Drept Informatic. Anul I, Sem.ii

Zidaru Petrache DREPT INFORMATIC SAU DESPRE

PROBLEME JURIDICE ALE SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE Semestrul II

Suport de curs pentru învățământ deschis la distanță (I.D.D.)

Drept informatic

2

Introducere

Stimate student,

Acest suport de curs se doreşte a fi un fundament solid al cunoştinţelor despre prima parte a dreptului procesual penal. Pentru a vă stârni interesul, nu vom începe prezentarea materiei fără a menţiona principalele obiective ale acestui curs, concretizate prin competenţele ce urmează a fi dobândite ca urmare a parcurgerii acestuia.

Pentru a vă face o primă idee asupra obiectivelor şi competenţelor la care facem referire, încercaţi mai întâi să aşterneţi în rândurile ce urmează câteva din aşteptările pe care le aveţi de la acest curs. La finalul parcurgerii acestuia, verificaţi dacă aceste aşteptări au fost satisfăcute sau nu, sau, de ce nu, depăşite!

ȘTEPTĂRI

A

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache

Universitatea “Hyperion”

2011

Drept informatic

2

Introducere

Stimate student,

Acest suport de curs se doreşte a fi un fundament solid al cunoştinţelor despre prima parte a dreptului procesual penal. Pentru a vă stârni interesul, nu vom începe prezentarea materiei fără a menţiona principalele obiective ale acestui curs, concretizate prin competenţele ce urmează a fi dobândite ca urmare a parcurgerii acestuia.

Pentru a vă face o primă idee asupra obiectivelor şi competenţelor la care facem referire, încercaţi mai întâi să aşterneţi în rândurile ce urmează câteva din aşteptările pe care le aveţi de la acest curs. La finalul parcurgerii acestuia, verificaţi dacă aceste aşteptări au fost satisfăcute sau nu, sau, de ce nu, depăşite!

ȘTEPTĂRI

A



2011

Drept informatic

3

OBIECTIVE Ce este un obiectiv? Obiectivul este o anumită stare pe care ne -o imaginăm în viitor şi pe care

tindem să o atingem prin acţiunile noastre. Diferenţa între un obiectiv şi o simplă dorinţă este dată de prezenţa sau absenţa acţiunilor care să ne apropie de acel scop final. De ce avem nevoie de obiective?

1. Pentru o gândire de zi cu zi mai productivă – obiectivul este ca o lumină călăuzitoare. Fără un obiectiv, mintea noastră tinde să funcţioneze haotic. Este ca un motor care merge în gol ore şi zile în şir. Prezenţa unui obiectiv în schimb ne orientează gândirea spre acel scop final unic şi bine definit şi ne face să ne mişcăm cu toate pânzele sus spre rezultatul dorit, chiar şi atunci când aparent nu facem nimic. 2. Pentru a identifica şi a exploata oportunităţi – e foarte interesant cum, datorită unui obiectiv bine definit, lucruri aparent neutre care se întâmplă în jurul nostru, brusc capătă sens, se leagă între ele şi ne ajută să ne mişcăm înainte. Este precum spunea Paul Coelho “ când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău”. Ceea ce spune scriitorul este parţial adevărat pentru că nu există vreo abracadabra care intră în acţiune atunci când vine dorinta puternică; ci este vorba de chiar subconştientul nostru care începe să observe lucruri şi să facă conexiuni pe care în mod normal nu le- am face cu mintea conştientă. De aceea anumite fapte şi oameni care altfel ar trece pe lângă noi neobservate, brusc se aliniază cu obiectivul şi îşi găsesc loc în tabloul general. 3. Pentru că definesc priorităţi – de fiecare dată când am mai multe lucruri de făcut decât sunt în stare fizic să fac, îmi amintesc de obiectivele mele. Şi, atunci, toate treburile pe care le am în faţă şi care mă îngrozesc, dacă sunt privite în lumina obiectivelor, brusc se aliniază foarte clar în două categorii: - cele care mă ajută să -mi ating obiectivele şi -cele care nu mă împing înainte spre obiective. În acest fel am răspunsuri rapide la eterna întrebare “ mă ocup de lucruri urgenţe sau de cele importante?”. În acelaşi mod, un suport de curs ce permite asimilarea unor cunoştinţe şi deprinderi trebuie să definească o serie de obiective. Astfel, în urma parcurgerii cursului de Drept informatic , studentul va dobândi următoarele competenţe: Va înţelege Va înţelege i importanţa schimbării sistemului de drept actual şi adaptarea lui la cerinţele noului tip de societate;



2011

Drept informatic

4

Îşi va însuşi principalele aspecte legale implicate de utilizarea largă a tehnologiilor informaţiei în societate; Va cunoaşte cunoaşte strategia construirii dreptului informatic sau dreptului

societăţii informaţiei Predicţiile unor viitorologi ca Marshall McLuhan şi Alvin Toffler s -au adeverit, iar lumea se transformă rapid într -un „sat global” unde distanţele geografice, zonele orare şi frontierele naţionale nu mai reprezintă bariere pentru afaceri şi comerţ. Este o axiomă faptul că societatea informaţiei bazată pe cunoaştere are un impact profund asupra sistemului economic, social, politic şi juridic. În mai puţin de o generaţie, revoluţia informaţională şi introducerea calcu latoarelor, în virtual, în fiecare aspect aspec t al societăţii, a schimbat lumea. lu mea. Ceea ce preocupă acum toate societăţile moderne este nu numai cum să utilizeze mai eficient şi să dezvolte continuu domeniul tehnologiei informaţiei, ci să stabilească cadrul legal în care să se dezvolte interacţiunile în acest domeniu.

CUPRINS Unitatea de învăţare 1 ........................... .................... .................... ............................... ............................... ......................6 ..........6 Revoluţia informatică............... ........................... .......................... .......................... ....................... ....................... ....................7 ........7 1. Revoluţia informatică............... 2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale............................8 3. Probleme juridice legate de comerţul electronic............... ........................... ........................ ..............8 ..8 4. . Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate intelectuală în societăţile informaţionale şi protecţia ........................... ......................... ......................... ............................. ............................. ..................9 ......9 concurenţei pe Internet............... 5. Criminalitatea în domeniul informaţiei.......... ...................... ........................ ........................ ....................10 ........10 6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva integrării euro-atlantice a României...............................................................12 6.1 Dreptul informatic.................. informatic........................... ..................... ........................ ........................ ............................... ..........................13 .......13 6.2 Securitatea datelor.................. datelor............................. ........................ ......................... ........................ ................................. .......................14 ..14 Nu uita!..............................................................................................................16 .......................... ......................... ......................... ...................... ..................... ....................... ..................16 ......16 Întrebări de control.............. Propuneri de referate........................................................................................17 Bibliografie specifică Unităţii de învăţare 1....................................................17



2011

Drept informatic

5

Unitatea de învăţare 2 Criminalitatea fără violenţă.............................................................18 1. Noţiuni introductive.....................................................................................19 2. Principalii factori..........................................................................................20 3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi cele îndreptate împotriva sistemelor informatice..........................................22 4. Negocierea contractelor informatice...........................................................25 4.1 Clasificarea contractelor informatice............................................................26 5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic................................28 5.1 Definiţia contractului electronic...................................................................28 5.2 Plata electronică............................................................................................29 6. Principalii factori care au determinat reorientarea grupurilor criminale........................................................................................31 7. Fraudele privind comerţul electronic..........................................................31 Nu uita!..............................................................................................................33 Întrebări de control...........................................................................................33 Propuneri de referate.......................................................................................34 Bibliografie specifică Unităţii de învăţare 2....................................................34

Unitatea de învăţare 3 Mijloace de plată în Internet Semnătura electronică.....................................................................35

1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor.............36 2. FUNDAMENTE ALE STATULUI PUSE ÎN PERICOL DE INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC .............40 3. Libertatea de exprimare..............................................................................42 Nu uita!..............................................................................................................43 Întrebări de control..........................................................................................43 Propuneri de referate......................................................................................44 Bibliografie.......................................................................................................44 Răspunsurile întrebărilor de control..............................................................45



2011

Drept informatic

6

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1 Revoluţia informaţională

Timp de studiu individual estimat: 4 ore

După parcurgerea unităţii de învăţare, studentul: va fi familiarizat cu noţiunea de informatică ca ştiinţă care se ocupă cu studiul informaţiilor şi a metodelor de realizare prelucrării prin intermediul sistemelor automate de calcul. va fi familiarizat cu noţiunea de informaţie. va putea face distincţia între informaţie şi dată în sensul utilităţii lor. Informaţia fiind accesibilă operatorului uman, iar data, în general, sistemului automat de calcul.

