Cooperare si conflict Secolul al XX lea este scolul conflictelor la scara planetara.Conflictul poate fi defiant ca o confruntare dintre o putere cu alta putere in incercarea de a distruge tot ceea ce apare manifest impotriva sa .Conficltele secolului trecut au fost marcate de varsari de sange si prigoane fara precedent: massacre, deportari massive, genocide.Principalele activitati cu caracter military sau pacificator sunt :
Razboiul rece (1945-1991) a fost o confruntare nonmilitară (care totu și a cauzat cursa Războiul Rece (1945-1991 înarmării) limitată, care s -a dezvoltat după al Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii și sisteme politice diametral opuse. Într-un grup se aflau URSS și aliaț iiii ei, ii cărora li se mai spunea și „Blocul oriental sau răsăritean”. răsăritean”. Celălalt grup cuprindea SUA și aliaț ii lor, numiț i și „Blocul occidental sau apusean”. La nivel militar -politic -politic a fost o confruntare între ia Tratatului Atlanticului de Nord) și North Atlantic Treaty Organization Organization (NATO, Organizaț ia Pactul de la Varșovia. La nivel economic a fost o confruntare între capitalism și comunism. La nivel ideologico-politic, a fost o confruntare între democraț iile iile liberale occidentale (așa-numita „lume liberă”, „societatea deschisă”) și regimurile comuniste totalitare (așa-numita „societatea închisă”). Înfruntarea dintre cele două blocuri a fost numită „Războiul Rece”, deoarece nu s-a ajuns la confruntări directe militare dintre supraputeri (care ar fi constituit un război „cald” sau și „fierbinte”). Din punctul de vedere al studiilor strategice, nu s-a ajuns și nu se putea ajunge la un război „cald”, la o confruntare convenț ională, ională, datorită faptului că ambele supraputeri s-au dotat ie strategică de „deterrence”, adică de cu arme atomice și nucleare, ceea ce a creat o situaț ie descurajare și blocare reciprocă. În caz contrar, s-ar fi ajuns la o distrugere reciprocă totală și la o catastrofă mondială. Din punctul de vedere al serviciilor secrete, a fost o confruntare între serviciile occidentale de „intelligence” (spionaj) (în primul rând cele americane, CIA, NSA, dar și cele britanice, germane, franceze, italiene, etc.) și serviciile de poliț ie ie politică ale regimurilor totalitare comuniste (în primul rînd, KGB, dar și Securitate, STASI, etc.). S-a mai numit „Războiul Rece” și datorită faptului că a fost purtat între fo știi aliaț i din războiul împotriva regimului totalitar nazist, între două forme de regimuri politice care aveau acelea și rădăcini ideologice, adică lupta democratică pentru emanciparea omului de sub orice formă de dominaț ie. ie. „Războiul Rece” a dominat politica externă a SUA și a URSS încă din 1947, când s-a folosit pentru prima oară termenul, și până la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Războiul Rece a fost o luptă în care s-au utilizat presiunea economică, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operaț iunile iunile militare de intensitate mică și iminenț a unui război pe scară mare. Războiul Rece s-a încheiat odată cu prăbușirea regimurilor comuniste sovietice și regimului URSS, supraputerea care s-a confruntat cu SUA, iar lumea care a rămas este dominată de o singură supraputere (situa ț ie ie descrisă de specialiștii în politică internaț ională ională drept hegemonie
globală a SUA într -o lume care este unipolară, chiar dacă unii specialiști partizani și în general, antiamericani, o numesc multipolară).
Un moment in care Razboiul Rece putea să devină unul "cald" îl reprezintă anul 1962, când sovieticii au plasat în Cuba, devenită comunistă, rachete cu raza medie de acț iune. Prin intervenț ia președintelui american Kennedy s-a ajuns la normalizarea relaț iilor cu sovieticii. În Cuba s-a impus regimul comunist al lui Fidel Castro. Perioada de destindere a fost marcată de întâlnirea dintre Kennedy și Nichita Hrușciov în 1963 cand au stabilit "Telefonul roșu" între Casa Albă și Kremlin. Apariț ia comunismului a extins, pentru prima dată în istorie, bazele controlului social, prin teroare la scară continentală. Statele Unite au preluat, rafinat și promovat conceptul într-un ambalaj „user friendly”, ducând războiul imaginar împotriva dușmanului absolut la următorul nivel, integrându-l după episoadele făț ișe de genul „the red scare” în cultura autohtonă, pentru al putea reactualiza la nevoie. De actualitate sunt episoadele Saddam Hussein și Osama bin Laden, care au permis justificarea unor expresii ca „axa răului” (contrastând cu o subînț eleasă axă a binelui), sau reactualizarea într-un cadru de acceptare populară generală a expresiei naziste „război total”. Războiul imaginar a fost, astfel, un instrument de bază ce a permis, pe plan intern, acceptarea Războiului Rece pe o perioadă extinsă de timp. În aceste sensuri, războiul imaginar din timpul Războiului Rece este o temă și pârghie socială de actualitate, manifestată nu doar în istoria contemporană, ci și în producț iile cinematografice, mai mult sau mai puț in explicite.
