Ministerul Învăţământului şi Educaţiei din Republica Moldova Academia de Studii Economice din Republica Moldova Facultatea „Business şi Administrarea Afacerilor” Specialitatea „Turism”
Coordonator: AMBROS MARIANA
Chişinău 2009
2
1.
Evoluţia dezvoltării culturii gastronomice........................ 3 – 5 pag.
2.
Baza de alimente................................................................ 5 – 7 pag.
3.
Aşezarea mesei festive (veselă, tacâmuri, accesorii)........ 8 – 11 pag.
4.
Tradiţii şi obiceiuri în servirea mesei.............................. 11 – 12 pag.
5.
Festivaluri gastronomice....................................................... 13 pag.
6.
Reţete culinare................................................................ 14 – 15 pag.
7.
Concluzie ............................................................................... 16 pag.
1. Evoluţia dezvoltării culturii gastronomice.
3 Impactul socio-cultural Actul de a găti in Mexic este considerat ca fiind una din cele mai importante activităţi şi îndeplineşte funcţii sociale şi rituale extrem de valoroase. În Mexic aceasta profesie este predominant feminina, şi acest lucru îşi are rădăcinile încă din perioada colonială, când bucătăresele moşiilor erau numite „mayoras”, ceea ce in prezent, în limbajul european este echivalent cu cuvântul „şef bucătar”. Ora mesei în Mexic este extrem de valorată, ea fiind un mijloc de a reuni familia. De altfel mâncarea este factorul ce uneşte societatea, prin intermediul ei se stabilesc prietenii, se cunosc viitoarele cupluri, se încheie afaceri, se întăresc legăturile familiale, sau pur şi simplu se savurează un moment plăcut. Gastronomia mexicană, a fost mereu calificată ca fiind o bucătărie de o mare influenţă barocă, datorită diversităţii culinare. Pe plan internaţional, bucătăria mexicană este cunoscută ca fiind una din gastronomiile mâncării rapide (fast food), existând astfel numeroase restaurante, în majoritatea capitalelor lumii. ISTORIA. Antecedente precolombiene şi aportul colonial. Mexic ca naţiune există din secolul XIX. Însă cu toate acestea, pe teritoriul pe care acum îl ocupă statul, caracteristicile, ce astăzi le numim - Bucătărie mexicană, sunt cunoscute cu mult timp înainte. În timpul perioadei pre-hispanice, popoarele indigene ce ocupau teritoriul, aveau ĩ dietă bazată, în principal, pe 3 vegetale: porumb, ardei şi fasole. Era cunoscută de asemenea şi tactica de preparare a mâncării pe vapori. Gastronomia mexicană mult datorează venirii pe acest teritoriu a europenilor, în special spaniolii. O bună parte din ceea ce mănâncă un mexican în prezent, se datorează ocupării acestui teritoriu de către spanioli. La fel cum Mexicul contribuie cu noi ingrediente în „mapamondul gastronomic”, astfel şi restul lumii participă la schimbul reciproc de ingrediente, fără de care bucătăria mexicană ar fi de neconceput în prezent. Multe specii de legume si fructe care aparţin astăzi bucătăriei noastre provin din Mexic si au ajuns in Europa prin spanioli. Acestea sunt: roşiile, fasolea, dovleacul, alunele, cacao si vanilia. Si bucătăria mexicana a fost îmbogăţită cu produse din Europa. În Mexic nu se cunoştea carnea de vita, ci se consuma doar carne de porc, pasare, vânat, broaşte ţestoase si carne de iepure. Înainte de sosirea spaniolilor în Mexic nu erau cunoscute nici grăsimea nici uleiul de măsline. Hrana era coaptă, fiartă în apă sau aburi, câteodată coacerea fiind făcută în gropi săpate în pământ. Colonizatorii spanioli s-au „americanizat” foarte repede începând să trăiască şi să se hrănească la fel ca indigenii. Până la venirea spaniolilor alimentul de bază în Mexic era porumbul. Conform mitologiei maiaşe oamenii au fost creaţi dintrun amestec de porumb şi sânge de zeu, şi din această cauză
