Dincolo de nisipuri de Fănuș Neagu Tatălui meu, care a așteptat gârla
Era în 1946, an de secetă cumplită, Șușteru nu mai văzuse pic de tutun de patru zile. Ca să fumeze, într-o zi rupse un smoc de frunze de iederă din ruul care îm!răca fa"a casei, le făr#mă între deete și-și umplu luleaua. $vea oc%ii c#rpi"i de somn, fiindcă, deși era trecut de amiază, a!ia se sculase din pat. &$l dracului, se #ndi, pierzi o noapte la prive%i și nu-"i mai vii în fire pe urmă două zile'. (evasta, soacra, copiii lipseau de acasă. &)#nt după m#ncare, își zise, s-au împrăștiat prin sat ca făina or!ilor'. Și ieși în drum, mic și sla!, cu cămașa atîrnîndu-i atîrnîndu -i peste pantaloni. $vea poftă să mănînce o leătură de lăptuci* dormind visase c-a plouat și că i-a înverzit rădina de zarzavat ca ca în anii !uni. !uni. +e două veri veri "inea seceta, seceta, nu se deștepta o dată fără să poftească de mîncare un lucru de care nu putea să facă rost. & )e vede trea!a, își zicea, că visele se nasc în stomac și urcă să moară în ură. ine-ar fi, zău, să nu le ai!ă deloc'. - Șuștere dă, mă, și mie să tra un fum. l striase dascălul satului. +espre dascăl toată lumea zicea că și-a pierdut min"ile din pricina foamei. iua întreaă sta pe marinea șan"ului cu picioarele adunate su! el, mesteca măcriș, dacă avea, și în#na într-una, uit#ndu-se la cerul ol de nori, un r#nd dintr-o carte de ruăciuni* +umnezeule care dormi în pădurea de dafin '. - (u-i tutun, mă, îi răspunse Șușteru, e o !uruiană, pute și te ustură pe #t. /rivi uli"a în lun. n dreptul primăriei, o femeie aduna !aliă într-o roa!ă ca să lipească prispa casei. )u! salc#mul de l#nă podișca dată cu var, un c#ine se scutura de pureci. 0a fierărie potcoveau un cal. irosea a copită arsă. Șușteru coti încet după col"ul ardului și co!orî la r#u. )e opri la șan"urile prin care altădată venea apă în rădina lui de zarzavat. Erau oale. #lul de pe fundul lor se uscase, crăpase. $l!ia răului se întindea în sus ca o omidă cenușie.
(isipul și petele al!ene de lut pietrificat luceau pustii în soare. 2ădăcini putrede at#rnau în peretele malului dinspre sat.+incolo, pe izlaz, aliorul se încolăcea de căldură. /e un mușuroi de "ăr#nă, alături de o tufă neară de mărăcini, "iștuia un %#rcio. +eparte, pe v#rful unei movile, se zărea un călu". Șușteru z#r#ie cu v#rful piciorului o cruce în nisip și r#se. C#nd era copil și făcea o cruce pe păm#nt, zicea că dedesu!t #l#ie un izvor. /rost mai era în tinere"e 3 n fiecare an, în prima săptăm#nă de primăvară, se ducea pe izlaz cu un "ăruș să scoată !r#nduși. 0e vedea* al!e, în două foi, ca stropii de lapte căzu"i din șiștar - și se repezea să le culeaă pe toate. aică-sa îi zicea la plecare* - C#te !r#nduși ai să aduci acasă, at#"ia pui au să scoată cloștile noastre. Și el o credea. Călăre"ul zărit înainte pe movilă se apropia în oană mare de sat. - E ne!un, zise Șușteru, v#ntur#nd m#inile, omoară calul dac-o "ine tot așa p#nă la pod. !serv#ndu-l, călăre"ul c#rmi spre el și striă, arăt#nd cu !ra"ul îndărăt, că vine #rla. $ plouat la munte și vine #rla. 5ine uzăul. Șușteru nu în"elese pe dată ce i se spune, parcă îi luase min"ile, și c#nd se dezmetici, celălalt era departe, se pierdea pe su! arcadele podului vopsit în roșu, dispărea ca o nălucă, în fulerările apei mor"ilor. Șezu o clipă, căut#nd cu privirile înfriurate în sensul al!iei, pe linia malului, și i se păru că-l lovește în fa"ă răcoarea apelor pornite de la munte. $tunci sări șan"ul și urcă podul în fuă, mai mult de-a !ușilea, sufl#nd reu pe ură. m#necă a cămeșii, îm!#csită de sudoare, îi at#rna de înc%eietura m#inii ca un pansament desfăcut. smulse și o aruncă. +ascălul îi ieși înainte, apăr#ndu-se de muște cu o creană de salc#m. - +ascăle, striă Șușteru, vine #rla, mă 3 re!uie să dau luntrea la apă și să cură" șan"urile. /este o săptăm#nă m#ncăm lăptuci. ntr-o 7umătate de ceas, Șușteru a scos luntrea din șopron și a t#r#t-o prin praful uli"ei, p#nă dincolo de r#u. n vremea aceasta s-au prins să !ată clopotele !isericii. an-!an clopotul mare8 din-din - clopotul mic. oaca nu suna. oaca se !ate numai la so!oruri !isericești. C#nd au !