UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA Centrul de Formare Continuă, Continuă, Învăţământ la Distanţă și cu Frecvență Redusă Facultatea de Geografie Specializarea: GEOGRAFIA TURISMULUI (ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ) Disciplina: COMUNICARE ŞI IMAGINE ÎN TURISM
SUPORT DE CURS ANUL III Semestrul 5
Cluj – Napoca 2015-2016
UNIVERSITATEA „BABEŞ -BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE GEOGRAFIE ANUL UNIVERSITAR: 2015-2016 ANUL III/SEMESTRUL V SPECIALIZARE: SPECIALIZARE: GEOGRAFIA TURISMULUI (ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ)
SYLLABUS DISCIPLINA: COMUNICARE ŞI IMAGINE ÎN TURISM I. Date de identificare ale titularului ti tularului de curs şi a cursului 1) Date de contact ale titularului de curs
1) Date de contact ale titularului de curs Nume: Nume: şef lucrări dr. Alexandru Păcurar Birou: Birou: Birou Sala 47, sediul Facultăţii de Geografie, Str. Clinicilor, nr. 5-7 (etaj I) Telefon: 0264-592214 (luni, între orele 1000-1600) Fax: 0264-591906
2) Date de identificare a cursului
Numele Numele cursulu cursuluii: Comunicare și imagine în turism Codul cursului: GLR 2503 Anul, Semestrul: anul III, semestrul I Tipul cursului: obligatoriu Pagina web a cursului: postat pe pagina web a Facultăţii de Geografie: http://geografie.ubbcluj.ro/,, http://geografie.ubbcluj.ro/ https://portal.portalid.ubbcluj.ro/
E-mail:
[email protected] Consultaţii: Consultaţii: marţi, orele 0800-1000
II. Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite Participarea la cursul de COMUNICARE ŞI IMAGINE ÎN TURISM nu este condiţionată de parcurgerea şi promovarea vreunei discipline de către studenţii specializării GEOGRAFIA GEOGRAFIA TURISMULUI, modul Bologna. Cunoştinţele dobândite prin parcurgerea disciplinelor Marketing disciplinelor Marketing în turism, Negociere în ism şi Activitatea agenţiilor de turism sporesc considerabil accesibilitatea temelor propuse în cadrul tur ism cursului de faţă, fiind utile în înţelegerea problematicilor problematicilor dezbătute şi şi elaborarea proiectelor proiectelor individuale, precum şi în promovarea examenului examenului de evaluare finală. III. Descrierea cursului Cursul Comunicare şi imagine în turism îşi propune prezentarea diverselor aspecte proprii vastului câmp de semnificaţii pe care asocierea termenilor de comunicare comunicare şi turism îl generează. generează. Ştiinţele comunicării studiază noţiunile de informaţie şi comunicare, conţinutul informaţiei, proprietăţile şi efectele sale, reprezentările re prezentările pe care le vehiculează, mediile de comunicare, actorii a ctorii individuali şi instituţionali. Aplicarea în turism a noţiunilor şi parametrilor menţionaţi permite o analiză a acestui fenomen din perspectivă comunicaţională; în consecinţă, cursul dezbate problematici referitoare la: participanţii la comunicarea turistică, formele f ormele de comunicare turistică, suporturile de comunicare utilizate în turism, comunicarea interculturală, strategiile de creare a imaginii turistice. Cursul vizează formarea unor competenţe de comunicare profesională necesare profesioniştilor din turism: cunoaşterea contextelor comunicaţionale specifice turismului, identificarea corectă a interlocutorilor şi a obiectivelor unor situaţii concrete de comunicare, dezvoltarea capacităţii de abordare constructivă a comunicării, de analizare şi rezolvare adecvată a unor situaţii de comunicare turistică, utilizarea unor tehnici şi mijloace adaptate, analizarea şi conceperea unor suporturi de comunicare turistică, identificarea elementelor care concură la crearea imaginii turistice a unui teritoriu sau destinaţii turistice, determinarea etapelor şi modalităţilor de creare a identităţii turistice a unui teritoriu, cunoaşterea factorilor care determină dimensionarea bugetului de comunicare, selectarea canalelor de comunicare în funcţie de obiectivele strategiei de comunicare. Proiectele individuale se vor axa pe analizarea unor exemple concrete de situaţii de comunicare turistică şi a unor documente autentice de comunicare profesională. Studiile de caz vor permite înţelegerea
UNIVERSITATEA „BABEŞ -BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE GEOGRAFIE ANUL UNIVERSITAR: 2015-2016 ANUL III/SEMESTRUL V SPECIALIZARE: SPECIALIZARE: GEOGRAFIA TURISMULUI (ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ)
SYLLABUS DISCIPLINA: COMUNICARE ŞI IMAGINE ÎN TURISM I. Date de identificare ale titularului ti tularului de curs şi a cursului 1) Date de contact ale titularului de curs
1) Date de contact ale titularului de curs Nume: Nume: şef lucrări dr. Alexandru Păcurar Birou: Birou: Birou Sala 47, sediul Facultăţii de Geografie, Str. Clinicilor, nr. 5-7 (etaj I) Telefon: 0264-592214 (luni, între orele 1000-1600) Fax: 0264-591906
2) Date de identificare a cursului
Numele Numele cursulu cursuluii: Comunicare și imagine în turism Codul cursului: GLR 2503 Anul, Semestrul: anul III, semestrul I Tipul cursului: obligatoriu Pagina web a cursului: postat pe pagina web a Facultăţii de Geografie: http://geografie.ubbcluj.ro/,, http://geografie.ubbcluj.ro/ https://portal.portalid.ubbcluj.ro/
E-mail:
[email protected] Consultaţii: Consultaţii: marţi, orele 0800-1000
II. Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite Participarea la cursul de COMUNICARE ŞI IMAGINE ÎN TURISM nu este condiţionată de parcurgerea şi promovarea vreunei discipline de către studenţii specializării GEOGRAFIA GEOGRAFIA TURISMULUI, modul Bologna. Cunoştinţele dobândite prin parcurgerea disciplinelor Marketing disciplinelor Marketing în turism, Negociere în ism şi Activitatea agenţiilor de turism sporesc considerabil accesibilitatea temelor propuse în cadrul tur ism cursului de faţă, fiind utile în înţelegerea problematicilor problematicilor dezbătute şi şi elaborarea proiectelor proiectelor individuale, precum şi în promovarea examenului examenului de evaluare finală. III. Descrierea cursului Cursul Comunicare şi imagine în turism îşi propune prezentarea diverselor aspecte proprii vastului câmp de semnificaţii pe care asocierea termenilor de comunicare comunicare şi turism îl generează. generează. Ştiinţele comunicării studiază noţiunile de informaţie şi comunicare, conţinutul informaţiei, proprietăţile şi efectele sale, reprezentările re prezentările pe care le vehiculează, mediile de comunicare, actorii a ctorii individuali şi instituţionali. Aplicarea în turism a noţiunilor şi parametrilor menţionaţi permite o analiză a acestui fenomen din perspectivă comunicaţională; în consecinţă, cursul dezbate problematici referitoare la: participanţii la comunicarea turistică, formele f ormele de comunicare turistică, suporturile de comunicare utilizate în turism, comunicarea interculturală, strategiile de creare a imaginii turistice. Cursul vizează formarea unor competenţe de comunicare profesională necesare profesioniştilor din turism: cunoaşterea contextelor comunicaţionale specifice turismului, identificarea corectă a interlocutorilor şi a obiectivelor unor situaţii concrete de comunicare, dezvoltarea capacităţii de abordare constructivă a comunicării, de analizare şi rezolvare adecvată a unor situaţii de comunicare turistică, utilizarea unor tehnici şi mijloace adaptate, analizarea şi conceperea unor suporturi de comunicare turistică, identificarea elementelor care concură la crearea imaginii turistice a unui teritoriu sau destinaţii turistice, determinarea etapelor şi modalităţilor de creare a identităţii turistice a unui teritoriu, cunoaşterea factorilor care determină dimensionarea bugetului de comunicare, selectarea canalelor de comunicare în funcţie de obiectivele strategiei de comunicare. Proiectele individuale se vor axa pe analizarea unor exemple concrete de situaţii de comunicare turistică şi a unor documente autentice de comunicare profesională. Studiile de caz vor permite înţelegerea
importanţei ce revine utilizării adecvate a tehnicilor de comunicare globală şi specifică, precum şi organizării r iguroase iguroase a tuturor activităţilor proprii demersului comunicaţional în turism.
IV. Organizarea temelor în cadrul cursului a) Cursul de COMUNICARE ŞI IMAGINE ÎN TURISM este structurat pe 4 module de învăţare ce corespund temelor esenţiale dezbătute :
1. Actorii comunicării turistice 2. Forme de comunicare în turism 3. Suporturile comunicării turistice 4. Imaginea turistică. Diagnostic, creare, valorificare. Fiecare dintre temele propuse va fi dublată de aplicaţii practice axate pe analizarea unor exemple concrete de situaţii de comunicare turistică şi a unor documente autentice de comunicare profesională. b) Conţinutul modulelor va putea fi consultat pe site-ul Facultăţii de Geografie, la adresa http://geografie.ubbcluj.ro/, secţiunea Cursuri, precum şi pe CD-urile ce vor fi oferite studenţilor de la specializarea GEOGRAFIA TURISMULUI, varianta ID. Descrierea conceptelor majore pentru fiecare temă/modul poate fi găsită în syllabusul cursului. c) Obiectivele generale ale cursului 1. Cunoaşterea naturii şi intensităţii relaţiilor de comunicare care se stabilesc între diversele categorii de actori din sectorul turistic; 2. Descrierea specificităţii mijloacelor de comunicare utilizate în turism; 3. Identificarea avantajelor pe care le prezintă utilizarea diverselor forme de comunicare în turism; 4. Prezentarea principalelor caracteristici ale suporturilor de comunicare turistică; 5. Expunerea unor reguli de abordare a comunicării în domeniul turismului; 6. Cunoaşterea principalilor itemi referitori la imaginea turistică: natura şi şi formarea formarea imaginii turistice , percepţia unei destinaţii turistice, tipologia imaginilor turistice, elementele de construire a imaginii turistice.
V. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs (sarcinile practice ale studentului) Parcurgerea celor patru module ale cursului va presupune atât întâlniri faţă în faţă (consultaţii), cât şi studiu individual. individual. Consultaţiile reprezintă un sprijin direct acordat studenţilor de către titularul cursului şi de către tutori. În cadrul acestora se va prezenta schematic conţinutul fiecărui modul, uşurându-se astfel asimilarea informaţiilor din suportul de curs. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta se va concretiza prin parcurgerea materialelor bibliografice obligatorii şi printr -un -un proiect de semestru. Modalitatea de notare şi ponderea acestor activităţi obligatorii din nota finală sunt precizate în secţiunea politică de evaluare şi evaluare şi notare. notare. Având în vedere particularităţile învăţământului la distanţă, dar şi reglementările interne ale CFCID al UBB, parcurgerea şi şi promovarea disciplinei “Comunicare şi imagine în turism” presupune următoarele următoarele tipuri de activităţi: Participarea (facultativă) la cele patru întâlniri de consultaţii organizate pe parcursul semestrului; î ntr-una dintre temele anunţate la începutul semestrului şi Realizarea unui proiect de semestru, încadrat întrelaborat cu respectarea unui set de cerinţe clar formulate în prealabil; Utilizarea forumului de discuţii, monitorizat de echipa de tutori şi supervizat de titularul disciplinei; Pregătirea pentru participarea la examenul final, prin studierea bibliografiei menţionate şi predarea proiectului individual. Informaţiile vor fi transmise prin intermediul secţiunii Anunţuri de pe site-ul Facultăţii de Geografie, la adresa http://geografie.ubbcluj.ro/, precum şi prin intermediul e-mail-ului. În consecinţă, consultarea frecventă a e-mail-ului şi a site-ului Facultăţii de Geografie, la secţiunea rezervată ID, este recomandată. VI. Bibliografie obligatorie Sursele bibliografice obligatorii sunt: 1. Mercenac, L., Milon,A., Saint-Michel, S.-H. (2006), Strategii publicitare. De la studiul de marketing la alegerea diferitelor media, Edit. Polirom, Iaşi. 2. Ries, Al., Ries, Laura, (2003), Cele 22 de legi imuabile ale brandingului, Curier Marketing, Bucureşti. 3. Rotar, Gabriela et alii. (2006), Comunicare în turism, turism, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.
4. Stanciulescu, Gabriela, Ţigu, Gabriela (1999), Tehnica operaţiunilor de turism: studii de caz, probleme şi întrebări de examen, Edit. ALL BECK, Bucureşti 5. *** (2004), Observations on International Tourism Communications, Report from the First World Conference on Tourism Communications, World Tourism Organization. Lucrările menţionate se găsesc la Biblioteca Facultăţii de Geografie (FAG), la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca (BCU) sau la Biblioteca Centrului de Training pentru Turism al Facultăţii de Geografie (CTT). În suportul de curs, la finele fiecărui modul, sunt precizate atât referinţele bibliografice obligatorii, cât şi cele facultative. Sursele bibliografice au fost astfel stabilite încât să ofere posibilitatea aprofundării problematicii specifice. Lucrarea Comunicare în turism, al cărei conţinut abordează toate temele propuse în cadrul modulelor, reprezintă lucrarea de referinţă.
VII. Materiale şi instrumente necesare Computer conectat la internet (pentru a putea accesa informaţiile şi resursele electronice suplimentare şi pentru a putea participa la secvenţele de formare interactivă on-line); Imprimantă (pentru tipărirea materialelor -suport şi a proiectelor redactate); Acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” şi la Biblioteca Facultăţii de Geografie etc.); Acces la echipamente de fotocopiere.
•
• •
•
VIII. Calendarul cursului
Vezi https://portal.portalid.ubbcluj.ro, sectiunea cursuri IX. Politica de evaluare şi notare Evaluarea finală se va realiza pe baza unui examen scris, desfăşurat în sesiunea de la finalul semestrului 5. Nota finală se compune din: (a) punctajul obţinut la acest examen, în proporţie de 60% (60 puncte), (b) evaluarea proiectului de semestru 40% (40 puncte). Este obligatorie parcurgerea ambelor componente ale procesului de evaluare (proiectul de semestru şi examenul final) pentru ca rezultatul obţinut să fie luat în considerare, în caz contrar cursul va fi considerat nepromovat, indiferent de punctajul obţinut. Criteriile de performaţă în îndeplinirea sarcinilor la examen şi în elaborarea proiectului individual vor fi clar formulate la începutul semestrului şi cu ocazia întâlnirilor stabilite. După comunicarea rezultatelor finale şi în caz de dubii în legătură cu evaluarea, studenţii vor putea solicita clarificările necesare prin contactarea evaluatorului sau a tutorelui, prin e-mail. X. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: Orice material elaborat de către studenţi pe parcursul activităţilor va face dovada originalităţii. Studenţii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiat nu vor fi acceptaţi la examinarea finală; Orice tentativă de fraudă va fi sancţionată prin acordarea notei minime sau, în anumite condiţii, prin propunere de exmatriculare; Rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studenţilor prin afişaj electronic; Contestaţiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor, iar soluţionarea lor nu va depăşi 48 de ore de la momentul depunerii. Utilizarea unor idei sau a unor fragmente aparţinând scrierilor altei persoane trebuie explicit marcată prin modalităţile clasice (care vor fi, de altfel, aduse la cunoştinţa studenţilor), iar lucrările respective trebuie menţionate în bibliografia obligatoriu de ataşat fiecărui proiect. Suplimentar, studenţii vor consulta politica Universităţii „Babeş-Bolyai” privind plagiatul şi consecinţele acestuia. •
•
• •
XI. Studenţi cu nevoi speciale Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita posibilităţilor tehnice şi de timp, de a adapta conţinutul şi metodele de transmitere a informaţiilor, precum şi modalităţile de evaluare (examen oral, examen on-line etc.) în funcţie de tipul dizabilităţii cursantului. Prin aceasta se vizează facilitar ea accesului egal al tuturor cursanţilor la activităţile didactice şi de evaluare.
XII. Strategii de lucru recomandate Date fiind caracteristicile învăţământului la distanţă, se recomandă studenţilor o planificare foarte riguroasă a secvenţelor de studiu individual, coroborată cu dialogul, prin intermediul internetului, cu tutorii şi cu titularul de disciplină. Lectura fiecărui modul şi elaborarea adecvată şi în timp util a proiectului garantează înţelegerea şi asimilarea corespunzătoare a conţinutului ştiinţific, dobândirea competenţelor vizate, sporind totodată şansele promovării cu succes a acestei discipline. CLUJ-NAPOCA, 01.10. 2015
II. Suportul de curs propriu-zis MODULUL I
ACTORII COMUNICĂRII TURISTICE Scopul modulului: Cunoaşterea naturii şi intensităţii relaţiilor de comunicare care se stabilesc între diversele categorii de actori din sectorul turistic.
Obiective modulului: la finalul acestui modul, cursanţii trebuie: Să cunoască diferitele categorii de ac tori din sectorul turistic Să identifice, din perspectivă comunicaţională, rolul jucat de organismele care activează la diferite nivele de organizare a turismului pe plan mondial şi pe plan naţional Să explice natura şi intensitatea relaţiilor de comunicar e care se stabilesc între diversele categorii de actori din sectorul turistic Să înţeleagă complexitatea sistemului format de participanţii la comunicarea turistică • •
•
•
Structura logică a modulului Principalele organisme emiţătoare şi receptoare de mesaje î n domeniul turistic 1.Nivel mondial 1.1. Organizaţia Mondială a Turismului 1.2. Organizaţiile neguvernamentale 2. Nivel regional 2.1. Comisiile regionale ale OMT 2.2. Organizaţiile regionale de turism 3.Nivel naţional 3.1. Administraţia centrală în R omânia 3.2. Asociaţii neguvernamentale în domeniul turismului 3.3. Structuri la nivel teritorial Destinatarul ultim al comunicării: turistul
Conţinutul informaţional detaliat
Introducere
Activitatea turistică este extrem de diversificată. Ea presupune existenţa şi acţiunea mai multor tipuri de actori - instituţii, asociaţii, firme şi persoane fizice - între care se stabilesc relaţii de comunicare şi colaborare în vederea îndeplinirii rolurilor şi atingerii scopurilor specifice. În interiorul fiecărei organizaţii (instituţie, asociaţie sau întreprindere) există fluxuri de informaţii şi se stabilesc relaţii care determină funcţionarea ei şi legătura cu mediul extern. Organizaţiile care activează în turism sunt structuri publice (de stat) sau private. Sectorul public este reprezentat de administraţiile centrale, de autorităţile locale şi de alte structuri organizatorice susţinute de la bugetul de stat, al căror rol major este sprijinirea dezvoltării şi promovării turismului în cadrul politicilor naţionale, regionale sau locale. Sectorul privat este alcătuit din prestatori de servicii, tour-operatori şi agenţii de turism detailiste al căror scop principal este obţinerea de profit. Poate sprijini procesul de dezvoltare a turismului mai ales furnizând o parte a capitalului necesar cercetării, formării profesionale şi investiţiilor în turism. Sectorul privat mai include şi diverse asociaţii cu rol în dezvoltarea şi promovarea turismului. În procesul de luare a deciziilor privind turismul este primordială crearea unui parteneriat între cele două sectoare. Participanţii la comunicarea turistică pot fi, prin urmare, grupaţi în următoarele categorii: actori instituţionali, actori asociativi şi actori individuali (firme şi persoane fizice). Între aceştia se realizează, la diferite niveluri şi în diferite momente, schimburi de informaţii care conduc la cunoaşterea reciprocă, la stabilirea unor legături de afaceri sau relaţii de concurenţă, la colaborarea în conceperea unor planuri, elaborarea unor strategii, sau derularea unor proiecte, toate subsumate dezideratului comun: expansiunea fenomenului turistic, unul dintre cei mai importanţi factori de dezvoltare economică, socială şi culturală. Prezentarea actorilor vastei şi complexei scene a turismului va fi făcută în sco pul reliefării rolului lor în crearea unui cadru favorabil legăturilor şi schimburilor, deoarece, pentru dezvoltarea durabilă a industriei turistice, comunicarea, în toate sensurile şi la toate nivelurile, între toţi emiţătorii şi receptorii de mesaje turistice şi de turişti, a devenit un instrument-cheie.
PRINCIPALELE ORGANISME EMIŢĂTOARE ŞI RECEPTOARE DE MESAJE ÎN DOMENIUL TURISTIC 1. Nivel mondial
1.1. Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) este principala instituţie internaţională cu atribuţii în domeniul turismului. Înfiinţată în 1975 prin transformarea Uniunii Internaţionale a Organismelor Oficiale de Turism (U.I.O.O.T), a devenit, din 2003, instituţie specializată a ONU, având ca obiectiv principal dezvoltarea şi promovarea turismului. O atenţie specială este acordată cooperării internaţionale şi parteneriatelor între sectoarele public şi privat. De aceea este singura organizaţie interguvernamentală ai cărei membri sunt atât autorităţi turistice naţionale, cât şi instituţii de învăţământ, asociaţii profesionale, reprezentanţi ai sectorului privat (companii aeriene, lanţuri hoteliere, tour operatori), consultanţi etc.
În domeniul comunicării, în contextul efortului făcut pentru armonizarea politicilor turistice, OMT se concentrează asupra difu zării informaţiei turistice, asupra standardizării terminologiei şi a semnalizării turistice. În acest sens, OMT utilizează multiple modalităţi de comunicare: buletine informative, comunicate de presă, site internet (www.world-tourism.org), standurile OMT din cadrul marilor saloane internaţionale de turism; editează manuale, ghiduri şi compendii: Thesaurus du tourisme et des loisirs: liste structurée de descripteurs pour l’indexation et la recherche de l’information dans les domaines du tourisme et des loisirs, Première édition, Secrétariat d’Etat au Tourisme de la France et Organisation Mondiale du Tourisme, 2001; Tourism Signs & Symbols-A Status report & Handbook , World Tourism Organization, 2001. În sfera comunicării turistice funcţionează TOURCOM - grup consultativ informal al OMT, format din experţi în comunicare. Misiunea TOURCOM poate fi rezumată astfel: coordonarea activităţilor comune de comunicare în sectorul turistic; recenzarea celor mai bune metode de comunicare în caz de criză; împărtăşirea resurselor şi tehnicilor de comunicare; încurajarea profesionalismului în domeniul comunicării în turism. Sub marca TOURCOM a fost organizată prima Conferinţă Internaţională de Comunicare în Turism, la Madrid, în 29-30 ianuarie 2004. Comunicările prezent ate cu această ocazie, precum şi rezultatele dezbaterilor pe marginea importanţei covârşitoare pe care o are comunicarea în turism au fost publicate într-un raport în care sunt specificate şi acţiunile viitoare ale reţelei TOURCOM, dintre care amintim: elaborarea unui set de principii TOURCOM, o culegere de bune practici de comunicare în turism; susţinerea diversificării lingvistice şi culturale în comunicarea turistică internaţională; publicarea de broşuri, articole şi buletine informative în domeniu; organizarea de seminarii, work-shop- uri şi conferinţe sub egida TOURCOM (Observations on International Tourism Communications, Report from the First World Conference on Tourism Communications, 2004 ). •
•
Cu ocazia acestei conferinţe, OMT a lansat campania mondială de sensibilizare desfăşurată sub sloganul „ LE TOURISME, SOURCE D’ENRICHISSEMENT”/ „TOURISM ENRICHES” / „EL TOURISMO ES RIQUEZA” şi ale cărei obiective sunt: încurajarea turismului ca drept şi activitate fundamentală a fiinţei umane, ca sursă de prosperit ate pentru persoane, familii, societăţi şi naţiuni; stimularea comunicării pe marginea avantajelor pe care le prezintă turismul ca cea mai promiţătoare activitate pentru comunităţile locale şi pentru ţ ări; dezvoltarea cooperării între destinaţii şi profesioniştii din turism cu ajutorul mass media locale, regionale şi internaţionale; conectarea diverşilor actori din sector la marea comunitate a turismului internaţional (Organizaţia Mondială a Turismului, Serviciul de Presă şi Comunicare). La această campanie pot participa destinaţii turistice, întreprinderi turistice şi massmedia, independent de apartenenţa lor la OMT. Campania are ca elemente: un slogan, un •
•
•
•
logo, un pliant A4 de şase pagini, un afiş, un mesaj video de interes public şi o listă a beneficiilor economice ale turismului (www.unwto.org). Sub egida TOURCOM şi cu implicarea comisiilor regionale ale OMT, au fost organizate în ultimii ani, la nivel regional (Europa, America, Asia-Pacific, Orientul Apropiat şi Africa), o serie de conferinţe de Comunicare în turism. Ultima a fost conferinţa de la Tbilisi, Georgia, din 25-26 septembrie 2007, a cărei temă a fost Comunicarea strategică în turism în Europa de Est şi Asia Centrală.
Temă de reflecţie nr.1 Accesaţi site-ul Organizaţiei Mondiale a Turismului (www.world-tourism.org) şi link urile spre site-urile conferinţelor regionale de comunicare în turism şi identificaţi, pentru fiecare dintre ele, temele centrale şi acţiunile concrete desfăşurate pe parcursul derulării lor.
Fig. 1. Afişul campaniei mondiale „TURISMUL, IZVOR DE PROSPERITATE” Sursa: Organizaţia Mondială a Turismului
Activitatea OMT este strâns corelată cu a altor organizaţii la nivel mondial, în special cu organismele şi organizaţiile ONU: O.M.S. - Organizaţia Mondială a Sănătăţii (www.who.int) -datorită rolului său în protejarea turiştilor faţă de riscurile potenţiale care decurg din actul călătoriei, dar şi pentru că turismul contribuie la refacerea sănătăţii, Organizaţia Internaţională a Muncii - cu implicarea sa în formarea profesională în sectorul turistic, UNESCO -Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (http://portal.unesco.org) - care are atribuţii în dezvoltarea relaţiilor între mişcarea turistică şi dezvoltarea culturală.
1.2. Organizaţiile neguvernamentale au drept scop favorizarea întâlnirilor şi schimburilor între profesioniştii diferitelor naţionalităţi , a furnizării informaţiilor şi elaborării studiilor care să stea la baza unor decizii pe care le adoptă autorităţile publice. Pe plan mondial există mai multe organizaţii şi asociaţii profesionale care au drept scop promovarea turismului în general şi a fiecărui sector turistic în parte, precum şi promovarea intereselor fiecărei profesii. Ele reunesc corporaţii, întreprinderi şi instituţii din turism. Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor - World Travel &Tourism Council (WTTC) (www.wttc.org)- este organismul care reuneşte factori de decizie din toate sectoarele industriei turistice, singurul care reprezintă sectorul privat în toate domeniile voiajului şi turismului. Scopul WTTC este conştientizarea impactului economic al turismului - cel mai mare generator de capital şi locuri de muncă din lume. Activităţile sale încurajează dezvoltarea turismului prin adoptarea unor politici adecvate la nivel naţional, prin aducerea întreprinderilor turistice importante în atenţia oficialităţilor guvernamentale şi a mass-media, prin asigurarea legăturilor cu principalii parteneri WTTC şi a participării la reuniuni de înalt nivel înalt (ex. Forumul Economic Mondial). WTTC publică, în mod regulat, rapoarte pentru 175 de ţări, cu referire inclusiv la managementul resurselor umane, tehnologia informaţională şi conducerea corporativă, asigurând astfel o vedere de ansamblu a dezvoltărilor globale. Recent, WTTC a publicat raportul « ROMÂNIA. Impactul turismului şi călătoriilor asupra locurilor de muncă şi economiei ». Asociaţia Internaţională a Agenţiilor de Turism -World Association of Tourism Agencies (WATA) (www.wata.net) - uneşte cele mai prestigioase agenţii de turism din lume. Apartenenţa la reţeaua WATA oferă membrilor posibilitatea de extindere a afacerilor prin creşterea vizibilităţii produselor proprii datorită: posibilităţii promovării afacerilor sub numele WATA; prezentării pe internet, pe site-ul de referinţă WATA; participării la evenimente, mai ales cu ocazia desfăşurării târgurilor de profil, sub genericul WATA; accesului la baza de date a WATA care conţine informaţii despre cumpărători şi membri. • • •
•
Asociaţia Internaţională a Hotelurilor şi Restaurantelor - International Hotel & Restaurant Association (IH&RA) (www.ih-ra.com)- reprezintă interesele asociaţiilor naţionale, ale lanţurilor de hoteluri şi restaurante, ale hotelurilor şi restaurantelor independente, instituţiilor de pregătire şi perfecţionare a resurselor umane, furnizorilor industriei de hoteluri şi restaurante. Printre scopurile IH&RA pot fi amintite: crearea unei imagini favorabile industriei de hotelu ri şi restaurante; promovarea intereselor membrilor prin lobbying pe lângă organismele decizionale de diferite ranguri (naţional, regional, internaţional); organizarea de seminarii şi întâlniri de informare pentru reprezentanţii industriei de hoteluri şi r estaurante; elaborarea şi participarea la diferite programe de training profesional, de dezvoltare turistică durabilă, etc; facilitarea comunicării şi furnizarea de informaţii de specialitate membrilor săi, inclusiv prin intermediul site-ului asociaţiei. • •
•
•
•
Asociaţia Internaţională de Transport Aerian (IATA) (www.iata.org) are drept membri cu drepturi depline companii de transport aerian, iar ca membri agreaţi agenţii de turism şi furnizori ai industriei de transport aerian. Reprezintă una dintre mărcile cele mai puternice în turism, iar publicitatea şi reclama în publicaţiile IATA sunt extrem de eficace mai ales pentru că se adresează unui public -ţintă foarte bine delimitat. Un suport interesant de reclamă îl constituie biletele de călătorie tipărite: sunt emise anual 340 de milioane de astfel de bilete de hârtie, în peste de 150 de ţări, fiecare bilet fiind utilizat de mai multe ori; se asigură astfel un timp îndelungat de expunere a potenţialilor clienţi la reclamă şi c osturi unitare de reclamă reduse (www.iata.org). Mai pot fi menţionate: Federaţia Internaţională a Hotelurilor pentru TineretInternational Youth Hostel Federation (IYHF), (www.yha.org.uk), Confederaţia Internaţională de Turism pentru Studenţi – International Student Travel Confederation, (www.istc.org), Biroul Internaţional de Turism Social - International Bureau of Social Tourism (BITS), (www.bits-int.org) etc. 2. Nivel regional 2.1. Comisiile regionale ale OMT (pentru Europa, America, Asia de Est şi Pacific, Asia de Sud, Orientul Apropiat şi Africa) au rolul de a asigura transferul cunoştinţelor rezultate în urma programelor, activităţilor şi studiilor pe care OMT le realizează. Aceste comisii regionale acordă sprijin Administraţiilor Turistice Naţionale, puterilor locale şi întreprinderilor turistice prin: organizarea de seminarii şi conferinţe, de s tagii de formare a resurselor umane; derularea unor proiecte de cooperare tehnică în scopul de a furniza guvernelor expertiza tehnică pentru elaborarea politicilor turistice, a strategiilor de marketing, de dezvoltare a produselor turistice etc. elaborarea, la cererea ţărilor membre, a unor rapoarte de evaluare a necesităţilor de asistenţă tehnică, cuprinzând recomandări sau propuneri de finanţare prin programele ONU sau din alte surse. • •
•
2.2. Organizaţiile regionale de turism sunt foarte importante deoarece contribuie la dezvoltarea turismului în zonele respective şi la integrarea regională. Comisia Europeană de Turism -The European Travel Commission (ETC)- este o organizaţie non- profit, cu sediul la Bruxelles, alcătuită din Administraţiile Naţionale de Turism ale ţărilor membre. Rolul său este de a promova Europa ca destinaţie turistică în ansamblul său, dar şi fiecare ţară în parte, mai ales prin intermediul Portalului European al Destinaţiilor Turistice: www.visiteurope.com. Site-ul ETC (www.etc-corporate.org) conţine şi un Ghid Internet pentru sectorul turistic care îşi propune să aducă la cunoştinţa actorilor din turism şi a celor interesaţi diferitele programe, finanţări, iniţiative şi acţiuni din domeniu ale Uniunii Europene. ETC îşi propune în mod expres comunicarea cu industria turistică, cu administraţiile şi cu instituţiile de învăţământ interesate de turism. ETC lucrează în colaborare cu un număr mare de organizaţii, printre care: Grupul European de Acţiune în Domeniul Turismului şi Călătoriilor -European Travel and Tourism Action Group (ETAG) (www.etag-euro.org), Reţeaua Europeană a Industriei Turistice -European Tourism Industry Network (ETIN). Asociaţia de Turism a Ţărilor din Europa Centrală - Central European Countries Travel Association (CECTA) (www.cecta.org) încurajează călătoriile spre şi în interiorul Europei Centrale, precum şi dezvoltarea afacerilor şi a pieţei turistice din această parte a Europei.