4 porumbul era obiectul unei veneraţii aproape zeieşti. Porumbul a devenit elementul de bază al pâinii şi plăcintelor. Odată cu sosirea spaniolilor au apărut şi cereale, precum: orezul şi grâul; fructe în special citrice, pomuşoare, prune, şi chiar pepenele verde. Să nu uităm nici de produse de bază, cum ar fi pâinea, ce s-a multiplicat în sute de forme, unele dintre care pot fi identificate cu localităţile sale de origine. Bucătăria mexicana, cum o cunoaştem noi astăzi, se bazează pe tradiţii seculare care in parte s-au păstrat până in zilele noastre. Deja înainte de ocuparea spaniolă din secolul al XVI-lea a existat o bucătărie bogată, variată si „rafinată". Bucătăria mexicana este foarte variată, datorită moştenirii sale precolumbiene, la care se adaugă influenţele europene, africane si asiatice. Deşi bucătăria tradiţională s-a diversificat foarte mult datorita acestor influente, la baza rămân porumbul, fasolea si fructul de avocado, care erau alimentele tipice înainte de sosirea spaniolilor in Mexic. Perioada colonială a reprezentat pentru bucătăria mexicană posibilitatea unor benefice influenţe culinare. De influenţă orientală este una din bucatele cele mai cunoscute – „mole poblano” – este o reţetă ce înglobează peste 40 de ingrediente de pe 4 continente: specii orientale, ardeii mexicani, uleiuri europene şi fructe africane. Mexic independent. Începând cu căpătarea independenţei Mexicului, gastronomia mexicană şi-a consolidat caracteristicile ce astăzi ĩ identifică. Multe din succesele istorice care au avut loc în Mexic, în sec. XIX şi-au lăsat amprenta în bucătăria mexicanilor. Începând cu ultimul deceniu al sec. XX s-a dezlănţuit mişcarea gastronomică cunoscută sub apelativul de „înalta bucătărie mexicană ”. Noua bucătărie mexicană preia o parte importantă din repertoriul ingredientelor bucătăriei mexicane tradiţionale. Cu toate acestea, nu se limitează la reproducerea reţetelor populare – preia din ele esenţialul cu scopul re-elaborării şi creării unei vitalităţi inedite gastronomiei ţării, astfel răspunzând noilor gusturi şi tendinţelor gastronomice moderne. Datorita climatului variat, de la tropic la arid, bucătăria mexicana prezintă mai multe stiluri culinare regionale. Cea mai sofisticată bucătărie mexicană se găseşte in zona centrala a Mexicului – Ciudad de Mexico. Cheia succesului sau culinar este gama variata de ingrediente. Zona centrala a împrumutat reţetele din zonele învecinate sau din alte tari. In general, bucătarii adopta o reţeta străină, asupra căreia îşi pun amprenta, in funcţie de inspiraţia lor. Bucătăria mexicană s-a format prin amestecul stilului de gătit maya/aztec, adică a bucătăriei precolumbiene, cu a stilului de gătit adus de conchistadori din Spania. Prin urmare orezul, carnea de porc, carnea de vita, carnea de pui, vinul, usturoiul etc. aduse de conchistadori au fost mixate cu
5 ardeiul iute, cacao, porumbul si multe alte ingrediente pe care le foloseau aztecii si mayasi. Fasolea este un ingredient aproape nelipsit in bucătăria mexicană. În conformitate cu „cerinţele” secolului XXI, în oraşele mexicane, putem găsi restaurante de cele mai diverse specialităţi. Există numeroase localuri de „fast-food”. Un lucru este cert, şi anume că bucătăria mexicană continue să se bucure de o mare vitalitate şi apreciere pe plan mondial. Bucătăria mexicană este renumită pentru aromele sale intense şi variate, decoraţiile pline de culoare şi varietate condimentelor. Bucătăria mexicană este una din cele mai exotice si mai apetisante bucătarii ale lumii. Felurile de mâncare mexicane, internaţional recunoscute, sunt tacos, quesadillas, enchiladas, burritos, tamales. Dacă ar fi să caracterizăm bucătăria mexicană în câteva cuvinte, acestea ar fi: GUSTOASĂ, SĂNĂTOASĂ ŞI FESTIVĂ.