ătut clopotele, satul s-a mutat pe malul #rlei. ăr!a"ii au tă!ăr#t cu sapele și cu t#rnăcoapele să spară movilele de păm#nt care astupau intrarea în șan"uri. emeile n-au co!or#t, se înrămădiseră su! un o"etar și "ineau copiii l#nă ele, fiindcă valurile puteau să-i traă în v#ltoarea lor, din care nu mai e scăpare. (u se știe de ce aveau credin"a că #rla, pornind de la munte, se lasă la vale înso"ită de un v#nt rău, aspru, ca de în%e", și se înfiorau dinainte, ca 7ivinele plăp#nde c#nd simt că se apropie iarna rea. +ouă dintre ele rostooliră cu m#inile p#nă-n ura vadului un pietroi mare, c#t o !uturuă, ca să fie acolo pentru spălat rufele. :os, într-o roapă, un !ătr#n întindea c#rlie de undit, leate de o sfoară prinsă pe un "ăruș înfipt la !aza malului. n fiecare c#rli at#rna c#te o 7umătate de r#mă ca momeală. fată se pieptăna, răsfir#ndu-și
părul castaniu în lumina soarelui și zicea un c#ntec trist ce aducea a !ocet. n toiul lucrului, !ăr!a"ii se opreau o clipă și-și suflecau pantalonii p#nă mai sus de enunc%i, ca să nu li se ude mai t#rziu îm!răcămintea. $t#ta mai aveau, ce era pe ei, restul !oarfelor le sc%im!aseră pe mălai la !oătanii și morarii din satele de sus. ;sprăvind de cură"at șan"urile, Șușteru trecu la vecini să ceară tutun. Căpătă c#t să-și umple luleaua de două ori. +ascălul se "inea în urma lui la un pas. Șușteru îi întinse să traă un fum. /e urmă plecă mai departe, călc#nd încet pe marinea al!iei, smucind mereu cămașa să-și acopere !ra"ul ol, înroșit de soare. C#nd dădu peste moșul ce întindea c#rlie, se făcu foc de supărare și începu să "ipe la el să le ia de acolo, să nu sperie peștele din prima zi. - Ei, ata, am în"eles, zise !ătr#nul, liniștit, le iau. +a urli deea!a. u nu știi că peștele mere numai în susul apei < nt#i să a7ună uzăul la )iret și pe urmă vine peștele aici. - $sta așa e, recunoscu Șușteru, uitasem. /o"i să le lași. - 0e las, răspunse !ătr#nul, că cine știe, poate tot pică vreun !a!oiaș. n roapa asta am prins o dată un somn c#t un porc. - /une m#na și scoate-le, răcni Șușteru, înfier!#nt#ndu-se din nou. )ă navem vor!e. )e însera. )oarele cădea la orizont. 0umea, tot pe mal, nu se mișca, dar începuse să-și piardă ră!darea. n c#teva locuri femeile aprinseră focul. Cădea noaptea. ăr!a"ii porniră spre Șușteru să-l între!e ce e cu #rla, că nu vine, nu se vede. - +acă nu se vede, răspunse Șușteru, așezat pe marinea luntrii, s-aude. /une urec%ea la păm#nt și ascultă. Cinci inși se tr#ntiră numaidec#t în nisip, pe !urtă. Șușteru striă la femeile de pe mal să nu mai facă zarvă și trecu în r#nd cu cei cinci. (imic. /ăm#ntul, uscat p#nă la un st#n7en în ad#ncime, era tăcut. olovanii n-au las. Cei rămași în picioare așteptau încorda"i. 0e sticleau oc%ii în cap. ăr!ile, vinete ca maiunul de prune, îi făceau fioroși. Șușteru se ridică anevoie. - $dineauri s-auzea, vor!i el. 5enea așa ca un !u!uit de departe. l fuleră o idee* )ta"i 3 )ă ști"i că morarii din satele de sus ne-au tăiat apa. =o"ii de morari au pus m#na de-au săpat șan"uri mari, și acum apa cure în iazurile lor. (-o să vie la noi nici într-o săptăm#nă dacă nu merem să-i luăm de păr. amenii se uitară unul la altul în tăcere. Șușteru se părea să ai!ă dreptate. și aduceau aminte că morarii le-au făcut reută"i cu apa în to"i anii. - (e-au luat !orfele pe nimica toată, ne-au lăsat oi pușcă, zise Șușteru, șiacum ne taie și apa. 0ăsară sculele ce le aveau și se repeziră în sat să încalece caii. re!uiau să aducă #rla, altfel piereau. ntr-un sfert de ceas se formă o ceată de vreo douăzeci de călăre"i. Cei de pe mal le striară s ia cu ei topoare și cazmale. și înc%ipuiau c-o să iasă cu !ătaie. Șușteru dădu pinteni și ceata porni, răzle"ită la început, apoi str#n#nduse ca o unitate de cavalerie în așteptarea semnalului de atac. +rumul era reu.