Unitatea de învăţare 1 Revoluţia informatică........................................................................................6 1. Revoluţia informatică....................................................................................7 2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale............................8 3. Probleme juridice legate de comerţul electronic.........................................8 4. . Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate intelectuală în societăţile informaţionale şi protecţia concurenţei pe Internet.......................................................................................9 5. Criminalitatea în domeniul informaţiei......................................................10 6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva integrării euro-atlantice a României...............................................................12 6.1 Dreptul informatic.........................................................................................13 6.2 Securitatea datelor.........................................................................................14 Nu uita!..............................................................................................................16 Întrebări de control..........................................................................................16 Propuneri de referate........................................................................................17 Bibliografie specifică Unităţii de învăţare 1....................................................17



2011

Drept informatic

7

1. Revoluţia informaţională

Revoluţia informaţională a prins total nepregătite statele în ceea ce priveşte sistemul de drept. Un mare specialist în domeniul tehnologiei informaţiei spunea, cu o ironie dureroasă că „ e o groază de tehnologie în societatea informaţională şi aşa de puţin drept”. Pe cale de consecinţă, schimbarea impusă dreptului de revoluţia informaţională trebuie să fie una radicală; dreptul prin legăturile sale ample cu fenomenele economice şi sociale (îndrăznim să spunem că el circulă în societate ca seva în ţesutul plantelor), trebuie să ţină pasul cu societatea informaţională bazată pe cunoaştere şi să o reflecte. Noua civilizaţie informatică se bazează pe disponibilitatea şi accesibilitatea informaţiei. Informaţia a devenit o proprietate naţională vitală, cu o valoare strategică: dacă nu este protejată prin drept, poate fi cucerită sau distrusă. Prin urmare, tranziţia către societatea informaţională în România: Nu înseamnă numai modernizarea şi extinderea infrastructurii informaţionale şi de comunicaţie, cât mai ales Acoperirea vidului legislativ înregistrat cu privire la (1) activităţile de informatică, (2) la procesul de informatizare şi în general (3) în domeniul tehnologiilor informaţiei. Schimbarea, adaptarea sistemului de drept al României la noul tip de societate se aliniază cerinţelor de reglementări europene şi internaţionale, reprezentând şi răspunsul concret al ţării noastre la condiţiile de acceptare a României în structurile europene şi euroatlantice, precum şi în Uniunea Europeană şi NATO. România nu se poate integra într-o societate informaţională europeană şi globală, dacă nu are un sistem de drept corespunzător. Societatea informaţională sau Cyberspace are nevoie de un drept specific evoluat, Cyberlaw. Societatea informaţională – atât de bine reflectată prin mediul Internet – este un domeniu atât de nou şi diferit, încât practic nu există precedente în acest sens. Este un domeniu în care soluţiile tehnice şi cele juridice sunt foarte strâns legate una de alta. Societatea informaţională, bazată pe cunoaştere, nu poate avea decât un drept – dreptul informatic – care, prin esenţă, să -i semene. Dreptul informatic îşi găseşte o prelungire firească într-un drept al informării şi comunicării. În mod tradiţional, dreptul informării este conceput în strânsă legătură cu libertatea de exprimare. Obiectul dreptului informatic este limitat la ceea ce devine public prin mijlocirea diverselor raporturi: scris, imagine şi sunet.    



2011

Drept informatic

8

Ce este informaţia ? este cea pe care întrebările şi administraţiile o acumulează pentru propriile nevoi şi la care au acces în anumite condiţii; este cea care circulă între persoanele particulare sau publice în virtutea unor contracte sau acorduri şi care nu este divulgată; legată de faptul că, organizarea reţelelor informatice pe care circulă informaţia nu este neutră. Dreptului informatic i se alătură tot ceea ce ţine de tratarea/prelucrarea datelor şi serviciilor dedicate informaţiei. 2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale Dreptul la libera exprimare, alături de dreptul la informaţie este de fapt materializarea gândirii neîncorsetate a omului, deziderat din totdeauna al omenirii. Societatea informaţională, reprezentată atât de fidel prin reţeaua Internet, a deschis mai mult decât orice calea îndeplinirii acestor drepturi, pentru că obiectul de activitate al reţelei este tocmai traficul de informaţii – expunere, comunicare, distribuţie şi achiziţii. În acelaşi timp însă, dreptul la secretul comunicaţiilor sau dreptul la viaţa intimă este unul dintre drepturile fundamentale ale omului care poate fi încălcat foarte uşor în societatea informaţională. Securitatea sau supravegherea statului sunt scuzele obişnuite invocate de guverne pentru justificarea îngrădirii libere a comunicării umane. Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii interpersonale în societatea informaţională. Pentru a asigura acest deziderat trebuie ca legislaţia să cuprindă norme corespunzătoare în domeniu, prevăzute cu sancţiuni. Este cunoscut faptul că informatizarea nu este o tehnică politică neutră: ea participă cu o dinamică proprie care favorizează întărirea centrelor de putere – instituţiile statului, marile întreprinderi şi corporaţiile. Conflictul între libertatea de exprimare şi secretul comunicaţiilor pe de o parte, şi interesul public, pe de altă parte, nu poate fi stins decât printr -o legislaţie adecvată. 3. Probleme juridice legate de comerţul electronic Cr eşterea exponenţială a internetului este văzută de diverse medii de afaceri ca o oportunitate deosebită. Alături de oportunităţi de afaceri deosebite, Internetul prezintă o serie de dezavantaje sau „capcane” de care trebuie să se ţină seama pentru a evita pierderile, în primul rând cele financiare. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

sunt:

9

Cele mai mari ameninţări care se ridică în faţa comerţului electronic

securitatea, încă precară, a tranzacţiilor; şi lipsa unor reglementări juridice clare, armonizate global. Rezolvarea acestor probleme şi transformarea comerţului electronic într -o adevărată oportunitate se bazează pe: Legea comerţului electronic – Legea nr.365 din 7 iunie 2002 privind comerţul electronic; Semnătura electronică – Legea nr.455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică şi Reglementările referitoare la banii electronici - moneda electronică – sistem de plată prin reţeaua Internet (cărţi de credit, depunerea electronică a banilor în cont şi plata prin Internet. Crearea unei infrastructuri informatice corespunzătoare pentr u asigurarea securităţii informatice; Elaborarea unor reglementări specifice în domeniul securităţii informatice. Pe plan internaţional asistăm la crearea unei ramuri de drept cu titlul dreptul securităţii informatice. 









4. Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate intelectuală în societatea informaţională şi protecţia concurenţei în Internet Legea dreptului de autor şi drepturile conexe din 26 martie 1996, arată că legiuitorul român a optat pentru considerarea dreptului de autor ca principal sistem de protecţie pentru programele de calculator. Realitatea a dovedit că acest mod de protecţie nu a dat rezultatele aşteptate, România continuând să se numere printre ţările cu cea mai ridicată piraterie de software din lume. Desigur, în lumea întreagă, programele pentru calculator sunt protejate în diferite moduri, căutându-se în continuare, o protecţie specifică. Pentru o adevărată eficacitate în domeniu, pe plan legislativ, România ar trebui să completeze actuala reglementare cu un a nouă, care pe lângă definirea unor concepte specifice cum ar fi: cod sursă, cod obiect, mnemonice etc. (greu de înţeles de către cei care aplică legea) să precizeze şi ocrotirea, pe lângă, programele de calculator a sistemelor informatice cu caracter de creaţie, a bazelor de date şi a datelor informatice, 





2011

Drept informatic

10

precum şi a operelor create cu ajutorul calculatorului. În plus, durata pe care se acordă protecţia trebuie să fie mai redusă decât cea acordată până acum (după modelul apărării creaţiei literare sau artistice) datorită specificităţii domeniului tehnologiilor informaţiei şi pentru a nu opri progresul în acest domeniu. România poate deja să împrumute modelul legislaţiilor înaintate în domeniu care au redus durata protecţiei specifice în domeniu pentru argumentele de mai sus. 

5. Criminalitatea în domeniul informaţiei Dezvoltarea vertiginoasă a tehnologiei a creat, pe lângă numeroase beneficii şi infracţiuni cu un conţinut înalt, sofisticat. România este o ţară periculoasă pentru comunitatea internaţională, motiv pentru care a fost somată să -şi completeze normativul juridic penal în domeniul informaticii. Deşi în societatea informaţională varietatea infracţiunilor este mare – şi va fi şi mai mare pe măsură ce tehnologia va progresa -, considerăm că, ur mătoarele fapte infracţionale sunt cele mai frecvente şi ar trebui, prin urmare, avute în vedere de către legiuitorul român: frauda informatică (2) falsul informatic (3) fapte ce prejudiciază datele sau programele pentru calculator (4) sabotajul informatic (5) accesul neautorizat (6) intercepţia neautorizată (7) pirateria software (8) spionajul informatic (9) defăimarea prin internet (10) distribuirea de materiale obscene în Internet (11) spam-ul (12) urmărirea/hărţuirea în Internet. (1)

Noul Cod penal ca re va intra în vigoare din martie 2013, reglementează între art.360-365 infracţiunile contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice, astfel: (1) Accesul ilegal la un sistem informatic (2) Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice (3) Alterarea integrităţii datelor informatice (4) Perturbarea funcţionării sistemelor informatice (5) Transferul neautorizat de date informatice şi     



2011

Drept informatic

11

Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice. Este necesar, să se opereze modificările necesare la Codul de procedură penală pentru a se asigura regulile specifice investigaţiei penale în mediul informatizat. 

