rwclucere din limba frrmceza: :\'IWLAE SPINCESCU Cnntrol · traducere
~i
note de sub sol:
ALEXANDRU l\IADGEARU
La civilisations byzantine ©Editions Albin Michel, S.A.-Paris, 1950
LOUIS BREHIER
CIVILIZ_Z\ TIA BIZANTINA
BDITUHA STIINTIFICA .~ .B{lCure~ti, 1994.
Comanda de stat. Pre~ul ~u amanuntul. este eel. imprimat pe coperla.
Redactor: CORINA BU:>E Coperta : PETHE HAGIU Coli de tipar 35,25. Bun de tipar /J.Xl.1994.
c. 115 S.C. UNIVERS"CL S.A.
ISBN 973-14-0133-$
PrefaJa
I (J,ta ultima parte a remarcabilului triptic oonsacrat Bizanfului in colectia ,Evolufia omenirii". Prin aceasta lucrare, Louis Bn3hier a acordat istoriei bizantine intreagct irnpo'rtanta pe care o rnerita ?i care, pina la el, nu mai jusese pusa intr-o lumina atit de vie. Dupa evenimentele ?i institutiile care au facut obiectul primelor doua. volume *, in paginile de fafa sint prezentate citJilizatia, viafa rnateriala, viaja spirituala ?i intelectuala Sttb toate aspectele. Bizan,tul se btwun'i, astjel, ile locttl ce i se cuvine in inilelumgata ctezvoltaTe a sp'iritului uman. lJescrierea obiceinrilor, a modului de viafa, redate aici, nu, j1tseser(~ ounosctde, pina la scrierea acestei carti, decit din stndii de cletali1t ?i rckaineau, ca atare, numai la indemina specialii}Wor. Cititorul poate acurn sa urmarectsca U?OT 'uid,ta de .fa111ilie - de la 1ta?tere pina let moarte - (]atorita descrierii inteTescmte a loctiinfei, a costumafiei, a aTtei culinaTe, a ceremoniilor ,9i a tuturor rafinamentelor acestei cit,ilizaj'ii inat~ntate. Se vor putea cunoa;'ite, de ctsernenea, modttl de viaja al 1-mparattdtti, preocuparile sale zilnice. Vom vedea metropola cu palatele, .cu bisericile, cu pietele sale, rejeatw intortocheata a strazilot' 1 cartierele sarace 1}1:, de asemenea, hipodTmnul, caTe pasiona intreaga populatie, de let imparat pina la ultirnele patur£ sociale. Dttpa Constantinopol, vom 'Gizita oral}ele de provincie : Alea;an(lria, Antiohia, Trapezunt1tl, I~fes•ul, Tesalonicul. Acestea sint prezentate cu int1·eaga lor orig1:nalitate l}i majoritatea au un trecut l}i un prestigiu cu care, la inceput, Bizanjttl nu se putea minclri. Urmeaza 'Gict,ta ntrala : condijii .;;i obiceimi ale Jaranilor, unelte $i in(leletniciri · agricole, pmnicultuTa, cult1tra vitei de vie, c-re;9terea animalelor, apiculttt'f'o,,
*
vol. 1, Viafa ~i moartea Biwn!zzlui. vol. 2, lnstilufiile lmperiului Bi:qntin.
5
vinrltoarea. . . Abu nilenta prodvselor . permitea practicarea co mertul-u.ii 9i exportnl. I ndustriile de lux erau dezvolta.te ·in mod deosebZ:t : stofe de in brodate en l1Ur ~i argint, covoare, t(tpisen"i ~i miitlisnrile, cctre sosetfu din Ohinct pentrtt atelierele impcriale. Literatnra bizantinii nu cste altceva decit civilizatia Alexctndr·iei ndttsa in JJizant si contimwtii de Bizant. Re- · toricc.t, dreptul, istoria, teatr'u(, epopeea, lirismnl, fil~zofia, ~tiinfele ... erm.r culti·vate let un irwlt nivel, intr-.o vrerne in care cea rnai mm:e parte a occi1lentalilor traian in ignoranta. Ohiar ~i invatarnint11.l a fost asignrat fiiTc'i nici o intt'erupere. Pe £le alta parte, arta bizantina, pornin1l de la arta elenistica, f!i-a dez'Voltat, putin cite pnfhi, originalitatea, in special in arh1"tectura, nnde chiar de ln prima ineercctre a -rez1tltat o wpodopera : Sfinta Sofia. .Ji ozaicul, ,acmstii tapis erie straZ.ucitoare fixata pe 1je~nim:e", a ajtms la o fntmuseJe extraordirwra. A poi, .fresca reda senti mente nobile, reprodtwe viafa, portretul ,descoper£1 mnul, sub aspect j1:zic ~i moral". "Datorita Bizantulni, li;nba \~1: cultura greaccl s-au plistrat de-a htngul 'intregului Ev JJi ediu ~i lui ii revine un merit imens in rena~te-rea ~lmanismuiui occidental. Dupa anul1453, carhtran:i bizan#ni, piiras1·nd I mperiul din Orient, a1t foTnwt in Itcclia ~i in Franfa prirnele generatii de f!._leni{Jti, 'Ltn Bc'Lwhlin, nn Erasmus, un Guillaume Bude. In curind, s-ew desahis peste tot cU1'<'1WI'1. cle Z1:mba greacii, fn A ngl1:a, la Lo'a cu·in; impulsll.l era dat. ·
In contimtarea bibliografiei date de autor, vom gasi un 811pliment jJe care a bincV01:t Sa-l alcat1tiasc~, pentTU ediJia de .fujri, Jean flri1.11"llard, (l,irectur de st,udii let Bcole Pratique des Hantes Et11des. PAUL CHALUS secretar ger:crnl al Centrului International de Sintezii
NoW: Aceastii lucrate constituie eel de al XXXII-lea volum din Bibiiotcca de Sinleza Istorica ,L'Evolulion de L'l lmnanite" fondatii de I fenri Berr~ si culldnsii, du pii moarLeu acestuin, de Ccntru! lnterna\kiial de Sinte'J:a, al ci\rni creator a fost.
NOTA ASUPRA VIETH LUI LOUIS BREHIER
;;I OPEREI
Louis Bn\hier s-a nascut la Brest la 5 august 1868, dintr-o vcche familie de proprietari 'rurali ~i de me~te~ugari din departamentul La Manche. Tatal sau era cadru universitar, agrcge, de gramatica, fost mai int!i cenzor, apoi director de studii Ia colegii ~i licce din Brest, Bar-le-Duc, Clermont, Cahors ,Poitiers ~i in cele din urma la Paris. Louis Brchicr era eel mai mare dintre cinci baieti. Cel de a! doilea a ajuns lil1 mcllic rcnumit. Cel mai tinar a devenit filozoful Emile Brcbier, profesor !a Sorbona ~i membru al Institutului Fran\ei in sec~ia de :;>tiinte Morale ~i Po.lilice. A ocupat aici locul lui Bergson. Studiilc jJe care le-a urmat Louis Brehicr, in pofida numeroaselor sale schimlJ:'\ri de clomiciliu, au cunoscut o serie de succcse : prcmiul de onoare penlrn relorid la 'Poiliers, bacalaureat in litere, agrege de istorie la.virRta de 2-1 ani, doctor in litere Ia Sorbona, membru al Institutului Frantei iu ann] HJ:J7. Cariera :m a fost simpla: profesor de istorie la liceele din 3\Iontauban, Bonrges, Heims, Saint-Quentin, i~r in 1899 a tinut un curs cle geografie :;;i isloric anUcil. ~i a Evului Medin la Facultatea de litere din Clermo·nd-Ferrand. A profesat in acest ora~ timp de 35 ani. In anul 1946 s-a retras la Heims linga eopiii ~i milnero~li sai nepop ~i aici a scris trei volume despre istoria ~i eivilizapa bizanlina. A tcrminat ultimul volum en puPn timp lnainte de moartea sa in anul 1951. Pcntru a ob[ine cantitatea cxtraorclinara de informa\.ii de care avea nevoie, efectuase numeroase calatorii ~i misiuni ~tiin(ifice, intr-o' Yreme· in care deplasarilc Ia mari dis tan tc intimpinau inca multe cliflcnltati.
In 1910, a vizilat Venetia, Aleda, Constantinopolul. In Hl12, Homa, Sicilia, ltalia mericlionala, apoi Grecia, ·penlru a stmlia sculplura lJizantina. In 1014 \'enc~ia ~i Tirolnl. In 1930, a efectnat ultima sa mare caliltorie : i\Illntele A thos, impreunii cu prielenul san Millet, nn savant bizantinolog. Ei au parcurs ciilare pe eatiri timp de o luna de zile celebra peninsula, poposind Ia numeroasele milnastiri pcntru a studia tezaurele clc arla bizantina cdc acestora. Drumul sau la intoarcere a fost cu peripefii. Se urease la bordnl unei
~alupe
pen tru a
7
~,jnugc la vapornl care trcbuia ·sa-l rcacluca la Atcna, d1J.r mica ambarcatJunc era cit pc-aci oii naufragiczc in. timpul furtunii. b ~!lr~it, dupii cum scria, in anul 1956; doctorul Canque, Prc~edinte al Socieh'ipi ,l'rictcnii Cnivcrsitiipi din Clermont", ,La congrese1e internalionalc, cl a reprezcntat Franta pcsle tot uncle necesitatca impunea Oicml eel mai competent ln matcric de stndii bizantinc san orientalisticc. Aslfcl, a vorhit rind pe rind in fata savantilor reunip Ia Bruxelies, la Bruges, la Belgrad, la Bucure~ti, la Havenna ~i !a Homa, dind, dar ~i prelu!nd, controlind opiniile sale in prezen}a oamcnilor san a· faptelor. El niciodatii nu scria ~i nu vorbca in afara experien~ei proprii eyi a confrunHirilor f;alc cu rcalitatca". Sa ci tarn ~i acea,lii frazii a acclnia~i prietcn devotat: ,!rni · voi aduce me;·cu aminte de congrc~ul Asoc\atiei Guillaum~ Bude. A fost o lnclntare sa dcscopJr reginnea Provence cu asemenea ernditi, viizind rind pe rind :Kimes, Avignon, c\.rles, Aigues-:'llories ~i Saintcs-Maries-de-Ja-Mer. Brehicr, menm sprini.cn, in prim-plan, cum sc spunc, cu o mcmorie vasta '~i credincioasii, Jmcurindu-sc de o autoritatc superioara in mijlocnl elitei de un1a111~ti, prini.Tc care sc afla 9i Paul -valery~'. Opera lui Louis Brehier cuprinde peste douazeci de lucriiri, citeva su·~, de articole ~i de rcccnzii, buletincle din Revue lzistorique, colaborarea la m
tio;:s ct Bclles-Leltrcs.
18\ic!- l.e Schisme oTienlrd dll XI-e siccle. Paris, E. Leroux, 1899, 312 1)agini. 18(.'[<- De Graecanzm jndiciornm origine. E.· Leroux in 8, 110 pagini. 1GD1- l.'l~ggple de 1 798 d 1901. I'aris, Combet, 1901, in- 8, XII, 334 pagini (Academia de ~tiin\e Morale, Premiul Audiffred 1902).
190l- Bibliographie de l'hisloire de Bgzance. Dezvoltarea studii'lor de htorie llizaritinii din sceolul al X VIII-lea plnii in sccolul al XX-lea (Revue d'Auuergne, Clermond-Ferrand, 1901, p. 3-36). 1 C·04 -
La Querclle des Images. Parls, Blond, 190,!, in- 16, 64 pagini.
HJ\J4- Les origines dn Crucifix dans I' art religieux. Paris, Blond, 1904, in.- 16, 6:l pagini. 1HA -
Un discours iw!dit de Psellos. _Accusation dll patriarclze _ivlichel Cerulaire devunl le Sgnode (imul 1059). Paris, E. Leroux, 1904, in - 8, 83 pagini. (Extras din Revue des Etudes Grecqu.es, XVI., 190iJ, XYH, 1904) prima erlitare a C0dicelui F,:ris gr. 1182, 1~l2- to 14\l.
Hu;- Les f'glises byzantincs. Paris, Blond, 1\l06, in- 16, 63 pagini.
Les Basiliques chn!tiennes. Les Egliscs romanes. Les Eglises gothiqnes. 3 volume, in- 16, Blond, 1904, 64, 67 ~i, respeetiv, 64 pagini. (Academia Francezii, Prcmiul Charles Blane, 1906).
