CAPITOLUL II DEZVOLTAREA COMERŢULUI ELECTRONIC (E-COMERŢ) ŞI REDEFINIREA AFACERILOR
2.1. Aspecte referitoare la dezvoltarea comerţului electronic pe plan mondial Schi Schimb mbări ările le majo majore re din din ulti ultime mele le două două dece deceni niii – creşt creşter erea ea expon exponen enţi ţial alăă a comunicaţiilor mobile şi a utilizatorilor de Internet, contribuţia sectorului tehnologiei
informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) la creşterea economică şi la crearea de locuri de muncă, restructurarea/reingineria companiilor şi a business-ului în general pentru a benef benefici iciaa mai eficie eficient nt de noile noile tehnol tehnologi ogii,i, dezvol dezvoltare tareaa acceler accelerată ată a comerţ comerţulu uluii electronic – au susţinut, aşa cum am mai precizat, tranziţia de la era industrială la cea post-industrială, trecerea la „noua economie”1. Noi Noile le tehn tehnol olog ogii ii digi digita tale le au făcu făcutt ca acces accesul ul,, stoc stocar area ea şi tran transm smit iter erea ea informaţiei să fie din ce în ce mai facile şi mai accesibile ca tarife . Dispunând de informaţia digitală, aceasta poate fi transformată în noi valori economice şi sociale, creând imense oportunităţi pentru dezvoltarea de noi produse şi servicii. Informaţia devine resursa cheie şi factor de producţie pentru economia digitală. Încep Începân ândd cu anii anii ’90 ’90 pene penetr trare areaa rapi rapidă dă a calc calcul ulat atoa oare relo lorr pers person onal alee (PC) (PC),, evoluţia tehnologiilor software, dezvoltarea explozivă a reţelelor de comunicaţie de date şi a serviciilor bazate de Internet au produs schimbări profunde la scară mondială. Comerţ Comerţul ul electr electroni onicc la scară scară global globală, ă, interinter-com compan panii ii (de tip „busin „business ess-to-to business”) a atins în 2001 valoarea de 282 miliarde $ şi cifra de 4300 miliarde $ în 2005, adică o rată de creştere anuală de 73% 2. Vezi, GURAN, M., Societatea informaţională; propuneri pentru o strategie naţională , studiu, aprilie 2001, Academia Română; DRĂGĂNESCU, M., The Economy of the Knowledge Society , intervenţie la Conferinţa „Noua economie – o şansă pentru România”, Bucureşti, martie 2001. 2 Vezi, Report, Forrester Reserach Inc., 2005, p.63. 1
9
Aces Aceste te evol evoluţ uţii ii au fost fost dato datora rate te,, în mare mare măsu măsură ră,, atât atât prog progre rese selo lorr tehn tehnol olog ogic icee cât cât şi prom promov ovăr ării ii unor unor poli politi tici ci noi noi priv privin indd priv privat atiz izar area ea şi promovarea promovarea competiţiei competiţiei pe piaţa TIC, noilor reglementări reglementări tehnice şi juridice juridice în dome domeni niu, u, noilo noilorr stra strateg tegii ii naţio naţiona nale le şi regi region onal alee de dezv dezvol oltar taree a soci societ etăţi ăţiii informaţionale. Toat Toatee ţăril ţărilee dezv dezvol olta tate te şi-au şi-au elabo elabora ratt şi im impl plem emen enta tatt poli politi tici ci guve guverna rname ment ntal alee susţ susţin inut utee privi privind nd cerce cerceta tarea rea,, dezv dezvol olta tarea rea şi adop adopta tarea rea noil noilor or tehnol tehnologi ogii,i, consol consolida idarea rea infras infrastru tructu cturil rilor or informa informaţio ţional nalee naţion naţionale ale,, formare formareaa şi atragerea de specialişti în domeniul TIC (inclusiv din alte ţări), educarea populaţiei adulte, cooperarea cu sectorul privat şi încurajarea investiţiilor în această ramură economică, promovarea de proiecte guvernamentale menite să demonstreze utilitatea serviciilor specifice societăţii informaţionale. Dezvoltarea simultană a telecomunicaţiilor şi utilizării calculatoarelor a făcut posibilă creşterea explozivă a Internetului şi crearea unor tehnologii specifice care vor influe influenţa nţa esenţi esenţial al activi activităţ tăţile ile econom economic-s ic-soci ociale ale.. În asemen asemenea ea condiţ condiţii, ii, se va dezvolta extensiv comerţul electronic, care va revoluţiona conducerea afacerilor şi va dinamiza comerţul internaţional. Asemenea schimbări vor oferi consumatorilor noi pos posib ibil ilit ităţ ăţii de aleg aleger eree şi de căut căutar aree a celo celorr mai mai comp compet etit itiv ivee prod produs usee pe piaţ piaţaa mondială.3 În acest context, despre comerţul pe Internet se poate vorbi ca despre un nou domeniu de cunoaştere. În esenţă, acesta acesta păstrează păstrează unele dintre caracteristici caracteristicile le comerţului electronic „tradiţional”: schemele obişnuite de vânzare/cumpărare bazate pe cărţi de credit, sistemele EDI (Electronic Data Interchange), metodele de protecţie cripto criptogra grafic ficăă a datelo datelor, r, gestiu gestiunea nea securit securităţi ăţiii site-u site-uril rilor or etc. etc. Există Există însă însă şi unele unele deosebiri care fac comerţul pe Internet un domeniu nou, reprezentat de trei factori: global (sunt implicate societăţi şi clienţi din lumea întreagă); de inteligenţă (sunt anga angaja jate te forţ forţee inte intele lect ctua uale le deos deoseb ebit itee în găsi găsirea rea unor unor solu soluţi ţii); i); de inse insecu curi rita tate te (Int (Inter erne netu tull nu a fost fost proi proiec ecta tatt să supr suprav aveg eghe heze ze tran tranza zacţ cţii ii sigu sigure re,, fiin fiindd ţi ţint ntaa permanentă a unor atacuri). Comerţul electronic pe Internet reprezintă o formă maturizată a comerţului electronic clasic şi este în strânsă legătură cu evoluţia BOLLIER, D., Future of Electronic Commerce, Editura Aspen Institute for Humanistic Studies, Aspen, 196, p. 123. 3
10
Aces Aceste te evol evoluţ uţii ii au fost fost dato datora rate te,, în mare mare măsu măsură ră,, atât atât prog progre rese selo lorr tehn tehnol olog ogic icee cât cât şi prom promov ovăr ării ii unor unor poli politi tici ci noi noi priv privin indd priv privat atiz izar area ea şi promovarea promovarea competiţiei competiţiei pe piaţa TIC, noilor reglementări reglementări tehnice şi juridice juridice în dome domeni niu, u, noilo noilorr stra strateg tegii ii naţio naţiona nale le şi regi region onal alee de dezv dezvol oltar taree a soci societ etăţi ăţiii informaţionale. Toat Toatee ţăril ţărilee dezv dezvol olta tate te şi-au şi-au elabo elabora ratt şi im impl plem emen enta tatt poli politi tici ci guve guverna rname ment ntal alee susţ susţin inut utee privi privind nd cerce cerceta tarea rea,, dezv dezvol olta tarea rea şi adop adopta tarea rea noil noilor or tehnol tehnologi ogii,i, consol consolida idarea rea infras infrastru tructu cturil rilor or informa informaţio ţional nalee naţion naţionale ale,, formare formareaa şi atragerea de specialişti în domeniul TIC (inclusiv din alte ţări), educarea populaţiei adulte, cooperarea cu sectorul privat şi încurajarea investiţiilor în această ramură economică, promovarea de proiecte guvernamentale menite să demonstreze utilitatea serviciilor specifice societăţii informaţionale. Dezvoltarea simultană a telecomunicaţiilor şi utilizării calculatoarelor a făcut posibilă creşterea explozivă a Internetului şi crearea unor tehnologii specifice care vor influe influenţa nţa esenţi esenţial al activi activităţ tăţile ile econom economic-s ic-soci ociale ale.. În asemen asemenea ea condiţ condiţii, ii, se va dezvolta extensiv comerţul electronic, care va revoluţiona conducerea afacerilor şi va dinamiza comerţul internaţional. Asemenea schimbări vor oferi consumatorilor noi pos posib ibil ilit ităţ ăţii de aleg aleger eree şi de căut căutar aree a celo celorr mai mai comp compet etit itiv ivee prod produs usee pe piaţ piaţaa mondială.3 În acest context, despre comerţul pe Internet se poate vorbi ca despre un nou domeniu de cunoaştere. În esenţă, acesta acesta păstrează păstrează unele dintre caracteristici caracteristicile le comerţului electronic „tradiţional”: schemele obişnuite de vânzare/cumpărare bazate pe cărţi de credit, sistemele EDI (Electronic Data Interchange), metodele de protecţie cripto criptogra grafic ficăă a datelo datelor, r, gestiu gestiunea nea securit securităţi ăţiii site-u site-uril rilor or etc. etc. Există Există însă însă şi unele unele deosebiri care fac comerţul pe Internet un domeniu nou, reprezentat de trei factori: global (sunt implicate societăţi şi clienţi din lumea întreagă); de inteligenţă (sunt anga angaja jate te forţ forţee inte intele lect ctua uale le deos deoseb ebit itee în găsi găsirea rea unor unor solu soluţi ţii); i); de inse insecu curi rita tate te (Int (Inter erne netu tull nu a fost fost proi proiec ecta tatt să supr suprav aveg eghe heze ze tran tranza zacţ cţii ii sigu sigure re,, fiin fiindd ţi ţint ntaa permanentă a unor atacuri). Comerţul electronic pe Internet reprezintă o formă maturizată a comerţului electronic clasic şi este în strânsă legătură cu evoluţia BOLLIER, D., Future of Electronic Commerce, Editura Aspen Institute for Humanistic Studies, Aspen, 196, p. 123. 3
10
Internetului şi gradul lui de penetrare în societate .
Dezvoltarea fără precedent din ultimele două decenii a tehnologiilor informaţionale determinate de necesitatea stocării şi a transmiterii rapide a informaţiilor cu cele mai mici costuri, a revoluţionat comerţul global, comerţul direct sau cu amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Astăzi, termenul de Comerţ Electronic a devenit sinonim cu creşterea profitului sau Comerţul în derularea unei afaceri, ca activitate generatoare de valoare, având ca suport reţeaua Internet şi utilizarea unor pachete de programe software specifice. În acest început de nou secol, al XXI-lea, comerţul electronic este cel mai dinamic proces al economiei mondiale, iar ascensiunea sa este comparată cu cea a automobilului, avionului sau a electronicii în secolul XX.4 Comerţ Comerţul ul electr electroni onicc (e-Comm (e-Commerc erce) e) este este factor factorul ul princi principal pal care care facili facilitea tează ză gglo loba bali liza zare reaa econ econom omie ieii mo mond ndia iale le prin prin elim elimin inar area ea dist distan anţe ţelo lorr într întree pa part rten ener erii ii comerciali comerciali şi reducerea reducerea timpului timpului de comunicare comunicare la încheierea încheierea afacerilor afacerilor . Pe de altă
parte, globalizarea economiei mondiale este factorul principal care impulsionează dezvoltarea comerţului electronic5. Începând Începând cu anul 1995, comerţul comerţul electronic electronic este prezent, prezent, în proporţii diferite, diferite, în aproape toate ţările lumii şi contribuie definitoriu la transformarea treptată a econ econom omii iilo lorr clas clasic icee în econ econom omii ii info inform rmaţ aţio iona nale le,, ba baza zate te pe sect sector orul ul indu indust stri riei ei tehnologice.
Ascensiunea rapidă a e-Commerce a fost favorizată şi de Acordul multilateral nego negoci ciat at în cadr cadrul ul „Rund „Rundei ei Urugu Uruguay ay”, ”, fina finali liza zată tă în anul anul 1994 1994,, prin prin care care ţări ţările le semnatare au convenit liberalizarea comerţului cu produse ale tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (ITC). Astfel, în anul 2001, după numai 6 ani de la apariţie, afacerile E-commerce au însumat cifra de cca 470 miliarde dolari (Universitatea Texas, Austin). Aceasta este o nouă dovadă a progresului rapid al economiei informaţionale.6 4
LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology . Society, USA, 2001. OECD, E-commerce for Development Prospects and Policy Issues , Technical Paper, no.164, 2000. 6 ABCNews, Millions (http://more.abc .abcnews. news.go.com go.com); ); Colecţia Colecţia Adevărul, Adevărul, www.ziare.c www.ziare.com/ om/ Millions of Web-slinge Web-slingers rs, 2000 (http://more adevărul. 5
11
Din analiza gradului de dezvoltare regională a e-Commerce rezultă că acesta este direct proporţional cu dezvoltarea economică a statelor lumii . Ţările în curs de
dezvoltare dezvoltare sunt încurajate încurajate să dezvolte rapid comerţul electronic electronic în scopul de a aduce prosperitate economică pentru ţările lor 7. Cu privire la beneficiile globalizării pentru ţările în curs de dezvoltare există largi largi dezbat dezbateri eri în lit literat eratura ura de specia specialit litate ate.. Cel mai adesea adesea,, adepţi adepţiii global globaliză izării rii apreciază că, prin globalizare, ţările în curs de dezvoltare vor beneficia de accesul la tehnologiile moderne ca factor determinant pentru dezvoltarea economică a acestora şi de preţuri mai scăzute la produsele din import ca urmare a deschiderii pieţelor. Gradul de dezvoltare a economiilor în marile zone ale lumii
B2B Africa
Neglijabil în afara Africii de Sud
B2C
E-bancare
Utilizat pentru artizanat Inexistent cu ţări din afara Africii
Tabelul nr. 2
Comentarii
- La Internet au acces 1/118 africani - Costul extrem de ridicat America Numai companiile Inexistent Numai în Brazilia - E-commerce concentrat în Latină transnaţionale auto 4 ţări: Argentina, Brazilia, din Brazilia şi Chile şi Mexic Mexic - E-government numai în Brazilia Asia şi În curs de Inexistent Inexistent - Dezvoltare rapidă. Ţările Pacific dezvoltare din Asia 5% din Ecommerce mondial - China ocupă locul 3 în lume la utilizarea Internetului Ţările în Dezvoltare rapidă Dezvoltare rapidă în Capacitatea de - E-commerce va atinge 1% tranziţie în ţările din ţările din Centrul şi management în din E-commerce mondial Centrul şi Estul Estul Europei dezvoltare înainte de 2005 Europei - Dispun de personal cu pregătire digitală, cu excepţia ţărilor din Balcani, Caucaz şi Asia Centrală America Aproximativ 2% Progresează greoi. USA Serviciile bancare - Cele mai dezvoltate pieţe online reprezintă de Nord din tranzacţiile sub 3% în unele E-commerce şi Europa B2B în SUA şi sectoare, iar în alte 5-10% din totalul - SUA realizează 4/5 din de Vest mai puţin sectoare 18%. tranzacţiilor comerţul electronic în Europa, dar Progrese mai mari în bancare. mondial iar ţările UE 10% tendinţa este de sectoarele: soft, turism creştere. În şi muzică următorii 4 ani va atinge nivelul de 20% Sursa: UNCTAD, 2002.
