Elemente de Psihopatologie La Criminalii in Serie

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR ACADEMIA DE POLIŢIE “ALEXANDRU IOAN CUZA” FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA: ŞTIINŢE SOCIO-UMANISTE SOCIO-UMANISTE DICIPLINA: PSIHOLOGIE JUDICIARĂ

ELEMENTE DE PSIHOPATOLOGIE LA CRIMINALII ÎN SERIE

Coordonator ştiinţific: Conf.Univ.Dr. FLORIN DUMITRESCU Absolvent Nicolae Nicuşor

Bucureşti

Titles you can't find anywhere else

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.



















2004



















Motto: Întotdeauna când ne vom spori cunoştiinţele vom fi mai aproape de adevărata realitate .



















CUPRINS Introducer e........ Introducere ............... ............... ............... ............... ................ ............... ............... ............... ............... ............... ............... ................ ............... ............... ............... ........... ......5 Capitolul 1............................. .......................................................... .......................................................... ........................................................... ....................................... ......... 6 Individ, societate, responsabilitate............................ .............................................................................. ............................................................. ........... 6 1.1 Societatea şi normele juridice......................... ...................................................... ................................................. ................................ .............. 6 1.2 Omul şi personalitatea lui la intersecţia biologic, social şi cultural.............................. cultural. .............................99 Conştiinţa şi sistemul psihic uman............................ ......................................................... .......................................................... .............................99 1.3 Criminalul în serie. Noţiune. Personalitate. Personalitat e. Tipologie........ ............... ............... ............... ............... ............... .......... ...12 12 PROFILUL PSIHOCOMPORTAMENTAL CARACTERISTIC AL CRIMINALULUI ORGANIZAT ŞI AL CELUI NEORGANIZAT....... .............. ............... ................ ............... ............... ............... ............. ........17 DIFERENŢE ÎNTRE CRIMINALUL ORGANIZAT ŞI CEL NEORGANIZAT ..............18 (perspectiva modului de operare – ecuaţia interpersonală în cuplul penal victimă agresor)......................................................................... ........................................................................................................................ ...................................................18 Capitolul 2............................. 2.......................................................... .......................................................... ........................................................ ..................................... .......... 19 Psihicul uman – normalitat normalitatee şi anormalitate........ ............... ............... ............... ............... ............. ......... ........ ........ ........ ........ ........ ........ ......19 2.1 Stările mentale de anormalitate............................ ......................................................... ....................................................... ..........................19 19 2.2 Nevrozele şi psihozele. Noţiune şi categorii............................ ............................................................... ...................................23 23 Capitolul 3 Portretul psihologic al criminalului în serie....... ............... ............... ........... ........ ........ ........ ........ ........ ........ ........ .... 39 3.1 Criminalul în serie. Noţiune. Personalitate. Personalitat e. Tipologie........ ............... ............... ............... ............... ............... .......... ...39 39 3.2 Psihoze la criminalii în serie....... ............... ................ ............... ............... ............... ............... ............... .............. ........... ........ ........ ........ ........ .... 42 2.1 Schizofreniile............................ ......................................................... .......................................................... .................................................. ..................... 42 2.2 Paranoia............................ ......................................................... .......................................................... ............................................ .......................... .............. ...51 51 2.3. Psihoza maniaco-depresivă............................. .......................................................... ........................................................ .............................. ...54 54 Capitolul 4. Elemente de psihopatologie la criminalii în serie............................ ............................................. .................58 58 Ion Rîmaru........................... ........................................................ .......................................................... ............................................... ............................. ................. ...... 58 BIBLIOGRAFIE........................................ .................................................................... ............................................. ............................. ...................... .......... 72



















Introducere Întotdeauna omul a fost atras intr-un fel morbid de zonele cele mai intunecate ale intelectului său. De-a lungul secolelor au fost apreciaţi într-un fel aparte împăraţii nebuni ai Romei antice, filozofi nihilisti, conducători, genii militare ce au bulversat istoria omenirii dintr-o nevoie paranoica de putere, criminali maniaci - întrupări a tot ce izvorăşte mai negru şi mai perfid din subconştientul uman. Prea puţini dintre aceştia au fost numiţi criminali în serie ; prea puţini au fost numiţi instigatori ai unei noi ordini sociale. Caligula, Nero, Vlad Ţepeş, Napoleon, Hitler, Stalin, toţi au fost văzuţi ca nişte exponenţi ai puterii divine pe pământ sau ca mijloacele de catalizare a unei fictive puteri a poporului dezlănţuit. Nimeni nu i-a numit criminali în serie şi pentru faptele comise, prea puţin s-a folosit o încadrare juridică , de genocid. Pornind de la ideea că făptuitorul unui omor este un om cel puţin neadaptat social si psihic la viaţă, ajungem să credem că cei pe care omenirea i-a numit cu oroare criminali in serie, depăşesc acest prag de neadaptibilitate, trecând în latura patologică. Lucrarea de faţă – Elemente de psihopatologie la criminalii in serie- nu are pretenţia de a epui epuiza za într întrea eaga ga gamă gamă de malf malfor orma maţi ţiii psih psihic icee pe care care omul omul le sufe suferă ră în transformarea sa într-o maşină abominabilă de ucis. Ea încearcă doar să dea o explicaţie unor fapte despre care ne place să credem că depăşesc natura umană, căci ce ar fi mai groaznic ca, într-o zi, ştiinţa să ajungă la concluzia că, de fapt, aceste cazuri sunt cazurile unor conformaţii psihice normale, dacă nu cumva chiar superioare. Toţi ne-am pus măcar o dată întrebarea ce cred nebunii despre noi: ce le trezeşte acea greaţă ce ne poate transforma in victimele unor psihopaţi, ce parte din noi le stimulează într-atât adâncurile tulburi ale psihologicului, transformându-i transformându-i în înfricoşătoarea enigmă a CRIMINALILOR ÎN SERIE…



















Capitolul 1 Individ, societate, responsabilitate 1.1 Societatea şi normele juridice