8
1907- Les Croisades, I'Eglise ei l'Orienl (iU }\foyen Ag'e. Paris, Gahalda, prima edipc, 1907, in- 12, 373 pagini; ediVa a Y-a, 1928, :300 pagini. (Academia Francrza, Fremiul Montyon 1928). 1908- lnva\i'imint. Le II avail historique (in colahorarc cu G. Desdevises din Dezert). Paris, Bloud, HJOS, in- 16. 1910- Clermond-Ferrand, Royal et le Puy-de-Dome. (Ora~e de arta celebre). ln colafiorare cu G. Desdevises din Dezert. Paris, Laurens, prima editie in anul 1910, in- 4, 14R pagini ~i ilustratii; editia a II-a in 1926. 1912- Studii regionalc. L'Auvergne (Antologic a provinciilor franceze). Paris, Laurens, 1912, in- 4, 247 pagini; editia a II-a in 1923. 1913- Etudes sur l'hisloire de .Ia sculpture byzantine. N ouvellcs etudes wr l'histoire de Ia sculpture bi:antine. Paris, Tipografia Ka\ionalii, 1911 9i 1913, in- 8, 92 ~i 6S pagini, 22 :;;i, respcctiv, 23 plan~e. (Raport asupra misiunilor arhe;Jogice.din anii 1910 ~i 1912. Extras din Nouvelles Archives des missions scientifiques, fasc .. 3 ~i 9). 1916- La Cathedrale de Reims: Une oeuvre frangaise. Paris, Laurens, in- 8°, 277 pagini, 56 ilustratii, editia a doua in anul 1920. 1918- L'Art chretien. Son developpement iconographique des origines a nos jours. Paris, Laurens, in- 4, prima editie in 1918, 156 pagini ~i 241 ilustratii. (Academic des Inscriptions. Premiul Fould 1918), Editia a dona, 192S, 480 pagini, XVI plan~e ~i 2S1 imagini. 1920- Les survivances du ~ulte imperial a By::ance. (In colaborare cu Mgr. Battifol). Paris, Aug. Picard, 1920, in- S 0 , p. 35-73. 1923- Tile Greek Cl!Urch; its relations with the West up io 1054. Attempts at reunion of the greek and latin Cllurclles. (In The Cambridge Medieval History, t. IV, Cambridge 1923), in 8°, cap. lX (paginile 246- 273) ~i XIX (paginile 594- 626). 1924 -
H isloire "anonyme de Ia Premiere Croisade. (Gesia Francomm). Text ~i traducere in limba franceza. (Clasicii Istoriei Frantei ln Evul 1Yledin). Paris, Champion, 1924, in- 12, XXXVI- 258 pagini.
1924- L'Art Byzaniin. Paris, Laurens, 1924. (Patriile artei) in-S 0 , 204 pagini, 105 ilustratii. 1930- L'Ari en France. Des invasions /Jatbares d l'epogue romane. Paris, Renaissance du livre, 1930, 211 pagini ~~ XVI plan~e (Colectia ,A travers l'Art franc;ais"). 1932- Riom, JYiozat, Volvic et 1'ournoel. (Ora~e de arta, celebre). In cclaborare cu G. Desdevises din Dezert. Paris, Laurens, 1932·. Dar lui !i ram!nea de scris marea trllogie a Lumii bizantine:
* Viaja
§i moartea Bizanjului (februarie 1947)
** InstiiuJiile Imperiului bizantin (ianuarie 1949) *** Civiliza!ia bizanlinii(octombrie 1950). 9
A cesle trei marl vohm!c eraU: necesarc, c1L1pii cum scria Eclouard Salin, ,pcntru a face ca ~tiinta sa profite de extraorclinara eruditie a autorului; pentru a conferi L umii bizantine locul ce i se cuvinc". ~i el adauga: ,Cincl a apamt, in anul 1950, CivilizaJia bizanlina, Louis Brehier avea optzeci ~i cloi de api,, Totu~i nici o urma de oboseala nu se ohserva in aceasta importanta lucrarc, despre care nu s-a.r exagera dadt s-ar spune cii bogii\ia ~i precizla dctaliilor pe care lc con \ine snnt exceptional()". El a avut astfel bucuria de a vedea aparind cartea sa, dm in acela9i timp, cu o oarccare melancolie pe c~~re o scria pe cxcrnplarul ce ni l"a oferit : ,Copiilor · 9i nepotilor mei, le dedic ultimul meu volum, implinire a operei intrcgii mcle vieti de ccrceti\.tor". JEAN C\LDHON i\lcmbru al Acarlemiei din Helms
INTRODUCERE
Expunerea in ordine cronologica a destinelor Bizantu- , lui ~i descrierea transformarilor institutiilor sale politice n)l s1nt suficiente pentru a da o imagine completa a locului pe care lumea bizantina, prin civilizatia sa, n ocupa in istoria universala. Cum trMau locuitorii Imperiului, care erau obiceiurile lor, uneori mai puternice decit legile, cum concepeau ei viata materiala, religioasa, morala, intelectuala, cum au evoluat la acest popor neoelenic, amestecat cu clemente straine, dezvoltarea ~tiintei, literaturii, artei de-a lungul secolelor. Aceste fapte, de o importanta primordiala, constituie civilizatia unui popor. Institutiile ne indica istoria statului, a formarii, a dezvoltarii, a dedl,derii sale : civilizatia constituie istoria poporului insu~i. Ea ne descopera temperamentul, idealurile, viata lui in realitatea concreta. De exemplu, istoria institutiilor ne ex.pune statutul juridic al factiunilor din arena precum ~i detaliile cerenwniilor p~latine ~i ale vietii oficiale a basileului, sau chiar organizarea ecleziastica ; istoria civilizatiei ne va permite sa asistam la o reuniune pe hi"gpdrom, sa descoperim viata privata a stapinilor Marelui Palat, precum ~i practicile religioase ale credincio~ilor. Krause inca din anul 1869, Hesseling in 1907, Gelzer (H.) in 1909, Runciman in 1933, pentru a nu-i cita de*cit pe ace~tia, au publicat despre civilizatia bizantina carti remarcabile 1*, dar ei au inclus sub acela~i titlu istoria civilizatiei precum ~i pe cea a institutiilor ; acest~a detin, de altfel, locul principal in lucrarile respective. In fond, istoria civilizatiei bizantine n-a fost niciodata prezenta,ta separat ~i in ansamblul ei. Opera intelectuala a Bizantului, literatura, arta s-au constituit de nmlta vreme in discipline
*
Notele sint trecute la
sfir~itul
volumului.
11
autonome, asupra carora interesul a crescut in iuncvie de noile descoperiri. Istoria poporului, ~1 modului sau de viata, a obiceiurilor traditionale, a ocupatiilor sale, a culturii diferitelor clase, a ramas inca de stabilit. Pina acum ea nu a fost' cunoscuta decit din :studii de detaliu, pierdute in xnasa articolelor din reviste, sau din publicatii colective apa!·ute la ocazii jubiliare. In ~west al treilea volum al L~tmii bizantine, am incercat sa expunem in mod sistematic, eel putin in liniile sale n'lari, istoria civilizatiei bizantine. N:u trebuie sa ascundem, ~e altfel, dificultatile pe care le prezinta acest program. In timp ce izvoarele istoriei cronologice ~i constitutionale , ale Bizantului sint grupate, cele ale civilizatiei sint dispersate la infinit. AlMuri de informatii pe e
Cartea intii
VIATA PARTICULARA ·
.
"r
CAPITOLUL
INTII
Fan1ilia
in pofida conceptiilor noi, datorate cre~tinisinului, familia antica grec\)-romana a ramas in Bizant celula sociala. Ea formeaza o societate perfecta, compusa di:Q. parinti, _ eopii, servitori liberi, sclavi care traiesc sub autoritatea lui pater familias. Autonomia sa este afirmata prfn fo1osirea. numelui de familie mo~tenit.
I. Numele de familie IJ:t Constantinopol au fosl de h1 inceput in vigoare dou{t obiceiuri diferite: traditi~u elena, care consta la origine in desenmarea · fiecarui individ printr-un nume propriu, urmat de acela al tata.lui sau sau al unui stramo:;; din partea tatalui: Demosthenes Demosthenous, Theophrastos Theodorou etc., dar ·care prime~te, incepind din antiehitate, ad~lga,rea unei poreele 6 ; obiceiul· roman pi'\stmt de imigrantii latini in ora~ul intemeiat de imparatul Constantin ~i continind praenomen-ul : Petrus, nomen gentiliaittm : 1\Iareellinus, cognomen : Felix Liberius (secolul al VI-lea) 7 • !ncepind din aceasta epoca apar obiceiuri noi. Pe de o parte, nomen gentiliciurn, care era purtat de sclavii eliberati, a disparut 8, iar numele unic este uneori mmat de mentiunea tarii de origine 9 • Pe de alta parte,. folosirea de porcde se inmulte~te. Elc nu aveau ht 1nceput
14
vintul pmtlos (fiul) : Arghyropoulos, Strategopoulos etc. u Ceea ce predomina, ca in occident, sint poreclel~ de origine populara, uneori grosolane, stabilite de secole: diformitat'i : nAo:-:-un63wc; (picior plat), zs~Aac; (buza groasa), Kscpet.Aic; (cap mare) 13 ; defecte : cpo:yac; (miilcau) ; trasaturi jizice: p.;xupoc; (negru) 14, /,zux6c; (alb), nupp6c; (ro~covan); diminutit'e de nume de · botez : Nikolitzes, Theofilitzes, Gregoras; nume de animale: airoulos (motan), pardos (leopard), choiros (porq); nume de meserii: Paleolog 7t!X),rxto/,6yo:; era sinonim cu negustor de haine vechi iar Focas, de fabricant de vetre de lut E-cp
H. Logodna
~i
casatoria
1nceputullegal al familiei este casatoria, transformata de cre~tinism, care a conferit consimtamintului reciproc al celor doi soti valoarea unei taine. Se ~tie cu cita greutate a. impus bis~rica conceptia sa despre trainicia legaturii astfel contractate popoarelor germanice stabilite in Occident, in timp ce Asia mentine::jJ poligamia. In Bizant, legea civila, care recuno~tea divortul prin consimtamint reciproc, era in dezacord cu legislatia ecleziastica, care, in practica, a reu~it sa prevaleze. Pe un papirus din secolul al VI-lea,. se poate citi un act de divort intre Fl. Kallinikos ~i Aurelia Oyra, care atribuiau neintelegerile lor unui gem:u rat~ ~i cad de acord sa ingrijeasca in eomtm de fiul lor, Anastasios 16 ; dar ulterior, legea civila a pus numeroase piedici acestei practici 17 • Inovatia cea mai importanta, datorata Bisericii, a fost valoarea de lege conferita logodnei binecuvintate de catre un preot. Ruperea nejustificata a logodnei de catre una din parti era pedepsita cu amenzi pecuniare ~i cu pedepse spirituale 13 • De aici, au luat na~tere abuzuri ciudate: familiile logodeau copiii la virsta frageda, din motive de interese ~i a fost nevoie ca legea civila sa interzica logodna unui copil inaintea virstei de ~apte ani, in timp ce virsta legaU!, a casatoriei era de doisprezece ani pent:r:u fete ~i 15