(6)

Concepte cheie: o

o

o

o

o

o

o

o

accesul neautorizat reprezintă accesul fără drept la un sistem sau la o reţea informatică privind violar ea regulilor se securitate;

confidenţialitatea datelor – atribut al datelor ce caracterizează accesul lor restrâns pentru un anumit grup de utilizatori; criminalitatea informatică – totalitatea infracţiunilor comise cu ajutorul calculatorului sau în mediul informatizat; documentul electronic (înscris electronic), reprezintă o colecţie de date în format electronic între care există relaţii logice şi funcţionale, care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin mijlocirea unui program informatic sau a altui procedeu similar;

dreptul comerţului electronic – totalitatea reglementărilor legale referitoare la activităţile comerciale care implică transferul de date şi realizarea unei tranzacţii financiare prin intermediul unei reţele electronice precum Internetul; drept informatic sau dreptul societăţii informaţionale este un sistem unitar de reguli juridice aplicabile tehnologiilor specifice informaticii, precum şi acelei părţi a comunicaţiei aferente transferului de informaţie în reţelele informatice; dreptul securităţii informatice – totalitatea regulilor juridice care se referă la asigurarea securităţii sistemelor informatice şi a datelor şi informaţiilor cuprinse în aceste sisteme faţă de evenimente care le-ar putea afecta integralitatea; frauda informatică – reprezintă intrarea, alterarea, ştergerea sau supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator sau orice altă ingerinţă într -un tratament informatic care îi influenţează rezultatul, cauzând chiar prin aceasta un prejudiciu economic sau material în intenţia de a obţine un avantaj economic nelegitim pentru sine sau pentru altul;



2011

Drept informatic

o

o

o

o

o

o

12

funcţionarea licită a bazei sau băncii de date se referă la modalitatea legală în virtutea căreia organizaţia proprietar sau deţinător al bazei de date prestează servicii informatice; intercepţia neautorizată constă în intercepţia fără drept şi cu mijloace tehnice de comunicaţii cu destinaţie, cu provenienţă şi în interiorul unui sistem sau reţele informatice; pirateria software constă în reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public, fără drept, a unui program pentru calculator, protejat de lege; sabotajul informatic, reprezintă intrarea, alterarea, ştergerea sau supraimprimarea de date sau de programe pent ru calculator ori ingerinţa în sisteme informatice cu intenţia de a împiedica funcţionarea unui sistem informatic sau a unui sistem de telecomunicaţii;

semnătura electronică, reprezintă o colecţie de date în format electronic incorporate, ataşate sau asociate unui înscris în format electronic cu intenţia de a produce efecte juridice şi care permite identificarea formală a semnatarului; spionajul informatic, constă în obţinerea prin mijloace ilegitime sau divulgarea, transferul sau folosirea fără drept ori fără nici o altă justificare legală a unui secret comercial sau industrial, în intenţia de a cauza un prejudiciu economic persoanei care deţine dreptul asupra secretului sau de a obţine pentru sine ori pentru altul avantaje economice ilicite.

6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva integrării euro-atlantice a României Uniunea europeană face faţă globalizării legislaţiei determinată de construirea şi dezvoltarea societăţii informaţionale. Prin urmare, România antrenată de Uniunea europeană încă din 1995 în procesul de tranziţie către societatea informaţională şi instituirea cadrului legal adecvat, trebuie să–şi perfecţioneze nu numai un cadru legal armonizat cu dreptul comunitar special, ci şi cu cel legal global, determinat în mod specific de societatea informaţională globală. Cum însă societatea informaţională – reprezentată foarte specific de Internet – magistrala informaţională -, are un caracter global, de unde rezultă că, în elaborarea viitoarei legislaţii în România ar trebuie să se ţină seama mai mult de reglementările SUA în domeniu. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

13

În domeniul criminalităţii informatice, Naţiunile Unite au elaborat un manual şi au fost enunţate câteva principii de armonizare a legislaţiei penale în domeniu şi de care România ar trebuie să ţină seama: subsidiaritatea represiunii penale (crearea de noi infracţiuni pentru prevenirea unei inflaţii de norme penale); completarea tabloului de infracţiuni prevăzute în Recomandarea 0/89 a Consiliului Europei sau în Manualul Naţiunilor Unite referitor la crima comisă cu ajutorul calculatorului, ţinându-se seama de dezvoltarea tehnologiei informaţiei; ocrotirea prin mijloace nepenale a materiei, mai ales când relaţiile dintre părţi se bazează pe existenţa unui contract (vezi comerţul electronic); 6.1. Dreptul informatic Dreptul informatic este un sistem unitar de reguli juridice aplicabile tehnologiilor specifice informaticii, precum şi acelor părţi ale comunicaţiei aferente transferului de informaţie în reţelele informatice.

Acte normative în domeniul computere, IT şi Internet 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Legea nr.121/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.365/2002 privind comerţul electronic; Legea nr.365/2002 privind comerţul electronic; Legea nr.51/2003 pentru aprobarea ordonanţei Guvernului nr.130/2000 pentru r egimul juridic al contractelor la distanţă; Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori; Legea nr.455/2001 – Legea semnăturii electronice; Legea nr.589/2004, privind regimul juridic al activităţii e lectronice notariale; Legea nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice; Legea nr.677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date; Legea nr.102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;



2011

Drept informatic

10.

11. 12. 13.

14

Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigur area transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei; Legea nr.64 din 24 martie 2004 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică; Legea nr.304/2003 pentru serviciul universal şi dreptul utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicări electronice; Legea nr.239/2005 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor.

Informaţia este un mesaj obiectiv care elimină nedeterminarea în legătură realizarea unui anumit eveniment, având caracter obiectiv şi de noutate. Se prezintă sub diferite forme, ca de exemplu: comunicarea prin telefon, radio, televiziune, satelit, articole de ziare şi reviste, rezultatele unor experimente etc. Sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional în care procedeele şi mijloacele de prelucrare a datelor sunt automatizate. Din momentul apariţiei datelor şi până în momentul în care se obţin informaţ iile, se parcurg următoarele etape: Introducerea datelor; Prelucrarea datelor şi Extragerea informaţiilor. 6.2. Securitatea datelor Când se lucrează într -o reţea de calculatoare, la datele de pe un calculator oarecare pot să aibă acces foarte multe persoane. Astfel pot apărea două categorii de probleme: Pot să aibă acces la date persoane neautorizate; Pot să aibă loc acte de distrugere a datelor.  

Se încearcă rezolvarea acestor probleme prin construirea unui sistem de parole, pe mai multe niveluri, care c ontrolează accesul la date. Există totuşi riscul ca, prin încercări repetate să se găsească parola corectă (spargerea parolei de către aşa numiţii „hackeri”). Din a cest motiv, unele sisteme de operare pentru lucru în reţea creează parole la spargerea par olei, fie prin blocarea accesului după un număr de încercări, fie prin crearea iluziei că s -a găsit parola corectă şi că utilizatorul neautorizat ar avea acces la sistem, furnizându-i informaţii false. O altă metodă de a proteja datele este criptarea lor, şi anume codificarea datelor după un anumit algoritm. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

15

Internetul este un sistem întins de reţele de calculatoare care cuprinde întregul glob, conectând la un larg sistem electronic de servicii, resurse şi informaţii atât instituţii guvernamentale, militare, educaţionale şi comerciale cât şi persoane fizice. Reţeaua Internet. Conectarea calculatoarelor într-o reţea nu este o noutate, acest lucru realizându-se încă din a doua jumătate a anilor ’60. O reţea mondială a fost însă realizată numai în ultimii 20 de ani. Se poate afirma că internetul este, probabil, cea mai importantă descoperire a secolului nostru. Această reţea nu numai că reprezintă o sursă inepuizabilă de informaţii, dar în acelaşi timp este şi o nouă formă de comunicare între oameni, graţie componentei de postă electronică (e-mail). Poşta electronică este serviciul Internet cel mai vechi şi cel mai răspândit. El permite primirea şi trimiterea de mesaje de la /către o persoană aflată în orice loc, dacă această persoană dispune de un cont de e -mail. Avantajele folosirii poştei electronice: Un mesaj transmis prin poşta electronică este mai ieftin decât un mesaj telefonic; Un mesaj transmis prin poşta electronică este mai rapid decât un mesaj transmis prin poşta obişnuită; Textul unei scrisori poate fi memorat într-un fişier pe disc, poate fi păstrat atâta timp cât doreşte utilizatorul şi poate fi inclus într -un alt document; Se face economie de hârtie; Serviciul este permanent; Un singur mesaj poate fi transmis printr-o comandă simplă mai multor persoane dintr-un grup. Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii interpersonale în societatea informaţională. Pentru a asigura acest deziderat trebuie ca legislaţia să cuprindă norme corespunzătoare, prevăzute cu sancţiuni. Criminalitatea informatică reprezintă totalitatea infracţiunilor săvârşite cu ajutorul calculatorului sau în mediul informatizat. Pentru a se evita răspândirea fraudei informatice se urmăreşte armonizarea legislaţiei internaţionale în societatea informaţională, vizând în principal: Protecţia prin dreptul de autor; Confidenţialitatea datelor şi a regulilor antitrust; Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice precum şi; Promovarea standardelor tehnice care să asigure intercomunicarea noilor reţele de comunicaţii.



2011

Drept informatic

16

NU UITA!

civilizaţie informatică se bazează pe disponibilitatea şi accesibilitatea informaţiei; - România nu se poate integra într-o societate informaţională europeană şi globală, dacă nu are un sistem de drept corespunzător ; - Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii interpersonale în societatea informaţională; - Legea dreptului de autor şi drepturile conexe din 26 martie 1996, arată că legiuitorul român a optat pentru considerarea dreptului de autor ca pr incipal sistem de protecţie pentru programele de calculator - Noua

INTREBĂRI DE CONTROL 1.Cele mai mari ameninţări care se ridică în faţa comerţului electronic sunt: a) securitatea şi lipsa unor reglementări juridice clare; b) promovarea standardelor tehnice care să asigure intercomunicarea noilor reţele de comunicare; c) extragerea datelor şi prelucrarea informaţiilor. 2. Secretul comunicaţiilor se referă la: a) tipurile de comunicaţi specifice relaţiilor de serviciu; b) toate tipurile de comunicaţii interpersonale în societatea informaţională; c) tipurile de comunicaţii interinstituţionale. 3. Nouă civilizaţie informatică se bazează pe: a) secretul informaţiei; b) comerţul electronic; c) disponibilitatea şi accesibilitatea informaţiei.



2011

Drept informatic

17

PROPUNERE DE REFERAT 1. Dreptul de autor în sistemele informatice

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 1 1. Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman, Editura All Beck, Bucureşti, 2003.