Organizatia Natiunilor Unite Organizaț ia Naț iunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizaț ie internaț ională din lume. Fondată în 1945, după Al Doilea Război Mondial, are astăzi 192 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cartei Organizaț iei Naț iunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internaț ională și respectarea dreptului internaț ional. Sediul central al organizaț iei este situat la New York. ONU,până în prezent ,cuprinde aproape toate statele lumii. Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Naț iunilor Unite. Atrocită ț ile celui de- al Doilea Razboi Mondial și genocidurile au determinat ca noua organizaț ie să prevină tragedii similare in viitor. Un prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua in considerare si a lua hotărâri asupra violarilor drepturilor omului. Organizaț ia Naț iunilor Unite obligă toate statele membre să promoveze "respect universal pentru, și observarea drepturilor omului" și să ia "măsuri împreună și separate" în această privinț ă. Declaraț ia Universală a Drepturilor Omului, deși nu legală, a fost adoptată de Adunarea Generală în 1948 ca un standard comun de realizare pentru toț i. Adunarea de obicei are în vedere probleme legate de drepturile omului.
Organizaț ia Naț iunilor Unite și diferitele agenț ii ale sale joacă un rol important în implementarea și respectarea principiilor din Declaraț ia Universală a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este sprijinul acordat de organizaț ie ț ărilor ce se află în tranziț ie spre democraț ie. Asistenț a tehnică în realizarea alegerilor libere și corecte, îmbunătăț irea structurilor judiciare, revizuirea constituț iilor, antrenarea oficialilor drepturilor omului și transformarea mișcărilor armate în partide politice au contribuit mult la democratizare în lume...
Razboiul din Golf Conflictele Razboiului din Golf, mai precis, operatiunea prin care o coalitie de 34 de natiuni a luptat impotriva invadatorilor irakieni din teritoriul Kuweit-ului, s-a desfasurat in intervalul de timp - 2 august 1990- 28 februarie 1991. Invazia Kuweit-ului de catre trupe irakiene, din data de 2 august 1990, a atras in urma sa numeroase reactii adverse la nivel international. Actiunile opresive ale Irak-ului au fost sanctionate politic si economic prin decizia de retorsiune ale ONU si SUA. Presedintele Americii, George Bush, a luat pozitie alaturi de Congres, urgentand amplasarea unor detasamente militare in Orientul mijlociu, cat si coalizarea statelor pentru operatiunile de contracarare a planului de invazia si monopol irakian. In aceste conditii, sub egida ONU, s-a constituit cea mai mare coalitie de state angrenate intr-o cauza de razboi, de la 1945 incoace. Marea majoritate a fortei contra-irakiene era constituita din americani, Arabia Saudita si Marea Britanie (acestia fiind si principalii sponsori financiari in vederea operatiunilor de razboi). Initialul conflict de eliberare a teritoriului kuweitian, a inceput prin diverse raiduri aeriene cu bombardament, in data de 17 ianuarie 1991, fiind urmate de numeroase atacuri si ofensive la sol pe 23 februarie, acelasi an. Aceste operatiuni au avut un real succes in vederea eliberarii teritoriului ocupat de irakieni, totodata, trupele occidentale au reusit sa avanseze spre granitele atacatorilor. Coalitia si-a incetat avansarile pentru 100 de ore, pe granita dintre Kuweit si Irak, dar in ciuda opririi ofensivelor, Irakul a atacat cu rachete trupele din Arabia Saudita. Dealungul razboiului rece, Irakul a fost un aliat fidel al Uniunii Sovietice, astfel existand si o istorie complexa de frictiuni diplomatice intre Sua si Irak. Dupa capitularea Kuweitului impotriva Irakului SUA dorea evitarea oricaror intentii irakiene de a monopoliza regiunile petrolifere. La baza interventionismului american in sfera Orientului Mijlociu, au stat:
nevoia de eliminare a oricaror forte invadatoare in regiunea de extractie petrolifera. contracararea pericolului irakian de a face uz de arma chimica asupra statelor arabe. incalcarea drepturilor internationale prin invadarea teritoriului Kuweit
