Coping-ul În Psihopatologie

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

ŞCOALA DOCTORALĂ DOMENIUL PSIHOLOGIE

 Rolul mecanismelor de apărare/coping în tulburarea tulburarea depresivă majoră (rezumat)

Coordonator ştiinţific:  Prof. univ. dr. Ruxandra RĂȘCANU 

 Doctorand:

CRAȘOVAN  Dănuț  Dănuț Ioan

2011

Pagina 1 din 40

STRUCTURA TEZEI

INTRODUCERE

CAPITOLUL

I.

MECANISMELE

DE

APĂRARE

PSIHICĂ.

NOŢIUNI

INTRODUCTIVE

I.1. REAPARIŢIA ŞI CREŞTEREA INTERESULUI PENTRU ANALIZA APĂRĂRII PSIHICE I.2. IMPORTANŢA ANALIZEI APĂRĂRII PSIHICE PENTRU DIAGNOSTICUL PSIHOPATOLOGIC ÎN CLINICA CONTEMPORANĂ I.3. RAPORTUL MECANISME DE APĂRARE - MECANISME DE COPING ÎN ANALIZA APĂRĂRII PSIHICE I.4. CRITERII UTILIZATE ÎN CASIFICAREA MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ I.5. INVENTARUL MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ CAPITOLUL II. MECANISMELE DE COPING II.1. INTRODUCERE II.2. ABORDARI TEORETICE ACTUALE ALE PROCESULUI DE COPING II.3. MECANISMELE DE COPING COPING ŞI MECANISMELE DE APĂRARE-

DIFERENŢE CONCEPTUALE ŞI DE NATURĂ TEHNICĂ II.4. EVOLUŢIA PROCESULUI DE COPING II.5. O RETROSPECTIVĂ RETROSPECTIVĂ ASUPRA ASUPRA TIPOLOGIEI TIPOLOGIEI MECANISMELOR MECANISMELOR DE COPING II.5.1. Tipologia lui Paulhan- Bourgeois şi Moos II.5.2. Automobilizarea

II.5.3. Coping pozitiv şi coping negativ II.5.4. Itemii testelor de evaluare a procesului de coping - criteriu de identificare a diferitelor strategii de coping II.6. MODELELE EXPLICATIVE ALE PROCESULUI DE COPING II.6.1. Modelul mecanismelor de coping succesiv

II.6.2. Modelul raţional în patru factori II.6.3. Modelul continuumului defensiv cognitiv II.6.4. Modelul temporal al procesului de coping

II.7. EVALUAREA EFICIENŢEI PROCESULUI DE COPING II.8.PARTICULARITĂŢILE II.8.PARTICULARITĂŢIL E EVALUĂRII STRATEGIILOR DE COPING CAPITOLUL III.

METODE UTILIZATE ÎN EVALUAREA MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ ŞI MECANISMELOR DE COPING III.1. RAPORTUL MECANISME DE APĂRARE - MECANISME DE COPING ŞI INFLUENŢA RAPORTULUI ASUPRA METODELOR DE EVALUARE A APĂRĂRII PSIHICE Pagina 2 din 40

STRUCTURA TEZEI

INTRODUCERE

CAPITOLUL

I.

MECANISMELE

DE

APĂRARE

PSIHICĂ.

NOŢIUNI

INTRODUCTIVE

I.1. REAPARIŢIA ŞI CREŞTEREA INTERESULUI PENTRU ANALIZA APĂRĂRII PSIHICE I.2. IMPORTANŢA ANALIZEI APĂRĂRII PSIHICE PENTRU DIAGNOSTICUL PSIHOPATOLOGIC ÎN CLINICA CONTEMPORANĂ I.3. RAPORTUL MECANISME DE APĂRARE - MECANISME DE COPING ÎN ANALIZA APĂRĂRII PSIHICE I.4. CRITERII UTILIZATE ÎN CASIFICAREA MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ I.5. INVENTARUL MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ CAPITOLUL II. MECANISMELE DE COPING II.1. INTRODUCERE II.2. ABORDARI TEORETICE ACTUALE ALE PROCESULUI DE COPING II.3. MECANISMELE DE COPING COPING ŞI MECANISMELE DE APĂRARE-

DIFERENŢE CONCEPTUALE ŞI DE NATURĂ TEHNICĂ II.4. EVOLUŢIA PROCESULUI DE COPING II.5. O RETROSPECTIVĂ RETROSPECTIVĂ ASUPRA ASUPRA TIPOLOGIEI TIPOLOGIEI MECANISMELOR MECANISMELOR DE COPING II.5.1. Tipologia lui Paulhan- Bourgeois şi Moos II.5.2. Automobilizarea

II.5.3. Coping pozitiv şi coping negativ II.5.4. Itemii testelor de evaluare a procesului de coping - criteriu de identificare a diferitelor strategii de coping II.6. MODELELE EXPLICATIVE ALE PROCESULUI DE COPING II.6.1. Modelul mecanismelor de coping succesiv

II.6.2. Modelul raţional în patru factori II.6.3. Modelul continuumului defensiv cognitiv II.6.4. Modelul temporal al procesului de coping

II.7. EVALUAREA EFICIENŢEI PROCESULUI DE COPING II.8.PARTICULARITĂŢILE II.8.PARTICULARITĂŢIL E EVALUĂRII STRATEGIILOR DE COPING CAPITOLUL III.

METODE UTILIZATE ÎN EVALUAREA MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ ŞI MECANISMELOR DE COPING III.1. RAPORTUL MECANISME DE APĂRARE - MECANISME DE COPING ŞI INFLUENŢA RAPORTULUI ASUPRA METODELOR DE EVALUARE A APĂRĂRII PSIHICE Pagina 2 din 40

III.2. METODE DE REZUMARE A FUNCŢIONĂRII DEFENSIVE III.3.TIPOLOGIA METODELOR DE EVALUARE A MECANISMELOR DE

APĂRARE/MECANISMELOR APĂRARE/MECANISMEL OR DE COPING III.4.INSTRUMENTE CU AUTORAPORTARE PENTRU EVALUAREA

APĂRĂRII PSIHICE III.4.1. Instrumente cu autoraportare pentru evaluarea mecanismelor de

apărare psihică apărare psihică III.4.1.1. Chestionarul Chestionarul Stilului Defensiv (DSQ - 60) III.4.1.2. Inventarul Mecanismelor Defensive (DMI)

III.4.1.3 Scala de evaluare a mecanismelor cognitive de apărare  psihică (SEMCA) III.4.2 Instrumente cu autoraportare pentru evaluarea strategiilor de coping III.4.2.1. Chestionarul COPE III.4.2.1.1. Dificultăţile evaluării strategiilor de coping

III.5. METODE DE EVALUARE A MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ BAZATE PE OBSERVATORI III.5.1. Metode proiective de evaluare a mecanismelor de apărare  psihică III.5.1.1.Testul Rorschach III.5.1.2. Scalele Defensive Rorschach (RDS)

III.5.1.3. Scalele de apărare Lerner (LDS) III.5.1.4. Testul mecanismului de apărare (DMT) III.5.1.5. Manualul mecanismelor de apărare (DMM) III.5.1.6.Limitele

metodelor

proiective

de

evaluare

a

mecanismelor de apărare psihică III.5.2. Metode de evaluare a mecanismelor de apărare psihică bazate  pe interviu şi date clinice III.5.2.1. Metoda Vignetei Clinice (scenetelor de viaţă) a lui Vaillant III.5.2.2. Scala Profilului Eului

III.5.2.3. Eficienţa Globală a Funcţionării Defensive III.5.2.4. Scala de Negare a lui Hackett şi Cassem III.5.2.5. Metoda Haan de evaluarea a mecanismele de apărare şi coping III.5.2.6. Inventarul Comportamentelor de Apărare III.5.2.7.Scala de evaluare a mecanismelor de apărare (DMRS) III.5.2.8.Evaluările mecanismului de apărare a egoului la adolescent

III.5.2.9.Evaluarea clinică a mecanismelor de apărare (CADM) III.5.2.10.Metodele Q-sort aplicate datelor din interviuri pentru

evaluarea mecanismelor de apărare III.5.2.10.1. Apărarea de tip Q III.5.2.10.2. Metoda Q-Sort a lui Vaillant Pagina 3 din 40

III.5.2.11.Limitele metodelor de evaluare clinică bazate pe interviu pentru evaluarea mecanismelor de apărare psihică CAPITOLUL IV. STUDIUL 1:

TRADUCEREA, ADAPTAREA ŞI VALIDAREA PE

POPULAŢIA DIN ROMÂNIA (N = 1011) A CHESTIONARULUI STILULUI DEFENSIV (DSQ - 60) PENTRU ANALIZA MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ IV.1. INTRODUCERE IV.2. OBIECTIVE REZULTATELOR IV.3. PREZENTAREA Ș I INTERPRETAREA REZULTATELOR IV.4. DISCUŢII CAPITOLUL V. STUDIUL 2:

TRADUCEREA, ADAPTAREA ŞI VALIDAREA PE

POPULAŢIA DIN ROMÂNIA   (N

= 1009) A CHESTIONARULUI COPE PENTRU ANALIZA MECANISMELOR DE COPING V.1. INTRODUCERE V.2. OBIECTIVE REZULTATELOR V.3. PREZENTAREA Ș I INTERPRETAREA REZULTATELOR

V.4. DISCUŢII CAPITOLUL VI. STUDIUL 3:

ROLUL MECANISMELOR DE APĂRARE/COPING ÎN TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ VI.1. INTRODUCERE

VI.1.1.Particularităţile defensive ale tulburarii depresive majore VI.1.2.Particularităţile procesului de coping în tulburările depresive VI.2. OBIECTIVE ŞI IPOTEZE VI.3. METODOLOGIE

VI.3.1. Participanţi VI.3.1.1. Date statistice descriptive eşantion clinic VI.3.1.2. Date statistice descriptive eşantion non -clinic VI.3.2. Metode folosite

VI.3.3. Procedură VI.3.4. Design

VI.4. REZULTATE OBŢINUTE PENTRU CELE 5 OBIECTIVE VI.5. CONCLUZII VI.6. LIMITELE STUDIULUI 3 VI.6. RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFIE ANEXE  60 (versiunea cu 60 de itemi). ANEXA I: Chestionarul DSQ –  60 ANEXA II: Chestionarul COPE. ANEXA III: Scala de atitudini disfuncţionale, forma A.

Pagina 4 din 40

ANEXA IV: Chestionar demografic. ANEXA V: Coeficienţi Alfa COPE. ANEXA VI: Coeficienţi Alfa DSQ –  60. ANEXA VII: Cotare DSQ –  60. ANEXA VIII: Cotare COPE. ANEXA IX: Valori medii pentru fiecare

item ce vor înlocui, prin rotunjire, valorile lipsă a itemilor respectivi pentru DSQ 60 (60 de itemi, câte 2 pentru fiecare m ecanism de apărare psihică) în cazul eşantionului realizat pe populaţie generală (N = 1011). ANEXA X: Valori medii pentru fiecare item ce vor înlocui, prin rotunjire, valorile lipsă a itemilor respectivi pentru COPE (60 de itemi, câte 4 pentru fiecare str ategie de coping) în cazul eşantionului realizat pe populaţie generală (N = 1009).

Pagina 5 din 40

INTRODUCERE

Prin introducerea în ultima ediţie a D.S.M. - IV- R a unui instrument de analiză a apărării  psihice  –  Scala de Funcţionare a Apărării  (APA, 2000/2003)  –  s-a recunoscut că abordarea faptului psihopatologic este imposibilă fără analiza apărării psihice (DSM IV nu diferențiază între mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping), concomitent existând şi tendinţa de creştere considerabilă a interesului pentru mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping şi diversificarea practică a utlizării acestora, aspect evidenţiat prin următoarele: mecanismele de apărare și coping au permis , inițial, înţelegerea funcţionării normale sau patologice a psihismului; ulterior, mecanismele de coping/apărare au dobândit rolul de indici diagnostici şi de evoluţie (predicţie) în psihoterapia tulburărilor psihice; utilizarea conceptului de mecanisme de coping/apărare în domenii ca medicina tulburărilor psihice, selecţia profesională, prevenţia şi educaţia sanitară (Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002); abordarea unor noi direcţii de cercetare în studiul mecanismelor de coping/apărare din punct de vedere al dezvoltării (ontogeneza şi perspectiva ciclului de viaţă), abordării cognitiviste (studiul relaţiilor dintre mecanismele de apărare şi strategiile de coping [David, 2006 b]) şi cantitativ comportamentalistă (evaluare). În aceste condiţii în ultimii ani  a crescut considerabil interesul cercetătorilor, având diferite orientări teoretice, pentru analiza mecanismelor de apărare psihică și mecanismelor de coping atât în evaluarea personalităţii (Cramer, 1991 a, b; 1998 a; 2000; 2006) cât şi a  psihopatologiei, monitorizarea funcţionării defensive, a schimbărilor care intervin, devenind un  bun instrument în evaluarea progresului şi rezultatului tratamentului (Bond, 2004). Astfel, prin identificarea rolului mecanismelor de apărare și de coping utilizate de subiectul uman diagnosticat cu tulburarea depresivă majoră se poate eficientiza intervenţia  psihoterapeutică, recuperarea şi prevenţia recăderii în termeni de timp şi costuri. Studiile clinice indică, în cazul tulburărilor depresive, utilizarea de către pacienţi a unor apărări cu adaptabilitate absentă sau foarte scăzută, motiv pentru care recuperarea în cazul tulburărilor depresive necesită identificarea şi ameliorarea defensei psihice a subiectului uman (Akkerman, Lewin, Carr, 1999; Kneepkens, Oakly, 1996; DeFife, Hilsenroth, 2005). În acest conte xt, al rolului mecanismelor de apărare și coping în tulburările depresive, o serie de cercetări recente sugerează valoarea  predictivă pe care o pot avea stilurile şi nivelurile defensive în planificarea şi succesul strategiilor terapeutice (în cazul tratamentelor psihoterapeutice de scurtă durată) atât în cazul depresiei/tulburării depresive majore (Van, Dekker, Penn, Abraham, Schoevers, 2009) cât şi  pentru populaţia generală, unde maturitatea apărărilor constituie un predictor eficient pentru nivelul sănătăţii mentale şi asigură o bună funcţionare socială cu costuri mai reduse în asistenţa sănătăţii (Vaillant, 1993 a; Vaillant, 1993 b; MacGregor, Davidson, Rowan, Barksdale, Maclean, 2003). Referitor la eficienţa unui tip sau altul de tratament în cazul depr esiei (psihoterapie sau medicaţie antidepresivă), unii autori (Mullen, Blanco, Voughn, Roose, 1999) au evidenţiat o serie de apărări care scad eficienţa medicaţiei antidepresive prescrise, existând şi studii cu rezultate diferite, dar în care tratamentul î l constituie psihoterapia (Hoglend, Perry, 1998; Bond, Perry, 2004; Hersoug, Sexton, Holglend, 2002). Bond (2004) notează că o parte importantă a rezultatelor psihoterapeutice se bazează pe înţelegerea particularităţilor defensive ale pacienţilor. În ceea ce priveşte diferenţele de gen referitoare la funcţionarea defensivă în cazul tulburării depresive majore (sub tratament psihoterapeutic psihodinamic suportiv de scurtă durată), Pagina 6 din 40

rezultatele au sugerat că nivelul defensei psihice este influenţat în mod dife rit de acest tip de tulburare (Van, Dekker, Penn, Abraham, Schoevers, 2009). În cercetările realizate pe eşantioane neclinice din cadrul populaţiei generale (Bullitt, Farber, 2002), rezultatele nu arată diferenţe individuale la nivelulul general de maturitate a apărărilor, dar au fost observate ansambluri defensive diferite, specifice celor două genuri (Cramer, 1991 b; Watson, Sinha, 1998), explicate prin modalităţile de socializare diferite care favorizează apariţia şi dezvoltarea unor apărări şi absenţa/inhibarea sau nivelul scăzut de funcţionare al altor apărări (Petraglia, Thygesen, Lecours, Drapeau, 2009).

