua solutie. De precizat ca masajul trebuie sa fie intens si sa se faca pâna se încalzeste pielea capului. Dupa aceea trebuie învelit capul cu un prosop pâna la uscarea parului si disparitia efectului revulsiv. Constipatie R 1: În fiecare dimineata, se bea - pe stomacul gol - un pahar de apa calduta statuta (cel putin 24 de ore). Dupa aceea, se manânca un mar ras amestecat cu doua lingurite de miere si tarâte cât cuprinde, pentru ca preparatul sa ramâna moale ca o crema. Excludeti din alimentatie mezelurile, prajelile, conservele, pâinea alba, zaharul, cafeaua, alcoolul, tutunul, carnea si brânzeturile fermentate. Bazati-va alimentatia pe fructe si legume proaspete. R 2: În fiecare dimineata, pe stomacul gol, se ia o lingurita de miere cu un pahar de apa minerala (nu ceai), timp de o saptamâna, pâna se formeaza obisnuinta. L 1/2 kg de prune uscate se spala bine si se pun la fiert (ca pentru compot). Dupa ce au fiert, se scot sâmburii, iar pulpa rezultata se da prin masina de tocat. Se masoara cu o lingura pulpa si câte linguri rezulta atâtea se pun de miere (la 1/2 kg de prune sunt 8-9 linguri, deci tot atâta miere). Se amesteca totul bine si se pune într-un borcan de 800 g (care se tine la frigider). Se ia câte o lingura, de trei ori pe zi, înainte de masa. Degeraturi De obicei, cad victime ale acestei afectiuni cei cu proasta circulatie periferica, sau mai bine zis, cei ce au mâini si picioare reci, cei anemici si cei hipotensivi, deci cei care nu au o irigatie sanguina normala în locurile ce vin în contact cu factorii externi. Reactia normala a multora dintre noi este aceea de a aduce la caldura pe cel degerat. Acest lucru este gresit, deoarece poate provoca leziuni care vor trena în timp. Locurile vatamate trebuiesc tinute un timp la o temperatura usor peste zero grade; se vor face frictiuni cu zapada sau lichide reci, aceasta pâna când se va observa o înrosire a pielii, ceea ce înseamna ca sângele este prezent în tesuturi în cantitate mai mare. Regiunea respectiva se bandajeaza apoi cu tinctura de propolis. Se aplica o compresa cu miere de albine dizolvata în ceai din coaja de salcie, pelin, frunze de nuc, catina alba sau paducel. Se mai frictioneaza cu felii de ceapa si zeama de lamâie. Trebuie evitate încaltamintea strâmta, frigul, umezeala. Fisuri anale O igiena locala stricta. Lenjerie mereu curata. R 1: Spalaturi cu ceaiuri din: galbenele, coada-soricelului, patlagina, papadie, soc, rostopasca si pelin. R 2: Utilizarea de supozitoare cu propolis. Dieta: Un regim alimentar lejer, fara condimente, alcool, cafea, alimente iritante. Evitarea sedentarismului, multa miscare pentru revigorarea muschilor. Tratamentul ranilor R 1: În cazul ranilor care nu se vindeca, se face un amestec în parti egale din miere si untura de peste. Se aplica direct pe rana, se acopera cu pansament steril, iar dupa 3-4 ore se clateste cu ceai de musetel. Acest unguent reface elasticitatea fibrelor musculare, activeaza formarea tesutului tânar, ajutând la regenerarea lui. Arsuri ale pielii si furuncule R 1: Se amesteca trei parti miere cu o parte faina de grâu. Se panseaza si se schimba pansamentul la 10 ore, spalându-se cu ceai de musetel si patlagina. Infuzia se prepara din 2linguri de musetel si 2 linguri de patlagina la un litru de apa. Se infuzeaza 5 minute Anemia R 1: Este recomandata mierea închisa la culoare. Asociata cu polen si cu tinctura de urzica, are rezultate spectaculoase. Timp de 21 de zile se consuma miere închisa la culoare (doua linguri)
amestecata cu o lingurita polen si 20 picaturi tinctura de urzica (de la Plafar). Amestecul se împarte în doua, o parte se ia dimineata la ora 10.00, cealalta parte la ora 17.00. Gastrita (gastrita hiperacida) R 1: Mierea de salcâm diluata în apa calda si luata cu 90-120 minute înaintea mesei, diminueaza aciditatea gastrica si se absoarbe repede, calmând "arsurile" (o lingura în 100 ml apa). Mierea de munte se dilueaza în apa rece (o lingura la 100 ml apa) si se administreaza cu 90-120 minute înaintea meselor. Deci este foarte importanta temperatura apei în care este diluata mierea. Ulcer R 1: Doua linguri de miere de salcâm diluata în 200 ml lapte nefiert; amestecul se bea noaptea, între 22.00-23.00. Bineînteles, urmându-se regimul alimentar adecvat. Bolile ficatului R 1: Într-un litru de apa clocotita se pun doua linguri armurariu macinat si se fierb 2-3 minute. Dupa ce, prin racire, lichidul ajunge la temperatura camerei, se adauga patru linguri de miere de salcâm. Se bea în cursul unei zile, între orele 10.00 - 19.00, cu o ora înainte si dupa mesele principale. Se bea 20 de zile cu 10 zile pauza, timp de trei luni. Colite, enterocolite R 1: Se administreaza miere poliflora (1-2 lingurite) diluata în ceai de busuioc + cimbru + sunatoare (amestec în parti egale). Se pune o lingurita de amestec la o cana de apa. Se administreaza la distanta de o ora, dupa mesele principale. Bolile de inima R 1: Se recomanda o lingura de miere diluata în ceai de paducel sau talpa-gâstei, cu doua ore înainte de masa. Ceaiul se prepara astfel: o lingurita de planta la o cana de apa. Mierea se dilueaza în ceai caldut (miere poliflora).
