elemente de examen obiectiv neurologie

FOAIA DE OBSERVAŢIE ÎN NEUROLOGIE Reprezintă documentul medico-legal pe care îl întocmeşte medicul la primirea pacientului în spital. - observate prin simpla inspecţie, reprezintă poziţiile particulare pe care le au corpul sau extremităţile pacientului, în pat sau ortostatism. Sunt importante deoarece, interpretarea lor corectă, sugerează medicului, doar prin inspecţie, diagnosticul. 1. Boala Boala Parkin Parkinson son:: atitu atitudin dinee „în semn de între întrebar bare”, e”, cu corpul corpul antefl anteflect ectat at şi facies faciesul ul hipomimic. 2. Hemiplegi Hemiplegiaa spastică: spastică: membrul membrul superior superior cu braţul braţul în adducţie, adducţie, antebraţu antebraţull flectat pe braţ şi în pronaţie uşoară, degetele flectate peste police, membrul inferior în extensie, piciorul în flexie plantară şi rotaţie internă. 3. Paraplegi Paraplegiaa spastică: spastică: membr membrele ele inferio inferioare are în extensie. extensie. 4. Discop Discopati atiii verteb vertebral rale: e: atitu atitudin dinee antalg antalgică ică ce impri imprimă mă coloan coloanei ei o scolio scolioză ză sau flectare flectare ventrală 5. Tortic Torticoli olisul sul spasmo spasmodic dic:: capul capul înclin înclinat at latera lateral,l, bărbia bărbia ridic ridicată ată,, latera lateralit litate ateaa lui fiind fiind definită convenţional convenţional după partea în care este rotat occiputul. 6. Tumo Tumori ri de fosă fosă post poster erio ioar ară: ă: atit atitud udin inee de cere ceremo moni nial al,, cu capu capull în flex flexie ie şi uşoa uşoară ră înclinare laterală. 7. În leziu leziunil nilee nervilo nervilorr perife periferi rici: ci: a. plex plex brahi brahial al – memb membrul rul superi superior or atârnă atârnă inert inert pe lângă lângă corp, corp, um umăru ărull este este mai coborât. b. paralizia de nv. radial – mâna mâna în gât de lebădă c. sindr. sindr. Aran Aran –Duche –Duchenne nne – mâna mâna simian simiană, ă, cu grifă. grifă. 8. În meningite meningite:: atitudi atitudine ne „ în cocoş cocoş de puşcă” puşcă”.. A. Atitudini particulare:

reprezintă contracţii involuntare ale musculaturii voluntare, fiind simptome şi semne şi nu morbidităţi. Interesează: - localizarea exactă - distribu distribuţia ţia muscular musculară: ă: o parte parte din din muşchi muşchi/muş /muşchiu chiull în întregim întregimee - ritm ritmic icit itat atea ea,, regu regula lari rita tate tea, a, recur recuren enţa ţa - viteza şi şi fr frecvenţa - amplitudinea - somnul, odihna Se examinează prin: inspecţie, teste clinice: - tremo tremoru rul: l: ţine ţine braţe braţe înt întins insee cu dege degeele ele răsf răsfira irate te - fasc fascic icul ulaţ aţii iile le:: perc percuţ uţia ia muş muşch chiu iulu luii - tremo tremorr inten intenţio ţional nal fin final: al: duce duce un paha paharr cu apă apă la la gură gură - core coreic ice: e: ochii ochii închi închişi şi şi limba limba scoas scoasă: ă: apar apar mişc mişcăr ării la niv. niv. limb limbii ii ce se extind la membre Tipuri: 1. Convulsiile: sunt miscări involuntare sub forma contracţiilor musculare bruşte, neregulate, interm intermite itente nte şi variab variabile ile ce duc duc la deplas deplasări ări;; pot fi: tonice (violente şi durabile, cu rigiditate şi imobilizare a segmentelor interesate), clonice (mişcări bruşte, de scurtă durată, separate prin scurte perioade de linişte linişte musculară). 2. Tremurăturile: mişcări involuntare, ritmice, de mică amplitudine, ce determină deplasări ale segmentelor de o parte şi de alta a poziţiei de repaus. B. Mişcările involuntare:

1

The world’s largest digital library

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.