Copitele se înfundau în nisip. >n cal se poticni și nec%eză. )tăp#nul îi dădu în cap cu pumnul. n fa"ă răsărise luna. Era al!enă și vălurită ca o!razul unei !ătr#ne. (isipul sc#nteia. +una lui al!icioasă, ca de sidef, se isprăvea în lună. )au poate de-acolo curea în al!ia r#ului. Șușteru călărea în frunte. )atele din sus erau departe. /#nă la cel mai apropiat dintre ele, pe drum drept, pierdeai un ceas. Ceata, "in#nd pe l#nă mal, făcea multe ocoluri. (u stră!ătuseră calea 7umătate, c#nd doi cai, stinși de o!oseală, slă!i"i din pricina foamei căzură și dădură oc%ii peste cap. amenii se opriră și-i duseră pe mal. - eli"i-i aici, le zise Șușteru stăp#nilor, și nu lăsa"i să alunece st#rvurile de vale, că ne spurcă apa. Ceata, făr#mi"ată, porni mai departe, la pas, pe su! cerul al!astru, înalt, av#nd în fa"ă, culcat pe muc%ia unui deal olaș, o!razul lunii. n dreapta și în st#na, nici o lumină. +upă dooarea zilei, c#mpul răsufla fier!inte și caii nădușiseră, adunai spuma de pe șoldurile lor cu palma. amenii îi îndemnau stăruitor - uneori cu !l#nde"e, !ăt#ndu-i încet pe !ot, alteori cu vor!e aspre, din #t, croindu-i cu coada cazmalelor. $7unseră la prima moară, așezată pe un rind pleșuv. ;azul din fa"a ei era ol. #nară înainte. iceau că apa a fost tăiată mai în sus. parte din ei - vreo șapte la număr - co!or#ră și-o luară pe l#nă cai. Cei din fa"ă sim"iră că i-au pierdut și ră!iră în trap p#nă la un col" al malului, de unde începea o pădure de plopi pe o lim!ă de păm#nt înustă. $colo, Șușteru suci în loc calul lui mărunt, flocos și făcu numărătoarea. ai era cu el 7umătate din ceată, și p#nă la satul următor, după 7udecata lui, mai aveau de mers un ceas, dacă nu și mai !ine. Cu pu"in înainte de miezul nop"ii, ceata a7unse la moara a doua. văzură de departe. Era ascunsă între sălcii !ătr#ne, cu acoperișul "uuiat, învelit cu ta!lă. $lături, pe un d#m!, o casă cu eamurile oar!e. >n c#rd de ra"e trecu pe deasupra lor ##ind și se pierdu în c#mpie. - 5in de pe iaz, zise Șușteru, s-au scăldat p#nă acum. amenii puseră caii urec%e la urec%e. opoarele le "ineau la piept. $l!ia r#ului cotea dintr-o dată la dreapta, ca mai încolo, la vreo sută de pași, răz#ndindu-se, s-o apuce mult la st#na, tăind prin izlaz. )e năpustiră în alop printre malurile a!rupte p#nă la stăvilar, unde descălecară. ;azul, ca și cel dinainte, era ol, iar 7%ea!urile - pline p#nă la 7umătate cu "ăr#nă. (ici un fir de apă nicăieri. amenilor nu le venea să creadă. Clătin#ndu-se, trecură podul ce ducea în moară. >n vi"el culcat pe cărare mui prin somn. năuntru lătră un c#ine. $uziră și-o tuse înfundată, %#r#ită și un zomot de zăvoare. )tăp#nul se speriase, îi credea %o"i. )e întoarseră la cai fără a scoate o vor!ă. Șușteru rupse cel dint#i tăcerea* - (-au "inut apa aici, zise. ai în sus, la morile celelalte, acolo să merem. /atru inși se desprinseră din ceată și o cotiră în 7os.opoarele le at#rnau înfipte la !r#u. Ceilal"i îl înso"iră pe Șușteru p#nă la locul unde al!ia r#ului se vedea întinz#ndu-se drept înainte - o d#ră de cretă ce nu se mai isprăvea nicăieri. $tunci îl părăsiră și ei.
Șușteru nu-i c%emă. /rivi luna ce se ofilea pe muc%ia aceluiași deal, ridică !ra"ul fără m#necă și lovi calul pe #t, cu d#rloii. )im"ea mereu în fa"ă răcoarea valurilor.
Dincolo de nisipuri de Fănuș Neagu - rezumat -