2011

Drept informatic

18

Unitatea de învățare 2 CRIMINALITATEA FĂRĂ VIOLENŢĂ


După parcurgerea unităţii de învăţare, studentul: va înţelege interactivitatea care caracterizează criminalitatea, de la forţa oarbă şi brutală la săvârşirea de infracţiuni fără violenţă. în cunoştinţă de cauză, va comenta tabloul infracţiunilor contra sistemelor informatice. Cuprinsul unității de studiu

Criminalitatea fără violenţă.............................................................18

1. Noţiuni introductive.....................................................................................19 2. Principalii factori..........................................................................................20 3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi cele îndreptate împotriva sistemelor informatice..........................................22 4. Negocierea contractelor informatice...........................................................25 4.1 Clasificarea contractelor informatice............................................................26 5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic................................28 5.1 Definiţia contractului electronic...................................................................28 5.2 Plata electronică............................................ ................................................29 6. Principalii factori care au determinat reorientarea grupurilor criminale........................................................................................31 7. Fraudele privind comerţul electronic..........................................................31 Nu uita!..............................................................................................................33 Întrebări de control...........................................................................................33 Propuneri de referate.......................................................................................34 Bibliografie specifică Unităţii de învăţare 2....................................................34



2011

Drept informatic

19

1. Noţiuni introductive Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia criminalităţii informatice şi de folosirea tot mai intensă a tehnologiei informaţionale în săvârşirea de infracţiuni. Analizele realizate la nivelul organismelor europene privind trendul criminalităţii organizate definesc criminalitatea informatică ca o ramură importantă a crimei organizate la nivelul ţărilor UE. Ca urmare a acestei evoluţii, şi în România s -au făcut o serie de studii şi evaluări care au identificat unele caracteristici ale acestui tip de infracţionalitate. Astfel, aceste activităţi obţinerea de produse financiare, respectiv de credit şi sisteme de plată oferite de instituţii financiar -bancare, pe care membrii acestor reţele criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât unor persoane fizice, dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale. Făptuitorii acestor infracţiuni sunt mult mai dificil de identificaţi şi reţinuţi prin prisma faptului că au un nivel de inteligenţă ridicat şi dispun de mijloace informatice sofisticate, de ultimă generaţie. Prima caracteristică. Grupurile infracţionale sunt organizate, structurate şi specializate pe diverse tipuri de activităţi, în funcţie de abilităţile individuale ale membrilor şi gradul de complexitate al operaţiunilor informatice pe care cei implicaţi sunt în măsură să le pună la dispoziţia grupului, în vederea accesării cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării staţiilor de lucru, a serverelor şi altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, în cel bancar. A doua caracteristică. Infracţionalitatea informatică are caracter transfrontalier. Aceasta înseamnă că membrii reţelelor se pot afla răspândiţi atât pe teritoriul României, cât şi în alte zone ale globului, de unde pot accesa informaţii şi pot executa operaţiuni cu caracter infracţional, fără a putea fi identificaţi cu uşurinţă. Din evaluările grupărilor infracţionale care acţionează în domeniul criminalităţii informatice se desprind următoarele caracteristici: Au caracter predominant financiar, se urmăreşte obţinerea unui produs substanţial şi sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite de instituţiile financiare; Organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea membrilor acestora; Folosirea unor tineri cu abilităţi pentru a utiliza computere şi noile tehnologii, sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri al grupărilor infracţionale; Trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea de programe informatice în fraudare; Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

20

Caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state; Permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare, de identificare de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme informatice ce pot fi compromise; Reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de plată electronică oferite de instituţiile financiare din România; Reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de la fraudele mărunte (prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor, către fraudele mari (prejudicii mari) împotriva companiilor; Zonarea infractorilor pe tipuri de infracţiuni şi ţări de destinaţie, datorate specificului zonei (zone turistice, zone cu legislaţie flexibilă pentru depozite de mari sume de bani, recunoscute pentru păstra rea secretului bancar etc.). În urma cazurilor soluţionate a reieşit că infractorii care provin din judeţele vestice şi sud vestice ale României (Satu Mare, Bihor, Timiş, Caraş Severin, Hunedoara, Gorj, Dolj, Olt şi Teleorman) preferă să -şi desfăşoare activităţile infracţionale în Franţa. Infractorii din judeţele aflate în Moldova (Suceava, Iaşi, Bacău) folosesc ca ţări pentru săvârşirea de infracţiuni Marea Britanie şi Germania. Germania apare ca ţară preferată pentru infractorii din judeţul Braşov. Infractorii din judeţele Vâlcea, Argeş, Constanţa şi Municipiul Bucureşti operează în Spania şi Italia. 2. Principalii factori care au determinat reorientarea grupărilor criminale către infracţiuni informatice 1. 2.

3. 4.

obţinerea de câştiguri materiale mari într -un timp relativ scurt şi cu riscuri relativ mici; caracterul transfrontalier al infracţiunilor, face ca instrumentarea acestora de către autorităţile unui stat să fie cât mai dificilă, întrucât pentru probarea faptelor este nevoie, de cele mai multe ori de obţinerea unor informaţii de la autorităţile competente din mai multe state, pe calea cererilor de asistenţă juridică internaţională, procedură ce este costisitoare şi lentă; accesul facil la echipamente moderne care permit desfăşurarea de activităţi ilicite şi complexe; posibilitatea deplasării rapide a membrilor unei grupări criminale de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat, urmărirea activităţii desfăşurate de către aceştia fiind, de cele mai multe ori, foarte greu de realizat de către autorităţile competente.



2011

Drept informatic

21

Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de plată electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale care necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile de aplicare a legii.

Fraudele privind comerţul electronic 1)

2) 3)

4) 5)

6)

sunt preocupări continue ale elementelor infractoare pentru identificarea de noi moduri de operare (licitaţii frauduloase, folosirea de site-uri false de escrow, site-uri de transport, site-uri de comerţ electronic, site-uri de phishing), organizarea şi specializarea membrilor grupărilor atât asupra activităţilor desfăşurate în cadrul activităţii infracţionale, cât şi din punct de vedere tehnic. ascunderea urmelor prin Internet şi a circuitului produsului financiar: extraneitatea activităţilor infracţionale comise, astfel, parte din acestea sunt iniţiate din România, dar vizează victime din străinătate sau sunt finalizate în străinătate, de unde se ridică produsul financiar; folosirea în comiterea acestor fapte a sistemelor de plată rapide oferite prin Internet sau a celor de transfer rapid de bani; cele mai active zone ale ţării sunt cele deja cunoscute: Bucureşti, Alexandria, Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Timişoara, iaşi, Sibiu şi Constanţa; comerţul electronic se dezvoltă şi în România, atât în ceea ce priveşte site-urile de comerţ electronic, folosirea de instrumente de plată electronice (cărţi de credit), creşte şi numărul de persoane care achiziţionează produse prin acest sistem.

Fraudele cu cărţi de credit Acest gen de fraude a cunoscut o creştere exponenţială, înregistrându -se numeroase cazuri de persoane depistate la bancomate în România care folosesc cărţi de credit în mod fraudulos. De asemenea, numeroase cazuri sunt semnalate de către autorităţi străine cu privire la cetăţeni români care sunt depistaţi comiţând astfel de fraude la bancomate.



2011

Drept informatic

22

Ca principale moduri de operare există: care constă în instalarea de dispozitive la bancomate sau POS-uri prin care sunt copiate datele de p e benzile magnetice ale cărţilor de credit care ulterior sunt folosite pentru inscripţionarea unor noi cărţi de credit; Skimmingul,

Crearea unor pagini WEB false şi transmiterea de mesaje către diverse persoane, în scopul obţinerii unor date de identitate pentru Internet sau cărţi de credit; Odată obţinute informaţiile despre cărţile de credit, conturile de utilizatori, conturile de e- banking, acestea pot fi folosite cu uşurinţă pentru plata unor servicii sau achiziţionarea de bunuri prin Internet, efectuarea de tra nsferuri de bani sau folosirea identităţii celui ale cărui date a fost furate. În cazul în care se primesc astfel de mesaje, recomandăm cetăţenilor: să nu acceseze link -ul transmis în conţinutul mesajului e-mail; să verifice în browser numele site -ului, pentru a observa diferenţa faţă de site-ul original al instituţiei; să acceseze site-ul original direct şi nu prin accesarea link -ului fraudulos; să contacteze banca sau instituţia financiară pentru a verifica dacă a transmis astfel de mesaje; în politica băncilor nu se practică astfel de procedee pentru solicitarea datelor confidenţiale; să nu divulge niciodată datele confidenţiale despre conturile de card (număr de card, data expirării, codul PIN)  





3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi cele îndreptate împotriva sistemelor informatice În acest domeniu, nu se înregistrează evoluţii semnificative. Genul acesta de infracţiuni este comis de cei cunoscuţi drept hackeri. Oraşele mari care sunt centre universitare au o rată importantă a activităţilor ilicite în această privinţă. Cel mai puternic centru de organizare a grupurilor de hackeri este Râmnicu Vâlcea. Nu sunt infracţiuni prin care să se urmărească realizarea unor venituri financiare, ci folosesc prin Internet, programe şi servicii p entru exploatarea unor vulnerabilităţi hardware sau software. a. Perturbarea funcţionării sistemelor informatice Persoana care produce şi eliberează pe Internet un virus informatic este acuzat de perturbare gravă a unui sistem informatic şi deţinere fără drept a unui program informatic conceput în scopul săvârşirii de infracţiuni. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