-

fiziol fiziolog ogice ice:: apar la la subiec subiecţii ţii norm normali ali,, la emoţii emoţii,, frig, frig, efort efort patologi patologice: ce: în cursul cursul unor boli boli infecţio infecţioase, ase, genetice, genetice, vasculare vasculare

Pot fi: statice kinetice staticokinetice 3. Fasciculaţiile musculare: contracţii ale fibrelor unei unităţi motorii ce traduc un proces iritativ al pericarionului NMP. Nu deplasează segmente. Se observă ca miscările unui muşuroi de viermi privind pieziş pieziş regiunea. 4. Mişcările Mişcările coreice: coreice: involuntare, involuntare, bruşte, bruşte, dezordon dezordonate, ate, ilogice. ilogice. Diminua Diminua în repaus, repaus, dispar în somn, se accentuează la mişcările voluntare, mers emoţii. Apar în coreea acută, coreea cronică, coreea gravidică, encefalite, etc. 5. Mişcări atetozice: sunt mişcări involuntare lente, aritmice, cu caracter vermicular, localizate în special la nivelul degetelor de la mână şă picior; sunt accentuate de emoţii, mişcări voluntare, dispar în repaus şi somn. 6. Mişcările balice: măşcări involuntare, bruşte, unilaterale, de mare amplitudine, amplitudine, violente. 7. Miocloniile: sunt contracţii musculare bruşte, de scurtă durată, care interesează un muşchi sau un grup de muschi. 8. Crampe: sunt spasme ale unor grupe musculare, apărând la persoane cu o anumită activitate profesională. profesională. Sunt persistente, de obicei. obicei. 9. Ticurile: sunt mişcări involuntare ce caracter semiconştient, semiconştient, imită un gest, se repetă stereotip, se accentuează la emoţii şi dispar în somn. C. Semne de iritaţie meningeală: • • • •

Cefalee Rahialgii Hiperestezie cutanată Contractura musculară: o Generaliza Generalizată: tă: interesea interesează ză musculat musculatura ura toracelui toracelui,, abdomenu abdomenului lui şi membrelor membrelor,, determinând atitudini atitudini particulare – „atitudine în cocoş de puşcă”. o Localizată: apare predominant pe muşchii cefei şi a şanţurilor paravertebrale, poate ajunge până la opstotonus. opstotonus. o Manevre: • redoarea de ceafă • Kernig • Brudzinski.

D. Examinarea motilităţii 

Active (voluntare):

Interesează: • Amplitudinea Amplitudinea mişcării (limitele în care se face mişcarea) • Viteza mişcării (rapiditatea execuţiei)





Probe de pareză: 1. me memb mbre re supe superi rioa oare re:: a. proba proba braţelor braţelor întin întinse se – cade mai mai repede repede membrul membrul de partea partea afectat afectatăă b. Proba Fischer – cade mai repede membrul de partea afectată, iar antebraţul ia poziţie de uşoară pronaţie. pronaţie. 2. me memb mbre re infe inferi rioa oare re:: a. Barre b. Mingazzini c. Vasilescu Examinarea forţei musculare: - este este nece necesa sarr ca exam examin into toru rull să se opun opunăă mişc mişcăr ării ii soli solici cita tate te pers persoa oane neii examinate. - se aprec aprecia iază ză compa comparat rativ iv cu aceeaş aceeaşii mişca mişcare re de la segm segmen entu tull de parte parteaa opusă. Imposibilitatea Imposibilitatea efectuarii MAS sau numai schiţarea lor: paralizie sau plegie.  Paralizie: afectarea pe un teritoriu mai restrâns – mai ales în leziunile SNP  Plegie: afectare pe teritoriu mai extins ce poate cuprinde un membru – monoplegie, un hemicorp – hemiplegie, ambele membre inferioare – paraplegie. Sunt determinate mai ales de leziunile NMC. Când MAS se execută aproape de limita fiziologică, cu FMS scăzută – pareză. Se aplică atât în leziunile SNC cât şi SNP. 