Asociaţia Internaţională de Promovare a Turismului Dunărean (www.danuberiver.org) are drept scop promovarea turismului în regiune. Organizaţiile interstatale regionale precum Organizaţia pentru Turism a Pacificului de Sud - The South Pacific Tourism Organisation (SPTO), (www.spto.org) sau Organizaţia Turismului din Caraibe - Caribbean Tourism Organization (www.onecaribbean.org) reprezintă guvernele şi sectoarele operative private din industria turistică din regiune, colectează şi diseminează cercetări şi date despre dezvoltarea industriei turistice regionale. Asociaţia Turismului Asia Pacific -The Pacific Asia Travel Association (PATA) (http://www.pata.org/) joacă rolul de autoritate în regiunea asiatică şi pacifică. Ea promovează una dintre cele mai complexe şi remarcabile regiuni turistice din lume, unind autorităţile turistice în efortul de a oferi informaţii şi servicii multiple. Programul PATA îşi propune, între altele, creşterea competitivităţii regiunii prin cercetare şi marketing, prin organizarea de seminarii şi work -shop-uri educaţionale. Asociaţia Africană de Turism şi Călătorii - African Travel & Tourism Association (ATTA), (www.atta.co.uk ) este un exemplu de reunire a unui număr impresionant de organisme care luptă pentru promovarea şi dezvoltarea turismului pe continentul african. Site-ul ATTA este o sursă preţioasă de informaţii despre diversele modalităţi de comunicare şi colaborare pe care apartenenţa la ATTA le face posibile. Temă de reflecţie nr.2 Vizitaţi site-ul Asociaţiei Africane de Turism şi Călătorii (www.atta.co.uk ) şi determinaţi modalităţile de comunicare pe care ATTA le pune la dispoziţia membrilor săi. 2.3. Asociaţiile şi organizaţiile profesionale garantează membrilor avantaje considerabile, mai ales în materie d e vizibilitate pe piaţa regională şi internaţională a turismului. Ele au un rol major şi în asigurarea standardelor de pregătire vocaţională a personalului din turism, ştiut fiind faptul că expansiunea turismului determină apariţia de noi profesiuni şi influenţează procesul formativ al specialiştilor din acest sector. La nivel european funcţionează, printre altele, Asociaţia Touroperatorilor Europeni - European Tour Operators Association (ETOA) (www.etoa.org), Federaţia Asociaţiilor Youth Hostel din Uniunea Europeană - European Union Federation of Youth Hostel Associations (EUFED) (www.eufed.org), Federaţia Europeană de Turism Rural European Federation for Farm and Village Tourism (EuroGites) (www.eurogites.org), Federaţia Europeană a Asociaţiilor Ghizilor de Turism - European Federation of Tourist Guide Associations (www.touristguides-europe.org).
3.Nivel naţional În general, rolul statului se referă la îndeplinirea unor obligaţii legate de dezvoltarea turismului în cadrul dezvoltării economice generale. Administraţiilor naţionale le sunt proprii următoarele domenii: Reprezentarea pe plan internaţional a intereselor turistice naţionale, negocierea şi încheierea de acorduri turistice bilaterale şi multilaterale care să favorizeze dezvoltarea fluxurilor turistice, punerea în valoare a resurselor naţionale, cooperarea tehnică şi financiară, transferul de tehnologie turistică; Organizarea serviciilor turistice la scară naţională, elaborarea şi punerea în practică a planurilor de dezvoltare turistică; •
•
•
• • •
•
Elaborarea legislaţiei şi reglementărilor turistice, autorizarea şi controlul întreprinderilor din domeniul turistic fie în scopul protecţiei consumat orului de produse turistice (controlul publicităţii, al ofertelor promoţionale, al e-comerţului, al condiţiilor de rezervare, plată sau anulare, de stocare a bazelor de date informatice relative la clientelă, etc.), fie în scopul reglementării ofertei come rciale (atestarea aptitudinilor profesionale, controlul garanţiilor financiare, al asigurărilor de responsabilitate civilă, etc.); Efectuarea de anchete, studii şi cercetări, publicarea statisticilor; Promovarea turismului în interiorul şi în exteriorul ţării, prin acţiuni specifice; Protecţia mediului înconjurător prin campanii de sensibilizare, prin creare de rezervaţii şi parcuri naturale; Conservarea, protecţia şi valorificarea resurselor turistice culturale.
Administraţia Naţională a Turismului (cunoscută în unele ţări sub numele de Organizaţia Naţională a Turismului sau Oficiul Naţional de Turism - ONT) este un ansamblu de servicii administrative cu competenţe în domeniul turistic. Atribuţiile şi structurile administraţiei pot varia temporal, în funcţie de deciziile guvernamentale, putând fi de rang ministerial sau departamental şi concentrate asupra: coordonării activităţilor turistice, legislaţiei specifice, promovării turismului, cercetării în domeniu şi difuzării informaţiei turistice. 3.1. ADMINISTRAŢIA CENTRALĂ ÎN ROMÂNIA În anul 1971 a fost înfiinţat Ministerul Turismului care a preluat atribuţiile ONT Carpaţi în materie de organizare a turismului. După anul 1990, au existat mai multe reorganizări structurale, acest organism trecând de la st atutul de minister la cel de Autoritate Naţională pentru Turism sau de Departament de Turism. Indiferent de aceste modificări de statut şi de structură, Administraţia Centrală pentru Turism (ANT) îndeplineşte funcţiile de coordonare şi reglementare a activităţii turistice. Este instituţia abilitată să armonizeze activitatea tuturor organismelor implicate în activitatea de turism. ANT elaborează Planul naţional de dezvoltare a turismului , Strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu şi lung , precum şi Programul anual de dezvoltare a turismului, inclusiv pe baza propunerilor venite din partea factorilor implicaţi în dezvoltarea turismului la nivel regional, judeţean sau local. Printre atribuţiile ANT se numără: realizarea politicii de dezvoltare şi p romovare a turismului; asigurarea implementării strategiei naţionale în domeniul turismului; organizarea de şi participarea la congrese, colocvii, simpozioane şi alte acţiuni similare în domeniul turismului; evidenţa, atestarea şi monitorizarea valorificării şi protejării patrimoniului turistic; efectuarea controlului calităţii serviciilor din turism. • • •
• •
Cel mai important rol în promovarea României ca destinaţie turistică revine ANT prin Direcţia Generală de Promovare ale cărei misiuni sunt, în esenţă, conf orm informaţiilor furnizate de site-ul www.mturism.ro, următoarele: •
organizarea şi realizarea activităţii de promovare turistică a României: în interiorul ţării, pentru informarea publicului românesc despre oferta şi programele o de susţinere a turismului intern;
o
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
pe pieţele turistice externe, pentru stimularea interesului turiştilor străini de a
vizita România. analizarea studiilor realizate pe diferite pieţe turistice mai ales pentru ţările în care funcţionează birour i de turism ale României; stabilirea, împreună cu Direcţia Generală de Dezvoltare şi cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, a strategiilor de promovare pe termen scurt şi mediu, în vederea dimensionării corecte a eforturilor de promovare, în funcţie de produsele şi pieţele ţintă;
elaborarea, pe baza studiilor de piaţă şi a sugestiilor venite din partea birourilor de turism, de propuneri de proiecte pentru realizarea de campanii publicitare (de presă, televiziune, radio, afişaj, internet) în acord cu strategia generală de dezvoltare a turismului, bugetul anual disponibil şi condiţiile specifice pieţelor turistice vizate; realizarea materialelor de promovare turistică: tipărituri, fotoreportaje, panouri foto, pagini de Internet pentru Autoritatea Naţională pentru Turism şi Birourile de Promovare şi Informare Turistică din străinătate, filme documentare turistice, achiziţionarea de obiecte promoţionale etc. distribuirea materialelor promoţionale către Birourile de Promovare şi Informare Tur istică din străinătate, ministere, instituţii centrale, asociaţii, agenţii de turism etc. gestionarea şi dezvoltarea informaţiilor cuprinse în bazele de date din pagina de internet de promovare în domeniul turismului www.romaniatravel.com;
propunerea şi organizarea participării la manifestările internaţionale (târguri, expoziţii, burse de turism), în conformitate cu strategia generală de dezvoltare turistică a României: amenajarea standului, transmiterea informaţiilor necesare participării în condiţii optime a biroului de turism, a Autorităţii Naţionale pentru Turism, şi a celorlalţi participanţi; coordonarea şi participarea la târgurile şi expoziţiile naţionale şi internaţionale care se desfăşoară pe teritoriul României; propunerea şi organizarea călătoriilor de documentare pentru formatorii de opinie : reprezentanţi mass-media şi tour -operatori. gestionarea şi dezvoltarea informaţiilor cuprinse în bazele de date din pagina de internet de promovare în domeniul turismului www.romaniatravel.com;
propunerea şi organizarea participării la manifestările internaţionale (târguri, expoziţii, burse de turism), în conformitate cu strategia generală de dezvoltare turistică a României: amenajarea standului, transmiterea informaţiilor necesare participării în condiţii optime a biroului de turism, a Autorităţii Naţionale pentru Turism, şi a celorlalţi participanţi; coordonarea şi participarea la târgurile şi expoziţiile naţionale şi internaţionale care se desfăşoară pe teritoriul României; propunerea şi organizarea călător iilor de documentare pentru formatorii de opinie : reprezentanţi mass-media şi tour -operatori. Document 1. Comunicat de presă despre campania de promovare a turismului intern
Sursa: www.mturism.ro
Campanie de promovare a României pentru români Începând din data de 25 iulie a.c. demarează campania de promovare a României pe piaţa internă, cu noile producţii publicitare. Aceasta se va desfaşura în presa scrisă, audio şi audio-video în perioada iulie – decembrie 2006, şi este o continuare firească a campaniei tv de până acum. “Campania este structurată pe cinci tematici: România – prezentare generală, litoral, Delta Dunării, turism cultural şi turism balnear. Strategia de prezentare a fiecărei tematici are la bază un spot tv şi unul radio, ambele susţinute de ad-urile din presa scrisă. Trei din cele cinci noi producţii vor fi difuzate de mâine, 25 iulie, urmând ca cele destinate turismului cultural şi balnear să apară în jurul datei de 20 august. Creaţia şi difuzarea acestora sunt finanţate din bugetul Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT) şi se ridică la aproximativ 800.000 Euro. Ideea creativă care stă la baza campaniei încearcă să exprime că nu este suficient să înveţi din cărţi despre tine însuţi, nu e suficient să înveţi din cărţi despre ţara ta. România trebuie străbătută şi experimentată în mod activ. Astfel, cel mai bun argument în favoarea turismului intern îl reprezintă valoarea educaţională a acestuia, motiv pentru care copiii sunt elementul-simbol, purtător de imagine pentru întregul mesaj al campaniei”, a declarat preşedintele ANT.
Sloganul întregii campanii este : “O călătorie e o lecţie de viaţă. Descoperă România turistică”.
Reprezentanţele româneşti în afara graniţelor , Birourile de Turism ale României din străinătate, plasate sub responsabilitatea ANT, au rolul de a asigura promovarea turistică a României, conform directivelor ANT, în ţara în care se află şi în ţările limitrofe, unde nu există birouri de reprezentare. Pentru îndeplinirea ac estui rol : organizează şi derulează, în colaborare cu Direcţia Generală de Promovare, campanii publicitare, conferinţe de presă şi evenimente culturale (seri româneşti, săptămâni gastronomice etc.) în ţările din zona de respon -sabilitate. În acest scop, f ormulează solicitări de materiale promoţionale, de date statistice şi de informaţii privind turismul din România ; transmit Direcţiei Generale de Promovare studiile despre pieţele turistice respective şi datele necesare pentru derularea activităţilor profesionale (manifestări promoţionale, vizite de documentare etc.) ; organizează standurile României cu ocazia principalelor târguri şi expoziţii de turism din ţările unde sunt instalate; participă la operaţiuni de promovare duse de către profesioniştii din tu rism; pot, de exemplu, susţine o acţiune desfăşurată de un TO care vinde România ca destinaţie turistică sau iniţiativele de promovare a unei regiuni sau a unei destinaţii turistice româneşti venite din partea diferitelor asociaţii, agenţii de turism sau instituţii. În prezent există 16 Birouri de Turism ale României în străinătate : 12 în Europa, 3 în Asia şi 1 în S.U.A. (Fig. 2).
Fig.2. Birourile de Turism ale României în străinătate Sursa datelor: www.mturism.ro
Pentru a asigura reuşita acţiunilor care vizează dezvoltarea şi promovarea turistică, ANT trebuie să se asigure de angajamentul ferm şi sprijinul concret din partea tuturor factorilor implicaţi: instituţiile publice, sectorul privat şi comunităţile locale.
Temă de reflecţie nr.3 Accesaţi site-ul www.romaniatravel.com şi identificaţi tipul de informaţii pe care le conţine.
3.2. ASOCIAŢII NEGUVERNAMENTALE ÎN DOMENIUL TURISMULUI În România activează o serie de asociaţii neguvernamentale în domeniul turismului organizate la diferite scări şi care pot juca, de asemenea, un rol important în dezvoltarea turismului şi, bineînţeles, în promovarea acestuia, fie că sunt asociaţii ale firmelor de turism, asociaţii ale profesiilor din turism sau asociaţii de dezvoltare turistică. În general, asociaţiile din domeniul turismului promovează turismul în ţară şi străinătate şi, în acest scop, acţionează pentru: cunoaşterea şi popularizarea resurselor turistice ale României, prin toate acţiunile pe care le întreprind; elaborarea, editarea şi difuzarea de publicaţii - lucrări şi reviste de specialitate, albume, hărţi, materiale publicitare- broşuri, pliante, cataloage, CD-uri, filme etc; colaborarea cu: instituţii de învăţământ şi organizarea de cursuri în vederea pregătirii o personalului de specialitate conform standardelor naţionale şi alinierea la standardele internaţionale; •
•
•
instituţii, cu asociaţii şi cu agenţi economici pentru ameliorarea calităţii serviciilor din turism; autorităţile publice în probleme de legislaţie profesională, calificare etc. o stabilirea şi dezvoltarea legăturilor şi cooperării cu asociaţii similare din alte ţări, cu organismele internaţionale de profil, prin schimburi de informaţii, de publicaţii, stagii de formare profesională sau managerială şi prin participarea la manifestări internaţionale în domeniul turismului (târguri, festivaluri, competiţii, expoziţii etc.). Rolul asociaţiilor profesionale din turism este de a reprezenta, promova şi apăra interesele profesionale ale membrilor lor, pe plan intern şi internaţional, în scopul dezvoltării activităţii acestora. o
•
Asociaţii naţionale în domeniul turismului Patronatul Asociaţia Natională a Agenţiilor de Turism (A.N.A.T.) , (www.anat.ro), membru al Federaţiei Universale a Asociaţiilor Agenţiilor de Turism ( U.F.T.A.A.-www.uftaa.com). Printre activităţile A.N.A.T. se numără : colaborarea cu ANT, inclusiv în elaborarea şi promovarea programelor de dezvoltare a turismului, sprijinirea învăţământului vocaţional turistic, acordarea de consultanţă şi asistenţă profesională pentru firme. Publică un catalog anual şi un buletin informativ săptămânal difuzat agenţiilor membre, editează revista AnatMedia şi difuzează informaţii prin intermediul portalului agenţiilor de turism din România- www.romaniantourism.ro. Federaţia Industriei Hoteliere din România (F.I.H.R .), (www.fihr-romanianhotelsorg.ro), membră a IH&RA - International Hotel& Restaurant Association şi a HOTREC Confederaţia Asociaţiilor Naţionale de Hoteluri, Restaurante şi Cafenele din Uniunea Europeană (www.hotrec.org), funcţionează ca organizaţie patronală având în structură 6 consilii teritoriale şi are drept obiectiv principal asigurarea managementului şi serviciilor de calitate în industriei hotelieră. Publică buletine informative. A publicat revista “Hotel”. Organizaţia Patronală a Turimului Balnear din România (OPTBR) , (www.spas.ro), membră a European Spas Association (www.espa-ehv.com), are ca membri agenţi economici care activează în domeniul turismului de întreţinere şi de sănătate. Acţionează pentru promovarea produselor balneo-turistice româneşti, inclusiv prin colaborarea cu organizaţii similare şi cu asociaţii de turism, medicale, ecologice etc . A.
Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc (F.P.T.R.), (www.fptr.org), face parte din Confederaţia Naţională a Patronatului Român, membră a Organizaţiei Internaţionale a Patronilor. Colaborează cu alte asociaţii profesionale pentru sprijinirea dezvoltării turismului românesc. Organizează târguri de contractări pentru profesionişti. Romanian Convention Bureau (R.C.B.)- Asociaţia Naţională a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii din România, (www.conventionbureau.ro), membră a International Congress & Convention Association (www.iccaworld.com), reuneşte instituţii publice şi structuri private: organizatori profesionişti, agenţii de turism, centre de conferinţe şi expoziţii, hoteluri şi firme de catering, furnizori de servicii tehnice, firme de IT şi multimedia, agenţii de publicitate, de relaţii publice ş i de interpretariat, companii de transport, bănci şi companii de asigurări. Scopul major al RCB este promovarea României ca destinaţie atractivă pentru turismul evenimenţial şi de afaceri. Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural - A.N.T.R.E.C . (www.antrec.ro) este membră a EUROGITES - Federaţia Europeană de Turism Rural (http://www.eurogites.org). Obiectivul principal al A.N.T.R.E.C. este valorificarea patrimoniului turistic al spaţiului rural românesc prin organizarea şi promovarea turism ului
rural în România. Activităţile sale includ : difuzarea de informaţii turistice membrilor reţelei A.N.T.R.E.C. şi instituţiilor interesate şi implicate în acţiuni similare, organizarea unor cursuri de formare profesională, asigurarea publicităţii, pentru unităţile clasificate şi omologate, prin mass- media, internet, documentaţie turistică (broşuri, cataloage, afişe, CD uri), organizarea şi participarea la manifestări - târguri, expoziţii, seminarii, cooperarea cu organizaţii internaţionale de profil. Alte asociaţii: Asociaţia de Ecoturism din România (AER), (www.ecoromania.ro), Asociaţia Youth Hostel România (www.hihostels-romania.ro), Asociaţia Naţională a Cluburilor de Turism pentru Tineret ( A.N.C.T.T.), Asociaţia Naţională de Camping, Caravaning şi Situri (ROMCAMPING), Asociaţia Română pentru Cazare şi Turism Ecologic BED&BREAKFAST ( www.bed-and-breakfast.ro) , Opération Villages Roumains (OVR), Agenţia Naţională a Taberelor şi Turismului Şc olar (A.N.T.T.S.), (www.antts.pcnet.ro), Asociaţia Tour-operatorilor din România etc.
B. Asociaţii ale profesiilor din turism Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism (A.N.B.C.T.), membră a "World Association of Cooks Societies" ( www.wacs2000.org) contribuie la programele de dezvoltare prin promovarea artei culinare româneşti, inclusiv prin participarea la concursuri gastronomice internaţionale. Asociaţia Jurnaliştilor de Turism din România - A.J.T.R., membră a FIJET (Fédération Internationale des Journalistes et Ecrivains du Tourisme) participă la dezvoltarea turismului în România prin informarea turiştilor şi a opiniei publice, prin promovarea calităţii serviciilor turistice. Jurnaliştii de turism dispun de un forum special, revista virtuală TravelMag (www.travelmag.com), animat, prin benevolat, cu informaţii despre turism şi călătorii. Mai pot fi menţionate: Asociaţia Naţională a Ghizilor din Rom ânia (www.ghizi.ro), Asociaţia Ghizilor Montani din România (A.G.M.R.), Asociaţia Naţională A Salvatorilor Montani din România ( A.N.S.M.R.), (www.ansmr.ro), Asociaţia Naţională a Chelnerilor, Barmanilor şi Somelierilor din Turism, Asociaţia Cabanierilor din România, Federaţia Managerilor din Turism etc. ANT acordă asistenţă asociaţiilor profesionale prin sprijinirea : afilierii acestora la organisme similare; racordării la actualitatea domeniului prin abonamente la publicaţiile de specialitate; participării la conferinţe, simpozioane, concursuri internaţionale, schimburi de experienţă. Asociaţiile profesionale monitorizează strategiile de dezvoltare, programele anuale de măsuri şi acţiuni, precum şi actele normative, pentru a asigura soluţionarea problemel or de importanţă majoră privind activitatea de turism. • •
•
3.3. STRUCTURI LA NIVEL TERITORIAL La nivel teritorial exisă organisme care interferează în organizarea turismului, în dezvoltarea şi promovarea regiunilor, siturilor şi a produselor turistice. 3.3.1. Nivel regional A. Puterea statului în materie de organizare a turismului se face simţită prin reprezentanţele zonale ale ANT care efectuează, în principal, activităţi de autorizare şi control în domeniul turismului. Ele permit contactul dintre Admini straţia centrală şi
profesionişti pentru implementarea şi asigurarea aplicării normelor de clasificare şi funcţionare a infrastructurii turistice. Reprezentanţele zonale ale ANT au şi rolul de: a asigura integrarea zonelor de responsabilitate în programele de promovare generală; a elabora, împreună cu organele administraţiei publice locale, un catalog al evenimentelor expoziţionale, folclorice, culturale etc.; a asigura schimbul de informaţii între birourile de promovare turistică din străinătate şi agenţii economici din zonă. Aria de acţiune a fiecărui birou zonal nu se suprapune cu regiunile de dezvoltare, cu regiunile istorice sau cu judeţele României, după cum se poate constata din fig. 4.5. •
•
•
Fig. 3. Reprezentanţele zonale ale ANT Sursa datelor: ANT, Direcţia Juridică, de Autorizare şi Control
Nu există structuri regionale care să asigure transferul de competenţe ale ANT şi coerenţa acţiunilor teritoriale ale statului, în domeniul turistic. Un rol revine, în acest sens, Comitetelor de Planificare Regională-grupuri de lucru ai căror membri reprezintă administraţiile publice judeţene şi locale, reprezentanţele zonale ale ANT, universităţi, asociaţii de dezvoltare turistică, asociaţii profesionale, agenţi economici din turism-care elaborează Strategia d e dezvoltare Regională şi Documentul Regional Sectorial de Programare pentru Dezvoltarea Turismului. Agenţiile de Dezvoltare Regională - ramura executivă a Consiliilor pentru Dezvoltare Regională - sunt implicate în dezvoltarea strategică, în monitorizarea derulării proiectelor de turism, în definirea cadrului partenerial. B. Asociaţiile regionale de dezvoltare şi promovare a turismului reunesc persoane fizice, reprezentanţi ai primăriilor şi consiliilor locale, membrii unor fundaţii şi asociaţii care lucrează împreună în vederea elaborării unor proiecte de dezvoltare şi promovare. Ele îndeplinesc următoarele roluri: elaborează broşuri de informare generală sau ghiduri tematice; gestionează patrimoniul turistic (situri, muzee regionale, rezervaţii); • •
lansează campanii promoţionale comune (participarea la târguri de turism în străinătate), alegând teme unificatoare (istorice, culturale etc.). Pot fi amintite în acest sens următoarele asociaţii: Asociaţia Turism Rural Transilvan, Asociaţia de Promovare şi Dezvoltare Turistică a Bucovinei (APDTB), Asociaţia de promovare şi dezvoltare a turismului " Maramureş ", Asociaţia de Promovare a Deltei Dunării "Prom-Tour Delta", Asociaţia de Promovare regională "Banat ", Asociaţia de Promovare regională “Litoral “, Asociaţia Microregiunea de dezvoltare economico -socială a Ţării Maramureşului (MTMM), (www.mtmm.ro). 3.3.2. Nivel judeţean În absenţa unor structuri specifice cu rol în organizarea turismului la nivel judeţean, Consiliile Judeţene sunt cele care prin birouri sau departamente de turism implementează politica judeţeană a turismului, în concordanţă cu politica regională. Acest lucru se realizează prin Planul de Dezvoltare Judeţean – document de planificare strategică şi programare care include obiectivele prioritare de dezvoltare ale judeţului. Comitete de Planificare Judeţene, subdivizate în grupuri de lucru tematice (conform Programelor Operaţionale Sectoriale - de Dezvoltare a Resurselor Umane, Protecţia Mediului, Creşterea Competitivităţii Economice, Îmbunătăţirea Infrastructurii de Transport, Dezvoltarea Turismului şi Dezvoltare Rurală), elaborează strategia locală de dezvoltare durabilă şi identifică proiectele care o pot susţine. Între diferitele etaje administrative există legături pentru implementarea şi monitorizarea politicilor de amenajare sau de promovare. La nivel judeţean , Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfãşurarea activităţii de turism în România stipulează atribuţiile în domeniul turismului care revin Consiliilor judeţene şi, respectiv, Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Dintre acestea amintim: inventarierea principalelor resurse turistice; o o administrarea registrelor locale ale patrimoniului turistic; elaborarea de propuneri de dezvoltare a turismului, care stau la baza Programului o anual de dezvoltare a turismului; contribuirea la creşterea calităţii produselor turistice; o urmărirea activităţii turistice, în aşa fel încât agenţii economici cu activitate în o domeniul turismului să aibă acces la resursele turistic e, cu respectarea normelor de punere în valoare şi protecţie a acestora. Acţiunile cu caracter turistic, iniţiate la nivel teritorial de către autorităţile administraţiei publice locale, trebuie să se înscrie în Strategia de dezvoltare a turismului pe term en mediu şi lung şi să respecte reglementările specifice pentru toate formele de turism practicate în România. •
3.3.3. Nivel local
La acest nivel, un aport consistent la dezvoltarea turistică îl au grupurile de acţiune locale formate din reprezentanţi ai administraţiilor publice şi ai diverselor asociaţii, fundaţii sau organizaţii non- profit; unele primării şi consilii locale au înfiinţat departamente de strategie care se ocupă şi de activităţile de turism . Centrele de informare turistică locale au menirea de a primi şi informa turiştii, de a prezenta ofertele turistice locale şi naţionale; ele sunt de regulă situate în localităţi turistice precum : Suceava (Centrul de informare şi marketing turistic “PROMOTUR BUCOVINA” www.bucovina.lx.ro), Constanţa (Centrul de informare turistică « INFO LITORAL », www.infolitoral.ro), Centrulde informare turistică Constanţa, www.geocities.com/constanta_cit), Sibiu (www.sibiu.ro), Sinaia (www.infosinaia.ro), Braşov, Sighetu Marmaţiei (www.mtmm.ro), Turda (www.cit.turda.ro) etc. Funcţia acestor centre va evolua către cea deţinută de oficiile turistice locale din alte ţări unde ele elaborează şi implementează politici turistice pe plan local, mai ales în
domeniul serviciilor turistice, al studiilor, al animaţiei, al organizării de evenimente culturale etc. Cu alte cuvinte, oficiile de turism locale au rol de motor în materie de dezvoltare turistică; ele comunică cu numeroşi actori, de la instanţele politice locale, la profesioniştii din turism sau populaţia locală.
Fig. 4. Centre de informare turistică din România Sursa datelor: www.mturism.ro
Numeroase departamente sau birouri de dezvoltare şi promovare turistică din cadrul Consiliilor judeţene sau locale elaborează şi difuzează materiale promoţionale cu referire la resursele atractive şi la produsele turistice pe care le oferă unităţile teritoriale aflate în administrarea lor. De exemplu, Biroul de Promovare a Turismului din cadrul Consiliului Judeţean Caraş-Severin a elaborat un material promoţional complex, alcătuit dintr -un CD multimedia interactiv, o broşură şi o hartă turistică.
Fig. 5. Mapa de prezentare turistică a judeţului Caraş-Severin Sursa: Consiliul Judeţean Caraş-Severin, Direcţia de Administrare a Domeniului Public şi Privat
DESTINATARUL ULTIM AL COMUNICĂRII: TURISTUL
Comunicarea în turism depăşeşte, după cum s -a arătat, cadrul strict al relaţiei profesionist - turist. În afară de prestatorii şi intermediarii de servicii turistice (hotel, companie de transport, agenţie de turism etc.), mai există o multitudine de parteneri care trebuie luaţi în considerare. Tot acest sistem de comunicatori turistici are însă ca destinatar principal TURISTUL – motivul existenţei complexului angrenaj de actori recenzaţi, dintre care majoritatea desfăşoară acţiuni care îl vizează direct. Cu toate că Turistul reprezintă raţiunea pentru care se desfăşoară o importantă parte a comunicării în turism, deoarece turism = turişti = consum = profit = dezvoltare este cunoscută dificultatea elaborării, transmiterii şi receptării mesajelor turistice în contextul segregării accentuate a pieţei turistice, a cererii pentru p roduse turistice din ce în mai specializate, pentru o clientelă tot mai pretenţioasă şi mai sofisticată. De aceea, un aspect deosebit de important este cunoaşterea tipologiei turiştilor, fapt care permite structurarea ofertei turistice şi adaptarea ei la cererea turistică extrem de segmentată.
Criteriile care diferenţiază potenţialii turişti pot fi: a. Socio-demografice: vârsta, sexul, categoria socioprofesională, venitul pe familie, compoziţia familiei, ciclul familial; b. Geografice: locurile de provenienţă (diferenţe comportamentale în funcţie de regiuni sau ţări), proximitatea destinaţiilor (determină modul de deplasare şi influenţează costurile de transport), locurile de sejur (clima, tradiţiile); c. Psihografice: personalitatea turistului ( profil psihologic, valori culturale şi ideologice), stiluri de viaţă (tipuri de activităţi, centri de interes, opinii şi reacţii), motivaţii (fizice, culturale, relaţionale sau legate de imaginea proprie). Emiţătorul de mesaje, profesionistul, dispune de competenţe diverse (lingvistice, paralingvistice, culturale etc.) şi va face alegeri, cu scopul de a putea comunica într-un “limbaj comun” lui şi viitorului turist-receptorul de mesaje.
e r a c i n u m o c e d r o l i i ţ a l e r a e r a t n e z e r p e r e d l e d o M . m s i r u t n î i i r ă c i n u m o c i i r o t c A . 6 . g i F
Temă de reflecţie nr. 4 Analizaţi modelul de reprezentare a relaţiilor de comunicare în turism şi: a. explicaţi sintagma « spaţiu de comunicare »; b. precizaţi natura şi intensitatea relaţiilor de comunicare dintre firma de turism, Birourile de Turism ale României din străinătate, instituţiile de învăţământ turistic, asociaţiile de dezvoltare turistică şi asociaţiile profesionale. EXERCIŢII 1. Vizitaţi site-ul Organizaţiei Mondiale a Turismului (www.world-tourism.org) şi: a. vizualizaţi elementele campaniei mondiale „ TURISMUL, IZVOR DE PROSPERITATE» şi identificaţi punctele forte ale materialelor promoţionale (cuvinte-cheie, imagini sugestive, simboluri etc.); b. identificaţi manifestările turistice internaţionale pentru anul în curs; c. precizaţi ce informaţii sunt furnizate despre comunicarea turistică.
2. Accesaţi site-ul Comisiei Europene de Turism (www.etc-corporate.org) şi prezentaţi modalităţile de promovare turistică a Europei. 3. Vizitaţi site-urile www.anat.ro şi www.antrec.ro, www.eco-romania.ro, www.mtmm.ro, www.conventionbureau.ro şi comparaţi rolurile şi scopurile acestor asociaţii.
