MICRO FERMĂ DE GĂINI OUĂTOARE ÎN SISTEM ECOLOGIC
- 2011-
MOTTO: BUN PENTRU NATURA, BUN PENTRU TINE
AGRICULTURA ECOLOGICĂ REDESCOPERIREA SENSULUI FIRESC DE A FACE AGRICULTURA
Pentru a înţelege rostul unui sistem de agricultură ecologică în prezent, este necesar să amintim câteva fapte care ne vor face inteligibile diferitele sarcini care revin societăţii actuale în organizarea biosferei. Toate procesele legate de viaţă aparţin unuia din cele două aspecte complementare: procese de creştere şi procese de deconstrucţie. Este lesne de înţeles că din prima categorie fac parte toate acele procese prin care iau naştere structuri cu funcţii specifice cum sunt diferitele tipuri de sol alcătuite din orizonturi caracteristice şi care constituie baza pentru dezvoltarea biomasei vegetale. Capacitatea unui sol de a produce şi întreţine o anumită cantitate de biomasă vegetală se numeşte fertilitatea solului şi ea este direct proporţională cu activitatea biologică microbiana din sol. Solurile sunt produsul activităţilor, la început a microorganismelor apoi şi a plantelor asupra rocilor, în condiţii climatice diferite. Aşa se face că planeta Pământ, în loc să fie o masă stâncoasă a devenit o grădină a sistemului solar, litosfera, înconjurată de hidro şi de atmosfera adaugandu-i-se o biosferă pe care omul, în calitate de fiinţă raţională – creatoare, are misiunea să o organizeze. Etapele parcurse în formarea solului cuprind: 1. Degradarea şi solubilizarea mineralelor argiloase primare din roci;
2. Resintetizarea mineralelor argiloase secundare caracteristice solurilor; 3. Acumularea de materie organică specifică solului, humusul; 4. Instalarea unei populaţii de microorganisme edafice (alge, bacterii, ciuperci microscopice) şi de mici animale numite micro şi mezofauna (protozoare, râme, alţi viermi, larve de insecte, acarieni, etc.), ceea ce a determinat pe unii specialişti să considere solul că fiind un ,,organism viu” (S.Winogradski, J.Pocon). În realitate, viaţa plantelor este o expresie directă şi o continuare a vieţii din sol. Din acest motiv nu se vorbeşte de două sisteme independente ci de sistemul sol-planta.
Misiunea covorului vegetal este aceea de a sintetiza materia organică existentă în toată lumea vie a biosferei: ea este consumată direct de animalele ierbivore, acestea sunt consumate de animalele carnivore iar omul o consumă atât direct cât şi indirect prin nutriţia să omnivoră. Pe lângă aceste activităţi prin care regnurile inferioare fac posibilă viaţa regnurilor superioare există însă şi un curent invers benefic, de stimulare a regnurilor inferioare prin activităţile regnurilor superioare. Astfel: rocile sunt ridicate la nivel de formaţie vie devenind sol prin acţiunea plantelor aşa cum am arătat mai înainte; fertilitatea solurilor este întreţinută în mare parte prin descompunerea resturilor vegetale, a cadavrelor şi a dejecţiilor animale în sol. S-a observat că în grădinile în care trăiesc broaşte urina acestora stimulează puternic dezvoltarea plantelor. Râmele participă la creşterea nivelului de fertilitate prin aceea că înaintează în sol înghiţindu-l şi eliminându-l după ce trece prin intestinul lor. Dar în timpul traversării corpului râmei particulele argiloase se complexează cu
particulele de humus dând naştere la ceea ce în pedologie se numeşte complexul argilo-humic. La rândul lor animalele beneficiază de contactul cu oamenii. S-a constatat experimental că în grajdurile de vaci în care zilnic intra îngrijitori care se ocupa personal de animale vorbindu-le şi mângâindu-le, fiecare animal având propriul să nume, producţia de lapte este net superioară celei din grajdurile în care atât furajarea cât şi curăţenia se fac automatizat, iar animalele văd cel mult oameni în trecere prin grajd. Omul, ca observator al naturii ajunge să descopere şi să înţeleagă legile active în biosferă, ridicându-se astfel până la gândirea cosmică creatoare unde această gândire este permanent vie. Aşa cum spunea marele observator al naturii care a fost scriitorul german J.W.Goethe: “Planta
trăieşte vara ca manifestare pe Pământ, iarna
se retrage şi
trăieşte că idee în Cosmos, dar toamna lasa în sol seminţele ei ca garanţie că în anul următor ideea se va manifesta din nou pe Pământ.” S-a mai observat că gândirea cosmică nu greşeste niciodată. De acest lucru se convinge oricine studiază un ecosistem natural. Aici există numeroase aspecte polare care se echilibrează între ele şi astfel ecosistemele naturale pot avea durate extrem de lungi fără a se ajunge la fenomene de epuizare sau de inhibiţii distructive. Aceste ecosistemeclimax pot fi alterate numai în cazul unor cataclisme care modifică relieful, condiţiile climatice, etc. Efectul distructiv al unor practici din agricultura modernă pune în evidenţă faptul că tehnologiile aplicate sau inovate nu sunt în consens cu gândirea cosmică.