2. Baza de alimente Bucătăria mexicană nu ar mai fi aceeaşi fără nenumăratele soiuri de ardei, dintre care o bună parte sunt foarte iuţi. Alte condimente sunt: chimion, scorţişoară, cuişoare, coriandru, oregano, ceapă, usturoi şi sucurile de lămâie si lămâie verde (limes). In plus, roşiile, fructele de avocado si bananele joaca un rol important in bucătăria mexicană. Tomatillos - cunoscute şi sub numele de "tomates verdes" - se folosesc in pregătirea sosurilor. O delicatesă mexicană originală, autentică este „mole poblano” – curcan in sos cu zeci de ingrediente, printre care ardei iute si ciocolată. Un desert specific sunt fructele de nopales (smochine indiene).
Specialităţi mexicane: Sosul “salsa” – este la fel de prezent precum sarea in Europa sau sosul de soia in Asia; este foarte iute si poate fi pregătit in zeci de feluri, in funcţie de ingredientele folosite; cel mai folosit este sosul roşu, pregătit din roşii coapte, ardei iuti chili, usturoi, ceapă şi coriandru; Ardeii chili – cei mai iuti din lume; se consuma atât proaspeţi, cat si uscaţi; sunt zeci de feluri de ardei chili, marea majoritate fiind roşii sau verzi; Orezul – ingredient de baza in prepararea burrito-ului, dar si la alte mîncăruri; a fost introdus in Mexic de către navigatorii spanioli, acum 500 de ani;
6 Porumbul – fără el, bucătăria mexicana nu ar exista, pur si simplu; este si element important al civilizaţiei aztece; tortilla se face, in majoritatea cazurilor, din mălai, ca si nachos; Fasolea – fasolea albă, roşie sau cea neagră, toate se folosesc in bucătăria mexicană; cum ar arăta un burrito fără fasole? Pe lângă porumb, ardei si roşii, fasolea joacă un rol important in bucătăria mexicană. Se serveşte aproape la fiecare masă, fiartă in apă sau prăjită in untură. Ca şi porumbul, şi fasolea poate fi cultivată in aproape toate zonele climatice. Deseori este uscată si astfel ţine mai mult. Cea mai consumată este fasolea cu bob roşu sau pătat. Se consuma însă şi fasolea albă sau neagră. Fructele – se întrebuinţează în special avocado, papaya, mango, ananas şi nucile de cocos. Tortillas este pâinea mexicanilor şi se serveşte la orice masă. De obicei se prepară dintr-o făină de porumb specială. Pentru aceasta, boabele de porumb sunt fierte în apă cu calc, astfel încât coaja tare se crapă. Boabele fierte se macină apoi. Această făină de tortilla se numeşte „masa harina". Din făină de porumb normală nu se poate face Tortillas deoarece aluatul nu se leagă. În Mexic se foloseşte o presa Tortilla pentru a forma lipiile la fel. In Mexic diferitele mâncăruri - Tortilla se numesc şi „antojito", „mici aperitive" deşi cu tortillas se poate pregăti un întreg meniu. Tacos sunt rulate si prăjite, enchiladas sunt puse in sos, Tostadas se prăjesc crocante, in afară de acestea, in Mexic se cunosc si Sopes, Gorditas, Chalupas, Flautas, Quesa-dillas, Garmachas, Salbutes sau Sambutes si Panuchos, toate pe baza de lipie si anume Tortilla. Guacamole – avocado mărunţit, la care se adaugă roşii tăiate şi ceapă. Guacamole are numeroase utilizări: poate fi sos pentru tortilla sau un ingredient în salatele proaspete. Taco – este o mâncare tradiţională mexicană, compusă dintr-o tortilla de porumb, pliată, înăuntrul căreia se găseşte o compoziţie (guacamole, salsa, ceapa, carne, etc.) Taco a devenit foarte popular in Statele Unite, unde consta intr-o tortilla extra large, plina cu carne (de vită, pui sau porc), brânză, salată şi roşii. Deseori, taco este prăjit astfel încât tortilla să se înfăşoare in jurul compoziţiei. Fajita (se pronunţă fahita) este o mâncare TexMex, si este de fapt tortilla cu carne la grătar (la început se făcea doar cu carne de vită).