Rezumat
Activitatea turistică, extrem de diversificată, presupune existenţa şi acţiunea mai multor tipuri de actori - instituţii, asociaţii, firme şi persoane fizice - între care se stabilesc relaţii de comunicare şi colaborare în vederea îndeplinirii rolurilor şi atingerii scopurilor specifice. Sectorul public este reprezentat de administraţiile centrale, de autorităţile locale şi de alte structuri organizatorice susţinute de la bugetul de stat, al căror rol major este sprijinirea dezvoltării şi promovării turismului în cadrul politicilor naţionale, regionale sau locale. Sectorul privat este alcătuit din prestatori de servicii, tour- operatori şi agenţii de turism detailiste al căror scop principal este obţinerea de profit. Poate sprijini procesul de dezvoltare a turismului mai ales furnizând o parte a capitalului necesar cercetării, formării profesionale şi investiţiilor în turism. Sectorul privat mai include şi diverse asociaţii cu rol în dezvoltarea şi promovarea turismului. În procesul de luare a deciziilor privind turismul este primordială crearea unui parteneriat între cele două sectoare. Pentru înţelegerea modului de funcţionare a complexului sistem turistic, este importantă cunoaşterea rolului pe care îl joacă actorii din turism în crearea unui cadru favorabil legăturilor şi schimburilor, deoarece, pentru dezvoltarea durabilă a industriei turistice, comunicarea, în toate sensurile şi la toate nivelurile, între toţi emiţătorii şi receptorii de mesaje turistice şi de turişti, a devenit un instrument-cheie. La nivel mondial, Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) s-a concentrat, în domeniul comunicării, asupra difuzării informaţiei turistice, asupra standardizării terminologiei şi a semnalizării turistice. A creat chiar un grup consultativ - TOURCOM - format din experţi în comunicare. Organizaţiile neguvernamentale au drept scop favorizarea întâlnirilor şi schimburilor între profesioniştii diferitelor naţionalităţi, a furnizării informaţiilor şi elaborării studiilor care să stea la baza unor decizii pe care le adoptă autorităţile publice. Mai există o serie de alte organizaţii şi asociaţii profesionale care au drept scop promovarea turismului în general şi a fiecărui sector turistic în parte, precum şi promovarea intereselor fiecărei profesii. Ele reunesc corporaţii, întreprinderi şi instituţii din turism. Putem aminti Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor, Asociaţia Internaţională a Agenţiilor de Turism, Asociaţia Internaţională de Transport Aerian (IATA) etc. La nivel regional, Comisiile regionale ale OMT acordă sprijin Administraţiilor Turistice Naţionale, puterilor locale şi întreprinderilor turistice prin: organizarea de seminarii şi conferinţe, de stagii de formare a resurselor umane; derularea unor proiecte de cooperare tehnică în scopul de a furniza guvernelor expertiza tehnică pentru elaborarea politicilor turistice, a strategiilor de marketing, de dezvoltare a produselor turistice etc. Organizaţiile regionale de turism precum Comisia Europeană de Turism, Organizaţia pentru Turism a Pacificului de Sud , Asociaţia Africană de Turism şi Călătorii sunt foarte importante deoarece contribuie la dezvoltarea turismului în zonele respective prin promovarea lor, unind autorităţile turistice în efortul de a oferi informaţii şi servicii multi ple. Asociaţiile şi organizaţiile profesionale (Federaţia Europeană de Turism Rural, Federaţia Europeană a Asociaţiilor Ghizilor de Turism etc.) garantează membrilor avantaje considerabile, mai ales în materie de vizibilitate pe piaţa regională şi internaţională a turismului. Ele au un rol major şi în asigurarea standardelor de pregătire vocaţională a personalului din turism. La nivel naţional, rolul statului, îndeplinit de Administraţia Naţională a Turismului, se referă la: r eprezentarea pe plan internaţional a intereselor turistice naţionale, promovarea turismului în interiorul şi în exteriorul ţării, prin acţiuni specifice; organizarea de şi participarea la congrese, colocvii, simpozioane şi alte acţiuni similare în domeniul turismului; negocierea şi încheierea de acorduri turistice bilaterale şi multilaterale care să favorizeze dezvoltarea fluxurilor turistice, punerea în valoare a resurselor naţionale, cooperarea tehnică şi financiară, transferul de tehnologie turistică etc. Cel mai important rol în promovarea României ca destinaţie turistică revine ANT prin Direcţia Generală de Promovare. Sub responsabilitatea acesteia se află reprezentanţele româneşti în afara graniţelor , Birourile de Turism ale României din străinătate care au au rolul de a asigura promovarea turistică a României în ţara în care se află şi în ţările limitrofe, unde nu există birouri de reprezentare.
În România activează o serie de asociaţii neguvernamentale (Patronatul Asociaţia Natională a Agenţiilor de Turism, Federaţia Industriei Hoteliere din România, Romanian Convention Bureau) în domeniul turismului organizate la diferite scări şi care promovează turismul în ţară şi străinătate, acţionând pentru: cunoaşterea şi popularizarea resurselor turistice ale României; elaborarea, editarea şi difuzarea de publicaţii- lucrări şi reviste de specialitate, albume, hărţi, materiale publicitare- broşuri, pliante, cataloage, CDuri, filme; stabilirea şi dezvoltarea legăturilor şi cooperării cu asociaţii similare din alte ţări, cu organismele internaţionale de profil, prin schimburi de informaţii, de publicaţii, stagii de formare profesională sau managerială şi prin participarea la manifestări internaţionale în domeniul turismului (târguri, festivaluri, competiţii, expoziţii etc.). Rolul asociaţiilor profesionale (Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism, Asociaţia Naţională a Ghizilor din România, Federaţia Managerilor din Turism) din turism este de a reprezenta, promova şi apăra interesele profesionale ale membrilor lor, pe plan intern şi internaţional, în scopul dezvoltării activităţii acestora. Asociaţiile regionale de dezvoltare şi promovare a turismului reunesc persoane fizice, reprezentanţi ai primăriilor şi consiliilor locale, membrii unor fundaţii şi asociaţii care lucrează împreună în vederea elaborării unor proiecte de dezvoltare şi promovare. Ele îndeplinesc următoarele roluri: elaborează broşuri de informare generală sau ghiduri tematice; lansează campanii promoţionale comune (participarea la târguri de turism în străinătate), alegând teme unificatoare (istorice, culturale etc.). Pot fi amintite în acest sens: Asociaţia de Promovare şi Dezvoltare Turistică a Bucovinei (APDTB), Asociaţia Microregiunea de dezvoltare economico-socială a Ţării Maramureşului (MTMM), (www.mtmm.ro) etc. La nivel local, un aport consistent la dezvoltarea turistică îl au grupurile de acţiune locale formate din reprezentanţi ai administraţiilor publice şi ai diverselor asociaţii, fundaţii sau organizaţii non-profit; unele primării şi consilii locale au înfiinţat departamente de strategie care se ocupă şi de activităţile de turism. Un rol major joacă Centrele de Informare Turistică. Ele au menirea de a primi şi informa turiştii, de a prezenta ofertele turistice locale şi naţionale. Uneori, aceste centre se implică în elaborarea şi implementarea politicilor turistice pe plan local, mai ales în domeniul serviciilor turistice, al studiilor, al animaţiei, al organizării de evenimente culturale etc. Cu alte cuvinte, pot avea rol de motor în materie de dezvoltare turistică; ele comunică cu numeroşi actori, de la instanţele politice locale, la profesioniştii din turism sau populaţia locală.
Lucrarea de verificare nr. 1 1. Prezentaţi avantajele de comunicare turistică pe care le presupune, pentru un stat, calitatea de membru al OMT. 2. Explicaţi, din perspectivă comunicaţională, importanţa afilierii unei agenţii de turism la Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din România. 3.Care este rolul major al Birourilor de p romovare ale României din străinătate? 4. La ce tip de evenimentele de natură comunicaţională pot participa membrii unei asociaţii profesionale precum Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism? 5.Ce importanţă au Centrele de Promovare şi Informare Turistică în facilitarea comunicării dintre actorii din domeniu? Aceste sarcini se vor preda la data prevăzută în calendarul disciplinei. Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 punct. BIBLIOGRAFIE 1. Barma, Jean-Louis (2004), Marketing du tourisme et de l’hôtellerie: études de cas commentées+corrigés, Editions d’Organisation, Paris. 2. Băcanu, B. (2006), Practici de management strategic: metode şi studii de caz, Edit. Polirom, Iaşi. 3. Blythe, J. (1998), Comportamentul consumatorului, Edit. Teora, Bucureşti. 4. Boyer, M., Viallon, Ph. (1994), La communication touristique, PUF, Paris. 5. Câmpeanu-Sonea, E., Sonea, A.(2005), Comunicare, conflict şi dialog în procesul managerial, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
6. Ciangă, N. (1997), Turismul în Carpaţii Orientali, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca. 7. Ciangă, N. (2001), România. Geografia turismului (partea întâi), Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. 8. Cocean, P. (1999), Geografia Turismului, Edit. Focul Viu , Cluj-Napoca. 9. Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoescu, B. (2002), Geografia Generală a Turismului, Meteor Press, Bucureşti. 10. Draica, C-tin (1999), Ghid practic de turism intern şi internaţional , Edit. ALL, Bucureşti. 11. Frustier, P., Perroy, F. (2004), La communication touristique des collectivités territoriales, Editions de „La lettre du cadre territorial „ -Sept, Voiron. 12. Hinescu, A. et al. (2003), Tehnici promoţionale în turism şi servicii, Edit. Aeternitas, Alba Iulia. 13. Huet, A., Rabeyrin, Nathalie, Sultan, Marie-Dominique (1999), Action touristique. BTS TOURISME-LOISIRS, deuxième année, Bréal, Rosny. 14. Stanciulescu, Gabriela (2003), Managementul operaţiunilor de turism, Edit. ALL BECK, Bucureşti. 15. Stanciulescu, Gabriela, Ţigu, Gabriela (1999), Tehnica operaţiunilor de turism: studii de caz, probleme şi întrebări de examen, Edit. ALL BECK, Bucureşti. 16. Westphalen, Marie-Hélène (2004), Communicator , Dunod, Paris. 17. (2004), Evaluation des activités promotionnelles des ONT , Organisation Mondiale du tourisme. 18. (2004), Observations on International Tourism Communications, Report from the First World Conference on Tourism Communications, World Tourism Organization. 19. (2001), Thesaurus du tourisme et des loisirs: liste structurée de descripteurs pour l’indexation et la recherche de l’information dans les domaines du tourisme et des loisirs , Première édition, Secrétariat d’Etat au Tourisme de la France et Organisation Mondiale du Tourisme. 20. (2001), Tourism Signs & Symbols-A Status report & Handbook , World Tourism Organization. 21. (2006), Document Regional Sectorial de Programare pentru dezvoltarea turismului în regiunea nord-vest 2007-2013, Agenţia de Dezvoltare Regională NORD-VEST. 22. (2005), ROMÂNIA. Impactul turismului şi călătoriilor asupra locurilor de muncă şi economiei, World Travel &Tourism Council. 23. (2006), Strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu şi lung, Autoritatea Naţională pentru Turism. 24. Hotărârea Guvernului nr. 413 din 23 martie 2004 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii Autorităţii Naţionale pentru Turism. 25. Legea nr. 755/ 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România. 26. Legea nr. 229 din 23 mai 2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România. 27. Ordinul nr. 161 din 10.02.2006 pentru aprobarea structurii organizatorice a Autorităţii Naţionale pentru Turism. 28. Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România.
MODULUL II FORME DE COMUNICARE ÎN TURISM Scopul modulului: Identificarea avantajelor pe care le prezintă utilizarea diverselor forme de comunicare în turism.
Obiective modulului: la finalul acestui modul, cur sanţii trebuie: Să cunoască diferitele categorii de destinatari ai comunicării în turism Să poată descrie specificul formelor de comunicare utilizate în turism • •
•
Să identifice avantajele pe care le prezintă utilizarea diverselor moduri de comunicare în turism
Structura logică a modulului 1.Destinatarii comunicării 1.1. Comunicarea internă 1.2.Comunicarea externă 2. Obiectivele comunicării 3. Mijloacele de comunicare 3.1.Comunicarea mediatizată 3.2.Comunicarea nemediatizată
Conţinutul informaţional detaliat Introducere Cu siguranţā, orice rāspuns la intrebarea: “Care sunt fenomenele caracteristice perioadei contemporane?” ar conţine turismul şi comunicarea, chiar dacā aceasta din urmā s-ar regāsi sub denumiri ca internetul, telefonia mobilā, telecomunicaţiile etc. Dintotdeauna societatea a stat sub semnul comunicārii ca necesitate sine qua non a existenţei umane, iar societatea modernā asistă la dezvoltarea explozivă a noilor tehnologii de informare şi comunicare.
Aplicarea în domeniul turistic a noţiunilor şi parametrilor utilizaţi în ştiinţele comunicārii (informaţie, comunicare, emiţători şi receptori, actori individuali şi instituţionali, conţinutul informaţiei, proprietāţile şi efectele sale, reprezentārile pe care le vehiculeazā, mijloaceleşi te hnicile de comunicare) permite o analizā a acestuia din perspectivā comunicaţionalā. De la bun început este necesar ā clarificarea unor concepte şi noţiuni frecvent întâlnite ambiguitāţile în universul comunic ārii publiceşi a āror c utilizare esteîngreunatā de semantice create de folosirea lor în contexte şi accepţiuni foarte diferite. În plus, bibliografia de specialitate abundā în variaţii de la autor la autor , de a o tradiţie culturală la alta, ale interpretārilor sau chiar ale vocabularului conceptual . Adoptarea de cātre limba română, în momente istorice diferite, a unor cuvinte pentru a denumi aceeaşi realitate, creazā dileme suplimentare: de exemplu dubletele reclamā-publicitate, publicitatepromovare etc.
Începem, în mod firesc, cu definiţia ver bului a comunica : Etimologie : lat. communicare “a pune în comun” 1. Acţiunea de a stabili o relaţie cu altcineva ; 2. Acţiunea de a transmite ceva cuiva ; rezultatul său ; 3.Acţiunea prin care cineva/o întreprindere, informează, îşi promovează activitatea pe lângă public, îşi întreţine imaginea, prin orice procedeu mediatic.
Comunicarea, în accepţiunea generală , reprezintă un mod de manifestare a gândurilor şi a sentimentelor cu ajurorul vorbirii, scrierii, gesturilor şi mimicii, imaginilor, sunetelor , în scopul de a te face înţeles.
Comunicarea, în accepţiune comercială, este un termen generic care desemnează orice acţiune care are drept scop întreţinerea relaţiilor cu clienţii, cu partenerii de afaceri şi cu colaboratorii. Comunicarea serveşte construirii imaginii de firmă sau de marcă. Marca poate fi definită ca „semn sau nume servind distingerii unui produs, obiect sau serviciu conceput de o firmă”. Promisiunea reprezintă „ ... un beneficiu presupus pe care consumatorul îl va avea de pe urma unui bun, serviciu sau a unei mărci. Promisiunea serveşte drept fundament mesajului publicitar” (Westphalen, Marie-Hélène, 2004). Publicitatea ( publicity, publicité) este definită ca fiind „o formă de comunicare care are drept scop declarat schimbarea atitudinilor unor persoane faţă de anumite produse” (Kloss, I., 2000, citat de Balaban, Delia Cristina, 2005). Reclama (advertising, publicité) este "acel mesaj pentru a cărui difuzare firme, organizaţii non-profit sau persoane individuale plătesc diferitelor instituţii de presă, identificându-se cu acel mesaj şi sperând să informeze şi să convingă un anume public" (Dunn, S. W., 1986). Promovarea (promotion ) este "... un program de comunicare complexă, care ajută organizaţiile să îşi plaseze mai eficient ideile, pro dusele sau serviciile" (Dunn, S. W., 1986). Relaţiile publice sunt "managementul comunicării dintre organizaţie şi publicul său" (Grunig, J. E., Hunt, T., 1984). Publicul ţintă este definit ca fiind un „ansamblu omogen de indivizi (femei, tineri, ingineri, cadre superioare...) care este vizat printr- o acţiune de comunicare” (Westphalen, Marie-Hélène, 2004). Multitudinea participanţilor la comunicarea turistică determină forme şi moduri de comunicare multiple, în funcţie de situaţiile specifice în care se derulează actul de comunicare. Alegerea formelor şi a modurilor de comunicare este condiţionată de: destinatarul/ţinta comunicării, obiectivul comunicării, mijloacele de comunicare. 1. DESTINATARUL SAU ŢINTA COMUNICĂRII În cazul oricărei întreprinderi de turism, comunicarea are drept ţintă atât publicul extern, cât şi publicul intern. Se poate vorbi, prin urmare, de comunicarea internă, organizaţională, şi de comunicarea externă, environmentală.
Comunicarea internă Pentru a-şi face cunoscută poziţia, pentru a stimula, pentru a provoca răspunsuri pozitive la demersurile sale, întreprinderea trebuie să comunice cu: personalul său (propriu sau al filialelor) pentru a- l motiva şi a determina
identificarea acestuia cu imaginea firmei şi cu valorile prom ovate de ea; acţionarii şi cu alţi investitori pentru
a-i convinge asupra orientărilor, dezvoltării
şi perenităţii firmei; Deşi invizibilă în exterior, comunicarea internă este deosebit de importantă: constituie un factor dinamizator.
Forme de comunicare internă Dialogul
şedinţe de lucru, reuniuni Comunicarea externă seminarii tematice conferinţe
Comunicarea scrisă
scrisori sau note de informare cereri memorii declaraţii referate, rapoarte, dări de seamă referinţe, recomandări
Activităţi şi acţiuni diverse călătorii de stimulare şi recompensă, festivităţi, petreceri, excursii, team building diverse forme de competiţie între angajaţi ameliorarea climatului de
Temă de reflecţie nr. 1 Explicaţi importanţa acţiunilor de tip team building pentru construirea sau refacerea performanţei unei echipe de lucru.
Comunicarea externă Comunicarea externă poate fi realizată în scop comercial sau necomercial. Comunicarea comercială are drept ţinte/destinatari: clienţii actuali , înscrişi în fişierele întreprinderii; clienţii potenţiali, susceptibili de a cumpăra, la un moment dat, produsele întreprinderii; partenerii de afaceri (agenţii de turism, prestatori de servicii, oficii de turism, organizatori de târguri, colaboratorii punctuali etc.). Comunicarea necomercială se adresează unui public alcătuit din: liderii de opinie, experţii din domeniu care, prin atitudinile şi afirmaţiile lor, pot influenţa potenţialul turist; jurnaliştii care, prin intermediul articolelor şi filmelor, pot da o imagine mai mult sau mai puţin favorabilă despre o destinaţie turistică, despre un loc turistic sau despre o întreprindere de turism; organizaţiile pentru protecţia consumatorului care dau publicităţii informaţii comparative despre produsele şi prestaţiile oferite; puterile publice care, prin campanii promoţionale, pot determina potenţialii turişti să (re)descopere o destinaţie sau un sit turistic. 2. OBIECTIVUL COMUNICĂRII În cele mai multe cazuri comunicarea vizează obiective multiple : determinarea cunoaşterii produsului turistic de către cât mai mulţi clienţi potenţiali; generarea unor sentimente de apreciere a produsului turistic; suscitarea interesului pentru o destinaţie turistică; creşterea numărului de clienţi; fidelizarea clientelei actuale; cunoaşterea comportamentului turistului pentru a putea acţiona mai bine asupra lui; dezvoltarea notorietăţii, a imaginii de marcă.
3.MIJLOACELE DE COMUNICARE Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, există două mari categorii de forme de comunicare:
Comunicarea mediatizată constă în atingerea ţintei cu ajutorul reclamei şi publicităţii şi a diferitelor mijloace mass-media. Comunicarea nemediatizată vizează : influenţarea comportamentului consumatorului mai ales prin acţiuni de comunicare directă, publicitate de eveniment, participare la târguri şi saloane de turism, relaţii publice, internet, sponsorizare, mecenat; favorizarea vânzărilor şi distribuţiei unui produs sau serviciu prin acţiuni de promovare a vânzărilor destinate încurajării vânzătorilor de a propune un nou produs, de a-l prezenta clienţilor, de a recomanda un produs, de a convinge clienţii să îl cumpere. În general, întreprinderea de turism recurge la ambele forme de comunicare; ele sunt complementare şi îmbinarea lor permite atingerea ţintei cu mai multă eficacitate. Utilizarea lor este supusă unor constrângeri de buget şi de timp. Bugetul de comunicare, decis în funcţie de resursele financiare disponibile, de practicile concurenţei şi de obiectivele fixate, are un rol hotărâtor în alegerea mijloacelor de realizare a campaniei de comunicare.
3.1. COMUNICAREA MEDIATIZATĂ Importan ţa mijloacelor de comunicare în masă
mass-media vehiculează informaţia, sunt omniprezente şi beneficiază de un extraordinar potenţial de credibilitate în rândul publicului; din momentul în care acordă importanţă unui eveniment, devin instrumente de promovare foarte eficace; criticile din mass-media pot fi redutabile “contra-reclame”, putând strica cu cîteva fraze o imagine de marcă construită cu grijă; mass-media au nevoie de subiecte de analiză şi de materiale de informare pe care le procură din actualitatea economică, socială sau culturală. Relaţia turism - mass-media comportă două aspecte: informare (decisă în mod independent de media) şi reclamă (plătită de entitatea turistică). Această distincţie netă este însă greu de făcut în realitate, pentru că, de obicei, marea majoritate a spaţiilor din ziare şi reviste ocupate de articole pe teme turistice sunt direct sau indirect plătite de entităţile turistice, indiferent că este vorba de reclamă, publireportaj sau articole scrise în urma unor sejururi efectuate de jurnalişti. Diferenţele între cele trei forme nu constau în finanţare, ci în controlul pe care îl deţine emiţătorul turistic asupra mesajului său: •
•
•
•
reclama permite controlul total; există siguranţa datei de publicare sau de difuzare, a mărimii şi a conţinutul textului sau spotului; publireportajul (advertorialul) lasă, de asemenea, o marjă de manevră; doar adaptarea la specificul suportului poate modifica uneori articolul scris de emiţătorul turistic, fondul rămânând neatins; articolele scrise sau filmele realizate în urma unor sejururi sunt greu controlabile: entitatea turistică care a depus eforturi pentru ca totul să se desfăşoare impecabil speră că acest lucru va transpare şi în articol sau în film. Exist ă o diferenţă importantă între publicitate şi articol: încrederea pe care o are cititorul în profesionalismul jurnalistului, în comparaţie cu reclama.
Fig. 1. Reclamă
inserată în paginile
Ghidului turistic al României, editat de Publirom în 2005 Sursa : Agenţia Pantravel
Fig. 2. Fragment de publireportaj inserat în revista gratuită J `Adore, în paginile secţiunii “J`Adore. De ducă”
Sursa: Agenţia Universal Turism
Temă de reflecţie nr. 2 Identificaţi emiţătorul mesajului din advertorialul prezentat mai sus şi analizaţi conţinutul acestuia din urmă. Specificul mijloacelor de comunicare în masă
A. Presa scrisă se distinge prin următoarele caracteristici: a. Categorie: ziar, revistă, newsletter; b. Frecvenţa de apariţie: cotidiană, săptămânală, periodică; contrar altor tipuri de informaţie, cea turistică este specifică periodicelor lunare, care au o durată de viaţă mai lungă. c. Aria de distribuţie: internaţională, naţională, regională, locală; d. Public diferit ca localizare, origine socială, interese, gusturi, profesie; cunoaşterea profilului cititorilor este esenţială; e. Câmp de investigaţie: general, specializat (pentru femei, pentru oamenii de afaceri, reviste de turism etc.), profesional (publicaţiile pentru profesioniştii din turism, din economie etc.); informaţia variază de la simplul anunţ publicitar, la reclama în cvadricromie, de la articolul de fond, la suplimentul cu hărţi şi fotografii; f. Suportul material influenţează preţul: formatul şi calitatea hârtiei, culorile, prezenţa sau absenţa fotografiilor, calitatea tipăriturii şi paginaţia. Toate acestea trebuie luate în calcul atunci când se alege suportul destinat comunicării în rândul marelui public. Presa profesională în turism joacă un rol determinant pentru informarea publicului şi promovarea turistică. Pe plan mondial există numeroase publicaţii de specialitate, unele virtuale, dar rubrica de turism există şi în cotidienele generale, în numerele de week -end ale unor publicaţii sau chiar în ziarele financiare, deoarece turismul este subiect de divertisment iar jurnaliştii vorbesc cu plăcere despre el. a. Reviste de turism internaţionale TRAVEL INDUSTRY PROFESSIONAL
www.profireisen.at
TRAVELLER
www.manstein.at/magazine/traveller/
BUSINESS TRAVEL MAGAZINE
www.bbt.be
VOYAGES VOYAGES
www.voyagesvoyages.be
CANADIAN TRAVEL EXPRESS
www.travelpress.com
MEETINGS AND INCENTIVE TRAVEL
www.meetingscanada.com
L'ECHO TOURISTIQUE
www.lechotouristique.com
HOTELLERIE
www. hotellerie.fr
TOURISTIK REPORT
www.touristikreport.de
GEO-SAISON MAGAZIN
www.geo.de
GENTE VIAGGI
www.genteviaggionline.it
ITALIA TURISTICA
www.italiaturistica.net
TURISMO E ATTUALITA
www.turismo-attualita.it
WEEKLY TRAVEL JOURNAL
www.tjnet.co.jp
REISREVUE
www.reisrevue.nl
TRAVELUTION
www.travelution.nl
KOREA TRAVEL TIMES
www.traveltimes.co.kr
TOURISM: PRACTICE, PROBLEMS, PERSPECTIVES
www.tppp.ru
TRAVEL TRADE GAZETTE RUSSIA
www.ttg-russia.ru
REVISTA DE VIAJES Y TURISMO
www.revistaviajesyturismo.com
HOSTELTUR
www.hosteltur.com
TRAVEL NEWS
www.travelnews.se
SCHWEIZER TOURISTIK
www.schweizertouristik.ch
TRAVEL INSIDE
www.travelinside.com
NATIONAL GEOGRAPHIC TRAVELER MAGAZINE
www.nationalgeographic.com/traveler
TRAVEL WORLD NEWS
www.travelworldnews.com
b. Reviste de turism româneşti
ANAT Media HoReCa Profit România Pitorească Vacanţe la ţară KNOX MAGAZINE Vacanţe & călătorii National Geographic Descoperă România Business Travel What When Where Turism Club Vacanţe în România Business turism Traveller Magazin Idei de călătorie Insight Tarom Infotour România România Turistică Expert Traveler BED & BREAKFAST
www.anat.ro www.horecaromania.ro www.romaniapitoreasca.org.ro www.vacantelataro.ro www.revistaknox.ro www.vacantesicalatorii.ro www.national-geographic.ro
www.descopera-romania.ro www. businesstravelromania.ro www.bucurestiwww.ro www.turism.home.ro
De-a lungul timpului au apărut numeroase publicaţii româneşti consacrate turismului. Din păcate, multe au avut o existenţă efemeră. Un exemplu de longevitate îl reprezintă revista România Pitorească. Document 1. Prezentarea revistei România Pitorească şi a publicaţiilor redacţiei România Pitorească
Sursa: redacţia România Pitorească
“România Pitorească“ este cea mai veche revistă de turism din ţara noastră. Apare, lunar, de 34 ani. Tematic, paginile sale găzduiesc o arie extrem de largă, de la evenimente turistice - târguri, expoziţii, lansări de sezoane turistice - la reportaje şi interviuri ce prezintă potenţialul turistic al României ori diverse fenomene ce se petrec în industria vacanţelor şi călătoriilor din ţara noastră. Număr de număr, sunt prezente în revistă destinaţiile principale ale turismului românesc – delta şi muntele, balneologia şi satul românesc, rezervaţiile
naturale, obiceiurile şi “drumurile credinţei”. “România Pitorească” a imprimat şi imprimă mesajului său jurnalistic o notă pronunţat educativă. Există, în cadrul revistei, şi un segment de 6 -8 pagini în limba engleză. Revista are format A4, 48 de pagini, full color. Publicaţia a fost editată în acest an într-un tiraj mediu de circa 5.000 exemplare pe lună. Se difuzează atât în ţară, cât şi în străinătate. Apare la jumătatea fiecărei luni. De-a lungul anilor, revista a primit numeroase premii pentru profesionalismul de care a dat dovadă, pentru derularea unor campanii de presă – salvarea Deltei Dunării, salvarea monumentelor de arhitectură, cu o valoare istorică aparte etc., pentru ţinuta unor reportaje. În paginile revistei au semnat, prin ani, numeroase personalităţi ale culturii româneşti.
Redacţia “România Pitorească” realizează, de asemenea, şi publicaţia „Vacanţe în România” - cu versiuni în limbile engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă şi română. Este o revistă de turism cu o existenţă neîntreruptă de 47 de ani. Apare trimestrial şi are ca editor Autoritatea Naţională pentru Turism. Publicaţia, destinată promovării turismului românesc peste hotare, este prezentă la târgurile şi expoziţiile internaţionale, precum şi la birourile de turism din străinătate, la ambasadele României etc. Are format A4, 36 de pagini, full color, şi un tiraj anual de circa 125.000 exemplare. Totodată, redacţia “România Pitorească” realizează broşuri, pliante, albume şi alte lucrări cu profil turistic. Va relua editarea Almanahului turistic pe care l-a realizat, pâna nu cu multă vreme în urmă, zeci de ani la rând.
Fig. 3. Reviste româneşti de turism
•
•
• •
•
•
•
•
•
B. Televiziunea este un media foarte puternic deoarece ajunge la un mare număr de telespec-tatori, deci la multe dintre grupurile ţintă vizate de reclamă sau de publicitate; se distinge, ca şi celelalte mijloace media, prin zona de difuzare: internaţională, naţională, regională, locală; are, în acelaşi timp, impact vizual şi auditiv, deci o putere mare de evocare; în raportul text-imagine, între imaginea care impresionează şi textul care explică, individul alege, în mod inconştient, imaginea: de aceea, mesajele televizate nu sunt complexe din punctul de vedere al argumentaţiei; costurile de producţie şi de difuzare sunt foarte ridicate, aşa încât numai marile întreprinderi şi organisme îşi permit să desfăşoare campanii de anvergură; costurile de difuzare sunt variabile în funcţie de: postul de televiziune, or a de difuzare, durata spotului; după Tauran-Jamelin, Viviane, 2002, publicitatea televizată poate înbrăca mai multe aspecte: spoturile, sponsorizarea de emisiuni, parteneriatul sub forma emisiunilor educative; există posturi de televiziune specializate (Discovery – Travel & Living) sau emisiuni educative sau de promovare turistică a unor destinaţii: Tură de aventură (TVR1), Top 20 destinaţii (Antena 3), Natură şi aventură (TVR2 Cluj), Destinaţii la cheie (B1 TV); televiziunea poate contribui la promovarea turismului şi prin difuzarea unor filme documentare pe teme de interes: „Călător în ţara eclipsei” (TVR1).
Temă de reflecţie nr. 3 Încercaţi să vă amintiţi ce tipuri de reclame turistice aţi vizionat în ultimii ani la televiziune. Cine erau comanditarii acestora (ce tipuri de entităţi turistice)?
