Depresia La Sugari

DEPRESIA LA SUGAR

Depresia este o boală mentală caracterizată printr-o modificare profundă a

stării stării timice timice,, a dispoz dispoziţie iţieii în sensul sensul triste tristeţii, ţii, a suferi suferinţe nţeii morale morale şi a înceti încetinir niriiii psihomotorii. Însoţită uneori de anxietate, depresia întreţine la pacient o impresie dureroasă de neputi neputinţă nţă global globală, ă, de fatali fatalitat tatee dezes dezesper perant antăă şi provo provoacă acă uneor uneorii medit meditaţi aţiii subdelirante pe tema culpabilităţii, a lipsei de merit, a autodeprecierii, putând să-l facă să se gândească la sinucidere şi uneori chiar s-o facă. Factorii cauzali în apariţia tulburărilor depresive pot fi grupaţi în: -factori predispozanţi sau de vulnerabilitate -factori precipitanţi sau “trigger” Factorii predispozanţi:

Factorii genetici: în tulburările afective, 50% reprezintă rolul factorilor genetici şi 50% al celor de mediu. Riscul de a face depresie este de 15-45%, când unul dintre părinţi este bolnav, riscul crescând când amândoi au tulburări depresive. Există numersoase căi prin care depresia unui părinte poate influenţa copilul: prin impactul direct al simptomelor depresive, interacţiunea redusă mamă-copil. Vârsta de debut este un important indicator de predicţie - cu cât vârsta la care a debutat tulburarea la părinţi a fost mai mică, şansa ca urmaşii să facă boala este mai mare. Nu întotdeauna continuitatea tulburării afective este asigurată genetic, agregarea familială specifică se poate datora anumitor agresiuni persistente în mediu. Dar şi copilul poate determina reacţii parentale negative, care cresc riscul psihopatologiei la copil. Copii care trăiesc în familii dezorganizate, conflictuale, conflictuale, în condiţii defavorabile economic, dar şi afectiv, prin lipsa de valorizare şi stimulare, sunt predispuşi la apariţia trăirilor de inadecvare şi inutilitate. Unii autori au demonstrat faptul că anumiţi copii devin expuşi la conflict datorită faptului că mamele sunt mai puţin capabile să le protejeze. Între copii care au experimentat evenimente specifice, simptomele depresive au fost găsite în asociaţie atât cu abuzul fizic, cât şi cu abuzul sexual. Tulburările depresive au fost estimate ca apariţie la aproximativ 20% din copii maltrataţi.

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.





Factorii precipitanţi sau trigger: sunt consideraţi în tulburările depresive:

evenimentele nefavorabile de viaţă, precum şi diferite boli virale sau microbiene grave, stările post infecţioase. Primul episod depresiv sensibilizează sistemul nervos central pentru alte episoade depresive. Dacă primul episod necesită un trigger psihosocial, cu cât puseele se repetă, durata dintre ele va fi mai scurtă şi declanşatorii externi vor lipsi. Concepţia psihanalitică afirmă că aspectul central al tulburării depresive este pierderea obiectului valorizat sau iubit, prin separare, respingere sau moarte, prin pierderea unor idealuri sau aspiraţii. În depresie Eul se va identifica cu obiectul pierdut, asumându-şi sentimentele ambivalente de dragoste şi mai ales de ură faţă de acest obiect: “Umbra obiectului, scrie Freud, a căzut astfel peste Eu, care a putut fi atunci judecat de o instanţă specifică drept un obiect, drept obiectul abandonat. În acest fel, pierderea obiectului se transformase într-o pierdere a Eului, iar conflictul dintre Eu şi persoana iubită, într-o sciziune între critica Eului şi Eul modificat prin identificare” (Doliu şi melancolie, 1915). În mod obişnuit obiectele reprezintă persoane semnificative din copilăria timpurie, părinţii şi cel mai adesea mama. Pierderea suferită la începuturile copilăriei reprezintă un factor de vulnerabilitate, pe baza căruia se va dezvolta tulburarea depresivă la vârsta adultă dacă individul este confruntat cu o pierdere semnificativă sau o dezamăgire. În viziunea lui Klein, predispoziţia la depresie nu se datorează traumatismelor timp timpur urii, ii, ci calit calităţ ăţiiii legă legătu turii rii mamă mamă-c -cop opilil din din prim primul ul an de viaţ viaţă, ă, care carenţ nţel elor or în asigurarea de către mamă a protecţiei securităţii, stărilor de bine sau dragostei. Un copi copill care care a expe experi rime ment ntat at asem asemen enea ea priv privaţ aţiu iuni ni nu va reuş reuşii să depă depăşşeasc eascăă ambi ambiva vale lenţ nţaa faţă faţă de obiec obiecte tele le iubi iubite te şi va fi pred predis ispu puss depr depres esie iei.i. Pers Perspe pect ctiv ivaa deschisă a lui Klein se apropie de concepţiile actuale care evidenţiază rolul relaţiilor timpurii dintre mamă şi copil în procesul de modelare a personalităţii, în formarea percepţiei sociale, în condiţionarea adaptării. Vulnerabili Vulnerabilitatea tatea la depresie depresie în concepţia concepţia lui Bowlby Bowlby este condiţion condiţionată ată de expe experi rien enţe ţele le ataş ataşam amen entu tulu luii timpu timpuri rii.i. Auto Autoru rull susţ susţin inee exis existe tenţ nţaa unei unei tend tendin inţe ţe înnăscute înnăscute de căutare căutare a stimulării stimulării şi de provocare provocare a ataşamentu ataşamentului lui faţă de obiectele semnificative care oferă copilului protecţie şi sprijin. Dacă ataşamentul timpuriu este