7
OECD, Information Technology Outlook , 2002.
12
Globa Globali liza zarea rea întâ întâmp mpin ină, ă, însă însă,, o serio serioas asăă opoz opoziţ iţie ie,, în prin princi cipa pall din din part partea ea întreprinderilor mici şi mijlocii din ţările în curs de dezvoltare, care se consideră ameninţate de competiţia societăţilor transnaţionale şi care au posibilitatea de a produce mai mult, mai bun (calitativ) şi mai ieftin. 8 În comparaţie cu tehnicile de comercializare clasice, tehnica e-Commerce are unele trăsături specifice care îi acordă caracterul de unicitate şi de eficienţă. 9 eCommerce are o serie de trăsături care sunt importante pentru creşterea eficienţei afacerilor online, faţă de comerţul tradiţional. Astfel, e-Commerce: este disponibil oricând şi oriunde, făcând posibilă cumpărarea de la birou, de acasă, de la locul de muncă şi chiar din autoturism. Această trăsătură specifică a e-Commerce creează pentru firme noi canale de distribuţie şi măreşte dimensiunile pieţei (overall market), reduce costurile de vânzare şi schimbă strategia de piaţă; oferă acces global tuturor part partic icip ipan anţi ţilo lorr la come comerţu rţull inte interna rnaţi ţion onal al.. Acce Accesu sull glob global al faci facili lite teaz azăă firm firmel elor or efectuarea de tranzacţii comerciale fără bariere vamale (graniţe naţionale) şi culturale, aspect care contribuie contribuie la creşterea creşterea eficienţei eficienţei şi reducerea reducerea substanţia substanţială lă a costurilor costurilor de operare operare a producţ producţiei iei faţă faţă de comerţ comerţul ul tradiţ tradiţion ional. al. Aceast Aceastăă trăsăt trăsătură ură afecte afectează ază şi dimensiunile competiţiei, extinzând aria acesteia de la nivelul de piaţă fizică la nivel de piaţă globală; operează pe baza standardelor universale acceptate de toate naţiunile lumii, pe când comerţul tradiţional diferă de la o ţară la alta. Prin acceptarea standardelor universale de afaceri se elimină barierele comerciale la intrarea pe piaţă, creşt creştee comp compet etiţ iţia ia într întree firm firmee în cadr cadrul ul sect sectoa oarel relor or indu indust stria riale le,, creş creşte te efic eficie ienţ nţaa proceselor de management a proceselor industriale şi conducerii (prin computerizare şi comunicaţii rapide) şi permite extinderea obiectivelor strategice ale firmelor; oferă abunde abundenţă nţă/bo /bogăţ găţie ie de informa informaţii ţii privin privindd conţin conţinutu utull şi comple complexit xitate ateaa mesaju mesajului lui;; permite unui comerciant să se adreseze la milioane de clienţi prin mesaje audio, video şi scrise în comparaţie cu comerţul tradiţional care poate să fie promovat numai prin radio, Tv şi reviste magazin. Această trăsătură creează modificări structurale pentru firme firme prin prin creşter creşterea ea capaci capacităţ tăţii ii de concen concentra trare re asupra asupra multi multitud tudini iniii canalel canalelor or de distribuţie, la costuri de operare eficiente. Consumatorii au avantajul diferenţierii 8 9
OECD, Measuring the Information Economy, 2002 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology , Society, USA, 2001.
13
competitorilor în funcţie de strategiile de asistenţă după vânzare; reprezintă o comunicare interactivă (în ambele sensuri) între vânzător şi cumpărător într-o formă similară celei „faţă în faţă”, însă într-o formulă mai mare şi la scară mondială. Comunicarea interactivă afectează structura afacerilor prin eliminarea produselor substituibile, creând acces direct la surse originale; face posibilă reducerea costurilor de vânzare (care se bazează mai mult pe forţele pieţei) şi diferenţierea strategiilor de piaţă; asigură personalizarea şi specializarea ofertanţilor, trăsătură care prezintă importanţă pentru firme/comercianţi întrucât ele/ei au posibilitatea să direcţioneze oferta către toţi clienţii/cumpărătorii potenţiali pentru mărfurile/serviciile lor, la un nivel incomparabil crescut faţă de comerţul clasic. Avantaje pentru firme: ridicarea barierelor de acces pe pieţe, reducerea posibilităţilor de a cumpăra produse substituibile, reducerea costurilor de marketing prin creşterea forţelor pieţelor de vânzare; creşte densitatea informaţiei între participanţii la piaţa virtuală, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. Creează avantaje prin reducerea costului de colectare, stocare, procesare şi transmitere/comunicare a date lor, crescând, totodată, exactitatea, promptitudinea şi actualitatea informaţiei. Comerţul electronic are un impact pozitiv asupra întregii vieţi economice şi sociale prin revoluţionarea tuturor sectoarelor care contribuie la dezvoltarea economiei informaţionale.10 ITC este promotorul e-Commerce şi a devenit cea mai dezvoltată industrie din lume, iar comerţul cu produse ITC s-a dublat în totalul comerţului cu bunuri aşa cum rezultă din tabelul de mai jos: Tabelul nr. 3 Contribuţia sectorului ITC la comerţul internaţional (%) Anul 1990 2000 2001 Sursa: OECD, 2002.
Partea ITC în comerţul mondial 12,0 20,0 17,6
Scăderea din anul 2001 s-a datorat crizei mondiale a sectorului high-tech. În ciuda crizei temporare, produsele noi din domeniul ITC continuă să creeze cerere la 10
LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001. 14
firme, gospodării şi guverne, industria ITC situându-se pe primul loc în globalizarea industrială11. Producţia ITC, privită ca domeniu de producere a PIB, a reprezentat în ţările OECD o pondere de 4-15%, valori mai ridicate înregistrând Finlanda, 20%, Coreea, 19% şi Suedia, 17%, dar şi Japonia şi SUA cu 14% şi respectiv 11%. În afara OECD, China şi Brazilia au înregistrat ritmuri mai dinamice, încadrându-se între primele 10 ţări din lume. Structura producţiei este diferită de la o ţară la alta, manifestându-se unele tendinţe de specializare. Exportul de echipamente ITC reprezintă peste 5% din GDP în câteva ţări OECD, iar comerţul cu servicii a crescut mai repede decât comerţul cu echipamente. Produsele ITC reprezintă 25% din totalul importului SUA şi 20% din export. În 2001, piaţa soft -ului a fost estimată la 196 miliarde dolari, din care 95% revenea ţărilor OECD. În 2001, în ţările OECD, serviciile de telecomunicaţii au crescut cu 8,3%, iar produsele soft cu mai puţin de 10%12. Produsele ITC reprezintă cca 22% din exportul ţărilor în curs de dezvoltare. 13 E-commerce aduce schimbări importante în modul de organizare a producţiei, de management şi de realizare a afacerilor. Tehnicile e-Commerce eficientizează costurile şi cresc productivitatea firmelor în activităţile de marketing şi vânzare, design, producţie, finanţare şi logistică. 14 Aportul e-Commerce la creşterea productivităţii şi a eficienţei economice a firmelor rezultă din: creşterea interactivităţii cu alte firme; evaluarea mai exactă a cererii şi programarea corespunzătoare a stocurilor; reducerea cheltuielilor de inventar şi a costurilor de vânzare/cumpărare; reducerea costurilor şi creşterea calităţii serviciilor de după vânzare; reducerea erorilor prin utilizarea datelor codificate (cu 10-15%); reducerea costurilor de procesare a comenzilor (cu 50-96%), inclusiv a erorilor de interpretare; reducerea costurilor de distribuţie (cu 50-90%); reducerea costurilor de vânzare cu amănuntul (cu 1/2-2/3); stimularea capacităţii de OECD, Measuring the Information Economy , 2002. OECD, Information Technology Outlook , 2002. 13 UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002. 14 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001. 11 12
15
noutate, invenţie a firmelor; eliminarea intermediarilor; accesul rapid la informaţii de piaţă; reducerea preţurilor ca efect al creşterii competiţiei; schimbarea structurii preţului; creşterea numărului oportunităţilor de afaceri; crearea de pieţe uşor accesibile; reducerea distanţei faţă de vânzători şi cumpărători; identificarea segmentelor de piaţă şi dezvoltarea profilului individual al clienţilor. La nivel naţional şi global permite măsurarea mai exactă a inflaţiei şi extinderea relaţiilor între sectoarele economice.15 ITC şi e-Commerce au revoluţionat industria serviciilor. În toată lumea se comercializează online: bilete de avion, produse financiare şi de asigurări, servicii pentru clienţi, prelucrare de date, de servicii de consiliere juridică, de sănătate, de educaţie şi programe soft . Acest sistem remodelează industria serviciilor clasice şi produce servicii noi, în special pentru ţările în curs de dezvoltare ( computer related services)16.
Serviciile financiare online (e-finance) oferă oportunitatea dezvoltării rapide a sistemului financiar. Internetul reduce costurile tranzacţiilor financiare, iar în perspectivă va revoluţiona serviciile financiare, va produce mutaţii în industria financiară şi va da posibilitatea companiilor mici să ofere servicii în detrimentul marilor corporaţii financiare. În prezent, serviciile financiare online se utilizează larg de companiile multinaţionale din ţările OECD. 17 Asigurarea electronică (e-insurance) este o aplicaţie de tehnologii informatice pe Internet din care rezultă producţia şi distribuţia serviciilor de asigurări. Impactul dezvoltării serviciilor electronice de asigurări va reduce costurile de management şi comisioanele plătite la intermediari. În 2001, din piaţa totală a asigurărilor apreciată la 2.444 miliarde dolari, aproximativ 100 miliarde dolari au fost comercializate prin mijloace electronice şi se prevede ca în 2005, asigurările electronice să reprezinte 510% din piaţa totală şi 3-5% în Europa. Ţările în curs de dezvoltare nu participă la aceste servicii.18 15
OECD, The Economic and Social Impact of Electronic Commerce , Preliminary findigs and Research agenda, France, 1999.
UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002. OECD, Information Technology Outlook , 2002. 18 UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002, p. 26 16 17
16
Serviciile de publicaţii/informare online ( e-publication) cuprind tehnologii şi modele de afaceri care implică producţia, întreţinerea, arhivarea şi distribuţia documentelor (publicaţiilor) în format electronic sau prin computer la costuri mai mici decât cele pe suport de hârtie. Conectarea scăzută la Internet în ţările în curs de dezvoltare face ca publicaţiile electronice să aibă aplicabilitate redusă în aceste ţări.19 E-com are implicaţii asupra politicii economice şi sociale. Probleme deosebite se ridică în legătură cu: protecţia consumatorului, accesul populaţiei la infrastructură, protecţia dreptului de proprietate intelectuală, impozitarea etc. În domeniul politicii economice, tehnologizarea impune creşterea atenţiei asupra bunurilor de consum şi serviciilor; comerţul necesită armonizarea standardelor la produse, eliminarea licenţelor şi a restricţiilor la produsele vandabile pe Internet, iar asigurarea competiţiei necesită eliminarea monopolului. Impactul asupra specializării şi structurii locurilor de muncă se manifestă prin reducerea cererii de specialişti în domenii tradiţionale (clasice) şi creşterea numărului de specialişti în domeniul ITC. Aceste procese impun schimbarea structurii învăţământului şi adaptarea continuă a pieţei forţei de muncă la cererea firmelor ITC.
