ăde
O
88888888888888
FOLOSEŞTE-ŢI MINTEA88888 MINTEA 88888 88888888888 8A888888888 8A888888888 8888888888
USE YOUR HEAD
Tony Buzan © Tony Buzan 1974,1982,1984 Dedicată ŢIE şi dragilor mei Mamă şi Tată, Jean şi Gordon Buzan
Cuprins
Introducere 9 1 Mintea ta este mai bună decât crezi 11 Gradul de înţelegere a propriei noastre minţi Cele două creiere ale tale Noi descoperiri Interconexiuni între neuronii creierului De ce nostru de performanţă nu se potriveşte cu potenţialul noastru Testele IQ. IQ. - limitele limitele lor lor Excelenţă creierului demonstrată: copilul uman
2 Citirea mai eficientă şi mai rapidă Probleme de lectură şi de învăţare Definirea lecturii şi învăţării De ce există probleme de lectură
25
Idei greşite despre lectură şi viteza de lectură; modul în care acestea apar Ochiul Percepţia în timpul lecturii şi al învăţării Ajutoare pentru cititorul lent Avantaje lecturii rapide Tehnici avansate de lectură Antrenamentul cu metronomul
3 Memorie 43 Întrebări despre memorie Reamintirea în timpul unei perioade de învăţare Reamintirea după o perioadă de învăţare Trecere în revistă a tehnicilor şi a teoriei Trecere în revistă a capacităţii mentale şi a vârstei Sisteme de memorie Sistemul Număr-Rimă Cuvinte şi concepte cheie în amintire
4 Luarea notiţelor
71
A Cuvinte cheie 71 Exerciţii - cuvinte cheie; răspunsuri standard Cuvinte şi concepte cheie - creativitate şi amintire
Natura multi-ordonată a cuvintelor Interpretarea individuala a cuvintelor Memorie - o comparaţie între notiţele standard şi notarea folosind cuvinte cheie
B Hărţile minţii pentru amintire şi gîndire creativă 86 Exerciţiu Istoria liniară a vorbirii şi tiparului Contrast: structura creierului Luarea de notiţe avansată şi tehnicile de cartografie mentală
C Hărţile minţii - metode şi întrebuinţări avansate 106 Modele pentru creier Tehnologia şi noi descoperiri despre noi înşine: holograma ca model al creierului Notarea avansată a hărţilor minţii Aplicarea mai largă a tehnicilor de cartografie mentală
Transformarea pentru discursuri şi articole Luarea de notiţe pentru cursuri Hărţi creative ale minţii pentru reuniuni
5 Metoda de studiu organic Buzan 117
A Introducere 117 Probleme legate de pregătirea pentru studiu Motive pentru teama şi reticenţa faţă de studiu
Probleme care decurg din utilizarea unor tehnici standard de studiu Noile tehnici de studiu Studiul planificat pentru a se potrivi nevoilor individuale
B. Pregătirea
127
Cea mai bună utilizare a timpului Definirea zonelor şi volumului de studiu Distribuţia efort ului Notarea înţelegerii actuale a subiectului studiat Planificarea abordării pentru noul subiect Definirea motivelor de studiu şi a obiectivelor care trebuie atinse
C. Aplicarea 137 Privire de ansamblu Previzualizare Privire în amănunt Recapitulare
Rezumat al Metoda de studiu organic Buzan Bibliografie 152
Index 154 Introducere
Fiecare capitol se ocupa cu un alt aspect al funcţionării creierului. Primul capitol scoate în evidenţă cele mai actualizate informaţii despre creier şi apoi aplică aceste informaţii în practică. Următorul capitol explică modul în care puteţi îmbunătăţi memoria în timpul şi după învăţare. În plus, este propus un sistem special pentru memorarea perfectă a listelor. Capitolele de la mijloc explorează "hărţile" interne ale creierului. Aceste informaţii se aplică la modul în care poţi folosi limba, cuvinte şi imagini pentru înregistrarea, organizarea, amintirea, gândire creativă şi rezolvare de probleme. Ultimul capitol se referă la noua metoda de studiu organic care iţi va permite să studiezi orice subiect, de la engleză la matematica.
