dr. FREDERICK W. BAILES
MINTEA CARE POATE VINDECA Traducere din limba englez ă
1978
1
MINTEA CARE POATE VINDECA Există o lege bine definit ă a tămăduirii mintale şi această lege poate fi aplicat ă oricui, indiferent de puterea mintal ă sau puterea voin ei sale, acest lucru fiind demonstrat de lucrarea de faă, s-ar putea spune, inspirat ă. Lucrarea este o introducere practic ă în tehnica tratamentului mental şi fizic. Este compatibil ă cu orice fel de credin ă religioasă; ea fiind, mai degrab ă, o lucrare ştiinifică, decât religioas ă. În timp ce era student la un mare spital londonez, autorul, Dr. F.W. Bailes, a observat îndeaproape factorii mentali care interveneau în procesul de vindecare al pacien ilor. A remarcat faptul că, unele modele funda-mentale de gândire, în mod inevitabil, produceau reac ii fizice corespunzătoare şi că el putea provoca aceste reac ii, stimulând modelele mentale în cauz ă. Având o pregătire ştiinifică, el a socotit c ă trebuie s ă existe în lumea mental ă certitudini asem ănătoare de aciune. De-a lungul anilor ce au urmat, el a dovedit c ă atât boala cât şi s ănătatea î şi au originea în stări mentale corespunz ătoare, că există o tehnică bine definit ă de tratament mental şi spiritual, care pune în mi şcare Legea Mental ă şi, ca rezultat, aduce s ănătatea fizică. În aciunile sale în acest domeniu, a fost sprijinit şi încurajat de oameni de ştiină, prieteni şi medici, unii dintre ace ştia chiar vindeca i de el. Prima editie a fost publicat ă în 1942 şi prezenta este a 10-a edi ie (1973).
INTRODUCERE Oricine se poate bucura de o s ănătate excelentă, dacă urmează calea adevărata către aceasta. O bună s ănătate nu este darul acordat câtorva favoriza i de către Providen a capricioasă, după cum nici boala nu atinge pe unii sau pe al ii pe motivul c ă o Providen ă de nep ătruns şi de neîneles doreşte ca aceştia „să-şi poarte crucea”, ob inând, în acest fel, un soi de purificare spiritual ă nebuloasă. În ştiina medicală, prima lege a vindec ării este: „înl ătură cauza”. Cauza respectiva a fost mai totdeauna c ăutată în esuturile trupului. Totu şi, nu numai metafizicianul, ci chiar şi medicul practician, a ajuns s ă-şi dea seama că motivul fundamental al multor maladii se g ăseşte în minte. Aceasta nu înseamn ă c ă oamenii î şi închipuie c ă sunt bolnavi şi c ă deci, tot a şa, î şi închipuie c ă se însănătoşesc. Explicaia este mai în profunzime, în activit ăile complexe ale min ii umane. Cauza reală a bolii se g ăseşte în stările emoionale, de spaim ă, gelozie, invidie, anxietate, în frustrări şi contrarietăi, generate de încerc ările omului de a ob ine fericirea şi de a putea face fa ă preteniilor vieii moderne. Impresii şi învăăminte din copil ărie pot fi cauze ajut ătoare; impactul milioanelor de min i înconjurătoare, sigur c ă are o influen ă determinant ă; conversaia prietenilor sau rudelor îl poate afecta mult. La aceste cauze se mai poate ad ăuga o gam ă întreagă de simptome imaginare sau nu, „constatate” în urma citirii prospectelor de prezentare a medicamentelor, precum şi din articolele sau publica iile de popularizare privind bolile şi sănătatea. Toate acestea nu sunt totdeauna con ştient recepionate şi totuşi, ele creează în mod incon ştient în minte, un fel de complex subiectiv de fric ă - gând care, afecteaz ă organismul uman zi de zi şi noapte de noapte, fie c ă este treaz sau doarme. Cu alte cuvinte, se formeaz ă inconştient o stare subiectiv ă de frică, de care cel afectat nu-şi poate da seama. Ajungând la cauze obiective, observarea unor fenomene (forme) de boal ă la prieteni sau rude, creeaz ă o stare de team ă, ca nu cumva maladii asem ănătoare să-l atace şi pe cel care constat ă. 2
MINTEA CARE POATE VINDECA Există o lege bine definit ă a tămăduirii mintale şi această lege poate fi aplicat ă oricui, indiferent de puterea mintal ă sau puterea voin ei sale, acest lucru fiind demonstrat de lucrarea de faă, s-ar putea spune, inspirat ă. Lucrarea este o introducere practic ă în tehnica tratamentului mental şi fizic. Este compatibil ă cu orice fel de credin ă religioasă; ea fiind, mai degrab ă, o lucrare ştiinifică, decât religioas ă. În timp ce era student la un mare spital londonez, autorul, Dr. F.W. Bailes, a observat îndeaproape factorii mentali care interveneau în procesul de vindecare al pacien ilor. A remarcat faptul că, unele modele funda-mentale de gândire, în mod inevitabil, produceau reac ii fizice corespunzătoare şi că el putea provoca aceste reac ii, stimulând modelele mentale în cauz ă. Având o pregătire ştiinifică, el a socotit c ă trebuie s ă existe în lumea mental ă certitudini asem ănătoare de aciune. De-a lungul anilor ce au urmat, el a dovedit c ă atât boala cât şi s ănătatea î şi au originea în stări mentale corespunz ătoare, că există o tehnică bine definit ă de tratament mental şi spiritual, care pune în mi şcare Legea Mental ă şi, ca rezultat, aduce s ănătatea fizică. În aciunile sale în acest domeniu, a fost sprijinit şi încurajat de oameni de ştiină, prieteni şi medici, unii dintre ace ştia chiar vindeca i de el. Prima editie a fost publicat ă în 1942 şi prezenta este a 10-a edi ie (1973).
INTRODUCERE Oricine se poate bucura de o s ănătate excelentă, dacă urmează calea adevărata către aceasta. O bună s ănătate nu este darul acordat câtorva favoriza i de către Providen a capricioasă, după cum nici boala nu atinge pe unii sau pe al ii pe motivul c ă o Providen ă de nep ătruns şi de neîneles doreşte ca aceştia „să-şi poarte crucea”, ob inând, în acest fel, un soi de purificare spiritual ă nebuloasă. În ştiina medicală, prima lege a vindec ării este: „înl ătură cauza”. Cauza respectiva a fost mai totdeauna c ăutată în esuturile trupului. Totu şi, nu numai metafizicianul, ci chiar şi medicul practician, a ajuns s ă-şi dea seama că motivul fundamental al multor maladii se g ăseşte în minte. Aceasta nu înseamn ă c ă oamenii î şi închipuie c ă sunt bolnavi şi c ă deci, tot a şa, î şi închipuie c ă se însănătoşesc. Explicaia este mai în profunzime, în activit ăile complexe ale min ii umane. Cauza reală a bolii se g ăseşte în stările emoionale, de spaim ă, gelozie, invidie, anxietate, în frustrări şi contrarietăi, generate de încerc ările omului de a ob ine fericirea şi de a putea face fa ă preteniilor vieii moderne. Impresii şi învăăminte din copil ărie pot fi cauze ajut ătoare; impactul milioanelor de min i înconjurătoare, sigur c ă are o influen ă determinant ă; conversaia prietenilor sau rudelor îl poate afecta mult. La aceste cauze se mai poate ad ăuga o gam ă întreagă de simptome imaginare sau nu, „constatate” în urma citirii prospectelor de prezentare a medicamentelor, precum şi din articolele sau publica iile de popularizare privind bolile şi sănătatea. Toate acestea nu sunt totdeauna con ştient recepionate şi totuşi, ele creează în mod incon ştient în minte, un fel de complex subiectiv de fric ă - gând care, afecteaz ă organismul uman zi de zi şi noapte de noapte, fie c ă este treaz sau doarme. Cu alte cuvinte, se formeaz ă inconştient o stare subiectiv ă de frică, de care cel afectat nu-şi poate da seama. Ajungând la cauze obiective, observarea unor fenomene (forme) de boal ă la prieteni sau rude, creeaz ă o stare de team ă, ca nu cumva maladii asem ănătoare să-l atace şi pe cel care constat ă. 2
Faptul că părinii sau alte rude au suferit de anumite boli, conduce la teama c ă poate să existe o tendină spre boală în familie, mo ştenită de ali membrii. Oricare ar fi modelul fricii de baz ă, un fapt este clar şi anume că, adevărata maladie nu consta atât în manifestarea fizic ă exterioară, cât în starea mental ă de bază. Boala este semnul exterior al unei tulbur ări mentale. Reiese de aici c ă orice încercare de remediere, îndreptat ă numai asupra formei fizice, va l ăsa cauza fundamentala neatins ă. Prin urmare, dictonul: „înl ătura cauza” determin ă pe cel care caut ă să refacă sănătatea, a lui sau a altuia, să învee cum să şteargă modelul-gândire destructiv ă, înainte de a putea ob ine dezrădăcinarea tulbur ării fizice. Scopul prezentei lucr ări este de a scoate în eviden ă, într-un stil curent, evitându-se termenii tehnici, modul în care boala î şi are originea în fluxul de gândire, precum şi metoda precis ă pe care o poate folosi cel care dore şte să-şi refacă o stare mental ă eliberată de teama bolii, prin în elegerea forelor universale ce pot fi utilizate în acest scop.
3
CAPITOLUL I REALITATEA DESPRE MINTE ŞI POSIBILIT ĂILE SALE Secretul ştiinei vindecării se bazează pe o înelegere corectă a ceea ce este gândirea, modul de aciune şi legătura cu Mintea Universal ă. Inteligena cosmică poate fi sesizat ă de aceia care gândesc mai profund. Sunt legi evidente şi de netăgăduit ale ordinii în univers şi aceasta pentru c ă există o Inteligen ă diriguitoare în spatele Universului, care este dovedit ă de felul în care particulele de materie sunt atrase sau respinse unele fa ă de altele. Orice din acest Univers, pân ă la cel mai simplu fir de iarb ă, urmează un plan de dezvoltare. Pozi ia şi mişcarea aştrilor şi planetelor sunt mărturia unei Inteligen e Creatoare şi diriguitoare. Odată admisă Inteligena Universală, se pune întrebarea: care este leg ătura între noi şi această Inteligenă? Dacă am putea r ăspunde la aceast ă întrebare, problema îmboln ăvirii ar fi rezolvată. Trebuie spus c ă secretul vindec ării constă în abilitatea omului de a se uni con ştient cu această Inteligenă Universală şi să extragă din ea ceea ce îi trebuie pentru înl ăturarea modelelor de gândire-boală şi înlocuirea lor cu modele de gândire-s ănătate. Este mult mai uşor de procedat astfel, decât muli î şi închipuie, şi sunt milioane de oameni care au reu şit să elimine boala din existen a lor, prin vindecarea mental-spiritual ă. Fiind stabilit ştiinific faptul c ă Inteligena Universală este Unică, aşa cum şi materia este unică, iar legile universale se reduc tot la Una. Inteligen a folosită de om în oricare din ac iunile sale, face parte integrant ă din aceasta Inteligen ă care conduce universul; diferen a dintre ele const ă numai în grad şi nu în esen ă. Omul poate s ă nu îneleagă acest adevăr, dar este un fapt real c ă, atunci când gânde şte, el gânde şte cu Unica Minte a Universului. Nu exist ă un astfel de lucru ca mintea mea sau mintea ta. Ceea ce numim minte individual ă este numai acea p ărticică din Mintea Universală, pe care cineva o folose şte la timpul său. Nu există un astfel de lucru ca aerul meu sau aerul tău, există numai un singur aer, distribuit în mod egal pe întreaga planet ă. Când am în eles că această Minte Universal ă umple Universul, ne-o putem reprezenta pe aceasta ca pe un mare ocean al Minii, ce ne înconjoar ă şi în care suntem cufunda i. Această minte este subiectiv ă sau subconştientă, ceea ce înseamn ă că nu are puterea de a alege, c ă trebuie s ă fie dirijată pentru a ac iona. Este extrem de inteligent ă, conine toată cunoaşterea din Univers, dar nu este o minte care judec ă. Ea ştie numai un singur lucru: s ă acioneze în direc ia în care este dirijat ă. Se poate na şte o întrebare: cine sau ce de ine alegerea, judecata sau conducerea? Acestea le are Prima Cauz ă sau Spiritul. Dacă ne ducem cu gândul înapoi, departe, dincolo de începutul a tot ce este format, suntem forai să tragem concluzia c ă Universul trebuie s ă fi fost crea ia gândului. Ştiina cunoaşte că pământul nu s-ar fi putut forma singur. Proprietatea principal ă a materiei este iner ia, adică ea nu are puterea de a se mi şca prin ea îns ăşi, în nici un fel. Asupra materiei trebuie totdeauna ac ionat de către o formă de energie din Univers, care nu este materie. Gândul este produsul inteligen ei; deci putem presupune c ă înainte de a lua form ă materia, trebuie s ă fi fost o Inteligen ă care a putut cauza aceasta condensare în form ă. Unii numesc aceasta Inteligen ă, DUMNEZEU. Numele nu importa. Faptul c ă există are importană. Această Inteligenă acionează în două feluri. Mai întâi ca o Inteligen ă selectivă creatoare, care hotărăşte ceea ce voie şte să se facă. În al doilea rând, ca o Inteligen ă ce se supune îndeplinind directivele Inteligen ei Creatoare. Această inteligenă secundară acionează totdeauna şi integral ca Lege, având toat ă cunoaşterea necesară de a construi orice este f ăcut, dar lucrând totdeauna dup ă un model prestabilit, de la care nu are puterea de a se abate. Dac ă s-ar putea abate, nu ar mai exista nici o lege în Univers şi rezultatul ar fi HAOS. Universul este produsul unui Gânditor care gânde şte matematic. Acest Gânditor sau Dumnezeu este indivizibil, unic, manifestarea Sa putând fi separat ă în trei pări, pentru a în elege mai bine cum ac ionează. Avem, deci, un DUMNEZEU unic, acionând pe trei planuri de vibra ii. 4
Astfel, avem pe Dumnezeu ca SPIRIT, cea mai înalt ă şi cea mai puin tangibil ă vibraie, dorind s ă creeze un univers al formelor. PENTRU SPIRIT, A DORI ÎNSEAMN Ă A CREA. Integrată în acest spirit, exist ă marea substană amorf ă a Universului, care ar putea fi pe drept numită corpul lui Dumnezeu. Asupra acestei substan e, caracterizată prin inerie, trebuie să se acioneze de c ătre o for ă din afara ei. Este vibra ia cea mai joas ă şi cea mai tangibil ă. Prin urmare, Spiritul folose şte Mintea ca s ă acioneze ca Lege, pentru a modela şi forma Universul, materia densă, aşa cum îl cunoa ştem. Vibra ia minii fiind mai mic ă decât cea a Spiritului, o face s ă fie subordonată acesteia. Vibra ia Spiritului fiind mai înalt ă decât cea a materiei, face ca materia s ă fie supusă ei. Prin urmare, Dumnezeu ca MINTE, ar putea fi în eles ca vibra ie de mijloc. Astfel, Spiritul î şi exprimă voina, iar Mintea se supune necontestat, modelând materia în forma conceput ă şi deinut ă numai de Spirit. Oricum, omul este în mic, ceea ce Dumnezeu este în mare, fiind şi el, la rândul lui, o trinitate similară. Omul este material prin corpul s ău şi deci, Una cu Dumnezeu în cea mai joas ă dintre vibra ii. Apoi, el este un gânditor, mintea lui f ăcându-l s ă fie Una cu Dumnezeu pe planul mental şi este spiritual, fiind Una cu Dumnezeu la nivelul cel mai înalt al vibra iei. Este necesar, înainte de a aprofunda acest modus operandi al vindec ării, să înelegem în mod clar, că trupul omului este f ăcut din marea substan ă amorf ă, care este materia prim ă a universului însuşi, care a fost numit corpul lui Dumnezeu. Prin urmare, corpul omului nu este deloc un lucru ticălos. El este un templu sacru, în care s ălăşluieşte Spiritul şi prin care Spiritul ac ionează, folosind Legea Minii. Este adevărat, corpul uman este de o vibra ie mai joasă decât Spiritul sau Mintea, fiind mai dens, dar în acela şi timp este substană spirituală şi dacă nu prindem în toat ă claritatea acest adevăr, vom pierde mult din cuno ştinele necesare vindec ării. Mintea omului este Mintea lui Dumnezeu. Psihologul ne spune c ă mentalitatea uman ă se împarte în două nivele; nu dou ă mini, ci două faze ale unei singure min i, numite fie con ştient şi subconştient, fie obiectiv ă şi subiectivă. Mintea obiectivă a omului este Mintea ra iunii, a alegerii, a dirij ării şi nu creează atât de mult, cât dirijeaz ă activitatea creatoare. Mintea subiectiv ă este mintea creatoare. Este acea profunzime enorm ă a incon ştientului, în care sunt depozitate toate amintirile gândirii şi aciunii trecutului, care nu dispar, chiar daca nu pot fi rechemate în con ştient, dar care plutesc la suprafa ă, în vise şi complexe. Mintea subiectivă este aceea care duce diversele activit ăi ale corpului. Nimic în Univers nu se poate desf ăşura f ără minte şi acest adevăr este valabil şi pentru corpul omenesc. Mintea subiectivă este aceea care face inima s ă bat ă, menine procesul respirator al pl ămânilor, stimulează aciunea digestivă, dirijează transportul de energie nervoas ă, menine temperatura corpului şi multe altele, pe care le îndepline şte uşor şi f ără efort. Motivul pentru care mintea subiectiv ă a omului poate face toate acestea, este acela c ă ea este, de fapt, o parte din Mintea Subiectiv ă Universală. Atunci când în elegem că nu există decât o Unic ă Minte în întregul univers şi c ă omul este ÎN şi DIN această Minte, ne putem u şor da seama c ă Mintea, care a creat pentru prima oar ă celulele corpului, poate, tot a şa de bine şi u şor s ă facă altele noi, impregnate cu for a vitală. Dacă în elegem că această Minte Subiectivă Universală construie şte totdeauna conform unui model pus la dispozi ie de Spirit, ne d ăm uşor seama c ă omul poate pune în mi şcare această Lege a Min ii în direc ia dorită, când a în eles că toată puterea universului a şteaptă recunoaşterea de c ătre el însu şi ca Spirit, având privilegiul de a spune cuvântul care dirijeaz ă mintea să urmeze modelul pe care i-l pune în fa ă. Mintea obiectiva sau con ştientă a omului corespunde cu Spiritul Divin. Prin aceasta nu se înelege că gândirea con ştientă este perfectă; ştim că uneori este diabolic ă. Omul este Spirit, în sensul că are puterea s ă reacioneze, să aleagă, să selecteze, precum şi abilitatea de a dirija Mintea Subiectivă în direc ia dorită. Un exemplu îl constituie cazul când hot ărând să ne trezim la o anumita ora, diminea a, ceva mai devreme decât de obicei (ceea ce constituie o alegere con ştientă), exact la ora fixată, Mintea subiectiv ă ne scoală, adesea cu câteva secunde înainte de a suna ceasul. Se înelege deci, c ă omul, ca Spirit sau minte obiectiv ă, se serveşte de mintea subiectiv ă, care se supune alegerilor sale con ştiente. Sufletul este una cu Mintea Subiectiv ă. Sufletul Universal este Mintea Subiectiv ă Universală. 5