Tratamente de întretinere Pentru obezitate, tensiune arteriala ridicata si colesterol peste limita normala, se va consuma dimineata pe stomacul gol o cana cu apa calda în care s-a adaugat 1/2 lingurita miere si 2-3 picaturi de otet. Pentru a îndeparta simptomele artritei, se consuma zilnic o lingura de miere împreuna cu pudra de gugulu, o rasina aroganta obtinuta din planta Commimphora mukul, originara din India. Pentru orice forma de ulceratii, mierea aplicata direct pe zona afectata, cu putin turmeric (sofran de India sau curcuma, face minuni. În cazul ulcerului bucal, combinatia provoca salivatie si astfel se elimina toxinele. Pentru ulcer gastric, se consuma doua cani de lapte proaspat îndulcit cu miere, în fiecare zi. Durerile si arsurile dispar rapid. Pentru plagi deschise, zgârieturi, se va folosi un pansament de miere, cu rol dezinfectant, aplicat direct pe zona afectata. Rana se spala a doua zi dimineata, pentru a permite ca mierea si antibioticul natural, si-a facut efectul. Pentru eliberarea sinusurilor, se va consuma miere si suc de ghimbir, de trei ori pe zi. Pentru ameteli, indigestii ori senzatii de voma, se va consuma o limonada îndulcita cu multa miere, de doua ori pe zi. Pentru reducerea poftei de fumat, se va consuma ananas îndulcit cu miere Pentru îmbunatatirea circulatiei sângelui, se consuma scortisoara adaugata în miere (1 lingurita la 100 ml miere), de doua ori pe zi.
Sucuri din fructe si legume
Plantele medicinale, fructele si legumele pe lânga aportul alimentar, sunt si adevarate medicamente naturale. Astfel, pe baza experientelor si a constatarilor facute în practica, s-a ajuns la concluzia utilizarii mai frecvente a sucurilor proaspete datorita faptului ca principiile active continute sunt usor asimilabile de catre organism. Datorita proprietatilor continute, sucurile au asupra organismului actiune stimulatoare generala si dezintoxicanta, împiedicând fenomenele de putrefactie intestinala. Sunt indicate în cazurile de deficienta generala a organismului, în insufuciente hepatice sau renale si, mai ales, în afectiunile digestive. Efectele pozitive ale sucurilor naturale pot fi obtinute si prin folosirea lor la vitaminizarea alimentelor. Este de retinut ca, pentru obtinerea efectului dorit, pentru evitarea alterarii prin fermentatie, sucurile naturale trebuie sa fie consumate imediat dupa preparare, sa nu fie pastrate(chiar la frigider) mai mult de 24 de ore. Sucul de cartofi, este util în tratarea gastritelor hiperacide, ulcerului gastric si duodenal, în dspepsii, diabet. Este un bun adjuvant în litiaza biliara. Pentru tratarea ulcerelor se consuma o jumatate de pahar(100 ml), de 4-5 ori pe zi, timp de 1 luna. Pentru diabetici se recomanda cure de 10 zile în fiecare luna sau din doua în doua luni fara a depasi doza sus mentionata. Sucul de castraveti, se recomanda în stari subfebrile ca racoritor, în guta, afectiuni renale, calculoza renala. Este usor hipnotic. Este depurativ, diuretic si dizolvant(pentru acidul uric si al uratilor). Se recomanda a se consuma 300-500 ml de suc zilnic. Consumat în cantiate de 200 ml asociat cu 200 ml suc de morcov si ridiche neagra, la care se adauga 10 ml miere de albine, este considerat cel mai puternic dizolvant al calculilor renali. În acest caz se consuma în cure de 21 de zile cu regim naturist standard, fara proteine animale. Suc de ceapa cu miere. Se dau prin prin storcator 1 kg de ceapa rosie. Sucul obtinut se trece într-o sticla si se adauga 300 g de miere de albine. Se amesteca bine si se pastreaza la frigider. Se consuma 50 ml înaintea sau în timpul meselor principale, timp de o luna. Sucul de cirese si visine, se recomanda în litiaza biliara si renala, precum si în hepatite cronice sau sechele de hepatita. Are proprietatea de a întârzia fenomenele de îmbatrânire ale organismului. Sucul de fasole verde, este un foarte bun tonic hepatic, pancreatic si