7 Burrito – compoziţie de carne tocată, învelită intr-o tortilla de grâu subţire. In Statele Unite, compoziţia include si orez, fasole, salată, roşii, salsa, guacamole, brânza, rezultatul fiind unul mai voluminos. In plus, tortilla este deseori fiartă sau prăjită, pentru a deveni mai moale şi mai pliantă. Enchilada – este compusă dintr-o tortilla de porumb, înmuiată în ulei fierbinte şi în sos picant şi umplută cu aproape orice, după preferinţă: carne, brânza, legume, fructe de mare, ouă şi chiar banane. Nacho – reprezintă chipsurile de baza din bucătăria mexicană; sînt mici forme de tortilla uscate sau prăjite, acoperite cu brânză sau cu guacamole; Quesadilla – reprezintă o tortilla umplută cu brânza sau caşcaval, în principal, dar şi cu alte ingrediente, şi apoi coaptă sau ţinută pe grătar, până se prăjeşte; la final, se taie in mai multe porţii si se serveşte fierbinte, cu caşcavalul topit; Churros – cel mai cunoscut desert mexican, denumit şi gogoaşa mexicană, este făcut pe baza de cartofi fierţi şi făină (cocă), amestecul fiind apoi turnat în forme lungi şi prăjit în ulei încins; la final se presară zahăr. Mexicul este cunoscut pentru ciocolata sa caldă, amestecată cu tradiţionalul molinillo (o lingura de lemn sculptat). Aztecii au rezervat aceasta băutură pentru regi, dar spaniolii i-au adăugat zahăr şi scorţişoară şi au liberalizat consumul ei.
3. Aşezarea mesei festive
8
SCHEMĂ
Reguli de bază în aşezarea mesei:
se calculează un spaţiu de circa 75 cm între locuri.
Prima farfurie sau farfuria de bază se plasează la 2.5 cm de la marginea mesei.
Faţa de masă – trebuie să fie imaculat de curată şi bine călcată. Pentru o ocazie formală, faţa de masă trebuie să fie foarte fină şi de bun gust. Alb – este culoarea cea mai indicată, deoarece exprimă clasicism, eleganţă, neutralitate şi de asemenea pune în valoare tacâmurile. Feţele de masă în tonalităţi pastelate sau colorate se folosesc la ora prânzului, iar cele albe sau crem – după orele 18:00. Este foarte important ca faţa de masă să aibă o mărime adecvată (este obişnuit să atârne 30 – 35 de cm în jos).
Şerveţelele de masă – s-au transformat în parte integrală a unei mese bine amenajate. Şerveţelele mari şi elegante trebuie să păstreze o oarecare concordanţă cu faţa de masă în ceea ce priveşte calitatea, textura, armonia culorilor. Unde se aşează şerveţelele? Acest lucru depinde de obiceiurile fiecărei regiuni mexicane în parte. În unele zone se plasează la stânga, în altele – la dreapta, de asemenea se permite să fie aşezate pe mijlocul farfuriei principale.
9 Vesela - trebuie să fie în strânsă corelaţie cu spiritul manifestaţiei sau sărbătorii. La mesele formale este necesară prezenţa farfuriei de bază. Este cea mai mare dintre farfurii, iar utilitatea ei este mai mult estetică decât practică. Reprezintă un fel de suport pentru toate celelalte farfurii şi rămâne pe masă până la momentul final – servirea desertului. Pentru astfel de ocazii este obişnuit să se întrebuinţeze veselă de cea mai înaltă calitate (de obicei – de porţelan). Elementele de bază ale veselei: 1. Farfuria de bază sau de prezentare 2. Farfurie cu suprafaţa mare 3. Farfurie cu suprafaţa medie pentru salate, desert 4. Farfurie mică pentru pâine 5. Farfurie adâncă 6. Cupă pentru mâncare, cu farfurioară 7. Set pentru cafea.
Pe farfuria de bază se aşează o altă farfurie destinată pentru felul principal. La stânga se plasează farfuria pentru pâine şi farfuria pentru salată. Dacă aceeaşi mâncare include peşte şi carne, se vor folosi farfurii diferite pentru fiecare.