Focalizarea tezei pe rolul mecanismelor de apărare/coping în TDM (tulburarea depresivă majoră) a fost determinată de amploarea luată de depresie, în diferitele ei forme, la subiectul contemporan. Conform unor studii realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Banca Mondială (World Health Report, 2002), patru din zece cazuri de dizabilităţi pentru persoanele cu vârsta de la cinci ani în sus sunt datorate tulburărilor mentale. În prezent, 28% din populaţia adultă şi 21% din populaţia infantilă îndeplines c criteriile complete pentru diagnosticarea unei tulburări mentale (Mental Health: A Report of the Surgeon General, 1999; http://minorityhealth.pitt.edu/archive/00000867/01/nnbbhs.pdf ). În acest context, o situaţie specială este reprezentată de tulburarea depresivă majoră (TDM [APA, 1994/2003]) care, în cazul ţărilor în curs de dezvoltare, constituie una dintre cauzele majore de dizabilitate. Mai mult, această tulburare se soldează frecvent cu decesul persoanei afectate prin suicid. Suicidul pe fondul tulburării depresive majore fiind una din principalele cauze de mortalitate ce pot fi prevenite în întreaga lume. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cinci procente din populaţ ia lumii suferă de depresie (Stiemerling, 2006). Costurile pentru tratamentul tulburărilor mentale în general, şi al tulburărilor depresive majore în special, sunt considerabile, sume uriaşe de bani sunt alocate cercetărilor care vizează găsirea unor metode de tratament cât mai eficiente şi îmbunătăţirea serviciilor către populaţie ( www.who.int/whr/2000/en/). Amploarea depresiei la subiectul contemporan, afectând toate grupele de vârstă şi mediile sociale, într -o continuă creştere, devenind „afecţiunea epocii contemporane” (David, 2006 a). Teza are ca scop (1) introducerea în circuitul științific românesc a două instrumente de analiză a apărării psihice (DSQ 60 și COPE) cu respectarea normelor de traducere, adaptare și validare ale ITC și cu acordul autorilor, cele două instrumente fiind aplicate pe eșantioane reprezentative de peste 1000 de participanți în cazul fiecărui instrument (studiul I și studiul II) având în vedere, totodată, necesitatea unor astfel de instrumente adaptate pe populație românească, respectiv (2) identificarea mecanismelor de apărare psihică și coping specifice în TDM  și rolul acestora în TDM. Referitor la obiectivele tezei se disting două categorii: obiective  preliminare și obiective  specifice. Obiectivele preliminare constau în traducerea, adaptarea și validarea pe populația din

România a două instrumente din circuitul științific internațional frecvent utilizate pentru analiza mecanismelor de apărare psihică (Chestionarul DSQ 60 [Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours, de Roten, 2008], singurul instrument actual ce util izează toate mecanismele de apărare psihică incluse în DSM IV R [APA, 2003 /2003]  –  studiul I ) și pentru analiza mecanismelor de coping (Chestionarul COPE [Carver, Scheier și Weintraub, 1989]  –  studiul II ), cele două instrumente cu Pagina 7 din 40

autoraportare având un grad de utilizare semnificativ în analiza apărării psihice a subiectului uman contemporan așa cum poate fi observat în prezent din cercetările publicate în revistele de specialitate (Craşovan, 2011; Drapeau, Thompson, Petraglia, Thygesen şi Lecours, 2011; Petraglia, Thygesen, Lecours, Drapeau, 2009; Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours, de Roten, 2008; Trijsburg, Bond, Drapeau, Thygesen, de Roten şi Duivenvoorden, 2003 ). Prin obiectivele specifice ale tezei ( studiul III ) vom urmări în mod concret, prin utilizarea

unor instrumente actuale din circuitul științific internațional traduse, adaptate și validate pe  populație românească, să identificăm: mecanismele de apărare psihică specifice pentru tulburarea depresivă majoră (TDM [obiectiv specific numărul 1]); mecanismele de coping specifice pentru TDM (obiectiv specific numărul 2); relația dintre mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping în TDM (obiectiv specific numărul 3); relația dintre mecanis mele de apărare psihică și atitudinile disfuncționale în TDM (obiectiv specific numărul 4); relația dintr e mecanismele de coping și atitudinile disfuncționale în TDM (obiectiv specific numărul 5).

STUDIUL 1: TRADUCEREA, ADAPTAREA ŞI VALIDAREA PE POPULAŢIA DIN ROMÂNIA (N = 1011) A CHESTIONARULUI STILULUI DEFENSIV ( DSQ - 60)

PENTRU ANALIZA MECANISMELOR DE APĂRARE PSIHICĂ Rezumat

Studiul vizează analiza validităţii versiunii în limba română a Chestionarul Stilului Defensiv (DSQ –  60, versiunea cu 60 de itemi). Studiul a cuprins următoarele două etape: (1) adaptarea DSQ  –   versiunea cu de 60 itemi (Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours, de Roten, 2008) în limba română şi aplicarea chestionarului la nivelul populaţiei generale (N = 1011) şi (2) analiza fidelităţii şi validităţii formei DSQ - 60  pe populaţie românească. S -a testat structura factorială a chestionarului prin analiza factorială confirmatorie. Analiza comparativă a rezultatelor obţinute arătă că indicii de potrivire pentru DSQ versiun ea cu 60 de itemi (30 mecanisme de apărare) susţin modelul cu trei factori supraordonați corelați care este, în general, mai adecvat pentru a fi folosit pentru populaţia din România. Consistenţa internă a chestionarului DSQ - 60 are valori între .10 şi .76 , iar la nivelul celor trei factori este de .73  pentru stilul distorsionării imaginii, .60 pentru stilul adaptativ şi .70 pentru reglarea afectivă, cea a factorului unic fiind .87, ceea ce sugerează o mai bună adecvare a modelului. Cuvinte cheie: adaptare, DSQ 60, analiză factorială confirmatorie, fidelitate, validitate. INTRODUCERE

În cadrul acestei cercetări va fi prezentat demersul argumentativ şi aplicativ de adaptare şi validare pe populaţie românească a unui instrument de evaluare a stilului defe nsiv, respectiv a mecanismelor de apărare psihică construit de Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours, de Roten în 2008, sub denumirea Chestionarul Stilului Defensiv versiunea cu 60 de itemi/DSQ –  60 ( Defense Style Questionnaire). În ultimul timp, unii autori (Bond, 2004) consideră Chestionarul DSQ ca fiind cel mai utilizat instrument de analiză a mecanismelor de apărare psihică, instrumentul fiind inclus în American Psychiatric Association’s Handbook of Psychiatric Measures (APA, 2000, apud Drapeau, Thompson, Petraglia, Thygesen și Lecours, 2011). Chestionarul DSQ 60 este rezultatul efortului de realizare a unui instrument de

măsurare a mecanismelor de apărare psihică compatibil cu mecanismele de apărare psihică incluse în DSM IV (APA, 1994/2003), fiecare mecanism fiind operaţionalizat prin intermediul a câte doi itemi. Pagina 8 din 40

de mecanisme de apărare î n DSM IV (APA, 1994/2003) s-a ,,oficializat” utilizarea tehnicii analizei mecanismelor de apărare psihică în clinica contemporană şi s-a recunoscut importanţa mecanismelor de apărare psihică (Thygesen ș i colaboratorii, 2008), DSM IV utilizând un instrument propriu de analiză a apărării psihice –  Scala de Funcționare a Apărării ( Defensive Functioning Scale/DFS ) prin care sunt operaţionalizate şi măsurate 27 de mecanisme defensive ( acuzarea refuzului ajutorului, afilierea, agresiunea pasivă, altruismul, anticiparea, anularea, autoafirmarea, autoobservaţia, deplasarea, devalorizarea, disocierea, fantezia autistă, formarea reacţie i, idealizarea, identificarea proiectivă, intelectualizarea, izolarea afectului, omnipotența, proiecția, raționalizarea, refuzul, reprimarea, scindarea, sublimarea, suprimarea, trecerea la acțiune şi umorul) împărțite conceptual şi empiric în următoarele grupe corelate definite nivele de apărare: (1) nivelul adaptativ ridicat  ( prin care se realizează o adaptare optimă în dominarea stresorilor permiţând frecvent o maximalizare a gratificației, conştientizarea intențională a sentimentelor, ideilor şi consecințelor lor, susținând echilibrul dintre motive opuse; de Prin introducerea celor 27

exemplu: anticiparea, afilierea, altruismul, umorul, autoafirmarea, autoobservarea, sublimarea şi suprimarea), (2) nivelul inhibițiilor mentale /formarea compromisului (permite menţinerea

în afara conştiinței a ideilor, sentimentelor, amintirilor, dorințelor sau a fricilor posibil amenințătoare; de exemplu: deplasearea, disocierea, intelectualizarea, izolarea afectului, formarea reacției, represiunea şi anularea); (3) nivelul minor de distorsionare a imaginii (determină distorsiuni în imaginea de sine, imaginea corporală ori imaginea altora, aspecte ce  permit reglarea stimei de sine a subiectului; de exemplu: devalorizarea, idealizarea şi omnipotența); (4) nivelul de dezavuare  (nivel care permite subiectului uman ținerea stresorilor, impulsurilor, ideilor, afectelor sau responsanilităților neplăcute şi inacceptabile în afara conştiinței cu sau fără o atribuire eronată a acestora unor cauze externe; de exemplu: negarea, proiecția şi raționalizarea); (5) nivelul major de distorsionare a imaginii (având ca specific distorsionarea grosieră sau atribuirea eronată a imaginii de sine sau de alții; de exemplu: fantezie autistă, identificarea proiectivă şi scindarea imaginii de sine ori a imaginii altora); (6) nivelul de acțiune ( o funcționare a apărării psihice a subiectului prin care stresorii interni sau externi sunt trataţi prin acțiune sau abținere; de exemplu: trecerea la acțiune, retragerea apatică, acuzarea refuzării ajutorului şi agresiune pasivă); si (7)   nivelul de dereglarea a apărării (este caracterizat prin incapacitatea adaptării/reglării apărării de a restrânge reacția individului la stresorii interni sau externi ceea ce determină o ruptură  pronunțată cu realitatea obiectivă; de exemplu: proiecția delirantă, negarea psihotică şi distorsiunea psihotică). Prin elaborarea versiunii DSQ 60 (Thygesen și colaboratorii, 2008) s -a dorit, dintr-un  punct de vedere, realizarea unei versiuni a instrumentului compatibilă cu mecanismele de apărare incluse în DSM IV (APA, 1994/2000/2003) iar, din alt punct de vedere, optimizarea calităţilor psihometrice ale instrumentului (a fidelităţii şi validităţii), acest ultim punct de vedere a fost şi factorul determinant al numeroaselor versiuni ale DSQ, cu 40, 42, 81, 88 şi,  prin această ultimă versiune, cu 60 de itemi pentru care s -a raportat calităţi psihometrice superioare faţă de versunile anterioare (Trijsburg, Bond, Drapeau, Thygesen,   de Roten și Duivenvoorden, 2003).

Conceptul ,,analiza apărării psihice” implică o serie de dispute referitoare la alte două concepte ce stau la baza conceptului de ,,analiză a apărării psihice”, respectiv conceptele de mecanisme de apărare psihică şi mecanisme de coping, sensurile acestora fiind în continuă dezbatere datorită evoluţiei tehnicii de analiză a apărării psihice şi, pe de altă parte, utilizării acestei tehnici în toate domeniile psihologiei. Din punct de vedere al clarificării conceptuale  Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, DSM IV R (APA, 1994/2003), nu

diferenţiază cele două modalităţi de apărare intrapsihică –  mecanismele de apărare psihică şi mecanismele de coping  –, cele două modalităţi defensive având o definiţie comună, fiind Pagina 9 din 40

considerate  procese psihologice automate, inconştiente prin care subiectul uman se  protejează contra anxietăţii şi contra conştientizării pericolelor sau stresorilor interni sau externi” (APA, 2003, pagina 807 ), deşi între cele două modalităţi există diferenţe semnificative atât la nivel conceptual cât şi la nivelul finalităţii  la care ajunge subiectul uman

 prin utilizarea uneia sau alteia din cele două modalităţi defensive în pofida faptului că scopul ambelor mecanisme este adaptarea globală a subiectului uman. Dincolo de definiţiile celor două modalităţi defensive (vezi: Iones cu, Jacquet, Lhote, 2002; Blackman, 2009; APA 1994/2003) există o părere comună privind departajarea acestor două modalităţi defensive. Astfel, mecanismele de apărare, considerate  ,,procese psihice inconştiente, care vizează reducerea sau anularea efectel or neplăcute ale pericolelor reale sau imaginare, remaniind realitatea internă şi/sau externă, şi ale căror manifestări - comportamente, idei şi afecte pot fi conştiente sau inconştiente” (Ionescu și colaboratorii, 2002, pagina 35), sau pot fi definite ca

operaţii mentale prin care sunt înlăturate din conştiinţă componente ale afectelor neplăcute (Blackman, 2009) au ca şi caracteristică definitorie faptul că sunt imature, retroactive, în mare măsură inconştiente şi cu nivel adaptativ scăzut sau absent. Spre  deosebire de mecanismele de apărare psihică mecanismele de coping [definite ca: (1) „ansamblul eforturilor cognitive şi comportamentale destinate controlării, reducerii sau tolerării exigenţelor interne şi externe care ameninţă sau depăşesc resursele unui individ” (Lazarus şi Folkman, 1984 apud Ionescu și colaboratorii, 2002, pagina 116) ori (2) „procesul activ prin care individul, graţie autoaprecierii propriilor activităţi, a motivaţiilor sale, face faţă unei situaţii stresante şi reuşeşte să o controleze” (Bloch, Chemana, Depret, Gallo, Leconte, Le Ny, Postel, Reuchlin,

2006, pagina 273)] sunt mature, în mare măsură conştientizabile şi cu nivel adaptativ ridicat,  proactive.

După cum a fost demonstrat de diferiţi autori (Ionescu și colaboratorii, 2002; Blackman, 2009), identificarea apărărilor utilizate atât de subiecţii umani fără afecţiuni  psihice sau trecut psihiatric, cât şi pentru subiecţii cu afecţiuni psihice este decisivă uneori  pentru evoluţia ulterioară a subiectului normal sau a afecţiunii, pentru alegerea modului de abordare a subiectului şi a metodei de intervenţie (psihoterapie sau medicaţie), cât şi pentru  prevenţia recăderii după ameliorare sau după tratament şi recuperarea integrală.

Dificultăţile evaluării mecanismelor de apărare psihică. În pofida numeroaselor instrumente (şi versiunilor acestora) de analiză a mecanismelor de apărare psihică (Craşovan, 2011 ; Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002) procedura de evaluare a mecanismelor de apărare psihică are o serie de minusuri din punct de vedere a calităţilor psihometrice, fapt pentru care încă ramâne obiect al cercetării în condiţiile în care definiţiile mecanismelor de apărare psihică au fost precizate. Un alt minus îl constituie modalitatea de administrare a instrumentelor, majoritatea cu autoadministrare/autoraportare,

utilizate în evaluarea mecanismelor de apărare psihică şi, totodată, orientările teoretice diferite şi absenţa conexiunii dintre cercetarea asupra mecanismelor de apărare şi clinică, aspecte ce nu permit realizarea unei evaluări uniforme, obiective din punct de vedere psihometric. După Stone, Greenberg, Kennedy -Moore şi Newman (1991), dificultăţile majorităţii scalelor de evaluare a mecanismelor de apărare şi strategiilor de coping se rezumă la trei  probleme: (1) domeniul problemei/contextul său (anumite mecanisme de apărare nu sunt aplicabile în toate domeniile, respectiv itemii nu sunt aplicabili în toate domeniile); (2)  perioada (la scalele la care subiectul trebuie să răspundă privind o perioadă precisă nu există certitudinea că subiectul răspunde referindu -se la reacţiile imediate sau la strategiile activate mai târziu, după săptămâni sau luni de zile; datorită acestui fapt nu avem certitudinea că strategiile măsurate sunt egale fără a fi influenţate de intervenţia unor variabilele noncontrolate datorate faptului că perioada de timp poate fi foarte lungă) şi (3) cheia răspunsurilor prin care se realizează interpretarea (în general, instrumentele de evaluare a Pagina 10 din 40

strategiilor de coping utilizează o scală Likert, astfel încât nu este întotdeauna evident ce vrea să spună persoana evaluată când răspunsul are forma, de exemplu, „uneori” sau „adesea” sau când alege o variantă de răspuns între 1 şi 5 sau între 1 şi 9). Metodele de analiză a apărării psihice se prezintă sub forma a două mari categorii de instrumente: (1) instrumentele cu autoraportare, criticate deoarece reflectă numai derivatele conştiente, pierzând esenţa mecanismelor de apărare , considerate  procese psihice inconştiente, totodată autoraportarea fiind sensibilă şi la patologia curentă a subiectului uman, de tipul depresiei şi anxietăţii (Bond, 2004) şi (2) instrumente de evaluare bazate pe observatori  pentru a deduce operaţiuni defensive care pot fi împărţite, la rândul lor, în alte trei subcategorii: (a) metodele de interviu (care utilizează evaluările observatorilor) considerate standarde ale măsurării stilurilor defensive (Van, Dekker, Penn, Abraham, Schoevers, 2009), între cele două metode (instrumente cu autoraportare şi metodele de interviu) de evaluare şi diagnostic a defensei psihice existând o relaţie neclară, unele din studiile realizate descoperind asocieri modeste între ele (Perry, Hoglend, 1998) sau absenţa asocierii (Hersoug, Sexton, Hoglend, 2002); (b) testele proiective,  categorie de metode ce

constă în asociaţiile libere ale subiectului, plecând de la premiza existenţei unui stimul concret sau având un grad variabil de ambiguitate şi prin care se obţin informaţii referitoare la modul de funcţionare al eului, la gradul în care este infiltrat de mecanismele de apărare, la nivelul de maturitate al defensei, la tipul mecanismelor defensive şi, în ansamblu, la vitalitatea şi forţa eului în procesul de adaptare la realitate şi de medierea între sine, realitate şi supraeu şi (c) metoda clinică, utilizată frecvent în ţările anglo -saxone, fundamentată pe evaluarea clinică având la bază definiţii explicite pentru mecanismele de apărare şi o metodologie specifică (Ablon şi colab., 1974; Hackett şi Cassem, 1974; Vaillant, 1976), combinând interviul, observaţia şi experienţa clinică a evaluatorilor. DESCRIEREA INSTRUMENTULUI Chestionarul Stilului Defensiv (DSQ - 60) este un instrument cu autoraportare cu 60

de itemi utilizat pentru analiza mecanismelor de apărare psihică elaborat de Thygesen și colaboratorii (2008), reprezentând o variantă prescurtată a variantei originale a chestionarului construit de Bond (1986).