paisprezece ani pentru biHe~i 19 • .Acordul era incheiat :prin in~elegeri scrise cind era vorba de minori. tn Cipru, logodnicii depuneau jur:;tmint pe moa~te in fa~a unor marto:ri ; ei faceau, de asemenea, schimb de cruciuli~e sau micute relicvare (C:yx6/,m1X), drept garan~ie a in~elegerii lor zo: Ceea ce reiese din izvoare este, in primul rind, faptul ca, urmind pova~a sfintului loan Hrisostom ( Gura de Aur), parin~ii se grabeau sa-~i casatoreasca copiii 21 , iar, ca urmare, unirile liber-consim~ite de catre cei doi sot>i erau tot mai rare. Ele se pregateau fara ~tirea celor in cauza, care emu obliga~i sa se supuna vointei patinte~ti ~i existau chiar petitori, mai ales femei, care se angajau, printr-un salariu reglementat de lege, sa aranjeze casatorii 22 • Nunta. Odata fixata ziua. casatoriei, familiile trirniteau invitatii, ale caror formule s-au pastrat 23 • 0 ceremonie importanta o constituia impodobirea camerei nuptiale, in ajunul casatoriei. Ea era acoperita cu tapiserii scumpe, se expuneau obiecte pr~tioase, in timp ce coruri cintau imnuri specifice acestei ocazii 24 • tn ziua casatoriei, invitaw se imbracau in ve~mintealbe, care, dupa un vechi obicei, erau obligatorii25 • Mirele (vup..c cp~o<;), insotit de muzican~i, venea sa-~i caute mireasa ('iV f-"SDYJJ care i~i facea aparitia, minunat impodobita ~i cu obrazul fardat. El ii ridica voalul, deoarece se presupunea ca o vede pentru prima oara. .Atunci incepea ceremon
16
- - - - - -
- - - - - - - -
- - -
-
~i
pl'ietenii veneau sari trezeasd din somn, cintindu-le cintece potrtvite evenimentului 29 •
· Contraete ~i donaf.ii. So~ii, mai ales in~pind din secolul al XI-lea, erau uniti fie p1·in angajmnente verbalc, fie prin contracte scrise de notari, in prezent?u unor martori. Potrivit dreptului roman, so"tul nu putea instraina zestrea soyiei, dar putea sa o transmita mo~tenitorilor sai 30 • Ea consta nu numai in bunnri imobiliare, ci ~i in mone4e de aur, mobilier, sclavi, uueori ehiar ~i din recolta anului. La rindul sau, sot-ul facea so~iei o donatic, care constituia partea de avere lasati"\, acesteia daca devenea .vaduva ~i care consta adesea in bijuterii ~i alte obiecte 31 •
Ill. Viata de familic Familia bizantina avca intotdeauna aspectul unci monarhii la seara redusa, cu toate ca legile au sH1bit autori~ tatea paterna, devenita o simpla putere de protectie 32 • Sub influenya cre~tinismului, situatia sociala a sotiei a fost ameliorata in mod simyitor. De la Justinian, la imparatii din familia Comnenilor, legile i-au asigurat femeii o protectie eficace, interzicind casatoriile temporare, reducind numarul cazurilor de divort ~i punind la loc de cinste casatoria 33 • :Ximic nu e mai curios in aceasta priYinta decit efuziunile lirice ale lui Leon al VI-lea, in preambulul legilor sale cu prtvire Ia: caracterul sacru al casatoriei ~i asupra frumusetu ceremonialului ce insotea nunta 34 • Dar, 'casa.torh1 implica egalit~1tea conditiilor ~i nu pe Ce!1 a puterilor. Femeia, spunea a.cela~i print, trebuie sa-~i aminteasca faptul ca, a fost creata dintr-o coasta a lui Adam ~i ea ea nu este decit un aliat al barbatului, un ajutor al acestuia. El este men.tbrul principal, ,eapul unui trup unic" format prin easatorie 35 • . Ace::JJsti1 subordonare a sotiei nu se deosebe~te de conceptiile occidentale din aceea~i epoca, dar exista o linie care separa cele dona civilizatii : inchiderea femeil bizantine in gineceu (ftpartamentul rezervat acesteia), uncori sub paza eunucilor. La drept vorbind, Grecia antica cuno~tea deja .obiceiul sepaTarii sexelor, iar eunucii nu lipseau nici la Roma~. Familia bizantina nu este in aceasta privinta mai oTientala, mai asiatica decit aceea a antichitatii grece~ti. Biseriea insa~i reglement~1 cu severitate raporturile· 2-c. 115
17
intre cele doua sexe, dar interdictiile, ca acelea ale Conciliului in TTullo din anul 692, se aplicau vieW exterioare ~i nu organizarii hmiliei 36 • Cum s-a spus pe buna dreptate, obiceit~Tile au fast mai putemice decU legile. Fara indoiala, imparatesele ~i principesele au frapat in toate timpurile prin comportarea lor foarte libera. Este suficient sa amintim unele exemple ca acelea ale .Athenaisei Evdokia in secolul al V-lea, al Teodorei in timpul lui Iustinian, al Sklerenei, favorita lui Constantin Monomachul, al principeselor de la curtea Comnenilor, care se i.!;ltreyineau in mod liber cu savanti, poeti, medici. Dar, cind ie~eau din casa, fe-t;ele lor erau acoperite cu voal ; ele nu-~i faceau apari"t;ia nici la banchetele solemne, nici chiar, incepind dintr-o anumita epoca, in loja imperiala de la hipodrom 37 • .Cazul lor era de altfel de excepyie, iar IJreceptele morale erau mult mai severe la persoanele obi~ lmite 38 • Se intelege de la sine ca, inBizant, ca de altfel peste-tot, existau casatorii in care autoritatea sotului nu atirna prea greu in fata voin"t;ei feminine . .A~a era casnicia lui Teodor Prodromos, poet flamind, casatorit cu o femeie de familie buna, care ii adusese o frun:oasa zestre, compusa din case, aur ~i argint. In curin'd, trindavia ~i purtarea lui urita sfir~ira prin a o exaspera pe sotie; cind se intorcea beat, ea il batea, il certa, ba chiar ii incuia u~a casei. Cu toate acestea, ca o femeie cumsecade ce era, se ocupa de casa, avea grija de copii, i~i tesea singura rochiile de in ~i bumbac, in timp ce nedemnul ei sot cutreiera circiumile, Ea ii repro~a cu amaraciune ca nu i-a facut niciodata cadouri, ca nu i-a dat yreo rochi~ noua de Pa~ti, ca a obligat-o sa ,posteasca" 1)rea des ~i ca a lasat casa sa cada in ruina 39 • De fapt, opinia publica nu era in favoarea femeii. Fara a mai vorbi de glumele proaste, de proverbele populare 40 , chiar ~i in literatura, ea este de regula ponegrita. Kekaumenos a scris ca este periculos sa fii in raporturi proaste cu 0 fenieie, dar este ~i mai ran sa fii prieten cu ea, mai ales daca este frumoasa, deoarece in acest caz ai de luptat eu trei adversari : diavolul, gratia 9i cuvintele seducatoare 41 • Femeile insele nu ave::m o 11arere bunrt despre sexul slab., Pentru Kasia, care a replicat, totu~i., atit de bine l?~ complime:n:tul caraghios al lui Teofil 42 , femeia constituie o nenorocire, chiar daca cste frumoasa; iar daca este mita, pentru ea aceasta reprezinta eel mai rau destin ~ 3 • 18
!nsa.~i Anna Comtlena avea o pa.rere proasta despre femei : ele sint bunc, zicea ea, de bocitoare, din cauza. usurintei cu care varsa lacrhni. dar afacerile Rerioase nu le pl:h esc. Ele s1nt crt ni~te vase gaurite, atunei cJIHl c vorba de a pastra un secret. Pe mama ~i bunica sa, Anna Dala.ssena, ea le considera exeepFonale ~i o Hiuda pe Irene Dukas, aflata in pericol de a fi captura.ta de turci, pentru ci1 nu a, manifestat niei un gcst de la~itate cum fac femeile de obicei 44• Un vocrn destul fie mediocru, Oghndn femeilor, stabile~te pern·t:-;itatea feminina mentionata in Biblie, in literatura laidl ~i in proverbcle JlOJmlare ~5 • Prin urnnre; nu este de mirare ca instruirea femcilor a fost adesea neglijata ~i aproape intotdeauna inferioara aceleia a barbaWor. Femeile. de litere, care pot fi citato in Bizan~, sint putine: Anna/ CoJimena, cea mai cunoscuta,. nu ~1re citu~i de putin rivale 4 H. In cl~1sa de mijloc, eclucatia fctelor era rednsa, ht lucrul m~mual si la lectura Sfintei Scripturi, cu uneie 110~iuni de ~tiint(t de carte '1 ". Oasa em locul obisnuit de activitate al femeilor si ele nu ie~eau de aici deeit foarte rar. Mihail Attaliates', descriind un .cutremur .de pa,mint; po\,.estc~te ca fiind cevar anonnal faptul ci1 se ved~au pe r;trazi femei ,care 1S,i pierrlusera orice pudoare" 48 • In-caminul san, Teoetist3J, mama lui Teodor Studitul, femeie austera, modest(\, S,i l'ezervata, imbracata intotdeauna in culori inchise, conducea en o mina ferma, dar de temut, pc cei trei fii ~i pe fiica sa, aplicindpropria-i educatie pentru a-i cre;;;te bine ~i a-i face sa . . studieze cit mai mult 49 • D:waJ femeile trelmi:om sa iasa din easa, ele i9i acopereau capnl cu un voal eolorat care incadm partea de sus- a fetei a poi cadea pe spate, intorcinclu-c;e J1Tin fa~a 50 • Pa,trjciul * Constantin, care o cres.tea el irtsu~i pe fiica sa Teofano, interzicea ca aceasta sa, fie lasata sa iasa fara a fi insotiH _de numcro~i servitori 51 . Una din ocaziile de a ie~i din casa, in afara participarii 1a slujhele religioase, era frecvcntarea bililor publice, care erau acdea~i cu ale barlmtilor, dcH'. aecesihile pentru fieeare dintrc sexe la ore diferite. Acest
.
* PATRICIU. Demnitate creata de Constantin eel l\Iare, care a desnintat vcchile ordine senatorial ~i ecvestru; titlu onorific, acordat pentru servicii exceplionale, inclusiv conduciHorilor barbari. In vremea lui Iustinian a devenit dcmnitatca cea mai lnalta. Dup:l sec. al VII-lea, a devcnit gradul superior In ierarhia. eunucilor de la: curtea impe-· rialii. Titlul a dispiirut pri~ sec. al XI-lea.