Tacâmuri – cele mai bune tacâmuri se consideră cele de argint. Cerinţele de bază ale tacâmurilor sunt: să nu păstreze mirosul şi savoarea alimentelor, să nu se zgârie, să fie uşor de întrebuinţat şi să posede duritatea adecvată. Serviciul complet de tacâmuri cuprinde:
10 1. Lingură pentru consum obişnuit 2. Lingură pentru supe şi creme 3. Lingură pentru desert 4. Linguriţă pentru cafea 5. Lingură sau paletă pentru îngheţată 6. Furculiţă pentru carne 7. Furculiţă pentru desert, fructe 8. Furculiţă pentru peşte 9. Furculiţă pentru fructe de mare 10. Cuţit pentru carne 11. Cuţit pentru desert, fructe 12. Cuţit pentru peşte 13. Cuţitaş pentru unt. Tacâmurile se utilizează în aceeaşi ordine după cum vor fi întrebuinţate, din exterior spre interior. Cele ce se află mai aproape de farfurie, vor fi ultimele ce se vor folosi. La stânga se află locul furculiţelor de peşte şi de carne. Excepţie este furculiţa pentru fructe de mare, care se plasează în partea dreaptă, alături de cuţite şi lingură pentru consum obişnuit. Celelalte tacâmuri se aduc în acelaşi moment cu bucatele respective. La o masă formală, iniţial, niciodată nu se plasează mai mult de 3 cuţite şi 3 furculiţe. Tacâmurile pentru desert, se plasează în partea superioară a farfuriei, cu mânerul linguriţei spre dreapta şi cel al furculiţei spre stânga. Acestea de asemenea se plasează pe masă doar în momentul servirii desertului. Serviciul adiţional de tacâmuri: 1.
Furculiţă şi cuţit pentru a tăia / felia
2.
Lingură şi furculiţă pentru adaus
3.
Lingură şi furculiţă pentru salată
11 4.
Lingură pentru supă
5.
Lingură pentru sosuri
6.
Cuţit pentru tăiat tortul şi lopăţică pentru servit
7.
Cuţitaş pentru pateu.
Articolele de cristal Alegerea paharelor trebuie să fie făcută cu cea mai mare grijă, deoarece ele conferă eleganţă mesei. Sunt ignorate formele sculptate, şi sunt preferate paharele din sticlă netedă, care permite să apreciezi caracteristicile băuturilor ce vor fi degustate. După cum spun mexicanii, un pahar trebuie să fie ca o fereastră in care vinul se descoperă şi-şi demonstrează culoarea în aşa fel, încât ochii pot percepe câteva din particularităţile sale, prin sticla transparentă. Cupa pentru şampanie poate fi în mai multe stiluri, însă cea mai des utilizată este cea în formă de lalea, deoarece păstrează băutura rece un timp mai îndelungat şi permite sa apreciezi savoarea bulelor fine. Numărul de pahare ce se vor aşeza pe masă va fi egal cu numărul de băuturi servite. Paharul pentru apă va fi plasat deasupra cuţitului ce se află in apropierea farfuriei; in partea lui dreaptă, alături, va fi paharul cu vin roşu şi, respectiv, cel cu vin alb. Toate trei pahare trebuie să formeze o linie diagonală. Cupa pentru şampanie se plasează în spatele celei cu apă. Restul paharelor se aşează odată cu servirea celorlalte băuturi.
4. Tradiţii şi obiceiuri în servirea mesei Servirea mesei în Mexic reprezintă am putea spune un eveniment social fundamental, prin caracterul său familial şi prietenesc. Ora mesei este un moment în care familia se reuneşte, se stabilesc noi prietenii, se cunosc persoane, se încheie afaceri, sau pur şi simplu se petrece un moment plăcut.
