DEBORAH SMITH
Surpriza
ALCRIS M-94
Capitolul 1 Mai târziu, Priscilla Marchant se \ntrebase dac` ar mai fi avut curajul s`-[i dea demisia, \n caz c` evenimentele zilei aceleia s-ar fi petrecut \ntr-un interval de câteva s`pt`mâni. Atâta vreme fusese prudent`, ap`sat` de mul]imea responsabilit`]ilor \ncât, fie [i-ar fi ie[it din fire, fie [i-ar fi dat \n vileag adev`rata personalitate. Avea la activ mai mult` munc` devotat` decât majoritatea persoanelor de dou`zeci [i [apte de ani, mai ales a celor privite \n familiile lor ca notorii nehot`râte. Mezinii veni]i pe lume dup` o pauz` \ndelungat` erau de obicei considera]i ni[te progenituri r`zgâiate, pu]in, s`alintate. c`, dup` moartea tat`lui, ea fusese sau, cea cel nevoit` r`sfe]eNumai o mam` devenit` complet dependent`. Fratele ei, Andrew, se oferise s` preia o parte din responsabilitate – [i chiar s` renun]e la bursa Nuffield, pentru a r`mâne \n Noua Zeeland`, dar Priscilla nici nu voise s` aud` de a[a ceva. „F`r` \ndoial`, am s` m` descurc. O fi mama delicat`, dar nu-i invalid`.“ Ambii \[i feriser` privirile. {tiau c` mama lor nu era decât un „bolnav \nchipuit“, dar se fereau s` recunoasc`, dintr-un soi de loialitate sau naivitate. Andrew spusese: – Poate c` acum, \n lipsa tatei, \[i va reveni. Am mai auzit de astfel de cazuri. Sprijinul dispare [i dintr-o dat`, neajutoratul \ncepe s` se
6
DEBORAH SM I T H
descurce, g`se[te noi puteri. Era declara]ia cea mai apropiat` de o critic`, fiindc`, \n ciuda permanentelor ei preten]ii, amândoi \[i iubeau mama. Andrew ad`ugase: – E posibil c` acum va \ncepe [i Clarice s` stea pe propriile picioare. Trebuie s`-i explici c` nu po]i face mereu pe baby-sitterul mamei, ocupându-te \n acela[i timp de gr`din`rit [i de c`lcat rufele, \n vreme ce ea hoin`re[te cu Geoff. De acum \nainte, vei avea propria gr`din` de care s` te ocupi – mama nu mai este \n stare. {i oricât de mult a[ ]ine la Geoff, \i cam caut`-n coarne Claricei, trebuie s` recunosc, la fel ca mama. M` scoate din s`rite c` apeleaz` la tine de câte ori Clarice nu face fa]`. O s` le fac` bine s` constate c` nu mai ai suficient timp. Ar fi fost de o mie de ori mai bine dac`, dup` c`s`torie, ar fi acceptat postul de la Auckland [i ar fi p`r`sit Dunedin. Dar nu, Clarice a vrut s` r`mân` lâng` mama. Priscilla [tiuse c`, pentru ea, cea mai grea pierdere urma s` fie desp`r]irea de frate, dar nu-[i regretase decizia. Altfel, mama l-ar fi acaparat atât de total \ncât nici n-ar mai fi apucat s` se \nsoare. F`r` \ndoial`, fusese destinat cercet`rii medicale [i contribu]ia lui era foarte important`. Se c`s`torise cu o fat` dr`gu]`, se stabilise \n Oxford [i venea acas` numai \n vizite. Lungile lui scrisori aveau darul de aUltimii o consola \ncuraja. cinci[iani nu fuseser` u[ori, cu toate c` avusese parte [i de mici satisfac]ii personale. Lucrurile se \nr`ut`]iser` [i mai mult când [i Geoffrey murise din senin, iar Clarice nici m`car nu \ncercase s` fac` fa]` situa]iei. Fusese o gre[eal`, generat` de compasiune, s` se mute \mpreun`. Clarice [i mama se consolau reciproc, a[teptând de la Priscilla s` preia \n \ntregime fostele responsabilit`]i ale tat`lui. Dup` moartea mamei, \ncercase s` pomeneasc` de plecare, dar Clarice se vârâse imediat \n pat, iar Jill [i Robin avuseser` atâtea de \ndurat \ncât Priscilla capitulase. Cam \n acela[i timp \n care Priscilla se angajase ca secretar` a lui P.B. Lockhart, proprietarul magazinului universal Lockhart, Clarice se rec`s`torise. N-ar fi sunat prea bine \n C.V. dac` ar fi demisionat atât
S U R P R I ZA
7
de repede ca s`-[i caute de lucru \n alt ora[, a[a c` ajunsese s` aib` un an vechime la firm`, iar Clarice [i Roger opt luni de c`snicie. Roger era un tat` [ivitreg bun [i se purta frumos cu Clarice, nu indulgent, ci iubitor \n]eleg`tor. Totu[i, acum Priscilla \n]elegea c` ar fi fost \]elept s` ri[te \n acel moment. Ce situa]ie lacrimogen` s` te \ndr`goste[ti de [ef, [tiind c` acesta are o rela]ie cu alt` femeie, mai ales o creatur` fascinant` [i voluntar` ca Melisande Drew. Ast`zi, fusese deosebit de greu de suportat. Venise de dou` ori, intrerupându-le lucrul, astfel c` pân` [i domnul Lockhart p`ruse exasperat. – Du-te, Melisande. Ne vedem mâine. Ea \[i ]uguiase buzele: – Dar de ce, dragule? La ce bun s` fii [ef, dac` continui s` fii legat de program? Sunt convins` c` atât de eficienta domni[oar` Marchant \]i poate ]ine locul foarte bine. Hai s` bem un ceai la restaurant. – S`-]i explic de ce … \n primul rând, fiindc` abia m-am \ntors de la o mas` de afaceri; \n al doilea, pentru c` m` distragi de la treburi; \n al treilea, fiindc` domni[oara Marchant pleac` mâine \n vacan]` [i voi fi nevoit s-o scot la cap`t cu adormita domni[oar` Freeman, iar munca trebuie s` continue. Pe mâine, cum ]i-am mai spus. Deocamdat`, la revedere! Melisande plecase râzând.se ridicase \n picioare, \l s`rutase u[or pe obraz [i Domnul Lockhart comentase cu tandre]e: – Uneori, \mi vine s-o bat la fund. Priscilla nu g`sise cu cale s` r`spund`. {eful o privise [i oftase. – Domni[oar` Marchant, uneori atitudinea dumitale rece, impersonal` fa]` de mine, m` exaspereaz`. |mi dau seama c` ]i-ar pl`cea s`-mi spui: „Ei bine, de ce n-o atingi?“ Niciodat` n-am sim]it mai clar dezaprobarea cuiva. Parc` ai fi un supraveghetor de sclavi. De fiecare dat` când prietena mea trece pe aici [i ne \ntârzie activit`]ile, sunt tentat s`-]i cer scuze. Iat` … am spus ce aveam pe suflet! Nu c` ]i-ai da drumul la mânie. Impulsurile emo]ionale \]i sunt la fel de ordonate ca [i dosarele!
8
DEBORAH SM I T H
Priscilla smulsese foaia de hârtie din ma[ina de scris, se \ntorsese cu scaunul [i se ridicase. Obrajii bronza]i nu prea l`sau s` se vad` de obicei furioas`.alte culori, \ns` acum erau de un ro[u aprins. Era absolut – Domnule Lockhart! Când m-a angajat, doamna Wincombe mi-a declarat c` prefera]i ca secretara dumneavoastr` s`-[i vad` lungul nasului … c` \n trecut, fiind un burlac tentant, a]i avut de suferit din cauza asta. Nu pute]i \mp`ca [i capra [i varza, nu-i a[a? Este incorect! Credeam c` m-am conformat cerin]elor dumneavoastr`. P`ruse surprins, apoi râsese for]at. – Touché … s` [tii c` n-am mers atât de departe cu b`trâna Win. I-am spus numai c` … Dar fusese \ntrerupt: – Probabil c` i-a]i recomandat s` caute o fat` simpl` [i sensibil`, care s` nu intre la idei. Nu v` mai da]i osteneala s`-mi cru]a]i sentimentele – recunoa[te]i. Am s` suport. Numai c`, dup` ce a]i ob]inut ceea ce c`uta]i, acum v` calc pe nervi fiindc` sunt exact a[a! El izbucnise \n râs. – Drag` domni[oar` Marchant! Ce absurd! Sensibil`, da, lucru pentru care sunt profund recunosc`tor, dar cum poate s` te caracterizeze cuvântul „simpl`“? Ai acel soi de elegan]` \nn`scut`, care place oricui. I-am spus b`trânei Win doar c` nu mai vreau o prostu]` vaporoas`, obsedat` s` se m`rite cu [eful [i total lipsit` de maniere [i sim]ire. {tiind foarte bine ce sentimente nutrea pentru P. B. Lockhart, Priscilla adoptase un ton sfid`tor. – A[a c` a]i f`cut rost de o secretar` brunet`, elegant`, destul de eficient` la ma[ina de scris [i la lucr`ri de birou, capabil` desigur s` trateze cum se cade clien]ii [i f`r` de[arte speran]e matrimoniale la adresa patronului. {i ce urmeaz`? Se pare c` nu v` convine atitudinea mea impersonal`. V`cad` afecteaz` egoul masculin? Adic`, de fapt, v-ar pl`cea ca secretara s` lat` sub influen]a [armului dumneavoastr`? Nu pute]i ob]ine ambele lucruri, domnule Lockhart! Oricum, dac` dup` un an a]i constatat c` situa]ia este plicticoas` [i v` e dor de ni]ic`
S U R P R I ZA
9
superficialitate feminin`, n-ave]i dect s`-mi spune]i [i am s`-mi caut alt loc de munc`. Pentru mine nu conteaz` unde lucrez. Dintr-o dat`, sim]ise c` era momentul a sc`pa de complexele cauzate de apropierea de b`rbatulpotrivit care o de tulbura [i care, de[i nu era – \nc` – logodit, urma \n curând s` fie. {eful renun]ase la rânjet [i p`ruse \ngrozit. Venise spre ea, o prinsese de cot [i spusese: – Priscilla … nu fi proast`! Da, ]i-am spus pe nume, cu toate c` preferi s` p`strezi o rela]ie formal` cu [eful, a[a cum m-ai informat de la prima \ntâlnire, dar este un nume frumos [i, de acum \nainte, am de gând s`-l utilizez. – Nu-mi pas` ce apelativ folosi]i, r`spunsese ea. N-ave]i decât s` striga]i: tu!“,suficient dac` a[atimp v` vine. De aud. fapt, Nu-i nu prea cred c` am s` mai fiu prin „Hei, preajm` ca s`-l o hot`râre pripit`, ci doar declan[at` acum de vorbele dumneavoastr`. Mi-am f`cut tot felul de planuri privind viitorul. Poate c` sentimentele mele nu-s nici pe jum`tate atât de ordonate pe cât credea]i. Un timp, au fost chiar haotice, dar desigur nu le-am l`sat s`-mi afecteze munca. Acum este un moment la fel de bun ca oricare altul s` v` anun] c`, pe timpul concediului, \mi voi c`uta alt serviciu, undeva \n nord. Bine\n]eles, voi reveni la lucru pe perioada preavizului, dar nu mai mult. Figura p`trat` [i u[or bronzat` a celui de lâng` ea \[i schimbase complet expresia. |n voce \i r`suna o not` de ne\ncredere, combinat` cu mânie. – Ah, haide, n-ai de ce s` reac]ionazi atât de serios la remarcele mele. Niciodat` n-am fost atât de mul]umit de vreo secretar`. E[ti perfect` din toate punctele de vedere. Uite ce-i, n-am vrut s` spun c` ai fi o femeie rece – \mi dau seama c` asta poate \nfuria pe oricine. Voiam doar s` spun c` nu pricep de ce te por]i cu mine atât de \n]epenit [i apretat. F`r` \ndoial` c` e [i mâna b`trânei Win. Dac` pleci, se duce pe apa sâmbetei prezenta mea satisfac]ie. Habar n-ai ce greutate mi-ai luat de pe suflet. Din cauza asta ]i-a fost m`rit` remunera]ia cu trei luni \n urm`. Acum, ai mil` de pacea sufleteasc` a [efului [i calmeaz`-te! Vorbele Priscillei r`sunaser` mu[c`tor:
10
DEBORAHSMITH
– {i crede]i c` pacea dumneavoastr` sufleteasc` este tot ce conteaz`? El mârâise: – Ce-i M` comport la fel Win – calc mareu str`chini. M`car de cu ar mine? suna telefonul ca s` m`casalveze [i s`-]i dea\ntimp s` te lini[te[ti. Imagineaz`-]i … te-am acuzat c` ai fi prea formal` [i ai erupt dintr-o dat`. De parc` a[ fi prins un tigru de coad` [i, vrând-nevrând, n-a[ mai reu[i s`-i dau drumul. Ochii c`prui ai Priscilei \ntâlniser` privirea ochilor lui alba[tri [i o sus]inuser`. Buzele i se arcuiser` [i fusese cuprins` de râs. Patronul p`ruse u[urat, o prinsese iar de bra] [i continuase: Slav` cerului c` ai sim]ul umorului. |ncepuse [i el s` râd`. Sper c` s-a terminat? D`duse – M`car din voi ficap: departe câteva s`pt`mâni. Pe urm`, probabil c` n-am s` fiu \n stare s` \n]eleg ce-a fost cu mine. – Bravo. |i d`duse drumul. Când te vei \ntoarce, o s`-mi fac` [i mai mult` pl`cere s` lucrez cu tine … acum, c` [tiu cât de uman` e[ti. Priscilla spusese sec: – Am s` m` apuc de rapoartele alea departamentale. Sunt chestie de rutin` [i, chiar \n starea actual` de zdruncinare, n-au s`-mi pun` probleme. – Te-ai descurca m-a[meu, retrage \n biroul meu? Am destule de f`cut, dup`mai ce, bine spre dac` norocul am sc`pat de Melisande pentru restul dup`-amiezii [i sper s` m` pot concentra. |n seara asta este de serviciu. Foarte bine, având \n vedere c`-i o sear` aglomerat` de cump`r`turi. – De serviciu? Vre]i s` spune]i c` lucreaz`? Credeam c` … El ridicase o sprâncean`. – }i-ai \nchipuit c` nu-i decât o „floricic` s`lbatic`“? Nu te pot condamna. Priscilla scosese un sunet jalnic. – Spunea]i c` nimeri]i mereu \n str`chini? S-ar putea s` fie contagios. M-a indus \n eroare faptul c` vine aici atât de des, la ore ciudate.
S U R P R I ZA
11
– Ah, Mel este mai mult decât o fat` frumoas` [i frivol`. Are o personalitate tip Scarlet Pimpernel. Felul de-a fi voluntar [i clocotitor se datoreaz` r`zgâierii. o persoan` real`, ca [i remarcabila ei bunic`. Este tehnicianDedesubt, la spitalule Saint Monica. Desigur, lucreaz` \n ture [i acesta e motivul pentru care pare s` huzureasc` atunci când majoritatea oamenilor muncesc. Priscilla tocmai \[i revenea din surpriz`, când r`sunase o bataie \n u[` [i, ca r`spuns la invita]ia domnului Lockhart, intrase cumnatul ei. – Ah, Roger, s-a \ntâmplat ceva? Sau … El se scuzase \n fa]a patronului: – Domnule Lockhart, sunte]i atât de amabil s`-i permite]i secretarei dumneavoastr` s` lipseasc` zece minute? Trebuie s`-i vorbesc. Poate putem r`spunsese merge la restaurant Domnul Lockhart prompt:– mi-a]i face o mare favoare. – Pot face chiar mai mult. V` ofer intimitatea propriului meu birou. – Ah, nu pot accepta a[a ceva, domnule Lockhart. M` simt suficient de vinovat c` am dat buzna astfel, dar având \n vedere c` Priscilla pleac` mâine \n vacan]`, este unica posibilitate. Ea p`ruse alarmat`. Ce s` \nsemne? Nu putuse a[tepta pân` seara? {eful insistase zâmbitor: – Tocmai am avut o ne\n]elegere cu secretara [i a[ vrea s`-mi r`scump`r gre[eala, a[a c` accepta]i-mi oferta. Am s` lucrez aici [i voi avea [i telefonul la \ndemân`. Situa]ia \i p`ruse ireal` Priscillei. Timp de dou`sprezece luni, avuseser` o rela]ie de lucru protocolar` [i \n numai cincisprezece minute totul se schimbase radical. {eful \i \ndemnase s` intre \n birou, luase un vraf de acte, deconectase interfonul [i se f`cuse nev`zut. Ie[ind, privise peste um`r [i-i spusese solemn: – Oricum, Priscilla, s` [tii c` am f`cut-o. – Ce a]i f`cut? \ntreb` ea nesigur`. Ochii lui sclipiser` juc`u[. – Am plesnit-o peste fund … Apoi ad`ugase: de[i trebuie s` recunosc, pe atunci avea numai opt ani, [i trântise u[a. Roger Whitfield p`ruse uimit.
12
DEBORAHSMITH
– Ciudat` conversa]ia cu patronul. E[ti plin` de surprize. Spuneai c` prefer` o atmosfer` formal` [i c`-]i convine de minune. Clarice [i cu mine ne-am b`d`ran. Dar …imaginat c` are cel pu]in [aizeci de ani [i c` este cam – Ei bine, a[a a fost pân` \n urm` cu jum`tate de ceas, când l-au cuprins de mustr`rile de con[tiin]`. Tocmai terminasem de discutat când ai venit [i a reac]ionat astfel fiindc` era convins c`-mi voi da demisia. S-ar p`rea c` e mul]umit de presta]ia mea. Ce s-a \ntâmplat, Roger? – Credea c` ai s`-]i dai demisia? Nu z`u? O clip`, avu senza]ia c` Roger era … \ncântat? Dar ar fi fost imposibil. Nu, probabil c` fusese vorba de alt` emo]ie. El \ntrebase: – {i cum i-a venit asemenea idee? Cât ai \ntins coarda, Pris? – I-am zis c` mi-e indiferent unde lucrez [i c` m` gândesc serios la o schimbare. Totu[i, n-am f`cut-o decât fiindc` m` enervase. – Adic`, nu e[ti „c`s`torit`“ cu slujba asta. Te-ai gândit la ceva anume? – Vrei s` spui, la vreun post publicat? Nu. Dar s-ar putea … – Vezi tu, Priscilla, m` \ntrebam dac`, la vârsta ta, nu ]i-ar pl`cea s` pleci de acas`, cum fac ast`zi multe fete, ca s` vezi lumea. Dactilografele bune \[i g`sesc oriunde ceva de f`cut [i nu te-a[ putea condamna. {tiuCând c` nuam ]i-afost fostlau[or când[iClarice plecat, dar lucrurile s-au schimbat. Londra m-am adus la Oxford s` m` \ntâlnesc cu Andrew, spunea c` ar cam fi timpul s`-]i schimbi [i tu via]a. I-ar pl`cea s` afle c` ]i-ai rupt chingile. {i de ce nu? Ai putea colinda ni]elu[ prin lume. Ai putea ob]ine un venit frumu[el din \nchirierea casei. Priscilla clipi. – Dar era necesar s` vii pân` aici ca s`-mi spui toate astea, Roger? S` m` cau]i la serviciu? El c`p`t` o expresie \nc`p`]ânat`. – A fost. N-am vrut s` risc s` fim surprin[i de Clarice. Nu, n-o lua a[a. Nu vreau s` te \ndep`rtez de pe proprietate. Am f`cut demersul doar de dragul t`u, Pris. Andrew n-a f`cut decât s`-mi confirme
S U R P R I ZA
13
b`nuielile … c` vreme \ndelungat` ai avut destul de multe de \ndurat. Clarice trebuie s` \nve]e s` nu mai profite de sora ei mai mic`. |]i am`r`[te via]a, l`sându-se ce face o nevast` ca o ieder`, care-[i plângeremorcat` mereu deastfel. mil`.N-am Andrew mi-acupovestit c` mama voastr` era cam ipohondr` [i c`, dac` n-am grij`, Clarice va porni pe acela[i drum. {tiu c` sun` groaznic, dar \ntr-un sens, i-a pl`cut statutul de v`duv` [i mila pe care i-o ar`ta lumea. Ei bine, nu mai e v`duv` [i va trebui s` se trezeasc` la realitate. N-am s` accept s` profite de tine la infinit. M-am gândit la problem` [i am ajuns la concluzia c`, dac` n-ai s` te smulgi foarte curând, vei r`mâne mereu legat` de ea. Oh, s` nu crezi c`-s mânat numai de altruism. M-am gândit [i la mine. Am observat c` cei mici apeleaz` mereu la tine pentru \ncurajare, pentru sfaturi [i chiar pentru companie \n]eleg`toare. Clarice parc` nici nu le-ar mai fi mam`. Jill a ajuns deja s`-[i piard` vremea, aducându-i sau c`rându-i diverse obiecte. Ast`zi, mi-a venit ideea. Venisem acas` la masa de prânz. Clarice a spus calm: „Iubitule, [tii c` Prissie pleac` \n vacan]`, dar n-are nici un aranjament ferm … se duce \n weekend la Karitane [i pe urm` va sta la prietena ei din Christchurch [i se va plimba prin \mprejurimi. Sper` s` poat` scrie câteva povestiri \n vreme ce amica va fi la lucru. Ei bine, mi-a trecut prin minte c`, dac` te-a[ acompania la Auckland s`pt`mâna viitoare, ea [iarde putea foarte bine s`merge r`mân` aici ca s`-[i scrie povestirile; s-ar ocupa copii. A[ putea la cump`r`turi, \n vreme ce te vei \ntâlni cu clien]ii.“ Roger schi]ase un zâmbet. – M` tem c` mi-am cam ie[it din fire – i-am spus c` a[a ceva nu se va \ntâmpla, c` nu eram suficient de egoist s` a[tept din partea cumnat`-mi s` renun]e la concediu ca s` putem noi pleca \mpreun`. Dar [tiu foarte bine cum vor merge lucrurile. Va sc`pa ni[te aluzii, a[teptând ca oferta s` vin` din partea ta. Iar eu, n-am s` ajung desear` decât foarte târziu. A[ fi pus \n fa]a faptului \mplinit. {i nu vreau s` se \ntâmple a[a ceva. Nu m` \n]elege gre[it, o iubesc pe Clarice, numai c` vreau s` aib` o purtare potrivit`, vreau s` spun, de femeie matur` [i \ncânt`toare, nu de copil` plin` de toane. A[a c`, Pris, nu mai da pe
14
DEBORAHSMITH
acas` dup` weekend. Ia-o spre nord! Trebuie s`-]i tr`ie[ti propria via]`. Clarice nu mai are nevoie de tine. Are un so] [i copii, iar dac` pleci, c` pân` \ntr-un anc`vei avea ar[i ezita tu. {tiu c` auocheade existat câ]iva probabil amatori, dar \mi imaginez oricine s` fac` unei fete [i s` se aleag` cu o \ntreag` familie. Hei, Pris, revino-]i … ce s-a \ntâmplat? M-am exprimat prea brutal? Ca [i când n-ai mai fi dorit`? N -am vrut – nu mai c` nu suport s` v`d c` cineva este \n[elat. O prinsese de bra]e [i-i c`utase ochii plini de lacrimi. – Niciodat` nu te-am v`zut plângând, pe când Clarice d` mereu ap` la [oareci. Ea scuturase din cap, [tergându-[i ner`bd`toare ochii. Apoi el \i oferise o batist`. – Nu-i vorba de asta, Roger. E[ti cea mai scump` persoan`. Doar c` nimeni n-a mai f`cut atâta pentru mine vreodat` – sau m`car de la plecarea lui Andrew. A[a c` am fost mi[cat`. |[i tamponase iar obrazul cu batista. Roger spusese: – Ai povestit atât de pu]in despre slujba pe care o ai aici, \ncât credeam c` nu te dai \n vânt dup` ea, dar cu un asemenea patron, \n]eleg c` nu-]i prea vine s` pleci. Dac` r`mâi, va trebui s`-]i g`se[ti alt apartament, s` nu fii la dispozi]ia sor`-ti toat` ziua – adic`, seara [i \n weekenduri! De ceBush, nu renun]i la cel pe care-l ocupi, s` cau]i St. Clair, sau Halfway sau altundeva? Cât mai departe de ceva Pine laHill? Atunci, ti-ai recâ[tiga libertatea. |i zmbise, cu ochii \nc` \mp`ienjeni]i de lacrimi, f`cuse un pas spre u[`, ap`sase pe clan]`, apoi, ]inând-o abia \ntredeschis`, se \ntorsese [i-i r`spunsese: – Chiar a[a am s` fac, Roger. Cred c` nici unul dintre noi n-are de ce s`-[i doreasc` s` continue \n acela[i fel. Singura solu]ie este, a[a cum spuneai, o evadare. N-ar fi trebuit s` se ajung` la o asemenea situa]ie. Acestea fiind zise, ie[ir` din \nc`pere. A[ezat la biroul Priscillei, domnul Lockhart p`rea absorbit de activitate. Când \[i ridicase capul, figura \i era lipsit` de expresie. |l salutase amical pe Roger. Priscilla intervenise:
S U R P R I ZA
15
– |mi dau seama c` n-am f`cut prezent`rile. Acesta este Roger Whitfield, cumnatul meu. Roger, [tii desigur c` dumnealui este [eful meu, Peter Lockhart. Dedomnul ast` dat`, domnul Lockhart p`ruse s`-[i fi pierdut polite]ea. L`sa senza]ia c` n-ar fi fost \n apele sale. – Da, parc` a men]ionat c` sunte]i cumna]i. Apoi se oprise, \[i c`utase cuvintele, dar nu le g`sise. Priscillei i se p`ruse c` tonul lui sugera surpriz`. De ce? – Ei bine, spusese Roger, v` mul]umesc pentru amabilitate, mai ales \n condi]iile \n care probabil tocmai punea]i la punct ultimele detalii, \nainte de concediul ei. Domnul Lockhart aprob` din cap. – Da, dar am avut toat` ziua la dispozi]ie. Nu suntem strân[i cu u[a. Mi-a f`cut pl`cere. Pe când Roger ie[ea, Priscilla \[i d`du seama c` batista lui r`m`sese la ea. Alerg` dup` el, i-o \napoie [i, \ntorcându-se, constat` c` privirea \ncruntat` a lui Peter Lockhart se fixase asupra ei. Ro[i, stânjenit`. El se ridic` brusc \n picioare. – Bine, acum s` revenim la normal. Se sim]ise vinovat`, de parc` ar fi irosit timpul, apoi sup`rat`, fiindc` \n ultim` instan]` el \i oferise respectivele minute. |ns` se st`pânise [i se a[ezase, spunând: – Apropo, dac` nu termin`m, pot s` r`mân peste program. trebuie s` ajung numai pân` la Karitane [i am suficient` vremeMâine, s` fac bagajele. – Nu va fi necesar, replicase patronul [i disp`ruse \n propriul birou. Priscilla \[i pusese ordine \n gânduri. N-avea de ce s` insiste asupra vorbelor lui Roger. La noapte, va avea suficient timp s` le disece. {tia un singur lucru … \n via]a ei urma s` se petreac` o schimbare esen]ial`. Trebuia s` prind` fluxul. {i Roger sim]ise c` era vremea s` plece [i i-o spusese cu blânde]e. Dar luându-[i un apartament \n alt` suburbie [i continuând s` lucreze cot la cot cu Peter Lockhart, n-ar fi rezolvat nimic. Ar fi trebuit s`-[i caute o slujb` \n nord, la Christchurch.
16
DEBORAHSMITH
P`r`sise ideile astea [i se concentrase la ceea ce avea de f`cut. Rezolvase coresponden]a, f`cuse unele verific`ri, l`sase instruc]iuni [ov`itoarei domni[oare [i ajunsese momentul ora [ase, atât pentru eaFreeman cât [i pentru patron.laUrma s` se ceaiului \ntoarc`de la [apte [i s` lucreze mai departe pân` la opt [i jum`tate, ca tot personalul magazinului. Tocmai \[i luase geanta, când auzise exclama]ia \ngrozit` a [efului. Strigase: – Ce s-a-ntâmplat, domnule Lockhart? Pot s` v` fiu de folos? El ap`ruse \n u[`, cu haina \n mân`, sco]ând din buzunar un teanc de plicuri. Nu erau scrisori de afaceri, cu siguran]`. – Trebuia s` le expediez la prima or`, azi-diminea]`. A[ fi vrut s` ajung` pân` mâine. – Am s` le expediez acum. Ar trebui s` fie suficient timp. Ah, nu sunt pentru Dunedin? – Tocmai `sta-i necazul. Nu c` ar fi departe, dar aproape toate trebuie s` ajung` \n zone rurale. Cred c` nu mai am nici o speran]`. Nu le pot duce personal \n seara asta, iar mâine n-am cum s` plec. Este vorba de o ac]iune a Societ`]ii Horticole, mai de mult pl`nuit` [i credeam c` cei interesa]i abia a[teptau experimentul de mâine. La naiba! E tocmai \n Taieri Plain, \n zona Fair-acre Valley. se trezise oferindu-se: –Priscilla Domnule Lockhart, mi-am terminat treburile. Domni[oara Freeman se poate ocupa de ceea ce mai apare. {tiu c` nu pute]i pleca \n zilele lucr`toare, dar le-a[ putea duce \n locul dumneavoastr`. Nimic mai pl`cut \ntr-o astfel de sear` de februarie decât o plimbare cu ma[ina prin Taieri. Am o hart` rural` – adic` din cele pe care sunt figurate toate gospod`riile, inclusiv cu numele proprietarului. El izbucnise \n râs. – Eficien]a dumitale m` las` cu gura c`scat`. Cum se face c` posezi o astfel de hart`? Prea pu]ini au! Ochii c`prui din fa]a lui deveniser` sobri. – Cumnatul meu – nu cel pe care l-a]i cunoscut, ci primul so] al sor`-mi – lucra pentru guvern [i obi[nuiam s`-i rezolv coresponden]a.
S U R P R I ZA
17
Am h`r]i cu aproape toate \mprejurimile. Pân` [i una de la nord de Dunedin, pe care apare proprietatea dumneavoastr` … Tyne Hill. – A tatei. Desigur, nuSunt l-ai pleca]i apucat de la aproape firm`. P`rin]ii p`mântul \n lung [i-n lat. doi ani.mei Nucolind` c` i-a[ invidia pentru asta. |n tinere]e, s-au spetit muncind. – Dar locui]i acolo [i v` ocupa]i de proprietate, cred? – O fac pe perioada lipsei lor, dar numai pân` se vor \ntoarce. Sim]ise c` intra in chestiuni prea personale. Desigur, voise s` spun`: „pân` la c`s`torie“. – Ce p`rere ave]i? Sau poate prefera]i s` r`mân aici, s` lucrez? El se gândise o clip`. – Ar fi grozav. Dar ]i-ar putea lua chiar mai mult` vreme decât dac` ai r`mâne aici [i cred c` trebuie s`-]i faci bagajele. Tocmai voiam s`-]i dau voie s` pleci mai devreme. – Pot s` m` ocup de bagaje mâine. El acceptase oferta. Priscilla continuase: – Voi avea la dispozi]ie trei ore, pân` la nou` cel pu]in [i, cu ora de var`, nu se \ntunec` \nainte de zece. – Trei ore? s`rise el. Asta \nseamn` c` ai de gând s` sari peste mas`. Ah, nu, domni[oar` Marchant, vom merge chiar acum la restaurant. – Nu, a[ \ntârzia. Am s`-mi iau un sandvi[ de la cantin`. –– Nu te cred. Vei plecaunpur [i simplu. Promit s` m`nânc sandvi[. La restaurant, serviciul dureaz` prea mult. – Bine, dar am s` vin cu tine s` m` conving, zâmbise el. – Ah, domnule Lockhart, nu se cade ca patronul s` m`nânce acolo. – Aiurea. Trebuie schimbate uzan]ele. Nu eram oare un obi[nuit al locului pe când \nv`]am meseria? Poate c` acum am fa]` de [ef, dar pe vremuri eram un simplu angajat. Vino [i nu mai protesta. Lucrurile s-au petrecut exact a[a cum se a[teptase ea. |n momentul \n care patronul deschisese u[ile batante, tot zumzetul conversa]iilor \ncetase. El râsese privind-o, ridicase o sprâncean` [i spusese: – |n]eleg ce voiai s` zici. Prezen]a mea \i inhib`, nu-i a[a? Cu tava \n mân`, se \ntorsese spre sal` [i le f`cuse tuturor un semn,
18
DEBORAHSMITH
pronun]ând clar: hei, relaxa]i-v` … m`nânc aici doar ca s` economisesc timp. N-are rost s` face]i vreo indigestie din cauza asta.To]i izbucniser` \n râs [i-[i reluaser` activit`]ile. El comandase somon cu maionez` [i salat` verde, pâine integral`, unt [i brânz`, iar ca desert biscui]i [i ceai. B`use trei c`ni de ceai, a[a c` Priscilla fusese constrâns` s` \ntârzie. |[i spusese c` el o f`cuse voit, ca s`-i \nl`ture stânjeneala. Trecuser` \n revist` plicurile, stabilind o ordine care s`-i u[ureze efortul. |n final, el ad`ugase: – |mi trece prin minte s` renun] la munc` [i s` te \nso]esc. A[ conduce ma[ina, \n vreme ce tu ai cobor\ [i ai \nmâna scrisorile. Era o propunere tentant`, darcuo el, refuz`. Ar fi fost un eveniment memorabil … c`l`toria \mpreun` \n dup`-amiaza de var` târzie, prin peisajul pa[nic de paji[ti verzi al Taieri Plain, \n apropiere de Maungatuas, ce se \n`l]a dintre p`[uni [i tufi[uri, \n ciripitul vesel al p`s`relelor [i susurul pâraielor, sub apusul care ar fi \mprumutat culori splendide norilor de pe cer. – M-am oferit ca s` v` economisesc timpul, domnule Lockhart. – |ntr-adev`r. M` readuci cu picioarele pe p`mânt, nu-i a[a? Nu trebuie s` pierd vremea. Ea nu-i r`spunsese. El \[i terminase ceaiul, pusese cana pe mas`, se aplecase spre ea [i, cu ton sc`zut, ad`ugase: cred c` ai vrea s` r`mâi singur`, nu-i a[a, scumpa mea secretar` scor]oas` [i b`]oas`, dar dintr-o dat` uman`? Cred c` ai destule lucruri la care s` te gânde[ti [i \n privin]a c`rora s` te decizi? Ea fusese pu]in alarmat`, ezitase. El reluase: – N-am putut s` nu aud o parte din discu]ie. Ah, nu toat`, numai finalul, când deschisese[i u[a. Mi-a p`rut r`u. Eu … ei bine, cred c` asemenea situa]ii pot s` apar`. P`reai s` iei hot`rârea cea mai bun`. Te-ai decis s` pleci? R`spunsul ei fusese la fel de \ncet. – Da, este singura solu]ie. Deja este cam târziu. Numai c` nu va fi u[or. – {tiu, dar dac` e[ti convins` c` a[a trebuie procedat, vei constata c` e mai u[or decât credeai. |mi vine greu s` nu spun: „s` vedem dac`
S U R P R I ZA
19
pot face ceva \n problema asta“, dar dac` trei s`pt`mâni de vacan]` \n loc de dou` ar fi de folos, m` voi mul]umi \nc` o s`pt`mân` cu serviciile domni[oare Freeman. – V` trândavei mul]umesc foarte mult, dar am beneficiat deja de o sapt`mân` suplimentar` când i-a fost r`u Claricei. Totu[i, r`mân \ndatorat`. Am s` m` descurc. – Scuzele mele pentru felul \n care am abordat discu]ia, mai devreme. Te-am acuzat c` ai fi rece [i impersonal`, c` nu-]i dai pe fa]` sentimentele, \n vreme ce trebuia s` faci fa]` permanent unei astfel de situa]ii. Cât de superficiale sunt uneori judec`]ile noastre! Ei bine, \n circumstan]ele actuale, nu prea este momentul s`-]i urez o vacan]` fericit`, dar …|nnucetemod maiinten]ionezi chinui cu gândul. posibil, \ncearc` s` te \nvesele[ti. s-o rupiPecucâttrecutul? Ea sim]ise c` i-ar fi fost imposibil s` men]ioneze p`r`sirea Dunedinului, inclusiv a serviciului actual. A[a c` spusese: – Dup` cum cred c` a]i aflat, mama [i cu mine ne-am construit o cas` pe proprietatea surorii mele. Dup` moartea mamei, am continuat s` locuiesc acolo, dar a fost o gre[eal`. Ca urmare, am fost mereu nas \n nas. M` voi \ndep`rta. Asta este tot ce pot s` spun deocamdat`. Voi \ncerca s` nu provoc o ruptur` prea dramatic` – de dragul lui Roger. Ajutat` din de el, se ridicase urm`rit` de ochii curio[i ai unei treimi personal. La de u[alacemas`, d`dea spre parcarea angaja]ilor, se desp`r]iser`. *** Apusul de soare [i lumina crepuscular` se ridicau la \n`l]imea a[tept`rilor. Pornise spre Three-Mile Hill, afundându-se \n crângurile de zad`, mesteac`n [i pin, apoi p`trunsese \n valea ce se \ntindea \nainte, ca o tabl` de [ah colorat` \n verde [i auriu, ale c`rei culturi se apropiau acum de vremea recoltei. Peisajul era \ntrerupt de panglicile argintii de ap` ale râurilor ce-[i urmau calea spre Pacific.
20
DEBORAHSMITH
Fruntea [i obrajii se r`coreau \n curentul de aer proasp`t, dându-i iluzia de bine [i pace. Turmele de vaci [i de oi cu lân` alb` p`[unau. Lâng` podul peste de la\nOutram Glen, câ]iva p`rin]i \[i supravegheau copiiirâul careTaieri, se sc`ldau apa pu]in adânc`. Priscilla \i invidiase. Aveau parte de vie]i lini[tite, fericite … ei bine, majoritatea. S` fii iubit, s` ai un c`min, s` fii \nconjurat de copii, ca o chez`[ie a continuit`]ii vie]ii, un soi de nemurire … dup` a[a ceva tânjea \nc` majoritatea femeilor. Nu reprezentau singurul ]el, c`ci cariera [i cunoa[terea prin for]e proprii erau foarte atr`g`toare, \ns` c`s`toria r`mânea o \ncununare. Descoperise o mul]ime de drumuri [i alei despre care n-avusese habar [i constatase c` multe ferme erau invizibile la cutiile po[tale amplasate lâng` por]i. L`sase la urm` scrisoriledepentru c`tunul Fair-acre Valley. Nu mai trecuse pe acolo de mult` vreme [i aproape uitase cât de frumos era. P`stra o atmosfer` rural`, mai mult decât orice al` localitate din Noua Zeeland`. Poate fiindc` era departe de autostr`zile principale. |nghesuit \n valea sa, mul]umit cu propria existen]`, totu[i având la \ndemân` facilit`]ile unui ora[ mare, ca Dunedin. Apartenen]a la Societatea Horticol` era cu siguran]` o caracteristic`dea p`s`ri, locuitorilor … m`celarul, brutarul, lumân`rarul, cresc`torul medicul, parohul. To]i posedau gr`dini minunate. |i r`m`sese un ultim plic. Ajunsese la marginea satului, pe un drum care urm`rise o vreme malul râului, ocolind apoi o colin`. Era o alee m`rginit` de copaci, aducând mai degrab` a potec` de picior. Dep`[i o cotitur` [i \i ap`ru \n fa]` un zid \nalt de c`r`mid`. Citi numele de pe poarta de fier forjat, verificându-l cu adresa de pe plic. Da, doamna M. Claremont Jesmont Dane, str. Larchwood, Fair-acre Valley. Ce adres` frumoas`! Scrisoarea p`rea mai groas` decât celelalte. Poate con]inea [i vreun catalog. P`[i spre cutia de scrisori. Dup` cât se z`rea prin poarta de fier forjat, desigur, proprietarul era iubitor de plante. Pe când se preg`tea s` se \ntoarc` la ma[in`, aten]ia
S U R P R I ZA
21
\i fu atras` de o ciud`]enie a zidului. Curbura era perfect simetric`, dar dintr-o dat` se \ntrerupea, ocolind un castan de dimensiuni magnifice. |n jurul {itulpinii exista o banc`din octogonal` care intrase aproape\nteconcediu. invita la odihn`. de ce nu? |ncepând acel moment, Cele dou` deschideri \n zid demonstrau c` cineva \[i d`duse osteneala s`-l str`pung` ca s` poat` ajunge \n spatele copacului. Ce idee \ncânt`toare, s` \mpar]i umbra copacului cu trec`torii! Nu [tia cât` vreme r`m`sese acolo, visând cu ochii deschi[i. Abia dac` luase \n seam` numeroasele parfumuri ce veneau de dincolo de zid [i trilurile gâlgâitoare ale unui sturz, a[ezat \n vârful unui plop, sau margaretele [i trifoiul ce cre[teau la picioarele ei. Dintr-o dat`, \n gr`din` r`sunase un strig`t speriat [i auzi un glas feminin exasperat: – La dracu! Trebuia s` se \ntâmple a[a ceva! N-am s` fiu \n stare s` cobor. Dar am s`-mi dau toat` silin]a … sau oribilul acela de Barnabas va avea ocazia s`-mi fac` moral`: „Nu ]i-am spus?“ Ahh! Se p`rea c` proprietara vocii scrâ[nea din din]i. Priscilla \n]elese c` trebuia s` investigheze. Nu auzise zgomot de c`z`tur`, dar ar fi putut pune pariu c` cineva r`m`sese captiv \ntr-un copac, dup` ce alunecase scara. Slav` cerului, putea \mpiedica o eventual` r`nire. O rupse la fug`.
Capitolul 2 N`pustindu-se pe poart`, parcurse aleea m`rginit` de fucsii, strigând din când \n când [i oprindu-se \n a[teptarea unui eventual r`spuns: – Unde e[ti? Pot s` fac ceva pentru dumneata? Cea aflat` \n dificultate probabil c` fusese [ocat` de nea[teptatul ajutor, fiindc` o vreme nu scoase nici un cuvânt; apoi Priscilla auzi: – Aici, printre tufi[uri, exist` o potec`. Priscilla porni \n direc]ia indicat`, orientându-se dup` glasul care venea de sus. Ajunse la o enorm` Wellingtonia [i, ridicându-[i ochii, descoperi printre crengi o b`trânic`, fusteiprin ag`]at o creang`, astfel \ncât picioarele atârnând fusiforme cuse tivul leg`nau aer, de l`sând la vedere lenjeria intim`. |n clipa urm`toare, \[i reprim` cu greu un acces de ilaritate. – Cum naiba ai reu[it s` ajungi acolo? Nu, mai bine nu-mi r`spunde. }ine-te bine. Am s` m` ca]`r dup` dumneata. Ar fi preferat s` fie \n pantaloni, sau m`car s` aib` o rochie mai scurt` [i ceva mai larg`, dar reu[i, julindu-[i pulpele [i gleznele, \n vreme ce urca rapid, folosind crengile groase drept trepte. O singur` consolare: coroana era atât de bogat` \ncât ajungea cu u[urin]` de la o creang` la urm`toarea. Ajunse la acela[i nivel cu b`trâna [i constat` cu surprindere c` era scuturat` de râs. Doi ochi[ori [ire]i o studiau.