19
obicei era inLr-atit de inriidikirmt incit costumele de baie figurau in trusourile. celor care se casatoreau 52~ . Departe de a fi atenuata, aceasta schimnicie a, femeilor ma,i er8J inc:), in vigoare pina in ultimele zile ale Biz~1ntului. Francesco Filelfo, secretar allegatiei venetiene la Constantinopol in airull420, scria ca grecoaicele vorbeau o limba mai curata decit sotii lor, deoarece ele nu aveau niciodata contact cu strainii ~i nici cu compatriotH lor. ,Ele nu ies niciodata, exceptind timpul nop~ii, decit cu fata aeoperita ~i insotite de servitori; eind merg la biserid1 sauviziLeaza rude foarte apropiate" 5 3. EunucH.· !n Bizant, o earacteristica a conditiei femeilor em folosirea de eunuci, singurii barbati. admi.;;;i sa patrunda in ~tpartamentele lor. Se cuno~tea rolul lor important la Marele Palat ~i in stat pina in secolul al XII-lea, dar mult mai putin locul pe care i1 detineau la persoanele particulare 54• ~A..du9i in m::J,re ~parte din regi~IH0a Caucazului, ei cost::m foarte nmlt, iar legi aspre interzieeau c::.tstrarea copiilor ~i a sclavilor nascuti in interiorul imperiului; dar reinnoire3, lor frecventa demonstreaza, ca acestea erau foarte prost a plicate 55 • Se poate trage conc1uzia ei1 eunucH trebuie sa fi fost destul de nrunero~i, eel pupn in famUiile bogate 56 • Opinia publica le era de altfel nefavorahila ~i ei erau obiectul glmnelor deplasate pe care ni le pastreaza proverbele populare ~i piesele satirice ca ~1f essa eunuwlui, parodie a oficiului divin, unde apare un preot care i~i da fiica de nevasta unui eunuc 57. Servitorii. ~i sclavii. Potrivit rangului social al stapinului, in afara eunucilor, gospodaria mai cupriridea inca un numar (,lestul de mare de servitori de ambe sexe, din patura sociala a celor liberi sau dezrobiti, uneori adevatati paraziti, amintind de client;ii romani ~i de sc1avii propriu-zi~i. In toate timpurile, predicatori, ca sfintul loan Hrisostom 'in secolul al V-lea, sau in secolul al XIV-lea Isidor din Tesalonic, s-au ridicat i~potriva vanitatii celor mari, care, pentru a trai, au nevoio de un personal a tit de numeros sau i~i dau aere cu ostentatic pe strazile ora~elor cu o suita de lingu~itori ~i paraziti 58 • 0 familie mediocra ca a lui Teodor Prodromos compusa din cei doi so~i, patru copii l}i o mama batrina, nu avea xna( putin de einci valeti ~i o doica 59 ,
20
Sclavajl1l nu a incetat sa exfste pina la sfir~itului Jih'ului Medin d
**
ALMUGAVARI. Mercenari" catalani condu~i de Roger de Flor, care s-au pus la dispozitia lmparatului Andronic al II-lea Paledlogul, pentru a lupta contra turcilor (1303-1304). Ulterior, s-au dedat la jafuri ~i dezordini ~~ au intrat in conflict cu imparatul, care nu le platise. sumele solidtate. Uciderea lui Roger de catre basileul Mihail al IX-lea a dezlantuit razbunarea a. (1305). 1n urmatorii ani, partea balcanica a Imperiului a fost pt;stiitli de campaniile a. In cele din urma, a. au cucerit ducatul· franc al Athenei ~i au intemeiat acolo un principat ara_gonez;
21
Existau mijlaace pentru a u~llra pracrearea, araguri eiudate care nu erau lipsite de perieal, aetiuni magice sau fil:wterii 69 . ~~strologii prevesteau se:xul eopilului ~i ii Bta~ bileau horasca1ml la na~tere 7°. :Moa~e, in general fara cuno~Unte rnedicale, dar ~tiutoa.re de retete supe1 s1 itiaaseasistaulana~tere 71 • Copilul adus pe lume era seufundat intr-a sealdataare ~i infa~at cu fe~e, cun1 o arata icoanele cu N a9terea lui Hristos, a Feeiaarei, a Sfin tuh1i loan Botezatorul. Fe~ele ( cpo:crx.~o:~) trebuiau sa fie din lina 9i copilul nu era seas din ele decit dupa patruzeci sau ~aizeci de zile 72 • Problema alaptiirii COI)ilului de di.tre mama era ml>lt discutata in Bizant, precum ~i in alte parti. Oameni im:portanti ca Eustathias din 'l'esalonic, se plingeau ca mamele .ineredinteazii copiii unardaiciiarPsellas,in Elogi·ul mamei sa.le, relateaza o rugaciune urind nou-nascutului sa nu suga niciadata la alt sin decit la eel al mamei sale 73 • Folosirea biberonului nu era bine vazuta. Viata Sfintului Teodor Tiron, dupa un _manuseris din secah:il al X-lea, prezinta un tin~tr vaduv obligat sa-~i creasca el imm~i copilul cu o fiertura de griu ~i de arz lungita cu apa ~i cu miere, turnata intr-un ·vas in forma de pahar. La apa.ritia primilar dinti, ii tHtdea piine de griu, umezind buzele copilului cu vin alb, a poi fructe moi ~i legmne, dar }Jruncul nu gusta nici un fel de earn~ pina nu era clestul. de v~nros~ · · Copilul era dus la biseJ;iea pentru a fi botezat la o sapta~nina ·dupa na~tere, eel pu~in ineepind eu secolnl al VI-lea, epoca in care botezul eopiilor nu mai era pm; in discutie, ba chiar devenise obligatoriu 75 • Ritualul cansta intotdeauna in trei scufundari, dar sint do-vezi ca exista botezul prin stropirea ea1)ului eu :>.gheasrna in<,:a din secolnl al VI-lea, sau }Joate ehiar mai diDainte 76 • Inainte de a ofieia botezul, preotul ii dadea copilului numele ales de catre na~, c:;,re statea in apropierea finului sau, eu 0 luminare aprinsa ]n mina. Se alegea de preferinta numele mmi sfint sau al unei sarbatori (Epiphanios, Paschasios), sau al unei virtuti (Sofia, Elpis) 77 , sau care implica protectia, divina (Teofilact, Teodora, Te~dor). Uneari se ?.nwstetau eu ceremonia botezului ~i unele superstitii, dnd se recurgea la luminari aprinse dirora li se dadea,u nume : cea care fie .stingea ultima era cansiders,ta c3J raspuns al oraeolulu.i ia. Dupa terminarea botezului so revenea acasa cu mare pampa, uneori cu luminari aprinse, intonind cJnteeul n::Hgios : ,Tu e~ti botezat intru Hristos" 79 • 22
ii'dma cducatie. Aceasta avea. loc pentru ambelt~ sexe in a1)artamentni femeilor (gineeeu). 'l'eoctista tinea aici fiii :-;ui pina la virsta de 7 ani ~i ii instrnia ea insa~i 80 • Marna lui Psellos, Teodota, procedeaza la .fel. Ea inter7-ieea st\r-
vitoarelor sale sa spuna copiilor pove~ti fantastice, pli11e de mon~tri 1nspaim1ntatori, povestindu-le ea insa~i ·· epi- · soade din Biblie, care i-au incintat pe copiii din tOate tim.purile : Isaac surmnindu-se, tatalui sau, Iacob birit\cu-· vintat de l1aban pentru ea o asculta pe mama sa, copilul lis us supus pa.rintilor sai in casa din N azaret. Psellos memora toate aceste povestiri ~i dovedea ca poseda asenwnca aptitndini incit f:o fost dat la ~coala la virsta de 5 ani a terminat-o la 8 ani, fiind capabil sa invete Iliacltt pe rost 81 • Mai mode~ti, majoritatea copiilor inv(t\-fLU fabdele lui Esop. Dar studiul ~i pove~tile a.l terna.u cu joaca. Dupa. Sfintul Ioan Hrisostom, bai(jtii RC jucau cu trasuri, cu magaru~i f'~UU cu cai de argila, cu cu"ute de pamint sau de pili!tri:i . .Aqieele, mingile, sistrele, fluiercle, flautele, titirezulaveau, de asemenea, mult succes. Joculcu cinci pietre(ne:y"t'oc.Ad}~), descris intr-1u1 comentariu al lui Tzetzes, nu este altceva decit ~otronul nostru. Feti~ele aveau papu~i (y~y~a, yufLq>oc.~) de ceara, de pamint ars, de gips, pe .care le imbracau cu cea mai mare grija 82 • Nieiodati-t ,nu se aminte~te in texte de e';Qrcitii fizice sau de jocnri violente, dar inforro.atia noa:o;tra este departe dE~ a. f1 eompleta. Gustul bizantinilor pcutru vinatoare ~i, cum vom vedea ceva mai departe, pentru un joe care ar corespunde jocului de polo actual, insa caJare, pa.re sa demonstreze. ca, ]n dasele suspuse, cal ·pu~in antrenamentul pentru aceste exerciW tre1mie sa fi exista,t .inea din .copilarie. · . l"uncrarillc ~i cuHul morfilor. Dt~~i legea romana, care interzicea inhumarea in incinta ora~elor, nu a fost ahrogata dec1t de Leon al VI-lea 83 , multa vreme ea nu mai era aplieat.a, iar dorinta de a face inmormintari in aproviereu, sfintilor sporise numarul cirnitirelor din jurul biserieilor
81 .
·
Pe de alta parte, obieeiurile funcrare, practicate eu zel la. toate clasele sociale, pnrt<1u ineiJ., amprenta antichiU.ttii
paglne. Astfel, exista obiceiul bocitoarelor platite, fernei eu parul despletit care cintau sau deelamau poeme funebre ( myrolog hia), com puse dinainte . .Aceasta mi'mifesta;re teartrala de durere avea loc probabil chiar in biserica ~i uneori
23
mult,imea prezenta i se alatura ; dupa aceea, }naintc ea sic:riul sa fie dus la groapa, cei prezenti, la invitatia peotuluj, veneau sa dea defunctului ultimnl sarnt 83 • Se poa.te cita aceea~i origine ~i pentru r~lte obieeiuri 86 , cea. mai importanta, adrnisa de biserica, com;ta in intilniri: ale ruddor ~i prietenilor la o data fi:xa in jurul morm'intului, pentru f~ relua bocetele ~i a ftducc daruri, uncori prt~jituri ~ 7 , in timp ce in SiTia ~i in .Armenia continua sf'~ se sacrifice tauri ~i berbeci }Je morminte, J:n poficb dezaprobruii clerului 88 • Psellos, intorcinclu-se pe nea~teptate la,. Constantinopol, ~i-a gasit rudele ~i prietenii reunit.i ]n ::1eest moclla eimitir, in jurul mormintului surorii sale, despre care nu ~tia ca, amurit 89 • In timp ce in Occident aceste adunari aveau loc in eea de a treia, a ~aptea ~i a patruzecea zi clupa inmorminta:m, dupa un obicei imprumutat de la evrei, in Orient) acear-;ta, tripla comemorare era celebrata in cea de a treia, a nona ~i a patruzecea zi. Poporul impusese bisericii ceremonia din ziua a noua, care nu era justificata prin nici un precedent biblic. Respectarea celei de a patruzecea zi nu eTa justificata nici de Biblie, nici chiar de obiceimile pag!ne de origine elenica. Bazindu-se pe un text al lui Vettius Valens, care scria in Antiohia in.secolul al II-lea al erei noast:re, Franz Cumont ~ demonstrat ca acest obicei dateaza din \remea religiei astrologice din Babilon. Numercle 3, 7 ~i 40 fiind numere perfecte, marcheaza incheierea unui ciclu lunar 90 • Luna este caJauzitoarea vietii uterine : ea regleaza fenomenele ciclice ale sanatatu femeilor, vegheaza la formarea ovulelor ~i, de asemenea, la descompunerea lor. Obiceinl triplei comemorari ~1 morWor a, fost a,testat la sfir~itul secolului al IV-lea de Constitu,tiile apostoli(~e, redactate in .Antiohia, care recomandau rugaciunile ~i wmenile ~i aclmiteau mesele funei·are 91 • Exegeti, savanti 1 teologi ~i al~ii au fommlat explieaW ale acestui obicei, fi'i,ra a merge insa pina la adevarata sa origine. Poporul credea ca sufletul mortului raminea pe piimint pina in ziua a treia, era judecat in ziuaa nona ~i se prezenta in cea de a patrazecea zi in fata lui Dumnezeu, care ii fi:xa o a~teptare phJ~ la vi·emea invie:rii 9 2. Cu privire la doliu, e;cceptind doliul irnperial, informaWle sint sumare. Imparatul il purta in alb, iar supu~ii in negru; co:!J!emomrea din cca, de a patruzecea zi insernna. l}i terminarea doliului, dar oamenii din popor renuntau la
24
ei dupa ziua a nona; Alte semne de doliu constau in j)i:iQ'Ului, a~ezarefb pe p~un1nt, sf!~ierea ve~mintelor
t~Herea
93 •
.i\Iormintele ~i eimithtJle. 'Irupurile mortilor erau inehL'le in sarcofage de piatra., de marrnura, de porfir, decorate . Sf•;u nu cu sculpturi, potrivit rangului social nl defuncvilor. Cele mai gramlioase ernu ale 1nrpara-tilor, pastrale h~ biseiica Sfintilor Apostoli 94 • ~)arcofagele 'irnpodobite cu scene evanghelice erau :rezcrvate martirilor, sfintilor ~i familiilor de rang inalt. Din cole. deseopcrite la Constantinopol, cnm este ee1chrul :fragment de h1 manastirea Ps;tmathia 95 , sint puttne, 1;e t.:;llld 11oma 9i 1\avenna au furnizat serii bogate. In tcatc timp1uile, rrlnrile :personalitati au· fost · ingro11ate in morminte monumentale, a~ezate in biserici, ca it<3c·l
Thlforminte1e oamenilor simpli, mult mai modeste, erau
sr~rate in p8Jmint. !n anii Hl:35-l937, sap:'iturile arhcologicD ale Universitatii Seotiene Saint-Andrews, conduse
de profesornl J. H. Baxter,. pe amplasamentul 1\farelui Palat din Constantinopol, au scos la iveala, in apropierea fofit~"i J'.Tonetarii imperiale, nn Yl:'l'it.abil chnitir de un ea,racter llopular, instalat in aecst loc, aproape de o biserica, dupit abandonarea Mardui Pal<~~ de dtre imparatii din familia Comnenilor 99. Mormintele erau insenmate adesea prin stele funerare din piatra Ban din marrnuri1, ·pc care era gravata o inseriptie, eare exprima venerarea mortilor de ci:itre cei Yii. 0 * Constructie subterana facuta pentru a adaposti morminte (n. trad.).