Elaborarea sistemelor actuale de agricultură ecologică se datorează necesităţii de a face din planeta noastră o lume în care omul să mai poată exista şi trăi şi într-un viitor îndepărtat. Se ştie că marele cercetător francez al mediului marin, Jacque Cousteau, a murit acum aproximativ un deceniu, profeţind că omul va mai putea trăi pe Pământ doar aproximativ o sută de ani, datorită poluării avansate a mediului înconjurător. Din descrierea sumară făcută mai sus, trebuie reţinut că viaţa biosferei este organizată printr-o serie de circuite vitale întreţesute în diferite moduri. Când omul a început să practice agricultura, el a câştigat treptat o experienţă, învăţând din realizări şi eşecuri cum să utilizeze circuitele vieţii. Astfel, atât organizarea muncilor agricole cât şi selecţia soiurilor de plante utilizate în agricultură a fost realizată cu aproximativ 2.500 de ani Î.Ch. în cadrul culturii protoiraniene sub impulsurile date de conducătorul spiritual care a fost Zaratustra. Aceste practici s-au răspândit ca atare în toată Europa unde au fost aplicate practic nemodificate până în secolul al XIX-lea. Desigur după descoperirea Americii de către Columb, au fost introduse plante noi de cultură ca porumbul, cartoful, roşiile, vinetele, etc. Mai trebuie menţionată şi rotaţia culturilor introdusă de Norfolk în Anglia în secolul al XVIII-lea care a permis dublarea producţiei de grâu în scurt timp prin introducerea în rotaţie a leguminoaselor (trifoi, lucerna). Acestea sunt plante care îmbogăţesc solul în azot fixat prin simbioză cu bacteriile din genul Rhizobium . Epoca industrializării, când a început să se urmărească mai ales profitul bănesc, a căutat să înlocuiască legătura agriculturii cu ciclurile vieţii din biosferă
prin
legătura
agriculturii
cu
activităţile
industriale
prin
ingasamintele chimice, mai târziu, şi prin ierbicide şi pesticide. Noile practici, mai comode, au avut şi au încă în continuare rezultate
dezastruoase, distrugând principalul mijloc de producţie a hranei care este solul şi poluând chimic atât apele cât şi atmosfera. Aşa s-a întâmplat că în timp ce noua ştiinţă a secolului al XX-lea, ecologia, recomanda integrarea activităţilor industriale în marile circuite biologice, industria şi concepţia economică cerea organizarea agriculturii, după modelul industrial. În acelaşi timp, sistemul de agricultură ecologică cel mai coerent şi bazat pe înţelegerea omnilaterală a proceselor din agricultură care este agricultura bio-dinamica, denumeşte unitatea de producţie agricolă, nu ferma sau gospodărie, ci organism agricol, pentru a sublinia legătura organismică existentă între toate procesele spirituale şi materiale desfăşurate în conducerea şi execuţia tehnologiilor aplicate. În concluzie: orice sistem
de agricultură ecologică are ca scopuri de
urmărit şi de realizat în mod obligatoriu: 1.
Menţinerea şi unde este posibil creşterea fertilităţii naturale a
solului; 2.
Obţinerea de produse vegetale calitativ superioare şi cantitativ
satisfăcătoare; 3.
Lipsa de efecte poluatoare în cadrul organismului agricol dar şi
asupra ecosistemelor naturale înconjurătoare.
NOTA: Fertilitatea solului este o însuşire naturală a solului. Ea nu trebuie confundată cu productivitatea, lucru care se face curent. Îngrăşămintele chimice pot mări un timp productivitatea solului dar îi distrug fertilitatea şi alterează calitatea produselor vegetale. De aceea expresia de fertilizatori chimici induce în eroare.
Nisipurile nesolificate nu sunt fertile şi nu au nici productivitate. Cu îngrăşăminte chimice şi cu irigaţie ele pot avea o anumită productivitate. Dar fertilitate nu pot obţine decât printr-o aplicare regulată într-un timp mai îndelungat de îngrăşăminte organice cu un adaos şi de argilă Agricultura ecologică este un sistem agricol menit să furnizeze alimente proaspete, gustoase, autentice şi care în acelaşi timp respectă ciclul natural de viaţă al sistemelor. Pentru a obţine acest lucru, agricultura ecologică se bazează pe un număr de obiective şi principii, la fel ca şi pe bunele practici create să minimizeze impactul omului asupra mediului înconjurător, asigurându-se în acelaşi timp că sistemul agricol operează pe cât de natural posibil. Fermierii care doresc să abordeze sistemul ecologic de agricultură trebuie să înţeleagă că acesta se bazează pe principii agro – ecologice, se pune accent pe fertilitatea solului, sănătatea plantelor, a animalelor, a păsărilor şi în final asigurarea sănătăţii omului. Considerăm că viitorul alimentaţiei şi al omenirii implicit, este reprezentat de consumul de produse naturale obţinute pe calea agriculturii sau zootehniei naturale, adică fără exploatare intensivă, fără utilizarea substanţelor chimice, a pesticidelor, a hormonilor sau a antibioticilor. În prezent, produsele convenţionale nu mai reprezintă o sursă de hrană sigură care să stimuleze şi să protejeze organismul. Producţia agricolă ecologică este o parte a unui lanţ mai larg, unde fiecare verigă în acest lanţ este menită să joace un rol important în realizarea beneficiilor legate de producţia unor alimente ecologice în mai multe domenii: protecţia mediului, bunăstarea animalelor, încrederea consumatorilor.