S U R P R I ZA
23
– Nu-mi vine s` cred ce noroc am … s` m` g`seasc` cineva atât de repede. {i femeie, pe deasupra. Pastorul trebuie s` vin` ceva mai târziu, ast`-sear`, preferam s` nu fiecaels-o salvatorul. Priscilla \[i fix`dar picioarele temeinic, poat` sus]ine. – M-a[ fi a[teptat s` nu-]i pese, chiar dac` era arhanghelul Gabriel, cu condi]ia s` te ajute s` cobori! Ce te-a apucat s` te coco]i \n copaci la vârsta dumitale? |n obrajii b`trânei ap`rur` gropi]e. – De fapt, a fost vina lui Barnabas – nepotul meu. Trebuia s` am grij` de copiii unor amici, cât` vreme p`rin]ii lor sunt pleca]i \n Papua, iar el a spus c` n-ar fi bine, c` nu mai sunt \n stare. C` a[ \ncerca s` m` ]in dup` ei [i c` m` crede \n stare s` m` coco] \n copaci [i s`-mi rup gâtul. Vreo dou` zile, am fost furioas` pe el, iar ast`-sear` admiram un pi]igoi dr`g`la[ [i mi-am spus c` era foarte u[or s` te ca]eri \n copacul `sta, pân` \n vârf; apoi l-a[ fi sunat s` m` laud c` cel mai \nalt copac din gr`din` nu prezint` nici o dificultate pentru mine. Priscilla nu reu[i s`-[i st`pâneasc` un chicot. – {i ai r`mas atârnat`! Poate c` acest Barnabas [tie ce spune. Acum, dac` te sprijini pe crengu]ele alea mai sub]iri, poate c` reu[esc s`-]i desprind tivul. Dar va trebui s` te ]ii de mine ca s` nu cumva s` aluneci. – Cât deladescurc`rea]` Dup` vom poveste[ti ajunge jos, despre trebuie s` vii \n`untru, o cea[c` dee[ti! ceai, [i ce s`-mi tine. Propunerea sunase normal, dându-i Priscillei senza]ia c` orice putea fi acceptat, \n gr`dina aceea fermecat`. – Acum … mut` piciorul `sta spre stânga [i ni]elu[ mai sus … ah, a[a e perfect. |ndoaie cel`lalt genunchi ca s` te pot \mpinge \n sus … a[a! Lipe[te-te de trunchi, ca s` pot trece pe lâng` dumneata … bravo … ce baft` c` e[ti a[a micu]`, iar eu sem`n cu un vrej de fasole. Acum, ]ine-te bine! Chiar a[a, cu o parte din greutate eliberat`, fusta continua s` fie ferm ag`]at` [i foarte bo]it`. Priscilla fu nevoit` s` apese cu toat` puterea, ca s` rup` creanga, iar micu]a doamn` fu eliberat`. Priscilla se gr`bi s` spun`:
24
DEBORAHSMITH
– Nu cumva s` porne[ti singur` \n jos! Am s` trec din nou pe lâng` dumneata, iar dac` o s` cazi, vei ateriza pe mine. – Vai, drag`, [aptezeci parc` ai fi[iBarnabas. fiindc` am peste de ani – numai cinci, ]ineDoar seama – oamenii cred[aptezeci c` sunt fragil`. Pot s`-i dep`[esc \n vitez` pe cei mai mul]i. – Sunt convins`, dar mai bine s` nu-i d`m lui Barnabas ocazia s` spun`: „te-am avertizat!“ Iat`, am trecut. P`[e[te din creang` \n creang`. Aproape ajunseser` jos, când neprev`zutul se petrecu. Micu]a doamn` pusese piciorul pe o creang` pe care Priscilla o evitase, fiind prea sub]ire chiar [i pentru ea. Priscilla \ncerc` s-o prind` cu o mân`, \n vreme cela se ]inea cu cealalt`, dar se dezechilibr` se un pr`bu[ir` \mpreun` p`mânt. Distan]a fusese mic` [i aterizar`[ipe pat de frunze. Pe când micu]a doamn` \ncerca s` se ridice, r`sun` o voce: – Ce naiba mai pui la cale, Rosina? Trebuia s` fi fost „oribilul Barnabas“. Ce dr`cesc moment alesese! |ntins` pe spate, Priscilla \[i \ndrept` privirea spre b`rbatul robust, blond, purtând guler \nalt. Cerule! era pastorul, sosit mai devreme. |ng`im`: lui Dumnezeu c` nu-i nepotul! – Mul]umesc Chiar c` trebuie s`-i mul]ume[ti. Ce-]i veni s-o \ncurajezi pe Rosina s` se ca]ere \n copac? E destul de z`natic` [i f`r` \ncuraj`ri. Cu respira]ia \ntret`iat` de c`derea Rosinei peste ea, Priscilla se lupta s` se ridice [i era gata-gata s` resping` acuza]ia, când b`trâna o f`cu \n locul ei, râzând molipsitor. – Dougal MacNab, nu te pripi cu concluzia. Aceast` tân`r` domni[oar` m-a salvat. Probabil c` trecea pe afar` [i m-a auzit. Altfel, a[ fi continuat s` atârn [i acum … m-am ag`]at \n tiv [i z`u, s` fiu salvat` de pastor, a[a cum eram, cu poalele \n cap, ar fi fost mult prea umilitor! El rânjise: – Dar ar fi fost [i mai grav pentru mine. Duminic` diminea]a, la biseric`, ]i-a[ fi \ntâlnit privirea [i a[ fi izbucnit \n râs. Dar de ce …
S U R P R I ZA
25
– Voiam s`-mi dovedesc mie, [i lui Barnabas, c` pot foarte bine s` m` coco] \n copaci … dar am uimit-o [i pe aceast` tân`r`. Nu-mi convine s` folosesc asemenea Cum – Priscilla Marchant. Când apelative. te-am auzit … tem`nume[ti? a[ezasem pe banca de lâng` zid. Pastorul le ajut`, ridicându-le ca pe ni[te fulgi. – Ce bine era dac` veneam \mpreun` cu Elspeth, dar \i preg`tea de culcare pe Scott [i pe Jeannie. Cu serile astea prelungite, adorm mai târziu. Cât s-ar fi distrat s` vad` gr`mada aia de trupuri [i membre, zb`tându-se s` se descurce! Dar spune]i-mi, v` sim]i]i bine? V`d câteva zgârieturi, dar ce-ar fi s` ne convingem c` n-ave]i glezne, sau alte \ncheieturi, scrântite? Rosina, am s`-l sun pe Mark s` vin` s` te consulte. Marchant, e[ti … B`trânaDomni[oar` era indignat`. – N-a fost decât o mic` tumb`. Aproape ajunsesem jos. Las`-l \n pace pe Mark. Domni[oar` Marchant – ah, trebuie s` renun] s`-]i mai spun a[a – Priscilla, cum te sim]i? Dup` toate cele, tu mi-ai amortizat c`derea. Vreo ran`? Sau mai r`u? Desigur, am s`-]i pl`tesc pentru stric`ciunile suferite de haine. – |n nici un caz, afirm` Priscilla cu hot`râre. Dintr-un motiv neclar, mi-a f`cut pl`cere. M` sim]eam foarte ferm pornit` pe un anumit drum, iar acum m-am scuturat [i parc` a[ avea din nou [aisprezece ani. Pastorul zâmbi. – Rosina are astfel de efect asupra tuturor. Tinere]e ve[nic`! De[i are obiceiul de a ne implica \n tot felul de n`zdr`v`nii. Haide]i \n cas` [i am s` v` dau câte un ceai. |n vreme ce ie[eau dintre copaci, se angajar` \ntr-o conversa]ie u[oar`. Priscilla le dest`inui c` locuia \n Dunedin [i c` ie[ise la o plimbare cu ma[ina, \n r`coarea \nser`rii, v`zuse banca [i nu putuse rezista tenta]iei de a se a[eza. Nu aduse vorba [i despre scrisori. L`sase una la parohie, a[a c` pastorul \l cuno[tea probabil pe patronul ei, de la \ntrunirile Societ`]ii Horticole. Dac` ar fi aflat unde lucra, era foarte posibil ca povestea aventurii s` ajung` la urechile [efului. Dup` o cotitur` a aleii, v`zu pentru prima oar` casa [i r`mase \ncântat`. Scund`, dar \ntins`, din lemn, vopsit` \n alb [i maro [i cu
26
DEBORAHSMITH
ferestrele \mp`r]ite \n ochiuri mici, era \nprejmuit` de copaci. Prezentând toate nuan]ele de ro[u, purpuriu, roz sau alb, fucsiile m`rgineau pân` \mbr`cate la intrare.\nTreptele curbate dedepiatr` \mpodobite aleea cu statuete mu[chi. Mobilierul gr`din`erau de pe terasa larg` p`rea s` te invite la odihn`, iar minunate plante ag`]`toare se \nf`[urau \n jurul stâlpilor [i coloanelor. Trei ferestre micu]e, care \nchipuiau o cruce \ntre dormitoare [i pod, p`reau s` ias` \n relief din frontonul casei; deasupra coroanelor r`muroase ale arborilor se vedea versantul unei coline, iar peste acesta, cerul asfin]itului, galben-pal [i verzui. Dougal MacNab p`rea de-al casei. Le trimise s` se spele pe mâini [i când revenir`, ceaiul era deja preg`tit \n salonul zugr`vit \n culori pastelate, dând spre paji[tea unui teren de crochet. Crochet! Priscilla avea senza]ia c` se \ntorsese \n timp cu o genera]ie. De[i se p`rea c` jocul \[i câ[tiga o nou` popularitate. Sc`pase de ciorapii distru[i [i se sim]ea suficient de bine. Rosina Claremont se schimbase \ntr-o rochie de m`tase, la fel de divers colorat` ca fucsiile de afar`, [i nu p`rea deloc afectat` de aventura tr`it`. O [i declar`, sorbind din ceai. – Totu[i, spuse pastorul, cu dezaprobare \n glas, n-ai s`-]i petreci noaptea singur`, aici. Dac` m-a[ \ntoarce acas` f`r` tine [i i-a[ povesti lui Elspeth, clipit` ar fi aicilui. ca s` te ia. Rosina se\ntr-o strâmb` \n direc]ia – Dougal b`iete, prefer s` dorm \n patul meu. Mi-e bine aici. Dac` sunt r`sf`]at`, \ncep s`-mi simt vârsta. – Asta e un soi de egoism, declar` el, f`cându-i cu ochiul. Amândoi am fi \ngrijora]i, a[a c`, pentru lini[tea noastr`, trebuie s`-]i aduni câteva obiecte de toalet` [i s` vii. Dac` ai impresia c` Leonora, Sweet Annie, sau Victor Hugo s-ar \mboln`vi [i ar muri \n lipsa ta, am s` te aduc \napoi mâine diminea]`, la prima or`. Priscilla privi \mprejur curioas`. – Ce sunt? Pisici? Papagali? |n nici un caz câini, c`ci ar fi auzit l`tr`turile. El izbucni \n râs.
S U R P R I ZA
27
– Sunt fucsii, fiecare pre]ioas` [i purtând un nume. Dup` Rosina, au personalitate. {i majoritatea copacilor a primit nume, nu doar cele [tiin]ifice. de neclintit, Rosina. Ai putea s` fii amabil` s` renun]i. N-am s` teSunt las singur`. Priscilla se trezi vorbind. – Ce a]i spune dac` a[ r`mâne peste noapte? Apoi ro[i, fiindc` ar fi putut p`rea o impertinen]`. Ah, scuza]i-m`. N-ar fi de dorit s` primi]i \n cas` o str`in`. Rosina se uit` spre ea, cu ochii larg deschi[i [i nea[teptat de vicleni. – Dar nu e[ti o cuno[tin]` \ntâmpl`toare. Cred c` ]i-a fost scris s` apari \n exact acest moment. Dac` nu veneai, poate c` [i acum mai atârnam \n copac, speriat`, \n ciuda bravadei mele. M` duce cu gândul la trecut. Ai ajuns la mine din cauza b`ncii din jurul castanului. Vezi tu, a fost ideea lui Manuel. De parc` ar avea \nc` grij` de mine. B`ncu]a lui rustic` te-a ademenit exact când aveam mai mare nevoie. Senza]ia de magie \i trimise o furnic`tur` prin \ncheieturile mâinilor. Din asemenea evenimente se n`[teau pove[tile, \mpletite cu \ntâmpl`rile unei zile obositoare. Privi spre pastor. – Ce p`rere ai? Nu cred c` trebuie s` ne ferim de primirea cuiva \n cas`. Frecventez biserica Adrian din West Hill. Dac` dore[ti, \l po]i \ntreba pe domnul Smith,St.pastorul de acolo. – Nu-i necesar, rânji el. M-ar lini[ti s` te [tiu aici, la noapte. S` nu pleci prea devreme mâine. Am s-o aduc pe Elspeth s` te cunoasc`. E sâmb`t`, a[a c` nu trebuie s` mergi la serviciu, nu-i a[a? – |ntr-adev`r [i, oricum, de ast`zi am luat vacan]`. Sunt dactilograf` la Dunedin [i am dou` s`pt`mâni de concediu. – La ce or` trebuie s` pleci? \ntreb` Rosina. Nu-]i \ncurc planurile? – Nu, am toat` ziua la dispozi]ie s` m` preg`tesc. M` duc la Karitane s`-mi petrec noaptea \n casa de vacan]` a unei prietene. Apoi voi sta la alt` amic`, \n Christchurch. R`mân cu pl`cere, dac`-mi \mprumu]i o pijama. Locuiesc singur`, dar am s-o sun pe sor`-mea care st` al`turi, s`-i explic ce-i cu mine.
28
DEBORAHSMITH
Pastorul fu pe deplin mul]umit de aranjament [i se preg`ti de plecare. Privi \n jos spre micu]a lui enoria[`, \n vreme ce-l escorta pân` la u[` [i \ntreb`: – Dac` sun` Barnabas, cum ai s`-i explici prezen]a domni[oarei Marchant? Ea f`cu o grimas`. – N-o s` sune. Mi-a scris acum dou` zile [i mi-a acordat o s`pt`mân` de gândire, sperând s`-mi vin` mintea la cap. Spunea c`, la vârsta mea, n-ar trebui s` fiu atât de aiurit`, iar dac` la sfâr[itul intervalului voi insista \nc` s`-i iau pe copii, va fi obligat s` discute cu p`rin]ii lor. Asta mi-a convenit – mi-a dat un r`gaz. Tr`s`turile mici, fine, fur` afectate de un zâmbet [mecheresc. când s`pt`mâna lui de lucru se va termina, n-o s` maiFiindc` aib` cumatunci s` discute cu Zillah [i Keith. Plecarea spre Papua a fost devansat`, iar el habar n-are. A[a c`, \n fa]a faptului \mplinit, se va inclina. Dougal MacNab scutur` din cap [i plec`. Rosina declar`: – E \ncânt`tor! M` bucur atât de mult c` am r`mas captiv` \n copac. Sunt sigur` c` a fost soarta. |mi dai voie s`-]i spun Priscilla, nu-i a[a? Ce nume frumos. Sigur c` da, prescurtezi niciodat` „Prissie“. – S` nu-mi spuidarc`s`a nu-l f`cut-o cineva! Ce stupizenie! |mi dau seama cum te sim]i … {i eu am o nemul]umire, dar e viceversa. Nu suport s` fiu strigat` cu numele \ntreg. – Adic`? – E o b`taie de joc. Ambrosina! Chicotir` amândou`. Rosina era \ncântat`. – Ah, \mi placi, Priscilla. E[ti o zâmb`rea]`, ca [i mine. Nu-i a[a c`, \n felul `sta, via]a pare mai u[oar`? Chiar [i clipele de triste]e sunt luminate de umor. A]i fost zâmb`re]i \n familie? De obicei se mo[tene[te. – Nu. Tata, Andrew [i cu mine am fost binecuvânta]i cu un umor pozna[, pe care mama [i Clarice nu-l prea \n]elegeau. Ele luau via]a
S U R P R I ZA
29
mult mai \n serios. Sor`-mea \nc` o face. Clarice mi-a f`cut mereu impresia c` \i place ca oamenii s-o comp`timeasc`. Urât din parte-mi, nu-i–a[a? Deloc. Unii se nasc astfel. Al]ii cap`t` mai târziu obiceiul. |n orice caz, nu-s mul]umi]i decât dac` sunt neferici]i! Rosina continu` s` p`l`vr`geasc` despre actele ei de nesupunere fa]` de oribilul Barnabas. – Mi-a declarat c` s-ar sim]i mult mai bine dac` a[ g`si pe cineva care s` m` ajute, fie [i câteva ceasuri pe zi. Zice c` una este s` vin` copiii \n vizit`, \nso]i]i de p`rin]i, [i cu totul alta s`-i am pe cap zi [i noapte, de una singur`. Dar Zillah ar fi mult mai lini[tit` s` se poat` duceO cu {i el, de asemenea. cut`Keith. \[i f`cu apari]ia \ntre sprâncenele Priscillei. – A[ fi fost \nclinat` s` cred c` este mai nelini[titor s`-]i la[i copiii \n Noua Zeeland`. Poate c` „oribilul“ Barnabas avea dreptate. Era posibil ca Zillah s`-[i doreasc` o vacan]` \ntr-o incitant` comunitate din Pacific, eliberat` de responsabilit`]ile de p`rinte. Rosina o privi \n ochi [i p`ru s` se hot`rasc`. – Pot s`-]i dezv`lui adev`ratul motiv, fiindc` nu-i cuno[ti pe cei \n cauz`. Zillah nu voia s` se afle, pentru c` un scandal poate distruge cariera luiz`p`cit`, Keith. Lui nu i-am spus nimic are peo prieten` careBarnabas \ntâmpl`tor \i cunoa[te destulfiindc` de bine colegii lui Keith. El sper` c`, dac` misiunea lui \n Papua va fi \ncununat` de succes – va reu[i s` promoveze interesele Noii Zeelande – urm`toarea \ns`rcinare ar putea fi \n Anglia, iar el provine de acolo. P`rin]ii lui ar avea ocazia s`-[i cunoasc` nepo]ii. Anul trecut, a stat trei luni \n Papua [i fiica unui constructor de acolo – plin` de bani [i obi[nuit` s`-i cheltuiasc` repede – a f`cut o pasiune pentru el. Keith a fost \ngrozit c` Zillah ar putea afla [i l-ar crede vinovat, a[a c` a chemat-o s` vin` \n vacan]a de iarn`, \mpreun` cu copiii, ca s`-i demonstreze c` este c`s`torit. Acum, [i-a spus c` ar trebui s` se \ntoarc` acolo \mpreun` cu Zillah. Aceast` Hermia este o adev`rat` devoratoare de b`rba]i. Ea [i
30
DEBORAHSMITH
cu mine – adic` Zillah – am fost foarte apropiate, mai ales dup` ce propria mea fiic` a emigrat peste ocean. Bunica ei mi-a fost ca o sor` datorez mult, `sta Zillah este singurul modlase \n care mai m-a[mare. putea|iachita defoarte datorie. Maiiarmult, vrea s`-mi copiii fiindc` [tie c`-i iubesc [i-i \n]eleg. Sunt adepta disciplinei – dar o disciplin` impus` cu dragoste. Accept c` va fi obositor [i dac` a[ g`si o persoan` potrivit`, n-a[ ezita s-o angajez s` m` ajute. N-a[ putea pl`ti cine [tie cât, a[a c` ar fi numai pentru o jum`tate de norm`. |n clipa aceea, sun` telefonul. Fiind \n salon, Priscilla auzi \ntreaga conversa]ie. Rosina spuse: – Sigur c` da, Zillah. Nici un deranj. De fapt, a[a va fi mai bine – copiii n-ar avea vreme s` se plictiseasc`. |n afar` de asta, m` [tii, sunt \ncântat` de idee. |mi place s` am companie. Am preg`tit deja a[ternuturile. Am o tân`r` prieten` \n vizit` [i m` va ajuta s` preg`tesc paturile mâine diminea]`. |i f`cu cu ochiul Priscillei. Nu cred c` o cuno[ti. Adu copiii [i vezi-]i de drum. Po]i foarte bine s`-]i la[i ma[ina aici. Am s` te conduc la aeroport. Acum las` telefonul [i apuc`-te de \mpachetat. {i Zillah, nu fi sup`rat` dac` cei mici n-or s` par` prea nec`ji]i. Le place Jesmond Dene [i vor lua-o ca pe o vacan]`. Voi avea grij` s`-]i scrie m`car o dat` pe s`pt`mân`, ca [i mine. Nu, s` nu mai audA[ez` nici un cuvânt! Pa. receptorul \n furc` [i chicoti: – S`rmanul Barnabas! Ce bine c` mi-a dat timp de gândire. Ei pleac` [i mai repede. Pân` va ajunge el aici, copiii vor fi deja acomoda]i. O s`-[i dea seama c` n-are de ce s`-[i fac` griji. Ai auzit? Au fost sf`tui]i s` plece \ndat`, fiindc` dac` ajung \n Australia pân` la o anumit` or`, au o leg`tur` care-i duce la timp s` prind` o expedi]ie, cu care pot ajunge la locurile de inspectat. Minunat. Astfel, fiin]a aceea – Hermia – nici n-o s`-l vad`! Dormitorul de la mansard`, unde fu condus` Priscilla, era o \ncântare, decorat cu tapet \n dungi purpuriu cu argintiu, de mod` veche, cu panglici albastre \mpletite [i cu \ngera[i de aur \mpr`[tia]i pe toat` suprafa]a.
S U R P R I ZA
31
– Ce amuzant! se extazie Priscilla. Astfel de locuri credeam c` exist` numai \n vis. Am senza]ia ciudat` c` am mai fost aici, dar asta-i o prostie. Rosina \[i cl`tin` p`rul c`runt cu [uvi]e castanii. – Eu cred totu[i c` e un soi de recunoa[tere. La fel se \ntâmpl` [i cu oamenii. Cuno[ti pe cineva [i imediat consta]i c` sunte]i pe aceia[i lungime de und`. Dup` concediu, trebuie s` vii iar, s`-]i ar`t Jesmond Dane. Ah, cât \mi doresc s` nu fi fost obligat` s` pleci, fiindc` … Se opri, ro[i, apoi ad`ug`: Ah, cât egoism din partea mea! – Te rog s` continui. Fiindc`, dac` vei spune ceea ce cred … [i eu mi-a[ dori s` pot r`mâne. M` pot duce la prietena din Christchurch alt` dat`. Ochii de culoarea alunei se \nviorar`. – S-a f`cut! A[ putea pretinde c` nu m` a[teptam, dar n-am s-o fac. Este mâna providen]ei. – Prefer s` petrec aici dou` s`pt`mâni, spuse Priscilla, decât la ora[. Poate c` Zillah ar privi situa]ia mai favorabil dac` ar continua s` fie \ncredin]at` c` sunt o prieten` mai tân`r`, sau nu vrei s-o \n[eli? – O fac doar pentru lini[tea ei. Nu trebuie s`-i \ncuraj`m \ndoielile. Ce p`cat c` nu avem ni[te prieteni comuni. Vreau s` spun c`, dac` te-ar crede nepoata sau veri[oara unei cuno[tin]e … ziceai Marchant. Nu cumva e[ti rud` cu Seth Marchant? R`posatul Seth Marchant? Avocatul? O lumin` de aprinse \n privirea Priscillei. – L-ai cunoscut pe tata? Ah, este o \ntâmplare providen]ial` [i \nduio[`toare. Rosina replic` solemn: – A[a ne-a fost scris … trebuia s` pici \n seara asta. – Credeam c` dumneata ai picat peste mine, zâmbi Priscilla. Cum l-ai cunoscut pe tata? Sunt [apte ani de când a plecat dintre noi. – Mi-a fost avocat consultant. Ce tragedie c` a murit \n floarea vârstei. Mereu e nevoie de asemenea oameni. Nici Barnabas n-ar avea nimic de zis \mpotriva fiicei lui Seth Marchant. Ce sperietoare era acest Barnabas pentru simpatica lui m`tu[`!
32
DEBORAHSMITH
Ochii \i c`zur` pe c`ma[a de noapte adus` de Rosina. I-o lu` din mân` [i o desp`turi. Era scurt`, f`cut` dintr-un poliester r`coros, cu floricele liliachii. Izbucni râs.c` sem`n cu un vrej de fasole … Am s` – Drag` Rosina, ]i-am \n spus dorm \n furou. Rosina declar` c` are o idee mai bun` [i reveni cu un ve[mânt alb, din pânz` sub]ire de in, cu decolteu p`trat, terminat cu o panglic` roz [i cu mâneci lungi brodate. – A apar]inut mamei. Era \nalt` [i falnic`. Ca [i tat`l meu. N-am s` pricep niciodat` cum au reu[it s` produc` o piticanie ca mine. A[a, s` mergem s` gust`m ceva [i s` ne uit`m la televizor, doar dac` … \[i l`s` capul \ntr-o parte [i privi cu speran]` la Priscilla, dac` n-ai prefera s` m` aju]i la un rebus. Sau nu-]i place? – Ba da. Nu trece zi f`r` cuvinte \ncruci[ate. Numai c`-mi place s` fiu ajutat`. – {i mie. Dar mai \ntâi, trebuie s-o suni pe sora ta, ca s` nu se \ngrijoreze. Ah, nu-i a[a c` e minunat? Ce o s`-i spui? Priscilla r`mase pe gânduri. – C` m-am oprit s` cer l`muriri privind drumul [i am dat peste o veche cuno[tin]` de-a tatei. {i c` m-ai rugat s` r`mân peste noapte. Clarice este o fiin]` conven]ional` [i n-ar pricepe impulsul de a te coco]a \ntr-un copac. *** Priscilla se trezi cu senza]ia de necunoscut. De ce cântau toate p`s`relele alea? Parc` s-ar fi aflat \n p`dure. Unde se g`sea? Lumina p`trundea filtrat` de frunzi[ [i umbrele dansau pe tavanul \nclinat, iar parfumul gr`dinii se r`spândea deja prin canaturile deschise ale ferestrei … ah, da, era la Jesmond Dane [i remarcase sub fereastr` un strat de vi]` \n amestec cu regina nop]ii … cele din urm` tocmai se \nchideau, iar roua nu f`cea decât s` le amplifice aroma. Urma s` r`mân` aici dou` binecuvântate s`pt`mâni, sc`pat` de grija \ns`rcin`rilor date de Clarice, tr`ind \n preajma unei persoane vesele
S U R P R I ZA
33
[i bine dispuse, \n ciuda singur`t`]ii. Triste]ea nu avea nimic \n comun cu Rosina Claremont. La ea totul era \ncântare, de parc` amintirea lui Manuel \ndulcea am`r`ciunea pierderilor ireparabile. O auzea pe Rosina agitându-se, a[a c` trebuia s` se ridice [i ea din t.pa Un du[ rapid o puse pe picioare. |n timp ce luau micul dejun, Rosina o puse la curent cu situa]ia. P`rin]ii locuiau \n vale, pe o mo[ie de vreo patru hectare, iar copiii mergeau deja la [coala din Fair-acre Valley. – Spune-mi ceva [i despre sora lui Nat [i a lui Tim. Asear`, mi-ai povestit despre cei doi [i par a fi ni[te b`ie]i normali. Dar exceptând faptul c` are nou` ani, despre Alicia nu [tiu nimic. Este lini[tit`? Sau numele are menirea de a ne aminti eroina c`r]ii „Alice \n }ara Minunilor“, cu p`rul prins \ntr-o benti]` [i pu]in pedant`? Rosina izbucni \n râs. – Chiar a[a \[i ]ine p`rul, [i este extrem de atent` la ceea ce spune, dar aici se \ncheie asem`n`rile. Este o mic` terorist` [i mor dup` ea. Mereu intr` \n necazuri din simpl` bun`tate, mereu se bate pentru al]ii [i sus]ine cauze f`r` speran]`. Din acest motiv, nu suport ideea s` stea \n alt` parte. O \n]eleg. Priscilla se surprinse \mbr`]i[ând-o pe Rosina. – |nseam`n` c`-]i seam`n`. Acesta este motivul pentru care Barnabas dore[te s` v` ]in` departe. Dar \i vom ar`ta noi, nu-i a[a, c` ostabili s` teaici descurci, cu pu]in din parte-mi? O s`pt`mân`, foarte bine, apoi ajutor am s` stau \nc` una numai cu tine. se vor Rosina spuse, melancolic: – Pe urm`, când vei re\ncepe lucrul, n-ai vrea s` vii aici nop]ile [i \n weekenduri? Vai, draga mea, n-ar fi trebuit s` \ntreb a[a ceva. – S-ar putea dovedi o idee foarte bun`, r`spunse Priscilla, gânditoare. Ora[ul m` obose[te. Mi-a[ \nchiria apartamentul o vreme. Lucrez \ntr-un birou, de la nou` la cinci [i jum`tate. Sunt sigur` c` vom g`si o solu]ie. Acum, hai s` sp`l`m vasele. F`cur` paturile. Rosina \i ar`t` camera de joac` a copiilor ei, situat` \n spatele casei. D`dea spre o paji[te pe care existau o groap` cu nisip, un tobogan [i un leag`n mare, prins de crengile umbroase ale unei s`lcii uria[e, pe nume Mammy.
34
DEBORAHSMITH
– Manuel s-a \mpotrivit s` redecor`m aceast` parte a gr`dinii. Astfel, am fi fost \n stare s` primim copii de orice vârst` [i puteam retr`i momente ale a propriilor noastre odrasleminunatele … [i ale nepo]ilor. Maifragedei vin aici tinere]i \n vacan]e. Iar camera asta, dup` cum i-am spus lui Barnabas, când a fost cel mai nesuferit, face posibil` primirea copiilor lui Zillah. Dumnezeu s`-i binecuvânteze, aici sunt pe domeniul lor, f`r` s`-i oblige cineva s`-[i adune juc`riile \nainte de fiecare mas`. Priscilla privi \mprejur, apreciativ. – Mi-ar fi pl`cut enorm, când eram mic`. Ce comoar` de c`r]i, jocuri [i juc`rii vechi! S` dau pu]in cu aspiratorul? – Nu, las`-i s-o fac` singuri. Astfel nu se vor mai gândi la plecarea p`rin]ilor. Ah, parc` se aude o ma[in`. R`sun` un claxon vesel [i familia \[i f`cu apari]ia. Ochii lui Zillah erau umezi. Keith se purta natural, excesiv de degajat. Cercul lor familial avea s` se destrame, pentru un timp. Spre norocul lor, erau multe lucruri de f`cut; transportul unei mari cantit`]i de haine, juc`rii, echipament sportiv, c`r]i. O mul]ime de c`r]i. Priscilla fu uimit` s` vad` mobile de p`pu[i [i un c`rucior plin cu cel pu]in dou`sprezece animale de plu[ [i p`pu[i, adus de o sobr` Alicia, numai cârlion]i blonzi [i ten rozaliu. Rosina chicoti. – Dac`Seam spus[i cu c` ealtruismul o dr`coaic`, materne. leag` ei. nu \nseamn` c` n-are instincte Nat era ro[cat, iar Tim brunet [i tuciuriu ca maic`-sa. To]i erau sociabili, de mare ajutor \n \mprejur`rile date, f`r` \ndoial`. |n vreme ce a[eza pe perna Aliciei o broscu]` de plu[ cu aspect jerpelit, Zillah declar`: – Dar e minunat, Priscilla. Rosina spune c` e[ti fiica lui Seth Marchant, despre care a avut \ntotdeauna o p`rere excelent`. Pân` ast`zi, nu auzisem de tine, dar cred c` e[ti exact ce ne trebuie. M` sim]eam atât de vinovat` s` las copiii cu cineva de vârsta Rosinei, dar trecând peste opozi]ia lui Barnabas [i ]inând seama de fericirea lor, nu m-am putut gândi la altcineva. Nu [tiam cum s` procedez. Rosina zice c` ai s`-]i petreci aici nop]ile [i weekendurile. Am s` sun cât voi putea
S U R P R I ZA
35
de des [i te rog s`-]i dai cuvântul c` ai s` m` anun]i dac` se \mboln`vesc, sau dac` se dovedesc o povar` prea mare pentru Rosina. – Promit. Ah, cred c` e[ti chemat` de Keith. Am s` le dau o preocupare cu despachetatul, pân` v` conduce Rosina. {i \ncearc` s` te bucuri de aventur`, Zillah. Ar fi p`cat s` ratezi distrac]ia din cauza grijii excesive pentru copii. Profit` cât mai mult. Cred c` nu prea ave]i ocazia s` fi]i singuri, ca majoritatea p`rin]ilor. Rosina [i cu mine o s` ne descurc`m. Am dat o mân` de ajutor la cre[terea copiilor sor`-mi, de când s-au n`scut. B`rbatul ei murise, dar acum nu mai are nevoie de mine – s-a rec`s`torit. O s`-mi plac` enorm. – Ah, fii binecuvântat` … da, Keith, vin imediat. *** Priscilla nu fu dezam`git` de atitudinea copiilor la desp`r]irea de p`rin]i. |[i d`deau seama perfect c` p`rin]ilor le era mult mai greu, iar ea avu convingerea, dintr-o remarc` a lui Nat, c`-i instruise \n prealabil s` nu fac` scene. |i rug` s`-i arate toat` proprietatea. – Nu, \ntotdeauna am venit la Rosina \n prip` [i n-am avut ocazia s` explorez. Tim \[i fiar`t` – N-a[ fost uimirea: \n stare. |mi place sa aflu tot despre casele [i gr`dinile oamenilor. – {i mie, aprob` Priscilla, dar nu [tiu cum s-a f`cut c` n-am apucat. |ncotro duce c`rarea asta? – Direct la grajdurile asinilor [i la padocuri. – M`g`ru[i? Nu mai spune? Ce minunat! Sunt topit` dup` ei. {i ce nume aveau – Jehosaphat, Ezekiel, Hannah. Erau cafeniudeschis, cu pete mai \nchise la coame [i cozi [i aveau boturi catifelate. Copiii râser` de emo]ia Priscillei. – Mi-ar pl`cea s`-i c`l`resc. Fac parte dintre neghiobii c`rora le e fric` de cai – adic` de \n`l]ime. Dar cred c` m-a[ descurca pe un m`g`ru[. Vre]i s` m` \nv`]a]i?
36
DEBORAHSMITH
Se fudulir` pu]in, sim]indu-se superiori. Bine\n]eles c` o puteau \nv`]a. Apoi \i ar`tar` alt` potec` ce ducea la un pârâu, traversat de un pode] rustic. – Asta duce la caban`. Unchiul Manuel a construit-o cu mult timp \n urm`, fiindc` m`tu[a Rosina invita mereu o groaz` de oameni [i g`tea pentru ei, iar unchiul a spus c` n-aveau decât s` stea la caban` [i s`-[i g`teasc` singuri. N-ar fi bine s` te ducem acolo, fiindc` nici noi n-avem voie. Vorbise Nat. Alicia complet`: – Iar acum, m`tu[a zice c` dac` cineva cumsecade ar lua Jesmond Dene [i ar l`sa-o s` stea \n caban`, ar avea companie [i mai pu]in de lucru \n gr`din`. Caut mereu doi oameni dr`gu]i care s` se c`s`toreasc` [i s` vin` aici. A[a n-ar mai fi nevoie ca m`tu[a Rosina s` plece de aici dac` \mb`trâne[te prea tare. Priscilla fu surprins` de propria reac]ie, la ideea c` altcineva decât Rosina ar putea locui la Jesmond Dene. Fusese o zi plin`, de[i pl`cut`. |n sfâr[it, copiii erau \n paturi, mor]i de oboseal`, iar Rosina [i Priscilla se relaxau \n semi\ntunericul salonului, sub briza ce venea dinspre paji[tea terenului de crochet, cu trandafiri [i crini, pâlpâind \n iarb` ca ni[te lanterne palide. De când se scufundaser` \n fotoliile mari, se compl`ceau \ntr-o t`cere confortabil`. Priscilla luase o hot`râre. Avea s`-[i dea demisia de la firma Lockhart [i s`fac`, se altfel mute ar aici.fi Dar n-avea gând s`-is` spun` patronului ce urma s` \ncercat s-odeconving` vin` aici doar pe timpul nop]ii [i \n weekenduri. Trebuia s` se smulg` cumva. – Rosina, pot s` folosesc pupitrul `la de coresponden]`? Trebuie s` trimit ni[te scrisori. F`cu o ciorn`, apoi ajunse la o formulare satisf`c`toare. Suna astfel: Drag` domnule Lockhart, A]i auzit o parte din discu]ia purtat` cu so]ul sor`-mi, de ieri, a[a c` s-ar putea s` nu fi]i foarte surprins de ceea ce am s` v` spun. El \mi recomanda s` \nchiriez un apartament \n cel`lalt cap`t al ora[ului, dar simt c` ar fi mult mai bine s` p`r`sesc Dunedin.
S U R P R I ZA
37
Mi-a f`cut pl`cere s` lucrez la Lockhart's, a[a c`-mi va fi destul de dificil, dar este necesar` o ruptur` complet` cu trecutul. Pe timpul concediului, s`-mi cevaode\nlocuitoare. lucru aici. |nBine\n]eles, felul acesta, la dispozi]ie camamzece zilecaut s` g`si]i voiave]i reveni pentru \nc` vreo sapt`mân`, ca s`-mi instruiesc succesoarea, dac` ve]i dori. Sunt convins` c` ve]i g`si o persoan` c`reia s`-i convin` postul m`car cât mie. Am apreciat atmosfera existent`, atât la nivel de personal, cât [i \n rela]ia cu conducerea, lucru ce vi se datoreaz` cu siguran]`. Deocamdat`, nu v` voi deranja cu solicitarea de referin]e, dar s-ar putea s-o fac dac` g`sesc ceva pe gustul meu. Sperând c` nu v-am provocat prea multe nepl`ceri, Cu sinceritate, a dumneavoastr`, Priscilla Marchant. Trimise scrisoarea prietenei ei din Christchurch, cu rug`mintea de a o pune la po[t` pe adresa firmei Lockhart. Voia ca ruptura de fostul [ef s` fie des`vâr[it`. |[i scoase ma[ina, parcurse drumul de câteva mile pân` la aeroport [i trimise scrisoarea. Trebuia s` ajung` la destina]ie nu mai târziu de mar]i. Abia mâine sear` urma s` treac` pe acas`, s`-[i fac` bagajele [i s`-i explice Claricei aveaputea de gând s` fac`. va de \mbufna, repro[ându-i c` nu vacemai ie[i cu RogerSeatât des, dardesigur, ce s`-i faci? Se sup`ra [i pentru lucruri mult mai nesemnificative.
Capitolul 3 Tranzi]ia spre un nou mod de via]` se dovedi mai u[oar` decât \[i \nchipuise, de[i probabil c` din cauza prezen]ei copiilor n-avea timp s` se gândeasc` la [eful care-i absorbise atât de mult preocup`rile \n ultimele luni. Se integrase \n atmosfera de la Jesmond Dane, de parc` ar fi f`cut parte din familie. Cât timp copiii erau la [coal`, se sim]ea ca \n vacan]`, iar când erau acas`, parc` ar fi tr`it \n }ara lui Cremene. Dar erau \ncânt`tori [i foarte dezinhiba]i. Deloc introverti]i sau rezerva]i. Conform Rosinei, Alicia era un copil model. Priscilla nu prea era de acord, dup` ce g`sise ni[te mormoloci \n baie, pe motiv c` balta mocirloas` sat era poluat`; dup`\ncecuib r`m`sese copac, undedin se coco]ase ca s` repun` ni[te ou`blocat` g`site \ntr-un pe jos, cu toate c` i se explicase c` erau ou` de prim`vara trecut`, nefertile, iar cuibul fusese p`r`sit [i dup` ce o pescuise dintr-un butoi cu ap` de ploaie, fiindc` luase un melc de ap` drept melc normal, \n pericol de a se \neca. Nat \[i zdrelise genunchiul [i fusese constrâns s` r`mân` acas` o zi, iar Timothy trebuise s` fie convins c`, de[i melcii aveau rostul lor, nu era necesar s`-i salveze din g`leata de gunoi [i s`-i depun` grijuliu sub garofi]ele Rosinei. Dougal [i Elspeth se ar`taser` de mare ajutor, trecând din când \n când s` vad` cum se descurcau [i, con[tient` c` propriile \ncerc`ri literare erau nesemnificative, Priscilla aflase c` Elspeth nu era alta decât Elspeth Cameron, romanciera.
S U R P R I ZA
39
Tr`ise un moment de regret, când primise r`spunsul [efului. Apela la toate promisiunile posibile, ca s` nu piard` un angajat valoros, dar era [i incredibil de amabil. Se \ncheia astfel: „S`-]i mai spun, Priscilla, cât te admir pentru curajul de a te smulge dintr-o situa]ie atât de intolerabil`? |mi dau seama c` trebuie s`-]i fi fost foarte greu, dar se pare ca n-ai ezitat. Nu te \nvinov`]i. Sunt sigur c` n-ai nici un motiv real. Asemenea nepl`ceri mai apar [i trebuie \nfruntate [i \nvinse, iar eu sunt sigur c` asta [i faci. Trec destul de des prin Christchurch [i sunt convins c` vei g`si ceva pe gustul t`u. Ca s`-]i fie mai u[or, al`turat ai scrisoarea de referin]e, cu toate c` s-ar putea s` n-ai nevoie de ea imediat. Dar \]i poate da imboldul de care ai nevoie. Mi-ar pl`cea s` p`str`m leg`tura. Dup` ce te vei fi stabilit, n-ai vrea s`-mi trimi]i adresa? |n]eleg c` mi-ai scris de la o prieten`. Chiar dac` pleci, mi-ar pl`cea s` [tiu unde e[ti. Dup` cum ]i-am spus mai spus, pe plan profesional o s`-]i sim]im lipsa din plin. Dup` plecarea ta, organizarea va avea mult de suferit. Al t`u, Peter B. Lockhart Priscilla citi printre lacrimi. Era scris` de mân`; nu dictat`. Referin]ele erau splendide. |n noaptea aceea, Priscilla nu dormi prea bine. *** Rosina nu manifesta nici un fel de interes fa]` de slujba Priscillei, considerând-o o simpl` ocupa]ie rutinier` [i când afl` c` aceasta dorea s` scape de constrângerile familiale [i profesionale, o aprob` cu entuziasm. |[i d`dea seama c` asta \nsemna o sc`dere a veniturilor Priscillei, \ns` f`r` s` [tie precis cu cât. Priscilla nu-i d`duse am`nunte,
40
DEBORAHSMITH
\n]elegând c`, dac` ar fi men]ionat una din cele mai importante firme comerciale din Dunedin [i faptul c` fusese secretara patronului, Rosina ar s`-mi fi ghicit\nchiriez c` avusese un salariu mare. – Am apartamentul, Rosina, iar banii ob]inu]i vor compensa pierderea salarial`. De cât`va vreme simt c` nu mai vreau sa fiu legat` de o munc` de birou. Rosina chicotise. – S` nu te a[tep]i ca amabilul t`u cumnat s` fie de acord. Va considera c` renun]i la o povar` pentru a te \nh`ma la alta. Dar n-am s` fiu ipocrit`, pretinzând c` nu te consider un fel de man` cereasc`. E[ti solu]ia la toate obiec]iunile lui Barnabas. Abia a[tept s`-i v`d figura când va afla c` are cine s` m` ajute. Vineri,faptul. Priscilla observ` c` Rosina [chiop`ta ascund` Aceasta declar` pe un ton defensiv:[i c` se str`duia s` – Ei bine, cred c` nu-i cine [tie ce – o senza]ie ca de arsur` \n spatele genunchiului. N-am reu[it s` v`d \n oglind`. Probabil c`-mi va trece \ntr-o zi sau dou`. – Nu [i dac` vei continua s` umbli. Poftim pe canapea! Când v`zu despre ce era vorba, sc`p` o fluier`tur`. O pat` neagr` enorm` se \ntindea peste toat` \ncheietura. – Cred c` s-a spart un vas de sânge, Rosina. Nu-i motiv de \ngrijorare, dac` te vei purta cu responsabilitate, dar asta \nseamn` s` nu mai folose[ti piciorul. Rosina p`ru \nfrico[at`. – Ah, nu! Nu pot sta \n pat tocmai acum, când Barnabas trebuie s` apar`. Cum va reac]iona? – La naiba cu Barnabas! N-are ce s` zic` mai mult decât: „]i-am spus eu!“ {i asta n-are nici o importan]`. Apoi, când m` va g`si aici, tân`r`, puternic`, s`n`toas`, cum s` mai protesteze? Crede-m`, am s` m` decurc. Schi]` ni[te mi[c`ri de box. – Te cred, chicoti Rosina. Dar se va \ngrijora. {i nu vreau s` se r`sfrâng` copiilor. – Uite asupra ce-i, Rosina, ar fi fost nepl`cut dac` erai de una singur`, dar când va pricepe c` stau pe \ntreaga perioad` a deplas`rii familiei Darfield \n Papua, nu va maiavea obiec]iuni. Ce bine c` mi-am dat demisia!
S U R P R I ZA
41
Rosina izbucni \n lacrimi. Toat` discu]ia contribui la cimentarea ideii c` oribilul Barnabas era de fapt un monstru cu oarecare calit`]i. Dar–cuSunt siguran]` corpolent, lacrimipompos, de fericire [i de prosper. u[urare, feti]o, declar` Rosina, [tergându-se la ochi. C` nu mai sunt singur`. – Ai face mai bine s`-l suni pe nemernic, s` sc`p`m o dat`. }i-a acordat o s`pt`mân` [i termenul aproape a expirat. E preferabil s`-i spui c` ai g`sit ajutor decât s` vin` aici [i s` te g`seasc` imobilizat` pe canapea. Am s`-l chem pe doctorul Mark [i apoi po]i s`-l suni pe nepot, pe c`pc`un. Doctorul recomand` dou` s`pt`mâni de repaus [i apoi, un timp, economie la efort. – Mare lucru s` o ai la dispozi]ie pe domni[oara Marchant. Nici c` se putea mai bine. Priscilla spera ca p`rerea s` fie \mp`rt`[it` [i de Barnabas. O auzi pe Rosina vorbind la telefonul de lâng` pat, dar nu trase cu urechea. Vocea Rosinei c`p`tase accente \ngere[ti. Fereasc` cerul ca „oribilul“ Barnabas s` dea buzna dup`-amiaz`, exact când copiii vor fi prin[i \n vreo lupt` \ndârjit`, iar casa ar fi \ntoars` pe dos. Rosina o chem`. Nu p`rea deloc \nsp`imântat`. – Vine chiar acum s` te cunoasc`. Când a auzit c` e aproape o s`pt`mân` de cândfata copiii aici, ael.folosit cuvinte de reprodus. „Cine-i aia?“sunt a strigat „Vreoni[te z`p`cit` la felimposibil de nebun` ca dumneata?“ I-am replicat: „Nu, vai de mine, este fiica unui vechi prieten. N-am mai v`zut-o de mult [i m-a vizitat din \ntâmplare. Neavând nimic de f`cut, s-a oferit s` stea cu mine toate cele trei luni de var`. E foarte obi[nuit` cu copiii“, am ad`ugat, „[i le impune disciplin`. Ca s` nu mai spun c` cei mici o ador`“. Am impresia c` te crede de vreo patruzeci de ani. Ce-ar fi s`-]i pudrezi p`rul pe la tâmple, ca s`-i confirmi b`nuiala? – Rosina! E[ti incsrcibil`. Aproape c`-mi vine s`-i plâng de mil` nepotului. Totu[i, sunt sigur` c`-l voi convinge de competen]a mea. Cel mai greu va fi s`-i demonstrez c` m` descurc cu tine. A[a c` n-ar fi r`u s` mimezi un pic de nervozitate, ca [i când ai fi sub papucul unei
42
DEBORAHSMITH
asistente severe. M` duc s` culeg ni[te flori – cele din vaz` par cam ofilite. Bine c` ai camera la parter, fiindc` nu se va schimba situa]ia prea mult.\nDup` am s`-]i improvizez un culcu[ salon.plecarea Dar nu„oribilului“ sufla nici unBarnabas, cuvânt despre asta. Vreau s` fie convins c` nici nu-]i trece prin cap s` te dai jos din pat. N-am putea inventa o carier` de asistent` medical` pentru mine? O ajut` pe Rosina s` \mbrace c`ma[a de noapte, \i aranj` la spate un mald`r de perne roz [i-i puse la \ndemân` un vraf de reviste [i o fructier` plin`. Apoi preg`ti elegantul serviciu de ceai, sco]ând argint`ria pe o m`su]` de nuiele \mpletite, f`când sandvi[uri decorate cu felii sub]iri de castravete [i foi de salat` verde, pres`rate cu frunze de p`trunjel; pr`jitura cu cire[e, pe care o copsese de diminea]`, fu t`iat` \n buc`]i triunghiulare, al`turi de brio[ele unse cu unt [i fur` scoase cele mai bune ce[ti de por]elan chinezesc. – Cât va fi de impresionat! zise Rosina. De[i a[ fi preferat s` pari ni]el mai vârstnic`. |n rochia aia crem, cu epole]i castanii, pari o creatur` de vis. Proasp`t` [i apetisant`. – Bine c` nu m` tem s` fiu \nghi]it` de Barnabas! M` descrii ca fiind cam prea bun` de mâncat! Venise clipa \ntâlnirii cu oribilul Barnabas. Chiar cu mult \nainte de \ntoarcerea copiilor. Bine! Se sim]ea degajat`, elegant` [i hot`rât`. Un Jaguar nou-nou] alee. Normal asemenea ma[in`, desigur.seSeangaj` opri \npefa]a sc`rii. Stânds`peposede cea de-ao doua treapt`, Priscilla se \ntoarse zâmbitoare. Un b`rbat, deloc trupe[, cobor\ de la volan, \naint` spre ea [i urc` rapid cele dou` trepte. Apoi \nghe]`. La fel [i Priscilla. Zâmbetul \i deveni grimas`. Iat` o \ntors`tur` de roman! Nu era „oribilul“ Barnabas, dar cât de mult [i-ar fi dorit s` fie. Aproape incredibil, dar \n fa]a ei se afla domnul Lockhart! Cum o descoperise? S-o fi c`utat acas`? Poate c`-i ceruse Claricei adresa din Christchurch? Cum va reac]iona oare? |n acea clip`, \[i d`du seama c` el era la fel de surprins, c` nu se a[teptase s-o g`seasc` acolo. O privea fix, de parc` nu-i venea s` cread` ce vedea cu ochii.
S U R P R I ZA
43
Ie[ir` din nemi[care \n aceea[i clip`. Ea renun]` s` urce urm`toarea treapt`. Peter Lockhart \[i relu` \naintarea \n direc]ia ei. Când ajunsemânie. mai aproape, veneledin]i: umflate pe gât, m`rturisind Se opri Priscilla din nou \i[i observ` spuse printre – Nu mai \n]eleg nimic. Ce naiba cau]i \n casa m`tu[ii? Priscillei i se p`ru c` florile [i copacii \ncep s` se roteasc` [i clipi rapid ca s` \nl`ture senza]ia ame]itoare. Stupefiat`, \ntreb`: – Casa m`tu[ii? Este imposibil. Nu se poate ca „oribilul“ Barnabas s` fii dumneata! Buzele lui se strânser`. – Ba da. Peter Barnabas Lockhart, iar apelativul este glume] n-a fost niciodat` luat \n serios. Dar de ce m-ai f`cut s` cred c` ai fi plecat` la Christchurch? N-avea ce r`spuns s`-i dea. – A[tept un r`spuns, domni[oar` Marchant. Ce naiba faci aici? {i cu ce scop m-ai l`sat s` cred c` e[ti plecat` la Christchurch? – Eu … eu … am crezut c` e mai bine a[a – dintr-o mul]ime de motive – s` las aceast` impresie, s` dau senza]ia de ruptur` complet`. Eu … – P`i dac` ai atât de multe motive, ce-ar fi s`-mi \mp`rt`[e[ti [i mie m`car unul? Unul singur, asta e tot ce-]i cer. {i-ar fi dorit ca mintea ei s` nu fi fost atât de paralizat`, de incapabil` formulezeCum un r`spuns plauzibil. Darsacem`anume ar fi sunat suficient des`rezonabil? s`-i spun`: „doream rup definitiv de serviciu fiindc` m` \ndr`gostisem de dumneata“? Avea gura atât de uscat` \ncât degeaba \ncerc` s` \nghit`. Nu-[i \nchipuise c` ochii aceia alba[tri ar fi putut fi la fel de reci [i t`io[i ca ghea]a. |n cele din urm`, reu[i s` \ngaime: – Motivele mele sunt strict personale. Asta este singura explica]ie pe care o pot oferi. – Asta nu-i explica]ie. Doar o accentuare a faptului c` m-ai min]it. Probabil c` ai trimis scrisoarea aia cuiva din Christchurch, ca s-o pun` la po[t`. De ce? – Dup` cum am mai spus, nu-]i pot dezv`lui motivul. – Prietena aceea [tie de ce?