Această versiune a chestionarului DSQ are următoarele avantaje: include cele 30 de mecanisme de apărare din DSM IV (APA, 1994/2003), fiecare apărare fiind cuprinsă în 2 itemi, permiţând astfel o abordare actuală a funcţionării defensive; timp redus de aplicare. Chestionarul DSQ 60 permite o rezumare a funcţionării defensive în următorii trei indicatori: i.  Funcţionarea defensivă globală, o măsură defensive a subiectului uman. ii. Stilul defensiv, obţinut în urma analizei

a maturităţii generale a funcţionării

factoriale şi de confirmare şi care eficientizează modelul trifactorial al DSQ 60 cuprinzând trei factori: 1) Stilul distorsionării imaginii, considerat nivelul imatur al funcţionării defensive, include: lamentarea însoţită de respingerea ajutorului, clivajul de sine/celuilalt,  proiecţia şi identificarea proiectivă, 2) Stilul de reglare afectivă, considerat nivelul mediu de funcţionare defensivă, include:

intelectualizarea, disocierea, izolarea, fantasmarea, 3) Stilul adaptativ, considerat nivelul matur al funcţionării defensive, include: sublimarea, autoobservarea, umorul, anticiparea, autoafirmarea. iii.  Ierarhia cu 7 niveluri a scalei de estimare a mecanismelor de apărare, are la bază

ierarhia cu 7 niveluri elaborată de Perry (vezi Defense mechanism rating scale –  DMRS  – Perry şi Kardos, 1995), atribuirea nivelurilor fiind determinată de scorurile mecanismelor individuale din DSQ 60, nivelurile inferioare sunt considerate imature şi Pagina 11 din 40

cu grad adaptativ redus în timp ce nivelurile superioare sunt considerate mature şi adaptative: 1)  Nivelul acţiunii,

include: lamentarea însoţită de respingerea ajutorului, agresivitatea  pasivă, trecerea la act; 2)  Nivelul distorsiunii majore a imaginii , include: identificarea proiectivă, clivajul sinelui/obiectului; 3)  Nivelul refuzului

asumării

răspunderii, include: fantasmarea,

raţionalizarea,

 proiecţia, negarea; 4)  Nivelul distorsiunii minore a imaginii, include: devalorizarea de sine/a celuilalt,

idealizare a sinelui/celuilalt, omnipotenţa; 5)  Nivelul nevrotic, include: deplasarea, formaţiunea reacţională, disocierea, refular ea; 6)  Nivelul obsesional , include: izolarea afectului, intelectualizarea, anularea; 7)  Nivelul adaptativ, include: reprimarea, sublimarea, autoafirmarea, autoobservarea, umorul, anticiparea, altruismul, afilierea.

De asemenea, DSQ 60 permite şi măsurarea mecanismelor individuale de apărare. Scorul pentru fiecare mecanism de apărare se obţine prin însumarea variantei de răspuns (aleasă de participant pe scala de la 1 la 9) de la fiecare din cei 2 itemi care corespund mecanismului respectiv de apărare. Nu există itemi cu scorare inversă. De exemplu, pentru altruism sunt însumate răspunsurile de la itemii 1 şi 40. Mecanismele de apărare evaluate de DSQ 60: afiliere, agresivitatea pasivă, altruism, anticipare, anulare, autoafirmare, autoobservare, clivajul celuilalt, clivajul sinelui, deplasare,

devalorizarea celuilalt, devalorizarea de sine, disociere, fantasmare, formaţiune reacţională, idealizare, identificarea proiectivă, intelectualizare, izolare, lamentarea însoţită de refuzul ajutorului, negare, omnipotenţă, proiecţie, raţionalizare, refulare, reprimare, retragere, sublimare, trecerea la act, umor.  Proprietăţile psihometrice ale chestionarului DSQ 60. Rezultatul coeficientului alfa utilizat pentru determinarea consistenţei interne este inclus în intervalul med iu pentru Stilul de

distorsionare a imaginii (α = 0,64) şi pentru Stilul adaptativ (α = 0,62) în timp ce pentru Stilul de reglare afectivă rezultatul este ceva mai mare (α = 0,72). Rezultatele comparate cu cercetările anterioare asupra DSQ 60 sugerează că este necesară îmbunătaţirea proprietăţilor  psihometrice înainte de utilizarea pe scară largă cu toate că această versiune a instrumentului este mai fidelă decât versiunile anterioare cu 81 de itemi (Bond, 1986) sau cu 40 de itemi (Andrews, Singh, Bond, 1993) din punct de vedere psihometric ( Trijsburg și colaboratorii, 2003; Thygesen și colaboratorii, 2008) OBIECTIVE

Cercetarea de faţă a urmărit adaptarea Chestionarul Stilului Defensiv versiunea cu 60 itemi (Thygesen și colaboratorii, 2008) în limba română, analiza fidelităţii şi validităţii DSQ 60 pe populaţie românească.

Procedura de adaptare a instrumentului în limba română Adaptarea Chestionarului DSQ 60 în România s -a făcut pe o perioadă de aproximativ 2 ani, începând cu luna ianuarie 2009 până în luna martie 2011. Adaptarea culturală a DSQ 60 este conformă cu normele ITC (Hambleton, 2001) de transpunere culturală. În vederea adaptării Chestionarul Stilului Defensiv versiunea cu 60 itemi (Thygesen și colaboratorii, 2008) în limba română, am derulat o procedură de traducere prin tehnica retroversiunii. Astfel, itemii chestionarului au fost traduşi din limba engleză în limba română de către traducători din mediul academic (profesori universitari), lucrând sub rigorile  procedurii double- blind. Iniţial un traducător a tradus itemii din limba engleză în limba română, iar apoi, un alt traducător a fost contractat în scopul traducerii în limba engleză a Pagina 12 din 40

 primei traduceri în limba română a chestionarului. Itemii în limba engleză obţinuţi în această etapă au fost comparaţi cu itemii probei originale în limba engleză. În final, forma chestionarelor, respectiv elementele de încadrare în context a itemilor a fost optimizată, fiind necesară unei mai bune înţelegeri a semnificaţiei itemilor. În baza corespondenţelor identificate, traducerea în limba română a fost considerată o versiune adecvată în limba română a instrumentului original. Participanţi

Derularea studiului a presupus aplicarea chestionarului DSQ 60 unui număr de 1200 de subiecţi. Din totalul de 1200 de chestionare aplicate au fost completate şi introduse în analizele ulterioare (analize factoriale confirmatorii, analiza fidelităţii şi validităţii) doar 1011 seturi de răspunsuri (N = 1011), fiind eliminate 189 de seturi de răspunsuri deoarece erau incomplete sau numărul itemilor fără răspuns era mai mare de 3 itemi per chestionar. Pentru situaţia în care numărul itemilor fără răspuns era de maxim 3, valoarea lipsă a fost completată cu media itemului respectiv raportată la valoarea medie a tuturor celorlalţi itemi completaţi. În ceea ce priveşte caracteristicile demografice ale eşantionului testat raportat la numărul de scoruri rămase în analiză, chestionarul DSQ 60 a fost aplicat unui număr de 360  bărbaţi (35,6 %) şi 651 de femei (64,4 %), vârsta medie a respondenţilor fiind de 29, 9 ani (în intervalul de vârstă cuprins între 18 şi 71 de ani) iar nivelul de educaţie absolvit este cuprins între nivelul 1 şi nivelul 7, unde 1 corespunde nivelului liceal (440 subiecţi/43,5 %), 2  postliceal (76 subiecţi/7,5 %), 3 colegiu - trei ani (243 subiecţi/24%), 4 facultate - patru, cinci sau şase ani (175 subiecţi/17,3 %), 5 masterat (57 subiecţi/5,6 %), 6 doctorat (6 subiecţi/6 %) şi 7 pentru alte situaţii - 10 clase sau sub 10 clase (14 subiecţi/1,4 %).

PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR  Analiză statistică a datelor a vizat testarea structurii factoriale a DSQ 60 prin analiză factorială confirmatorie. În acest sens s -a procedat la analiza factorială confirmatorie deoarece metoda permite testarea gradului de adecvare a unor modele stabilite a priori (Sava, 2004). Testarea modelele specificate s-a realizat cu ajutorul programului statistic AMOS 18 (Arbuckle și Wothke, 1999; Arbuckle, 2007). Pentru estimare s-a folosit metoda maximum likelyhood , iar indicii de potrivire folosiți pentru a evalua gradul de adecvare a modelelor au

fost selectați astfel încât să nu fie influențați de mărimea eșantionului (rădăcina pătrată a mediei erorii de aproximare - root-mean-square error of approximation - RMSEA) sau de metoda de estimare folosită (indicele calității potrivirii –  goodness of fit index  –  GFI; și indicele ajustat al calității potrivirii –  adjusted goodness of fit index - AGFI) (Fan, Thompson și Wang, 1999) .

Analizele au fost derulate pe un eșantion de 1011 participanți. Au fost testate șase modele alternative (vezi tabelul 1.1.), folosind modelarea prin ecuații structurale ( structural equation modeling  –  SEM). 1) 2)

Modelele testate sunt: un model de bază care specifica existența a 30 de factori independenți; un model cu un factor supraordonat unic , care specifică existența

unui factor ce

explică dispersia tuturor celor 30 de factori; 3)

un model cu 3 factori supraordonați necorelați, conform modelului trifactorial ce

definește: stilul distorsionării imaginii, stilul de reglare afectivă și stilul adaptiv; 4)

un model cu 3 factori supraordonați corelați, conform modelului trifactorial ce definește: stilul distorsionării imaginii, stilul de reglare afectivă și stil ul adaptiv; 5) un model cu 7 factori supraordonați necorelați, conform modelului propus de Perry (1990);

Pagina 13 din 40

6) un model cu 7 factori supraordonați corelați, conform modelului propus de Perry (1990). Tabelul 1.1. Indicii de potrivire ai modelelor testate pe DSQ 60.

χ² GFI/AGFI RMSEA 30 factori independenți χ²(1740) = 11406,94, p< .001 .54/.51 .074 χ²(1680) = 6625,95, p< .001 1 factor supraordonat unic .75/.73 .054 3 factori supraordonați necorelați χ² (336) = 1722,29, p<. 001  .89/.86 .064 3 factori supraordonați corelați χ² (333) = 1201, p<. 001 .91/.90 .051 7 factori supraordonați necorelați χ² (1566) = 7903,96, p<. 001 .72/.70 .063 7 factori supraordonați corelați χ² (1551) = 5876,54, p<. 001 .81/.79 .053 Model

După cum se poate observa din valorile indicatorilor de potrivire şi comparare din tabelul 1, răspunsurile subiecților la DSQ 60 pot fi interpretate în mare măsură folosind modelul celor trei factori supraordonați corelați. Pentru a interpreta indicii de potrivire s-au luat în considerare recomandările lui Sava (2004), Schreiber, Nora, Stage, Barlow şi King (2006) şi Garson (2008) S -au examinat următorii indicatori din AMOS: χ 2, GFI, AGFI şi RMSEA. În urma analizei indicilor de  potrivire s-a constatat că valoarea raportului χ 2/df (χ 2relativ) este 3,6, valoare cosiderată acceptabilă ca indice de potrivire a modelului, fiind sub pragul maxim acceptabil de 5 recomandat de Schumacker, Lomax (2004 apud Garson 2008). Indicatorul GFI are o valoare de .91, ceea ce indică un model bun iar indicatorul AGFI are valoarea de .90 indicând, de

asemenea, un model bun (având ca reper valorile date de Sava, 2004). Indicatorul RMSEA este .051, fiind în intervalul de încredere cuprins între .048 –  .054, valori ce indică, d in nou, un model acceptabil. De asemenea indicatorul de comparare CFI are valoarea de .81, o

valoare acceptabilă, la fel IFI (.81), iar indicatorul Hoelter are valoarea de 317 (la .05). Analiza factorială confirmatorie a arătat o potrivire bună pentru mod elul cu trei factori supraordonați corelați, indicatorii de potrivire și comparare au valori bune (GFI, AGFI) sau acceptabile (CFI, IFI) (Garson, 2008; Schreiber și colaboratorii, 2006). Astfel, modelul care a  presupus existenţa a a trei factori este cel m ai adecvat datelor noastre. Gradul de saturare a itemilor în factori se poate observa în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Gradul de saturare a itemilor în  Mecanisme defensive (n  Factor 1 = 14)  Distorsionare imagine Clivajul celuilalt .73 Clivajul de sine .99 Identificarea proiectivă  .78

factori.  Factor 2  Adaptativ

 Factor 3  Reglare afectivă

Lamentarea însoțită de refuzul ajutorului

Proiecția

.95 .81

Anticiparea Sublimarea Umorul Autoobservarea Autoafirmarea Disocierea Fantasmarea Intelectualizarea Izolarea

.77 .38 .46 .95 .89 .99 .70 .99 .89

Pagina 14 din 40

În concluzie, răspunsurile subiecților la DSQ 60, versiunea cu 60 de itemi, pentru  populaţia românească pot fi interpretate folosind modelul adecvat care specifică existenţa a trei factori supraordonaţi corelaţi (așa cum se poate observa din tabelul 1.3., corelațiile dintre factori sunt foarte scăzute cu excepția corelației dintre distorsionarea imaginii și reglarea afectivă). Tabelul 1.3. Corelaţii inter -factori DSQ 60 Distorsionare imagine Distorsionare imagine Adaptativ Reglare

afectivă

Adaptativ

Reglare

afectivă

1,000 0,005

1,000

0,914

0,062

1,000

 Nota: N = 1011. Coeficienţii de corelaţie semnalaţi cu bold sunt semnificativi la p < .01.

În ceea ce priveşte consistenţa internă a Chestionarului DSQ 60 pe populaţie românescă, coeficientul alfa Cronbach pentru cele 30 de mecanisme de apărare este cuprins între .10 (represie) şi .76 (retragere), valoarea medie a coeficientului alfa pentru cele   30 de mecanisme fiind de .34, consistenţa internă a factorului unic este de .87, iar la nivelul celor trei factori consistenţa internă este de .73 pentru stilul distorsionării imaginii, .60 pentru stilul adaptativ şi .70 pentru reglarea afectivă, rezult atele fiind similare cu cele din alte studii (Thygesen și colaboratorii, 2008) în care a fost obținut același model trifactorial cu consistența internă de .64 pentru stilul distorsionării imaginii, .72 pentru stilul reglării afective și .61 pentru stilul adaptativ. După cum se poate observa consistenţa internă a factorului unic (.87) pentru modelul aplicabil pe populație românească este în mod constant superioară consistenţelor interne ale celor trei factori. Consistența internă a mecanismelor de coping incluse în cei patru factori se poate observa în tabelul 1.4. Un astfel de rezultat ne determină să considerăm modelul cu trei factori corelați ca fiind cel mai adecvat pentru utilizarea Chestionarului DSQ 60 versiunea cu 60 de itemi în România. Tabelul 1.4.

Ststistici descriptive DSQ 60: media, abaterea standard și coeficientul Alfa Cronbach pentru cele 14 mecanisme de apărare. factori m mecanism de apărare (n = 14) σ α factorul 1 clivajul celuilalt (stilul clivajul de sine distorsionării identificarea proiectivă imaginii) lamentarea însoțită de refuzul ajutorului

 proiecția factorul 2 ( stilul adaptativ)

factorul 3 ( stilul reglării afective)

anticiparea sublimarea umorul autoobservarea autoafirmarea disocierea fantasmarea intelectualizarea izolarea

Pagina 15 din 40

4,99 3,88 4,39 3,61 4,29

2,83 2,82 2,58 2,62 2,61

.49 .30 .27 .44 .64

5,86 4,90 5,72 6,59 6,78

2,51 2,80 2,61 2,29 2,29

.27 .38 .38 .46 .32

3,89 3,32 4,86 4,75

2,63 2,59 2,73 2,81

.21 .71 .33 .32

DISCUŢII Scopul acestui studiu a fost traducerea, adaptarea şi identificarea structurii factoriale  pentru populaţia românescă a Chestionarului DSQ versiunea cu 60 de itemi grupaţi în 30 de mecanisme de apărare, câte doi itemi pentru fiecare mecanism de apărare (Thygesen și colaboratorii, 2008).

Analiza factorială a confirmat structura trifactorială a chestionarului pe populaţia românească, rezultatele fiind concordante în mare măsură cu rezultatele cercetărilor anterioare (Andrews și colaboratorii, 1993; Thygesen și colaboratorii, 2008) asupra structurii factoriale a Chestionarului DSQ 60.