Procesul şi procedurile de obţinere a produselor ecologice sunt reglementate de reguli şi principii de producţie stricte. Implementarea lor, respectiv controlul întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic se face de către organismele de inspecţie şi certificare înfiinţate în acest scop, care eliberează certificatul de produs ecologic. Conform
legislaţiei
în
vigoare
privind
conversia
producţiei
convenţionale la cea ecologică se va avea în vedere realizarea unui agrosistem viabil. Perioada de conversie
pentru păsările destinate
producţiei de ouă este de 6 săptămâni iar în acest timp lucrările sunt efectuate
într-o
succesiune
strictă,
sub
atenta
monitorizare
a
organismului care certifică produsul final. Popularea fermei se face cu puicuţe de 14 săptămâni şi vor parcurge o perioadă de 8 săptămâni de conversie până la începerea ouatului. Potenţialul fermier – crescător de găini ouătoare dacă consideră că poate respecta toate cerinţele, ia legătura cu o firmă de certificare şi încheie un contract cu una din ele prin
Asociaţia Operatorilor din
Agricultura Ecologică Bio- România. Astfel, intră în perioada de conversie. După conversie, datorită certificării ecologice a fermei, ouăle obţinute pot fi direct comercializate ca ouă ecologice. Paşii ce trebuie urmaţi
în vederea accesării subvenţiei
pentru
agricultura ecologică sunt: Să aibă în folosinţă suprafeţe agricole de cel puţin 0,30 ha, ocupate cu culturi anuale, culturi perene sau păşuni şi fâneţe permanente; Să încheie un contract cu o firmă de certificare ( 3 exemplare);
Înregistrarea operatorilor ca fiind cultivatori în regim ecologic la direcţia agricolă; După parcurgerea paşilor beneficiarii trebuie să trimită înapoi firmei de certificare 2 exemplare semnate, copie xerox a documentelor obţinute în urma înregistrării la A.P.I.A. şi direcţia agricolă Firma de certificare va trimite înapoi (obligatoriu) contractul care atestă intrarea şi durata perioadei de conversie a terenului agricol. Conform Hotărârii de Guvern nr. 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică, plăţile anuale suplimentare maxime/exploataţie efectuate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în anul 2011 pe durata perioadei de conversie, în producţia animală sunt: Anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului nr. 759/2010 Creşterea animalelor în conversie (Păsări) Categoria
1. 2.
Dimensiunea exploataţiei
Sub 500 de capete Peste 500 de capete
Prin elaborarea
Plata anuală suplimentară maximă/exploataţie -Euro1433 3581
acestui Ghid Practic, Asociaţia Operatorilor din
Agricultura Ecologică Bio- România vă pune la dispoziţie informaţii despre creşterea în microferme, în sistem ecologic, a unui efectiv de 349 de găini ouătoare, folosindu-se adăposturi cu o suprafaţă de 60 mp,
la care se adaugă o suprafaţă de 1450 mp, suprafaţă cu iarbă pentru hrănire liberă. Această microfermă de găini ouătoare în sistem ecologic se poate amplasa în orice gospodărie care deţine aproximativ 2000 metri pătraţi de curte – grădină. Conform legislaţiei în vigoare nu sunt necesare avize sanitar veterinare sau de mediu.
Organizarea fermei ecologice Un fermier trebuie să analizeze bine situaţia înainte de a investi într-o fermă ecologică şi să ţină seama de următorii factori decizionali: are suficiente furaje obţinute în sistem ecologic? are apă de bună calitate tot timpul anului? ce rase de păsări pot fi crescute cu un bun randament în ferma ecologică? ce tip de adăpost trebuie amenajat?