Sufletul individual este Mintea Subiectiv ă individuala şi poate c ă cea mai important ă caracteristică a sa este supunerea absoluta fa ă de Spirit. Nu are nici o dorin ă sau preferin ă proprie, rămânând totdeauna la dispozi ia Spiritului. În aceasta nu exist ă nici o constrângere. Exist ă numai egalitate. Se aseamănă cu un c ămin fericit, în care fiecare partener consider ă pe celalalt egal. Unul din lucrurile greu de sesizat pentru unii este acela c ă Mintea Universal ă, atotputernică, prin toate puterile Divinit ăii, voieşte să fie la dispozi ia omului şi să intre în ac iune, în direc ia dorita de om. Când suntem p ătrunşi de acest adev ăr şi putem pune în mi şcare Legea în folosul nostru propriu, descoperim c ă avem de-a face cu o for ă care, de şi atât de formidabil ă încât ar putea să ne sf ărâme, se supune în întregime voin ei noastre. Nu trebuie să existe nici un fel de supersti ie şi nici fric ă atunci când venim în contact, în acest mod, cu Legea Min ii. Această considerabil ă foră de vindecare nu este o persoan ă, ci ESTE UN PRINCIPIU din Univers. Legea Min ii răspunde la o inteligent ă folosire a for elor sale. Puterea sa creatoare se îndreapt ă în orice direc ie dorim, singurul lucru cerut, fiind acela de a fi respectate legile mecanismului s ău, ale modului s ău de a ac iona. Vom afla mai târziu care sunt aceste legi, dar pentru început putem fi încredin ai c ă, de fapt, exist ă un flux de for ă universală, dedicat folosului nostru, în întregime supus dorin elor noastre, a şteptând doar cuvântul nostru. Mai mult: nici nu trebuie să ne rugăm de aceasta, s ă-i cerem, s ă-i implorăm sau să ne chinuim pentru el! Tot ce avem de f ăcut este să-l recunoa ştem şi să fim convinşi c ă există, pentru îmbog ăirea vieii noastre, pentru sănătatea, fericirea şi prosperitatea noastr ă. După cum am arătat, această Lege nu trebuie abordat ă cu teamă sau groaz ă, fiind o Lege naturală şi nu o persoan ă. Mai putem în elege că, deşi este impersonal ă, posedă o Inteligen ă infinită şi nu are nici o dorin ă proprie; este în întregime neutr ă. Este gata, la comanda omului, s ă-i acorde puterea sa creativă şi, cu toate acestea, nu posed ă o conştiină de sine, ca şi legea electricităii. Nu trebuie, din aceast ă cauză, să ne închipuim c ă nu posed ă o inteligen ă. Din contr ă, cum am ar ătat, are o inteligen ă infinită. Mintea universală nu pune nici o limit ă şi omul poate merge cât de departe dore şte sau poate să stea pe loc. Singura limit ă este aceea creată de el însu şi, deoarece este liber s ă decidă singur şi nimeni altul nu poate face pentru el, ceea ce face el însu şi, fiind ac iunea lui şi numai a lui. În călătoria descoperirii de sine, el este comandantul propriului s ău vas şi este singur r ăspunzător de oprirea din curs ă, ca şi un navigator solitar. Deci, răspunderea omului este de a- şi alege propria destina ie, iar puterea motrice de a-l duce acolo este furnizat ă de această Lege impersonal ă. Numai când s-a p ătruns de acest adev ăr fundamental, este preg ătit să-şi coordoneze propriile sale for e şi să se bizuie pe Mintea Cosmic ă, de a păstra maşinile în func iune, în timp ce el cârmuie şte nava. Tot atât de impersonal cum r ăspund maşinile navei comenzilor precise, tot a şa şi Legea Universal ă a Minii răspunde comenzii conştiente a omului. Înelegem că trăim într-un ocean de minte subiectiv ă. Ceea ce ne înconjoar ă este numit Minte Subiectivă Universală. Ceea ce folosim noi numim minte individual ă subiectivă, dar amândouă sunt absolut identice. Cu cât suntem mai capabili s ă concepem mai bine c ă putem folosi Mintea Universal ă, cu atât mai puternic devine gândul nostru. Fiin a umană î şi poate mări concepia despre fora disponibilă, pentru a o folosi la infinit; dac ă ne limpezim viziunea şi înelegerea în mod corespunzător, vom descoperi totdeauna c ă există tot atât de mult din aceasta for ă, cât poate accepta mintea noastr ă. Nu trebuie să existe nici o team ă că s-ar putea atinge vreo limit ă care s ă depăşească universalul. Am putea, dac ă am dori, să folosim totul din for a cosmică, f ără a o reduce cât de pu in. Chiar dacă toate sufletele în via ă ar fi suficient de con ştiente, astfel încât to i să tragă maximum de foră din univers, înc ă nu ar fi nici o diminuare în aceast ă putere, întrucât ea este infinit ă, nelimitată şi inepuizabil ă. Omul trăieşte într-o lume a sim urilor, fiind m ărginit din cauza concep iilor eronate pe care le are despre spa iu şi timp. El aplic ă termeni cantitativi lucrurilor spirituale, nereu şind să-şi dea seama că Dumnezeu nu are m ăsură. De fapt, toata Divinitatea umple întregul univers şi totuşi, totul din Divinitate este în fiecare om. Mai mult decât atât, totul din Divinitate este în fiecare celul ă a 6
corpului, în cel mai pl ăpând organism, în fiecare fir de iarb ă. Totuşi, aceasta nu înseamn ă că este divizată în buc ăi. DUMNEZEU fiind indivizibil, se afl ă în orice loc, în orice clip ă, în toat ă măreia Sa. Trebuie s ă ne eliberăm de concep ia materialistă, al cărei raionament presupune divizarea în părticele minuscule a Divinit ăii, în scopul de a impregna diversele organisme! Este esenial să cuprindem în în elegerea noastră acest principiu fundamental, c ă suntem pătrunşi de întreaga prezen ă a Divinităii şi nu numai de o minuscul ă p ărticică din Aceasta, pentru că atunci când vedem semnifica ia sa, realizăm c ă acest lucru zguduie imagina ia. Prima dată când cineva ajunge s ă realizeze faptul c ă este impregnat de întreaga Putere şi Prezenă a lui Dumnezeu şi nu numai de o p ărticică, se trezeşte în el un puternic sentiment de siguran ă, imposibil de sim it până atunci. Când întrez ăreşte imensitatea Adevărului, că întreaga For ă Universală se scurge prin corpul său, este capabil să rămână liniştit, în siguran ă, complet lipsit de team ă la apari ia unei maladii. Pentru c ă teama lui a fost creat ă de imaginea pe care şi-a format-o singur, c ă este invadat de un inamic puternic, crud şi nemilos; acesta este motivul pentru care nu a putut crede niciodat ă că fora sa mentală ar putea s ă înfrunte crunta boal ă. Acum el are îns ă o nouă imagine. Această boală-form ă nu mai este o creatur ă ameninătoare. Toate lucrurile sunt relative. În fa a Forei Universale de Vindecare, forma-boal ă se diminuează, devenind în fa a ochilor săi, o apariie mică şi firavă, o simpl ă imagine ce încearc ă să-l sperie. El î şi dă seama că este, de fapt, o imagine ce încearc ă să-şi ia înf ăişarea de realitate. Omul ştie că singura realitate din Univers este SPIRIT; c ă lumea material ă, cu toate formele sale diferite, este numai o lume a umbrei, în timp ce adev ărata lume este cea a Spiritului şi a Minii. Astfel, omul se elibereaz ă de teama sa fa ă de boală, deoarece „mai mare este El, Care este cu noi, decât ei, care sunt împotriva noastră”. Omul nu trebuie s ă accepte aşa-numita revelaie, pentru a cunoa şte pe Dumnezeu. F ără îndoială că scrierile sacre ne-au spus mult despre Divinitate, dar nu suntem sili i să le acceptăm concluziile, când ne violeaz ă raiunea sau când vin în conflict cu ceea ce noi în şine suntem capabili să observăm. Omul poate observa singur cum lucreaz ă Inteligena Universal ă şi astfel să-şi creeze propria-i credin ă în aceasta. Astfel, el construie şte pe o funda ie pe care el însu şi a pus-o, mai degrabă decât pe una care a fost pus ă de altcineva. S ă considerăm Universul ca o demonstra ie a lucrului Inteligen ei Universale. Toat ă această armată de corpuri cere şti evoluează prin spaiu ca o armată de solda i, fiecare urmându- şi cărarea f ără urme, prin milioane de mile de spa iu, fiecare exact la timpul s ău, ca şi cum ar fi conduse de degetele invizibile ale unui maestru de marionete. Factorul invizibil care dirijeaz ă este Mintea Universal ă. Ea desf ăşoară o înaltă ordine, printro Inteligenă Infinită, care demonstreaz ă fora f ără limită. Trebuie s ă fie exercitată o imensă energie, pentru a pune în mi şcare aceste corpuri masive prin spa iu, totuşi aceasta se face în tăcere, cu sigurană şi certitudine de c ătre aceasta Inteligen ă Infinită, care trebuie, de asemenea, s ă fie o Foră Infinită. Aceasta este Fora Inteligentă la care omul are acces, deoarece el este una cu aceast ă Minte Universală. Atâta timp cât el continua s ă rămână orb la acest fapt, va continua s ă ducă viaa unui sclav. Acea imens ă foră se află la dispozi ia sa, spre a fi folosit ă, dar nu se pune în mi şcare, până ce nu este solicitată de el. Când el în elege şi acceptă, faptul c ă aceeaşi foră, care menine universul în activitate, este gata s ă menină corpul s ău în afara pericolului îmboln ăvirii, atunci poate şti că nu există boli incurabile, ci numai oameni incurabili şi aceasta deoarece ei r ămân orbi la poten ialul lor de vindecare. Aceia care gândesc c ă vindecarea lor depinde numai de micile lor eforturi mintale, cum ar fi concentrarea, puterea voin ei şi altele, vor fi dezam ăgii. Aceia care îns ă învaă cum să permită acestei Inteligen e Universale s ă curgă în folosul lor, vor g ăsi eliberarea şi vindecarea. Aceasta este deci, Inteligen a şi Fora pe care omul le poate pune în ac iune. Pe cât de puternică este pentru a men ine un univers în armonie, tot atât de ascult ătoare este la GÂNDUL şi CUVÂNTUL omului, putând fi îndreptat ă către construirea s ănătăii perfecte, fericirii şi prosperităii de către acela care i-a în eles completa ei reac ie favorabilă. Aceasta este Legea Min ii a cărei foră o invoc ăm. Este mai mare decât orice ar p ărea că se opune dorin ei noastre. Nimic în acest Univers nu are puterea de a ne frustra, deoarece suntem Una cu DUMNEZEU-MINTE şi DUMNEZEU-FOR Ă. 7
CAPITOLUL II CUM GÂNDUL PROVOACĂ BOALA Omul trăieşte în interiorul con ştiinei sale şi nu afară, în lumea exterioar ă. El nu-şi dă seama că s-a lovit de o obstruc ie materială, decât atunci când mesajul a fost transmis con ştiinei sale, prin intermediul nervilor. Lucrurile pe care le sufer ă omul, le sufer ă în interiorul con ştiinei sale, atunci când nervii îi raporteaz ă senzaia. Trebuie să înelegem adevărata relaie dintre minte şi trup, pentru a vedea de ce este f ăcută afirmaia că stările mentale sunt responsabile pentru boal ă. Omul nu este un corp ce con ine o minte; el este o minte ce ac ionează într-un corp. Acesta este un adev ăr fundamental, ce trebuie s ă fie acceptat dacă vrem să existe vindecare mental ă şi spirituală. Corpul însu şi este rezultatul activităii minii, este modelat de minte şi modificat de către aceasta. Modificările fizice, de natur ă superficială pot fi observate dac ă se urmăresc schimbările din stările mentale. Se ştie, de mai multă vreme, c ă ulcerele gastrice, astmul, afec iuni ale pielii, tulburările cardiace şi altele sunt cauzate de deranjamentul mental ce se manifest ă pe o perioad ă de timp. Se afirm ă c ă st ări emotive adverse opresc produc ia de celule ro şii sanguine, ducând astfel la anemie; de asemenea, o mare parte din a şa-numitele indigestii nervoase sunt indigestii emotive. Se pune întrebarea dac ă stările fizice pot fi corectate prin modificarea st ării mentale. Oamenii de ştiină afirmă că s-au văzut cazuri de vindecare ale unor afec iuni cutanate, st ări de răceală provocate de frustrarea unor necesit ăi fiziologice (dragoste, relaxare etc.) prin tratamente mentale corespun-z ătoare. De asemenea, se afirm ă că sinuzita, polipii nazali, colita şi stările nervoase pot avea o origine mental ă. Recent, revista „Physician” din New-York a publicat un articol, în care a raportat c ă sistemul nervos autonom, sub influen a gândirii negative, provoac ă curgerea excesiv ă a unor fluide numite „apoase” în esuturi şi membrane. Opera iile, medicamentele şi regimul vor îndep ărta excesul de fluide, dar, afirm ă mai departe articolul, mintea în mod obi şnuit îndepline şte o func ie de umplere din nou şi deci nu exist ă un tratament eficient pân ă ce starea mental ă şi emoională nu sunt înlocuite cu una de „încredere”. Cum se poate ca mintea s ă aibă for a de a influen a st ări fizice, până într-atât , încât să conducă la îmbolnăvire? Aceasta se datoreaz ă faptului c ă omul gânde şte nu numai cu creierul, ci şi cu întregul organism. Fiecare celul ă în parte, oricât de mic ă, este o scânteie infinitezimal ă a minii. Nu există în întregul Univers, un singur punct care s ă nu fie influen at de Minte, prin urmare, nu exist ă un singur atom în corpul omenesc, care s ă fie despărit de aciunea mentală, nici măcar pentru o clip ă. Omul este atât de obi şnuit să gândească pe două planuri: fizic şi mental, încât îi vine greu s ă conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan. Într-adev ăr, trupul este Mintea condensat ă în forma fizică, a şa cum este şi Spirit condensat în form ă. Activitatea mental ă nu poate fi desp ărită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizic ă este manifestarea mental ă. Într-un sens, ceea ce mintea gânde şte, corpul gânde şte, ceea ce corpul gânde şte, el devine. Fiecare condi ie mentală diferită se înregistrează în corp şi când mintea se modific ă, se produce o schimbare corespunz ătoare în corp, o reflectare a gândirii modificate. Boala este o idee deformat ă, care şi-a asumat domina ia. În sensul cel mai veridic, este incorect să se spună c ă boala este „cauzat ă de minte”. Forma distorsionat ă, ce o numim boal ă, este numai gândul-form ă, distorsionat în stare vizibil ă. Problema este, în primul rând, o chestiune de gândire, la fel fiind şi soluia. Controlul bolii este mental, deoarece boala îns ăşi este mentală. Corpul nu are putere, ca el însu şi să genereze boala, care este numai o umbr ă aruncat ă de minte; mintea sănătoasă va proiecta un corp s ănătos. Fiecare nouă celulă în corp este un gând în form ă, fie negativ, fie pozitiv, el având substan a. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de s ănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boal ă înseamnă celule bolnave. Este necesar s ă fim foarte siguri de acest adev ăr, dacă intenionăm să cerem corpului o condi ie de sănătate abundent ă. 8
Când socotim că celulele corpului sunt create cu viteza fulgerului, putem în elege cum ele sunt gândire în form ă. Ca un simplu exemplu, se poate ar ăta c ă globulele ro şii sunt construite întrun ritm de 150.000 pe secund ă, şi-n mod normal, dispar în acela şi ritm. Raportând acest lucru la alte esuturi ale corpului, ne putem da seama c ă acest organism, pe care-l numim OM, este un vârtej dinamic de energie gândit ă, pe care mintea, f ără încetare, o face s ă ia formă. Se poate spune, c ă controlul afec iunii constă în controlul gândirii şi că, pentru a schimba o condi ie fizică, trebuie mai întâi schimbată gândirea. Prin urmare, c ăutam o tehnic ă care să ne dea posibilitatea de a schimba caracterul fluxului con ştiinei. Într-un alt capitol, vom ajunge la acest subiect. La acest nivel, este suficient să repetăm că tehnica nu const ă în fora voinei, a concentr ării sau a repetării zi de zi; în orice fel, îmi merge mai bine. Tehnica const ă într-o unificare con ştientă a Fiinei cu Inteligena Universală, care niciodat ă de la sine, nu are vreun gând de boal ă şi, prin urmare, nu poate avea niciodată o form ă de boal ă. Există o foarte precis ă tehnică, prin care ne putem conduce şi noi în şine la această unificare. Boala este dovada exterioar ă şi semnul unei tulbur ări interioare. Sănătatea este semnul exterior al unei min i integre. Putem spune, c ă nimic nu apare în via a noastră, decât ceea ce atragem printr-o gândire intensă şi este gre şit să se creadă că Divinitatea ar fi aceea care ar da boal ă. S-a mai ar ătat faptul că, Mintea Universală este în întregime neutr ă, nu are nici o dorin ă personala, se manifest ă printr-o Lege Imperso-nal ă. Este dirijat ă în aciune de către dorin a noastră, exprimată sau nu, dac ă este îndeajuns de clară şi intensă, aşa ca să devină dominant ă. Spiritul este personal, dar Legea este impersonal ă. Este Legea gândirii, a şa cum exist ă şi Legea electricităii, care, f ără nici o emo ie şi cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, dup ă cum, tot atât de repede, poate s ă-i pră jească pâinea, deoarece aceasta nu cunoa şte altceva, decât să funcioneze potrivit legii ac iunii sale. După cum s-a mai subliniat, omul este pe drumul descoperirii de sine. Lui îi revine îndatorirea de a pătrunde înelesul universului în care tr ăieşte şi el va suferi atâta timp cât nu va realiza aceasta. Copilul va suferi de zgârieturile pisicii, pân ă când va învăa că nu trebuie s ă o tragă de coadă. Legea îi apare crud ă, totdeauna, aceluia care nu o în elege, şi-n consecină acionează contrar acesteia. Toate legile ne sunt st ăpâne, atât timp cât nu le în elegem; când îns ă le pătrundem semnificaia ele devin gata de a ne servi. Acela care î şi permite să se satureze cu o gândire distructiv ă î şi atrage o manifestare fizica distructivă. Aceeaşi Lege a Min ii care-i produce omului boala, îl va face s ă se însănătoşească. Boala nu este o pedeaps ă pentru p ăcat, ci o consecină a înelegerii şi folosirii gre şite a Legii Min ii. Elementul personal între om şi Dumnezeu nu intr ă în discuie deloc, în sensul condamn ării şi pedepsirii. Aşa că, argumentul c ă Divinitatea este crud ă şi pedepseşte cu boal ă, este o judecat ă incorectă. Principiile vindecării spirituale sunt ast ăzi bine cu-noscute şi larg răspândite, f ăcându-se cunoscute, atât motivele rezultatelor bune, cât şi cele ale eşecurilor, în cazurile izolate. Vindecarea mentală şi spirituală s-a transformat din forma de cult, cum era privit ă în trecut, în ştiină; dezvoltându-se ca urmare a rezultatelor pozitive ob inute şi mai ales datorit ă mo-dificării ideilor în ceea ce prive şte originea bolilor, schimbând-o din planul fizic în planul mental al spiritului. Acest mare salt nu a fost u şor de realizat. Cu toate acestea, s-a ajuns, de la o concep ie vagă privind originea bolilor, la precizia de ast ăzi. Acum ştim că: dorinele fizice sunt o reflectare a st ărilor mentale, simpla schimbare a procesului de gândire. Odată ajunşi la concluzia c ă există o Minte Universal ă Unică, reprezentând eterna pace, linişte, putere, iubire, credin ă, armonie, expansiune, s ănătate şi desăvârşire, obiectivul nostru este de a aduce ceea ce numim minte individual ă la o stare de unificare cu Mintea Unic ă. Astfel, de vreme ce Mintea Universal ă este veşnic netulburată de fore ostile, nu recunoaşte niciodată existena a altceva, ce nu este ca ea îns ăşi; atunci, mintea noastr ă, f ăcând parte din acea Minte Unic ă, nu poate experimenta nimic ce nu este experimentat în aceasta Minte. Acesta este numai un punct în vindecarea spiritual ă şi mentală, dar arată o diferenă, a cărei explicaie este adesea căutată prin întrebarea: în ce const ă diferena între metoda aceasta şi psihologie? 9