12 În gastronomia mexicană nu se resimte o mare diferenţă între bucătăria cotidiană şi bucătăria superioară. Cu toate că există bucate tipic festive, acestea pot fi consumate şi zilnic, atât în cadrul familiei, la un restaurant, cit şi intr-un local mai mic şi mai puţin important. Cu toate că din ce în ce mai des, în unele sectoare sociale, se servesc 3 mese pe zi: micul dejun, prânzul şi cina, optând astfel pentru un regim alimentar mai lejer, în mod tradiţional sunt 4 momente importante ale zilei din punct de vedere culinar : Micul dejun – se serveşte pe la orele 7 - 8 dimineaţa. Dejunul - ce se serveşte între orele 1 şi 4 după masă. Este o masă foarte abundentă. Se gătesc 2 feluri de bucate: de obicei, o supă de orez şi tocană. La final rămâne desertul. Gustarea – este un moment culinar în care predomină dulciurile: ciocolata, turte (chifle) dulci, etc. Cina – se serveşte de la 8 la 9 seara, constă din mâncare consistenţă asemănătoare dejunului, cum ar fi de exemplu: friptură (de porc, pui) însoţită de cartofi, etc. De obicei aceste momente gastronomice sunt numite la diminutiv, spre exemplu: “el desayunito” (micul dejun), “la comidita” (prânzul), “el cafecito” (gustărica) sau “cenita” (cina). Daca ar fi să descriem o zi tipică in Mexic, atunci ea decurge astfel: -
un mic dejun pe baza de fructe, ouă, suc, prăjitură (gen cozonac sau chec), cafea sau ciocolată
fierbinte; -
prânz bogat, pe la ora 13:00,
-
aperitive si băuturi intre orele 17:00 si 19:00,
-
urmate de cina la ora 21.00. La micul dejun, se poate servi:
-
huevos rancheros - ou prăjit servit cu tortilla şi sos
de roşii condimentat; -
huevos a la mexicana - omletă cu sos de roşii;
-
chilaquiles - tortilla prăjită in sos de gogonele, servită cu brânză, carne de pui si smântână;
-
cafe de olla - cafea cu scorţişoară si zahăr negru. La prânz, în meniu pot fi incluse:
13 -
pozole - supă de porc, carne de pui sau curcan cu sos mole (sos brun),
-
tamales - porumb cu brânză sau legume si carne, gătite in frunze de porumb sau de banană,
-
menudo - supă din burtă de vacă. Printre vestitele mâncăruri cu fructe de mare, numite mariscos, se remarcă:
-
camarones al mojo de ajo - crevete cu usturoi si unt,
-
filete de pescado - file de peşte cu sos alb,
-
ceviche - aperitiv cu peşte marinat in suc de lămâie, usturoi, ceapă, chile si roşii. La desert, mexicanii servesc: flan (caramel), mangos flameados - mango flambat, pastel de
queso - prăjitură cu brânza, helado - îngheţată. Ca băutură, mexicanii pot alege tequilla - caracteristica Mexicului, originară din regiunea Jalisco. Are la bază o plantă numită Agave cactus, asemănătoare ananasului. Dar mexicanii beau şi bere, vin si cocktailuri specifice ţării lor: margarita, sangrita.
5. Festivaluri gastronomice Sărbătoarea TACO. Este o zi speciala acordată mâncării tradiţionale mexicane „el taco”. Aceasta specialitate se bucura de o mare popularitate nu doar in limitele teritoriului naţional, dar şi în ţările străine, fiind considerată o mâncare deosebită şi originală. În momentul actual am putea spune că se bucură de o faimă legendară. Care este avantajul acestei bucate? În primul rând se poate pregăti în orice situaţie, loc sau oră; nu este nevoie de mult efort iar savoarea ei te lasă, pur şi simplu, perplex. În fiecare an,
în ultima săptămână a lunii mai are loc „Târgul Internaţional de
Caşcaval şi Vinuri”, un festival foarte interesant ce include diverse evenimente şi expoziţii gastronomice. Se fac numeroase degustări de vinuri şi se savurează diferite tipuri de caşcaval.
14 In iunie are loc Festivalul „Mole Poblano” (masei tradiţionale)- reprezintă am putea spune, un fel de concurs ce se desfăşoară în fiecare duminică a lunii iunie în localitatea Analco. Ultima duminică reprezintă si marea finală a acestui concurs, în urma căreia se premiază cea mai bună reţetă pregătită. Între 17 – 30 iunie, în San Juan del Río, Querétaro – se desfăşoară expoziţia gastronomică „Feria Internacional de San Juan del Río”, un festival sau târg ce prezintă coloritul şi diversitatea bucatelor tradiţionale mexicane din diferite regiuni si provincii. 19 iunie – „Festival del Sushi” 15 iulie – are loc “Feria Internacional del Pescado y Marisco” (Târgul internaţional de peşte şi fructe de mare) – este un festival gastronomic exclusiv pe bază de peşte şi fructe de mare, la care participă bucătari de talie internaţională. Tot cu aceasta ocazie se desfăşoară expoziţia celor mai renumite restaurante ale regiunii, concursul internaţional de dansuri folclorice, muzică vie şi mariachi. 18 – 28 iulie – la Durango se desfăşoară “Feria del dulce cristalizado” (Târgul bomboanelor tari) şi expoziţia fructelor de sezon. 1 – 15 noiembrie – în regiunile Parras şi Coahuila are loc “Festivalul dulciurilor si nucilor”. La acest festival se reunesc toţi cofetarii pentru a pregăti cea mai pare prăjitură cu nucă din lume. Aceasta festivitate se înregistrează in cartea recordurilor Guinness.