Note personale
La sfârşitul fiecărui capitol vei găsi pagini pentru 'note personale ". Acestea sunt pentru orice notiţe vei doriţi să faci în timpul de lectură şi pot fi folosite, de asemenea, atunci când descoperi informaţii relevante.
Bibliografie La pagina 152, vei găsi o listă de cărţi. Acestea nu sunt doar carti academice de referinţă, dar care va include carti care te ajută să iti dezvolţi cunoştinţele generale, precum şi oferindu-ti mai multe informaţii de specialitate cu privire la unele dintre domenii .
I. MINTEA TA ESTE MAI BUNĂ DECÂT CREZI
Fig I Creierul . Sursa: Scientific American (Mulţumiri pentru detalii)
Din momentul în care am scris capitolul introductiv despre creier, pentru prima ediţie din 1974, cercetarea în acest domeniu a explodat cu noi si incitante descoperiri. Se poate spune că în ultimii 10 ani sunt concentrate cele mai importante descoperiri despre creier. Acestă dată pare să fie foarte târzie, dacă avem în vedere că homosapiens a apărut pe pământ 3500000 de ani în urmă. Dacă ţinem cont însă de faptul că omenirea a cunoscut locaţia creierului doar în ultimii 500 de ani acest lucru nu este surprinzător. Să ne închipuim pentru un moment că nu ai nici o idee unde este localizat creierul tău şi un prieten te întreabă: "Unde este situat centrul tău de sentimente, emoţii, gânduri, amintiri, unităţi de stocare şi dorinţe ? ". Tu, ca cei mai mulţi oameni (inclusiv Aristotel!) ai putea decide destul de raţional că acest creier este amplasat în zona inimii sau în stomac, pentru că acolo ai experienţa fizică cea mai directă a manifestării activităţii mentale în modul cel mai regulat şi dramatic.
Dacă, chiar şi acum, cînd putem urmări cu computere şi cu microscoape de electronice şi cea mai evazivă interogaţie care a fost vreodată ridicată de om, trebuie să recunoaştem că suma totală de cunoaştinţ pe care am dobândit-o azi este, probabil, mai puţin de 1% din ceea ce nu este de cunoscut. Tocmai atunci cînd testele par să demonstreze că mintea funcţionează într-un anume fel, apare un alt test, care se dovedeşte că nu funcţionează de loc aşa, la toate, sau apare o altă fiinţă umană, cu o un astfel de creier, încît reuşeşte să facă testul lipsit de sens. Din aceste eforturi conjugate rezultă că mintea este infinit mai subtilă decît ne-am imaginat vreodată. Cîteva exemple pot să clarifice acest lucru. Majoritatea disciplinelor ştiinţifice , în ciuda diferenţelor lor de direcţie, sunt toate prinse într-un vîrtej, în centrul căruia este mintea. Chimiştii sunt preocupaţi de structurile complicate care există şi interacţionează în capetele noastre ; biologiştii se chinuie cu funcţiile biologice ale creierului; fizicienii găsesc paralele cu investigaţiile lor cu privire la cele mai îndepărtate locuri în spaţiu ; psihologii încearcă să reducă mintea la aspectele sale obiective şi găsesc că experienţa este la fel de frustrantă ca încercarea de a pune un
deget pe o mica bulă de mercur; şi and matematicienii, care şi-au construit modele complexe pentru computere şi chiar şi pentru Univers în sine, nu poat veni încă cu o formulă pentru operaţiunile care au loc regulat în capul nostru în fiecare zi din viata noastra.
Ceea ce am descoperit pe parcursul ultimului deceniu, este că avem două creiere superioare mai degrabă decît unul singur, şi că ele operează în zone mentale foarte diferite; că modelele pe care creierul tău are potenţialul să le producă sunt chiar mai mari decît se credea la finele anilor 60, şi că pentru a supravieţui, creierul tău are nevoie de alimente foarte variate, vezi fig. 2.