44
DEBORAHSMITH
– Nu. I-am spus doar c` vreau ca fostul [ef s` m` cread` plecat` \n nord. |mi este foarte apropiat` [i n-a cerut l`muriri. – |]i ar foarte mul]umesc, domni[oar` Marchant! Altfel cine [tie ce zvonuri fi putut lansa? C` sunt un [ef fustangiu, insistent. Unui str`in a[a ceva i-ar trece prin cap. Nu te-ai temut c` o s` te cread` viclean`? – Nu. Are \ncredere \n judecata mea. – Ce ciudat. {i eu am tr`it cu senza]ia asta, dar exact când se p`rea c` \ncep s-o cunosc mai bine pe austera mea secretar`, iar ceea ce aflasem \mi pl`cea, am ajuns la concluzia c` nu pot avea nici un fel de \ncredere \n ea. Priscilla \[i mu[c` buzele [i, spre regretul ei, sim]i c` va fi cople[it` de lacrimi. Oribilul Barnabas observ`. Ridic` mâinile. – Te rog, f`r` lacrimi. Se spune c`-i arma contra c`reia b`rba]ii n-au nici o putere, dar asupra mea n-are efect. – U[or de priceput. Probabil c` ai avut mult de-a face cu lacrimile… din partea r`sf`]atei [i r`zgâiatei Melisande. De nenum`rate ori, am v`zut-o bosumflându-se când \i refuzai câte ceva. – Exact. Dar m`car Melisande nu se preface \n halul `sta. Spune-mi, e[ti la fel de secretoas` cu toat` lumea? De exemplu, cumnatul t`u [tie unde te afli? desigur, fix.mai Dup` schimbarea expresiei lui, –\[iDa, d`du seamar`spunse c` acumprivindu-l o dispre]uia mult decât oricând. De ce oare? – {i surioara? – Din nou da. Clarice \mi transmite coresponden]a. Dup` p`rerea ei, sunt pu]in cam nebun` s` renun] la o slujb` bine pl`tit` pentru asta [i e convins` c` purtarea mea ira]ional` se datoreaz` faptului c` sunt o domni[oar` b`trân`. Ai auzit ce-am discutat cu b`rbatul sor`-mi. C`s`toria lor are mai multe [anse dac` eu dispar din peisaj, dar nu cred c`-]i imaginai o ruptur` complet`. Inten]ionam s` caut ceva de lucru la Christchurch, dar când am g`sit-o pe Rosina cu trei copii pe cap, iar mama lor s-a declarat u[urat` s`-[i lase progeniturile \n grija unei persoane mai tinere, m-am r`zgândit, considerând c` era o ocazie
S U R P R I ZA
45
ideal`. Mi-a fost scris s` ajung aici \n exact acest moment, când m` g`seam la o r`spântie a drumului vie]ii, iar Rosina avea nevoie de cineva. – Pentru Sunt mine,\nclinat aiurelile cu c` predestinarea nici deo semnifica]ie. s` astea consider oamenii se n-au folosesc \mprejur`ri pentru a-[i atinge propriile ]eluri, iar apoi bat câmpii despre faptul c` a[a le-a fost scris … când de fapt n-au f`cut decât s`-[i urm`reasc` scopul egoist. Pe tine te-a l`sat curajul – n-ai fost capabil` s` rupi lan]ul ancorei [i s` te avân]i la ap` adânc`. M-ai dezam`git. – Consider c` aceste critici sunt o violare a vie]ii mele particulare, replic` Priscilla, cu buzele strânse. Chestiunile astea n-au nici o leg`tur` cu dumneata. M` aflu la Taieri, la mai pu]in de treizeci de kilometri de Roger [i de Clarice. De fapt, ideea lui fusese s` \nchiriez un apartament \n alt` suburbie, eu fiind cea care s-a gândit la o distan]` mai mare. Numai c` situa]ia s-a schimbat. Am venit aici. – Da, ai ap`rut aici. De ce? Cum s-au petrecut lucrurile? {i de ce m`tu[a nu mi-a pomenit numele t`u? Ai amestecat-o [i pe ea \n aceast` \n[el`ciune? Uite ce-i, pentru numele Domnului, explic`-mi! Imposibil s`-i fi spus Rosinei c` lucrezi pentru mine, fiindc` nici nu [tiai c`-i sunt nepot. Probabil din cauz` c` nu-mi spune niciodat` altfel decât Barnabas. Dar nu te-a \ntrebat m`car unde ai lucrat \nainte? – Cred c` ar fi mai bine s` nu m` mai bombardezi cu \ntreb`ri. Sunt fel de surprins`.pentru E vina Societatea dumitale. Am fost convins` distribui ni[te lacoresponden]` Horticol`. Cumc`era s`-mi imaginez c` una dintre scrisori era adresat` m`tu[ii tale? – Bine\n]eles. Voiam s`-mi \nnoiesc ultimatumul – c` dac` nu avea s` renun]e la idee, a[ fi discutat direct cu Zillah – ad`ugând \nc` vreo dou` motive pentru care ar fi trebuit s` nu-[i asume responsabilitatea. N-am v`zut de ce s` nu-i duci scrisoarea \mpreun` cu celelalte. – Ei bine, m-am a[ezat pe b`ncu]a de dincolo de zid. Era un loc lini[tit [i doream s`-mi pun gândurile \n ordine. – Asta pricep. – Ce amabil din partea dumitale. Devii aproape uman, Barnabas. – De ce nu-]i dezv`lui \n \ntregime gândul [i nu-mi spui oribilul Barnabas?
46
DEBORAHSMITH
– P`i, dac` [tii ce-mi trece prin minte, po]i ad`uga singur adjectivul atât de potrivit, replic` ea. – Ar m` taapuce atât este de cacopil`ros, dar vreau totu[i s` trebui aud dins`gura ce s-arâsul, petrecut, \nainte draga m`tu[` s`-[i piard` r`bdarea [i s` vin` s` afle de ce nu intru. – Ah, nu poate. Nu ]i-a spus la telefon? – Ce nu poate? Ce s`-mi povesteasc`? – Nu poate ie[i. I s-a spart un vas de sânge. Este obligat` s` nu se mi[te. Ei, acum nu te bucuri c`-s aici? – {tiam c` se va \ntâmpla a[a ceva! M`tu[a Rosina nu-[i simte vârsta. Alerg`tura dup` cei trei dr`cu[ori … este de-a dreptul ridicol. Trebuia s-o p`]easc`! – N-a fost vina copiilor. S-a \ntâmplat \nainte de venirea lor. Dac` e vina cuiva, atunci este a ta. – Din cauza mea! Probabil c` ]i-ai pierdut min]ile! Tu … – S-a urcat \n copac [i a r`mas blocat`. Dac` nu i-ai fi spus c` te a[tep]i s` se cocoa]e \n copaci \mpreun` cu copiii, nu i-ar fi trecut prin minte s` \ncerce … a[a c` s-a hot`rât s`-]i demonstreze c` este \n stare, \naintea sosirii copiilor. A[a am g`sit-o. – Cum ai intrat? – St`team pe b`ncu]a de afar` când am auzit-o blestem… strigând. –– Ai \njurând. m`tu[a.luându-m` dup` sunetul A[aauzit-o c` m-am gr`bit|mi s`-icunosc sar \n ajutor, vocii. {i am g`sit-o, atârnând acolo. – Atârnând? Credeam c` a c`zut, sau a avut un atac de apoplexie. – Nu. Ar fi coborât singur` la fel de u[or cum s-a urcat, dac` nu i s-ar fi ag`]at tivul rochiei \ntr-un ciot. M-am urcat, trecând pe lâng` ea, [i am eliberat-o, asta-i tot. Iar Dougal a apreciat c` n-ar trebui s` r`mân` singur`, pentru cazul c` ar fi vreo afec]iune ascuns`. – Adic`, vreo zgârietur`? Fiindc` asemenea incident n-avea cum s`-i provoace alte neajunsuri. – Ah, am c`zut amândou` când aproape ajunsesem jos. Norocul Rosinei c` a c`zut peste mine. Dougal ne-a ajutat s` ne ridic`m [i ne-a condus \n cas`.
S U R P R I ZA
47
– Dougal MacNab? de ce nu s-a coco]at el s-o salveze, dac` era de fa]`? Pe cuvântul meu, dar rapid` mai e[ti! Ai [i ajuns s` folose[ti numai numele de botez al parohului. Priscilla \i arunc` o privire. – O tutuiesc [i pe nevasta lui. Ei mi-au cerut – `sta-i felul lor. Cândva, m-ai acuzat c` a[ fi prea formal` \n privin]a numelor. Acum… – |ntr-adev`r. Dar nu-mi vine s` cred … – Dougal a ajuns exact \n clipa \n care c`deam din copac. – Oricum, continu` el, nimic din toate astea nu explic` de ce ai renun]at la o slujb` promi]`toare, pentru o ocupa]ie care nu-]i poate aduce prea mul]i bani. Mi se pare c` te-ai repezit la prima ocazie care \]i permitea oarecarecudistan]are, f`r` a fi prea departe! |i sus]inuoprivirea mai mult`\ns` franche]e. – Nu toat` lumea se \nghesuie dup` cele mai bine pl`tite slujbe. Mul]umirea sufleteasc` poate fi mult mai important`. Sau, dac` nu ea, atunci nivelul de stres, lipsa senza]iei de rutin` [i altele. La firmele mari, presiunea este foarte puternic`. – Dac` gânde[ti astfel, firma Lockhart poate p`rea o curs` de [oareci. Desigur, toate activit`]ile economice sunt supuse competi]iei, totu[i, nici eu nici tata nu ne-am preocupat exclusiv de profit. – Nuc`m` refereamoptim. la felul \n cares`administra]i pentru \l consider Doream spun numaiafacerea c` n-am ladefirm`, gând s` r`mân secretar` toat` via]a. Sunt recunosc`toare pentru retribu]ia bun`. Aveam nevoie de ea când a murit tata, iar sor`-mea era v`duv`. Acum \ns`, \n sfâr[it, m` simt capabil` s` \ncep s` tr`iesc pe propriile picioare, f`când ceea ce-mi place. – Ce-]i place? Adic`? – |n cazul meu, e vorba despre un hobby care s-ar putea dovedi ceva mai mult decât atât. Scriu – articole, scurte povestiri, din când \n când poezie – pentru diferite reviste. Ca toat` lumea, visez la clipa când voi avea timp s` scriu o carte. Dac` g`sesc o munc` mai pu]in preten]ioas`, pentru o vreme – \n cazul de fa]` trei luni – mi-a[ putea \ndeplini visul. |nainte ca sor`-mea s` se rec`s`toreasc`, tot timpul
48
DEBORAHSMITH
liber mi-l petreceam \ngrijind paji[tea [i ocupându-m` de gr`din`. Ei, acum e[ti satisf`cut de motivul pentru care am preferat o slujb` care ar putea un pas \napoi? \n privin]a motivelor tale, dar nu-mi – |mip`rea satisface curiozitatea explic` de ce ai g`sit cu cale s` m` \n[eli. – Ei bine, \n direc]ia asta n-am ce s` fac. }i-am mai explicat c` am ra]iuni strict personale. Nu vreau s` continu`m discu]ia – n-are de-a face cu dumneata. E[ti doar fostul meu [ef. – |]i mul]umesc. |ntotdeauna mi-am considerat angaja]ii – \n marea lor majoritate – ca fiind [i prieteni. Chestia asta nu are doar darul de a m` dezgusta, m` [i r`ne[te. M` mândream c` apreciez corect caracterele oamenilor. – |n cazul acesta, domnule Lockhart, poate c` dori]i s` v` returnez scrisoarea de referin]e? Acolo se vorbea despre absoluta mea integritate. A]i putea modifica aprecierea \n termeni mai pu]in entuzia[ti? – Este o propunere atât de ridicol` [i de meschin` \ncât nici nu merit` r`spuns. Am scris acolo ceea ce credeam valabil \n acel moment, a[a cum te-am cunoscut \n calitate de patron. Faptul c` acum am intrat \ntr-un conflict personal n-are cum s` schimbe aprecierea. – N-avem nimic de-a face unul cu cel`lalt. }i-ai spus p`rerea. S-o l`s`m a[a. – Ba avem. Ai grij` de sora tatei, pentru care sunt direct responsabil, cât` vreme mama [i tata sunt pleca]i \n str`in`tate. Cândva, s-ar putea s` te \ntrebe unde ai lucrat \nainte. Cred c` cel mai bine ar fi s`-i spunem chiar acum c` ai fost angajata mea. S` vedem … e de a[teptat c` se va mira c` n-am [tiut nimic, dac` i-ai spus c` ]i-ai trimis demisia printr-o scrisoare. – Erai sarcastic fiindc` am pretins c` sunt \n Christchurch, dar se pare c` nu e[ti str`in de ajustarea adev`rului astfel \ncât s` serveasc` propriilor tale interese. Ce exemplu de juste]e! – Situa]ia este complet p`rea \ncântat` de noua ei companioan`. Fiicadiferit`. fostuluiM`tu[a ei avocat. Nuabsolut vreau s-o am`r`sc. Cu toate c` am fost \mpotriva venirii copiilor, acum sunt aici [i p`rin]ii lor au ajuns \n Papua. Cu siguran]`, are nevoie de o mân` de ajutor.
S U R P R I ZA
49
S-ar putea s-o afecteze gândul c` prin intermediul ei am piedut o secretar` capabil`, dar nu putem face abstrac]ie de situa]ie. |ns` ne este–laMelisande? \ndemân` s`-i \ndulcim pilula. Oricum, Melisande ne-ar da de gol. – Desigur, uneori, vine aici cu mine. Bine\n]eles. Prietena z`p`cit` a nepotului Rosinei! – |n cazul acesta, spuse ea, \ntrucât se pare c` am ajuns la un fel de compromis, propun s` intr`m. Se va \ntreba ce te-a re]inut. Putem ascunde c` surpriza \ntâlnirii a dus la ceart`. Vom spune c` ne-am minunat de coinciden]`. – Foarte bine, domni[oar` Marchant. }in mult la lini[tea m`tu[ii. Rosina st`tea sprijinit` pe pern`, purtând pe chip o expresie de copil– Bun`, \n a[teptarea unei surprize. drag` b`iete, ce bine-mi pare s` te v`d. – Z`u? Se aplec` s-o s`rute. Rosina, dup` moarte, n-ai nici o [ans` s` ajungi \n rai. Am auzit din gura domni[oarei Marchant c` vizita mea te \ngrozea. Ea \l privi cu franche]e. – A[ fi fost speriat` dac` nu reu[eam. |ns` acum nu mai este cazul. Copiii sunt aici [i am avut teribilul noroc s` dau peste domni[oara Marchant, exact atunci când aveam mai mult` nevoie [i gata s` se \nhame la o astfel de munc`. murmur` dar Rosina nu-i d`du – |ntr-adev`r A durat atâtliber`! de mult pân` s`el,intra]i \ncât sunt sigur`aten]ie. c` ai avut timp s-o cuno[ti [i nu vei mai avea nici o obiec]iune. – |i cunosc eficien]a mai bine decât ]i-ai putea \nchipui, m`tu[`. F`r` s` b`nuie[ti, mi-ai [terpelit secretara. Coborând din ma[in`, am fost n`ucit s` constat c` domni[oara Marchant urca scara. Situa]ia se datoreaz` dorin]ei tat`lui meu ca firma s` fie \ntotdeauna condus` de un Lockhart [i faptului c`, \n cerc intim, sunt cunoscut drept Barnabas. {tiam c` plecase \n concediu, apoi am primit o scrisoare prin care m` anun]a c` vrea s` plece de la firm`, dar nici nu mi-a trecut prin–minte r`pireaNua fost opera ta. Dragulc` meu! poate fi adev`rat! Vai de mine, probabil c` te-am nec`jit grozav? Dar cum …? Priscilla \i veni \n ajutor:
50
DEBORAHSMITH
– M`car dac` ]i-a[ fi spus unde am lucrat, Rosina – sau dac` m-ai fi \ntrebat … – M` bucur f`cut-o. N-a[ fi g`sit niciodat` r`pesc c` secretara. {i a[ac`eran-ai destul de sup`rat pe mine [i dac`curajul [i-ar fis`-i \nchipuit vreau s`-i stânjenesc activitatea la birou, mânia lui n-ar mai fi avut limite. Cu un gest dezn`d`jduit, Barnabas i se adres` Priscillei: – Vezi la ce m` refeream? Pare \ngrozit`, dar face tot ceea ce i-a c`[unat. Se \ntoarse spre m`tu[`, spunându-i cu pref`cut` severitate: tr`ia cu impresia c` sunt \ntr-adev`r un individ detestabil … nepotul pe care nu-l cuno[tea. M-a \ntâmpinat cu vorbele: „Dar n-ai cum s` fii oribilul Barnabas!“ |mi distrugi reputa]ia, m`tu[ico. – Dar nimeni dintre cei care te cunosc n-ar spune c` e[ti oribil, Barnabas, iar dac` domni[oara Marchant a lucrat pentru tine, n-are cum s` nu [tie cât e[ti de dulce. – Dulce? Barnabas p`rea mai degrab` ofensat. M`tu[`, nici un angajat nu-[i consider` patronul dulce. Dar ia spune-mi, ce-i cu piciorul dumitale? L-a v`zut Mark Gainsborough? – O nimica toat`, drag` b`iete, ridic` ea mâna a lehamite. O s` trec` dac` m` odihnesc, iar Priscilla este n`scut` s` fie sor` de caritate. Profit de ocazie s` zac \n pat [i s` citesc. – O s`-]i convin` pân` când vei \ncepe s` te plictise[ti, replic` el. |n spune c` po]i s` stai \n picioare o or`, vei staclipa trei [i\ntecare vei doctorul n`pusti \nvagr`din` imediat. – Ba nu, interveni Priscilla. Sunt [i eu aici. Atâta lucru \]i pot promite. – Va a[tepta s` te \ntorci cu spatele [i, ]inând seama de prezen]a copiilor, va avea destule ocazii. Poate c` pân` acum s-au purtat \ngere[te – probabil c` Zillah i-a d`sc`lit – dar n-ai habar ce te a[teapt`. – {tie, Barnabas. Am avertizat-o \nainte de sosirea lor. S-au dat deja \n stamb`, iar ea s-a descurcat, f`r` s`-[i piard` r`bdarea. – Adic` i-a l`sat s`-[i fac` de cap? coment` el stânjenit. |n felul lor atât de nea[teptat? Au nevoie de … Rosina \l \ntrerupse:
S U R P R I ZA
51
– Au nevoie de o mân` forte … [i asta au c`p`tat. Asear`, Priscilla a descoperit c` Nat nu-[i f`cuse temele. Cu o mutr` \ngereasc`, a pretins c` Ea avea de grij` gânds`s`sese]in`scoale mai devreme le fac` diminea]a. a avut de cuvânt, cu toate c`[i las`televizor era serialul lui favorit de desene animate. A boscorodit c` era la fel de rea ca maic`-sa, dar [i-a f`cut tema [i \nc` bine. De acum \nainte, va avea grij` s`-[i termine lec]iile \nainte de \nceperea programului de la televizor. |n ce-o prive[te pe Alicia … miza pe faptul c` Priscilla nu va indr`zni s-o pedepseasc`. Destul de repede a aflat c` se \n[elase. „}in locul mamei tale“ – o citez pe Priscilla – „a[a c` voi proceda la fel ca ea … am s` te ating.“ {i a trecut la fapte … la fund, a[a cum a rânduit Dumnezeu lucrurile. Ochii luideBarnabas oprir` asupra Priscillei. era sardonic`, ast` dat`seu[or de descifrat. Sim]i c`Expresia ro[e[te. lor Rosina spuse cu blânde]e: – Nu ro[i fiindc` te laud, draga mea. O fac numai ca s`-l conving c` e[ti persoana potrivit` la locul potrivit [i la momentul optim. Drag` b`iete, dac` vei dori ca Priscilla s` vin` câteva dimine]i s` te ajute, dup` ce m` voi pune pe picioare, sunt gata s` m` lipsesc de prezen]a ei. – Dr`gu] din partea ta, dar o dat` ce un angajat a plecat, sunt convins c` e bine s` r`mân` departe. Este o postur` foarte nepl`cut` pentru ei. – Poate c`-i valabil pentru unii angaja]i, dar nu se potrive[te \n cazul Priscillei. Ea este personificarea integrit`]ii, n-ar da rasol. – Sunt convins de integritatea ei. N-ar deranja nici un fir de praf. Uit`-te la ea. }i-ai putea \nchipui c` este [ocant s`-l \ntâlne[ti pe nepotul noului patron [i s` consta]i c`-i una [i aceea[i persoan` cu fostul [ef. Dar ea este mereu neclintit`. – Nu-i a[a c` am fost [mecher` la telefon? zise Rosina. Am descris-o ca fiind mai vârstnic`. Chiar i-am sugerat s`-[i pudreze p`rul la tâmple, s` par` c`runt. Totu[i, n-a f`cut-o. Te-ar fi scos din fire s` consta]i c` propria secretar` vrea s`-]i joace fest`.lui, Ah,\nseamn` drag`, tocmai mi-a venit \n minte! Priscilla, dac`oaiasemenea fost secretara c` ai renun]at la un salariu fabulos \n favoarea unei remuner`ri mai mult simbolice. De ce?
52
DEBORAHSMITH
|n mod ciudat, cel care salv` situa]ia fu Barnabas. Interveni prompt: – Nu [tiai c` scrie? Nuvele, articole, poezii, a cochetat cu toate genurile. Arel`sa ambi]ia s` scrie – \n voia fine,s`-[i o carte. la firm` nu-i suficient timp.unDeroman mult timp cauteActivitatea un serviciude cu jum`tate de norm`, ceva care s`-i permit` s`-[i \mplineasc` visul. A[a c`, aici, sunt convins c`-[i va putea rezerva o or` sau dou` pe zi. Rosina se ar`t` consternat`. – Drag` Priscilla, ce situa]ie frustrant` pe capul t`u! Dar s-ar putea s` treac` mai repede decât crezi. |n cazul acesta, va trebui s`-]i l`s`m libere câteva ceasuri \n fiecare diminea]`. – N-are nici o importan]`, replic` Priscilla \n grab`. Domnule Lockhart, n-ar fi trebuit s` vorbe[ti. Am toat` via]a \n fa]` s`-mi \mplinesc visele. Aceste trei luni vor fi o perioad` de provizorat. Cât` vreme stau aici, am s` \ntocmesc schi]a viitoarei c`r]i [i m` voi apuca de scris abia dup` ce plec. Apropo, nu este vorba de un roman, ci de o carte pentru copii, a[a c` prezen]a celor trei \mi furnizeaz` material de prim` mân`. Ieri, pe când f`ceam cump`r`turi \n sat, mi-a venit o idee. Mi-a[ putea vinde apartamentul din ora[ [i a[ putea cump`ra una dintre c`su]ele de pe strada principal`, pe care s-o amenajez ca refugiu de crea]ie. Pe timpul cât stau aici, este posibil s`-mi g`sesc ceva de lucru la unul dintre magazine. Se opri [i i se adres` Rosinei: Ce s-a Ar`]i de mârâi parc` Barnabas. tocmai ai fiDomni[oara câ[tigat premiul cel mare. – Fiipetrecut? atent`, Rosina! Marchant nu te cunoa[te atât de bine ca mine. Uit`tura asta \mi provoac` nelini[te. Seam`n` perfect cu acea privire prevestitoare a Aliciei. Cea care anun]` o n`zdr`v`nie … [i \ntotdeauna ne afecteaz` cumva. – Cum po]i s` spui a[a ceva? Doar n-am nou` ani, am dep`[it [aptezeci [i chiar cu mult. N-are nimic de-a face cu tine. – Dac` e vorba despre dumneata, m` intereseaz` [i pe mine. – Nu [i asta. Priscilla ar putea s` stea la Thistledown House. Vreau s` spun, atunci când vrea s` scrie. Biroul lui Manuel i s-ar potrivi ca o m`nu[`. Cât` vreme copiii sunt aici, s-ar putea s` nu aib` cine [tie ce timp, dar dup` aceea ar fi perfect, solu]ia tuturor problemelor noastre. |n cazul acesta, nu va mai trebui s` te \ngrijorezi din cauza mea.
S U R P R I ZA
53
– Thistledown House? Vreo cas` pe care o ave]i \n sat? – Este cabana, \i explic` Rosina. |nc` n-am avut vreme s` ]i-o ar`t. Manuel a construit-o s` avem unde retragem când am devenit prea b`trâni s`ca\ntre]inem casa s` astanemare [i gr`dina, dar fia murit \n plin` putere, Dumnezeu s`-l aib`-n paz`, la [aizeci [i opt de ani, când vârsta nu-i provocase \nc` nici un neajuns. Idealul ar fi fost ca Barnabas s` se \nsoare [i s`-[i aduc` mireasa la Jesmond Dane, dar acum nu prea mai sunt speran]e. – Cum adic`? interveni Barnabas. La doar treizeci [i doi de ani nu pot fi considerat un burlac \nr`it! – Nu, dar se pare c` iar te proste[ti cu Melisande [i cred c` nu ]i-o \nchipui stabilindu-se aici, nu-i a[a? Priscilla sim]i c` se mersese prea departe. Prea mult` franche]e din partea Rosinei. Dar Barnabas izbucni \n râs. – Uit`-te la figura domni[oarei Marchant! I-ai luat maul. |[i dore[te s` nu fi fost de fa]`. – |ntr-adev`r, replic` Priscilla cu ardoare. A[ prefera s` vin` copiii. Ah, parc`-i aud … Domnule Lockhart, n-ar mai fi decât o problem`. Deocamdat`, m` descurc de minune. Sunt plini de energie, uneori pozna[i,alteori dr`gu]i, dar pot fi struni]i. Nu \ncearc` s` ob]in` simpatie pe motiv c` p`rin]ii lor sunt departe, mai ales din cauz` c` Rosina le d` sentimentul iubi]iprezen]a [i bineveni]i. vreaubine s` se sim]` nec`ji]i. Dac` nu v` c` facesunt pl`cere lor, arNufi mai s` v` scurta]i vizita. Iat`! P`re]i o familie obi[nuit` s` vorbeasc` pe [leau. De dragul copiilor, sper s` accepta]i [i din partea mea aceea[i abordare direct`.
Capitolul 4 Momentul urm`tor se dovedi foarte descump`nitor. Copiii n`v`lir` \n camer` mai entuziasma]i decât de obicei [i se aruncar` asupra lui Barnabas. El le ie[ise \n \ntâmpinare, cu bra]ele larg deschise. Alicia \l prinse pe dup` gât. – Unchiule Barney, ]i-am v`zut ma[ina cea nou`. Nat a zis c` numai tu puteai s` ai asemenea ma[in`. |l s`rut` cu frenezie [i, \n ciuda acadelei \ncepute pe care o avea \n mân`, el nu p`ru s` fie mai pu]in \ncântat. B`ie]ii se mul]umir` cu câte o \mbr`]i[are, iar Tim spuse: –– Ma[ina grozav`. Putem s` clip`. ne urc`m Desigur.eVin dup` voi \ntr-o Alicia,\naiea? batist`? N-ai vrea s`-mi [tergi urechea stâng`? Altfel, la noapte am s` m` lipesc de pern`. – Nu te speli pe fa]` \nainte de culcare? – Ba da, dar dac` n-o s` fac du[, mi-e team` c` n-o s-o mai g`sesc. Diminea]a, am mare grij` de urechi. Domni[oara Marchant poate s` v` spun`. Pentru moment, cei trei r`maser` t`cu]i. Apoi explodar`: – Domni[oara Marchant? Priscilla? Dar ea nu st` cu tine. Ochii alba[tri ai lui Barnabas erau juc`u[i, când \ntâlnir` privirea Priscillei, pe deasupra cre[tetului b`lai al Aliciei. – Nu, dar mi-a fost secretar` [i toate secretarele se uit` cu aten]ie la urechile [efilor când scriu dup` dictare.
S U R P R I ZA
55
– De ce nu ne-ai spus c` ai lucrat pentru el? \ntreb` Timothy. – |ntotdeauna i-am spus patronului „domnul Lockhart“, iar al]ii \l strigau r`spunse ea. A[a n-aveam c` unchiul Barney „domnul este una Peter“, [i aceea[i persoan` cu c` fostul meu habar [ef. Cred c` nu sunte]i rude, nu-i a[a? N-am putut s` fac nici o leg`tur` \ntre numele voastre [i al lui. – Nu, nu suntem rude, ci amici, zise Barnabas. Dar uneori, prietenii sunt mai apropia]i ca neamurile. – Vreau s` spun c` nimeni n-a men]ionat numele Lockhart, replic` Priscilla. – |mi place cuvântul „amici“, declar` Alicia. Asta \nseamn` c` sunt amica ta, nu-i a[a, unchiule Barney? – Sigur c` da,apari]ia. aprob` el. Hei, cine-i la u[`? O alt` feti]` de vârsta Aliciei \[i f`cuse – Este prietena mea, Nerolie Palmerston. Ai ei abia s-au mutat \n Fair-acre, a[a c` nu prea [tie pe nimeni. |ntr`, Nerolie. Ace[tia sunt m`tu[a Rosina, unchiul Barney [i Priscilla, care o ajut` pe m`tu[a s` aib` grij` de noi. Poate [i ea s` fie amica noastr`, unchiule Barney? – Desigur. Salut, Nerolie, vino \n`untru. Unde ai locuit pân` acum? – Am stat \n Christchurch. Tata a fost numit diriginte de po[t` aici. Alicia a spus c` nu deranjez dac` vin cu ea. Rosina r`spunse cu afec]iune: – Sigur c` nu. Alicia [i b`ie]ii pot aduce acas` orice prieten. Alicia interveni ner`bd`toare: – Poate c`p`ta o gustare mare? {tiu c` n-avem voie mai mult de dou` sandvi[uri. N-a prea avut ce mânca la prânz. – Cred c` azi putem renun]a la acea regul`, având \n vedere c` ave]i un musafir, spuse Rosina. Dar mânca]i acum [i nu pierde]i vremea pân` la masa de sear`. Priscilla v-a preg`tit ceva foarte bun. Alicia nu l`s` s`-i scape ocazia. – N-ar putea r`mâne [i la cin`? Ar fi o schimbare pl`cut` pentru ea. Nupicior \n seara interveni Rosina s-a lovit– la [i asta, trebuie \ngrijit`prompt la pat,Barnabas. iar asta M`tu[a \nseamn` munc` suplimentar` pentru domni[oara Marchant. Când m`tu[a va fi din nou pe picioare, po]i s`-]i aduci prietenii la mas`.
56
DEBORAHSMITH
Priscilla deschisese gura s` protesteze, dar o \nchise la loc, prinzând semnul lui. Nu trebuia s` i se mai opun`. Spuse \n schimb: – Haide]i la buc`t`rie sa lua]i gustarea, iar apoi pute]i sa ie[i]i \n gr`din`, la joac`. Când reveni \n salon, Barnabas i se adres`: – M` bucur c` te-ai prins. Nerolie va deveni probabil animalul de companie al Aliciei. Prezint` toate semnele – un aer de patetism, sfiiciune. – Ce vrei s` spui? E o feti]` cuminte, mai timid` la prima vizit` \ntr-o cas` str`in` [i este mult prea bine \mbr`cat` ca s` fie o copil` neglijat`. – Ai s` vezi. Alicia este atât de ata[at` de cauzele f`r` speran]` [i gata s` sar` \n ajutorul celor n`p`stui]i, \ncât \i face pe ceilal]i copiis` \ncerce s` profite. |mi \nchipui c`, dac` Nerolie a avut parte de un prânz mai s`r`c`cios, s-a bucurat \n schimb [i de bun` parte din al Aliciei. – Cred c` suferi de o imagina]ie prea bogat`, domnule Lockhart. Sunt capabil` s` apreciez lucrurile de una singur`. |n familia mea au fost trei copii [i practic i-am crescut pe fiul [i pe fiica sor`-mi. – {i ce p`rere avea sora ta? – Domnule Lockhart … nu-mi place cum sun`. N-am \ncercat nici un moment s` iau locul mamei lor, dar Clarice era v`duv` [i, \n unele domenii, am \ncercat s` suplinesc lipsa tat`lui. – Nu \ntotdeaunas` este \n]elept,Asta aprecie el. Devii c` tinerii se obi[nuiesc fie cocoli]i. este necazul cu sprijin, Alicia. Sea[abate pentru cauzele altora, astfel \ncât ace[tia pierd obi[nuin]a de a-[i ap`ra propriile interese. Dup` mine, ar fi preferabil s` fie l`sa]i s`-[i dezvolte abilit`]ile. Rezultatul poate fi crud. |n contrast cu o personalitate puternic`, devin [i mai fragili. A[a c` n-o \ncuraja pe Alicia. Rosina \[i privea nepotul. – Nu te-am mai auzit vorbind astfel, Barnabas. E[ti oribil! – Cu certitudine, interveni Priscilla pozna[. Dar când, [ocat` de \ntâlnirea nea[teptat` cu fostul patron, i-am spus: „Nu se poate s` fii oribilul Barnabas!“ mi-a r`spuns c`-i un atribut glume], neserios. Acum, \ncep s` nu mai fiu sigur`. Rosina \i lu` vorba din gur`.
S U R P R I ZA
57
– {i dac` nu renun]` s`-mi critice ajutoarea providen]ial`, voi \mbr`]i[a aceea[i p`rere. Barnabas, vorbeai despre o familie a c`rei situa]ie ]i-eceva. necunoscut`, vorbele taledepind sunau de a critic`. Nusitua]ia mai vreau s` aud a[a Chiar dac`iardeocamdat` Priscilla, nu se va permanentiza. De obicei, al]ii \mi caut` sprijinul. E o chestiune de \ntâmplare. – |ntâmplare? Drag` m`tu[ico, e[ti ca un greiere … ce vrei s` spui? – Exist` momente când fiecare ajunge la ananghie. Atunci avem nevoie de ajutor. F`r` discu]ie c` a[a s-a \ntâmplat [i cu sora Priscillei. Acum s-a rem`ritat. Priscilla are prea mult` judecat` s` nu se retrag`. Barnabas, te rog du-o pân` la Thistledown House [i arat`-i biroul lui Manuel, \nainte ca cei mici s`-[i termine gustarea. Acum e momentul. Hai, pleca]i! Barnabas se \nclin` \n semn de supunere. – Te ascult. Sper s`-mi dai o not` bun` – trebuie s`-]i reintru \n gra]ii. Domni[oar` Marchant, v` pot escorta spre s`la[ul viitoarelor inspira]ii literare? – Bine … numai s` nu dureze prea mult. Nu vreau ca m`tu[a s` r`mân` cu copiii pe cap. Trecur` prin camera de joac` [i o luar` printr-un crâng \ncânt`tor, \n care r`suna ciripitul p`s`relelor [i susurul unui pârâu. Traversar` un pode] arc, r`u intrând parc` peastfel domeniul armoniei depline. – |mi \npare s` abuzez de timpul dumitale, domnule Lockhart, declar` ea, mai ales c` este zi plin` de lucru. Am s` m` mul]umesc cu o vizit` rapid`, apoi vei putea pleca. – Cât de descurajator! zâmbi el. Rolurile noastre par s` se fi schimbat. Cu membrii familiei regale sau cu patronul nu se face s` te por]i a[a. Ah, nu-mi spune c` nu-]i mai sunt [ef. Aici, sunt ca acas`. Oricum, ast`zi mi-am luat liber. R`mân la ceai – Rosina m-a invitat. – Deci graba cu care ai alungat-o pe Nerolie, nu demonstreaz` decât c` nu te sim]i \n stare s` supor]i patru copii! El izbucni \n râs. – Haide, domni[oar` Marchant, ai v`zut doar cum m-au \ntâmpinat! N-am s`-]i pot uita expresia. Recunoa[te.
58
DEBORAHSMITH
– Vai de mine, sunt absurd`. Parc` a[ avea iar nou` ani [i m-a[ ciond`ni cu Andrew. Chiar f`r` motiv. –R`spunse Ce vrei s`f`r`spui? s` se gândeasc`. – Erau certuri f`r` \nsemn`tate. A[a fac to]i copii. – Exact. Nici \ntre noi nu exist` o du[m`nie adev`rat`, ceea ce-i absolut normal. Dintr-o dat` Priscilla se sim]i cuprins` de stânjeneal`. |[i d`duse demisia de fric` s` nu-[i dea pe fa]` sentimentele fa]` de el. Dar acum ajunseser` s` aib` o rela]ie mult mai intim`. Nu trebuia s` devin` prea prietenoas`. A[a c` spuse: – Situa]ia era diferit`. Andrew [i cu mine eram frate [i sor`, aveam \ncredere \n po]i cel`lalt. Pe crezi. dumneata \ns`, Rosinei, te-am dezam`git. Spuneai c`unul nu mai s` m` De dragul trebuie s` afi[`m o aparent` amici]ie, dar te vei \ntreba mereu de ce am \ncercat s` te fac s` crezi c` a[ fi plecat la Christchurch. Iar eu n-am nici o inten]ie de a-]i explica … – Ah, cred c` [tiu ce motiv ai avut. Priscilla ro[i violent. – Ah, renun]` la atitudinea de vinov`]ie, continu` el. M-am purtat sever. Recunosc. Dar ce drept aveam s` te judec? |n mod vizibil, ai o mul]ime de probleme personale \ncurcate, dar sunt sigur c` ai [i t`ria de caracter de a le \nfrunta. |n privin]a asta, nu m-ai dezam`git. |[i continuar` drumul \n lini[te, pân` ajunser` la caban`. Tufe de geranium ro[u-aprins str`juiau intrarea, iar b`ncile din gr`din` erau \nconjurate de diverse sortimente de ierburi medicinale. Pe o parte, aleea ce m`rginea construc]ia se pierdea printre fucsii, iar pe cealalt`, puteai vedea toate soiurile de cop`cei [i tufi[uri de prim`var`: aluni, cire[i, meri[ori, piersici, pruni, liliac, flori de mai. – De unde vine numele de Thistledown House? \ntreb` Priscilla. – Se datoreaz` unchiului Manuel. Ca to]i gr`dinarii, ducea o lupt` continu` \mpotriva ciulinilor [i p`p`diilor, dar recuno[tea c` toamna au un colorit magic. A[a c` [i-a spus c` se potriveau foarte bine cu toamna vie]ii pe care urmau s-o petreac` aici. Glasul Priscilei tremur` pu]in.
S U R P R I ZA
59
– Dar n-au mai apucat … cel pu]in, nu amândoi. – A[a-i, dar acest loc aminte[te atât de mult de Manuel \ncât, când va veni Vezi vremea aici, Rosina sim]i ca [iAici când\[ii-ar al`turi. tu, s`[i se el mute era scriitor – c`r]isedevagr`din`rit. aveafi biroul. Rosina invita mereu o mul]ime de oameni la Jesmond Dane. |n felul acesta, Manuel reu[ea s`-[i asigure singur`tatea necesar`. – Bine\n]eles, \i pl`cea vechea cas`. Acolo se n`scuse. Totu[i, credea c` spre sfâr[itul vie]ii s-ar fi putut dovedi prea mare. Din p`cate, copiii lor n-au putut s` se stabileasc` aici, carierele \ndep`rtându-i, de[i to]i revin din când \n când. Dar \n curând, Rosina va fi prea b`trân`. Cu pu]in` vreme \nainte de a muri, Manuel mi-a spus: „simt c` tu vei ajunge s` locuie[ti la Jesmond Dane, Barnabas. Sper s` alegi o persoan` asem`n`toare Rosinei. |nghi]ind \n sec, Priscilla spuse: – Ziceai c` Manuel s-a n`scut aici? Ce ciudat, eram convins` c` Rosina a fost … – De ce? – Din pricina numelui … al ei [i al t`u. Lockhart e asociat cu zona Newcastle-upon-Tyne din Northumberland, iar Jesmond Dane este una dintre atrac]iile locale. {i totu[i, Rosina \]i este m`tu[`. Cu Manuel esti rud` prin alian]`. – Pe timpuri, se Dane numeaaflatsimplu conaculstrad`. Dane,Manuel datorit` monumentului Liberty pe aceea[i i-a ad`ugat la nume Jesmond, datorit` leg`turilor so]iei sale cu Newcastle. Ea s-a n`scut aici, la scurt timp dup` ce p`rin]ii au p`r`sit Tyneside. Bunicul a emigrat de tân`r [i a \nceput cu un mic magazin. Dar cum se face c` [tii atâtea despre Tyneside? – Fiindc` [i tata provine tot de acolo. St`team \mpietrit` \n poala lui, ascultându-i pove[tile despre marele zid roman, despre nevestele de pescari, despre motoarele cu aburi [i despre docuri. Am fost crescut` \n spiritul tradi]iei din Tyneside. Ca urmare, a devenit un subiect comun de discu]ie pentru Rosina [i pentru mine. – }i-a povestit cum l-a cunoscut pe Manuel? – Nu, dar spunea c` se [tiau din copil`rie.
60
DEBORAHSMITH
– Venise s` viziteze a[ezarea, \mpreun` cu p`rin]ii. A colindat pân` s-a r`t`cit. Avea numai [apte ani. Era foarte cald [i i se f`cuse sete. Catarama de la un pantof se desf`cuse provocase o b`[icu]`. |[i târ[âia picioarele prin praf, plângând, apoi[i-ia g`sit zidul de \nprejmuire [i a priceput c` se afla \n apropierea unei case. Dar zidul era prea \nalt, iar poarta solid` nu-i l`sa nici o speran]` de escaladare, a[a c` s-a a[ezat pe jos [i a \nceput s` strige. Manuel avea cincisprezece ani [i tocmai cur`]a ni[te copaci din gr`din`, a[a c` a ie[it [i i-a s`rit \n ajutor. A dus-o \n`untru, la maic`-sa, care a tratat-o cu o prajitur` [i un pahar de r`coritoare. Au aflat la cine veniser` \n vizit`, au sunat [i au \ntrebat dac` puteau s-o re]in` la ceai, iar apoi familiile s-au \mprietenit. – Probabil c` a fost grozav pentru Rosina s` creasc` \n preajma eroului ei, Manuel – presupun c` a[a au stat lucrurile la \nceput – apoi s` se \ndr`gosteasc` de el [i s` fie la rândul ei iubit`. Cât de idilic evolueaz` unele pove[ti de dragoste! – Ei bine, e simplu s`-]i imaginezi c` al]ii au parte de rela]ii ideale. Dar cine poate [ti cu certitudine? Or fi avut parte de destule ne\n]elegeri. N-am auzit nimic \n aceast` privin]`, dar e posibil ca Manuel s` nu fi fost chiar a[a de \ncântat de o fat` de numai paisprezece ani, când el avea deja dou`zeci [i doi. Poate c` Rosina l-a iubit f`r` speran]` ani \nlimit` [ir. [iProbabil c` i-a fost foarte greu. Sentimentele ei nu cunosc sunt profunde. Evident, nu-[i d`dea seama de efectul acelor vorbe asupra Priscillei, care se g`sea \ntr-o situa]ie similar`. Râse scurt, stânjenit. – M` vei considera romantic. Ei bine, chiar sunt, când vine vorba despre m`tu[a mea. La un moment dat, mama a fost foarte bolnav` timp de [ase luni [i a fost internat`, a[a c` tata ne-a adus aici. Rosina ne-a cople[it cu afec]iune. Râse din nou. Oricum, probabil c` Manuel a resim]it greutatea. Ea a fost \ntotdeauna o [treng`ri]`, de tân`r`, martor mi-e Dumnezeu. {i chiar dac` au ]inut mereu unul la cel`lalt, nu \nseamn` c` au fost mereu pe aceea[i lungime de und`. Desigur, este pl`cut s` ai mereu un sprijin la greu … dar asta le \ndeamn` pe
S U R P R I ZA
61
multe fete s` se m`rite prea devreme, iar dac` din \ntâmplare trece un timp pân` s` g`seasc` un pretendent, pe la dou`zeci [i cinci de ani \ncep se liconsidere fete\nb`trâne [i se reped la prima fericires`care se prezint`, loc s` a[tepte s` le vin` vremea.ocazie de – Vorbe[ti de parc` ai fi afectat profund, spuse Priscilla, privindu-l fix. Sper s` nu m` consideri indiscret`, dar mi se pare c` a[a ceva s-a \ntâmplat cuiva de care e[ti foarte ata[at, cum ar fi o sor`, sau o veri[oar` foarte apropiat`. De parc` s-ar fi mul]umit cu prea pu]in. Numai c` e foarte dificil s` [tii ce a atras-o. De curând, m-am gândit la problema asta, când am dat peste un citat din Barrie: „Dragostea nu este oarb`; e doar un sim] suplimentar care ne ajut` s` cânt`rim valoarea celorlal]i. „Ce p`rere ai? Privind-o cu aten]ie, el r`spunse: – Cred c`-i valabil [i e bine de ]inut minte, numai c` m` gândeam la cu totul altceva – la cineva care s-a implicat când n-ar fi trebuit. Ah, [tiu c` ceea ce este interzis ne atrage, dar nu-i \ntotdeauna \n]elept s` ne gr`bim s` desconsider`m piedicile ivite-n cale … sau s` le \nl`tur`m. Priscilla se sim]i stânjenit`. Probabil c` nimerise peste un secret de familie. Dr`gu] din partea lui c`-i dezv`luise atât de mult, dar nu se c`dea s`-i \ncurajeze confiden]ele. Uneori, oamenii au \ncredere, iar apoi ajungsubiectul s`-l du[m`neasc` Schimb` \n grab`: pe cel \n fa]a c`ruia [i-au deschis sufletul. – Nu intr`m? N-a[ vrea s-o las pe Rosina singur` prea mult timp. Totu[i, \ndat` ce u[a fu descuiat` [i intrar`, uit` de trecerea vremii. P`trunseser` direct \ntr-o \nc`pere vast`, cu o pardoseal` lustruit`, acoperit` cu piei de oaie, \n tonuri naturale de auriu, maro [i crem. Peretele \ndep`rtat era aproape exclusiv realizat din sticl` [i d`dea spre un desi[ de copaci, l`sându-]i impresia c` te afli \n mijlocul p`durii. Grinzile acoperi[ului erau vizibile \n centru, iar pe fiecare latur` a \nc`perii exista câte o scar` \n spiral` din lemn natur, lustruit, prins \n fier forjat, ducând la ni[te balcoane interioare, din care se ajungea \n câte dou` camere. Barnabas ar`t` spre cea din dreapta.