•
•
•
• •
•
•
C. Radioul aria de acoperire poate fi: internaţională, naţională, regională sau locală; se pare că publicitatea turistică la posturile locale, comerciale, are cel mai mare impact; turismul se regăseşte în diverse rubrici, tema vacanţelor fiind predilectă mai ales în lunile iulieaugust; comunicarea radiofonică este limitată ca timp de ascultare, iar memorarea foarte dificilă; de aceea mesajele sunt transmise foarte des; tarifele sunt mai scăzute decât cele pentru publicitatea în presă şi la televiziune; bugetele publicitare ale marilor emiţători turistici arată că resursele alocate pentru suportul radiofonic sunt mai puţin importante decât cele alocate pentru publicitatea în presă şi la TV, deoarece anchetele au arătat că publicitatea turistică radiodifuzată nu este deosebit de eficientă: puţini radioascultători sunt capabili să citeze vreo reclamă, îşi amintesc cel mult o cronică gastronomică, fără a reţine numele restaurantului sau, eventual, reţin postul de radio la care au auzit-o sau concursurile şi emisiunile finanţate de un restaurant sau de o entitate turistică (Boyer, M., Viallon, Ph.,1994); se pare că, în comparaţie cu presa scrisă sau cu televiziunea, radioul are dezavantaje insurmontabile pentru publicitatea în turism: nu poate prezenta detaliile produselor şi avantajelor oferite, aşa cum o face presa, nu poate ilustra adevărul a ceea ce afirmă, aşa cum încearcă televiziunea să o facă; numai publicităţile de tip promoţional par să fie cu adevărat eficace. D. Cinematograful
•
•
•
•
• •
•
este din ce în ce mai puţin utilizat datorită schimbărilor produse în obiceiurile culturale ale publicului (preferinţa pentru televiziune) şi datorită scăderii acestui suport în preferinţele emiţătorilor; în general, filmele publicitare difuzate în sălile de cinematograf reiau aceleaşi teme, aceeaşi structură ca şi spoturile televizate, doar că sunt mai lungi; un mare câştig poate apărea atunci când un oraş sau o regiune constituie decorul unui film (de exemplu, regiunea Făgăraşului pentru filmul Cold Mountain); efectul poate fi foarte puternic la nivelul comunicării externe, dar şi interne: locuitorii pot fi mândri de renumele astfel creat şi convinşi de valoarea sitului lor (Boyer, M., Viallon, Ph.,1994); există competiţii consacrate filmelor pe teme turistice, unele, din păcate, efemere: Festivalul Internaţional de Film Turistic şi Industrial-Predeal, Festivalul Internaţional al filmului documentar turistic şi ecologic-Târgovişte, Festivalul Filmului Turistic Milano etc.
E. Afişajul este foarte utilizat în zilele noastre deoarece are un impact considerabil; există diverse forme de afişaj: o panourile clasice: formatul 3 x 4 este cel mai frecvent; o panouri multireclamă; o afişajul mobil pe autobuze, metrou sau automobile; afişajul exterior diversificat: în staţiile de autobus, gări, parkinguri subterane, pe o stadioane, pe clădiri, în vitrine; există o diferenţă în funcţie de durabilitatea mesajului: o panouri de lungă conservare; o panouri temporare, amplasate în zonele de circulaţie intensă.
Fig. 4. Panou de afişaj outdoor, cu vizibilitate maximă, al Agenţiei de publicitate BBD Advertising, amplasat într-o zonă cu trafic auto şi pietonal foarte intens
Sursa: BBD Advertising
Temă de reflecţie nr. 4 În timpul unei plimbări prin oraşul vostru, reperaţi panourile şi celelalte mijloace de afişaj urban şi identificaţi -le pe cele purtând reclame turistice.Ce proporţie deţin acestea din totalitatea celor pe care le- aţi putut remarca? 3.2. COMUNICAREA NEMEDIATIZATĂ Acţiunile desfăşurate sub acest generic au funcţii specifice şi scopuri precise.
3.2.1. Comunicarea directă reprezintă, după Huet, A., şi colab., 2003, stabilirea unei relaţii directe şi personalizate, la distanţă, între întreprindere şi clientela efectivă sau potenţială, prin utilizarea unor baze de date. A. Reclama prin poştă (mailing) Permite un dialog direct cu un destinatar identificat şi selectat, în scopul de a-l face să reacţioneze, furnizându-i mijloacele de răspuns, la un moment precis.
Componentele reclamei prin poştă: plicul: trebuie să stârnească interesul: în afară de coordonatele destinatarului şi ale emiţătorului, trebuie să se distingă prin: format, culori, logo, mesaje; scrisoarea: trebuie să fie şi ea personalizată: antet, formule de adresare, stil de redactare, culoarea hârtiei, aranjare în pagină; suporturile ofertei: pliantul, broşura, catalogul însoţesc scrisoarea şi sunt destinate să informeze, să suscite interesul şi să îndemne la acţiune (rezervare, cumpărare); talonul de înscriere sau de participare (în funcţie de obiectivul reclamei prin poştă); plicul de răspuns (cu adresa ofertantului şi cu timbru). În afară de aceste elemente, se mai utilizează o mulţime de artificii comerciale (cadouri publicitare) destinate să facă reclama prin poştă mai atrăgătoare şi mai motivantă pentru receptor. B. Reclama prin poşta electronică (e-mailing) Reprezintă trimiterea de mesaje comerciale pe adresele electronice ale clienţilor efectivi sau potenţiali. Un astfel de mesaj are un text scurt, iar în loc de talon de răspuns, destinatarii sunt invitaţi să răspundă autorului mesajului sau să viziteze un site internet. Avantajul acestui tip de reclamă este costul redus şi numărul foarte mare al clienţilor la care poate ajunge mesajul. Dezavantajul constă în faptul că nu este o practică apreciată de receptori, mai ales de către clienţii potenţiali.
C. Reclama prin newsletter Este un mesaj electronic comercial trimis în bloc mai multor destinatari, de obicei abonaţi. Scopul este de a informa sau de a oferi produse aflate în promoţie. Este un instrument foarte eficace şi foarte economic. Document 2. Newsletter trimis clienţilor actuali şi potenţiali de către Agenţia Universal Turism Sursa : Agenţia Universal Turism şi BBD Advertising
Petrece-ti concediul in Insula Malta !!! Preturi incepand de la 299 euro. Pretul include: avion + Cazare cu demipensiune la Hotel Bel Sol - 3 stele. Un produs Malta Travel, de 8 ani in Romania. Acum si in Cluj. Plecare cu avionul direct din Cluj, in datele de 13, 20 si 27 iulie. Locuri limitate. Pentru rezervari pana la 19 iunie 2006 ai bonus o excursie gratuita in Grand Harbour. Rezervari la: Universal Turism, str. Iuliu Maniu, nr. 45, tel: 597164 ,
[email protected] www.universalturism.ro
D. Reclama prin fax-mailing Destinată comunicării cu întreprinderile, este o versiune a reclamei prin poştă : scrisoare introductivă, talon de răspuns, eventual fişă tehnică. Avantajul este costul redus (al comunicării telefonice), iar dezavantajul constă în absenţa documentelor publicitare ( pliant, broşură, catalog).
E. Reclama prin telefon Se poate realiza prin : emitere de apeluri; receptare de apeluri: necesită recurgerea la alte modalităţi de comunicare pentru a motiva clientela să telefoneze. Întreprinderile utilizează codul 0800 pentru a permite clienţilor să telefoneze gratuit. Acţiunile de reclamă prin telefon constau în parcurgerea mai multor etape şi presupun profesionalism şi responsabilitate din partea actorului telefonic: disponibilitate, politeţe, sinceritate. După Huet, A., şi colab., 2003, reclama prin telefon are avantaje şi dezavantaje. Avantaje : relaţii personalizate, contact rapid, argumentaţie adaptată şi eficace, analiza individualizată a obiecţiilor, impact psihologic, gestiunea controlată a apelurilor (măsurarea imediată a răspunsurilor), adaptarea la obiectivul de comunicare şi la cel strategic al întreprinderii, costuri de prospectare mai reduse decât vizitele etc. Dezavantaje : reclamă personal specializat care să stăpânească tehnicile comunicării orale (vocabular, intonaţie, articulare, bună dispoziţie, crearea unui climat de încredere), mesajul transmis este destul de simplu (el trebuie apoi completat prin trimiterea de scrisori şi broşuri, prin vizite etc.), clienţii sunt uneori greu de contactat, costurile sunt mai ridicate decît în cazul reclamei prin poştă. Se impun controlul şi urmărirea acţiunilor desfăşurate, în vederea măsurării rezultatelor obţinute, în relaţie cu investiţiile angajate şi cu acţiunile viitoare.
Comunicarea directă presupune constituirea şi utilizarea unor baze de date conţinând coordonate ale unor persoane clasificate după diverse criterii. Poate fi vorba de fişierele proprii ale întreprinderii sau de baze de date achiziţionate de la diverşi gestionari (organisme profesionale, instituţii sau întreprinderi private). Destinatarul are, conform legii, dreptul de a fi şters din bazele de date. Mijloacele clasice de comunicare directă, dar mai ales noile mijloace de informare şi comunicare permit desfăşurarea unor acţiuni de mare anvergură. Prin accesul la baze de date complexe şi de mari dimensiuni, « devin instrumente performante care permit observarea, urmărirea, măsurarea şi acţiunea asupra ţintelor specifice » (Tauran-Jamelin, Viviane, 2002). 3.2.2. Promovarea vânzărilor
Însumează acţiuni de comunicare ce vizează stimularea cererii prin « împingerea » (strategie push) produsului către cumpărător. Destinatarii comunicării sunt consumatorii, profesioniştii sau (re)vânzătorii. În turism, operaţiunile de promovare a vânzărilor sunt din ce în ce mai mult folosite din următoarele raţiuni : modificarea comportamentului consumatorului: acesta este tot mai instabil fie din motive economice, fie datorită accesului facil la noile mijloace de informare, comunicare şi distribuţie, fidelizarea lui devenind extrem de dificilă; amploarea şi diversitatea concurenţei; importanţa rolului jucat de agentul vânzător (forţa de vânzare). Raţiunile menţionate stau la baza definirii obiectivelor: incitarea clientelei pentru cumpărarea sau rezervarea unui produs; motivarea clientului pentru a rămâne fidel mărcii; încurajarea şi stimularea forţei de vânzare pentru a propune, a prezenta, a recomanda un produs.
A. Acţiuni de comunicare cu profesioniştii (cu partenerii de afaceri) a. Prezentarea broşurilor şi cataloagelor la fiecare început de sezon turistic, în cadrul unor reuniuni speciale. b. Participarea la târguri şi saloane de turism reprezintă o veritabilă platformă de comunicare la locul de întâlnire a cererii cu oferta. Miza participării la astfel de evenimente este foarte mare : sporirea notorietăţii firmei în contextul în care numărul participanţilor interesaţi este foarte mare, iar prezenţa mass-media nu este de neglijat; posibilitatea de contact direct cu clienţii şi de comunicare interactivă; ocazia de a colecta informaţii despre mediul profesional (concurenţă, (re)vânzători) şi despre piaţă : noile produse, noile tehnologii; posibilitatea de exprimare în cadrul conferinţelor sau meselor rotunde organizate cu aceste ocazii. Saloanele şi târgurile de turism sunt numeroase. Ele pot fi naţionale şi internaţionale, generale şi specializate, pentru marele public, profesionale şi mixte. Dintre târgurile şi expoziţiile de turism organizate în România, amintim : Târgul Naţional de Turism-Bucureşti (aprilie), Bursa Naţională de Turism/Bur sa de Turism Litoral (septembrie), Bursa de Turism Balnear (octombrie), Bursa Naţională de Turism/Turism Montan, Rural, Evenimenţial (octombrie), Târgul Internaţional de Turism-Bucureşti – ITF (octombrie), Salonul de dotări hoteliere şi alimentaţie publică, ROMHOTEL – expoziţie internaţională de arhitectură, echipamente, dotări şi mobilier pentru hoteluri şi restaurante (octombrie), Salonul “Vacanţa”-Cluj-Napoca (aprilie) etc. Reuşita participării la un târg sau salon de turism depinde de mulţi factori: Anvergura : durată, spaţiu, frecventare, consideraţie din partea profesioniştilor din turism; Fezabilitatea : înscrierea participării în politica generală de comunicare a întreprinderii ; Pregătirea participării : alegerea şi negocierea amplasamentului, amenajarea standului (inclusiv cu obiecte decorative, precum cele de artă, mobilier etc.), organizarea
activităţilor, alegerea şi instruirea personalului (cu rol decisiv pentru reuşita operaţiunii), pregătirea suporturilor obişnuite (pliante, broşuri, cataloage, afişe) şi a celor profesionale (documentaţie tehnică complexă, de foarte bună calitate: dosar de presă, cataloage, albume, casete video, liste de preţuri confidenţiale), pregătirea cadourilor de afaceri (tricouri, pixuri, calendare, obiecte de artizanat etc.); Gestionarea participării la salon sau târg: înainte: anunţarea participării în rândul mass-media, a partenerilor de afaceri, a personalului; în timpul târgului : participarea activă la toate evenimentele desfăşurate, iniţierea de contacte cu ceilalţi expozanţi, campanie publicitară prin afişaj, anunţuri, etc., organizarea, în preajma locului de desfăşurare, a unor acţiuni dinamice (pancarte mobile, distribuire de suporturi); după: continuarea publicităţii, relansarea cererilor, stabilirea legăturilor utile, contactarea jurnaliştilor în vederea publicării unor articole etc. În concluzie, participarea la astfel de evenimente necesită organizare şi rigoare. Experienţa are un cuvânt greu de spus în evitarea erorilor de gestionare, de timing, de estimare a cheltuielilor.
Temă de reflecţie nr. 5 Vizitaţi un târg de turism şi efectuaţi o comparaţie între modul de amenajare a standurilor diferitelor agenţii de turism sau structuri de promovare turistică. Ce vă impresionează în mod deosebit? Care sunt, în opinia voastră, elementele de impact?
Fig. 5. Târguri internaţionale de turism Sursa : www.mturism.ro
Tabel 1. Târguri internaţionale de turism Nr. crt. 1. 2. 3. 4.
Denumire Vakantiebeurs Ferien Messe Reiseliv CMT
Sursa : www.mturism.ro Oraşul Utrecht Viena Oslo Stuttgart
Ţara Olanda Austria Norvegia Germania
Perioada 10-15.01 11-14.01 12-15.01 14-22.01
5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40 41. 42. 43.
Matka FITUR Holiday World Experience Thermalies FESPO ITF Slovakiatour Tourist Messe Ferie Destinations Cristophorus IMTM 2006 Tourism Leisure Hotels Salon de Vacances Messe Graz BIT CBR Confex Holiday World TOURF Târg Internaţional de Călătorii ITB Salon Mondial de Tourisme UTAZAS InturMarket MITT World Travel Fair Bursa Mediterana de Turism Târg Internaţional de Turism EIBTM IMEX Târg Internaţional de Turism Topresa Leisure JATA Senior World Travel Market (WTM) Touristik und Caravaning EIBTM Köln International
Helsinki Madrid Dublin Paris Zürich Bratislava Linz Copenhaga Londra Innsbruck Tel Aviv Chişinău Bruxelles Graz Milano München Londra Praga Salzburg Guangzhou Berlin Paris Budapesta Moscova Moscova Shanghai Napoli Szeged Barcelona Frankfurt Hong Kong Deauville Moscova Tokyo Stockholm Londra Leipzig Barcelona Köln
Finlanda Spania Irlanda Franţa Elveţia Slovacia Austria Danemarca Marea Britanie Austria Israel Republica Moldova Belgia Austria Italia Germania Marea Britanie Cehia Austria China Germania Franţa Ungaria Rusia Rusia China Italia Ungaria Spania Germania China Franţa Rusia Japonia Suedia Marea Britanie Germania Spania Germania
19-22.01 25-29.01 26-29.01 26-29.01 26-29.01 26-29.01 27-29.01 27-29.01 02-05.02 04-05.02 07-08.02 09-11.02 09-13.02 10-12.02 18-21.02 18-22.02 21-23.02 23-26.02 24-26.02 03-05.03 08-12.03 16-19.03 16-19.03 19-22.03 22-25.03 30.03-04.04 07-09.04 31.03-02.04 04-07.05 30.05-01.06 15-18.06 21-23.09 19-22.09 22-25.09 11-13.10 06-09.11 22-26.11 28-30.11 01-03.12
Document 3. Comunicat de presă referitor la participarea României
la Târgul Internaţional de Turism de la Viena Sursa : www.mturism.ro
România – ţară parteneră a Târgului Internaţional de Turism din Viena 11-14 ianuarie 2007 În perioada 11-14 ianuarie 2007 România va fi ţară parteneră Târgului Internaţional de Turism « Ferien Messe 2007 » organizat la Viena, Austria. Târgul are şi o regiune parteneră – landul austriac Steiermark, precum şi un partener de cooperare – Verkehrsbüro Group (cel mai mare concern turistic al Austriei). Târgul se află l a cea de a 25-a ediţie şi este cea mai importantă manifestare de acest gen din Austria.
Prin acest parteneriat, România va beneficia de un suport mediatic de excepţie iar asocierea ţării noastre ca ţară parteneră cu landul Steiermark şi Verkehrsbüro Grou p este un pas important. Logo-ul Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT) este deja pe pagina Internet a
târgului (http://www.ferien-messe.at/ ) iar primul material de presă al organizatorului a plecat spre mass-media cu o descriere amplă a ofertei turistice româneşti şi fotografii de la semnarea contractului. Logo-ul ANT va fi prezent în toate inserţiile şi tipăriturile târgului (megaboarduri, afişe, etc.). Prin această semnalizare agresivă a prezenţei României la târg vom urmări promovarea în forţă a celor 4 mari evenimente ale anului: accesul ţării în Uniunea Europeană, Sibiu - capitală culturală europeană, Delta Dunării - peisajul anului şi Festivalul George Enescu, de la Bucuresti.
Suprafaţa închiriată pentru standul României are 150 mp. În anul 2004 România a primit aproximativ 90.300 turişti din Austria, în 2005 au sosit 130.000, iar în primul semestru al anului 2006 România a fost vizitată deja de peste 61.500 turişti austrieci.
b. Organizarea de călătorii sau excursii de informare (infotururi sau infotripuri) permite detailiştilor mai buna cunoaştere a produselor şi comparaţia dintre realitate şi conţinutul broşurilor. Necesită respectarea unor reguli: număr mic de participanţi (15-20), durată mică (37 zile), alternarea vizitelor tehnice şi culturale.
Document 4. Invitaţie pentru infotur lansată de Agenţia de turism “ Mareea” Sursa : Agenţia Mareea din Timişoara
INFOTUR SLOVACIA Stimaţi colaboratori,
În urma numeroaselor solicitări din partea dumneavoastră, partenerii noştri fideli, ne-am propus să organizăm o excursie de informare în SLOVACIA, pentru a vă prezenta hotelurile din oferta noastră, locaţiile minunate în care se află amplasate, facilităţile oferite de hoteluri, posibilităţile de distracţie şi activităţile sportive oferite turiştilor. Astfel veţi putea evalua corect fiecare capacitate de cazare şi condiţiile oferite de fiecare locaţie în parte.
În ataşament aveţi programul detaliat al excursiei şi veţi vedea că am încercat să îl facem cât mai plăcut pentru toţi aceia dintre dumneavoastră care ne vor onora cu prezentţa. Pe lângă vizitarea hotelurilor şi a staţiunilor în care se află acestea, avem timp pentru cumpărături, pentru “reîncarcarea bateriilor” în centre de relaxare, dar şi pentru distracţie! IMPORTANT: ţinuta obligatorie este SPORT, din bagaje nu trebuie să vă lipsească un costum de baie!!!
Aşteptăm înscrierile dumneavoastră până cel târziu 15.11.2005 (pentru a putea organiza această excursie avem nevoie de minim 40 part icipanţi) la e-mail:
[email protected] sau fax: 0256 – 431005. Pentru întrebări şi detalii suplimentare, vă stăm la dispoziţie. P ersoana de contact: dna Aura DEMIAN. - programul pe zile 30.11 România – Slovacia Plecare din ţară (ora de plecare şi traseul vor fi stabilite funcţie de înscrieri). Sosire în Slovacia – Strbske Pleso. Cazare la Hotel TOLIAR 3*. Program liber – opţional, intrare în centrul de relaxare al
hotelului (aprox. 7 eur/persoană). 01.12 Strbske Pleso - Poprad 09:00 Micul dejun. 10:00 Vizitarea hotelurilor din Strbske Pleso. 14:00 Vizitarea orasului Poprad. Timp liber pentru cumpărături în hipermarket-ul Maxa (unde se poate servi şi pranzul, aprox. 8 -9 eur/persoană). 17:00 Relaxare în complexul Aquacity din Poprad (optional, aprox. 9 eur/persoană) – timp de 2 ore, funcţie de pachetul ales, vă puteti bucura de facilităţile oferite de acest comp lex: bazine termale exterioare (cu apă la diverse temperaturi), hidro -masaj, masaj clasic (contra cost), piscină interioară, crioterapie (terapie prin îngheţare totală sau parţială a corpului la temperaturi între –60o C si –120o C, în urma unui control medical şi sub strictă supraveghere medicală), saună, baie de aburi, solar, mers prin zăpadă. 02.12 Stary Smokovec – Tatranska Lomnica 09:00 Micul dejun. 10:00 Vizitarea hotelurilor din Stary Smokovec şi Tatranska Lomnica. 13:00 Prânz (opţional, cca 8-9 eur/persoana) şi timp liber pentru cumpărături la Tatrasport Adam. 17:00 Atelier – discuţii referitoare la hotelurile vizitate, împreuna cu partenerul nostru slovac. 19:00 Cina festivaă la restaurantul tradiţional Koliba – lângă hotel Patria. 03.12 Slovacia – România După micul dejun, plecarea spre ţară.
Pret: 139 eur/persoană Preţul include: - transport cu autocar - transferurile pentru vizitele incluse în program - 3 cazări cu mic dejun - cina festivă Preţul nu include: - asigurarea medicală - prînzul - cina (cca 7 eur/persoană) - băuturile servite în timpul meselor - intrarea la Aquacity - alte cheltuieli personale, sau menţionate în program ca fiind opţional.
d. Stimulările personale (prime, comisioane, competiţii) încurajează forţa de vânzare să «împingă» un produs spre client. e. Publicitatea la locul de vânzare (PLV) se face cu scopul de a informa despre produsele noi, de a reaminti existenţa unei mărci sau a unui produs, de a declanşa acţiunea de cumpărare. Practic, se realizează cu ajutorul afişelor, vitrinelor, panourilor, elementelor de animaţie, cadourilor promoţionale prezentate şi distribuite în agenţiile de turism revânzătoare sau cu ocazia participării acestora la târgurile de turism.
Fig. 6. Publicitate la locul de vânzare: a produselor tour-operatorului DERTOUR, în incinta agenţiei revânzătoare Aerotravel din Cluj -Napoca -Napoca
Sursa: Agenţia Aerotravel din Cluj-Napoca
B. Acţiuni de comunicare cu consumatorii (potenţialii turişti) Au drept obiectiv determinarea clientului să cumpere un produs, propunându-i un avantaj promoţional sub forma unor oferte oferte speciale (Huet, A. şi colab., 2003). Sub acest generic se regăsesc: reducerile de preţ, bonurile de reducere (cuponajul), primele, jocurile şi concursurile, ofertele promoţionale promoţionale speciale, obiectele promoţionale promoţionale etc. 3.2.3.Relaţiile publice externe
Utilizează forme şi mijloace de comunicare diverse, în funcţie de grupul ţintă al publicului extern.
A. Relaţia cu mass -media Presupune un demers bine gândit în funcţie de specificul media, de informaţiile pe care întreprinderea doreşte să le transmită, de obiectivele de comunicare. Acţiunile de presă pot fi: • •
a. Comunicatul de presă 1-2 pagini despre o noutate, un eveniment; informaţia trebuie să fie actuală, să intereseze publicul larg şi să nu prezinte nici un aspect publicitar. Document 5. Comunicat de presă despre organizarea Târgului Naţional de Turism de la Bucureşti
Sursa : www.mturism.ro
COMUNICAT DE PRES Ă În perioada 6- 9 aprilie 2006, în Complexul Expoziţional ROMEXPO se va desfăşura cea de-a XVa ediţie a Târgului Naţional de Turism (TNT). Manifestare expoziţională de referinţă pe piaţa turistică, combinând oferta internă cu cea internaţională de servicii turistice, TNT abordează o tematică importantă structurată astfel : Participări oficiale şi regionale; Agenţii de turism şi touroperatori ; Autorităţi şi asociaţii profesionale din turism ; Organizatori de congrese şi tu rism de afaceri ; Staţiuni turistice, complexe balneare ; Hoteluri şi companii hoteliere ; Pensiuni, cabane, campinguri ; Servicii de alimentaţie publică în turism ; Servicii de transport în turism ; Servicii financiare şi de asigurări ; IT în turism, sist eme de rezervări ; Invăţământ, formare profesională în turism; Edituri şi publicaţii de turism ; Promovare şi marketing turistic; altele.
La această ediţie participă peste 310 de firme din 22 ţări: Albania, Armenia, Austria,
Azerbaidjan, Bulgaria, Croaţia, Georgia, Grecia, Israel, Italia, Egipt, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, Spania, Serbia şi Muntenegru, Turcia, Tunisia , Ucraina şi Ungaria. Faţă de ediţia precedentă participă cu 10% mai multe firme de turism, s-a dublat aproape numărul de ţări participante iar suprafaţa de expunere totală a crescut cu circa 20%. Şi la această ediţie se remarcă o creştere continuă a participării reprezentanţilor de hoteluri, pensiuni şi alte unităţi de cazare. Ne bucură faptul că sondajul de opinie la ediţia din 2005 a confirmat gradul ridicat de eficienţă al participării la târg: 99% dintre expozanţi au obţinut noi informaţii asupra pieţei, 99% au fost satisfăcuţi de numărul noilor contacte de afaceri, 98% de numărul vizitatorilor la stand şi de eficienţa discuţiilor, iar 92% au menţionat participarea la următoarea ediţie. Ediţia din 2006 a Târgului Naţional de Turism vine cu o serie de noutăţi, de importanţă pentru acest domeniu: •
•
•
•
•
Târgul Naţional de Turism – ediţia de primavară are un site distinct www.tntexpo.ro. În secţiunea de noutăţi a site-ului vom găzdui informaţiile de interes furnizate de expozanţii târgului. Şi la ediţia din acest an se pune accent pe prezentarea potenţialului turistic al României. Faţă de prezenţele constante ale asociaţiilor de promovare turistică regională, ale centrelor de informare turistică, ale asociaţiilor de turism rural şi ale celorlate instituţii de profil, la această ediţie, prin iniţiativa Autorităţii Naţionale pentru Turism ANT, România turistică va fi prezentată unitar în cadrul unor standuri reprezentative situate pe nivelul 7,70. Aceste standuri vor expune potenţialul turistic al celor mai reprezentative regiuni turistice ale României. În cadrul târgului, ROMEXPO şi Revista „Vacanţe şi Călătorii” organizează a 3 -a ediţie a Salonului Naţional de Fotografie Turistică, amplasat pe nivelul 7,70 al pavilionului central, unde vor fi expuse toate fotografiile selecţionate în cadrul concursului naţional de fotografie turistică. La acest salon vor fi acordate premii din partea revistei fotografilor amatori. Acest eveniment va fi promovat distinct printr-o campanie publicitară care va completa campania Târgului Naţional de Turism. Ca şi la ediţiile precedente se va acorda „Premiul Vizitatorului” care constă în excursii şi sejururi oferite de firmele expozante. Primul salon specializat - Turismul în zona Mării Negre, în cadrul Târgului Naţional de Turism, Bucureşti, Complexul Expoziţional ROMEXPO, 6-9 aprilie 2006.
Evenimentul este organizat cu ocazi a Târgului Naţional de Turism de la ROMEXPO, de către Autoritatea Naţională pentru Turism în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Patronatul Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din România, sub egida Preşedinţiei române în exerciţiu a Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN).
De la înfiinţarea OCEMN, Salonul de Turism în zona Mării Negre este primul eveniment dedicat promovării turismului în regiune şi îşi propune următoarele obiective prioritare înscrise în mandatul românesc al Preşedinţiei Organizaţiei: extinderea şi modernizarea infrastructurii turistice, crearea în zona Mării Negre a unei pieţe regionale pentru turism şi investiţii în domeniu, încurajarea iniţiativelor de promovare a sectorului turistic privat. Vor participa autorităţi naţionale şi asociaţii profesionale din turism din Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, Serbia şi Muntenegru, Turcia şi Ucraina. ROMEXPO aşteaptă cu deosebită plăcere şi interes atât vizitatorii specialişti cât şi publicul larg. Programul de vizitare al acestor manifestări expoziţionale este între orele 10 -18, în perioada 6-9 aprilie 2006.
Centrul de presă al ROMEXPO s.a.
c. Dosarul de presă
•
• •
•
• • •
conţine detalii despre noutate, despre eveniment, atât din punct de vedere tehnic, cât şi uman, istoric, financiar; dacă informaţia merită să fie dezvoltată, dosarul de presă se impune; eficacitatea sa depinde de utilitatea reală pentru ziarist; dosarul de presă va cuprinde un sumar, un comunicat care trebuie să fie sinteza dosarului, o serie de documente care pot dezvolta anumite aspecte particulare ale problemei tratate; fiecare trebuie să furnizeze o lămurire, trebuie să abordeze dintr -un punct de vedere diferit informaţia, atrăgând astfel atenţia ziaristului în funcţie de necesităţile suportului pentru care lucrează; dosarul trebuie să conţină numele firmei, numele persoanelor de contact şi coordonatele acestora (numere de telefon, fax şi adr ese de e-mail), data emiterii comunicatului, data la care firma doreşte să apară ştirea; elementele vizuale (planuri, scheme, grafice) sunt foarte utile; documentaţie turistică (broşuri); fotografiiile şi ilustraţiile trebuie să fie însoţite de o legendă şi să uşureze identificarea emiţătorului.
d. Conferinţa de presă •
•
se organizează dacă este vorba de un veritabil eveniment: lansarea unor noi produse, deschiderea unui nou birou, modificarea structurii unei întreprinderi (fuziune, cumpărare), prezentarea unei noi echipe de conducere; scopul este fie informarea oficială a mass-media asupra faptelor importante recente sau viitoare, fie furnizarea unor explicaţii complementare sau rectificări în legătură cu faptele survenite anterior.
e. Călătoria de presă Or ganizarea călătoriilor de presă reprezintă o modalitate de construire a unei imagini pozitive, de reamintire sau de ameliorare a imaginii unei ţări sau destinaţii turistice. Călătoriile permit presei să verifice direct afirmaţiile şi realizările prezentate: noile amenajări şi echipamente turistice, proiectele de punere în valoare a unor situri, calitatea serviciilor. În turism, voiajurile de presă constituie un stimulent pentru lansarea unor destinaţii: jurnalistul realizează un reportaj despre o ţară, o regiune, cu fotografii sugestive. Descrierea şi ilustrarea atrăgătoare a locaţiilor, a serviciilor primite/oferite, a peisajelor, a bogăţiei culturale reprezintă cea mai bună publicitate, mai ales când se precizează coordonatele ofertantului şi preţurile. Organizarea generală voiajul de presă este în întregime gratuit pentru participanţi: transportul, cazarea, masa, ghidajul sunt oferite de mai multe entităţi turistice; camerele de comerţ şi federaţiile profesionale locale pot asigura organizarea primirii, recepţiile sau întâlnirile oficiale; invitaţii şi organizatorii convin de comun acord asupra temelor şi asupra finalităţii reportajelor: în general, dacă nu survine nici un incident grav, presa redactează articole pozitive despre călătorie; ea poate însă şi critica anumite aspecte organizatorice, exercitându-şi astfel spiritul critic; organizatorii trebuie să asigure desfăşurarea impecabilă a programului: e în joc prestigiul emiţătorilor mesajului turistic. •
•
•
•
Etapele de organizare a călătoriilor de presă 1. Selecţia participanţilor : ziarişti acreditaţi, din ţările a căror piaţă turistică prezintă interes pentru destinaţia promovată, pe cât posibil ziarişti care cunosc şi sunt interesaţi de respectiva destinaţie; este recomandată invitarea jurnaliştilor din domenii diferite: presa de turism, autorii de ghiduri de călătorie, publicaţii profesionale, presa generală, în aşa fel încât articolele şi materialele publicate să se adreseze atât profesioniştilor din domeniu, cât şi publicului larg; numărul optim al participanţilor este între 8-15 jurnalişti, inclusiv fotografi. •
•
•
2. Distribuirea invitaţiilor: va fi precedată de o invitaţie informală, prin contact personalizat; invitaţiile vor fi detaliate, astfel încât să furnizeze informaţii complete despre programul călătoriei: obiective, teme, principalele locaţii care urmează a fi vizitate, precum şi informaţii detaliate despre acestea în contextul unor informaţii turistice generale despre ţara respectivă (circulaţia turistică, venituri, mărci de prestigiu); invitaţiile vor fi lansate cu suficient de mult timp înainte, pentru a evita supraîncărcarea agendei: cîteva săptămîni înainte pentru o deplasare scurtă, două luni înainte pentru o călătorie mai lungă: deoarece fiecare grup de presă are o componenţă eterogenă, trebuie verificate dorinţele şi aşteptările particulare ale tuturor. Pe lângă programul general, trebuie prevăzute vizite opţionale, în acord cu nevoile şi interesele profesionale ale jurnaliştilor. •
•
•
•
3. Pregătirea călătoriei: fiecare etapă a acesteia trebuie programată cu grijă, cu soluţii de schimb în caz de incidente neprevăzute; se stabilesc împreună cu sponsorii acoperirea cheltuielilor şi recompensele (menţionarea coordonatelor lor, prezentarea ofertelor, descrierea locurilor în articole etc.); în funcţie de politica de promovare, firmele de turism oferă pînă la 100% din prestaţii sau participă financiar la operaţiune; trebuie conceput un program original, atrăgător şi valoros, dozând armonios vizitele utile, agrementul şi aspectele culturale; vizitele trebuie să corespundă temei călătoriei şi aşteptărilor jurnaliştilor; o atenţie specială trebuie acordată fotografilor şi necesităţilor lor, şi anume perioada din zi în care se ajunge într-un loc, în aşa fel încât lumina să fie favorabilă; cazarea este primordială: invitaţii vor fi cazaţi în hoteluri prestigioase, dotate cu echipamentul birotic necesar şi li se va rezerva o primire călduroasă; serile trebuie întotdeauna ocupate: mese gastronomice, ieşiri, recepţii organizate în onoarea ziariştilor; vor fi prevăzute întâlniri oficiale cu responsabili din turism, cu directori de agenţii sau de structuri de cazare, cu personalităţi, jurnalişti autohtoni sau lucrători din sectoarele sociale, cunoscut fiind interesul pe care îl manifestă ziariştii, în orice circumstanţe, pentru aspectele sociale; călătoria de presă durează, în general, două zile pentru destinaţii apropiate sau cinci zile pentru cele mai îndepărtate; în funcţie de deziderate, organizatorul va prevedea suporturi adecvate: dosare de informare, ghiduri, hărţi, fortografii, contacte utile. •
•
•
•
•
•
•
•
4. Desfăşurarea propriu-zisă: în momentul desfăşurării, toate detaliile tehnice sunt puse la punct: însoţitori, transferuri, primire, formalităţi minimalizate; se desemneaza un însoţitor de grup, bine informat, cunoscător a mai multor limbi de circulaţie internaţională şi mai ales a limbii grupului respectiv; sarcina lui va fi, în principal, •
•
•
de a răspunde întrebărilor lor sau de a clarifica problemele apărute; va veghea constant la confortul invitaţilor şi va aranja cât mai bine detaliile practice; la sfârşitul călătoriei, însoţitorul de grup va prevedea o evaluare informală cu participanţii, pentru a le cunoaşte impresiile: ziarişii îşi exprimă, în general, în mod deschis criticile sau satisfacţia.