Sursa: OECD, 2000. Figura nr. 1: Ponderea, în totalul forţei de muncă, a personalului ocupat în sectorul ITC în ţările membre OECD, 2000
Politicile de expansiune a comunicării şi utilizării ITC beneficiază din ce în ce de o mai mare atenţie din partea guvernelor. Potenţialul cost-eficienţă în cadrul parteneriatului public şi privat pentru dezvoltarea şi utilizarea ITC este recunoscut din 19
UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002, p. 31 17
ce în ce mai mult. Guvernele se implică alături de firme în formarea de specialişti în domeniul ITC prin adaptarea programelor şcolare la nevoile de forţă de muncă ale firmelor.20 Aproape toate ţările membre OECD au elaborat strategii şi planuri de acţiune în domeniul industriei ITC şi politici pentru dezvoltarea societăţii informaţionale. Strategiile ţărilor OECD pentru dezvoltarea societăţii informaţionale vizează: politici generale privind mediul ITC şi variante de dezvoltare; dezvoltarea tehnologică prin programe de cercetare şi dezvoltare; aplicarea tehnologiilor prin distribuirea acestora la persoane individuale şi gospodării, firme, servicii guvernamentale online, IMM-uri şi demonstraţii privind avantajele utilizării ITC; îmbunătăţirea siguranţei afacerilor online prin mijloace electronice, autentificări şi securizări, precum şi pentru apărarea
dreptului de proprietate intelectuală. Investiţiile în domeniul ITC au tendinţă de creştere în domeniul serviciilor şi de descreştere în echipamente. Investiţiile societăţilor multinaţionale în ţările în curs de dezvoltare sunt în creştere, dar se concentrează în ţările din Sudul şi Estul Asiei. 21
Infrastructura fizică a e-Commerce este formată din sute de mii de computere interconectate, servere, rutere, comutatoare şi cabluri cu fibre optice. Tehnologiile (informaţionale) cu care operează e-Commerce sunt: Internetulul, Webul şi tehnologiile complementare: computer personal (PC), Internet, computerizare client/server (client/server computing ), pachete de schimbare a legăturilor ( packet switched communications); protocoale ( Protocol Internet, servere Web, pagini Web) şi bazele de date aferente.22 Structura fizică care asigură funcţionarea Internetului este formată din: multitudinea de reţele de cabluri din fibre optice de mare capacitate ( high-bandwidth) care leagă diverşi furnizorii de Internet ( providers); computere de mare viteză (hubs) care fac legătura între reţele; centre de reţele locale ( campus network ) prin care se conectează reţelele de computere regionale şi furnizorii de servicii Internet ( Internet Service Providers). OECD, Information Technology Outlook , 2002, p. 63 OECD, Information Technology Outlook , 2002, p. 43 22 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001. 20 21
18
Furnizorii de servicii Internet oferă utilizatorilor (gospodării şi firme) o gamă variată de tipuri de legături prin care aceştia au acces mai rapid sau mai lent la serviciile Internet, respectiv: prin telefon ( dial up), banda extinsă (broadband DSL), modem pe cablu (cable modem), legături telefonice internaţionale (T1 – T3) sau prin satelit ( satelite link service ).
E-commerce se bazează pe apariţia Internetului şi a Web. Internetul facilitează legăturile funcţionale între firme, instituţii educaţionale, agenţii guvernamentale şi persoane fizice prin instrumente şi servicii specifice ca: e-mail, transfer de documente, vânzare/cumpărare, cercetare, mesaje rapide, muzică, imagini vizuale şi ştiri.23 În scopul definirii contribuţiei e-Commerce la transformarea economiei informaţionale prezintă importanţă trecerea în revistă a principalilor factori care au contribuit la apariţia şi dezvoltarea sa.24 Apariţia Internetului constituie principalul factor tehnologic care a revoluţionat tehnica comunicării, facilitând tranzacţiile comerciale la distanţă pentru toţi agenţii economici (firme, instituţii publice şi gospodării). Un alt factor tehnologic determinant pentru dezvoltarea comerţului electronic îl constituie creşterea continuă a vitezei procesoarelor electronice (de la 23.000 operaţiuni pe secundă la peste 2.300.000 în prezent), factor care a impus tehnicienilor să creeze softul comercial ca instrument de facilitare a tranzacţiilor între firme la distanţă. Accesul la echipamente şi servicii de procesare şi comunicare (telefon, fax, PC, Internet etc.) reprezintă, de asemenea, un alt factor determinant pentru progresul economiei informaţionale. Costul scăzut al echipamentelor şi serviciilor electronice permite participarea întreprinderilor mici şi mijlocii la economia informaţională.25 Combinaţia acestor factori, în proporţii diferite, specifice condiţiilor tehnice şi financiare ale fiecărui stat, exprimă progresul economiei informaţionale în acel stat. Internetul istoric a cunoscut 3 faze de dezvoltare: (1) faza de inovaţie (1961 23
CNN, Internet boosting the US Economy , 2000 (http://Web.cnn.com/2000/US/ 06/ 06/ internet.economy).
24
LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001. UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002, p. 106
25
19
-1974) având ca scop comunicarea prin computer între cercetători; (2) faza de instituţionalizare (1975-1995) având ca scop comunicarea prin computer în interes militar şi trecerea la utilizarea în scop civil şi (3) faza de comercializare (după 1995) când s-a trecut la exploatarea, pe scară din ce în ce mai largă, în scop de afaceri şi comercial.26 În cadrul unui sondaj realizat în ţările membre ale OECD, firmele cuprinse în sondaj au menţionat că tehnologiile Internet prezintă următoarele avantaje:
Tabelul nr. 4 Avantajele pentru firme ale tehnologiilor ITC (%)
Avantajele tehnologiilor ITC pentru firme
Ponderea în totalul sondajului
• reducerea costurilor/creşterea eficienţei/profitului • îmbunătăţirea comunicării cu clienţii /îmbunătăţirea relaţiilor
33 16
• ţine pasul cu progresul tehnic • îmbunătăţirea comunicării cu personalul propriu • pentru a face faţă competiţiei/sub presiunea competiţiei • creşte accesul la informaţii de piaţă • îmbunătăţirea comunicării cu furnizorii • standardizarea/simplificarea proceselor • la cererea clienţilor • atragerea clienţilor de pe pieţele existente (cota de piaţă) • creşterea cunoştinţelor în domeniul IT • atragerea de noi clienţi/penetrate pe noi pieţe • management modern • îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor • iniţiativa proprie privind modelul de afacere • la cererea personalului angajat • creşterea rulajului afacerilor • la cererea furnizorilor • diversificarea gamei de produse şi servicii • integrarea proceselor tehnologice • creşterea încrederii • reducerea consumului de hârtie • îmbunătăţirea/reducerea timpului de livrare Sursa: Reality Bits, 2002.
16 10 9 9 8 8 6 3 3 3 3 3 2 2 1 1 1 1 1 1 1
Domeniile de utilizare ale Internetului, potrivit sondajului realizat în ţările membre ale OECD, sunt prezentate în graficul nr. 1. 26
LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001. 20
Sursa: The Internet Economy Indicators, 2002. Graficul nr. 1: Gradul de utilizare a Internetului pe domenii
2.2. Instrumente tehnice şi limite ale comerţului electronic În scopul desprinderii direcţiilor de dezvoltare ale Internetului, a serviciilor şi contribuţiei sale la promovarea e-Commerce este necesară prezentarea instrumentelor tehnice cu care operează şi a limitelor tehnice ale acestora. Internetul de azi operează prin trei instrumente tehnice cheie: tehnica de segmentare şi transmitere a datelor ( packet switching ), protocoale ( Internet Protocol ) şi tehnologia client/server (client/server technology). Limitele tehnologice ale Internetului actual, care restricţionează utilizarea acestui instrument în activităţile comerciale şi în afaceri, sunt: banda de 21
acces/transmisie pe Internet (bandwidth) este încă înceată şi nu are capacitatea de a permite accesul şi de a dispune fişiere mari, care conţin pe lângă date şi imagini video şi sunete; calitatea limitată a serviciilor de transmitere/recepţie date prin tehnologia de fracţionare şi asamblare a mesajelor complexe (cu imagini şi sunete) care uneori se manifestă prin efecte de sunete şi imagini intermitente la destinatar ( latency); limite privind concepţia reţelei care se reflectă în incapacitatea serverelor de a procesa multiplele comenzi primite de la utilizatori; limite privind limbajul standard al paginilor Web (HTML) care limitează accesul de expunere al imaginilor video şi al graficelor.27 Utilizarea comerţului electronic la produse cu grad mai mare de complexitate impune eliminarea treptată a limitelor tehnologice menţionate prin cooperarea la scară internaţională a firmelor specializate în dezvoltarea capacităţii Internet (infrastructura şi tehnici de operare). Procesul de perfecţionare prezintă unele dificultăţi, întrucât introducerea noilor tehnologii trebuie să fie făcută în paralel cu utilizarea celor actuale. Producătorii de echipamente şi servicii Internet cercetează şi testează noi tehnologii Internet în următoarele domenii: infrastructura reţelei (capabilă să transmită mesaje de la 2,5 la 9,6 Gbps); performanţa reţelei (protocoale de adresare, ordonare date după importanţă, optimizare rute, transmiteri multiple); dezvoltarea tehnicilor standard (identificare, autentificare, autorizare şi securizare) şi aplicaţii avansate care să încorporeze informaţii cu imagini şi sunete (laboratoare virtuale, biblioteci digitale, învăţământ la distanţă, teleconferinţe etc.). Cercetări şi experimente importante sunt în curs pentru creşterea capacităţii infrastructurii Internet prin introducerea de tehnologii bazate pe fibre optice şi fotonice pentru creşterea capacităţii benzii de transmisie, precum şi prin utilizarea de comutatoare optice, componente de comutare optice, circuite integrate optice şi reţele optice. Progresele tehnologice în domeniul 3G şi 4G (generaţia a 3-a şi a 4-a de telefonie mobilă) vor permite utilizatorilor de telefoane mobile să crească LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001, p.123. 27
22
performanţele de acces la Internet şi, în consecinţă, la serviciile sale. 28 Creşterea capacităţii benzii de transmisie va aduce următoarele beneficii: creşterea eficienţei de transmitere a datelor prin reţea ( multicasting ), eliminarea limitărilor tehnice la transmiterea datelor (latency) şi programarea priorităţilor; garantarea nivelului serviciilor; reducerea erorilor din transmisie şi reducerea costurilor.29 Utilizarea combinată a tehnologiilor specifice ale Internet şi Web fac posibil accesul prin calculator la informaţii privind serviciile şi produsele disponibile şi la cumpărarea acestora. Tehnologiile (serviciile) specifice ale Internet şi Web prin care se realizează tranzacţiile E-com, sunt: poşta electronică (e-mail) care, prin utilizarea anumitor protocoale, permite transmiterea pe cale electronică a unor mesaje complexe (informaţii, imagini şi sunete) de la un utilizator la altul (potrivit estimărilor prin reţeaua Internet se transmit zilnic peste 8 miliarde de mesaje e-mail); motoarele de căutare ( search engines) care permit identificarea informaţiilor şi a produselor căutate; agenţi inteligenţi / programe robot ( intelligent agents or sofware robots ), programe soft care permit adunarea informaţiilor sau filtrarea acestora după criteriile dorite de utilizatori; mesaje spot (instant messaging ) care permit transmiterea imediată a mesajelor între utilizatori (vânzător/distribuitor şi client) ca şi când ar comunica direct; comunicarea simultană prin computer (chat ) între doi sau mai mulţi utilizatori; fişiere standard de muzică, video sau alte efecte (fotografii etc.) utilizate de tehnologia e-Commerce ca instrumente de marketing şi vânzare; efecte media ( streaming media) care sunt fişiere foarte mari ce conţin imagini audio şi video ce nu pot fi înregistrate pe computer de utilizatori, dar sunt utilizate cu eficienţă ca instrument de promovare; spoturi de marketing (cookies) care sunt fişiere mici cu texte personalizate, utilizate în comerţul electronic ca instrument de marketing.
Dezvoltarea tehnologilor Internet şi Web are loc pe fondul necesităţii de a oferi noi servicii pentru e-Commerce. Serviciile de perspectivă ale Internet (cu largă aplicabilitate în domeniul e-Commerce) vizează: transmiterea comunicaţiilor 28 29
UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002. LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001. 23
audio prin Internet ( Internet telephony); realizarea de biblioteci digitale pentru distribuirea aplicaţiilor software prin furnizorii de servicii Internet; distribuirea înregistrărilor prin furnizorii de servicii de Internet pe mai multe servere ( distributed storage); teleconferinţe de înaltă performanţă (high-video teleconferecing );
învăţământul la distanţă în timp real ( distance learning through teleconferencing ); dezvoltarea de reţele video digitale mai performante decât cele prin televiziune (digital video networks); aplicaţii de combinare a realităţii virtuale cu videoconferinţe (tele-immertion) şi aplicaţii pentru dezvoltarea comerţului prin aparate mobile fără fir (m-commerce applications).
Siteul de comerţ electronic prezintă o foarte mare importanţă pentru succesul afacerilor. De aceea, în continuare, vom analiza principalele aspecte pe care trebuie să le aibă în vedere firmele comerciale la construirea siteului de comerţ electronic şi anume: planul de dezvoltare şi de realizare a siteului, factorii tehnici şi organizatorici, componentele de bază ale siteului care asigură funcţionarea sistemului şi derularea afacerilor. Prin planul unui site e-Commerce se stabilesc, de regulă, fazele de dezvoltare şi de realizare a siteului, şi anume: definirea obiectivelor siteului, a sistemului de funcţionare şi a necesarului de informaţii pentru atingerea obiectivelor; stabilirea design-ului logic şi faptic al siteului; construirea efectivă a siteului (cu forţe proprii sau prin firme specializate); testarea modului de funcţionare a sistemului; punerea în funcţiune şi întreţinerea siteului. Între factorii tehnici şi organizatorici ai siteului Web şi importanţa acestora pentru atingerea obiectivelor siteului e-Commerce amintim: configuraţia hard (asigură capacitatea de procesare şi stocare a datelor): programele soft (asigură funcţionarea sistemului); capacitatea de conectare la reţea (asigură viteza de acces la paginile Web), design-ul siteului (atrage clienţii) şi capacitatea de organizare şi resursele umane care asigură operarea şi întreţinerea dinamică a siteului. Siteul e-Commerce are o serie de componente de bază care asigură funcţionarea sistemului şi derularea afacerilor. Între acestea menţionăm: catalogul digital care permite siteului să prezinte oferta de produse sub formă de text sau 24
grafice; baza de date a produselor care cuprinde informaţii descriptive ale produselor, stocul de marfă şi elemente de inventar; sistemul de identificare a clienţilor pe bază de logo; sistemul de plată care permite controlul securizat al cărţilor de credit şi ordonarea plăţii; baza de date a clienţilor care cuprinde informaţiile de identificare ale acestora (nume, adresă, telefon, fax şi e-mail); baza de date a vânzărilor care cuprinde informaţii de identificare a clienţilor, produsele cumpărate, data cumpărării, plata şi data expedierii (livrării) în vederea furnizării serviciilor de după livrare; program de prospectare, urmărire a clienţilor potenţiali prin trimiterea de comunicări e-mail sau campanii de banner (ad server ); programe de înregistrare a acceselor şi de raportare a vânzărilor; programul de management care permite urmărirea producţiei şi a furnizorilor în funcţie de comenzile clienţilor. Un alt factor important de care depinde în mare măsură succesul unui site eCommerce este serverul, care trebuie să răspundă necesităţilor de procesare a datelor (capacitate suficientă) iar programele de operare să fie compatibile cu cele ale clienţilor. Serverul Web îndeplineşte, în principal, următoarele servicii: procesarea paginilor Web la cerererea clienţilor, securizarea datelor, protocoale de transfer a fişierelor, motoare de căutare, culegere de date despre clienţi, servicii e-mail şi instrumente specifice pentru managementul sitului. În scopul creşterii performanţelor siteului de comerţ electronic, firmele comerciale pot utiliza opţional şi programe speciale de soft care asigură un nivel ridicat de comunicare interactivă cu clienţii şi personalizarea acestora (între care: Com-mon Gateway Interface Scripts, Active Server Pages, Java Applets, Java Script ActiveX si Cookies).