În modelul cu trei factori supraordonați corelați, considerat adecvat pentru populaț ia românească, primul factor, definit  stilul distorsionării imaginii,  include clivajul celuilalt,  proiecția, identificarea proiectivă, clivajul de sine și lamentarea însoțită de refuzul ajutorului, acest factor având o structură identică cu cea obținută de Thygesen și colaboratorii (2008), reunind mecanisme defensive cu nivel adaptativ scăzut. Al doilea factor, definit  stilul adaptativ, include sublimarea, umorul, autoobservarea,

autoafirmarea și anticiparea, structura acestui factor fiind identică celei obținute de Thygesen și colaboratorii (2008) și similară în mare măsură cu structura acestui factor obținută de Andrews și colaboratorii (1993), stilul adaptativ include sublimarea, umorul, anticiparea și suprimarea, mecanismele specifice acestui stil defensiv au un pronunțat caracter adaptativ,  permițând o reprezentare adecvată de sine a subiectului uman, concomitentă unor comportamente utile atât subiectului cât și celorlalți. Al treilea factor, definit  stilul reglării afective, include utilizarea disocierii,

fantasmării, intelectualizării și izolării, structura acestui factor fiind identică cu cea a factorului identificat de Thygesen și colaboratorii (2008) și definit cu aceeași etichetă –  stilul reglării afective, mecanismele de apărare specifice acestui stil defensiv au ca scop comun separarea sau distanțarea afectului de ceva destul de problematic sau periculos pentru a fi conștientizat de subiectul uman. Consistenţa internă a Chestionarului DSQ 60 pe populaţie românească pot fi apreciată şi prin comparaţie cu valorile versiunii originale a Chestionarului DSQ 60  pentru cele trei stiluri defensive (Thygesen și colaboratorii, 2008). Prin acest studiu s-a încercat eliminarea unora din limitele menționate de alți autori (Thygesen și colaboratorii, 2008; Petraglia, Thygesen, Lecours, Drapeau, 2009) pentru DSQ 60. Astfel, volumul eșantionului utilizat (N = 1011) este superior numeric eșantioanelor raportate de alte cercetari în care s -a utilizat DSQ 60; chestionarul a fost aplicat pe populația generală și nu doar pe studenți (fără a exclude această categorie de subiecți) sub rezerva faptului că aproximativ jumătate din subiecți au o formă de studii superioare; subiecții acoperă un interval de vârstă cuprins între 18 și 71 de ani cu menționarea faptului că acoperirea pe categorii de vârstă scade concomitent cu creșterea vârstei subiecților participanți la studiu.

În concluzie, rezultatele cercetării sunt suţinute şi de rezultatele altor cercetări anterioare, în mare măsură de rezultatele obținute de Thygesen și colaboratorii (2008), astfel versiunea românească a Chestionarului DSQ 60 este adecvată pentru evaluarea stilului defensiv având o fidelitate şi validitate acceptabilă.

Pagina 16 din 40

TRADUCEREA, ADAPTAREA ŞI VALIDAREA PE POPULAŢIA DIN ROMÂNIA   (N = 1009) A CHESTIONARULUI COPE   PENTRU STUDIUL

2:

ANALIZA MECANISMELOR DE COPING Rezumat

Scopul acestui studiu este analiza validității versiunii în limba română a Chestionarului COPE (Carver, Scheier și Weintraub, 1989) , versiunea cu 60 de itemi (versiune ce include 15 strategii de coping) şi, totodată, depăşirea unora din limitele raportate în alte cercetări anterioare referitoare la tipul de populaţie şi volumul eşantionului . Studiul a cuprins două etape: (1) adaptarea COPE, versiune cu 60 itemi , în limba română şi aplicarea instrumentului la nivelul populaţiei generale (N = 1009); (2) analiza validităţii versiunii COPE cu 60 de itemi  pe populaţie românească. S -a testat structura factorială a chestionarului prin analiza factorială confirmatorie. Analiza comparativă a rezultatelor obţinute arătă că indicii de potrivire pentru COPE versiunea cu 60 de itemi (15 strategii de coping) susţin modelul cu patru factori corelați care este, în general, mai adecvat pentru a fi folosit pentru populaţia din România. Pe  populaţie românească coeficientul alfa Cronbach pentru cele 15 scale este cuprins între . 48 (abţinere) şi .92 (consumul de substanţe), valoarea medie a coeficientului alfa pentru cele 15 subscale fiind de .70, iar la nivelul celor patru factori consistenţa internă este .84 pentru coping focalizat pe problemă, .72 pentru coping focalizat pe emoţii, .82 pentru coping focalizat pe suportul social şi .73 pentru coping evitativ. Cuvinte cheie: adaptare, COPE, analiză factorială confirmatorie, fidelitate, validitate. INTRODUCERE

În cadrul acestui studiu va fi prezentat demersul argumentativ şi apli cativ de adaptare şi validare pe populaţie românească a unui instrument de evaluare a strategiilor de coping construit de Carver, Scheier și Weintraub (1989), sub denumirea COPE ( COPE Inventory) versiunea cu 60 de itemi (versiunea include 15 str ategii de coping).

Intrarea noţiunii de coping în circuitul ştiinţific medical şi psihologic este strâns legată de stres (Lazarus, 1966; Selye, 1976, 1976 a). Începând cu această perioadă interesul pentru coping a înregistrat o continuă creştere, astfel încât pe parcursul a şase ani, din 1990 şi până în 1996, banca de date PsycLIT a înregistrat un număr de 3392 articole având descriptorul coping (Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002). Interesul pentru strategiile de coping prin care

oamenii fac faţă stresului a crescut semnificativ în ultima perioadă de timp, majoritatea cercetărilor în acest sens au la bază analiza conceptuală a stresului şi modalităţilor de adapta re la stres elaborate de Lazarus în 1966 (Lazarus și Folkman, 1984), autorul identificând trei etape în  adaptarea subiectului uman la stres: (1) evaluarea iniţială (primară), respectiv  procesul de percepere a pericolului, (2) evaluarea secundară, respectiv   procesul prin care apare planul unui potenţial răspuns la pericol şi (3) mecanismul de coping, respectiv procesul de punere în practică al unui răspuns. Totuşi, în pofida creşterii enorme a literaturii despre stres şi coping în ultimile două decenii şi modului diferit de abordare a relaţiei dintre stres şi coping o serie de întrebări au rămas fără răspuns ( Carver, 1997). Stresul, definit ca orice raspuns al organismului consecutiv oricărei cereri sau solicitări exercitate asupra acestui organism (Selye, 1976), este în relaţie directă cu procesul de coping, considerat ca modalitatea prin care subiectul uman face faţă unei situaţii stresante reuşind gestionarea acesteia. Ca răspuns nespecific la agenţi stresori, stresul nu determină cu certitudine o stare  patologică, existând şi posibilitatea unei reacţii normale, aspect precizat chiar de Selye (1976) sub forma unui stres fără detresă prezent în cadrul proceselor normale de adaptare. Reacţia normală sau patologică a subiectului uman depinde de capacităţile de coping ale subiectului şi de adaptarea la noua situaţie.

Pagina 17 din 40

În scopul evaluării modului în care oamenii fac faţă stresului Folkman şi Lazarus (1988) au dezvoltat scala prin care se măsoară modalităţile de coping ( Ways of Coping Questionnaire ) şi care constă într -o serie de afirmaţii, fiecare afirmaţie prezentând un gând sau o acţiune prin care oamenii fac faţa problemelor în situaţia de stres şi prin care s -a făcut

distincţia simplistă între două modalităţi generale de coping, coping focalizat pe problemă şi coping focalizat pe emoţii în pofida faptului că studii ulterioare au demonstrat, în baza răspunsurile la Ways of Coping Questionnaire , existenţa a mai mult de două modalităţi de coping, fie sub forma unor variaţiuni a celor două modalităţi de coping (focalizat pe problemă şi focalizat pe emoţii), fie sub forma unor alte modalităţi de coping identificate. Plecând de la aceste considerente şi de la existenţa unor probleme de tipul unei mari varietăţi în ceea ce diferite instrumente măsoară ori a faptului că niciunul din instrumentele existente nu a inclus toate domeniile specifice care sunt considerate de interes din punct de vedere teoretic (McCrae, 1982, 1984) sau a absenţei, într -o măsură variabilă, a unui scop clar

în cadrul unor itemi şi având, totodată, ca reper două modele teoretice, respectiv modelul stresului după Lazarus şi modelul de auto -reglare a comportamentului (Carver și Scheier, 1981), alături de concluziile altor cercetări focalizate pe analiza şi evaluarea strategiilor de coping, Carver, Scheier și Weintraub (1989) au elaborat un inventar multidimensional al strategiilor de coping (COPE Inventory) care permite evaluarea strategiilor diferite prin care oamenii răspund la stres în funcţie de situaţie şi de timp cât şi pentru evaluarea stil urilor

dispoziţionale, având în vedere că tiparul răspunsurilor la stres ale unui subiect depinde de variabile diferite. De asemenea, COPE evaluează eforturile active de coping ale oamenilor, reflectând o serie de funcţii de auto -reglare. Prin analiza factorială exploratorie a scalelor individuale ale chestionarului COPE, Carver, Scheier și Weintraub (1989) au identificat patru factori: (1) coping focalizat pe  problemă (incluzând următoarele strategii de coping: abordarea activă, planificarea şi suprimarea activităţilor concurente); (2) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitivă şi creştere, abţinerea, acceptarea şi abordarea religioasă); (3) coping focalizat pe căutarea  sprijinului social   (folosirea suportului social instrumental, folosirea suportului social emoţional şi focalizarea pe exprimarea emoţiilor) şi (4) coping evitativ, de evitare a problemei  sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea mentală şi dezangajarea comportamentală). În

acest studiu realizat de Carver nu sunt incluse următoarele două strategii de coping: consumul de substanţe şi umorul Datorită protocolului prea lung al Chestionarului COPE şi timpului n ecesar pentru aplicare Carver (1997) elaborează Brief COPE, o variantă scurtă a COPE Inventory, reducând numărul itemilor de la 60 la 28 de itemi iar numărul strategiilor de coping a fost redus, cu unele modificări, de la 15 la 14 strategii, situaţie în care fiecărei strategii de coping îi corespund doi itemi. Reducerea numărului de itemi s -a realizat ţinând cont de două criterii (încărcătura factorului în analiza factorială originală a Chestionarului COPE şi, al doilea criteriu, claritatea itemului şi uşurinţa comunicării cu alte populaţii decît cele de studenţi) iar în ceea ce priveşte numărul strategiilor de coping autorul elimină abţinerea şi suprimarea activităţilor concurente şi introduce auto -culpabilizarea, o strategie care nu este prezentă în variantă cu 60 de itemi şi, totodată, modifică denumirea altor trei strategii astfel: interpretarea  pozitivă şi creşterea devine reîncadrare pozitivă, focalizarea pe exprimarea emoţiilor devine ,,ventilare emoţională”, dezangajarea mentală devine auto -distragerea (vezi Carver, 1997). Pentru Brief COPE coeficientul alfa Cronbach pentru cele 14 scale este cuprins între .50 (,,ventilarea emoţiilor”) şi .90 (consumul de substanţe) iar valoarea medie a coeficientului alfa  pentru cele 14 subscale este de .68. Ulterior, aşa cum poate fi observat, majoritatea studiilor raportate având ca obiectiv evaluarea strategiilor de coping, în pofida existenţei versiunii reduse (Brief COPE), utilizează versiunea originala a COPE cu 60 de itemi.

Pagina 18 din 40

Astfel, Litman (2006) identifică în două studii factori similari cu cei din cercetările anterioare. Astfel, în primul studiu au fost identificaţi patru factori: (1) coping focalizat pe  problemă (incluzând următoarele strategii de coping autonome: planificarea, abordarea activă şi suprimarea activităţilor concurente -  suprimarea având şi o încărcătură mai slabă în factorul  focalizat pe evitarea problemei sau emoţiilor asociate); (2) coping focalizat pe emoţii (incluzând următoarele strategii de coping autonome: abţinerea, interpretare pozitivă şi creştere, acceptarea, umorul şi abordarea eligioasă –  religia având o încărcătură dominantă, însă nu  proeminentă pentru acest factor ); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social   (folosirea

suportului social instrumental, folosirea suportului so cial emoţional şi focalizarea pe exprimarea emoţiilor) şi (4) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate

(negarea, dezangajarea mentală, dezangajarea comportamentală şi consumul de substanţe). În al doilea studiu realizat de Litman au f ost identificaţi trei factori: (1) coping focalizat pe  problemă şi emoţii reunind astfel strategiile autonome (planificarea, abordarea activă, interpretarea pozitivă şi creştere, suprimarea activităţilor concurente, acceptarea, abţinerea şi umorul  –  umorul având o încărcătură mai slabă în factorul focalizat pe evitarea problemei sau emoţiilor asociate iar religia are o încărcătură dominantă, însă nu proeminentă în cazul acestui  factor ); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (incluzând: negarea,

dezangajarea mentală, dezangajarea comportamentală şi consumul de substanţe) şi (3) coping  focalizat pe căutarea sprijinului social   (folosirea suportului social instrumental, folosirea

suportului social emoţional şi focalizarea pe exprimarea emoţiilor). Prin aceste două studii Litman (2006) arată că instrumentul COPE evaluează stiluri autonome şi sociale de adaptare, care sunt relativ orientate spre apropiere, alături de un stil negativ de adaptare prin evitare în condiţiile în care toate cele trei stiluri de adaptare implică o serie de c ombinaţii de strategii focalizate  pe problemă şi emoţii care nu definesc factori separaţi.

Fontaine, Manstead și Wagner (1993) identifică următorii patru factori: (1) coping  focalizat pe problemă (incluzând următoarele strategii de coping: abordarea activă,  planificarea şi suprimarea activităţilor concurente); (2) coping focalizat pe emoţii (interpretare  pozitivă şi creştere, abţinerea şi acceptarea); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social  (folosirea suportului social instrumental, folosirea suportului social emoţional şi focalizarea  pe exprimarea emoţiilor) şi (4) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea mentală, dezangajarea comportamentală şi umorul). În acest studiu nu sunt raportate date referitoare la abordarea religioasă. Phelps și Jarvis (1994) evidenţiază patru factori: (1) coping focalizat pe problemă (abordarea activă, planificarea, suprimarea activităţilor concurente şi utilizarea suportului social instrumental); (2) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitivă şi creştere, abţinerea, acceptarea şi dezangajarea mentală); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social  (folosirea suportului social emoţional şi focalizarea pe exprimarea emoţiilor); (4) coping evitativ,

de

evitare

a

problemei

sau

emoţiilor

asociate  (negarea,

dezangajarea

comportamentală şi consumul de substanţe). Studiul nu raportează niciun fel de date referitoare la abordarea religioasă şi umor. Într -un alt studiu Deisinger, Cassisi și Whitaker (1996) identifică cinci factori: (1) coping focalizat pe problemă (abordarea activă - cu încărcătură pozitivă aproape egală comparativ cu prezenţa acestei scale şi în factorul definit ca şi coping evitativ unde are încărcătură dominantă negativă, planificarea, suprimarea activităţilor concurente şi abţinerea); (2) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitivă şi creştere, acceptarea ş i abordarea religioasă); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social   (folosirea suportului social emoţional, folosirea suportului social instrumental şi focalizarea pe exprimarea emoţiilor); (4) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor   asociate  (negarea, dezangajarea comportamentală, dezangajarea mentală şi abordarea activă - cu încărcătură dominantă negativă în acest factor) şi (5) ultimul factor care include consumul de substanţe şi umorul. Pagina 19 din 40