25
stela descoperita la Constantinopol (in cartiorul '}'op- H9une) permite sa se observe su!J acrotere, unite IJI'intr-un mic arc, un medalion gol care trebuie sa fi continut portretul defunctului, un oarecare Amachis, apothekarios (intendent al mrui antrepozit) 100 , frigiuJn pl'in na~tere; mort la vireta de cincizeci de ani101. Unmedalioninmozaicde lalifuzPuldin Istanbul ~i o epigrama a·lui Manuel Philes confirrnt\, obiceiul impodobirii mormintului cu un portret 102 • Inscriptiile, in 'general foartc Simple, nu redan, ::tdesea, decit numele defun,ctului, calitatea sa de credlnrios ~i 1Hi.lxi de viata fericita. · [ln felul ucesta cxista un mare numar de epitafuri din secolele nl Y-lea al Vl-lca descoperite la Constautinopol ~i in Asia l\Jiea: ,Scphnas spre fericita amintire, federat* In oastea imperiala, credincios". ,Hcrmiones Thcodoules Domnos, neofit (botezat recent), in virsta 'de douiizeci de ani 1;>i fccior" (Constantinopol). ,Loc de veci (oifcr~t;) al robu!ui lui Dumnezeu, Florentianos ~i al iubitei sale sotii; t>i odilmcsc aici" (Amaseea Pontulni},Aici odihne~te robul lui Dumnezeu Eugenis dececlat in indictionul"'* XII la 12 iunie, In ziua de simhata" Ancy~a (Ank~ra), 12 iunie 56-.11° 8 .] ~i
Alaturi de inscriptii descoperite pe accasta calc, numeroase epitafuii biz3Jniine ne-au parvenit prin texte ~i in special prin Antolog1·a Pala,t1:na, ale direi cih'ti a VII-a ~i a VIII-a contin exclusiv epigrame funerare: eele din cartea a VIII-a in intregime, mai pui;in una~ sint cornpuse de Sflntul Grigore din Nazianz (mort \n anul 389), iar cele~ din c~u'tea a VII-a li apartin lui Agathias din ~Hyri na 104• In. fata acesteLabundente de epitafuri, este Hresc sa se creada ca este vorba de simple jocuri, de poezii de salon compuse in cercuri literare. Ceea ce justifica aeest punct de vcdere sint tocmai subiectele tratate :· l'aul Silentiarius *** scrie un epita,f lui Homer (VII, 4), Agathi as, pecel al unei potirnichi Inincate de un motan (\II, 204). 0 Tnare parte~ din aceste epigrame sint imitayii dupa poeti alexandrini. In sfiqit, in mijlocul acestei soC'ietiiti cre~tine, intr-o epoea in care paginismul era hiirWi'v de * FOEDERAT. Soldat de origine barban'\ inrolat in armata imp.e.ri~la Inipal, existau formapuni conduse de ~efi proprii, cu stalut de trupe aliate: Din sec. al VI-lea f. sint inrolati individual~~ comanda\i de ofj\eri hizantini. ** INDICTION. Pcrioada de 15 ani folosita in fixarea impozitelor, stabilita de catre Constantin eel i\Iare in ~J1::. A dcvcnit ~i un mijloc de cronologie (inceputul unui ciclu de 15 ani fiincl 1 scptembl'ic). *** SILENTIARIUS. Curte:m insiircinat cu tinerea ordinii ~i iini~tii In aduniirile solemne ~i In procesiuni!e' impcriale. Li se incredintau ~i ;nisi-, uni diplomatice.
26
legi 1 este uim5tm locul pc ertre 1nitologia il det,ine in aceste tex~e. Nn este vorba aiei deeit de Erebos *, de Acl1eron, de Minos, de Parcde care scurteaza zilele oarnenilor, de nmzele care il piing pe un tinar muzician (YII, 612), iar IuE u I<:igipteanu1 InergT pin~'\ la a;-i implom pe Pluton f;'i P ·bsfQna s:l-i primeaBcrt prit•tenii cu bunavoint{t (VII, 58). In aeela:;;i timp, eredinta ere~tina a acestor autori, pasiutHti dupilmHologia pi:Jgilli'l, se descopera uneori printr-n Inm1rcr1 nea~teptatii. Etd!:'.ramele lor se gascsc de altJ:d anwstecate .cu texLe de illspiratie pur cre~tina : a~a esto epitaful lui Diogene ~ompus de unchiul :;:i mn:Qn.imul sau, eviscopul de Amisos (Samson) ,eare ii va ·. o.btine lH'it rugaciuniio sale lm loc tn cornl ferici\ilor" (VII,G13); la ttl cste epit~1ful Sfi:nt11bi Ioan Milosthul, patriarhul .Alexandriei (@9-f:i19), scris de· discipoJul s~'iu S()ft:pnios (Y~I, 679) 105 • Bste el~r ca. aici avem d:"_:a face em epitafuri rea:,, C1tre au putut h SCl'ISe jW morrmnte. J<:pigramele p~~ teme rnitologice nn ui'cra, de a.lU'el, nimit deosebit, dac{u avem _in vedere instruirea ve care o llrimeau 8Jutorii ·acestora, cre:;;tinl san pagini, in ~come puhli(•e, ineev1nd cu UnivenMRtea lui Teodosie a] IT-lea, de Capitolium. De mulLa vreme Parin~ii Biseridi, preemu Sfintul Vasile, recunoscuseri:i necesitaLea J3entru 11 de a stndi~:t antiehiLatea Plena. Frin urmare. nti va fi c;nrprinziitor sii intilnim in epiLafurile cornpuse ile Chi· gor:e din N~czianz, ca ~i de sueceSOTii sai din :'ecolul al VI-left, aeelea~i reminiscen~e mitologice, acelea:;;i aluzii 18, Er0hcs, la Hades, la virsta do irnr, la m11zc. S-a mers pina la ~,-i lH'eziee nmti profaJJator de m.orminte Cava fi IJCdepSit t:lc: catre Erinii ** (VIII, 199). Pentm el, ca ~i puntru toti literatii bizantini din toate timpurile, aceasta era o simpla figura retorica 106 • Epigramele funerare ale Sf in t ului Grigore, consae1;ate rudfior si prietenilor sai, Bint interesante si nneori einotionante, OElinonstrind cit de puternice erau aceste sentimei1te de familie in societatea provinciala din Cappadoeia. .Autorul ,,-ol'1)este C11 0 adevarata tandrete deSm'e tatiil sau, fost (lpbcop Naz;ianz, desp1·e marna sa No~ma, a ean1i viata ~i nwarte au fost ca ale unei sfinte, de lJrieLenia sa pcntru
de
,,- Zei ai infernului in mitologia grehca (n. lrad.). "* Divinitati dzlmnatoare in n;ilologia greacii, c:re pedepscau fil.Tii· delerJ'e muritorilor (n. trad.). ·
27
Sfintul Vasile, r;,i de toti cei pe ca,re i-a ccmoscut. Num~rul e:xagerat al textelor dedicate aceleia~i persm1ne (52 pentru mama. sa) ne impiedid1 sa credem ca epitafurile ·sale au putut fi gravate pe morminte. Acela~i lucm se poate spune 9i des pre epigrame in care el blameaza agapele rituale tinnte la mormintele martirilor 9i cf,re degenerau 1n orgii (VIII, 166 la 176), ca ~i pe acelea privitoare la profanarea cinlitirelor, nelegiuire, se pare, foarte raspindita in Cappadocia: nwrminte deschise pentru a gasi in ele aur, biserici eonstruite din piatra luata de la morminte. A_ceste blesteme au putut fi inscrise pe stelele funerare dn1 cimitire, dar nu pe morminte.
IV. PI'oprietatea de famiUe Proprietatea, definita prin dreptul roman ~i prin legislatia imperiala, constituia baza economica a familiei. Tatal, in geneml, nu era unicnl detina.tor al proprietatii (regim dotal, 1)arte de averc lasata so~iei de sotul decedat, copii emancipati etc.) dar el era singurul in mil_surto sa redacteze actele care il priveau : testamente, donatii, inchirieri, dezrobiri de sclavi. etc. Cu ajutorul acestor acte ~i in special cu al testamentelor ne putem face o idee des1)re averile familiale. Din pacate, marturiile care ne-an parvenit nu se refera decit la marile averi ~i nu ne permit s~t ne imaginam veniturile familiilor mai putin bogate. ' Sfintul Grigore din Nazianz, care nu fusese niciodata casatorit, a redacta.t testamentul sau inainte de iulie 381, pe vremea cind avea loc al doilea Coneiliu ecumenic la Constantinopol. Bunurile S2vle constau din schwi, domenii funclare, mo~ia parinteasca, din Sazianz, teren pentru cre~terea animalelor domestico; turme de oi, herghelii de iepe etc. :M:ai poseda de asemenea alte dcma domcnii, ye~ mintc de aba, de matase, de postav, tnnici ( stichru1:a), mantii (pallia), bunuri lasate ca mo~tenire pentru dia,r;::~Jni ~i pentru laici 107 • Averca sa mobiliara consta din 135 solidi (monede de aur), impartiti intre mai nmlti legat:rcri, dar aceasta suma nu reprezenta decit o mica parte, dupa, cum o arata rentele lasate mo~tenire rudei sale Hessina, pentru a-:i permite sa traiascrt impreuna cu cele dona :fiice in tr-o cas a rurala 1°8 •
28
fPrefata unei Novelle a lui Iustin;an arata ce pntea sa reprczinte !n secolul a! VI-lea averea unni mcmbru a! elasci senatoriale 109 • Este Yorba de testarnentul lui Hlerios, oir [;lcriosis.simus, a oiirui executarc a dus ·Ia netntelegeri in Ire mo~tenitori. Ace~tia slnt eei patru fii ai sai, Constantin, Anthemios, I\allipios, Alexandru, care poarta titlul de vir clarissirrms*. Gel mai mare, Constantin, privilcgiat, a !un t casa piir!ntcasca din Constantin opal, inca o cnsii in Antiohia ~i domcniul suburban In Copariis. Ceilalti trei nu PU primit dcc!t tcrcnuri suhurhnne;, case pentru stiiplni (praeloria), c,ladiri pcntru exploatare (aedes), priivalii ~i ateliere (officfnoe), griidini, rezervor de apa, rmmej (h!lppodronms'~ Acestora le.era inter:-:isii instriiinarca domcniilor mo9tenite pe ca~e crau obligati sa lc ·transmitii mai dcparte urma~ilor lor, iar daca lllml dintrc ei murca fiirii a avea copii, partca sa revenPa celorlalti frai.i. Tn plus, prin codicil, Hierios ho~ara~te cii domcniul din Coparia, dat lui Constantin, va rewni fiului accstuia, Hierios, care va fi emancipat la moartea testatorului. Se poate desprinde din aceste dispozi~ii dorinta de a asigura unci familii bunuri perpetue ~i inalienabilc]. ·
In secolul 8,1 VIII-lea,, o familie bogata era aceea a lui. Teofanes Marturisitorul. Parintii sai, Isaac ~i T.eodota, posedau o insula in Marea Egee cu numero~i sclavi. El avea v\rsta de trei ani la moartra tatalui si'Lu, care fusese facut strateg al themei** J\'Iarii Egee. La virsta de 10 ani, conform practicii aminti:te mai sus, a fost ·logodit cu o bogata mo~tenitoare, Megalo, pe care a luat-o de sotie cind avea 18 ani, pentru a o asculta, pe mama sa. Dar cei doi soti intra fiecare in cite o rnanastire si Teofanes s-a retras 'in cea de la Polichnion, care facea parte din averea mo~tenitrt de el, dUJ.la aceea, a fondat alta la Kalony~noR, pe unterencareapi1Xyinusc, deasemenea, tata}ui SaU. In acest eaz avem un exemplu de un domeniu fondat in parte pe seculariz<.rea de manastir.i, cu titlu de charistikia110. · ..~.-l.Jte mari a;veri, mai ~"los clupa rena~terea comertului maritim in sccolele al X-lca ~i ~tl XI-lea, proveneau din afacerL De exemplu cea a lui Mih~1il Attaliates, care a povestit t=5l insu~i pTopria sa istorie in Diataxis· (regula-
aJ
* VJH CLARISSIMUS. Titlu onorific acordat in sec. III-lea senatoriior romani, dar care s-a devalorizat treptat dupii sec. a! IV-lea, ajungind sa fie folosit de funct.ionarii subalterni. ·In vrcmea lui Justinian, titlu! ajunge pe ultimul loc In ierarhia celor trei grade ale demnitiiplor. VIR GLOHIOSISSIMt.:s. Titlu creat de Justinian (eel mai inalt in ierarllie, rezcrvat patriciilor, consulilor etc. Ulterior a deciizut ~i el). · ** T~EME. UnWiti administrativ-militarc ale Imperiului, rezultate din irnpartirca fiicutii de Hcraklios in scopul descentralizarii ap:lriirii statului. Erau conduse de cite un strateg, care depindea direct qe imparat. El avca ~i atrilmtii civile, inclusiY judiciare.