CAPITOLUL III PRINCIPIUL VINDEC ĂRII UNIVERSALE Este o eviden ă clară că există în Univers un principiu de vindecare, ce ac ionează independent de orice tratament cu medicamente, urmat de om. Exist ă o rivalitate între diferitele şcoli de vindecare pe plan uman, fiecare dintre acestea pretinzând c ă deine metoda unic ă şi că celelalte trebuie eliminate din practic ă. Dacă lucrurile ar sta a şa, atunci acea metod ă unică ar trebui să asigure vindecarea, iar celelalte metode competitive s ă nu conduc ă la vindecare. Cum de a şa ceva nu poate fi vorba, vom ajunge la un rezultat mult mai potrivit în cercetarea noastr ă privind calea vindecării reale, dacă ne vom str ădui să descoperim ce posed ă aceste metode materiale, care produc eventuala vindecare a pacientului. Toate vindec ările primitive erau mentale . La începutul existen ei omului, se credea c ă boala era invadarea corpului de c ătre spiritele rele, pe care încerca s ă le alunge vraciul comunit ăii, prin diverse incanta ii sau cu ajutorul unor plante, ce posedau propriet ăi medicale, ob inându-se unele rezultate pozitive. Cu timpul, cuno ştinele căpătate, s-au înmul it şi s-au format speciali şti în ierburi sau incantaii şi astfel au ap ărut două profesiuni: cea de medic şi cea de preot. În mileniile ce au urmat, ştiina medicală a f ăcut mari progrese, ad ăugând noi cuno ştine în folosirea plantelor medicinale, aşa că astăzi, constatăm că ştiina medicală ocupa o pozi ie ce impune respect. Cele dou ă şcoli ce sau format cu timpul şi există şi în prezent: alopatia (tratarea bolii cu medicamente) şi homeopatia au creat adepi şi practicieni, fiind sus inute mai puternic, când una, când alta, dar cu preponderen ă şcoala alopat ă. Între timp, cam pe la mijlocul sec. al 19-lea, s-a intercalat o noua metod ă, şi anume, aceea a vindecării prin stimularea mecanic ă a circula iei sanguine şi limfatice, excluzând folosirea medicamentelor de orice fel, deoarece boala ar fi cauzat ă de o lenevire a func iilor organice vitale. Pe lângă aceasta, a treia şcoală - a osteopatiei - a mai ap ărut spre sfâr şitul secolului trecut, o a patra, cea a chiropracticii, care sus ine că maladiile se datoresc unor strangul ări ale nervilor la ie şirea lor din canalul vertebral, cauzând o sc ădere a fluxului nervos în p ările afectate. Deşi fiecare dintre aceste şcoli are ceva ce produce rezultate pozitive, totu şi, nici una nu este unica deinătoare a unei metode infailibile. Toate acestea ne conduc la ideea c ă trebuie s ă existe un principiu unic de vindecare, ce st ă la baza tuturor metodelor, f ără ca aceasta să fie proprietatea exclusivă a vreuneia dintre ele. Care să fie oare acest principiu fundamental de vindecare? Acesta este Inteligen a Divină, Mintea lui Dumnezeu, care satureaz ă orice particul ă de materie din Univers. Nu trebuie s ă fim nici superstiioşi în atitudinea noastr ă faă de Mintea Divină, nici nu este nevoie s ă adoptăm o comportare de smerenie la pomenirea cuvintelor: Minte Divin ă. Aceasta Minte este Inteligen a care ine laolaltă atomii din stânc ă sau face ca seva s ă urce prin tulpina copacului. Nu este ceva care sa fie abordat cu spaim ă şi plecăciuni, ci ceva care trebuie descoperit în tot ceea ce exist ă, c ăci omul, privind în fa ă Natura, prive şte la fa a Divină. Poate că el ignoră aceste lucruri, sau chiar le neag ă, dar rămâne cert faptul c ă Universul poate fi numit trupul Domnului. Cu toate interpret ările date de teologi de-a lungul timpului, un fapt r ămâne de netăgăduit şi anume, că Dumnezeu este Minte Impersonal ă şi Spirit Personal şi că activitatea Lui ca Minte este o chestiune de Lege fix ă şi neabătută. Cutremurele şi tunetele nu sunt pedepse pentru p ăcate, ci reprezintă mişcarea materiei în baza activit ăii acestei Legi. Acest fapt nu este o afirma ie senzaională şi trebuie să ştim să ne tratăm pe noi şi pe al ii, atunci când vom în elege cum acionează Legea Divin ă. Vechiul Testament este plin cu exemple de vindecare mental ă şi spirituală. Apoi, a venit Iisus, care a lămurit lumea c ă, orice boal ă este rezultatul unor st ări mentale dereglate. El a propovăduit că atunci când aceste st ări mentale sunt corectate, starea fizic ă bolnavă dispare. Învăătura Sa cuprinde mai mult decât atât, dar aceasta este îndeajuns pentru scopul nostru. În acest punct, putem intercala faptul c ă medicina modern ă aduce în actualitate teza lui Iisus şi se străduieşte să corecteze stările mentale dereglate, care sunt cauza real ă a bolilor. Dup ă cum 10
este adevărat că Iisus a adus un mesaj de via ă interioară spirituală, este şi mai adevărat că miezul şi baza doctrinei Sale au fost trecute cu vederea şi ascunse de c ătre conglomeratul de dogme religioase. Iisus ne-a învăat că mintea omului este una cu Mintea Divin ă Universală şi că, atât timp cât omul merge împreun ă cu Mintea Divin ă, nu este posibil s ă mai apară vreo fric iune, frustrare sau dezacord. St ările mentale ale omului pot ridica piedici în calea c ătre Mintea Divin ă şi când se produce a şa ceva, omul sufer ă. Pe scurt, Iisus ne-a înv ăat c ă omul este o trinitate, activând pe trei nivele, într-o singur ă fiină. Dacă ni-l putem imagina pe om reprezentat de trei cercuri concentrice, ne putem face o p ărere mai bun ă despre viziunea lui Iisus. El a înv ăat că omul, în cercul interior, care ar reprezenta centrul f ăpturii sale, este Esen a Spirituală Divină sau Fiina. Acest centru este ca şi Dumnezeu, niciodat ă bolnav, suferind sau limitat în vreun fel, totdeauna perfect în s ănătate şi în fericire, în pace deplin ă şi cu totul în armonie cu Universul ăi cu tot ce exist ă în acesta, ceea ce constituie partea neschimb ătoare din fiina umană. Nimic nu-l tulbur ă aici, nu-l poate r ăni sau distruge vreodat ă. Din acest centru spiritual vine vindecarea şi tot din el se dezvolt ă ştiina stăpânirii vieii; este lumea sa interioar ă, a cauzelor. Al doilea cerc, intermediar, este acela al min ii, iar cercul exterior reprezint ă corpul fizic al omului şi toate posesiunile sale materiale. Acest cerc periferic reprezint ă lumea de afecte personale ale omului. Calea prin care cauza devine efect este mintea. Omul posed ă puterea de a alege. El poate să-şi îndrepte gândurile în afar ă, către cercul exterior, precum şi-n interior, c ătre cercul central. Dacă stările lui mentale sunt l ăsate să se complacă în cercul s ău exterior cu afec iunile, sărăcia şi priva iunile sale, aceste lucruri sunt men inute datorită forei creatoare a gândurilor. Dar dacă, pe de altă parte, omul se folose şte de puterea sa de a alege s ă meargă mână în mână cu pacea, perfec iunea, armonia fiin ei sale interioare, aceste calit ăi se vor manifesta în via a lui din afară, pentru c ă mintea omului posed ă puterea creatoare. Fiecare experien ă este mai întâi o idee în minte şi tot ce ne priveaz ă de fericire a fost, de asemenea, mai întâi o idee. Mintea este în întregime neutră în activitatea sa creatoare. Ea lucreaz ă f ără întrerupere, chiar şi atunci când dormim, transformând în realitate, tot ceea ce primim ca idei mentale. Orice lucrare, întreprindere, a fost mai întâi o idee în mintea fondatorului. Orice boal ă este mai întâi o idee in mintea gânditorului. Pierderea unui serviciu sau a unui prieten, sau a siguran ei, este mai întâi de toate Idee p ăstrată în minte. Omul, uneori, obiecteaz ă la astfel de afirma ii, căci el nu a fost totdeauna îndeajuns de atent, pentru a putea s ă î şi dea seama de calitatea gândului s ău. Un gând este uneori numai o sclipire de o clip ă, înainte de a fi depozitat în profunzimile fiin ei minii subiective. Odată ajuns aici, sub nivelul con ştiinei, nu mai este recunoscut de individ care, uneori, neagă indignat c ă i-ar fi trecut prin minte un asemenea gând. Asupra acestui gând lucreaz ă neîntrerupt Legile Min ii şi continuă să emită stări de simăminte, pentru care nu avem totdeauna explicaii. Putem afirma ca adev ăr că niciodată nu se mai manifest ă în viaa din afar ă, decât ceea ce s-a acceptat şi depozitat în subiectiv, care este mai mult decât un depozit mental, este îns ăşi uzina ce prelucrează continuu, transformând cauzele în efecte, potrivit unei legi invariabile. Calitatea omului de a putea alege, îi d ă posibilitatea de a gândi, fie ca un înger, fie ca un demon, ca un şef sau ca un sclav. Orice ar alege ca gând, mintea va transforma în crea ie ce se va manifesta. Iisus a accentuat necesitatea de a p ăstra mintea îndreptat ă către centrul spiritual şi a insistat, că dacă se procedeaz ă astfel, perfec iunea spiritual ă se va scurge prin mentalitate, în fizic. În mod contrar, dacă st ările sale mentale sunt ocupate cu lumea din afar ă, a stărilor fizice schimb ătoare, el va continua s ă resimtă ce a contemplat. Este un mare adev ăr în aceasta şi care, din p ăcate, a fost de prea multe ori trecut cu vederea. Ori de câte ori aten ia omului este deviat ă de la Centrul Spiritual Etern, sănătos, de neînvins, care este îns ăşi Imaginea şi Asemănarea lui Dumnezeu în om, ori de câte ori mintea omului se abate de la con ştiina acestui Centru Divin, atunci şi numai atunci, pot apărea manifestări fizice de boal ă. Metoda de vindecare a lui Iisus consta în a nega realitatea aparent ă a patologiei exterioare şi-n afirmarea realit ăii de perfec iune interioară a omului. Aceasta este metoda folosit ă astăzi de către practicieni şi consultanii mentali şi spirituali. Ceea ce trebuie clarificat bine, totu şi, este că tratamentul se produce în mintea practicianului. El nu folose şte puterea voin ei asupra pacientului. El nu încearc ă să influeneze mintea pacientului, ci numai desf ăşoară o explica ie a proceselor de 11
gândire, în scopul de a clarifica în elegerea pacientului. Când ajungem la metodele în sine, folosite de tratamentul mental, vom vedea ca întregul efort al practi-cianului, în timpul tratamentului, este de a se convinge el însu şi, în afara celor mai slabe urme de îndoial ă, că persoana pentru care lucrează este perfectă şi să înlăture din propria sa minte orice credin ă de imperfec iune în ceea ce-l priveşte pe pacientul sau. De vreme ce vedem probe ale Inteligen ei Cosmice acionând până departe, printre a ştri, suntem încredin ai c ă ne înconjoară un imens ocean al Min ii, care există în infinit, că această Minte este singura Minte în Univers şi c ă, atunci când gândim, o facem folosind această Minte. Ceea ce numim min i individuale sunt în realitate numai ni şte picături infime în acest Ocean al Min ii; totuşi ele sunt îns ăşi aceasta unic ă Minte. Pacientul vine la practician, plângându-se c ă este bolnav. Acest fapt este pentru sine o realitate, de vreme ce dovada îi vine pe calea sim urilor. Practicianul ştie că proba simurilor apare reală, dar nu este aceasta realitatea fundamental ă. Realitatea fundamental ă este Spirit neschimb ător. Dându-şi seama că pacientul are o viziune distorsionat ă asupra să şi a condiiei sale, practicianul trebuie să vindece falsa credin ă. El se convinge prin argumente şi înelegere, de falsitatea p ărerii ce o are pacientul despre sine. El trebuie s ă se ferească de falsa credin ă cu care vine pacientul, întocmai cum salvatorul se fere şte de mâinile celui care se îneac ă, să nu-l prind ă. Convingându-se pe sine însu şi de perfeciunea spiritual ă a pacientului, el pune în mi şcare un gând adev ărat, care se opune gândirii false a pacientului. Amândoi f ăcând parte din Mintea Unic ă, practicianul ştie că pacientul î şi dă seama de ceea ce el însu şi cunoaşte, în ceea ce prive şte perfeciunea spirituală a bolnavului, chiar dac ă, această cunoaştere, momentan, se afla numai în subcon ştientul pacientului şi, deci, înc ă nerecunoscut ă. De îndată ce gândul imperfect al pacientului a fost înlocuit cu gândul perfect al practicianului, vindecarea nu întârzie s ă se produc ă. Aceasta este unica metod ă folosita de Iisus. El nu s-a bazat deloc pe concentrare, pe puterea voinei, pe sugestie, hipnotism sau orice alte procedee psihologice bine cunoscute. El punea totdeauna în ac iune suprema Lege a Spiritului, având viziunea propriei ei reflec ii, ca o imagine perfectă, proiectată asupra Min ii, care, la randul ei, transforma aceasta reflec ie, în imagine a perfeciunii în corpul şi-n mintea pacientului. S-ar putea pune întrebarea dac ă pacientul nu folose şte, procedând astfel, o form ă subtilă de sugestie? La aceasta se poate r ăspunde că, dacă pacientul î şi închipuie numai c ă ar avea o tulburare şi că practicianul î şi imaginează numai că l-a vindecat, atunci întregul procedeu ar fi o experien ă ireală, un fel de vis. Trebuie s ă existe o lege, în virtutea c ăreia, rezultatele fizice sunt introduse de practician, în pacient. Aceasta lege poate fi, pe scurt, formulat ă astfel: imaginea mental ă este realitate, iar forma exterioară este pur şi simplu proiectarea acestei realit ăi. De vreme ce mintea este mai veche decât corpul, atunci ea a creat corpul, care este în întregime ref ăcut la fiecare câ iva ani, în timp ce mintea rămâne neschimbată, reamintindu-ne, astfel, experien ele din copil ărie, să zicem dup ă 70 de ani. Atunci, probabil c ă Mintea este Cauza, iar corpul este Efectul. Mintea este substan a, iar corpul, umbra ei. Umbra este totdeauna determinat ă de caracterul substan ei şi, prin urmare, condi iile fizice, care urmeaz ă tratamentului, sunt o copie a convingerii mentale de inută mai întâi de practician şi, mai curând sau mai târziu, acceptat ă şi de pacient. Trebuie s ă existe o acceptare mentală desăvârşită a sănătăii complete a pacientului, atât din partea practicianului, cât şi din partea pacientului. Atunci când pacientul î şi aplică singur tratamentul, bineîn eles că trebuie să-şi reprezinte mental acceptarea şi conştiina perfeciunii. Sute de cazuri autentice, sprijin ă afirmaia că Mintea modeleaz ă corpul. Unii devota i catolici au reu şit să-şi produc ă răni sau semne pe corp, practicând a şa-zisa contemplare a r ănilor lui Iisus. Dacă această Lege a Minii va lucra impotriva tendin ei naturale, producând esuturi morbide, în loc de esuturi sănătoase, cu atât mai mult ă încredere ar trebui s ă avem, atunci când abordăm problema schimb ării esuturilor morbide, în unele s ănătoase. Persoana care în elege puterea şi tendina acestei Legi a Min ii, are la dispozi ia sa o sursă de energie care este infinit ă. Prin urmare, încrederea sa deplin ă nu este bazată pe o for ă in-electuală ce-i aparine numai sie şi, nici pe vre-un presupus dar al vindec ării, acordat lui ca individ, ci este ceva cu mult mai m ăre decât orice se poate imagina, şi anume, este Inteligen a Cosmică, dedicată 12
folosirii de c ătre el şi dirijată de către sine. Iat ă de ce noi spunem c ă un tratament este „o mi şcare bine definită a gândului într-o anumita direc ie, în scopul de a ob ine un anumit rezultat, reflectându-se în forma material ă”. Acest dar nu este o posesie specific ă a unor favoriza i, el este acordat tuturor, dar nu-i apar ine decât atunci când accept ă mental adev ărul că totuşi îi aparine şi trece la punerea lui în ac iune. Iată de ce se poate afirma c ă nu exist ă boli mari sau mici, grele sau u şoare, vindecabile sau nevindecabile. Avem de-a face cu o for ă şi o Inteligen ă care nu ine seama de no iunile „mare” sau „mic”, deoarece conduce cu u şurină întreg universul. M ărimea sau micimea sunt termeni relativi. Ceea ce este mare pentru inteligen a limitată, este mic pentru Inteligen a Infinită. Medicul materialist, necunosc ător al acestei Legi a vindec ării, este limitat la propria sa dibăcie şi la puterea medicamentului ce-l administreaz ă pacientului. El trebuie s ă pună mai întâi diagnosticul precis, deoarece aceasta este baza tratamentului s ău. Trebuie s ă aleagă cu mult discernământ medicamentul sau modalitatea ce se potrive şte diagnosticului. Aten ia lui este îndreptată spre efectele fizice, pe care al i medici materialişti le-au f ăcut cunoscute în trecut. În contradic ie cu procedeele medicului materialist, noi încerc ăm să ne scutur ăm de trecut, deoarece acesta ne leag ă de lan urile îndoielii şi, cu toate c ă navigăm pe o mare necunoscut ă, spre o lume nouă, avem un dicton îndrum ător: „Suntem întruparea a ceea ce gândim ”. Orice poate mintea s ă conceapă, poate fi realizat şi, după cum a spus Swedenborg: „Îngerii citesc autobiografia omului în structura sa”.
