Particularități de construcție a unui personaj din romanul scris dup ă 1980, ”Zmeura de câmpie”, de Mircea Nedelciu
„Zmeura de câmpie” este unul dintre primele romane postmoderne apărute în cadrul literaturii române. A fost publicat pentru prima dată în anul 1984 și este semnat de Mircea Nedelciu, liderul liderul incontestabil incontestabil al al prozatorilor prozatorilor generației generației optzeciste, optzeciste, unul unul dintre cei cei mai valoroși valoroși prozatori postmoderni români. Romanul este construit în jurul a trei personaje, toate principale: Zare Popescu, Gelu Popescu și Radu A. Grințu. Toți trei sunt orfani, iar cititorului nu i se
comunică nimic relativ la identitatea părinților, acesta devenind subiectul unei veritabile anchete.
Personaj principal, masculin și individual, Zare Popescu este cel de al cărui nume se leagă de simbolul principal și laitmotivul romanului: zmeura de câmpie. Din punct de vedere social, Zare Zare Popescu este orfan, dar și absolvent al Facultății de Litere din București, din punct de vedere psihologic este un inadaptat, un dezrădăcinat,iar din punct de vedere moral, Zare este un om care nu dorește și nu concepe faptul că el ar putea avea părinți. O secvență semnificativă pentru ilustrarea acestor trăsături se bazează pe teoria din cauza căreia nu reușește să ia examenul. Teoria lui, elaborată cu mijloace de autodidact, arată că istoria este alcatuită din oameni, obiecte, nume și povești, iar a descoperi trecutul înseamna a descoperi relațiile dintre aceste patru elemente. Deși din cauza acestei teorii , este respins la Facultatea de Litere și Istorie, ea ocazionează corespondența cu fostul său profesor de istorie, Valedulcean, și discuțiile cu Grințu. Principalul mijloc de caracterizare a personajelor în romanul de față este limbajul, întrucât opera cuprinde un set de anecdote care nu au legătură cu firul epic. Nedelciu se ghidează după formula „omul e stilul”, astfel încât personajele sunt caracterizate prin calitățile de povestitori povestitori pe care le le prezintă. Zare elaborează, cu mijloace de autodidact (idei dezordonate şi intuiţii îndrăzneţe, uneori, strălucite), teorii asupra istoriei . El este cel care "refuză să -şi recunoască părinţii şi, în general, nu prea acceptă ideea că el ar putea avea aşa ceva" - decide că îl vrea de frate pe Gelu Popescu, deşi acesta presupune - şi nu se sfiieşte să o spună, scuturînd plasa iluziilor - că "poate nici nu mă cheamă Popescu". E straniu totuşi că acest tânăr atât de pasionat de de trecut, de istorie, nu are are nici cea mai vagă curiozitate curiozitate legată legată de părinţii părinţii lui, de propriul trecut. Zare Popescu refuză să-și caute tatăl pentru că, necunoscând vremurile tinereț ii acestuia, „nu ar putea interpreta reacțiile lui la întâmplările propriei vieți”. Clișeu al prozei șaizeciste, investigarea biografiei paterne care care duce la imaginea imaginea unui tată căzut pradă pradă unei greșeli greșeli politice și devenit devenit astfel astfel victimă a istoriei, se transformă transformă în romanul lui Mircea Mircea Nedelciu Nedelciu î n refuz al lumii tatălui, vinovat de a -și fi părăsit fiii. Singurul fapt pr ecis ecis este descoperirea unui spațiu matrice, al acestor tineri fără identitate socială, satul Burlești. Zmeura din grădina fostului învățător simbolizează copilăria pierdută . INCIPIT,ACȚIUNE, TIMP ȘI SPAȚIU, TEMĂ ȘI VIZIUNE DESPRE LUME (le atașezi de la subiectul pe temă și iziune despre lume).