29
mf'nt), redactat pentru fundatiilo' :;;ale caritabile111 • El s-a nascut la Attalia, in prinml sfort al veacului al XI-lea, din parinti de o conditio destul de modesta. J\!Iai tirziu, a trebuit sa cedeze partea lui de mo~tenire fra~ilor ~i surorilor sale. Pe la anul 1034 a venit la Oonstantinopol sa-~i faca studiile. [S-a casiltorit de doua ori ~i una ctintre sotiile sale i-a ad us o proprietatc la Flodesto; pare sil nu fi avut ctecit uh fin, Teodor, care a fost notar impe1:ial. Jurist ~i om de afaceri renumit a facut avere prin operatiuni iinanciare ~i a devcnit in felul acesta independent. Bunurile sale constau mai ales din case de inchiriat. El a constrnit numeroase asemenea case, care-i adticcau mari veniluri, pe terenul mo~tenit de la sotia sa H.odosto, pe care cutremurele de pamint ~i incursiunile du~manilor le distrusescril. Acest earlier, situat in partea de apus a ora~ului, era in apropierea nnui port foarte prosper, frecventat de venetieni. Ca o favoarc, sub donmia lui l\lihail al VII-lea, fiind antJ;ypaios* $i jlldecator al dromon**-ului, el a obtinut in anuL 1074 o scutire to tala de impozite pentru . proprietatile ,:de din Hodosto ~i din hriprejurimi112].
in
0 avere mai modesta, da~· care asigura un venit destul de important, a fost aceea a lui Teoclor Karabas, prohabil un preot casatorit, al carui testament exista, fiind reclactat in anul1314 in prezenya a 18 preoti din aceea~i localitate ~i a doi cMugari din manastirea de la Peribleptos 113 .* [Cilsiltorit de dona ori, el a donat copiilor din prima casatorie ?estrea mamei lor ~i a imparpt bunurile sale intre cea de a dona sope, copiii sili ~i mai multi fii adoptivi. Averea sa se compnnea din ~ase case cu nnul sau ,1ouil etaje, in vccinatatea milnastirii l'eribleptos, stapinite in comun cu uepotul sau Ioan din Atlalia, ceva mai departe alte lucuinte, dintre care una avea curte en o fintina si un rezervor de apa, alte doua avind o curte comuna, 'o alta cu un singu~ ctaj avind a co peri~ sub forma de cupola ~ i ccloane. El de\inea in afara de acestea, plantatii de vita de vie, cicrczi de vite, turme de oi, vinuri in pivnite, griu ~i alte cereale in hambare, o trasura (xouC()(A"'J"r~pwv), nn magar, galcp pentrn scoaterea apei din fintina, ccanne, cuferc pentru imbri\caminte de lina, patnt euverturi de matase, douii relicvarii de argint, o centura de argint aurit valorind 8 nornisme, dona inele de aur ~i dona de argint, o sumil de 52 duca\i, in sfiqit ipoteci in valoare de 17nomisrne a supra a dona caseJ
Daca, a~a cum s-a presupus, acest testament aplu·tine unui preot de tara, ol dovede~te o veritabila avere. Fara * ANTHYPATOS. Demnitatea apare in sec. al VII-lea ~i cste legati\ de tit1ul de hypaios-dcmnitate cu care Iustin·ian a inlocuit-o pe . cea de con~ul. A. ar fi deci echivalent cu un proconsul. ** JCDECATOH.II HIPODHOMULCI. Instanta creata in vremea lui Yasile I. Era situata sub porticnrile din jurul bipodromului. Se ocupa ·de procesele intre demnitari ~i func\ionari.
30
1ndoi
ar::>vU eu placere domenii run1le care le asigurau aprovizionarea. Se pm1te vedea, pe de alta parte, ca Iocuintele de inchiri~1t emu nmneroaRe in ora9e, incepind din secolul al XI-lea, cemt ce lasa s;'\. so rresupuna ci:\, ,mica burghrzien 9i clr.sele nevoia~e lccuiau in apartaml'ntele pe can• le inchiriau acestor:=t proprietarii ~i uneori speculantii. ~i"iri1ne$ti
CAl'ITOLUL II
Viata 1nateriaUi Dupa ce. am deseris viata (le f;:Hililie, relatiile clintre memhl'ii Sai, chdinile pastrate ]JCntru a Sal'ba.tori evenimentele. mLrC rnarcau trecutul Sau, este IlCCeSa,r Sa adUrtfHU m.artmtile care neinformeaza asupra trebuintelor esentiale ale . atJestor mici grupuri sociale : locuinta, costumul, llmna, cu elemente de lux mai mult sau mai putin accentuate, in functie de conditHle soeiale.
I. Locuinta Casele bimi eonservate din regiunea bazaltica a Siriei centrale, evacuate de locuitmii lor in fa~a invaziilor arahe 9i abandoua,te in mod definitiv, au ramas intacte, iar cea, mai mare parte sint dahtte dupa en1 seleucida* *ERA SELEUC_IDA. Are ca an de inceput 312 i.e.n. (data intrarii a lui Seleukos in Babilonia). Folosita ln Orient..
~iumfalc
31
cu inscl'iptii grcce~ti. Construite intr-un n1immat apareiaj cu imbinari vioaie, cu galcrii, cu balcoane acoperite, cu terase, cu bueatarii subterane, cu grajduri incapatoare, ele a testa existenta unei vieti confortabile ~i opulente, dar, en zidurile lor grease ~i strapunse de putine fercstr'e spre ;;trada, ele nu ne pot oferi o idee exacta despre locuinta biza,nt.ina114 . Jntreaga aeLiYibte a casei avea loc intr-o curte interioara care marginea apartamentele de h1 mai multe etaje. Singura u~a spre strad~1 era precedata de un mic · pridvor flancat pe o 1mrte de un turn care servea ca locuinta pentru roriar, iar de ecalalt:'i, parte, de o locuinta n'zcryata oaspetilor115. Totul se asemana oarecum cu a~ez{crile unei m8J18stiri. Pe strilzile cu portieuri, obi~nuite in Sirian6, casele nu faceau co,rp comun cu galeriile. · Foarte deosebite emu casele bizantine pe earelecunoa~. tem din monumentele 1mpcdobite cu figuri, ca bordura mozaicului din Yakto, descoperit in anull932 ~i care reprezinHi eladiri publiee ~i case particulare din Antiohia secolului al V-leam. In loc sa 8o izoleze de stratL1., casele erau prPvazute .en ferestre, cu· lungi deschideri dreptunghiulare in zid, unemi chiar cu o galerie descoperita ce aminte~te de a~ezl:JJ rea unei ease din Serdjilla (Siria Oentrala). Fiecare easa,, pnrb numele fonclatorului ei. Cea clemunita To Aeov-rLou casa lni Leon, avea fatl1Jda de euloare verde, prevazuta eu dona u~i recLangnlare : era im"81ita cu un aeoperi~ de olane ro~ii cu dubla panta ~i impodobita cu coloanc, care sustineau o arhitrava. _Casa ltti .A.rd('l,bur avea mai multa })restanta : era. o cladire din caramida ro~ie cu o fer.eastra prevazuta cu bare de aceea~i culoare. Acoperi~ul; in dona ape, se termina intr-un fel de l)iramida. in partea stinga se afla o sal a lung-a, maseata de o cladire rruti mic8, ·lli. se 1mtcau observa doua cupole. Archtlmr se afla la Antiohia in ealitate de rnag·ister militum per Orie·ntern (450-457). Mai poseda o casa· linga Constantihopol, pe promontoriul Sosthenos, cumpamta de Hierios, al earui testament l-am semnalat dejaus. La poalel~ unui deal de linga Antiohia, acoperit de culturi in terase, in mijlocul unni peisaj proaspat, cu un m·izont montan, sapaturile au scos la iveala ruinele unei vile din secolul al III-lea, modlficata dona secole maitirziu. Salile sale incapatmwe ~i curtea cu exedre erau pavate cu frumoose mozaicuri, dintre care multe ayeau un fond
32
aurit119. Er3, un adevarat palat de tip oriental, emnpus . din dona parti separate printr-un culoar central, pc o pfl,rte fiind situate apartamentele iar pe cealaltii sMile de receptie. Aceste locuinte bogate nu ne pot da vreo idee ~i despre locuinvele caselor de mijloc. In ora~ele inari se constnJ.i~m case cu cinci etaje (in mod exceptional cu 7 sau cu 9), incepind din secolul al V-lea. Etajele erau inchiriate la o:o:uneni mai putin instariti ~i adesea se iveau neinteleger~ intre locatari. Tzetzes se plingea de vecinii care, ca tirmare a spargerii tuburilor de scurgere, evacuau apele menajere pe 1'1carP 20 • !ncepind aproximativ din secolul al IX-lea, casa burgheziei instarite, cu dona sau trei etaje, era construita, fie din apareiaj alternat cu caramizi ~i cu piatra aparenta, fie din piatrrL acoperita cu stuc, adesea policrom, cum se vede pe n1.ozaicul din Yakto ; mannura nu se folosea decit l)entru palate. Fatada principala, dind uneori spre o strada cu porticuri, putea fi ornamentata la marginea aco})eri~ului ~i pe corni~ele proeminente care separau etajele; bakoane ie~ite in afara permiteau sa se priveasca spre straclli121 • ]ierestrele erau de forma dreptunghiulara sau curbate, prevazute cu mici ochiuri de sticla fixate in rama de gips ; acestea erau in general prevazute cu zabrele. Acoperi~urile erau in forma de terasi1 sau in doua ape. Cele dona tipuri de acoperi~ coexista in reprezenU1rile de ora~e, in mozaicuri sau in picturile din manuscrise122 ~i, cum s-a vazut, in Siria., deasupra caselor im1)ortante se inl'!Jtau cupole. lJ~a de la intrare, in forrn}1 de balta sau rectangulara, era adesea din panouri defier, impodobita cu piroane cu cap mare. Se vedeau de asemenea la fataclele caselor bogate, sci:iri exterioare impunatoare din piatra sau din marmura, care conduceau spre o u~a sub forma de trapa123 . Se vede ca,, cu toate precautiile necesare, casa bizantina nu mai era izolata ~i la clistanta ,de viata ora~ului, ci avea, precum casele occidentale din secolul al XU-lea, largi deschideri spre lumea exterioara. Aceasta o demonstreaza ~i regulamentele stradale, care interziceau · deteriorarea caHor publicel 24. 1n interior, camerele erau dispuse la diferite etaje in jurul unei sali mari, triclinium, plasata la parter sau la primul etaj, dar a carei inaltime era egala cu c()a a cladirii respective. Aceasta era sala de receptie, rezervata 3 -c. 115
33
bal'batilor. Gineceul era la unul din etajele superioare. Etajele ~i acoperi~ul erau sustinute de coloane din rharmura sau din lemn, dupa posibilitMile locatarului. Se acorda de altfel o mare importanta ornainenta;t,iei : pardoseli pavate cu marmura sau cu mozaic, zi.quri cu lambriuti de marmura sf1u decorate CU picturi .laice Sa1J- 'religioase, plafoane din cedru etc. Camerele nu erau separate uneori dec it ]Jriri panouri de scindura125 . Casele p.opulare erau in $itrpanta, cu birneacoperite cu trestie. Un contempora.n al lui Eustathios din Tesalonic, Pediadites, descrie starea jalnica a colibelor taranilor · din Corfu, unde ~WOI)C ri~ul era din stuf lega.t cu iarba. Podeaua acestor case saracacio8JSC era din pamint batut, presarat CU 8Coici, ia,r lit ceJe de conditie mijlocie era din lemn san caramic1a126 • In mult'e case, ca ~i in manastiri, exista o sala rezervat.l, incalzitului ( f.l'X'(c~pd 9 v ), in afara lmcatariei 1mde caminul, a~ezat foarte jos, era incalzit cu lemne. Unele :?uYOftu ~i cuptor pentru coacerea piiniL Fumul era evacuat pri:n burlane cu patru Iaturi 127 . Prezenta latrinelor in toate easele est e a testata prin legi ~i de catrenumero~i Sc:lriitm'il28 • ln sfi:r~it, casa era inconjurata de dependinte~qare dovedesc sptritul practic al locatarilor, preocupati de confortul lor si avea numerosi servitori. JYia.i intii e:xista curie~, cu ie~ire spre strada ~icomunica printr-o alta. u~a cu vestibulul : aceasta era destul de sratioasa pentru a se putea desfa~ma 111 ea exercitH de calari!;J· 1n mijlocul curtii sc DJfla un rut sau un rezeryor de ara. In continuare exista o gradina, in care se gaseau uneori bi:iHe particulare. Gra,jduri ~i staule pentru vite se gaseau chiar h't ca,sele cele maisamcel29. Evlavia locuitorilor se manifesta prin numel'oase repl'ezentari ale crncii pe ziduri, }Je u~i ~f chiar pc acopex;i~uri, dar coneiliilc biserice~ti interziceau sa fie reprezentata pe pardoseli 130. Inscriptii pioase se gas.ean pe pt"Tet,ii vesi<~bululuil 31 • Multe locuinte bogate detineau o capela provriel 32 ~i chiar familiile cele ma.i modeste aveau ieon·osltt81ll lor, paraelis nnde er;.m atirnate sfintele imagini1 33 • To?vte iriformatiile date de scriitori sint confinnate prin modul de aranjate a caselor stravechi ale caroi' pa,rti sau ruine mai exista inca . .Astfel, casa nobiliara din :ilfelnik (Ma.cedonia), care dateaza din secolul al X-lea, este eonsbruita in ~1pareiaj altcrnat, pietre ~i cara,mizi foi'lniiHl figuri geometrice. Ea este flancata de un turn de apaxare patrat. !n interior, o mare sala avin'd inaitimea cit cUi-
34
direa propriu-zisa iar in junil ei sint dispuse pe doua etaje camere latalatul unui mare demnitar ne este descris de catre fondatorul sau1 Teodor. JVIetochites, mare logothet* al lui .AndroniC al H-lea. Un superb palat, care cuprinde o capela,: gradini minunate cu ape ti~nitoare aduse cu mari cheltujeli din imense rezervoare, era situat in centrul unui maret J;>i bogat domeniu. Dar 'l'eodor, compromis in razboiul dintre .Andronic al II-lea ~i Andronic al III-lea, yazu }Xtlatul sau distni.s. din ordinul invingatorului, in anul 1328 138 ..