Omul, înzestrat cu posibilitatea de a cunoaşte şi de a acţiona este o entitate relativ auto autono nomă mă.. Cons Consec ecin inţă ţă,, în part parte, e, a aces aceste teii auto autono nomi miii o cons consti titu tuie ie unic unicit itat atea ea şi originalitatea fiecărui individ, a personalităţii acestuia. În acelaşi timp însă, omul este un produs social-cultural, un punct de intersecţie a numeroase şi diverse diverse relaţii şi interacţiuni interacţiuni cu ceilalţi indivizi, în lipsa cărora cărora existenţa umană ar fi greu de conceput. Individul nu ar putea trăi izolat de ceilalţi indivizi, sau in cazul în care acest lucru s-ar întâmpla ar exista repercursiuni asupra integrităţii sale psihice. Dimpotrivă, în mod continuu, el se raportează la ceilalţi, împreună cu care acţionează şi stabileşte, aşa după cum am mai spus, relaţii sociale Desigur, societatea oferă indivizilor multiple alternative pentru satisfacerea tuturor trebuinţelor lor: biologice, de securitate, de stimă, de afiliere şi de autorealizare. Însă, prin complexitatea fenomenului social, aduce în prin plan şi o serie de probleme de o deosebită importanţă printre care îşi are locul şi problema securităţii indivizilor. În ce măsură trebuie îngrădită libertatea de acţiune a indivizilor astfel încât societatea să asigure existenţa în condiţii de siguranţă a acestora dar, în acelaşi timp, să nu fie prea mult afectate posibilităţile de manifestare ale fiecărei personalităţi –originale de altfel – sub toate dimensiunile ei. Se impun deci seturi de norme care să asigure o coerenţă la nivel social, fie ele etice, politice, religioase, juridice sau de altă natură. Normarea activităţii umane reprezintă o cerinţă indispensabilă oricărei forme de convieţuire, indiferent de gradul de evoluţie pe





















mecanismele coercitive ale statului, direct interesate in menţinerea ordinii la nivelul societăţii. Dreptul trebuie să asigure un echilibru în desfăşurarea raporturilor dintre oameni. Libertatea fiecăruia n-ar mai fi deplină dacă ar îngrădi libertatea celorlalţi în scopul afirmării unor interese proprii, păgubitoare pentru majoritate. Societatea, care constituie voinţa generală şi care obţine oficializarea prin intermediul acti activi vită tăţi ţilo lorr stat statal ale, e, regl reglea ează ză prin prin inte interm rmed ediu iull drep dreptu tulu lui,i, voin voinţe ţele le indi indivi vidu dual ale, e, presupunând şi chiar impunând la nevoie modele de conduită acceptate şi utile din punct de vedere social. Dimitrie Cantemir afirma că: *Legile sunt matca şi mama noastră*, subliniind rolul foarte important al dreptului în societatea civilizată, condiţie obligatorie a ordinii sociale. Am menţionat că, la nevoie, metodele de comportament utile social sunt impuse. Aici intervine mai ales rolul dreptului penal. Normele acestei ramuri de drept fixează atât conduita indivizilor, după ce au săvârşit infracţiuni, cât şi conduita pe care fiecare membru al societăţii trebuie să o aibă înainte de a încă încălc lcaa lege legeaa pena penală lă.. Atât Atât ti timp mp cât cât indi indivi vizi ziii resp respec ectă tă obli obliga gaţi ţiaa lega legală lă de conformare, putem vorbi de un raport juridic de conformare. Când, insă, persoana încalcă legea, săvârşind o infracţiune, se naşte un raport juridic de conflict, în baza căruia statul îl va trage la răspundere pe infractor, acesta având o obligaţie corelativă dreptului statului şi anume acela de a răspunde pentru infracţiunea pe care a comis-o şi



















Folosindu-se de metode şi tehnici cu un grad mai mic sau mai mare de generalitate, criminologia studiază fenomenul criminalităţii şi păstrează datele obţinute care prezintă importanţ importanţăă pentru pentru înţeleger înţelegerea ea caracteris caracteristicil ticilor or fizico-psi fizico-psihice hice şi a comporta comportament mentului ului infrac infractor torilo ilor, r, identi identific ficăă şi explic explicăă elemen elementel telee cauzal cauzalee care care determ determină ină fenome fenomenul nul infracţional şi factorii care favorizează, anticipează modificările ce intervin în dinamica acestui fenomen şi urmăreşte construirea unui sistem eficient de prevenire şi combatere a lui.



















1.2 Omul şi personalitatea lui la intersecţia biologic, social şi cultural. Conştiinţa şi sistemul psihic uman

Omul este o fiinţă socială. Ne-am obişnuit deja cu această propoziţie pe care o auzim sau o citim des, în unele dintre cele mai diferite situaţii, în legătură cu diverse domenii. Tocmai faptul că spunem, auzim sau citim acest lucru probează valabilitatea afirmaţiei pentru că , în mod firesc, membrii unei societăţi comunică. La fiecare pas interacţionăm, într-un fel sau altul cu membrii ai societăţii, realizânduse astfel la nivel general, infinite legături invizibile ce integrează fiecare individ în macrosistemul numit umanitate. Dar acest macrosistem este inclus într-un sistem gigantic şi mult mai complex, şi anume, mediul. Orice sistem, indiferent de mărimea lui, funcţionează după o serie de legi şi are o ierarhie, din punct de vedere valoric, a componentelor sale. Mediul, desigur, nu face excepţie de la această regulă. În vârful piramidei care are drept criterii evoluţia şi importanţa, se află, bineînţeles, acest fantastic om. Ne vom întreba poate, în ce este el atât de deosebit. Răspunsul este că omul a încetat de mult timp să mai fie doar o componentă pasivă a mediului şi este singurul element al lui care prezintă această caracteristică. El şi-a asumat rolul de a acţiona asupra mediului pentru a-şi uşura existenţa, este deci şi o



















cons constă tă în fapt faptul ul că este este moti motiva vată tă fie fie de stim stimul ulii inte intern rni,i, cum cum ar fi: fi: treb trebui uinţ nţel ele, e, impulsuri impulsurile, le, intenţiile, intenţiile, tendinţele tendinţele,, fie de stimuli stimuli externi. externi. Activitat Activitatea ea omului dispune dispune deci de conştiinţa scopului. Conşti Conştiinţ inţa, a, fapt fapt mic în lumea lumea vie, vie, este este rezult rezultatu atull int intera eracţi cţiuni uniii comple complexe xe dintre dintre pro proce cese sele le psih psihic icee care care fac fac part partee din din Sist Sistem emul ul Psih Psihic ic Uman Uman:: senz senzaţ aţia ia,, perc percep epţi ţia, a, reprezentarea, gândirea, memoria, imaginaţia, emoţia, voinţa. Sistemul Psihic Uman este un sistem energetic – informaţional de o complexitate supremă, prezentând cele mai înalte şi perfecţionate mecanisme de autoorganizare şi autoreglaj şi fiind dotat cu dispozitive selective antiredundante şi cu modalităţi proprii de determinare antialeatorii. Sist Sistem emul ul Psih Psihic ic Uman Uman este este atât atât o part partee comp compon onen entă tă a macr macros osis iste temu mulu luii fizi fizicc şi biologic, cât şi o parte a macrosistemului socio-cultural. Pentru a putea avea o imagine de ansamblu asupra Sistemului Psihic Uman, ne putem gândi la structura creierului uman, uman, ce cuprinde cuprinde aproximati aproximativv 24 de miliarde miliarde de neuron neuron specializaţi specializaţi,, fiecare dintre dintre aceştia având prin 10 milioane de sinapse, legături cu ceilalţi neuroni. ”Este vorba aici deci, de un univers instalat în centrul macrosistemelor social şi cultural, beneficiind de infinita complexitate a acestora, de acumulările şi de organizările socio-culturale ”, în devenirea lor istorică. Aşa putem înţelege şi acumularea şi organizarea extraordinară de informaţii, la nivelul Psihic Uman. Sistemul Psihic Uman este deci un sistem viu, cu regim bioenergetic, rezultat al unor



