Un alt studiu realizat de Lyne și Roger (2000) evidenţiază următorii patru factori: (1) coping focalizat pe problemă (abordarea activă, planificarea, suprimarea activităţilor concurente, interpretare pozitivă şi creştere, abţinerea şi acceptarea ); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţ iilor asociate (negarea, dezangajarea mentală şi suportul social emoţional - cu încărcătură dominantă în această scală şi încărcătură aproape egală în factorul definit coping pe căutarea suportului social); (3) coping focalizat pe căutarea suportului  social  (suportul social instrumental dezangajarea comportamentală şi suportul social emoţional - cu încărcătură aproape egală comparativ cu prezenţa scalei în factorul definit ca coping evitativ) şi (4) coping focalizat pe abordarea religioasă. Studiul nu inclu de umorul şi

consumul de substanţe. Stowell, Kiecolt-Glaser și Glaser (2001) identifică trei factori: (1) coping focalizat pe  problemă (abordarea activă, planificarea, suprimarea activităţilor concurente, interpretare  pozitivă şi creştere, abţinerea şi acceptarea); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea mentală şi dezangajarea comportamentală); (3) coping focalizat pe căutarea suportului social   (suportul social instrumental, suportul social

emoţional şi exprimarea emoţiilor). Nu este inclus consumul de substanţe şi umorul şi nu sunt raportate date referitoare la abordarea religioasă. Alţi autori (Fortune, Richards, Griffiths și Main, 2002) raportează identificarea a patru factori: (1) coping focalizat pe problemă (abordarea activă, planificarea, suprimarea activităţilor concurente, interpretare pozitivă şi creştere, abţinerea şi acceptarea ); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiil or asociate (negarea şi dezangajarea comportamentală); (3) coping focalizat pe căutarea suportului social   (suportul social instrumental, suportul social emoţional şi exprimarea emoţiilor) şi ultimul factor (4) ce include abordarea religioasă şi umorul. Studiul nu include dezangajarea mentală şi consumul de substanţe. Connor și Connor (2003) identifică: (1) coping focalizat pe problemă  (abordarea activă, planificarea, suprimarea activităţilor concurente şi abţinerea ); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea comportamentală, dezangajarea mentală şi consumul de substanţe); (3) coping focalizat pe căutarea suportului  social  (suportul social instrumental, suportul social emoţional şi exprimarea emoţiilor) şi (4) coping focalizat pe exprimarea emoţiilor (interpretare pozitivă şi creştere, acceptarea). Studiul nu raportează date despre abordarea religioasă şi umor. Următoarele două cazuri se referă la traducerea şi adaptarea Chestinarului COPE pe alte populaţii şi culturi, respectiv italiană şi estoniană. Astfel, în cazul traducerii în limba italiană (Sica, Novara, Dorz și Sanavio, 1997) autorii evidenţiază cinci factori: (1) coping  focalizat pe problemă (abordarea activă, planificarea şi suprimarea activităţilor conc urente); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate  (negarea, dezangajarea comportamentală, dezangajarea mentală, consumul de substanţe şi umorul); (3) coping  focalizat pe căutarea suportului social  (suportul social instrumental, su portul social emoţional şi exprimarea emoţiilor); (4) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitivă şi creştere,

abţinerea şi acceptarea) şi (5) abordarea religioasă. Traducerea în limba estoniană (Kallasmaa și Pulver, 2000) identifică trei factori: (1) coping focalizat pe problemă (abordarea activă,  planificarea, suprimarea activităţilor concurente, interpretare pozitivă şi creştere şi umorul); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate  (negarea, dezangajarea comportamentală, dezangajarea mentală, abţinerea şi acceptarea) şi (3) coping focalizat pe căutarea suportului social  (suportul social instrumental, suportul social emoţional şi

exprimarea emoţiilor). Versiunea în limba estoniană nu include abordarea religioasă şi nu raportează date referitoare la consumul de substanţe. Prin toate aceste studii autorii menţionează obţinerea unei structuri factoriale în mare  parte similare celei originale obţinute de Carver, Scheier și Weintraub (1989). Totodată, Pagina 20 din 40

studiile menţionate arată existenţa a doi sau trei factori care sunt relativ orientaţi spre apropiere şi pozitivi, şi care presupun stiluri de coping autonome sau sociale, şi existenţa unui singur factor cu modalităţi de adaptare negative şi orientate spre evitare (Litman, 2006). Referitor la adaptarea şi validarea Chestionarului COPE pe populaţie românească, ceea ce constituie scopul acestui studiu, factorii identificaţi ca specifici pentru modelul adecvat  pentru populaţia românească sunt prezentaţi la secţiunea rezultate. DESCRIEREA INSTRUMENTULUI Chestionarul COPE ultima versiune cu 60 de itemi este un instrument cu autoraportare utilizat pentru evaluarea strategiilor de coping elaborat de Carver, Scheier și Weintraub (1989). Chestionarul integrează modelul stresului elab orat de Lazarus (Lazarus, Folkman,

1987), dar autorii chestionarului consideră departajarea formelor de coping în cele două tipuri (focalizat spre problemă şi focalizat spre emoţie) prea simplistă. Chestionarul COPE vizează 15 forme de coping, care pot avea preponderent un caracter act iv sau pasiv. Chestionarul cuprinde 60 de itemi (versiunea cu 60 de itemi), fiecare din cele 15

strategii de coping fiind evaluată prin 4 itemi. Răspunsul poate fi pe o scală de la 1 la 4, în care: 1 - de obicei nu fac acest lucru, 2  –  rareori fac acest lucru, 3 –  fac uneori acest lucru, 4 –  fac deseori acest lucru. Itemii chestionarului au fost astfel fomulaţi încât există 3 versiuni. O versiune în care respondenții s-au raportat la modalitatea în care fac în mod normal/în general lucrurile specificate în întrebări când sunt stresaţi (versiunea prezentă). A doua versiune, cu limita de timp, în care respondenţii au indicat gradul în care au acordat răspunsul la itemi într -o anumită perioadă din trecut. A treia versiune, de asemenea cu limită de timp, în care subiecţii au indicat gradul în care aceştia au acordat răspunsurile în perioade până la momentul prezent. Versiunile diferă în ceea ce priveşte  formele verbale: primul este la prezent, al doilea la trecut şi cel de-al treilea este într -un prezent continuu (eu fac…/sunt) sau prezent perfect (fac de atâta timp…). Asiguraţi-vă că aţi adaptat instrucţiunile pentru completare, cât şi itemii  propriu-zişi. Cotarea. Se însumează scorul de la fiecare cei câte 4 itemi ce corespund fiecăruia din cele 15 mecanisme de coping. De exemplu, pentru mecanismul de coping Interpretare  pozitivă şi creştere se însumează raspunsurile de la itemii 1,29,38,59, itemi ce c orespund acestui mecanism de coping (nu există itemi cu scorare inversă).

Cele 15 strategii/mecanisme de coping, şi itemii aferenţi fiecărei strategii, evaluate  prin chestionarul COPE sunt: (1) interpretare pozitivă şi creştere, itemii: 1,29,38,59; (2) dezangajare mentală: 2,16,31,43; (3) focalizare pe exprimarea emoţiilor: 3,17,28,46; (4) folosirea de suport instrumental social: 4,14,30,45; (5) abordare activa: 5,25,47,58; (6) negare: 6,27,40,57; (7) abordare religioasă: 7,18,48,60; (8) umor: 8,20,36,50; (9) dezangajare comportamentală: 9,24,37,51; (10) abţinere: 10,22,41,49; (11) folosirea suportului social emoţional: 11,23,34,52; (12) consumul de substanțe: 12,26,35,53; (13) acceptare: 13,21,44,54; (14) suprimarea activităţilor concurente: 15,33,42,55; (15) planificare: 19,32,39,56.  Proprietăţi psihometrice. Coeficientul alfa Cronbach pentru cele 15 scale este cuprins

între .21 (dezangajare mentală) şi .93 (căutarea de suport emoţional). Valoarea medie a coeficientului alfa pentru cele 15 subscale fiind de .74. OBIECTIVE

Cercetarea de faţă a urmărit adaptarea Chestionarul COPE, versiunea cu 60 itemi (Carver, Scheier şi Weintraub, 1989), în limba română, analiza fidelităţii şi validităţii chestionarului pe populaţie românească.

Pagina 21 din 40

Procedura de adaptare a in strumentului în limba română Adaptarea Chestionarului COPE ultima versiune cu 60 de itemi (versiune ce include 15 strategii de coping) în România s -a făcut pe o perioadă de 2 ani, începând din ianuarie 2009 până în martie 2011. Adaptarea culturală a Chestionarului COPE este conformă c u normele ITC (Hambleton, 2001) de transpunere culturală.

În vederea adaptării Chestionarul COPE varianta cu 60 itemi (Carver, Scheier şi Weintraub, 1989) în limba română am derulat o procedură de traducere prin tehnica retroversiunii. Astfel, itemii chestionarului au fost traduşi din limba engleză în limba română de către traducători din mediul academic (profesori universitari), lucrând sub rigorile  procedurii double- blind. Iniţial un traducător a tradus itemii din limba engleză în limba română, iar apoi, un alt traducător a fost contractat în scopul traducerii în limba engleză a  primei traduceri în limba română a chestionarului. Itemii în limba engleză obţinuţi în această etapă au fost comparaţi cu itemii probei originale în limba engleză. În final, forma chestionarului, respectiv elementele de încadrare în context a itemilor a fost optimizată, fiind necesară unei mai bune înţelegeri a semnificaţiei itemilor. În baza corespondenţelor identificate, traducerea în limba română a fost considerată o versiune adecvată în limba română a instrumentului original. COPE versiunea cu 60 de itemi (şi care include 15 strategii de coping) a fost validat în România pe un eşantion general N = 1009 subiecţi.

Participanţi Derularea studiului a presupus aplicarea Chestionarului COPE versiunea cu 60 de

itemi unui număr de 1200 de subiecţi. Din totalul de 1200 de chestionare aplicate au fost completate şi introduse în analizele ulterioare (analize factoriale confirmatorii, analiza fidelităţii şi validităţii) doar 1009 seturi de răspunsuri (N = 1009), fiind eliminate 191 de seturi deoarece erau incomplete şi/sau numărul itemilor fără răspuns era mai mare de 3 itemi. Pentru situaţia în care numărul itemilor fără răspuns era de maxim 3, valoarea lipsă a fost completată cu media itemului respectiv raportată la valoarea medie a tuturor celorlalţi itemi completaţi. În ceea ce priveşte caracteristicile demografice ale eşantionului testat raportat la numărul de scoruri rămase în analiză, chestionarul COPE versiunea cu 60 de it emi a fost aplicat unui număr de 382 bărbaţi (37,9 %) şi 627   de femei (62,1 %), vârsta medie a respondenţilor fiind de 30,53 ani (în intervalul de vârstă cuprins între 18 şi 66 de ani)   iar nivelul de educaţie este cuprins între nivelul 1 şi nivelul 7 , unde 1 corespunde nivelului liceal (426 subiecţi/42,2 %), 2 postliceal (73 subiecţi/7,2 %), 3 colegiu - trei ani (231 subiecţi/22,9 %), 4 facultate -  patru, cinci sau şase ani (192 subiecţi/19 %), 5 masterat (65 subiecţi/6,4 %), 6 doctorat (6 subiecţi/0,6 %) şi 7 pentru alte situaţii - 10 clase sau sub 10 clase (16 subiecţi/1,6 %).

PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR  Analiza statistică a vizat, în primul rând, testarea structurii factoriale a Chestionarului COPE, prin analiză factorială confirmatorie. În acest sens am apelat la analiza factorială confirmatorie, întrucât metoda permite testarea gradului de adecvare a unor modele stabilite a  priori (Sava, 2004).

Analizele au fost derulate pe un eșantion de 1009 participanți. Au fost testate mai multe modele alternative, folosing modelarea prin ecuații structurale. Fiecare dintre aceste modele a fost testat cu ajutorul programului statistic AMOS 18 (Arbuckle și Wothke, 1999 ; Arbuckle, 2007). Pentru estimare s-a folosit metoda maximum likelyhood , iar indicii de potrivire folosiți pentru a evalua gradul de adecvare a modelelor au

fost selectați astfel încât să nu fie influențați de mărimea eșantionului (rădăcina pătrată a Pagina 22 din 40

mediei erorii de aproximare - root-mean-square error of approximation - RMSEA) sau de metoda de estimare folosită (indicele calității potrivirii –  goodness of fit index  –  GFI; și indicele ajustat al calității potrivirii – adjusted goodness of fit index - AGFI). De asemenea, sau luat în considerare şi alţi doi indicatori: indicatorul de comparaţie ( comparative fit index  –  CFI) şi indicatorul Hoelter pentru situaţia modelelor la care testul  χ 2  este semnificativ (Fan, Thompson și Wang, 1999).

Au fost testate un număr de şase posibile modalităţi de structurare a itemilor (vezi tabelul 2.1.), modelele testate fiind următoarele: 1) un model care a presupus structurarea itemilor  în doi factori: approach coping and avoidant coping; 2) un model care specifică existența a doi factori corelați: approach coping and avoidant coping; 3) un model cu trei factori: approach coping, avoidant coping and social-suport coping; 4) un model care specifică existenţa a trei factori corelați: approach coping, avoidant coping and social-suport coping; 5) un model cu patru factori: problem  –  focused coping, emotion  –   focused coping, social

 – suport coping şi avoidant coping; 6) un model care specifică existenţa a patru factori corelați: problem –   focused coping, emotion –  focused coping, social –  suport coping şi avoidant coping. Tabelul 2.1. Indicii de potrivire ai modelelor testate pe COPE (N = 1009).  Nr.c rt. 1) 2) 3)

4) 5)

6)

Model Doi factori ApAv Doi factori ApAv

corelați Trei factori ApAvSoc Trei factori ApAvSoc

corelați Patru factori PrEmAvSoc Patru factori PrEmAvSoc

corelați

Hi square 500,04

df 53

p 0,000

GFI 0,865

AGFI 0,801

CFI 0,537

RMSEA 0,091

low 0,084

high 0,099

Hoelter .05 144

256,05

47

0,000

0,931

0,885

0,784

0,066

0,059

0,075

252

410,76

53

0,000

0,889

0,837

0,630

0,082

0,075

0,089

175

231,03

47

0,000

0,938

0,897

0,809

0,062

0,054

0,070

280

401,38

48

0,000

0,892

0,824

0,634

0,085

0,078

0,093

164

197,51

42

0,000

0,947

0,901

0,839

0,061

0,052

0,69

297

.39

e01

.62

PosRefr 

.42

e02

Restrain

e03

 Accept

.65

Emotion-focused

.15 .38

.66

e04

Planning

e05

 Active

e06

SupCompA

e07

Vent

e08

SocInstr 

e09

SocEmot

.59 .56

.85 .81 .77

Problem-focused

.75

.22 .22

-1.69 .20

.46

.43

.46 .98

.99

Social-support

.11

.36 .60

.27 .43 .31

.51

.40 .63

e10

Denial

e11

MentDis

e12

BehavDis

.32

.56

.22

 Avoidant_copi ng

.33 .58

Figura 2.1.

Structura factorială COPE - modelul cu patru factori corelați adecvat  pentru populația românească. Pagina 23 din 40

Ulterior au fost luate în considerare recomandările lui Sava (2004), Schreiber, Nora, Stage, Barlow şi King (2006) şi Garson (2008) pentru a interpreta indicii de potrivire. S -au examinat următorii indicatori din AMOS: χ 2, GFI, AGFI, CFI, RMSEA şi Hoelter .05. În urma analizei indicilor de potrivire s-a constatat că valoarea raportului χ 2/df (χ 2relativ) este 4,7, care este considerată adecvată ca indice de potrivire a modelului (Schreiber, Nora, Stage, Barlow şi King, 2006). Indicatorul GFI are o valoare de .94, ceea ce indică un model bun iar indicatorul AGFI are valoarea de.90. indicând, de asemenea, un model bun (după reperele date de Sava, 2004). Indicatorul CFI are valoarea de .83, o valoare acceptabilă. Indicatorul RMSEA este de .06, fiind în intervalul ≤ .06 până la .08 conform autorilor Schreiber, Nora, Stage, Barlow şi King (2006). Indicele Hoelter .05, care indică gradul de adecvare a mărimii lotului de participanţi pentru modelul identificat ca adecvat, are valoarea de 297, ceea ce este o valoare bună (minim 75 după Garson, 2008). Analiza factorială confirmatorie a arătat o potrivire bună pentru modelul cu patru factori corelați (figura 2.1), astfel încât toţi indicii se încadrează în valori acceptabile (Garson, 2008; Sava, 2004; Schreiber, Nora, Stage, Barlow şi King, 2006). Astfel, modelul care a  presupus existenţa a patru factori corelați este cel mai adecvat datelor obținute. Gradul de saturare a itemilor în factori se poate observa în tabelul 2.2. Tabelul 2.2. Gradul de saturare a itemilor pe factori. Mecanism de coping

Factor 1 (coping focalizat pe

emoții) 1) interpretare

 pozitivă și creștere 2) abținere  3) acceptarea 4)  planificarea 5) abordarea activă  6) suprimarea

Factor 2 (coping focalizat

 pe problemă)

Factor 3 (coping focalizat  pe suportul social)

Factor 4 (coping evitativ)

.62 .65 .38 .81 .77 .75

activităților concurente 7) social instrumental 8) social emoțional  9) exprimarea

.99 .60 .46

emoțiilor  10) negarea 11) dezangajarea

.63 .56

mentală 12) dezangajarea

.58

comportamentală

După cum se poate observa din tabelul numărul 1, răspunsurile subiecților la COPE versiunea cu 60 de itemi, pot fi interpretate folosind modelul adecvat care specifică existenţa a patru factori corelați (tabelul 2.3.) ( problem  –   focused coping, emotion  –   focused coping,  social  –  suport coping şi avoidant coping )  şi care reprezintă soluţia adecvată pentru  populaţia românească.

Pagina 24 din 40

Tabelul 2.3. Corelaţii inter -factori COPE Coping

focalizat

 pe emoții Coping focalizat  pe emoții Coping focalizat  pe problemă Coping focalizat  pe suport social  Coping evitativ

Coping

focalizat

 pe problemă

Coping focalizat  pe suport social

Coping evitativ

1,000 .85

1,000

.51

.46

.43

.11

1,000

.22  Notă: N = 1009. Coeficienţii de corelaţie semnalaţi cu bold sunt semnificativi la p < .01.