62
DEBORAHSMITH
– Acolo erau \nc`perile de oaspe]i, preg`tite pentru vizitele nepo]ilor. Pe stânga, exist` un dormitor [i biroul lui Manuel. Hai s` vezi. ambele balcoane exist` [i de sus po]i observa planulPebuc`t`riei, dincolo de barulcâte careoobaie separ` de salon. Dormitorul era dotat cu un pat larg, la c`p`tâiul c`ruia se afla o bibliotec` bine garnisit`. De la fereastr`, era vizibil un cot al râului [i câmpurile \nsorite ce se terminau cu panta lin` a Liberty Hill. Apoi, el deschise u[a biroului lui Manuel, iar Priscilla scoase o exclama]ie de \ncântare. – Ce \nc`pere splendid`! spuse ea, intrând. Cele dou` ochiuri de fereastr` d`deau spre aceea[i priveli[te \nsorit`, dar de aici era vizibil` [i o c`pi]` de fân, precum [i dou` gr`mezi de ov`z, str`juite de sperietori de ciori; \mprejur, p`[teau ni[te oi [i \n dep`rtare, spre sud, se z`rea \ntregul ]inut Maungatuas. Lâng` fereastr`, era a[ezat un birou mare, acoperit cu piele uzat`. Sugativa era imaculat`, iar t`blia abia sus]inea teancul de c`r]i de gr`din`rit. Lateral, se g`sea un biroua[ f`cut parc` pentru Rosina. Existau [i câteva fotolii, precum [i ni[te sc`unele de lemn menite s` u[ureze accesul la rafturile de sus ale bibliotecii care acoperea ceilal]i trei pere]i, cu excep]ia câtorva goluri \n care atârnau ni[te acuarele. Acestea erau minu]ios [i splendid executate, reprezentând o jum`tate de duzin`aveai de fucsii, o azalee, detransportat realist pictate \ncât,\napoi intrândspre \n \nc`pere, senza]ia c` eraiatât brusc \n timp, prim`var`; mai puteai vedea o cineraria care l`sa impresia unor ametiste [i safire r`spândite \n umbra copacilor, câteva schi]e de muguri de salcie, ni[te mâ]i[ori de mesteac`n argintiu [i scorburi de sicomor. – Ah, este minunat, se entuziasm` Priscilla. Manuel a folosit aceste schi]e \n c`r]ile lui de gr`din`rie? Dac` da, mi-ar pl`cea s`-i r`sfoiesc lucr`rile. M` \ntreb de ce n-am f`cut-o niciodat`. Pân` s` primeasc` r`spuns, se [i \ntorsese spre alt petec de perete, acoperit de picturi. P`i, trebuie considerat un fel de artist local … aceste desene reprezint` chiar esen]a zonei. Iat` [i Thistledown House… \ncânt`tor! Aceasta este strada, cu zidul care a fost d`râmat [i mutat [i refugiul. Ar
S U R P R I ZA
63
fi trebuit s-o picteze [i pe micu]a Rosina, târ[indu-[i picioarele. Ah, ce stupizenie din parte-mi … pe vremea aceea nu exista nici o b`ncu]`. Cine-i artistul,seBarnabas? Vorbind, apropie de tablou pentru a descifra semn`tura. |ntrucât el se mul]umise s` râd`, citi cu voce tare: – Barnabas Lockhart! Uluitor! – Ce-i de necrezut? Un negustor n-are voie s` se distreze desenând? – N-am vrut s` spun a[a ceva. M-a uimit doar faptul c` n-am avut habar. Toat` via]a am tr`it \n Dunedin. Acestea nu sunt lucr`ri de amator, Barnabas. Probabil c` ai expus [i ai vândut. Cum se face c` n-am [tiut? – Este un simplu hobby, scutur` el din cap. N-am participat la nici o expozi]ie. |mi lipse[te timpul. Magazinul [i proprietatea mi-l r`pesc \n mare parte. – Este un gest criminal s` la[i \n anonimat asemenea talent. Ar trebui ca ceilal]i oameni s` aib` ocazia de a se delecta. – Am mai f`cut câteva tablouri pentru prieteni. Am avut [i marea satisfac]ie de a fi acceptat ca ilustrator al c`r]ilor unchiului Manuel. – Deci e[ti profesionist … iar eu m` d`deam mare c` te-am descoperit! Ai fost deja publicat. – Nu-]i ceredescuze – mi-a f`cut pl`cere. Adic`, lucr`rile, \nainte a [ti cine le-a pictat. |n tinere]e, cânds`-mi mamaadmiri [i tata se l`udau cu desenele mele \n fa]a vizitatorilor, eram stânjenit. Prietenii [i cunoscu]ii se simt obliga]i s` se arate \ncânta]i. Gusturile oamenilor sunt atât de diferite. – Hmm. Dac` a existat cineva c`ruia s` nu-i plac`, acela avea gusturi \ndoielnice. Ar fi ca [i când ar declara c` nu-i plac gr`dinile, iar eu n-am \ntâlnit \nc` o asemenea persoan`. Priscilla se apropie de birou [i-i mângâie t`blia. Barnabas Lokhart spuse: – Crezi c` ai putea scrie aici? – Da, nu-i vorba doar de necesara solitudine, ci [i de personalitatea stimulatoare a Rosinei [i de nea[teptatele ghidu[ii ale
64
DEBORAHSMITH
copiilor. Cred c` este imposibil s` creezi rupt de via]a real`. De fapt, [tiu c` scriitorii au ob]inut cele mai bune rezultate \nconjura]i de familie, timpului.fiindc` au fost stimula]i de cel mai mare du[man, trecerea – Cum spuneam, timpul le rezolv` pe toate. Mi-ar pl`cea s` constat c` munca depus` aici te va absorbi suficient, \ncât s` nu dore[ti prea des s`-]i vizitezi sora. – Hot`rârea mea nu va sl`bi. Mi-am dat seama c` fiecare trebuie s`-[i tr`iasc` propria via]`. Dup` ce copiii se vor \ntoarce la casa lor, n-am s` accept oferta amabil` a Rosinei, de a r`mâne aici. Probabil c` voi pleca. |n acel moment, cei patru copii n`v`lir` pe u[` [i \ncepur` s` strige: – Putem urca? Vrem s`-i ar`t`m cabana lui Nerolie. Priscilla se bucur`. Nu voia s` se certe iar cu nepotul Rosinei. – Da, haide]i sus. Tocmai vizitam biroul. Vreau s` scriu ni[te pove[ti pentru copii [i, dup` ce m`tu[a Rosina se va pune pe picioare, voi profita de timpul \n care sunte]i la [coal`. Ochii Neroliei se m`rir`. – Ce grozav s` cuno[ti pe cineva care iube[te copiii suficient \ncât s` scrie pentru ei. Ai vreo carte deja publicat`? – Numai câteva scurte povestiri, \n almanahuri de Cr`ciun. Le am la mine, vrei\ns`vorb`. le cite[ti. Dar trebuie s` ai mare grij` de ele. Aliciadaca se vâr\ – Va trebui s` le citeasc` aici. P`rin]ii \i interzic s` citeasc` la culcare. Este obligat` s` sting` lumina \nainte de a se urca \n pat. Dup` mine, asta este o cruzime! – Alicia, nu prea e cinstit, interveni Barnabas. Poate c` Nerolie are permisiunea s` se uite la televizor mai mult decât voi. Ar fi bine s`-]i aminte[ti c` [i p`rin]ii t`i au scurtat timpul de lectur` când a]i stat mai mult la TV. |]i interzic s` pomene[ti despre asta domnului sau doamnei Palmerston. Elanurile tale revolu]ionare sunt un pericol pentru ceilal]i. Acum, vizita]i Thistledown, iar apoi am s-o duc pe feti]` acas`, \n sat. Mama ta [tie c` e[ti aici, Nerolie? Bine\n]eles c` Alicia r`spunse \n locul ei.
S U R P R I ZA
65
– {tie, fiindc` ne-am \ntâlnit cu ea la ie[irea de la [coal`, dar oricum nu-i pas`. – Haide, nasurile aici,urm`, apoiafar` merge]i \n cel`lalt balconoft` ca s`Barnabas, cerceta]i vârâ]i-v` [i camerele alea. Pe cu voi. Domni[oar` Marchant, ai grij` la parchet, este foarte alunecos. – O cheam` Priscilla, \l corect` Alicia. – Cred c` am s` plec la magazin, continu` Barnabas. Bun … Priscilla, dore[ti ceva de acolo pentru cin`? – Nu, Mul]umesc. Am cur`]at fasole din gr`din` [i, dup` prânz, am t`iat ni[te cartofii. Ghiveciul este de mult gata. Sper s`-]i plac`. – Ce avem la desert? – Pl`cint` cu rubarb`. Se face repede [i u[or. {i cre[te din abunden]` gr`din`. – Bine, \n copii, hai s-o adun`m [i s-o sp`l`m. Apoi o s-o duc acas` pe Nerolie. Cu regrete \n privire, feti]a spuse: – Sun` delicios. Alt` dat`, când am s` pot r`mâne la ceai, mai faci? M-am cam s`turat de orez, tapioca [i sago. Priscilla r`spunse sec: – Ei bine, toate astea \mi plac, numai c` g`titul ar dura prea mult. Po]i veni mar]i. Am s-o sun pe mama ta. Faptul c` nu-i l`s` pe ceilal]i s`-l \nso]easc`, i se p`ru o cruzime din partea lui. La \ntoarcere, o lu` deoparte pe Priscilla. – |n locul t`u, a[ sta cu ochii pe noua protejat` a Aliciei. Casa doamnei Palmerston este ordonat`, ]inând cont c` s-au mutat de numai o s`pt`mân`. M-a invitat \n buc`t`rie, \ntrucât f`cea un sufleu de l`mâie [i nu voia s` se turteasc`. Nerolie a zbughit-o \n cas`. Cred c` nu i-a prea convenit. N-a[ vrea s`-]i stea pe cap. |[i sp`l` p`catele, luându-i pe copii la o plimbare de câteva mile cu ma[ina cea nou` [i ar`tându-le b`ie]ilor dot`rile de ultim` genera]ie. Mânc` pofticios, \[i ajut` m`tu[a s` se \ntoarc` \n pat, le spuse copiilor s` ajute la sp`latul [i plec` la magazin. Priscilla se sim]ivaselor pierdut`. |[i d`duse demisia ca s` scape de el, iar apari]a lui la Jesmond Dane, ca membru de familie, nu trebuia s`-i saboteze hot`rârea.
Capitolul 5 |n urm`toarele zece zile, Nerolie deveni o obi[nuit` a casei, \ns` Priscilla se bucura. |n felul acesta, Alicia nu putea pleca de acas`, motiv de mul]umire, fiindc` prefera s-o aib` sub ochi \n permanen]`. Rosina \[i revenise [i nu prezenta vreun simptom de sechel` permanent`. Cu excep]ia telefoanelor zilnice, Barnabas le l`sase-n pace, lucru pentru care Priscilla \i era recunosc`toare. Magazinul era cuprins de febra reducerilor de pre] de sfâr[it de februarie, pentru a sc`pa de articolele de var`, iar la ferm`, avea necazuri cu mieii. Mai devreme, avusese loc o grev` a sindicatelor din industria c`rnii [i nepl`cut era c`, \ntre timp, mieii crescuser` prea mult pentru a mai merge la export. Evitase s` stea de vorb` cu el, preferând s`-i predea Rosinei cât mai repede receptorul. Totu[i, \ntr-una din dimine]i, el apucase s-o \ntrebe: – Ai terminat povestirea pentru copii la care lucrai? Ai \nceput-o pe cea despre Jesmond Dane [i Thistledown House? – Nu \nc`, dar sunt pe cale. Mi-am notat o mul]ime de \ntâmpl`ri [i caut \nc` un nume care s` s` se potriveasc` temei cu feti]a r`t`cit`. Apropo, Rosina mi-a spus c` ai poza pe care i-a f`cut-o Manuel \n ziua aceea. M` gândeam c` mi-ar putea da o idee privind \mbr`c`mintea ei. Este foarte important s` sugerezi cât mai exact epoca. }i-ar fi greu s` ne-o trimi]i prin po[t`?
S U R P R I ZA
67
– Voi face mai mult, am s-o aduc personal. Mai am ceva ce ]i-ar putea stârni interesul. Cu o singur` condi]ie. Dac` n-o s` te atrag` ideea, s` nu te sim]i obligat` s-o folose[ti. Gusturile difer`. Ea se \nduio[`. – Foarte dr`gu] din partea ta. Când e[ti scriitor, chiar \ncep`tor ca mine, oamenii au obiceiul s`-]i dea idei care li se par str`lucite, dar care ]ie nu-]i spun nimic. Dar am senza]ia c` … – Continu`, Priscilla. Ce senza]ie ai? – Ah, n-are importan]`. Doar c`, a[a cum mi-ai dat ideea feti]ei care \[i târ[âie picioarele [i a gardului \nalt, neospitalier, ai putea avea [i alte sugestii valabile. – Ei bine, nu-i chiar a[a, dar a[teapt` pân` mâine. |mi iau o diminea]` liber`, astfel c` nu vom fi \ncurca]i de prezen]a copiilor. M`tu[a continu` s` se simt` bine? – O v`d pe fereastr`, colindând poteca dintre nelipsitele ei fucsii. O pereche de porumbei rota]i \i d` târcoale. Atinge petalele fiec`rei flori cu tandre]e, astfel \ncât \]i d` senza]ia c` nu poate vorbi cu ele decât dac` le opre[te pendularea. Ce p`cat c` nu faci portrete, ar fi minunat s-o imortalizezi f`r` [tirea ei, prins` \n aceast` activitate, \ncadrat` de porumbei. I-ai putea spune: „Doamna cu fucsii“. Consider c` titlul unui tablou contribuie la interesul privitorilor. – Pân` acum, punctul acesta de mi-a{isc`pat. Mi-aiaude dat un subiect de gândire. Poate fiindc` e[tivedere scriitoare. ce se mai cu problema ta, Priscilla? }i se pare mai u[or acum s` te ]ii la distan]`, s` te desprinzi ni]el? – Da, am f`cut a[a cum ai spus, pretinzând c` sunt foarte ocupat`. Roger m-a sunat \ntr-o sear` [i, \ntrucât Clarice [i cei mici erau pleca]i, am putut sta de vorb`. Dup` el, deja par mai apropia]i, mai uni]i [i mai preg`ti]i s` se bizuie pe propriile for]e. E bine. – |ntr-adev`r. {i nu te-a afectat prea tare vestea? – Nu, replic` ea surprins`. Nu m` poate r`ni a[a ceva, Barnabas. Nu sunt deloc posesiv`. |n afar` de asta, am prea multe pe cap, de cump`nit sau de f`cut. Pân` la urm` ajungi s` te consideri inseparabil legat de al]ii, dar ruptura era necesr`, iar felul \n care s-a petrecut –
68
DEBORAHSMITH
exact atunci când era nevoie – \mi pare predestinat. Poate c`-]i va pl`cea mai mult exprimarea asta decât cea cu interven]ia divin`. –– Priscilla? Da? – |mi cer scuze. |n ziua aceea, eram nervos din cauza faptului c` m` min]ise[i. Când am primit scrisoarea ta, te-am admirat pentru ceea ce consideram o desp`r]ire complet` [i, prin urmare, te-am dispre]uit când am descoperit c` te aflai \nc` la \ndemân`. Am reac]ionat cam brutal. |nc` nu-s l`murit de ce, dar te admir c` ai rezistat tenta]iei. Faptul c` ai dat peste m`tu[a mea \n mijlocul unei \ncurc`turi, având nevoie de ajutorul t`u, poate fi desigur interpretat [i ca o interven]ie divin`. Ei bine, ne vedem mâine diminea]`. Priscilla st`tu o vreme lâng` telefon, cugetând asupra discu]iei. El urma s` vin` aici, \n parte ca s`-[i vad` m`tu[a, dar desigur [i pentru a-i \mp`rt`[i ideea despre care vorbiser`. Spera, cu o intensitate ce-i d`dea fiori, c` era vorba de un subiect acceptabil, pe care l-ar fi putut prelua. Porni \n c`utarea Rosinei, ca s`-i anun]e vizita lui Barnabas. O g`si printre crini [i tufe de trandafiri. Margaretele erau pline de albine, flori roz [i purpurii \nc`rcau tulpinile clopo]eilor, iar lavanda [i rezeda m`rgineau poteca. – Rosina, a men]ionat nepotul dumitale la telefon un subiect despre care a[ putea s` scriu? ea. p`rerea \n câteva privin]e. – |ntr-adev`r, dragul de el.\ntreb` Mi-a cerut Dar nu-ncerca s` sco]i ceva de la mine, Priscilla. S-ar pierde surpriza. Nu, nici o \ntrebare. Uite ce-i … vara nu s-a terminat \nc`, dar pe lâng` gard, au ap`rut deja primele fire de [ofran de toamn`. Vremea este a[a de secetoas` \ncât n-ai zice c` mai poate cre[te ceva, dar din p`mântul uscat iat` c`-[i face apari]ia aceast` frumuse]e fragil` … ciclamen-argintie. Mai sunt apoi [i crinii, \nflori]i pentru o singur` zi. S` mai fi existat vreodat` o asemenea var`? Priscilla privi \ncântat` miracolul \nconjur`tor de vegeta]ie [i flori parfumate. Mul]imea de hortensii formând poteci, celelalte flori umplând cu ner`bdare orice spa]iu liber, margaretele de diverse forme [i m`rimi, panselu]e [i nu-m`- uita, clopo]ei [i geraniu, precum [i gen]ian`.
S U R P R I ZA
69
Pl`nui cu ce s`-l trateze pe Barnabas [i g`ti mâncarea de cu sear`. Momi]ele de miel fierte o or`, apoi a[ezate \n strecur`toare, erau preg`tite s` fie date prin verde, ou [i pesmet potrivit; g`ti o garnitur` de fasole fraged`[i[ipr`jite o puselalamomentul frigider, gata s` fie asezonat` cu felii de castravete [i portocal`, cu m`sline [i nuci. Cur`]` [i pr`ji rondele de cartof nou, ce urmau s` fie doar re\nc`lzite [i, sub \ndrumarea Rosinei, preg`ti tarta lui preferat`, cu mure; mai f`cu [i ni[te crochete de ca[caval, care urmau s` fie servite la cafea. Urm`ri prognoza meteorologic` favorabil` [i se trezi a doua zi \n ciripit de p`s`rele. Nici o adiere de vânt nu mi[ca vârfurile pinilor. Razele soarelui p`trundeau prin fereastra \ngust`. Dup` plecarea copiilor [i dup` ce termin` de sp`lat vasele [i de f`cut paturile, Priscilla \mbr`c` o pereche de pantaloni de culoarea scor]i[oarei [i bluza preferat`, sub]ire [i r`coroas`. Se bucura c` reu[ise s` reziste tenta]iei de a se g`ti special pentru el, dar reac]ia Rosinei n-ar fi putut fi mai entuziast` nici dac` ar fi purtat cele mai scumpe haine expuse \n magazinul Lockhart. – Ah, Priscilla, niciodat` n-ai fost mai frumoas`. Culorile alea deschise ]i se potrivesc … ca petele de ro[u pe pieptul unei prigorii din Anglia. {i totu[i, este o ]inut` de lucru. Ziua va fi foarte c`lduroas`, dar biroul lui Manuel este umbrit de copacii din preajm`. El spunea c` când ec`ldurii prea cald. Frigulai iernii pote fi u[or alungat cu unnu focpoate bun, lucra dar contra nu prea ce face. Avea \ntotdeauna la \ndemân` lemn aromatic: de cais, de m`r, provenit din cur`]area livezii, precum [i frunze de eucalipt. Priscillei i se p`rea c` le [i simte miresmele. – Ah, Rosina, cât \mi doresc s`-l fi cunoscut pe Manuel. De[i, de când lucrez \n biroul lui, am senza]ia c` lucrul s-a [i \ntâmplat. M` ab]in cu greu s` nu scormonesc printre lucr`rile lui de gr`din`rie. Ce bine ar fi fost dac` tata avea ocazia s` le citeasc`. Erau o \ncântare pentru el. Figura micu]` a Rosinei se lumin` toat`. – Dar a citit-o pe ultima, chiar \nainte de a muri. I-am d`ruit un exemplar cu semn`tura lui Manuel. Seth a citit-o [ i a venit imediat
70
DEBORAHSMITH
s`-mi spun` cât de mult i-a pl`cut. A adus [i ni[te hârtii ce trebuia semnate, dar nu \nc`pea nici o \ndoial` asupra adev`ratului motiv al vizitei. N-aiPoate v`zut-o niciodat` printre c`r]ile de la tat`l – Nu. a r`mas la birou. A murit a[ar`mase de nea[teptat. I-a[t`u? putea \ntreba pe partenerii lui. Mi-ar pl`cea enorm s-o am. – Dac` n-o vei g`si, ai s` cape]i una identic`. L-am dus pe tat`l t`u \n biroul lui Manuel, s` vad` unde a fost scris` cartea. |n ea, se vorbea destul de mult despre caban`. – Ah, Rosina, asta \nseamn` foarte mult pentru mine – s` [tiu c` tata a fost prezent \n camera \n care lucrez. Din cine [tie ce motiv, de când am venit aici, i-am sim]it lipsa [i m-am tot gândit c` mi-ar fi pl`cut s` vad` [i el locul. Mult timp dup` moartea lui, mama nu [i-a revenit, apoi Clarice l-a pierdut pe Geoff, iar noi ne-am construit casa pe proprietatea ei. Au fost o mul]ime de probleme de rezolvat, pe urm` Andrew a plecat la Oxford, a[a c` mi-am dat seama c` abia am avut vreme s`-l plâng. |mi \n]elegi sentimentul? |i datoram \ndurerare, dar am fost angrenat` \n altele [i timpul a trecut. |i r`spunse vocea lui Barnabas, din prag. – Pentru mine este clar [i, nu numai c` pricep, dar sunt pl`cut impresionat. Am auzit-o pe Rosina l`udându-l pe Seth Marchant, vorbind despre bun`tatea [i integritatea lui [i cred c` merit` s`-i fie deplâns` Ea se moartea. \ntoarse, sim]ind c` se \mbujoreaz`, p`rând \n acela[i timp intimidat` [i \ncântat`. Barnabas porni spre ele, spunând: – Nu ro[i, Priscilla, de[i \]i st` bine. Foarte rar te \mbujorezi, sau nu se vede. Poate fiindc` e[ti atât de brunet`. {tiu c` era o conversa]ie intim` [i-i nepl`cut s`-[i vâre nasul altcineva, dar nu m-am putut ab]ine. Rosina o salv` de necesitatea de a r`spunde. – Sigur c` da, Barnabas. Tu nu ]i-ai ascuns niciodat` sentimentele, a[a c` nu te deranjeaz` s` le faci publice [i crezi c` [i ceilal]i simt acela[i lucru. Priscilla le-a exprimat minunat [i sunt fericit` c` se afl` aici. El rânji, se aplec` s`-[i s`rute m`tu[a [i spuse:
S U R P R I ZA
71
– Cred c` n-ai s` accep]i niciodat` c` domni[oara Marchant – a[a cum am cunoscut-o – era atât de formalist` [i de decent`, o secretar` a[a de perfectc`instruit`, \ncâteiajunsese s` m`sânge. calce pe nervi. Ajunsesem la concluzia prin venele nici nu curge – Nu te cred, spuse Rosina cu pasiune. |ntotdeauna, te-am considerat un bun observator, b`iat oribil ce e[ti. Toat` lumea ar trebui s` fie \n stare s` vad` cum este Priscilla cu adev`rat. – A fost vina mea, declar` Priscilla râzând. Auzisem c`-[i dore[te o secretar` care s` se comporte cam ca o ma[in`rie, care s` se ]in` cât mai departe de aspectele personale ale vie]ii, a[a c` am ac]ionat \n consecin]`. – A fost groaznic, recunoscu Barnabas cu u[urare. Zâmbea politicos la glumele mele, ca cineva care \ncurajaz` un copil s` se dea \n spectacol; dac`-i f`ceam un compliment, vocea \i devenea rece ca un ]ur]ure [i-mi spunea c` prefer` s` r`mân` domni[oara Marchant, nu Priscilla. Traumatic tratament! – Mi-ar fi pl`cut s` fiu de fa]`, chicoti Rosina. Ne\nfricatul Barnabas, pus la punct! – {i, continu` el, de câte ori \[i f`cea apari]ia Melisande, mi se d`dea de \n]eles c` pierd vremea. Era ca un câine de paz`! – Ei bine, [i acum pierzi timpul, declar` Rosina. Hai, disp`re]i la Thistledown! am trecut acolo [i v-am l`satgustarea o sticl` cu cu ceai, ca s` nuAzi-diminea]`, v` sim]i]i obliga]i s` v` pe \ntoarce]i s` lua]i mine. {i eu am treab` ce nu sufer` amânare. Vreau s` cur`] toate gladiolele ofilite. |n sfâr[it, ajunser` \n biroul lui Manuel. Priscilla acoperise toat` t`blia mesei de lucru cu pagini scrise la ma[in`, iar acum le adun` [i le puse deoparte, pe o m`su]`. Apoi se \ntoarse spre fostul [ef [i spuse: – A[a … s`-]i auzim ideea, Barnabas. Promit s`-]i spun dac` nu mi se pare interesant`. – P`i, mai \ntâi, [tii c` \n august inten]ion`m s` scoatem un catalog de var`. Asta mi-a sugerat o idee. Fata cea nou` are nevoie de mai mult timp ca s`-[i intre \n rol [i pare u[or dep`[it`. Cu câteva luni \n urm`,
72
DEBORAHSMITH
te-ai ocupat de catalogul de toamn` [i i-ai imprimat o calitate care l-a scos din anonimat. Acum \mi dau seama c` dovedea dib`cie \n folosirea cuvintelor. [tiun-ai de putea ce nu s`-]i mi-am seama mai devreme. Oricum, m` \ntrebamNudac` facidat vreme pentru a preg`ti noul catalog. Ai putea s`-]i pontezi orele de lucru, iar plata va fi mai mare decât cea uzual`, desigur. Toat` lumea ar avea de câ[tigat, acum c` ]i s-au diminuat veniturile. – Este frumos din partea ta, declar` ea. Am s-o fac cu pl`cere. Dar m` mul]umesc cu salariul pe care mi-l d` Rosina, c`ci astfel am timp s` m` ocup de scris câte o or` sau dou` pe zi. Roger a reu[it s`-mi \nchirieze apartamentul. Dar spune-mi pân` când trebuie s` fie gata [i am s` m` ocup [i de catalog. – Splendid. Acum altceva – privitor la povestirile tale. }i-au pl`cut ilustra]iile mele din c`r]ile unchiului Manuel, nu-i a[a? Ce p`rere ai? Nu-l mai v`zuse \ntr-o astfel de postur`. La magazin, ca director, [tia ce dorea, era hot`rât [i sigur pe sine. |l urm`ri cum punea servieta pe mas`, cum scotea un sul de cartoane [i i-l \ntindea. – Despre asta vorbeam. |i ]inu cartonul astfel \ncât s`-l poat` studia. Ea uit` s` mai expire. Asta! Apoi repet` cu glas tare: – Asta, Barnabas! Cum po]i s` te exprimi astfel? Este pur [i simplu incredibil de frumos. CevaAh, ce \ncepuse s`-mi umble mie prin cappo]i … din cauza asta am tres`rit. când te gânde[ti c` am[icrezut c` nu desena siluete! Vorbeam din ignoran]`. Ah, este perfect! E ca \n vis, o pânz` de p`ianjen \mpodobit` cu brum`, sclipind \n lumin`. {i titlul este potrivit. De ce nu mi-a trecut prin minte? Nici unul din cele la care m` gândisem nu suna bine. Literele frumos desenate pe schi]a de copert` compuneau urm`torul titlu: AMBROSINA, PIERDUT~ {I REG~SIT~
S U R P R I ZA
73
Iar „A“-ul cu care \ncepea Ambrosina avea forma unei cabane. Micu]a Ambrosina, purtând h`inu]e de pe vremea izbucnirii Primului R`zboi mergea de-a lungul drum pr`fuit, tr`s`tur`Mondial, exprimând descurajare. Al`turi unui se \n`l]a un zid \nalt, fiecare care o ]inea la distan]` de umbra copacilor, \ntrerupt de canaturile unei por]i la fel neospitaliere. – I-am cerut Rosinei s` nu-]i pomeneasc` nimic, spuse el. Am rugat-o s`-mi permit` s`-i folosesc numele complet. Arat` bine, nu-i a[a? Mi-a f`cut mare pl`cere. A fost ideea ta. Asta a fost prima mea pasiune, ceea ce-mi doream s` fac \n via]`. Dar mi-am spus c`, dac` tata a fost \n stare s` se sacrifice de dragul angaja]ilor, când tot ce [i-ar fi dorit era s` conduc` ferma Tyne Hill, puteam s`-i ofer satisfac]ia de a-i urma exemplul de a-is`luafaci, de mi-am pe capdat o parte Când mi-ai spus ce [idore[ti seamadinc`responsabilit`]i. n-ar fi trebuit s` renun] la aceast` pasiune, dup` moartea lui Manuel. Mi-ar surâde – numai dac` vei fi mul]umit` – s` colabor`m la o serie de c`r]i destinate copiilor [i s` \ncerc`m s` le vindem \n str`in`tate. Era cuprins` de vraj`, iar lucrul era vizibil \n ochii vis`tori, \n buzele \ntredeschise, \n respira]ia accelerat`. N-avea de unde s` [tie c` Barnabas Lockhart privea spre fosta sa secretar` rece [i trufa[` [i nu pricepea cum o putuse considera o brunet` oarecare, neinteresant`. Ca pentru a-i \nt`ri revela]ia, Priscilla \[i scutur` buclele [i spuse: – |nc` nu-mi vine s` cred. Cum po]i pune la \ndoial` aprobarea mea? Cum s` fiu altfel decât fericit`? Dintr-o dat`, m` trezesc cu o idee valabil` [i cu un ilustrator bun. Este ca un vis devenit realitate. Am \ncercat s` iau leg`tura cu un editor. Cel care mi-a publicat ni[te scurte povestiri \n almanah. Mi-a declarat c`-i place stilul meu [i c` ar fi interesat, dac` m-a[ hot`r\ s` m` angajez \ntr-o lucrare mai ampl`. Asta a fost tot, cu excep]ia faptului c` s-a oferit s`-mi fac` rost de un ilustrator. Dar este preferabil s` te prezin]i cu produsul finit, \ntotdeauna. |n situa]ia asta, a[ sc`pa de sarcina ingrat` de a c`uta un artist capabil pe hârtie ideile. Ah, Barnabas, neoribilul, parc` a[ fi A. A.s`-mi Milnepun` sau Beatrix Potter, la \nceput de carier`! – Hai s` pecetluim contractul. Din p`cate, n-am [ampanie, dar … ce p`rere ai despre asta?
74
DEBORAHSMITH
Priscilla savur` clipa de a[teptare. Mâinile lui \i cuprinser` ferm umerii [i o atraser` mai aproape. El surâse, v`zând uimirea reflectat` de ochii ei c`prui [i o s`rut` pe buze. Ea fu cuprins` de \ncântare, iar inima \ncepu s`-i bat` cu repeziciune. Senza]ia dur` câteva clipe, apoi el o eliber` [i izbucni \n râs. – Ia te uit`! Cine s-ar fi gândit? Cândva, atât de indiferenta secretar`? Mai bine ne-am apuca de lucru. Nu c` nu mi-ar pl`cea s` continu`m, dar gânde[te-te cum ar fi ca m`tu[a Rosina s` vin` pe nea[teptate. Ar crede c` am avut alte motive, f`r` nici o leg`tur` cu arta sau literatura. Dar spre norocul nostru, treptele scâr]âie. Pot s`-]i promit c` nimeni nu ne va lua prin surprindere. Priscilla reu[i s`-[i revin`. – Eiacesta. bine, nu-mi f`ceam nici o grij`. |mi dau seama ce reprezint` gestul – Ce reprezint`? Ce vrei s` spui? – Adic`, nu sunt una dintre fetele obraznice pe care doreai s` le evi]i la birou. Te-a[ fi putut lua \n serios, dar n-a fost decât rezultatul satisfac]iei de moment c` ai g`sit ocazia de a-]i pune la lucru talentul creator. |n]eleg prea bine. Trec prin acelea[i senza]ii. Era nevoie de a[a ceva. Acum a venit vremea s` trecem la lucruri serioase, cum spuneai. Orele dimine]ii sunt atât de pre]ioase [i trec prea repede. – Deci, ne \ntoarcem la normalitate? Pentru câteva clipe, abia dac` mi-a[ fi recunoscut vechea secretar`, dar iat` c` reapare familiara lic`rire dezaprobatoare, care m` aten]ioneaz` c` risipesc timpul firmei [i pe al t`u. Bine, v`taf de sclavi, s` ne apuc`m de lucru. La masa asta nu este loc pentru amândoi, a[a c` ce-ar fi s` folosim masa cea mare, la care lucram cu Manuel? Mi-ai putea da ni[te indicii asupra mersului povestirii, sau te deranjeaz` prezen]a mea? Priscilla nu era dispus` s` admit` c` o distr`gea, chiar dac` nu acesta fusese sensul \ntreb`rii. De[i \n mod normal, nu-i pl`cea s`-[i dezv`luie ideile \nainte de a le finisa, faptul c` descrierile ei urmau s` fie puse \n eviden]` de desenele lui \i provoc` o stare de emula]ie nemai\ntâlnit`. Trecu mai mult de o or` [i jum`tate, \nainte de a auzi treptele scâr]âind [i boc`nit de tocuri. Barnabas se \ncrunt`.
S U R P R I ZA
75
– Nu-i mersul Rosinei. Pe cine naiba o fi trimis? Erau a[eza]i unul lâng` cel`lalt, apleca]i deasupra schi]elor [i \[i \ntoarser` privirile spre u[` \n acela[i timp, \n vreme zgomotul de pa[i pe culoar; \n momentul urm`tor, cinevaceap`ru \n cadrul u[iise–apropia Melisande Drew! Barnabas se mi[c` involuntar, iar piciorul lui \l atinse pe al Priscillei. Ea \[i d`du seama cât era de \ncordat. Melisande, abia ie[it` de sub mâna coaforului, p`rea mai frumoas` ca niciodat`, cu p`rul blond, m`t`sos, ridicat \ntr-un coc [i prins cu doi piepteni din carapace de broasc` ]estoas`. Purta un costum de var` din material verde-smarald, care o costase probabil tot salariul pe o lun`, iar tenul era minunat \ngrijit. – Ia te uit`, spuse ea \n b`taie de joc, cu sclipiri \n ochi, ce imagine dr`gu]`! Nici o mirare c` Rosina m-a sf`tuit s` bat neap`rat la u[`! Priscilla constat` c` Barnabas se crispase [i mai mult. – Nu s-a petrecut nimic, Melisande. Rosina este de [coal` veche [i nu-i place s` dai buzna, cum s-a \ntâmplat luna trecut`, când st`tea de vorb` cu Georgiana Gainsborough. La asta se referea avertismentul, nu c` domni[oara Marchant [i cu mine ne-am fi aflat \ntr-o situa]ie compromi]`toare. U[a era deschis`, nu-i a[a? {i suntem foarte ocupa]i cu catalogul de prim`var`. Spre norocul meu, a fost de acord s` m` ajute. Noua mea secretar` a dat din col] \n col]. Domni[oara Marchant va lucra \n biroul… lui numai Manuel,c`a[am`cum ne-amde\n]eles. – Ceaici, interesant \ntreb ce mi-ai spus c` secretara ]i-a plecat la Christchurch. Extrem de ciudat, ca s` nu spunem mai mult, s-o g`sesc confortabil instalat` la caban`, iar pe tine lucrând al`turi. Poate exista vreo explica]ie plauzibil`? Barnabas se ridic` \n picioare, adun` teancul de schi]e la care lucraser`, le ascunse sub documenta]ia pentru catalog [i le fix` pe toate cu o greutate. |n vocea lui t`r`g`nat` se sim]ea mânie st`pânit`. – Z`u, Melisande, ce atitudine teatral`! Este foarte simplu. Când ]i-am povestit despre plecarea ei, [tiam doar c` domni[oara Marchant \[i caut` de lucru \n Christchurch. Dar s-a r`zgândit, [i-a dat seama c` de fapt nu dorea s` se stabileasc` a[a departe de cas`. |ntre timp, a
76
DEBORAHSMITH
aflat c` Rosina c`uta pe cineva care s-o ajute s` aib` grij` de copiii lui Zillah. Poate c`-]i aminte[ti, am fost \mpotriva venirii lor, dar lucrurile s-ar fi schimbat dac` angaja Marchant pe cineva apriceput. Cândi-asora ei a copiii. r`mas v`duv`, practic domni[oara fost cea care crescut Sora s-a rec`s`torit, iar ea [i-a spus c` ar fi bine s` se retrag` din via]a lor. E foarte simplu, nu-i a[a? F`r` subterfugii sau viclenie, cum sugerau vorbele tale. Melisande clipi, p`rând s` treac` u[or peste problem`, apoi spuse triumf`toare: – Haide, nu-s fraier`. Cine ar renun]a la un asemenea post, ca s` se angajeze cu jum`tate de norm` aici? Doar nu vrei s` fac pe proasta! Glasul lui deveni iar t`ios. – Nu vreau s` pari u[or de \n[elat, ci s` m` crezi. M` cuno[ti de destul timp ca s` ai \ncredere. Domni[oara Marchant este scriitoare. A [i publicat câteva povestiri. Acum dore[te s` se apuce de ceva mai serios. Ochii verzi se fixar` asupra Priscillei, care r`m`sese a[ezat` la mas`, \ncercând [i reu[ind s` par` calm` [i destins`, jucându-se cu un pix. Vocea Melisandei era dispre]uitoare. – Vrei s`-mi spui c` ai renun]at la o slujb` bine pl`tit` pentru [ansa, foarte nesigur`, de a-]i câ[tiga cândva existen]a din mâzg`leli? Priscilla nu se putu ab]ine. Sc`p` un zâmbet inocent, superior. – Au mai f`cut-o [i al]ii. Urmez numai tradi]ia, nu-i a[a? S` rabzi de foame \n vreme ce \ncerci s`-]i faci un nume. Recunosc, mi-a picat bine rug`mintea domnului Lockhart de a lucra la catalog. A[a, mai ob]in ni[te bani, dar mi-am \nchiriat apartamentul, a[a c` nu-s foarte strâmtorat`. De[i nu v`d de ce ]i-a[ explica. Este treaba mea, dar nu doresc s`-i pricinuiesc nici un fel de necazuri sentimentale amabilului meu angajator, prin prezen]a mea aici. Melisande p`ru derutat` pentru câteva clipe, apoi \[i reveni. – Nici n-ai avea cum, dar trebuie s` recuno[ti c` este foarte ciudat, mai ales t`inuirea realit`]ii. De ce nu mi-ai spus c` domni[oara
S U R P R I ZA
77
Marchant a revenit \n Dunedin [i o ajut` pe Rosina, când am discutat despre schimbarea secretarei, Barney? Reac]ia fu perfect`. \n râs. c` este aici. Rosina i-a primit – N-ai s`luicrezi niciodat`.Izbucni Habar n-aveam pe copii mai devreme decât m` a[teptam, [mechera de ea, f`r` s` m` anun]e. Abia dup` ce se mutaser` [i dup` venirea domni[oarei Marchant, mi-a spus cât se poate de dulce c` fata fostului ei avocat se mutase la ea ca s-o ajute. M-am gr`bit s` vin [i era cât pe ce s`-mi pierd graiul când am v`zut-o pe fostamea secretar` urcând scara de la intrare. Melisande \i privi pe rând cu suspiciune. – P`i [i asta este ciudat – ca domni[oara Marchant [i m`tu[a Rosina s` conspire \n secret. ce? f`cut a[a ceva. {tii foarte bine cât de vag` – R`spunsul este c`Den-au este Rosina. I-a spus domni[oarei c` nepotul ei, oribilul Barnabas, era \mpotriva venirii copiilor. La magazin, dup` cum [tii, mi se spune domnul Peter Lockhart junior [i nici m`car tu n-ai folosit numele Barney de fa]` cu ea. Te mul]umeai cu obi[nuitele tale alint`ri. |n mod normal, domni[oara Marchant a intrat \n priz`, aflând c` oribilul Barnabas urma s` apar`, dar pricepi ce a sim]it când am coborât din ma[in`. Confruntarea n-a fost mai pu]in dur` decât cea prezent`. {i eu am fost la fel de b`nuitor, crezând-o la mai mult de trei sute de kilometri distan]`. Nu i-am spus nimic Rosinei despre ceart`. La vremea aia, era la pat [i n-am vrut s-o tulbur`m. M-am mul]umit s-o tachinez pu]in fiindc`-mi r`pise secretara. – Povestea e atât de tr`snit` \nc`t s-ar putea s` fie adev`rat`, spuse \ncet Melisande. – Ah, replic` Priscilla, sunt fericit`. Cât` m`rinimie din partea ta. |ncepusem s` fiu stânjenit`. Mi-l imaginasem pe nepotul Rosinei ca pe un c`pc`un. Apoi vechiul meu [ef [i-a f`cut apari]ia, amabil – cu excep]ia clipelor \n care m-a acuzat c` l-am \n[elat cu bun` [tiin]`. A fost destul de greu s`-l conving c` nici eu nici Rosina n-am pus la cale vreo \n[el`torie. Melisande se a[ez` pe bra]ul unui fotoliu.
78
DEBORAHSMITH
– Ei bine, sunt satisf`cut` de faptul c` nu-s singura suspicioas`. Te c`utam \n leg`tur` cu petrecerea \n aer liber de sâmb`t`, iubitule. |ntrucât la dou` intruo \n tur`, iar de la birou mi-au spus c` e[ti aici, m-am hot`rât s` dau rait`. Priscilla pricepu aluzia. – Trebuie s` m` duc s` preg`tesc masa de prânz. R`mâi [i dumneata, domni[oar` Drew, nu-i a[a? {tiu c` Rosinei i-ar face pl`cere [i este destul` mâncare. – Bun` idee, interveni Barnabas. Vom mânca mai devreme, fiindc` [i eu trebuie s` ajung la magazin [i nu mai avem timp s` mai lucr`m la catalog. Finiseaz`-l cât se poate, iar apoi, dac` n-oi avea vreme s` trec pe aici, adu-mi-l la birou. De fapt, a[a ar fi cel mai bine, ca s` discut`m schimb`rile cu to]i [efii de raioane. Inteligent! Sugera c` lucratul \mpreun` fusese o simpl` chestiune de comoditate. Priscilla ie[i \n soarele de amiaz` [i porni spre cas`. N-o l`s` pe Rosina s` observe vreo urm` de tensiune. Mai bine s` nu [tie c` avuseser` loc scene nepl`cute. Dac` ar fi aflat, Rosina i-ar fi luat partea, bucurându-se de punerea la punct a Melisandei, dac` se putea numi astfel. Nu-i pl`cea c` trebuia s` joace rol de gazd`, dar când \i sugerase Rosinei s` fac` onorurile, aceasta respinsese propunerea. – Sunt bucuroas` s`-]i cedez acest drept. Anun]`-m` când este gata masa [i m` duc s`-i chem. Când sosi momentul, Priscilla spuse: – Apropo, Rosina, s` nu te miri dac` Barnabas mi se adreseaz` protocolar. A[a a procedat de la venirea Melisandei, probabil foarte \n]elept. – N-am s` comentez, puf`i Rosina, dar e un prost. Ajuns` \n u[`, se \ntoarse [i ad`ug`: [i n-am s` suflu o vorb` nici despre faptul c` s-ar putea s` r`mâi aici dup` plecarea copiilor, s`-mi fii de ajutor la b`trâne]e! De cât`va vreme, am convingerea c` doar declara]ia lui Barnabas cum c`, dup` \nsur`toare, se va muta aici a fost motivul
S U R P R I ZA
79
pentru care nu l-a luat \nc` de b`rbat. Crede c` grija pentru p`strarea caselor vechi este o aiureal`. Cu atât mai bine. Nu-l \n]eleg. L-a mai p`r`sit o dat` pentru altcineva [i a fost p`r`sit` la rândul ei. Probabil c` e vorba doar de comoditate. M-am cam lungit la vorb`. M` duc s`-i chem. Prânzul trecu surprinz`tor de lini[tit. Priscilla descoperi pl`cerea de a-i servi lui Barnabas mâncare pe gustul lui, de[i era suficient de prev`z`tor \ncât s` nu exagereze cu laudele. |[i d`duse [i el seama c`, dac` va continua s` i se adreseze cu „domni[oara Marchant“, Rosinei i se va p`rea ciudat, c`ci g`si urm`toarea rezolvare: – Apropo, Melisande, o vom \ntâlni destul de des pe domni[oara Marchant, a[a c` am face bine s` renun]`m la excesele de polite]e [i s`-i folosim numele, Priscilla. Priscilla, tu po]i s`-i spui Melisande. |[i zâmbir` reciproc. Rosina o trata cu polite]e rece, iar Melisande \i r`spundea pe acela[i ton, cu diferen]a c` era lipsit` de spontaneitate. La terminarea mesei, Rosina \i invit` afar` s` culeag` ni[te crini [i trandafiri, pe care Melisande s`-i duc` la spital, dar se sim]ir` u[urate abia dup` plecarea celor doi. Sp`lar` vasele [i se duser` la caban` ca s` admire schi]ele. Priscilla voia s` se asigure c` erau– pe placul Rosinei. Cum s` nu-mi plac`, feti]o? Sunt \ncântat`. Speram c` [i tu vei sim]i acela[i lucru [i v`d c` a[a s-a \ntâmplat. Mi-a schi]at rochi]a perfect. Avea, desigur, suficiente indica]ii. I-am descris culorile. Pe vremea aceea, la [coal` purtam o fust` bleumarin, cu buline albe. Ah, uit`-te la ghetu]ele mele cu \nt`ritur` metalic`! Deja nu se mai purtau, dar p`rin]ii mei le-au p`strat, fiindc` obi[nuiam s` dau cu piciorul \n pietrele de pe drum. Priscilla izbucni \n râs. – Continui s-o faci. Te-am observat pe poteca din crâng, dând la o parte crengu]ele cu piciorul. |mi plac [i cior`peii tricota]i, lungi pân` aproape de genunchii oso[i. {i p`l`rioara ca o ciuperc`.
80
DEBORAHSMITH
– Nu trebuia s` stea a[a. F`ceam pistrui foarte u[or. Mama avea un ten trandafiriu, f`r` nici o pat`. Acum \mi plac pistruia]ii, dar pe atunci \mi cap c` nu sub mi se d`deaBorul voie s` iesvârâser`-n f`r` o p`l`rie deera paiocunenorocire. boruri largiNiciodat` [i cu elastic b`rbie. ar fi trebuit s` fie drept, dar \l ridicam mereu ca s` pot vedea cerul. Ce-ar fi s` revedem amintirile pe care dore[ti s` le utiliz`m? Desigur, vei participa cu propriile p`reri creatoare. Nu ezita. Cred c` e bine s` porne[ti de la realitate, totu[i. Vor fi ni[te c`rticele pe care copiii de [apte-opt ani s` le poat` ]ine \n mân` seara, \nainte de culcare? – A[a cred. Dar ultimul cuvânt apar]ine editorului, când – sau mai bine zis, dac` – le va publica. – Cu siguran]`, vor vedea lumina tiparului. Dup` p`rerea mea, calitatea desenelor va fi factorul determinant. Voi \ncerca s` realizez un text pe m`sura schi]elor lui Barnabas. Ce de[ert`ciune, s` sper c` [i adul]ii le vor savura! S` ajung ca Beatrix Potter sau A.A. Milne. Nici o grij`, ajung câteva refuzuri ca s` revin cu picioarele pe p`mânt. – |mi amintesc perfect tot ce ]ine de Jesmond Dane. Sper s` fiu capabil` s`-]i descriu acele zile cât mai realist [i astfel s`-l imortaliz`m pe Manuel pentru genera]iile viitoare. B`ie]ii [i fiica mea ar fi \ncânta]i s` le poat` transmite amintirea nepo]ilor lor. La terminarea r`zboiului, aveam zece ani, iar Manuel, care abia \mplinise optsprezece, fusese chemat la recrutare. N-avea decât dou` luni de armat`, când r`zboiul s-a \ncheiat, slav` Domnului. Ne-am c`s`torit zece ani mai târziu. Când Manuel s-a apucat de gr`din`rit, a fost ca un vis, o idil`. Greu, dar r`spl`tit din plin [i am putut s`-i fiu de ajutor. Apoi, spre sfâr[itul vie]ii, [i-a scris c`r]ile – numai trei. A fost un fel de \ncoronare a \ntregii lui activit`]i. |[i cobor\ privirea asupra schi]ei de copert`, o d`du la o parte [i lu` alt desen, reprezentând un b`iat de vreo cincisprezece ani, care tocmai ie[ea pe poarta impun`toare, acum deschis`, ca s-o mângâie pe feti]a cu [or]ule] bleu.
S U R P R I ZA
81
– Ah, mi-a[ dori ca Manuel s`-l poat` vedea. Priscilla cuprinse \n bra]e silueta micu]`, parc` nesemnificativ`. Rosina continu`: A fost scris s` m` \n Welingtonia, \n clipaAnn \n care te a[ezase[i pe b`ncu]a luicoco] Manuel. Avusesem oexact zi proast`. a fost re]inut` pe aeroportul din Londra, din cauza unei greve, a[a c` era unul din momentele când resimt distan]a ce ne desparte. Dar anul viitor, vor fi din nou acas` [i se vor stabili \n Christchurch. Ce bine s-o [tiu la numai [ase ore de mers cu ma[ina. Suntem \n rela]ii grozave. Nu [tiu cum a[ fi supravie]uit când plecaser` to]i \n str`in`tate, dac` n-ar fi fost Barnabas. Surprinse privirea Priscillei [i râse: f`r` oribilul Barnabas! Priscilla sim]i c` trebuie s` destind` atmosfera. – Nudar e[ti`sta-i decâtadev`rul, o escroac` [i habar de Acum ce te iubesc, a[asentimental` c` d`-mi o mân` de n-am ajutor. trebuie s` prelucrez materialul pe care mi l-ai furnizat. Barnabas m-a rugat s`-i duc la birou schi]a catalogului, când va fi gata, [i a[ vrea s`-i mai preg`tesc un capitol din carte, ca s` aib` front de lucru. Rosina p`ru dezam`git`. – Asta \nseamn` c` nu mai vine s` lucreze aici? Apoi, cu o tres`rire de \n]elegere, ad`ug`: Ah, a spus asta numai pentru urechile Melisandei. N-are nici o \nsemn`tate. Rosina plec`, iar Priscilla se cufund` \n munc`. Numai c` farmecul dimine]ii disp`ruse.