Terorismul O alta problema a lumii contemporane o reprezinta terorismul.Terorismul international a devenit plaga cea mai dureroasa a lumii contemporane. Intalnit sub multiple forme, acesta provoaca destabilizare si teama. Teroristii sunt persoane care isi indreapta ura impotriva celor nevinovati, motivatia care precede actul terorist corelandu-se cu idealuri abstracte si valori absolute. Sentimentul vinovatiei fata de victima este inlocuit cu cel al implinirii unei „datorii de credinta". Teroristul se considera un instrument al justitiei si, in numele acesteia, ucide. Terorismul nu are chip. El este pretutindeni si nicaieri. Oricine poate fi victima unui atac terorist. De aceea, lupta impotriva terorismului este, de fapt, o responsabilitate a tuturor. Cel mai bun exemplu sunt atentatele de la 11 septembrie 2011. Au fost o serie de atacuri sinucigașe coordonate de Al-Qaeda împotriva Statelor Unite care au avut loc la 11 septembrie 2001. În dimineaț a acelei zile, 19 teroriști Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri.[1][2] Teroriștii au preluat controlul avioanelor, prăbușind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York, omorând toate persoanele de la bord și mulț i alț i oameni care lucrau în clădiri. Ambele clădiri s-au prăbușit în decurs de două ore, distrugând și avariind și alte clădiri din jur. Terori știi au prăbușit un al treilea avion în clădirea Pentagon din Arlington, Virginia, lângă Washington, D.C. Al patrulea avion s -a prăbușit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii dintre pasageri și membrii echipajului au încercat să recâștige controlul avionului, pe care teroriștii îl îndreptaseră spre Washington, D.C. Nu au existat supravieț uitori ai zborurilor. În total, în urma atacurilor au murit 2.993 de oameni, inclusiv teroriștii.[3][4] Majoritatea covârșitoare ale celor morț i erau civili, inclusiv cetăț eni din 90 de ț ări. În plus, moartea de cancer pulmonar a cel puț in a unei persoane a fost considerată de un medic legist a fi cauzată de expunerea la praful ridicat în urma prăbușirii World Trade Center.[5] Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un „Război împotriva terorismului”, invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul dictatorial al Talibanilor, care adăpostea teroriști al-Qaeda, și adoptând legea USA PATRIOT Act. Multe alte ț ări și-au întărit și ele legislaț ia antiteroristă și au extins puterile forț elor de aplicare a legii. Unele burse americane de acț iuni au rămas închise în toată săptămâna atacurilor, și au anunț at pierderi enorme după redeschidere, mai ales în industriile transporturilor aeriene și de asigurări. Distrugerea spaț iilor de birouri în valoare de miliarde de dolari a cauzat pagube serioase economiei districtului Lower Manhattan. Alte grupari teroriste puternice sunt :Brigazile Rosii, ETA, OEP,RAF,Septembrie negru etc.
Uniunea Europeana Uniunea Europeană (UE, vezi și nume alternative) este o uniune economică și politică,
dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oț elului(CECO) și din Comunitatea Economică Europeană(CEE), formată din șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii
economice, sociale și politice în abilită ț ile sale. Tratatul de la Maastricht a înființ at Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor constituț ionale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. UE funcț ionează printr un sistem de instituț ii supranaț ionale independente și interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele membre. Cele mai importante instituț ii ale UE sunt Comisia Europeană, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea Europeană de Justiț ie și Banca Centrală Europeană. Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetăț enii europeni. Uniunea Europeană a dezvoltat o piaț ă unică în cadrul unui sistem standardizat și unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre. În cadrul Spaț iului Schengen (care include state membre UE și state non-UE) controalele vamale au fost desființ ate.[4] Politicile UE sprijină și garantează libera mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului[5], au fost emise legi în domeniul justiț iei și afacerilor interne și se păstrează politici comune în domeniul comer țu lui, agriculturii[6], în domeniul pescuitului și dezvoltarea regională. A fost înființ ată de asemenea și o uniune monetară, Zona Euro care este compusă în prezent din 17 state. Prin Politica Comună pentru afaceri externe și securitate, UE si-a dezvoltat un rol limitat în relaț iile internaț ionale și de securitate. Au fost înființ ate și Misiuni Diplomatice Permanente în mai multe state din lume, iar UE este reprezentată în cadrul Organizaț iei Naț iunilor Unite, Organizaț ia Mondială a Comerț ului, G8 și G-20.
Astfel secolul al XX – lea a fost marcat in mare masura de razboie sangeroase, crize financiare, razboie fara motive temeinice, atacuri teroriste dar si a constituit inceputul unei uniuni la nivel european si mondial care vegheaza asupra drepturilor si libertatilor omului si asupra dezvoltarii tehnologice economice si politice.