va avea disponibile remedii şi tratament veterinar în caz de îmbolnăvire? va găsi piaţă de desfacere pentru produsele obţinute ecologic? merită preţul efortul depus? Dacă s-a hotărât, trebuie să ţină cont de anumite principii practice: creşterea găinilor ouătoare în sistem ecologic pune accent pe bunăstarea şi sănătatea acestora;
condiţiile de întreţinere şi creştere, măsurile specifice de profilaxie a bolilor sunt factori importanţi în dezvoltarea acestui tip de fermă;
pentru a se asigura un sistem durabil trebuie să se aibă în vedere folosirea unor rase de provenienţă rustică, cu bună rezistenţă la factorii de mediu, repartizarea eficientă a păsărilor pe suprafaţă;
în producţia ecologică 90% din materiile prime trebuie să fie certificate ecologic;
aprovizionarea cu materii prime (furaje, produse profilactice, produse antiparazitare; dezinfectanţi, alte produse) trebuie să se facă de la furnizori care oferă garanţie pentru calitatea produselor. Fermierul poate fie să pună de la zero bazele unei ferme ecologice,
fie să o transforme pe cea convenţională. O fermă ecologică de păsări ouătoare are la bază aproape
aceleaşi cheltuieli ca o fermă
convenţională, excepţie făcând cheltuielile cu produsele sanitarveterinare folosite pentru tratarea păsărilor, care lipsesc cu desăvârşire sau care sunt înlocuite, în unele cazuri, cu produse folosirea lor în acest sistem.
aprobate pentru
ADAPOST DE PASARI
10m x 6m x 2,5 (3,5)m Calculatie de pret pe consum normat conform proiect - Cherestea de rasinoase = 3250 lei - Placa OSB 10mm (int.+ext.) =6218 lei - Vata minerala 10mm =1140 lei - Radier beton 8 cm =1680 lei - Teava neagra 1’’ x 6m = 900 lei - Plasa impletita zincata 1,75m =1280 lei - Plasa sudata 5mm 2x6m = 150 lei - Surub autoforant 0,35x30mm = 165 lei - Piese metalice imbinare = 570 lei -Placa policarbonat 6mm = 219 lei -Dotari (hranitori, adapatori, instalatii diverse) = 1500 lei Total materiale
17 070 lei
(TVA inclus) Total manopera 8535 lei ------------------------------------------------------------Total general 25 605 lei 5 955euro
Un cost suplimentar la o fermă ecologică este reprezantat de costul de certificare pe care fermierul îl plăteşte organismului de inspecţie şi certificare ecologică, cost care depinde în funcţie de dimensiunea şi categoria fermei. Unul dintre cele mai substanţiale costuri pentru o fermă ecologică este reprezentat de cel legat de asigurarea hranei pentru păsări, hrană care trebuie, de asemenea, obţinută în sistem ecologic. Tehnologia de creştere ecologică a găinilor ţine seama de exigenţele sporite ale zootehniei ecologice. Produsele alimentare certificate ecologic nu trebuie să conţină: urme de substanţe chimice, pesticide, antibiotice, hormoni, metale grele. Trebuie respectate cu stricteţe anumite condiţii privind alegerea locului, amenajarea adăpostului, furajarea, conversia, prevenirea bolilor, inspecţia şi certificarea produselor. Creşterea păsărilor pentru ouă în agricultura ecologică se bazează pe principiul unei legături strânse între originea păsărilor, condiţiile de
adăpostire şi condiţiile de hrănire, numărul de păsări şi suprafaţa de teren aferentă în interiorul şi exteriorul adăposturilor. Amplasamentul şi dimensiunile adăposturilor pentru creşterea găinilor ouătoare în sistem ecologic se stabilesc în funcţie de mărimea efectivului şi de suprafaţa de padoc disponibilă. PLAN DE AMPLASAMENT AL ADAPOSTULUI DE PASARI IN CADRUL GOSPODARIEI 40m
40m
Padoc inierbat in uz
Adapost pasari
Umbrar
40m
40m
1600 mp.
Padoc alternativ in rotatie
adapatori
alimentatoare 6m
Gard din plasa galvanizata pe stalpi metalici
GOSPODARIE
Lăţimea şi lungimea adăpostului sunt influenţate frecvent de capacitatea cuibarelor. Majoritatea sistemelor de cuibare asigură 1 mp suprafaţă de cuibar pe metru liniar. Dacă modulele de cuibare au două niveluri sau dacă se utilizează două rânduri de cuibare, capacitatea sistemului de cuibare se dublează şi se poate dubla şi lăţimea adăpostului. Cea mai înaltă poziţie este amplasarea cuibarelor pe mijlocul adăpostului. Echipamentul pentru furajare şi adăpare este instalat deasupra spaţiului de colectare a dejecţiilor. Este recomandat ca stinghiile de odihnă – 18 cm pe cap – să fie aşezate deasupra fosei de colectare a dejecţiilor. Când accesul în cuibare nu se face pe o singură latură, este recomandat să fie realizate portiţe suplimentare, distribuite uniform pe ambele laturi ale adăpostului.