importantă, îndeplinind rolul conducător. Se orientează predominant asupra realităţii obiective. La polul opus, în zonele de profunzime a Sistemului Psihic Uman, se situează inconştientul care se concretizează asupra fiinţei proprii, folosindu-se de instincte, trebuinţe, stări afective, vise, pentru a o examina. Inconştientul nu este organizat precum conştiinţa, ce are legi proprii de organizare, ce sunt dictate dictate de trebuinţe, emoţii emoţii şi sentimente. Între cele două nivele se situează o altă zonă: subconştientul (sau preconştientul). Acesta are o organizare apropiată de cea a conştiinţei cu care se află în raporturi apropiate şi pe care o deserveşte permanent prin activarea şi actualizarea informaţiilor, operaţiilor şi deprinderile necesare. Toată viaţa psihică presupune infracţiuni şi acomodări între conştiinţă şi inconştient. Aces Aceste te stru struct ctur urii psih psihic icee uman umanee ,bin ,bineî eînţ nţel eles es indi indiso solu lubi bill lega legate te de orga organi nism smul ul individului şi totodată relaţiile sociale în care omul este prins ca şi mijloacele culturale de care dispune, sunt integrate în sistemul personalitate.





















1.3 Criminalul în serie. Noţiune. Personalitate. Tipologie

În dicţionarul limbii române nu este specificată o definiţie pentru noţiunea criminal în serie,

aceasta nefigurând încă. Totuşi, ne putem face o imagine de ansamblu, găsind

semnificaţiile cuvintelor crimă, criminal , (în) serie. Astfel, cuvântul crimă semnifică denumirea generică dată unor infracţiuni care prezintă un grad ridicat de pericol social şi pe care legea le sancţionează cu pedepsele cele mai mari – omor, asasinat, cuvântul criminal semnifică

acea persoană care a săvârşit o crimă, iar pentru cuvântul serie este

prevăzută următoarea explicaţie – înşirarea de succesiuni de fiinţe, lucruri sau fapte de acelaşi fel sau asemănătoare – în în serie înseamnă un număr mare de fapte după acelaşi model. Criminalul în serie nu trebuie confundat cu criminalul ce ucide în masă. Din cazurile de crime în serie se pot desprinde următoarele trăsături caracteristice fenomenului despre care vorbim în ansamblul său: 1. Victimele Victimele sunt sunt mai mult de trei, ucise ucise prin folosirea folosirea aceloraş aceloraşii metode şi mijloace mijloace sau



















resimţind dorinţa de a ucide ca pe o nevoie. În general, ei sunt stimulaţi în această dorinţă a lor de fanteziile pe care şi le clădesc uneori de timpuriu, nevoia de control, putere, dominare fiind forţa imensă ce îi conduce către crimă. 7. Motivele Motivele crimelor crimelor nu sunt evidente evidente ci interne. Tocmai Tocmai acest fapt reprezintă reprezintă misterul misterul ce trebuie rezolvat pentru a identifica şi prinde criminalul. În ceea ce priveşte personalitatea criminalilor în serie, putem pleca de la analiza modului lor de reacţie în situaţii conflictuale, integrând totodată trăsăturile lor ca indivizi. Situaţia conflictuală este factorul declanşator, elementul stimul, evenimentul care are loc imediat înainte ca respectivul criminal să ucidă şi care conduce la atentatul asupra vieţii persoanei vizate. Până în acest moment trăirile frustrante au urmat un proces de acumulare şi s-au mulat într-un mod nefericit pe o structură de personalitate agresivă, labilă, lipsită de afectivitate. Ceea ce trăia făptuitorul unei crime violente în timp ce comitea acea crimă este un



















Astfel, dacă individul rezolvă echilibrul care a apărut intre fiinţa sa şi lume, viaţa îşi urme urmeaz azăă curs cursul ul norm normal al al ones onesti tită tăţi ţiii şi sănă sănătă tăţi ţii,i, asig asigur urân ându du-s -see cons conser erva vare reaa şi dezvoltarea individului în acord cu normele sociale; dacă însă această rezolvare nu reuşeşte, atunci apare boala. În crimă rezolvarea reuşeşte, dar contrazice normele sociale ce asigură convieţuirea paşnică intre oameni. Ca atare, rezolvarea este greşită pentru că este antisocială. În final, prin acţiunea justă a societăţii împotriva celui care a comis crima, ea periclitează din nou atât conservarea, cât şi dezvoltarea fiinţei. Constatăm că este o incapacitate de a surprinde aceste aspecte si de a le însuşi, a le interioriza deci, în definitiv este vorba despre inadaptabilitate socială. Conflictul poate avea origine interioară sau exterioară fiinţei. Origine endogenă sau exogen exogenăă a situaţ situaţiei iei confli conflictu ctuale ale trebui trebuiee determ determina inată tă tocmai tocmai în scopul scopul aprofu aprofundă ndării rii cauzelor şi condiţiilor fenomenului de inadaptare a persoanei în mediul ei, care se traduce – după cum am văzut – prin conduită derivată – în genere, criminalul – în



















responsabilităţii ucigând indivizi care au în comun anumite elemente, trăsături (de exemplu – prostituate, persoane corupte sau persoanele care comit adulter). 3. crimin criminalu alull în serie serie hedonis hedonistt – acest tip de criminal criminal ucide ucide în simplu simplull fapt că acest acest lucru îi face plăcere. De exemplu, îl atrage să observe expresia feţelor oamenilor atunci când el le curmă viaţa. 4. criminalu criminalull în serie sadic – ucide ucide tot din plăcere, plăcere, dar şi obţine obţine marea satisfacţi satisfacţiee dorită într-un mod foarte crud, urmărind sa-şi facă victimele să sufere cât mai mult cu putinţă. 5. crimin criminalu alull în serie sexual sexual – ucide ucide pentru pentru a obţine obţine plăcer plăceree de natură natură sexuală sexuală.. De exemplu, îşi violează victimele şi apoi le omoară în încercarea sa de a împiedica autoritatea să-l prindă. De multe ori acest tip este şi sadic în acelaşi timp. Cu cât îşi torturează mai mult victimele cu atât plăcerea lui este mai mare şi cu atât este mai dependent de aceasta, deci crimele lui sunt din ce în ce mai dure. Acest criminal are o interfaţă bună cu realitatea şi poate avea relaţii cu alţi indivizi. Majoritatea criminalilor în serie sunt de acest tip.



















