Genul dramatic Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi ulterior reprezentate pe scena unui teatru. De aceea, operele dramatice presupun o limitare în timp și în spațiu a acțiunii reprezentate. In operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa în jurul caruia se dezvolta acțiunea, bazată pe împrejurări, pasiuni și caractere care se ciocnesc. Personajele textului dramatic comunică prin intermediul dialogului și a monologului, autorul neintervenind decât în indicațiile scenice (regizorale). Indicațiile scenice apar între paranteze sau în subsolul paginilor și se referă la acțiunea personajelor, la gesturi, la decor etc. Personajele iau cu totul locul autorului, a cărui intervenție indirectă se manifestă prin indicațiile de regie, care se numesc didascalii. Specii ale genului dramatic • Tragedia • Comedia • Tragicomedia • Drama • Teatrul absurdului - ca denumire termenul provine de la cuvantul “ drama “ care inseamna actiune; - prin definitie opera dramatica este scrisa cu un scop precis si anume de a fi pus in scena; - intamplarile nu sunt relatate ci ele se desfasoara in fata cititorului; - modul de expunere specific este dialogul, prin care personajele comunica idei, sentimenete, conceptii - naratiunea si descrierea au un rol secundar, ele aparand in indicatiile scenice sau fiind legate de vorbirea directa a personajelor - apar indicatiile scenice care aduc precizari legate de loc, timp, atmosfera sau stari sufletesti - structural operele dramatice sunt impartite in acte si scene : actele reprezinta diviziuni care structureaza subiectul, reprezentand o etapa a desfasurarii actiunii,iar scenele sunt subdiviziuni ce marcheaza intrarile si iesirile personajelor din scena
- indentificam in opera dramatica un conflict deosebit de puternic si dinamic. Adesea conflictului principal i se subordoneaza o serie de conflicte secundare. De asemenea putem vorbi despre un conflict exterior dar si de unul interior. - specii literare ale genului dramatic sunt : comedia, drama, tragic-comedia, vodevilul, melodrama, tragedia Genul dramatic - Argumentare ca o opera studiata apartine genului dramatic 1. Definitia: ''Genul dramatic cuprinde opere literare destinate a fi reprezentate pe scena.De aceea ,creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea in timp siin spatiu a actiunii prezentate.'' 2. I.L.Caragiale - cel mai apreciat dramaturg roman ,fiind autorul unor piese de teatru remarcabile ,printre care ''Kir Ianulea'' ,''O noapte furtunoasa'',... 3. O scrisoare pierduta ,una dintre cele mai cunoscute piese de teatru ale dramaturgiei romanesti ,mereu actuala ,pusa in scena in diferite conceptii regizorale. 4. Structura textului: ''Ca in orice piesa de teatru ,textul este divizat in acte care la randul lor cuprind mai multe scene .Piesa ''O scrisoare pierduta'' cuprinde 4 acte numerotate iar scenele sunt delimitate prin plecarea sau prin intrarea unor personaje (ex.:''Tipatescu iese in stanga'').'' ''Fiind o opera dramatica ,contine indicatii scenice prin care autorul da sugestii privind jocul actorilor si aranjarea decorului ,de obicei marcate intre paranteze (ex.:''razand'' ,''cu tarie'' ,''mahnit''). 5. Actiunea oricarei piese de teatru se dezvolta in jurul unui conflict dramatic: ''Actiunea se desfasoara ,de fapt ,in jurul ratacirii unei scrisori de dragoste ,pe care prefectul Tipatescu i-o trimite sotiei lui Trahanache ,Zoe. Aceasta pierde insa scrisoarea ,care ,ajunsa in mainile adversarului politic , Catavencu ,devine un instrument de santaj .Catavencu ameninta cu publicarea scrisorii in cazul in care Tipatescu ,Trahanache si