1,000

În baza acestor rezultate, datele prezentate în continuare vor face referire doar la consistenţa internă a Chestionarului COPE versiunea românească. În ceea ce priveşte consistenţa internă a Chestionarului COPE pe populaţie românescă, coeficientul alfa Cronbach pentru cele 15 scale este cuprins între .48 (abţinere) şi .92 (consumul de substanţe), valoarea medie a coeficientului alfa pentru cele 15 subscale fiind de .70, consistenţa internă a factorului unic este de .86, iar la ni velul celor patru factori consistenţa internă este .84 pentru coping focalizat pe problemă, .72 pentru coping focalizat  pe emoţii, .82 pentru coping focalizat pe suportul social şi .73 pentru coping evitativ, rezultatele fiind similare cu rezultatele obținute în alte studii (Carver, Scheier și Weintraub, 1989). Consistența internă a mecanismelor de coping incluse în cei patru factori se poate observa în tabelul 2.4. Tabelul 2.4. Ststistici descriptive COPE: media, abaterea standard și coeficientul Alfa Cronbach pentru cele 12 mecanisme de coping. factori mecanism de coping (n = 12) m σ α factor 1 interpretare pozitivă și creștere 3,15 0,80 .58 (coping focalizat pe abținere 2,63 0,91 .48 emoții) acceptarea 2,73 0,93 .74 factor 2 (coping focalizat pe  problemă) factor 3 (coping focalizat pe  suportul social) factor 4 (coping evitativ)

 planificarea

abordarea activă suprimarea activităților concurente social instrumental

social emoțional exprimarea emoțiilor  negarea

dezangajarea mentală dezangajarea comportamentală

DISCUŢII

3,16 3,04 2,77

0,83 0,85 0,88

.76 .61 .65

2,99 2,72 2,39

0,89 0,99 0,94

.74 .78 .71

1,90 2,40 1,91

0,90 1,02 0,86

.64 .54 .63

acestui studiu a fost traducerea, adaptarea şi identificarea structurii factoriale  pentru populaţia românescă a Chestionarului COPE, versiunea cu 60 de itemi grupaţi în 15 strategii de coping (Carver, Scheier şi Weintraub, 1989). Analiza factorială a confirmat structura de patru factori a chestionarului pe populaţia românească, rezultatele fiind concordante în mare măsură cu rezultatele cercetărilor anterioare (Carver, Scheier și Weintraub, 1989; Fontaine, Manstead și Wagner, 1993; Litman, 2006) Scopul

asupra structurii factoriale a Chestionarului COPE. Pagina 25 din 40

În modelul adecvat populaţiei româneşti primul factor, definit ca şi coping focalizat  pe problemă, include planificarea, abordarea activă şi suprimarea activităţilor concurente, acest factor având o structură identică cu cele obţinute de Carver, Scheier și Weintraub (1989); Fontaine, Manstead și Wagner (1993); Sica, Novara, Dorz și Sanavio (1997) şi Litman (2006), şi relativ similară celor obţinute de Phelps și Jarvis (1994); Deisinger, Cassisi și Whitaker (1996) şi Connor ș i Connor (2003). Al doilea factor, definit ca şi coping focalizat pe emoţii, include interpretarea pozitivă şi creşterea, abţinerea şi acceptarea, structura acestui factor fiind identică cu cele obţinute de Fontaine, Manstead și Wagner (1993) şi Sica, Novara, Dorz ș i Sanavio (1997), şi relativ similară celei obţinute de Phelps și Jarvis (1994). Al treilea factor, definit ca şi coping focalizat pe suportul social , include utilizarea suportului social instrumental, utilizarea suportului social emoţional şi exprimarea emoţiilor, structura acestui factor fiind identică structurilor obţinute de Carver, Scheier și Weintraub (1989); Fontaine, Manstead și  Wagner (1993); Deisinger, Cassisi și Whitaker (1996); Sica,  Novara, Dorz și Sanavio (1997); Kallasmaa și Pulver (2000); Stowell, Kiecolt-Glaser, și Glaser (2001); Fortune, Richards, Griffiths și Main (2002); Connor și Connor (2003) şi Litman (2006). Factorul patru, definit coping  evitativ,

include negarea, dezangajarea mentală şi dezangajarea comportamentală având o structură identică cu cele obţinute de Carver, Scheier și Weintraub (1989) şi Stowell, Kiecolt-Glaser și Glaser (2001), şi relativ similară celor obţinute de Litman (2006). Consistenţa internă a Chestionarului COPE pe populaţie românească pot fi apreciată şi  prin comparaţie cu valorile versiunii originale a Chestionarului COPE , pentru care coeficientul alfa Cronbach pentru cele 15 scale este cuprins între .21 (dezangajare mentală) şi .93 (căutarea de suport emoţional), valoarea medie a coeficientului alfa Cronbach pentru cele 15 subscale fiind de .74 (Carver, Scheier și Weintraub, 1989). În concluzie, rezultatele sunt suţinute în mare măsură şi de rezultatele altor cercetări anterioare, astfel că versiunea românească a Chestionarului COPE este adecvată pentru evaluarea strategiilor de coping având o bună fidelitate şi validitate. STUDIUL 3: ROLUL MECANISMELOR DE APĂRARE/COPING ÎN TDM .

au fost identificate mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping specifice TDM prin utilizarea celor două instrumente adaptate pe populație românească, relația dintre mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping în TDM, relația dintre mecanismele de apărare psihică și atitudinile disfuncționale, respectiv relația dintre mecanismele de coping și atitudinile disfuncționale. Pentru realizarea acestui studiu au fost propuse următoarele obiective: (1) identificarea mecanismelor de apărare psihică (operaționalizate prin DSQ 60, singurul instrument de analiză a apărării psihice compatibil cu DSM IV R) specifice TDM; (2) identificarea mecanismelor de coping (operaționalizate prin COPE) specifice TDM; (3) identificarea relațiilor de asociere semnificative statistic între unele din mecanismele de apărare considerate ca specifice TDM și unele din mecanismele de coping considerate ca specifice TDM; (4) identificarea relațiilor de asoci ere semnificative statistic între unele din mecanismele de apărare psihică, considerate ca specifice TDM, și atitudinile disfuncționale; (5) identificarea relațiilor de asociere semnificative statistic între unele din mecanismele de coping, considerate ca specifice TDM, și atitudinile disfuncționale. Prin  studiul 3

Pagina 26 din 40

OBIECTIVE ŞI IPOTEZE Obiectivul central al studiului 3 îl reprezintă identificarea rolului mecanismelor de apărare psihică şi mecanismelor de coping specifice tulburării depresive majore (TDM) prin utilizarea unor instrumente, de referință în prezent în analiza apărării psihic e a subiectului uman așa cum poate fi observant în literatura de specialitate, din circuitul științific internațional ce vor fi traduse, adaptate și validate pe populația din România în cadrul acestei cercetări în cadrul obiectivele preliminare. În acest sens, studiul are două categorii de obiective: obiective preliminare și obiective specifice. constau în traducerea, adaptarea și validarea pe populație românească a două instrumente din circuitul științific internațional utilizate  pentru analiza mecanismelor de apărare psihică (Chestionarul DSQ 60) și analiza mecanismelor de coping (Chestionarul COPE) având în vedere faptul că cele două instrumente au un grad de utilizare semnificativ în analiza apărării psihice a subiectului uman așa cum poate fi observant în  prezent din cercetările publicate în revistele de specialitate (Craşovan, 2011; Drapeau, Thompson, Petraglia, Thygesen şi Lecours, 2011; Petraglia, Thygesen, Lecours, Drapeau, Obiectivele preliminare

2009; Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours, de Roten, 2008; Trijsburg, Bond, Drapeau, Thygesen, de Roten şi Duivenvoorden, 2003 ). Prin obiectivele specifice ale cercetării vom urmări în mod concret să validăm rolul și

raportul mecanismelor de apărare psihică şi mecanismelor de coping în tulburarea depresivă majoră (TDM). Obiective preliminare Obiectiv preliminar numărul 1: traducerea, adaptarea şi validarea pe populaţia din România (N = 1011) a Chestionarului Stilului Defensiv (DSQ - 60) utilizat pentru analiza

mecanismelor de apărare psihică (obiectiv realizat în cadrul studiului 1). Obiectiv preliminar numărul 2: traducerea, adaptarea şi validarea pe populaţia din România ( N = 1009) a Chestionarului COPE utilizat pentru analiza mecanismelor de coping (obiectiv realizat în cadrul studiului 2).

Obiective specifice și ipoteze

și caracter explorator, global, în sensul analizei  particularităţilor celor 30 de mecanisme de apărare psihică şi celor 15 mecanisme de coping operaţionalizate prin instrumentele DSQ 60 şi COPE, și relației existente între mecanismele de apărare și mecanismele de coping în TDM. Obiectivele specifice vor avea

Obiectiv specific numărul 1:

identificarea mecanismelor de apărare psihică şi  particularităţilor de gen ale acestor mecanisme în cazul TDM.

 H: media mecanismelor de apărare psihică identificate ca specifice1 grupului clinic (TDM) este diferită de media mecanismelor de apărare ale grupului non-clinic:  H 1: media mecanismelor de apărare psihică specifice grupului clinic (TDM) este superioară mediei mecanismelor de apărare ale grupului nonclinic;

1

Sunt considerate mecanisme de apărare psihică  specifice TDM  în baza unor cercetări raportate anterior (Blackman, 2009; Bond, Gardner, Christian, Sigal, 1983; Ionescu și colaboratorii, 2002; Plutchik şi colaboratorii, 1979; Porcerelli, Olson, Presniak, Markova, Miller, 2009; Vaillant şi colaboratorii, 1986) și specificului funcționării acestor mecanisme de apărare, a asocierii lor cu funcționarea și simptomatologia depresivă.

Pagina 27 din 40

 H 2: media mecanismelor de apărare psihică în cazul grupului clinic de  femei (TDM) este superioară mediei mecanismelor de apărare psihică ale  grupului clinic de bărbaţi. Obiectiv specific numărul 2:

identificarea mecanismelor de coping şi particularităţilor de gen ale acestor mecanisme în cazul TDM.

 H: media mecanismelor de coping identificate ca specifice 2  grupului clinic (TDM ) este diferită de media mecanismelor de coping ale grupului non-clinic:  H 1: media mecanismelor de coping ale grupului clinic (TDM) este  superioară mediei mecanismelor de coping ale grupului non-clinic;  H 2: media mecanismelor de coping pentru femeile din grupul clinic (TDM) este superioară mediei mecanismelor de coping pentru bărbaţii din  grupul clinic. Obiectiv specific numărul 3:

identificarea relaţiei dintre mecanismele de apărare  psihică şi mecanismele de coping specifice TDM.  H: mecanismele de apărare psihică specifice TDM corelează pozitiv cu mecanismele de coping specifice TDM la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei).  H 1: suprimarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu mecanismul de coping suprimarea activităţilor cocurente la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 2: formaţiunea reacţională, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu mecanismul de coping abordarea religioasă la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 3: negarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu mecanismul de coping dezangajare mentală la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 4: devalorizarea de sine, ca mecanism de a părare psihică, corelează  pozitiv cu mecanismul de coping consumul de substanţe la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 5: retragerea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu abţinerea ca mecanism de coping la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 6 : represia, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu mecanismul de coping dezangajare comportamentală la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 7 : izolarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu acceptarea ca mecanism de coping la următoarele 3 niveluri: grup  depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei).

2

Sunt considerate mecanisme de coping specifice TDM  în baza unor (Walker, Lindner, Noonan, 2009) și specificului funcționării acestor mecanisme

funcționarea și simptomatologia depresivă. Pagina 28 din 40

cercetări raportate anterior de coping, a asocierii lor cu

Obiectiv specific numărul 4:

identificarea relaţiei dintre mecanismele de apărare  psihică şi atitudinile disfuncţionale în TDM.  H: mecanismele de apărare psihică specifice tulburării depresive majore (TDM) corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei).  H 1: suprimarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,  grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 2:formaţiunea reacţionala, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 3: negarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,  grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 4: devalorizarea de sine, ca mecanism de apărare psihică, corelează  pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri:  grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 5: retragerea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,  grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 6 : represia, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi ,  grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 7 : izolarea, ca mecanism de apărare psihică, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,  grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei). Obiectiv specific numărul 5:

identificarea relaţiei dintre mecanismele de coping şi

atitudinile disfuncţionale în TDM.  H: mecanismele de coping specifice tulburării depresive majore (TDM) corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei).  H 1: dezangajarea mentală, ca mecanism de coping, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţ i,  grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 2: abordarea religioasă, ca mecanism de coping, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,  grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 3: dezangajarea comportamentală, ca mecanism de coping, corelează  pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 4: abţinerea, ca mecanism de coping, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie  femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 5: consumul de substanţe, ca mecanism de coping, corelează pozitiv cu atit udinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi,  grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei);  H 6 : acceptarea, ca mecanism de coping, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie  femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei); Pagina 29 din 40

 H 7 : suprimarea activităţilor concurente, ca mecanism de coping, corelează pozitiv cu atitudinile disfuncţionale la următoarele 3 niveluri: grup depresie bărbaţi, grup depresie femei şi grup depresie total (bărbaţi şi femei). Pentru testarea acestor ipoteze s-a optat pentru metoda Anova factorială (bifactorială)

(Popa, 2008) și metoda corelației (coeficientul de corelaţie liniara Pearson, r) efectuată prin intermediul programului statistic de analiză a datelor SPSS 19 (Howitt, Cramer, 2010; Popa, 2008). METODOLOGIE

Participanţi Eşantionul clinic (tabelul 3.1.) utilizat constă în 103 pacienţi adulţi (au fost abordaţi un număr de 124 de subiecți din care 5 au refuzat să participe după informarea privind scopul cercetării, 2 subiecţi au refuzat ulterior, după completarea doar a unora din cele şase chestionare din baterie, iar un număr de 14 baterii includeau ch estionare incomplete), diagnosticaţi cu tulburare depresivă majoră (TDM) internaţi în Spitalul de Psihiatrie Gătaia, Clinica de Psihiatrie Timișoara, Secția de Psihiatrie a Spitalului Municipal Lugoj, Clinica de Psihiatrie Arad sau din Staționarul de Psihiatrie Timișoara ori Centrul de Sănătate Mara din Timișoara și cabinete de practică privată de psihoterapie și psihiatrie din Timișoara,  participarea la studiu fiind pe bază de acord liber şi consimţământ informat. Eșantionul non clinic (tabelul 3.1.) inclu de 770 participanți, volum superior considerabil eșantionului clinic.  Populaţia de interes pentru studiu:  persoane diagnosticate cu tulburare depresivă majoră conform criteriilor D.S.M. IV (APA , 2000/2003).  Populaţia exclusă din studiu:  persoane sub vârsta de 18 de ani şi persoane cu vârsta  peste 75 de ani.

Tabelul 3.1. Număr total de participanţi la studiul 3 în cele două condiţii este de 873 (N = 873), respectiv lot populaţie generală (non -clinic, N = 770) şi lot clinic (depresie, N = 103). gen  participanţi

condiţie participanţi lot populaţie generală (non clinic),  N = 770 lot clinic (depresie),  N = 103

 bărbaţi 

femei

 N = 330 DSQ/COPE

 N = 440 DSQ/COPE

 N = 42

N = 61

Criterii de eligibilitate a participanţilor  b) Criterii de includere:    

 persoane diagnosticate cu tulburare depresivă majoră (TDM) după criteriile D.S.M. - IV fără comorbiditate psihică (APA, 2000/2003),  persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 75 de ani,  persoane diagnosticate cu TDM ca primă formă de patologie psihică identificată în istoricul/trecutul medical al participantului,  persoanele sunt acceptate în studiu fără restricţia genului (sunt acceptaţi atât  bărbaţi cât şi femei). c) Criterii de excludere:



alte  persoane care au fost diagnosticate, în is toricul personal, cu tulburări/afecţiuni psihice sau cu demenţă ori retard mental identificate în

Pagina 30 din 40



momentul diagnosticului de TDM ce precede accesul în prezentul studiu ori in timpul testării,  persoane care sunt diagnosticate, sau asupra cărora există suspiciuni, cu afecţiuni organice grave identificate în ultimul an de zile sau în momentul selecţiei şi accesului în studiul prezent,

  persoane la care diagnosticul de TDM a fost precedat de pierderea unor persoane



apropiate (copii, soţ/soţie, părinţi) în ultimul an de zile ce precede selecţia şi accesul în studiul prezent,  persoanele de gen feminin care au trecut, în ultimul an de zile ce precede diagnosticul de TDM şi participarea la studiu, prin experienţa gravidităţii, naşterii, avortului sau sunt în pe rioada de graviditate,

  persoane diagnosticate cu HIVsau sub suspiciunea de HIV.

a)  Date statistice descriptive eşantion clinic Caracteristicile demografice ale eşantionului clinic  Participanţi eşantion depresivi total (bărbaţi şi femei, N = 103). Derularea studiului a presupus aplicarea chestionarelor DSQ 60, COPE, DAS forma

A, Beck, Zung şi chestionarul demografic unui număr de 124 de subiecţi. Din totalul de 124 chestionare aplicate au fost completate şi introduse în analizele ulterioare 103 setu ri de răspunsuri (N = 103). În ceea ce priveşte caracteristicile demografice ale eşantionului testat raportat la numărul de scoruri rămase în analiză, chestionarele menţionate au fost aplicate unui număr de 42 de bărbaţi (40,8 %) şi 61 de femei (59,2 %), vârsta medie a respondenţilor fiind de 51,16 ani (în intervalul de vârstă cuprins între 21 şi 73 de ani) iar nivelul de educaţie absolvit este cuprins între nivelul 1 şi nivelul 7, unde 1 corespunde nivelului liceal (27 subiecţi/26,2%), 2  postliceal (1 subiect/1 %), 3 colegiu - trei ani (1 subiect/1 %), 4 facultate - patru, cinci sau

şase ani (9 subiecţi/8,7 %), 5 masterat (3 subiecţi/2,9 %), 6 doctorat (0 subiecţi/ 0 %) şi 7  pentru alte situaţii - 10 clase sau sub 10 clase (60 subiecţi/60,2 %). b)  Date stat istice descriptive eşantion non-clinic Caracteristicile demografice ale eşantionului din populaţia generală (N = 770)

Derularea studiului a presupus aplicarea chestionarelor DSQ 60, COPE şi chestionarul demografic unui număr de 800 de subiecţi. Din totalul  de 800 de chestionare aplicate au fost completate şi introduse în analizele ulterioare 770 seturi de răspunsuri (N = 770). În ceea ce priveşte caracteristicile demografice ale eşantionului din populaţia generală, raportat la numărul de scoruri rămase în analiză, chestionarele menţionate au fost aplicate unui număr de 330 de bărbaţi (42,86 %) şi 440 de femei (57,14 %), vârsta medie a respondenţilor fiind de 31,16 ani (în intervalul de vârstă cuprins între 18 şi 66 de ani) iar nivelul de educaţie absolvit este cuprins între nivelul 1 şi nivelul 7, unde 1 corespunde nivelului liceal (337 subiecţi/43,7 %), 2 postliceal (20 subiecţi/2,6 %), 3 colegiu - trei ani (167 subiecţi/21,7 %), 4 facultate -  patru, cinci sau şase ani (175 subiecţi/22,8 %), 5 masterat (56 subiecţi/7,3 %), 6 doctorat (12 subiecţi/ 1,6 %) şi 7 pentru alte situaţii - 10 clase sau sub 10 clase (3 subiecţi/0,4 %). Metode folosite 1. Chestionar demografic

utilizat pentru înregistrarea de date demografice şi

detalii despre participanţii la cercetare. 2.  Defense Style Questionaire –  60 (vezi studiul I ) (Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours, de Roten, 2008). Chestionarul COPE  (vezi studiul II ) (Carver, Scheier şi Weintraub, 1989). 3.