25
Sursa: Reality Bits, 2002. Graficul nr. 2: Ponderea firmelor care au situri comerciale şi realizează tranzacţii online, în totalul firmelor, în ţările membre OECD, 2002 (în %)
2.3. Concepte generale referitoare la comerţul electronic O definiţie interesantă a ceea ce înseamnă comerţul electronic este dată de domnul Victor-Valeriu Patriciu în articolul Sisteme electronice de plăţi: „Comerţul electronic înseamnă, în accepţiune tradiţională, utilizarea în reţele cu valoare adăugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicaţiilor fax, codurilor de bare, transferului de fişiere şi a poştei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivităţii calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societăţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic pe Internet, care să apeleze - pe lângă vechile servicii amintite - şi altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea, consultând 26
cataloagele electronice on pe Web sau cataloage off pe CD-ROM şi plătind prin intermediul cărţilor de credit sau a unor portmonee electronice. Pentru alţii, comerţul Internet reprezintă relaţii de afaceri care se derulează prin reţea între furnizori şi clienţi ca o alternativă la variantele de comunicaţii tradiţionale prin fax, linii de comunicaţii dedicate sau EDI pe reţele cu valoare adăugată. În fine, o altă formă a comerţului Internet implică transferul de documente de la contracte sau comenzi proformă, până la imagini sau înregistrări vocale.”30 Toate aceste aspecte ne demonstrează cum comerţul Electronic (EC) este cheia competitivităţii întreprinderilor în era informaţională, asigurând: accesul la noi segmente de piaţă (noi clienţi); creşterea vitezei de derulare a afacerilor; o flexibilitate ridicată a politicilor comerciale; reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate, etc.; simplificarea procedurilor; creşterea competitivităţii.
Comerţul electronic cunoaşte şi alte definiţii. El este definit ca ansamblul relaţiilor totalmente dematerializate pe care le au agenţii economici între ei31 sau ca procesul de vânzare şi de cumpărare a produselor şi serviciilor prin Internet 32, precum şi ca procesul de afaceri efectuat on-line, incluzând vânzarea şi cumpărarea de bunuri cu plata digitală33. O altă definiţie succintă şi larg acceptată este următoarea: Comerţul electronic (e-Commerce, pe scurt EC) este acea manieră de a conduce activităţile de comerţ care foloseşte echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potenţialii clienţi) şi viteza cu care este livrată informaţia.34 Aşadar comerţul electronic (EC) oferă oportunitatea de a comercializa produse în întreaga lume, sporind numărul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea barierelor geografice dintre clienţi şi comercianţi. Pentru a înţelege care este rolul şi locul comunicaţiilor şi soluţiilor informatice (IT) într-un astfel de mecanism, să studiem puţin arhitectura unui sistem EC. PATRICIU, V., Sisteme electronice de plăţi , PC Report, august 1999, p. 16 SHERIF M. H., SERHROUCHNI A., La monnaie electronique systemes de paiement securise, Eyralles, 2000 32 KASIM B., Comprandre le commerce electronique, Microsoft, 2000, p.73. 33 KARPER S., ELLES J., The Commerce Book Building the E-Empire , Academie Press, 2000, p.301. 34 CIOATĂ, M., Plăţi electronice, Net Report, februarie 2001, p. 7 30 31
27
Pe plan mondial, comerţul electronic nu mai este o simplă activitate care concentrează doar eforturile întreprinderilor, aflate în competiţia de a câştiga noi clienţi şi de a răspunde cât mai bine exigenţelor acestora. În prezent, comerţul electronic a devenit o componentă principală a politicilor de dezvoltare economică ale guvernelor ţărilor dezvoltate (SUA, Comunitatea Europeană, Japonia, etc.). Prin măsurile luate la nivel guvernamental de către ţările puternic industrializate în vederea stabilirii unor reglementări unice în ceea ce priveşte realizarea tranzacţiilor comerciale pe suport electronic, comerţul electronic a devenit o componentă fundamentală a comerţului mondial. Comerţul electronic este relativ nou, dar totul indică faptul că va influenţa considerabil activitatea comercială în următorii ani. E-commerce, aşa cum am mai precizat, este istoric dependent de EDI (Electronic Data Interchange) apărut în 1960 şi folosit de marile companii pentru realizarea tranzacţiilor comerciale în reţele private. În paralel, băncile au recurs, folosind reţelele dedicate, la efectuarea de transferuri electronice de fonduri (EFT Electronic Funds Transfer). O dată cu creşterea accesibilităţii la Internet, EC a captat interesul consumatorilor individuali şi a societăţilor comerciale de orice mărime şi preocupări. Mai mult decât atât, cu tehnologiile avansate disponibile acum, se vorbeşte tot mai des de Economia Digitală (DE-Digital Economy). Ideea de bază este că prin EC putem realiza schimbul de idei de bunuri, de cunoştinţe pe lângă simpla vânzare/cumpărare de produse şi servicii. Tehnologiile EC pot fi utilizate pentru a conduce o afacere folosind pentru comunicare Internet, intranet sau alte reţele de calculatoare. În ultimii ani Internetul a devenit din ce în ce mai utilizat pentru comerţul electronic. Internetul are o acoperire globală şi este prin excelenţă descentralizat. Are o structură ierarhică cu nuclee de mare viteză (între 155 Mbps şi 2,5 Mbps) în jurul cărora se creează reţele regionale şi individuale prin care se face accesul utilizatorilor finali. Internetul a devenit un vector important în amplificarea comerţului electronic, oferind, prin costurile reduse pe care le solicită, un acces larg al IMM-urilor. 28
Schimbarea notabilă nu este produsă de simpla sa extindere, ci de sinergia dintre exploatarea tehnicilor digitale, generalizarea informatizării şi Internetului. Toate elementele prezentate anterior ne arată că, comerţul electronic este un concept complex, întrucât el nu se reduce la simpla efectuare de tranzacţii prin
reţelele de calculatoare, ci alături de efectuarea de operaţiuni de vânzare cumpărare şi transfer de fonduri, sunt încorporate aici şi alte forme de tranzacţii cum ar fi: crearea de nevoi care să suscite cerere pentru un anumit bun sau serviciu, furnizarea de suporturi pentru vânzări, facilitarea schimburilor dintre întreprinderile partenere. Totodată duce la ameliorarea relaţiilor dintre serviciile interne ale întreprinderii dintre furnizori şi clienţi şi reducerea restricţiilor de timp şi spaţiu. Accesibilitatea tehnologiilor informaţionale legate de Internet, costul scăzut al acestora, precum şi relativa independenţă de tehnologiile clasice, toate acestea permit economiilor ţărilor mai puţin dezvoltate şi agenţilor economici din aceste ţări o integrare rapidă în acest nou domeniu de activitate. Comerţul electronic este un schimb electronic de informaţii între o afacere şi clienţii săi. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar câteva dintre mijloace. Este desigur o definiţie extrem de generală. Comerţul electronic este una dintre soluţiile complexe, „integrate”, ca să folosim un termen la modă, pe care le oferă tehnologia Internet. Asta înseamnă ca o multitudine de aplicaţii şi de furnizori de servicii Internet trebuie să conlucreze într-o sincronizare perfectă pentru ca un site de comerţ electronic să poată funcţiona. De multe ori o primă alegere - a unei aplicaţii sau a unui serviciu - presupune în mod automat o serie de opţiuni impuse: spre exemplu dacă alegi furnizorul X, acesta îţi va impune aplicaţia Y şi nu vei putea avea aplicaţia Z. 35 Comerţul electronic (e - Commerce), în concepţia Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare (OECD), reprezintă desfăşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc offline sau PÂNZARU C., Comerţul electronic: ghid pas cu pas , Computer Shopper Survey, România, mai 2000, p. 22 35
29
online.36
În tranzacţiile comerciale clasice distingem patru etape diferite: informarea comercială referitoare la tranzacţie (cercetarea de marketing); încheierea contractului comercial; vânzarea produsului sau a serviciului; plata produsului sau a serviciului; Comerţul electronic (e-Commerce) este o parte a Electronic Business (eBusiness). A fost proiectat în mod special pentru a realiza schimbul de informaţii între clienţi şi furnizori. Informaţia este un element esenţial în realizarea obiectivelor comerciale, iar interactivitatea este, la rândul ei, un element cheie. În acest fel, mediul electronic de afaceri transcede spaţiul deoarece nu mai contează unde se găsesc atât factorul ofertant cât şi cel care reprezintă cererea. Comerţul electronic poate lua o multitudine de forme şi influenţează profund activitatea de afaceri. Aplicaţiile au fost alese dintr-o largă ofertă de tehnologii. Datorită creşterii astronomice a Internetului în ultimii ani, comerţul electronic s-a dezvoltat în mod deosebit. Comerţul electronic se referă la desfăşurarea activităţilor specifice mediului de afaceri (tranzacţii) într-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informaţii utilizând mijloace electronice (reţele de calculatoare). O altă definiţie a comerţului electronic ar fi: „orice formă de tranzacţii în afaceri în cadrul căreia părţile interacţionează electronic în loc de realizarea de schimburi fizice sau contact fizic direct”. 37 În comerţul electronic informaţia circulă între agenţii implicaţi în afacere (vânzător, cumpărător, bancă, transportator, agent de service), fără a utiliza suportul de hârtie (imprimantă sau fax). Comerţul electronic acoperă de fapt următoarele operaţiuni de afaceri: stabilirea de contacte cu clienţii – schimbul de informaţii; asistenţă pre- şi postvânzare – vânzare; plăţi electronice – distribuţie şi logistică; întreprinderi virtuale – activităţi comerciale desfăşurate în comun (shared) între mai multe companii. Comerţul electronic cuprinde de asemenea o foarte largă arie de tehnologii: Internet / World Wide Web, e-mail, fax, schimburi electronice de date, plăţi 36 37
OECD, Electronic Commerce: Opportunities and Challenges for Government , Paris, 1997, p.157. BALTAC, V., Comerţ electronic , Softnet Grup, ianuarie 2004 , p.1 30
electronice, ş.a.38 Comerţul electronic reprezintă o modalitate nouă de a face schimburi de bunuri materiale sau imateriale, într-un interval de timp mult scăzut şi la preţuri mai avantajoase decât în cazul comerţului clasic.39 El este factorul care a revoluţionat modul de gândire al oamenilor de afaceri de pe întreg globul. Acesta, în sens larg, are un impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi include activităţile care susţin obiectivele de marketing, publicitatea, vânzările, plăţile post vânzare, serviciile către clienţi etc. Comerţul electronic poate fi definit şi ca totalitatea actelor de comerţ care au ca suport mediul electronic. În realitate există două accepţiuni ale acestuia: 1. Varianta restrânsă în care se consideră comerţ electronic tot ce are ca suport o tranzacţie în care sunt implicate transferuri electronice de fonduri. 2. Varianta largă în care comerţul electronic este considerat orice formă de comerţ în care componenta electronică devine determinantă în finalizarea tranzacţiei. Din definiţiile comerţului electronic – întâlnite în diverse surse şi aparţinând unor diverşi autori şi specialişti – constatăm că acestea variază în mod semnificativ. Unele dintre ele se referă la toate tranzacţiile comerciale şi financiare care se derulează pe cale electronică, inclusiv schimbul electronic de date, transferul electronic de capital şi toate activităţile legate de cărţile de credit/debit. Altele limitează comerţul electronic la vânzările cu amănuntul către consumatori, tranzacţiile şi plăţile putând să nu se deruleze prin intermediul reţelelor deschise (cum ar fi Internet-ul). Prima grupă de definiţii se referă la o serie de forme ale comerţului electronic (dintre care unele există de câteva decenii) şi care derulează zilnic activităţi valorând sute de milioane de dolari. Cea de-a doua grupă, existând de aproximativ zece ani, are în vedere o formă mai restrânsă a comerţului electronic şi are interpretări mult mai modeste.