Spaţiul interior este prevăzut cu ferestre pentru lumină şi trape de ieşire în exterior pe timp favorabil. De asemenea spaţiul din interior trebuie să răspundă următoarelor nevoi ale găinilor: aşternut, nisip sau pietriş, praf, apă, aer, hrană. Principalele mişcări pe care găina le va face in spaţiul interior sunt: râcâitul, ciugulitul, zburatul, luptatul. Spaţiul exterior este format din padoc şi păşune. Spaţiul exterior este prevăzut cu umbrare şi garduri mobile . Acolo unde iarba a fost consumată complet, spaţiul respectiv se îngrădeşte, se irigă iar găinile sunt dirijate spre locul cu iarbă proaspătă. ADAPOST PENTRU CRESTEREA GAINILOR OUATOARE IN SISTEM ECOLOGIC magazie unelte
depozitare oua
magazie furaje
stinghii odihna
1m
hranitori
adapatori 3,5m
usi acces pasari
cuibare etajate
Adăposturile
1m
6m
2,5m
fosa dejectii
pentru
toate
Norme crestere gaini outoare in sistem ecologic – 360 capete -Densitate: 6 pasari/mp = 360 capete -spatiu cocotat: 18 cm/pasare = 64 ml -Spatiu ouat: 120cmp/pasare= 5-8 pasari/loc =72 locuri -Suprafata exterioara inierbata: 4mp/pasare (rotatie) = 1440 mp.
păsările
trebuie
să
îndeplinească
următoarele condiţii: minimum o treime din suprafaţa podelei trebuie să fie solidă şi nu trebuie să fie alcătuită din stinghii sau tip grătar. Podelele se acoperă cu un aşternut din paie, talaş, nisip sau rumeguş; trebuie să fie prevăzute cu locuri de cocoţat, de lungime corespunzătoare şi în număr corespunzător importanţei grupului şi taliei
păsărilor; trebuie să dispună de trape de intrare-ieşire de mărime adecvată; pentru găinile ouătoare lumina naturală se completează cu lumină artificială pentru a se asigura zilnic un maximum de 16 ore de luminozitate, cu o perioadă continuă de odihnă nocturnă de cel puţin 8 ore; păsările trebuie să aibă acces la trasee exterioare de fiecare dată când vremea permite şi de câte ori este posibil, pentru cel puţin o treime din durata vieţii lor. Aceste suprafeţe de alergare în aer liber trebuie să fie acoperite cu vegetaţie, să fie prevăzute cu instalaţii de protecţie şi să permită păsărilor acces liber la un număr corespunzător de jgheaburi cu apă şi hrană. În sistemul ecologic, la găinile ouătoare, conform Regulamentului CE 889/2008 se respectă cerinţa
ca în adăpostul interior să fie cel mult 6
păsări/pe metrul pătrat, fiecare pasăre să dispună de cel puţin 4 mp spaţiu înierbat, fiecare urmând să aibă şi 18 centimetri liniari de stinghie de cocoţat. Păsările trebuie crescute pe sol şi nu pot fi ţinute în cuşti.
Furajarea gainilor Hrana trebuie să fie în proporţie de 90% ecologică. Este mult mai sigură atunci când se obţine din propria exploataţie. În hrana găinilor crescute ecologic sunt introduse produsele bio. Materiile prime de bază, de natură vegetală, sunt procurate din ţară iar premixurile biologice din import. Toate aceste produse folosite în hrana găinilor ouătoare, în sistem ecologic, sunt purtătoare de certificate ecologice
eliberate
de
organismele
internaţionale
în
domeniu,
recunoscute de Uniunea Europeană. Furajul combinat este alcătuit din cereale, săruri minerale, premixuri vitamino-minerale, etc. Pentru a se numi furaje ecologice, toate componentele participante la procesarea furajului combinat trebuie să fie ecologice. În toate stadiile de prelucrare, calităţile furajului trebuie să rămână aceleaşi. Structura medie recomandată pentru găini trebuie să cuprindă cereale ecologice în proporţie de 70-80%, făinuri proteice de origine vegetală, 10-20%, săruri minerale, în proporţie de maximum 8% şi premixuri de vitamine şi minerale bio, aproximativ 1%. Alimentaţia păsărilor în fermele organice sau în conversie, constituie principalul factor de intervenţie asupra cantităţii şi calităţii produselor alimentare ecologice care se pot obţine în condiţiile specifice ale acestui domeniu, nişă al agriculturii. Astfel, dirijarea factorului alimentar în aceste ferme implică o complexă activitate tehnică, în sensul optimizării hranei păsărilor, în funcţie de specia şi categoria de creştere. Din complexitatea acestei problematici, ne referim la „posibilitatea ridicării nivelului de asigurare minerală a hranei”. În absenţa unor valori de suplimentare ale microelementelor la găinile ouătoare, în condiţiile de creştere specifice fermelor organice, am preluat din sistemele de normare, nivelele minime de adaus mineral la amestecurile de concentrate care se prepară, şi anume: 40 mg Fe, 5 mg Cu, 30 mg Mn, 40 mg Zn, 0,2 mg Co, 0,2mg I şi 0,2 mg Se pentru 1 kg AC (amestec de concentrate). În tabelul de mai jos prezentăm un model de calcul pentru realizarea a 0,5 kg premix mineral, care, la o încorporare de 0,5% în amestecul de concentrate, asigură prepararea a 100 kg AC pentru găinile ouătoare.