DREAPTA
STÂNGA
ritm muzică imagini imaginaţie reverie culoare dimensiune
Limbaj Logică Numere Secvenţe Liniaritate analiză
Fig 2 Vedere din faţă cu cele două părţi din creier şi funcţiile acestora.
În laboratoarele califoniene de la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970, a fost începută o cercetare care va schimba istoria modului în care privim creierul uman. Ele îi vor aduce în cele din urmă un Nobel lui Roger Sperry de la California Institute of Technology şi faimă în întreaga lume pentru Robert Ornstein pentru cercetările cu privire la undele cerebrale şi specializarea diferitelor funcţii.
Pe scurt, ceea ce şi Sperry Ornstein descoperit că a fost cele două părţi ale creierului, sau cele două creiere, care sunt legate între ele printr-o reţea complexă de fibre nervoase numit Corpus Collosum, se ocupă de activităţi mentale foarte diferite. La majoritatea persoanelor partea stângă a creierului se ocupă cu logica, limbajul, raţionamentul, numerele, liniaritate şi analiza, etc, aşa - numitele activităţi "academice". În timp ce partea stangă a creierului este angajată în aceste activităţi, partea dreaptă este în regimul "undelor alfa" sau stare de odihnă. Partea dreaptă a creierului se ocupa cu ritm, de muzică, imagini şi imaginaţie, culoare, de procesare paralelă, reverie, recunoaşterea feţei, şi recunoaşterea modelelor sau a hărţilor. Cercetarile ulterioare au arătat că, atunci când oamenii au fost încurajaţi să dezvolte o zonă mentală pe care anterior o considerau slabă, această dezvoltare, mai degrabă decât să aducă atingere altor domenii, a părut să producă un efect sinergetice prin care toate domeniile mentale au avut performanţă îmbunătăţită. La prima vedere istoria părea să infirme această descoperire, pentru că majoritatea geniilor – gînditorilor mari păreau dezechilibraţi în termeni mentali : Einstein şi alţi oameni de stiinta păreau să aibă emisfera stîngă predominantă, în timp ce Picasso, Cezanne şi alţi artisti şi muzicieni păreau să aibă "emisfera dreaptă" dominantă. O investigaţie amănunţită a evidenţiat unele adevăruri fascinante: Einstein nu a reuşit la matematică în şcoală, şi număra ărintre activităşţile practicate de el cîntatul la vioara joc, navigaţia, şi jocurile de imaginaţie ! Pe aceste jocuri ale imaginaţiei Einstein le considera responsabile pentru multe din intuiţiile sale ştiinţifice. În timp ce visa pe un deal într-o zi de vară, el a imaginat cum călătorea pe o rază de lumină spre extremităţile cele mai îndepărtate ale universului , şi cînd s-a regăsit pe sine el se întorcea în mod illogic spre soare, el a realizat că universul trebuie să fie într-adevăr, curb, precum şi faptul că pregătirea sa "logică" anterioară era incompletă. Numerele, formulele, ecuaţiile şi cuvintele pe care le-a grupat în jurul acestei imagini ne-au dat teoria relativităţii – o sinteză între emisfera dreaptă şi cea stîngă a creierului. În mod similar marii artişti s-au dovedit a avea ambele "creiere" dezvoltate.