6. Reţete culinare Burrito Ingrediente: 600 g carne de vita, 12 plăcinte tortilla, 2 caţei de usturoi, o ceapa mică, puţin suc de lămâie, o lingură oregano, ½ linguriţă de sare, ¼ linguriţă piper proaspăt măcinat, o lingură de ulei. Preparare: Carnea se spală si se freacă împreună cu un amestec (trecut prin mixer) de usturoi, suc de lămâie, oregano, piper si sare. Se lasă la macerat circa 6 ore, se prăjeşte, se împarte în bucăţi mici si se usucă circa 5 ore. Ceapa se curăţă si se toacă mărunt. Se prăjeşte in ulei încins. Se adaugă carnea de vită uscată si se prăjeşte până se rumeneşte bine. Se adaugă sare si se amestecă. Tortilla se încălzeşte în cuptor. Pe fiecare tortilla se aşează câteva linguri de carne si se rulează. Se serveşte fierbinte, cu sos mexican si cu fasole. Frijoles Refritos
15 Ingrediente: 500 g fasole uscată, 3 litri apă, o ceapă uscată, două linguri ulei vegetal, sare, caşcaval (opţional). Preparare: Intr-o oală cu presiune se fierbe fasolea, apoi se scurge şi se pune deoparte. Se încinge uleiul intr-o tigaie mare, la foc mediu. Se adaugă ceapa si se rumeneşte până devine sticloasă, apoi se adaugă fasolea bine scursă si un sfert de cana cu apă. Cu un sfărâmător de cartofi se zdrobeşte fasolea in tigaie, pana devine piure. Se sărează după gust si se garniseşte cu caşcaval ras deasupra. Chilli con carne Ingrediente: 500 g carne slabă de vită, tocată, 3 ardei iuţi, două cepe, 4 căţei de usturoi, o lingură oregano, un vârf de cuţit praf de chimen, 3 roşii opărite, fără pieliţă, tăiate cubuleţe, două linguri bulion, 200 g fasole boabe fiartă, 100 ml supă de legume, sare, piper, ulei. Preparare: Ceapa tocată se căleşte in ulei, se adaugă carnea tocată si usturoiul zdrobit, apoi se mai lasă 15 minute pe foc. Se condimentează carnea cu sare, piper, oregano, chimen, se adaugă ardeiul iute tocat, supa de legume, bulionul, roşiile tocate si fasolea fiartă, apoi se lasă sa fiarbă până scade. Este gata când are consistenţa unui sos gros. Salată mexicană de porumb Ingrediente: o conservă boabe de porumb (500 g), 10 ridichi potrivite, 350 g caşcaval, două linguri oţet, 3 linguri sos iute chilli, sare, piper, ulei, pătrunjel tocat. Preparare: Se taie ridichile, se rade mare caşcavalul. Se scurge porumbul de zeama. Intr-un castron mare se amesteca ingredientele: oţet, sare, piper, ulei, sosul iute (sau 2 ardei iuti curăţaţi de seminţe, tocaţi mărunt), porumb, caşcaval, ridichi si se amesteca bine. Supa de miel cu tarhon Ingrediente: 300 g carne de miel fără os, frunze de tarhon, oţet de tarhon, 2 morcovi, 100 ml smântâna, două rădăcini de pătrunjel, 100 ml frişca, 2 căţei de usturoi, un ou, o ceapă roşie, o legătură pătrunjel verde, o lămâie, o chiflă, făină, ulei, piper alb măcinat. Preparare: Ceapa tocată se înăbuşă in ulei, se adaugă carnea de miel tăiată cubuleţe, morcovii, pătrunjelul si frunzele de tarhon tocate mărunt. Se sărează, piperează, se căleşte puţin, se stinge cu zeama de oase sau cu apa si se fierbe. Se amesteca smântâna cu făina si se toarnă in supă, îngroşândo. Se condimentează cu oţet de tarhon, suc de lămâie si se fierbe. Se adaugă frişca, fără a se fierbe. Se menţine caldă până la servire. Se poate servi cu găluşte de chifla: chifla se taie cubuleţe si se prăjeşte, frunzele de pătrunjel se toaca mărunt. Se leagă compoziţia cu ou, se adaugă puţină apă, sare, piper măcinat, se amestecă bine, apoi se lasă deoparte. Din compoziţie se formează găluşte si se fierb in apă sărată clocotită. După ce au fiert se clătesc si se distribuie in bolurile de supă, apoi se toarnă supa caldă si se decorează cu felii de lămâie si pătrunjel verde tocat.