5. După călătorie: trebuie contactaţi în zilele imediat următoare întoarcerii din călătorie, pentru a prevedea datele de apariţie a articolelor sau de difuzare a reportajelor; li se cer copii ale articolelor realizate, ale prezentărilor sau ale altor mater iale care vor fi stocate într-un dosar accesibil celor interesaţi de ecourile călătoriei de presă. O călătorie de presă comportă un scop promoţional şi un scop informativ: trebuie dezvoltată imaginea de marcă a unei destinaţii. Interesul organizatorului este de a asigura servicii care să permită jurnaliştilor să realizeze un material cât mai bun. În general, între mass-media şi profesioniştii din turism se stabilesc relaţii cordiale, dar nu se poate afirma că orice călătorie de presă este „câştigată dinainte”. Şi nu trebuie uitat faptul că un articol este întotdeauna mai credibil decât reclama. •
•
Document 6.
Comunicat de presă referitor la organizarea
unor călătorii de informare turistică în România
Sursa: www.mturism.ro
Ziarişti şi tour-operatori străini vizitează Delta Dunării În decursul lunii iunie, Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT), prin birourile de promovare turistică din străinătate a invitat jurnalişti şi tour operatori din Europa să viziteze şi să promoveze Delta Dunării în ţările lor de origine. “Vizita primului grup de 15 jurnalişti şi fotoreporteri, sosiţi din Ungaria, a avut loc în perioada 29 iunie – 5 iulie. Între 3 -10 iulie, sunt în România unul dintre cei mai cunoscuţi ziarişti de turism din Spania, Carlos Pascual, şi colaboratorul său, fotograful Adoaljaver Benajibap Perez. Cei doi publică în ziarele El Mundo şi El País, precum şi în reviste de turism cu tiraje de aproximativ 60.000 de exemplare fiecare, cum ar fi De Viajes, Viajar sau Viajeros. Ei sunt urmaţi de 7 jurnalisti din Marea Britanie, Belgia şi Olanda, în perioada 11 – 16 iulie, şi de alţi 25 jurnalişti şi tour -operatori din Marea Britanie, Italia, Spania şi Republica Moldova în perioada 12 – 17 iulie,” a declarat preşedintele ANT. România va fi inclusă de asemenea în seria ghidurilor intitulate “Descoperirea vecinilor” editate în Austria. Pentru realizarea ghidului despre România, în perioada 14 – 19 iulie se va afla în ţara noastră autorul acestu ia, Walter Weiss. El va vizita Bucureştiul, Constanţa, Histria, Tulcea şi Delta Dunării. “Toate aceste vizite sunt parte din activitatea noastră curentă de promovare a României în străinătate. Numărul turiştilor străini care vizitează Delta Dunăr ii este în continuă creştere, ei nefiind în nici un fel afectaţi de supra mediatizată gripă aviară,” a specificat preşedintele ANT. 05.07.2006 Biroul de presă
f. Interviul de presă
Reprezintă un schimb de întrebări şi răspunsuri a cărui finalitate este de a informa despre fapte sau evenimente de actualitate, de a explica anumite aspecte, de a exprima un punct de vedere, de a prezenta publicului o persoană, o întreprindere sau un produs. Jurnalistul este intermediarul comunicării: prin întrebările pe care le pune, încearcă să clarifice diverse aspecte ale subiectului, să-i expună multiplele faţete, reflectând astfel interesul presupus al publicului. Cine solicită interviul? jurnalistul poate solicita un interviu unor personalităţi (responsabili din turism, directori de agenţii, conducători de instituţii de învăţământ turistic etc.), pe marginea unor subiecte de actualitate; o întreprindere (agenţie de turism, hotel, restaurant) sau o instituţie poate solicita un interviu, în scop promoţional, atunci când doreşte să obţină sau să-şi dezvolte notorietatea sau când doreşte să-şi susţină produsele. Subiectele de discuţie subiecte de ordin ritual: deschiderea sau închiderea sezonului turistic - sunt interogaţi directori de hotel, de agenţii de turism, de oficii de turism asupra perspectivelor sezonului, tarifelor, circulaţiei turistice, încasărilor din turism etc.; subiecte punctuale: sunt chestionaţi factorii responsabili despre elemente de actualitate (epidemii, avalanşe, cutremure) - despre situaţia creată, măsurile de luat, eventualele repercusiuni asupra sectorului; subiecte de analiză şi promovare: sunt intervievaţi experţi şi responsabili (din sectorul public sau privat) pe teme ca modificările legislative, politica de promovare, evoluţia comportamentului consumatorilor etc. •
•
•
•
•
Durata întrevederii: variază în funcţie de media: pentru presa scrisă-între o jumătate de oră şi o oră; pentru radiocâteva minute, fie în direct, fie înregistrare; pentru televiziune durata poate varia mult (de la jurnalele televizate la emisiunile speciale, în direct sau preînregistrate). •
Derularea întrevederii: jurnalistul va pune întrebări care permit dezvoltarea subiectului ; în mod normal, se poate conveni dinainte asupra punctelor de interes, asupra dreptului la verificarea şi rectificarea materialului înainte de publicare sau de difuzare, asupra imaginilor filmate sau asupra limitelor de discuţie; natura întrebărilor va diferi în funcţie de subiectul abordat, de personalitatea jurnalistului (mai mult sau mai puţin incisiv, insistent sau amabil), de personalitatea intervievatului (mai mult sau mai puţin dispus sau în măsură să prezinte sau să explice aspectele care suscită interes); jurnalistul poate permite anunţarea unui mesaj promoţional, a unui slogan sau a unor coordonate dacă estimează că acest lucru ar interesa publicul; intervievatul trebuie să asculte atent şi să reflecteze înainte de a răspunde (mai ales în cazul interviurilor din presă şi acelor înregistrate), trebuie să fie clar în minimum de fraze, să evite limbajul de lemn, bâlbâielile, gesturile şi repetiţiile supărătoare; alegerea limbajului (mai ales utilizarea termenilor tehnici) trebuie să ţină seama de publicul ţintă al suportului de comunicare (revistă specializată, emisiune de divertisment, etc.); în orice împrejurare însă, atât jurnalistul cât şi publicul vor aprecia sinceritatea, fair -play-ul, naturaleţea, seninătatea, entuziasmul şi dinamismul. •
•
•
•
•
După întrevedere: se poate cere părerea jurnalistului despre prestaţie; de regulă, comentariile sale vor fi sincere; se poate conveni asupra intervalului de difuzare sau de publicare, în cazul în care acest detaliu nu a fost în prealabil stabilit; se va face revista presei şi, în funcţie de situaţie, se vor trimite mulţumiri jurnalistului sau se va cere dreptul la replică. • •
•
În orice caz, este recomandată acceptarea unei apariţii în presă, la radio sau la televiziune numai în cazul în care se cunosc dinainte subiectul, natura dezbaterii, obiectivele şi celelate persoane invitate. Pentru că ecourile unor prestaţii nereuşite persistă mult, iar impresiile create sunt destul de greu de corectat.
B. Organizarea de evenimente Evenimentele sunt utilizate în mod curent ca mijloace de promovare turistică, atât de firme, cât şi de destinaţii (regiuni sau ţări). Se realizează sub coordonarea organismelor locale şi centrale (instituţii publice, asociaţii, centre de informare turistică) şi pot constitui oportunităţi de exploatare turistică rentabilă.
Fig. 7. Invitaţie la petrecerea organizată de compania aeriană low-cost Blue Air, cu ocazia inau urării unei noi linii aeriene
Tipuri de evenimente:
recepţii de relaţii publice: se alocă bugete importante deoarece se vizează onorarea clienţilor impor -tanţi, a politicienilor, a jurnaliştilor etc.; recepţii extraordinare: cu ocazia lansării unui nou produs, a unui nou sediu, inaugurarea unei noi agenţii de turism, schimbarea echipei manageriale etc. petreceri de lansare a unui nou catalog de către un tour -operator: se invită vînzătorii sau revânzătorii; convenţiile anuale ale federaţiilor profesionale menite să adune membrii, să informeze despre noutăţi şi să consolideze sentimentul apartenenţei la o comunitate profesională; porţi deschise: un site arheologic poate profita de ocazie pentru sensibilizarea faţă de conservarea patrimoniului, inclusiv pentru solicitarea de fonduri; un muzeu expune piese preţioase sau permite accesul temporar gratuit (de ex. “Nopţile albe ale muzeelor din România”), asigurându-şi notorietatea şi putând spera în creşterea numărului de vizitatori; un hotel, printr-o operaţiune “porţi deschise”, stabileşte legături sociale cu populaţia locală, îşi face cunoscut aportul la utilizarea forţei de muncă sau contribuţia la dezvoltarea imaginii turistice locale; atelierele de artizanat îşi fac cunoscute produsele şi le vând; într-o staţiune, animatorii, ghizii, sau salvatorii pot furniza informaţii utile turiştilor. festivaluri: sunt intens utilizate de către ţări, oraşe sau staţiuni pentru a intensifica viaţa culturală şi pentru a-şi spori notorietatea; •
•
•
• •
•
• •
•
•
•
•
•
constituie oportunităţi de dezvoltare a turismului şi comerţului local; sunt surse de locuri de muncă temporare pe durata evenimentului şi a pregătirii acestuia (de exemplu, fabricarea obiectelor vândute în timpul festivalului); au o funcţie socială: solidarizează membrii comunităţii şi pe toţi cei care participă la organizare; permit o exploatare pe termen mediu a temei, dincolo de perioada de desfăşurare, impactul din punct de vedere al imaginii de marcă, al notorietăţii şi al debuşeelor economice fiind mai important decât veniturile imediate; tematică: o artă (Festivalul Sighişoara Medievală, Festivalul Cetăţilor -Rupea, Târgul Naţional de Ceramică Românească-Iaşi ); gastronomie (Festivalul Sarmalelor de la Praid, Festivalul Brânzeturilor şi o Pastramei de la Bran, Sărbătoarea Dovlecilor -Braşov, Festivalul Internaţional al Viei şi Vinului Bacchus-Focşani, Sărbătoarea Castanelor Baia Mare); o folclor: Festivalul Naţional de datini şi obiceiuri de iarnă de la Sighetu Marmaţiei, Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Tânjaua de pe MaraHoteni, Sâmbra Oilor-Huta Certeze; o muzică: Festivalul Internaţional de chitară clasică de la Sinaia, Festivalul Internaţional de Jazz de la Sibiu, Toamna Muzicală Clujeană, Festivalul Internaţional George Enescu, Bucureşti; o film: Festivalul Internaţional de Film Transilvania Cluj-Napoca. marea problemă o constituie originalitatea, creativitatea şi apariţia uzurii anumitor teme; alegerea momentului şi a datelor trebuie să corespundă sectorului de activitate şi localităţii de desfăşurare.
Principii de organizare: determinarea obiectivului vizat prin eveniment (cunoaşterea unui loc turistic, a unei destinaţii, promovarea unui produs etc.); aprecierea mijloacelor financiare de care dispune comanditarul, deoarece, pentru a avea succes, sunt necesare mijloace importante; publicul doreşte profesionalism şi originalitate; programarea activităţilor: activităţi protocolare şi oficiale (care inaugurează sau închid evenimentul), activităţi rezervate elitelor sau cunoscătorilor (concerte, baluri etc.), activităţi populare adresate marelui public (vizând suscitarea interesului unui număr cât mai mare de persoane, aceste activităţi sunt concepute pentru informare şi divertisment); acordarea atenţiei cuvenite suportului mediatic: campanii publicitare pentru susţinerea evenimentului şi a mărcilor prezente; stabilirea momentului în concordanţă cu: actualitatea: festivalur ile se derulează în sezonul cultural (septembrie-mai), o staţiune balneară va realiza un eveniment înainte de sezon (în perioada luării deciziilor de călătorie: aprilie-mai) sau pentru prelungirea sezonului (septembrie-octombrie); calendarul evenimentelor majore: competiţii internaţionale, sărbători religioase, târguri etc. care pot monopoliza atenţia mass-media sau a personalităţilor; disponibilitatea invitaţilor de marcă, în cazul evenimentelor la scară naţională sau comanditate de către întreprinderi sau organisme de mare calibru. •
•
•
Evenimentele punctuale reprezintă acţiuni care pot fi înscrise într -o campanie globală de imagine. În general, costurile de organizare sunt mai mari decît încasările, dar, bine organizate, ele
pot determina beneficii mediatice importante. În ochii partenerilor de afaceri şi ai clienţilor, ele vin să demonstreze consideraţia de care se bucură din partea organizatorilor şi contribuie la consolidarea legăturilor sociale şi de afaceri. Pentru personalul întreprinderii, ele crează ocazia de a afla detalii despre piaţă: firme, responsabili, asociaţii, instituţii.
Temă de reflecţie nr. 6
Participaţi la un eveniment de comunicare de tipul celor ocazionate de lansarea unui nou catalog de către un tour -operator. Urmăriţi etapele derulării, momentele importante, intervenţiile participanţilor. Explicaţi scopul fiecăruia dintre aceste elemente. 3.2.4. Operaţiunile de sponsorizare
Reprezintă ansamblul operaţiunilor de comunicare realizate prin intermediul unui mediu activ căruia sponsorul i-a adus un sprijin oarecare.
A. Sponsorizarea reprezintă sprijinul adus unei manifestări, unei persoane, unei echipe, unui produs sau unei organizaţii în vederea obţinerii unui beneficiu direct. Acest sprijin poate fi financiar, material sau logistic. Exploatarea sa este sistematică: întreprinderea sponsorizată trebuie să afişeze numele mărcii şi logo-ul sponsorului. Sponsorul principal poate cumpăra un eveniment sau o echipă, caz în care acestea îi vor purta numele. a. Obiective: vehicularea unei imagini pozitive a întreprinderii prin asocierea cu persoana sau cu evenimentul sponsorizat şi prin reunirea personalului şi clienţilor în jurul aceloraşi valori; atingerea unui public cât mai larg prin mediatizarea evenimentului; obţinerea unui beneficiu direct: sporirea notorietăţii, creşterea vânzărilor, fidelizarea clientelei. b. Implicare: se cumpără spaţii publicitare (pe stadioane, terenuri de tenis, echipament sportiv etc.); sponsorul creează, exploatează şi controlează în totalitate evenimentul.
c. Condiţii: sponsorizarea face parte integrantă din promovare, prin urmare comunicarea despre eveniment trebuie să fie în concordanţă cu obiectivul global şi strategic al întreprinderii; domeniile alese, fie că sunt sportive, culturale, artistice, sociale, ştiinţifice, caritabile, patrimoniale sau de mediu, trebuie să fie adecvate culturii întreprinderii. În general, companiile aeriene şi lanţurile hoteliere sunt cele care recurg la operaţiuni importante de sponsorizare.
B. Mecenatul este definit ca fiind sprijinul financiar sau material adus unei manifestări, unei persoane, unei echipe, unei asociaţii sau unei fundaţii, fără a viza un beneficiu direct. Exploatarea este discretă, numele investitorului nu umbreşte numele artistului sau al cauzei. Contr actul de mecenat este unilateral, cu obligaţii doar din partea investitorului, spre deosebire de contractul de sponsorizare care obligă ambele părţi. a. Obiective: difuzarea unei imagini pozitive a întreprinderii; demonstrarea unei atitudini de im plicare în cadrul comunităţii şi al mediului de afaceri; dovedirea responsabilităţii civice. b. Domenii: umanitar, social, cultural, ecologic etc.
Pentru orice tip de eveniment sponsorizat trebuie dezvoltată o campanie de comunicare şi promovare: conferinţă de presă, invitarea clienţilor sau a potenţialilor clienţi, publicitate specifică, diverse intervenţii. Toate acestea reclamă un efort financiar considerabil care se adaugă cheltuielilor
efective de sponsorizare. Trebuie luate în calcul şi riscurile la care se supune întreprinderea mizând pe un rezultat care nu se concretizează sau pe un sportiv care, de exemplu, “trişează“: investitorul îşi pierde banii şi îşi pătează imaginea. Dată fiind miza, sponsorizarea rămâne apanajul marilor întreprinderi. Cele mici, din cauza bugetului limitat, au o vizibilitate redusă. Ele se orientează spre alte forme, mai rentabile, de comunicare: infotururi, prezentări, seminarii etc.
Fig. 8. Exemplu de sponsorizare acordată de Agenţia Pantravel unei organizaţii neguvernamentale cu activitate remarcabilă în domeniul turismului Sursa: www.pantravel.ro
Temă de reflecţie nr. 7
Identificaţi alte cazuri în care o formă sau o structură cu specific turistic sponsorizează un eveniment sau o persoană. Explicaţi miza acestor operaţiuni.
Elaborarea unei campanii publicitare Modalităţile de comunicare prezentate trebuie integrate într -o campanie publicitară coerentă. În acest scop, întreprinderea de turism colaborează, de obicei, cu agenţiile de publicitate. Împreună elaborează conceptul şi strategia campaniei publicitare, în funcţie de mai multe elemente: 1. Definirea obiectivelor publicitare. 2. Determinarea publicului-ţintă (ţinte principale, ţinte secundare). 3. Stabilirea bugetului. 4. Elaborarea strategiei creative pe baza unui caiet de sarcini care precizează axa publicitară (promisiunea făcută clientului, dovada promisiunii, tonul mesajului); strategia creativă permite dezvoltarea mai multor mesaje care vor fi evaluate în funcţie de atractivitatea lor, de gradul de diferenţiere faţă de mesajele concurenţei, de credibilitate. 5. Pretestarea publicitară (verificarea percepţiei mesajului de către eşantioane de populaţie). 6. Producţia mesajului (realizată, mai ales în cazul spoturilor TV, de către casele de producţiecreatorii de reclamă). 7. Elaborarea Planului media constă în determinarea şi selectarea combinaţiei optime de mijloace media şi de suporturi de comunicare pentru atingerea scopurilor campaniei de comunicare. Alegerea mijloacelor media se face în funcţie de specificul lor şi de avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă. Există o serie de indicatori care permit alegerea unor
mijloace şi suporturi adaptate la produs, public-ţintă sau obiective şi care sunt furnizaţi de instituţiile care se ocupă de studierea mass media. 8. Stabilirea frecvenţei de difuzare (în funcţie de buget, obiective, natura suporturilor utilizate). 9. Stabilirea indicatorilor pe baza cărora se vor măsura rezultatele campaniei. 10. Derularea campaniei. 11. Evaluarea impactului campaniei. (După Taur an-Jamelin, Viviane, Marketing du tourisme.BTS Animation et Gestion touristiques locale, 1 et 2 années, Formation supérieures, Bréal, Rosny, 2002, p.194-200). Document 7. Campania publicitară de vară a unei agenţii de turism din Cluj -Napoca Sursa: Agenţia de publicitate BBD Advertising, Agenţia de turism Universal Turism
1.Realizarea conceptului campaniei 2.Adaptarea mesajului transmis în campanie 3.Direct mailing 300 firme din Cluj 4.Producţia a 10.000 bucăţi flyere, A4 împăturat, hârtie 115 gr. 5.Producţie 5 tricouri personalizate 6.Sampling 5 operatoare x 3 ore pe zi x 7 zile 7. 9 apariţii machetă 1/8 alb-negru + 3 apariţii bonus ziarul Clujeanul 8. 8 apariţii machetă 1/8 alb-negru, ziarul Unirea din Alba Iulia 9. 24 apariţii machetă 1/8 color + 12 apariţii bonus Ziarul Clujeanului 10. Publicarea a 20 machete 1/8 din pagină, alb-negru, în ziarul de limbă maghiară Kronika 11. Publicarea a 20 machete 1/6 din pagină , alb-negru, pe prima pagină, în ziarul de limbă maghiară Szabadsag 12.Apariţie machetă Copertă 4, revista Go Shopping , lunile iunie, iulie şi august 13. Apariţie machetă o pagină în revista J’Adore, lunile iulie şi august 14. Apariţie machetă o pagină în revista 24-FUN, lunile iulie şi august 15. Producţie spot radio 16. 667 difuzări spot radio de 30” Radio Mix Fm Cluj-Napoca 17. Difuzări spoturi radio de 30” Radio Guerrilla (5 spoturi zilnic, lunile iulie şi august) 18. Difuzări spoturi TV de 30”, televiziuni locale (o difuzare zilnic, seara, în prime time) 19. Realizare emisiuni TV, în direct, pentru prezentarea destinaţiei şi a pachetului turistic (4 emisiuni de 1H la B1TV Cluj, 4 emisiuni de 1/2H la Prima TV Alba) 20. Afişaj mobil, pe troleu (iunie, iulie, august)
EXERCIŢII 1. Analizaţi fragmentul de publireportaj reprodus în acest capitol şi spuneţi care sunt elementele care îl apropie de: a. un articol obişnuit de ziar; b. pliant publicitar. 2. Vizitaţi site-urile revistelor de turism prezentate în acest capitol şi identificaţi tipurile de informaţii oferite, în funcţie de ţara de origine şi de specificul publicaţiei (hotelărie, MICE, călătorii, promovare turistică etc.). 3. Analizaţi Documentul 2 şi identificaţi următoarele elemente: a. numele tour-operatorului şi al agenţiei revânzătoare; b. produsul turistic propus; c. avantajul unic promis. 4. Vizitaţi site-ul www.itfexpo.ro, descărcaţi un formular de participare la Târgul Internaţional de Turism, Bucureşti şi: a. identificaţi tipul de informaţii solicitate; b. pr ecizaţi care sunt obligaţiile unui participant la ITF;
c.comparaţi tarifele corespunzătoare diferitelor amplasamente ale standurilor cu cele percepute de către organizatorii altor târguri de turism din lume.
Rezumat Multitudinea participanţilor la comuni carea turistică determină forme şi moduri de comunicare multiple, în funcţie de situaţiile specifice în care se derulează actul de comunicare. Alegerea formelor şi a modurilor de comunicare este condiţionată de: destinatarul/ţinta comunicării, obiectivul comunicării, mijloacele de comunicare. 1.Destinatarul sau ţinta comunicării În cazul oricărei întreprinderi de turism, comunicarea are drept ţintă atât publicul extern, cât şi publicul intern. Se poate vorbi, prin urmare, de comunicarea internă, organizaţională, şi de comunicarea externă, environmentală. Comunicarea internă pe care o întreprindere o realizează cu scopul de a-şi face cunoscută poziţia, pentru a stimula, pentru a provoca răspunsuri pozitive la demersurile sale, are drept destinatari: personalul său (propriu sau al filialelor), acţionarii şi alţi investitori. Comunicarea externă poate fi realizată în scop comercial sau necomercial. Comunicarea comercială are drept ţinte: clienţii actuali, clienţii potenţiali, partenerii de afaceri. Comunicarea necomercială se adresează unui public alcătuit din : lideri de opinie, experţi din domeniu, jurnalişti, organizaţiile pentru protecţia consumatorului, puterile publice. Înspre fiecare dintre aceştia, întreprinderea turistică trimite mesaje adaptate. 2. Obiectivul comunicării În cele mai multe cazuri comunicarea vizează obiective multiple: determinarea cunoaşterii produsului turistic de către cât mai mulţi clienţi potenţiali; generarea unor sentimente de apreciere a produsului turistic; suscitarea interesului pentru o destinaţie turistică; creşterea numărului de clienţi; fidelizarea clientelei actuale; cunoaşterea comportamentului turistului pentru a putea acţiona mai bine asupra lui; dezvoltarea notorietăţii, a imaginii de marcă.
3. Mijloacele de comunicare Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, există două mari categorii de forme de comunicare: Comunicarea mediatizată constă în atingerea ţintei cu ajutorul reclamei şi publicităţii şi a diferitelor mijloace mass-media. Relaţia turism-mass-media comportă două aspecte: informare (decisă în mod independent de media) şi reclamă (plătită de entitatea turistică). Diferenţele între cele trei forme nu constau în finanţare, ci în controlul pe care îl deţine emiţătorul turistic asupra mesajului său: reclama permite controlul total; există siguranţa datei de publicare sau de difuzare, a mărimii şi a conţinutul textului sau spotului; publireportajul lasă, de asemenea, o marjă de manevră; doar adaptarea la specificul suportului poate modifica uneori articolul scris de emiţătorul turistic, fondul rămânând neatins; articolele scrise sau filmele realizate în urma unor sejururi sunt greu controlabile: entitatea turistică care a depus eforturi pentru ca totul să se desfăşoare impecabil speră că acest lucru va transpare şi în articol sau în film. Există o diferenţă importantă între publicitate şi articol: încrederea pe care o are cititorul în profesionalismul jurnalistului, în comparaţie cu reclama. Comunicarea nemediatizată vizează : influenţarea comportamentului consumatorului mai ales prin acţiuni de comunicare directă ( publicitatea prin poştă, e-mail, fax-mailing sau prin telefon) , publicitate de eveniment, participare la târguri şi saloane de turism, relaţii publice, internet, sponsorizare, mecenat; favorizarea vânzărilor şi distribuţiei unui produs sau serviciu prin acţiuni de promovare a vânzărilor destinate încurajării vânzătorilor de a propune un nou produs, de a-l prezenta clienţilor, de a recomanda un produs, de a convinge clienţii să îl cumpere. În general, întreprinderea de turism recurge la ambele forme de comunicare; ele sunt complementare şi îmbinarea lor permite atingerea ţintei cu mai multă eficacitate. Modalităţile de comunicare trebuie integrate într -o campanie de comunicare coerentă. În acest scop, întreprinderea de turism colaborează, de obicei, cu agenţiile de publicitate. Împreună elaborează conceptul şi strategia campaniei publicitare, în funcţie de mai multe elemente: obiective, public-ţintă, buget. În concordanţă cu acestea, se elaborează: strategia creativă, planul media (determinarea şi selectarea
combinaţiei optime de mijloace media şi de suporturi de comunicare pentru atingerea scopurilor propuse), indicatorii pe baza cărora se vor măsura rezultatele campaniei.
Lucrarea de verificare nr. 2 1. Prezentaţi destinatarii comunicării în cazul următoarelor forme de comunicare turistică:
comunicarea internă, comunicarea externă comercială,
comunicarea externă necomercială. 2. Prezentaţi 7 elemente importante în organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de informare turistică (infotururi şi călătorii de presă).
3. Prezentaţi 7 elemente care determină şi asigură reuşita participării unei firme de turism la un târg sau salon de profil. Aceste sarcini se vor preda la data prevăzută în calendarul disciplinei. Pentru fiecare răspuns corect se acordă 3 puncte.
BIBLIOGRAFIE 1. Balfet, M. (2001), Marketing des services touristiques et hôteliers: spécificités, méthodes et techniques , Ellipses Editions Marketing S.A., Paris. 2. Barma, Jean-Louis (2004), Marketing du tourisme et de l’hôtellerie: études de cas commentées+corrigés , Editions d’Organisation, Paris. 3. Biltiau, Ph. (1999), Communication et techniques publicitaires , notes de cours, tome 1, 2, Bruxelles. 4. Blythe, J. (1998), Comportamentul consumatorului, Edit. Teora, Bucureşti. 5. Boyer, M., Viallon, Ph. (1994), La communication touristique, PUF, Paris. 6. Câmpeanu-Sonea, E., Sonea, A.(2005), Comunicare, conflict şi dialog în procesul managerial, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca. 7. Coman, Cristina (2000), Relaţiile publice şi mass-media, Edit. Polirom, Iaşi. 8. Coman, Cristina (2001), Relaţiile publice: Principii şi strategii, Edit. Polirom, Iaşi. 9. Cutlip, S. M., Center, A.H., Broom, M. (1994 ), Effective public relations, Prentice Hall, New Jersey. 10. Draica, C-tin (1999), Ghid practic de turism intern şi internaţional , Edit. ALL, Bucureşti. 11. Dunn, W. S. (1986), Public Relations-A Contemporary Approach , Irwin Inc., Illinois. 12. Grunig, J. E., Hunt, T. (1984), Managing Public Relations , Holt, Rinehart and Winston, Philadelphia. 13. Frustier, P., Perroy, F. (2004), La communication touristique des collectivités territoriales , Editions de „La lettre du cadre territorial „ -Sept, Voiron. 14. Hinescu, A. et al. (2003), Tehnici promoţionale în turism şi servicii , Edit. Aeternitas, Alba Iulia. 15. Huet, A., Rabeyrin, Nathalie, Sultan, Marie-Dominique (1999), Action touristique. BTS TOURISME LOISIRS, deuxième année , Bréal, Rosny.