Pasive (tonusul muscular)

Reprezintă starea de semicontracţie a unui muşchi, stare menţinută prin existenţa reflexului miotatic. Se examinează prin palparea muşchiului, apreciindu-se consistenţa lui, şi prin executarea unor mişcări pasive segmentare în toate articulaţiile şi în toate sensurile. În me menţ nţin iner erea ea tonu tonusu sulu luii au rol rol form formaţ aţiu iuni nile le me medu dula lare re:: sist sistem emul ul α, şi form formaţ aţiu iuni nile le supramedulare: cerebel, nucleii cenuşii centrali, scoarţa cerebrală, substanţa reticulată. Hipotonia musculară apare în leziunile arcului reflex (la nivel medular şi muscular) sau ale centrilor supramedulari. Caracteristici: pierde relieful muscular, muşchiul este moale la palpare, uşor depresibil, creşte amplitudinea mişcărilor. Apare în : leziuni cerebeloase leziuni leziuni ale NMC NMC brusc brusc instalat instalate, e, la nivel nivel cortical cortical sau medular medular (ca urmare urmare a fenomenului de diaskizis, respectiv şoc medular) leziuni ale NMP. Hipertonia musculară apare prin leziuni ale NMC sau palido-nigrică. Caracteristici: muşchii sunt contactaţi, fermi la palpare, apare o rezistenţă marcată la mobilizarea pasivă a segmentelor, cu amplitudine scăzută. Hipertonia piramidală predomină predomină pe flexori la membrele superioare şi pe extensori la membrele inferioare determinând atitudinea caracteristică hemiplegiei spastice, are caracter elastic, cedează în „lamă de briceag”, creşte cu ocazia mişcărilor voluntare, este însoţită de creşterea ROT, RCA abolite,





Alte tipuri: rigiditatea prin decerebrare (lez. de ncl. roşu), contractura intenţională intenţională (lez. talamice şi lenticulare), reacţia miotonică (contracţie prelungită cu decontracţie lentă, în miopatii). E. Coordonarea:

pentru ca mişcările să se producă în bune condiţii şă să fie folositoare, trebuie

să fie coordonate. La coordonarea mişcărilor contribuie: contribuie: - sens sensib ibil ilit itat atea ea prof profun undă dă con conşt ştie ient ntăă - sens sensib ibil ilit itat atea ea prof profun undă dă inco inconş nşti tien entă tă (fas (fasc. c. Spin Spinoc ocer ereb ebel eloa oase se dire direct ct – Fleshig şi încrucişat – Gowers) şi prin aceasta cerebelul. - Sis Sistem temul vest estibul bular - An Anal aliizato zatorrul vizu vizual al - Exci Excita taţi ţiii de de la la niv nivel elul ul cort cortex exul ului ui Tulburările de coordonare: ataxie – cerebeloasă interesează sensibilitatea profundă inconştientă ataxie - tabetică– interesează sensibilitatea sensibilitatea profundă profundă conştientă. o Ataxia cerebeloasă: Se caracterizează prin:  dismetrie cu hipermetrie  asinergie  adiadocokinezie  tremor cerebelos  modif. tonusului muscular  tulb. de scris, de vorbire  mers caracteristic • dismetria cu hipermetrie: amplitudine crescută a unei mişcări prin lipsa de contracţie la timp a antagoniştilor. o Proba indice – nas o Proba călcâi – genunchi o Proba sticlei o Proba asimetriei tonice dinamice • Asinergia: lipsa de coordonare a mişcărilor simultane care participă la realizarea unei mişcări mai mari o Babinski a descris 3 probe:  Proba podului  Proba ridicării de pe planul patului  Proba mersului • Adiadocokinezia: imposibilitatea executării mişcărilor rapide, succesive şi de sens contrar o Proba moriştii o Proba închiderii şi deschiderii rapide a pumnului pumnului o Proba moriştii