-rareori -rareori călătoreşte călătoreşte şi în aceste cazuri o face în interes interes de serviciu serviciu sau afaceri, afaceri, sau în concediu ori pentru vizite la rude apropiate b. criminalul în serie care nu îşi ucide victimele într-o singură singură zonă. Alte trăsături: trăsături: -foarte rar rămâne într-un loc mai mult de câteva săptămâni -victimele sunt împrăştiate într-o zonă foarte întinsă -dispunerea cadavrelor se face în grabă, cu comoditate, locurile fiind destul de accesibile. Criminalul în serie de acest tip nu este deci foarte atent la acest aspect, şi acţionează la întâmplare -foarte rar se întoarce în regiunea crimei -călătoreşte atât pentru plăcere cât şi pentru a induce în eroare anchetatorii, cât şi pentru a comite noi crime. După criteriul crimin inal alii ii în seri seriee pot pot fi orga organi niza zaţi ţi sau sau li lips psiţ iţii de criteriul organizăr organizării ii, crim organizare. Cei mai mulţi criminali în serie dau dovadă de organizare. Ei reprezintă cam 75% din





















Criminalii în serie lipsiţi de organizare în crimele lor nu plănuiesc, ci doar au simplul obic obicei ei de a ucid ucide. e. Crim Crimel elee au loc loc spon sponta tann ca urma urmare re a im impu puls lsul ului ui crim crimin inal al.. În consecinţă, criminalul de acest tip nu-şi ia asupra sa instrumente care i-ar putea uşura săvârşirea crimei si nu ia contact cu victima înainte de săvârşirea faptei amintite. Nu există viol dar poate există satisfacerea instinctelor sexuale ale criminalului după actul crimei, urmată – eventual – de acţiuni ce afectează integritatea cadavrului – mutilări, canibalism. Deşi săvârşirea crimei de o violenţă extrem de rar întâlnită, criminalul în serie de acest tip nu manifestă interes pentru ascunderea urmelor lăsate, nici măcar nu mişcă trupul





















DIFERENŢE ÎNTRE CRIMINALUL ORGANIZAT ŞI CEL NEORGANIZAT (perspectiva modului de operare – ecuaţia interpersonală în cuplul penal victimă agresor) ORGANIZAT

NEORGANIZAT

Plănuieşte atacul Victima/locul este cunoscut Personalizează victima

Atac spontan Victima/locul este necunoscut Depersonalizează victima





















Capitolul 2. Psihicul uman – normalitate şi anormalitate 2.1 Stările mentale de anormalitate

Distincţia dintre starea de sănătate si cea de boală mentală reprezintă un subiect mult discutat, abordat de psihiatrie, psihopatologie şi psihologie judiciară. Într-o accepţie extrem de generoasă, personalitatea psihopatică este înglobată în patologie. Se consideră ca toate personalităţile care intr-o măsură sau alta se particularizează, se disting de normele medii (etico sociale), sunt doar personalităţi defecte. Acesta este un





















Pers Person onal alit ităţ ăţil ilee psih psihop opat atic icee sunt sunt pers person onal alit ităţ ăţii anor anorma male le care care sufe suferă ră dato datori rită tă anormalităţii structurale sau care prin anormalitatea lor fac societatea să sufere. Între aprecierile relative şi şovăitoare ale societăţii în ceea ce priveşte aşa – zisul nebun şi aşa – zisul criminal, psihopaţii se situează într-o zonă de tranziţie, integrânduse în una din cele două categorii menţionate mai mult sau mai puţin accidental. „Denumim prin personalităţi psihopatice, indivizii cu un anumit nivel intelectual (niciodată situat la limita inferioară a normalului) care, de-a lungul întregilor vieţi sau de la vârsta tânără, au tulburări manifeste de comportament de tip antisocial sau asocial, cu caracter recurent sau mai des episodic, care se dovedesc a fi puţin influenţaţi





















Koch Koch este ste cel cel care care a pus pus bazel azelee conc conceeptu ptului lui de psih sihopat opatie ie,, opu opus cel celui de degenerescenţă (Morel), după opinia lui existând o limită între moral şi patologic limita în care se încadrează indivizii cu un sistem nervos fragil, psihopatia nefiind, deci, o variantă a normalului. K. Schneider considera că orice persoană care se defineşte printro trăsătură cu caracter aparte, trebuie considerată anormală. În funcţie de gravitatea anormalităţii şi de situaţiile în care se află, psihopatul ajunge aproape întotdeauna la conflict. Nu Nu ştim ştim dacă dacă pute putem m vorb vorbii de o zest zestre re biol biolog ogic icăă pred predet eter ermi mina nată tă,, ci doar doar de o premorbiditate: adică anumite structuri ergice care se transmit ereditar şi care ar putea























a.

reacţii psihotice şi nepsihotice

b.

nevrozele

VI.