2.4. Factorii care influenţează succesul comerţului electronic Vezi şi RĂUŢ, GH., Comerţul electronic o modalitate superioară de a face afaceri , Net Report, nr. 8/1998, p.1 39 CÂRSTEA, M., Comerţul electronic – o problemă care nu ne priveşte? , Internet Magazin 5. 38
31
Având în vedere faptul că, comerţul electronic (electronic commerce sau eCommerce) constituie o tehnologie modernă de a face afaceri şi care se adresează nevoilor organizaţiilor, comercianţilor şi consumatorilor de a reduce costurile tranzacţiilor odată cu îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor şi creşterea vitezei de livrare, acesta este rezultatul acţiunii a numeroşi factori cu acţiune specifică sau generală între care menţionăm: 1. Consumatorilor li se dă siguranţă asupra valorii. Vânzătorii pot realiza acest lucru, oferind un produs sau o linie de produse care atrage potenţialii clienţi prin preţuri competitive, ca şi în comerţul ne-electronic. 2. Asigurarea de servicii şi performanţă. Oferind reacţii, experienţă de cumpărare prietenoasă în relaţia cu clientul, s-ar putea atinge aceste ţeluri. 3. Crearea unei pagini web atractive. Folosirea cu bun gust a culorii, graficii, animaţiilor, fotografiilor, fonturilor şi procentului de spaţiu gol, pot mări succesul. 4. Asigurarea motivaţiei consumatorilor de a cumpăra şi de a returna. Vânzările promoţionale pot implica cupoane, oferte speciale sau reduceri. Link-urile de pe alte siteuri web şi programele afiliate de reclame pot fi de asemenea de ajutor. 5. Atrăgând atenţia. Siteurile web personalizate, sugestiile pentru cumpărare şi ofertele speciale personalizate pot, într-o oarecare măsură, substitui interacţiunile de tip faţă în faţă, de tip tradiţional. 6. Asigurarea simţului comunităţii. Chaturile, forumurile solicită implicarea clientului, schemele de loialitate şi programele de afinitate pot fi de ajutor în acest sens. 7. Asigurarea seriozităţii şi siguranţei. Serverele paralele, redundanţa hardware-ului, tehnologia fail-safe, encriptarea informaţiei şi firewalls-urile pot îndeplini această cerinţă. 8. Asigurarea unei deschideri de 360° în privinţa relaţiilor cu clienţii, definită ca o asigurare a faptului că toţi angajaţii, ofertanţii şi partenerii au o imagine completă, aceea a clientului. În orice caz, clienţilor s-ar putea să nu le placă această experienţă de tip big brother . 32
9. Posedând experienţa totală a clientului. Orice fel de contact cu clientul este considerat parte a unei experienţe totale, experienţă ce devine sinonimă cu brandul. 10. Raţionalizând procesele de afaceri, prin restructurări interne şi prin tehnologii ale informaţiei. 11. Lăsând clienţii să se ajute singuri. Asigurând funcţionarea unui site de autoservire, uşor de folosit fără asistenţă, poate fi de ajutor în acest sens. 12. Ajutând consumatorii să consume. Comercianţii, prin intermediul Internetului, pot asigura acest tip de ajutor printr-o amplă informare comparativă şi prin facilităţi bune de căutare. 13. Construind un model de afaceri sănătos. Dacă acest factor de succes ar fi apărut în cărţi în anul 2000, multe siteuri de tip .com nu ar mai fi dat faliment. 14. Construind un lanţ valoric electronic, în care să se pună accentul pe un număr limitat de competenţe nucleu - opusul unui magazin cu o singură oprire. (Magazinele electronice pot fi speciale sau generale, dacă sunt programate corect.) 15. Operând cu tehnologia şi ţinând pasul cu ultimele schimbări ale acesteia. 16. Punând la dispoziţie o organizare suficient de atentă şi agilă, pentru a răspunde rapid la orice schimbări din mediul economic, social şi fizic. Din analiza acţiunii acestor factori care susţin succesul comerţului electronic, putem aprecia cum acesta contribuie esenţial la realizarea activităţilor comerciale care presupun schimburi de valori prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii40, adică realizarea pe cale electronică a activităţilor comerciale, adică comercializarea electronică a produselor şi serviciilor, transferul electronic de capital, comerţul electronic cu acţiuni, transmiterea electronică a foilor de expediţie, marketingul direct şi service-ul în garanţie şi postgaranţie. Implică atât produse, cât şi servicii (informative, financiare, juridice), activităţi tradiţionale (sănătate, educaţie) şi activităţi noi (mall-uri virtuale). Mai mult, comerţul electronic, datorită acţiunii acestor factori, se va dezvolta foarte mult în viitor şi va avea un impact pozitiv semnificativ asupra activităţilor adiacente. El susţine o întreagă gamă de activităţi – design-ul produselor, realizarea 40
Vezi, Observatorul European pentru Tehnologia Informaţiei , EITO, 1997, www.eito.org 33
de publicitate, tranzacţiile comerciale, reglarea conturilor – realizate prin intermediul reţelelor de calculatoare41. De asemenea, va produce o adevărată revoluţie în comerţul cu amănuntul şi în marketingul direct. Consumatorii vor putea cumpăra de acasă o gamă largă de mărfuri de la producători şi comercianţi cu amănuntul din întreaga lume. Ei vor putea vedea aceste produse prin intermediul televizoarelor sau calculatoarelor, accesa informaţiile despre ele, vizualiza modul în care produsele se pot combina cu altele, comanda şi plăti, toate acestea de acasă. 42
2.5. Cadrul legislativ al comerţului electronic (e - Commerce) 2.5.1. Legea internaţională privind comerţul electronic Până nu demult o părere larg răspândită printre susţinătorii comerţului electronic se referea la faptul că guvernele diferitelor state ar trebui să nu se amestece în această formă de activitate economică pentru a nu o distrage prematur. Temerile erau şi mai mari în Europa unde, prin tradiţie, intervenţia legiuitorilor este mult mai substanţială decât în SUA. Pe de altă parte, creşterea e-Comerţului a fost atât de vertiginoasă încât s-a trecut, în ultimul timp, la stabilirea unor norme legislative internaţionale care să îl dirijeze43. Comisia Europeană a pus la punct un acord tip EDI pentru a servi ca model întreprinderilor şi organizaţiilor europene care recurg la schimburi informatizate în cadru activităţilor lor comerciale (1994)44 Preocuparea creării unui cadru normativ unitar nu a existat numai la nivelul Comunităţii europene, ci şi în cadrul Naţiunilor Unite. Acest demers s-a concretizat în lucrările Grupului de lucru din cadrul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comerţului Internaţional (CNUDI-UNCITRAL), lucrări care s-au desfăşurat în 37 de sesiuni, finalizate prin adoptarea în 1996 a „Legii model privind comerţul electronic” Consiliul pentru Promovarea Comerţului Electronic în Japonia , 1996 [www.ecom.org.jp/ecom.e] Biroul Executiv al Preşedintelui SUA [www.whitehouse.gov] 43 I.Roşu Hamzescu, A. Mitu, Comerţul electronic, Editura Mondo Ec., Craiova, 2001, p.84-108. 44 Vezi Recomandarea nr. 94/820 a Comisiei Europene din 19 oct 1994 - Acord tip european pentru EDI, JOCE, Nr L339/28-dec-1994 41 42
34
şi a „Ghidului în vederea aplicării legii model”.45 Aceste documente urmăresc dezvoltarea operaţiunilor de comerţ electronic şi promovează egalitatea regimului juridic al înscrisurilor materializate cu cel al informaţiilor electronice (în concordanţă cu principiul echivalenţei funcţionale). Pentru a simplifica formalităţile, administraţiile vamale europene autorizează transmiterea declaraţiilor vamale pe cale informatică (1997). La nivel naţional, mai multe ţări au adoptat reglementări menite să schimbe circulaţia electronică a documentelor şi comerţul electronic. Italia a doptat în 1990 o modificare legislativă referitoare la aspectul legal şi fiscal al facturilor electronice ca şi la transmiterea şi stocarea documentelor electronice. Franţa a reglementat în 1992 transferul electronic al datelor fiscale şi contabile ale întreprinderilor, iar din 1994 a consacrat utilizarea generalizată a schimburilor electronice de date între întreprinderi şi administraţii. În sfera aspectelor fiscale ale tranzacţiilor electronice şi ale e-Economiei, Comitetul Afacerilor Fiscale al OCDE a elaborat încă din 1998 un raport46 cadru privind taxarea e-Comerţului. De subliniat este faptul ca cyber-spaţiul nu este un teritoriu fără legi. Toate ţările participante la OECD cred că principiile care guvernează comerţul clasic convenţional şi comerţul electronic trebuie să fie nediscriminatorii, adică regulile care guvernează lumea off-line să fie aplicabile online, prin asigurarea unui nivel comun între cele două modalităţi de a face comerţ. În acest sens, temele specifice comerţului electronic şi ale noilor tehnologii asupra cărora OECD se implică ca instituţie mondială: generarea unui climat de încredere în societatea informaţională şi în comerţul electronic, bazat pe securitate; asigurarea unui mediu legislativ stabil, propice pentru dezvoltarea societăţii
informaţionale şi a economiei digitale;
promovarea intensă a infrastructurii informaţiei şi a accesului la infrastructură prin crearea unor pieţe de desfacere competitive; asigurarea unor analize calitative şi cantitative, a unui ghid flexibil şi pragmatic în scopul maximizării beneficiilor UNCITRAL Model Law Electronic Commerce, 1996. Raportul „O lume fără frontiere. Realizarea potenţialului comerţului electronic ” prezentat la Conferinţa Ministerială a OCDE la Ottawa, 08.Oct. 1998 45 46
35
acţionarilor publici şi privaţi, prin utilizarea tehnologiei informaţiei, în economia mondială. În ceea ce priveşte aspectul legal al tranzacţiilor electronice sunt încă multe întrebări fără răspuns, incertitudini referitoare la valabilitate, efecte, intrarea în vigoare a tranzacţiei realizate prin mijloace electronice, într-o lume în care mediul juridic utilizează ca suport hârtia. •
De menţionat este faptul ca multe legislaţii naţionale şi internaţionale conţin stipulări privind utilizarea documentelor scrise, semnate manual, acesta constituind un impediment global.
•
De asemenea, sunt implicate domenii conexe comerţului electronic: protecţia datelor, taxe vamale, impozite, securitate şi autentificare, drepturi de proprietate intelectuală, responsabilitatea providerilor de Internet, plăţi electronice, protecţia consumatorilor, mecanismul rezolvării diferitelor dispute.
•
Problema taxelor este legată de legislaţia locală, cu alte cuvinte la stabilirea taxelor datorate, este esenţial să se determine în ce stat s-a făcut tranzacţia sau unde s-a adăugat valoare produsului.
•
Utilizarea documentelor negociabile în comerţul internaţional clasic ar fi posibilă în comerţul electronic numai prin înlocuirea acestora cu echivalente electronice, aspectul de faţă constituind o provocare pentru participanţii la e-Commerce. Termeni ca transferabilitate, purtător de titlu, proprietatea asupra mărfii în baza documentului scris ne duc la necesitatea unui regim legal care să permită părţilor la contract transferul dreptului asupra mărfii în baza transferului electronic de mesaje.
Totuşi, pentru ţările în care comerţul electronic este într-un stadiu avansat, consensul general este ca acesta nu se desfăşoară într-un vid legislativ, fără cadre legale de lucru, ci este necesară adaptarea legislaţiei actuale la eCommerce. Cererea de documente scrise - majoritatea convenţiilor comerciale internaţionale includ clauze pentru încheierea tranzacţiilor pe o bază scrisă. Dacă 36
prezenţa documentului scris implică valabilitatea contractului, nerespectarea acestei reglementări face tranzacţia nulă.
Cererea pentru semnătură - semnătură sau o altă formă de autentificare, este în mod normal cerută pentru stabilirea identităţii semnatarului şi a intenţiilor asociate, rezultate din conţinutul documentului. Cea mai utilizată formă de autentificare legală este semnătura manuală. Convenţii internaţionale permit ca semnătura să conţină şi alte forme de autentificare cum ar fi: timbre, facsimil. Cererea de original - cererea ca anumite informaţii sau documente să fie prezentate într-o forma originală constituie de asemenea un obstacol important în dezvoltarea comerţului electronic. Atâta vreme cât concepte ca scris, semnătură, original sunt legate strâns, cererea curentă este pentru documente scrise, semnate. Absenţa unui document scris, semnat, face dificilă recunoaşterea unui document original de o copie, de aici derivând necesitatea unei forme de securitate. Urmare a Declaraţiei ministeriale asupra Autentificării pentru Comerţul Electronic de la Ottawa din 1998, ţările membre OECD sunt obligate să adopte la 5 ani de la semnarea regulilor UNCITRAL asupra comerţului electronic, în legislaţiile proprii, acolo unde este nevoie, reguli specifice utilizării tehnologiei informaţiei şi telecomunicaţiilor, în probleme de autentificare, legislaţie comercială (utilizarea documentelor electronice, purtătoare de semnătură digitală, etc.) Din studiul UNCTAD „Implications for trade and development of recent proposals to set up a global framework for electronic commerce”, la Secţiunea I, Aspecte legale se desprind următoarele direcţii generale: 1. Necesitatea introducerii unui cod comercial pentru comerţul electronic: ţările implicate în acest studiu (S.U.A., Uniunea Europeană, Japonia, OECD) recunosc adevărul că în tranzacţiile electronice apar aspecte complexe, specifice. Până în acest moment s-au făcut numeroase eforturi de stabilire a unei modalităţi legale de acceptare a documentelor electronice şi a semnăturii electronice şi a altor proceduri de autentificare folosite în tranzacţiile comerciale, însă legislaţia este deficitară în multe ţări. Statele Unite ale Americii şi Japonia susţin ideea de a accepta ca probă în instanţă a datelor electronice, ideea fiind prezentată ca o alternativă în 37
rezolvarea disputelor de către ICC (Consiliul internaţional al Camerelor de Comerţ). Uniunea Europeană subliniază că regulile care se introduc trebuie să se bazeze pe libertatea unei pieţe unice, iar legislaţia ce se va adopta să ţină cont de realităţile economice, astfel încât să se atingă obiectivele în mod efectiv şi eficient. Uniunea Europeană a adoptat recent o directivă cu privire la negocierea contractelor la distanţă, care se va transpune în comerţul electronic.
2. Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală - tratatele aprobate de WIPO au primit suportul principalilor actori, în sensul ratificării acestora, de asemenea este încurajată implementarea regulilor TRIPS, toate în favoarea protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală. Japonia recunoaşte faptul că este greu de făcut o distincţie între utilizarea personală a conţinutului digital şi nevoia de a proteja drepturile de proprietate intelectuală, pentru a împiedica o excesivă „regularizare”. 3. Mărci comerciale şi nume de domeniu - numărul numelor de domeniu DNS este de departe dominat de statele Unite ale Americii, ca pionier al Internetului, este recunoscut de departe că a apărut şi dezvoltat noi aranjamente ce guvernează piaţa, esenţială fiind participarea internaţională. Deoarece DNS-urile nu sunt încă protejate deplin sub regimul mărcilor comerciale înregistrate, s-a constatat ca există o utilizare greşită de către terţi, ceea ce duce la diluarea valorii mărcii recunoscute. Statele Unite ale Americii, în particular, se preocupă de dezvoltarea unor acorduri internaţionale în protecţia numelor de domeniu, prin extinderea celei de la marca comercială. 4. Confidenţialitatea pe Internet - Statele Unite ale Americii au emis două seturi de principii asupra confidenţialităţii informaţiilor personale şi activităţilor relative la comerţ electronic. Guvernul Japonez a publicat liniile generale privitoare la protecţia datelor personale şi are iniţiative de educare a utilizatorilor online asupra aspectelor de confidenţialitate, încurajarea luării de măsuri voluntare de către companii în vederea protejării datelor şi pentru a promova tehnologiile care permit protecţia privată online. Uniunea Europeană a adoptat un număr important de directive privind procesarea şi transmiterea datelor personale.
38
5. Securitatea pe Internet - eforturi deosebite se fac într-un număr însemnat de ţări pentru a pune la dispoziţie un cadru de lucru pentru dezvoltarea unor standarde bazate pe chei publice, produse de încriptare. Este unanim recunoscut că mediul online poate permite un număr mare de tehnologii de securizare: încriptare, autentificare, parole, ziduri de protecţie, etc., care să fie demne de încredere şi să fie conduse de managementul securizării infrastructurii. OECD a publicat mai multe studii în domeniul încriptării, securizării sistemelor informaţionale. În cadrul dezbaterilor din OMC a fost extins moratoriul asupra taxelor pe eComerţ dar numai pentru o perioadă limitată de timp. De remarcat este şi faptul că din punct de vedere tehnic e-Comerţul oferă un mediu ideal pentru auditarea tranzacţiilor comerciale, acestea fiind stocate inerent în memoria calculatoarelor, putând fi astfel transmise rapid către eventualele organe de control. Negocierile GATS au pus bazele unei legislaţii internaţionale şi ale unor angajamente unilaterale pe baza cărora acest tip de comerţ se poate desfăşura în condiţii de siguranţă47. În scopul facilitării dezvoltării în continuare a e-Commerce, au fost elaborate numeroase reglementări (norme şi standarde) pe plan naţional şi internaţional privind: contractele online, protecţia consumatorului, obligaţiile părţilor, protecţia informaţiilor personale, dreptul de proprietate intelectuală, plăţile pe Internet, livrarea produselor la utilizatorul final, siguranţa tranzacţiilor, autentificarea, semnătura digitală şi protocoale de conectare.48 Legile şi reglementările, naţionale şi internaţionale, adoptate până în prezent nu pot asigura, în totalitate, protecţia dreptului de proprietate intelectuală şi, în principal, privind afacerile e-Commerce cu: muzică, imagini video şi cărţi, precum şi dreptul privat al individului privind informaţiile personale şi modul de utilizare a acestora în interes propriu. 2.5.2. Legislaţia din SUA 47 48
Vezi, WTO, The WTO Annual Raport 1999, Global Electronic Commerce, Geneve, 2000, p.32.
OECD, The Economic and Social Impact of Electronic Commerce , Preliminary findigs and Research agenda, France, 1999, p. 58
39
În SUA la iniţiativa preşedintelui Clinton în octombrie 1993, schibburile electronice de date tehnice şi comerciale au fost integrate în toate ramurile guvernului federal. În 1994, Federal Acquisition Streaming Act (Lege federală) impune luarea în considerare a EDI în achiziţiile publice. În 1997 a avut loc instalarea reţelei federale de achiziţionare prin calculator FCNET (Federal Acquisition Computer Network) prin care o treime din tranzacţiile de cel mult 100 000 de USD sunt efectuate în totalitate prin Internet (de la cererea de ofertă până la achitare). În lucrarea „Simplification.com - Electronic business and the simplification
of administration”49, apărută sub egida UN-ECE este dat exemplul strategiei Preşedenţiei Americane din 1997 privind crearea unui cadru legal pentru dezvoltarea comerţului electronic - iniţiată de vice-preşedintele Al Gore . Lucrarea se adresează atât instituţiilor guvernamentale, cât şi forumurilor internaţionale; prin cele nouă recomandări se bazează pe certitudinea că Internetul are propriile reguli şi se conduce singur. 1. Tarife şi taxe - Internetul este declarat liber de taxe, chiar dacă este utilizat pentru a livra produse şi servicii, toate ţările trebuind să beneficieze de acest comerţ fără frontiere. 2. Sistemul de plăţi electronice - mediul tehnologic şi comercial în care se efectuează plăţi electronice este într-o continuă schimbare, care face dificilă dezvoltarea unei politici specifice. 3. Un Cod Unitar pentru Comerţul Electronic - S.U.A. sprijină dezvoltarea unui cod comercial unitar, care să faciliteze comerţul electronic, cu precădere vizând: încurajarea recunoaşterii contractelor electronice, încurajarea apariţiei unor reguli internaţionale privind autentificarea şi procedurile de securizare, stabilirea unor legi pentru rezolvarea disputelor, a responsabilităţilor şi a disputelor în relaţie cu comerţul electronic, modernizarea, simplificarea formalităţilor. 4. Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală - protecţia efectivă şi clară a mărcilor comerciale, patentelor, copyright-urilor, împotriva fraudei şi 49
Sursa: UNCTAD, www.itpolicy.gsa.gov, www.ecommerce.gov
40
pirateriei. În acest sens se menţionează Organizaţia Mondială a Protecţiei Proprietăţii Intelectuale (WIPO) care are rolul de a adopta reguli pentru rezolvarea cazurilor, în acord şi cu legislaţia internaţională.
5. Confidenţialitatea datelor – administraţia americană sprijină eforturile sectorului privat în vederea implementării unui soluţii pentru confidenţialitatea datelor. 6. Securitate - Infrastructura Globală a Informaţiei trebuie să fie sigură şi de încredere. Administraţia americană în colaborare cu industria face totul posibil în promovarea dezvoltării unei pieţe în care să acţioneze infrastructura cheilor publice. 7. Infrastructura Tehnologiei Informaţiilor şi Comunicaţiilor - comerţul electronic depinde de reţelele globale, aflate în strânsă legătură cu telecomunicaţiile, însă acestea uneori încetinesc dezvoltarea reţelelor digitale. Statele Unite ale Americii vor lupta pentru înlăturarea barierelor care sunt în calea competiţiei, a alegerii clienţilor, a preţurilor mici, serviciilor îmbunătăţite. 8. Satisfacţia - Guvernul American va căuta să aprobe reguli încheiate cu partenerii de afaceri, pentru eliminarea reglementărilor laborioase care ridică bariere non-comerciale. 9. Standarde tehnice - piaţa şi nu guvernele trebuie sa hotărască standardele şi mecanismele de interoperabilitate pe Internet. De asemenea, trebuie enunţat faptul că Guvernul American a creat un Departament Special pentru Comerţul Electronic, în acest sens enumerăm: www.itpolicy.gsa.gov, www.ecommerce.gov, unde alături de legislaţie specifică eCommerce, găsim conferinţe, poziţii luate de reprezentanţii Casei Albe, etc. Cercetarea atentă a legilor SUA dovedeşte că cel puţin până la nivelul anului 2005 ea a fost cu totul favorabilă dezvoltării e-Comerţului. În acest sens, a fost impus un moratoriu asupra oricăror taxe noi pentru orice produs cumpărat pe Internet . Achiziţiile efectuate pe web sunt scutite de taxa pe vânzare (cel mai apropiat echivalent pentru taxa pa valoare adăugată practicată în Europa); atât timp cât un operator web nu are o prezenţă fizică într-un stat al SUA, el nu trebuie să plătească taxa de vânzare pentru nici un produs vândut pe web în acel stat. 41
De asemenea, a fost autorizată patentarea a numeroase procese de afaceri tipice pe web, deşi de multe ori pe baze cel puţin discutabile. Totuşi, dezbaterile
privind taxa pe vânzare s-au înteţit în ultima vreme. Mai mult, taxa pe vânzare este una din principalele surse la bugetul SUA. După unele estimări, statele americane au pierdut în jur de 200 milioane USD din neîncasarea taxei pentru vânzările pe Internet. Proprietarii magazinelor cu amănuntul sunt printre partizanii introducerii taxei, considerând că ei sunt dezavantajaţi faţă de firmele pure de Internet care în fapt vând aceleaşi produse.
2.5.3. Legislaţia U.E. referitoare la comerţul electronic şi serviciile financiare Consiliul Europei ţinut între 23-24 martie 2000 a fixat obiective ambiţioase pentru Europa pentru a deveni cea mai competitivă şi dinamică în lume. S-a recunoscut necesitatea urgentă a Europei de a exploata oportunităţile noii economii şi în particular a Internetului. Iniţiativa eEurope a fost lansată de Uniunea Europeană în decembrie 1999 având obiectivul de a aduce Europa online. În continuarea acesteia s-a elaborat în ianuarie 2000 strategia de trecere la o societate informaţională în Europa50. Urmare a ecoului pozitiv a statelor membre, Parlamentul European a înaintat spre aprobare un raport Consiliului Europei din martie 2000 de la Lisabona, care ulterior a luat forma finală a planului eEurope 2002.
Obiectivele acestui plan de acţiune: 1. Un Internet mai ieftin, mai rapid şi mai sigur; 2. Investiţia în oameni şi în cunoştinţele acestora: tineretul european în era digitală, munca şi participarea la economia bazată pe ştiinţă; 3. Stimularea utilizării Internetului: accelerarea comerţului electronic, guvern online: acces online la serviciile publice, sănătate online, sisteme de transport inteligente. Ţintele planului eEurope: A. accelerarea stabilirii unui mediu legal 50
Planul de Acţiune eEurope 2002 - O societate informaţională pentru toţi, www.europa.eu.int
42
corespunzător; B. finanţarea realizării noii infrastructuri şi servicii în Europa; C. aplicarea metodei deschise de coordonare şi monitorizare. Atingerea ţintelor poate fi făcută numai dacă se va lua un angajament politic din partea statelor membre ale Uniunii Europene, a Parlamentului European, a Comisiei Europene, prioritare fiind contactele dintre guverne şi sectorul privat, astfel încât Europa va juca un rol activ în dezvoltarea unei societăţi informaţionale echitabile, care să ofere tuturor ţărilor şanse egale, eliminarea divizării digitale, existente între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, cu participarea sectorului privat. Nici un stat membru nu-şi poate permite să fie relaxat, indiferent cât de avansat este faţă de ceilalţi, o „a doua viteză” în realizarea planului eEurope este de evitat. Data limită de implementare a obiectivelor din planul de faţă este 2002, deşi fără îndoială vor rămâne probleme care se vor rezolva după 2002, se precizează că este imperios necesară adoptarea unei politici pe termen lung de perspectivă, cu aprecierea impactului derivat din măsurile planului eEurope 2002. Din perspectiva internaţională, eEurope 2002 va contribui la dezvoltarea unei politici active în societatea informaţională la nivel global. Pentru a fi siguri că cele mai defavorizate regiuni pot participa în societatea informaţională se impune dezvoltarea de proiecte de investiţii privind societatea informaţională, funcţie de specificitatea structurii economice şi sociale, cu participarea Băncii Europene de investiţii. Anul 2005 stabilit de Consiliul European de la Lisabona drept scadenţă finală pentru crearea unei pieţe europene deplin integrate pentru serviciile financiare a ocupat un loc central în calendarul politic al Uniunii Europene în materie de ocupare a forţei de muncă şi de creştere economică. Instaurarea unui mediu favorabil dezvoltării comerţului electronic în cadrul U.E. condiţionează realizarea acestui obiectiv. Directiva referitoare la comerţul
electronic vizează permisiunea de a presta liber servicii online pe întreg teritoriul U.E. Această directivă are drept principiu de bază clauza numită „a pieţei interne”,
43
care permite furnizorilor online să ofere serviciile lor în toată U.E. pe baza regulilor fiecărui stat membru U.E. (în cazul în care aceste reguli sunt stabilite). Directiva prevede un anumit număr de excepţii de la acest principiu, supunând astfel comerţul electronic transfrontalier unui regim distinct de cel care se aplică tehnicilor de vânzare la distanţă. 2.5.3.1. Crearea pieţei deplin integrate pentru servicii financiare fundament pentru legislaţia U.E.
