1
2
Regiunile polare ale Pământului sunt acele zone ale globului care înconjoară polii geografici – arctic, repectiv antarctic. Aceste regiuni sunt caracterizate printr-un climat polar cu temperaturi extrem de scăzute și prin mari variații ale perioadelor cu lumina naturală, cu 24 de ore de lumină în timpul verii (nopți albe) și cu 24 de întuneric total în mijlocul iernii. Polul Nord și Polul Sud sunt acoperiți cu calote glaciare, calote care acoperă atât Oceanul Arctic cât și Antarctica.
3
4
cele mai reprezentatice forme sunt create prin procesele de exaratie ale ghetarilor de calota sau de platou. Ele se prezinta sub forma unor suprafete inalte, slab accidentate, situate la partea superioara a unor masive muntoase. In cuprinsul lor se dezvolta si alte forme subordonate ca de ex. valurari si proeminente cu contururi slefuite (roches moutonnees); mici depresiuniocupate de lacuri, mlastini si turbarii formate prin procese de tasare si subsapare; martori proeminenti de eroziune glaciara de tipul mumatak-urilor in jurul carora se formeaza, uneori, si trepte de exaratie care reflecta variatia masei de gheata, respectiv, a conditiilor climatice. Pe suprafata stancilor slefuite sau a paturilor relicte de roci dure se pot recunoaste diverse striatii si alveoledin care au fost desprinse si antrenate blocuri de diferite marimi, la care se asociaza procesesi forme periglaciare sau de alta natura, impuse de modelarea actuala.Fjeld-uri intinse, insotite de intregul ansamblu de microforme reliecte de exaratie se intalnesc in tarile scandinave, Pensinsula Kola, nordul Canadei, nordul Siberiei de Est.
5
Fjeld-uri
6
Ghețarii Un ghețar reprezintă o masă enormă de gheață persistentă, formată în regiunile polare (ghețar continental și ghețar de calotă) care, sub influența gravitației, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante. Ghețarii se formează în regiuni unde ninge tot timpul anului și masa mare de zăpadă rezultată nu se poate topi. Prin acumularea unei cantități suficient de mare de zăpadă, se produce un fenomen de transformare sau metamorfozare a acestora. Zăpada proaspăt căzută este afânată cu cristale mici de gheață și goluri mici de aer, dar straturile mai profunde sunt comprimate de greutatea straturilor superficiale de zăpadă. Prin greutatea proprie va fi intens comprimată, reducându-se golurile cu aer din gheață, datorită acestui proces , cu excepția culorii albastre vor fi toate spectrele de culoare a luminii albe absorbite, și va fi reflectată numai culoarea albastră, determinând culoarea ghețarului.
7
Iceberg-uri Iceberg sau ghețar plutitor desemneaza un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei, care navighează spre zonele calde ale globului influențând clima zonelor învecinate. Știut fiind faptul că apa sărată nu îngheață la temperaturile de pe Terra decât în anumite condiții și că nu poate forma blocuri masive și stabile de gheață, aisbergurile sunt, de fapt, blocuri de gheață de apă pură.
8
Oceanul Arctic sau Oceanul Înghețat (suprafața sa fiind de 14.090.000 de km2 ) este un ocean situat în principal în regiunea Polului Nord și este cel mai mic din cele cinci oceane a lumii, fiind cel mai puțin adânc dintre acestea.Bazinul Oceanului Arctic include şi Marea Baffin, Marea Beaufort, Marea Ciukotski, Marea Siberiei de Est, Marea Groenlandei, Golful Hudson, Marea Kara, Marea Laptev, Marea Albă. Se remarcă Dorsala oceanică de tip ridge Lomonosov, care trece şi prin dreptul Polului Nord. Această dorsală împarte Oceanul Arctic în două bazine: Bazinul Euroasiatic (unde se află şi adâncimea maximă din Oceanul Arctic, de -5450m)şi Bazinul Nord-American (cu adâncimi ceva mai reduse). Alte dorsale oceanice: Alpha, Nansen.
9
.Oceanul
Arctic-Extensiunea banchizei pe anotimpuri (partea europeana – libera de gheata si iarna)
Bazinul Oceanului Arctic se suprapune complet regiunii de climă arctică, de tip oceanic. Temperatura aerului este scăzută tot timpul anului (medii termice lunare negative), cu variaţii mici de la un sezon la altul. Din acest motiv partea centrală a oceanului este permanent îngheţată, gheaţa având grosimi de cca.3m în acest sector. Iarna, îngheţul se extinde aproape dublu faţă de anotimpul de vară , ajungând până la ţărmurile Asiei şi Americii de Nord . Anomaliile termice pozitive generate de influenţa Curentului cald al Golfului în Atlanticul de Nord şi sudul Oceanului Arctic, împiedică îngheţul în sectoul nord european. Precipitaţiile sunt reduse cantitativ, cifrându-se la 50- 100mm pe an, iar zăpada depusă formează un înveliş care durează cca. 10 luni pe an. În lunile martie sau aprilie acest strat de zăpadă depus peste banchiza de gheaţă are grosimea maximă de 20-50cm.