inaccesibilităţii sau lipsei de reciprocitate afectivă din partea mamei, se va dezvolta o puternică vulnerabilitate la depresie. Cele mai multe trăsături de personalitate asociate cu predispoziţia pentru depresie, vizează dependenţa interpersonală: nevoia excesivă de asigurare, de susţinere şi atenţie din partea altora. Debutul depresiei se leagă de cel puţin trei domenii de factori: ➢ De Decl clan anşa şato tori ri depre depreso soge geni: ni: pier pierde dere reaa real realăă a unei unei pers persoa oane ne de ataşam ataşament ent,, abando abandon, n, divorţu divorţull părinţ părinţilo ilor, r, schim schimbar barea ea domicil domiciliulu iului,i, rejecţie, separare, încadrare în şcoală ➢ Factori de risc sau vulnerabilitate: calitatea legăturilor de ataşament, contextul şi natura socializării timpurii, nivelul cognitiv de procesare, reprez reprezent entare areaa imagin imaginiiii de sine, sine, calita calitatea tea mediulu mediuluii famili familial, al, bolile bolile medicale, dar mai ales bolile afective familiale ➢ Resursele sociale reduse sau inadecvate de coping: de a face faţă multiplelor solicitări din mediul de viaţă. Organi Organizaţ zaţia ia Mondia Mondială lă a Sănătă Sănătăţii ţii în ICD ICD-10 -10 codific codificaa depre depresia sia,, în cadrul cadrul tulburărilor afective, sub forma: 1. episod depresiv ➢ episod depresiv uşor cu sau fără simptome somatice ➢ episod depresiv moderat cu sau fără simptome somatice ➢ episod depresiv sever cu sau fără simptome psihotice 2. tulburare afectivă bipolară ➢ tulburare cu episod actual depresiv uşor sau moderat, cu sau fără simptome somatice ➢ tulburare cu episod actual depresiv sever cu sau fără simptome psihotice 3. tulburare depresivă recurentă ➢ tulburare cu episod actual uşor cu sau fără simptome somatice tulburare re cu episod episod actual actual moderat moderat cu sau fără fără simpto simptome me ➢ tulbura somatice ➢ tulburare cu episod actual depresiv sever cu sau fără simptome psihotice





Studiul depresiei în perioada copilăriei a început mult mult mai târziu comparativ cu studierea tulburării la vârsta adultă. Multă vreme depresia în perioada copilăriei a fost privită prin câteva clişee: -este rară şi dacă există, apare la toţi -este tranzitorie -reprezintă un stadiu normal al dezvoltării -dacă există este mascată, nu se exprimă direct Interpretarea tulburărilor afective la copii este marcată de părerea că aceştia sunt sunt prea prea imatu imaturiri pentr pentruu a putea putea exprim exprimaa depres depresia, ia, acest acest progre progress neces necesitâ itând nd existenţa unui superego şi a altor nivele de dezvoltare pe care cronologic, copilul nu le-a atins încă. Primele descrieri ale tulburării depresive la sugar au fost făcute încă din 1945, de René Arpad Spitz, Spitz, psihanal psihanalist ist america americann de origine origine ungară, ungară, sub numele numele de depresie anaclitică anaclitică. Termenul anaclitic, este un termen psihanalitic indicând o asociere cu sau o sprijinire pe cineva. Este un fenomen sau simptom ce îşi are originea în alt om sau este atribuit lui. Depresia anaclitică desemnează după Spitz, tulburări ce intervin la copilul privat de mama sa de care a fost anterior stâns legat, tulburări ce se instaurează progresiv în perioada privaţiunii de asistenţa maternă tocmai datorită valorii afective a ataşamentului anterior. Perioada de sugar se întinde de la 1 lună la 12 luni de viaţă, această perioadă fiind caracterizată caracterizată prin creşterea creşterea copilului copilului în greutate greutate şi înălţime. înălţime. Copilul Copilul rămâne rămâne în această perioadă de timp cu o dependenţă dependenţă accentuată faţă de mamă. mamă. Pentru copil mama reprezintă o necesitate a existenţei sale fizice şi în acelaşi timp, cea care îl asigură formarea şi şi dezvoltarea planului planului psihologic. În ceea ceea ce priveşte dezvoltarea psihică la copii putem vorbi de doi factori care au o importanţă deosebită: zestrea biologică cu care a venit pe lume şi mediul în care creşte şi se dezvoltă. În condiţii favorabile, pe tot parcursul perioadei sugare, are loc o continuă dezvoltare profundă a vieţii psihice când se constituie şi se consolidează o serie de funcţii şi însuşiri, ce organizează conduite cu un caracter tot mai specializat şi adaptarea înregistrează progrese evidente de la o perioadă de timp la alta. Pent Pentru ru evol evoluţ uţia ia copi copilu lulu lui,i, comu comunic nicar area ea cons constititu tuie ie unul unul din din aspe aspect ctel elee