Pentru realizarea unei bune articulări între directiva referitoare la comerţul electronic şi unele carenţe ale legislaţiei în vigoare în legătură cu serviciile financiare a fost necesară elaborarea unei politici clare şi coerente în domeniul comerţului transfrontalier al serviciilor financiare. S-a convenit să se urmărească, în mod
imperativ, realizarea unor obiective cum ar fi: dezvoltarea accesului la aceste servicii, acces ale cărui baze au fost stabilite de directiva anterior menţionată, în scopul creării unei pieţe interne a serviciilor financiare, deplin operaţională în toate detaliile; coordonarea la nivelul lor a legislaţiei referitoare la serviciile financiare şi a directivei referitoare la comerţul electronic; garantarea coerenţei între serviciile financiare online şi modalităţile clasice de a presta servicii; determinarea modului în care „clauza pieţei interne” se aplică în domeniile în care regulile variază sensibil de la un stat membru la altul, în scopul de a nu expune consumatorii şi investitorii la regimuri juridice foarte diferite de cel la care sunt supuşi în propria lor ţară. Pentru a sprijini statele membre şi prestatorii de servicii şi pentru a veghea la buna aplicare a directivei referitoare la comerţul electronic, Comisia a realizat, începând de la sfârşitul anului 2000, o analiză (revizuită în 2003) care a condus la apariţia anumitor tipuri de dispoziţii naţionale pe care statele membre le vor putea aplica serviciilor care pătrund pe teritoriul lor. Pe baza acestui efect, Comisia contează pe realizarea unui studiu, care va acorda o atenţie specială modului în care derogările de la principiul de bază al directivei vor fi aplicate serviciilor online transfrontaliere. Restricţiile aplicate liberei prestări a serviciilor care ar putea fi 44
justificate, pe baza derogărilor anterior menţionate, prin necesitatea de a proteja consumatorii şi investitorii, trebuie să fie armonizate în raport de obiectivul Uniunii, care constă în favorizarea liberei circulaţii a serviciilor aparţinând societăţii informaţionale. Pe un plan mult mai general, există, între reglementările naţionale, serioase divergenţe care fragmentează piaţa internă a serviciilor financiare. Un nou cadru politic a fost elaborat pentru următoarele trei domenii: •
Un program de convergenţă ce acoperă regulile contractuale şi noncontractuale: deoarece principiul competenţei statului membru de origine funcţionează în practică şi acoperă toate tipurile de servicii financiare şi toate tehnicile de vânzare la distanţă; trebuie, cu atât mai mult, stabilite legăturile între regulile în domeniul comercializării, atât la nivel general, cât şi la nivelul diferitelor sectoare vizând diverse servicii, astfel încât să fie garantat un nivel calitativ ridicat şi o informaţie comparabilă pentru consumatorii din toată U.E. În cazul obligaţiilor contractuale, se pune problema determinării modului în care serviciile financiare furnizate particularilor pot fi oferite liber în toată U.E. într-un cadru care generează securitatea juridică.
•
Măsuri direcţionate, favorizând încrederea consumatorilor cu privire la mecanismul de recurgere la asistenţă şi la plăţi prin intermediul Internetului: o reţea comunitară de organe de recurgere la asistenţă în sectorul serviciilor financiare va fi instituită. În scopul de a constitui un mecanism eficace şi rapid de reglementare extrajudiciară a litigiilor transfrontaliere. Măsurile vor fi întreprinse pentru a întări securitatea în general şi, în mod particular, securitatea juridică a consumatorilor care efectuează plăţi online în U.E.
•
O mai bună cooperare între autorităţile de supraveghere şi autorităţile statelor membre pot deveni dependente din ce în ce mai mult de omologii lor din statele membre în care prestatorul serviciilor este stabilit. Comisia şi statele membre vor evalua permanent mecanismele de supraveghere a serviciilor transfrontaliere.
45
În planul său de acţiune referitor la serviciile financiare, Comisia a prezentat obiectivul său pentru anul 2005, obiectiv reprezentat de instituirea unei pieţe
europene a serviciilor financiare deplin integrate care a completat introducerea monedei unice EURO. Realizarea acestui obiectiv ar aduce numeroase avantaje Uniunii Europene: mai multe locuri de muncă, o creştere economică mai puternică, un sector al serviciilor financiare dinamic şi inovator mai bun pentru a (de)servi interesele consumatorilor şi investitorilor, precum şi dezvoltarea firmelor europene, atât a celor mari cât şi a celor mici. La nivel de operaţiuni cu sume mari, de alocarea mai eficace a capitalurilor vor profita întreprinderile datorită reducerii costurilor de finanţare, dar vor profita şi cetăţenii datorită ameliorării randamentului investiţiilor şi al retragerilor de sume. La nivel de operaţiuni en detail, accesul direct al prestatorilor transfrontalieri ar trebui să conducă consumatorii să-şi păstreze încrederea, cât şi să crească posibilităţile de alegere şi de concurenţă. Noutăţile tehnologice au avut deja un impact profund asupra sectorului serviciilor financiare. Acestea au revoluţionat modurile de funcţionare a pieţelor en gros şi mijloacele de acces, au transformat prestaţiile transfrontaliere de servicii şi au acţionat precum un catalizator, favorizând emergenţa noilor servicii financiare şi a noilor modele antreprenoriale, ceea ce, adesea, a stimulat formarea de alianţe noi, unind telecomunicaţiile, tehnologia informaţiilor şi prestatorii de servicii financiare en detail. Instituirea unui mediu ce favorizează dezvoltarea sectorului serviciilor financiare din U.E. mai general, Noua Economie şi implicit societatea informaţională, are o importanţă vitală pentru competitivitatea viitoare a U.E. În acest context U.E. trebuie să-şi modernizeze structurile legislative şi non-legislative pe care se sprijină punerea în aplicare a politicilor. Centrul acestui dispozitiv ar trebui să se bazeze pe un cadru legislativ transparent şi coerent pentru servicii transfrontaliere, oferind mecanisme de supraveghere preventivă şi de protecţie a consumatorilor, eficace şi corespunzătoare pentru a reîntări încrederea şi stabilitatea. Provocarea constă în punerea în aplicare a unei politici pentru serviciile financiare începând din 46
momentul 2000 până în anul 2005, pentru a respecta termenul limită fixat de Consiliul european de la Lisabona. Pentru a atinge acest obiectiv, Comisia a abordat în comunicatul său trei domenii prioritare, ţinând cont de adoptarea directivei referitoare la comerţul electronic care a fost implementată la data de 17 ianuarie 2002: •
Domeniul prioritar I: adaptarea regulilor şi legislaţiilor actuale, în vederea asigurării convergenţei regulilor de protecţie a consumatorilor şi investiţiilor, reguli referitoare, în special, la obligaţiile contractuale şi noncontractuale.
•
Domeniul prioritar II: elaborarea de măsuri vizând asigurarea securităţii sistemelor de plată şi existenţa unor sisteme de apel (recurgere) la asistenţă la nivel transfrontalier.
•
Domeniul prioritar III: ameliorarea şi intensificarea cooperării între instanţele de supervizare, astfel încât să se poată confrunta cu noile preocupări transfrontaliere. 2.5.3.2. Politica comunitară legislativă în domeniul comerţului electronic
În iniţiativa sa referitoare la comerţul electronic51, publicată în 1998, Comisia a definit direcţiile principale ale politicii sale în acest domeniu. Începând din momentul respectiv au fost realizate progrese importante, incluzând adoptarea unei serii de directive, în special, cele referitoare la transparenţa procedurilor de notificare, la semnăturile electronice şi la moneda electronică. Directiva referitoare la dreptul de autor şi drepturile analoage (înrudite) în cadrul societăţii informaţionale ar trebui, de asemenea, adoptată într-un interval de timp cât mai scurt. Iniţiativa pentru Europa a determinat includerea societăţii informaţionale în prim-planul agendei politice a U.E. Un cadru legislativ coerent şi adaptat este esenţial pentru dezvoltarea comerţului electronic în cadrul U.E. Directiva referitoare la comerţul electronic, care a fost recent adoptată, are o importanţă deosebită. Obiectivul acesteia constă în Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 08.06.2000 legată de anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale şi ale comerţului electronic pe piaţa internă. 51
47
posibilitatea ca serviciile financiare să poată fi furnizate sub o formă de prestaţie liberă pe tot teritoriul U.E. Această directivă pune fundamentele pe care se vor baza viitoarele dezvoltări ale politicilor în acest domeniu la nivelul serviciilor financiare. Directiva referitoare la comerţul electronic este o directivă cadru-orizontală care se aplică tuturor serviciilor societăţii informaţionale 52 aceasta referidu-se la
serviciile furnizate la distanţă prin mijloace electronice (serviciile numite online): Activităţile offline nu intră în câmpul de acţiune al directivei, chiar dacă sunt conectate la un serviciu online. În consecinţă, dacă serviciile financiare sunt furnizate parţial offline şi parţial online, fiecare parte va fi supusă unui regim juridic diferit. În cazul în care promovarea unui serviciu se efectuează online, dar acest serviciu este furnizat offline, doar publicitatea online este acoperită de directiva referitoare la comerţul electronic. Obiectivul a fost pus în operă printr-un ansamblu coerent de reguli ale pieţei interne care se aplică tuturor modurilor de comercializare (online sau offline). Mai multe iniţiative figurează în planul de acţiune care se aplică serviciilor financiare, în particular, la revizuirea directivei referitoare la serviciile de investiţii şi la propunerea unei directive referitoare la vânzarea la distanţă prin servicii financiare, care au fost create pentru a asigura această coerenţă. Directiva referitoare la comerţul electronic nu se aplică decât prestatorilor de servicii stabiliţi într-un stat membru 53 Aceasta nu se referă la prestatorii de servicii
din ţările terţe şi nu le permite acestora să beneficieze de libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale. Fiecare stat membru poate să-şi definească propria politică cu privire la prestatorii de servicii din ţările terţe, sub rezerva ca aceasta să fie în conformitate cu acordurile comerciale internaţionale. U.E. ar avea cu certitudine nevoie să-şi dezvolte o viziune coordonată cu privire la prestatorii din ţările terţe. Prin serviciu al societăţii informaţionale înţelegem orice serviciu prestat normal în schimbul unei remuneraţii la distanţă sau cu ajutorul echipamentelor electronice de prelucrare şi de stocare a datelor, la cererea individuală a unui destinatar al serviciilor. 53 Definirea „ prestatorului stabilit ”, figurând în Directiva asupra comerţului electronic, este bazată pe tratat şi pe jurisprudenţa Curţii de Justiţie. Un prestator este considerat stabil dacă exercită în mod efectiv o activitate economică prin intermediul unei instalări stabile pentru o durată nedeterminată. Sucursalele UE ale societăţilor non-UE nefiind societăţi europene în sensul articolului 48 al tratatului, nu intră în câmpul acestei definiţii. 52
48
Directiva referitoare la comerţul electronic nu afectează nivelul existent al protecţiei stabile pentru a satisface obiectivele de interes general enunţate de dreptul comunitar în vigoare54 în special în domeniul protecţiei consumatorilor. Măsurile
naţionale nu pot totuşi să restricţioneze libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale aşa cum apare în definiţia din cadrul directivei referitoare la comerţul electronic. Directiva referitoare la comerţul electronic vine să completeze legislaţia sectorială în legătură cu serviciile financiare, în particular obligaţiile de informare
conţinute la directiva referitoare la creditul de consum, anumite directive referitoare la asigurări şi propuneri de directive referitoare la vânzarea la distanţă a serviciilor financiare. Obligaţiile de informare prevăzute în directiva referitoare la comerţul electronic se adaugă la cele deja impuse la legislaţia comunitară în vigoare. Trebuie notat, de altfel, că dispoziţiile din directivă referitoare la comerţul electronic joacă un rol crucial în cazurile în care propunerea de directivă referitoare la vânzarea la distanţă nu prevede obligaţii de informare (în special în ceea ce privesc site-urile promoţionale care nu oferă posibilitatea efectuării tranzacţiilor online). Clauza numită „piaţa internă” este esenţială pentru înţelegerea directivei referitoare la comerţul electronic. Această clauză permite prestatorilor de servicii din
societatea informaţională să-şi ofere serviciile pe întreg teritoriu UE pe baza regulilor şi reglementărilor aplicate de fiecare stat membru în care aceştia sunt stabiliţi (taxa de origine). Din analiza directivelor referitoare la comerţul electronic din U.E. constatăm că acestea suprimă de asemenea obstacole juridice: aceasta completează directiva referitoare la semnătura electronică şi obligă statele membre să funcţioneze într-un Al unsprezecelea considerent al directivei asupra comerţului electronic stipulează că Directiva nu prejudiciază nivelul de protecţie stabilit prin Directive precum: directiva legată de publicitatea înşelătoare şi comparativă (Directiva 84/450/CEE, JOL250, 19.09.1984, p.17-20, a Consiliului modificată prin Directiva 97/55/CE-JOL290 din 23.10.1997, p. 18-23 a Parlamentului şi a Consiliului), Directiva vizând clauzele abuzive (directiva 93/13/CEE a Consiliului, JOL 95 din 21.04.1993, p.29-34) Directivele asupra creditului de comun (directiva 87/102/CEE, JOL 278 din 11.10.1988, p.33 a Consiliului modificată în ultimul rând de Directiva 97/7/CE, JOL 101 din 01.04.1998, p.17-23 a Parlamentului European şi a Consiliului) sau de viitoarea Directivă privind vânzarea la distanţă a serviciilor financiare. 54
49
asemenea mod încât sistemul lor juridic să autorizeze încheierea contractelor pe cale electronică. Tot în această Directivă se consfinţeşte libera prestare a serviciilor societăţii informaţionale conform articolului 49 din tratat. Statele membre trebuie să vegheze ca prestatorii de servicii stabiliţi pe teritoriul lor să respecte exigenţele naţionale, ce reies din „domeniul coordonat” de directivă55. Mai mult statele membre nu pot să restrângă libertatea de circulaţie a serviciilor, ceea ce înseamnă că ele nu pot lua măsuri care să vizeze restrângerea sau prezentarea mai puţin atractivă a prestării de servicii ale societăţi informaţionale începând cu alte state membre. Asemenea restricţii nu se pot justifica decât dacă sunt acoperite de una dintre derogările prevăzute în anexa de la articolul 3 al directivei sau dacă ele sunt notificate de statele membre ca aplicare a articolului 3, paragrafele de la 4-6.