H. MOBILIERUL Mobilierul care umpiea apartan1entele ne estecunoscut mai ales din reprezentari figurative, adesea greu de datat, cacio pictura din secolul al XI-lea sau al XII-lea, reprod ucind .un interior, poate fi copia un,ui origina.l mai v:echi.
* LOGOTHET, Inalt functionar al statului, similar cu un· ministrn modem. Functia se constitttie incepind din vremea lui Iustinian. Existau: un logothet al finantelor publice (logothetes lou ghenikou loghisleriou), un altul al· armatei (care se ocupa cu distribuirea soldelor), un logothet ,al turmelor", care raspundea de domeniile private ale imparatului. In timpul Comnenilor apare,un logothetes ton sekreton (,a! birourilor"); insarcina_t cu controlul fin::mtelor ~i al administratiei. Mai tirziu, acesta devine marele logotliet, asimilabil unui prim-ministru. Un caz special era eel al .logotheiu/ui dromului (dromos '=,drum", ,cursa"). El era ~eful diplomatiei, dar raspundea ~i de functionarea po~tei,. de activitatea poliJiei ~i de legiiturile cu strainii stabiliti pe teritoriul Imperiului. Funcpa sa a aparut in ·sec. al VIII-lea. · 35
:In l'lus, in artele figurative ale epocii Paleologilor, se e.onstata introducerea sistematica de ·clemente arhitectonice si accesorii antice. ' Frumoasa lucrare a generalului de Beylie asu}Jra · Lomtinfei bizantine prezinta un intreg repertoriu de desene de mobila: scaune, mese, duhtpuri, obiecte diverse e:xtrase dinmozaicuri sau din picturile descoperite in manusmise din toate epocile1 39 ; nu ne putem referi h1 acestea decit eu prec::J,utic ~i corelind cit mai nmlt cu putinta atcsl:ai'ea l~r vcu ac~ea a scriitorilor sau a pieselor care au ajuns pm~~ la nor. Un fmute frumos mozaic mural de la biserica din Dafhe (sfir~itul secolului al XI-lea), al carui subiect este X a$te're(t .Pecioarei, rPprezinta un interior somptuos al unei case aristocmtiee140 . Se poatc vedea aici un pat acoperit cu o bogata tapiserie impodobita c11 desene r0prezentind legende: Lauza este acoperita 1)e jumat~•te cu o cuvcTtura brodata. 0 senitoa.re agita deaRupra cavnlui ei un evantai de pene141 ~i doi din tovara9ii sai, imbraca\i elegant, aduc mincaruri in cu'pe. 0 ll11Dilil9a, cu }Wosopul pe brat toarna a-pa dintr~un ceainic inlighearml de cupru in care este introclm; copilul nou nitscut. in anumite descrieri se vorbe~te despre dula,puri ince,str:1te in perete (-ro~ xcxp'f1apw:,), ~i s-au gasit unelein .. ca::;e]e din Ha,uran 9i la Oonstantinopol, la p::tlatul TekfurSera.i, in forma de ni~al 4 2. Dulapurile mobile se pare, dupa reproduceri, ca nu se fohme::m deeit ca biblioteci. Ele erau preva.zute cu n~;fturi, pe , obiectelor de im bra.:. ca1ninte ~i a obiectelor pretioase se foloseau cufere. La Expozitia de arta bizantina din anull931 se rmtea vedea un panou al unui cufar provenind din Cairo (seco1ele VI- VII) 14'1. Bl este confectionat din placi de lemn fixate intr-o rama, unele netede, altele impodobite cu omamente sculptate : animale alergind in voluta, tulpina onclulata, incadrata de pati·u lei, entrelacsuri etc. Cufarul, rnai mic, al catedralei din Terracina se remarci1 prin · ornamentatia sa zoomorfa, cu animale reale §i fantaBtice cu scene de vinatoare sub arcuri in semicere sprijinite pe c.oloane sub forma de fus in elice, avind capitelurile ~i bazele asemanatoare. .Acest decor in stil oriental il11i:lica un obiect important, dar a carui datare este nesigWf'am.
de
36
Se cunosc mai ales casete destinate pastrarii bijuteriilor sau obiectelor de n1ici diinensiuni, ca ladita de lemn pictat din coleetia Volkonsky l s0colul a] :XfTl-lea) 146 , ca inJ.portanta serie a elegantelor cutii de filde~ uncle, in rame executate din rozete, uneori din rnonede, apar teme rnitologice, episoade din viata lui Adam ~i a Evei, subiecte specifice, vinatori, gladiatori etc. Toate aceste opere rafinate, din secolele al X-lea ~i al XI-lea, nu se gaseau, bineinteles, decit in casele aristocrate ~i sflr~eau prin a imbogati tezaurele bisericilor14 7 • Ounoa~tem mai bine mobilele de baza ~i, in primul rind, mesele care erau folosite pentru mincare, rotunde, patrate, sau dreptunglliulare. Forma rotunda parea mai solemna : a~a era mal'la impe1·iala pentru banchete de la Tricliniumul celor N ouasprezece paturi* 148 . Alaturi de mese de lernn, exist?.u altele din materiale pretioase nu nup1ai in Palatul Imperi:>ol, ci J7i in locuintele celor bogati149 . In familia marelui propriotar paflagonian, care era Sfintul Filaret, intilnim o masa rot"Qnda, antica,. incrust8,ta cu filde~, aur ~i argint, atit de mare incit puteau sa se a~eze la ea 36 de invitatil50 . Dar masa patrata. sau dreptunglliulara, adoptata de J-3iseriC~1 bizantina Ci.l, altar pentru liturghie, pare Sa fj ayut o fulosinta curenta151, atat cea cu patnt picioare, simple sau unite prin RiJinghii, cit ~i cea sprijinita pe arcaiJuri. Scaunele var'i?vu de la cele cu spatar, adevarate fotolii (ka.th.edr8 )1 52 , folosite pentru servirea mesei, pintl la ba.nci f;li' simiJle taburete, ca,re trebuie sa fi fost cele mai obi~ nuite. Exist::m, ue- ::-~semenea, scaune joase faxa spatrur, sprijiniie pe ~ase picioare patrate, reunite prin arcuril 53 . Paturile, cum ne-a denwnstrat-o mozB.icul de la Dafne citat mai sus, emu sprijinite pe patru picioarc ~i ridicate Uf5or ,spre ci:'tpatii ; cele care par ridicate, ~i la care se putea ajunge cu ajutorul unui taburet, sint prevazute la cap ~i Ia, picioare cu tablii de inaltimi inegale; altele sint in intr·t:~gime plat e. Picioarele, dcstul de groase, nu pot fi dceit din lemn ~i sint in general foarte ornamentate. Patu·rile celor sruraci emu mizerabUe, dcspre ele ne putem forma o ideea din reprezentarea rniracolului cu vindecarea Ologului 154 . Huminatul casnic era asigurat fie cu opaite en ulei xo:vo-Yjl.o:, /,uxvtov fie cu faclii 9i luminari ( xzp~wv) 15 i'. >\< TRICLIKICM-CL CELOR 19 PATCRI. Incilpcre In Palatul. Jrnpcr}al In care se ·pneau banclwte, la care mescnii se a~ezau pe patmile cure putcau cuprinde, Iiccare, cite 12 persoanc.
37
Thlarile mi.1zee det.in numeroase opaite de pamint ars, ne:-:muJtuit, c;:n·e dateaza din secolele al VL-lc<.L ~i al VII-lea ~i provin din Siria, din Palestina, din Bgipt ~i din Africa. Jme sint mu,rcate cu medalioane sigilafp en inseripfii ~i diverse ornamente. Un opait descoperit Ja Beirut este decorat cu panni a~ezati fata-nfata, de fiecare parte a unui hom* asirian156 . Lampilepoarta adesea insOriptii I)iOa>:ie, ca : ,,Lumina lui Hrisios striUuce~te pentru toti''157 • Anumite opaiye aveau un recipient rotund, fara tearte, cu un cioc foarte marc. ornat en volute. Gasim acelll si ,, tip de opait cu o toarta in form_a de ineL Altele avenu u~1 recipient apro8pe oval iar ]n ].oc de toarta un miner plin. Cele ImLi yechi nu aveau in partea concava a cliscului decit un sing·ur orificiu de aerisire care servea la intr-oducerea nleiuh.ii ~i a aenlui de bronz, o~. sau filde~ en e21re se ridica fitiluP5s. 'J'inute in 1nin~t san agavate, ac{,lste lampi se puteau adapta la m1 candelal>ru sustinut pe trei })icioare15ll, san ht o lustra eireulari'i de hron?. in formi'L de dise, pre,~azut cu orificii (polycandilon), sustinut de lanturi. Aceste lustrf' ser-,-ean, fa,r:'J. indoialit, ht iluminatul bisericilor ~i se fiieeau unc>mi din aur sau din argint, dar dimensinnile irwder:;te ale unor::t dintre aces tea, pe car.e le poseda muz.eele; ne permit sa vresupunem ca se gaseau ~i in cnse partiro~u,
culPTe1C0.
C'andelabrele, in general eu trei picioare, ~i mwori impodobite en emailuri, pute~w face parte din rnobiliernl ca:;,t>lor hogate, dar se puteau vedea mai ales in biserici, de~i niei o lege civilit san hisericeasc{L nu irupiedica persoanele 11articulare sa foloseascr~ facliile ca simple lmninilri. S-a yazut, de altfel, ca un sfe~nic figura printre bagajde · ba.~ilcului eare pleca la r{\zboil 61 . Se foloxeau de a:::~emenea, Lortele, de 'exemplu la Teodor Prodromos 162 • Trebuie incluse, de asemenea, in mobilier toate obiectele, -vase de 1mcatarie, o~iccte de toaleta, necesarc yietH de zi en zi a unci familii. IIJtr~un poem dedicat binefacatorului :'ian; sebastocratorul**163 , Teodor Prodromos enumera tmcte cheltuielile necesare repararii ustensilelor si va:WJor Sfule (te hucaii'\ric ~j pe care llU lemai poate SUporta. * HDl\1 Ornament In forma de trifoi, de origine asiro-babilc;miana. *'' Sl~VASTOKHATOR. Din Seuuslosf Augustus = ,Preaslavitul". Tillul eel mai iualt al icrarhiei impcriale, crc:1t de Alexios Comnenul in anu11 001 pentru Jratelc san Isaac. Dupil aparipa titlului de despot (in 11 G:J), rangnl des. a trecut pe locul al doilea.
38
Trebuie sa-i (lea mereu bani pentru oah ( xouxou f.U'I) de fiert apa, pentru ciurul de cernut griul sau faina, pentru torta, pentru luminari incoliicite (se cuno~tea, de ase~ me:riea amnarul cu iasca) 164 , fara a rm!Ji vorbi de rezervele de combustibil ~i alimente necesare -intr-o gospodiirie. La aceasta enumerare se pot adiiuga obiectele de toaleta ' (s-a descoperit un instrunwnt de curatat urechile, din aur, datind din secolul al X-lea, cu o inscriptie care cxprima UI'ari .pentl'U proprietarul SaU) 165 , arzatoare de parfum din bronz, ajurate, provenind din Egipti 66 , balante ~i greutat,P67, orologii (clepsidre cu nisip sau hidraulice) 168 : Un text din Cartea ceremoniilor, enumerind obiectele pe care le dl,lCCa CU el un basileu in razboi, arata Ca nu erau uitate ni~i. scaunele amenaj?vte pent!u necesitiitile naturale169 .