Pentru nivelele de suplimentare a microelementelor stabilite şi prezentate în coloana a treia a tabelului, s-a calculat cantitatea de săruri care revin pentru prepararea a 0,5 kg premix, ajungându-se la un total de 39,21 g, care se pun pe un suport de carbonat de calciu, în cantitate de 460,79 g. În funcţie de consumurile zilnice de AC din fermă, se poate stabili necesarul de amestecuri de concentrate pe decade sau luni, la care, dacă se aplică proporţia de 0,5%, rezultă cantitatea de premix mineral care trebuie preparată în funcţie de structura prezentată. În acest mod, pot fi proiectate şi apoi preparate diferite structuri de premixuri minerale specifice diverselor categorii de păsări. Modul de alcătuire a unui premix mineral destinat găinilor ouătoare Microelemen te
Fe Mn
Nivelul de Nivelul de suplimentare al suplimentare microelementu al lui mg/kg AC microelementu lui pentru 0,5 kg premixm 40 4000 30 3000
Zn Cu Co
40 5 0,2
4000 500 20
I
0,2
20
Se
0,2
20
Sărurile utilizate
Cantitatea de săruri pentru 0,5 Kg premix
Sulfat feros Sulfat manganic Oxid de zinc Sulfat de cupru Sulfat de cobalt Iodură de potasiu Selenit de sodiu TOTALSĂRURI (g) Suport (CO3Ca) Total premix (g)
19,92 12,18 4,96 1,97 0,1 0,03 0,05 39,21 460,79 500,00
Apa
trebuie
să
fie
permanent
asigurată,
în
condiţii
corespunzătoare, temperatură adecvată şi curată din punct de vedere microbiologic. Prevenirea bolilor Întrucât păsările nu se tratează cu antibiotice, legislaţia europeană prevede accesul zilnic obligatoriu la spaţiile înierbate, care asigură imunitatea naturală, fiind vital pentru menţinerea stării de sănătate. Prin accesul la păşune şi aer liber, precum şi prin consumul de vitamine naturale, se asigură creşterea rezistenţei generale la găini. Se izolează ferma în spaţiu, se controlează circulaţia în fermă şi se face dezinfecţia la intrare. Se vor izola păsările bolnave, se va face igiena permanentă a aşternutului, se va face parcelarea şi rotaţia spaţiilor de acces la iarba verde, precum şi dezinfecţiile repetate, dezinsecţiile şi deratizările. De asemenea se vor evita stresurile accidentale. Producţia de ouă ecologice Ouălele bio se obţin în ferme avicole certificate, care alocă un spaţiu mai mare fiecărei păsări.
Furajele folosite în hrana găinilor nu conţin niciun fel de pesticide, conservanţi sau organisme modificate genetic. Pentru că ouălele ecologice necesită cheltuieli mai mari, ele sunt mai scumpe decât celelalte. In producerea lor trebuie să respectăm norme şi reguli stricte de hrană, igienă şi condiţii de viaţă a păsărilor, astfel încât să garantăm calitatea. Surplusul de cheltuieli justifică preţul. În ceea ce priveşte producţia de ouă ecologice, aceasta nu reuşeşte să facă faţă cererii într-o continuă creştere în ultimii ani. Faţă de oul convenţional obţinut în sistemul intensiv oul bio are valoare nutriţională şi fiziologică superioară pentru că:
oul bio este dietetic, digestibil, lipsit de componenţi nocivi
este savuros la gust
mai bogat de 2-4 ori în vitamina E
culoarea placută a gălbenuşului
pretabilitate largă în arta culinară
oul bio este cel mai recomandat copiilor deoarece e considerat alimentul complet (conţine în proporţii necesare toţi principii nutritivi (glucide, lipide, proteine, săruri minerale, apă)
Toate aceste însuşiri calitative se datorează tehnologii de obţinere:găina este alimentată natural, beneficiază de confort tehnologic şi fiziologic, trăieşte în armonie cu mediul sau, nu este forţată artificial şi este ferită de stresuri majore. Factorii care influenţează producţia de ouă Dintre factorii care influentează producţia de ouă atât cantitativ cât şi calitativ, amintim: specia, rasa, individualitatea, vârsta, precocitatea, condiţiile de adăpostire, starea de sănătate, densitatea, comportamentul, microclimatul. Producţia de ouă individuală variază între limite foarte largi, fiind determinată parţial de funcţionarea aparatului reproducător de mediu, sub control neurohormonal şi puternic influenţată de condiţiile de mediu exterior. In afară de acestea, producţia de ouă mai este influenţată direct sau indirect şi de o serie de alţi factori. Specia: volumul producţiei de ouă este diferit la fiecare specie de păsări. Astfel, la găini, producţia de ouă este mare, ajungând la unii hibirizi până la 250-270 bucăţi ouă, în 13-14 luni de exploatare. Rasa: determină variaţii ale producţiei de ouă în cadrul aceleiaşi specii în limite foarte largi. Astfel, la găini producţia de ouă variază în funcţie de rasă de la 120 ouă la rasele grele, până la 225-260 ouă pe an la rasele specializate pentru producţia de ouă.