13
CAPITOLUL IV CUM SE FORMEAZĂ O CREDINĂ PUTERNICĂ Poate că cea mai mare dificultate, întâmpinat ă de acela care încearc ă să pătrundă în domeniul vindec ării mentale şi spirituale, este sentimentul lipsei de încredere. El spune: „Cred c ă acesta este adevărul şi v ăd lumea care pare a avea mare credin ă în el, dar se poate c ă sunt sceptic din fire, c ăci nu m ă simt capabil de a ajunge la o credin ă puternică, oricât de mult m-a ş strădui”. Aceşti oameni pun c ărua înaintea calului. Credin a nu este o stare emotiv ă ce se realizează la comandă. Nu este ceva ca aerul, pe care-l pompezi într-o anvelop ă şi apoi porne şti la drum. Credina nu constă în sentimentul pe care-l dezvolt ăm. Credin a se bazează întotdeauna pe scopul ei şi când obiectivul este destul de important , nu se mai pune problema credin ei. Ea urmează în mod firesc cunoa şterii. Mai întâi ajungem la cunoa ştere şi numai apoi ne d ăm seama că am c ăpătat şi credina, care a venit de la sine, când am g ăsit un obiectiv substan ial pe care s ă se bizuiasc ă. Orice fel de credin ă se bazează pe observa ie şi cunoaştere şi se poate afirma c ă este destul de u şor s ă ajungi s ă te încrezi în aceast ă Lege a vindec ării. Credina nu este clădită pe nesiguran ă sau pe revela ii şi nu suntem obliga i să acceptam o scriere sacr ă. Avem în fa a ochilor no ştri un exemplu concludent: corpul omenesc. Acesta, corect în eles în activităile şi îndatoririle sale, procură baza pentru credin a, care va face din fiecare un vindec ător pentru sine şi pentru al ii. Corpul omenesc este cea mai minunat ă maşină construită vreodată. Este mai m ăre decât cele şapte minuni ale lumii antice şi mult mai complex decât orice aparat construit de om. Reprezintă o cunoaştere vie a ac iunii desf ăşurate de minte, c ăci dacă-l observăm, el reprezint ă o probă clară despre ceea ce înseamn ă Inteligena Divină şi felul în care aceasta se manifest ă, totdeauna conform unui plan perfect conceput de Spirit. Executorul crea iei, mintea, urmeaz ă întocmai şi aduce la îndeplinire acest plan. Totdeauna, mintea î şi oferă fora creatoare infinit ă, aceluia care şi-a f ăurit un plan bine clarificat, pentru c ă această Minte nu ştie nimic altceva decât s ă lucreze conform planului, fiind Minte Subiectivă. Inteligena ce s-a manifestat la construirea corpului, este aceea şi Minte care ştie perfect cum să repare, atunci când este necesar, structura pe care a cl ădit-o şi nu poate fi conceput ca, odat ă lucrul terminat, s ă nu se mai intereseze de el. S ă nu uităm că Mintea sălăşluieşte în acest corp construit, pe care îl folose şte ca vehicul şi ca instrument pentru propriile ei activit ăi. Atunci când, în acest corp se produce o dereglare, nu este nevoie s ă ne rug ăm de Minte ca să vindece; de fapt, ea îns ăşi necesită un vehicul s ănătos, iar ceea ce ne revine, este de a-i prezenta planul perfect ce trebuie urmat pentru refacere, ca fiind for a executorie. Nu trebuie sc ăpat din vedere că această activitate depusă de gândire, de şi foarte inteligent ă, capabilă de a construi perfect orice structuri, este o Inteligen ă care nu judec ă. Ea cunoa şte perfect tehnica construc iei, dar totdeauna trebuie s ă lucreze după un plan. Fiind neutr ă, ea poate lucra dup ă un plan ce duce la boal ă şi tot aşa de prompt, poate executa un plan ce duce la s ănătate. Astfel, acela a c ărui activitate de gândire este caracterizat ă printr-o gândire distructiva, cu fric ă, ură, ranchiună, invidie sau discutarea şi absorbirea subiectelor de boal ă şi tristee, creează un model-gândire, pe care Mintea îl prelucreaz ă cu totul impersonal, în form ă de boală. Datoria noastr ă este de a proceda la schimbarea acestui model de gândire cu altul, în care s ă se oglindeasc ă s ănătatea, iubirea, pacea, fericirea. În acest fel, Mintea va prelucra modelul-gândire pozitiv ă şi s ănătatea, fericirea ce rezult ă nu sunt un miracol, ci manifestarea deplin ă a Legii Universale. Alexis Carrel, în lucrarea sa „ Omul fiin ă necunoscut ă” se referea la faptul c ă această Inteligenă va aranja celulele, chiar acolo unde nu sunt necesare. Un exemplu îl constituie experiena din laborator cu celulele epiteliale, care sunt celule de protec ie a pielii şi care, transplantate pe un alt mediu decât pielea, s-au dezvoltat tot ca celule de protec ie, ca şi cum ar fi fost pe piele, pentru c ă este în natura lor s ă se manifeste numai a şa. Acestea au fost desemnate de către Spirit ca celule de protec ie. Prin urmare, Mintea, conform planului, le va folosi ca atare, indiferent dac ă sunt pe piele sau în alt mediu. 14
Trebuie, deci, s ă se îneleagă c ă, potrivit acestui mecanism, Mintea poate tot a şa de u şor s ă distrugă corpul, cum poate s ă-l şi construiască. Astfel, dacă primeşte gânduri morbide, le urmeaz ă fidel, reproducând condi ii patologice. Cu alte cuvinte, Mintea construie şte neîncetat celule noi, dar calitatea acestora este determinat ă de nuan a gândurilor, deoarece gândul reprezint ă Modelul. Mintea asigură reparaii în corp atunci când sunt necesare, de multe ori chiar f ără ştirea omului, deoarece ea are totu şi o responsabilitate permanent ă pentru p ăstrarea unei condi ii bune a corpului. Acest principiu de vindecare, ce ac ionează chiar şi când nu suntem con ştieni, devenind o armă puternică la dispozi ia noastră, ne atrage aten ia asupra lui şi ne arată totodată, cum să-l facem să acioneze. Un exemplu îl ofer ă apendicita, când, deseori, peritoneul înconjoar ă şi izolează ca întrun sac, apendicele bolnav şi astfel, în cazul în care acesta perforeaz ă, se produce numai o peritonit ă izolată, mult mai pu in gravă decât una generalizat ă. Omul se mândre şte cu cuno ştinele sale, deoarece a f ăcut paşi mari în câştigarea cunoştinelor privind corpul omenesc, dar, în fond, el este înc ă departe de a putea da un r ăspuns la problema vie ii. El nu ştie să construiască nici m ăcar o celulă, aşa c ă atunci când spune c ă o stare sau alta de boal ă este incurabilă, face apel la cuno ştinele sale limitate. În tratamentul mental, am mers mult mai departe, bazându-ne pe marea Inteligen ă Cosmică, a c ărei Lege a Vindec ării suntem pe cale să o înelegem. Astfel, vedem cazuri etichetate drept f ără sperană de vindecare de c ătre medici cu experien ă, complet şi permanent vindecate prin aceast ă Inteligenă dirijată de către o persoană care a îneles Legea în virtutea c ăreia acionează. Astfel, putem spune c ă nu există maladii incurabile, ci numai oameni „incurabili”. Aceia care afirm ă cu insistenă că „medicii au f ăcut tot ce era posibil, nu mai are rost s ă mai încercăm şi altceva”, sunt oameni incurabili. Aceia care accept ă adevărul mental ca: „ La Dumnezeu ( Minte) toate lucrurile sunt posibile ”, sunt oameni vindecabili. Inteligena Divină procedează în linişte, cu u şurină, f ără efort şi f ără agitaie. Fora ce curge printr-un corp bolnav, poate vindeca orice. Omul fizic se însp ăimântă, dar Mintea este totdeauna sigur ă de sine şi calmă. Mintea ştie cum să refacă ceva care s-a deranjat în trup. Ştie cum să construiasc ă orice fel de celul ă, ştie cum să refacă funcii ce au fost pierdute, ştie cum să smulgă pe om de pe marginea mormântului, întrebuin ând un efort nu mai mare decât acela pe care omul l-ar face ca s ă ridice un pai. De fapt, chiar mai pu in decât atât, de vreme ce Mintea nu operează cu strădanie sau efort. Toate aceste numeroase activit ăi chemate la ac iune, întreagă această Inteligenă, care ştie exact ce s ă facă şi cum să facă, a fost folosit ă la crearea acestui Univers, la men inerea şi reglarea lui, la p ăstrarea vieii în el, la executarea corec iilor necesare din timpuri imemoriale şi totuşi, această Foră şi Inteligenă nu au scăzut sau slăbit câtuşi de puin. Fora şi Inteligena ne înconjoar ă şi ne pătrund chiar în clipa de fa ă şi totdeauna, gata de a intra în aciune în favoarea noastr ă, în lini şte, de îndată ce încetăm a împiedica curgerea lor, înl ăturând barierele noastre mentale. S ănătatea este ceva natural , boala este ceva nefiresc . Boala nu este niciodat ă pornită din partea Divinit ăii, ci totdeauna din partea omului. Omul este acela care ridic ă baricada în calea vindec ării, în timp ce Dumnezeu - Minte se străduieşte permanent pentru a men ine sau a reface corpul ca pe un templu perfect, în care sălăşluieşte Spiritul. Se va arată mai târziu, când va fi prezentat ă tehnica de aliniere a noastr ă cu aceasta Inteligenă, cum se explic ă că această fiină umană, aparent neînsemnat ă, poate totu şi dirija Fora care conduce universul. Vindecarea mentală şi spirituală este rezultatul, nu al efortului acestei fiin e, ci al capacităii sale de a dirija Inteligen a Cosmică, aşa după cum un sudor dirijeaz ă flacăra de oxiacetilen ă, care taie oelul. Inteligena Cosmică a creat corpul omenesc, cu inten ia de a func iona totdeauna perfect. Boala este interferent ă omului cu aceasta inten ie. Inteligena Cosmică are în permanen ă viziunea corpului în perfect ă stare şi ac ionează neobosită ca să înlăture orice ar amenin a starea armonioasă a corpului. S ănătatea nu este altceva decât interdependen a tuturor p ărilor componente ale trupului. Boala este pur şi simplu întreruperea acestei armonii. Armonia este cheia de bolt ă a întregului Univers. 15
Totul în Univers pulsează cu un ritm armonios şi constant . Încă din timpuri str ăvechi, omul a observat acest ritm al Universului şi a îneles cum funcionează. În timpurile noastre, oamenii de ştiină au descoperit c ă acest lucru este adevărat şi în ceea ce prive şte desf ăşurarea gândirii. Ei au înv ăat că: Iubirea este ritm, Ura este dezacord ; Generozitatea este ritm, Egoismul este Discordan ă; Încrederea este ritm, Gelozia este Discordan ă; Speran a este Ritm, Disperarea este Discordan ă; Credin a este Ritm, Teama este Discordan ă; Cinstea este Ritm, În şelăciunea este Discordan ă; Seninătatea este Ritm, Enervarea este Discordan ă. Atât timp cat stările mentale ale omului sunt în acord cu ritmul universului, echilibrul s ău psihic şi fizic este asigurat. Când intervine discordan a în fluxul de gândire, acest echilibru este pierdut. Explica ia constă în faptul c ă avem de-a face cu o Inteligen ă Universală ale cărei Legi nu le putem învăa decât prin observa ii. Din clipa în care am în eles că armonia este cheia de bolt ă a Universului, acela care dore şte ca această Inteligenă să acioneze în folosul s ău, trebuie mai întâi s ă se străduiască să coopereze cu ea. St ările mentale discordante produc boal ă, dau naval ă şi se izbesc de Legea etern stabilit ă a Armoniei Universale. Lumea ra ională recunoaşte existena acestei Armonii Universale şi î şi dă seama că, atunci când aceast ă armonie este rupt ă de oameni, Divinitatea nu se modific ă pentru a ne face nou ă pe plac, noi suntem aceia care trebuie s ă ne schimbăm. Secretul vindec ării rezid ă în unificarea cu Inteligen a Cosmică, ce posed ă cunoştine infinite ale căilor de vindecare şi o bunăvoină nemărginită de a produce forma perfect ă. Ne putem bizui pe curentul de în elepciune Divină în corpurile noastre, atunci când ne ferim s ă-i stăm în cale. Dumnezeu din noi are for a de a vindeca .
16
CAPITOLUL V CUM SE APLICĂ UN TRATAMENT MENTAL Tehnica tratamentului poate fi mânuit ă în oricare dintre diferitele c ăi ce se află la dispozi ia noastră. La o ultim ă analiză, oricine poate face uz de propria-i form ă de exprimare şi chiar de propria-i metodă. Metoda indicată mai jos este considerat ă de autor, ca fiind de o mare eficien ă. Tratamentul propriu-zis const ă într-o activitate mental ă. Este o mişcare bine definit ă a Minii, într-o direc ie specifică, în folosul unei anumite persoane. Nu este nevoie s ă se pună mâinile asupra persoanei tratate, ca-n metoda magnetismului. Astfel, ne desprindem imediat de orice form ă de vindecare magnetic ă. Mai mult decât atât, nu folosim nici un fel de hipnotism. Psihiatrul foloseşte hipnotismul în scopul de a înl ătura bariera min ii conştiente şi a deschide subcon ştientul, pentru a implanta aici, propriile sale sugestii. Nu avem nimic de criticat, deoarece psihiatria a fost şi este o cale de înl ăturare a complexelor şi obsesiilor; de fapt, psihiatrul se folose şte de ceva mai mult decât hipnotismul. Ne referim aici la hipnotism, pentru a putea l ămuri poziia noastră în ceea ce priveşte vindecarea. Nu folosim nici puterea voin ei, spre a impune ideile şi imaginile noastre pacientului cu o putere slab ă a voinei. Aceasta ar însemna c ă folosim for a personală, ceea ce nu facem. Nu folosim nici sugestia, care presupune repetarea unor formule. Folosim cuvinte, dar acestea în scopul unic de a transmite ni şte idei clare şi care, de fapt, stau la baza vindec ării. Nu posedăm nici un fel de formul ă magică, de repetat în clipe de tensiune, având ca urmare înl ăturarea afeciunii. Toate acestea nu ar fi decât tot un fel de sugestie. Nu încercam s ă influenăm mintea pacientului în nici un fel. Nu proiect ăm gândul şi nici nu re inem gândul pentru altul. Tratamentul spiritual si mental este completat în întregime în mintea pacientului. Acesta începe cu adev ărul fundamental c ă persoana pe care o trateaz ă este o idee perfect ă în Mintea Divină şi că întregul s ău proces în timpul tratamentului, const ă în A înlătura din propria-i minte, orice idee sau imagine de imperfec iune sau boal ă, la pacient sau la el însu şi, atunci când se trateaz ă pe sine. După ce s-a asigurat de faptul c ă mintea a creat un vehicul perfect, prin care Spiritul dore şte să se manifeste şi după ce a văzut felul minunat în care Mintea se gr ăbeşte s ă refacă corpul când ceva nu este în regul ă, atunci încearc ă să-şi alăture propria-i gândire, de aceea a Min ii Universale. Prin urmare, el acionează înlăuntrul său, ca să şteargă orice credin ă în tulburarea fizic ă ce şi-a f ăcut apariia asupra persoanei cu care lucreaz ă. Pacientul a acceptat credin a c ă este bolnav. Practicianul nu admite să împărtăşească această credină cu el, fiind convins c ă numai această credină a pacientului o men ine trează; prin urmare, practicianul trebuie s ă creadă el însuşi în realitatea perfeciunii pacientului, dac ă voieşte să neutralizeze falsa credin ă a celui suferind. El ştie că nu există mai multe min i, adică fiecare individ nu posed ă o minte aparte fa ă de cea a semenului s ău, precum nici fa ă de Mintea Universal ă. El ştie că există în univers o singura Minte Atotcuprinz ătoare, iar, ceea ce numim min i individuale, sunt de fapt, volumul de Minte Universală pe care o folosim atunci când gândim. El mai ştie că este imposibil ca Mintea Unic ă să se manifeste în acela şi timp şi în boal ă şi în sănătate. Mai ştie, de asemenea, c ă este sănătos în aceeaşi Minte în care pacientul se crede bolnav. O fântân ă nu poate da în acela şi timp şi ap ă dulce şi amară. Prin urmare, sau cei s ănătoşi nu sunt s ănătoşi, sau cei bolnavi nu sunt bolnavi. În ambele cazuri, nu se spune adev ărul când î şi descriu st ările fizice contrare. Din ceea ce pacientul a înv ăat din Univers, ştie că s ănătatea este starea normal ă, în timp ce boala este stare anormal ă. Mai departe ştie că Legea Minii este o lege a reflec iei. Ştie, de asemenea, c ă Mintea este într-o activitate neîntrerupta. Înapoi şi înainte se mi şcă suveica mint i, pre-lucrând particulele de materie într-un model fizic, model ce reprezint ă reproducerea exact ă a modelului mental pus la dispozi ia sa. Întrucât pacientul p ăstrează un model de boal ă, practicianul trebuie s ă-şi asigure un model de sănătate, demonstrând prin cuvinte, încrederea total ă pe care o are în Mintea Subiectiv ă Universală, devenind prin aceasta, capabil s ă dirijeze această foră gigantic ă, pentru a lucra dupa modelul s ău şi nu după cel al pacientului. În cazul când cineva se trateaz ă singur, trebuie s ă se conving ă că, în timp ce simurile sale îl informeaz ă că este bolnav, mintea sa obiectiv ă trebuie s ă-i spună conştient şi deliberat, că informaiile transmise de simuri sunt incorecte şi trebuie să-şi proclame propria sa perfeciune divină. 17
Toată lumea ştie că în timpul unei emo ii puternice, ca şi în timpul unei lupte sau a unei încercări de salvare, cei implica i nu simt durerea loviturilor, care ar fi de nesuportat atunci când mintea le inregistreaz ă pe calea simurilor. Aşa că, este posibil pentru cineva s ă-şi îndrepte gândul într-o astfel de direc ie, încât să uite de durere sau de alte neplaceri. Recu-noscând c ă multora le vine greu s ă procedeze astfel, un fapt r ămâne clar, şi anume c ă acest lucru a fost f ăcut şi deci poate fi f ăcut de oricine. Primul lucru pe care-l are de f ăcut cel ce aplic ă tratamentul este de a- şi asigura o RELAXARE cât mai complet ă. Se va lua o pozi ie care să asigure relaxarea fizic ă. RELAXAI-VĂ MINTEA! Nu se poate trata bine atunci când e şti influenat de teamă, griji, supărare sau anxietate. Aceasta relaxare mentală poate fi realizat ă printr-o contemplare lini ştită a faptului că tr ăim într-un univers care ne dore şte binele, în acea Minte Universal ă, care caută totdeauna să împingă binele spre noi. Am putea afla, a şa cum muli o fac, c ă se poate ob ine liniştea şi relaxarea, citind câteva pagini dintr-o carte bun ă, care tratează tocmai subiectul ce intereseaz ă - vindecarea. Mul i folosesc în acest scop Psalmul 23 sau 91. Dar, oricare ar fi metoda folosit ă pentru a atinge acest scop, relaxarea mental ă este esenială pentru succesul deplin al tratamentului. Acum, când practicianul cunoa şte că atât el cât şi pacientul fac parte din aceea şi Minte şi cum ceea ce este ştiut într-un anumit punct al Min ii, trebuie să fie cunoscut în toate punctele, rezultă că detaşarea sa calmă de tulburarea ce-l ine în gheare, trebuie s ă se produc ă chiar dac ă el nu recunoaşte deocamdat ă starea cea bun ă realizată. Din această cauză, foarte adesea, pacientul începe să se simtă mai bine de îndat ă ce se află în prezen a practicianului s ău, din momentul în care a închis telefonul, dup ă ce i-a cerut ajutor. În alte cazuri, aceast ă u şurare nu este resim ită imediat de cel tratat, dar practicianul continu ă s ă-şi dea seama c ă, în profunzimea Min ii Subiective, exist ă în permanenă o stare de calm şi că starea de tulburare mental ă a pacientului, nu este altceva decât o emoie superficială. Eventual, ceea ce practicianul cunoa şte temeinic, va fi cunoscut con ştient şi de către pacient. Cel mai bun procedeu este ca pacientul s ă-şi comunice numele şi prenumele şi chiar adresa, în scopul de a face tratamentul specific. Astfel, se poate spune: „Vorbesc pentru H.S., din orasul x, strada y, nr. 10, pentru care am început acest tratament” sau „acest tratament este destinat fiului J. care se află în această încapere, cu mine”. Trebuie s ă se ină seama, în mod serios, de faptul c ă nu se vorbe şte în gol. Gândul merge undeva, nici nu moare, nici nu se pierde. Suntem înconjura i de un ocean al Min ii, aceasta Minte Universală, creatoare, care imediat prime şte gândul nostru şi imediat trece la ac iune ca să-l realizeze în forma material ă, ştiindu-se că Mintea ac ionează neîncetat, în acest fel, asupra oric ărui gând. Trebuie recunoscut faptul c ă această Minte are capacitatea de a crea orice şi este dispusă s ă creeze forma de s ănătate, la fel ca şi forma de boal ă, deoarece este la dispozi ia Spiritului şi omul este, în esenă, Spirit. Trebuie s ă existe certitudinea de supunere absolut ă a acestei Legi a Minii la cuvântul Spiritului şi certitudinea c ă virează întreaga sa for ă în direcia indicată de cuvântul nostru. Trebuie s ă se recunoască faptul c ă acest ocean al Min ii cuprinde întregul Univers, c ă această Minte Creatoare Unică este pretutindeni, atât acolo, departe, în spa iu, dincolo de soare şi de aştrii, cât şi-n orice loc de pe p ământ. Deci, distan a nu reprezint ă o barieră pentru reu şita tratamentului. De asemenea, trebuie ştiut că această Minte umple întreg spa iul din ora ul în care tr ăim, umple camera în care ne afl ăm, umple propria noastr ă conştiină, şi că ea este atât con ştiina sa proprie cât şi a aceluia care se trateaz ă. Trebuie să se realizeze o unificare con ştientă cu această Minte Unică. Mai trebuie s ă ştim că practicianul, pacientul şi această Minte sunt Una singur ă în Marele întreg. Nu poate exista nici o separare între ele, iar persoana care se trateaz ă, şi-a creat pur şi simplu falsa idee c ă este despărit de Divinitate. Este posibil c ă el nu a exprimat în cuvinte precise şi nici nu recunoa şte c ă a gândit aşa. Un fapt este clar, şi anume c ă Spiritul nici nu este, nici nu poate fi vreodat ă bolnav, prin urmare, bolnavul ar putea s ă întreină numai această idee, pentru c ă el crede c ă s-a despărit de Dumnezeu. Acel care sesizează şi cunoa şte unitatea sa esen ială cu Spiritul, ştie că, aşa după cum Divinitatea nu se poate îmbolnăvi, tot aşa nici el nu poate fi bolnav. Prin urmare, aceast ă aparenă de boal ă trebuie 18