Conopida cu orez Ingrediente: 3 ceşti de orez , o conopidă, 3 cartofi, o linguriţă pastă de ghimbir si una de usturoi, 4
16 ardei picanţi verzi tocaţi, 1/4 ceaşcă de ulei vegetal, o linguriţă de praf cucurmina, 3 cepe tocate, 3 tomate tocate, sare. Preparare: Se frige încet orezul in uleiul vegetal, se fierbe apoi in oala minune. Conopida, spălată, curăţată bucheţele, se fierbe. Se taie cartofii cubuleţe si se prăjesc in ulei. Se încălzeste ulei intr-o tigaie, se adaugă ceapa, pasta de ghimbir, de usturoi si roşiile tocate. Se frige cu praful de cucurmina, praful de ardei iute si ardeii verzi, amestecând totul cu orezul fiert. Se adaugă cartofii prăjiţi. Se garniseşte cu foile de coriandru si se serveşte caldă, cu murături sau iaurt. Topul celor mai importante restaurante mexicane: Cabana de Caleta. Restaurantul e foarte cunoscut pe plajele Caleta si Caletilla si in împrejurimi
datorita mâncărurilor de sezon pregătite si a prospeţimii fructelor de mare ce sunt servite. Localitate: Acapulco Carlos and Charlies. Clubul este unul foarte popular, un loc unde atmosfera de petrecere se îmbina
cu muzica pop, cu publicul entuziasmat si cu unul dintre cele mai exclusiviste peisaje din zona. Localitate: Cancun El Zorrito. Decorat in stil mexican, la restaurantul El Zorrito veţi găsi o atmosfera de sărbătoare in
orice zi a săptămânii. Localitate: Acapulco Hacienda El Mortero. Restaurantul cu specific mexican e situat in una din cele mai noi si
exclusiviste centre de cumpăraturi din insula. Mesele sunt aranjate in asa fel incat sa ofere o superba privelişte. Localitate: Cancun La Casa de las Margaritas Daca ajungeţi in Cancun, merită sa încercaţi restaurantul- ferma, cu
mâncare tradiţionala mexicană. Localitate: Cancun La Distileria La Distileria oferă o gama foarte diversificata de mâncăruri din Guadalajara, ce
include tortas ahogadas, pâine umplută cu tocană, acoperită cu sos picant, peşte cu coriandru si poblano cu piper, ce conţine brânza, carne sau ton. Localitate: Cancun
Pe oricine nu am întreba: „Ce cunoaşteţi despre Mexic?”, sunt sigură că majoritatea ar răspunde la această întrebare în felul următor: „...este ţara unde mâncarea e picantă”.
17 Este un răspuns absolut normal şi bine aşteptat, luând în consideraţie faima mondială a bucătăriei mexicane, ce se remarcă prin aromele sale intense şi variate, decoraţiile pline de culoare şi diversitatea condimentelor. Fără îndoială, bucătăria mexicană este una din cele mai exotice si mai apetisante bucătarii ale lumii. Dacă fiecare ţară are ceva aparte, care o diferenţiază, in cultura Mexicului, bucătăria este extrem de importantă. La fel cum a influenţat bucătăriile altor popoare, Mexic a primit elemente ale bucătăriei spaniole, franceze si americane. Multe specii de legume şi fructe care aparţin astăzi bucătăriei noastre provin din Mexic şi au ajuns în Europa prin spanioli. Acestea sunt: roşiile, fasolea, dovleacul, alunele, cacao şi vanilia. Principala caracteristică a mâncăii mexicane este – aroma, care se datorează unor ingrediente şi condimente folosite cu dărnicie, cum ar fi: scorţişoara, cuişoare, chimion, coriandru, chimen si maghiran, chili, şi desigur, nenumăratele soiuri de ardei (majoritatea iuţi). Cu o cultură specială şi bucate dintre cele mai variate, Mexicul este o ţară a contrastelor, cu ceva pe gustul fiecăruia, este pur şi simplu un paradis al gastronomiei.