•

o

Tonus: apare hipotonia cu reflexe pendulare

Ataxia tabetică:  Caracteristici: • Echilibrul static: instabil, menţinut numai cu ochii deschişi • Mersul este talonat • Probele I-N şi C-G se accentuează la închiderea ochilor • Adiadocokinezie • Asinergie • Tremor cerebelos numai la închiderea ochilor • Hipotonie musculară cu ROT abolite • Apare disociaţie tabetică

se obţin prin percuţia tendonului sau a locului de inserţie a tendonului tendonului pe os, sub forma unei contracţii. Regului: - regi regiun unea ea să să fie fie comp comple lett des desco cope peri rită tă - mu muşc şchi hiii să să fie fie tota totall rel relax axaţ aţii - tend tendon onul ul să fie fie în în semi semite tens nsiu iune ne - se cerc cercet eteaz eazăă bila bilate tera ral, l, com compa para rati tivv - temp temper erat atur uraa came camere reii să să fie fie pozi poziti tivă vă 1. Reflexul Reflexul bicipit bicipital al (C5 – C6) C6) – antebrax antebraxul ul în flexie flexie pe braţ braţ Percuţia tendonului inferior al bicepsului la plica cotului – flexia antebraţ pe braţ. 2. Reflexul Reflexul tricip tricipital ital (C7 (C7 – C8) – anteb antebraţu raţull în flexie flexie pe braţ braţ la 90 o Percuţia tricepsului deasupra olecranului – extensia antebraţului pe braţ. 3. Reflexul Reflexul stilo stilo – radial (C5 – C6) – antebraţ antebraţul ul în flexie flexie şi pronaţie pronaţie pe braţ, mâna mâna susţinută susţinută de examinator. Percuţia apofizei stiloide a radiusului – flexia antebraţ pe braţ (contracţia lungului supinator). 4. Reflex Reflexul ul cubito cubito – pronat pronator or (C7 – C8 – T1) – antebraţ antebraţul ul în flexie flexie şi pronaţ pronaţie ie pe braţ, braţ, mâna susţinută de examinator. Percuţia feţei posterioare a apofizei stiloide a cubitalului – pronaţia antebraţului. 5. Reflexul Reflexul rotulia rotuliann (L2 – L4) – bolnav bolnav în decubit decubit dorsal, dorsal, flectând flectând uşor gamba gamba pe coapsă. coapsă. Percuţia tendonului cvadricepsului cvadricepsului la nivelul rotulei – extensia gambei pe coapsă 6. Reflexul achilean (S1 – S2) S2) – bolnavul bolnavul în decubit dorsal dorsal cu coapsa coapsa în abducţie abducţie şi rotaţie rotaţie externă, externă, piciorul în flexie, flexie, cu mâna ţinem de talpă. Percuţia tendonului achilean – contracţia tricepsului sural. Modificările de reflexe: ♦ Cantitative Lezare fie a arcului reflex, fie prin lezarea NMC F. Reflexele osteotendinoase:





2. Exagerare Exagerareaa ROT: num numai ai în leziunile leziunile piramidale piramidale.. După intensitate pot fi: -

exagerate foarte exgerate polikinetice: contracţii musculare multiple determinate de o singură percuţie - clon clonoi oide de:: mişc mişcăr ării invo involu lunt ntar are, e, reg regul ulat ate, e, ale ale uno unor r segmente prin mecanism reflex continuu (rotulă, picior, mână). ♦

Calitative a. Pend Pendul ular arit itat atea ea – în sind sindro romu mull cere cerebe belo loss – prin prin întâ întârz rzie iere reaa acţi acţiun unii ii fren frenat atoa oare re a antagoniştilor antagoniştilor – apar oscilaţii pendulare care încet ajung la starea de repaus b. Inversiunea Inversiunea – excitaţia e xcitaţia aplicată pe tendonul unui muşchi produce contracţie pe muşchii vecini sau antagonişti. Apar în cazul întreruperii căii motorii efectoare a unui muşchi, excitaţia ajungând la segmentele medulare vecine (tumori medulare, sirinomielie).