să fie o formă distorsionat ă de gând, neavând nici o baz ă în realitate, neavând nici o existen ă separată de entitate. Singura lege a universului este Legea Unit ă ii. Orice nu seamănă cu unitatea, nu poate fi real. Prin urmare, acest lucru ce şi-a facut apari ia, nu este sprijinit de nici o Lege, nu poate avea nici o baz ă reală de existenă. Când Mintea a creat acest corp, nu a las ăt în el nici un loc pentru boal ă. Poate fi dureros şi îngrozitor, dar este o fals ă spaimă, asemeni co şmarelor care dispar la trezire, de şi ele păreau reale în timpul somnului. Existena bolii nu are justificare în corp, prezen a ei fiind o iluzie. În legatur ă cu aceasta, ar fi indicat s ă scoatem în eviden ă faptul c ă, nu trebuie s ă acordăm prea mult timp şi atenie contempl ării formei-boal ă. Cu cât o discut ăm mai mult şi o examinăm mai atent, cu atât o înzestr ăm cu mai mult ă falsă realitate. Nu-i acord ăm mai multă atenie decât pentru a afla ce avem de tratat, apoi trecem la contemplarea perfec iunii spirituale a pacientului, pe care o ştim adevarată şi reală. Ori de câte ori un individ resimte oroare sau dezgust la apari ia unei tulburari, ar trebui s ă se autotrateze, pentru a- şi da seama că această situaie este ireală şi că este vorba de fapt de ceva mic şi neînsemnat, în compara ie cu Mintea Universal ă. Oricât constat ăm şi socotim o forma-boal ă ca fiind mare, grea sau incurabil ă, ar trebui s ă ne întoarcem gândul spre Univers şi să ne umplem con ştiina cu eviden a măreiei infinite, a for ei şi înelepciunii acestei Mini Creatoare, fa ă de care forma-boal ă nu reprezint ă nimic. Astfel, refuz ăm să ne unificam cu forma-boală şi ne unific ăm alături de pacient cu Mintea Creatoare şi minunata ei For ă Vindecătoare. Atunci când ne d ăm seama şi ne lăsăm pătrunşi de adevărul că fiina din faa noastră este perfectă, înseamnă că am atins punctul când tratamentul începe s ă devină efectiv. Uneori, totu şi, pentru a ajunge la aceast ă certitudine, trebuie s ă risipim propriile noastre îndoieli, care pot fi alimentate de declara ia medicilor c ă nu mai este nici o speran ă. Aceste îndoieli mai pot proveni şi de la starea de deprimare a bolnavului, stare pe care practicianul ar putea-o interpreta ca fiind a sa proprie. Mai poate proveni şi din faptul c ă pacientul declara: „Am mai consultat şi al i vindecători, f ără nici un rezultat”. Oricare ar fi originea lor, aceste îndoieli trebuiesc înl ăturate, spre a se putea asigura succesul tratamentului. Pentru a putea atinge acest scop, uneori este necesar s ă străbatem un întreg proces de raionamente. S-ar putea s ă fie nevoie s ă ne combatem pe noi în şine şi acest lucru reprezint ă una din pările eseniale ale unui bun tratament. S-ar putea s ă fim nevoi i să repetăm mereu, pân ă ce ne convingem: „Nu-mi pas ă de ce spun medicii. Ştiu că Mintea poate face s ă crească şi un os rupt, s ă fabrice hormoni, s ă opereze f ără durere şi-n general, s ă aduca pacea, calmul, ordinea şi eliberarea de orice tulburare. Mai ştiu că durerea nu este real ă, deoarece Spiritul nu poate fi atins de durere, iar acest corp este substan a spirituală pură, în fiecare din celulele componente. Acolo unde s ălăşluieşte Spiritul, sunt totdeauna prezente: pacea, calmul, odihna, siguran a, perfeciunea”. Spiritul se află în momentul în care aceast ă falsă ma-nifestare încearc ă să ia forma real ă, dar El intervine şi umple orice celul ă, oricât de mic ă ar fi, cu prezenta Sa. Oriunde in-tervine aceast ă prezenă, Ea vindec ă de toate forele false, iar noi ne trat ăm propria noastr ă falsă credină, conştieni că Spi-ritul este peste tot şi chiar acest corp, din cap pân ă în picioare, de la cel mai neînsemnat atom, este locuit numai de Spirit. Oricare ar fi el, cauzându-i aceast ă tulburare, nu are ce c ăuta acolo. Nu are nici cea mai slabă autoritate sau for ă. Nu are nici o capacitate de a provoca durere sau suferin ă. Nici o otravă nu poate avea efect în prezen a Spiritului. Divinitatea a creat totul numai bun şi conform Legii Armoniei, nici un punct al Corpului Divin nu poate dori s ă facă rău unui alt punct din corp. În planul Divin, totul coopereaza în Univers. Prin urmare, m ă tratez ca s ă-mi dau seama c ă nu există nici o urm ă de osci-la ie în acest corp, ci doar o ac iune armonioas ă, binef ăcatoare. Dumnezeu există şi pătrunde acest templu, chiar în momentul de fa ă, cu prezen a păcii, sănătăii şi perfeciunii Sale. Odată ajunşi la punctul în care am realizat perfec iunea interioar ă eternă a pacientului, ne vom da seama de aceasta, pentru c ă vom fi ajuns la o stare de lini şte, calm interior, de siguran ă proprie, ca şi cum am fi traversat o mare agitat ă şi am fi intrat în apele lini ştite ale unui port. Odat ă acest punct atins, putem preda Min ii partea de lucru ce-i revine. Aceast ă realizare interioar ă poate 19
fi obtinu ă într-o secund ă sau într-o or ă; poate diferi ca timp, chiar în timpul aceleia şi săptămâni, pentru că, la urma urmelor, practicianul este totu şi o fiin ă umană, uneori influen at greşit de propriile sale st ări de dispozi ie. Prin dispozi ii se întelege că, omul, fiind de fapt fiu al speciei, este supus unor sugestii comune. El a mo ştenit un volum mare de gândire de la o ras ă care a cunoscut multă înfrângere, necaz şi boală. El nu trebuie s ă se lase legat de lan urile fatalităii rasei, şi cu atât mai mult cre şte cunoaşterea Legii, cu cât viziunea lui spiritual ă se limpezeşte de norii gândirii negative şi cu atât mai direct şi mai neted atinge acel punct m ăre al realizării - în elegerea perfeciunii spirituale a pacientului. În cazul în care ne trat ăm pe noi în şine de vreo maladie, va trebui s ă realizăm propria noastră perfeciune spirituală. Tre-buie s ă ne aducem aminte s ă ne degaj ăm de orice responsabilitate pentru rezultatul tratamentului. „Tat ăl din Mine, El este cel care îndepline şte lucrarea. Cu de la Mine putere, nu pot face nimic” (Iisus). Aceste cuvinte ar trebui s ă fie gravate în inima fiecărui practician în acest domeniu. Niciodat ă nu suntem răspunzători de vindecare şi nu avem nici un merit când este realizat ă. Niciodată nu suntem răspunzători de vindecare, ci de un singur lucru, acela de a fi pus Legea în ac iune. Acum am ajuns în clipa când practic, tratamentul este terminat. Pân ă în acest stadiu, responsabilitatea noastr ă a constat în a construi un tablou clar al perfec iunii permanente, atât a noastră, cât şi a pacientului, înl ăturarea oric ărei îndoieli privind aceast ă perfeciune şi orice teamă că Mintea nu ar fi în stare s ă manifeste sănătate în pacient. Acum, pred ăm tabloul nostru complet al perfeciunii, marelui medic, Mintea Universal ă, pe care ni-l putem reprezenta ca pe un ajutor, care ar fi stât lângă noi în timp ce scriam instruc iunile ce trebuiau urmate. În fapt, spuneam: „Iat ă instruciunile mele, tu e şti ajutorul perfect, ştiu că le vei îndeplini întocmai, pentru c ă niciodată nu ai dat greş”. Cu aceasta, consider ăm misiunea îndeplinit ă şi ne îndreptam spre ocupa iile noastre, fiind con ştieni că am pus Legea în ac iune; din momentul în care i-am oferit un model-gând perfect, ea a pornit imediat la ac iunea creatoare, prelucrând în form ă, gândul nostru. De fapt, am putea folosi chiar cuvintele citate mai sus, ca metod ă de predare a tratamentului min ii, emiind cuvântul şi ideea noastră perfectă, către unica energie creatoare din lume. Aceasta trebuie s ă fie o ofertă desăvârşită. Dacă ne găsim în situaia de a reveni cu tratamentul prea des, aceasta este dovada c ă nu am fost desăvârşiti, oferind cuvântul nostru în totalitate c ătre Minte. În acest caz, înseamn ă că practicianul nu este el însu şi complet edificat în ceea ce prive şte cui îi revine de fapt lucrarea. Efortul său mental nu ajut ă legii, care are de fapt toat ă puterea necesar ă să vindece complet orice boală, oricat de grav ă ar parea. Efortul lui are un singur obiectiv şi numai unul: s ă prezinte Min ii modelul-gând perfect. Odat ă acesta oferit, este însu şi Tatăl care acionează, iar strădaniile slabe ale practicianului n-au nici un efect. A şa că, dacă ne dăm seama că intervenim, este obliga ia ce ne incumbă potrivit tehnicii ar ătate, trebuie s ă ne oprim şi s ă ne spunem: „Ei bine, m ă bucur c ă Legea Minii acionează asupra acestui caz. Ştiu că face un lucru bun, constant şi complet”. Un exemplu edificator la cele de mai sus: s ă ne închipuim un vas împotmolit la ărm în timpul refluxului. Cu toate eforturile depuse de oameni, nu poate fi degajat din nisip; cineva vine şi spune: „Aşteptai câteva ore pân ă ce vine fluxul”, atunci puterea oceanului va ridica vasul şi-l va repune pe linia de plutire, astfel c ă va putea fi scos în larg de for a propriilor sale ma şini. Să ne lăsăm convinşi şi să avem încredere în Legea Universal ă, care nu d ă greş niciodat ă. Autorul sugereaz ă că este indicat să mulumeşti Ajutorului Divin, în clipa în care îi pred ă pacientului. Legea este cu totul impersonal ă şi nu este afectată de asemenea mul umiri, însă gestul are totuşi o însemnătate pentru om. Aceast ă ajută să-i întărească credina că acum totul a fost pus în mişcare, sub o conducere competent ă şi că el, practicianul, a declan şat ceva ce nu mai poate fi oprit. De regulă, nu ne exprim ăm mulumirile pentru ceva ce nu am primit, astfel, aceast ă manifestare este, de fapt, o indica ie că într-adevăr, credem cu tarie în tot ceeea ce am spus. O altă problemă ce ar trebui luat ă în consideratie, este aceea a repet ării. Am avertizat s ă se evite exagerarea tratamentului. Se pune îns ă întrebarea: „Este oare suficient un singur tratament?”. Într-adevar, un singur tratament ar trebui s ă fie de ajuns, dac ă ar fi îndeplinite toate regulile cerute de metodă. Din câte ştim, Iisus nu a fost nevoit niciodat ă să repete tratamentul. Pu ini oameni posedă viziunea şi iluminarea lui Iisus. Se poate spune c ă a avut cea mai clar ă viziune ce a avut-o 20
vreodată fiina umană. Avea un astfel de sim ş al unităii desăvârşite cu Divinitatea, încat atunci când vorbea El, era ca şi cum se exprima cu vocea lui Dumnezeu. „Eu şi Tatăl suntem una”. Aceasta nu era o repetare de şartă, aşa cum se întâmplă la unii dintre noi. Era o convingere de nezdruncinat, c ăci o avea f ără nici o umbr ă de îndoial ă. Chiar cei mai buni dintre noi suntem cu mult sub nivelul nobilului s ău ideal; astfel c ă socotim uneori necesar s ă repetăm totuşi tratamentele. Certitudinea lui absolut ă era comunicat ă Minii la muli dintre cei trata i, cu excep ia celor din Capernaum, unde nu a f ăcut minuni, din cauza necredin ei celor de acolo. Viziunea noastr ă nu reuseşte totdeauna s ă răzbată prin necredin a celor pe care îi trat ăm. Trebuie s ă ne amintim că tratamentul nu este des ăvârşit decât atunci când este primit şi acceptat pe deplin de c ătre conştiina pacientului; prin urmare, repetarea tratamentului este adesea necesar ă, din cauza acestei con ştiine întunecate a pacientului. De regul ă, de 2-3 ori pe zi este cel mai mult ce se poate face ca tratament pentru o singur ă persoană. Dacă între timp, aceasta revine mereu în minte, putem spune cu calm: „Sunt bucuros c ă Legea Minii lucrează asupra acestui caz” şi nu ne mai gândim la aceasta. Acolo unde trebuie continuat tratamentul pân ă când s-a realizat o receptare mental ă completă a acestuia, fiecare tratament trebuie aplicat ca o ac iune separat ă, adică fiecare şedină de tratament s ă fie f ăcută ca şi prima dată. Să pornim chiar de la început, ajungând la deplina realizare a perfec iunii pacientului şi oferind aceast ă perfec iune Minii, cu acelaşi desăvârşit abandon. Dac ă acceptăm ideea că trebuie aplicate mai multe sau o serie de tratamente, trebuie s ă ne ferim s ă admitem că nu s-a realizat perfeciunea. În multe cazuri, sunt necesare serii de tratamente, unele din acestea cu vindec ări dintre cele mai reuşite, văzute de autor. Acestea au fost rezultatul unor serii de tratamente aplicate pe o perioadă de luni de zile. Adeseori este nevoie de timp, pentru ca pacientul s ă ajungă s ă nu mai facă nici o obstruc ie Minii. Astfel, dacă sunt necesare mai multe tratamente, trebuie s ă avem grij ă să nu privim persoana gândind c ă acest caz va lua mult timp. Dac ă gândim astfel, dezmin im propria noastră afirmaie, care susine tocmai perfec iunea imediată a pacientului. De un singur lucru trebuie să ne amintim totdeauna şi anume c ă acum, toi oamenii sunt perfec i, că ei nu au fost niciodată mai pu in perfeci decât propriile lor min i, a rudelor, a prietenilor, a medicilor şi a celorlali cărora le-am împ ărtăşit simtamintele. Practicianul însu şi nu vindecă niciodată pe acela pe care îl trateaz ă. Rolul lui este să cunoască perfec iunea etern ă, să o declare cu convingere, s ă nege realitatea şi adevărul oric ărei aparene contrarii şi s ă a ştepte cu încredere ca Marele Ajutor, Mintea, s ă manifeste acea s ănătate pe care practicianul o ştie că există în această clipă. Întrucât Mintea este substan a, iar trupul umbra, această formă-boală nu este reală; este numai o imagine imperfect ă a gândului-form ă distorsionat; ştergând aceast ă distorsiune şi substituind-o cu gândul-form ă de perfec iune ce nu a fost niciodat ă ştirbit, se revine la adevarata stare. Aceasta a existat totdeauna acolo şi nu poate fi pierdut ă niciodată. A fost acoperit ă temporar de un tablou al imperfec iunii. Pentru tratament, oferim Ajutorului din nou, tabloul limpede pe care l-a avut în fa ă atunci când a creat corpul copilului ce urma să se nască. În încheierea acestui capitol, am putea oferi un cuvant de încurajare. Nu vă descuraja i dacă, la început, vindecarile nu au un rezultat prea str ălucit. Pe cât de adev ărat este că începătorii, adesea obin vindecări minunate, tot a şa de adevărat este că, atât timp cât succesul lucr ării în acest domeniu se bazează pe cunoa şterea precisă şi iluminarea clară, cu atât ne form ăm mai mult, cu atât înelegerea noastră devine mai limpede şi pe măsură ce „creştem în har” câ ştigăm totdeauna şi capacitatea de a trata cu succes. Întrucât Mintea Unic ă este prezentă peste tot şi în acelaşi timp, putem trata cu succes o persoană chiar la distan ă de mii de kilometri. Autorul a tratat cu rezultate bune persoane locuind în Noua Zeeland ă, el locuind în California. Încep ătorul nu trebuie s ă ezite să trateze pe cineva, oriunde s-ar afla. Termenul de practician se aplic ă şi aceluia care se trateaz ă pe sine sau î şi tratează membrii familiei sale. Acest termen nu se confund ă cu acela de practician profesionist.
21
CAPITOLUL VI CUM SE POATE REALIZA VINDECAREA? Dacă acceptăm afirmaia că vindecarea mental ă şi spirituală este o realitate, trebuie s ă cercetăm în profunzime, pentru a g ăsi motive fundamentale, care s ă r ăspundă la întrebarea: „De ce este posibilă vindecarea?”. De vreme ce vindecarea este, într-un sens, o activitate creatoare, adic ă poate crea noi celule sănătoase, care să le înlocuiască pe cele susceptibile de îmboln ăvire, cel mai bun loc de pornire ar fi activitatea creatoare cosmic ă, deoarece orice lucrare de crea ie trebuie să urmeze acela şi plan. În ce constă atunci? Cum s-a format universul? Exista vreo lege în baza c ăreia s-a produs acest fenomen? Dacă aşa este, Atunci acea Lege mai ac ionează şi ne stă la dispoziie şi astăzi? Credem cu fermitate că răspunsurile la toate aceste întreb ări se află în faa ochilor no ştri şi soluionarea lor ne va conduce la înelegerea clară pentru ce omul poate s ă se aştepte la existen a unei activit ăi creatoare în el însuşi, care, să-l elibereze din sclavia bolii, redându-i libertatea unei perfecte s ănătăi. La o analiză superficială, acest capitol ar putea ap ărea academic, totu şi este extrem de practic, pentru c ă va pune baza unei asigur ări practice nereligioase, ştiinifică, a unui proces de vindecare creatoare, pe care omul o poate folosi în afar ă de supersti ie sau credină religioasă. Lăsând la o parte literatura religioas ă, să presupunem c ă ne aflăm într-un loc oarecare, pe continent. Privind în jurul nostru, la for a oceanului şi măreia munilor, admirând soarele, luna şi stelele, întrebându-ne care este misterul vie ii în lumea vegetal ă şi animală şi cum au luat fiin ă toate acestea. Primul lucru pe care-l observ ăm este că trăim pe o planetă care este compusă din materie în form ă solidă, lichidă şi gazoasă. Materia în sine nu are minte proprie. Trebuie ca totdeauna să se acioneze asupra ei, cu o for ă din afară, deci ea nu a putut lua fiin ă cu de la sine putere. Nu s-a putut autocrea. În c ăutarea forei-energie care a adus-o la existen ă, trebuie să facem investigaii în afara formelor de energie material ă, cum ar fi electricitatea şi altele, ce apar în materie. Aşa cum s-a ar ătat, există o singur ă form ă de energie cunoscut ă de om şi care nu are origine materială. Această energie este gândul, şi cum gândul nu izvor ăşte din materie, ci din contr ă, acionează asupra ei, trebuie s ă fi existat o Inteligen ă capabilă de gândire, înainte ca materia s ă fi existat. Astfel, suntem condu şi pas cu pas la în elegerea că universul fizic nu a putut lua fiin ă decât prin aciunea gândului. Dac ă există gând, atunci trebuie s ă existe şi Gânditor. Ne-am obi şnuit să numim acest Gânditor - DUMNEZEU. Se poate folosi orice alt nume, în elesul fiind acela şi. Am putea numi Gânditorul cu pronumele „El”; la aceast ă răspântie, suntem asalta i uneori de acei credincioşi care afirmă c ă folosind pronumele „El” am terminat cu Dumnezeu şi deci suntem atei. Oricum s-ar interpreta, în nici un caz nu l-am îndep ărta pe Dumnezeu din Universul Lui, c ăci El nu face caz de faptul c ă este prezentat de imagina ia acelui tip de teolog, ca pe un venerabil cu barb ă, stând în Rai, înconjurat de îngeri şi arhangheli; trebuie s ă mărturisim că nu acceptăm un astfel de Dumnezeu în filozofia noastr ă. Muli prelai din zilele noastre, având o educa ie ştiinifică şi religioasă, au înlăturat această concepie naivă din predicile lor. Aşa cum îl in elegem pe Dumnezeu în universul Lui, El este o Inteligen ă Impersonală, totuşi nu una oarba. Este o inteligen ă ce actionează prin Lege, ce nu face nici o distinc ie între drept şi nedrept, care nu oscileaz ă dup ă cererile personale trimise de c ătre oamenii din ambele tabere, ca să le aducă victoria armatelor lor, sau s ă oprească ploaia, ca s ă stea la iarbă verde sau s ă dea ploaia ca să le crească grânele. Să nu în elegem greşit. Avem credin a că este imposibil să obinem victoria, încetarea sau pornirea ploii. Toate acestea se pot face numai în baza în elegerii pe care trebuie s ă o avem despre adevarata natur ă a Divinităii şi a Legii Min ii, prin care Divinitatea ac ionează. Ne putem ruga, putem implora, putem v ărsa lacrimi cître înaltul cerului pentru ajutor de la Dumnezeu, a şa cum milioane au facut-o şi o mai fac, iar cerul nu va r ăspunde nimic, decât dac ă facem uz de rug ăciunea ştiinifică, bazată pe o înelegere clară a activităii creatoare a Divinit ăii în Univers. Însu şi Dumnezeu nu poate înlatura ac iunea Legii, pe care nu a instruit-o sau generat-o, dar care face parte 22