Individul: din analiza individuală a producţiei de ouă se desprinde faptul că, în cadrul unui lot de păsări, se disting indivizi cu producţii scăzute, medii sau ridicate.
La găini deseori se întâlnesc indivizi care au o producţie de ouă cu mult peste media celorlalţi. La rasele neameliorate, variabilitatea producţiei de ouă de la individ este foarte mare, lucru care influenţează negativ producţia. Vârsta: influenţează foarte mult producţia de ouă. Astfel, la găini, producţia maximă de ouă se obţine de obicei în primul an de ouat. Precocitatea ouatului: prin precocitatea ouatului sau precocitatea sexuală înţelegem periaoda de timp scursă de la cloziune până la producerea primului ou. Cu cât puicuţele de înlocuire din rasele uşoare încep să ouă mai devreme, dar nu înainte de vârsta de 12-13 săptămâni, cu atât producţia de ouă va fi mai mare. Instinctul de clocit: la păsările cu instinct de clocit dezvoltat, producţia de ouă încetează în perioada clocitului, iar după desclocire ouatul începe cu o întârziere care variază între 1-20 zile. La rasele de găini uşoare, specializate pe producţia de ouă, instinctul de clocit este foarte redus sau chiar a dispărut, pe când la rasele de
găini mixte sau grele, instinctul de clocit se manifestă cu mai mare intensitate. Năpârlirea: acest produs fiziologic este însoţit de scăderea sau chiar întreruperea producţiei de ouă. Găinile prezintă o mare variabilitate în ceea ce priveşte timpul când încep să năpârlească şi perioada cât durează acest proces. Astfel, găinile slab ouătoare încep năpârlirea mai devreme, fenomen ce durează 5-6 luni. Găinile bune ouătoare încep să năpârlească mai târziu şi procesele durează 3-4 luni, iar găinile foarte bune ouătoare încep năpârlirea prin noiembrie şi durează 6-8 săptămâni. De obicei, indiferent când începe năpârlirea, se termină în ianuarie – februarie. Alimentaţia păsărilor este factorul de mediu principal şi chiar determinant în realizarea unei producţii de ouă corespunzătoare potenţialului productiv al fiecărei specii şi rase. Cercetările efectuate au stabilit pe fiecare specie şi categorie în parte cerinţele în substanţe nutritive, fapt care a dus la realizarea unor reţete furajere adecvate. S-a constatat, că respectarea acestor reţete furajere asigură o producţie superioară de ouă, iar nerespectarea lor duce la scăderea substanţială a producţiei. De asemenea s-a stabilit că prin neasigurarea unui front de furaje corespunzător, producţia de ouă scade cu 10-12%, iar lipsa de apă poate duce chiar la încetarea ouatului. Factorii care pot stimula producţia ecologică în România Orientarea cerinţelor de consum ale populaţiei dinspre cantitate spre calitate şi o hrănire sănătoasă Produsele ecologice nu sunt contigentate, ceea ce dă şansa accesului României la export
Sprijinirea dezvoltării formelor asociative prin subvenţii crează premiza înfiinţării unor reţele de aprovizionare –procesare-desfacere a produselor ecologice
Impactul proiectului asupra dezvoltării zonei şi a mediului de afaceri În felul în care a fost conceput, Ghidul Practic pentru Microfermă de până la 349 găini ouătoare în sistem ecologic nu poate avea decât un efect favorabil asupra dezvoltării zonei. După cum s-a
prezentat,
materiile prime din care sunt alcătuite
reţetele furajere sunt furaje produse pe plan local: porumb, orz, şrot de soia şi şrot de floarea soarelui, prin practicarea unui asolament raţional. Fie că sunt produse în cadrul aceleiaşi exploataţii agricole, fie că sunt cumpărate de la alţi producători agricoli, este stabilită o legătură funcţională între producţia agricolă şi cea avicolă a zonei, legătură întărită şi prin gunoiul de pasăre, cel mai valoros pe scara producţiei zootehnice, care va mări fertilitatea agricolă a zonei respective, fără însă a o polua, ca în cazul altor exploatări zootehnice (exemplu, creşterea industrială a porcilor sau chiar creşterea păsărilor în baterii). Chiar dacă este o crescătorie relativ mică, această fermă avicolă familială realizează însă o productivitate a muncii ridicată. Ferma îşi propune să realizeze produse finite care pot fi livrate direct pieţii, fără a include intermediari în relaţia producător – piaţă. Practic, ferma poate livra pieţii ouă foarte proaspete, dietetice, producţia unei zile putând ajunge pe piaţă în ziua următoare.