Capitolul 6 Se trezi lucrând cu spor la catalog – ca s` [i-l scoat` din minte, \[i spuse. Totu[i, b`nuia c` adev`ratul motiv era legat de vizita pe care trebuia s-o fac` la magazin, dup` ce ar fi terminat de b`tut la ma[in`. Când Barnabas \[i f`cu apari]ia la caban`, dup` numai dou` zile, r`mase surprins`. De data asta, era dup`-amiaz`. Urc` scara \n vitez` [i se a[ez` la mas`, lâng` ea. |[i enun]` motivul \n gura mare: – Am preferat s` vin când Melisande este de serviciu. – Foarte \n]elept, aprecie Priscilla, cât mai lini[tit`. N-are rost s-o superi dindin nou.aceast` cauz`. Nu pot lucra când este de fa]`. Când – Nu reu[esc s` m` rup de activitatea de la magazin, f`r` s`-mi chinuiesc prea tare con[tiin]a, nu vreau s`-mi pierd vremea. |mi lipsea, de[i a trecut mult timp de când lucram cu Manuel. Am \nceput s` m` satur de programul de la firm`. Abia a[tept s` se \ntoarc` tata [i mama. Desigur, tata este pe cale s` se retrag`, dar \mi ia de pe umeri o parte din greut`]i, atât la magazin cât [i la ferm`. Sunt decis s` continuu cu acest hobby. Priscilla se str`dui s` nu-[i manifeste bucuria. Nu s-ar fi c`zut. Dar, \n cele din urm`, de unde sentimentul `sta de vinov`]ie? F`cuse tot posibilul s` scape de b`rbatul acesta, a c`rui apropiere avea darul s-o tulbure. Nu mai avea ce face, a[a c` de ce s` nu se bucure de ce-i
S U R P R I ZA
83
rezervaser` sor]ii? Ce anume? Ei bine, un foarte promi]`tor parteneriat de lucru, nimic mai mult. Din cauz` c` Melisande \l cucerise deja. Numai via]`s`p`rea de Barnabas Lockhart. mult, numelec`lorpropria aveau ei [ansa apar`legat` \mpreun` \n agenda vreunuiMai editor [i pe coperta unei c`r]i. |[i d`du seama c` el o privea. Pe buze \i ap`ruse un surâs indulgent. – Era o visare pl`cut`? Gândurile te f`cuser` s` zâmbe[ti. Cump`neai \n minte câteva paragrafe ale c`r]ii noastre? Fusese surprins s` constate c` ea \[i petrecuse toat` vremea lucrând la catalog. – |mi \nchipuiam c` nu vei fi capabil` s` te dezlipe[ti de povestea Ambrosinei. Catalogul \]i distrage aten]ia? }i se pare c` trebuie s`-l elimini din peisaj? Fiindc`, dac` a[a stau lucrurile, am s` g`sesc o alte solu]ie, la birou. – Ah, nu. Nu exist` nici un motiv s` nu rezolv`m ambele probleme. Sunt deprins` s`-mi scriu poeziile [i articolele dup` ce vin de la munc`, a[a c` m` voi descurca [i acum. Dar observ c` nu te atrag reclamele. |n dup`-amiaza aceasta, vom lucra la carte. |]i vei \nc`rca bateriile \nainte de a te \ntoarce \n universul comercial. – Ce bine spus! chicoti el. Cât de precis. Din când \n când, dai dovad` Probabil c` ]i se tragededeeduca]ie la tat`.avoc`]easc`, Am observatdomni[oar` imediat ceMarchant. te-ai angajat la mine. Probabil din cauza asta te-am considerat … – … cinstit` [i cu scun la cap! complet` ea, mali]ios. – Nu asta voiam s` spun, se \ncrunt` el. – Ar fi mai corect: ordonat` [i lipsit` de ostenta]ie? – Pur [i simplu, \]i place s` m` pui \n \ncurc`tur`. A[ fi spus c` e[ti, fie foarte lini[tit`, fie ni]el cam rece. – Dar acum? – Ei bine, spre pl`cuta mea surpriz`, am constatat c` sub aspectul \nghe]at exist` pasiune. |n mod instinctiv, se retrase pu]in, iar mâna ei \ncepu s` aranjeze hârtiile, ca pentru a-i aminti scopul prezen]ei lor.
84
DEBORAHSMITH
– Las`-m` s` termin. Acum pricep c` ai fost obligat` s` reac]ionezi astfel, când ai aflat de la domni[oara Wincombe c` prefer o secretar` care cunoasc` ce ai urmat regulatoate de fier atâtas`-[i vreme, mi-a lungul f`cut nasului. pl`cere Dar s` dup` descop`r c` posezi sentimentele unei femei. – Deduci prea multe, pornind de la clipa de entuziasm de alalt`ieri. }i-am spus c` … – Te-am auzit. Ai analizat \ntâmplarea a[a cum ar fi f`cut-o domni[oara Marchant – cea care mi-a fost secretar` – ca pe o simpl` ie[ire emo]ional`, provocat` de ocazia de a-mi utiliza talentul, sau cam a[a ceva! Sun` ca o decizie de „neurm`rire penal`“. Te-am s`rutat fiindc` erai extraordinar frumoas` [i pentru c` a[a am sim]it. {i mi-ai r`spuns foarte corectde… spre satisfac]ia reciproc`, sper. – Acum, cine taie firu-n patru? – Eu. {i mult mai corect. Ce-ar fi s` recuno[ti? – Ce-ar fi s` ne vedem de treab`, fie la catalog, fie la carte? Altfel, s-ar putea s` constat c` am mai mult spor de una singur`. – Cedez \n fa]a amenin]`rii, dar asta-i singura cauz`. – Ar trebui s` iei \n considerare alt motiv de a ne ]ine exclusiv de treab`, coment` ea destul de serios. – Care? Melisande. Când i-a fost explicat` situa]ia, a reac]ionat foarte decent. Mi-ar pl`cea ca lucrurile s` r`mân` a[a. – Nu suntem logodi]i, replic` el, dup` o u[oar` \ncruntare. Dac` i-a[ fi pus inelul \n deget, n-a[ mai s`ruta alte fete. – Nu z`u? E bine de [tiut. A fost foarte clar c` a deranjat-o s` te g`seasc` aici, cu mine. – Melisande n-o s` p`]easc` nimic, râse el, din cauza câtorva accese de gelozie. Uneori, chiar ea le-a provocat. – N-are nici o leg`tur` cu mine. Nu m` folosi ca s` provoci gelozii. Drept cine m` iei? – Habar n-am! De fapt, nu te cunosc deloc. E[ti foarte diferit` de ceea ce credeam despre tine. E[ti plin` de surprize.
S U R P R I ZA
85
– {i tu, la fel. M` a[teptam s` constat c` nepotul Rosinei e cu adev`rat oribil. Dar când ai ap`rut, am fost chiar mai \ngrozit`. –Priscilla Fiindc`\[im` \n[elase[i? el, privind-o t`ios. mu[c` buzele.\ntreb` Ce gre[eal` s` lase conversa]ia s` ajung` aici! – Da. A fost ceva foarte anormal pentru mine, a[a c` m-a deranjat s`-mi fie pus` la \ndoial` integritatea, de[i [tiam c` merit. Credeam c` te va face s` m` desconsideri complet, \ns` … se poticni. – |ns`? – |n loc de asta, constat c` e[ti amabil, chiar m`rinimos, ]inând seama de circumstan]e. Totu[i, ai avut \ntotdeauna re]ineri fa]` de mine. – S-ar putea s` ai dreptate. Probabil, din cauz` c`-mi placi [i fiindc` sunt recunosc`tor pentru ajutorul pe care i-l dai m`tu[ii, de[i uneori simt c` asta contravine ra]iunii. – |mi pare r`u. N-am cum s`-]i explic. – S`rmana Priscilla, spuse el, pe nea[teptate. Te chinuiesc [i nu prea-i corect. Este foarte clar c` este vorba de altcineva, iar loialitatea te-a \mpins s` te por]i altfel decât ]i-e felul. – Z`u c` trebuie s` ne apuc`m de lucru. Dimine]ile ne priesc mai mult. |n curând vor ap`rea [i copiii. Discu]ia trecu p`ru s`-i fi stimulat. El se\ncercând cufund` \n schi]elor, iar Priscilla \n revist` noti]ele, s` realizarea le integreze [i s` le [lefuiasc`. Curând, fu total absorbit` de aventurile Ambrosinei. Le-a fost de mare folos c` erau obi[nui]i s` lucreze \mpreun`. |ntr-un târziu, Priscilla spuse: – Am s` preg`tesc o can` de ceai. Dup` aceea, vei reu[i s` mai rezi[ti vreo dou` ore la magazin. |mi pare r`u c` dup`-amiezele nu sunt prea potrivite. – Iar, domni[oar` Marchant … din nou \ncerci s`-]i comanzi [eful. N-am nici o inten]ie s` m` \ntorc la magazin. Domnul Wills [tie ce are de f`cut [i i-am spus s` nu m` a[tepte. Pentru asta exist` manageri, s` ]in` locul patronului. |n afar` de asta, desear` mergem \n ora[. Rosina
86
DEBORAHSMITH
mi-a spus c` munce[ti prea mult [i se teme c` via]a asta va \ncepe s`-]i displac`, dac` nu-]i iei nici o pauz`. –– {i b`ie]el[i-a cuminte, te-aip`rerea, gr`bit s`abia aprobi m`tu[ii! Bacanu.unRosina dezv`luit dup`propunerea ce i-am comunicat c` inten]ionez s` te scot \n ora[. Nu mai face caz. Nu-mi argumenta c` Rosina n-ar trebui s` stea prea mult \n picioare, sau c` trebuie s` preg`te[ti masa de sear`. Nu va fi ceva [ic. Plec`m la ora opt. Ne vom petrece seara la parohie, cu Elspeth [i Dougal. El este prietenul meu cel mai bun. Ieri au trecut pe la magazin [i au lansat invita]ia. Voiau s` venim la cin`, dar [tiu c` via]a la prezbiteriu este destul de agitat`, a[a c` am refuzat. Vom petrece doar seara. – Ai spus c` \ncerc s`-mi conduc [eful? râse ea. Nici m`car n-am fost consultat`, mi s-a comunicat doar c` mergem. – Vrei s` mergem? – Da, \i iubesc pe Elspeth [i pe Dougal. – |]i foarte mul]umesc. Ai un fel de a accepta cel pu]in la fel de ciudat ca invita]ia mea. Vii numai fiindc` \i iube[ti, nu pentru c` \]i face pl`cere compania mea! – Ei bine, poate c` [i din cauza asta, dar \ntrucât mi-am dat seama c` personalitatea ta n-are nevoie de \ncuraj`ri, nu m-am mai obosit s-o declar. Haide, prefer s`-i \ntâmpin pe copii [i, oricum, le-am promis c` am Barnabas s`-i pun s`o m` \nve]e c`l`resc pe m`gar. urm`, dar s` ajun[i la pode], o opri, prinzând-o de mân`. – Ce-ai vrut s` spui cu personalitatea mea care n-are nevoie de \ncuraj`ri? A[a ceva s-ar potrivi unui \nfumurat. Asta e impresia pe care o fac? Suf`r de complexul patronului? – Pentru numele Domnului, nu, r`spunse ea, ridicând privirea. – Bine, fiindc` tata nu voia cu nici un pre] s` mi-o iau \n cap, a[a c`, dup` ce mi-am terminat studiile de botanic` [i m-am al`turat firmei, m-a trimis la un magazin din Christchurch, pentru un an, cerându-le proprietarilor s` m` trateze ca pe oricare angajat. Mi-ar displ`cea profund s` constat c` am devenit \nfumurat. E[ti sigur` c` nu asta voiai s` spui? Pot suporta adev`rul. |i arunc` alt` privire [treng`reasc`.
S U R P R I ZA
87
– Nici de leac … se referea la … dar probabil c` nici asta nu ]i-ar pl`cea s` auzi … Când o tip` splendid` ca Melisande \[i manifest` atât de vizibil gelozia, secretar` ceea ce arat` ca un cuibu[or de fiindc` nebunii,te-a ar g`sit trebuicus`fosta te sim]i idolul \nfemeilor. El ridic` amenin]`tor mâna, iar ea o zbughi, urm`rit` \ndeaproape, pân` ajunser` \n fa]a unei Rosine uimite, care uda co[urile cu fucsii de pe verand` [i care-i opri spunând: – Ce naiba ave]i de gând? Barnabas o ajunse pe Priscilla, o prinse cu o mân` [i o \ntoarse, smucind-o f`r` blânde]e. Rosina r`m`sese cu gura deschis`. – A s`rit calul. N-am nici o re]inere s` aplic corec]ii când se \ntâmpl` una ca asta. Se poate considera norocoas` c` erai aici. Expresia de pe figura m`tu[ii \i provoc` un acces de râs imposibil de st`pânit. Continu`, adresându-se Priscillei: Destul c` Rosina \ncearc` mereu s`-mi organizeze via]a, n-am nevoie [i de analizele tale. Când ve]i fi terminat cu mine [i cu leg`turile mele amoroase, voi fi complet lipsit de personalitate. Deja, m` recunosc cu greutate. Rosina, vino cu noi la paji[tea m`g`ru[ilor. Vreau s`-]i aminte[ti, pe cât posibil, toate incidentele legate de ei. Parc` era o istorioar` despre o c`pi]` care s-a r`sturnat peste unul, Jerusha? Te-ai repezit s`-l salvezi, iar Manuel a fost nevoit s` intervin` [i s` v` scoat` pe amândoi de acolo? Sun` ca una din ispr`vile dr`g`la[ei a[a? Chiar dac` nu face parte din familie, s-ar putea spuneAlicia, c` te-anu-i mo[tenit. – O iubesc teribil pe Alicia, declar` Priscilla. Nu-i u[or de suportat, dar nici n-a[ concepe s` se schimbe. Mi-ar pl`cea s-o v`d crescând. Atunci va avea mai mult discern`mânt [i nu se va mai l`sa atras` de toate pove[tile nefericite, dar va r`mâne o campioan` a binelui. Va mai face o mul]ime de gre[eli, repezindu-se cu capul \nainte, dar va aduce cu ea atâta c`ldur` sufleteasc` \ncât lumea va fi mai pl`cut` prin simpla ei prezen]`. M` tem de capcanele pe care i le rezerv` viitorul, de exemplu: m`riti[ul din mil` \n loc de dragoste, sau deziluziile provocate de faptul c` a[teapt` prea mult de la oameni. Era preg`tit` pentru un comentariu batjocoritor, a[a c` fu surprins` când el spuse:
88
DEBORAHSMITH
– Dar chiar dac` s-ar \ntâmpla una ca asta – c`s`torie din mil`, vreau s` zic – s-ar descurca de minune. Te gândeai c` dac` ar deveni asistent` medical`, probabil c` s-ar m`rita cu un paraplegic? Numai c` exist` destule fete care s-au c`s`torit cu handicapa]i, mânate de iubire. Probabil c` va avea parte de deziluzii. Acesta este pre]ul idealismului. Dar care sunt [ansele ca cineva s` corespund` a[tept`rilor? Nu se spune c` ridicarea \n sl`vi a cuiva poate determina un comportament eroic? Am observat c` [i eu m` port mai frumos când o aud spunând: „dar n-ai putea face a[a ceva, nu-i a[a, unchiule Barnabas?“ Pur [i simplu, n-o pot dezam`gi. Ah, s` ne apere Dumnezeu, au venit. S` fim ferici]i c` Nat [i Tim sunt doar ni[te b`ie]i obi[nui]i, neatra[i de cauzele altora, ca sora lor. „B`ie]ii obi[nui]i“ fur` primi care-[i f`cur` apari]ia, pe biciclete, purtând semne clare de conflict. C`ma[a lui Tim avea o mânec` aproape smuls`, el avea genunchii juli]i, iar Nat avea un ochi \nnegrit, o t`ietur` pe frunte, buzele tumefiate [i un inconfundabil aer triumf`tor. |ncercând s` povesteasc` prima, Alicia trecu razant printre cei doi b`ie]i, obligând-o pe Priscilla s` se fereasc` \n grab`, spre \ncântarea lui Barnabas. Frân` cu atâta energie \ncât te-ai fi a[teptat s` fie aruncat` peste ghidon, \n bra]ele lui. – Ah, mi-ar fi pl`cut s` fii de fa]`! Au fost grozavi. Tim [i Nat s-au purtat minunat. vezi cum sângera luicât Murdoch i-a dat un pumn S` teribil, cu stânga, [i anasul zburat colo deFraserby. deasupraNat lui Timothy, iar acesta a reu[it s` se ridice. B`t`u[ul `la l-a prins pe micu]ul Johny Pascoe lâng` gardul [colii. Tim i-a s`rit \n ajutor, dar n-a prea avut succes pân` la sosirea lui Nat. Barnabas o prinse pe Alicia [i o \ntoarse spre el. – {i apoi te-ai vârât \n conflict. Alicia p`ru uimit`. – Cum ai aflat? Le-am spus b`ie]ilor s` nu m` pârasc`, s` n-am probleme. – Fusta ta este stropit` de sânge … de la Fraserby, sper, [i e[ti plin` de praf. Mi se pare c` ai fost aruncat` pe jos, dar te-ai retras ca s` nu fi \nfrânt`.
S U R P R I ZA
89
– Ba s-a repezit imediat la lupt`, rânji Nat. Pân` la urm`, a trebuit s`-l scot din mâinile ei. Nu [tie când s` se opreasc`. Ei a[teapt` bine, toat` lumea la sp`lat, schimba]i-v` [i veni]i la gustare. Apoi– ne m`g`ru[ii. – Bine c` Nerolie n-a fost cu noi, ast`zi. Mama ei a dus-o \n ora[ s`-i cumpere pantofi. Acas`, are parte de suficient` violen]` [i nu-i place. Pe mine nu m` deranjeaz`. Adic`, m` sup`r` pu]in, dar uneori este pl`cut` schimbarea, \n]elegi? – Nu [tiu ce \n]elegi prin violen]`, Alicia, declar` Barnabas. Despre ce este vorba … tat`l ei obi[nuie[te s` bea, sau prime[te numai câte o palm` din când \n când, pentru gre[eli? Alicia scutur` din cap – cu p`rere de r`u, dup` cum observar`. – Nu, nu bea. Dar sepe poart` r`uales cu eamama. altfel.Desigur, Spune c`mama p`rin]ii nu se \n]eleg [i se r`zbun` ea. Mai ei n-a dorit-o [i nu s-a obi[nuit niciodat` cu prezen]a unui copil [i cu dezordinea pe care o face. – Nu pare neglijat` [i este foarte bine \mbr`cat`, se \ndoi Priscilla. – De ochii lumii. |n afar` de asta, dac` ar p`rea neglijat`, cineva ar atrage aten]ia autorit`]ilor. Viclean din partea lor, nu? – Dar numai s` fie adev`rat, interveni Barnabas cu sim] practic. Unii copii exagereaz`, dr`gu]` Alice. Le place s` atrag` aten]ia, s` fie importan]i. Cum se poart` mama ei de fa]` cu tine? – Mieros. N-are cum s` fie adev`rat. |n cazul acesta, ar fi ca oricare alt` mam`. Tocmai aici este [mecheria. – Ei bine, ajunge. Schimba]i-v`, apoi mergem la padoc. Dup` plecarea lor, se adres` Priscillei: Nu fi nec`jit`. Asemenea lucruri s-au mai \ntâmplat cu Alicia. Priscilla se sim]i despov`rat`. – Ai o influen]` pozitiv` asupra mea. Am tendin]a s` tratez lucrurile cu prea mare seriozitate, cu toate c` le iau \n glum` pe cele grave. Uneori, nu reu[esc s` \n]eleg. Pentru o optimist` \nn`scut`, e ciudat c` \n privin]a altora sunt tentat` s` cred c` sufer` profund. {i suf`r al`turi de ei. Rosina \i urmase pe copii, a[a c` r`m`seser` singuri. Barnabas o privi [i spuse cu seriozitate:
90
DEBORAHSMITH
– M` bucur c` \]i dai seama, Priscilla. Observasem [i eu. Acest fel de a fi câ[tig` simpatiile celorlal]i, \ns` \]i poate provoca destul` durere [i –dar iart`-m` – \ievoluat sl`be[telucrurile pe cei dragi. Nu vreau s` parnu-i c`-]ia[a? ]in o predic`, astfel au [i \n privin]a Claricei, – Trebuie s` recunosc. De la discu]ia cu Roger, am \nceput s` m` v`d \n alt` lumin`. Clarice n-a profitat din faptul c` i-am fost sprijin. Când s-a rem`ritat, ar fi trebuit s` m` \ndep`rtez. De fapt, am [i \ncercat, dar Clarice m-a implorat s` n-o fac. Dac` e s` fiu cinstit`, trebuie s` admit c` mi-a pl`cut s` fiu indispensabil`. |mi spuneam c` Roger este un b`iat de zah`r [i merit` o mân` de ajutor. Mi se p`rea c` prezen]a mea \l ajut` s` se adapteze, permi]ându-le s` ias` singuri, ca toate cuplurile aflate \n primul an de la c`s`torie. Dar … Barnabas \i lu` mâinile. – Frumos din partea ta, Priscilla. |mi place. N-ai s` te r`zgânde[ti, nu-i a[a? De câte ori te n`p`de[te sentimentul – senza]ia de comp`timire fa]` de Roger – ]ine-te tare. De dragul lor. Miza este chiar c`s`toria lor. Dup` cât \n]eleg, Clarice are un caracter slab, iar acum este ni]el sup`rat` c` ai plecat, dar nici pomii n-au nevoie de araci \ntreaga via]`. Vine vremea când r`d`cinile se ancoreaz` adânc \n sol, iar ei pot rezista oric`rei furtuni. Deci, chiar dac` uneori vei mai sim]i impulsul de a-]i manifesta bun`tatea, renun]`. N-ar fi \n]elept. – Bine adus din condei. Nu m-am sim]it criticat` pentru tendin]a de a-mi cocolo[i apropia]ii. {i nici nu m-ai f`cut s` m` simt martir. P`ru s` cad` pe gânduri. Nu-mi amintesc s`-]i fi pomenit despre resentimentul Claricei. Ochii lui alba[tri devenir` dintr-o dat` nelini[ti]i, de parc` ar fi \ncercat s` estimeze reac]ia provocat` de un posibil r`spuns. – S-ar zice c` a venit vremea confiden]elor. Nu trebuie s` te superi, dar i-am f`cut o vizit` surorii tale. – Nu \ndr`znesc s` m` simt ofensat`. Dar de ce? |n]eleg. Când m-ai g`sit aici, ]i-ai dat seama c` te p`c`lisem [i ai considerat c` trebuie s` afli mai multe despre mine, de dragul m`tu[ii. Corect. El ezit` din nou, apoi spuse:
S U R P R I ZA
91
– Cred c` da. – {i ce ai descoperit, Barnabas? Un singur lucru m` nelini[te[te. Dac`El i-ai sugerat c` Roger [i cu mine … se gr`bi s-oClaricei \ntrerup`. – N-am f`cut-o. N-am l`sat s` se \n]eleag` nici c` ne cunoscuser`m. Când a intrat \n camer`, am spus cu glas tare: ah, acesta este so]ul dumneavoastr`? iar el s-a prins imediat [i am fost prezenta]i. Am adus ni[te flori, i le-am oferit Claricei [i am declarat c` doream s` cunosc familia celei care are grij` de m`tu[a mea. Le-am explicat c` eram bucuros c` ai acceptat postul, convins fiind c` le duceai dorul, dar c` \mi luai o greutate de pe suflet, \n a[a m`sur` \ncât eram gata s` uit pierderea suferit` prin demisia ta. – Clarice s-a plâns ni]el c` \i este dor de tine, a declarat c`-i este mai greu s` evadeze al`turi de Roger … c` asta era partea cea mai dificil` a traiului lâng` cineva obligat s` c`l`toreasc` atât de mult. Dar nu-i tot timpul pe drum, nu-i a[a? – Nu, numai din când \n când, dar Clarice a exagerat pu]in, \nso]indu-l peste tot. Pe Roger l-a deranjat pu]in situa]ia. Avea obiceiul s`-l pun` s`-i arate fiecare din locurile prin care treceau, iar el avea timpul dr`muit, dar \n cele din urm` s-au descurcat. A re\nceput s`-i zâmbeasc`. Credeam c` o s` m` topesc de grija lor, c` o s` m` \nvinov`]esc dac` lucruri ea nu senoi descurc`, se \mboln`ve[te, sunt pe cale singur` s` descop`r despre sau mine. Ca Zillah, caredar va constata c` roata vie]ii se \nvârte oriunde ai merge [i indiferent pe cine ai l`sa \n urm`. De când am ajuns aici, am avut mereu alte preocup`ri, cu Nat, cu Tim [i dr`g`la[a Alicia, \ncât n-am avut vreme s` m` \ngrijorez. – Foarte bine … ah, iat`-i. S` mergem! S-au bucurat de dou` ore de distrac]ie, terminate cu o zbenguial`-n fân, apoi [i-au \mbr`cat costumele de baie [i s-au sc`ldat \ntr-un bazin natural umbrit de s`lcii, format de râul Fairmead Water care cobora din Mangatuas. Priscilla \nota excelent [i ar`ta ca o zân` a p`durii, \n costumul de baie verde. Romantica Rosina f`cuse constatarea, provocând un râs colectiv.
92
DEBORAHSMITH
– {i nici nu se sup`r` dac` i se ud` p`rul, ad`ug` Barnabas. O fat` care se mul]ume[te s` stea pe marginea bazinului [i crede c` baia de soare estep`rul un t`u bunud\nlocuitor Priscilla, seam`n` pentru cu blanascufund`ri unei foci. \]i stic` tot cheful. Ea izbucni \n râs, [tergându-se la ochi. – Ce mai compliment! Probabil, voiai s` m` compari cu un [obolan \necat! – P`i, [tiu doi [oareci de ap` care-[i au vizuina \n malul râului, ceva mai \n amonte. Au blana maronie, cu nuan]e ro[cate, exact ca tine, [i ni[te must`]i falnice. – La capitolul acesta nu-i pot concura, murmur` Priscilla. Priscilla se \ntoarse, f`când pluta, [i-[i a]inti privirile spre cer. Barnabas al`tur`,peatingând-o um`rul. Rosina copiii construiaui unse st`vilar un bra] al cu râului, delimitat de [ir`d`cinile s`lciilor, pe jum`tate acoperite de ap`. – N-ai putea include [i asta \n scenariu, Priscilla? Acest bazin ascuns printre s`lcii, cerul, frunzele antrenate de vârtejurile apei [i micu]a Ambrosina scrutând adâncurile, cufundat` \n minunatele vise ale copil`riei? – Ah, ba da. Sigur c` da! Trebuie s` ies pe mal. Am carne]elul \n buzunar. Trebuie s`-mi pot nota \ntotdeauna asemenea inspira]ii de moment. Altfel se pierd, sau sunt \nlocuite de altele. O urm`, ajutând-o s` ias` din ap`. – Uite c` am spulberat idila. Poate exista ceva mai frumos decât sc`ldatul \ntr-un asemenea ambient? – Nu, râse ea, dar va r`mâne ve[nic pe hârtie, \n desenele tale [i \n povestirea mea. – De fiecare dat` când ne va c`dea sub ochi, chiar dup` ce vom \nc`run]i, o s` retr`im clipa. Ea se aplec` deasupra hainelor [i scoase carne]elul din buzunarul \nc`p`tor al c`m`[ii, ascunzându-[i figura \mbujorat`. Doar firea lui de artistsperan]e \l \mpinsese s` vorbeasc` „Nu fi proast`, faci de[arte, n-ai s` fii a[a. dezam`git`. Dar cePriscilla! bine ar fiDac` fost nu-]i dac` Melisande n-ar fi fost atât de ferm prezent` \n via]a lui Barnabas Lockhart, [i de atâta vreme!“
S U R P R I ZA
93
*** Rosina nu-[i ascunse mul]umirea c` Priscilla urma s`-[i petreac` seara \n ora[. |n]elegea perfect c` bucuria b`trânei era determinat` \n primul rând de faptul c` nepotul ie[ea cu altcineva, decât cu superficiala Melisande, dar [i-ar fi dorit ca Rosina s` nu fie atât de transparent`. |i atinse obrazul cu un deget [i spuse: – }i-e atât de team` c` n-am s` m` mai dau dus` de la Jesmond Dane, \ncât insi[ti s`-mi iau o zi liber`. Pân` acum, n-am sim]it nevoia. Parc` am fost \n vacan]`. Valea Fair-acre este atât de frumoas`, cu colinele [i vâlcelele ei, cu copaci engleze[ti [i torente \nvolburate, \ncât ora[ul nu m` mai atrage deloc, mai ales din cauza cabanei din p`durea de zad`, venind parc` direct dintr-un basm elve]ian. Lumea afacerilor a r`mas undeva, la milioane de kilometri distan]`. Barnabas râse. – F`ceai haz de complimentele mele, dar acum ai sc`pat un porumbel. Eu fac parte din acea lume a afacerilor, \]i mai aduci aminte? Ea aprob` din cap, f`când o gropi]` \n obraz. – Dedefapt, chiar ai o pe natur` Pe un de o parte rechin al reprezin]i afacerilor, acea pe delume. alta deDar artist, cale dual`. s` creeze microcosmos de \ncântare pentru copii [i adul]i. – Ei bine, spuneai c` e[ti optimist` din na[tere … chiar prea, dup` mine, dac` anticipezi un astfel de succes. |n afar` de asta, m` faci s` par schizofrenic. Vechiul truc … cu personalitatea multipl`. – Ba nu, doar complex`. – A[a sun` mult mai bine. Doamne, chiar c`-mi placi mai mult \n afara biroului. Erai atât de sever` \ncât \]i [tiam de fric`. Era o u[urare s` mai evadez din când \n când cu cineva mort dup` distrac]ii, ca blonda Melisande. Acum, c` nu-i mai pl`tesc salariu, Priscilla Marchant se dovede[te aproape uman`. Alicia interveni, pe un ton ultragiat.
94
DEBORAHSMITH
– Unchiule Barnabas, doar nu pretinzi c` n-o pl`ceai? Spre norocul lui, fu salvat de Nat. Dac` n-ar fi pl`cut-o, nu i-ar fi p`sat [i nu i-ar mai fi spus-o nici–acum. – Uite c` cineva se pricepe, aprecie Barnabas, admirativ. Alicia gândea altfel. – Nu prea \n]eleg ce a spus Nat. Barnabas o lu` \n bra]e. – Draga mea, vrea s` spun` c`, fa]` de cei pe care-i apreciem, ne purt`m mai natural. Acum, mai este timp pentru un joc de Ludo, \nainte s` plec`m. |ns` ea nu poate juca, trebuie s` se fac` frumoas`. {i ]ine]i minte, e doar un joc, nu trebuie s` pune]i la suflet dac` pierde]i. Când cobor\ din nou, Rosina declar`: – Nu te-am mai v`zut \mbr`cat`-n albastru … unor brunete nu prea le st` bine, dar la tine se potrive[te. Gulerul [i man[etle albe contrasteaz` perfect cu nuan]a rochiei. Azuriu ca cerul, p`tat de nori[ori alburii … absolut perfect! – Nu-i a[a c` m`tu[a ta se pricepe la cuvinte? \i spuse Priscilla lui Barnabas. Dar ai grij`, Ambrosina Claermont, s-ar putea ca nepotul [i prietena ta s`-]i fure vorbele [i s` le publice. Rochia mi-a trimis-o fratele meu,deAndrew, Curajos gest, fiindc` de data asta nu era \nso]it nevast`.de Milas-aParis. potrivit perfect. Barnabas privi spre pantofii ei. – M` gândisem s` te invit la o plimbare, dar, cu asemenea \nc`l]`ri, vom fi obliga]i s` lu`m ma[ina. – |i schimb \ntr-o clip`, replic` Priscilla \ntorcându-se brusc. Nu-s potrivi]i penru o plimbare pe \nserat. |nainte ca el s` aib` timp s` protesteze, urc` \n goan` [i reveni purtând o pereche de pantofi albi, cu tocuri mai joase. Rosina [i copiii \i conduser` pân` la intrare, urm`rindu-i cu privirea pân` disp`rur` dup` o cotitur`. Barnabas se opri o clip`, prinse \n mân` un trandafir olandez, parfumat, pentru a-i sorbi aroma, dar floarea se scutur`.
S U R P R I ZA
95
– „Ultima roz` a verii …“ declam` el. – Care \ns` nu era singur`, replic` Priscilla, indicând mul]imea de trandafiri \nflori]i,Rosinei, ceea cevara ne promite o lun` suplimentar` – |n gr`dina \ntârzie \ntotdeauna, declar` de el, var`. nu din cauza unor aiureli magice, care se rezum` de fapt la ore de munc` [i spin`ri \ndurerate, ci fiindc` ea [i Manuel au creat un microclimat ap`rat de perdele de copaci [i tufi[uri, de mici ziduri de c`r`mid` [i \nprejmuiri joase. – |ntr-adev`r. M` duce gândul la satul din Auburn, al lui Goldsmith… m` \n]elegi? – Ah, da … „unde prim`vara sosea prima [i vara [ov`ia s` plece“. – Cât m` bucur c` [tii aceast` versiune, Barnabas. A[a am \nv`]at-o \n [coal`, dar \n alte c`r]i apare: „… iar florile verii z`bovitoare \ntârzie s` se ofileasc`“. Mie \mi place prima. Un lucru minor, dar se ad`uga pentru a crea o atmosfer` de veselie [i comuniune spiritual` – faptul c` era capabil s` reproduc` versuri. O f`cuse [i mai devreme, când lucrau la carte. Pentru a[a ceva, Priscilla continua s` resimt` lipsa tat`lui. Iar la casa parohial`, probabil c` va avea parte de mai mult. Deja o prim` stea r`s`rise deasupra Liberty Hill. Ce noapte minunat`!
Capitolul 7 Cândva, am s` Saddle te duc acolo Priscilla. splendid, atât\n ziua cât [i– noaptea. Peste Hill sesus, poate vedea Este oceanul. Din loc loc, se v`d lumini]e de la a[ez`rile omene[ti [i uneori chiar pozi]iile vapoarelor care colind` \ntinderea Pacificului. Sau câte un avion venind dinspre polul sud. Te-a tentat vreodat` s` participi la una din excursiile organizate \n Antarctica? – Nu. Ar fi fantastic, desigur, dar nu m` atrage peisajul. |n visele mele, sunt \ntotdeauna cu picioarele pe p`mânt solid. – Ce exprimare \ncânt`toare! Trebuie s` i-o spunem [i lui Elspeth. O s` fie entuziasmat`. Po]i s` aprofundezi ideea? Ce fel de vise? – De fapt, nu prea [tiu. Mi-a pl`cut mereu s` visez. Dar mi-ar fi greu s` descriu ce-mi doresc cel mai mult. Pur [i simplu, habar n-am – cu excep]ia persoanei tale, \[i auzi ea gândurile. – A[ \ndr`zni s` ghicesc, declar` el cu \ndr`zneal`. – Cum ai putea s` [tii? – Mi-ai dat s` citesc toate povestirile pe care le-ai publicat, ca s`-mi fac o idee despre felul cum scrii [i cum func]ioneaz` gândirea ta creatoare. De acolo am aflat, Priscilla. Toate se ]es \n jurul c`minului [i gr`dinii. Case \n care copiii sunt \ndr`gi]i [i bineveni]i; unde se bucur` de siguran]` [i veselie, crescând printrecopacilor m`g`ru[i,crescu]i or`t`nii, câini [i pisici, trezindu-se diminea]a cu imaginea \n fa]a ferestrei [i cu mireasm` de fân proasp`t cosit [i parfum de flori. Nu-i a[a?
S U R P R I ZA
97
Priscilla \i d`du dreptate. Dintr-o dat`, acolo, \n mijlocul drumului de ]ar`, \mpresurat` de case, fu nelini[tit` \n privin]a viitorului … \n mod teama era generat` tocmai de faptul c`-l sim]ea atras„Ah, de ea, \nciudat, ciuda ne\ncrederii provocate de incidentul cu scrisoarea. Barnabas, Barnabas, m`car de n-ar fi existat Melisande! Deveni con[tient` c` el o studia cu aten]ie, pu]in zâmbitor, f`r` nici o inten]ie de a pleca mai departe. – Dac` apare cineva, spuse ea, [i ne vede prin[i \ntr-o discu]ie vizibil serioas`, nemi[ca]i \n mijlocul drumului, ar putea crede c` am luat-o razna. Hai s` mergem! – |ntr-adev`r, absolut ciudat, chicoti el. Ah, câte lucruri facem, sau nu, ca s` evit`m s`-i intrig`m pe ceilal]i, de care nici nu ne pas`. Priscilla sim]i c` trebuie s` evite o discu]ie prea intim`. – Poveste[t-mi despre Dougal [i Elspeth. Cum s-au cunoscut [i unde? – Nu cunosc toate detaliile, dar cred c` s-a \ntâmplat la Christchurch. Apoi, Elspeth a venit aici s` achizi]ioneze o c`su]`, inten]ionând s` renun]e la slujba de agent de publicitate, la o firm` cam ca a noastr`. A cump`rat Crooked House, situat` \n spatele casei parohiale, unde locuiesc acum unchiul ei [i unchiul lui Dougal. Când activitatea de la parohie o cople[e[te, sau când are de respectat un termen limit`, se retrage la Crooked House, cât timp copii sunt la [coal`. Credunc`cuplu Dougal intermediat vânzarea – Sunt atâta de dr`gu], \ncât e clarpropriet`]ii. c`-i une[te o dragoste adev`rat`. Sper c`-i a[a. Felul \n care Elspeth \i tratez` pe nepo]ii lui Dougal de parc` ar fi copiii ei \]i merge la inim`. Barnabas \i cuprinsese um`rul gol, ajutând-o s` dep`[easc` ni[te por]iuni de drum accidentat. Atingerea \i alung` alte gânduri. El izbucni \ntr-un hohot zgomotos de râs. – S-o rogi pe Elspeth s`-]i povesteasc`. Doar ea te poate l`muri. |]i aminte[ti drumul spre Liberty Hill, pe lâng` care tocmai am trecut? Ei bine, Dougal, un presupus sobru reprezentant al clerului, s-a \ndr`gostit dintr-o privire [i, cu prima ocazie, a cerut-o \n c`s`torie, acolo sus, dup` slujba de sear`. Dar i-au trebuit mai multe luni pân` s-o câ[tige. Ea credea c` nu-i potrivit` ca nevast` de preot.
98
DEBORAHSMITH
– Elspeth? Ah, glume[ti. Este ideal`! – Desigur. E bine [tiut, a[a c` nu dezv`luiesc nici un secret … nimeni n-ar trebui s` cread` c` va avea parte de un drum pres`rat cu flori, al`turi de perechea ideal`. – Nu. Uneori, vezi oameni aparent lipsi]i de griji, c`rora s-ar p`rea c` nu le lipse[te nimic, favoriza]i ai sor]ii, [i afli c` sunt chinui]i de cine [tie ce nelini[ti. Barnabas, devenim prea profunzi. S` ne revenim. *** Nimeni n-ar fi crezut c` Elspeth [i Dougal, dup` o zi atât de schimb`toare, mai puteau fi a[a bine dispu[i. Trecuser` prin toat` gama de emo]ii. O \nmormântare, o cununie, câteva vizite la patul bolnavilor [i ni[te repro[uri meschine adresate prin telefon, c` Elspeth \l ]inea departe pe Dougal de cei care aveau cu adev`rat nevoie de el [i c` n-ar trebui s` permit` celor f`r` minte s`-i irosesc` timpul [i energia, \n detrimentul celor mai merituo[i, care ar fi avut tot dreptul. Dougal le povesti pe scurt [i apoi spuse: – Elspeth vine imediat. M` bucur c` sunte]i aici. Are nevoie de pu]in` lini[te. |ntotdeauna plânge al`turi de cei \ndurera]i [i se bucur` al`turi de cei ferici]i,dedar esteaunei dificilc`s`torii. s` treci Copiii, de la \nmormântarea unui copil drag, la starea spirit to]i patru, \[i petrec noaptea la Crooked House, \mpreun` cu unchii, care le-aud`ruit un joc nou [i complicat, cu zaruri. Mai bine s` se chinuiasc` Ben [i Timothy s`-i \nve]e. Noi suntem \ntotdeauna \ntrerup]i [i asta-i frustrant pentru cei mici, cu toate c`-i \nva]` c` ceilal]i trebuie s` aib` prioritate. Sufrageria casei parohiale era imens`, cu mobil` solid`, \ns` ponosit`, iar pe pere]i atârnau ni[te peisaje locale, mai ales din zona Lake County, pictate \n ulei de c`tre Dougal. Bine\n]eles, peste tot erau c`r]i. U[ile duble de la cap`tul \nc`perii erau deschise spre o teras` larg`, unde r`maser` pân` la apari]ia lunii. Intrând \n cas`, Priscilla fu surprins` când Barnabas abord` direct subiectul \ntreprinderii lor comune. El zâmbi.
S U R P R I ZA
99
– Priscilla nu [tia c` am de gând s` discut problema. Cred c` cele vreo dou`sprezece romane pe care le-ai publicat, Elspeth, o fac s` se simt` pl`cea ne vizita]i la caban` \ntr-o zicritici când lucr`m,\ncep`toare. pentru c`Mi-ar sunte]i ceis`mai \n m`sur` s` aduce]i pertinente. Ochii verzi ai lui Elspeth, pu[i \n valoare de materialul negru [i verde-smarald al fustei, scânteiar`. – Barnabas, asta \nseamn` c` \n sfâr[it te-ai hot`rât s`-]i pui \n valoare talentul? Ai ascultat prea mult de con[tiinciozitate, servindu-]i clien]ii [i ajutându-]i tat`l. Este un om minunat [i-i foarte recunosc`tor c` ai preluat afacerea de familie, dar munca \]i fur` tot timpul [i asta nu-mi place. Priscilla, sper c` \n]elegi c`, \n cel prive[te pe acest om, ai realizat o minune. A fost nobil din parte-]i s-o la[i pe m`tu[` s`-]i sufle secretara, Barnabas, dar s-ar p`rea c` acum culegi roade mult mai bogate. Barnabas avea un comportament expansiv [i ar fi putut da \n vileag \ntreaga poveste, iar asta ar fi aruncat asupra ei o lumin` nu prea favorabil`. Se lini[ti imediat, c`ci el \i alung` temerile. |i f`cu cu ochiul [i spuse: – N-am s` v` spun toat` povestea, dar când s-a angajat la Rosina, habar n-avea c`-mi este m`tu[`. M` cuno[tea numai ca domnul Peter Lockhart. [ti]i foarte c` mereu s-o \nfrânez pe flu[turaticaProbabil, mea m`tu[` [i c`, bine din cauza asta, \ncerc m` nume[te „oribilul Barnabas“. Ei bine, am rugat-o pe Priscilla s` duc` personal formularele pentru Societatea Horticol` [i am profitat de ocazie s`-i trimit o scrisoare Rosinei – [i aceea a fost seara \n care le-ai g`sit c`zute din copac, Dougal. Priscilla era pe punctul de a pleca \n concediu [i se hot`râse s` demisioneze ca s`-[i fac` timp pentru scris. Ascultând de un impuls de moment, s-a decis s-o ajute pe Rosina s` aib` grij` de copii … apoi, când mi-am vizitat m`tu[a, sup`rat foc fiindc` devansaser` venirea copiilor f`r` s`-mi spun`, am constatat c` prietena-model care-i s`rise-n ajutor nu era alta decât secretara mea! Pe scrisoarea de demisie completase adresa din Dunedin. A[a c` parc` am fi picat din nori!