IARNA
VARA
10
Legat de particularităţile atmosferei din zona arctică sunt caracteristice o serie de fenomene optice deosebite, spectaculoase, cum ar fi: aurorele boreale,halo, coroane, miraj. În acelaşi timp sunt şi o serie de caracteristici ale fenomenelor acustice nemaiîntâlnite în alte regiuni geografice. Este vorba de o acustică deosebită a regiunii arctice, în anumite condiţii conversaţiile putând fi auzite până la 3 km distanţă de emiţător.
Aurore boreale ( Aurora borealis )
11
Solurile tundrei, cuprind un strat activ la suprafaţă, cu grosimi cuprinse între 0.3-4m, care este supus îngheţului şi dezgheţului repetat, iar în adâncime solul este permanent îngheţat. Permafrostul poate avea grosimi de la sub un metru la peste 1400 . Pe glob permafrostul reprezintă cca. 20% din suprafaţa uscatului, iar distribuţia acestuia nu se limitează numai la zona de tundră ci se extinde uneori, în cadrul emisferei nordice, mult la sud de paralele de 60º latitudine N. Permafrostul este bine reprezentat în Siberia, Alaska (peste 80%), Canada (peste 50%), Groenlanda.
12
Vegetaţia include în principal formaţiuni de muşchi şi de licheni (predominante), la care se adaugă formaţiunile ierboase. Temperaturile scăzute şi sezonul vegetativ scurt (6-10 săptămâni) nu permit dezvoltarea arborilor, care sunt de asemenea împiedicaţi să crească şi din cauza permafrostului. Plantele au necesitat adaptări atât la temperaturile scăzute cât şi la vânturile puternice predominând plantele pitice care iau forme târâtoare. Perioada de vegetaţie a plantelor este foarte scurtă, înflorirea având loc foarte timpuriu. Creşterea plantelor din tundră este foarte înceată (lichenul renului – Cladonia rangiferina, C.gracilis, C.alpestris - creşte, de exemplu, cca.1-5mm/an, iar salcia polară –Salix arctica - adaugă doar 2-3 frunze pe an).
Specii de licheni
Cladonia gracilis Cladonia rangiferina
Cladonia alpestris
Salix arctica
13
Fauna este reprezentată fie de vieţuitoare care îşi petrec aici doar vara arctică, retrăgându-se spre sud în timpul iernii (renul) dar şi vieţuitoare care iernează aici (lemingul). Turmele de reni (Rangifer arcticus, R.tarandus) sunt de regulă însoţite şi de lupi (Canis lupus), duşmanii numărul unu ai renilor. Dintre animalele mari, menţionăm ursul polar (Ursus maritimus) (doar în extremitatea nordică a tundrei) şi boul moscat (Ovibos moscatus). Rozătoarele sunt reprezentate de lemingi (Lemmus obonsis, Lemmus lemmus), popândăul de tundră (Citellus undulatus), iepurele alb (Lepus timidus), marmota cu capul negru (Marmota camtschatica), dihorul polar (Putorius nivalis).
Lup(Canis lupus) Rangifer tarandus
Specii de reni
Ragnifer arcticus
14
Boul moscat(Ovibos moscatus)
Iepurele alb(Lepus timidus) Marmota cu capul negru (Marmota camtschatica)
Ursul polar(Ursus maritimus)
15
–Cu
o altitudine medie de 2250 m, Antarctica este continentul cel mai „înalt” al planetei. Altitudinea maximă depăşeşte 5000m (Masivul Vinson, 5140m, situat în Munţii Ellsworth). Lanţul muntos Transantarctic străbate continentul între Mările Ross şi Weddell, divizând Antarctica în Antarctica de Est (mai înaltă) şi Antarctica deVest (mai joasă) (ce corespund în linii mari cu porţiunile de teritoriu Antarctic din emisfera estică şi din cea vestică). Antarctica de Est s-a dezvoltat pe un scut continental care include roci care datează din precambrian (formate acum mai bine de 3 miliarde ani), peste care s-au depus roci mai noi: gresii şi calcare devoniene şi jurasice. Lanţul muntos Transantarctic se extinde, cu întreruperi, în lungul riftului antarctic, pe mai bine de 3500km (fiind unul dintre cele mai impresionante lanţuri muntoase de pe Terra) şi include strate de sedimente cutate care pe alocuri pot atinge grosimi de până la 14 km. Situat la o distanţă de cca. 1200 km de Polul Sud, Masivul Vinson este cel mai înalt din Antarctica şi se desfăşoară pe o lungime de 21 de km şi o lăţime de cca. 13km.