paralimbajul sunt deosebit de active. Astfel la 3-4 săptămâni se manifestă zâmbetul, ca expresie a reacţiilor non-verbale ce are loc prin aşa numitul “contact vizual” cu cei din jur, o formă de privire intensă iradiant luminoasă. Într-o schemă similară a comunicării se încadrează şi vocalizările şi gânguritul copilului. Pe locul al doilea, în contextul reacţiilor non-verbale, se află gestica mâinilor, prin întinderea mâinilor şi ale corpului pentru a fi luat în braţe, forme variate de mimică pentru stări de disconfort, agăţarea, exprimarea afecţiunii sau a conduitelor de abandon (tăcerea, geamătul, oftatul, ţipătul). Spre sfârşitul lunii a-10-a, atenţia copilului este îndreptată spre cuvinte care devin elementele cele mai importante ale adaptării şi comunicării. În condiţile în care dintr-un motiv sau altul copilul este abandonat de mamă pe perioa perioade de diferit diferitee de timp, timp, se observ observăă apariţ apariţia ia unor unor efecte efecte negat negative ive în evolu evoluţia ţia ulterioară a copilului, concretizate în creşterea labilităţii şi fragilităţii biologice şi psihice. Astfel copilul datorită carenţei carenţei afective poate dezvolta dezvolta apariţia unor tulburări tulburări depresive. Este important momentul, adică vârsta la care are loc separarea, cât de mult durează, ce experienţe a avut copilul în prealabil legat de îngrijirile oferite de mamă şi dacă el are la dispoziţie o mamă-substitut suficient de bună, care poate să amortizeze pierderea persoanei de relaţie primară. Bowlby a descris trei stadii ale reacţiei de separare: -faza de protest - expresie a dureii şi suferinţei: copilul plânge, se agită, încearcă să-şi urmărească părinţii, îi strigă (mai ales la culcare), este de neconsolat, apoi după 2-3 zile manifestările zgomotoase se atenuează -faza de disperare - manifestare a depresiei şi a doliului: copilul refuză să mănânce, să fie îmbracat, rămâne închis, inactiv, nu cere nimic de la cei din jur -faza de detaşare - travaliu psihic de apărare şi de reconstrucţie: nu mai refuză prezenţa asistentelor, acceptă îngrijirile lor, hrana, jucăriile, dacă în acest moment copilul îşi revede mama pare să n-o recunoască sau se retrage de la ea Spitz relatează astfel că în comportamentul sugarilor plasaţi într-un mediu nefavorabil după o separare maternă brutală, se observă mai întâi o perioadă de plâns, de geamăt, ţipăt, expresie facială modificată. Însă nu orice ţipăt este semn de tristeţe. În primul an de viaţă sugarii plâng destul de frecvent. Calitatea ţipătului însă dife diferă ră,, fiin fiindd posi posibi bilă lă perc percep eper erea ea unei unei difer diferen enţe ţe într întree ele: ele: dure durere re,, foam foamee sau sau disconfort disconfort Mai târziu târziu apare o stare de retragere retragere şi şi indiferenţă, indiferenţă, în în acelaş acelaş timp timp cu