100
DEBORAHSMITH
– |mi dau seama, aprob` Elspeth, chicotind la imaginea confrunt`rii, fiindc` am p`]it exact acela[i lucru. Am renun]at la serviciul care-l aveamo\nprivire nord, cacomplice s` m` apuc scris. |nm-am loc detrezit asta, continu`,pearuncându-i luideDougal, gospodin` la parohie, având pe cap [i nepo]ii lui Dougal, precum [i unchiul. Probabil c` suntem ni[te neghioabe, Priscilla. Nu-i a[a c` sunt ni[te noroco[i? – P`i … se bâlbâi Priscilla, ro[ie \n obraji [i fericit` c` lumina era destul de slab`. Nu este chiar aceea[i situa]ie. Barnabas [i cu mine nu suntem decât parteneri de lucru. |[i reveni pu]in [i continu` cu mai mult tupeu. Cel pu]in n-am ajuns s`-i [i g`tesc. Barnabas trecu peste replic`. Timpul p`rea s` zboare. Pe drumul de \ntoarcere vorbir` pu]in. Se sim]ea cuprins` de o mul]umire atât de deplin` cum nu mai sim]ise vreodat`. |[i d`dea seama c` e o senza]ie trec`toare, dar noaptea aceea \i va r`mâne mereu \n memorie. Era fericit` la bra]ul lui, dar când p`trunser` pe aleea m`rginit` de fucsii [i \ntunecat` – din cauza lunii care, dup` ce o vreme se jucase de-a ascunselea cu norii, acum disp`ruse complet – constat` c` mâna lui devenise mai \ndr`znea]`. Ah, ce ciudat, la un comerciant, s`-i poat` sim]i b`t`turile din palm`. |i \mp`rt`[i constatarea, ad`ugând: – Mult timp n-am [tiut c` e[ti [i fermier cu jum`tate de norm`, totu[i, ai degete de artist. El nu-i r`spunse imediat. |n lumina slab` a l`mpii aprinse, l`sat` pe verand` de Rosina, \i z`rea conturul chipului, cu b`rbia p`trat` [i pome]ii \nal]i. Degetele lui le strânser` pe ale ei. – Personalitatea mea a beneficiat cel mai mult de pe urma ta, [efa. Ani de zile m-am str`duit s` fiu un urma[ de succes pentru afacerea de familie. Sim]eam c` era responsabilitatea mea. Ah, cât de \ngâmfat par! – Nu fi ridicol. Nu-i obligatoriu s` desconsider`m lucrurile astea. N-ai s` te lauzi cu asta, dar \n seara asta am discutat destul de profund, atât \ntre noi, cât [i cu familia MacNab. Continu`, Peter Barnabas Lockhart. – Dar misiunea asta, la care ne-am \nh`mat, desc`tu[eaz` \n mine ceva ce era pe cale s` fie \n`bu[it. N-am s`-mi neglijez cealalt`
S U R P R I ZA
101
preocupare. Le-o datorez celor care-[i câ[tig` pâinea la magazin. De fapt, probabil c` m` voi descurca mai bine, dac` scap de frustrare. Dar spuneai traiulpeaici [i scrisulca]i-au deschisMi-a noi perspective [i simt fel. – S-oc`lu`m Melisande exemplu. repro[at mereu c` lan-a[ avea ambi]ii, fiindc` nu profit de majoritatea ocaziilor care se ivesc; c`, \ntr-o pozi]ie ca a mea, a[ putea c`l`tori mai mult. Uneori sunt constrâns s-o fac, dar de \ndat` ce-mi \ndeplinesc \ns`rcin`rile, m` gr`besc s` revin acas`. Spune c` asemenea ocazii nu trebuie ratate, anumi]i oameni [i contractele semnate putându-mi dubla cifra de afaceri cu u[urin]`. Eu \ns` nu urm`resc a[a ceva. |mi place s` cred c` \n zilele noastre exist` \nc` loc pentru \ntreprinderi familiale, c` pot re]ine toate numele angaja]ilor. |ncepu s` râd`. M` \ntreb ce p`rere ar avea despre asta … ambi]ia de-a deveni ilustrator de c`r]i pentru copii. Pe Melisande o atrag afacerile pe picior mare [i banii mul]i. Priscilla sim]i nevoia s` \ntrebe: – Când va afla, ceea ce este foarte probabil s` se \ntâmple, cum te va afecta p`rerea ei? – Cum? – Ai s`-i permi]i s` te descurajeze? – A[a crezi? – Sper c` nu. Nu doar pentru c` este grozav s` beneficiez de pe urma unui ilustrator de …? calibrul t`u, dar [i fiindc` … – Continu`. Fiindc` – … ar \nsemna s` se piard` un talent, iar Biblia con]ine unele aprecieri aspre \n aceast` privin]`. – Ei bine, este un motiv valabil. Totu[i, speram ceva mai intim, referitor la persoana mea. Ea ezit`, apoi r`spunse: – Prima [i cea mai important` cauz` este c`-]i doresc binele, c` vreau s`-]i \mpline[ti visele din tinere]e. Sunetul emis de el n-ar fi putut fi interpretat decât ca o manifestare a satisfac]iei. – |]i mul]umesc. Speram s` aud a[a ceva. Ezit` din nou, apoi spuse:
102
DEBORAHSMITH
– Barnabas, sper s` nu-]i \nchipui c` \ncerc s-o discreditez pe Melisande. Simt doar c` trebuie s`-]i cultivi darul. Poate c` ea nu \n]elege de mult ar \nsemna asta pentru tine, sau pentru genera]ii \ntregi decâtcopii. – N-avea grij`. Melisande nu-i vinovat` – are limitele ei, vreau s` spun. A fost educat` s` aprecieze toate lucrurile numai \n termeni de valoare b`neasc`. Este criminal s` insufli copiilor asemenea concep]ii. Din p`cate, Melisande a luat-o pe o cale diferit`. Ar putea p`rea ciudat… dar pentru ea a fost un noroc. Via]a nu mai avea nici o \nsemn`tate, când s-a angajat la spital [i a ajuns \n contact cu oameni care tr`iau \n condi]ii precare [i sufereau de afec]iuni grave, dar erau capabili \nc` s` se bucure de via]`, s` lupte cu moartea, astfel c` scara ei de valori a \nceput s` se modifice. Asta nu \nseamn` c` vreau s` afle despre \ncercarea noastr`, deocamdat`. Ai priceput ceva? – Da. Cred c` e o atitudine \n]eleapt`. Ah, Barnabas, simt c` \n sfâr[it, cu ajutorul t`u, voi reu[i s` p`trund \n lumea aceea la care visez de atâta vreme … magica \ntruchipare a gândurilor, \mbr`când form` de cuvinte [i desene, care se pun \n valoare reciproc. Realitatea dinainte de Cr`ciun – slujba de secretar` [i apartamentul \n care locuiam – pare pierdut` \n negura timpului. M` cutremur când m` gândesc c`,minunata dac` nu m` trimiteai cu scrisorile, a[ fi pierdut ocazia de a cunoa[te Fair-acre Valley. – Simt acela[i lucru, replic` el, zâmbind. Ajunseser` \n apropierea locului unde-[i l`sase el ma[ina. – N-ar fi bine s` mai pierdem vremea. Ai drum lung pân` la Tyne Hill, dincolo de Dunedin. S-a f`cut târziu. Vom mai avea ocazia s` vorbim. Acum trebuie s` pleci. – Da, dar mai \ntâi … ai face bine s` vii la umbr`, Priscilla. N-a[ exclude posibilitatea ca Rosiuna, binecuvântat` fie-i firea romantic`, s` ne pândeasc` de la fereastr` [i cine [tie ce concluzii ar fi \n stare s` trag`. O trase aproape [i o s`rut`. Momentul era pur [i simplu magic. Nu [tia ce sim]ise Barnabas Lockhart. Probabil doar pl`cerea fugar` a
S U R P R I ZA
103
clipei. Ultima lui remarc` era clar`. O declara]ie cât se poate de transparent`, un avertisment c` nu trebuia s`-l ia prea \n serios. Pe când \ic`d`dea spuse: – Poate ni sedrumul, poate ea ierta purtarea. Continu`m s` fim sub influen]a muncii incitante pe care o \nf`ptuim. Am permis \mprejur`rilor s` ni se suie la cap. Cople[itor, nu-i a[a? … gr`dina ca de poveste, luna, trandafirii. S` revenim cu picioarele pe p`mânt, Barnabas. Suntem doar parteneri de lucru. Noapte bun`! *** Zilele minunate continuar` s` se succead`. Luna martie veni \nso]it` de recoltele bogate ale câmpurilor, iar pe vârful colinei Liberty Hill, mai pu]in protejat decât vâlcelele de dedesubt, frunzele plopilor \ncepuser` s` \ng`lbeneasc`, iar scoru[ii c`p`taser` o nuan]` ro[cat`. |n gr`dina Rosinei, florile de toamn`, albe, roz, sau portocalii, p`reau s` se fi \ncolonat de-a lungul bordurilor. Petuniile, g`lbenelele [i geraniumul se luau la \ntrecere s` expun` cele mai vii nuan]e, panselele \[i i]eau florile purpurii din fiecare cr`p`tur` a p`mântului, daliile \ncepuser` s` se ofileasc`, iar bobocii crizantemelor prinseser` s` se \ngra[e. Pân`datorat` [i gr`dina de legume, avea frumuse]e aparte, tulpinilor \nalte defrecvent porumb,udat`, ro[iilor de olâng` gard [i c`p`]ânilor de salat` verde. Priscilla avea senza]ia c` le vede pe toate prin ochii de artist ai lui Barnabas. Acum pricepea de ce, la nevoie, \l putea \nlocui cu succes pe decoratorul de vitrin`. |n b`trâna livad`, copiii se bucurau de timpul de joac`, mâncând renglote, nectarine [i mere, culese direct din pom. Era mereu ocupat`, cu gospod`ria, sp`lând, cârpind [i g`tind, dar reu[ea s` se bucure de pu]inele ceasuri pe care Barnabas reu[ea s` le petreac` departe de magazin, lucrând \mpreun` la carte. – |n mod ciudat, spunea Barnabas, oriunde m-a[ afla, \mi vin \n minte aventurile Ambrosinei. Am f`cut o obsesie. Dar e o senza]ie fascinant` s` [tii c` ai la \ndemân` atât material. Foile pe care mi le-ai
104
DEBORAHSMITH
dat acas` cu dou` zile \n urm` mi-au provocat accese de veselie. Citeam \n pat, pe la unu noaptea, iar doamna Forsythe s-a trezit s` vad` ce naiba se \ntâmpl`. Uitasem acomplet cât era ceasul. cote]ului de p`s`ri al lui Elspeth fost irezistibil`. MereuDescrierea uit c` \n scenariu Elspeth se nume[te Morag. – M` dau \n vânt dup` ea, declar` Priscilla. De fiecare dat` când m` gândesc la faptul c` nu se credea apt` s` devin` so]ie de pastor, \ncep s` chicotesc. Ieri, mi-a povestit \ntreaga p`]anie. – Dougal n-a ]inut seama de asta. Mi-a spus cândva c` pentru el era foarte clar cu cine avea de-a face. Era, dup` spusele unchiului lui, tare ca stânca [i ne\ncovoiat` ca o sabie. A iubit-o mereu, chiar dac` era con[tient c` \n trecutul ei exist` [i evenimente mai pu]in ortodoxe. – ~sta este visul oric`rei femei. S` fie iubit` necondi]ionat… – Adic`? – |n ciuda tuturor imperfec]iunilor, cred. Chiar dac` provoac` ne\ncredere. O privi p`trunz`tor, iar ea sim]i c` ro[e[te. – Asta este valabil nu doar \n rela]iile dintre un b`rbat [i o femeie, Barnabas, ci [i \n cazul prieteniilor. Lipsa de \ncredere le submineaz` deopotriv`. – Intona]ia ta \mi d` de \n]eles c` e[ti sup`rat`. Recunosc, m-a deranjat c` mi-ai turnat Dar povestea cu plecarea la Christchurch. De fapt, eram furios la culme. de atunci, am \nceput s` te cunosc, am \n]eles c` aveai motive [i cu toate c` din când \n când mai sunt bântuit de \ndoieli, acum am \ncredere \n tine. Am observat cum te por]i cu Rosina [i copiii, cum munce[ti pentru un salariu mult mai mic, a[a c` suspiciunea ar fi deplasat`. Fu r`spl`rit cu un zâmbet larg, \nso]it de sclipirile ochilor. – |]i mul]umesc, Barnabas. E mai pl`cut s` inspiri \ncredere ca urmare a intui]iei, decât dup` o explica]ie. Dac` a[ putea da timpul \napoi, a[ ac]iona cu totul altfel. }i-a[ scrie s` te anun] c` m-am r`zgândit \n privin]a plec`rii \n nord, c` am fost angajat` de o femeie vârstnic` s-o ajut s` aib` grij` de ni[te copii, a[a c`-mi dau demisia. |n cazul acesta, numele [i adresa Rosinei ar fi ap`rut, m-ai fi sunat la
S U R P R I ZA
105
telefon, dezv`luindu-mi c` din \ntâmplare e vorba de m`tu[a ta. {i probabil ]i-ai fi dat silin]a s` m` faci s` renun], nu-i a[a? Fiindc` nu voiai ca Rosina s` fie \ncurajat`. Dar n-ar mai fi ap`rut motive de ne\ncredere. – Corect. Ai s`-mi spui vreodat` despre ce a fost vorba? Ea cuget`, con[tient` c` era observat` cu aten]ie. – P`i, dac` va veni vremea s` pot discuta deschis subiectul, \]i voi spune cu pl`cere. Un surâs \i ridic` col]urile gurii. |i venise \n minte c` singura condi]ie de a-i dezv`luit adev`rul era s` \nceap` s-o \ndr`geasc`, iar [ansele erau aproape inexistente. Nimic mai mult decât un vis. Fiindc` exista [i Melisande, iar Barnabas \i d`duse de \n]eles cu tact, noaptea trecut`, c` nu dorea ca Rosina s` fie la curent cu aparenta lor intimitate. El se \ncrunt`. Priscilla adoptase un aer vis`tor, de pac` ar fi tânjit dup` ceva imposibil de ob]inut. Spuse: – Ei bine, s` ne vedem de treab`. Problema este c`, atunci când ai de-a face cu povestiri pentru copii, care inevitabil provoac` nostalgie, exist` tendin]a de a deveni sentimental. – Tu ai fost cel care a deviat de la subiect, atingând aspecte intime. Mi-ar conveni de minune s` ne concentr`m numai la lucru. – Nu, Priscilla. Nu vreau s` te superi pe mine. |n momentul `sta m` simt un cer[etor mine. Amcadevenit … cu toane. Nu prea \n]eleg ce se petrece cu – Ce ai devenit? \ntreb` ea, atent`. – M` macin` tot soiul de conflicte interioare. Sunt sentimente cu care m` confrunt pentru prima oar` \n via]`, a[a c` fii \n]eleg`toare. Pleoapele ei coborâr` peste ochii de culoarea alunei, astfel c` Barnabas nu-i putu descifra expresia. N-avea de unde s` [tie c` i-ar fi pl`cut s`-l roage s`-i povesteasc` tot. Dar nu, era interzis. |n loc de asta, spuse: – Am p`]it la fel, Barnabas. Tot anul am avut parte numai de asemenea conflicte interioare. Dar se pare c` timpul le rezolv` pe toate. Poate c` te va ajuta [i pe tine. |[i privea \ncruntat creionul.
106
DEBORAHSMITH
– Posibil. E vorba de rela]iile cu al]i oameni. Nu prea am r`bdare, totu[i, de[i mi-a[ dori s` pot pune lucrurile la punct f`r` \ntârziere, instinctul m` avertizeae` nu-i bine m`instinctul pripesc. te \ndeamn` s` – Nu [tiu despre ce-ic`vorba, dar s` dac` a[tep]i, \n locul t`u i-a[ da ascultare. El zâmbi strâmb. – De sfatul `sta m` temeam. Dar egoismul m` \mpinge s` m` \ntreb de ce s` nu ac]ionez imediat. – M` pui \n \ncurc`tur`, Barbabas! Sunt \n cea]`. A[ prefera s` nu-]i fi spus nici o vorb` – a fost o prostie. Uit`-mi cuvintele. |ncrede-te \n propria judecat`. – A[a voi face, aprob` el. N-ar fi trebuit s` aduc vorba despre asta. S` revenim la Ambrosina. |n universul ei populat de m`g`ru[i [i arici, de trifoi ro[u [i de porniri aventuroase. Cu cât \naint`m cu lucrul, cu atât sunt mai convins c` vom avea succes, Priscilla. – Am dat lovitura. – A[a-i. Ce evolu]ie ciudat`! M` opuneam ca Rosina sa aiba grij` de copiii familiei Darfield, dar \n cazul acesta nu s-ar mai fi \ntâmplat nimic. Ai fi plecat \n nord s`-]i petreci vacan]a [i s`-]i cau]i ceva de lucru. Ce surprize ciudate ne rezerv` uneori soarta! Priscilla chicoti. ziua când ai coborât din ma[in`, m-amdac` preaargândit la a[a ceva.– |n Sim]eam doar c` era mult mai r`unudecât fi ap`rut pomposul, prosperul [i umflatul Barnabas la care m` a[teptam. Eram preg`tit` s` \ntâlnesc o persoan` necioplit`, care nu suport` copiii. |mi d`dusem seama c` Rosina \i iubea atât de mult, \ncât era normal s` stea la ea. Eram dispus` s` m` lupt cu nepotul cel autoritar, dar dup` ce situa]ia s-a mai lini[tit, m-am bucurat c` a fost vorba de tine. – De ce? Nu se schimbase nimic. – Lucrând mai mult de un an \mpreun`, te cuno[team suficient ca s` \n]eleg c` nu te-a mânat decât grija pentru Rosina, explic` ea, ro[ind. Figura lui Barnabas arbor` o surpriz` comic`.
S U R P R I ZA
107
– Da, m` cuno[teai destul de bine. |n]elegeai c` exasperarea cauzat` de plecarea lui Zillah f`cea parte din sentimentul meu – cum s`-l definesc?puternic`, – disperarea care constat genero[i, cu personalitate se las`cuexploata]i de ceic`maiceislabi, ajutându-i s` devin` [i mai nevolnici. Rosina s-a descurcat toat` via]a. Dar sim]eam c`, la vârsta ei, merit` s` se odihneasc`. Zillah m` dezam`gise. N-o crezusem capabil` s`-[i p`r`seasc` astfel copiii. Priscilla se hot`r\ s`-i deschid` ochii. – Barnabas, s` [tii c` Rosina nu ]i-a spus tot adev`rul. Zillah i-a explicat motivul pentru care era a[a important s`-l \nso]easc` pe Keith. Chiar el a rugat-o, iar motivul invocat nu putea fi desconsiderat. Rosina n-ar fi p`strat secretul fa]` de tine, dac` n-ai fi fost atât de legat de Melisande, care laarealte prieteni N-apune vrut s` ca secretul s` ajung` urechi.comuni Bârfa cu i-arKeith. fi putut \n ri[te pericol mariajul, adic` nu doar fericirea ei, ci [i situa]ia copiilor. Ace[tia au nevoie de ambii p`rin]i. Acum te cunosc suficient de bine ca s` fiu convins` c` nu-i vei spune Melisandei. Iat` cum st` treaba. – N-am s` m` sup`r pe m`tu[`-mea fiindc` n-a avut \ncredere \n mine. Era o situa]ie delicat`, dar \]i mul]umesc c` m-ai pus la curent. N-am s` te dau de gol fa]` de Rosina. |n vreme ce se \ndreptau spre cas`, ca s` prânzeasc` \mpreun` cu Rosina, Priscilla sim]ea c` rela]ia lor intrase \ntr-o faz` nou`. |nainte de a pleca la magazin, Barnabas spuse: – Mâine voi sta la magazin toat` ziua, a[a c` n-am s` te v`d. De fapt, nu cred c` am s` mai scap pân` miercurea viitoare. Melisande are weekend liber [i ne ducem la rudele ei din Cristchurch. Ne \ntoarcem luni seara, dar mar]i am o mul]ime de \ntâlniri de afaceri. Toat` str`lucirea zilei se estomp` la plecarea lui. Priscilla nu fu \n stare sa se \ntoarc` la lucru. Prefer` s` se ocupe de gr`din`, atacând activit`]i cu mare consum de energie fizic`. Rosina observ`, cu amuzament. Seara, \i spuse: probabil n-ai s` prea lucrezi \n lipsa s`-[i lui Barnabas, ce-ar– |ntrucât fi s`-]i invi]i sora,c`cumnatul [i \ntreaga familie petreac` weekend-ul aici? S-ar putea caza la caban` [i s-ar gospod`ri singuri. Ce p`rere ai?
108
DEBORAHSMITH
– Ar fi minunat, iar de ast` dat` nu se gândea la pl`cerea celorlal]i, ci la faptul c` societatea numeroas` \i va abate gândul de la Barnabas. Sau de la cele \n cursul dimine]ii. conflictele lui interioare… n-avea dediscutate gând s`-[i fr`mânte minteaDespre \n weekend. Poate c` se va decide s` le rezolve, \mpreun` cu Melisande. Iar `sta era un motiv de am`r`ciune. *** Propunerea Rosinei fusese binevenit`. Priscilla avea senza]ia c` ultima perioad` disp`ruse [i se \ntorseser` la zilele fericite dinainte, când Clarice \nc` nu abuza de sprijinul ei. Se schimbase vizibil. Era amuzant`, cum [i-o amintea din copil`rie, \nainte de a fi afectat` de r`sf`]ul unei mame excesiv de indulgente cu frumoasa ei copil`. Roger era exact omul care-i trebuia. Mai mult, Clarice era perfect con[tient`. |n vreme ce st`teau pe banca de lâng` piscin`, bronzându-se [i urm`rindu-l pe Roger care leg`na copiii pe rând, \i spuse Priscillei: – Treci printr-o schimbare, Priscilla. |ntotdeauna te-am considerat doar sora mea. Dar acum parc` ai fi c`p`tat mai mult` personalitate. Traiul aici, \ngrijirea acestor copii, \]i furnizeaz` cele mai depline satisfac]ii \ncercatemunca vreodat`, a[a? era menit` doars`-mi asigure – |ntr-adev`r, de nu-i secretar` existen]a. Simt c` abia acum am \nceput s` tr`iesc cu adev`rat. Am s` r`mân aici [i dup` \ntoarcerea lui Zillah Darfield, Clarice. Am \nceput s` scriu o carte pentru copii [i cred c` sunt pe drumul cel bun. Vreau s-o termin [i nimic nu se compar` cu lucrul \n caban`. Ochii alba[tri ai Claricei devenir` sobri. – Ar fi trebuit s-o faci mai de mult, dar mi-e team` c` m-am sprijinit prea mult pe tine dup` moartea lui Geoff. |ntotdeauna m-am sim]it imperfect`, \n compara]ie cu tine. Erai puternic`, st`pân` pe propria soart`, hot`rât`, \nc` din fraged` copil`rie. N-am avut niciodat` suficient` \ncredere \n mine, dar acum lucrurile s-au schimbat. Roger mi-a demonstrat ca sunt capabil` s` fac lucruri la care alt` dat` nici nu
S U R P R I ZA
109
m-a[ fi gândit. Fiindc` tu erai mereu disponibil`. Cel mai ciudat, continu` ea, este c`, dup` ce mama ne-a p`r`sit, Geoff a continuat s` m` Apoi, m` cândiubea, m-amdar rec`s`torit, credeamseama s` ias`c`cine [tiecocolo[easc`. ce. {tiam c` Roger uneori \minud`deam m` dispre]uia. Am exagerat pu]in, \ncercând s` cap`t mai mult` aten]ie. Am jucat teatru; nu te pretinde surprins`, surioar` mai mic`. Dar la un moment dat, m-am descoperit a[a cum eram. Ne-am certat. Roger mi-a spus c` el c`uta un tovar`[ de via]`, nu o plant` ag`]`toare [i c` le voi face r`u copiilor dup` cum aproape ]i-am distrus [i ]ie via]a. Spune-mi, Priscilla, ]i-am pricinuit nepl`ceri ireparabile, sau ai sc`pat la timp? Vreau s` zic, exista acel dulce Miles Standour [i, \n lipsa mea, probabil c` te-ai fi logodit cu el, dar sunt convins` c` a dat bir cu fugi]ii, v`zând câte ai pe cap. Râsul spontan al Priscillei fu foarte conving`tor. – Ah, Clarice, z`p`cito! Chiar eu i-am dat papucii. Era dr`gu], dar prea copil`ros. {i el c`uta sprijin. Nu era ceea ce mi-a[ fi dorit. – Ei bine, mul]umesc lui Dumnezeu. Dar \mi place fostul t`u [ef. ~sta da b`rbat. A venit s`-]i cunoasc` familia. Mi-am \nchipuit … Priscilla ridic` o mân`. – Stai a[a, surioar` mai mare! Doar fiindc` ]i-ai \nvins sl`biciunile, nu \nseamn` c` acum e[ti bun` de pe]itoare. Barnabas Lockhart mi-a fost [ef. cu Acum este nepotul care m-a angajat [i atâta tot. De Estefapt, practic logodit blonda cea mai celei \ncânt`toare, Melisande Drew. \[i petrec acest weekend la rudele ei din Christchurch, a[a c` las-o mai moale, draga mea. Nu te impacienta, Clarice, via]a nu \nseamn` numai c`s`torie, iar eu m` simt deja purtat` pe aripile succesului literar. Dac` va ap`rea un b`rbat potrivit, am s`-l consider un fel de supliment. Clarice \i cuprinse umerii [i o \mbr`]i[`. – A[a te vreau, micu]o. De acum \nainte, a[a vor sta lucrurile. Dar sunt totu[i dezam`git` de acest Barnabas. |ns`, dac` ai fi fost \ndr`gostit`, probabil c` n-ai fi p`r`sit firma Lockhart. Ah, Priscilla, m` simt mai plin` de via]` ca niciodat`. |n sfâr[it, m` simt la locul meu. Vreau s` lucrez ca sor` de caritate. Am [i frecventat ni[te cursuri … vai, Roger, fii atent!
110
DEBORAHSMITH
Se auzi o pârâitur` teribil` [i Roger disp`ru \ntr-un nor de pic`turi. Clarice s`ri \n picioare [i se arunc` \n ap`, ajungând imediat lâng` el, \n mijlocul piscinei. Priscilla sim]i \ncântat`. Bucuroas` c` acum rela]ia cu sora ei evoluase spresenormalitate. *** Miercuri diminea]` primi un mesaj prin intermediul ezitantei domni[oare Freeman. „Secretara domnului Lockhart m-a rugat s`-]i transmit c` dumnealui nu se va \ntoarce de la Christchurch decât s`pt`mâna viitoare.“ Priscilla \i comunic` noutatea Rosinei pe tonul cel mai normal de care fu \n stare, \n vreme ce aceasta transplanta \n gr`din` câteve fucsii tinere. Apoi se duse la Thistledown House [i lucr` dou` ore f`r` pauz` [i f`r` inspira]ie, dup` care rupse tot [i decise c` dup`-amiaz` se va mul]umi s` copieze pe curat o parte din ceea ce terminase \mpreun` cu Barnabas. Noua crea]ie n-ar fi meritat s` vad` lumina tiparului. Dougal [i Elspeth o luaser` pe Rosina la o expozi]ie de flori din Dunedin, a[a c` Priscilla r`m`sese singur` acas`. Profit` de ocazie pentru a face ceva demn de dispre] dar irezistibil … sun` la spital [i \ntreb`: „nu vreau s` vorbesc cu ea, dar n-a]i putea s`-mi spune]i ce program are domni[oara s`pt`mâna asta?“ R`spunsul suna exact Drew a[a cum se temuse: „Ah, domni[oara Drew este \n vacan]` la Christchurch [i n-o a[tept`m s` revin` pân` s`pt`mâna viitoare.“ Trebuia s` priceap` c` pl`cutele lor conversa]ii, cooperarea apropiat`, potrivirea de gusturi [i cele dou` s`rut`ri nu aveau nici o semnifica]ie. Va evita s` mai fac` plimb`ri sub clar de lun`, s`-i viziteze \mpreun` pe cei de la parohie, sau s`-l \nso]easc` la slujba de sear` de la St. Enoch, atunci când Barnabas \[i petrecea weekendul acolo. De dou` ori, duminica, Rosina pretinsese c` era prea obosit` ca s` mai mearg`. La un bazar din Fair-acre, o cunoscu pe mama lui Nerolie. Luar` ceaiul sub un umbrar de pânz`. Doamna Palmerston avea un p`r ro[u-
S U R P R I ZA
111
aprins – posibil semn de temperament vulcanic – ochi c`prui, o voce pl`cut` [i maniere impecabile. Totu[i, Priscilla r`m`sese \n gard`, amintindu-[i spusele fetei. Inevitabil, ajunser` s` discute despre copii. – Nerolie spune c` e[ti minunat`, declar` Judy Palmerston – mai atent` decât majoritatea mamelor. C` te joci cu ei, c` a]i \notat \mpreun` [i c`-i la[i s` te ajute când g`te[ti. Cred c` voia s`-mi scoat` ochii, fiindc` ieri m` gr`beam – p`rin]ii lui Rob \[i anun]aser` vizita, iar eu \ncercam s` umplu oalele, ca s` putem petrece \mpreun` cât mai mult` vreme. A[a c` n-am avut timp de ea. Priscilla izbucni \n râs. – Având \n vedere c` Rosina este \n putere, putem s` \mp`r]im corvezile. A[a c` n-ajung s` m` gr`besc cu g`titul ca s` m` apuc de c`lcat sau de pus aspiratorul. Uneori, mamelor le lipse[te timpul.
Capitolul 8 Noaptea târziu, telefonul \ncepu s` sune. Rosina se culcase de ceva vreme, dar Priscilla r`m`sese treaz`, incapabil` s` lase din mân` romanul poli]ist. R`spunse f`r` entuziasm. Barnabas fiind la Christchurch, era pu]in probabil s`-i aud` vocea drag` [i timbrat`, a[a c` nu-i p`sa cine sunase. |n clipa urm`toare, \n urechi \i r`sun` glasul lui. Surpriza o \mpiedic` s` ascund` semnele bucuriei pe care o \ncerca. – Ah, Barnabas, te-ai \ntors? – Nu, dar ]i-ar fi pl`cut, Priscilla? Luat` prin surprindere, ezit` s` r`spund`. El râse. – Spune-mi ce sim]i, Priscilla. Nu te mai ascunde \n propria carapace. Te-am \ntrebat dac` ]i-ar fi pl`cut s` fiu acas`? |n vocea lui st`ruia o not` de tachinare tandr`. – Da, abia a[tept s` continu`m s` lucr`m la carte. Sunt plin` de idei, dar am \nceput s` depind de schi]ele tale ca s`-mi antreneze inspira]ia. El chicoti a ne\ncredere. – Am spus s` dai drumul la tot ce ai pe suflet. ~sta este un motiv nesemnificativ de a dori \ntoarcerea unui b`rbat. |ncerc` s`-i abat` aten]ia. – Ce mai face Melisande? V-a]i sim]it bine la Christchurch? A]i avut vreme bun`? Glasul lui sun` batjocoritor.
S U R P R I ZA
113
– S` vedem … Unu – Melisande se simte minunat. Parc` ar fi ajuns \n rai. Niciodat` n-a fost mai frumoas`. De fapt, radioas`. Priscillei i se p`ru fost stropit` cu ap` \nghe]at`, dar el continu`: Doi –discu]ii ne-am sim]itc`caadracu la Christchurch – crize, izbucniri emo]ionale, familiale, decizii, decizii [i iar decizii! Dac` ar fi putut-o vedea, ar fi constatat c` Priscilla \[i mu[ca buza, strângând telefonul pân` ce \ncheieturile degetelor i se albiser`. Ce s` \nsemne? Crize? Decizii? Nu cumva, rela]ia lor, pân` acum l`sat` la voia \ntâmpl`rii, se rezolvase dintr-o dat`? Atunci de ce mai \ncepuse conversa]ia pe acel ton? Sau poate c` era atât de entuziasmat c` nu mai era con[tient ce spune? Un b`rbat ar fi putut reac]iona astfel când fata, care-l mai respinsese cândva, accepta \n sfâr[it s`-i fie so]ie! – Trei, vremea – cât se poate de capricioas`. O ironie! Primele câteva zile, când n-ar fi contat, a fost idilic`. Dar când ar fi fost important, ultimele dou` zile, ne-am trezit \nconjura]i de o cea]` dens`. S-ar fi putut lipsi de am`nunte, chiar dac` \ntrebase. Ce semnifica]ie avea vremea? La ce se referiser` deciziile acelea? Dac` el [i … Barnabas continu`: – Iat`-ne \n aeroport, de unde Melisande \ncerca s` ia avionul spre Londra, iar acesta era \nchis. Câteva clipe, nuspuse: reu[i s` aud` altceva decât ni[te pocnituri \n timpane. ApoiPriscilla Barnabas – Mai e[ti acolo? M` mai auzi? – Eu … eu … ah, mi se pare c` leg`tura s-a deteriorat. – Ai \n]eles ce ]i-am spus adineauri? – Nu sunt sigur`, r`spunse ea \ncercând s` par` deta[at`, se auzea cam slab. Ceva despre Melisande care urma s` plece la Londra. Dar asta nu fusese \n program, nu-i a[a? – Nu. Voiam s` las [tirea asta pentru când m` voi \ntoarce, dar am dat de telefon [i m-am trezit formând num`rul. Mai trebuie s` stau câteva zile. Melisande a trecut prin momente dificile \n ultimii trei ani, Priscilla. Nici nu-]i poate trece prin minte cât de grele. Trebuie s` r`mân` \ntre noi. N-am s` v` povestesc decât ]ie [i Rosinei. S-a
114
DEBORAHSMITH
\ndr`gostit lulea de un chirurg, dar nu avea speran]e. |nainte de asta ne \mprietenisem – un soi de amici]ie f`r` pasiune, ne ]ineam doar companie unul Am a[a ruptcum leg`tura. Melisande \ndr`gostit de altcineva, darceluilalt. nu a mers sperase. Apoi l-as-acunoscut pa Donald. So]ia lui z`cea la pat de ani de zile. Poate c` pare u[uratic`, dar s` [tii c` Melisande are principii morale stricte. Nu s-a l`sat atras` \ntr-o astfel de leg`tur`, \n ciuda milei [i a dorin]ei de a-l ajuta cumva. Lucra atât de aproape de el \ncât \i era fric` s` nu se dea de gol, a[a c` am fost de acord s-o \nso]esc peste tot, ca s` \ndep`rtez b`nuielile. I-am admirat. Meritau o medalie. |n cele din urm`, el a considerat c` Melisande era pus` \ntr-o situa]ie incorect`, c`-[i irosea via]a. A acceptat un post \n Anglia, acordându-i [i oarecare [anse de revenire so]iei, \ntr-o clinic` din apropiere. Un an, s-a sim]it ceva mai bine, dar nu s-a vindecat. Cu câteva luni \n urm`, a murit. Au stabilit s` se \ntâlneasc` la sfâr[itul anului aici, \n Noua Zeeland`. Dar pe când eram la Christchurch, Donald a sunat-o. Se sim]ea atât de singur, \ncât a rugat-o s` vin` imediat. P`rin]ii ei au fost \ncânta]i. O cam r`sf`]aser` \n copil`rie, iar asta – faptul c` iubea un b`rbat \nsurat – era gata-gata s`-i omoare. Dup` mine, era p`cat s` nu asiste la c`s`toria lor, a[a c` i-am convins s` plece \mpreun`. Tat`l ei lucreaz` \n acela[i domeniu cu mine, numai c` se ocup` de lân`, a[a c` am reu[it s`-l ajut s`-[i rezolve problemele. Din cauzaErau astagata am \ntârziat. Le-am rezerv`ri, iar ei aveau deja pa[apoarte. de plecare cândf`cut s-a l`sat cea]a asta. Totu[i, ast`zi au plecat la Auckland. Acum zece minute, m-a sunat Melisande s`-mi spun` c` urmau s` decoleze imediat. |n curând, vor fi \n drum spre Honolulu, iar eu voi fi sc`pat de griji. Am avut o senza]ie minunat` s`-i v`d pe cei trei plecând ferici]i din aeroportul Harewood. O fericire similar` sim]ea [i Priscilla. Dar nu-[i putea permite s` spere prea mult. Ei bine … m`car erau pe aceea[i lungime de und`, le pl`ceau acelea[i lucruri, urmau s` publice o carte \mpreun` … poate c` speran]ele n-ar fi fost prea deplasate. – |nc` stau \n casa lor de pe Cashmere Hills, relu` Barnabas. N-au vrut s-o lase complet neocupat`, a[a c` au \nchiriat-o, dar locatarii
S U R P R I ZA
115
sosesc abia duminic`. Trebuie s`-i a[tept, s`-i ajut s` se instaleze [i s`-i pun s` semneze un contract. Revin acas` peste trei zile. Am mai sc`pat Dar tu,Cu ce r`suflarea ai mai f`cut? Nu de [tiaocecomplica]ie. i-ar putea spune. \ntret`iat`, replic`: – Ce s` fac? La ce te referi? Nu consideram c` via]a mea ar fi complicat`. Cel pu]in, de când am venit la Jesmond Dane. M-am sim]it foarte … ah, cum s`-]i explic? … sc`pat` de t`r`boi. Se gândea la faptul c` sc`pase de grijile surorii. Clarice [i copiii erau acum exclusiv responsabilitatea lui Roger. – Lini[tit`? repet` el, pe gânduri. Da, e un mod de a spune. Adic`, ai sc`pat de leg`turile trecutului? – |ntr-adev`r. Ah, ce mult ar fi dorit ca discu]ia asta s` nu fie purtat` de s`-i la asemenea distan]`! Ar fi fe]ei. preferat s` se afle fa]` \n fa]`, astfel \ncât poat` observa expresia – Este un bun \nceput, Priscilla, declar` el, râzând. Ast`-noapte, \nainte de culcare, ]i-am scris, dar n-am mai trimis scrisoarea. M-am l`sat luat de val [i am mers prea departe. Ar fi mai bine s`-]i povestesc con]inutul prin viu grai – \n felul acesta, r`mâne mult mai pu]in loc de interpret`ri gre[ite. Ascult`-m`, cel mai r`u este c` n-am s` te pot vedea imediat dup` ce m` \ntorc, adic` luni. Voi pleca din Christchurch devreme, dar va trebui s` m` duc direct la magazin. Nu m` preg`tisem pentru o lips` atât de \ndelungat` [i am fost obligat s` ]in leg`tura prin telefon. Au p`strat anun]urile publicitare pentru ziarul de diminea]`, s` le v`d, s` le aprob [i abia apoi s` le trimit la Times, apoi va trebui s` m` ocup de stocul de marf` pentru turi[tii de mar]i. Dar seara, dup` ce se va termina cu agita]ia zilei, am s` vin s` te v`d. Sper c` n-ai s`-]i faci alt program pentru seara de mar]i? – F`r` \ndoial`. Va fi foarte u[or. Acum, \mi petrec timpul lucrând cât mai mult la Ambrosina. Trebuie s` \nchid, Barnabas. Convorbirea asta o s` te coste o avere. – Nu-mi pas`, chiar dac` nu-i exact ceea ce-mi doream. Aici este o noapte superb`. |n fa]a ochilor, câmpia se \ntinde \ntregul Christchurch. Lumina luniipeface s` se Canterbury, z`reasc` z`pezile de pe crestele Alpilor sudici, ca o dung` argintie. Este magnific. Ar trebui s` po]i vedea cu ochii t`i.
116
DEBORAHSMITH
– Pentru mine este arhisuficient micul [es Taieri. Mult mai intim, cu mun]ii Maungatuas r`s`rind parc` din mijlocul gr`dinii Rosinei. Noapte somnauzit u[or!vocea. Noapte bun`, Priscilla. – A[abun`, va fi,Barnabas, acum c` ]i-am R`mase locului, buim`cit`, \ncercând s`-[i aminteasc` fiecare vorb` [i visând la posibilele semnifica]ii. Apoi \[i permise un acces de veselie, c`ci, f`r` discu]ie, conversa]ia fusese plin` de c`ldur` [i de promisiuni de fericire. Cu toat` distan]a, se sim]ise de parc` degetele ei le-ar fi atins pe ale lui. De ce s` nu viseze? Se chinuise destul atunci când \l credea de neatins. Prin fereastra \nc` deschis`, \n camer` p`trundeau miresmele gr`dinii: r`[ini aromatice, ment`, lavand`, rezed` [i trandafiri … acele parfumuri aveau s`-i \ncânte noapte de noapte, pe Barnabas [i pe ea. {i visul Rosinei se va fi \mplinit, iar ea se va muta la Thistledown House. Aproape, dar destul de departe; Rosina era foarte \n]eleapt`. Copiii lor, ai ei [i ai lui Barnabas, se vor juca pe scara de la intrare, vor mângâia figurinele \mbr`cate \n mu[chi, \[i vor da drumul pe balustrada interioar`, se vor c`]`ra \n Wellingtonia [i se vor da \n leag`n. *** Priscilla [tia c` nu trebuie s` se dea de gol \n fa]a Rosinei. A doua zi se feri s`-i spun` altceva, \n afar` de nout`]ile transmise de Barnabas, privind apropiatul m`riti[ al Melisandei [i data probabil` a revenirii lui. Rosina fu vizibil bucuroas`. – |ntotdeauna s-a purtat excesiv de cavalere[te cu Melisande. Nu te sup`ra, dar de[i a crescut \n ochii mei, totu[i, s-a folosit de el [i nu i-a p`sat nici o clip` de impresia pe care o f`ceau asupra celorlal]i. Priscilla spuse \ncet: – Poate c` lui i-a fost greu, dar Melisande este vanitoas`, iar mândria ne \mpinge la cele mai ciudate ac]iuni. Dac` s-ar fi cunoscut
S U R P R I ZA
117
din copil`rie, i-ar fi intrat \n sânge s-o sprijine mereu. Sim]ea nevoia s` afle am`nunte. Cândva, mi-ai spus c` l-a p`r`sit. A suferit din cauza asta?– Nu, r`spunse Rosina, râzând, din cauza asta nu voiam s`-i v`d \ncurcându-se din nou. {tiu c` este frumoas`, genul care atrage privirile b`rba]ilor, dar Barnabas n-a fost nicioidat` mort dup` ea. Nu conteaz` c` se cunosc de o via]`. Eu [i Manuel ne-am cunoscut de când aveam [apte ani, dar \ntre noi a existat mereu un fel de magie. O scânteie vital`. Din cauza ei, po]i vedea oameni foarte diferi]i reu[ind mariaje perfecte. Apoi ceva nedefinit, care \l atrage pe partener, dar care n-a existat niciodat` \ntre Melisande [i Barnabas. Priscilei \i veni greu s` nu cânte de fericire, \n vreme ce-[i rezolva \ns`rcin`rile zilnice. M`tur`, [terse praful, prepar` mâncarea [i lucr` \n gr`din` ca o apucat`. Ast`zi, trebuia s` se declare mul]umit` cu bucuria pur` a muncii fizice. N-ar fi avut r`bdare s` stea la masa de scris. Cât de lungi urmau s`-i par` zilele pân` la \ntoarcerea lui! Ce nepl`cut c`-l a[teptau atâtea lucruri de f`cut! Ar fi fost bine s` le poat` amâna … dar probabil c` voia s` scape de ele, \nainte de a se \ntoarce \n gr`dina aceea de când lumea. – Cât mai ai de gând s` stai cu foarfeca \n mân`? \ntreb` Rosina. Parc` ai fi nevasta lui Lot, din Biblie! Tres`ri [i reveni cu picioarele pe p`mânt: – To]i scriitorii au asemenea perioade. R`mân pierdu]i \n reverie, Rosina. – Da, desigur. Ce altceva ar putea fi? Continu`, dac` asta te face atât de fericit`, dar sper c` n-ai s` ciopâr]e[ti de tot floarea aia, nu-i a[a? Nu voiam decât s-o cure]i de usc`turi, spuse ea, reprimând un zâmbet pozna[. |i venea greu s` nu se gândeasc` la \ntâlnire. Spera c` va suna \nainte, ca s` aranjeze un tête-à-tête. L-ar fi putut a[tepta la Thistledown, unde n-ar fi fost \ntrerup]i nici de telefon; sau jos, lâng`
118
DEBORAHSMITH
bazinul natural \nconjurat de s`lcii, cu soarele str`lucind \n c`pi]ele de fân de pe fundal [i cu paji[tile montane pierzându-se \n trifoiul [i margaretele de pe câmp. adesea, momentele importante ale vie]ii nu beneficiau de unDarcadru idilic. Erau prinse \ntre micile dezastre domestice, atât de abundente \n preajma lui Nat, a lui Tim [i a Aliciei. Dac` ar fi sc`pat mai devreme [i ar fi venit la cin`, probabil c` ar fi ajuns chiar \n momentul c`derii lui Tim \n groapa cu \ngr`[`mânt lichid, \n mijlocul unei b`t`lii, sau m`car al unei confrunt`ri verbale. Priscilla nu-[i g`sea lini[tea. Terminase de citit cartea \mprumutat` de la bibliotec`, la televizor nu era nimic interesant [i n-avea nici un rost s` sugereze o partid` de scrabble, fiindc` Rosina se cufundase \n studierea unui catalog de trandafiri. Ce absurditate s` iei o carte de la bibliotec` atâta timp cât aveai la dispozi]ie comorile de pe rafturi! Se apropie [i scoase un album cu t`ieturi din ziare. – Pot s` m` uit, Rosina? Pare s` fie plin cu fragmente de poezie. A fost \ntocmit pe vremea unor evenimente care acum fac parte din istorie. Iat` un discurs al lui Musolini, din 1935, care declara c` r`zboiul va \nsemna cam ceea ce reprezint` na[terea pentru o femeie. Numai c`, pe când unul distruge via]a, cealalt` o creeaz`! Sunt [i câteva reportaje despre abdicarea lui Edward al VIII-lea, primul datat chiar mai \nainte. Dar am v`zut [i noti]e cu scris de mân`, a[a c` ar putea fi lucruri intime. – Drag` copil`, s-ar putea s` existe [i unele lucruri personale, dar n-am ]inut niciodat` un jurnal – m-am mul]umit s` notez unele st`ri de spirit sau impresii, numai când sim]eam nevoia s`-mi exprim gândurile [i, oricum, e[ti \n m`sur` s` \n]elegi. Ai putea culege [i câteva idei pentru Ambrosina. Abdicarea! Nu m` pot gândi la ea f`r` s` simt o \n]ep`tur` \n inim`. Dar cu toate c` [i eu am resim]it-o, pe tata l-a afectat mult mai profund. Pentru el, a fost motiv real de mâhnire. N-am s`-l uit niciodat` spunându-mi: „Doar n-o s` ne fac`
S U R P R I ZA
119
una ca asta, Rose?“ Regele nostru ne\ncoronat a r`mas galant pân` la urm` [i cople[it de nedumeriri. |n paginile astea sunt consemnate o mul]ime de g`si bucurii. Pe dede alt`dureri parte,[ivei [i versuri neserioase. Tata obi[nuia s` ne \ndemne s` \mpodobim via]a cu râsete [i veselie, mai ales cu micile bucurii de fiecare zi. Când suntem dezam`gi]i de evenimentele esen]iale, putem g`si astfel o compensa]ie. Mereu i-am sim]it lipsa. Chiar la vârsta de acum, m` surprind dorind s`-i pot \mp`rt`[i unele gânduri. Ah, Priscilla, te-am f`cut s` plângi! – Nu-]i face griji, Rosina. M-au impresionat cuvintele tale fiindc` am acelea[i sim]`minte pentru tata. Din când \n când, mi-e dor de glasul lui. Totu[i, [tiu c` n-ar fi vrut s`-l plâng atât. – Dac` unui b`rbat ca Seth nu-i este sim]it` lipsa, \nseamn` c` ceva-i \n neregul` cu familia lui. Oameni de calibrul lui continu` s` ne influen]eze tr`irile [i dup` ce au disp`rut. De multe ori, am senza]ia c` ieri [i mâine se \ntrep`trund. Unele gânduri ale lui Manuel par cât se poate de actuale. Trebuie s` iau o decizie [i, dintr-o dat`, \l simt prezent, undeva printre copaci. {i imediat [tiu care ar fi fost p`rerea lui. – Probabil c` acesta este cel mai valoros dar al vie]ii, spuse Priscilla cu blânde]e, s` ai parte de o asemenea leg`tur`. Rosina chicoti. – {tiu c` a[a este, dar ultimul lucru pe care l-a[ dori, Priscilla, este s` las impresia c` Manuel [i cu mine form`m imaginea perfec]iunii. Ar fi nedrept fa]` de cei tineri, fiindc` lucrurile merg tot mai bine cu trecerea vremii. {i noi am avut parte de ne\n]elegeri. Puneam mult` pasiune \n tot ce f`ceam. Manuel se ambala mai greu [i adesea \mi pierdeam r`bdarea fiindc` nu-mi sus]inea convingerile cu acela[i entuziasm impetuos. Am constatat c`, uneori, abordarea lui era mai corect`, dar am \n]eles asta cu mare \ntârziere. Priscilla adusese albumul pe mas`. Mâna zbârcit` a Rosinei se sprijinea pe el. Se aplec` [i o mângâie.
120
DEBORAHSMITH
– Sunt sigur` c` uneori este preferabil` calea mai pripit`, aleas` de tine. Nu toate instinctele trebuie domolite. |n anumite cazuri, ar fi o crim` s` nu sari \ndat` \n ap`rarea cuiva. |n concluzie, v` completa]i reciproc. – Nu-mi dau seama cum am rezistat aici, \nainte de venirea ta, copil`. – |nainte, m` sim]eam mai b`trân` decât vârsta mea. M-ai f`cut mai tân`r`, mai iresponsabil`, Ambrosina Claremont. Niciodat` n-am fost mai fericit`. Lectura vechilor texte la absorbi. Priscilla \ntoarse o pagin` [i citi cu glas tare: PL~NUIRE Pl`nuisem s` ne-ntâlnim, Ferici]i sub stelele cerului, S` m` cuprinzi \n bra]e Uitând de trecerea timpului. |mi preg`tisem vorbe, Doar pentru urechea ta, Plimbându-ne Prin t`râmul cel\mpreun`, vr`jit. Dar ai venit prea devreme. Du[umele umezite – Casa-n dezordine – {i-n p`r aveam moa]e. Storcând cârpa de vase, Am sim]it c` moare visul. Timp de o fugar` clip`, A[ fi vrut s`-]i sucesc gâtul. – Sonia Hardie–
S U R P R I ZA
121
Râsul Priscillei r`sun` ca un sunet de clopo]el. Ce importan]` mai avea când va veni Barnabas? Trebuia s` observi partea amuzant`. Spera totu[i ca \ntâlnirea lorexplice s` nu Rosinei fie la fel de descurajatoare. Refuz`, scuturând din cap, s`-i motivul veseliei. – Draga mea, exist` unele lucruri pe care nu trebuie s` le afli … \nc`. Se a[teptase la insisten]e, dar Rosina se mul]umi s` spun`: – Sunt prea b`trân` ca s` mai fiu ner`bd`toare. Manuel m-a \nv`]at c`, dac` a[tep]i, r`splata este mai deplin`. Priscilla arbor` o mutri]` pozna[`. – S-ar putea s`-]i spun s`pt`mâna viitoare. Sun` telefonul. Era Clarice. Priscilla r`mase surprins` de pl`cerea pe care i-o provoca vocea surorii, \n ultima vreme. – Priscilla, Roger [i cu mine suntem singuri weekendul acesta. Copiii se duc la ni[te prieteni, la Middlemarch. Dac` \]i convine, numai dac` nu deranj`m, am veni \n vizit`. Ne-am aduce propriile a[ternuturi [i ceva de mâncare – nu vrem s`-]i mai d`m de lucru \n plus. S`pt`mâna viitoare, Roger pleac` \n sud, iar eu nu-l pot \nso]i fiindc` a[tept ni[te musafiri, dar ar fi minunat s` petrecem weekendul la Thistledown House. – Mi-ar face mare pl`cere, Clarice. Am s-o \ntreb pe Rosina dac` n-are nimic repede telefon. Rosina este \ncântat` de idee. Dar \mpotriv`. nu aduce]iReveni cear[afuri – culama[ina automat` de sp`lat este o joac` s` scapi de câteva a[ternuturi [i prosoape [i pute]i mânca \mpreun` cu noi. L`sa]i-ne pl`cerea de a ne preg`ti pentru sosirea voastr`. Atunci, ne vedem mâine sear`. |nsemna o preocupare, ceva cu care s`-[i umple vremea pân` ce Barnabas va reveni s`-i repun` \n ordine universul. La terminarea weekendului, nu va mai avea de a[teptat decât luni. Ah, ce bucurie! *** Weekendul a decurs bine. De ani de zile n-o mai v`zuse pe sor`-sa atât de relaxat` [i de mul]umit`. P`rea aproape imposibil ca, dup` ani
122
DEBORAHSMITH
de scâncete [i eforturi de a cuceri simpatia unora care s` munceasc` \n locul ei, Clarice era acum fericit` s` fie considerat` perfect capabil`. Avea atitudine nota mai mândr`, nu se mai foia de colo pân` colo, iar din glas \iodisp`ruse de tânguire. Alicia deborda de bucurie, deoarece Priscilla o sunase pe doamna Palmerston, cerându-i permisiunea ca Nerolie s`-[i petreac` weekendul la Jesmond Dane, inclusiv noaptea de sâmb`t`. Fetele se refugiaser` \ntr-o magazie veche, \[i amenajaser` o mas` de lucru [i se apucaser` de scris cu mare entuziasm. |nainte ca Roger [i Clarice s` se retrag` la Thistledown House, pe când savurau o ultim` cea[c` de ceai, el spuse: – Fata asta, Nerolie, \mi aminte[te de cineva [i nu reu[esc s`-mi dau seama de cine. Stau prin preajm`? – Da, dar sunt nou-veni]i. Numele de familie este Palmerston. Tat`l ei este noul diriginte de po[t` – poate c` v-a]i cunoscut \n leg`tur` cu slujba? Roger lucra ca inginer, inspector \n compartimentul tehnic al Oficiului Po[tal. Pocni din degete. – Asta era! Ne-am cunoscut acum câ]iva ani, la Christchurch. Fiica este la fel de brunet`. Mama – o fat` dr`gu]` – era ro[cat`. Ce caracter puternic! |nainte de Nerolie, a pierdut dou` sarcini, dar era atât de hot`rât` copiise\ncât a stat[i cinci luni internat`. Rosinas`[iaib` Priscilla privir` izbucnir` \n râs. – Asta \nseamn` c` \ntr-adev`r imagina]ia ei a luat-o razna, aprecie Priscilla. |ncearc` s` ob]in` simpatia Aliciei, mizând pe pove[ti ciudate de tratament necorespunz`tor. Pretindea c` mama ei n-a dorit-o niciodat`. Cred c` am s` discut cu domni[oara Nerolie [i am s`-i spun c` nu-i corect fa]` de p`rin]i, c` trebuie s-o lase mai moale cu pove[tile de persecu]ie. Sper c` p`rin]ii ei n-au s` afle niciodat`. Dar nu cred s` mai fi min]it [i \n fa]a altora. Aliciei i-a cerut s` nu povesteasc` nim`nui, fiindc` i-ar fi ru[ine! Ocazia se ivi \n diminea]a urm`toare. Nu-i convenea c` trebuie s` vorbeasc` de fa]` cu Alicia, dar n-avea \ncotro. Le adusese ni[te biscui]i [i limonad`, \n magazie.