16. Huet, A., Gautheret, G., Pischler, Charline, Sultan, Marie-Dominique (2003), Ventes et productions touristiques, deuxième année , Bréal, Rosny. 17. Ilie, G. (1994), Publicitatea şi reclama comercială, Edit. Didact şi Pedag., Bucureşti. 18. Kotler, Ph., Armstrong, G. (1991), Principles of M arketing, Prentice Hall, New Jersey. 19. Lanquar, R. (1990), Sociologie du tourisme et des voyages , PUF, Paris. 20. Miège, B.(1989), La société conquise par la communication , PUG, Grenoble. 21. Minhuê LU (1999), Promotion et relations publiques , notes de cours, ISALT, Bruxelles. 22. Moldoveanu, Maria, Miron, Dorina (1995), Psihologia reclamei, Edit. Libra, Bucureşti. 23. Pender, L. (1999), Marketing Management for Travel and Tourism , TI International Ltd., Padstow, Cornwall. 24. Pontoizeau, P.A. (l 992), Manuel de communication , Armand Collin, Paris. 25. Popescu, C. F. (2002), Dicţionar explicativ de jurnalism, relaţii publice şi publicitate, Edit. Tritonic, Bucureşti. 26. Prutianu, Şt. (1998), Comunicare şi negociere în afaceri , Edit. Polirom, Iaşi. 27. Rus, F. C., Chereji, C.- R., Mureşan, I., Hosu, I., Radu, C., Balaban, Delia Cristina, Beţa, Margareta (2005), Ştiinţe ale comunicării. Note de curs , Edit. Accent, Cluj-Napoca. 28. Stănciulescu, Gabriela (2003), Managementul operaţiunilor de turism, Edit. ALL BECK, Bucureşti. 29. Stănciulescu, Gabriela, Ţigu, Gabriela (1999), Tehnica operaţiunilor de turism: studii de caz, probleme şi întrebări de examen , Edit. ALL BECK, Bucureşti. 30. Stăncioiu, Aurelia-Felicia (2000), Strategii de marketing în turism, Edit. Economică, Bucureşti. 31. Şoitu, L. (1997), Comunicare şi acţiune , Institutul European, Iaşi. 32. Tauran-Jamelin, Viviane (2002), Marketing du tourisme.BTS Animation et Gestion touristiques locale, 1 et 2 années, Formation supérieures , Bréal, Rosny. 33. Truxillo, J.-P., Corso, Ph. (1991), Dictionnaire de la communication , Colin, Paris. 34. Westphalen, Marie-Hélène (2004), Communicator , Dunod, Paris. 35. Wilcox, D. L., Ault, Ph. H., Agee, W. K. (1992), Public Relations Strategy and Tactics , Harper Collins Inc., New York. 36. (2006), Ghidul mass media româneşti 2006 , Edit. Fundaţiei E.L.I.T.A., Bucureşti. 37. (2005), Larousse. Dicţionar de media, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti. 38. (2004), Evaluation des activités promotionnelles des ONT, Organisation Mo ndiale du tourisme. 39. (2004), Observations on International Tourism Communications, Report from the First World Conference on Tourism Communications, World Tourism Organization. 40. (2001), Thesaurus du tourisme et des loisirs: liste structurée de descripteurs pour l’indexation et la recherche de l’information dans les domaines du tourisme et des loisirs, Première édition, Secrétariat d’Etat au Tourisme de la France et Organisation Mondiale du Tourisme. 41. (2001), Tourism Signs & Symbols-A Status report & Handbook, World Tourism Organization.
MODULUL III
SUPORTURILE COMUNICĂRII ÎN TURISM Scopul modulului: Prezentarea principalelor caracteristici ale suporturilor de comunicare turistică. Obiective modulului: la finalul acestui modul, cursanţii trebuie: Să cunoască categoriilor de suporturi utilizate în comunicarea turistică Să prezinte principalele caracteristici ale suporturilor de comunicare Să analizeze documente autentice emise de diverse entităţi turistice • • •
Structura logică a modulului Suporturile publicitare 1. Suporturile tipărite 2. Suporturile electronice 3. Noile tehnologii de informare şi comunicare 4. Suporturile anexe: obiectele turistice, cadourile de afaceri. Suporturile de informare
Conţinutul informaţional detaliat Introducere În turism se utilizează o mare varietate de suporturi de comunicare. Conceperea acestora revine specialiştilor (graficieni, designeri, tipografi), însă profesioniştii din turism, în calitatea lor de comanditari, trebuie să colaboreze cu aceşti specialişti, trebuie deci să înţeleagă sensul afirmaţiilor tehnice şi conceptuale.
Suporturile publicitare sunt destinate să atragă atenţia, să creeze imagini, să transmită mesaje.
1.Suporturile tipărite: prospectul, pliantul, broşura, catalogul, afişul, cărţile hărţile, ghidurile turistice etc. 2.Suporturile electronice: caseta audio, caseta video. 3.Noile tehnologii de informare şi comunicare: Internetul, broşura electronică, CD-ROM-ul, DVD-ul. 4.Suporturile anexe: obiectele turistice, cadourile de afaceri.
poştale,
Suporturile de informare sunt destinate, în principal, să transmită mesaje. Sunt reprezentate de documentele de presă: dosarul de presă, comunicatul de presă, newsletter -ul. 1. Suporturile tipărite Tipăriturile sunt documente-ambasadori ai întreprinderii; ele permit comunicarea clară şi precisă şi vânzarea unor servicii intangibile.
Prospectul şi pliantul sunt suporturi publicitare simple, accesibile din punct de vedere al conţinutului, uşor de consultat. 1.1.Pliantul este cel mai răspândit suport de comunicare publicitară. • • •
•
•
Format: variabil; foaie simplă tipărită faţă/verso sau pliat în două, în trei sau în acordeon; Cost: redus, de obicei, datorită tirajului mare; se distribuie, de regulă, gratuit; Scop: promoţional şi informativ: o a face cunoscute atracţiile sau serviciile unui hotel, ale unui restaurant sau ale unei staţiuni, a face cunoscut un produs; o a comunica despre un eveniment cultural (festival, serbare etc.). Public-ţintă: clienţii potenţiali, publicul larg, profesioniştii din sector, mass-media; tirajul depinde de mărimea ţintei şi este de ordinul a zeci de mii de exemplare; Exigenţe: o informaţii clar prezentate; o estetică: trebuie să îndemne la visare, să creeze imagini atrăgătoare; o ilustraţiile sunt necesare şi trebuie să fie evocatoare; o pliantul unui hotel sau al unui restaurant trebuie să vehiculeze o imagine pozitivă şi atractivă: fotografiile trebuie să fie animate (să nu arate săli sau camere goale, parcări fără maşini, terase goale care pot avea un impact negativ asupra clientului); o planul de acces şi tarifele fac parte din comunicare, ele trebuie să fie precise, clare, fără ambiguităţi; o selectarea infor maţiei în funcţie de publicul-ţintă; o raport adecvat între informaţia textuală şi ilustraţii; o aranjare echilibrată şi estetică în pagină; o informaţia este succintă: cititorul interesat poate să ceară informaţii suplimentare; o uneori pliantele se tipăresc în trei ediţii succesive: - primul conţine informaţii generale; -al doilea este mai detaliat; -al treilea oferă informaţii practice, iar textul este însoţit de imagini.
Cele câteva pagini rezumă o organizare, trebuie să propună o trecere în revistă rapidă dar globală. Codul culorilor exprimă universul în care evoluează entitatea sau în care se vor desfăşura activităţile; 3 culori, dintre care una dominantă, conturează o atmosferă. Tipografia: caractere fanteziste vs. caractere sobre: vorbesc despre identitatea întreprinderii. Concurenţa între text şi imagine condiţionează puternic impactul: textul redus creşte şansele de a reţine atenţia, cu condiţia ca fiecare ingredient vizual să fie calat pe un obiectiv precis; imaginea are rol de pauză într -un text dens, mai ales didactic; singură, imaginea nu e interesantă; complementaritatea este necesară; designul înglobează ansamblul; rezultatul acestei triple încrucişări trebuie să fie superior sumei părţilor. Logo-ul (care apare pe prima pagină) exprimă anumite valori şi o reflectă a anumită poziţionare. Fotografiile aduc precizări despre activităţi; Hărţi, planuri de acces (apar pe ultima pagină): arată respect pentru cititor. •
Utilizare: o în timpul acţiunilor promoţionale şi al evenimentelor comunicaţionale: inaugurări, lansări, „porţi deschise”, târguri şi saloane de turism; o PLV; o în mapele oferite clienţilor şi în dosarele de presă; o în centrele şi birourile de informare turistică, în oficiile de turism; o în gări, aeroporturi etc.
Fig. 1. Pliantul hotelului “Sinaia” din staţiunea omonimă. Acest suport respectă cerinţele formale de realizare ale unui pliant de hotel. Sursa: hotelul “Sinaia”
Temă de reflecţie nr. 1 Analizaţi pliantul Hotelului Sinaia şi: a. identificaţi sloganul utilizat; b. expuneţi motivele pentru care este considerat un pliant corect întocmit.
Fig. 2. Pliantul restaurantului “Cetate” din oraşul turistic Braşov. Documentul conţine elementele de identitate vizuală ale localului şi prezintă în mod corespunzător serviciile oferite. Sursa: restaurantul “Cetate”
Fig. 3. Pliantul de prezentare a serviciilor unei agenţii de turism specializată în incoming Sursa : Agenţia de turism” Pantravel” din Cluj-Napoca
Temă de reflecţie nr. 2 Analizaţi pliantul Agenţiei Pantravel şi identificaţi elementele patrimoniului turistic românesc utilizate pentru ilustrarea produselor propuse turiştilor.
Fig. 4. Pliantul de prezentare a ofertei de servicii a Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca Sursa: Muzeului Etnografic al Transilvaniei
•
•
•
•
•
1.2. Broşura turistică este cel mai important suport tipărit. Frecvent şi intens utilizat în comunicarea comercială, reprezintă o adevărată emblemă a emiţătorului (agenţie de turism, oficiu de turism, prestator de servicii etc.). Format: o permite distingerea de concurenţă, însă formatele prea originale sunt de evitat deoarece nu încap în plicurile obişnuite sau în mape, iar formatele de mari dimensiuni pun probleme şi la expedierea prin poştă (costuri ridicate); o poate varia între limite foarte largi, în funcţie şi de nivelul produsului prezentat; de obicei, are câteva zeci de pagini, bogat ilustrate; uneori poate avea aparenţa un pliant cu multe pagini; Cost de producţie: ridicat, de aceea tendinţa este de a realiza broşuri tematice, pentru sejururi (lungi, scurte, de week-end, la munte, la mare etc.), circuite, croaziere, revelioane, voiajuri clientelei-ţintă şi se de nuntă, regiuni, ţări, continente. În acest mod se asigură atingerea evită risipa. Scop: o pentru un prestator de servicii (hotelier, companie de transport etc.): informează despre toate serviciile furnizate; o pentru o agenţie de turism: informează despre produsele oferite; o pentru un oficiu de turism: prezintă atracţiile unei localităţi (obiective de vizitat, curiozităţi, evenimente, servicii, posibilităţi de agrement etc.); informează despre unităţile de cazare şi alimentaţie publică (condiţii şi tarife); o pentru un organism de promovare turistică: prezintă resursele turistice ale unei regiuni sau ţări, informaţiile fiind uneori organizate în jurul unui eveniment extraordinar (broşurile editate de Ministerul Turismului din România cu ocazia eclipsei totale de soare din 1999) sau al unui sit excepţional (broşurile despre Bucovina) sau în funcţie de clientela-ţintă sau de momentul apariţiei (sezon, campanie, ordinea broşurii într -un ciclu etc.). Public-ţintă: clienţii, revânzătorii, marele public; tirajul depinde de politica firmei (unele sunt mai „zgârcite”, altele mai modeste); Exigenţe: o calitatea hârtiei (culoare, gramaj): reflectă gama de produse oferite; concepţia grafică: conţinutul, mesajul, stilul reflectă imaginea emiţătorului; tipul şi o dimensiunea caracterelor, organizarea textului, ilustraţiile (logo, fotografii, desene, pictograme, grafice, hărţi), aranjarea în pagină trebuie să redea un tot unitar cât mai agreabil; o informaţiile furnizate: trebuie să fie clare şi exacte; pe cât posibil, nu se inserează informaţii susceptibile de a fi modificate (uneori se recurge, îndeosebi pentru tarife, la adăugarea unor foi volante); o numele produsului trebuie să alimenteze, împreună cu fotografiile, reprezentarea mentală despre o destinaţie sau localitate; o reprezentarea cartografică este foarte importantă, deoarece permite localizarea destinaţiei în ţară sau pe continent şi vizualizarea traseului urmat; o informaţiile necesare pregătirii călătoriei sunt obligatorii: adrese utile (consulate, ambasade, birouri de turism din străinătate etc.), informaţii geografice (relief, populaţie, climă, decalaj orar etc.), culturale (limbă, sărbători legale locale, bacşişuri etc.) sau practice (pregătire fizică, vestimentaţie, monedă, taxe, asigurări, voltaj, documentaţie turistică de consultat-ghiduri, hărţi); o avertizările, în cazul anumitor destinaţii, vizează familiarizarea clientului cu diferenţele de confort sau cu diferenţele culturale care pot ridica probleme dacă sunt ignorate; prezentarea preţului: pentru evitarea surselor de confuzie şi nemulţumire, este o preferabilă prezentarea tuturor tarifelor, într -o manieră cât mai clară; ca orice alt suport de comunicare, broşura trebuie să conţină elementele componente ale o identităţii vizuale ale unei firme, asociaţii sau entităţi: logotipul (tipul de caractere tipografice personalizate, culorile şi modul unic de a scrie numele unei entităţi), emblema (siglă, imagine sau simbol), culorile utilizate în materialele publicitare, sloganul; traducerea în limba publicului-ţintă este obligatorie; sunt utilizate şi broşurile o
•
multilingve. Utilizare: în majoritatea contextelor de comunicare profesională, inclusiv cu ocazia diverselor evenimente (târguri de turism, reuniuni etc.).
Fig.5. Broşuri tematice, pentru sezonul de vară 2005, ale tour -operatorului francez “VOYAGEURS ASSOCIES” Sursa : VOYAGEURS ASSOCIES
Fig. 6. Broşură de promovare a unei staţiuni, de către Centrul de Informare şi Promovare Turistică, cu ocazia unui eveniment remarcabil Sursa : Centrul de Informare şi Promovare Turistică Predeal
Fig. 7. Broşură de promovare a unei staţiuni de către agenţii economici Sursa : S.C. TURISM FELIX SA
Fig. 8 şi 9. Broşuri din seria editată de Autoritatea Naţională pentru Turism în scopul promovării patrimoniului turistic românesc
1.3. Catalogul turistic este un suport de dimensiuni variabile, mai voluminos decât broşura. •
•
•
•
Caracteristici: este utilizat de către tour -operatori ca suport de prezentare amănunţită a unei oferte turistice, a unei destinaţii (zone, regiuni sau ţări), a unor produse sau servicii; este un instrument utilizat de către agenţii de turism: informaţiile conţinute în catalog sunt utilizate pentru a convinge clientul, prestaţiile menţionate trebuie obligatoriu furnizate, preţurile indicate servesc pentru calcularea devizului; la începutul catalogului figurează prezentarea generală, bogat ilustrată, care pune în evidenţă noutăţile, avantajele oferite, experienţa tour -operatorului; fiecare pagină este construită după acelaşi tipic: numele produsului, durata, date/perioade, introducere, câteva fotografii, un fragment de hartă, descrierea sejurului sau circuitului, descrierea hotelurilor împreună cu fotografiile aferente, avantajul unic, preţul şi serviciile pe care acesta le include sau nu, condiţiile de realizare (număr minim de participanţi), formalităţile necesare;
•
la sfârşitul catalogului sunt prezentate condiţiile de comercializare (generale, particulare, de anulare), informaţiile practice utile (aceleaşi ca şi în cazul broşurilor) şi, uneori, coordonatele agenţiilor vânzătoare.
Fig. 10. Prezentarea unui produs de tip sejur într-o staţiune litorală. Informaţiile despre hoteluri, perioade şi preţuri sunt minuţioase. Sursa: broşura ” Méditerranée” a tour-operatorului „VOYAGEURS ASSOCIES”, pentru sezonul de vară 2005
Fig. 11. Prezentarea unui produs de tip circuit de scurtă durată. Informaţiile furnizate se referă cu precădere la locurile de vizitare şi serviciile specifice. Sursa: catalogul “ Voyages 2005” al tour-operatorului francez ”Sabardu Tourisme”
1.4. Afişul este cel mai vechi suport de publicitate. A fost intens utilizat l a sfîrşitul secolului al XIX-lea de către companiile de căi ferate pentru a face „propagandă” pentru staţiunile montane aflate în apropierea punctelor terminus (de exemplu, compania Paris-Lyon-Mediterranée). Perioada interbelică a reprezentat epoca de glorie a afişelor turistice: de format impresionant, realizate frecvent de artişti celebri (pictori, gravori), afişele au evoluat de la peisajele montane romantice la imaginile epurate, sobre. Încetul cu încetul, în anii `50, imaginile au fost înlocuite cu f otografii, în detrimentul creativităţii prin design. Caracteristici: face concurenţă celorlalte suporturi publicitare, datorită impactului său: format poster, calitate estetică ridicată, accesibilitate pentru un public larg; expus într-o agenţie sau la un târg de turism, afişul are o dublă utilitate: decorativă şi •
•
•
informativă; poate fi realizat de entităţi de diferite ranguri, de la agenţiile de turism (pentru promovarea unui produs) la Ministerele de resort care îşi promovează ţările ca destinaţii turistice.
1.5. Cărţile poştale reprezintă un suport de comunicare foarte eficace. Caracteristici: imaginarul asociat cărţilor poştale este puternic legat de turism şi de călătorii; sunt vectori de comunicare despre o destinaţie turistică înainte şi în timpul sejurului, şi obiecte de suvenir-după; constituie un suport practic, puţin costisitor; concepţia grafică este extrem de variată, de la fotografii în formule clasice la “fantezii” cu ferestre şi forme neobişnuite care atrag cumpărătorii; hotelierii le distribuie gratuit clienţilor pentru ca aceştia să le trimită rudelor, prietenilor sau cunoscuţilor ori să le ia cu ei ca amintiri; agenţiile le trimit foştilor clienţi în scopul reamintirii mărcii; • •
• •
•
•
Fig. 12. Carte poştală utilizată de Aerotravel în scopul reamintirii mărcii
sunt utilizate şi de către organismele care se ocupă de promovarea turistică a unor destinaţii (staţiuni, localităţi, regiuni etc.); figurează în mapele de prezentare şi în dosarele de informare turistică; de format variabil (cel standard fiind de 10,5 x 15 cm), reprezintă suportul de comunicare preferat de către turişti: în Franţa, de exemplu, se cumpără anual sute de milioane de cărţi poştale turistice; există şi varianta CD-carte poştală: un CD care prezintă o destinaţie turistică şi care conţine un text restrâns şi multe imagini. Suporturilor tipărite prezentate li se adaugă: ghidurile, planurile, hărţile, atlasele, albumele turistice etc. Există o mare abundenţă de astfel de suporturi de comunicare turistică, pe măsura fascinaţiei pe care turismul, călătoriile, destinaţiile apropiate sau îndepărtate o exercită asupra fiinţei umane. •
• •
•
2. Suporturi electronice 2.1. Caseta audio •
•
•
• •
Caracteristici: este puţin răspândită, deşi poate fi un suport original: îmbină avantajele tipăriturilor (pot fi păstrate) cu cele ale radio-ului (muzică, voci); poate fi concepută ca un suport de comunicare pentru un public captiv (într -un avion, de exemplu); este uneori utilizată pentru pregătirea sau desfăşurarea unei vizite: oferă informaţii scurte despre ceea ce turiştii văd pe geam sau vor vedea la coborârea din autocar sau tren; este utilizată şi în muzee, alături de CD-ROM, pentru prezentarea muzeului şi a exponatelor; există agenţii care trimit clienţilor, alături de documentaţie, şi o casetă audio cu o durată de cca 10 minute. 2.2. Caseta video
•
•
•
Caracteristici: utilizare: o mijloc de promovare cu ocazia târgurilor de turism sau a altor evenimente; mijloc de prezentare a unui muzeu, pentru completarea discursului ghizilor; o o mijloc de prezentare în spaţiile de aşteptare ale marilor agenţii de turism; o pe un post de televiziune, pentru un public vast. tematica: o prezentarea globală a emiţătorului: agenţie de turism, oficiu de turism; o prezentarea unei destinaţii vândute de un TO. exigenţe: o montaj scurt (cca 10 minute), sub formă de clip (derularea unor imagini) sau de povestire (cu scenariu); o comentariu restrâns; o bogat fond muzical, mai ales pentru a însoţi imagini cu peisaje.
Temă de reflecţie nr. 3 Supor turi electronice vs. suporturi tipărite: prezentaţi avantajele şi dezavantajele utilizării lor.
3. Noile tehnologii de informare şi comunicare 3.1.Internetul este un suport de comunicare în plină expansiune. • •
Reprezintă cea mai rentabilă modalitate de a căuta sau de a cumpăra un produs turistic: bază de date este extrem de bogată şi uşor de accesat; furnizează informaţii utile, la costuri reduse;
•
anulează distanţele dintre cerere şi ofertă.
Cvasitotalitatea ţărilor, întreprinderilor şi organizaţiilor turistice au un site de internet unde îşi oferă produsele, serviciile şi îşi promovează imaginea dorită. 3.2.Broşura electronică • • • • •
Caracteristici: este utilizată de către TO şi agenţiile detailiste, mai ales pentru vînzările de ultim moment; este uşor de actualizat; preţurile sunt automat calculate, cu toate reducerile şi suplimentele; se pot face vizite virtuale ale hotelurilor, ale locurilor de sejur etc.; nu pot înlocui în totalitate broşurile tipărite: mulţi clienţi au nevoie de sfaturile agentului de vînzare.
Temă de reflecţie nr. 4
Vizitaţi site-ul tour-operatorului Nouvelles Frontières (www.nouvelles-frontieres.fr ) şi observaţi modul de utilizare a broşurilor şi cataloagelor virtuale. 3.3 CD-ROM-uI şi DVD-ul
Caracteristici:
suporturi moderne, conferă o imagine de dinamism emiţătorului; au capacitate mare de stocare de informaţie; oferă posibilităţi de creativitate şi de interactivitate; sunt utilizate intens ca suporturi promoţionale şi mai puţin comerciale •
• •
4. Suporturile anexe
Fig. 13. CD-ul de promovare a Agenţiei Pantravel
4.1. Obiectele turistice
• • •
•
•
Caracteristici: sunt utilizate ca suporturi promoţionale; sunt foarte variate: obiecte de artizanat, calendare, tricouri, brichete, brelocuri etc.; principiile de utilizare a lor ţin de concordanţa cu imaginea întreprinderii, de respectarea elementelor de identitate vizuală a acesteia, de utilitatea lor şi de bunul gust; obiectele standard, cu cost r edus, permit o difuzare largă, în timp ce obiectele luxuoase se adresează unui public-ţintă; obiectele practice şi cele moderne sunt apreciate, utilizate şi păstrate mult timp, asigurând perenitatea imaginii firmei. 4.2. Cadourile de afaceri sunt concepute
pentru a întreţine relaţiile publice cu partenerii de afaceri şi cu colaboratorii. Variază în funcţie de importanţa legăturii, de bugetul disponibil, de modă şi de obiceiuri. Obiecte de artă, cărţi, agende, ceasuri, mape, stilouri de lux, serviete pot purta sau nu “semnătura” întreprinderii (numele, simbolul sau logo-ul). În concluzie, pentru a- şi promova imaginea şi serviciile, orice organizaţie trebuie să editeze, să elaboreze, sau să achiziţioneze variate suporturi de comunicare. Marea problemă o constituie
costurile mari de producţie sau de achiziţie şi dificultatea măsurării impactului pe care îl are utilizarea lor.
Temă de reflecţie nr. 5 Prezentaţi cel mai interesant obiect turistic pe care l -aţi cumpărat într -o călătorie. EXERCIŢII
1. Analizaţi pliantul de mai jos şi identificaţi următoarele elemente: a. logo-ul emiţătorului; b. produsul propus; c. sloganul sub care este vîndut produsul; d. avantajul unic; e. elementul promoţional.
2. Analizaţi pliantul Restaurantului Cetate şi: a. identificaţi elementele de identitate vizuală ale restaurantului; b. prezentaţi serviciile oferite de acest local prestigios. 3. Vizitaţi site-ul tour-operatorilor “VOYAGEURS ASSOCIES” şi Sabardu Tourisme şi identificaţi produsele pe care le oferă. Vizitaţi, în acelaşi scop, site-urile altor mari tour-operatori (Neckermann, TUI, Thomas Cook, Club Med etc.).
Rezumat În turism se utilizează o mare varietate de suporturi de comunicare. Conceperea acestora revine specialiştilor (graficieni, designeri, tipografi), însă profesioniştii din turism, în calitatea lor de comanditari, trebuie să colaboreze cu aceşti specialişti, trebuie deci să înţeleagă sensul afirmaţiilor tehnice şi conceptuale. Suporturile publicitare sunt destinate să atragă atenţia, să creeze imagini, să transmită mesaje. Suporturile de informare sunt destinate, în principal, să transmită mesaje. Sunt reprezentate de documentele de presă: dosarul de presă, comunicatul de presă, newsletter -ul. 1. Suporturile tipărite Tipăriturile sunt documente-ambasador i ai întreprinderii; ele permit comunicarea clară şi precisă şi vânzarea unor servicii intangibile.
Prospectul şi pliantul sunt suporturi publicitare simple, accesibile din punct de vedere al conţinutului, uşor de consultat. Pliantul este cel mai răspândit suport de comunicare publicitară. De format variabil, are cost redus şi se distribuie, de regulă, gratuit. În elaborarea lui trebuie să fie respectate anumite exigenţe: informaţii clar prezentate; ilustraţii evocatoare; imagini animate şi atractive; selectarea informaţiei în funcţie de publiculţintă; raport adecvat între informaţia textuală şi ilustraţii; aranjare echilibrată şi estetică în pagină. Culorile utilizate exprimă universul în care evoluează entitatea sau în care se vor desfăşura activităţile. Tipografia (caractere fanteziste vs. caractere sobre) vorbeşte despre identitatea întreprinderii. Logo-ul exprimă anumite valori şi o reflectă a anumită poziţionare. Hărţi, planuri de acces arată respect pentru cititor. Broşura turistică este cel mai important suport tipărit. Frecvent şi intens utilizat în comunicarea comercială, reprezintă o adevărată emblemă a emiţătorului (agenţie de turism, oficiu de turism, prestator de servicii etc.). Cost de producţie fiind ridicat, tendinţa este de a realiza broşuri tematice Scop: pentru un prestator de servicii (hotelier, companie de transport etc.): informează despre toate serviciile furnizate; pentru o agenţie de turism: informează despre produsele oferite; pentru un oficiu de turism: prezintă atracţiile unei localităţi sau regiuni sau informează despre unităţile de cazare şi alimentaţie publică (condiţii şi tarife); pentru un organism de promovare turistică: prezintă resursele turistice ale unei regiuni sau ţări, informaţiile fiind uneori organizate în jur ul unui eveniment extraordinar sau al unui sit excepţional, ori în funcţie de clientela-ţintă sau de momentul apariţiei. Exigenţe: calitatea hârtiei (culoare, gramaj) reflectă gama de produse oferite; concepţia grafică: conţinutul, mesajul, stilul reflectă imaginea emiţătorului; tipul şi dimensiunea caracterelor, organizarea textului, ilustraţiile (logo, fotografii, desene, pictograme, grafice, hărţi), aranjarea în pagină trebuie să redea un tot unitar cât mai agreabil; informaţiile furnizate: trebuiesă fie clare şi exacte; numele produsului trebuie să alimenteze, împreună cu fotografiile, reprezentarea mentală despre o destinaţie sau localitate; reprezentarea cartografică este foarte importantă, iar informaţiile necesare pregătirii călătoriei sunt obligatorii: adrese utile, informaţii culturale sau practice (pregătire fizică, vestimentaţie, monedă, taxe, asigurări, voltaj, documentaţie turistică de consultat-ghiduri, hărţi); avertizările, în cazul anumitor destinaţii, vizează familiarizarea clientului cu diferenţele de confort sau cu diferenţele culturale care pot ridica probleme dacă sunt ignorate; prezentarea preţului: pentru evitarea surselor de confuzie şi nemulţumire, este preferabilă prezentarea tuturor tarifelor, într -o manieră cât mai clară; ca orice alt suport de comunicare, broşura trebuie să conţină elementele componente ale identităţii vizuale ale unei firme, asociaţii sau entităţi: logotipul (tipul de caractere tipografice personalizate, culorile şi modul unic de a scrie numele unei entităţi), emblema (siglă, imagine sau simbol), culorile utilizate în materialele publicitare, sloganul; traducerea în limba publicului-ţintă este obligatorie; sunt utilizate şi broşurile multilingve. Catalogul turistic este un suport de dimensiuni variabile, mai voluminos decât broşura. Este utilizat de către tour -operatori ca suport de prezentare amănunţită a unei oferte turistice, a unei destinaţii (zone, regiuni sau ţări), a unor produse sau servicii; este un instrument utilizat de către agenţii de turism: informaţiile conţinute în catalog sunt utilizate pentru a convinge clientul, prestaţiile menţionate trebuie obligatoriu furnizate, preţurile indicate servesc pentru calcularea devizului; la începutul catalogului figurează prezentarea generală, bogat ilustrată, care pune în evidenţă noutăţile, avantajele oferite, experienţa tour-operatorului. Fiecare pagină este construită după acelaşi tipic: numele produsului, durata, date/perioade, introducere, câteva fotografii, un fragment de hartă, descrierea sejurului sau circuitului, descrierea hotelurilor împreună cu fotografiile aferente, avantajul unic, preţul şi serviciile pe care acesta le include sau nu, condiţiile de realizare (număr minim de participanţi), formalităţile necesare. La sfârşitul catalogului sunt prezentate condiţiile de comercializare (generale, particulare, de anulare), informaţiile practice utile (aceleaşi ca şi în cazul broşurilor) şi, uneori, coordonatele agenţiilor vânzătoare. Afişul este cel mai vechi suport de publicitate şi face, în continuare concurenţă celorlalte suporturi publicitare, datorită impactului său: format poster, calitate estetică ridicată, accesibilitate pentru un public larg. Expus într-o agenţie sau la un târg de turism, afişul are o dublă utilitate: decorativă şi informativă. Cărţile poştale reprezintă un suport de comunicare foarte eficace, deoarece imaginarul asociat cărţilor poştale este puternic legat de turism şi de călătorii. Sunt vectori de comunicare despre o destinaţie turistică înainte şi în timpul sejurului, şi obiecte de suvenir-după. Constituie un suport practic, puţin costisitor. 2. Suporturi electronice Caseta audio este puţin răspândită, deşi poate fi un suport original: îmbină avantajele tipăriturilor cu cele ale radio-ului, poate fi concepută ca un suport de comunicare pentru un public captiv, fiind uneori utilizată pentru pregătirea sau desfăşurarea unei vizite turistice.
este utilizată ca mijloc de promovare cu ocazia târgurilor de turism sau a altor evenimente, ca mijloc de prezentare a unui muzeu, pentru completarea discursului ghizilor, ca mijloc de prezentare în spaţiile de aşteptare ale marilor agenţii de turism. Tematica poate fi prezentarea globală a emiţătorului (agenţie de turism, oficiu de turism) sau prezentarea unei destinaţii vândute de un TO. 3. Noile tehnologii de informare şi comunicare Internetul este un suport de comunicare în plină expansiune. Reprezintă cea mai rentabilă modalitate de a căuta sau de a cumpăra un produs turistic: este o bază de date este extrem de bogată şi uşor de accesat; furnizează informaţii utile, la costuri reduse; anulează distanţele dintre cerere şi ofertă. Cvasitotalitatea ţărilor, întreprinderilor şi organizaţiilor turistice au un site de internet unde îşi oferă produsele, serviciile şi îşi promovează imaginea dorită. Broşura electronică este utilizată de către TO şi agenţiile detailiste: este uşor de actualizat; preţurile sunt automat calculate, cu toate reducerile şi suplimentele; se pot face vizite virtuale ale hotelurilor, ale locurilor de sejur etc. Însă nu poate înlocui în totalitate broşurile tipărite: mulţi clienţi au nevoie de sfaturile agentului de vînzare. CD-ROM-ul şi DVD-ul sunt suporturi moderne, conferind o imagine de dinamism emiţătorului; au capacitate mare de stocare de informaţie; oferă posibilităţi de creativitate şi de interactivitate; sunt utilizate intens ca suporturi promoţionale şi mai puţin comerciale. 4. Suporturile anexe Obiectele turistice sunt utilizate ca suporturi promoţionale; sunt foarte variate: obiecte de artizanat, calendare, tricouri, brichete, brelocuri etc.; principiile de utilizare a lor ţin de concordanţa cu imaginea întreprinderii, de respectarea elementelor de identitate vizuală a acesteia, de utilitatea lor şi de bunul gust. Cadourile de afaceri sunt concepute pentru a întreţine relaţiile publice cu partenerii de afaceri şi cu colaboratorii. Variază în funcţie de importanţa legăturii, de bugetul disponibil, de modă şi de obiceiuri. Obiecte de artă, cărţi, agende, ceasuri, mape, stilouri de lux, serviete pot purta sau nu “semnătura” întreprinderii (numele, simbolul sau logo-ul). În concluzie, pentru a-şi promova imaginea şi serviciile, orice organizaţie trebuie să editeze, să elaboreze, sau să achiziţioneze variate suporturi de comunicare. Marea problemă o constituie costurile mari de producţie sau de achiziţie şi dificultatea măsurării impactului pe care îl are utilizarea lor. Caseta video
Lucrarea de verificare nr. 3 1. Explicaţi 5 dintre exigenţele cărora trebuie să le răspundă un pliant turistic. 2. Prezentaţi elementele care diferenţiază în mod clar broşura turistică de pliant. 3. Prezentaţi 7 elemente care să evidenţieze importanţa cărţilor poştale şi a afişelor în comunicarea turistică. Aceste sarcini se vor preda la data prevăzută în calendarul disciplinei. Pentru fiecare răspuns corect se acordă 3 puncte.