în mod evident, înc ă de la început, din propria Lui natur ă. A înc ălca Legea universului ar însemna ca Dumnezeu s ă se autodistrug ă, ceea ce nu se poate face. Există în credina omului părerea că aciunea Minii nu poate influen a fenomene importante ca: războaie, clima, calamit ăi şi altele. Iisus care nu era influen at de astfel de concep ii greşite, se conducea dup ă credina c ă „la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile - şi Eu şi Tatăl suntem Una”. El a dovedit for a de a controla fenomene naturale, deoarece avea convigerea ferm ă în unitatea Lui cu Tatal, astfel c ă putea să comande Legii, care ac iona în consecin ă asupra acestor fenomene. El nu implora, ci exprima cu autoritate, credea şi accepta faptul c ă Legea i se va supune. Odată stabilită justificarea credin ei noastre, c ă în spatele universului exist ă un gânditor, s ă încercăm să abordăm problema noastr ă din cealaltă parte. Am prins un fir de pe p ământ şi l-am urmat până ne-a condus la Cauza Universului. S ă presupunem acum c ă urmărim celalalt fir, de la cer la pământ, ca să aflăm ce ar putea fi aceast ă Cauză şi cum a f ăcut ca Universul s ă existe. A fost o vreme când universul nu exista, când exista numai Dumnezeu. Omul, fiind incapabil de a concepe ceva ce nu a avut niciodat ă un început, pune întrebarea: „Atunci cine l-a facut pe Dumnezeu?”. Ştiina afirmă c ă timpul şi spaiul nu există şi că, în realitate, nu exist ă nici începuturi şi nici sfârşituri de form ă. Este greu pentru min ile mărginite să îneleagă ideea că Dumnezeu nu trebuie s ă aibă un creator, c ă de fapt El este via a şi Inteligena etern existent ă. Noi măsurăm timpul cu milioane de ani şi ne punem problema c ă Dumnezeu trebuie s ă fi avut un început cu milioane de epoci înainte. Nu este deloc necesar s ă spunem aceast ă pentru că adevărata natură a Inteligen ei o face s ă nu fie un produs, un lucru material ce a necesitat un creator. Cel mai simplu răspuns este: „Dumnezeu exist ă dintotdeauna”. El nu este limitat de timp şi spaiu. Noi muritorii, înc ătuşai de credin a în timp şi spaiu, trebuie să avem un început. S ă nu cădem în părerea greşită a unor teologi, dup ă care Dumnezeu ar fi o imagine m ărită a omului. El este Spirit pur, f ără formă şi nemărginit, iar materia, conform principiului conserv ării, este eternă şi indestructibilă, nu cre şte şi nici nu scade în cantitate, suferind modific ări de form ă. Ea este tot atât de eternă ca şi spiritul, coexistând dintotdeauna în Spirit. Urm ărind materia în dezagregare, pân ă la ultima expresie, nu g ăsim altceva, decât vibra ia. Întrucât, materia prin natura ei nu se poate mi şca sau schimba prin propria sa for ă, trebuie să existe o Inteligen ă care să acioneze asupra ei, s ă-i dea form ă, să o modeleze etc. Acel Agent Inteligent trebuie s ă fie Mintea, pe care am numit-o Minte Cosmic ă sau Universal ă. Această Minte fiind foarte inteligent ă, ştie cum să dea form ă materiei amorfe, dar acest lucru îl face sub conducerea Spiritului, care îi pune la dispozi ie modelul dup ă care să lucreze. Aceasta este Mintea Universală Subiectivă care ascultă de cuvântul Spiritului. Avem, prin urmare, baze rezonabile pentru a concepe Eternitatea Divină ca pe o Trinitate formată din Spirit, care este gânditorul, Mintea, care este activitatea productiv ă şi Materia, corpul amorf al Trinităii. Cum a fost condus ă activitatea creatoare? Spiritul, dorind un corp care s ă aibă formă şi acionând prin Legea Min ii, a adus în form ă ceea ce era o idee sau o concep ie în Spirit. Cu alte cuvinte, mai întâi Inteligen a, apoi aciunea Inteligen ei, ca o Lege a Min ii, apoi rezultatul ac iunii care s-a concretizat în universul material creat, crea ia fiind în continu ă desf ăşurare, f ără oprire. Întrucat toat ă materia din univers este la origine unic ă şi toată Mintea este Unic ă, problemele de gândire ale omului nu sunt altceva decât copia procesului de gândire a Divinit ăii. Ştim că mintea obiectivă, conştientă a omului, are autoritate a-supra min ii sale subiective, care nu raionează, ci acceptă gân-dul con ştient şi se porne şte la realizarea lui, a şa cum nici Min-tea Subiectivă Universală nu raionează, ci este executorul Spi-ritului şi acceptă gândul Spiritului, trecând la înf ăptuirea mode-lului ce-i este prezentat. Omul este deci, copilul lui Dumnezeu şi ca atare, are dreptul s ă ia parte la activitatea creatoare, limitat doar de capacitatea sa de a în elege această relaie. Dacă el ar putea înelege şi faptul că el este un mic triunghi, având identice acelea şi trei laturi pe care Dumnezeu le are cu Marele Triunghi: latura deciziei, a crea iei şi a rezultatului, ar putea să-şi schimbe lumea sa proprie, a şa cum o fac ast ăzi o mul ime de oameni care au în eles acest minunat adev ăr. Gândul omului are putere, pentru c ă este gândul lui Dumnezeu. Are for ă creatoare şi aceasta pentru c ă este din Mintea Creatoare a Universului. Orice idee pe care omul o are şi pe care o 23
menine ferm şi clar, este prelucrat ă de activitatea creatoare şi este realizat ă. Omul are puterea de a alege, capacitatea de a selecta ceea ce dore şte s ă introduc ă în forma gândit ă şi aceasta odat ă aleasă se va fixa în modelul gândit, realizându-l întocmai cum a fost stabilit. Gândul nostru face parte din Mintea Creatoare şi este preluat de aceast ă Minte. Din aceasta îi deriv ă puterea. Iat ă de ce spunem că vindecarea mental ă şi spirituala nu depinde de puterea voin ei. Cea mai intens ă foră de voin ă, a celei mai puternice f ăpturi umane nu înseamn ă nimic pe lângă fora Minii Divine. De această foră ne folosim când ne trat ăm pe noi sau pe al ii. Cu cât în elegem acest adevăr, cu atât mai deplin va fi gradul de perfec iune pe care suntem capabili s ă-l realizăm prin tratamente. Puterea nu este a noastră, dacă nu o folosim, dar devine pe loc a noastr ă atunci când facem uz de ea. Fiecare condi ie mentală se înregistreaz ă în corp cândva, undeva. Activitatea creatoare a Minii, acceptând gândul omului, ac ioneză constant pentru a-l reproduce, fie c ă va fi spre binele omului, fie c ă va fi spre răul omului. Boala este rezultatul unei idei false ce a devenit prea insistentă. Sănătatea este rezultatul contempl ării adevărului despre oameni, când a devenit destul de proeminentă. Nu există nici o idee de pedeaps ă sau recompens ă în această activitate creatoare; este aciunea unei legi impersonale. Când ne d ăm seama de acest adev ăr, este datoria noastr ă, ca fiine raionale, să ne situăm pe pozi ia în care aceast ă lege creatoare devine aliatul nostru, în loc s ă rămânem pe pozi ia stupidă în care ac ionează împotriva noastr ă, ca inamic. Înv ăăm încă din copilărie că trebuie s ă procedăm a şa cu orice Lege. Mai târziu, în via ă, când omul ajunge la starea de gânditor, ajunge s ă-şi dea seama c ă gândirea sa este fotografiat ă în Minte şi reprodusă. Prin urmare, ca gânditor, el decide c ă trebuie să ia o m ăsură în această privină. Nu are nici un rost s ă rămână inactiv şi s ă se plângă c ă este tratat prost de via ă şi c ă trupul s ău d ă semne de deteriorare. Trebuie să-şi dea seama c ă aceste lucruri nu sunt rezultatul unei ac iuni Divine, ci sunt lucrarea logică a propriei sale gândiri, guvernat ă de Lege. Când î şi modifică acest mod de a gândi, aceea şi Lege î şi va modifica şi ea manifestarea exterioar ă. Toate acestea se fac f ără vre-un gând de influen ă sau de modificare a atitudinii Divinit ăii faă de noi; cu mult ă iubire, Dumnezeu a pus totul la dispozi ia omului şi a asigurat o modalitate prin care acesta poate lua atât cât dore şte şi este capabil. Acest lucru trebuie f ăcut respectând Legea. Este de datoria omului s ă afle cum ac ionează Legea şi să procedeze în consecin ă. Când procedează aşa, descoperă uneori, spre uimirea sa, c ă rugăminile sale nu au primit r ăspunsul dorit. El trebuie s ă ştie că darul a fost deja acordat, nu are decât s ă-l ia. Pentru ca rug ăciunea să aibă efectul dorit, omul este dator să-şi dea seama c ă nu trebuie s ă stea în calea Divinit ăii, permiând astfel binelui etern s ăi umple via a. Astfel că trăim într-un univers al iubirii, care este totodat ă un univers al Legii. Iubirea, în sensul că totul ne-a fost deja acordat. Lege, în felul în care ajungem în posesia a ce ni s-a pus la dispoziie. Divinitatea este impersonal ă, în sensul c ă nu este impresionat ă de cereri nesăbuite. Ea este personal ă şi se personalizeaz ă prin darul ce este primit în mod inteligent. Lumea mai trebuie s ă vadă posibilităile vieii, care cuprind în întregime semnifica ia dăruirii Divine. Se poate ca unii dintre cei mai buni, s ă fie vitregi i de viaă, iar alii au îneles şi au crezut că Legea Creatoare a Min ii le stă la dispozi ie, oferindu-le totul din abunden ă. Iisus a fost unul dintre ace ştia. Accepia Lui Mentală a fost foarte atotcuprinz ătoare. El credea implicit în faptul că Spiritul a creat toate lucrurile bune ce sunt la dispozi ia omului şi c ă aceia care sunt împov ărai de sărăcie şi înrobii de falsa idee de boal ă sunt ca ni şte sclavi, care nu sunt capabili s ă întindă mâna, pentru a lua ce este bun. Suntem de abia la începutul unei noi de şteptări faă de acest mare adev ăr. Aceia care au reuşit să păşească mai departe, descoperind Legea Libert ăii, demonstrează c ă Legea este accesibil ă oricui. Totu şi, aceştia trăiesc într-o lume care înc ă mai geme în somnul ei, din pricina co şmarului de boală şi credină a majorităii îi înăbuşă, astfel ca vocea care îi îndeamn ă la trezire şi viaă este adeseori acoperit ă de strigătele unei lumi înl ănuite. Fiecare om poate fi st ăpân pe sine şi împrejurările în ca-re tr ăieşte. Treptat, omul se va cunoaşte tot mai bine pe sine şi universul în care tr ăieşte şi se manifestă. Cu timpul, lumea î şi va schimba falsa credin ă că păcatul, boala şi suferinele sunt legate de evolu ie şi va accepta lumina adevărului. Când va veni vremea aceea, con ştiina trezită a maselor îl va ajuta pe om sa scape de 24
obsesia îmbolnăvirii. Deocamdat ă, această credină, mai puin răspândită, nu ajut ă omului să trăiasca în lumina Adev ărului. Această înelegere se va r ăspândi mai u şor când se va desprinde cu totul de credin a superstiioasă în inaccesibilitatea Divinit ăii. Inteligena Impersonală care este impregnat ă în tot ce a fost creat, devine personal ă pentru individ luat separat, cand în elege că această Inteligenă sălăşluieşte în el, şi că ea este însăşi Lumina vie ii. Oricine ajunge la starea de boal ă, înseamnă că a păşit în afara Voin ei Divine. Cine în elege acest adevăr şi se hotărăşte să se reîntoarcă la voina Divină, orice Lege din Univers începe s ă coopereze cu el, în vederea recuper ării sale. Sănătatea noastră este propria noastr ă responsabilitate. Nimeni nu ne-o poate lua, nimeni nu ne-o poate da. Trebuie ca schimbarea s ă o facem în mintea noastr ă şi din acel moment nu mai suntem impotriva fluxului de s ănătate universală, ci suntem purta i f ără nici un efort de aceasta. Atunci când nu mai opunem rezisten ă Legii Universale înseamn ă că am reu şit să ne acord ăm cu Infinitul. Sănătatea este o problem ă simplă, pe care noi am complicat-o. O bun ă sănătate înseamnă recunoaşterea că omul este o prezen ă vie, aşa cum este şi universul.
25
CAPITOLUL VII SĂ REFUZĂM ASISTENA MEDICALĂ? La întrebarea dac ă trebuie sau nu s ă refuzăm orice form ă de asistenă medicală, materială, se poate răspunde şi afirmativ şi negativ. Ştim că lucrăm cu o Lege perfect ă, care ştie la rândul ei cum să vindece orice afec iune, oricât de serioas ă ar parea să fie. Pe de alt ă parte, nu to i oamenii au aceeaşi profundă con ştiină. Afirmând aceasta nu ne retragem de pe pozi ia noastră care susine că toate afeciunile pot fi vindecate prin ac iune mentală. Este greu pentru unii, dup ă o viaă întreagă, în care s-au bazat pe mijloace materiale, s ă se lanseze deodat ă pe culmile în elegerii. În multe cazuri, viziunea spiritual ă este o chestiune de dezvoltare. Este mai rar vorba de o chestiune de revela ie spontană. Acela care a în eles perfect aciunea infailibil ă a Legii Divine, e capabil să exercite asupra bolnavului o atitudine s ănătoasă, rezonabilă. Iisus nu a folosit la vindecare totdeauna aceea şi metodă, deşi s-a servit totdeauna de acelaşi principiu. Iisus îi privea pe oameni la nivelul de evolu ie la care se găseau. În unele cazuri, El pronun a cuvântul şi ei se vindecau. În alte cazuri, El atingea bolnavul şi uneori se folosea de mijloace materiale, cum a procedat cu orbul c ăruia i-a uns ochii cu tin ă. El ştia că nu există, de fapt, nici un dar deosebit de vindecare în tin ă, dar mai ştia că omul acela avea nevoie de sprijinul unei aciuni materiale, pe care nu a ezitat s ă o foloseasc ă. Trebuie inut seama c ă oamenii se afl ă la o mare varietate de niveluri mentale, pentru c ă ei sunt diferi i în percep ia lor spirituală şi-n acelaşi timp şi-n capacitatea lor de a primi vindecarea. Totodată, ne amintim c ă, de fapt, ne folosim de o lege perfect ă, care poate ac iona f ără greş, mai ales în cazul când nivelul de acceptare este superior. Nu putem fi de acord cu aceia care refuz ă s ă trateze o persoan ă dup ă ce aceasta a consultat un medic sau s-a folosit de vreo forma material ă de tratament. Practicianul ar trebui s ă-şi amintească că el posedă o conştiină superioară, în timp ce per-soana tratat ă s-ar putea s ă aibă tendine subiective de team ă, de care să nu fie con ştient, dar care se unesc şi-l împing sa se mai bizuie, în parte, înc ă, pe mijloace materiale. Orice poate ajuta pacientului s ă fie receptiv la ideea de sănătate, este de folos în tratament, şi practicianul ştie că lucrarea sa este în întregime îndeplinit ă de Minte. Când am acceptat existen a unui Principiu de vindecare universal, trebuie s ă fim de acord cu faptul c ă ori de câte ori medicul ob ine rezultate de vindecare, aceasta în-seamn ă c ă s-a realizat un contact cu acest Principiu şi c ă vindecările nu se datoresc ac iunii directe a medica iei. Atunci când Iisus i-a permis femeii să-i atingă roba sau când a folosit tin ă pentru a înt ări credina orbului, pare rezonabil şi pentru noi s ă permitem pacientului s ă ia contact cu principiul vindec ării prin mijloace materiale, dacă un astfel de suport îi înt ăreşte credina. Respingem atitudinile extreme, atât din partea medi-cului care nu accept ă tratamentul spiritual, cât şi din partea practicianului care interzice folosirea medicamentelor. Ambele atitudini sunt înguste şi intolerante. De vreme ce exist ă doar un singur Principiu de vinde-care în Univers, rezult ă că tratamentul fizic şi spiritual sunt extreme opuse ale aceluia şi lucru. Prin cooperarea inteligent ă cu Legea Minii, s-au obtinut vindec ări complete şi permanente în maladii serioase ca: artrita, paralizie, cancer, hipertensiune arterial ă, afeciuni cardiace, anemie, ulcer, epuizare nervoas ă, diabet etc. Vindec ările s-au realizat totdeauna prin intermediul unui practician, b ărbat sau femeie, care a reu şit să-şi însuşească o înelegere clară a inflexibilităii acestei Legi şi care a realizat acea siguran ă interioară senină, privind faptul c ă această Lege a Min ii poate fi pus ă în aciune de oricine care se preocup ă de dezvoltarea proprie, în cunoa şterea spirituală, în aşa măsură încât ajunge s ă poată dirija acest flux de energie universal ă, numit gândire, în direc ia vindecărilor. Două extreme trebuiesc evitate: înfumurarea şi subestimarea, ambele fiind dovada c ă mintea respectivului este con-centrat ă asupra sa, în loc s ă fie îndreptat ă spre Marea Minte creatoare. Practicianul trebuie s ă spună: „Aceasta este Marea Lege a Min ii care vindeca”, şi nu: „Eu sunt un mare vindec ător”. El trebuie s ă aibă încredere deplin ă în capacitatea sa de vindecare, dar aceast ă credină trebuie s ă se sprijine totdeauna şi total pe Mintea Divin ă şi nu pe intelectul s ău. La cealaltă extremă este practicianul care nu se încrede în sine şi se subestimează, spunându- şi: „Am o voin ă 26
slabă” sau „o slabă educatie”, „nu am posibilitatea”, „nu posed vocabular a-decvat”, „mi se pare inutil să cred c ă aş putea ajuta pe al ii sau pe mine însumi”. Unii dintre practicienii cu mari succese în domeniul vindec ării, se dovedesc a fi oameni simpli, liniştii, f ără să posede grade academice. Ei au în schimb, o încredere de nezdruncinat în această Lege a Minii, care vindecă. Ei au încetat de a se mai considera neînsemna i sau lipsii de educaie şi s-au văzut că sunt posesori ai Min ii Divine, una cu aceast ă Minte universal ă, care face totul să pulseze de via ă. Oricine, dup ă ce a citit lucrarea de fa ă, î şi dă seama că are acces la imensul ocean de inteligenă care îi poate conferi dreptul de a vindeca. Legea nu are favori i, toi sunt egali. Credin a nu este încredere oarb ă. Adevărata credină presupune dou ă lucruri: se bazeaz ă pe o în elegere inteligentă şi clară a Principiului vindec ării, plus o siguran ă interioară, calmă, în ceea ce prive şte Puterea de vindecare. Atât timp cât cunoa şterea şi încrederea în aceast ă putere sunt mai mari decât propria-i team ă faă de boala cu care este confruntat, el poate vindeca. Atunci când teama de boal ă întrece propria-i sigurană în Putere, el nu poate vindeca. Aceste condi ii sunt fundamentale în procesul de vindecare. Cele mai bune rezultate se ob in atunci când recunoa ştem minunata Inteligenă a Minii şi ne ridicăm pe o treapt ă superioară în recunoa şterea că acest Me şter constructor - Mintea lucreaza sub dirijarea Spiritului. Concepem Spiritul ca fiind Unicul Principiu Atot ştiutor din întregul univers, Mintea îns ăşi nefiind con ştientă de sine. „Spiritul este Prima Cauz ă, este existent în sine şi are toată viaa cuprinsă în sine”. El are capacitatea de a voi, de a alege şi de a dirija. Mintea are capacitatea de a se supune dirijării în activitatea specific ă, dar nu posed ă capacitatea de a voi sau de a alege. Actul original şi de început, apar ine totdeauna Spirirului; acesta este preluat şi prelucrat în form ă de către Minte, care este Subiectivul Universal. Ne bazăm complet pe Infinita Inteligen ă a Minii şi pe capacitatea de a executa orice avem de f ăcut, dar trebuie s ă re-cunoa ştem că este schimbatoare în ac iunea ei, creând cons-tuctiv sau distrugând, conform alegerii f ăcute în gândirea noas-tr ă conştientă. Pe de alt ă parte, recunoa ştem că spiritul este ne-schimbator. Eternul - Eu sunt s ălăşluind totdeauna în Perfec- iune. Spiritul este acela după care ne form ăm gândulul. Spi-ritul se vede pe sine reflectat în univers, neschimbat şi neschimbător. Când spunem c ă imperfeciunea nu a fost în rea-litate niciodat ă în trup, ne ridic ăm la punctul de vedere al Spi-ritului şi afirmând ceea ce vede totdeauna Spiritul, adic ă per-feciunea externă a omului. Aceasta o aducem noi la cuno ş-tiina Minii şi cerem să o realizeze, perfec iune văzută de Spi-rit, pe care o putem vedea şi noi, atunci când ne-am cur ăat de imagini false. Astfel, când facem tratament spiritual sau mental, observ ăm o ştergere a falsului tablou şi aceasta pentru c ă nu se manifestă decât ceea ce vede Spiritul. Vindecarea spiritual ă are caracter permanent, pe când simpla vindecare mental ă ar putea s ă fie sau nu permanent ă. Ceea ce s-a vindecat prin tratament spiritual nu mai revine - nu mai poate reveni, deoarece a disp ărut în eterna contemplare a Spiritului: „Nu-mi voi mai aduce aminte de p ăcatele şi f ărădelegile lor”. Fora spirituală a gândului are putere asupra oric ărui lucru. Are putere asupra oric ărei rezistene aparente. În ignoran a noastră socotim orele cople şitoare şi cedăm lor cu team ă. Dar însuşindu-ne concep ia despre Spirit, cunoa ştem acum că adevărul pe care îl spunem este cu mult superior oric ărei condiii. Nici un tablou urât nu este destul de mare sau de ingrozitor ca s ă poată opune rezistenă, deoarece este un tablou fals, nereal şi Spiritul vede numai perfec iunea, acolo unde ignorana vede numai urâ enie. Trebuie s ă recunoaştem că această esenă pură a Spiritului se afl ă în noi, ştergând orice nu-i seaman ă pentru c ă „nu prin constrângere (for a fizică umană), nici prin putere (for a mentală o omului), ci prin Spiritul Meu „zice Domnul”. Tr ăim într-un univers spiritual, o prezenă vie. În ceea ce prive şte corpul, trebuie s ă inem minte cele de mai sus, ştiind că corpul este corp spiritual, în care s ălăşluieşte Spiritul. Corpul este, deci, o prezen ă vie. Dacă privim lucrurile astfel, suntem capabili s ă respingem orice senza ie ce aduce un mesaj de deprimare, deoarece putem afirma c ă nu poate fi nimic altceva decât prezen a Spiritului, acolo unde altceva ar încerca să-şi impună prezena. Uneori suntem prea aproape de propria suferin ă, spre a mai putea s ă ne tratăm cu succes. Deşi ştim că avem la dis-pozi ie o Lege perfect ă, care lucreaz ă în favoarea noastr ă, su-ferina ar putea fi atât de mare, încât s ă tulbure foarte mult sta-rea noastr ă de conştiină. În asemenea cazuri, 27