Mai degrabă decât carnete cu poveşti pline petreceri şi beaţii şi vopsele aruncate la întîmplare pentru a produce capodopere, se găsesc notiţe similar cu următoarea: "Până la 6 AM. Folosit a şaisprezecea zi pentru a picta şase din ultima serie. Am amestecat de patru părţi portocaliu cu două părţi de galben pentru a produce combinaţia de culori care am plasat-o în colţul din stânga sus al pânzei, ca să acţioneze vizual în opoziţie cu structurile în spirală inferioară dreapta colt, şi să producă echilibrul dorit în ochiul privitorului. " – Un exemplu grăitor pentru cât de mult este implicată emisfera stânga-în ceea ce noi considerăm activităţi ale emisferei drepte. În plus faţă de cercetarile lui Sperry şi Ornstein, dovezile experimentale ale performanţei generale crescute, confirmă faptele istorice după care multe dintre "marile creiere" şi-au folosit într-adevăr ambele game de capacităţi . Un bărbat din ultmele sute de ani este o dovadă clară pentru ce poate face o fiinţă umană în care ambele părţi ale creierului sunt dezvoltate simultan: Leonardo da Vinci. În timpul său, el a fost fără îndoială cele mai realizat om în fiecare din următoarele discipline: sculptura, fiziologie, general de stiinta, arhitectura, mecanica, anatomie, fizică, şi invenţie. Mai degrabă decât să separare aceste zone ale abilităţilor sale latente, el le-a combinat. Caietele ştiinţifice ale lui Leonardo sunt umplute cu desene în 3 dimensiuni şi imagini, dar probabil şi mai interesant este că planurile sale definitive pentru capodoperele sale de pictură adesea arata ca nişte planuri arhitecturale: linii drepte, unghiuri, curbe şi cifre. Se pare că, atunci, că, atunci când ne descriem pe noi înşine ca talentaţi în anumite zone şi nu talentaţi în altele, ceea ce descriem cu adevărat sunt acele zone ale noastre în care potenţialul nu a fost încă dezvoltat, dar care în realitate, ar putea, cu îndrumarea potrivită să inflorească. Descoperirea cu emisfera dreapta şi cea stânga a creierului constituie un sprijin semnificativ pentru munca pe care o vei depune cu sisteme de memorie, precum şi cu tehnicile de cartografiere avansată a minţii, pentru că în fiecare dintre aceste zone este esenţial să foloseşti ambele emisfere ale creierului.
Ca o completare, este interesant de observat că Dr. David Samuels de la Institutul Weizmann estimează că stau la baza creierul lui de bază largă de activităţi, există între 100.000 1000000 diferite şi de reacţii chimice care au loc în fiecare minut! Ştim, de asemenea, că într-un mediu de creier există 10000000000 de neuroni sau celule nervoase individuale. Această cifră a devenit chiar mai uluitoare, atunci când a fost descoperit că fiecare neuron poate interacţiona cu alte neuroni nu doar în unul ci în mai multe feluri – La data am fost scris la prima editie la FOLOSEŞTE-ŢI MINTEA în 1974, se estimase recent că numărul de interconexiuni ar putea fi 10 urmat de opt sute de zerouri. Pentru a realiza cât de uriaş este acest număr, comparati –l cu un fapt matematic despre Univers: unul din mai mici elemente din Univers este atom. Cel mai mare lucru de care avem ştiut este Universului in sine. Numărul de atomi din Univers este enorm aşa cum poate fi anticipat: 10 cu o mie de zerouri după el . Numărul de conexiuni dintr-un creier face chiar şi acest număr să pară mic. Vezi de fig. 3 şi 4. La scurt timp după prima ediţie de utilizare la cap a fost publicată, Dr Pyotra Anokin Universitatea din Moscova, care şi-au petrecut ultimii ani din viaţa sa studierea capacităţilor creierului de prelucrare a informaţiilor, a declarat că, 1 urmat de un număr de 800 zerouri a fost o subestimare grosolană, că noul număr calculat de el era conservator din cauza lipsei de precizie a instrumentelor noastre actuale de măsurare, în comparaţie cu incredibila delicateţe a creierului, şi că acest număr este nu unul urmat de 800 zerouri ci capacitatea creierului de a alcatui
10.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000,
000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000 000.000.000.000.000.000.000 Fig 3 Numărul de atomi (una dintre cele mai mici particule), din universul cunoscut (cel mai mare lucru pe care îl ştim) - a se vedea textul pe pagina următoare. 10.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000,
000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000, 000.000 Fig 4 La sfîrşitul anilor 1960 s-a calculate că numărul de modele diferite pe care cele 10,000,000,000 de cellule nervoase ale creierului le pot face este acest număr urmat de 800 de zerouri. Estimările recente au arătat că chiar şi acest număr este prea mic!