S U R P R I ZA
123
– Am venit eu cu gustarea, nu slujnica, fiindc` v-ar fi putut \ntrerupe din lucru [i, ca secretar`, mi-am spus c` n-am s` v` deranjez preaOchii tare.lui Nerolie aruncar` scântei. – Ah, [i ]ie-]i place s` joci roluri? – Sigur c` da, interveni Alicia. {i ea este scriitoare. Zilele trecute, mi-a spus c` se identific` atât de mult cu personajele \ncât, dac` ele trec printr-o furtun`, simte fiori; dac` le este foame, i se face [i ei. – A[a p`]esc [i eu, m`rturisi Nerolie. M` cuprinde groaza, dac` fata despre care scriu se r`t`ce[te \ntr-o p`dure \nfrico[`toare, bântuit` de fantome. M` \nfior [i fac piele de g`in`. Priscilla, de ce pove[tile astea sunt a[a de … hm … – Pl`cute? – Da, nu-i ciudat? – Ba da, dar nu-i bine s` te la[i antrenat`. Cândva, am exagerat. Mama [i tata au fost foarte \ngrijora]i. |ncepusem s`-mi folosesc numai mâna stâng`, dar nu eram stângace. Mi-a fost ru[ine s` le spun c` jucam rolul unei feti]e cu o singur` mân`. Au crezut c` m` doare mâna dreapt` [i m-au dus la doctor. Medicul era b`trân [i foarte \n]elept. |n loc s` m` trimit` la analize, i-a rugat pe p`rin]i s` a[tepte afar` [i mi-a spus: „Ai un motiv, Priscilla, dar te temi c` ceilal]i vor râde de tine, nu-i a[a? spui f`r` fric`.“ {inimic, i-am m`rturisit. |n fa]a mea, ambele nu le-a spusPo]i alors`-mi mei decât c` n-aveam c` cei care-[i folosesc mâini se numesc ambidextri. Mi-a recomandat s` nu-i mai induc \n eroare pe al]ii, ca s` se \ngrijoreze din cauza \nchipuirilor mele. Apoi l-a sunat pe tata, i-a explicat [i nimeni n-a râs de mine. O privi pe Nerolie [i ad`ug`: – La fel cum nimeni n-o s` te cread` neghioab` fiindc` ai lansat asemenea zvonuri despre mama [i tat`l t`u. Dar trebuie s` renun]`m la ele. Te-ai distrat destul. Mama ta te dorea atât de mult \ncât a acceptat s` stea aproape cinci luni \n spital, imobilizat` la pat. Nu-i nevoie s` afle [i ei, atâta timp cât n-ai vorbit decât cu Alicia. Dar trebuie s` tragem o linie de demarca]ie \ntre adev`r [i \nchipuire. Mai ales dac` poate d`una cuiva.
124
DEBORAHSMITH
Brusc, Alicia \[i smuci capul pe spate, arunc` o privire spre Nerolie [i spuse: – E[ti o mincinoas`! Ar trebui s`-]i trag una! Dar nu m` cobor la acest nivel. Cred decât c` e[tilucrurile ]icnit`. alea A[ prefera s`-mi c`imaginez \ntâmpl`ri frumoase oribile. Sper n-ai de gând s` scrii a[a ceva. Toate pove[tile scrise de mine vor avea happy-end! – Ca [i ale mele, interveni Priscilla, \ncercând s`-i abat` aten]ia de la perfidia lui Nerolie. Dar \n prim` faz`, trebuie s` con]in` o mul]ime de aventuri. Feti]a de colonist se lupt` s` scape din pustietate [i, abia \n ultimul moment, d` peste un indiciu [i g`se[te o caban` asem`n`toare cu aceasta, construit` de un c`ut`tor de aur elve]ian. Alicia obiect` imediat: – La \nceput, nu s-a g`sit aur \n Otago. Abia dup` 1861. Nerolie era impresionat`. – Ei bine, ai vreo alt` idee? |ncerca s`-[i fac` iar drum spre favorurile Aliciei, care p`rea s` fie \n \ncurc`tur`. – Ar fi putut fi vân`tor de balene, suger` Priscilla. Balenierele au ajuns \n aceste ape cu mult \naintea venirii coloni[tilor. Dar cred c`-i improbabil s` fi fost elve]ian – ar proveni dintr-o ]ar` f`r` deschidere la mare, nu-i a[a? S` zicem c` era german. Cred c` \n mun]ii lor exist` asemenea case. L-am putea face excentric, dar simpatic, deci nu prea \nsp`imânt`tor. Nerolie prinse ideea. – Ar fi posibil ca ea s` se descurce singur` dou` zile, el fiind plecat \n explorare. Nop]ile ar fi extrem de \ntunecoase [i n-ar avea decât o lumânare, iar bufni]ele ar striga amenin]`tor, numai c` ea s-ar dovedi foarte curajoas`. – Ba ar fi speriat`, replic` Alicia, M-a[ teme teribil, \n locul ei. – |n nici un caz. Ar sem`na cu mine. Nici n-a[ clipi, spuse Nerolie. Constatând c` erau prinse \n argumenta]ie, Priscilla le l`s` singure, nu f`r` s` surâd` \n sine la gândul c` Barnabas avusese dreptate \nc` de la \nceput.
S U R P R I ZA
125
Roger [i Clarice r`m`seser` \ncânta]i de ilustra]iile lui Barnabas [i erau siguri c` volumul urma s` aib` succes. Spre surprinderea ei, Priscilla ced` tenta]iei de a-i ar`ta Claricei textul. s` aib` ocazia de – Probabil c` i-a f`cut mare pl`cere lui [iBarnabas, a se exprima cu pensula [i culorile, declar` Rosina. – Ah, aproape \ntotdeauna, \]i g`se[ti vreme pentru ceea ce vrei cu adev`rat s` faci, spuse Roger. De fapt, mai degrab` \]i faci timp. – Iar acum, relu` Rosina cu timiditate, tenta]ia este mult prea puternic`. Cu siguran]`, \[i va face timp. Cu greu reu[e[te s` se ]in` departe. Roger [i Clarice privir` surprin[i spre ea, apoi spre Priscilla, care sim]ea c` ro[e[te. Se aplec` deasupra schi]elor, \ncercând s`-[i ascund` obrajii. – |ntr-adev`r, [tiind c` am mai publicat câte ceva, este [i mai ner`bd`tor s` colabor`m – simte c` avem [anse de succes. Roger o privi cu \n]eles. – Ei bine, „colaborare“ este un cuvânt ca oricare altul, deosebit de pl`cut, \n circumstan]ele astea. Priscilla schimb` subiectul. – Apropo, mâine diminea]` nu trebuie s-o iei [i pe Clarice. Rosina s-a hot`rât s` duc` ni[te bulbi unei prietene din Roslyn [i s-o conduc` acas`. Nu pot destul fi muta]i când fiindc` sunt \nflori]i, |n felul acesta economise[ti de decât mult timp, trebuie[tiai? s` pleci \n direc]ie opus`, spre Invercargill. – Bine. Nu-mi place s` m` \ntorc din drum, nici m`car de dragul t`u, Clarice. De aici pot s-o iau direct spre sud, pe lâng` aeroport. Asta \nseamn` c` va trebui s` pleca]i destul de devreme, Rosina. La nou`, vine un om s` tund` gardul viu. Sigur nu va fi prea devreme? Bine, atunci e perfect. Era [i p`rerea Priscillei. Urma s` aib` multe de f`cut. Acea decizie ne\nsemnat` avea s` se dovedeasc` dezastruoas`. ***
126
DEBORAHSMITH
Clarice [i Rosina plecar` \naintea lui Roger. Dup` ce \[i luar` r`mas-bun, Priscilla \l \nso]i pe Roger pân` la Thistledown House. Promisese s` spelelavesela s` ia a[ternuturile sp`lat.r`mas` de la micul dejun, s` fac` paturile [i Arunc` o privire gr`bit` prin camer`. – N-a]i uitat nimic? }i-ai \mpachetat aparatul de b`rbierit? Dar cartea? – Mi-am f`cut bagajul asear`. Rosina voia s`-i \mprumut cartea. }i-o las ]ie. – Foarte bine, s-ar p`rea c` n-a mai r`mas nimic de f`cut, a[a c`: drum bun, Roger! Nu-i nevoie s` te \ntorci. Ie[irea cealalt` te scoate \n strada principal`, la ie[irea din sat, [i nu vei mai fi nevoit s` treci prin el. Ia-o pe prima la stânga [i, dup` doi-trei kilometri, ajungi \n drumul spre aeroport. Deocamdat`, n-am s` r`mân aici. Mai am câte ceva de f`cut dincolo. Coborâr` scara, Priscilla ducând o saco[`, iar Roger c`rându-[i valiza.
Capitolul 9 Barnabas Lockhart reu[ise pân` la urm` s` plece sâmb`t` de la Christchurch, dar foarte târziu, a[a c` nu ajunse la Tyne Hill decât dup` unsprezece noaptea. Dorin]a de a o revedea pe Priscilla nu-l prea l`sase s` doarm` [i se trezise devreme, hot`rât s`-i fac` o vizit` \nainte de a se duce la magazin. |[i propusese s` ajung` dup` plecarea copiilor spre [coal`, când Rosina [i Priscilla ar fi r`mas singure. {tia c` Rosina s-ar fi retras, plin` de tact. Nu trebuia decât s`-i fac` un semn, iar ea ar fi g`sit o scuz`. Opri ma[ina \n fa]a intr`rii, observ` u[a deschis` a garajului [i lipsa ma[inii. ma[ina Priscillei era \nc` acolo. Din ce \n ce mai bine. Soarta \i Doar era favorabil`. U[a era deschis`. Intr`, strigând-o. Nu era acolo. Urc` la etaj [i apoi cobor\. N-avea cum s` fie prea departe, probabil c` se dusese la caban` – \nc` mai bine. O lu` prin p`duricea de zad`. |n fa]a cabanei, a[tepta o ma[in` ar`toas`. U[a era deschis`. Auzi ni[te voci. Nu-[i d`du seama de ce se oprise \n spatele ultimilor copaci. O v`zu pe Priscilla ie[ind din cas`, \nso]it` de Roger, care p`rea foarte fericit. El deschise portiera ma[inii, arunc` valiza pe bancheta din spate, lu` saco[a de la Priscilla [i-i zâmbi, spunându-i ceva. Ea reac]ion` râzând [i aprob` din cap. El se aplec`, \i cuprinse figura \n mâini [i o s`rut` pe buze.
128
DEBORAHSMITH
Ocoli ma[ina, deschise cealalt` portier` [i i se adres` pe deasupra caroseriei, cu voce suficient de tare \ncât s` aud` [i Barnabas: tine.– Ei bine, \]i mul]umesc pentru un weekend de neuitat. Ai grij` de Pumnii lui Barnabas se \ncle[tar`, figura i se \n`spri. Când era pe punctul de a ie[i din umbr` pentru a-i \nfrunta, Priscilla r`spunse: – Ah, a[teapt` o clip`, Roger. Vin cu tine pân` la poart`, ca s` nu mai pierzi vremea deschizând-o [i apoi \nchizând-o. Pe urm`, am s` fac un ocol pân` la intrarea principal`, s` verific cutia po[tal`. Deschise portiera [i se urc` \n ma[in`. |ndat` ce ie[ir` din raza vizual`, Barnabas ie[i din ascunz`toare, intr` \n caban` [i urc` la etaj, \n aripa dormitorului principal. R`mase \n u[`, privind \n jur f`r` expresie. Patul era nef`cut, acoperit de un a[ternut bleu-pal; cele dou` perne purtau amprentele capetelor care se odihniser` pe ele; pe noptier` z`cea o carte. O ridic` automat [i o deschise. Pe prima pagin` era mâzg`lit numele Roger Whitfield. O l`s` jos [i ie[i. |n trecere, observ` c` pe masa din chicinet` erau l`sate vasele murdare de la micul dejun: dou` farfurii, dou` boluri pentru fulgi de cereale, dou` ce[ti, cu farfurioarele aferente. Afar`, sub soarele dimine]ii, \n ciripit de p`s`rele [i susur de pârâu, \nconjurat miresmele nu fu capabil s` observe din toate astea.de Orbit de mânie,florilor, era insensibil fa]a frumuse]ii. Nunimic se sim]ea capabil s-o \nfrunte acum. Ar fi avut vreme s` plece \nainte ca ea s` ajung` la poarta principal`. Va apuca pe drumul care trecea prin sat [i ducea spre Outram … *** Priscilla se \ntoarse vesel`, zâmbi la vederea b`ncu]ei din jurul trunchiului de castan, intr` pe poarta de fier forjat, d`du bine]e tufelor de fucsie, care p`reau s-o \ntâmpine [i, mânat` de bucurie, s`ri \ntr-un picior. Oare existase vreo var` mai \ncânt`toare? Se apropia toamna, dar vremea devenea tot mai frumoas`. Va face paturile
S U R P R I ZA
129
copiilor, apoi se va \ntoarce la Thistledown House s-o preg`teasc` pentru venirea lui Barnabas. Cât` bucurie avea s`-i aduc` [tersul prafului, de flori … s` vin`, scrupuleleumplerea privind-ovazelor pe Melisande nu c`ci mai mâine aveau urma rost. Era gata iar s` primeasc` toate bucuriile vie]ii, aici, \n acest minunat col]i[or de rai… *** Mar]i se ar`ta a fi o zi splendid`. De[i aproape c` nu mai spera s-o vad`, venise cu sugestia c`ldurii de mai târziu [i cu un cer f`r` pat`. |n vreme ce mergea spre sat, cu co[ul pe bra], Priscilla fredona o melodie. Niciodat` nu ar`tase mai grozav Fair-acre Valley. Exista \nc` un atelier de potcovar, un birt zugr`vit \n dou` culori, al`turi de parcul satului, un castan imens, la umbra c`ruia puteau fi priponi]i caii. Asocia]ia pentru Prop`[irea Satului, condus` de Elspeth MacNab, se \ngrijise de plantarea petuniilor roz, mov, albe sau ro[ii la toate intersec]iile, dându-le un aspect mozaicat, iar [irul de magazine din centru beneficia de propria parcare modern`, separat` prin straturi de flox, m`rginite cu alyssum purpuriu. Turla bisericii St. Enoch era pu]in retras` de la drum [i \nconjurat` de plopi odihna [i de fagi. Doi acopaci a[eza]i simetric fa]` de turl` str`juiau ve[nic` celor imen[i disp`ru]i. Numele corespundeau cu cele ale s`tenilor sau ale fermierilor. Era a patra sau a cincea genera]ie de coloni[ti … se sim]ea deja continuitatea. Ce loc perfect pentru a-]i cre[te copiii … ah, doamne, gândurile ei porneau pe aceea[i cale … Se opri la m`celar pentru o friptur`, \n caz c` Barnabas ar fi reu[it s` scape de la magazin ceva mai devreme. Ar fi putut s-o sune, iar ea trebuia s` fie preg`tit`. Reuben Swallow, un b`rbat imens, purtând un [or] \n dungi alb cu albastru, t`ie buc`]ile de carne cu pl`cerea [i priceperea unui artist. – Frumoas` vit` … matur`, dar nu b`trân` … s` n-o pr`je[ti prea tare. Rumene[te-o la foc iute, astfel \ncât \n interior s` r`mân` rozalie [i suculent`. {i cartofii trebuie cop]i, nu ]i-a[ recomanda s`-i pr`je[ti.
130
DEBORAHSMITH
Probabil c` a[tep]i musafiri? |n cazul acesta, pot s`-]i dau ceva special. A[teapt` o clip`. Disp`ru \n spatele magazinului, iar Priscilla \l auzi strigând: Mam`? Mam`? glaspe care nu l-ar fi f`cut de ru[ine pe arhanghelul Gabriel, cândcu\iun trezea mor]i. Micu]a doamn` Swallow ap`ru \n urma lui. – Da, Reuben? Ah, e Priscilla. Ce mai faci, drag`? Dar Rosina [i copiii? S` le spui c` am g`sit cutiu]a muzical` pe care le-am promis-o alalt`ieri, când a]i trecut pe aici. Mama lor va fi foarte mul]umit` când se va \ntoarce [i va vedea cât` grij` ai avut de ei. – Priscilla [i Rosina au musafiri ast` sear`, anun]` Reuben. A cump`rat fripturi [i mi-am spus c` nimic n-ar merge mai bine decât ciupercu]ele caretrecute le-ai cules Protestelepefur` cu diminea]`. vederea. Ochii lumino[i ai doamnei Swallow str`lucir`. P`i, nu cumva vine [i nepotul? |n cazul `sta, este musai s` le iei. }in mult la el. Când m` duc la magazin, \ncerc s`-l evit, fiindc` \ntotdeauna \ncearc` s`-mi fac` reduceri. – Nu [tiu dac` o s` ajung` sau nu la mas`. A fost plecat la Christchurch cu treburi [i ne-a sunat s` ne spun` c` va veni desear`. A avut o zi plin` la magazin [i s-ar putea s` \ntârzie, dar prefer s` fiu preg`tit`. – Ei bine, interveni Reuben, probabil c` m-am \n[elat. Tocmai d`deam jos obloanele ieri diminea]`, când mi s-a p`rut c`-l v`d trecând cu ma[ina spre Jesmond Dane. Cel de la volan a claxonat [i mi-a f`cut semn cu mâna. Mi s-a p`rut ciudat de devreme pentru el. |nseamn` c` am gre[it. Ciupercile erau splendide [i foarte proaspete. Priscilla intr` apoi la brut`rie, de unde lu` chifle calde, [i la aprozar, s` cumpere ni[te ]elin`, fiindc` cea din gr`dina lor nu era \nc` gata, precum [i un fagure de miere. Nu avea la ce s`-l foloseasc`, dar [tia c`-i place lui Barnabas. S` fie acolo! Mai lu` un pachet de ceai chinezesc. El \l prefera cu câ]iva muguri, pentru arom`. Când treceea pe lâng` parohie, Dougal deschise fereastra biroului [i o strig`:
S U R P R I ZA
131
– Vino s` bei o cafea. Elspeth tocmai m-a anun]at c`-i gata. Accept` invita]ia, iar Dougal spuse, pe când intrau \n buc`t`rie: – Ia te uit` cine a picat … astfel \mbr`cat` \n verde, parc` ar fi un smarald. Elspeth era oricând bucuroas` s-o primeasc` pe Priscilla. Avea o pat` de f`in` pe nas. Pe cuptor se cocea o pl`cint` acoperit` cu un [tergar alb ca neaua [i pe mas` trona o ulcic` din ceramic` uria[`. Lu` alt vas, unse cu unt pl`cinta [i deasupra ad`ug` ni[te gem de c`p[uni. – Ce recolt` grozav` am avut anul acesta! Cuno[tin]ele de gr`din`rit [tiin]ific ale lui Danny au dat rezultat. Unchii no[tri s-au dus ieri la pescuit [i au adus ni[te pl`tic`. Deja am pus-o la congelator. Este cur`]at`. Nu vrei câteva buc`]i? – Ah, a[ putea prepara ni[te antréuri, pentru cazul c` Barnabas ajunge la cin` desear`. Tocmai s-a \ntors de la Christchurch, dar are o zi foarte \nc`rcat` la magazin, a[a c` s-ar putea s` vin` abia dup` l`sarea \ntunericului. Surprinse privirea atot[tiutoare de pe chipul lui Elspeth [i ad`ug`: e un nepot foarte atent. De când copiii Rosinei au plecat \n str`in`tate, o consider` r`mas` \n grija lui. Observ` c` Dougal \ncepuse s` zâmbeasc`. – |n mod sigur. |ns` pân` acum, nu l-am mai v`zut venind atât de des. – Ei bine, r`spunse Priscilla uitându-se \n jos, probabil c` asta se datoreaz` prezen]ei copiilor familiei Darfield. – |ntr-adev`r, a[a trebuie s` fie, replic` reverendul Dougal MacNab. Ai aflat c` Melisande Drew a plecat la Londra s` se m`rite? – A, v-a sunat Barnabas de la Christchurch s` v` spun`? \ntreb` Priscilla, surprins`. – Nu, a telefonat de la Tyne Hill. Cuno[team familia Drew foarte bine, din vremea când locuiau \n Dunedin. M` bucur c` Melisande [i-a g`sit lini[tea. Barney s-a purtat foarte frumos cu ea, chiar prea. A ajutat-o la ananghie. Dar oamenii \[i fac idei gre[ite dac` v`d un b`rbat ie[ind mereu cu aceea[i femeie. O privi drept \n ochi. De exemplu, când \i erai secretar`, a[ putea jura c` l-ai crezut \ncurcat cu ea. N-am dreptate?
132
DEBORAHSMITH
– |ntr-adev`r. Ca to]i ceilal]i membri ai personalului. – |ns` acum [tii c` n-a fost nimic \ntre ei. Mi-ar pl`cea s` cred c` Barney ]i-a spus-o Priscilla sim]ea r`spicat. c` se \nro[ise toat`, dar n-avea de ce s` se team` \n fa]a acestor prieteni dragi. – A[a a procedat, Dougal. Mi-a telefonat din Cristchurch chiar \n noaptea plec`rii ei. Ochii verzi ai lui Elspeth str`lucir`. – Ah, Dougal MacNab, ce noroc am cu tine. De mult a[teptam momentul s` discut subiectul cu Priscilla, dar mi-a fost team` s` nu calc \n strachini. |]i sunt recunosc`toare, dragule. – S-o l`s`m moart`, spuse el stânjent. Barnabas Lockhart este cel mai bun dintre prietenii mei [i nu mi-ar pl`cea s`-[i brambureasc` problemele personale, cum am p`]it noi, Elspeth [i cu mine, din lips` de comunicare. Dac` vreun prieten comun mi-ar fi explicat \n ce se vârâse din pur` bun`tate, nu mi-ar fi trecut prin minte s` reac]ionez a[a. Este de mirare c` s-a mai c`s`torit cu mine, dup` ce a aflat ce crezusem. – Prostu]ule! Mi s-a p`rut superb c` voiai totu[i s` te \nsori cu mine, \n ciuda acelor convingeri. Cândva, o s`-]i povestim \ntreaga \ntâmplare, Priscilla, când ne vei vizita \mpreun` cu Barnabas. Deocamdat`, m` intereseaz` mult persoana ta [i … Priscilla ridic` o mân`, s-omai opreasc`. – Pân` acum, nu s-a petrecut nimic. Cuvintele aduser` noi luciri \n ochii lui Elspeth. – Dar exist` ceva \ntre voi? Ah, te rog, aprob`. Dougal, renun]` la aceast` seriozitate principial`. }in mor]i[ s` aflu. – Nu pot s` spun, declar` ea cu glas \n`bu[it, decât c` mi s-a p`rut c` ]ine s` [tiu c` o ajuta pe Melisande din simpl` amici]ie. Iar asta – ah, cum s` m` exprim? A vrut s` afle dac` am pe cineva. Dac` eram liber`, probabil – de[i n-a fost foarte clar. – Nu mi se pare deloc neclar, spuse Elspeth cu hot`râre. Ah, sunt atât de fericit`, \ncât \mi vine s` sar \n sus! Dougal p`ru alarmat.
S U R P R I ZA
133
– Nu aici, drag` – n-ai suficient spa]iu. {i s` nu cedezi impulsului de a o zbughi pe paji[tea din spatele casei. Or fi credincio[ii indulgen]i cu so]ia reverendului, dar exist` limite. Priscilla izbucni \n râs, iar apoianumite se \ntrist`. – Totul este atât de nesigur. M-a[ fi sim]it mult mai lini[tit` dac` n-a[ fi scos nici o vorb`. Deci … – O s` r`mân` \ntre noi, promise Dougal. Nu-i de dorit s` ne \nchipuim mai mult decât este \n realitate. |n seara când ne-a]i vizitat, mi-am dat seama c` Barnabas ]ine la tine – \l cunosc foarte bine. Dar nu pot spune acela[i lucru [i despre tine, n-ai l`sat s` se vad` nimic. Am riscat s` aducem subiectul \n discu]ie, numai ca s`-]i \ndep`rt`m eventualele \ndoieli legate de Melisande. Ei bine, acestea fiind zise, trebuie s` m` \ntorc la teza despre profe]i. Dup` [tirea mea, Barney nu-i omul care s` piard` vremea, dup` ce a ajuns \n stadiul acesta, Priscilla. O atinse pe obraz cu un deget [i p`r`si \nc`perea. Elspeth scoase filéurile de pe[te, \nghesui pachetul \n co[ul Priscillei [i o conduse pân` la poart`. Nu le prea venea s` se despart`. – |mi face mare pl`cere prezen]a ta, Priscilla. Nu doar fiindc` e[ti tot scriitoare, dar [i din cauza asta. Sunt convins` c` ve]i avea succes la public. Ce ciudat! Cred c` Barnabas n-avea habar c` scrii [i nici tu nu [tiai de talentul lui de desenator. N-am dreptate? – A[a-i, Dintr-o am avutdat`, o surpriz` cândnoimi-a ar`tat schi]a micu]ei Ambrosina. s-au deschis perspective. Pove[tile pe care le scriu au mare nevoie de o ilustra]ie frumoas`. Cu numai dou` luni \n urm`, nu prea eram fericit`. {tiam c` trebuie s` scap de munca la magazin, dar eram speriat`, dup` atâ]ia ani de greut`]i. – De ce ai sim]it nevoia s` pleci de la firm`, Priscilla? Dup` a doua c`s`torie a Claricei, sc`pase[i de o parte din sarcini. Te-ai fi putut mul]umi s` te mu]i la cel`lalt cap`t al ora[ului [i s` scrii \n timpul liber. A[a c`, spune-mi ce te-a mânat? Priscilla hot`r\ s`-i spun` adev`rul. Nu mai avea importan]`. – Vechea poveste r`suflat` … secretara care s-a \ndr`gostit de [ef. Aparent, era pe cale s` se logodeasc`, iar rivala poseda o frumuse]e tulbur`toare. N-am v`zut nici o posibilitate de a continua,
134
DEBORAHSMITH
\n`bu[indu-mi sentimentul, astfel \ncât s` nu m` dau de gol. Vezi tu, Elspeth, era prima mea iubire. Din când \n când, am mai ie[it cu diver[i b`rba]i, \ns` nicide unul n-a ajuns afectuoase, la inima mea.darRâse. s` m` cred incapabil` sentimente mi-a|ncepusem trecut. Am \nv`]at o mul]ime de lucruri despre propria persoan`, \n acest ultim an. Elspeth p`ru sincer surprins`. – Rece? Tu? Vai, Priscilla, e[ti atât de plin` de via]`, de c`ldur`. Dup` cum te ocupi de copiii familiei Darfield, cum \i iube[ti, [i dup` cum te por]i cu Rosina … dar \mi dau seama ce ai sim]it fiind obligat` s`-]i maschezi sentimentele. St`team lâng` parohie, iar menajera l-a l`sat balt` pe Dougal. Nu m-am putut ab]ine s` iau asupr`-mi gospod`ria eram sfâ[iat` de iubire, m`rit el. Oricum, [i trecând peste cazul nostru,de[i ]i-ainu datsperam demisias`[i m` apoi, f`r` cu s` b`nuie[ti, ai nimerit la m`tu[`-sa. Extraordinar! Ce splendid` poveste de dragoste! – Dac` asta este. Mi-e fric` … – Nici o grij`. Chiar [i \n zilele noastre, femeilor continu` s` le fie team` \nainte de a primi declara]iile explicite ale b`rba]ilor. Pentru mine, este absolut suficient c` te-a \ntrebat dac` ai pe cineva. Ah, iat`-l pe p`rintele O'More, venind \n vizit` la Dougal. Ei bine, o s`-l scape de „profe]i“. obicei, luiluiDougal dar acesta nu face parte dinDesubiectele favorite,\i place numais`c`studieze, Fergus MacKinnon l-a rugat, iar el ]ine mult la Fergie. La revedere, Priscilla, [i r`mâi \ncrez`toare. Plec` de la parohie, de parc` ar fi fost purtat` de briz`. *** Trecuser` de jum`tatea mesei de prânz, când observ` c` Rosina era neobi[nuit de t`cut`. Fusese prea preocupat` ca s` mai bage de seam`. Vorbise despre Elspeth [i Dougal, sau despre \ncântarea pe care i-o pricinuia Fair-acre Valley. |n cele din urm`, \i povesti [i despre vizita la m`celar.
S U R P R I ZA
135
– Doamna Swallow mi-a dat ni[te ciuperci abia culese. Dac` Barnabas nu ajunge la mas`, crezi c` ]in pân` mâine? Am aflat c`-i mort dup` ele. A[p`ru putea s`-l invit mâine, \nghi]i la prânz. Rosina \necat` de emo]ie, \n sec [i-[i drese glasul. – |mi pare r`u, dar \n seara asta n-o s` vin` … Priscilla sim]i un fel de ame]eal`. Nu, ah nu, imposibil! Nu [i dup` conversa]ia pe care o purtaser` la telefon. Dup` ce lipsise zece zile. Dar nu trebuia s`-[i arate dezam`girea. Reu[i s` \ngaime: – A telefonat? A ap`rut vreo urgen]`? – A[a cred. Da, probabil c` acesta este motivul. {tii cum se \ntâmpl` când lipse[ti de la slujb` atâta vreme. Se acumuleaz` restan]ele. Poate c` ia cina cu al]i oameni de afaceri. – {i când a spus c` vine? O auzi pe Rosina \necându-se din nou. |i evita privirea. – P`i, nu vine … vreau s` spun, s`pt`mâna asta. A[a c` o s` mânc`m noi ciupercile. – Nu vine s`pt`mâna asta? Dar e absurd. A … Ce-ar fi putut spune? |nc` o s`pt`mân` … [i \nainte \[i f`cea apari]ia la cel mult dou`-trei zile. Un nepot foarte afectuos, \[i spusese ea, [i chiar era, dar \n ultima vreme sperase c` venea [i pentru ea – nu doar ca s` lucreze la carte. |[i f`cu iar curaj. – Probabil c`-i ocupat. Dar \[i va face vreme s` treac` pe aici … s` te vad`. – Niciodat` n-am dorit s`-mi poarte grija prea mult. }in la independen]`. {tie c` m` pot baza pe tine [i c` nu-i voi sim]i lipsa. Priscilla replic` f`r` z`bav`: – Sigur c` da. Numai c` venea atât de des … am r`mas surprins`. Voi preg`ti ciupercile pentru desear`. Am s` prepar o pl`cint` [i am s` pr`jesc filéurile de pl`tic`. – Sp`l eu rufele, dac` dup`-amiaz` vrei s` lucrezi la carte. Priscilla avu senza]ia c` Rosina nu dorea s` mai continue discu]ia. Niciodat` nu avusese mai pu]in chef de lucru, dar se duse la Thistledown House. Atmosfera blând` a biroului lui Manuel avu darul s-o calmeze. |n acea \nc`pere lucrase cot la cot cu Barnabas. Acolo se
136
DEBORAHSMITH
g`seau ilustra]iile, proiectul de text, delicatele lui desene atârnând pe pere]i, atât de pu]in potrivite cu imaginea lui de om de afaceri. Râseser` de poezii, se cufundaser` procesul \mpreun`, de crea]ie citaser` … aici fragmente se s`rutaser` prima oar`. Amintirea \no cople[i cu o senza]ie de magie. Absurd, s` fie atât de dezam`git` fiindc` el nu se gr`bea s` revin`. Poate c` dedusese din tonul folosit la telefon mai mult decât trebuia. Avea pe cap o afacere important`. Nu trebuia s` se a[tepte c` va fi gata s`-[i neglijeze responsabilit`]ile de dragul ei. Probabil c` dup` lunga pauz` neplanificat` era foarte obosit. Dar o s`pt`mân`? |i era imposibil s` lucreze. Mai avea o or` [i jum`tate pân` la \ntoarcerea copiilor, ner`bd`tori [i curio[i, gata s-o sufoce pe mama de ocazie. Trebuia s` scape de durerea de cap [i s`-i \ntâmpine cu obi[nuita senin`tate. Porni spre colinele din apropiere. *** La \ntoarcere, continua s` fie tulburat` de acelea[i nelini[ti interioare. Nat venise sup`rat fiindc` era nevoit s`-l pârasc` pe Timothy. Acesta se dusese cu al]i trei b`ie]i s` \noate \ntr-o piscin` care le fusese interzis` de Rosina [i de Barnabas. Nu era cur`]at` [i era umplut` ap` de ploaie, nu exista o garan]ie s`n`tate. Barnabascu le spusese r`spicata[ac`c`n-aveau voienici decât la piscinade[colii, sub supraveghere. – Tim o s` fie furios, spuse Nat nec`jit. Ceilal]i b`ie]i au spus c` e la[. Tim s-a zburlit tot, le-a zis c` a fost acolo de multe ori [i c` poate s` plonjeze direct din salcie, c` o s` le arate el cine-i la[. – Las` c` rezolv eu cumva, promise Priscilla. Chiar dac` va fi bosumflat o vreme, e preferabil decât s` se loveasc` de vreun trunchi scufundat [i s`-[i sparg` capul. Nu-]i face sânge r`u, Nat, este bine s` ai grij` ca fratele t`u mai mic s` nu p`]easc` ceva. Se sui la volan [i plec` imediat. N-avea nici o remu[care s` mint` ca s`-l scape pe Nat de resentimentele lui Tim. Va spune c` i-a v`zut cineva, pe el [i pe fra]ii Moffat, ducându-se spre râu [i c` a anun]at-o.
S U R P R I ZA
137
Trecând pe lâng` magazin, \l v`zu pe domnul Moffat. Opri ma[ina. Trebuia s` ri[te s` fie considerat` o alarmist`. Uimitor de mul]i p`rin]i \[i l`sau copiii s`eraseun scalde nesupraveghea]i, Sam Moffat om cu capul pe umeri.\n|ilocuri povestipericuloase. ce aflase. – Ce p`rere ave]i? El se apropie, deschise portiera [i se urc`. – S` mergem! Am s` le comunic direct p`rerea mea. Am s` spun c` am auzit pe cineva la magazin [i te-am rugat s` m` aduci cu ma[ina. S`-i d`m b`taie! Mai târziu, Priscillei \i venea s` râd`. Fusese una din clipele \n care e bine s` ai un b`rbat la \ndemân`, l`sând la o parte discu]iile despre egalitatea \ntre sexe. Cum \l z`riser` pe Sam, b`ie]ii ie[iser` din ap`. Tim tocmai se c`]`ra \ntr-o salcie pentru a-[i preg`ti plonjonul. Ca r`spuns la ]ip`tul lui Sam, se gr`bi s` coboare. |n afar` de fra]ii Moffat [i de Tim, mai era un b`iat pe care nu-l cuno[tea. Sam strigase: – Lua]i-v` hainele [i pofti]i acas` – adic` \n cas`. Am s` aflu cum te cheam` [i am s-o sun pe mama ta, a[a c` ai face bine s` te por]i cât mai frumos. N-ave]i decât s` \nota]i la [coal`. De ce crede]i c` am cotizat atâ]ia bani, dac` nu nu din cauza pericolului de \nec? |n ce v` prive[te pe voi doi … ia pofti]i \ncoace! darspre eficient. cu gura[i-i deschis` când|i \lplesni v`zu laperepezeal`, Sam c` vine el, \lTim puner`mase pe genunchi aplic` ni[te palme la fund. |ncepu s` urle ca din gur` de [arpe. – Acum, treci \n ma[in`, lâng` Priscilla, [i s` nu-]i mai aud gura. Ar trebui s`-]i fie ru[ine s`-i dai asemenea exemplu Aliciei … [i s` fim obliga]i s`-]i anun]`m p`rin]ii \n Papua s` vin` la \nmormântare. Priscilla, pe ai mei am s`-i plimb pe jos pân` acas`, s` vad` to]i copiii c` au dat de dracu' [i s` priceap` c` nu merit` s` fie nes`bui]i. Tim nu scose nici o vorbuli]` pân` acas`. Când cobor\ s` deschid` poarta, se \ntoarse ru[inat [i-i spuse Priscillei: – |mi pare r`u. Am fost un prost. Tata m-a mai pedepsit o dat` fiindc` am r`spuns unei provoc`ri. Dup` el, `sta este semn de sl`biciune, nu de vitejie. Te rog, nu le scrie, bine?
138
DEBORAHSMITH
– |n regul`. Am [ters cu buretele. Pe când intrau \n garaj, exclam`: Doamne! Ce-o mai fi [i asta? }ipete cumplite se auzeau din direc]ia [opronului, unde Alicia [i Nerolie \[i scriau pove[tile. Tim era bucuros s` scape de aten]ia Priscillei. Ajungând \n fug` la poarta [opronului, o v`zu pe Nerolie \ntins` pe spate [i pe Alicia, \ngenunchet` deasupra, cu o expresie departe de obi[nuita ei figur` angelic`, dându-i la cap – era greu de g`sit o expresie mai potrivit`. Priscilla se repezi s` le despart`, reu[ind s` \ncaseze [i ea o lovitur` \n tibie. Din ambele p`r]i veneau avalan[e de acuza]ii. Priscilla le opri cu un strig`t puternic [i, dup` ce ob]inu lini[te, spuse pe un ton amenin]`tor: – Vreau s` [tiu ce \nseamn` asta. Dac` nu pute]i s` v` certa]i f`r` s` ajunge]i la b`taie, nu ve]i mai avea voie s` v` juca]i \mpreun` o s`pt`mân`. Alicia declarase c` povestea lui Nerolie era mult prea incredibil`. Nici o feti]` n-ar fi putut s` fie atât de curajoas` ca eroina ei, stând f`r` fric` de una singur` \n p`dure. Nerolie n-avea decât s` cread` c` scrisese o poveste interesant`, dar a Aliciei era mult mai credibil`. Cealalt` considera c`, dac` Alicia era galben` de fric`, nu-nsemna c` toate fetele trebuie s` semene cu ea, iar \n ceea ce o privea, nici nu i-ar fi trecut prin cap s` r`mân` \ntr-o cas`, fie [i\nconjurat` de s`lb`ticie, chiar dac` locul de tigri, [erpi sau elefan]i! Ca urmare, Alicia se aruncase asupracolc`ia lui Nerolie ca mai devreme men]iona]ii tigri, sus]inând c` era de dou` ori mai curajoas`, fiindc` era capabil` s` se bat` ca orice b`iat, pe când Nerolie o lua la fug` \ntotdeauna! |n cele din urm`, Priscilla spuse: – Dac` o \ntreb pe mama ta, Nerolie, probabil c` va fi de acord c` petrece]i prea mult timp \mpreun` [i c` ar trebui s` fi]i separate, a[a c`, dac` v` \mp`ca]i, n-o s`-i spun nimic [i vei pleca la ora obi[nuit`. Privindu-se cu suspiciune, c`zur` de acord s` se potoleasc`, dar r`maser` la capetele opuse ale mesei. La sfâr[itul dup`-amiezii, Priscilla \l rug` pe Nat s-o conduc` pe Nerolie pân` acas`. Spera c` Barnabas \[i va face timp s` sune [i s` se scuze c` era cople[it de treburi. Poate c` Rosina pricepuse gre[it.
S U R P R I ZA
139
La cinci [i treizeci [i cinci, dup` \nchiderea magazinului, urc` la etaj [i r`mase cu ochii pe telefonul din hol, apoi nu mai putu r`bda [i-i form` Avunum`rul. noroc, \i r`spunse chiar el; ceea ce \nsemna c` to]i ceilal]i plecaser`. Dup` ce spuse: „alo, Barnabas, la telefon este Priscilla“, urm` o lung` pauz`. Ea continu`: – Mai e[ti acolo? M` auzi? – Da, r`spunse el scurt, l`sând-o s` se descurce singur`. Tonul folosit o \nghe]ase. Dar sim]ea c` trebuie s` continue. – Rosina mi-a spus c` n-ai s` vii \nc` o s`pt`mân`. A[tept`, dar el nu coment`. T`cerea era foarte elocvent`, \nsemnând un fel de „[i ce-i cu asta?“ Cât de edificatoare putea deveni o t`cere! Pur [i simplu, n-avea chef s`-i vorbeasc`. Totu[i, trebuia s` afle motivul. |[i umezi buzele [i relu`: – Barnabas, dac` ai prea mult de lucru, pot s`-]i fiu de folos? A[ putea trece pe acolo s` te ajut la birou, sau s`-mi iau de lucru acas`. Glasul lui suna lipsit de expresie. Nu-l mai auzise vorbind astfel. – Nu, mul]umesc, Priscilla. Nu mai faci parte din personal [i nu cred c` ar fi \n]elept. Uite ce-i, m` str`duiesc s` recuperez timpul pierdut. Nu prea am vreme de … Era mult. N-am Spuses`-]i cu s`lb`ticie: – Nuprea \nchide. r`pesc prea mult timp. Am terminat-o cu tine! |n toate sensurile posibile. Probabil c` e[ti omul cel mai instabil emo]ional pe care l-am cunoscut, spre nenorocul meu! N-ai decât s` [tergi cu buretele peste proiectul nostru. Am s` schimb personajele. De acum \nainte, dac` ne vom mai \ntâlni, va fi numai de dragul Rosinei. E[ti cu adev`rat oribil … Barnabas. Adio! Trânti receptorul \n furc`, apoi i se adres` \n [oapt`: – {i blestemat` s` fiu dac` am s` plâng dup` tine. Nu meri]i nici m`car o singur` lacrim`! [i intr` \n camera ei.
Capitolul 10 Cu un efort supraomenesc, reu[i s` se st`pâneasc`. Toate visurile proste[ti se destr`maser` ca ni[te castele de nisip … dar trebuia preg`tit` masa de sear`; avea de alinat sentimentele [ifonate ale Aliciei, iar pacea Rosinei trebuia protejat`. Era necesar s` nu afle despre discu]ia pe care o avusese cu Barnabas. N-avea voie s` lase s` se vad`! To]i fur` de p`rere c` pl`cintele cu ciuperci erau delicioase, dar Priscilla ar fi putut mesteca la fel de bine o bucat` de piele t`b`cit`. |[i vedea de treburi \n mod mecanic. Se bucur` când copiii o rugar` s` se joace \mpreun` cu mingea. Observ` cu u[urare c` Alicia p`rea s` fi uitat conflictulApoi, cu Nerolie. ce o duse la culcare, mai pe pomeni \ntâmplarea. dup` cePân` o \nvelise [i o s`rutase pe nu frunte, când pornise spre u[`, Alicia [opti prin \ntuneric: – I-am spus lui Nerolie, \nainte s` plece acas`, c` minciunile despre mama ei m-au f`cut s` nu-i mai pot accepta nici povestea. Este prea aiurit`. Povestirile mele vor fi credibile. Priscilla se \ntoarse, se a[ez` pe marginea patului [i-i mângâie p`rul auriu. – Nu fi prea aspr` cu ea, iubito. Probabil c` oricum se simte destul de r`u fiindc` a fost dat` de gol. Mai bine s`-[i foloseasc` imagina]ia scriind pove[ti. |n]elegi ce vreau s` spun? – Cred c` da, veni r`spunsul, dup` o pauz`. Priscilla, cred c` a[ prefera s`-mi \nchizi fereastra peste noapte, dac` nu te superi.