un mic ajutor ma-terial, care s ă lumineze suferin a, ar putea fi de folos, în sensul c ă suferindul se poate deta şa suficient, astfel ca să realizeze o lini şte mentală necesară succesului şi reuşitei tratamentului. Trebuie să încercăm s ă ne amintim c ă suntem moştenitorii memoriei speciei, din moment ce există o Minte Unic ă. Toate experien ele speciei sunt depozitate în aceast ă Minte Unică, deci nimic nu este pierdut. Specia a avut multe încerc ări de durere şi boală. Treptat, durerea s-a asociat cu teama, în con ştiina speciei, durerea fiind premerg ătoare morii. Prin urmare, durerea şi suferina sunt capabile să ne scuture violent, f ăcându-ne dificile încerc ările de a învinge teama. Pe măsură ce individul dezvolt ă această nouă atitudine fa ă de boal ă, el învaă cum să procedeze cu tot felul de dificult ăi. Treptat, pe m ăsură ce conştiina lui se limpeze şte şi viziunea lui spirituală se întăreşte, descoperă c ă st ăpâneşte tot mai bine st ările de indispozi ie, de teamă etc. Nu trebuie să ne descuraj ăm la început, dac ă nu ne ridic ăm pe culmi înalte. Mul i fac progrese rapide din primele zile sau s ăptămâni, dar uneori sunt şi unele dificult ăi în ajustarea gândului la aceste noi concepii. Putem să ne încuraj ăm, dacă ne gândim c ă progresul este de obicei mult mai rapid decât pare. Mintea Subiectiv ă este foarte educabil ă şi procesul de reeducare se desf ăşoară incontinuu. Un singur gând este suficient s ă schimbe viaa. O idee limpede, clar ă, urmărită cu tenacitate, este deajuns pentru a ne face sau reface condi ia fizică; prin urmare, ar trebui s ă ne meninem cu tărie pe această nou ă credină, pentru c ă, a şa după cum ziua urmeaz ă nop ii, vom dezvolta cunoa şterea care ne dă posibilitatea de a deveni st ăpâni ai propriilor noastre ganduri, în loc de a ne complace în situaia de sclavi. Odat ă gândirea vindecat ă, îi va urma corpul, s ănătatea fiind o stare atât fizic ă, cât şi mentală. Muli folosesc credin a în fora de aciune a Legii Min- ii, cu scopul de a sc ăpa din situa ii periculoase. Legea Min ii operează atât de neutru, încat, ori de câte ori este con ştient pusă-n aciune, vizează marea sa putere creatoare, în direc ia a-leasă de noi: astfel, nu este de mirare c ă se obin rezultate bune chiar în asemenea cazuri. Trebuie spus că persoana care procedeaz ă astfel, pierde mult, deoarece ea ob ine darul, f ără să ajungă s ă-l cunoască pe donator. Ea nu poate ajunge niciodat ă la acea rela ie încântătoare, ce se numeşte: „A cunoa şte pe Dumnezeu”. Ea ştie multe despre Dumnezeu, dar Divinitatea impersonal ă devine personal ă, pentru acela care î şi expune întreaga fiin ă acestei cultivări spirituale a prezen ei Divine. Este adevărat că în virtutea acestei credin e, se pot obine uneori şi bunuri materiale, dar acest contact ocazional cu Spiritul, duce la o realizare mai slab ă şi la o lips ă mai accentuată de satisfacii. Iisus a demonstrat aceasta într-una din înv ăăturile Sale. Era înconjurat de o mul ime care vroia să ştie dacă putea folosi aceast ă Lege pentru a ob ine hrană, îmbrăcăminte, adapost. El i-a asigurat că acest lucru este foarte posibil şi le-a explicat c ă totuşi, viaa superioară şi deplină este atunci când tr ăieşti în cultivarea con ştientă a vieii Spiritului. El a încheiat amintindu-le c ă dacă vor căuta mai întâi Împ ărăia lui Dumnezeu şi Dreptatea Lui, toate celelalte lucruri vor veni automat. Astăzi este necesar să cultivăm acel mod de via ă care, în mod logic, produce s ănătatea şi fericirea. În recomandarea acestui mod de via ă nu există nici o constrângere, cum ar fi: indica iile de a renun a la fumat, la jocurile de noroc şi multe aşa zise păcate. Iisus a arătat o via ă în care exist ă o viziune mental ă şi spirituală clară, ce face posibil s ă susină orice ne poate sta în cale şi să renunăm la aceste piedici nu prin costrângere, ci pentru c ă am descoperit că adevăratele bucurii ale vie ii se bazează pe apropierea gândului nostru de acela al Spiritului. Numai acest mod de via ă asigură eliberarea de amenintarea cu boala. De vreme ce omul a fost creat ca o expresie a Spiritului, nu şi-ar mai apropia mai mult fericirea, îndeplinind scopul pentru care a fost creat? Cum Legea Universului lucreaz ă pentru binele a tot ce exist ă, nu s-ar simi mai bine aducându- şi gândirea şi ac iunea în unitate cu ceea ce ştie că se numeşte Mintea Spiritului? Aceasta nu este o problem ă ecleziastică, este un fel de via ă pe care o fiin ă ce gândeşte şi raionează în mod logic, încearc ă să-l descopere. 28
Dumnezeu nu se ascunde. El poate fi cunoscut. Singura cooperare ce o vom ob ine de la Divinitate este aceea care rezult ă din cooperarea noastra cu Ea. Aceasta înseamna „ A cunoa şte pe Dumnezeu”. Se poate spune c ă nu exist ă decât un singur cuvânt raportat la Divinitate şi folosit de aceia care au atins o viziune superioar ă şi o înaltă împlinire spiritual ă. Acest cuvânt este Iubirea, care este adevărata natură a Divinit ăii. Iubirea nu este o emo ie sentimentală oarecare, ea este o for ă teribilă, dinamică, vindecătoare. Întregul proces al crea iei, al perfec iunii, al vindec ării, este rezultatul Iubirii Divine. Iubirea este for a creatoare, Marea Lege a Universului în care sunt incluse celelalte legi secundare, nu este altceva de-cât Iubirea Divină în ac iune. „ Iubirea este împlinirea Legii”. Ea este acea foră irezistibilă din univers, care înl ătură obsta-cole aparente şi aduce în loc s ănătatea, fericirea, prosperitatea oric ărui suflet ce se deschide acestui Curent Divin. Nimic nu întrege şte caracterul, a şa cum o face Iubirea. Nimic nu adaug ă putere vie ii, aşa deplin cum o face Iubirea. Iubirea poate vindeca orice maladie; f ără ea, degeaba ne-am d ărui toate bunurile celor s ăraci sau ne-am l ăsa arşi pe rug, în zadar am cunoa şte totul. Să ne aducem aminte c ă nu este vorba de un sentimentalism siropos, numit dragoste, ci de dorin a intensă de a face binele. Există o diferen ă între a iubi o persoan ă şi a place pe cineva. Oamenii spun adeseori: nu pot iubi pe oricine; unii sunt atât de r ăi, de enervan i, încât este imposibil s ă-i poi iubi. Să înelegem bine termenul: ne place o persoan ă prin exteriorul s ău, iubim omul prin interiorul s ău. Este adevărat că unii sunt enervan i. S-ar putea s ă nu ne plac ă nici exteriorul lor şi nu suntem obliga i să o facem. Iubim cu adev ărat pe cineva, atunci când îi dorim ce ne dorim şi nouă. Iubim pe semenul nostru ca pe noi în şine, atunci când îi dorim acelea şi lucruri ca şi nouă. S-ar putea s ă nu ne tenteze compania cuiva într-atât încât s ă-l invităm la noi acas ă, dar să nu permitem ca nepl ăcerea provocat ă de exteriorul acestuia s ă impiedice dorin ele noastre privind persoana respectiv ă. Poate s-a purtat nedrept cu noi sau s-a ar ătat că nu este demn de încrederea noastră, astfel că nu-i putem recunoa şte calităile pe care le apreciem. Chiar dac ă îl inem la distană din acest motiv, ar trebui s ă avem grij ă să nu permitem ca manifest ările enervante s ă pătrunda în noi. Dacă permitem acestor manifest ări să pătrundă, ele devin parte integrant ă din noi. Atunci când emanăm iubire, aceasta anuleaz ă tot ce este negativ. Dac ă reflectăm ură, aceasta anulează tot ce este Divin. Trebuie să recunoa ştem că această persoană este Spirit în forul s ău interior, a şa cum suntem şi noi. Iubim omul spiritual, interior, chiar atunci când evit ăm manifestarea lui exterioar ă imperfectă. Îi iertăm actele lipsite de bun ăvoină şi, de câte ori ne vine în minte, îi dorim tot binele. Nu ne putem pretinde binele pentru noi şi în acelaşi timp, mental, s ă închidem pentru altul calea binelui. Adeseori, refuzul nostru de a permite lipsei lui de bun ăvoină să pătrundă în con ştiina noastră, cuplat cu alegerea con ştientă de iubire pentru el, constituie for a vindecătoare ce ac ionează asupra sa şi înlătură masca sa de imperfec iune, relevând adev ăratul om de sub aceasta. Deci: „ Iube şte- i du şmanii". Ei sunt fra ii no ştri. Dacă cineva spune c ă-L iubeste pe Dumnezeu şi î şi urăşte fratele pe care-l cunoa şte, cum poate el iubi pe Dumnezeu, pe care nu L-a v ăzut? Una din condi iile fundamentale ale succesului unui tratament, const ă în a înv ălui persoana tratată cu toat ă iubirea noastr ă, f ără nici o re inere. Iubirea vindecă. Ura otr ăve şte.
29
CAPITOLUL VIII UZINA ELECTRICĂ DIN NOI S-a accentuat necesitatea unei cunoa şteri clare a Legii, pentru a putea asigura succesul vindecării. Dar mai trebuie ce-va. Nu numai ce cunoa ştem este important, ci şi ce simim. Ex-istă o cunoaştere interioar ă, la care trebuie s ă ajungem, cunoa- ştere ce nu este rezultatul unui proces intelectual. Este o cuno-a ştere mistică de prim ordin, ob inută direct de la surs ă. Vinde-cătorul poate folosi, pentru a ajunge la Adev ăr, calea intelec-tului şi a raiunii, dar la aceasta se mai adaug ă o a treia cale, şi anume, aceea a percep iei imediate. Această cale îl conduce la Adev ărul ce este intuit mai degrab ă, decât simit raional. El in-tuie şte Prezena Divină, care umple întregul univers şi pe sine. Simte această prezenă în orice şi oricine pe care-l întâlne şte şi aceasta îi dă convingerea în unitatea de neînfrant a întregului. Misticul nu este neap ărat o persoan ă ciudată sau neapărat un mediu. El nu se asociaz ă cu spiritele şi nici nu aude voci sau interpreteaz ă vise; ceeea ce îl deosebe şte este faptul c ă el „percepe intuitiv Adevărul şi, f ără procese mentale con ştiente, ajunge la Realizarea spiritual”. El a ajuns s ă ştie că Divinitatea este în el şi a învăat să se izoleze de vocile art ăgoase ale oamenilor, de falsele lor noiuni, de tendin a de a accepta idei banale, comune şi a învăat să coboare în profunzimea sa, acolo unde se ia contact cu Divinitatea. Într-un sens, el l-a privit pe Dumnezeu în fa ă, a auzit lucruri pe care instinctiv le recunoa şte drept adev ăruri de baz ă şi a revenit, pentru a vorbi despre ce cunoaşte cu certitudine. Nu numai fondatorii marilor religii, dar şi marii poei ca Dante, Tennyson, Shelley, Walt Whitman şi al ii au avut aceast ă calitate mistică a intuiiei. Citind operele lor, ne d ăm seama că au mers totdeauna în umbra unei Prezen e vii, care s-a manifestat în ceea ce ei au scris. Cunoaşterea mistică accentuează mai întâi Realitatea Prezenei Divine şi posibilitatea de a i-o apropia, în mod con ştient. Ea umple nu numai omenirea, ci intregul univers: mun i, râuri, copaci, păsări, fluturi, etc; tr ăim deci, într-un univers spiritual. Din această cunoaştere perfectă a universului, deriv ă al-tă concepie, aceea că destinul omului constă în a manifesta perfec iunea, în orice fel. Specia uman ă î şi desf ăşoară ac-tivitatea în iluzia că omul născut să aibă parte de boal ă, de ne-cazuri, de frustr ări. Acest lucru a fost crezut atât de mult timp, încât a ajuns s ă fie privit ca un adev ăr, el fiind de fapt un nea-dev ăr. În anumite momente, intuim adev ărul care este clar, a-cela c ă omul s-a născut pentru a avea un destin minunat, că standardul său de via ă este mult mai sus decât a acceptat specia. Experien a obişnuită a speciei, a fost aceea a înfrângerii şi bolilor. Astfel, ne-am n ăscut cu acumularea de amintiri ne-gative, ce sau impus atât de evident, încât le-am acceptat ca destin. În momentul de iluminare, cei mai mul i dintre noi au sim it c ă nu acesta este nivelul de via ă urmărit. Este un stan-dard fals fa ă de ceea ce ar trebui s ă fie normal, acceptat, deoa-rece am privit via a prin ochii speciei. Întrez ărirea perfeciunii spirituale şi fizice a fost atât de sus plasat ă de acest fals standard, încât de-abia am îndrăznit să o exprimăm în cuvinte. Trebuie să căutăm adevărul normal, deoarece vom ob ine numai ceea ce am acceptat mental, drept normal. Vom experimenta totdeauna ceea ce socotim ca normal, nu ceea ce dorim sau pentru ce ne rug ăm. Mulimea a privit cu ochii experien ei speciei şi aceasta a fost limita pe care a putut-o atinge. Trebuie s ă privim via a prin ochii Spiritului pentru c ă, dacă am luat na ştere din Spirit, rezultă logic că, orice ar fi Spiritul în sine, avem dreptul s ă ne aşteptăm ca să-l putem reproduce în noi înşine. Acesta este standardul superior, v ăzut în lumina a ceea ce omul a realizat, deci, tendin a este de a se retrage de la acest nivel şi de a accepta standardul inferior. Aceasta înseamn ă stagnare. Omul trebuie s ă trăiască în lumile Adevărului superior, pe care-l cunoa şte. El trebuie s ă continue spre experien ele superioare. Pentru a putea încerca binele deplin, trebuie ca, mental, el s ă tindă spre cel mai înalt bine, ca nivel normal al vie ii. Există unele adevăruri pe care le cunoa ştem, dar pe care niciodată nu le putem dovedi prin proces ra ional. Acestea sunt lucruri ce dau for ă, pondere şi convingere în lucrarea noastr ă. Atunci când Iisus le-a spus discipolilor S ăi că ei îi înv ăau pe al ii lucruri pe care şi ei, la rândul lor, le înv ăaseră, pe când El vorbea despre lucruri pe care le ştia şi le 30
văzuse; prin aceasta, El revela unul dintre secretele formidabilei sale autorit ăi asupra forelor răului. El nu vorbea mult. El demonstra modul de ac ionare al acestei Prezen e, care era parte integrantă din El, lăsând rezultatele să vorbească. Iisus învăa c ă: „Există o Lege Transcendent ă Absolută, în fa a c ăreia, toate celelalte legi nu înseamnă nimic”. El înv ăa c ă: „Această Lege, prin îns ăşi Prezena ei, orice care vine în contact cu ea”. El ştia intuitiv că Divinitatea este indivizibil ă; prin urmare, Divinitatea şi Universul Ei sunt inseparabile. Într-adev ăr, în loc s ă vorbească despre Dumnezeu şi universul Lui sau despre Dumnezeu şi omul sau despre Dumnezeu şi orice altceva, El vorbea despre Dumnezeu în Universul Lui, în om, prin aceast ă prezenă inerentă. El îi mai înv ăa că infinitul nu poate fi frac ionat; nu poate fi altceva decât o unitate singur ă, completă. Cum omul este o parte din acest Mare Întreg nu ar putea fi niciodat ă desparit de Divinitate. Prin urmare, bolile sunt numai iluzii ale sim urilor şi niciodată realităi. El ştia că, Dumnezeu fiind indivizibil, trebuie s ă existe în totalitatea Lui, în orice fiin ă umană. Astfel, ori de câte ori vorbea în prezen a unei boli, nu aducea un soldat izolat s ă izgonească inamicul. El aducea o întreagî armat ă şi ştia dinainte c ă victoria va fi a Lui, deoarece nu exist ă nimic ce se poate opune acestei Prezen e Atotputernice. Divinitatea aceasta din l ăuntrul omului era asociată Lui permanent. Astfel că El umbla şi vorbea cu oamenii la suprafa ă, dar în interior, El vorbea cu Tat ăl din lăuntru. Cum era supus asaltului teribil al gândului mul imii asupra mentalit ăii Sale, El tr ăia retras în cele mai profunde centre ale fiin ei Sale, păstrând Centrul său Spiritual deschis fa ă de prezen a Spiritului: „Căci Spirit cu Spirit se pot întâlni”. El era supus încerc ărilor de tot felul, dar atunci când apărea din afară, devenea prea intens ă, se retragea într-un loc izolat, pentru ca acolo s ă-şi recapete viziunea clar ă a Prezen ei din lăuntrul S ău şi unităii inseparabile cu Tat ăl. Când revenea, înt ărit în fora Sa de vindecare, El dădea o simpl ă explicaie: „Tatăl din Mine, El este Acela care îndepline şte lucrarea”. Astfel c ă, revenim la faptul c ă vindecarea este împlinit ă nu prin efortul vindec ătorului, ci prin permiterea Adev ărului să pătrunda în oameni şi să-i facă liberi. Acest Adev ăr, al unit ăii Dummnezeu - om, clar în eles, vindecă boala, recunoscându-i nimicnicia. Într-adev ăr, suntem vindecai de boli pe care nu le-am v ăzut niciodată, decât în falsa noastr ă credină. Dumnezeu nu poate fi bolnav, iar noi suntem Una cu Dumnezeu. Când ne d ăm seama de puterea formidabil ă ce se manifestă în întregul univers şi înelegem că toată puterea ne-a fost dat ă, această putere face ca lucruri aparent mari s ă devină neînsemnate. Unele lucruri ajut ă pentru a p ăstra acest sim al Prezenei ce sălăşluieşte în noi. Să ne obişnuim a ne gândi la Prezen a Divină şi să o căutăm peste tot, să o recunoa ştem, să o cultivăm. Teologii au separat lucrurile în lumea fizic ă şi lumea spiritual ă. Să dărâmăm acest zid desp ăritor. Să învăăm a-l vedea pe Dumnezeu în Universul Lui, deoarece îl putem g ăsi peste tot şi-n tot ce exist ă. Nimic nu va fi imposibil pentru acela care va gândi cu asiduitate la Prezen a Divină, dar nu în maniera teologic ă. Acest lucru nu înseamn ă să devenim mai pu in umani sau s ă renunăm la plăcerile obişnuite ale vie ii. Nu înseamnă nici să adoptăm o atitudine religioas ă, ca şi cum această Prezenă ar fi ceva de care s ă ne temem şi că nu ne este permis să uităm nici o clip ă. Pe când abordarea în mod intelectual a subiectului de vindecare este ceva nepre uit, să nu uităm niciodată că puterea vine de la cultivarea sensului mistic. Prin calea intelectual ă Adevărul este abordat pe dinafar ă, prin sensul mistic, aceasta se face în interior. Trebuie s ă dezvolt ăm latura interioară a vieii. Facem aceasta, folosind un timp contemplarea calm ă a faptului c ă fiecare dintre noi este complet p ătruns de această Prezenă Divină, ca şi Iisus sau ali oameni proeminen i, ca fiecare grăunte de energie ce a stat la dispozi ia Lui, se află şi la dispoziia noastră. În cazul când, cu toate cuno ştinele căpătate, se strecoară îndoiala, trebuie negat ă realitatea oricărei contraziceri, rec ăpătându-se convingerea c ă aparena acestei stări poate fi schimbat ă la voină, revenind la situa ia în care se poate folosi orice ajut ă la recunoa şterea Adevărului şi înelegerea lui. Dac ă este în cauză un anumit organ (inima, pl ămâni etc.) îl înconjur ăm cu iubirea vindecătoare, ne adres ăm cu calm şi armonie, impunând senza ia de sănătate. În acest fel se reprezintă imaginea unui organism perfect, armonios, un adev ărat lăcaş al Spiritului şi se oferă 31
această imagine Legii Min ii, care, a şa cum ştim, exercită controlul şi aduce gândul la realizarea lui în corp. Nu trebuie uitat nici o clip ă că omul este cel mai mare, mai m ăre şi mai puternic lucru din Univers. Dac ă nu ne d ăm seama de acest fapt, imensitatea Universului ne poate însp ăimânta. Omul este cu mult mai mare decât oricare din formele şi forele ce se manifest ă în Univers. Ele îl pot depăşi în volum, dar el le este superior, deoarece el este Minte. Conforma ia lui fizic ă îl obligă să rămână pe această planetă, dar mintea lui îi permite s ă rătăcească prin univers ăi s ă creeze mijloace care să-i dea posibilitatea de a afla tainele acestuia. Totu şi, omul r ămâne superior fa ă de tot ceea ce el a creat pân ă acum sau va mai crea.