Psihozele

Din această clasificare termenii psihoze şi

reţin atenţia specialiştilor, deoarece























2.2 Nevrozele şi psihozele. Noţiune şi categorii

S-a scris mult cu privire la acest subiect şi aproape întotdeauna cele două categorii de boli mintale au fost abordate, nu separat, ci împreună, pentru a se încerca găsirea unui























diferenţia de nevroze, bolilor mintale grave, acelea care conduceau în prima parte a secolului XIX la spitalizarea bolnavului cu tulburări, ducând la grave disfuncţiuni sociale. Conf Conf

D. S. M.

III III dife dife nţ dint dint

ă şi

ih ă

te

le tă de























aspect calitativ decât cantitativ, iar informaţiile pe care le furnizează nevrotic pot fi utilizate. 3. O capaci capacitat tatee propr proprie ie psihoz psihozelo elorr ar fi strani stranieta etatea tea tul tulbu burăr rărilo ilor. r. Aceast Aceastăă strani stranieta etate, te, i

i di

i

ibilit t

d

i

dă

t























5. Criter Criteriul iul gravită gravităţii ţii este, este, de asemen asemenea, ea, propus propus de a distin distinge ge nevroz nevrozele ele de psihoz psihoze. e. Tulburările produse produse de nevroze sunt, în general, general, uşoare sau de o gravitate medie. Ele nu nu prezi prezintă ntă implic implicaţi aţiii serioa serioase se şi nu rup legătu legăturil rilee famili familiale ale,, profes profesion ionale ale şi social sociale. e. Spit Sp ital aliz izăr ăril il

nt de

lă efic eficie ient nt

într într

ând ând

oluţ oluţia ia boli boliii

facâ facând nd

























































































































































































































































































































































































































































































































































dovedesc constatările examenelor medico-legale, prin semnalarea de multiple plăgi nesângerânde, deci provocate după decesul victimelor. Impu Impuls lsiv ivit itat atea ea sa expl exploz oziv ivăă capă capătă tă o apar aparen enţă ţă epil epilep epto toid idăă nu numai numai prin prin intesitatea ferocităţii, ci şi prin vâscozitate, sărăcie inte intele lect ctua uală lă,, adez adeziv ivit itat ate, e, tendin tendinţe ţe la detali detaliere ere şi minuţi minuţiozi ozitat tatee (aranj (aranjeaz eazăă toate toate obiectel obiectelee victimel victimelor or cu o ordi ordine ne de ritu ritual al), ), prec precum um şi prin prin unel unelee mani manife fest stăr ării de mi mist stic icis ism m para parado doxa xall (jurăminte pe cruci, frecventarea bisericelor şi rugăciuni nocturne). Nu au fost semnalate semnalate simptome simptome de boală organică cerebrală. cerebrală. Nu a preze p rezentat ntat semne de impregnare alcoolică cronică. Episoadele embrioase semnalate în anamneză, au avut un caracter incidental, dar o demonstra şi tipul de psihopatie polimorfă predominant predominant explozivă explozivă a cărui cărui sensib sensibili ilitat tatee la alcool alcool este adesea adesea menţio menţionat nat în literarură. Diagnosticul lui Rîmaru Ion este: „Psihopatie polimorfă cu caracter dominant impulsiv şi pervers sexual." Concluzii: În urma urma exam examen enelo elorr psih psihice ice şi neuro neurolo logi gice ce nu a fost fost semna semnala lată tă prezenţa prez enţa unei maladi maladiii cu caract caracter er psihic psihic de natură natură a afecta afecta discernământul. A avut avut o dezvoltare anormală a personalităţii de proporţii monstruoase care nu a afectat starea de eluciditate a conştiinţei acestuia. În ti timp mpul ul săvâr săvârşir şirii ii infr infrac acţiu ţiuni nilo lor, r, Rîma Rîmaru ru Ion Ion nu se afla afla într într-o -o stare de inconş inconştie tienţă nţă totală totală sau imparţ imparţial ială. ă. Acţiuni Acţiunile le respect respective ive au fost comis co misee în cond co ndiţi iţiii de premeditare minuţioasă minuţio asă cu o pregătire pregătir e coresp corespunz unzăto ătoare are,, intenţio intenţional nalita itate te clară clară şi profit. Gravele infracţiuni comise nu pot fi puse pe seama unor impulsuri irezistibile cu caracter sexual, întrucât dominanţa sexuală aparentă a fost de cele mai multe ori



















Cazul Sârcă, autor autorul ul a opt asasin asasinate ate descop descoperi eritt cu ajut ajutor orul ul cart cartot otec ecil ilor or modu modussoperandi Istoria criminalisticii a înregistrat asasinate odioase ca urmare a studierii după modul cum au fost săvârşite s-a putut ajunge la concluzia hotărâtă că acestea au fost opera unuia şi aceluiaşi autor. Jack Spintecătorul care, în anul 1888 Ia Londra, asasinase numeroase prostituate, operase de aşa natură încât punctele caracteristice ale tuturor asasinatelor lui, erau perfect identice, dar el nu a putut fi descoperit niciodată. În alte cazuri cunoscute în istoria criminalisticii, asasinii au fost prinşi datorită unor întâmp înt âmplăr lării care nu au avut nici o legătură legătură cu descoperirea des coperirea lor prin identificarea modului caracteristic în care seriile lor de asasinate fuseseră săvârşite. Cazul Sârcă prezintă, astfel, un interes deosebit din punct de vedere criminalistic. El

ne învaţă î nvaţă că desco d escoperi perirea rea marilor maril or asasini, asasini, necunosc necunoscuţi uţi la un un moment moment dat, dat, care obişnuiesc obişnuiesc a repeta faptele lor criminale, se poate face printr-un studiu amănunţit asupra modului în care care puncte punctele le caract caracteri eristi stice ce ale faptel faptelor or de aceea aceeaşi şi natu natură ră săvâr săvârşi şite te în trec trecut, ut, vin a se ident identif ifica ica cu punc punctel telee caract caracteri eristi stice ce ale activi activităţ tăţil ilor or crimin criminale ale practi practicat catee de autori autoriii necunoscuţi ce operează în prezent. La 16 septembrie 1939, Sârcă Ion, de 28 de ani, muncitor ne-calificat, fiul lui Alexandru şi Ana, originar din com. Vâcău, jud. Sălaj, a fost arestat ca autor al tâlhăriei săvârşite cu câteva câteva zile mai înainte înainte asupra tânărului tânărului D.G. de 18 ani, căruia, căruia, prin violenţă, violenţă, i-a furat îmbrăcămintea, ceasul şi banii. Din cercetările şi ancheta ce s-au efectuat la acea dată, reieşea că Sârcă Ion îl întâlnise pe tânărul D.G. pe calea Văcăreşti şi, intrând în vorbă cu el, a aflat că tânărul nu are servici şi este în căutare de lucru. Sârcă îi spune că ar avea pentru el un post foarte bun la o fermă din jurul Capitalei, unde în afară de un salariu mare, va avea hrană şi locuinţă. Culorile în care Sârcă descrisese perspectivele acestui post, determină pe tânărul în



