Pămîntul
7927 mile
Distanţa Pămînt – Lună
920000 mile
Planetele din Sistemul Solar 920.000.000 mile Sistemul solar şi vecinătăţile 920.000.000.000 mile Cele mai apropiate stele 920.000.000.000.000 mile Galaxia noastra (Calea Lactee) 920. 000.000.000.000.000 mile Galaxii apropiate
920.000.000.000.000.000.000 mile
Fig. 5 Dimensiunea enormă a universului cunoscut . Fiecare sferă neagră succesivă este de o mie de million de ori (1,000,000,000) mai mare decît cea dinaintea ei.
modele sau gradul de libertate al creierului este atît de mare că pentru scrierea sa ar fi nevoie de un şir de cifre care cu scrierea actuală s-ar desfăşura pe 10.5 kilometrii. Cu un număr aşa de mare de posibilităţi creierul este o claviatură care poate să cînte sute de milioane de melodii sau gînduri diferite. Alte exemple despre capacităţile minţii se găsesc cu duiumul – posibilităţi de memorie extraordinare, controlul neobişnuit al al funcţiilor care încalcă "legile ştiinţei", sunt din ce în ce mai răspândite. Ele sunt acum, din fericire mai bine documentate, în general, recunoscute şi aplicate util.
Chiar şi cu dovezi în creştere un număr de persoane rămân încă sceptice pentru că indicele de performanţă de care cei mai mulţi dintre noi este capabil pare să contrazică aceste dovezi. Ca răspuns la această obiecţie un chestionar a fost înmînat la oameni din toate domeniile de viaţă pentru a determina de ce acest organ uimitor este atât de puţin întrebuinţat. Întrebările sunt notate mai jos, şi sub fiecare întrebare este remarcat de răspuns dat de cel puţin 95 la suta. Pe măsură ce citiţi adresaţi-vă aceste întrebări.
• În şcoală au fost ai invatat nimic despre creier şi cum înţelegerea funcţiilor sale ar putea să tea jute ajuta să înveţi, memorezi, crezi, etc? Nu • Ai învăţat ceva despre modul in care memoria funcţionează? Nu • Ai învăţat ceva despre tehnicile speciale şi avansate de memorie ? Nu • Ceva despre modul în ochii funcţionează atunci cînd înveţi, şi despre modul în care poţi utiliza aceste cunoştinţe în avantajul tău? Nu
• Ceva despre gama de tehnici de studiu şi de modul în care pot fi aplicate la diferite discipline? Nu • Ceva despre natura concentrării şi de modul de a menţinere a acesteia atunci când este necesar? Nu • Ceva despre motivare, modul în aceasta afectează abilităţile tale, şi cum o poţi folosi în avantajul tău? Nu • Ceva despre natura cuvintelor şi conceptelor cheie şi modul în care acestea influenţează luarea notiţelor şi imaginaţia, etc? Nu • Ceva despre gândire? Nu • Ceva despre creativitate? Nu
Până acum, răspunsul la obiecţia de mai sus ar trebui să fie clar: motivele pentru performantele noastre nu se potrivesc nici chiar cu potential nostru minim este că am dat nu avem informaţii despre ceea ce suntem, sau despre cum putem folosi mai bine capacităţile noastre inerente .
Un răspuns similar poate fi dat la cei care spun că testele de IQ măsuară "inteligenţa absolută", şi, prin urmare, acestea trebuie să fie corecte.