23

Reglementarea legală urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în cadrul sistemelor informatice. Accentul este pus pe efectul pe care îl au pentru sistemele informatice afectate, acţiunile asupra datelor – introducerea, transmiterea modificarea, ştergerea, deteriorarea şi restricţionarea accesului. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care protejează integritatea datelor informatice şi a efectelor imediate ce sunt urmărite a se produce. Obiectul material este dat de sistemul informatic a cărui activitate este grav perturbată de făptuitor. Ţintele atacului sunt: Una dintre componentele care formează un calculator, unitatea de procesare, reţeaua de interconectare sau Internet-ul. Subiect activ poate fi orice persoană. Elementul material al laturii obiective îl constituie consecinţele pe care acţiunile de introducere de date, transmitere de date, modificare de date, ştergere de date, deteriorarea datelor informatice sau restricţionarea accesului la datele informatice îl au asupra sistemului informatic. Latura subiectivă este determinată de intenţie. Consumarea infracţiunii se realizează în momentul producerii de perturbări asupra sistemului informatic. Tentativa se pedepseşte. b. Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice Înscrierea acestei infracţiuni în lege urmăreşte să limiteze accesul la instrumente – dispozitive, programe informatice,parole, coduri de acces etc. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care protejează buna funcţionare a sistemelor informatice de către cei îndreptăţiţi să le utilizeze în scopul pentru care acestea au fost create. Obiectul material este dat de dispozitivele sau programele informatice care facilitează săvârşirea infracţiunilor: infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic; infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice; inf racţiunea de alterare a integrităţii datelor informatice şi infracţiunea de perturbare a funcţionării sistemelor informatice. Obiectul material se concretizează în dispozitive, programe informatice parola, cod de acces; în unelte, ca script sau programul respectiv, virus, program integrat sau interceptor date. Subiectul activ îl constituie acea persoană care produce, vinde, importă, distribuie pune la dispoziţie sau deţine mijloace de înfăptuire a infracţiunilor contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice. Latura obiectivă. Elementul material este concretizat de acţiunile arătate mai sus. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

24

Latura subiectivă este caracterizată de intenţie. c. Utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat de lege Constă în utilizarea fără drept a unui program pentru calculator protejat de lege, reprodus fără drept, cu intenţia de a obţine un avantaj economic ilicit, pentru sine sau pentru altul, fie de a cauza un prejudiciu titularului dreptului. Obiectul juridic special. Este protejarea dreptului de proprietate asupra unui program pentru calculator. Obiectul material. Îl reprezintă elementul material în care se află programul pentru calculatorul protejat şi care este utilizat fără drept. Subiectul activ. Poate fi orice pers oană responsabilă penal. Latura obiectivă. Elementul material constă într -o acţiune de utilizare neautorizată a unui program pentru calculator, cu urmarea imediată producerii unui prejudiciu material sau obţinerea unui avantaj economic ilicit. Între acţiunea în sine şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Latura subiectivă. Infracţiunea se produce numai cu intenţie. d. Utilizarea neautorizată a unui calculator Obiectul juridic special constă în utilizarea fără drept a unui siste m sau reţele informatice. Sunt protejate relaţiile sociale cu privire la dreptul de proprietate asupra echipamentelor de calcul. Obiectul material îl reprezintă acele elemente de calcul care sunt utilizate în mod neautorizat. Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal. Latura obiectivă constă într -o acţiune de utilizare a unui sistem de calcul care duce la un prejudiciu material. Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu material sau obţinerea unui avantaj economic ilicit. Forma de vinovăţie este intenţia. e. Reproducerea neautorizată de programe (soft) pentru calculatorul care este protejat Infracţiunea constă în reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public, fără drept, a unui program pentru calculatorul protejat de lege. Obiectul juridic constă în afectarea relaţiilor sociale cu privire la dreptul de proprietate intelectuală, la elaborarea unor programe de calculator. Obiectul material îl reprezintă suportul material pe care se află programele. Beneficiază de protecţie toate programele create şi înregistrate pe suporturi de informaţii fie în coduri sursă, fie în coduri obiect. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

25

Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal. Latura obiectivă constă într -o acţiune de reproducere neautorizată a unui program. Urmarea imediată trebuie să fie utilizarea acestei reproduceri cu scop ilicit, iar între acţiune şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Vinovăţia se reţine sub forma intenţiei directe. f. Pornografia infantilă pe Internet În România până în prezent nu au fost semnalate cazuri de racolare de minori prin Internet în vederea abuzării sexuale, însă Internetul ca important mijloc de comunicare, în special în rândul tinerilor, trebuie privit ca o posibilă sursă de racolare pentru viitor. Se înregistrează un număr crescut de cazuri în care tineri, se filmează în timpul unor partide sexuale după care le distribuie prin Internet. g.Statistica pe primele 7 luni ale anului 2009 În primele 7 luni, au fost identificate 77 grupări infracţionale, compuse din 447 de membri care îşi desfăşoară activitatea pe linia criminalităţii informatice şi au fost destrămate 21 grupări infracţionale, compuse din 248 de membri. De asemenea, au fost finalizate cercetările în 56 de cazuri, fiind soluţionate 364 de infracţiuni, privitor la 269 de persoane care au fost trimise în judecată, 167 dintre acestea fiind reţinute sau arestate. În privinţa bunurilor disponibile, în această perioadă au fost confiscate 538 de computere, circa 270.000 de euro, peste 138.000 de dolari, aproape 86.000 lei, 1787 cărţi de credit falsificate şi a fost pus sechestru pe 34 autoturisme şi 6 imobile.

4. Negocierea contractelor informatice Contractul informatic este un acord de voinţă între două persoane, nespecific prin natura lui juridică, dar specific prin obiectul lui. Din punct de vedere al obiectului specific, contractul informatic poate privi: partea de echipament fizic (hardware); partea de echipament logic (software); combinaţii ale acestora sau, mai nou; accesul în reţeaua Internet sau la bazele de date.



2011

Drept informatic

26

Obligaţia de a negocia este de natură juridică ce nu se confundă cu obligaţia de a încheia contractul. În cadrul negocierii, ambele părţi, furnizori şi clienţi, suportă obligaţii. Obligaţia de consultare. Această denumire ascunde, în realitate 4 laturi. Obligaţia de a se informa . Furnizorul trebuie să colecteze informaţiile necesare pentru înţelegerea nevoilor clientului. Obligaţia de a informa . Furnizorul trebuie să exprime, într -o manieră completă, obiectivele, caracteristicile serviciului sau produsului pe care îl propune, în lumina nevoilor clientului. Furnizorul trebuie să specifice dacă un program pentru calculator este compatibil cu sistemul de operare. Obligaţia de sfătui . Furnizorul are datoria să sfătuiască clientul spre o soluţie care răspunde problemei pentru care a fost consultat. Obligaţia de a pune în gardă . Furnizorul trebuie să prezinte clientului riscurile şi consecinţele deciziilor luate. În problemele legate de informatizarea unei într eprinderi, dificultăţile inerente adoptării procedeelor informatice nu fac obiectul punerii în gardă de către furnizor, deoarece ele sunt prezumate a fi cunoscute de toţi utilizatorii. 4.1Clasificarea contractelor informatice Contractele informatice pot fi clasificate în 3 categorii. 

 

Contracte al căror obiect îl reprezintă partea fizică, hardware, de echipament al sistemelor informatice; Contracte al căror obiect în constituie programele pentru calculator; Contracte care au ca scop furnizarea unor servicii (de acces la internet, de acces la bazele de date). Contractul hardware (de echipament)

Vânzarea de echipament presupune vânzarea de calculatoare personale, calculatoare portabile, servere, vânzarea de componente: procesoare, tastatură, mouse, monitoare, memorii, plăci video, imprimante, hardiscuri, scannere, CD ROM-uri, modem-uri.

Contractul de întreţinere (service) Prin acest contract, întreţinătorul se angajează să furnizeze beneficiarului serviciul de întreţinere a unuia sau mai multor sisteme informatice. Este vorba aici de sisteme hardware, imprimate etc. programele pentru calculator fiind obiectul unui alt contract de întreţinere. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

27

Contractul de locaţiune a echipamentului informatic Locaţiunea de material există în domeniul informatic, ca şi în celelalte, în special în cazul întreprinderilor, care închiriază bunuri. Contractul de locaţiune a echipamentului informatic este un contract prin care locatorul se angajează să permită folosinţa, pe timp determinat, a echipamentului informatic în schimbul unei remuneraţii pe care locatarul se angajează să o plătească pe perioada cât foloseşte echipamentul respectiv. Contractul software (program pentru calculator) Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor este un contract pe care una dintre părţi – autorul sau titularul dreptului de autor cedent – transmite toate sau doar unele dintre drepturile sale patrimoniale asupra unui program pentru calculatorul celeilalte părţi – cesionarul – care se obligă în schimb să plătească cedentului remuneraţia cuvenită. Deci, contractul de cesiune priveşte transmiterea unor drepturi, genul proxim al acestui contract fiind cesiunea de creanţă.

Contractul de închiriere a unui program de calculator Este un contract prin care autorul se angajează să permită folosinţa, pe timp determinat, cel puţin al unui exemplar al programului în schimbul unei remuneraţii pe care cesionarul se angajează să o plătească pe perioada cât foloseşte programul respectiv. Contractul de furnizare a serviciilor Internet Obiectul contractului îl constituie furnizarea de către furnizorul de servicii către beneficiar, pe o perioadă specifică, a următoarelor servicii: Asigurarea accesului la reţeaua Internet, în conformitate cu serviciul ales de către beneficiar; Asigurarea mediului global pentru serviciile Internet; Asistenţa tehnică.