cum el însăşi are anumite treburi la ferma indicată, ar fi bine să meargă împreună chiar în după-amiaza acelei zile. Tânărul D.G. căzu de acord şi porni împreună cu binevoitorul lui spre comuna Balta Albă, în apropierea căreia, spune Sârcă, se găseşte ferma în cauză. La periferia Capitalei, Sârcă intră într-o cârciumă, de unde cumpără o sticlă cu secărică, mezeluri, brânză şi pâine. Ei au luat direcţia spre comuna Balta Albă şi pentru a scurta din drum, Sârcă îi propune să o ia de-a dreptul peste câmp, prin porumbişte, fiindcă astfel vor ajunge mai repede. Tânărul acceptă şi după ce au mers astfel până în apropierea comunei Balta Albă, Sârcă i-a cerut să se odihnească şi, totodată, să mănânce ceva. S-au aşezat astfel în porumbişte şi au mâncat cele cumpărate, Sârcă îndemnându-l mereu să bea secărică. La un moment dat, acesta scoate o bucată de sfoară, pe care o face laţ şi sub forma de glumă leagă leagă mâinile mâinile tânărulu tânăruluii la spate, spate, apoi apoi începe începe să-l lovească şi să-l ameninţe ameninţe cu moartea, moartea, luându-i ceasul. Sub teroarea acestor ameninţări, îl dezbracă de pantaloni şi încălţăminte, apoi cu altă bucată de sfoară, îl leagă de picioare, îi dezleagă mâinile, îi scoate cămaşa, după care îl leagă din nou, lăsând victima numai în chiloţi. După ce înfăşoară cu răbdare, în haina furată, pantalonii, pantofii şi cămaşa victimei, având grijă să cerceteze buzunarele, scoate obiectele, banii şi pleacă, spunându-i tânărului să nu anunţe poliţia. A doua zi dimineaţă, D.G. a fost descoperit în porumbişte, de locuitorii din Balta Albă, care au anunţat postul de jandarmi. La postul de jandarmi, tânărul D.G. află că nu este prima victimă victimă a tâlharu tâlharului lui şi că postul postul mai are alte două reclam reclamaţii aţii din part partea ea alto altorr ti tine neri ri,, care care,, la fel, fel, au fost fost jefu jefuiţ iţii de un indi indivi vidd ale ale căru căruii semnalmente corespundeau întocmai cu cele ale tâlharului. De asemenea, la alte posturi de jandarmi din jurul Capitalei se depuseseră mai multe reclamaţii pentru fapte identice, săvârşite asupra altor tineri. Întâmplarea face ca după două zile de la săvârşirea acestei tâlhării, tânărul D.G. să



















Cu ocazia cercetărilor, Sârcă a recunoscut a fi autorul a 6 tâlhării săvârşite în condiţii similare asupra unor tineri, pe care i-a ademenit cu aceleaşi promisiuni de a-i conduce şi angaj angajaa cu un sala salari riuu mare mare la o ferm fermăă din din juru jurull Capi Capita tale lei.i. El a mai mai recu recuno nosc scut ut că în împrejurimile oraşului Arad, cu 4 ani înainte săvârşise, de asemenea, 6 astfel de tâlhării, pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare, pe care a ispăşit-o în penitenciarul Arad. Informaţiile cerute au confirmat întru totul spusele tâlharului. Cercetările odată încheiate, Sârcă a fost înaintat Parchetului Ilfov şi depus în Penitenciarul Văcăreşti. Văcăreşti. La Poliţie s-a întocmit cu această ocazie, următoarea fişă privind modul său particular şi caracteristic de a opera: „Sârcă Ion, de ani 28, de fel din com. Vâcău, jud. Sălaj, neştiutor de carte, de profesiune profesiune muncitor muncitor necalificat, necalificat, fiul lui Alex Alexan andr druu şi Ana, Ana, fără fără domi domici cili liuu stab stabil il în Capitală Capitală.. Reţinut Reţinut pentru cercetări la 16 Sept. 1939. Înaintat Parchetului Ilfov la 20 Sept. 1939, pentru tâlhărie. Modul de a opera: intră în vorbă cu tineri în căutare de lucru, cărora le propune angajamente avantajoase, la anumite ferme din jurul Capitalei şi sub pretextul că-i conduce la aceste ferme, pleacă cu ei pe câmp, unde în locuri propice îi leagă de mâini şi de picioare, jefuindu-i de îmbrăcăminte şi bani, lăsând victimele goale şi legate. Când pleacă cu victimele, cumpără băuturi tari şi mâncare. A săvârşit 6 asemenea tâlhării în jurul Capitalei şi alte 6 în jurul oraşului Arad, pentru care care fapt faptee a fost fost cond condam amna natt în anul anul 1936 1936 la 2 ani ani înch închiso isoar are, e, pe care care a ispă ispăşi şitt-oo în Penitenciarul Arad. Este un profesionist al tâlhăriei, care va repeta faptele ce a săvârşit". Fişa a fost clasată în cartotecile modus-operandi în grupul fişelor unde sunt trecuţi tâlharii care operează singuri, legând victima şi uzând de trucuri bine definite. Sârcă a fost condamnat pentru tâlhăriile săvârşite în jurul Capitalei, la 5 ani închisoare. El îşi îşi ispă ispăşe şeaa pedea edeaps psa, a, în ti tim mp ce al doil doileea răzb război oi mond mondia iall cu even evenim imen ente tele le premergătoare: rebeliuni, asasinate politice etc, făcuse să se şteargă din mintea oricărui



