Ţinta producţiei de ouă se adresează consumatorilor din cel mai apropiat centru urban, ceea ce contribuie la o aprovizionare a populaţiei cu produse de o valoare recunoscută, deoarece doar ouăle şi laptele, dintre toate produsele alimentare, sunt considerate drept alimente complete, care conţin toţi factorii nutritivi necesari organismului; ca dovadă, viaţa şi dezvoltarea normală la sugari şi a embrionilor din ou este perfect menţinută, în mod miraculos, numai cu aceste două alimente. Prin asocierea mai multor fermieri se poate forma un grup de producători care pot beneficia de fonduri pentru valorificarea în comun a producţiei. În cazul în care
practicaţi sau
doriţi să
practicaţi agricultura
ecologică, participând alături de Asociaţia Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio România la susţinerea eforturilor noastre pentru o viaţă sănătoasă şi pentru sprijinul agriculturii şi produselor româneşti, puteţi completa formularul de mai jos cu datele tale (dacă eşti persoană fizică) sau cu datele firmei tale (pentru persoane juridice).
Adeziune - Membru afiliat la Asociaţia Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio România
1.
Subsemnatul: .................................................................................................domiciliat în localitatea ............................................., Sector/Judet............................................Strada....................................................., numărul ............Bloc:..............., Scara:..........., posesor al C.I. seria............., nr........................reprezentant legal al ...........................................................................................................................................avind urmatoarea forma de organizare: persoan societate comercială, persoană fizică autorizată, ă fizică, altele asociaţie; grup de producători, cooperativă, ......................................................................... cu adresa în (localitatea) ............................................ Sector/Judet............................................, str. ........................... nr. ................ bloc ............., scara ..........., etaj ........, apartament ................., Cod poştal:...................
2.
Tip Solicitant (ex: fermier, procesator, comerciant, etc):.....................................................................: E-mail:..........................................................................., Site Web............................................................., Telefon mobil:......................, Telefon/Fax......................................., ......................................
3.
Motivația pentru care doriți să deveniți membru al asociaţiei........................................................................................................................................ .................................................................................................................................................................................. .................................................................................................................................................................................. .................................................................................................................................................................................. ............................................................................................................................................................
Solicit înscrierea ca membru afiliat, luând la cunoştinţă şi fiind de acord cu obiectivele Asociaţiei BIO ROMÂNIA menţionate în statutul Asociaţiei (poate fi consultat integral pe www.bio-romania.org).
Beneficiile membrilor asociației: Primirea periodică a unui newsletter, pe e-mail, cu informaţii privind agricultura ecologică din România, U.E, şi tendințele pe plan mondial; Invitaţii la acţiunile şi evenimentele organizate de Asociaţie sau la cele la care este parteneră; Susţinerea de către Asociaţia Bio – România a solicitărilor şi a revendicărilor membrilor săi în faţa autorităţilor competente; Achiziţionarea cu prioritate de produse alimentare ale membrilor afiliaţi pentru diferite premii, sponsorizări sau furnizare de alimente către diferite instituţii cu care Asociaţia are parteneriat (grădiniţe, şcoli, secţiile de oncologie pediatrică din spitale, etc.);
Participarea membrilor afiliaţi şi fondatori la grupurile de lucru cu autorităţile statului pentru elaborarea legislaţiei, stabilirea cuantumului sprijinului financiar al subvenţiilor în domeniul producţiei, procesării şi comercializării produselor din domeniul Agriculturii Ecologice, etc.; Consultanţă primară gratuită prin recomandarea celor mai competenţi experţi în domeniu, celor mai prestigioase firme de certificare şi inspecţie autorizate de către MADR pe teritoriul României; Punerea la dispoziţie în mod gratuit a proiectelor tip micro ferme ecologice elaborate de Asociaţie; Acordarea de asistenţă pentru elaborarea proiectelor de finanţare prin PNDR (Programul Naţional de Dezvoltare Rurală) şi contractarea de credite bancare pentru cofinanţarea proiectului, inclusiv pentru garantarea împrumutului bancar de către FGCR (Fondul de Garantare a Creditului Rural); Vizarea cererilor de acordare a subvenţiilor de către APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură) pentru membrii afiliaţi şi fondatori. Cotizaţie anuală membru afiliat: Persoane fizice: 5 Euro*/an Persoane juridice, ONG-uri, Institutii de invatamant, Institute de Cercetare, etc: 10 Euro*/an pentru o cifră de afaceri până în 100.000 Euro/an 120 Euro*/an pentru o cifră de afaceri peste 100.000 Euro/an
*cursul Ron/Euro este de 4 Ron/Euro valabil pentru anul 2012. Sunt de acord Semnătura
Data înscrierii
Statutul Asociaţiei Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio Romania, poate fi consultat integral pe site-ul
www.bio-
romania.org
Adeziunea completată o transmiteţi pe adresa de e-mail
[email protected] sau pe numarul de fax: 0318174072, astfel deveniţi parte activă în cadrul Asociaţiei BioRomânia.