Pagina 31 din 40

Ward, Mendelson, 1981), elaborat în 1967 pentru evaluarea intensităţii depresiei în funcţie de 21 de simptome. 5. Scala Zung  (Biggs, Wylie, Ziegler, 1978), utilizată pentru evaluarea procesării 4.

depresive. 6.

Chestionarul Beck  (Beck,

Scala de atitudini disfuncţionale,  forma A (DAS  –   Disfunctional Attitudes

Scale, Vesions A; autori: dr. Aaron Beck şi colaboratorii apud David, 2006 b), scală utilizată cu aprobarea: International Institute for the Advanced Study of Psychotherapies and Applied

Mental Health (David, 2006 b). Scala DAS indică măsura în care cogniţiile descriptive şi inferenţiale generale (schemele cognitive) sunt considerate ca fiind proprii subiectului: cu cât scorul total este mai mare, cu atât nivelul lor este mai mare. Design

Studiul are un design non-experimental propriu- zis,

în care variabilele independente nu sunt manipulate, fiind de natură descriptivă, iar relația dintre variabilele independente și variabila dependentă este doar potențial cauzală (având ca reper David, 2006 a). Variabile independente: (1) tip grup: clinic și non-clinic; (2) gen: bărbați și femei. Variabile dependente: mecanismele de apărare psihică, mecanismele de coping, nivelul atitudinilor disfuncționale.

Procedură Procedura cercetării are în vedere atât traducerea, adaptarea și validarea pe populația din România a celor două chestionare utilizate în analiza apărării psihice, Chestionarul DSQ 60 (Thygesen şi colaboratorii, 2008) și Chestionarul COPE (Carver, Scheier şi Weintraub, 1989), aplicarea pe popu laţie non-clinică a instrumentelor DSQ 60 şi COPE și aplicarea pe  populație clinică a întregii baterii de instrumente pentru analiza rolului mecanismelor de apărare și coping în tulburarea depresivă majoră (TDM). Procedura de traducere, adaptare și validare pe populație românească a Chestionarului DSQ 60 și Chestionarului COPE s-a realizat pe o perioadă de aproximativ 2 ani, începând cu luna ianuarie 2009 și până în luna martie 2011. Adaptarea culturală a DSQ 60 şi COPE este conformă cu normele ITC (International Test Commission, 2010) de transpunere culturală. În vederea adaptării celor două chestionare am derulat o procedură de traducere prin tehnica retroversiunii, procedura este prezentată detaliat în  studiul I (DSQ 60) și studiul II (COPE). Chestionarul DSQ 60 (30 mecanisme de apărare psihică) versiunea românească a fost validat în România pe un eşantion general N = 1011 subiecţi iar Chestionarul COPE cu 60 de itemi (15 strategii de coping) versiunea românească a fost validat pe un eşantion general N = 1009 subiecţi. În ceea ce privește procedura aplicării pe populație clinică, participanţii eligibili au fost informaţi asupra scopului cercetării şi li s -a solicitat consimţământul informat   (Bogathy, Sulea, 2008) pentru participarea la cercetare, urmând ca ulterior să li se aplice în prezenţa unui asistent de cercetare: chestionarul demografic (pentru recoltarea de date demografice şi legate de evoluţia afecţiunii), scalele  Beck  şi  Zung   (pentru a evalua nivelul depresiei); Chestionarul COPE  şi Chestionarul stilului defensiv - 60/DSQ - 60 (pentru identificarea mecanismelor de apărare psihică și mecanismelor de coping specifice tulburării depresive majore, a raportului existent între aceste două modalități adaptative și rolului acestor mecanisme în TDM); scala DAS  ( forma A), pentru evaluarea atitudinilor disfuncţionale. Datele vor fi analizate prin intermediul programelor de analiză a datelor SPSS 19 (Cramer, Howitt, 2006; Popa, 2008), PowerStaTim ( Sava, Maricuţoiu, 2007) și AMOS 18 (Arbuckle și Wothke, 1999; Arbuckle, 2007).

Pagina 32 din 40

REZULTATELE OBȚINUTE PENTRU CELE 5 OBIECTIVE În cazul primului obiectiv al studiului 3 rezultatele obținute confirmă ca specifice TDM un număr de 18 mecanisme de apărare psihică, respectiv: agresivitate pasivă, clivajul celuilalt, proiecție, negare, identificarea proiectivă, disocierea, trecerea la act, devalorizarea de sine, fantasmarea, retragerea, intelectualizarea, clivajul de sine, deplasarea, represia, idealizarea, izolarea, lamentarea însoțită de refuzul ajutorului și anularea, cu unele rezerve

datorate valorii mărimii efectului pentru intelectualizare, deplasare și izolare (intelectualizare [ parţial η2 = .006, β = .65], deplasare [ parţial η2 = .005, β = .58,] și izolare [parţial η2 = .008, β = .77]). În aceste condiții, prima ipoteză a obiectivului 1 este susținută de rezultate doar  parțial, diferențe semnificativ statistic existând doar pentru cele 18 mecanisme de apărare  psihică menționate anterior cu rezervele aferente pentru intelectualizare, deplasare și izolare (sub rezerva faptului că având în vedere semnificația practică, dincolo de semnificația statistică a rezultatelor, și stabilind ca și criteriu pentru delimitarea mecanismelor de apărare  psihică identificate o valoare a mărimii efectului medie, de minim .05, din cele 18 mecanisme de apărare, rămase în discuții ca specifice TDM la nivelul efectului de grup, rămân doar 5 mecanisme specifice: agresivitate pasivă, proiecție, disociere, retragere și lamentarea însoțită de refuzul ajutorului).

Comparativ cu mecanismele de apărare psihică raportate de alte cercetări realizate pe TDM, și alte tulburările depresive, se poate observa  prezența unui număr mare de apărări specifice TDM pe populația clinică evaluată în cadrul acestui studiu. Astfel, rezultatele sunt diferite considerabil de rezultatele raportate de alte cercetări pe TDM, probabil și datorită instrumentului utilizat în analiza mecanismelor de apărare psihică (DSQ 60) , a mecanismelor de apărare psihică operaționalizate prin DSQ 60 . O parte din mecanismele de apărare psihică identificate ca specifice TDM pe populație românească au fost raportate recent și de alte cercetări (Porcerelli, Olson, Presniak, Markova, Miller, 2009) în care s-a identificat disocierea, izolarea şi devalorizare a ca mecanisme de apărare specifice TDM, sau de Plutchik (1991 apud Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002) într -o cercetare realizată pe participanţi diagnosticaţi cu tulburare depresivă majoră fără elemente psihotice, co nform criteriilor DSM IV R, cărora li s-a aplicat  Indexul stilului de viaţă prin care au fost evidenţiate scoruri mai ridicate pentru proiecţie. Aceste rezultate concordă cu rezultatele altor studii (Bond, Gardner, Christian, Sigal, 1983; Plutchik şi colaboratorii, 1979; Vaillant şi colaboratorii, 1986;   Wong, 1989 apud Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002) care evidenţiază utilizarea de către participanţii depresivi a două categorii de apărări (categorii având ca şi criteriu de referinţă caracterul adaptativ al apărărilor), de tipul apărărilor primitive sau imature şi apărări de nivel intermediar sau nevrotice, totodată fiind evidentă și creşterea intensităţii apărării participanţilor depresivi în comparaţie cu participanţi care nu sunt diagnosticaţi cu tulburări sau boli psihice . Pentru a doua ipoteză a obiectivului 1, prin care s -a postulat că media mecanismelor de apărare psihică a grupului clinic de femei (TDM) este superioară mediei mecanismelor de apărare psihică a  grupului clinic de bărbaţi, analiza statistică a relevat efecte (diferențe)

semnificative statistic între bărbații și femeile din grupul clinic pentru următoarele 6 mecanisme de apărare psihică din cele 30 operaționalizate de DSQ 60 și luate în analiză: altruism, proiecție, formațiune reacțională, autoobservare, retragere și deplasare. În acest mod, a doua ipoteză a obiectivului 1 este susținută de rezultate doar parțial, diferențe semnificativ statistice existând doar pentru cele 6 mecanisme de apărare psihică menționate anterior. Pentru obiectivul doi al studiului 3 rezultatele obținute confirmă ca specifice TDM un număr de 5 mecanisme de coping: focalizare pe exprimarea emoțiilor, abordarea religioasă, dezangajare comportamentală, consumul de substanțe și acceptarea. În aceste condiții, prima Pagina 33 din 40

ipoteză a obiectivului 2 este susținută de rezultate doar parțial, diferențe semnificativ e statistic existând doar pentru cele 5 mecanisme de coping menționate anterior  (sub rezerva faptului ca având în vedere semnificația practică [o mărime a efectului de minim .05], dincolo de semnificația statistică a rezultatelor, din cele 5 mecanisme de coping, rămase în discuții ca specifice TDM la nivelul efectului de grup, rămâne doar dezangajarea comportamentală). În ceea ce privește ipo teza doi a obiectivului 2, în care s-a postulat că media mecanismelor de coping pentru femeile din grupul clinic (TDM) este superioară mediei mecanismelor de coping pentru bărbaţii din grupul clinic, analiza statistică a relevat efecte

(diferențe) semnificative statistic între bărbații și femeile din grupul clinic pentru următoarele 4 mecanisme de coping din cele 15 operaționalizate de COPE și luate în analiză:  focalizare pe exprimarea emoțiilor, abordarea religioasă, dezangajare comportamentală și utilizar ea  suportului social-emoțional . În acest mod, a doua ipoteză a obiectivului 1 este susținută de

rezultate doar parțial, diferențe semnificativ statistic existând doar pentru cele 4 mecanisme de coping menționate anterior. Referitor la obiectivul trei al studiului 3 rezultatele obținute arată susținerea parțială (la

nivelul grupului clinic de femei sau la nivelul grupului clinic de bărbați ori la nivelul întregului grup clinic [bărbați și femei]) doar a unora din ipotezele postulate pentru acest obiectiv, fiind identificate următoarele tipuri de corelații între mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping considerate ca specifice TDM în condițiile existenței unor valori  pentru indicatorii de mărime a efectului și puterii statistice (având ca reper valorile date de: Popa, 2008; Sava, 2004; Sava, 2011; Sava, Ma ricuțoiu, 2007) mediu-scăzute pentru mărimea efectului și mediu spre optim pentru puterea statistică: corelații pozitive între formațiunea reacțională și abordarea religioasă la nivelul întregului grup clinic dar şi la nivelul grupului clinic de bărbaţi, și existența unei corelații pozitive între negare și dezangajare mentală la nivelul întregului grup clinic.

rezultatele obținute arată susținerea parțială (la nivelul grupului clinic de femei sau la nivelul grupului clinic de bărbați ori la nivelul întregului grup clinic [bărbați și femei]) doar a unora din ipotezele postulate pentru acest obiectiv, fiind identificate următoarele tipuri de corelații, în condițiile existenței unor valori  pentru indicatorii de mărime a efectului și puterii statistice (Popa, 2008; Sava, 2004; Sava, 2011; Sava, Ma ricuțoiu, 2007) mediu-mari pentru mărimea efectului (singura excepție fiind cazul corelației dintre retragere și atitudinile disfuncționale unde valoarea mărimii efectului este scăzută) și optim-mari pentru puterea statistică: la nivelul întregului grup clinic (bărbați Referitor la obiectivul patru al studiului 3

 și femei) dar şi la nivelul grupului clinic de bărbaţi identificarea unei corelații pozitive înt  re negare și atitudinile disfuncționale; la nivelul întregului grup clinic (bărbați și femei) dar și la nivelul grupului clinic de femei, identificarea unei corelații pozitive semnificative statistic între devalorizarea de sine și atitudinile disfuncționale; la nivelul întregului grup clinic (bărbați și femei), identificarea corelației pozitive dintre retragere și atitudinile disfuncționale; la nivelul grupului clinic de bărbați identificarea corelației pozitive dintre represie și atitudinile disfuncționale.

În cazul ultimului obiectiv al studiului 3 rezultatele obținute arată susținerea parțială doar a unei singure ipoteze postulate pentru acest obiectiv, fiind identificată, în condițiile existenței unor valori pentru indicatorii de mărime a efectului și  puterii statistice (Popa, 2008; Sava, 2004; Sava, 2011; Sava, Ma ricuțoiu, 2007) medii, atât pentru mărimea efectului cât și  pentru puterea statistică, corelația pozitivă dintre abordarea religioasă și atitudinile disfuncționale.

Pagina 34 din 40

În concluzie, prin studiul 3 al tezei au fost identificate mecanismele de apărare și coping specifice TDM  pe populație românească prin utilizarea unor instrumente specifice traduse adaptate și validate și, totodată, au fost identificate corelațiile pozitive existente între unele din mecanismele de apărare psihică specifice TDM și unele din mecanismele de coping specifice TDM. De asemenea, prin studiul 3 al tezei au fost identificate relațiile existente între mecanismele de apărare psihică specifice TDM și atitudinile disfuncționale, respectiv relațiile, și rolul acestora, existente între mecanismele de coping specifice TDM și atitudinile disfuncționale. Astfel, teza este finalizată prin concluzia, validată de existența unor eșantioane adecvate din punct de vedere al condițiilor de includere, volumului și tehnicilor de analiză a datelor, că pentru TDM sunt specifice doar unele din mecanismele de apărare psihică operaționalizate de DSQ 60. Majoritatea acestor mecanisme de apărare psihică identificate ca specifice TDM au nivel adaptativ scăzut cu excepția intelectualizării , și toate cele cinci mecanisme de coping operaționalizate d e COPE sunt caracterizate printr-un nivel adaptativ scăzut. În ceea ce privește relația dintre mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping doar unele din mecanismele de apărare psihică considerate ca specifice TDM corelează, în sens pozitiv, cu unele din mecanis mele de coping considerate ca specifice TDM (formațiunea reacțională și abordarea religioasă la nivelul întregului grup clinic dar şi la nivelul grupului clinic de bărbaţi; negarea și dezangajare mentală la nivelul întregului grup clinic), atât mecanismele de apărare cât și mecanismele de coping corelate având  un  potențial adaptativ scăzut. De asemenea, se poate constata creșterea nivelului atitudinilor disfuncționale cocomitent cu utilizarea frecventă a unor mecanisme de apărare și coping de nivel adaptativ scăzut. În final, se poate susține că mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping identificate ca specifice TDM, respectiv r elațiile existente între cele două categorii de mecanisme adaptative și, totodată, atitudinile disfuncționale generate de aceste mecanisme, alături de relațiile existente între atitudinile disfuncționale și mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping ,,întrețin” acest tip de tulburare afectivă ( TDM). Astfel, prin identificarea tipului și nivelului adaptativ al mecanismelor defensive ale subiectului diagnosticat cu TDM se poate realiza o intervenție psihoterapeutică eficientă , fiind posibilă o restructurare și ,,eficientizare” a defensei psihice prin conștientizarea tipului de mecanisme defensive utilizate de subiect, a nivelului scăzut de eficiență specific acestor mecanisme, și  prin înlocuirea acestora cu mecanisme mature   cu grad adaptativ ridicat, respectiv prin înlocuirea mecanismelor de apărare psihică cu mecanismele de coping. Limitele studiului 3

Limitele tezei se referă în special la studiul 3, având în vedere aspecte ca:  Existența, în general, a unei mărimi a efectului   mediu-scăzut în condițiile existenței unei puteri statistice, pentru toate obiectivele studiului 3, mediu mari, consecință a volumului eșantioanelor utilizate, în special a eșantionului non-clinic, fapt ce poate determina în unele situații apariția erorii de tip I. 