episoade diareice, afecţiuni dermatologice, afecţiuni respiratorii. Tonusul copilului este este specif specific, ic, hipert hipertoni onicc în jumăta jumătatea tea super superioa ioară: ră: memb membrel relee superi superioar oaree sunt sunt în extensie, pumnii închişi; hipotonic în jumătatea inferioară: membrele inferioare în rotaţie rotaţie externă, externă, uneori în extensie, extensie, mişcările mişcările de pedalare pedalare atât de caracteris caracteristice tice copiilor la această vârstă, când sunt bucuroşi lipsesc în general. Copilul este uneori ca agăţat de degetul mare, pe care-l suge cu un aer absent timp îndelungat. Poate fi dificil să-i întâlneşti privirea, care pare să plutească şi să fie atrasă ca un fluture de tot felul de detalii având dificultăţi să se centreze pe interacţiunea cu adultul. Se remarcă de asemenea şi lipsa de reacţie la stimuli cum sunt zâmbetul şi vorbele prietenoase. Totodată se observă absenţa manifestărilor de la trezire, absenţa gânguritului, a jocurilor cu mâinile sau cu jucărioarele, absenţa curiozităţii exploratorii. Marile achiziţ achiziţiiii psihom psihomoto otorii rii sunt sunt întârz întârziat iate, e, retard retard al apariţi apariţiei ei poziţie poziţieii aşezat aşezate, e, apoi apoi a mersului, apoi al curăţeniei care se fac în general la limita superioară a perioadei norm normal ale. e. Expr Exprim imar area ea fone fonema matitică că,, apoi apoi prin prin limb limbaj aj,, este este înto întotd tdea eaun unaa prof profun undd perturbată şi întârziată. Copilul apatic, astenic, trist, fără chef de joacă va fi investigat paraclinic pentru eliminarea în gândirea diagnosticului a altor afecţiuni ce pot induce o astfel de simptomatologie: boli somatice infecţioase, hematologice sau parazitare. Este necesar: -screeningul hematologic, urinar şi coproparazitologic -examen EKG sau ECHO la nevoie pentru suspiciunea unor boli cardiace -examinarea CT, RMN sunt necesare când se evidenţiază simptome neurologice Diagnosticul pozitiv în tulburările de dispoziţie se formulează după obţinerea tuturor informaţiilor anamnestice şi clinice: -date de istoric cu precizarea: -antecedentelor heredocolaterale -a eventualelor suferinţe intra şi perinatale -a condiţiilor familiale, a circumstanţelor de viaţă -precizarea antecedentelor patologice– eventuale boli virale sau alte episoade depresive -aflarea evenimentelor traumatizante, care au marcat existenţa copilului şi







-observaţia directă va evalua starea depresivă Depresia încetează adesea foarte rapid din momentul în care mama (sau substitutul matern) este restituită copilului. Depresia anaclitică, ce rezultă dintr-o carenţă afectivă parţială, este reversibilă. Se opune hospitalismului, descris tot de Spitz, Spitz, în cadrul cadrul căruia căruia despă despărţir rţirea ea mamă-c mamă-copi opil,l, totală totală şi durabi durabilă, lă, poate poate cauza cauza probleme ireversibile. Prin procesul său dinamic, depresia anaclitică rămâne totuşi fundamental diferită de depresia la adult. Trat Tratam amen entu tull se adap adapte teză ză nevo nevoililor or copii copiilor lor,, fără fără a uita uita posi posibi bilel lelee reac reacţiţiii deteriorate cu semenii, care pot să joace un rol în menţinerea depresiei. Este obligatorie o intervenţie terapeutică cât mai precoce, pentru prevenirea altui episod, pentru pentru a scurta scurta episod episodul, ul, a diminu diminuaa fenome fenomenol nologi ogiaa clinic clinicăă asocia asociată. tă. Aborda Abordarea rea terapeutică a copiilor depresivi va depinde de problemele identificate. Părinţii vor bene benefifici ciaa de info inform rmaţ aţiiii priv privititoa oare re la natu natura ra depr depres esie ieii şi la pers perspe pect ctiv ivel elee de însănătoşire. Tratamentul medicamentos va ţine seama de următoarele: ➢ Vârsta pacientului ➢ Boli somatice concomitente ➢ Eficacitatea medicaţiei ➢ Aspecte particulare ale bolii ➢ Efectele secundare ale medicaţiei ➢ Preferinţele familiei





Psihoeducaţia aţia în terapia terapia depresiei depresiei , editur Filimon, L. - Psihoeduc edituraa Univer Universit sităţi ăţiii din Oradea, 2002, Iftene, F. - Psihiatria copilului şi adolescentului , curs - Universitatea BabeşBolyai”, Facultatea de Psihologie şi Stiinţe ale Educatiei, 2003-2004 Larousse - Marele dicţionar al psihologiei , editura Trei, Bucureşti, 2006 Marcelli, D. - Tratat de psihopatologia copilului , editura editura Fundaţiei Fundaţiei Generaţia, Bucureşti, 2003, capitolele 18, 22 Popescu-Neveanu, P.- Dicţionar de psihologie, editura Albatros, 1978 abordări psihoterap psihoterapeutic eutice e ale depresiei depresiei , editura Trei, Stiemerling D. - 10 abordări Bucureşti, 2006 Psihologia vârstelor vârstelor , editur Verz Verza, a, E., E., Verz Verza, a, F. E. - Psihologia edituraa Pro Humani Humanitat tate, e, Bucureşti, 2000

Depresia La Sugari

Recommend Documents