Accentul pus în aplicarea directivei referitoare la comerţul electronic este adaptat la noile realităţi ale comerţului electronic. Serviciile propuse pe un site web sunt automat şi simultan accesibile în toate statele membre. Ar fi o cerinţă excesiv de durată ca un prestator de servicii financiare să se conformeze la 15 regimuri juridice diferite. Dacă totuşi apare un asemenea caz, prestatorii de servicii sar vedea obligaţi să creeze servicii diferite pentru a respecta exigenţele proprii fiecărui stat membru, ceea ce ar descuraja iniţiativele comerţului electronic ce ar acoperi ansamblul UE. Ofertele propuse clientelei nu ar fi limitate şi în plus prestatorii ar putea tinde să privilegieze pieţele naţionale cele mai importante în detrimentul statelor membre cu importanţă mai redusă. Cât priveşte consumatorii UE, ei se vor raporta la restul lumii pentru tranzacţiile lor electronice . Existenţa unei astfel de diversităţi de reguli juridice şi de practici ar putea să compromită eficacitatea eforturilor ce tind să întărească încrederea consumatorilor cu privire la tranzacţiile propuse de furnizori străini, sau Prestatorul de servicii trebuie să se conformeze anumitor reguli privind accesul la activitatea unui serviciu al societăţii informaţionale (calificări, autorizări etc.) sau la exercitarea activităţii unui serviciu al societăţii informaţionale (calitatea sau conţinutul serviciului, publicate, contracte, responsabilitatea prestatorului). Aceste cerinţe nu sunt aplicabile serviciilor care nu sunt furnizate pe cale electronică. 55
50
referitoare la mărcile mai puţin familiare. Serviciile online pot să fie furnizate în alte state membre fără ca prezenţa sau activitatea fizică să fie necesare. Aceasta ar putea suscita întrebări referitoare la modul în care aceste servicii ar putea fi controlate sau supravegheate într-o manieră satisfăcătoare. Ţinând cont de natura online a acestor servicii, controlul poate fi exercitat mai rapid şi mai eficace în statul membru unde prestatorul este stabilit şi de unde el operează propriul site web (statul membru de origine). În practică, un alt stat membru riscă într-adevăr să se confrunte cu dificultăţi dacă el vrea să aplice măsurile unui prestator de servicii situat în afara frontierelor sale. Statul în care serviciul este furnizat va trebui să se supună măsurilor luate de autorităţile statului membru, de origine. Încrederea reciprocă şi cooperarea între statele membre este un element esenţial al Directivei referitoare la comerţul electronic. De altfel, articolul 19 al directivei obligă statul membru de origine să exercite un control eficace asupra serviciilor furnizate consumatorilor în alte state membre şi în acelaşi timp oferă statului membru destinatar al serviciilor dreptul de a obţine toată informaţia care îl interesează. Extinderea utilizării mijloacelor electronice de transmitere, stocare, actualizare şi creare a datelor a generat o activitate susţinută a organizaţiilor internaţionale, având drept scop recunoaşterea efectelor juridice ale documentului şi semnăturii electronice. Astfel, încă din 1998, Comisia Comunităţii Europene a început să implementeze programul TEDIS (Trade Electronic Data Interchange Systems – Sisteme de circulaţie a informaţiilor electronice comerciale), în vederea organizării unui cadru legal care să favorizeze intensificarea schimbului de date comerciale electronice între statele comunităţii Europene. Diferenţele existente între reglementările naţionale ale statelor membre referitoare la schimbul de date electronice a determinat iniţiativa comunităţii de a elabora un program legislativ unitar, care să încurajeze dezvoltarea „pieţei interne” – un spaţiu fără frontiere bazat pe patru principii fundamentale: libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor.56 SAVU, T.G., Consacrarea legală a semnăturii electronice , Revista de drept comercial nr. 78/2002, p.222. 56
51
Acest program s-a concretizat, în principal, în adoptarea de către Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European, a Directivei nr. 99/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnătura electronică şi a Directivei nr. 2000/31/CE referitoare la anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale şi, în special, a comerţului electronic pe piaţa internă. Directiva nr. 99/93/CE consacră cadrul legislativ comunitar al regimului juridic al semnăturii electronice şi cadrul legal al prestării serviciilor de certificare, urmărind întărirea încrederii participanţilor la transferurile electronice de date în securitatea acestora. Ea stabileşte condiţiile de utilizare ale semnăturii electronice, efectele legale ale acesteia, mijloacele de securizare a informaţiilor electronice. Directiva nu conţine prevederi referitoare la condiţiile de valabilitate, încheierea şi executarea contractelor, acestea fiind reglementate în continuare de prevederile naţionale ale fiecărui stat. Directiva promovează ideea de a nu supune serviciile de certificare unei autorizări prealabile, pentru a încuraja acreditarea voluntară a furnizorilor de servicii de certificare. Directiva nr. 2000/31/CE stabileşte cadrul general al sistemului comerţului electronic pe piaţa internă, propunând libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale între statele membre. Ea reglementează: condiţiile generale pentru constituirea organismelor de certificare, regimul transmisiunilor comerciale şi contractelor electronice, răspunderea intermediarilor, normele de conduită aplicabile, soluţionarea litigiilor şi cooperarea între statele membre. Directiva defineşte principiile fundamentale ale funcţionării societăţii informaţionale, printre care amintim: principiul liberului acces la informaţii; excluderea autorizării prealabile; obligaţia furnizorilor de a facilita accesul liber, simplu şi direct al beneficiarilor de servicii la informaţiile care identifică pe furnizor şi autorizaţia acestuia (dacă este cazul); orice comunicare comercială care constituie un serviciu al societăţii informaţionale trebuie să identifice natura comercială a comunicării şi condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a participa la orice ofertă promoţională; reglementările legale aplicabile procesului formării şi executării 52
contractelor să nu creeze obstacole pentru utilizarea contractelor electronice şi să nu lipsească aceste contracte de efecte legale, pentru motivul că aceste contracte au fost create prin mijloace electronice; principiul „conduitei simple” (furnizorul de servicii nu răspunde pentru informaţiile transmise, cu condiţia ca acesta să nu interfereze cu mesajul electronic). Cadrul legislativ comunitar se completează cu deciziile Parlamentului European şi ale Consiliului, comunicările Comisiei şi Recomandările Comisiei. Aceste documente înglobează o vastă experienţă acumulată în timp de statele membre, fiind un instrument util de dezvoltare şi perfecţionare a legislaţiei în domeniu. Scopul acestora nu este să se substituie reglementărilor naţionale în materie ale statelor membre, ci doar să conducă la armonizarea acestora.
2.6. Resurse internaţionale privind legislaţia E-commerce Ceea ce urmează reprezintă o colecţie de resurse (documente, lucrări) cu informaţii din plan internaţional din domeniul comerţului electronic şi al reglementărilor referitoare la Internet.
Organizaţii Asian-Pacific Economic Cooperation (APEC) •
APEC Leaders Declaration on Electronic Commerce
European Union (EU) •
EU-U.S. Summit Statement On Data Privacy (06/02/00)
•
Bangemann Charter: The Need for Strengthened international Coordination
•
EC Draft Response to US Green Paper on Internet Governance
•
European initiative in Electronic Commerce
•
Green Paper on the Convergence of the Telecommunications, Media and information Technology Sectors, and the Implications for Regulation(12/3/97) 53
•
Information Society, Telecommunications
•
EU Privacy Directive
•
Europe and the Global
information Society: Recommendations to the
European Council -- Bangemann Report (1994) •
Europe's Way to the information Society: An Action Plan
•
EC information Society Project Office
•
Global information Networks Bonn Minişterial (July 1997)
Free Trade Area of the Americas (FTAA) Process •
•
•
Ministerial Declaration of San Jose, March 19, 1998
Organization for Economic Co-operation and Development (OECD) Information and Communications Policy: Electronic Commerce, Security, Privacy, intellectual Property Rights, Telecoms, and information Services OECD Policy Brief on Electronic Commerce
TransAtlantic Business Dialogue (TABD) •
Final Communique 1997 TABD, Rome
United Nations (UN) •
•
•
UNCITRAL Model Law on Electronic Commerce United Nations Plans for Future Work on Digital Signatures United Nations Commission on international Trade Law (UNCITRAL)
World intellectual Properţy Organization(WIPO) •
WIPO Copyright Treaty - 1996
•
WIPO Performances and Phonograms Treaty - 1996
World Trade Organization (WTO) •
Electronic Commerce and the Role of the WTO
•
U.S. Statement to WTO on Customs Duty-Free (2/19/98)
Ţări Australia •
Australian National Office For the Information Economy 54
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Department of Foreign Affairs and Trade
Canada The Protection of Personal Information Preparing Canada for a Digital World China Statements on intellectual Properţy Rights Franţa Draft Framework: Electronic Commerce -- A New Factor for Consumers, Companies, Citizens and Government Information Society/Internet Israel Legal Issues Japonia Towards the Age of the Digital Economy Project for Global information Issues MPT MITI Singapore IT2000 National information infrastructure Strategic Framework Singapore Broadcast Authority's Revisions of Internet Policy Sweden Cryptography Policy (Adobe Acrobat required) United Kingdom Information Society: Agenda for Action in the UK Department of Trade and industry: Communications and information industries Related Links Information Superhighway (Internet Backbones, Telecommunications and government information infrastructure policies of over 53 countries) 55
2.7. Tendinţe de dezvoltare a comerţului electronic pe plan mondial Istoric, e-Commerce a cunoscut 2 etape de dezvoltare: e-Commerce I în perioada 1995 - 2000 când a cunoscut o dezvoltare explozivă şi e-Commerce II care a început în anul 2001 şi se va termina în anul 2006. 57 Evoluţia comerţului electronic este strâns legată de creşterea numărului utilizatorilor Internetului şi accesibilităţii acestui mediu de comunicare, tendinţe surprinse în cadrul a numeroase studii. Comerţul electronic mondial cunoaşte o dinamică ascendentă, pe măsură ce tot mai mulţi consumatori şi tot mai multe afaceri se conectează la web. Statele Unite se delimitează de restul regiunilor lumii prin valoarea tranzacţiilor electronice: 510 miliarde în 2000 şi 3.456 în 2004, dinamica fiind însă mai mică faţă de cea din alte regiuni. Totuşi, America de Nord îşi va lua „partea leului”, dar dominaţia ei va scădea, pe fondul creşterii mai pronunţate a ţărilor din Asia şi Europa de Vest. În Asia-Pacific, în 2004, din totalul comerţului, 8% a fost electronic, dar regiunea nu s-a dezvoltat uniform datorită diferenţelor politice şi de infrastructură. Ţările din Europa de Vest s-au înrolat la o „hipercreştere” începând din anul 2001. Până în 2004 comerţul electronic vest-european a atins 1.500 miliarde de dolari ca urmare a eforturilor agresive ale giganţilor din industrie şi a dezvoltării afacerilor online. Comerţul european de tip B2C creşte rapid, dar în prezent doar o mică proporţie din europeni cumpără online. Eurobarometrul Comisiei Europene dezvăluie faptul că europenii preferă activităţi comerciale online pasive: căutarea produselor, compararea lor, înregistrarea pe site-uri comerciale sau plata facturilor. După cum reflectă un raport al eMarketer, efectuat de către societatea de cercetări de marketing Gallup Europe la cererea Comisiei Europene, în prezent doar 35% din utilizatorii de Internet din Uniunea Europeană efectuează cumpărături de bunuri online pentru uz personal (www.emarketer.com). 57
LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology . Society, USA, 2001, p. 58
56
Conform unui raport elaborat de Forrester Research Inc, s-a estimat că vânzările produselor alimentare pe Internet din Europa le vor depăşi pe cele din Statele Unite în următorii cinci ani. Se remarcă faptul că vânzările online vor deveni câmpul de bătaie al comerţului cu produse alimentare. Studiul a apreciat că în 2005 vânzările pe Internet în Europa au avut o pondere de 5% din totalul achiziţiilor, cu o valoare de 51,74 miliarde de dolari. Mişcările agresive pe piaţa comerţului online ale companiilor britanice Tesco şi Iceland Group au creat în anul 2000 o piaţă online în valoare de 93,13 milioane de dolari, mai mult decât tot restul Europei Occidentale la un loc. Până în 2005, Marea Britanie a tranzacţionat online 7% din totalul vânzărilor produselor alimentare. Urmează ţările nordice, cu 6%, Franţa şi Germania, cu câte 3%, în timp ce dezvoltarea comerţului online în ţările Europei Centrale şi de Est va fi încă frânată de factorii culturali şi de slaba penetrare a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. Unul dintre sectoarele care au înregistrat în Europa o evoluţie importantă a vânzărilor online, care se va menţine şi în viitor, îl constituie cel alimentar. Din analiza atentă a celor două etape de dezvoltare a e-Commerce rezultă următoarele: e-Commerce I s-a caracterizat prin experimente, capitalizare şi supercompetiţie. Avantajele e-Commerce I se pot rezuma la distrugerea canalelor de distribuţie tradiţionale, respectiv la dezintegrarea canalelor existente prin crearea unor firme virtuale care au realizat avantajele primului venit ( first mover advantages). Factorii care definesc viitorul e-Commerce II, sunt: progresul tehnologiilor eCommerce (Internet, Web şi aparatură mobilă de acces la Internet) vor influenţa definitoriu dezvoltarea e-Commerce. Astfel veniturile e-Commerce vor continua să crească într-un ritm de 40-50% până în anul 2006. Numărul produselor şi serviciilor vândute pe Web vor continua să crească. Traficul total al e-Commerce va creşte cu aproape 60%/an; preţul e-Commerce va creşte astfel încât să acopere costurile de
derulare a afacerilor pe Web şi recuperarea investiţiilor; profitul marginal va creşte la nivelul comerţului cu ridicata ; firmele cele mai dotate şi experimentate (primele
500), specializate în B2B şi B2C vor juca un rol predominant pe piaţa virtuală a eCommerce. Statisticile arată că numai câteva siteuri cumulează cca 90% din 57