contracţia involuntară a uni muşchi sau grup muscular, provocate prin excitaţia regiunii corespunzătoare a pielii → Abdominale: pacient în decubit dorsal cu membrele inferioare uşor flectate o Superior (T7 – T8): pe linie paralelă cu rebordul costal o Mijlociu (T9 – T11): pe linie transversală, în dreptul ombilicului o Inferior (T12 – L1): pe linie paralelă cu arcada crurală. Răspuns: contracţia muşchilor drepţi abdomonali. abdomonali. Diminuare Diminuare/abo /abolire: lire: în leziuni leziuni piramidal piramidale, e, în leziunile leziunile arcului arcului reflex reflex din mielite, mielite, radiculi radiculite, te, nevrite, compresiuni medulare, miopatii în stadiu avansat. La vârstnici, obezi, femei cu multe naşteri. → Plantare: (L5 – S1) – excitaţia pielii plantare pe marginea externă de la călcâi la degete – flexia degetelor. Extensia halucelui ± desfacerea celorlalte 4 degete în evantai/reflex de triplă flexie (Babinski) – în leziuni piramidale (reflex patologic) Se mai obţine prin: 1. manevra Oppenheim Oppenheim (fricţia (fricţia crestei tibiei tibiei de sus sus în jos) jos) 2. manevra Gordon Gordon (compresia (compresia puternică puternică a maselor musculare) musculare) 3. manevra manevra Schaeffer Schaeffer (ciupirea (ciupirea tendonului tendonului lui Achile) Achile) 4. manevra Grigorescu Grigorescu (flexia (flexia puternică puternică a degetelor piciorului) piciorului) F. Reflexele cutanate:

contracţia unui muşchi ale cărui capete de inserţie sunt brusc apropiate. Flexia forţată a plantei pe gambă, normal planta revine la poziţia iniţială. Patologic în leziunile extrapiramidale (parkinson) planta rămâne în această poziţie o perioadă, apoi revine lent la poziţia iniţială. G. Reflexe de postură:







3. Reflex Reflexul ul Hoffm Hoffman an – ciupir ciupirea ea bruscă bruscă a vârfu vârfului lui mediusu mediusulu luii bolnav bolnavul ului, ui, astfel astfel încât încât degetu degetull bolnavului bolnavului să scape dintre degetele examinatorului examinatorului – flexia flexia ultimei falange a policelui. policelui. 4. Reflex Reflexele ele de de autom automati atism sm medu medular lar:: a. Reflexul Reflexul de triplă triplă flexie flexie (de scurtare) scurtare) – ciupirea ciupirea dosului dosului piciorulu picioruluii sau flexia puterni puternică că a degetelor de la picior produce triplă flexie a membrului respectiv; este cel mai des întâl întâlnit nit în leziu leziunil nilee pirami piramidal dale. e. În letiu letiunil nilee medula medulare re accent accentuat uate, e, acest acest reflex reflex se permanentizează, apărând paraplegia paraplegia în flexie. b. Reflexul de extensie (de alungire) – extensia membrului inferior la ciupirea proximală a membrului c. Reflex Reflexul ul de extens extensie ie încruciş încrucişată ată – extens extensia ia mem membru brului lui opus opus celui celui ciupit ciupit însoţit însoţităă de fenomenul de scurtare a celui pe care se aplică excitantul. 5. Reflexul Reflexul palmo palmo – mentonier mentonier – contracţia contracţia menton mentonului ului la excitarea excitarea eminenţ eminenţei ei tenare. tenare. Apare în sindromele piramidale, la parkinsonieni, parkinsonieni, la vârstnici normali. I. Examenul echilibrului: → Echilibrul static (ortostatismul) (ortostatismul): la care participă:  Sistemul motor  Sistemul vestibular  Analizatorul vestibular  Sensibilitatea profundă conştientă şi inconştientă. inconştientă. Se cere pacientului să stea : - în picioare, picioare, cu bază bază mică de susţine susţinere, re, dacă este este posibil, posibil, la început început cu ochii ochii deschişi deschişi,, apoi cu ochii închişi (proba Romberg), notându – se deviaţiile. - înt într-u r-un pici picior or - pe călcâie - pe vâ vârfuri - cu un picio piciorr înai înaint ntea ea celu celuil ilalt alt.. Exemple: o Cu ochii deschişi 1. sdr. vestib vestibular ular:: tendinţa tendinţa la cădere cădere de obicei obicei spre partea partea lezată, lezată, cade lent, lent, tardiv tardiv 2. sdr. cerebelos cerebelos:: baza baza de susţiner susţineree e lărgi lărgită tă 3. parkinso parkinson: n: tendinţ tendinţaa la antero, antero, retro retro şi laterop lateropulsi ulsiii 4. tabes: tabes: echilibr echilibrul ul este este posibil posibil numai numai ajutat ajutat de vedere vedere o Proba Romberg:





  

Să urce şi să coboare scările Să meargă de-a lungul unei linii Să alerge

Tipuri de mers: 1. Mers Mers cosit cosit:: hemilp hemilpegi egiaa spasti spastică că 2. Mers încet, încet, greoi, greoi, ţeapăn: ţeapăn: parapl paraplegia egia spastică spastică 3. Mers Mers forf forfeca ecat: t: boala boala Little Little 4. Mers stepat: stepat: paralizia paralizia de sciatic sciatic poplite popliteuu extern, extern, amiotrofia amiotrofia Charcot Charcot – Marie Marie – Tooth 5. Mers cu paşi paşi mici, mici, nu se poate poate opri opri brusc brusc – boala boala Parkinso Parkinsonn 6. Mers devia deviatt de partea partea leziunii: leziunii: sdr. sdr. vesti vestibula bulare re 7. Mers cu bază bază largă de susţinere, ebrios, cu pas hipermetric hipermetric de partea partea leziunii: în sdr. cerebelos 8. Mers Mers talona talonatt (ajuta (ajutatt de vedere vedere): ): tabes tabes 9. Mers cu paşi mici, ezitan ezitanţi, ţi, încet: încet: sdr. sdr. pseudo pseudobulb bulbare are 10. Mers ţopăit, ţopăit, dansant: dansant: coree 11. Mers legănat, de raţă: în în miopatii miopatii J. Sensibilitatea: ♦

♦

Subiectivă: i. Durere ii. Pare Parest stez eziii Obiectivă: i. Sup Superfi erfici cial alăă ii. Profundă 1. Sensibilitatea subiectivă:

Interesează: ♦ distribuţia ♦ caracterul ♦ intensitatea ♦ durata ♦ periodicitatea ♦ factorii ce accentuează sau scad senzaţiile ♦

Durerea:





♦

6 Dureri Durerile le talamice: talamice: dureri dureri sponta spontane ne foarte foarte penib penibile ile descris descrisee ca senzaţ senzaţie ie de strîng strîngere ere,, zdrobire, agravate de emoţii, mai accentuate în segmentele distale ale membrelor, apar în jumătatea de corp opusă leziunii talamice. Sunt însoţite de hiperp hiperpati atiee talami talamică că (dure (durere re penibi penibilă lă apăru apărută tă după după aplica aplicarea rea unui unui excita excitant nt pe jumătatea respectivă a corpului). corpului). 7 Cefa Cefale leea: ea: are are dife diferi rite te cauz cauzee Paresteziile: senzaţ senzaţii ii spon spontan tane, e, anorm anormale ale cu caract caracter er diferi diferit: t: amorţe amorţeli, li, furni furnicăt cături uri,, înţepă înţepătur turi,i, senzaţii de cald sau rece. 2. Sensibilitatea obiectivă: 1. •