 

Absența analizei posibilelor relații de asociere dintre toate mecanismele de apărare psihică operaționalizate de DSQ 60 și toate mecanismele de coping operaționalizate prin COPE. Absența analizei posibilelor relații de asociere dintre toate meca nismele de apărare psihică operaționalizate de DSQ 60 și atitudinile disfuncționale. Absența analizei posibilelor relații de asociere dintre toate mecanismele de coping operaționalizate de COPE și atitudinile disfuncționale.

Pagina 35 din 40

Recomandări În baza rezultatelor acestei teze, putem formula recomandări referitoare la importanța și necesitatea tehnicii de analiză a apărării psihice în tulburările depresive, în special în cazul tulburării depresive majore (TDM), având în vedere profilul defensiv (mecanisme de apărare  psihică și mecanisme de coping) specific TDM. Totodată, prin studiul 3 a fost identificat și profilul defensiv, respectiv mecanismele de apărare psihică și mecanismele de coping, al populației generale, non -clinice, având în  vedere volumul eșantionului utilizat, N = 770. La identificarea  profilului defensiv al populației generale au contribuit și studiile 1 și 2  prin care s-a realizat traducerea, adaptarea și validarea  pe populația din România a instrumentelor DSQ 60 și COPE. Identificarea mecanismelor de apărare psihică, a mecanismelor de coping și relațiilor existente între aceste două tipuri de mecanisme adaptative ale subiectului uman are valoarea de diagnostic și, totodată, predictivă (după W alker, Lindner, Noonan [2009] r elaţia existentă între depresie şi stilul de coping poate reprezen ta un bun predictor  pentru evoluţia şi severitatea depresiei decât depresia singură) în planificarea şi succes ul strategiilor terapeutice (intervenție psihoterapeutică sau   tratament medicamentos) atât în TDM cât şi  pentru populaţia generală, maturitatea apărărilor constituind  un predictor eficient pentru indicarea nivelului sănătăţii mentale şi, totodată, asigură o bună funcţionare socială cu costuri mai reduse în asistenţa medicală . De asemenea, optimizarea recuperării în cazul tulburărilor depresive necesită identificarea şi ameliorarea defensei psihice. Diseminarea rezultatelor obținute, atât la nivelul grupului clinic cât și grupului non clinic alături de validarea pe populația din România a DSQ 60 și COPE, va contribui la fundamentarea tehnicii de analiză a apărării psihice atât pentru populații clinice cât și non clinice.

BIBILIOGRAFIE 

 

Akkerman, K., Lewin, T. J., Carr, V. J.  (1999). Long-term changes in defense style among  patients recovering from major depression. Journal of Nervous and Mental Disease, 187, 8087. Albon, S. L., Carlson G. A., Goodwin, F. K. (1974). ,,Ego defense patterns in maniacdepressive illness”. American Journal of Psychiatry, 131, 803-807. American Psychiatric Association. (2003). Manual de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a patra revizuită (DSM-IV-TR). Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din

România: București (traducere în limba română realizată de Asociația Psihiatrilor Liberi din România, 2003).        

American Psychiatric Association.   (2000).  Diagnostic and Statistical Manual of Mental  Disorders, ed 4 (DSM-IV-TR). Washington. American Psychiatric Association.   (1994).  Diagnostic and Statistical Manual of Mental  Disorders, (DSM-IV). Washington. Andrews, G., Singh, M., & Bond, M. (1993). The Defense Style Questionaire.  Journal of  Nervous & Mental Disease, 181, 246-256. Arbuckle, J.L. (2007).  Amos 18 User’s Guide. Chicago, IL 60606-6307, U.S.A. Arbuckle, J.L. & Wothke W.   (1999).  Amos 4.0 Users’ Guide. Chicago, IL, USA: SmallWaters Corporation. Beck, A. T., Ward, C. H., Mendelson, M.  (1981). An inventory for measuring depression.  Arch.Gen.Psychiatry, 4, 561-571. Biggs, J. T., Wylie, L. T., Ziegler, V. E.  (1978). Validity of the Zung Self-rating Depression Scale. British of the Journal of Psychiatry, 132, 381-385. Blackman, J., S.   (2009). 101 apărări. Cum se autoprotejează mintea. Editura Trei:

Bucureşti. Pagina 36 din 40

   

                  



 

Bloch, H., Chemama, R., Depret, E., Gallo, A., Leconte, P., Le Ny J.-F., Postel, J., Reuchlin, M. (coord.). (2006). Marele dicţionar al psihologiei. Bucureşti: Edirura Trei. Bond, M. (1986). Defense Style Questionnaire. În Vaillant, G.E. (Ed.),  Empirical studies of ego mechanisms of defense (pp. 146-152). Washington , DC: American Psychiatric Press. Bond, M. (2004). Empirical studies of defense style: Relationships with Ppsychopathology and change. Harvard Review of Psychiatry, 12, 263-278. Bond, M., Perry, J. C.   (2004). Long-term changes in defense styles with psychodynamic  psychotherapy for depressive, anxiety, and personality disorders.  American Journal of  Psychiatry, 161, 1665-1671. Bond, M., Gardner, S.T., Christian, J., Sigal, J.-J.  (1983). Empirical study of self-rated defense styles. Archives of General Psychiatry, 40, 333-338. Bullitt, C. W., Farber B. A.  (2002). Gender differences in defensive style.  Journal of the  American Academy of Psychoanalysis, 30, 35-51. Carver, C. S.  (1997). You want to measure coping but your protocol’s too long:  Consider the Brief COPE. International Journal of Behavioral Medicine, 4, 92-100. Carver, C. S., & Scheier, M. F.   (1981).  Attention and self-regulation: A control theory approach to human behavior . New York: Springer-Verlag. Carver, C. S., Scheier, M. F., şi Weintraub, J. K.   (1989). Assessing coping strategies: A theoretically based approach.  Journal of Personality and Social Psychology, 56, 267-283. Connor, R. C., & Connor, D. B.  (2003). Predicting hopelessness and psychological distress: The role of perfectionism and coping. Journal of Counseling Psychology, 50, 362 – 372. Cramer, H., Howitt, D.  (2006). Introducere în SPSS pentru psihologie. Iaşi: Editura Polirom. Cramer, P.  (1991 a). Development of defense mechanisms: Theory, research, and assessment . New York: Springer-Verlag. Cramer, P. (1991 b). Anger and the use of defense mechanismsin college students. Journal of  Personality, 59(1), 39 – 55. Cramer, P.  (1998 a). Defensiveness and Defense Mechanisms. Journal of Personality , 66, 879-894. Cramer, P. (1998 b). Coping and Defense Mechanisms: What's the Difference? Journal of Personality , 66, 919-946. Cramer, P.  (2000). Defense Mechanisms In Psychology Today: Further Processes for Adaptation. American Psychologist , 55, 637-646. Cramer, P. (2006). Protecting the self: Defense mechanisms in action. New York, NY: The Guilford Press. Craşovan, D.  (2011).  Fundamentel e testării psihologice. Timişoara: Editura Eurostampa. ISBN 978-606-569-205-3. David, D. (2006 a). Metodologia cercetării clinice. Iaşi: Editura Polirom. David, D.  (2006 b). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale. Iaşi: Editura Polirom. DeFife, J. A., Hilsenroth, M. J. (2005). Clinical utility of the Defensive Functioning Scale in the assessment of depression. Journal of Nervous and Mental Disease, 193, 176-182. Deisinger, J. A., Cassisi, J. E., & Whitaker, S. L.  (1996). Relationships between copingstyle and PAI profiles in a community sample. Journal of Clinical Psychology, 52, 303 – 310. Drapeau, M., Thompson, K., Petraglia, J., Thygesen, K., L., & Lecours, S. (2011). Defense Mechanisms and Gender: An Examination of Two Models of Defensive Functioning Derived from the Defense Style Questionnaire.  International Journal of Psychology and  Psychological Teraphy, 11, 149-155. Fan, X., Thompson, B. & Wang, L.   (1999). Effects of Sample Size, Estimation Methods, and Model Specification of Structural Equation Modeling Fit Indexes. Structural Equation  Modeling , 6, 56-83. Folkman, S., & Lazarus, R. S. (1988). Ways of Coping Questionnaire. Palo Alto, CA: Consulting: Psychological Press. Folkman, S., Lazarus, R.S. (1988). „The relationship betwen coping and emotion: implications for theory and research”. Social Science and Medicine, 26, 309-317.

Pagina 37 din 40

 



 



        

 

     



Fontaine, K. R., Manstead, A. S., & Wagner, H. (1993). Optimism, perceived control over stress, and coping. European Journal of Personality, 7, 267 – 281. Fortune, D. G., Richards, H. L., Griffiths, C. E. M., & Main, C. J.  (2002). Psychological stress, distress and disability in patients with psoriasis: Consensus and variation in the contribution of illness perceptions, coping and alexithymia.  British Journal of Clinical  Psychology, 41, 157 – 174. Garson, D. G.  (2008).  Factor Analysis: Statnotes. Retrieved March 22, 2008, from North Carolina State University Public Administration Program, http://www2.chass.ncsu.edu/garson/pa765/factor.htm, accesat on-line la data de 25.07.2010 . Hackett, T. P., Cassem, N. H.  (1974). ,,Development of a quantitative rating scale to assess denial”. Journal of Psychosomatic Research, 18, 93-100. Hambleton, R. K.  (2001). The next generation of the ITC test translation and adaptation guidelines. European Journal of Psychological Assessment, 17(3), 164-172 [http://www.intestcom.org] Hersoug, A.G., Sexton, H.C., Holglend, P.  (2002). Contribution of defensive functioning to the quality of working alliance and psychotherapy outcome.  American Journal of  Psychotherapy, 56, 539-554. Hoglend, P., & Perry, J.C.  (1998). Defensive functioning predicts improvement in treated major depressive episodes. Journal of Nervous and Mental Disease, 186, 238 – 243. Howitt, D., Cramer, H.   (2010).  Introducere în SPSS pentru psihologie.  Versiunea 16 și versiunile anterioare. Iaşi: Editura Polirom. Ionescu, Ş., Jacquet, C.-L., Lhote C.  (2002).  Mecanismele de apărare. Teorie şi aspecte clinice. Iaşi: Editura Polirom. Kallasmaa, T., & Pulver, A. (2000). The structure and properties of the Estonian COPE inventory. Personality and Individual Differences, 29, 881 – 894. Kneepkens, R. G., Oakly, L. D.  (1996). Rapid improvement in the defense style of depressed women and men. Journal of Nervous and Mental Disease, 184, 358-361. Lazarus, R.S. (1966). Psychological Stress and the coping Proces. New York: McGraw-Hill. Lazarus, R.S. şi Folkman, S.  (1984). Stress appraisal and coping . New York: Springer. Lazarus, R. S., Folkman, S.   (1987). Transactional Theory and Research on emotion and coping. European Journal of Personality, 1, 141-169. Litman, J.A. (2006). The COPE inventory: Dimensionality and relationships with approach –  and avoidance  –   motives and positive and negative traits  Personality and Individual  Differences 41, 273-284 Lyne, K., & Roger, D.   (2000). A psychometric re-assessment of the COPE questionnaire.  Personality and Individual Differences, 29, 321 – 335. MacGregor, M. W., Davidson, K. W., Rowan, P., Barksdale, C., Maclean, D. (2003). The use of defenses and physician health care casts: Are physician helth care costs lower in  persons with more adaptive defense profiles?  Psychotherapy and Psychosomatics, 72, 315323. McCrae, R.R.  (1982). Age differences in the use of coping mechanisms.  Journal of Gerontology, 37, 454-460. McCrae, R.R.  (1984). Situational determinants of coping responses: Loss, threat, and challenge. Journal of Personality and Social psychology, 46, 919-928. Mullen, L. S., Blanco, C., Voughn, S. C., Roose, S. P.   (1999). Defense mechanisms and  personality in depression. Depression and Anxiety, 10, 168-174. Perry, J.C. (1990). Defense Mechanism Rating Scales. Harvard Medical School, Boston. Perry, J.C., Hoglend, P.  (1998). Convergent and discriminant validity of overall defensive functioning. Journal of Nervous and Mental Disease, 186, 529-535. Perry J. C., & Kardos, M. E.  (1995). A review of the Defense Mechanism Rating Scale. In H. R. Conte & R. Plutchik (Eds.),  Ego defenses: Theory and measurement (pp. 283 – 299).  New York: Wiley. Petraglia, J., Thygesen, K.L., Lecours, S., Drapeau, M. (2009). Diferenţe determinate de gen în mecanismele de apărare autoraportate: un studiu care utilizează noul Defense Style

Pagina 38 din 40



 

   

  

 

 





Questionare-60. American Journal of Psychotherapy, 63, 130-149 (traducere: Editura Trei, 2009). Phelps, S. B., & Jarvis, P. A.   (1994). Coping in adolescence: empirical evidence for a theoretically based approach to assessing coping. Journal of Youth and Adolescence, 23, 359 –  372. Popa, M. (2008). Statistică pentru psihologie. Teorie şi aplicaţii SPSS. Iaşi: Editura Polirom. Porcerelli, J. H., Olson, T. R., Presniak, M. D., Markova, T., Miller, K. (2009). Defense Mechanisms and Major Depressive Disorder in African American Women. The Journal of  Nervous and Mental Disease, 197 (10), 736-741 Sava, F.A.  (2004).  Analiza datelor î n cercetarea psihologica. Metode statistice complementare. Cluj Napoca: Editura ASCR. Sava, F.A. (2011). Analiza datelor în cercetarea psihologica. Cluj Napoca: Editura ASCR. Sava, F., Maricuţoiu, L.-P.  (2007).  PowerStaTim. Manualul utilizatorului. Timişoara:

Editura Universităţii de Vest. Schreiber, J. B, Nora, A., Stage, F. K., Barlow, E. A., & King, J.   (2006). Reporting structural equation modeling and confirmatory factor analysis: A review.  Journal of  Educational Research, 99, 323-337. Selye, H. (1976). Stress in Health and Desease. Boston: Butterworth. Selye, H. (1976a). The stress of life. The McGraw-Hill Companies, Inc Revised edition. Sica, C., Novara, C., Dorz, S., & Sanavio, E.  (1997). Coping strategies: Evidence for crosscultural differences? A preliminary study with the Italian version of coping orientations to  problems experienced (COPE). Personality and Individual Differences, 23, 1025 – 1029. Stiemerling, D. (2006). 10 abord ări psihoterapeutice ale depresiei. Bucureşti: Editura Trei. Stone, A.A., M. Greenberg, E. Kennedy-Moore and M.G. Newman . (1991). ,,Selfreport, situation-specific coping questionnaires: What are they measuring?”.  Journal of Personality and Social Psychology 61, 648 – 658. Stowell, J. R., Kiecolt-Glaser, J. K., & Glaser, R.   (2001). Perceived stress and cellular immunity: When coping counts. Journal of Behavioral Medicine, 24, 323 – 339. Thygesen, K.L., Drapeau, M., Trijsburg, R.W., Lecours, S., de Roten, Y.   (2008). Assessing defense styles: Factor structure and psychometric properties of the new Defense Style Questionnaire 60 (DSQ-60). The International Journal of Psychology and Psychological Therapy, 8, 171-181. Trijsburg, R.W., Bond, M., Drapeau, M., Thygesen, K.L., de Roten, Y., & Duivenvoorden, H. J. (2003).  Defense Style Questionnaire 60: Development and  psychometric evaluation. Paper presented at the University of Lausanne, Switzerland. Vaillant, G. E. (1976). ,,Natural history of male psychological health: The relation of choice of ego mechanism of defense to adult ajustement”, Archives of General Psychiatry, 33, 535545.



Vaillant, G. E., Bond, M., & Vaillant, C. O.   (1986). An empirically validated hierarchy of defense mechanisms. Archives of General Psychiatry, 43, 786 – 794.



Vaillant, G. E.  (1993 a). Wisdom of the ego: Sources of resilience in adult life. Cabridge: Harvard University Press. Vaillant, G.E. (1993 b). The wisdom of the ego. Cambridge: Harvard University Press. Van, H.L., Dekker, J., Penn, J., Abraham, R.E., Schoevers, R.E. (2009). Valoarea

 



  

 predictivă a stilurilor defensive autoraportate sau evaluate de observatori în tratamentul depresiei. American Journal of Psychotherapy, 63, 42-64 (traducere: Editura Trei, 2009). Walker, K., Lindner, H., Noonan, M.   (2009). The Role of Coping in the Relationship Between Depression and Illness Severity in Chronic Fatigue Syndrome.  Journal of Allied  Health, 38 (2), 91-99. Watson, D. C., Sinha, B. K.  (1998). Gender, age, and cultural differences in the defense style questionnaire-40. Journal of Clinical Psychology, 54, 67-75. World Health Organization. World Health Report   (2002). Reducing Risks, Promoting Healthy Life. Geneva: WHO, 2002, accesat on-line la data de 19.06.2010. http://minority-health.pitt.edu/archive/00000867/01/nnbbhs.pdf,  accesat on-line la data de 21.07.2010.

Pagina 39 din 40