În afară de faptul că un scor IQ poate fi semnificativ schimbat chiar şi de o cantitate mică de practică bine direcţionată, există şi alte argumente împotriva acestor teste: În primul rând Studiul Berkeley privind Creativitate a arătat că o persoană al cărei IQ a fost ridicat în evaluare nu a fost neapărat independent în gândire; independent în acţiune; capabil de un bun simţ al umorului; capabil să aprecieze frumuseţea; rezonabil; relativist; capabil de a se bucura de complexitate şi noutate; original; cu cunoştinţe comprehensive; fluent; flexibil; sau viclean. În al doilea rând, cei care susţin că IQ. măsoură o gamă largă şi absolută de abilitaţi umane nu au reuşit să ia în considerare faptul că test ar trebui să preocupat de trei mari domenii: 1: creierul testat; 2: testul în sine; 3: rezultatele. Din păcate, protagonistii testului IQ au devenit prea obsedaţi de test şi de rezultate şi au neglijat adevărata natură a creierului care trebuia testat. Ei nu au reuşit să înţeleagă că testele lor nu testează capacităţile umane de bază, dar măsoară în schimb o performanţă umană neantrenată şi nedezvoltată. Pretenţiile lor seaman cu acelea pe care un supraveghetor imaginar al marimii tălpilor la femeile din Oient pe vremea cînd picioarele lro erau înfăşate pentru a rămîne mici. Începînd de la gleznă piciorul era bandajat pînă cînd femeia era aproape matură. Acest lucru era făcut pentru a stopa creşterea şi a creea picioare “lotus”. Dar să presupună, cu toate acestea, în calitate de inspector că aceste măsurători reprezintă dimensiunile corporale pe deplin dezvoltate este la fel de absurd ca a presupune că testele de inteligenţă măsuară dimensiunile naturale ale minţii noastre. Mintea noastră, ca şi picioarele acestor femei, a fost "obligată" de modul în care ne-am judecat greşit şi antrenat greşit şi nu reprezintă o dezvoltare natural. ( O astfel de minte ridică acelaşi probleme ca şi picioarele acelor femei. Din cauza mărimii tălpii ele nu mai pot asigura echilibrul femeii în timpul mersului şi aceasta are nevoie de un baston. Din acelaşi motive o minte neantrenată are nevoie de
diferite cîrje care merg de la notiţe pînă la calculatoare performante. Dependenţa de noile tehnologii poate fi înţeleasă şi în acest context. ) Un alt caz, foarte convingător pentru excelenţa creierului omului , îl reprezintă funcţionarea şi dezvoltarea puiului de om. Departe de a fi de "un suflet neajutorat şi incapabil ", aşa cum presupun mulţi oameni, el este cea mai extraordinară fiinţă capabilă să înveţe, să-şi amintească şi să gîndească avansat - chiar şi în stadiile incipiente acesta depăşeşte în performanţă cele mai sofisticate computere. Cu foarte puţine excepţii, toţi copiii învaţă să vorbească pînă la vîrta de doi ani, şi mulţi chiar mai devreme. Pentru că acest lucru este atât de universal este acceptat de la sine, dar dacă procesul este analizat mai îndeaproape aceasta este extrem de complex. Încearcă să asculţi pe cineva vorbind în timp ce se preface că ai nici o cunoştinţă a limbajului şi o cunoştinţă foarte mică a obiectelor şi ideilor prezente în limbaj. Nu numai ca va această sarcină va fi dificilă, dar, din cauza sunete se ciocnesc între ele, distincţia între diferite cuvinte vor fi adeseori neclară. Fiecare copil care a învăţat să vorbească trebuie să depăşească nu doar aceste dificultăţi dar şi dificultatea de a delimita lucrurile care au sens de cele fără sens. Atunci cînd are de-a face cu sunete ca 'guchiguchipăpuşicahihihidulceaţăcareeşti!' poţi să te întrebi cum ajunge vreodată să îşi dea seama ce înseamnă toate acestea ! Capacitatea copilului mic de a învăţa şă vorbească îl implică pe acesta în procese complicate care includ un control subtil şi o înţelegere inerentă a ritmului, matematicii, muzicii, fizicii, lingvisticii, relaţiilor spaţiale, memoriei, integrării, creativităţii, logici, raţionamentului şi gândirii – o conlucrare între emisferele stângă şi dreaptă ale creierului plecînd de la comanda verbală. Cititorul care încă îndoieli cu privire la propriile sale abilităţi a învăţat el însuşi să vorbească şi să citească. El ar trebui, prin urmare, să găsească foarte dificil de atacat o poziţie pentru care este el însuşi o dovadă. Nu este chiar nici o îndoială că creierul este capabil de sarcini infinit mai complexe decât a fost învăţat. Restul acestei cărţi va încerca să scoată în evidenţă cîteva domenii în care performanţa şi auto-realizarea pot fi atinse.
Note personale