cei din partidul lor nu ii sustin candidatura pentru un loc in parlament.'' rq569d3354oqqe 6. Personajele textului dramatic sunt prezentate la inceput cu detalii privind identitatea lor. 7. Personajele comunica prin intermediul dialogului,autorul (naratorul) neintervenind deloc in text .Fiecare interventie a personajelor se numeste replica si personajul care o da este numit la inceput si se fac unele indicatii scenice privind jocul acestuia (Atat Pristanda cat si Tipatescu isi schimba tonul ,pozitia ,mimica in cursul dialogului si acest lucru este indicat cu precizie intre paranteze) 8. O alta modalitate de comunicare este monologul dramatic constand in interventia ampla a unui personaj aflat singur sau facand abstractie de celelalte personaje de pe scena .Se noteaza de obicei cu indicatia ,,aparte’’.Tehnica aparte-urilor este frecvent aflata in dramaturgie. Rolul monologului este de a dezvalui gandurile personajului si parerile lui despre ceilalti (Gandurile lui Pristanda ,din scena 2 ,despre conul Fanica ,coana Joitica ,…) Interogatia retorica si exclamatia retorica au un rol esentian in textul dramatic ,sunt folosite pentru a da relief personajelor si pentru a conferi voiciune dialogului si sunt insotite de o intonatie specifica. GENUL DRAMATIC cuprinde operele literare create pentru a putea fi reprezentate pe scenă prin intermediul acţiunii directe a personajelor în faţa spectatorului. • Etimologic, drama înseamnă acţiune. • Dramaturgul nu povesteşte faptele, ci le lasă să se desfăşoare în faţa spectatorului . Astfel, ideile şi sentimentele autorului reies indirect ; ele vor fi deduse de către spectator ( cititor) după vizionarea (lectura) spectacolului. STRUCTURA FORMALĂ • ACT – subdiviziune a unei piese, care cuprinde mai multe scene. Între acte sunt pauze , cu scopul schimbării decorului.
• SCENĂ – subdiviziune a unui act , care surprinde o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. Este delimitată de intrarea sau ieşirea unui personaj din dialog. • TABLOU - cuprinde un dialog sau un monolog al unui personaj în cadrul aceleiaşi scene, desfăşurat într-o anumită parte a decorului . ACŢIUNE/ MODURI DE EXPUNERE • Spaţiul şi timpul sunt limitate. • Numărul personajelor este, de asemenea, limitat. • Acţiunea este bine organizată, concentrată în jurul unui conflict puternic. • Textul dramatic este o succesiune continuă de replici, deci textul este integral dialogat. • Dialogul este modul de expunere caracteristic, dar adeseori este folosit monologul. • Descrierea , ca mod de expunere , poate să apară în indicaţiile scenice sau în replicile personajelor. SUBIECTUL DRAMATIC • Acţiunea se derulează pe scenă prin faptele şi dialogul personajelor. Ea este structurată în : expoziţiune,conflict sau intrigă, desfăşurarea acţiunii, punct culminant ,deznodământ şi cuprinde o succesiune de evenimente care se dezvoltă în jurul conflictului dramatic. AUTORUL • Personajele iau locul autorului . • Autorul se manifestă direct doar prin indicaţiile scenice şi de regie , iar indirect prin textul său . INDICAŢIILE SCENICE • Sunt indicaţiile pe care le face autorul şi care se află intre paranteze ; ele se referă la timp,spaţiu, gestică, decor sau jocul actorilor. • Ajută la transpunerea textului în spectacol . • REPLICA este un enunţ de mărime variabilă, rostit de un personaj, în cursul unui dialog. • Personajele iau locul autorului .
• Autorul se manifestă direct doar prin indicaţiile scenice şi de regie, iar indirect prin textul său . SPECII DRAMATICE • COMEDIA – specie a genului dramatic, în versuri sau în proză , cu un conflict aparent puternic şi un deznodământ vesel , care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor , a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate • TRAGEDIA – specie a genului dramatic , în versuri sau în proză , cu un conflict foarte puternic şi un deznodământ nefericit • DRAMA – specie a genului dramatic , în versuri sau în proză , cu un conflict puternic şi un deznodământ grav, în care elementele tragice se împletesc cu cele comice.