S U R P R I ZA
141
Zâmbind, \[i d`du seama c` Alicia era speriat` din cauza povestirii d`t`toare de fiori a lui Nerolie. Ajuns` din nou lâng` u[`, o auzi pe micu]` \ntrebând: – Când vine unchiul Barnabas? Mi-e dor de el. – Nu [tiu. |ndat` ce va avea vreme, presupun. Apoi cobor\. {tia c` Rosina este nefericit` pe seama ei [i din cauza asta era [i mai sup`rat` pe Barnabas. Nu dezolat`, asta urma s` se \ntâmple mai târziu, deocamdat` numai mânioas`. – Ce bine c` nu ne deranjeaz` nimeni. Cred c` am s`-i scriu lui Andrew, spuse Priscilla. Am o mul]ime de ve[ti pentru el, despre vizita Claricei [i a lui Roger, despre cât de bine se \n]eleg. Ciudat, dar la ]ar` ai mult mai multe evenimente de povestit decât la ora[. O s`-i plac` s` afle cum m-am descurcat cu Tim, astfel \ncât s` nu-i afectez prestan]a \n fa]a colegilor. {i despre Sam Moffat, cum le-a astupat gura imediat [i le-a t`b`cit fundurile. {tiu deja care va fi pozi]ia lui: cât mai mult` modera]ie \n utilizarea b`t`ii. – M-am bucurat c` ai fost aici. Poate c` n-ai [tiut imediat cum s` reac]ionezi, dar ai pornit repede [i ]i-ai g`sit ajutor pe drum. La asemenea situa]ii se gândea Barnabas, când spunea c` n-am s` fac fa]`. E[ti tân`r` [i plin` de energie. Compuse scrisoarea, apoi se uitar` la o pies` de teatru pân` târziu, fiindu-i de Priscilla o posibil` insomnie. cele din urm`,c`Rosina c`sc` [i o privigroaz` rug`tor. c`sc` la rândul|nei, pretinzând i-ar fi somn [i-i spuse noapte bun`. |nainte de culcare, o v`zu pe Rosina luând dou` aspirine, lucru foarte neobi[nuit. Cât despre ea, nici gând s` ia vreo pastil` [i s` recunoasc` astfel c` fusese marcat` de discu]ia cu Barnabas, cel pe care nu te puteai bizui. Va citi romanul de groaz` pe care Rosina \l \mprumutase de la bibliotec`. N-avea chef s` fac` noapte alb`, gândindu-se la Barnabas Lockhart. Via]a la Jesmond Dane nu era pentru ea. |n lipsa lui, n-ar fi putut s-o suporte. Ei bine, va c`l`tori, va face ceea ce-i sugerase de atâtea ori Andrew, va colinda p`mântul \n lung [i-n lat [i-[i va inventa noi preocup`ri. Asta era ceea ce avea de f`cut … s`-[i planifice viitorul… Simpla idee avu darul s-o cufunde \ntr-un nou val de
142
DEBORAHSMITH
disperare. Dup` un ceas, se duse la baie, lu` o aspirin` [i, fiindc` apela atât de rar la pastile, se cufund` aproape imediat \n somn. *** Dup` o scurt` perioad` lini[tit`, \ncepu co[marul. Se f`cea c` era singur` – teribil de singur` – [i \nsp`imântat`. N-ar fi putut spune de ce, doar c` o teroare f`r` nume \i strângea inima [i-i paraliza membrele. Avea nevoie de ajutor, dar nu exista nimeni care s` i-l ofere, fiindc` \n Fair-acre Valey nu mai r`m`sese nici o alt` fiin]`, iar afar` se pornise o furtun` teribil`. {i situa]ia avea s` r`mân` mereu aceea[i, f`r` un glas care s` destrame singur`tatea, f`r` o atingere care s`-i \nc`lzeasc` degetele \nghe]ate … Se lupta s` se trezeasc`, dar avea bra]ele fixate pe lâng` corp [i singura mi[care pe care o mai avea la dispozi]ie era s`-[i legene capul f`r` \ncetare \ntr-o parte [i \n cealalt`. Ar fi vrut s`-l strige pe Barnabas, dar ce folos, fiindc` el n-avea s` se mai \ntoarc` vreodat`. Apoi, dintr-o dat`, zgomotele tumultuoase ale furtunii se stinser`, ca prin miracol. |n lini[tea aceea, se auzi motorul unei ma[ini. Visa c` pe tavan se vede fasciculul de raze al farurilor, apoi c` motorul se opre[te [i lumina se stinge [i i se p`ru c` aude o portier` trântit` [i zgomot de pa[i pe pietri[ul de afar`. Asculta cu sufletul\ns` la gur`, a[teptând scâr]âit de u[`, semnsec`-itrânti veneadincineva \n ajutor, nu se mai auziunnimic. Dup` o vreme nou portiera [i, ceea ce era cel mai \ngrozitor, motorul porni. Sunetul se estomp` [i disp`ru, l`sând-o prad` aceleia[i disper`ri [i singur`t`]i. Brusc, se trezi, pricepu c` avusese un co[mar [i se ridic` \n capul oaselor, tremurând. Ah, ce senza]ie … ce bine de cei c`s`tori]i, c` aveau pe cineva care s`-i trezeasc`, s`-i salveze din tenebrele visului, s`-i scuture, s` râd`, s` spun`: „totul este \n regul`, drag`. A fost un simplu co[mar“ [i apoi s`-i strâng` la piept. „Opre[te-te, Priscilla! E ridicol.“ Mai bine s` citeasc` ceva. Peste o or`, ceva mai calm`, stinse lumina. Imediat, fu cuprins` de nelini[te. Fusese \nfior`tor, dar uneori realitatea intervine \n vis, de fapt poate chiar s`-l declan[eze. Oare n-a fost nici o ma[in`? Ce s` fi
S U R P R I ZA
143
c`utat? |n Fair-acre nu existau ho]i. Erau o mul]ime la ora[, dar \n mica vale idilic`, relicv` de pe vremea coloni[tilor, când cele câteva magazine deserveau comunitatea fermierilor, nimic nu se schimbase [i n-ar fi putut atrage criminalitatea. Se ridic` din pat [i se duse la fereastr`. |nl`tur` draperiile purpurii [i se sperie, fiindc` mai departe de cas`, dincolo de pod, v`zu ceva care-i confirma temerile … o lumini]` venind dinspre Thistledown House. De fapt, mai multe. O clip`, \nghe]` de fric`. Apoi inima \ncepu din nou s` bat`. Ridic` mâinile [i se ag`]` de rama ferestrei. „Nu intra \n panic`, Priscilla! Trebuie s` ceri ajutor s`tenilor. Satul \ncepe dincolo de curb`. N-ai decât s` dai telefon.“ |ns` trebuia s` se fereasc` s` aprind` lumina – s-ar fi dat de gol. Oricine ar fi fost, cei care p`trunseser` \n caban` veniser` \ntâi aici, d`duser` târcoale casei \ntunecate [i abia apoi se retr`seser` la Thistledown. Era esen]ial s` cread` c` nu treziser` pe nimeni. Pe cât posibil, trebuia s` evite s-o deranjeze pe Rosina. Dar era obligat` s` cheme ajutoare de la telefonul de jos. Lumina de acolo n-ar fi fost vizibil`. Telefonul era destul de departe de camera Rosinei. P`cat c` nu exista o sec]ie de poli]ie. Totu[i, ar fi putut s` alarmeze poli]ia din Dunedin, iar oamenii legii ar fi venit foarte repede. lu` hainele pe bâjbâite. N-avea voiedar s`-iaveau trezeasc` pe b`ie]i. Ar fi fost|[i tenta]i s` reac]ioneze pripit, desigur, un somn profund. Trase pe ea o pereche de pantaloni largi [i o bluz`. Ar fi fost bine s`-[i pun` [i o vest`, dar fiind cald, n-o avea la \ndemân` [i nu dorea s` mai piard` vremea c`utând-o. |nainte de a cobor\, arunc` \nc` o privire spre caban`. Luminile continuau s` fie aprinse, una la parter [i alta la etaj, fie \n dormitor, fie \n birou. Sim]i c` i se face r`u la gândul c` cineva cotrob`ia printre comorile lui Manuel, c` r`v`[ea minunatele picturi ale lui Barnabas. Se temea de acte de vandalism, sau chiar de o incendiere. Ce nenorocire, dac` toate amintirile Rosinei s-ar fi transformat \n cenu[`! Ajunse pe palier. F`r` motiv aparent, sim]i c` trebuie s` arunce o privire \n camera Aliciei, s`-i asculte respira]ia, s` se asigure c` dormea profund.
144
DEBORAHSMITH
Nu mai apuc` s` asculte, fiindc` \ndat` ce intr` observ` c` ceva nu era \n regul`; sim]i adierea r`coroas` a nop]ii … de[i \[i amintea c` \nchisese fereastra cu propria R`maseunnemi[cat` pe mâna prag. Lumina lunii p`trundea \n camer`mân`! [i dezv`luia pat gol. Duse la gur` s`-[i \n`bu[e strig`tul. Totu[i, nu trebuia s-o trezeasc` pe Rosina … \nc`. N-avea cum s` fie la baie, pentru c` nu se vedea nici o dâr` de lumin`. Dac` s-ar fi trezit \n miez de noapte, \n primul rând ar fi aprins veioza. Priscilla intr`, \nchise u[a [i ap`s` pe \ntrerup`tor. Camera era situat` pe latura invizibil` dinspre caban`. A[ternutul fusese dat la o parte. Capo]elul [i papucii Aliciei disp`ruser`. La fel [i p`pu[a cu care obi[nuia s` doarm`. Sim]i c` i se face r`u. Auzise o ma[in`, v`zuse lumina farurilor pe tavan … s` fi fost vis, sau realitate? Era cuprins` de groaz`. Rosina luase aspirin` [i adormise profund, la fel [i ea. Cine s-o fi luat pe Alicia? {i de ce s-o fi dus la caban`? |n`bu[i cu greu un ]ip`t. Trebuia s` cheme ajutoare din sat, \nainte de a da fuga la caban`. S-o trezeasc` sau nu pe Rosina? N-avea rost, era trecut` de [aptezeci de ani. Inima i-ar fi putut ceda, sau ar fi putut \ntârzia interven]ia Priscillei. Avea s` fac` exact ce ar fi f`cut oricine din Fair-acre … va suna la parohie. *** Barnabas Lockhart lucr` la sediul firmei pân` la zece [i jum`tate. Nimic nu era atât de urgent, dar nu dorea s` se \ntoarc` acas`, la Tyne Hill, unde nu-l a[tepta decât o menajer` [i un gr`dinar, ambii adormi]i la ora aceea. Gândurile \l torturau de peste treizeci [i [ase de ceasuri. |n zadar \[i spusese c` Priscilla Marchant nu merita asemenea suferin]`. N-o dispre]uise atunci când individul `la, Roger, o vizitase la serviciu, se retr`seser` \n biroul lui, iar el auzise finalul discu]iei \n urma c`reia deciseser` s` renun]e la leg`tura lor. |i acordase prezump]ia de nevinov`]ie. Considerase c` se desp`r]iser` \nainte de a fi mers prea departe. {i pentru asta, \i admirase.
S U R P R I ZA
145
Din cauza asta, când primise scrisoarea trimis` chipurile din Christchurch, \n care-i spunea c`-[i va c`uta de lucru \n zon`, nu usese prea sup`rat; crezusec`-ic` sim]ea era o lipsa. m`sur` descoperise cu surprindere |[i \n]eleapt`. spunea c` Apoi ar fi pl`cut s-o caute cândva, s-o scoat` \n ora[, s-o cunoasc` \n alte circumstan]e. Când d`duse peste ea la m`tu[`-sa, fusese surprins [i dezam`git. Mai ales dac` se gândea la motive … singura explica]ie era c` nu fusese capabil` s` se rup` cu totul din rela]ia cu Roger. Mai târziu, \ncercase s` n-o judece prea aspru … \[i spusese c` probabil nu dorise decât s`-i poat` auzi vocea din când \n când, la telefon, sau cu ocazia vreunei vizite. Poate c` dorise \ntr-adev`r numai atât, dar lucrurile evoluaser` altfel, nu-i a[a? „Un weekend de neuitat“, spusese nemernicul. Barnabas retr`ia mereu acele clipe. Probabil c` Rosina \[i petrecuse weekendul \n alt` parte, posibil la prietena ei din Te Anau. F`r` \ndoial`, Clarice \l crezuse plecat \ntr-o c`l`torie de afaceri. Avuseser` condi]ii optime … o caban` pierdut` printre zade, el plecat la Christchurch. Numai copiii r`m`seser` acas`. Doamne Dumnezeule, s`-i fi l`sat singuri? |i venea s-o scalpeze, dac` o f`cuse. Ma[ina era \n parcare. Ca s` ajung` \n Tyne Hill, ar fi trebuit s-o ia pe Princes Street, pe George Street [i apoi pe Karitane Road. |n loc de asta, o lu`St. la stânga, trecu pe lâng`spre statuia lui RobbieHill Burns [i pe lâng` catedrala Paul, \ndreptându-se Three-Mile [i Fair-acre. N-avea cum s` scape de aceast` mânie devastatoare, de resentimentul arz`tor, pân` ce nu va fi l`murit lucrurile cu ea; pân` ce nu-i va spune de la obraz c` nu-l putea p`stra [i pe el, \n vreme ce continua s` se distreze cu so]ul sor`-si. O scosese de la inim` [i nu mai avea ce c`uta nici \n casa Rosinei. Dar când opri \n fa]a casei, nu se mai vedea nici o lumini]` la ferestre. Probabil c` adormise; nu era somnul celui ce are cugetul \mp`cat, ci al celui nep`s`tor. Nu-i putea trezi pe to]i b`tând la u[`. Iar acum, c` ajunsese aici, \n]elese c` n-ar fi fost capabil s` provoace o scen` \n fa]a Rosinei. O va chema pe Priscilla \n ora[, s`-i spun` p`rerea lui. Pornise motorul [i plecase. Trecând prin satul adormit,
146
DEBORAHSMITH
v`zu lumin` la fereastra biroului lui Dougal, prietenul lui de n`dejde. Aici n-ar fi fost obligat s` deranjeze toat` casa sunând, n-avea decât s` bat`Dougal \n fereastr` [i ar fiu[a, fostpu]in primit.surprins, dar obi[nuit cu apelurile deschise nocturne. Scena ar fi putut fi considerat` \ncânt`toare; Dougal lucrând la pupitru, pân` s` fie deranjat, Elspeth cuib`rit` \ntr-un fotoliu vechi, ]inându-i companie. Barnabas sim]i invidie. Elspeth se ridic` \n picioare \nviorat` [i-i ie[i \n \ntâmpinare cu bra]ele deschise. – Ah, Barnabas, ai venit s` ne \mp`rt`[e[ti bucuria? Probabil c` abia te-ai desp`r]it de Priscilla. Apoi cuvintele \i murir` pe buze, la vederea expresiei de pe chipul lui. – N-am v`zut-o pe Priscilla de ieri diminea]`, spuse el. – Ieri diminea]`? [ov`i Elspeth. Dar nu ne-a spus nimic. A trecut pe aici [i p`rea ner`bd`toare s` te revad`. Nu pricep … ce vrei s` spui cu ieri diminea]`? – Nu m-a observat. Dougal interveni: – Ia loc, Barney. Cred c` ai trecut printr-un necaz. Stai jos [i poveste[te-ne. Barnabas se supuse, Dougal \i f`cu semn lui Elspeth s`-[i reia locul [i \[i trase scaunul mai aproape. Acum, s` auzim! – Este cea mai veche poveste, spuse Barnabas, ezitând. Chiar din clipa \n care s-a angajat la m`tu[`-mea, aveam motive s-o tratez cu ne\ncredere. Pleca \n concediu. Cumnatul ei venise s-o vad` la serviciu, fiindc` nu dorea s`-i vorbeasc` acas`. – Normal, coment` Elspeth. – {tia]i? se \ncrunt` Barnabas. V-a spus? – Cum s` nu. Era o situa]ie dificil`, nu-i a[a? – Dificil`? Asta-i cea mai frumoas` subapreciere! Le-am dat voie s` intre \n biroul meu [i, \ntâmpl`tor, am auzit o parte din conversa]ie. Apoi mi-aspunea fost u[or ghicesc restul.acolo, Cândam amfost primit scrisoarea–ei, \n care-mi c`-[is`caut` de lucru impresionat i-am admirat pe amândoi. V` pute]i \nchipui ce am sim]it când am aflat c`-[i rugase o prieten` s`-mi trimit` scrisoarea din Christchurch.
S U R P R I ZA
147
Printr-o coinciden]` diabolic`, am dat peste ea la m`tu[a Rosina. Doar fiindc` se purta bine cu m`tu[a, n-am gonit-o atunci. Mi-era foarte clar c` nu s` renun]e la aventur`. Pe g`sise frunteafor]a lui Elspeth ap`ru un rid. Dougal scoase o exclama]ie de surpriz`. Elspeth \ntreb`: – Aventur`? Ce aventur`? Ce … – Dar spunea]i c` sunte]i la curent, c` v-a povestit. P`rea sincer exasperat. – Mi-a explicat de ce te-a f`cut s` crezi c` plecase la Christchurch. Din cauza Melisandei. Credea c` sunte]i pe cale s` v` logodi]i. Ah, Barney, ai \n]eles anapoda. Cu cine s` aib` o aventur`? – Cu Roger, bine\n]eles. Elspeth se pr`bu[i pe sp`tar. – Cu Roger … cumnatul ei? Cu siguran]`, ai luat-o razna! – Bine ar fi. Mi-ar fi pl`cut s` nu fie adev`rat. Eu … – Azi-diminea]`, am avut o conversa]ie destul de cuprinz`toare cu Priscilla, la poart`. Am scos de la ea aproape cu for]a o m`rturisire pe care nu voia s-o fac`. Era nebun` de fericire c` Melisande nu \nseamn` nimic pentru tine [i a[tepta plin` de speran]` \ntoarcerea ta. Mi-a spus c`-[i d`duse demisia, fiindc`, de mult timp, se afla \n situa]ia ingrat` a unei secretare \ndr`gostite de [eful ei … adic` de tine! Iar tu erai vizibil preocupat numai de Melisande. N-a mai suportat situa]ia [i s-a hot`rât s` plece. A cunoscut-o pe Rosina, [i-a dat seama c` avea nevoie de cineva ca ea [i, fiindc` dorea s` se distan]eze de tine, a apelat la stratagema cu scrisoarea trimis` din Christchurch, convins` fiind c`, dac` ai fi [tiut c` a acceptat o slujb` mult mai prost pl`tit`, prin preajm`, ai fi \ncercat s-o faci s` se r`zgândeasc`. O femeie a c`rei iubire nu este \mp`rt`[it` are mândria r`nit`, Barnabas. Ar fi f`cut orice ca s` te \mpiedice s` ghice[ti adev`rul. V`zându-i privirea ne\ncrez`toare, ad`ug`: – Mi-a spus [i c` n-a mai cunoscut iubirea \nainte. Ajunsese s` se considere o persoan` incapabil` de sentimente … pân` s` te cunoasc`. A[a c` de unde vine abera]ia asta cu Roger? Orice ai fi auzit, probabil c` era scos din context. Barnabas emise un râs scurt. Dougal prelu` [tafeta:
148
DEBORAHSMITH
– A[a este, Barney. Tuturor ni se \ntâmpl` s` folosim exprim`ri ambigue. Dac` situa]ia ar fi fost cum spui, sunt sigur c` n-ai fi avut ocazia s` auzi vreo S`-]i vorb`. Suntcapgata s` m` cheza[ pentru integritatea Priscillei. intre-n c` este pur pun [i simplu imposibil. Barnabas râse din nou. – Nu pot s` fiu de acord. M-am \ntors cu o zi mai devreme, fiindc` nu mai r`bdam desp`r]irea. A[teptam de mult s`-i treac` afec]iunea pentru Roger. Mi se p`rea c` este pe drumul cel bun, dar nu voiam s` gr`besc lucrurile. Numai c` suntem atât de asem`n`tori, atât de potrivi]i … Voiam s` reiau activitatea la magazin de luni, dar apoi mi-am spus „la naiba cu afacerile … [i am venit \ncoace cu gândul c` probabil tocmai \i trimisese pe copii la [coal`, r`mânând singur` cu Rosina. Dar undeva, ma[ina Rosinei lipsea.\ndreptat Probabilspre c` plecase s`-[i petreac` weekendul a[a c` m-am Thistledown House, traversând pode]ul, [i i-am surprins … Priscilla [i Roger, s`rutându-se \n semn de bun-r`mas, iar el mul]umindu-i pentru un „weekend de neuitat“! Poftim de explic` [i asta! |i v`zu pe cei doi schimbând priviri \ncurcate [i apoi indignate. Elspeth lu` cuvântul: – E[ti nebun! Absolut nebun … nebun de legat! Dougal interveni, \n ochi ap`rându-i o lumini]`: – Este o eroare enorm`, Barney. Ascult`-m` [i f`-o cu mare aten]ie. Rosina a fost aici tot weekendul. Ai priceput? |ntregul weekend. Figura lui Barnabas r`mase lipsit` de expresie, cu excep]ia aten]iei. Dougal continu` atât de \ncet, \ncât lui Elspeth \i venea s`-l zgâl]âie. Roger [i Clarice [i-au petrecut weekendul aici. Duminic`, au venit \mpreun` la biseric`. Au stat la caban`. Nerolie Palmerston a stat cu Alicia. Când Priscilla a trecut pe aici ieri – f`cea cump`r`turi pentru venirea ta – ne-a spus c`, \ntrucât Roger se ducea la Invercargill, Rosina se angajase s-o duc` acas` pe Clarice, ca s` nu fie el nevoit s` se \ntoarc` din drum. Rosina trebuia oricum s` duc` ni[te bulbi cuiva [i au plecat mai devreme, Clarice a[tepta la nou` s`-i tund` gardul viu. Le-amdeoarece v`zut chiar eu, când l`sau copiiiun\nom fa]acare [colii. Weekendul fusese de neuitat, fiindc` Roger [i Clarice reu[iser` s` [i-l petreac` singuri – copiii lor erau pleca]i la ni[te prieteni, \n provincia Otago!
S U R P R I ZA
149
Diferite sentimente \ncepur` s`-[i pun` amprenta pe figura lui Barnabas, \ntr-o succesiune rapid`. Cele mai frecvente erau de \ncântare – Ce o[is`dem`remu[care. fac? morm`i el. Nici o femeie n-ar accepta un b`rbat care a b`nuit-o astfel, când ea era absolut nevinovat`. Asear` a fost destul de t`ioas`, când a \n]eles c` renun]am la ea. Mi-a spus c` sunt b`rbatul cel mai instabil sentimental pe care avusese vreodat` nenorocul s`-l cunoasc`. {i avea dreptate. Ah, Dougal, ce p`rere proast` ]i-oi fi f`cut despre mine! – Presupuneai c` nici o femeie n-ar accepta asemenea tratament, dar te \n[elai, vorbi r`bd`tor Dougal. Chiar acum ai una \n fa]a ochilor. Aceea[i gre[eal` am f`cut fa]` de Elspeth. Barnabas c`-i r`mase guragreu c`scat`. Elspethdin\ncepu s` chicoteasc`, gândindu-se va fi cu foarte s`-[i revin` surpriz`. – Probabil c` \nnebunise[i, declar` Barnabas, oarecum nemul]umit c` situa]ia se repetase \n trecut. Doar n-o s` spui c` … – Este purul adev`r, râse ea, to]i b`rba]ii sunt nebuni. – A fost vina ta, se ap`r` Dougal cu hot`râre. Ai f`cut afirma]iile cele mai ambigue, ba chiar ai [i scris o poezie care mi-a \nt`rit convingerea. Nimeni n-a [tiut adev`rul. Aflaser` doar c` Elspeth credea c` nu se poate m`rita cu un pastor, fiindc` g`zduise un criminal. Dup` cum vorbea, am crezut c` avusese o aventur` [i m` preg`team s` dau dovad` de noble]e [i s-o iert. Nu le merit`m pe femeile lâng` care tr`im, Barnabas, dar sunt convins c` n-ai s-o pierzi pe Priscilla. Ar fi p`cat. Privi spre ceasul de perete. Fir-ar s` fie! nu te po]i duce direct acolo. Le-ai speria de moarte. Va trebui s` a[tep]i pân` mâine diminea]`. Spuneai c` n-ai observat nici o lumin`. Zâmbi machiavelic. Poate c` nu-i chiar atât de sup`rat`. Poate consider` c` nu meri]i s` sufere dup` tine. |n definitiv, nici un complex de vinov`]ie n-are cum s-o chinuie. Probabil \[i \nchipuie c` e[ti … – V-am spus ce crede despre mine … c` sunt b`rbatul cel mai instabil sentimental câ]if`r` a cunoscut. Dougal \ncepu s`din râd`, mil`. {i, ca s` fiu mai exact, „oribil“! – Ah, amice, ai cam dat cu oi[tea-n gard … dar nu-]i face griji, lucrurile se vor l`muri. Sper c` nu te \ntorci la Tyne Hill. Sun`-]i
150
DEBORAHSMITH
menajera s` nu cread` c` ai f`cut vreun accident de circula]ie [i anun]-o c` stai aici. Apoi po]i s`-]i vezi mândra mâine, \n zori. |ndat` ce ajung copiii la [coal`, po]i s`peporne[ti spre Jesmond Dane. Vai de mine, m`tu[`-ta o s` [tearg` jos cu tine! – Termin` imediat, Dougal! interveni Elspeth. Am o idee mai bun`. Mâine, o sun pe Priscilla [i, f`r` s`-i dau am`nunte, \i spun c` am mare nevoie de prezen]a ei. Dac` poate, s`-i conduc` pe copii la [coal` [i s` treac` pe aici. Ai s-o a[tep]i \n salon. O \mping \n`untru [i z`vor`sc u[a, ca s` nu poat` pleca imediat ce te-a p`lmuit. – Am mai auzit de mângâietorii lui Iov … crede]i c`-mi face bine? \ntreb` Barnabas pe un ton de repro[. Apoi ad`ug`: ah, Elspeth, ce s-a \ntâmplat? c`ci ochii ei se umpluser` de lacrimi. – Era atât fericit`, Sparrow, suspin` Elspeth. Aveadatunni[te co[ plin cu fripturi [i ciuperci de de la doamna iar eu i-am pl`tic`, pentru antreuri … radia toat` … Ah, nu pot suporta s` m` gândesc prin ce a trecut. Scoase o batist` [i-[i [terse ochii. Barnabas, \nsp`imântat, se apropie, o cuprinse \n bra]e, o strânse la piept [i [opti: – Nu, Elspeth, nu plânge! – Fii atent, interveni Dougal. Dac` a[ fi fost afar` [i tocmai a[ fi intrat, probabil c` a[ fi fost tentat s` te ating … a[a c` gânde[te-te c` [i scena desp`r]irii dintre Priscilla [i Roger era complet inocent`. – Ei bine, spuse Elspeth tr`gându-[i nasul, pân` mâine n-avem ce face. Am s` preg`tesc o cafea [i ni[te sandvi[uri [i pe urm` ai s` te duci la culcare, Barney. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. – Pun ceainicul pe foc, declar` Dougal, [i o urm`. Aproape ie[iser`, când telefonul \ncepu s` sune. Barney, r`spunde te rog, \nainte s` se trezeasc` cei mici. Barnabas ridic` receptorul [i spuse: – Aici parohia, cu ce v` putem ajuta? [i fu gata-gata s` scape receptorul, recunoscând vocea Priscillei, care spunea pe ton agitat: – Dougal, trebuie s` viituimediat aici. AliciaProbabil … apoic`seam opri [i relu` chinuit: nu este Dougal, e[ti, Barnabas? sunat din gre[eal`. N-am ce face cu tine, e[ti prea departe. Trebuie s` sun la parohie, \nchide telefonul.
S U R P R I ZA
151
– La parohie ai nimerit! strig` el. Pentru numele lui Dumnezeu, Priscilla, ce s-a \ntâmplat? Sunt aici. Ce … – Este vorbaeste de deschis Alicia, sosi A disp`rut. NuCineva este \na camer`, geamul [i ser`spunsul. vede o lumin` la caban`. dus-o acolo – mai devreme am auzit o ma[in`. Credeam c` visez. Cheam`-l pe Dougal! – Venim amândoi. Dar ma[ina era a mea – voiam s` te v`d, dar era \ntuneric. Cum s` lipseasc`? – Taci, strig` ea s`lbatic, [i vino o dat`. Intra]i pe aici, ca s` nu v` aud` [i s` fug` cu ea. Am s` m` duc spre pod. El strig` poruncitor: – Ba s` faci bine s` ne a[tep]i, Priscilla. Ai auzit? Venim \n cinci minute. Figura lui era alb` ca varul, \n vreme ce Dougal [i Elspeth a[teptau \n u[`, nedumeri]i. Le explic` situa]ia \n câteva secunde. – Treze[te-l pe Danny [i spune-i c` suntem chema]i la un accident, c` am plecat [i c` m` urmezi imediat. S-ar putea ca Rosina s` aib` nevoie de tine. {i porni \n fug` dup` Barnabas, care se repezise la ma[in`. Se auzi un scrâ[net de ro]i [i disp`rur`. Elspeth se [tia bun` alerg`toare … iar u[a garajului era \ncuiat`. |l trezi pe Danny [i o zbughi pe u[`, prin mijlocul satului, purtând \nc` papucii de cas`. *** Evitase s-o trezeasc` pe Rosina de teama unei reac]ii care ar fi putut-o \ntârzia. Pentru ea, doar Alicia mai conta. Scumpa Alicia, atât de micu]`, atât de drag`. |nh`]` v`traiul [i se gr`bi s` plece pe poteca ce ducea la caban`. Avea senza]ia c`-[i va ie[i din min]i, iar dac`-l va surprinde pe vinovat, va urla din r`sputeri … zgomotul era cel mai bun atu la \ndemân`. Intrusul, r`pitorul, oricum s-ar fi numit, n-avea de unde s` [tie cine locuie[te \n cas`, sau câ]i in[i vor s`ri \n ajutor. Ca [i Elspeth, Priscilla alerga ca un ogar.
152
DEBORAHSMITH
|n]elegea c` \n apropierea cabanei va trebui s`-[i \ncetineasc` fuga, s` se furi[eze pentru a beneficia de surpriz`. Alicia trebuia s` fie \nc` acolo, n-avea unde altundeva. „Ah,[i Doamne, tebuieprin s-o p`duricea g`sesc nev`t`mat`“ Trecând peste pode] furi[ându-se de zad`, papucii ei nu scoteau nici un sunet, dar curând urma s` fie obligat` s` opreasc` grindina de pietricele antrenate [i s`-[i recapete respira]ia, ca s`-[i poat` utiliza vocea la volum maxim. Porti]a de palisad` era deschis`, a[a c` nu f`cu nici un zgomot. Acum abia \nainta, mul]umind cerului pentru lumina lunii, datorit` c`reia vedea unde s` pun` piciorul, astfel \ncât s` nu rup` vreo crengu]` [i s` se dea de gol. Asculta cu \ncordare. Nici un geam`t nu r`zb`tea din caban` [i nici alte zgomote. V`zu o fâ[ie vertical` de lumin` … u[a de la intrare era \ntredeschis`. Perfect, astfel va putea intra f`r` s` fac` vreun zgomot, dar \[i aminti c` Barnabas \i spusese c` sc`rile interioare scâr]âie. Va fi obligat` s` urce pe exteriorul balustradei. F`cu un prim pas. Nici un sunet. A doua treapt` scâr]âia, dar reu[i s` treac` pe t`cute. Oare Alicia avea c`lu[? S` fi fost altcineva \n dormitor, ascultând la fel de \ncordat ca ea? Ajunse pe palier, se opri s`-[i regleze respira]ia. |naint` câ]iva centimetri [i o parte din dormitor \i ap`ru \n fa]a ochilor. Cineva fusese \n`untru. A[ternutul fusese dat la o parte. Pe pern` se putea observa urm`. Strânse Deasupra, z`ceav`traiul r`stignit` p`pu[a c` Raggedy-Ann. Unde o fiost`pâna? \n mân` … probabil st`tea dup` u[`, cu gura acoperit` de palma infractorului. Trebuia s` se repead` \n`untru [i s` se \ntoarc` instantaneu. Exact a[a proced` … dar când se \ntoarse, constat` c` \nc`perea era goal`. A[a era mult mai r`u. Deschise u[a dulapului, r`v`[i cuvertura, se uit` sub pat, se repezi \n birou, apoi cobor\ [i urc` cealalt` scar`, c`utând [i acolo. Nimic nu ar`ta c` Alicia trecuse pe acolo, cu excep]ia p`pu[ii. Consternat`, Priscilla \ncepu s-o strige. Zgomotul nu mai conta, iar dac` Alicia s-ar fi aflat prin apropiere, fugind de cineva, i-ar fi putut auzi chemarea [i ar fi r`spuns, sau ]ipetele ar fi putut speria presupusul intrus. Continu` s` strige cu frenezie.
S U R P R I ZA
153
Observ` farurile unei ma[ini, care intrase pe alee [i venise pân` la pod. Pricepu c` probabil deschiseser` geamurile [i o auziser`, pentru c` nou-veni]ii f`ceaulanternei, nici un intrând efort s`\n treac` O urm`riser` dup`nulumina garaj, \nneobserva]i. pavilionul de var`, \n [opron, chemând-o \ntr-una pe fat`. Barnabas ajunse primul, o prinse de umeri [i spuse: – {[t…lini[te[te-te acum, draga mea. O s-o g`sim. Ah, iubito, dragostea mea. Ea sim]i c` i se moaie genunchii. Priscilla, strig` el alarmat, te rog, nu le[ina. Nu acum. – Nu mi-am pierdut cuno[tin]a niciodat`! replic` ea cu indignare. – Bravo! Draga mea, te-am judecat gre[it. O vom g`si pe Alicia. Poveste[te-ne! Ai \n]eles c` ma[ina aceea fusese a mea, nu a unui infractor? Hai … spune! Le povesti cu respira]ia \ntret`iat`. Intrar` \n caban` [i urcar` \n dormitor. R`maser` n`uci]i. Nici un indiciu, cu excep]ia p`pu[ii Raggedy-Ann. – Va trebui s` chem`m ajutoare, spuse Dougal. De asemenea, o s` fim obliga]i s`-i punem la curent pe Rosina [i pe b`ie]i. E[ti sigur` c` nu s-au trezit? Ce bine c` vine [i Elspeth ca s` aib` grij` de Rosina. – O fi somnambul`, \[i d`du cu p`rerea Barnabas. Nu exist` nici un motiv ca cineva s` \ncerce s-o r`peasc`. Cel pu]in … se opri s`-i priveasc` pe ceilal]i. le trecuse existau motive, dar unTuturor dezechilibrat n-ar fiprin avutminte nevoieaceea[i de a[aidee. ceva.Nu S` ne gândim. Ce anume ar fi putut determina o criz` de somnambulism? A avut probleme la [coal`, sau acas`? – Nu, Tim a provocat ni[te necazuri, dar Sam Moffat l-a pus la punct, iar Tim [i-a cerut iertare. Alicia n-a p`]it nimic – exceptând faptul c` am g`sit-o burdu[ind-o pe Nerolie. – De ce? – O ceart` stupid` privind ni[te povestiri pe care s-au apucat s` le scrie. Nimic serios. – Atunci, s` ne \ntoarcem \n cas`. Trebuie s` organiz`m c`utarea. Asta va fi treaba ta, Dougal. |i cuno[ti pe to]i localnicii. Priscilla [i cu mine vom \ncepe s` cercet`m \mprejurimile. Va trebui s` delegi pe
154
DEBORAHSMITH
cineva – primul pe care-l suni – s`-i trezeasc` pe ceilal]i. Dac` nu d`m de ea repede, vom anun]a poli]ia. De fapt, cred c` ar trebui s`-i anun]`m O lu` imediat. de mân`S`pemergem. Priscilla [i pornir` \n fug`. |n mintea Priscillei revenea mereu aceea[i \ntrebare: „Alice, unde e[ti?“ |i venea s` urle. Ajunser` la intrare [i, exact \n aceea[i clip`, la lumina lunii, z`rir` dou` siluete venind spre cas`. Elspeth [i Alicia! Priscilla avu senza]ia c` este victima unui miraj provocat de stres … fiindc` [i feti]a care se apropia avea \n mân` aceea[i p`pu[`, Raggedy-Ann! Dougal [i Barnabas izbucnir` \ntr-un glas: – Alicia? Dar Elspeth interveni pe un ton ciudat, u[or r`gu[it, de parc` ar fi \ncercat s` nu dea prea mare importan]` evenimentului: – A condus-o acas` pe Nerolie. Ea era prea speriat` ca s` se duc` singur`. Venind pe jos, am g`sit-o \n drum. Probabil c` a ie[it pe poarta casei familiei Palmerston cu treizeci de secunde \nainte ca eu s` ajung acolo. Barnabas sim]i c` Priscilla fusese scuturat` de un fior [i o cuprinse cu bra]ul, tr`gând-o mai aproape. Pricepuser` mesajul. Elspeth voia s` evite o scen`. Barnabas \[i \ndrept` privirea spre silueta micu]`, \mbr`cat` \n halat de cas`, [i vorbi tremurat: –{ov`iala Alicia, te s` neluipoveste[ti s-a \ntâmplat. dinrog vocea induse \ncePriscilla un sentiment cople[itor de dragoste. |[i frec` fruntea de um`rul lui. Din scurta \ntâlnire a privirilor, ea pricepu c` toate ne\n]elegerile fuseser` dep`[ite. Era o senza]ie extraordinar`, minunat de pl`cut`! |n lumina aceea nep`mântean`, urm`rir` fe]i[oara ascu]it` a Aliciei [i-i ascult` glasul sub]irel, dar sigur. – Nerolie s-a sup`rat pe mine fiindc` am spus c` micu]a eroin` din poveste s-ar fi speriat de moarte dac` ar fi r`mas singur` \n coliba din p`dure. Era a[a de furioas`, \ncât s-a hot`rât s` vin` noaptea pe furi[, s` stea o or` sau dou` la caban` – [tia unde-i cheia. La \nceput, i-a pl`cut. {i-a adus ni[te gust`ri [i p`pu[a. Pe urm`, ar fi b`tut la fereastra mea, mi-ar fi spus ce a f`cut, ar fi plecat acas` [i s-ar fi culcat, f`r` ca
S U R P R I ZA
155
cineva s` observe. Dar a \nceput s` bat` vântul [i i s-a f`cut fric`. Voise s` plece totu[i, l`sându-[i p`pu[a Raggedy-Ann drept dovad`, dar când ie[ise, o ma[in` \naintând pe spre alee. cas`. Din ea, coborâse undin individ uria[ [iv`zuse r`m`sese \n picioare, privind Apoi se urcase nou la volan [i plecase. A]i mai auzit o asemenea prostie? Era \nsp`imântat` c` ar fi putut s-o a[tepte dup` cotitur`, a[a c` a venit la geamul meu. Vocea Aliciei c`p`t` o not` de \ngâmfare. Tremura toat`. {i-i era team` c` va mânca b`taie, dac` te-am fi trezit s-o duci acas`. Zicea c-o s` te \nfigi direct \n p`rul ei, Priscilla. Ai fi f`cut-o? – Po]i s` fii sigur`, r`spunse Priscilla. – A[a c` n-aveam alt` solu]ie. M-am dat jos din pat [i am condus-o acas`. Nu era rou` [i aveam papucii. A plâns tot drumul. Dar a reu[it s` intre f`r` s-o aud` cineva, fiindc` l`sase u[a deschis`. Barnabas o sim]i pe Priscilla relaxându-se. Strângând-o la piept, [opti repede: – N-am s` te iert niciodat` dac` le[ini acum. Sunt hot`rât s` te cer \n c`s`torie \nainte de ivirea zorilor. – Dac-o faci, s-ar putea s` le[in, dar nu-]i uita gândul. Sunt foarte curioas` s` aflu ce te-a oprit pân` acum. – Mai bine s` nu [tii. Te-ai sup`ra pe mine. Dougal [i Elspeth credeau c` o s` m` p`lmuie[ti. Dar nu mai conteaz`, m` vei lua de b`rbat \n orice – Prea bine,caz. spuse Priscilla. – Ce tot [u[oti]i acolo? vru Dougal s` [tie. – P`i, probabil se gândesc s` m` trimit` la culcare. Doamne, ce bucuroas` sunt c` nimeni nu s-a sup`rat! Mi-e somn. {i Raggedy-Ann este obosit`. |ncepur` s` urce scara, dar lumina se aprinse ca \ntr-o lovitur` de teatru [i r`sun` glasul Rosinei: – Ce dracu se \ntâmpl` aici? Nimeni nu r`spunse … erau atâtea de povestit … [i foarte multe de trecut sub t`cere. Apoi se auzi glasul scandalizat al Aliciei: – M`tu[` Rosina, ai \njurat! Barnabas izbucni \n râs.
156
DEBORAHSMITH
– Drag` m`tu[`, ai pierdut un spectacol pe cinste. Elspeth, du-o pe Alicia la culcare [i \nvele[te-o. Nu cred c` Priscilla se mai poate ]ine pe picioare. Rosina deschise u[a salonului cu un gest m`re]. – Ia pofti]i \n`untru! T`ceau to]i, ca ni[te elevi timora]i, prin[i cu o [otie [i adu[i \n fa]a directoarei. Elspeth se \ntoarse, privi \mprejur [i izbucni \ntr-un râs molipsitor. Numai Rosina nu p`rea s` se amuze. – Nu v`d ce-i de râs, spuse ea pe un ton princiar. – Vei vedea, o asigur` Dougal. Prin câte am mai trecut \n noaptea asta! Mul]umesc cerului c` s-a terminat cu bine. |nc` jum`tate de ceas [i toat` poli]ia din Dunedin ar fi roit pe aici [i n-am fi sc`pat nici de valul de reporteri! Barnabas, cum ]i-ai fi explicat plimbarea nocturn` pe sub geamul Priscillei? – Va s` zic`, n-am visat? {i la telefon mi-ai spus acela[i lucru, dar n-am percutat. Deci, n-a fost vorba de o crea]ie a imagina]iei lui Nerolie? Barnabas p`ru alarmat. – Venisem s` te cer \n c`s`torie. – Ce mincinos! exclam` Dougal. Erai hot`rât s`-i \mpuiezi urechile. – Nu s-ar spune c` e[ti cel mai bun prieten pe care-l am, morm`i Barnabas am`r`ciune, Rosinacu\ncet` s`-[i maif`]arnicule! mute privirile de la unul la cel`lalt [i \ncepu s` zâmbeasc`: – Continu`, nepoate. Subiectul mi se pare foarte interesant. Barnabas se a[ez` pe bra]ul fotoliului Priscillei [i-i lu` mâna. Dougal spuse: – Prietene, n-ai s` scapi f`r` o explica]ie complet`. Mai \ntâi descarc`-]i cugetul [i apoi te vom l`sa s-o ceri de nevast`. – A]i stricat totul, declar` chinuitul Barnabas. Va fi destul de dificil de explicat chiar dup` ce – [i dac` – m` va accepta. Aminti]i-v` ce propunere mi-a]i f`cut, tu [i Elspeth. Voia]i s-o chema]i pe Priscilla la parohie, mâine la nou` diminea]a, [i s` ne \ncuia]i \mpreun` \n salon. Ochii lui Elspeth str`luceau.
S U R P R I ZA
157
– Continuând \n felul acesta, nu ve]i rezolva niciodat` problema! Priscilla, s` [tii c` [i noi am trecut prin asta. Am fost cât pe ce s` ne desp`r]im definitiv.c`Spre s-a nevast` ajuns la de o scen`. c`-mi \nchipuiam nu-snorocul potrivit`nostru, s` devin pastor,{tii din cauza publicit`]ii din ziare? Ei bine, asta n-a fost tot. Ce-i povestisem lui Dougal despre mine era atât de ambiguu \ncât a r`mas cu ideea c` eram \ncurcat` cu un partener de afaceri. Acum, istoria se repet` [i \n cazul t`u. Când Roger a venit s`-]i vorbeasc` despre necesitatea de a o l`sa pe Clarice s` se descurce singur`, Barnabas a auzit numai o propozi]ie sau dou` de la sfâr[itul conversa]iei. Probabil c` deschisese[i u[a. Spuneai ceva \n sensul c` n-ar fi trebuit s` la[i lucrurile s` ajung` atât de departe. {i-a \nchipuit c` avea]i o aventur` [i c` \ncerca]i s`-i pune]i cap`t. – Roger? Roger [i cu mine? reac]ion` Priscilla, de parc` ar fi v`zut o stafie. – Da. {i te-a admirat pentru hot`râre. Dup` ce ai plecat, a \nceput s`-]i simt` lipsa, iar la primirea scrisorii din Christchurch, se hot`râse s` te caute. Imagineaz`-]i ce a crezut când te-a g`sit la Rosina! – Ce … \n afar` de faptul c` eram o mincinoas`? \ntreb` ea \ncurcat`. – C` n-ai fost \n stare s` supor]i desp`r]irea de Roger. Priscilla clipi, \ncercând s` digere noutatea. A[a c` s-a hot`rât s`-]i dea timp s`-l ui]i. Pe fiindc` de alt` n-avea parte, de tu gând \l credeai legat depân` Melisande. N-a dat importan]`, s` te curteze n-ai fi sc`pat de sentimentul pentru Roger. – Dar \ntre noi n-a fost nimic. N-am mai iubit pe nimeni, pân` … \ncerc` ea s`-l asigure, zâmbind. – {tiu, draga mea. Acum [tiu. Elspeth mi-a spus … câteva propozi]ii au fost suficiente s`-mi r`stoarne toate prejudec`]ile. Nedorind s` piard` [irul, Elspeth interveni, gr`bit`: – Nu te sup`ra. Acum a aflat de ce ]i-ai dat demisia. Am fost nevoit` s`-i spun, fiindc` … – … fiindc` i-am trezit \n miez de noapte, complet r`v`[it. Vezi tu, Priscilla, m-am \ntors mai devreme [i m-am gr`bit s` vin s` te v`d luni diminea]`. Când am ajuns, ma[ina Rosinei nu era aici [i am crezut c`
158
DEBORAHSMITH
a plecat s`-[i petreac` weekendul undeva. Speram s` te g`sesc lucrând la Thistledown House. Când s` ajung, tu [i Roger tocmai ie[ea]i din cas`,Priscilla iar el te-a s`rutat [i ]i-apemul]umit se l`s` s` cad` sp`tar. pentru un „weekend de neuitat“! – Ce gând oribil, Barnabas! – N-are rost s` te la[i prad` mâniei [i s`-mi spui c` nu m` credeai capabil de a[a ceva, fiindc` nu-mi mai pas`. N-aveai decât s` m` pocne[ti cu v`traiul pe care-l agitai prin aer ast` noapte, c` tot te-a[ fi luat de nevast`, chiar dac` era necesar s`-]i ]in un pistol la tâmpl` ca s` te duc la altar! Priscilla izbucni \n râs. – Ah, Barnabas, Barnabas, dragul meu oribil Barnabas, ce mai cerere! Dar nu conteaz`. Oricum, sunt de acord. – Ura, izbucni Rosina. Pentru numele lui Dumnezeu, hai s` bem câte o can` de ceai. La ora asta, nu putem serba logodna cu [ampanie! Abia dup` vreun ceas [i jum`tate, Rosina c`sc` [i declar` c` se culc` din nou. Cei cinci sfâr[iser` prin a face o omlet` cu [unc`, râzând [i punând la cale viitorul. – N-am s` te iert niciodat`, dac` te vei m`rita la St. Adrian, spusese Dougal. Domnul Smith n-are decât s` participe la cununie, dar trebuie s-o face]i aici. Acum e[ti de-a noastr`, din Fair-acre Valley, Priscilla. – Bine\n]eles c` vaiarfi dr`g`la[a la St. Enoch, ea. Elspeth „doamn`“ de onoare, Alicia\l vaasigurase duce florile. Simt c`vaamfi \mb`trânit … cu pu]in timp \n urm`, eram cea mai nefericit` fiin]` din Fair-acre. – Nu, acela eram eu, declarase Barnabas. |n acest stadiu, Rosina anun]ase c` se retrage la culcare. – Poate c` n-am s` adorm, dar am s` stau \n pat [i am s` m` gândesc la bucuria lui Manuel, dac` ar [ti c` \n sfâr[it m` pot aciua la Thistledown, a[a cum am pl`nuit. Zâmbi cu \n]eles [i ad`ug`: cred c` noii logodnici au altceva mai bun de f`cut decât s` doarm`. Pân` acum, n-au prea avut parte de intimitate. Priscilla nici m`car nu ro[i. Privi spre Barnabas cu o expresie de \ncredere calm`. Elspeth [i Dougal se ridicar` [i \[i luar` r`mas-bun.
S U R P R I ZA
159
*** – Zorii sunt aproape, spuse Barnabas. Hai s`-i admir`m \mpreun` de pe pod. De acolo, te po]i uita printre copaci, spre Sadle Hill, [tiind c` dincolo de el soarele se ridic` din apele Pacificului, pentru a trezi la via]` aceast` minunat` lume. |ntunericul \mbr`ca \nc` \n umbre valea, pe când se \ndreptau agale spre pode]ul pe care-l traversaser` \n fug`, cu câteva ore mai \nainte, c`utând-o pe Alicia. Se plimbau ]inându-se de mân` [i discutau despre viitor. Erau convin[i c` [i doamna cu fucsii se gândea la acela[i lucru. Barnabas spuse: – |nc` mai am \n buzunar scrisoarea de dragoste pe care ]i-am scris-o din Christchurch. Dup` ce r`sare soarele, vom merge \n biroul lui Manuel [i o vom citi. A[ vrea s`-]i povestesc o mul]ime de lucruri. Oare cum m-am st`pânit? Uneori, sentimentele m` cople[esc. Nu credeam c` vei reu[i s` te rupi de cel`lalt b`rbat [i c` m` vei accepta \n numai câteva s`pt`mâni… dar acum este fapt stabilit… vom munci um`r la um`r, f`când ceea ce ne place. Imagineaz`-]i, iubito, [i copiii no[tri vor citi cândva Ambrosina. Iat` podul. Nu crezi c` am dat dovad` de mult` \n aceste a[a ultime pe cale s` r`sar`, iar tur`bdare vei fi s`rutat` cumceasuri? nu ]i Soarele s-a maieste \ntâmplat vreodat`… {i trecu la fapte.
Sfâr[it