32
CAPITOLUL IX CAZURI DE VINDECARE Este ştiut că, prin ele însele, cuvintele nu con in nici o putere magic ă. Ele sunt valabile numai ca ghid al gândului, în timpul tratamentului mental şi spiritual. Gândul este acela care vindecă. Simpla repetare a cuvintelor nu are nici o valoare, dac ă nu înt ărim aceste cuvinte cu gândul adecvat. Cuvintele în sine pot fi diferite, nefiind necesar ă o anumit ă formulă magică, pentru c ă gândul este acela care le sus ine şi le dă putere. În unele vindec ări complete, calea folosit ă a fost înl ăturarea, de la începutul tratamentului, a cauzei ce a dat na ştere afeciunii. Astfel, în cazul unei eczeme rebele, ce nu a putut fi vindecat ă prin nici unul din mijloacele şi metodele cunoscute (ape termale, alifii şi alte medicamente), a fost necesar ca pacienta s ă îneleagă că stările de animozitate, de am ărăciune, profund implantate în conştiină, cauzate de fric iunile dintre ea şi o rudă apropiată, stăteau la baza afec iunii sale. Vindecarea s-a produs dup ă ce ea a reu şit să elimine aceste stări de iritare şi amărăciune, înelegând profund semnifica ia din rugăciune: „Ş i iart ă nouă gre şelile noastre, precum şi noi iert ăm gre şi ilor no ştri”. Această rugăciune nu este pentru iertarea etern ă a unui p ăcat teoretic, ci se refer ă la un principiu fundamental şi anume: orice ranchiun ă păstrată în inimă, în mod automat închide manifestarea perfec iunii spirituale. Prin urmare, succesul în cazul ar ătat a fost obinut în momentul în care pacienta a reu şit s ă se plaseze pe pozi ia Spiritului, care nu condamn ă pe nimeni. Iat ă forma de exprimare folosit ă de pacientă, redată aici pentru eventualitatea folosirii ei de c ătre ghid: „Eu, Mary H., sunt înconjurat ă acum de Mintea Subiectiv ă Universală. Verişoara mea este, de asemenea, înconjurat ă de această Minte. Amandou ă gândim în Ea şi cu Ea în acest moment. Nu pot exista dou ă curente de gândire ostilă în această Minte Unică. Eu pronun acest cuvânt, care este Legea în interiorul st ării mele mentale, adică în Minte nu exist ă decât o condi ie de linişte; deci, atât eu cât şi verişoara mea ne aflăm în totală pace în aceast ă Minte. Mă iert pe mine, precum şi pe ea, pentru orbirea noastr ă, ce a provocat o perturbare ce nu exist ă acolo. Elimin total, şterg şi dizolv orice sentiment de jignire, toată sup ărarea, toată iritarea. Nu exist ă nimic nic ăieri, care să aib ă puterea de a m ă irita, pentru c ă mă aflu în calmul etern al Spiritului. Sunt întruparea Spiritului, care eman ă pace, armonie, perfeciune. O îmbr ăişez pe Jane şi o învălui cu cea mai profund ă şi mai cald ă iubire. Înv ălui pe toi cu aceeaşi iubire Divin ă inspirată. Mă pronun pentru înl ăturarea complet ă a oricărui sentiment de iritare în lumea mea şi emit pacea mea, care s ă învăluie orice vine în contact cu mine. Corpul meu este substana spirituală şi nu poate fi îngr ădit de nimic care s ă-l enerveze. Pielea mea este şi ea un loc de sălăşluire a Spiritului şi nu cunoa şte decât pacea, fine ea şi netezimea. Acum îndrept Legea Minii să manifeste stările mele mentale în corpul meu, în pielea mea, acea perfec iune spirituală care ine totdeauna de prezen a Spiritului. Acum, în mod con ştient, predau acest corp lucr ării perfecte a Legii Perfecte, în acord cu acest cuvânt al meu de perfec iune. Mă bucur de perfecta ei împlinire, pentru că ştiu că ea se produce chiar în clipa de fa ă”. Această formulă a fost repetat ă de 3 ori pe zi , dup ă 15 minute de citit şi meditat lucruri spirituale. În câteva s ăptămâni, eczema a disp ărut complet şi nu a mai reap ărut. Când Iisus vorbea mul imii despre faptul c ă ei aduceau daruri la templu şi î şi aminteau că nutreau sentimente ostile în-tre ei şi alii, atunci ar fi fost mai bine s ă lase lucrurile acolo şi să se împace cu semenii, apoi s ă vină şi să-şi formuleze cereri-le. Prin aceasta, El le arăta Legea Spirituală fundamental ă. Nu este nevoie neap ărat să iei contact cu semenul şi să te împaci cu el. Este bine când se poate, principalul este s ă te împaci cu el în con ştiina ta. Sterge am ărăciunea de partea ta şi-n stările tale mentale. Acest lucru nu înseamn ă că Dumnezeu te prive şte şi zice: „Foarte bine, acum te vei vindeca”, ci pentru c ă ne restabile şte mental cu armonia universal ă, care este singura stare a min ii în care perfeciunea spirituală se poate manifesta. Nu putem manifesta o stare fizic ă pozitivă, înretinând o stare mental ă opusă. Mentalul şi fizicul trebuie aduse la starea de armonie şi înelegere desăvârşită. 33
Un alt caz de vindecare al unei sinuzite rebele, ce avea drept cauz ă un complex de persecuie, nu a fost posibil decât atunci când pacientul s-a convins c ă, de fapt, jignirile şi persecuiile a căror intă se socotea, nu erau înjrealitate fondate. Să ne dăm seama dac ă cineva ar dori s ă ne jigneasc ă, c ă aceasta nu are efect decât dac ă noi acceptăm jignirea, c ăci nu este în puterea celuilalt s ă o impun ă. Aceasta se produce numai dac ă ne lăsăm afectai. Fără îndoială, că-n fiecare zi, una din cuno ştintele noastre nu ne agreaz ă şi spune ceva neplăcut despre noi. Dac ă nu-i d ăm ascultare, atunci nici jignirea nu ne produce nici un r ău, ceea ce dovede şte că gândurile sau cuvintele altora, în ele însele, nu au nici o putere asupra fericirii noastre. De fapt, noi singuri avem puterea de a ne r ăni sufletul, prin reac ia mentală proprie la lucrurile spuse sau f ăcute. N-ar fi deci preferabil s ă adoptăm această atitudine? Dacă într-adevăr are intenia să mă jignească, refuz s ă o accept, iar dac ă nu a avut de gând s ă mă jignească, de ce să o iau drept jignire? În primul rând, trebuie s ă fim sinceri cu noi în şine, adică să ne eliberăm de gândirea limitat ă, căci totdeauna gândul este cel care ne impune restric ii. Mai târziu, apare manifestarea fizic ă a gândului respectiv. Prin urmare, pentru a cur ăa fizicul, trebuie s ă facem o cur ăenie mentală şi spirituală. O impresie penibil ă din trecut, repetat ă, care a stârnit atunci o reac ie emotivă puternică, de exemplu, vederea unui infirm purtat în scaunul cu rotile, r ămâne imprimat ă în subcon ştient, deşi cu trecerea anilor, pare c ă s-a şters din amintire. De fapt, nu uit ăm niciodat ă ceva ce am văzut sau auzit. Toate impresiile sunt impinse în afar ă de către mintea obiectiv ă, de c ătre alte impresii sau imagini şi apoi sunt depozitate în vastele profunzimi ale min ii subiective. Sunt cazuri în care amprenta dominant ă a modelului de gândire subiectiv ă, declanşează aciunea Legii Min ii, producând în final perturba ii serioase, corespunz ătoare impresiilor aparent uitate. Pentru tratarea mental ă a unor astfel de cazuri, trebuie c ăutat şi stabilit cu precizie, din trecutul pacienilor, cauzele reale ce au provocat afec iunile actuale. Tratamentul propriu-zis const ă în refuzul de a accepta falsa realitate a bolii şi de a şterge şi desfiina complet gândul-form ă ce provoacă boala. Întrucât gândul-form ă, în astfel de cazuri, lucreaz ă f ără a fi con ştient, se impune ca, în mod definitiv şi conştient, să se prezinte Minii modelul opus al tabloului, adic ă acela de sănătate perfectă a infirmului, a c ărui apariie a produs impresia penibil ă, înregistrată de pacient şi urmările de mai târziu ale acesteia. Atât pacientul tratat, cât şi infirmul din trecut, trebuie s ă fie reprezenta i mental de către pacient, ca posedând o s ănătate perfectă. Slăbiciunea, în orice parte a corpului, este numai o iluzie a sim urilor, iar Legea Spiritului, a Vieii în Iisus ne-a eliberat de Legea aparent ă a păcatului şi morii. Stările de teamă se in agăate cu tenacitate de om. Uneori, este necesar pentru un pacient, un oarecare timp pentru a înlatura cu des ăvârşire aceste situaii. Unii se întreab ă de ce nu s-ar produce aceasta instantaneu? R ăspunsul este c ă s-ar putea întampla şi aşa, dacă conştiina ar putea fi întotdeauna perfect ă. Mintea lucrează oricum, iar pentru persoana care are nevoie s ă-şi schimbe obiceiurile mentale de o via ă, ar trebui să fie încurajată să facă aceasta şi să nu i se afirme categoric că Divinitatea poate ac iona pe loc. Astfel risc ă s ă renune la tratament, pentru c ă vindecarea nu se produce pe loc. Este important s ă se evite discuiile cu privire la st ările morbide şi maladii sau persoanele care le generează, demonstrând prin aceasta c ă sunt mental infectate, emanând gânduri poluante ce îngreunează curaenia mentală. În sens contrar, exist ă persoane a c ăror prezen ă are efect vindec ător . Ace ştia sunt cei care caut ă cu persisten ă să vad ă perfec iunea Spiritului în orice , şi-n oricine , chiar şi-n aceia pe care lumea îi nume şte infirmi sau bolnavi. Trebuie să practicăm convingerea intim ă în propria noastr ă con ştiin ă c ă nu exist ă nici un motiv de enervare . Aparena exterioară s-ar putea s ă persiste încă, dar acest lucru este v ăzut numai de omul obi şnuit, în timp ce omul divin p ătrunde dincolo de aparen e şi se adresează inimii. Când ajungem să înv ăluim totul în imaginea ce rezult ă din tabloul divin, suntem mai aproape de realitate decât aceia care v ăd contrariul, pentru c ă ei trăiesc în lumea sim urilor, pe când noi am reu şit să pătrundem în inima realit ăii. Când se iveşte ocazia de a trata o boală, nu mai trebuie s ă ne smulgem dintr-o atitudine negativ ă şi să ne străduim să ne situăm pe poziia viziunii spirituale. Nu este 34
rezonabil s ă presupui că te poi înconjura de gânduri şi cuvinte de boal ă, de chin, de nepl ăcere, sărăcie, invidie, critic ă, gelozie, lăcomie, timp de 23 de ore pe zi şi s ă pretinzi că în ora r ămasă s ă poi pune în mi şcare Legea Spiritual ă. Când Iisus a spus discipolilor S ăi, că dacă nu lucrează în vie, nu se pot a ştepta să obină roade, El demonstrează, de fapt, acest principiu. La munca pu ină, recoltă mică; la munca mult ă, recoltă bogat ă. Deci, trebuie f ăcut un efort deliberat, pentru a umple cupa Min ii cu gânduri de perfeciune, chiar dac ă uneori „nu lucreaz ă via atât cât se cuvine”, aceasta nu trebuie s ă ne descurajeze. Prin urmare, s ă ne străduim să ne modificăm atitudinea şi să vedem perfec iunea la alii, chiar dacă diformitatea lor este fizic ă sau de caracter. Critica este o form ă blândă de ură şi, uneori, nu este chiar de loc blând ă. Este bine s ă ne ferim s ă criticăm, chiar şi atunci când aparent ar fi justificat, ştiind că, de cele mai multe ori, critica nu are justificare. Acela care este mai pu in experimentat în tehnica vindec ării, dar care în schimb posed ă multă iubire pentru oricine, va ob ine vindecări mai uşor decât acela care posed ă toată cunoaşterea, dar nu are iubire. Se în elege că această iubire trebuie s ă fie simită şi nu afişată cu mult ă emfază şin orice împrejurare. Iubirea nu critică niciodat . Critica otr ăve şte, Iubirea vindecă.
35
CAPITOLUL X VINDECARE ŞI RELIGIE Vindecarea mental ă şi spirituală nu este exclusiv apanajul religiei. Unii obiecteaz ă că se face prea multă aluzie la învăăturile lui Iisus sau că se citează din Biblie pentru exemplific ări. Iisus a propovaduit calea de trezire la faptul c ă boala nu are nici o putere, pentru c ă ea nu face parte din Planul Divin. Înv ăăturile Lui au fost atât de întortocheat interpretate, încât s-a f ăcut uz de ele ca imperativ moral şi precepte religioase. Iisus a fost numai un mare fondator de religie. El a fost un învăător practic, care a propov ăduit despre adev ărul cel mai util ce-a fost vreodat ă f ăcut cunoscut. Oamenii care se ocupau de religie în vremea Lui i s-au opus cu înver şunare, i-au întins curse şi până la urmă L-au ucis. Prin urmare, Îl cit ăm ca pe un mare Maestru al ştiinei vindecării; mai pu in decât o autoritate religioas ă, deşi El a fost şi una şi alta. Tot ce suntem este rezultatul gândurilor noastre ; ce gânde şte omul, aceea este el - spune Biblia. Buddha a explicat Legea Karmei sau a cauzei şi efectului, adic ă consecina poate tot a şa de greu să ocolească o cauză ce a provocat-o, dup ă cum un om nu poate sc ăpa de umbra sa proprie. Fiecare om este liber; el este f ăuritorul propriului s ău destin, în virtutea op iunilor sale. Formulându-şi alegerea, implicit trebuie s ă accepte şi urmarea ce este cuprins ă în această opiune. Buddha a mai ar ătat că Legea Cauzei şi Efectului ac ionează numai în lumea aparen elor şi nu poate afecta omul spiritual, etern, c ăci atunci când omul se vede în unitate inseparabil ă cu Universul şi cu Prima Cauză neschimbătoare, el reu şeşte să proiecteze aceast ă Primă Cauză în toată perfec iunea ei, în corpul său. Platon, epicurienii, cu to ii propovăduiau că stările mentale interioare se reflect ă în stările fizice exterioare. Ei au accentuat faptul c ă viaa interioară este la originea ei, atât a bolii cât şi a sănătăii. Filozoful Platon a urmat calea acestui adev ăr şi-a fost capabil, în numeroase cazuri, s ă vindece pe cei ce veneau la el. Spinoza, Kant, Descartes şi Hegel, cu to ii, mai mult sau mai pu in, au afirmat faptul c ă boala şi s ănătatea î şi au originea în gândire. Problema real ă a fost totdeauna de a g ăsi calea proprie, de a ajunge la factorii cauzali - cauzele bolii, ascunse în str ăfundurile abisale ale conştiinei umane. Cercet ările f ăcute de-a lungul timpului, în c ăutarea cauzelor adev ărate, au dus, pe diferite c ăi, la aceeaşi constatare, şi anume, că omul, dac ă nu-şi controlează şi stăpâneşte stările mentale, ajunge s ă fie subjugat de acestea, devenind sclavul împrejur ărilor şi diferitelor condiii. În vremurile noastre, practicienii ăi cercetătorii vindecării mentale se pot împări în două grupe, în func ie de metoda folosit ă. Prima grup ă este aceea în care intr ă psihologul, psihiatrul, hipnotizatorul, sugestionerul, magnetizatorul. La baza lucr ărilor lor stau analiza şi sugestia, ei tratând individul ca pe o entitate separată, ce are o minte cu totul diferit ă de Mintea Divin ă. În cea de-a doua grup ă intră aceia care folosesc metoda indicat ă în lucrarea de fa ă, metodă folosita de Iisus. La baza ei st ă unitatea de nezdruncinat a lui Dumnezeu în universul S ău. Omul este fiină spirituală, trupul este o substan ă spirituală; ca atare, nu a fost niciodata bolnav, deoarece Spiritul nu putea fi bolnav. Este adevar ăt că omul simte durere, sufer ă de boal ă şi de deprimare, ca o încercare, dar aceste manifest ări nu sunt decât reflexia st ărilor sale mentale. Aceste stări, în fond, nu au o realitate durabil ă. În lucrarea de fa ă s-a căutat să se arate calea de integrare cu Mintea Divin ă şi deci, trebuie s ă ne îndrept ăm gândurile în permanen ă către Dumnezeu. Când ne afl ăm în fa a unui caz de boal ă, fie că este vorba de noi, sau de altcineva, ne îndreptăm cu mintea imediat c ătre Dumnezeu, spre perfec iune, şi ne străduim să ne convingem c ă aceasta este starea reală. În timp ce lucr ăm, gândul nostru este în permanen ă ocupat de Perfec iunea Eternă, de lumea Spiritual ă, de Iubire, de pace, armonie, bucurie, s ănătate, frumuse e şi puterea lui Dumnezeu, pân ă ce putem vedea toate aceste calit ăi în fiina bolnavă. În concluzie, se poate afirma că atunci când se va atinge gândul superior, se va ob ine efectul cel mai bun posibil. 36
Se pune întrebarea dac ă omul tracasat de vicisitudinile vie ii se poate ridica deasupra lumii şi influenei ei, aşa încât s ă-şi poată perfecta gândirea şi s ă-şi dea seama că gândul este reflectat în corpul s ănătos, afaceri prospere, mediul înconjur ător fericit, etc. Desigur c ă se poate realiza a şa ceva. Chiar în clipa în care cititi aceste rânduri, cineva pune în ac iune Legea Min ii în ajutorul unui trup bolnav. Aceast ă metodă de tratare a bolilor se r ăspândeşte tot mai mult, fiind metoda folosit ă de Iisus. Ea este ştiinifică, pentru c ă foloseşte energia cosmic ă, care nu este altceva decât Inteligena Divină. Omul nu în elege pe deplin aceast ă foră, dar a învăat un lucru despre aceasta, şi anume că poate fi dirijat ă cu mintea, în direc ia dorită. Omul nu este singur în univers. El este întruparea Forei care este gata oricând s ă-i aranjeze întreaga lui fiin ă. Fiecare individ este men inut etern ca o concep ie perfectî în Mintea Divin ă, adică el este Ideea Perfectă a lui Dumnezeu. Are dreptul s ă creadă că Spiritul dore şte să se manifeste perfect prin el. Vindecarea este o experien ă binecuvântată, dar exist ă ceva mai presus de aceasta, şi anume, să trăieşti zilnic în aprecierea faptului c ă eşti lăcaşul perpetuu al Spiritului, c ă Mintea lucreaz ă continuu în noi şi prin noi. Chiar în clipa de fa ă, există în fiecare dintre noi, în mod latent, suficientă Foră Divină ca să ne poat ă scoate din orice dificultate. Unul dintre lucrurile remarcabile ale tratamentului mental sau spiritual este acela c ă poate avea uneori rezultate spontane. Nu este nevoie de studii indelungate pentru a pune în practic ă. Vindecarea nu este un transfer de gândire, ci este mi şcarea Spiritului prin Legea Min ii. Corpul este acela care se schimb ă. Pentru ob inerea unei stări de echilibru şi pace interioar ă, nu este nevoie s ă devenim sihastri sau s ă ne retragem în m ănăstiri din vârful mun ilor. Din contr ă, putem s ă ne continuăm multiplele noastre obliga ii în această lume activă şi, cu toate acestea , omul interior poate fi permanent în contact cu Tat ăl dinlăuntru. Curenii vieii se scurg totdeauna într-o singur ă direcie. Ei nu-şi vor schimba cursul, tot a şa cum nici Tat ăl nu-şi schimbă poziia. Omul trebuie s ă se adapteze la acest curent de via ă şi atunci va descoperi armonia integral ă. Toate necazurile sale vin de la faptul c ă el taie de-a curmezi şul curenii vieii. El poate chiar s ă se distrugă, f ăcând aşa. Desigur, aceasta nu vine niciodat ă de la Spirit, ci de la faptul c ă-n via a curentului universal armonios, omul s-a hot ărât să se abată şi să-l înfrunte. Implorarea şi rugăciunile nu-L vor determina pe Tat ăl să schimbe direc ia acestui curent al armoniei. Omul trebuie, deci, s ă se reîntoarc ă şi să-şi reia locul ce i-a fost desemnat, cooperând cu acest curent, în loc s ă-l întretaie. Aceasta este adevarata înv ăătură despre Cauză şi Efect. Omul este în întregime Minte, de la suflet la atomii fizici. A şa cum Gândul Divin, condensat, a devenit universul fizic, tot a şa şi gândul omului devine micul s ău univers fizic. Nu este strict adev ărat când spunem că gândirea omului influen ează pur şi simplu viaa lui fizică. Repetăm aceasta din când în când, pentru c ă este o cale bun ă de a atrage aten ia asupra influen ei mentale. Adev ărul este că gândul omului devine, de fapt, forma lui material ă. Împrejur ările din via ă şi condi ia fizică a omului sunt , de fapt , propriul său model de gândire , lucrat în form ă. Aşa se explică faptul c ă, cu cât realitatea gândului este mai înalt ă, cu atât şi efectele sunt mai bune. Acesta este motivul ce ne face să atragem atenia Spiritului în tratamentul nostru. Aceast ă foră interioară a Spiritului este superioară atât vibraiei fizice, cât şi celei mentale. Spiritul pur este cu mult deasupra puterii mentale sau a concentra iei, sugestiei, ori a altor activit ăi psihologice. Nu poate fi înregistrat ă prin mijloace umane. Ac ionează în t ăcere, aşa cum lumina soarelui se a şterne peste câmpie. Iat ă de ce tratamentul nu este înregistrat niciodat ă de simuri, aciunea lui fiind extrasenzorial ă. Pacientul nu simte neapărat ceva deosebit şi uneori este dezam ăgit, pentru c ă nu are senza ia că intră un foc în el sau altă manifestare asemănătoare. Viaa Spiritului nu este tangibil ă. Nu este ceva electric, care s ăşi impună prezena. Se strecoară pe nesim ite în tot corpul, lucrând activ în fiecare celul ă, reproducând propriul ei tablou, cu aceea şi pace competent ă cu care dirijeaz ă universul. Totu şi, efectele sunt vizibile. Corpul începe s ă arate o îmbun ătăirea a exteriorului. O bun ă pace pătrunde conştiina, o nou ă vitalitate începe s ă se facă simită, vechea stare începe s ă dispară şi toate lucrurile sunt înnoite. Iata cum, o persoan ă informată cu menajamente de cadrele medicale competente ca: „Din păcate, nu se mai poate face nimic pentru salvarea sa”, î şi înlătură diagnosticul, ignor ă prognozele f ăcute, se desparte de temerile sale şi î şi spune perfect lucid şi cu toată convingerea: „Sunt perfect 37