Masivul Vinson
Lanţ muntos Transantarctic
16
Ca
urmare a calotei de gheaţă ce acoperă continentul Antarctica hidrografia are particularităţi distincte faţă de alte continente. S-a avansat chiar ideea existenţei unei reţele de râuri subterane care ar face legătura între numeroasele lacuri aflate sub calota glaciară (numite lacuri „subglaciare”). Se estimează că numărul lacurilor aflate sub calota de gheaţă a Antarcticii depăşeşte 100. Cel mai impresionant exemplu este lacul Vostok.
17
Din punct de vedere climatic, Antarctica are condiţii extreme, putând fi caracterizat ca un vast deşert îngheţat (ca urmare a precipitaţiilor extrem de reduse cantitativ36). Spre deosebire de interiorul „uscat” al continentului (unde precipitaţiile de regulă sunt de cca. 20mm pe an), pe ţărmurile Antarcticii ninsorile pot ajunge la cantităţi impresionante de 1,22 m/48 ore. Antarctica este în acelaşi timp şi locul în care se înregistrează cele mai reduse temperaturi de pe planetă, cu minime care pot coborî până la – 85, chiar – 90ºC37 în timpul iernii australe (vara fiind cu cca. 20ºC mai ridicate). În distribuţia spaţială a temperaturilor pe continentul Antarctica, partea estică se remarcă prin temperaturimedii mai reduse.
İARNA
VARA
18
Desi are o întindere destul de mare, Antarctica are solul compus în majoritatea din gheata. În partea sa estica se gaseste sub stratul de gheata o masa de pamânt aproximativ de marimea Australiei, în timp ce în partea vestica se afla mai multe insule acoperite si unite între ele .
Solul inghetat
19
În Antarctica s-au diferenţiat peste 200 specii licheni, cca. 50 specii de muşchi, 700 specii de alge (cele mai multe sunt fitoplancton), dar sunt şi alge de zăpadă multicolore, iar diatomeele sunt caracteristice zonelor de coastă, mai ales vara. Există 2 specii de plante cu flori în Peninsula Antarctica: Deschampsia antactica şi Colobanthus quitensis.
Specii de plante cu flori Deschampsia antarctica
Colobanthus quitensis
20
Fauna de uscat este formată aproape exclusiv din nevertebrate.Cea maimare vieţuitoare terestră endemică din Antarctica este musca antarctică (Belgica antarctica), care este extrem de bine adaptată40 la condiţiile de aici, atât în formă larvară cât şi în formă adultă. În dezvotarea ecosistemelor din Oceanul Austral, elementul cheie este krillul antarctic (Euphausia superba). Acest krill se hrăneşte direct cu fitoplancton şi constituie la rândul lor hrana pentru balene, pinguini, foci, albatroşi şi tot felul de alte păsări din aceste zone australe. Ţărmurile continentului şi insulele din jur sunt populate de colonii impresionante de pinguini: pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri), pinguinul regal (Aptenodytes patagonicus), pinguinul Adelie (Pygoscelis Adeliae), pinguinul săritor/Rockhopper (Eudyptes chrysocome).
Krillul antarctic (Euphausia superba)
Balena (Orcinus orca)
Musca antarctica (Belgica antarctica)
Foca antarctica(Arctocephalus gazelle)
21
Pinguinul regal(Aptenodytes patagonicus)
Pinguinul Adelie (Pygoscelis Adeliae) Pinguinul săritor (Eudyptes chrysocome)
Specii de pinguini Pinguinul imperial( Aptenodytes forsteri)
22
In anasamblu,procedeul de viata rece se caracterizeaza prin: -veri scurte si ierni lungi si aspre; -termicitate si luminozitate,care conditioneaza in comunitatile umane variate stari de depresie, neurastenie, tulburari phisice; -procesele glaciare si cele periglaciare domina morfogeneza si pedogeneza; -adaptarea vietuitoarelor la mediul aspru si auster este reflectata de numarul indivizilor si speciilor, dimensiuni,morfologie, functiile si comportamentul acestora; -cresterea surprinzatoare a numarului de insecte si mamifere la latitudini inalte Aceste conditii se reflecta si la nivelul componentei umane prin migrari sezoniere.
23
Ielenicz,M.,Comanescu,Laura,(2009),Geografie fizica generala cu elemente de cosmologie,Edit. Universitara,Bucuresti Rosu,A.,(1987),Terra-Geosistemul vietii,Edit.Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti Posea,G.,(1998)Geografie fizica Terra-Camin al omenirii si Sistemul Solar,Edit.Enciclopedica,Bucuresti Strahler,A.N.,(1973),Geografie fizica,Edit. Stiintifica,Bucuresti
24
Regiunea Natural Polara…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… Localizare…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Relief A……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Hidrografia A……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Clima A …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… Soluri A……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Vegetatia A………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Fauna A……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Relief B ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Hidrografie B……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Clima B…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. Soluri B ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Vegetatie B ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… Fauna B …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………....
2 3 4 8 9 11 12 13 15 16 17 18 19 20 22 23
25