Între Între 16 aprilie aprilie şi 17 august august 1943, Legiunea Legiunea Jandarmerie Jandarmerieii Ilfov, Legiunea Leg iunea Jandarmerie Janda rmerieii Bucure Bucureşti şti şi Prefect Prefectura ura Pol Poliţie iţiei,i, au desc descop oper erit it pe câmp câmp,, în apro apropi pier erea ea comu comune nelo lor r suburban suburbanee Şerban Şerban Vodă, Vodă, Fu Funde ndeni, ni, Pip Piper era, a, Căţelu Căţelu,, Băneas Băneasaa şi Balta Balta Albă: Albă: 8 cadavr cadavree aparţinând unor tineri găsiţi dezbrăcaţi, cu mâinile şi picioarele legate şi prezentând în jurul gâtului, urme de strangulare. Constatările făcute de Serviciul Poliţiei, la locul sinist sinistrel relor or fapte, fapte, au dus dus la conclu concluzia zia că toate toate aceste aceste asasin asasinate ate erau erau opera opera unui unuiaa şi aceluiaşi autor. În primul rând, toate cele 8 cadavre fuseseră găsite pe câmp, în apropierea comunelor suburbane, în crânguri sau în porumbişti. Cadavrele erau dezbrăcate. Mâinile victimelor, în şase din cazuri, fuseseră găsite legate la spate, în alte două cazuri, ele erau legate în faţă. faţă. Examinarea legăturilor (nodurilor) a dus la concluzia ca ele erau identice. identice. Asasinul făcea mai întâi un laţ, în care cuprindea mâinile mâinile victimelor, victimelor, strângându-le strângându-le puternic, apoi apuca cele două capete ale legăturii şi după ce le petrecea încă o dată în jurul mâinilor, forma forma un nod dublu în partea partea opusă a laţulu laţului.i. Materia Materia legătur legăturilo ilorr fiind fiind examinat examinatăă s-a constatat că, în cursul lunii august, la asasinarea tânărului Rusu Ioan, al cărui cadavru a fost fost găsit găsit în aprop apropier ierea ea comun comunei ei Şerban Şerban Vodă, Vodă, precum precum şi la asas asasin inat atel elee ti tine neri rilo lor r Gheorg Gheorghe he şi Vasile Vasile Kiş, ale căror cadavre cadavre au fost găsite în apropier apropierea ea Gării Gării Căţelu, Căţelu, asasinul asasinul legase legase mâinile mâinile victi victime melor lor cu bucă bucăţi ţi dintr dintr-o -o frân frânghi ghiee de cânep cânepăă îm îmbâ bâcsi csită tă cu catra catran. n. Examin Examinând ându-s u-see cele cele trei trei legătu legături, ri, s-a stabil stabilit it în mod hotărâ hotărâtt după grosime grosimea, a, răsucire răsucirea, a, calitat calitatea ea cânepii cânepii şi îmbâcsir îmbâcsirea ea cu catran, catran, că ele fuseseră fuseseră tăiate tăiate din una şi aceeaşi frânghie. În alte patru cazuri, victimele fuseseră legate cu bucăţi de sfoară mai subţi subţire re,, care care aveau aveau lungi lungimi mi dife diferi rite, te, dar dar erau erau iden identic ticee în ceea ceea ce priveş priveşte te grosim grosimea, ea, calitatea cânepii şi uzura. Într-un singur caz, şi anume, la asasinarea tânărului Constantin Pârvu, al cărui cadavru fusese găsit în apropierea comunei Pipera, asasinul legase mâinile victimei cu o bucată de şnur negru. Tot cu ocazia cercetărilor întreprinse, organele





















Din poziţia în care fuseseră găsite cadavrele tinerilor Rusu Ioan si Kiş Vasile, reieşea că asasin asasinul ul săvârş săvârşise ise acte acte de pedera pederasti stiee asupr supraa vict victim imeelor. lor. Toat Toatee cele cele 8 cada cadavr vree descoperit descoperitee în apropiere apropiereaa comunelo comunelorr suburb suburbane ane mai mai sus-in sus-indic dicate ate,, preze prezenta ntauu în jurul jurul gâtului, gâtului, urme urme de ştrangulare. Aceste mine indicau în toate cazurile că victimele fuseseră fuseseră ştrangulate cu mâna, în timp ce asasinul se afla în spatele lor, fiindcă în partea din faţă a gâtului era vizibilă imprimarea unghiilor de la degetele arătător, mijlociu şi inelar ale asasinului, pe când spre ceafă nu se găsea decât imprimarea degetelor mari. În toate cazurile, asasinul ştrangulase victimele întrebuinţând amândouă mâinile. Autopsia medico-legală a stabilit că victimele fuseseră ucise prin ştrangulare şi, în toate cazurile, asasinul uzase de amândouă mâinile, iar victimele fuseseră apucate de gât pe la spate spate.. Autops Autopsia ia medico medico-le -legal galăă mai stabil stabilise ise că asasin asasinul ul practi practicas casee acte acte de pedera pederasti stiee asupra celor opt victime. Din Din cerc cercet etăr ăril ilee de mai mai sus, sus, coro corobo bora rate te şi cu expe expert rtiz izaa făcu făcută tă de Servic Serviciul iul Pol Poliţi iţiei ei Tehnice, reieşea că o serie de urme digitale, relevate de pe sticla găsită lângă cadavrul desco descope perit rit în apro apropi piere ereaa Gării Gării Căţelu, Căţelu, erau perfect perfect identice identice cu anumite anumite urme digitale digitale relevate şi de pe o altă sticlă ce se găsise lângă cadavrul victimei ucise la Pipera se ajunge la concluzia hotărâtă că toate cele opt asasinate erau opera unuia şi aceluiaşi autor. Cercetările dactiloscopice întreprinse prin cazierul dactiloscopic mono-dactilar, pentru căutare căutareaa urmelo urmelorr relevat relevatee de pe cele două sticle, sticle, au avut drept rezultat rezultat constatar constatarea ea ca asasinul nu se găsea înregistrat în acest cazier. În afară de aceste urme digitale şi cele



















activaseră în ultimii 15 ani, a procedat la o verificare amănunţită a fişelor de cartotecă în care aceştia erau înregistraţi. După ce a consultat fără folos fişele asasinilor, clasificate după modul caracteristic în care operaseră, a început verificarea fişelor tâlharilor care, la rîndul lor erau clasificaţi după modul cum săvârşiseră faptele. Cercetarea s-a oprit în faţa fişei cu următorul conţinut: „SÂRCĂ ION, de ani 28, de fel din comuna Vâcău, jud. Sălaj, neştiutor de carte, de profesiu profesiune ne muncitor muncitor necalifica necalificat,t, fiul lui Alexan Alexandru dru şi Ana. Ana. Fără Fără domici domiciliu liu stabil stabil în Capitală. Reţinut pentru cercetări la 16 sept. 1939. înaintat Parchetului Ilfov la 20 sept. 1939, pentru tâlhărie. MODUL DE A OPERA: intră în vorbă cu tineri în căutare de lucru, cărora le propune angajamente avantaj avantajoase oase la anumite anumite ferme din jurul jurul Capitalei Capitalei şi, sub pretextul că-i conduce la aceste ferme, pleacă cu ei pe câmp, unde în locuri propi propice ce îi leagă leagă de mâini mâini şi de picio picioare are,, jefuin jefuindu du-i -i de îmbrăc îmbrăcămi ăminte nte şi bani, bani, lăsând lăsând victimele goale şi legate. Când pleacă cu victimele, cumpără băuturi tari şi mâncare. A săvârşit 6 asemenea tâlhării în jurul Capitalei şi alte 6 în jurul oraşului Arad, pentru care fapte a fost condamnat în anul 1936 la 2 ani închisoare, pe care a ispăşit-o în Penitenciarul Arad. Este un profesionist al tâlhăriei, care va repeta faptele ce a săvârşit". Comisarul, care făcuse împreună cu organele jandarmeriei investigaţiile la locul celor opt asasinate asasinate şi sesizase modul modul caracteris caracteristic tic în care aceste asasinate fuseseră săvârşite, a fost izbit imediat de punctul saliens al modului în care un infractor înregistrat pentru tâlhării în anul 1939, săvârşise atunci o serie de operaţiuni criminale.



