•

Superficială o Tactilă: atingerea cu ajutorul unei bucăţi de vată a regiunii de piele examinată, bolnavul având având ochii închişi. Se urmăreşte urmăreşte aprecierea:  Intensităţii stimulului: stimulului: hipo-, a- sau hiperestezie.  Topognoziei (localizarea); afectată – atopognozie atopognozie  Discriminării tactile (posibilitatea (posibilitatea de a distinge doi stimuli tactili aplicaţi simultan pe piele, la o distanţă ce variază în funcţie de regiune)  Dermolexiei: capaciatatea bolnavului de a recunoaşte cu ochii închişi litere, cifre, desene executate pe diferite regiuni ale corpuli; afectată – adermolexie. o Termică: cu eprubete cu apă caldă (40 o C) şi rece (10 – 15 o C) – hipo-, a- sau hiperestezie. Altele: inversiunea termică, izotermognozie – orice stimul e simţit ca şi călduţ. o Durero Dureroasă asă:: ac cu gămăli gămălie, e, stimul stimulând ând altern alternati ativv cu vârfu vârfull sau cu gămăli gămălia, a, pacientul trebuind trebuind să spună dacă e bont sau ascuţit; mişcarea se face din zona de hipoestezie spre zona sănătoasă. Patologic: hipo-, a- sau hiperalgezie. Profundă: o Mioartrokinetică: simţul atitudinilor, al mişcării şi al poziţiei: se mişcă pasiv degetul de la mână sau de la picior într-o direcţie, şi cerem pacientului, care are ochii ochii închi închişi, şi, să preciz precizeze: eze: degetu degetul,l, direc direcţia ţia de mişcar mişcare. e. Este Este pierd pierdută ută în leziunile căilor sensibilităţii profunde conştiente – de la nv. periferici până la scoarţa parietală.







recun recunoaş oaşte te boala boala (o neagă) neagă) – anozog anozogno nozie zie,, prive priveşte şte cu indife indiferen renţă ţă existenţa bolii – anozodiaforie. anozodiaforie. Barestezia: simţul aprecierii greutăţilor – funcţie senzorială corticală – se apasă ferm cu degetul sau un obiect bont pe4 piele sau structurile subcutanate.

K. Limbajul: tulburările:

disfonia dizartria afazia – pierderea expresiei sau înţelegerii limbajului – vorbit sau scris – determinată de leziuni leziuni cerebrale. Studiera limbajului: o Vorbirea expresivă: - vorb vorbir irea ea spon sponta tană nă – se pun pun într întreb ebăr ării simp simple le lăsâ lăsând nd boln bolnav avul ul să vorb vorbea easc scă; ă; se urmăreşte vocabularul - vorbirea vorbirea repetată repetată – să repete repete litere, litere, cuvint cuvinte, e, propoziţi propoziţiii spuse de de examinator examinator - vorbirea vorbirea automat automată: ă: sa numere numere de la 1 la 10, sa spună spună zilele zilele săptămîn săptămînii, ii, lunile lunile anului anului - denumire denumireaa culorilo culorilor, r, formelo formelor, r, obiecte obiectelor, lor, imaginil imaginilor or o Vorbirea receptivă: - Arătarea Arătarea obiectul obiectului ui corespun corespunzăto zătorr cuvântul cuvântului ui arătat arătat de examinato examinator r - Arătarea Arătarea obiect obiectului ului corespun corespunzăto zătorr cuvânt cuvântului ului auzit - Arătarea Arătarea imagi imaginii nii corespun corespunzăto zătoare are cuvân cuvântulu tuluii auzit auzit - Reprez Reprezent entare areaa gestual gestualăă a unui unui cuvânt cuvânt auzi auzitt - Înţeleger Înţelegerea ea vorbirii vorbirii auzite: auzite: executarea executarea ordinelo ordinelorr verbale verbale simple, simple, complicate complicate o Lexia:  Expresivă - să citească cu voce tare litere, cuvinte, propoziţii  Receptivă • Citirea numelui propriu – recunoaşterea lui • Explicarea gestuală a cuvintelor citite • Arătarea obiectelor corespunzătoare cuvintelor citite • Executarea ordinelor citite o Grafia:  Scrierea numelui propriu

elemente de examen obiectiv neurologie

Recommend Documents