2011

Drept informatic

28

5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic Contractele electronice cumulează două caracteristici: cererea şi oferta se întâlnesc şi acordul se efectuează. Se poate spune că este vorba des pre un contract între absenţi. Una dintre particularităţile comerţului electronic rezultă din faptul că reţeaua Internet poate fi calificată ca o resursă deschisă în măsura în care nu posedă un proprietare în sensul strict al termenului. Acolo unde există un proprietar se poate stabili un contract cadru care fixează toate condiţiile juridice la care sunt supuşi utilizatorii. Ori, într -o reţea deschisă acest lucru este mult îngreunat Datorită faptului că în comerţul electronic nu există frontiere se pune problema prezenţei părţilor contractante, a competenţei jurisdicţionale şi a legilor aplicabile. Una dintre particularităţile Internetului rezultă din faptul că utilizatorul nu ştie întotdeauna cu ce ţară comunică, spre deosebire de alte mijloace de comunicare, ca telefonul sau fax-ul, formarea numărului este precedată de indicativul ţării cu care comunică. În Internet, utilizatorul cunoaşte ţara numai dacă se conectează la site -uri ce au adrese cu terminaţii naţionale (ro. fr. it.). În schimb, pentru site-urile cu adrese generale (com) este greu de precizat locul în care acestea se află. Formarea contractelor electronice este marcată şi de faptul că Internetul suprimă etapele de intermediere şi permite un raport direct între furnizor şi consumator. 5.1 Definiţia comerţului electronic Comerţul electronic presupune utilizarea reţelelor de calculatoare în scopul realizării de acte şi fapte de comerţ. Se pot da 3 definiţii comerţului electronic, astfel: O definiţie extensivă , conform căreia comerţul electr onic este ansamblul schimburilor de informaţii, operaţii şi tranzacţii prin reţea şi care afectează sfera afacerilor. O definiţie selectivă , conform căreia comerţul electronic este definit ca utilizarea, de către o întreprindere, a informaticii asociată cu reţelele de telecomunicaţii, pentru a interacţiona cu mediul. O definiţie restrictivă , unde comerţul electronic reprezintă ansamblul relaţiilor comerciale între utilizatorii reţelei Internet.



2011

Drept informatic

29

5.2 Plata electronică Prin plată electronică se înţelege plata unor sume de bani prin intermediul mecanismelor electronice. Plata electronică se referă numai la plăţile care nu necesită recurgerea la un contact direct între persoanele fizice. Operaţiile de plată via Internet trebuie: Să se adapteze condiţiilor specifice şi, Fiind vorba de o resursă mondială, se pune problema compatibilităţii sistemelor şi mecanismelor de plată între diferitele legislaţii naţionale. Tranzacţiile se derulează fără confruntarea fizică a părţilor; Fără schimbul documentelor scrise; Iar proba operaţiilor realizate este complicată în caz de litigiu. Mijloacele de plată folosite în Internet pot fi încadrate în două categorii: 1. Se foloseşte cartea de credit, prin cec electronic sau virament. 2. Portmoneul electronic şi portmoneul virtual cu pr econstituire de rezerve financiare. Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia criminalităţii informatice şi de folosirea tot mai intensă a tehnologiei informaţionale în săvârşirea de infracţiuni. Analizele realizate la nivelul organismelor europene privind trendul criminalităţii organizate definesc criminalitatea informatică ca o ramură importantă a crimei organizate la nivelul ţărilor UE. Ca urmare a acestei evoluţii, şi în România s -au făcut o serie de studii şi evaluări care au identificat unele caracteristici ale acestui tip de infracţionalitat Astfel, aceste activităţi obţinerea de produse financiare, respectiv de credit şi sisteme de plată oferite de instituţii financiar -bancare, pe care membrii acestor reţele criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât unor persoane fizice, dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale. Făptuitorii acestor infracţiuni sunt mult mai dificil de identificaţi şi reţinuţi prin prisma faptului că au un nivel de inteligenţă ridicat şi dispun de mijloace informatice sofisticate, de ultimă generaţie. Prima caracteristică. Grupurile infracţionale sunt organizate, structurate şi specializate pe diverse tipuri de activităţi, în funcţie de abilităţile individuale ale membr ilor şi gradul de complexitate al operaţiunilor informatice pe care cei implicaţi sunt în măsură să le pună la dispoziţia grupului, în vederea accesării cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării staţiilor de lucru, a serverelor şi altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, în cel bancar. A doua caracteristică. Infracţionalitatea informatică are caracter transfrontalier. Aceasta înseamnă că membrii reţelelor se pot afla răspândiţi atât pe teritoriul României, cât şi în alte zone ale globului, de unde pot accesa   



2011

Drept informatic

30

informaţii şi pot executa operaţiuni cu caracter infracţional, fără a putea fi identificaţi cu uşurinţă. Din evaluările grupărilor infracţionale care acţionează în domeniul criminalităţii informatice se desprind următoarele caracteristici: Au caracter predominant financiar, se urmăreşte obţinerea unui produs substanţial şi sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite de instituţiile financiare; Organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea membrilor acestora; Folosirea unor tineri cu abilităţi pentru a utiliza computere şi noile tehnologii, sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri al grupărilor infracţionale; Trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea de programe informatice în fraudare; Caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul a ltor state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state; Permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare, de identificare de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme informatice ce pot fi compromise; Reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de plată electronică oferite de instituţiile financiare din România; Reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de la fraudele mărunte (prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor, către fraudele mari (prejudicii mari) împotriva companiilor; Zonarea infractorilor pe tipuri de infracţiuni şi ţări de destinaţie, datorate specificului zonei (zone turistice, zone cu legislaţie flexibilă pentru depozite de mari sume de bani, recunoscute p entru păstrarea secretului bancar etc.). În urma cazurilor soluţionate a reieşit că infractorii care provin din judeţele vestice şi sud vestice ale României (Satu Mare, Bihor, Timiş, Caraş Severin, Hunedoara, Gorj, Dolj, Olt şi Teleorman) preferă să -şi desfăşoare activităţile infracţionale în Franţa. Infractorii din judeţele aflate în Moldova (Suceava, Iaşi, Bacău) folosesc ca ţări pentru săvârşirea de infracţiuni Marea Britanie şi Germania. Germania apare ca ţară preferată pentru infractorii din judeţul Br aşov. Infractorii din judeţele Vâlcea, Argeş, Constanţa şi Municipiul Bucureşti operează în Spania şi Italia.



2011

Drept informatic

31

6. Principalii factori care au determinat reorientarea grupărilor criminale către infracţiuni informatice 1.Obţinerea de câştiguri materiale ma ri într-un timp relativ scurt şi cu riscuri relativ mici; 2.Caracterul transfrontalier al infracţiunilor, face ca instrumentarea acestora de către autorităţile unui stat să fie cât mai dificilă, întrucât pentru probarea faptelor este nevoie, de cele mai multe ori de obţinerea unor informaţii de la autorităţile competente din mai multe state, pe calea cererilor de asistenţă juridică internaţională, procedură ce este costisitoare şi lentă; 3.Acccesul facil la echipamente moderne care permit desfăşurarea de activităţi ilicite şi complexe; 4.Posibilitatea deplasării rapide a membrilor unei grupări criminale de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat, urmărirea activităţii desfăşurate de către aceştia fiind, de cele mai multe ori, foarte greu de realizat de către autorităţile competente. Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de plată electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale care necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile de aplicare a legii.

7. Fraudele privind comerţul electronic a) sunt preocupări continue ale elementelor infractoare pentru identificarea de noi moduri de operare (licitaţii frauduloase, folosirea de site -uri false de escrow, site-uri de transport, site-uri de comerţ electronic, site -uri de phishing), organizarea şi specializarea membrilor grupărilor atât asupra activităţilor desfăşurate în cadrul activităţii infracţionale, cât şi din punct de vedere tehnic. b) ascunderea urmelor prin Internet şi a circuitului produsului financiar: c) extraneitatea activităţilor infracţionale comise, astfel, parte din acestea sunt iniţiate din România, dar vizează victime din străinătate sau sunt finalizate în străinătate, de unde se ridică produsul financiar; d) folosirea în comiterea acestor fapte a sistemelor de plată rapide oferite prin Internet sau a celor de transfer rapid de bani; e) cele mai active ale ţării sunt cele deja cunoscute: Bucureşti, Alexandria, Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Timişoara, iaşi, Sibiu şi Constanţa; f) comerţul electronic se dezvoltă şi în România, atât în ceea ce priveşte site-urile de comerţ electronic, folosirea de instrumente de plată electronice (cărţi de credit), creşte şi numărul de persoane care achiziţionează produse prin acest sistem. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

32

Fraudele cu cărţi de credit Acest gen de fraude a cunoscut o creştere exponenţială, înregistrându -se numeroase cazuri de persoane depistate la bancomate în România care folosesc cărţi de credit în mod fraudulos. De asemenea, numeroase cazu ri sunt semnalate de către autorităţi străine cu privire la cetăţeni români care sunt depistaţi comiţând astfel de fraude la bancomate. Ca principale moduri de operare există: Skimmingul, care constă în instalarea de dispozitive la bancomate sau POS-uri pr in care sunt copiate datele de pe benzile magnetice ale cărţilor de credit care ulterior sunt folosite pentru inscripţionarea unor noi cărţi de credit; Crearea unor pagini WEB false şi transmiterea de mesaje către diverse persoane, în scopul obţinerii unor date de identitate pentru Internet sau cărţi de credit; Odată obţinute informaţiile despre cărţile de credit, conturile de utilizatori, conturile de e- banking, acestea pot fi folosite cu uşurinţă pentru plata unor servicii sau achiziţionarea de bunuri p rin Internet, efectuarea de transferuri de bani sau folosirea identităţii celui ale cărui date a fost furate. În cazul în care se primesc astfel de mesaje, recomandăm cetăţenilor:  





să nu acceseze link -ul transmis în conţinutul mesajului e-mail; să verifice în browser numele site- ului, pentru a observa diferenţa faţă de site-ul original al instituţiei; să acceseze site-ul original direct şi nu prin accesarea link -ului fraudulos; să contacteze banca sau instituţia financiară pentru a verifica dacă a transmis astfel de mesaje; în politica băncilor nu se practică astfel de procedee pentru solicitarea datelor confidenţiale; să nu divulge niciodată datele confidenţiale despre conturile de card (număr de card, data expirării, codul PIN).



2011

Drept informatic

33

NU UITA!

- Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia criminalităţii informatice şi de folosirea tot mai intensă a tehnologiei informaţionale în săvârşirea de infracţiuni; - Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de plată electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale care necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile de aplicare a legii - Una dintre particularităţile comerţului electronic rezultă din faptul că reţeaua Internet poate fi calificată ca o resursă deschisă în măsura în care nu posedă un proprietare în sensul strict al termenului

INTREBĂRI DE CONTROL

1. Utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat de lege: a) nu constituie infracţiune; b) constituie infracţiune; c) priveşte doar programele pentru calculator create în statele străine. 2.Skiming-ul constă în: a)instalarea de dispoziţie la bancomate prin care sunt copiate datele de pe benzile magnetice a cardurilor de credit; b) furtul de identitate, de către hackeri, atacând calculatoarele personale şi mai ales asupra corporaţiilor; c) reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public, fără drept a unui program pentru calculator protejat de lege. 3. Cel mai puternic centru de organizare a grupurilor de hackeri de la noi din ţară este în: a) Iaşi; b) Râmnicu-Vâlcea; c) Constanţa.



2011

Drept informatic

34

PROPUNERI DE REFERATE 1. O scurtă prezentare a celor mai importante servicii internet 2. Cercetarea juridică în Internet

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 2

1. Dreptul şi informatica – 2003, Bucureşti.


Daniela Gărăiman

– editura


All Beck,

2011

Drept informatic

35

Unitatea de învățare 3 Mijloace de plată în Internet Semnătura electronică


In urma parcurgerii acestei unitati de invatare, studentul: - va înţelege utilitatea sistemului naţional pentru achiziţii publice prin licitaţii electronice. - va identifica utilitatea încasării prin mijloace electronice a impozitelor. - va ştii de ce programul pentru calculator reprezintă: un bun incorporal. o peră intelectuală. o peră literară.   

Cuprinsul Unităţii de învăţare 3

Mijloace de plată în Internet Semnătura electronică.....................................................................35

1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor.............36 2. FUNDAMENTE ALE STATULUI PUSE ÎN PERICOL DE INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC .............40 3. Libertatea de exprimare..............................................................................42 Nu uita!..............................................................................................................43 Întrebări de control..........................................................................................43 Propuneri de referate......................................................................................44 Bibliografie.......................................................................................................44 Răspunsurile întrebărilor de control..............................................................45



2011

Drept informatic

36

Din punct de vedere tehnic, problemele ridicate în cazul folosirii semnăturilor electronice sunt direct legate de securitatea, confidenţialitatea şi integritatea datelor. Pentru evitarea unor astfel de probleme s-a recurs îndeosebi la folosirea criptografiei şi criptologiei. Pornind de la definiţia generală a criptografiei ca fiind scrierea secretă cu ajutorul unui cod de semne convenţionale, se poate defini criptologia ca ansamblul tehnic ce permite protejarea informaţiilor prin intermediul unui cod secret

1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor Programul de calculator este creaţie intelectuală. Protecţia se realizează prin brevet şi prin dreptul de autor . Protecţia prin brevet pleacă de la caracterul tehnic al programelor pentru calculator. Brevetabilitatea prezintă avantaje considerabile de securitate şi organizare. Brevetul conferă, în cazul produselor, dreptul de a interzice părţilor să efectueze fără autorizaţia sa acte de fabricare, comercializare, oferite spre vânzare, folosire, import sau stocare în vederea comercializării, iar în cazul procedeelor şi metodelor dreptul de a interzice folosirea acestora. Protecţia prin dreptul de autor. Avantaje oferite de protecţia prin dreptul de autor sunt: Oricine creează independent un program nu poate fi împiedicat de dreptul exclusiv al altui autor, deoarece sistemul interzice copia servilă, nu şi creaţia independentă; Sistemul permite protejarea compilaţiilor originale faţă de subprogramele neoriginale; Pentru a obţine protecţia, creatorul nu trebuie să recurgă la formalităţile specifice dreptului proprietăţii industriale; Dreptul de autor oferă apărarea intereselor autorilor la nivel mondial, urmare efectelor convenţiilor internaţionale în materie; Dreptul de autor încurajează comunicarea şi dezvoltarea informaticii. 









a)Programul pentru calculator – bun incorporal Deoarece programul este expresia unor instrucţiuni cu scop şi funcţie proprii se poate afirma că el este un bun incorporal, ca de altfel toate operele de creaţie intelectuală. Chiar dacă el se află încorporat pe un suport corporal, electromagnetic, programul nu are, în sine, existenţă materială şi nu poate fi perceput cu simţurile umane. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

37

Pe de altă parte, nu trebuie confundat programul cu suportul, aşa cum opera de artă plastică nu se confundă cu suportul său.

b) Programul pentru calculator – operă intelectuală În sprijinul definirii programului pentru calculator ca operă intelectuală şi nu industrială se pot aduce următoarele argumente: Condiţia în funcţie de care se apreciază aplicabilitatea normelor legale protecţioniste este originalitatea, nu noutatea. Lipsa de noutate nu lipseşte programului de originalitate. Originalitatea poate cuprinde cu unele nuanţări şi elemente referitoare la noutate, dar în nici un caz nu se confundă cu acesta; Nu orice program este destinat aplicabilităţii industriale; Nu orice program are caracter tehnic, industrial. c) Programul pentru calculator - operă literară Se poate spune că programele pentru calculator reprezintă opere scrise sau opere de limbaj, deoarece crearea acestora presupune scrierea lor într-un anumit limbaj pe un suport material, iar utilizarea lor reprezintă „lecturarea” într -un limbaj codat. d) Directiva 92/250 a Consiliului Europei din 14 mai 1991 privind protecţia juridică a programelor pentru calculator Deoarece Directiva nu este o lege propriu-zisă, ci doar un îndrumar pentru legislativul statelor membre, ea s-a dorit a fi cât mai flexi bilă pentru a permite o adaptare facilă a legislaţiilor naţionale. Directiva nu conţine o definiţie a noţiunii de program pentru calculator considerându-se că ritmul dezvoltării acestui domeniu atât de dinamic ar face repede caducă orice astfel de definiţie. Există totuşi legislaţii naţionale care conţin astfel de definiţii. Astfel, legea spaniolă defineşte programul ca fiind orice secvenţă de instrucţiuni sau indicaţii destinate a fi folosite, direct sau indirect, într -un sistem de calcul în scopul de a îndeplini o funcţie ori o sarcină pentru a obţine un anumit rezultat final, oricare ar fi metoda de exprimare. Legea franceză defineşte termenul de program ca fiind un grup de proceduri, reguli sau, dacă este cazul, documentaţia relativă la funcţionarea unei structuri de procesare a datelor. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

38

e) Protecţia dreptului de autor în reţeaua Internet Datorită Internet-ului, noi forme şi modalităţi de distribuire a operelor şi au făcut apariţia şi, datorită tehnologiei digitale, este posibilă realizarea de copii perfecte ale acestor opere. Copierea operelor puse la dispoziţie pe Internet este facilă, rapidă, de bună calitate, iar comunicarea ei este mondială, nelimitată în spaţiu. Pirateria informatică a atins deja proporţii care atrag grave prejudicii economice pentru deţinătorii de drepturi asupra operelor. Soluţia: adaptarea legilor şi extinderea lor expresă pentru noile tehnologii . f) Mijloace software de protecţie a programelor pentru calculator Mijloacele software folosite pentru protecţia programelor pentru calculator împotriva instalării şi, deci, a folosirii neautorizate a lor, utilizează chei de siguranţă, ce sunt furnizate împreună cu programul pentru calculator. Cheia, care este unică pentru fiecare copie a programului pentru calculator, este cerută în momentul procesului de instalare al programului pentru calculator pe sistemul care va rula. Protecţia este realizată prin faptul că aplicaţia poate fi instalată numai de persoana ce cunoaşte cheia de siguranţă (deţinătoarea licenţei). g) Mijloace hardware de protecţie a programelor pentru calculator Din punct de vedere hardware, se folosesc mijloace tehnice ce permit identificarea în mod unic a calculatoarelor prin seriile procesoarelor, seriile plăcilor de bază sau seriile altor resurse hardware. Pr ogramul de instalare verifică echipamentul fizic pe care urmează a fi instalat programul pentru calculator, realizează o preinstalare a aplicaţiei şi returnează utilizatorului un cod unic. Acest cod este comunicat producătorului ce va transmite utilizator ului o cheie unică de siguranţă, cheie ce este cerută de aplicaţie la prima rulare. Protecţia în acest caz se realizează prin faptul că programul pentru calculator nu poate fi instalat decât pe un singur calculator individualizat.

h) Poşta electronică Corespondenţa, electronică sau nu, este protejată prin secretul corespondenţei. Confidenţialitatea e-mail-ului a fost, de exemplu, recunoscută printr-o decizie a Tribunalului corecţional din Paris pentru care trimiterea de mesaje electronice de la o pers oană către alta constituie corespondenţă privată. Din ce în ce mai multe societăţi pun la dispoziţia angajaţilor calculatoare cu acces la Internet şi una sau mai multe adrese electronice. Dar, o dată cu acest Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