Dosarul de cazier al tâlharului a fost scos imediat şi în el s-a găsit foaia personală conţinând impresiunile digitale ce fuseseră luate cu ocazia cercetării tâlhăriilor trecute. O comp compar arar aree într întree aces aceste te im impr pres esiu iuni ni şi urme urmele le digi digita tale le găsi găsite te pe cele două sticle la recent recentele ele asasin asasinate ate,, confir confirmă mă în tot totul, ul, cons consta tata tare reaa făcu făcută tă în cart cartot otec ecil ilee modu modussoperan operandi, di, fiindc fiindcăă înt într-a r-adev devăr ăr urmele urmele găsite găsite pe sticlel sticlelee descop descoperit eritee în apropi apropiere ereaa cadavrelor şi care reprezentau un deget arătător şi mijlociu de la o mână dreaptă erau identice cu impresiunile degetului arătător şi mijlociu de la mâna dreaptă a tâlharului Sârcă Ion. Autorul celor opt asasinate fusese identificat, el nu era altul decât Sârcă Ion, care cu 4 ani înainte înainte săvârşise săvârşise acea serie de tâlhări tâlhăriii care care determina determinase se înregistr înregistrarea area lui în cartoteci cartotecile le modus-operandi. Câteva Câteva zile zile de la aceast aceastăă consta constatar tare, e, asasin asasinul ul a putut putut fi prins prins,, făcâ făcând nd mărt mărtur uris isir irii complete asupra modului cum săvârşise cele opt asasinate. Pe tineri îi amăgea cu aceleaşi promisiuni de a-i conduce la o fermă din apropierea Capitalei, pentru a ocupa un serviciu bine plătit. După săvârşirea tâlhăriilor din 1939 nu a stat în închisoare decât 2 ani, fiind trimis după aceea pe front pentru reabilitare. Dezertor din armată, revine în luna ianuarie 1943, în Bucu Bucure reşt şti, i, unde, unde, neavând neavând ocupaţie ocupaţie şi nici acte, a fost atras în cercul cercul unor bătrâni bătrâni pervertiţi sexual, care-l plăteau pentru a le satisface bestialele lor vicii. Astfel, el s-a pervertit, devenind un pederast activ şi, când a început în luna aprilie



















CAPITOLUL V- Concluzii sub aspect psihologic Trăsătura de bază a crimei în sine constă în caracterul ei periculos pentru individ şi pentru societate. Crimele în serie cauzează urmări grave în primul rând, pent pentru ru vict victim imee şi pent pentru ru fami famili liil ilee aces acesto tora ra,, în al doilea doilea rând urmări urmări grave grave se resimt şi la nivelul grupului socia sociall în care se petr petrec ec faptel faptele, e, produc producân ândd team teamă, ă, frustrare, indignare şi protest. Fenomenul criminal nu se manifestă ca fenomen izolat şi individual ci, în al treilea rând, ca un fenomen social. Sub aspectul acesta victimele şi pagubele sunt alarma că acesta este un pericol social real. De fapt, cercetări cercetările le psihologic psihologicee moderne-î moderne-înn special special cele amer americ ican ane, e, unde fenome fenomenul nul este este din păcate păcate foarte foarte grav grav prin prin amploa amploarea rea sa în cont contin inuă uă creşt creşter ereeevidenţiază şi costul social al crimelor de acest gen , alc ătu it din cos tul organelor organelo r de urmărire penală şi j ud e c ăt o r eş ti , d i n c o s tu l a p ar a t ul u i poliţi poliţiene enesc, sc, judici judiciar, ar, etc, etc, însărc însărcina inatt cu comb combat ater erea ea şi apăr apărar area ea împot mpotri riva va crim crimin inali alilo lorr în serie serie şi şi a cri crime melo lorr lor, inclusiv inclu siv a celor ce execu tă pedeps ele şi se află în diferite penitenciare. Prezentând un asemenea pericol social şi un asemenea cost social crimele în serie se înscriu în mod firesc în fenomenul crim crimin inal alit ităţ ăţii ii,, prov provoa oacă că reac reacţi ţiii



















doar forţa educaţiei perman permanent entee poate poate crea crea acele acele „tribun „tribunale ale interioar interioare" e" din conştiinţa umană, care fac practic inutile acţiunile tribunalelor oficiale. În ţara nostră fenomenul fenomenul crimelor în serie a reţinut reţinut atenţia atenţia mass-m mass-medi ediaa de-a lungul timpului din fericire doar de trei ori, cel mai cunoscut fiind „Rîmaru", ceea ce dovedeşte o anumită eficacitate a măsurilor de prevenire. În ceea ce priveşte sancţiunile penale, bolnavilor psihici care comit crime li se aplică, dintre măsurile de siguranţă internarea medicală, prevăzută la art.114 din Codul Penal. Cond Condam amna natu tull este este obli obliga gatt să efec efectu tuez ezee trat tratam amen entu tull într într-u -unn institut de specialitate până la însănătoşire. însănătoşire.





















BIBLIOGRAFIE

l.Dobrinoiu l.Dobrinoiu V., Pascu Pascu I., Molnar L, Nistorean Nistoreanuu Ghe., Ghe., Boroi Boroi A., Lazăr V. Drept PenalPartea generală, Bucureşti, Editura E ditura Europa Nova Nova ,1977. ,1977. 2.Dicţionar de psihologie, coordonator Noebert 5, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2000. 3.Dicţionar de sociologie, coordonator: Boudon R; Besnard Ph.Lecuyer B.P.,Bucureşti Editura Univers Enciclopedic, 1966 4.Coordonator Predescu V., Psihiatrie ,Ediţia a III-a,Vol.I, Bucureşti, Bucureşti, Editura Medicală Medicală,, 1989. 5.Di 5.Diag agno nost stic ic and and stat statis isti tica call manu manual al of ment mental al diso disord rder ers, s, Amer Americ ican an Psyc Psychi hiat atri ricc Association, Ediţia a IlI-a, Washington D.C. 1987. 6.Dicţionar enciclopedic, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1993.

Elemente de Psihopatologie La Criminalii in Serie

Recommend Documents