cardiac. Are calitati depurative eficace, mai ales în acneea juvenila. Sucul de morcov, are efecte majore în tratarea afectiunilor aparatului digestiv, în cataruri intestinale, dispepsii, gastrite hiperacide, ulcere, în reglarea tranzitului intestinal. Stimuleaza apetitul. Este recomandat si în tratamentul afectiunilor hepatice, mareste secretia biliara si ajuta la evacuarea bilei. Având proprietati diuretice, este recomandat în litiaza urica, în reumatism, guta, artritism. Ca vitaminizant este folositor în accelerarea cresterii la copii, marirea rezistentei la infectii, marirea acuitatii vizuale. Morcovul este un excelent depurativ, pentru care este recomandat în eczeme, acnee, furuncule. Suc de morcov si patrunjel. Este un amestec de 2 parti suc de morcov si 1 parte suc de patrunjel. Se recomanda în colicistita, guta, artritism, litiaza urica. Efecte superioare se obtin cu urmatoarele amestecuri: - 300 ml suc de morcov si 180 ml suc de spanac, este recomandat în ateroscleroza, hipertensiune, afectiuni cutanate(acnee, furunculoza, eczema), bronsita, pneumonie, diabet, afectiuni ale aparatului digestiv; - 330 ml suc de morcovi la care se adauga 90 ml suc de sfecla si 30 ml suc de castraveti este foarte eficace în litiaza urica, nefrite, cistite, prostatite, enurezis, reumatism; - 210 ml suc de morcov si 150 ml suc de telina, la care se adauga 120 ml suc de spanac, restabileste echilibrul glandular absolut necesar în curele de slabire. Se recomanda ca aceste amestecuri sa fie consumate în cantitati progresive, plecând de la cantitati de 50-100 ml pâna la 400-600 ml, pentru a se testa toleranta organismului. Unele semne ce apar la începutul curei, îndeosebi o usoara pigmentatie a pielii în galben maroniu, nu reprezinta o reactie de intoleranta, ci un semn ca a început actiunea depurativa, de curatire a organismului de toxine. Curele de întretinere se fac pe durata 15-20 de zile. Sucul de prune, are proprietati laxative si diuretice. Se consuma câte un pahar înaintea meselor principale. Sucul de ridiche neagra. Ridichea rasa sau taiata felii se pune în straturi alternative, cu zahar sau miere, si se lasa la macerat 24 de ore. Se consuma 4-6 lingurite pe zi. Se recomanda pentru calmarea tusei si în tratamentul tusei refractara la alte tratamente. Pentru copii, siropul are efecte tonifiante. Este bun si în combaterea oboselii. Sucul de spanac, are calitati de tonic. Se consuma în cazuri de anemie, covalescenta, oboseala fizica si intelectuala. Pentru un aport suplimentar si variat de vitamine si substante minerale utile, se pot face combinatii, în parti egale, de spanac-morcov, spanac-morcov-telina. Sucul de telina, este recomandat în special în curele de slabire, reumatism, guta, tuse, catar
bronhic(câte 100 ml înaintea mesei de dimineata. Pentru afectiuni oftalmice, se picura pe pleoape sau se tamponeaza usor cu un tampon umectat. Sucul de tomate proaspete. Stimuleaza secretia sucului gastric si pancreatic, are proprietatea de a micsora vâscozitatea sângelui având ca urmare o reducere a riscului de tromboza si ateroscleroza, ca si a afectiunilor vasculare. Având valoare nutritiva redusa este indicat în cura de slabire. Se consuma imediat dupa preparare. În cel mai rau caz se va consuma în maximum 24 de ore daca a fost pastrat la frigider. Sucul de varza, cosiderat în terapeutica ceea ce este pâinea în alimentatie. Se recomanda în: - anemie, ascita, demineralizare, litiaza urinara, diabet, gripa, rahitism, scorbut, îmbatrânire, câte 1-2 pahare de suc pe zi; - artritisme, stari depresive, nervozitate, oligurie, câte 2 pahare de suc pe zi; - ulcer gastric, câte 2-3 pahare de suc pe zi, între mese; - afonie(pierderea patologica a glasului), suc combinat cu miere pentru gargara; - astm, bronsita, catar, tuse convulsiva, dureri musculare, reumatism, guta, 1-2 pahare de suc pe zi; - colite, enterite, se consuma 1-2 pahare pe zi, între mese.