BIBLIOGRAFIE Barma, Jean-Louis (2004), Marketing du tourisme et de l’hôtellerie: études de cas commentées+corrigés, Editions d’Organisation, Paris. 2. Blythe, J. (1998), Comportamentul consumatorului, Edit. Teora, Bucureşti. 3. Boyer, M., Viallon, Ph. (1994), La communication touristique, PUF, Paris. 4. Chaspoul, Claudine (2002), Cartes postales et promotion touristique , in Espaces, nr. 99. 5. Draica, C-tin (2003), Turismul internaţional. Practici de elaborare şi distribuţie a produsului turistic, Edit. ALL BECK, Bucureşti. 4. Frustier, P., Perroy, F. (2004), La communication touristique des collectivités territoriales, Editions de „La lettre du cadre territorial „ -Sept, Voiron. 5. Hinescu, A. et al. (2003), Tehnici promoţionale în turism şi servicii, Edit. Aeternitas, Alba Iulia. 6. Huet, A., Rabeyrin, Nathalie, Sultan, Marie-Dominique (1999), Action touristique. BTS TOURISME-LOISIRS, deuxième année, Bréal, Rosny. 7. Minhuê LU (1999), Promotion et relations publiques, ISALT, Bruxelles. 10. Stanciulescu, Gabriela (2003), Managementul operaţiunilor de turism, Edit. ALL BECK, Bucureşti. 11. Stanciulescu, Gabriela, Ţigu, Gabriela (1999), Tehnica operaţiunilor de turism: studii de caz, probleme şi întrebări d e examen, Edit. ALL BECK, Bucureşti. 1.
12.
Westphalen, Marie-Hélène (2004), Communicator , Dunod, Paris. *** (2004), Evaluation des activités promotionnelles des ONT , Organisation Mondiale du Tourisme. *** (2000), LES GUIDES IMPRIMÉS DU XVI e AU XX e SIÈCLE. Villes, paysages, voyages, Belin, Paris. *** (2004), Observations on International Tourism Communications, Report from the First World Conference on Tourism Communications, World Tourism Organization. *** (2001), Thesaurus du tourisme et des loisirs: liste structurée de descripteurs pour l’indexation et la recherche de l’information dans les domaines du tourisme et des loisirs , Première édition, Secrétariat d’Etat au Tourisme de la France et Organisation Mondiale du Tourisme. *** (2001), Tourism Signs & Symbols-A Status report & Handbook , World Tourism Organization.
MODULUL IV
IMAGINEA TURISTICĂ. DIAGNOSTIC, CREARE, VALORIFICARE. Scopul modulului: Prezentarea problematicii referitoare la imaginea turistică. Obiective modulului: la finalul acestui modul, cursanţii trebuie: Să cunoască principalele aspecte privind natura, formarea şi percepţia imaginii turistice Să identifice factorii care influenţează procesul de decizie în alegerea unei destinaţii turistice Să distingă elementele de identificare ale unei destinaţii turistice Să cunoască componentele materialelor de promovare a unei destinaţii turistice • • • •
Structura logică a modulului 1. Natura şi formarea imaginii percepute 2. Imaginea turistică sau imaginea de destinaţie turistică
3. Formarea şi natura imaginii de destinaţie 4. Comunicarea turistică despre teritorii 5. Motivaţia alegerii unei destinaţii turistice 6. Elemente utilizate la crearea unui brand de destinaţie turistică
Conţinutul informaţional detaliat 1. Natura şi formarea imaginii percepute Imaginea reprezintă “totalitatea percepţiilor, aşteptărilor, ideilor şi sentimentelor, dinamice, mai mult sau mai puţin structurate, pe care o persoană sau mai multe persoane o au faţă de un obiect” (Kleining, G., 1989, citat de Balaban, Delia Cristina, 2005). Imaginea este rezultatul unui proces de reprezentare a informaţiei, în mod special a informaţiei senzoriale, căreia i se adugă informaţia cognitivă. Pentru turism este interesantă o altă definiţie a imaginii, conform căreia aceasta este o reprezentare mentală a unei percepţii anterioare în absenţa obiectului perceput sau o reprezentare pe care ne-o facem despre un obiect, despre un lucru. Pentru turism, întradevăr, serviciul turistic, adevărat “obiect al dorinţei”, rămâne intangibil înainte de călătorie, nefiind reprezentat în spiritul turistului potenţial decât sub forma unei reprezentări mentale. Imaginea poate fi mentală sau materială. Imaginea materială poate fi o pictură, o fotografie, o imagine de sinteză creată de computer. În orice caz este vorba de obiecte fizice, palpabile, reale, dar care evocă, sugerează sau reprezintă lucruri sau fiinţe absente sau ireale. Capacitatea umană de a imagina Irealul sau Absentul depăşeşte aceste imagini materiale, reduse astfel la simple suporturi. Conştiinţa are în ea ceva comparabil cu o imagine, este imaginea mentală, pură şi abstractă. Pentru G. Bachelard, există imagini primare care nu rezultă decât din percepţii, înainte de a fi deformate de imaginaţia noastră. Prin urmare, în imaginea percepută există întotdeauna o parte de imaginaţie, atfel încât este dificil de distins imaginea percepută de imaginea imaginată, deoarece turistul potenţial se va proiecta în ceea ce percepe, astfel încât, în imaginea percepută va exista o parte de imaginar.
G. Durand, în lucrarea “Imaginaţia simbolică”, spune că omul nu -şi poate reprezenta un obiect fără a-i atribui un sens. Conştiinţa umană nu-şi poate decât reprezenta realul. Imaginea mentală intervine ca o organizare a realului. Alţi autori consideră imaginea ca o „impresie” şi chiar ca o „impresie simplificată”. J. R. Markin (1974) adoptă următoarea definiţie: “O imagine nu este în mod necesar o cunoaştere obiectivă. Ea este mai degrabă o cunoaştere subiectivă. Cunoaşterea presupune im presia de validitate şi de veridicitate. Imaginea conotă că ceea ce credem este adevărat”. Se poate deci defini imaginea ca fiind “propria noastră înţelegere personalizată, internalizată şi conceptualizată despre ceea ce cunoaştem”. Aplicând această reflecţie la domeniul nostru de studiu, putem deduce că locurile percepute de către individ ca destinaţii turistice sunt reprezentate în spiritul său prin intermediul referinţelor psiho-culturale, şi deci, fiecare individ va atribui o semnificaţie personală unui acelaşi loc, şi vor exista tot atîtea imagini câte sensuri date reprezentării locului. În concluzie, imaginea este întotdeauna personală, deci subiectivă.
De la imagine la imaginar Imaginarul este capacitatea conştiinţei de a merge cu gândul dincolo de realul dat, spre absent, spre trecut, spre posibil şi chiar spre ceea ce nu va exista vreodată. A imagina este mai mult decât simplul fapt de «a avea în minte imagini ca într-un album». Este, în primul rând, o distanţare faţă de real sau de adevărat. R. Amirou concepe imaginarul astfel : « Imaginarul, noţiune relativ vagă, este în primul rând o evocare, nu este o cunoaştere. Nu este lumea ideilor, a abstracţiunii, chiar dacă face parte din lumea reprezentărilor, ci o lume a imaginilor, a simbolurilor şi a figurilor”. Imaginea este o reprezentare mentală a informaţiei primite, care conţine şi o parte de imaginar. Astfel, cunoaşterea obiectivă a lumii nu este suficientă pentru a înţelege imaginea: pentru G. Bachelard, „vocabula fundamentală care corespunde imaginaţiei, nu este imaginea, ci imaginarul. Valoarea unei imagini se măsoară în întinderea aureolei sale imaginare. Graţie imaginarului, imaginaţia este esenţialmente deschisă, evazivă”. Imaginarul este sinonim cu miturile, cu modelele noi, la fel ca şi cu cele moştenite. De la imagine la imaginar nu e decât un pas: studiul imaginilor duce în domeniul “miturilor, al figurilor arhetipale şi al simbolurilor care ţes canevasul unui imaginar al cărui rădăcini îndepărtate par tot mai reale” (Sauvageot, A). Destinaţia turistică Destinaţia turistică este orice spaţiu turistic (ţară, regiune, oraş) de nivel macro sau micro. Percepţia unei destinaţii se amestecă cu percepţia activităţilor pe care le propune, cu tipul de structuri de cazare, cu mijloacele de acce s, cu atracţiile naturale sau culturale de care dispune. Destinaţia este un teritoriu, dar este şi un ansamblu complex, un produs complex, care amalgamează datele cele mai tangibile şi mai fizice cu caracteristicile cele mai imateriale ale locului. O desti naţie este în acelaşi timp un teritoriu şi un ansamblu de activităţi şi de structuri propuse; locul fizic este confundat cu atracţiile sale mai mult sau mai puţin tangibile. 2. Imaginea turistică sau imaginea de destinaţie turistică Au fost date multe d efiniţii ale imaginii turistice. Hunt (1975) susţinea că „toate locurile au imagini - bune, rele şi indiferente- care trebuie identificate, apoi schimbate sau exploatate”. Imaginea generală a unei destinaţii este la fel de importantă ca şi sub -imaginile activităţilor, a structurilor de cazare, a serviciilor;
devreme ce o destinaţie este un produs complex şi compozit, ea are o imagine complexă şi compozită. Organizaţia Mondială a Turismului a propus în 1975 următoarea definiţie: “imaginea naţională percepută de turişti şi de turiştii potenţiali”. OMT se plasează la nivel internaţional; în acest caz există imagini naţionale, tipice şi reprezentative ale principalelor caracteristici recunoscute la nivel naţional. Imaginea unei destinaţii va fi diferită în funcţie de diferitele categorii de populaţie sau de turişti: turiştii străini, pentru care o ţară are o imagine globală şi unificată, turiştii autohtoni, care vor fi sensibili la diferenţele regionale şi care vor percepe o imagine mai disparată a destinaţiei, turiştii reali şi turiştii potenţiali. Este evident că imaginea de destinaţie poate viza o regiune, un oraş sau o staţiune, nu numai o ţară. Definiţia OMT este sumară şi incompletă, lăsând să se înţeleagă că ar exista o unitate în jurul imaginii turistice încarnate în imaginea naţională. Or, imaginea naţională, la fel ca şi imaginea turistică nu sunt decât nişte concepte şi nu există ca atare: există tot atâtea imagini turistice câte imagini naţionale, şi fiecare individ îşi construieşte propria imagine a unei destinaţii. Definiţia dată de J. L. Crompton (1978) este mai sugestivă: imaginea este “suma calităţilor emoţionale şi estetice precum experienţele, credinţele, ideile, amintirile şi impresiile pe care o persoană le are despre o destinaţie ”. Această definiţie reflectă într -o măsură mai mare complexitatea imaginii şi lămureşte domeniile specifice ale cercetării: arată elementele constitutive ale imaginii şi indică o cale de cercetarii. Ea reflectă subiectivitatea predominantă a imaginilor, subliniază faptul că fiecare individ posedă propria sumă de credinţe elaborate plecând de la experienţe şi de la surse personale şi, prin urmare, diferite pentru fiecare individ. Pot însă exista elemente comune în tendinţele de imagine în interiorul anumitor grupuri. Percepţia este elementul cheie în înţelegerea termenului: individul vede prin filtre, vede prin intermediul emoţiilor sale, al temerilor sale, al prejudecăţilor sale. Multitudinea definiţiilor, destul de vagi, lasă impresia că imaginea de destinaţie este ea însăşi prea vagă ca să poată fi mai mult explicitată.
3. Formarea şi natura imaginii de destinaţie Imaginile se construiesc pe o lungă perioadă de timp, sunt bazate pe surse disparate şi diverse şi, cel mai adesea, incorporează aspecte pe care indivizii înşişi le consideră iraţionale, nerezonabile sau inexacte.
3.1. Procesul de formare a imaginii percepute Atunci când consultă broşuri turistice sau orice altă sursă de informare, viitorul turist dezvoltă, înainte de plecare, o imagine a destinaţiei pe care o va vizita. Deci, imaginile se dezvoltă în absenţa totală a contactului real cu destinaţia. După R. Lanquar (1985), “o imagine există dacă există un minimum de cunoştinţe despre o ţară şi o sumă de imagini fracţionate şi proprii unor grupuri. Imaginea turistică nu este decât un aspect al imaginii generale a unei ţări; de aceea nu poate fi foarte diferită de realitatea acelei ţări”. Această definiţie implică faptul că fiecare grup are imaginile sale despre un loc, “produs al culturii şi subculturii în care au fost dezvoltate”. Imaginea este deci reflectarea culturii unui grup, a unui public. W. H. Reynolds (1965) descrie procesul de formare a imaginii ca “o dezvoltare a unei construcţii mentale bazate pe cîteva impresii alese dintr -un noian de informaţii; în cazul imaginii unei destinaţii, acest noian de informaţii are mai multe surse incluzând literatura promoţională (broşuri, ghiduri), opinia celorlalţi (familie, prieteni, agenţi de turism) şi mass
media (ziare, reviste, televiziune, c inema, etc.), literatura de ficţiune, literatura de călătorie, manualele şcolare; apoi, vizita reală este cea care va afecta şi modifica această imagine”. Aceste surse pot fi împărţite în sisteme de comunicare: Sistemul mediatic compus din ziare, reviste, emisiuni de televiziune şi radio, şi din afişe publicitare; – cititor, în interiorul căruia rolul Sistemul literar care se sprijină pe relaţia scriitor privilegiat revine scriitorilor de călătorie; Aceste două sisteme dezvoltă o comunicare la distanţă, între emiţător şi receptorul informaţiei, deci informaţia emisă nu poate fi obiectul unor schimburi. În următoarele sisteme însă există posibilitatea unui contact cu un grup (de referinţă): Sistemul şcolar sprijinit pe relaţia profesor -elev; informaţia este difuzată prin intermediul învăţării unei materii; Sistemul “din gură în gură” include povestirile călătorilor despre experienţele lor şi schimburile de informaţii cu prietenii, cu familia sau cu colegii şi vecinii.
Influenţa multiplelor surse de informaţii şi rolul lor în formarea imaginii de destinaţie au fost situate de Gunn (1988) în modelul său în 7 faze, ale experienţelor de călătorie. 1. Acumularea de imagini mentale ale experienţelor de vacanţă; 2. Modificarea acestor imagini prin informaţie suplimentară; 3. Decizia de a merge în vacanţă într -un loc; 4. Călătoria spre destinaţie; 5. Participare (activitate) la destinaţie; 6. Întoarcerea acasă; 7. Modificarea imaginilor pe baza experienţei trecute. Este pusă în evidenţă diferenţa între imaginea pre -experienţă şi post - experienţă. Fazele 1, 2 şi 7 privesc formarea imaginilor unei destinaţii; fazele 1 şi 2 sunt bazate pe sursele de informare numite „secundare”, adică cele provenind esenţialmente din reclame şi mass-media. Faza 7 este bazată pe o sursă primordială, experienţa proprie a individului. Cercetările indică faptul că imaginile fazei 7 sunt mai realiste, mai complexe şi mai diferenţiate.
3.2. Percepţia unei destinaţii turistice Percepţia poate fi definită ca fiind „întâlnirea cu obiectele care ne înconjoară, or icare ar fi simţul prin care se face această întâlnire”. Pentru A. Sauvageot, “nu putem niciodată percepe realul aşa cum este el, pentru că percepţia este dependentă de cine suntem. Nu percepem decât o parte a realului. Or percepţiile noastre ne ghidează reprezentările: lumea nu există în ochii noştri decât pornind de la o percepţie fracţionară”. Există două curente care dezbat teoriile percepţiei: a. Curentul intelectualist: percepţia este considerată un act intelectual, o producţie mentală care traduce senz aţiile; individul receptor proiectează totdeauna ceva din el însuşi în percepţia sa; b. Curentul comportamentalist: studierea obiectivă a comportamentului uman prin observarea stimulilor externi şi a răspunsurilor vizibile, stabilindu -se astfel “legi ale comportamentului uman”; aceast ă teorie simplifică realitatea şi ignoră majoritatea factorilor subiectivi; În cadrul aceluiaşi curent, cognitiviştii sunt de părere că nu acţionăm întotdeauna prin raportare la lumea reală, ci mai degrabă prin raportare la percepţia pe care o avem despre aceasta, ea însăşi influenţată cognitiv. Prin urmare, imaginea percepută este rezultatul prelucrării cognitive a informaţiei, prelucrare al cărei mediator este corpul uman, informaţia fiind prelucrată, codată, decodată, recodată. Imaginea percepută este deci organizatoare de informaţie, chiar “organizatoare a realului”.
3.3. Percepţia unei destinaţii: noţiunea de hartă mentală Percepţia unei destinaţii este ideea pe care ne -o facem despre ea, este ceea ce ne aşteptăm să găsim acolo. Percepţia unei destinaţii se face prin raportare la motivaţiile personale, la centrii de interes. Percepţiile se vor naşte şi din sentimente. Imaginea percepută nu este în mod necesar foarte dezvoltată.Ea depinde de originea geografică a turistului potenţial, de distanţa faţă de destinaţie etc. Imaginea percepută este deci o producţie mentală, o percepţie, o idee sau un sentiment faţă de un loc. P. E.Murphy (1985) defineşte imaginile percepute ca fiind “hărţi mentale ale lumii”; individul percepe destinaţiile şi le clasează în mentalul său. Analiza numită “harta psihologică a călătoriei” arată că, într -adevăr călătorii potenţiali au în mintea lor o hartă psihologică în funcţie de care îşi vor evalua destinaţia de călătorie: harta mentală ar fi de ci un proces de simplificare a realităţii, a unui mediu prea complex şi încărcat cu informaţie; harta mentală sau harta cognitivă ar permite individului să filtreze şi să manipuleze informaţia primită şi să nu reţină decât informaţia care i se pare importantă. Judecata personală îl va face să selecteze informaţia. Imaginea percepută este o cunoaştere a realităţii. Procesul de prelucrare şi organizare a informaţiilor poate duce la crearea reprezentărilor mentale care cristalizează informaţia senzorială; această imagine mentală este fără îndoială structura cognitivă cea mai utilizată de memorie, deoarece este rezumatul tuturor informaţiilor primite. Ea este rapid accesibilă şi disponibilă pentru individ, va juca deci un rol important în procesul de decizie. Caracteristici func ionale Aspecte comune
Elemente izolate
Im resii holiste
As ecte unice Caracteristici psihologice
Fig. 1. Componentele imaginii de destinaţie
Sursa: Amirou, R., 1995
4.Comunicarea turistică despre teritorii
Acţiunile politice
IDENTITATEA -coerenţ a şi unitatea -puterea referinţelor -gradul de atractivitate
Acţiunile tehnice
DIMENSIUNILE CRITICE (geografică, culturală, economică) -densitatea ofertei -structurarea ofertei
STRATEGIA DE COMUNICARE DESPRE UN TERITORIU -obiective -mijloace -capacitatea de punere în aplicare
Acţiunile PIEŢELE-ŢINTĂ
socioprofesionale
-mărime -localizare -poziţionare
Fig. 2. Subsistemele care structurează strategia de comunicare despre un teri toriu
Sursa: Pigeassou, C., 2002
Analiza modalităţilor de comunicare turistică despre un teritoriu vizează următoarele elemente: a. coerenţa şi aspectele unificatoare; b. puterea referinţelor care facilitează recunoaşterea: elemente de identificare, mărci, referinţe furnizate de alţii; c. gradul de atractivitate d. segmentul de piaţă vizat: proximitate, naţională, internaţională, ţintă sau piaţă complementară. Imaginea este foarte importantă Cunoaşterea imaginilor este un prealabil pentru orice acţiune de comunicare voluntară: căutarea, definirea, adaptarea imaginilor. Se ştiu următoarele: 1. Călătoria este visată cu ajutorul constructorilor de imagini: suporturile turistice (documentaţia turistică) broşuri, ghiduri, cărţi poştale etc.; impresiile de călătorie auzite (prieteni, cunoscuţi care au vizitat locurile turistice) sau citite (literatura de călătorie); 2. Călătoria este mediatizată: 3. Călătoria este trăită: experienţa la destinaţie 4. Călătoria este comentată, povestită, ilustrată după întoarcerea din călătorie/vacanţă. Prin urmare, imaginarul unui spaţiu este creat în diverse etape şi foarte complex. Importantă este legătura dintre imaginarul unui spaţiu şi imaginarul unui mesaj de comunicare turistică, pentru a răspunde aşteptărilor imaginarului turistului, imaginar care este mai puţin structurat, apelează la amintiri, la caracteristicile personale, la societate. Fiecărui loc turistic, fiecărui spaţiu (ţară, mare, munte) îi corespund imagini, poveşti, reprezentări care orientează şi organizează comportamentul turiştilor . În lansarea, consolidarea, relansarea unei destinaţii, firmele de turism trebuie să se preocupe de elementele capabile să suscite interes în imaginarul turiştilor.
Colectivităţile teritoriale coordonează activităţile turistice într -o arie geografică dată. Responsabilităţile sunt ierarhizate, însă asistăm la multiplicarea centrelor de decizie legate de spaţiile de nivele diferite, cu puteri inegale, cu legături slabe sau absente între actori. Proliferarea de noi entităţi ridică probleme de identitate şi de competenţe. Spaţiilor locale, unde se nasc produsele turistice, unde turistul va fi primit şi pus în contact cu spaţiul de viaţă, le revine rolul major în promovarea turistică, de acolo provine substanţa care hrăneşte visul turistului. Spaţiile turistice superioare definesc o imagine globală, dar la nivel local se satisfac dorinţele. Se impune deci o promovare precisă şi riguroasă. În crearea şi promovarea imaginii turistice a unui teritoriu , logica abordării poate urma cel puţin două direcţii. a. Destinaţia turistică este promovată „sub umbrela” unităţii de rang superior din care face parte (judeţ, regiune, ţară), pentru a profita de imaginea acesteia; b. Destinaţia turistică este promovată în mod independent, cu atuurile proprii, fără referiri la unităţile de rang superior în care se integrează teritorial. Spre deosebire de cele două situaţii prezentate mai sus există şi cazuri în care unitatea de rang superior profită de imaginea de brand turistic a unei mici diviziuni, sau o destinaţie turistică de rang inferior valorifică ambele căi.
Fig. 3. Schema difuziei imaginii de destinaţiei turistică, direct şi pe nivele de integrare
Sursa: Ilieş, M., 2006
În comunicarea turistică există trei nivele de imagine: 1. Trăită (reflectă organizarea internă, realitatea trăită de public ul intern); 2. Voită (construită pentru a fi trimisă publicului extern) ; 3. Percepută (efectul, reflectarea celorlalte două asupra consumatorului). Comunicarea turistică are deci scopuri diverse dar complementare, deo arece cele 3 imagini sunt strâns legate.
4.1. Construirea imaginii trăite Este necesar ca toţi actorii (indivizi, întreprinderi private, organisme publice) să împărtăşească valori comune, cu toate că au motivaţii diferite ca natură şi intensitate, dec i nici nevoile de comunicare nu vor fi aceleaşi. În acest scop se urmăreşte:
Dezvoltarea armonioasă a activizăţilor turistice; Perenitatea întreprinderilor şi a structurilor specializate; Amenajarea turistică care să permită întreprinderilor să funcţioneze la maximum; Elaborarea unui plan concertat: sector public + sector privat (nu politică turistică autoritară, ci bazată pe dialog); Obiective comune: conservarea tradiţiilor, eliminarea speculaţiilor funciare etc. Evaluarea potenţialului, iniţierea şi de zvoltarea de proiecte turistice; Crearea unor baze de date statistice care să fie comunicate partenerilor sociali, profesionali etc.; Responsabilităţi asumate, inclusiv cofinanţări sau răspuns la anchete; Servicii şi infrastructură competitive; structurile de primire reflectă şi ele imaginea internă: orare de funcţionare, personal necalificat, suporturi de comunicare ineficiente; Informarea populaţiei locale despre proiecte şi despre scopul urmărit; pentru ca fiecare localnic să participe la primirea turiştilor. În caz contrar, unii nu se vor simţi vizaţi de dezvoltare şi vor participa într -o manieră negativă sau deloc. Este vorba de motivarea tuturor întru deschiderea spre CELĂLALT (turistul, partenerul de afaceri etc.). Durabilitatea unui teritoriu şi a unui proiect de dezvoltare este intim legată de adeziunea ansamblului populaţiei, ideal, oricum, rar atins. • • • •
• • •
• •
•
4.2.Construirea imaginii voite Comunicarea internă are drept scop împărtăşirea de către actorii locali a unui patrimoniu pe care să accepte să îl ofere turiştilor. Acest patrimoniu are o identitate, un număr de valori ilustrate printr-un logo şi o chartă grafică. Comunicarea voită presupune crearea, consolidarea, repoziţionarea unei imagini pe care locul doreşte să o comunice despre el însuşi. Colectivitatea îşi „exportă” imaginea în exterior către publicul turistic. Imaginea se confruntă cu realitatea pieţei. Identitatea poate fi conferită de o destinaţie de marcă, de o activitate etc. De obicei, ierarhia administrativă stă la originea numelui. Poate fi şi un atu turistic local. Alegerea se face prin consultări locale, prin consultarea unor specialişti (psihologi, lingvişti, specialişti în ştiinţele comunicării, geografi) etc.
Adecvarea cu imaginea percepută Imaginea percepută de turist se construieşte prin intermediul imaginilor voite şi prin intermediul trăirilor localnicilor. Obiectivul comunicării interne este, prin urmare, corespondenţa între percepţia turiştilor şi imaginea pe care locuurile turistice au dorit să o dea despre ele. Comunicarea trebuie gestionată: modificarea mesajului în funcţie de progresele în amenajare, de produse, de clientelă. Într-un studiu asupra imaginii turistice se vor analiza deci modalităţile de construire a imaginilor: trăită, creată, percepută, cu privilegierea ultimelor două, ca fiind mai clar exprimate şi mai puţin subiective. 5. Motivaţia alegerii unei destinaţii turistice Identificarea aspectelor care determină un client să opteze pentru o anumită destinaţie turistică reprezintă un punct de pornire obligatoriu în efectuarea demersurilor de promovare turistică sau de creare a unei imagini turistice. În acest sens vor fi prezentate cele două mari categorii de aspecte:
a. Aspecte care influenţează procesul de decizie Acest tip de elemente nu generează direct motivaţie turistică în ceea ce priveşte destinaţia, dar are un rol foarte important sub aspectul deciziei de cumpărare a produsului turistic. Cele mai importante pot fi considerate: modul în care este percepută imaginea agenţiei de turism care vinde produsul turistic; modul în care este perceput agentul de turism cu care intră în contact clientul; modul în care este percepută ţara de destinaţie sub aspect politic, economic, social, cultural etc.; modul în care este percepută imaginea destinaţiei turistice, anterior contactului cu agentul de turism; cine este persoana care face recomandarea privind destinaţia turistică şi agenţia de turism; obişnuinţa clientului de a cumpăra dintr -un anumit loc. b. Aspecte care generează motivaţia turistică în alegerea unei destinaţii turistice Reprezintă acele elemente care reuşesc să trezească la un potenţial client dorinţa de-a cumpăra şi consuma acel produs turistic. Este cunoscut faptul că în cadrul procesului de vânzare-cumpărare se parcurg în mod obişnuit 5 paşi, constând în captarea atenţiei - stârnirea interesului - trezirea dorinţei - convingerea acţiunea. În cazul de faţă este vorba de a obţine argumente şi informaţii pentru atingerea paşilor 1- 4. Motivaţiile de acest gen sunt diferite de la o persoană la alta, în funcţie de segmentele de piaţă în care se încadrează. Cele mai reprezentative elemente sunt: gastronomia, peisajele, ambianţa, ineditul, spectaculosul, etnografia, modul de viaţă al localnicilor, spiritualitatea, oamenii, ospitalitatea, obiectivele turistice, odihna + relaxarea, odihna activă, tratamentul, distracţia, agrementul, confortul, accesibilitatea, infrastructura turistică, climatul + vremea, calitatea serviciilor, animaţia turistică, preţurile, sălbăticia etc. Bucătăria sau gastronomia Servirea mesei este considerată un serviciu de bază în cadrul programelor turistice, practic indispensabil, ajuns în momentul de faţă, în foarte multe locaţii, la nivel de artă. În acest sens prestatorii de servicii turistice au dezvoltat concepte gastronomice, ajungând adesea în postura de serviciu principal al destinaţiei turistice. Între argumentele gastronomice ale unei destinaţii turistice pot fi incluse şi următoarele: - mâncare sănătoasă (respectă principiile nutriţiei moderne – piramida alimentelor; alimente fără aditivi alimentari interzişi; ingrediente obţinute prin culturi agricole ecologice; alimente provenite din zone nepoluate etc.) - specialităţi tradiţionale (preparate culinare şi băuturi specifice unei destinaţii turistice – Ex. plăcinta creaţă din Ţara Chioarului, varză a la Cluj, gulaş unguresc, ştrudel austriac, creveţi cu roşii în Vallonia, horinca de Maramureş, ciudir de Munţii Apuseni, palincă cu chimen şi zahăr ars în Transilvania, tochitură moldovenească, hrenzăle în Maramureş etc.) - bucătari renumiţi (Ex.: „Mama Ioana” la Pensiunea Doina din Maramureş) - varietate gastronomică; - produse de calitate. Peisajele Reprezintă imaginea de ansamblu a unui teritoriu, compusă din elemente naturale şi/sau antropice, sub formă fizică sau mentală, adesea cu statut de motivaţie turistică. Peisajele pot să fie cu grad ridicat de specificitate pentru o anumită destinaţie turistică sau doar peisaje atractive obişnuite. În primul caz imaginea acestora este valorificată în acţiunile de promovare, cu rol însemnat în identificarea destinaţiei de către clienţii potenţiali: Ca exemple deja cunoscute pot fi menţionate următoarele: - peisajul satului tradiţional maramureşean cu case, biserici şi porţi din lemn, toate având proporţii şi siluete cu grad ridicat de specificitate; - peisajul bucovinean cu păduri de răşinoase, păşuni şi fâneţe parcelate prin garduri confecţionate din bârne; - peisajul fiordurilor scandinave; - peisajul edificiilor antice din Roma; • • • • • •
•
•
- peisajul Coastei de Azur cu aşezări umane dispuse pe versanţii stâncoşi ai munţilor care pătrund până în apa albastră a Mării Mediterane; Peisajele pot constitui elemente utilizate în acţiunile de promovare turistică sau pot reprezenta cadrul derulării actului turistic propriu-zis. În funcţie de existenţa sau inexistenţa amprentei vizibile a activităţii umane pot fi întâlnite peisaje naturale, antropice şi mixte. Frecvenţa cea mai mare o înregistrează peisajele mixte. Prin combinaţia unor factori multipli şi variaţi au rezultat un număr impresionant de peisaje turistice atractive: peisajul litoral (cu plaje, faleze, ambarcaţiuni, amenajări turistice şi palmieri); peisajul montan pentru schi (cu munţi, păduri de răşinoase, pârtii pentru schi, instalaţii de transport pe cablu, structuri de cazare şi masă, turişti în acţiune); peisajul reliefului carstic (cu peşteri, chei, abrupturi etc.); peisajul insulelor exotice (cu palmieri, nisip fin, amenajări turistice, mare şi piscine cu apă albastră); peisajul destinaţiilor turistice axate pe distracţie (Las Vegas, Disneyland, Prater, Kartage land etc.) peisajul oraşelor medievale; peisajul oraşelor antice; peisajul rural; peisajul urban modern; peisajul turismului religios; peisajul staţiunilor balneo-climaterice pentru odihnă şi tratament; peisajul balnear etc. În activitatea de creare a unui brand de destinaţie pot fi utilizate imagini ale peisajelor sub formă de fotografii, filme sau animaţii digitale. Ineditul (aspecte neobişnuite, necunoscute mai înainte, la nivel de atracţii sau servicii) Spectaculosul (fenomene şi atracţii de tipul aurorei polare, Marelui Zid Chinezesc, piramidelor din Egipt şi America latină etc.) Etnografia (include elemente ca arhitectura, portul popular, dansurile populare, muzica populară, meşteşugurile, tradiţiile, obiceiurile şi ocupaţiile tradiţionale, aparţinătoare unor populaţii cu grad ridicat de conservare); Modul de viaţă al localnicilor (mentalitatea, organizarea familiei, ocupaţiile); Spiritualitatea (manifestarea componentei religioase sub aspect material şi imaterial la nivelul comunităţilor umane din zona de destinaţie); Oamenii (sociabili, serioşi, veseli, dinamici, corecţi, „cu suflet” etc.); Ospitalitatea (modul de abordare a musafirilor (clienţilor) de către populaţie şi prestatorii de servicii turistice; maniera de comunicare; integrarea turiştilor în familie etc.); Obiectivele turistice (contează foarte mult poziţia ca branduri de nivel local, regional, naţional sau internaţional) Odihna + Relaxarea (statul pe plajă; beneficierea de servicii de masaj, aromoterapie; sejurul într-o staţiune climaterică sau balneo-climaterică liniştită; sejurul la o fermă agroturistică izolată; sejurul la o cabană montană; sejurul într -un spaţiu deltaic etc); Tratamentul (tratamente cu apă sărată; tratamente cu ape minerale; băi ter male; tratamente cu nămoluri curative; aromoterapie; climat de salină; medicină chinezească tradiţională; acupunctură; geriatrie cu Gerovital etc); Distracţia (discoteci, spectacole, festivaluri, carnavaluri etc.); Agrementul (se referă în bună măsură la practicarea unor sporturi de la nivel de amatorism până la faza de profesionism – schii, surfing, planorism, călărie, sporturi medievale etc.) Odihna activă (se realizează în destinaţiile unde turiştii îşi petrec timpul desfăşurând activităţi diferite faţă de cele obişnuite pentru aceştia, evitând „lenevirea ” pe plaje, restaurante, terase sau în camerele de cazare) • •
•
• •
• •
•
•
•
• •
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Confortul (perceperea acestuia diferă în funcţie de cultura locală şi a zonei emiţătoare de turişti şi nivelul de dezvoltare economico-socială în cele două locaţii) Accesibilitatea (reprezintă timpul necesar deplasării şi condiţiile de transport ale turiştilor între zona emiţătoare şi destinaţia turistică) Infrastructura turistică (se referă la complexitatea şi calitatea mijloacelor şi căilor de transport, a amenajărilor pentru cazare, masă, tratament, distracţie, agrement, odihnă, auxiliare) Climatul + vremea (există oameni care caută destinaţii turistice cu anumite tipuri de climat sau opuse celor de unde provin – soare din abundenţă, căldură între limitele confortului termic, zăpadă, ploi de vară, umezeala optimă a aerului etc.) Preţurile (se referă în bună măsură la raportul calitate- preţ, în conformitate cu veniturile în zonele emiţătoare de turişti şi preţurile în zonele de destinaţie turistică) Calitatea serviciilor (depinde în bună măsură de impactul prestaţiilor tangibile şi de calitatea comunicării dintre firmă şi turişti în toate fazele derulării actului turistic) Animaţia turistică (sunt acţiunile desfăşurate de organizatori pentru a impulsiona şi a da viaţă programului turistic) Sălbăticia (este căutată de persoanele care doresc să evadeze din centrele urbane puternic tehnologizate) Ambianţa (reprezintă diversele combinaţii dintre elementele expuse mai sus, astfel încât turistul să poată atinge anumite stări de satisfacţie).