39

fapt s-a ridicat problema controlului mesajelor ce ajung sau pleacă din căsuţele poştale respective. Spaming -ul. Termenul spam defineşte mesajele electronice de natură comercială recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în căsuţa poştală proprie. Ele fac parte din categoria mesajelor nesolicitate de orice natură, recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în căsuţa poştală proprie. Pot fi incluse în această categorie următoarele mesaje: scrisori înlănţuite, schemele piramidale, marketing-ul pe mai multe nivele, scheme cu instrucţiuni pentru îmbogăţirea rapidă prin reţea, oferte pentru site-uri pornografice, oferte pentru software pirat etc. Trimiterea mesajelor nesolicitate se realizează în urma colectării adreselor de e-mail. Hackeri amatori. Există „hackeri” care atacă ţinte aleatoare, oriunde şi oricând au ocazia. De exemplu, atacurile tot mai frecvente asupra Yahoo şi Hotmail au blocat motoarele de căutare şi conturile de mail respective pentru câteva zile, aducând prejudicii de milioane de dolari. Aceste atacuri au de obicei în spate persoane care au fost curioşi numai să vadă ce se întâmplă” sau „au dorit să se distreze”. Aceşti atacatori virtuali nu sunt hackeri adevăraţi, pentru că nu-şi scriu singuri programele pentru bombardare pe care le folosesc, ci şi le procură de pe Internet. Aceşti hackeri amatori sunt singurii care ajung în faţa justiţiei. Motivul este simplu. Acei hackeri adevăraţi care îşi scriu singuri programele pentru bombardare sunt, de obicei destul de inteligenţi pentru a face anumite sisteme care să inducă în eroare pe toţi acei care ar încerca să determine sursa atacului. Crackerii reprezintă un stil anumit de hacker, care sunt specializaţi în „spargerea” programelor de calculator. Singurii care sunt prejudiciaţi de această categorie de hackeri sunt cei care scriu şi proiectează programe „sparte”. Phishing-ul este o metodă de fraudare folosită de hackeri. Reprezintă un nou tip de atac asupra calculatoarelor personale şi mai ales asupra corporaţiilor. În fapt, trebuie înţeleasă modalitatea de „pescuire” a informaţiilor din computer şi a informaţiilor despre utilizator. Deoarece phishing -ul este o metodă de furt de identitate, este e aşteptat ca astfel de atacuri să fie orientate spre centrele de date şi în special către compa niile mari.

i) Viruşii informatici Noţiunea de virus informatic are două accepţiuni. Prima – versiunea prin care se înţelege orice program care afectează funcţionalitatea calculatorului. A doua – versiunea prin care se înţelege că un virus este un program (un cod executabil) capabil să se ataşeze sau să înlocuiască un alt program, numit Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

40

program gazdă, cu scopul intenţionat de a se reproduce, fără cunoştinţa utilizatorului calculatorului. Acţiunea. Acţiunea viruşilor este diferită: există viruşi care rămân inofensivi un timp după care se activează şi cauzează distrugeri aleatoare ale datelor. Alţi viruşi pot cauza periclitări neintenţionate. Viermi informatici Viermele sau „pseudo-virusul” este un program realizat mau mult să se deplaseze printr-o reţea. Viermii sunt definiţi ca programe informatice neduplicabili de natură virală care se propagă într -o reţea de calculatoare fără ajutorul unui complice uman.

„Calul troian” Sunt viruşi care se ascund în codul unui fişier non -executabil sau fişier executabil. El este un program care intenţionează să îndeplinească o acoperire a unei acţiuni „răutăcioase” neaşteptate. El diferă de un virus distructiv deoarece nu se poate reproduce. Acest tip de virus permite pătrunderea şi preluarea controlului asupra unui sistem de către persoana care l-a lansat. Prevenirea. Se face prin programe antivirus. 2. FUNDAMENTE ALE STATULUI PUSE ÎN PERICOL DE INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC

Caracterizare generală. Multe tipuri de infracţiuni considerate fraude tradiţionale sunt realizate cu ajutorul reţelelor informatice. Reglementările naţionale şi internaţionale au început să aibă un rol activ în dezasamblarea schemelor frauduloase comise via Internet şi în serviciile on-line. Aici sunt incluse cele mai variate infracţiuni care decurg, în general, din diferite regimuri şi instrumente juridice naţionale şi internaţionale, de exemplu:

Securitate naţională (instrucţiuni pentru confecţionarea bombelor, producţia ilegală de droguri, activităţi de terorism); Protecţia minorilor (forme abuzive de comercializare, violenţă, pornografie); Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept informatic

41

Protecţia demnităţii personale (incitaţii la ură rasială şi la discriminare rasială); Securitate economică (fraude, instrucţiuni privitoare la pirateria cărţilor de credit); Protecţia vieţii private (comunicaţii neautorizate ale datelor cu caracter personal); Protecţia reputaţiei (calomnii scrise şi publicitate ilegală); Proprietatea intelectuală (difuzarea neautorizată a operelor protejate prin dreptul de autor, de exemplu muzică, opere literare, software). Transpunere în Internet. Internetul este o reţea deschisă şi cooperantă, de natură descentralizată, un utilizator internet putând fi producător de informaţie, consumator de informaţie şi realizator între alţi utilizatori. În consecinţă, principiile subliniate trebuie interpretate şi traduse în comportamentul şi conduita apropiată fiecărui caz. Aceste drepturi minimale nu sunt altele decât transcrierea drepturilor libertăţii de expresie, de informare, de comunicare şi de respect a vieţii private. Putem vorbi astfel de: Libertatea de exprimare: toţi utilizatorii sunt îndreptăţiţi să producă informaţie şi s-o pună la dispoziţia celorlalţi sub propria responsabilitate în respect cu convenţiile referitoare la exprimarea publică; ce este 

responsabilitatea ? Responsabilitatea este atitudinea conştientă, responsabilă faţă de obligaţiile sociale. În schimb, răspunderea este un termen juridic. Înseamnă consecinţa rezultată din neîndeplinirea unei obligaţii legale.











Dreptul la informaţie: toţi utilizatorii majori au dreptul de acces la întreg spaţiul public pe internet. Minorii pot exercita acest drept sub responsabilitatea părinţilor. Dreptul la comunicaţie: toţi utilizatorii au dreptul să producă informaţii şi să le pună la dispoziţia unuia sau mai multor utilizatori identificaţi. Aceste informaţii sunt protejate prin secretul corespondenţei private. Dreptul la anonimat: toţi utilizatorii au dreptul să producă informaţii sub acoperirea unui anonimat dacă îl consideră necesar. Dreptul la confidenţialitate: toţi utilizatorii au dreptul să interzică sau să restrângă accesul la informaţiile private. Dreptul de utilizare liberă a măsurilor şi produselor destinate autentificării, confidenţialităţii şi integrităţii comunicaţiilor trebuie recunoscut. Dreptul la respectul vieţii private: toţi utilizatorii pot să se opună colecţionării de date nominale, demografice, comerciale sau personale ; de asemenea, au dreptul să refuze solicitările nedorite sau care constituie un abuz.



2011

Drept informatic

42

3. Libertatea de exprimare şi limitele sale Constituţia României foloseşte în art.30 alin. (1) o formulare foarte vagă pentru a arăta care sunt expresiile ce se pot transmite liber. Articolul 30 arată că libertatea de exprimare se referă la gânduri, opinii,credinţe, creaţi i de orice fel. Dar libertatea de exprimare nu poate fi înţeleasă ca absolută. Dar art.30 alin.6 şi 7 stabilesc limitări suplimentare pentru libertatea de exprimare ca defăimarea ţării, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă s au religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. a) Informaţia prin Internet Şi în Internet informaţiile care circulă fac parte din toate categoriile, fiind atât de bună -credinţă, cât şi rea-credinţă, existând o serie de informaţii „sensibile”. Ele ridică aceleaşi probleme legate e faptul că, pe de o parte, aceste informaţii sunt adesea vizate şi reprimate de dispoziţii penale, iar pe de altă parte, cenzura asupra difuzării acestor informaţii este un atentat la libertatea de exprimare şi de comunicare. b) Pornografia infantilă Infracţiunea care stârneşte indignarea majorităţii rămâne pornografia şi în special cea care implică copii. Conform ultimelor statistici, site-urile pentru adulţi reprezintă peste 40% din conţinutul Internetului. Acest lucru nu ar fi o problemă atât timp cât accesul la ele ar fi limitat. Aşa cum se stipula într -un caz din statul New York, în care era restricţionat accesul la mate riale cu caracter obscen, acest lucru se face cu greutate din cauza reglementărilor variate din diferitele state În acest sens, există i incompatibilitate în a regulariza ce jurisdicţie se aplică traficului Internet în momentul în care acest trafic se desf ăşoară de-a lungul mai multor state şi, deci, de -a lungul mai multor jurisdicţii.



2011

Drept informatic

43

NU UITA!

- Deoarece programul este expresia unor instrucţiuni cu scop şi funcţie proprii se poate afirma că el este un bun incorporal, ca de altfel toate operele de creaţie intelectuală; - Mijloacele software folosite pentru protecţia programelor pentru calculator împotriva instalării şi, deci, a folosirii neautorizate a lor, utilizează chei de siguranţă, ce sunt furnizate împreună cu programul pentru calculator ; - Termenul spam defineşte mesajele electronice de natură comercială recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în căsuţa poştală proprie; - Acţiunea viruşilor este diferită: există viruşi care rămân inofensivi un timp după care se activează şi cauzează distrugeri aleatoare ale datelor. Alţi viruşi pot cauza periclitări neintenţionate.

INTREBĂRI DE CONTROL 1. Pishing-ul este: a) categoria de mesaje electronice de natură comercială recepţionate fără cererea utilizatorului; b) o metodă de furt de informaţii; c) un grup de proceduri privind funcţionarea unei structuri de procesare a datelor. 2. Spaming-ul este: a) categoria de mesaje electronice de natură comercială recepţionate fără cererea utilizatorului; b) o metodă de furt de informaţii; c) un virus informatic.



2011

Drept informatic

44

3. Libertatea de exprimare şi limitele sale sunt prevăzute în: a) Codul penal; b) Codul civil; c) Constituţie.

PROPUNERI DE REFERATE Mijloace tehnice de realizare a protecţiei dreptului de autor asupra operelor în reţeaua internet.

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 3 Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman – Editura All Beck, Bucureşti, 2003. Lect. univ. dr. Zidaru Petrache


2011

Drept Informatic. Anul I, Sem.ii

Recommend Documents