Temă de reflecţie nr 1. Alegeţi o destinaţie turistică consacrată din România şi identificaţi, conform variantelor expuse, aspectele care se regăsesc în generarea motivaţiei turistice.
6. Elemente utilizate la crearea unui brand de destinaţie turistică În cadrul procesului de realizare a unui brand de destinaţie turistică se iau în calcul două categorii de elemente: a. Elemente de identificare b. Elemente de motivaţie turistică În ambele cazuri există elemente statice (fotografii, desene, texte etc.) şi elemente dinamice (filme, imagini video, animaţii PC)
a. Elemente de identificare Ajută la identificarea cu uşurinţă a destinaţiei turistice
Se recomandă utilizarea unui număr cât mai redus de simboluri, dacă este posibil câte unul singur pentru fiecare destinaţie turistică, în caz contrar există riscul apariţiei unor confuzii. La crearea brandului de destinaţie se vor utiliza piesele grafice clar individualizate, cu grad ridicat de specificitate, fără posibilitatea apariţiei unor confuzii. Un exemplu concludent îl reprezintă simbolurile utilizate pe harta turistică Ţara Maramureşului, ediţia 2003, constând în biserică din lemn, stâlp de poartă cu cioplituri specifice regiunii, pălărie bărbătească şi zadie tradiţionale (Fig. 4). De asemenea, nu trebuie să existe confuzia între stema localităţii, judeţului sau statului şi simbolul de identificare turistică. Un alt exemplu de utilizare a unor pictograme de identificare a destinaţiilor turistice din România este cel al regiunilor istorice, prezentat în figura 5.
b. Elemente de motivaţie turistică Determină turiştii să cumpere produse turistice în cadrul destinaţiei
În cadrul procesului de creare a imaginii unei destinaţii turistice trebuie să existe o distincţie clară între cele două categorii de elemente, adică între cele de identificare şi respectiv de motivaţie turistică. Mesajul unei destinaţii turistice trebuie să pornească de la serviciul principal, care nu trebuie confundat cu serviciile de bază (cazare + masă). Acesta trebuie să includă peisajul (nu se referă doar la peisajele naturale ci şi la cele antropice) şi activităţile propriu-zise. De asemenea, informaţiile pot fi construite special pentru cele cinci simţuri ale omului (vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil). Pentru realizarea unei exemplificări (componenta Peisaj + Activităţi) cu valoare practică, dată fiind existenţa în literatura de specialitate a unui amalgam de tipuri şi forme de turism, aspectele vizate se referă la cele mai frecvente situaţii întâlnite în activitatea reală de turism: Turism rural - vizual: munţi, dealuri sau câmpii, grădini cu pomi, câmpuri cu culturi, fâneţe, păşuni cu animale, case, garduri şi anexe tradiţionale, gospodării tradiţionale în ansamblu, biserici tradiţionale, instalaţii tehnice ţărăneşti, ustensile de lucru, instrumente utilizate pentru muzica populară tradiţională, uliţe, oameni în costum popular, meşteşugari care lucrează, agricultori pe câmp, animale domestice, preparate tradiţionale, manifestări ale oamenilor în timpul sărbătorilor sau obiceiurilor, dansuri tradiţionale, instrumentişti populari etc. - auditiv: zgomotul animalelor domestice, zumzetul insectelor pe pajişti, greierii seara, zgomotul coaselor prin iarbă şi bătutul coaselor, cântecele oamenilor pe câmp, muzica populară, zgomotul dansurilor populare, tropotele şi zurgălăii cailor, zgomotul diferitelor meşteşuguri (ciocanul la fierărie, dălţile cioplitorilor în lemn sau piatră etc.), zgomotul instalaţiilor tehnice ţărăneşti (măcinatul morii, bătutul piuei, apa în vâltoare), conversaţiile dintre oameni în timpul muncii câmpului etc. - olfactiv: miros de fân, fum de la hornuri, miros de la cuptorul de pâine, horinca, cărnuri afumate, produse lactate, condimente specifice etc - tactil: obiecte de artizanat, instalaţii meşteşugăreşti (realizarea ceramicii, ţesut, tors etc.), preparate culinare, ustensile de lucru, haine din lână, in sau cânepă etc.; - gustativ: preparate culinare tradiţionale, lapte, brânză, slănină, cârnaţi şi şold afumate, băuturi locale, etc. •
Fig. 4. Elemente de identificare a unei regiuni turistice din România pe coperta unei hărţi turistice (Studiu de caz: Ţara Maramureşului 2002 ; Cartografiere: Marin Ilieş, Gabriela Ilieş)
Fig. 5. România. Elemente de identificare a regiunilor regiunilor istorice prin utilizarea utilizarea unui singur simbol Sursa: Ilieş, M., 2006
Componente necesare realizării materialelor de promovare În categoria componente se încadrează aşa-numitele „piese”, din a căror multiple combinaţii posibile pot să rezulte o mare varietate de materiale de promovare a imaginii de destinaţie (pliantul, website-ul, broşura etc.). De regulă, „piesele” sunt realizate pe baza unui plan de comunicare, conform strategiei de promovare a destinaţiei turistice. Cele mai uzuale componente sunt: Titlul Se utilizează pentru a capta atenţia asupra materialului de promovare turistică. (Ex.: „ Pe urmele lui Dracula”; „Vacanţă „Vacanţă activă pentru părinţi şi copii”; copii”; „Descoperă vechile meşteşuguri ale Maramureşului”) Logo sau logotip Reprezintă o construcţie grafică necesară identificării cu uşurinţă a destinaţiei turistice (Fig. 6); •
•
trebuie să fie uşor de recunoscut, să aibă un înţeles, să fie familiar.
Fig. 6. Logo Sursa: Ilieş, M., 2006
Antetul Este constituit din informaţiile de identificare şi localizare a organizaţiei (asociaţie, firmă, autoritate a statului etc.) în numele căreia se efectuează acţiunile. (Ex.: Denumirea şi forma juridică a organizaţiei Datele de identificare a persoanei juridice (facultativ) •
Conturi bancare (facultativ) Adresa Posibilităţile de contactare( tel.; fax; e-mail etc.) Website)
Sloganul Reprezintă o combinaţie „meşteşugită” de cuvinte, uşor de memorat, cu rol de a sublinia o anumită caracteristică motivaţională a destinaţiei turistice. un cuvânt sau grup de cuvinte, o expresie sau o •
propoziţie ce creează imaginea, personalitatea unui produs / serviciu Calităţile sloganului sunt concizia şi memorabilitatea. (Ex.:
„ România mereu surprinzătoare surprinzătoare”” România „ Atât de frumos şi atât de aproape aproape” Croaţia pentru Germania)
Temă de reflecţie nr 2. Analizaţi următoarele sloganuri ale unor ţări-destinaţii turistice. Care dintre ele vi se par mai evocatoare? Ce valori credeţi că sunt astfel comunicate? «Canada. Keep exploring/Explorez sans fin» ; «Hungary.Talent for entertaining/L’Art de recevoir», re cevoir», “Malaysia. Trully Asia”; Asia”; «Greece.The true experience» ; “Magical Kenya”; “Incredible !ndia”. Textul Un text de calitate este rezultatul conlucrării mai multor factori, dintre care se detaşează măiestria scriitorului şi informaţiile de care dispune acesta. Cea mai practică formă de aranjare a textului este pe coloane, evitându-se astfel pendularea excesivă a privirii de la un capăt de rând la celălalt. Este nerecomandată utilizarea unui număr mare de tipuri de fonturi pentru acelaşi material. Fotografia Pentru destinaţii turistice sunt necesare imagini reprezentative, realizate în diverse momente ale anului. În acest caz vechea zicală „vara trebuie să- ţi ţi faci sanie şi iarna car ” este înlocuită cu „vara „vara trebuie să- ţi ţi faci car, iar iarna sanie”, dar cu cel puţin un an înaintea derulării actului turistic. Valabilitatea afirmaţiei de mai sus se bazează pe faptul că acţiunile de promovare turistică se realizează vara pentru iarna următoare şi iarna pentru vara următoare, momente în care este imposibilă realizarea în teren a unor fotografii reprezentative pentru perioada la care se referă produsele turistice. De exemplu, acţiunile de promovare turistică pentru vara anului 2007 încep încă din toamna anului 2006 şi se continuă pe durata anului 2007 până la sfârşitul sezonului estival 2007. Există mai multe modalităţi de a obţine fotografii de calitate: a. Din baza de informaţii proprie (diverse imagini realizate de-a lungul timpului); b. Prin deplasare în teren (trebuie alese momentele cele mai potrivite); c. Accesarea din alte surse pe diverse căi. În cel de-al treilea caz este obligatorie respectarea drepturilor de autor (copyright) cu acceptul în scris al proprietarului. Imaginile pot fi axate pe diverse aspecte: atracţii turistice, peisaje, ocupaţii, oameni, evenimente, fenomene, obiecte etc. Realizarea unor fotografii valoroase în activitatea de creare a unui brand de destinaţie turistică presupune în mod obligatoriu consum de resurse (financiare, umane, materiale, informaţionale, de timp). Unele momente trebuie surprinse în momentele cheie ale derulării acţiunilor, iar altele trebuie regizate. Câteva aspecte orientative, sub forma unor exemple, în realizarea fotografiilor necesare creării unui brand de destinaţie turistică: •
•
- o atracţie turistică trebuie fotografiată într -un moment al zilei în care este avantajată de iluminarea de la soare sau din surse artificiale. Alte condiţionări pot fi impuse atât de anotimp şi vreme, cât şi de anumiţi factori subiectivi sau obiectivi locali; - o bază de agrement trebuie să prezinte, alături de infrastructură şi echipamente, şi pe turişti în acţiune; - un restaurant sau o pensiune agroturistică nu trebuie să prezinte încăperile fără clienţi şi personal, ci bucătăria cu echipamente, bucătari şi preparate în curs de realizare, spaţiul de servire a mesei cu personal, ambianţă, preparate şi clienţi care savurează produsele gastronomice şi momentele de animaţie turistică; - un atelier meşteşugăresc va prezenta atât procesul tehnologic, instalaţiile utilizate şi produsele rezultate, cât şi pe turiştii şi meşterii artizani în activitate. - în cadrul unui festival etnografic imaginile trebuie să surprindă cele mai r eprezentative eprezentative momente (costume populare, dansatori în acţiune, cadrul de desfăşurate, desfăşurate, integrarea activă a turiştilor etc.) Pictograma şi semnul convenţional Pe hartă, în locul imaginilor micşorate ale detaliilor terenului, sunt utilizate desene schematice, numite semne convenţionale (Fig.7), care redau esenţialul obiectului sau fenomenului reprezentat, a căror semnificaţie este dată în legendă. Hărţile turistice utilizează, pe lângă semne convenţionale (aceleaşi pe toate tipurile de hărţi) şi numeroase pictograme (Fig.8), adică desene cu valenţe artistice, foarte apropiate ca înfăţişare de elementele pe care le reprezintă, depinzând în bună măsură de imaginaţia autorului sau cartografului. Caracteristici esenţiale ale semnelor convenţionale şi pictogramelor utilizate în turism sunt: să fie sugestive, adică informaţia să fie simplu de citit; să aibă o dimensiune optimă, pentru a putea fi distinse clar, dar în acelaşi timp să nu ocupe prea mult spaţiu; să existe contrast între ele, pentru a putea fi observate repede; să fie estetice, adică plăcute ochiului; să creeze o identitate proprie spaţiului turistic cartografiat; Pictogramele pot fi utilizate, în afara hărţilor turistice, şi pe diverse materiale de promovare. •
• •
• • •
Fig. 7. Semnul convenţional Sursa: Ilieş, M., 2006
Fig. 8. Pictograma Sursa: Ilieş, M., 2006
Stema şi blazonul Stema reprezintă o construcţie grafică specifică statelor şi unităţilor administrative de rang superior ( judeţ şi oraş în România) (Fig.9), iar blazonul este utilizat ca însemn de către familiile nobiliare, dinastii, bresle, ordine cavalereşti sau religioase etc. etc. •
Fig. 9 Stema Sursa: Ilieş, M., 2006
Temă de reflecţie nr .3 Analizaţi stemele unor oraşe turistice ca Sibiu, Braşov, Sinaia etc. şi prezentaţi simbolurile utilizate. Ce referinţe istorice, economice şi culturale puteţi identifica? Schiţa De regulă, schiţele se realizează pentru indicarea unei locaţii şi a căilor de acces spre aceasta, fiind o formă simplificată a hărţii turistice (Fig.10). •
Fig. 10. Schiţa Sursa: Ilieş, M., 2006
Desenul Alături de pictogramă, semn convenţional, siglă, hartă, schiţă, localizare, grafic şi stemă, considerate ca elemente grafice realizate tot prin desen, dar individualizate foarte clar prin denumiri proprii, există şi alte tipuri de desene necesare explicării unui fenomen sau pur şi simplu din raţiuni de design. •
Fundalul Componentele prezentate mai sus sunt ansamblate de regulă pe un fundal format din compoziţii desenate sau fotografii, supuse la rândul lor unor efecte de transformare computerizată( transparenţe, plastifiere, posterizare etc.) (Fig.11). Alegerea fundalului se realizează ţinând cont de aspectul de ansamblu al materialului de promovare şi de contrastul dintre componente. •
Fig. 11. Fundalul Sursa: Ilieş, M., 2006
Animaţia Este o expunerea dinamică, în mişcare a unor elemente grafice, realizată doar în format electronic, întâlnită frecvent pe website-uri sau în cadrul unor prezentări pe PC, CD, DVD sau cu ajutorul videoproiectorului. Animaţiile pot să îmbrace forme diferite în funcţie de scop: - un avion care se deplasează pe o hartă între zona emiţătoare şi destinaţia turistică; - o hartă pe care destinaţia turistică atrage atenţia printr -un punct care pulsează; - o deplasare virtuală, sub forma unui zbor aerian, printr -un canion, un oraş sau o regiune; - o siglă care se roteşte; - fotografii care apar şi dispar într -o anumită succesiune. Imaginea video Se constituie ca una dintre cele mai penetrante modalităţi de-a transmite mesajele spre segmentulţintă. Realizarea şi ansamblarea secvenţelor se bazează pe un concept foarte clar, definit în funcţie de realitatea existentă şi de imaginea de destinaţie turistică pe care se doreşte a fi transmisă potenţialilor turişti. Secvenţele video sunt lansate spre ţinte prin intermediul televiziunii, internetului sau sub formă de CD-uri şi DVD-uri. •
•
Sunetul Spre deosebire de imaginile video, care includ şi sunet, în activitatea de creare a unui brand de destinaţie turistică sunt necesare şi înregistrări speciale de sunet, cum ar fi: - zgomotul pescăruşilor şi a valurilor pentru destinaţiile litorale; - zgomotul apelor curgătoare pentru turismul montan; - zumzetul insectelor pentru destinaţiile orientate spre valorificarea purităţii naturii; - zgomotul toporului şi al dălţii în lemn pentru un atelier meşteşugăresc axat pe cioplitul lemnului. Odată cu realizarea componentelor prezentate mai sus se pot obţine, prin diverse combinaţii, o mare varietate de materiale de promovare a destinaţiei turistice. O parte dintre aceste „piese” (antet, sigla, slogan, diverse schiţe de localizare etc.) au valabilitate universală pentru întreg ansamblul de acţiuni. •
Temă de reflecţie nr.4 Accesaţi site-urile turistice ale unor ţări precum Australia, Egipt, Peru, Grecia, vizionaţi clipurile de promovare turistică ale acestora şi prezentaţi referinţele culturale pe care le puteţi identifica atât în secvenţele clipurilor cât şi în coloanele lor sonore.
EXERCIŢII 1. Căutaţi on-line elementele de identificare a destinaţiei turistice pentru regiunile turistice de pe teritoriile României şi Franţei. Analizaţi şi prezentaţi pe scurt câteva asemănări şi deosebiri între destinaţiile celor două state. 2. Identificaţi câte trei aspecte esenţiale care contribuie la atragerea turiştilor în următoarele destinaţii turistice din România: Bucureşti, Bucovina, Maramureş, Transilvania, Delta Dunării şi Litoralul românesc al Mării Negre. 3. Alegeţi o destinaţie turistică reală, cunoscută de dumneavoastră, şi prezentaţi informaţiile necesare creării unui brand de destinaţie turistică în funcţie de cele 5 simţuri ale omului. 4. Căutaţi o localitate rurală din România unde turismul este bine reprezentat şi realizaţi un set de componente („piese”) după structura cursului. La final faceţi comparaţii cu cele existente pe piaţă. 5. Studiaţi o localitate rurală din România unde turismul este inexistent şi realizaţi un set de componente („piese”) după structura cursului.
Rezumat Imaginea reprezintă “totalitatea percepţiilor, aşteptărilor, ideilor şi sentimentelor, dinamice, mai mult sau mai puţin structurate, pe care o persoană sau mai multe persoane o au faţă de un obiect”. Imaginea este rezultatul unui proces de reprezentare a informaţiei, în mod special a informaţiei senzoriale, căreia i se adugă informaţia cognitivă. Pentru turism este interesantă definiţia conform căreia imaginea este o reprezentare mentală a unei percepţii anterioare în absenţa obiectului perceput sau o reprezentare pe care ne-o facem despre un obiect, despre un lucru. Într-adevăr, serviciul turistic, adevărat “obiect al dorinţei”, rămâne intangibil înainte de călătorie, nefiind reprezentat în spiritul turistului potenţial decât sub forma unei reprezentări mentale. Imaginea poate fi mentală sau materială. Imaginea materială poate fi o pictură, o fotografie, o imagine de sinteză creată de computer. În orice caz este vorba de obiecte fizice, palpabile, reale, dar care evocă, sugerează sau reprezintă lucruri sau fiinţe absente sau ireale. “O imagine nu este în mod necesar o cunoaştere obiectivă. Ea este mai degrabă o cunoaştere subiectivă. Cunoaşterea presupune impresia de validitate şi de veridicitate. Imaginea conotă că ceea ce credem este adevărat”. Se poate deci defini imaginea ca fiind “propria noastră înţelegere personalizată, internalizată şi conceptualizată despre ceea ce cunoaştem”. Aplicând această reflecţie la domeniul nostru de studiu, putem deduce că locurile percepute de către individ ca destinaţii turistice sunt reprezentate în spiritul său prin intermediul referinţelor psiho-culturale, şi deci, fiecare individ va atribui o semnificaţie personală unui acelaşi loc, şi vor exista tot atîtea imagini câte sensuri date reprezentării locului. În concluzie, imaginea este întotdeauna personală, deci subiectivă. Destinaţia turistică Destinaţia turistică este orice spaţiu turistic (ţară, regiune, oraş) de nivel macro sau micro. Percepţia unei destinaţii se amestecă cu percepţia activităţilor pe care le propune, cu tipul de structuri de cazare, cu mijloacele de acces, cu atracţiile naturale sau culturale de care dispune. Destinaţia este un teritoriu, dar este şi un ansamblu complex, un produs complex, care amalgamează datele cele mai tangibile şi mai fizice cu caracteristicile cele mai imateriale ale locului. O destinaţie este în acelaşi timp un teritoriu şi un ansamblu de activităţi şi de structuri propuse; locul fizic este confundat cu atracţiile sale mai mult sau mai puţin tangibile. Imaginea turistică sau imaginea de destinaţie turistică Au fost date multe definiţii ale imaginii turistice. Hunt (1975) susţinea că „toate locurile au imagini - bune, rele şi indiferente- care trebuie identificate, apoi schimbate sau exploatate”. Imaginea generală a unei destinaţii este la fel de importantă ca şi subimaginile activităţilor, a structurilor de cazare, a serviciilor; devreme ce o destinaţie este un produs complex şi compozit, ea are o imagine complexă şi compozită. Imaginea unei destinaţii va fi diferită în funcţie de diferitele categorii de populaţie sau de turişti: turiştii străini, pentru care o ţară are o imagine globală şi unificată, turiştii autohtoni, care vor fi sensibili la
dif erenţele regionale şi care vor percepe o imagine mai disparată a destinaţiei, turiştii reali şi turiştii potenţiali. Într-o definiţie mai sugestivă, imaginea este “suma calităţilor emoţionale şi estetice precum experienţele, credinţele, ideile, amintirile şi impresiile pe care o persoană le are despre o destinaţie”. Această definiţie reflectă într -o măsură mai mare complexitatea imaginii Ea reflectă subiectivitatea predominantă a imaginilor, subliniază faptul că fiecare individ posedă propria sumă de credinţe elaborate plecând de la experienţe şi de la surse personale şi, prin urmare, diferite pentru fiecare individ. Pot însă exista elemente comune în tendinţele de imagine în interiorul anumitor grupuri. Procesul de formare a imaginii percepute Atunci când consultă broşuri turistice sau orice altă sursă de informare, viitorul turist dezvoltă, înainte de plecare, o imagine a destinaţiei pe care o va vizita. Deci, imaginile se dezvoltă în absenţa totală a contactului real cu destinaţia. După R. Lanquar (1985), “o imagine există dacă există un minimum de cunoştinţe despre o ţară şi o sumă de imagini fracţionate şi proprii unor grupuri. Imaginea turistică nu este decât un aspect al imaginii generale a unei ţări; de aceea nu poate fi foarte diferită de realitatea acelei ţări”. Această definiţie implică faptul că fiecare grup are imaginile sale despre un loc, “produs al culturii şi subculturii în care au fost dezvoltate”. Imaginea este deci reflectarea culturii unui grup, a unui public. Multiplele surse de informaţii care determină formarea imaginilor turistice pot fi grupate în: sistemul mediatic compus din ziare, reviste, emisiuni de televiziune şi radio, şi din afişe publicitare; sistemul literar care se sprijină pe relaţia scriitor – cititor. Aceste două sisteme dezvoltă o comunicare la distanţă, deci informaţia emisă nu poate fi obiectul unor schimburi. În următoarele sisteme însă există posibilitatea unui contact cu un grup (de referinţă): sistemul şcolar sprijinit pe relaţia profesor -elev, informaţia fiind difuzată prin intermediul învăţării unei materii; sistemul “din gură în gură” include povestirile călătorilor despre experienţele lor şi schimburile de informaţii cu prietenii, cu familia sau cu colegii şi vecinii. Percepţia unei destinaţii turistice Percepţia poate fi definită ca fiind „întâlnirea cu obiectele care ne înconjoară, oricare ar fi simţul prin care se face această întâlnire”. Pentru A. Sauvageot, “nu putem niciodată percepe realul aşa cum este el, pentru că percepţia este dependentă de cine suntem. Nu percepem decât o parte a realului. Or percepţiile noastre ne ghidează reprezentările: lumea nu există în ochii noştri decât pornind de la o percepţie fracţionară”. Percepţia unei destinaţii este ideea pe care ne-o facem despre ea, este ceea ce ne aşteptăm să găsim acolo. Percepţia unei destinaţii se face prin raportare la motivaţiile personale, la centrii de interes. Percepţiile se vor naşte şi din sentimente. Imaginea percepută nu este în mod necesar foarte dezvoltată.Ea depinde de originea geografică a turistului potenţial, de distanţa faţă de destinaţie etc. Imaginea este foarte importantă Cunoaşterea imaginilor este un prealabil pentru orice acţiune de comunicare voluntară: căutarea, definirea, adaptarea imaginilor. Se ştiu următoarele: Călătoria este visată cu ajutorul constructorilor de imagini: suporturile turistice (broşuri, ghiduri, cărţi poştale etc.) şi impresiile de călătorie auzite (prieteni, cunoscuţi care au vizitat locurile turistice) sau citite (literatura de călătorie). Călătoria este mediatizată. Călătoria este trăită: experienţa la destinaţie. Călătoria este comentată, povestită, ilustrată după întoarcerea din călătorie/vacanţă. Prin urmare, imaginarul unui spaţiu este creat în diverse etape şi foarte complex. Importantă este legătura dintre imaginarul unui spaţiu şi imaginarul unui mesaj de comunicare turistică, pentru a răspunde aşteptărilor imaginarului turistului, imaginar care este mai puţin structurat, apelează la amintiri, la caracteristicile personale, la societate. În lansarea, consolidarea, relansarea unei destinaţii, firmele de turism trebuie să se preocupe de elementele capabile să suscite interes în imaginarul turiştilor. În comunicarea turistică există trei nivele de imagine: Trăită (reflectă organizarea internă, r ealitatea trăită de publicul intern); Voită (construită pentru a fi trimisă publicului extern) ; Percepută (efectul, reflectarea celorlalte două asupra consumatorului). Comunicarea turistică are deci scopuri diverse dar complementare, deoarece cele 3 imagini sunt strâns legate. Motivaţia alegerii unei destinaţii turistice Identificarea aspectelor care determină un client să opteze pentru o anumită destinaţie turistică reprezintă un punct de pornire obligatoriu în efectuarea demersurilor de promovare turisti că sau de creare a unei imagini turistice. Aceste aspecte sunt: a. Aspecte care influenţează procesul de decizie
b. Aspecte care generează motivaţia turistică în alegerea unei destinaţii turistice Cele mai reprezentative elemente sunt: gastronomia, peisajele, ambianţa, ineditul, spectaculosul, etnografia, modul de viaţă al localnicilor, spiritualitatea, oamenii, ospitalitatea, obiectivele turistice, odihna + relaxarea, odihna activă, tratamentul, distracţia, agrementul, confortul, accesibilitatea, infrastructura turistică, climatul + vremea, calitatea serviciilor, animaţia turistică, preţurile, sălbăticia etc. Elemente utilizate la crearea unui brand de destinaţie turistică În cadrul procesului de realizare a unui brand de destinaţie turistică se iau în calcul două categorii de elemente: a. Elemente de identificare : se recomandă utilizarea unui număr cât mai redus de simboluri, dacă este posibil câte unul singur pentru fiecare destinaţie turistică, în caz contrar există riscul apariţiei unor confuzii. b. Elemente de motivaţie turistică : mesajul unei destinaţii turistice trebuie să pornească de la serviciul principal, care nu trebuie confundat cu serviciile de bază (cazare + masă). Acesta trebuie să includă peisajul (nu se referă doar la peisajele naturale ci şi la cele antropice) şi activităţile propriu-zise. De asemenea, informaţiile pot fi construite special pentru cele cinci simţuri ale omului (vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil). Componente necesare realizării materialelor de promovare În categoria componente se încadrează aşa-numitele „piese”, din a căror multiple combinaţii posibile pot să rezulte o mare varietate de materiale de promovare a imaginii de destinaţie (pliantul, website-ul, broşura etc.). De regulă, „piesele” sunt realizate pe baza unui plan de comunicare, conform strategiei de promovare a destinaţiei turistice. Cele mai uzuale componente sunt: titlul, logo-ul, antetul, sloganul, textul, fotografia, pictograma şi semnul convenţional, stema şi blazonul, schiţa, desenul, fundalul, animaţia, imaginea video, sunetul.
Lucrarea de verificare nr. 4 1.Care sunt sursele de formare a imaginii de destinaţie turistică? Cum contribuie acestea la caracterul subiectiv al imaginii turistice? 2.Prezentaţi trei elementele importante în construirea imaginii trăite. 3.Explicaţi aspectele care influenţează procesul de decizie în alegerea unei destinaţii turistice. 4.Prezentaţi importanţa alegerii adecvate a logo-ului şi a sloganului în realizarea unor suporturi
eficace de promovare a une i destinaţii turistice. Exemplificaţi cu documente autentice.
Aceste sarcini se vor preda la data prevăzută în calendarul disciplinei. Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte.