III. Costumul S-a va.zut, de exemplu, din mai multe testanHmte, ca imbriicamintea era destul de rezistenta pentru a putea fi transrnisii
39
urta far:l mlneei, incUeind o condiPe rnudesUt, altele cu :mineci impodobite en benzi ( clau1:) verticale san ori:zontale 172 . Dup~t o moda. m·ientfllla, tunicile de lux erau deco- ' r~1te cu benzi de am· cusute sau tesute in sto{a (para(Jmtdia ). Denumirea aceasia a fost data tunicii inse~i, careia o lege a lui Valens ii rezerva folosirPa numai de catre anumit i denmitari ~i sotiile acesiora (36\l) 1 7 3 ~i pecan' o vedem purtatrt inc~L in secolul al :X-lea decatre ostiarii (u~ieri) la ceremoniile pftlatine 174 . Peste tuniei erau puse mantH de diYCl'SC forme. Un pcrsonaj din mozaicul de la Y~1kto })Qartii o bogata mantic de culoare ro~ie (lcwernc~) peste tunica sa alba eu benzi orizonLale 17 '5 . Ca.maSW!-ul (zO:[Lo:co:;), pe eare Grigore din Nazianz illasa mo~tenire unui cHacon, era o marc mantie plu~at~t in partca interioRI'a ~i cu fire lungi de var pe pa,rt-ea esterioari11 76 . Amnnite mn,ntii (pallia sigilliona) erau impodobite cu figuri brodate san te,'mte, ale caror subieete enm 1mprnmutate din Scripturr~,, cum este toga unui semttor din secolul al VI-lea pe care era 1esut intregul ciclu al vietii'lui Hristos 177 . 0 mantie de originc veche rcprezinta planeta, o hnensa cu,~ertura rotund:"i, prevazuta in centru cu o deschizatura pentru trecerca capului, in timp ce marginile erau ridi(Jate en :tjntorul bratelor. Ea este de origine romax1a, men~io nata de Pliniu eel Batrin ~i de Varron ~i cunoscuta. sub ell\ er~ele rmme de pacnula, casnla, 1>njula, planeia., Jlhenolion. Inaintc de a deveni epitrahil ecleziastic, e~. a fost o imi)tacaminte ciyila, imbr8.eKminte de ploaie sau de "~:oiaj, pre\~~(zuta uneorl cu o glng~t. Era pnrtaM de oamenU din popo'r iar uneori, dupa Procopius, chiar de schtvi' 178 . Aceac;ta ec>Lcimhracaminteili perwnajelor infi'iti~ate in mozaicul de la Sa,ut' Apollinare -N uovo din Ravenna, 1n ciclul ,~ietii publico f?i al minuflilor lui Hristos. • ( :ostunml f<'minin consta
40
intre acestea, de o banda laH'~ de purpura ~i aur ou desene variate ~i un mantou cu mineci scurte, intretes1fl,t cu aur, drapat Ill bie pentru a Eisa Sa BC vada tunica ~i impodobit pe la, margini cu perle intercalate cu smaralde. Perlele ~i pietrele pretioase sint semanate din a,bundenta ~i pe cingatoarea care stringe talia, pe marele guler care inconjoara rochia la marginea gitului, pe legatur:
41
din secolul al V-lea se abaudonasera sandalele antice p-entru pantofi costumatia celor dou:1 sexe aproape ca nici nu existau diferente. Hutprand observa ca, spre deosebire de franci, grecii poarta mantouri care atirnr" pe 11amint, cu mineci lungi, iar parul lung ::wcentueaza caracterul ferninin al acestui costum 189 . Cind, in secolul al X-lea, basileul pleca in expedttie,lua cu el hnbracaminte de parada., destinata dB.iVUrilor : Skaramangos-uri. de culori diferite ~i impodobite cu teme decorative teJ'lute in i:it9fa ~i imprumutate din fauna (pauni, vulturi, lei) (se dadea acestor ve~ininte numele subiectului ce le ornau), in sflr~it colobict, imbracantinte de interior de dii'erite nuante lBo. Daca piesele costumului ramineau acelea~i, moda varia destul de mult in decursul t impului. · Donatorul unui evangheliar, functionar· de thema din timpul lui Vasile al II-lea, proximoscul * loan, de origine armeana, s-a reprezentat lmbracat intr-o tunica azurie lunga pina la gcnunchi, cu .mincci lmagi ~i strimte; pe dedesupt, un mantou grcu de purpura, impodobit cu ceaprazuri de aur, cu mineci largi ~i despicat in.partea de jos pentru a u~ura. mersul: in sflrsit bustul este imbriicat cu un fel de vesta brodata cu aur,. en mineci foa~te scurtc ~i increiite ca volana~ele plisate, ascmauatoare cu o carcasa de aur, dar Adontz, care a publicat acest portrcl, vcdea in aceasta partca supcrioara a mantoului1 91 ]. ·
Sub impamtii Comneni, imbracamintea atinsese milux ce-i frapa pe cali:'ttori, ca Beniamin din Tudela 192 . Crorticarul francez Eude de Deuil, care i-a vazut pe ambasadorii trimi~i de :Ylanuel Comnenulla regele Ludovic al VII-lea la Ratisbonna (Regonsburg),scria ca ei purtau ve~mintebOgate de matase, scurte, ajustate pe corp, cu mineci strimte, ,;ceea ce-1 face sprinteni ~i dcgajati ea ni~te atleW' 193 . Este vorba, !n acest caz, de o moda nona. Aceastaimbri:'waminte scurti:'t scamana cu cea pe care o purta Andronic Corn:nenul in annl 1182 : o roba viol eta din pinzit de Iberia, dcscheiata in fati"L ~i ajungind pina la genunchi, neaco})erindu-i hratelo clecit pina la coate 194 . Termenul de pouxoc; (romhos ), '' PHOXIM OS. Ofi~er inferior, insarcinat cu transmiterea or\iluelor con,mndan tului garzilor, imperiale,
42
prin care Niketas Choniates nume~te aceasta imbradiminte, ar veni din cuvintul genmtnic rock, ceea ce ar indica un ve·~mint occidental asemaniHor bluzei 195 . Aceasta moda trebuie sa fi fost trecatoare, caci pe vrmnea Paleologilor hainele devenisera din nou lungi ~i se api'opiau din ce in ce mai mult de n10delele orientale : tunica aurita ~i bogata, mantie verde, larga, presa.rata cu floricele purpurii (Teodor Metochites, pe timpanul in mo~ zaic de la Kahrie Geami, pe la anul1300) 196 ; caftan lung de un verde.:bronz inchis strins in talie ~i impodobit en medalioane,. impresurate cu grifoni a~ezati spate in spate (megaducele * Apokaukos, 1341-1345, pe frontispiciul unui· manuscris al lui Hipocrat) 197. Dupa Nikefor Gregoras, edictele lui Andronic al II-lea, cu privire la reglementarea costumului ~i a coafurii nobilllor, au fost uitate pe vremea succesorului sau Andronic al III-lea (1328 -1341),-cind cei coche~i adoptau costume straine : in curind nu se mai vazura decit haine si caciuli dupa moda bulgar~, dupa moda tribala (sirba), dupa cea siriana, italiana 198 • A~a era skaranikon-ul, ve~mint in mai multe culori separate prin benzi ~i pe fond alb, considerat ca fiind de origine persana 199 . 1\eo1lerirea capului. Bonetele, pu~in folosite in anticllitatea clasica, in afar a de voiajuri, erau de folosin~a curenta in Orient, de unde moda a venit in Bizan~. La sfir~itul secolului al X-lea_ proximos-ul loan purta peste parul sail lung ~i blond o boneta supla, bleu deschis, fixata printr-o panglica incruci~ata in partea din fata 200 • Mihail al VI-lea (1056-1057.) a impus tuturor supu~ilor sai purtarea unei bonete de in vopsita in culoarea ro~ie, pe care o purtase el in tinere~e 201 . Boneta facea parte din insemnele denmitariloi' ~i era, prin urmare, reglementata cu severitate. Cei ee-l inconjoara pe Nikefor Botaniates pe frontispiciul unui manuscris (1078-1081) poarta bonete ro~ii sau albe prevazute 'cu ciucuri, care le ascunde fruntea 20 2. Un capitol din Pseudo-Codinus descrie bonetele demnitarilor : ~esatura, forma, culoarea, dimensiunile, broderiile, impodohirea cu perle sau cu pietre pretioase, totul este reglementat aici cu minu~iozitate zos. In secolul al XIV-lea, m~ele dintre aceste palarii atingeau dimensiuni' extra-.
*
1\IEGADUCE. Comandant suprem al flotei (titlu creat in vremea lui Ale:dos I Comnenul, dupa 1085).
43
vagantP, ca aeeca a lui Teodor J1Ietochites de la Kahrie Gearni : este un fel de boneta inalta din matase. alba, ::;tri~ta ctt benzi ro~i i, din ee in ce mai l~te in partea. de sus 204 Tonpha era o mitra paipal:':'t avind un :pompon de pene atirnind in jurul mtpului; Iustinian o purta iri statuia sa din Forum Augustaeon 203 • Skiadion- ul era o boneta comuna laicilor ~i cloricilor 206 . Kalyptm, in forma de piramida, fusese imprumutata de. la turci, insa Andr~mic Conmenul, uzurpatorul, o purkt dejl'!J, 207 . Xamelaulcion-ul era o calota inalta, conic~i, inl]_)artita in seeFuni reunite in virf printr-un nasture mare, cu un bord lat sprc spate i;\i pe frunte, unde forma o viziera lunga. Este palaria pe care o poarta .loan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) pe bustul san de la Vatican, pe o medalie ~t lui PisaneUo ~i pe ml relief de pe u~ile catedmlei Sfintul Petru dill Hon1a. I~a biserica Pantanassa, a :Feeioarei-Hegina, din Mistra, un personaj poarta aceea~i pi1li1rie, care este o pMarie civm1 fara earacter oficial .~i a eanli Ol;igine ptl'C Sa fie foarte veche; a fost eon
rruul ~i barha. In perioada veche, cla::;eJp privilP~[!,·iate, urmind obiceiul romanilor, i~i radeau barba f7i ptirtau parul scurt. Numai iilozofii purtau barba ~i se ~tip cite glurne a provocat ce::JJ a im])i"\ratului Iulian. ·tntimpullu Iustinian, Alba~trii au provoeat scandal purtind barba ~i mustati, l{tsind sa creasca parulla ceaH1 ~i scurtin'du-1 pe frunte dupa moda hunilor 210 • Primul imparat cab~ a purtat barba, ceea ce i-a atms porecla de Pogonatos (Barb081.d) a fost Constantin .al IV-lea. (668--685 ), de:;;i, pe mozaicul de la Ravenna, el apare complet ras zn. Puterea publica,, biserica ~i statul, acordau cea mai mare atentie acestei probleme 21 ~. OoneiliUo se ridicau impotrtva barba~ilor care i~i purtau parul impletit in.cozi ca femeile sau cu bucle (obtinute cu ajutorul bigudiurilor), atlrnind pina la briu 213 • AJtii i~i Yopseau 1)aml ~i p;crrba . innegru cu ajutorul oualor de eorb 214 • Constantin al Y-lea
44 .
ar fi ordonat supu~ilor sai sa-~i rada barba 215 iar 'I'eofil, care era chel, se spune ca ar fi luat aceea~i masu:ra in privinta parului, dar, cum a :1ratat Bury, era vorba de un regulament militar 216. Cert este ca intotdeauna problema barhii a ocupat un loc in disputele care au dus la schisma dintre patriarhii Constantinopolului ~i Biserica romana 217 •. La greci, bar~a reprezenta semnul demnitatii care deosebea barbatul de eunuc 218 • , Se radeau barba ~i parul criminalilor 219 , ~i intr-o curioasa conversatie, pe care Pero Tafur, la 'intoarcerea sa din Orient, a avut-o la Ferrara cu loan al VIII-lea (sfir~i tul anului 1437), basileul ii repro~a spaniolului ca ~i-a ras barba pe care o lasase sa creasca in timpul calatoriei sale, spunindu-i ca ea este pentru un barbat un semn do demnitate ~i de onoare 22o. (~ostumul fmninin.' Din perioada veche, costumul feminin s-a schimbat mai pu~in decit eel al barbatHor, de~i el nu mai avea aceea~i largime ~i punea mai pu\Jin in evidenta formele corpului. Monumentele cu asemenea reprezentari sint rare, pentru ca nu se cunosc decit portrete de imparatese ~i de, prin\Jese, in costumul lor oficial. Ce le doua pi esc principale sint tunica ( stichar·ion) cu bardura mai mult sau mai pu\Jin bogata ~i o mantie (hirnation ), de forma variabila: cind o piesa patrata sau dreptunghiulara, cind un segment de cere ( paenula), a carui margine de sus se punea pe umar lasind-o sa cadit in fata. Daca era suficienta stofa, se trecea pulpana de pe urm\rul sting pe eel dre'pt ~i invers, marginea superioara acoperind capul. Acest mod de aranjare a costumului a deven:i,t cu timpul semnul femeii cinstite ~i a fost folosit pentru a o reprezenta pe Fecioara Maria. Un alt fel de mantje, asem.anatoare cu hlamida 'masculina, era prinsa pe un umar cu o fibula 221 . Pe coroana trimisa de Constantin Monomachos unui rege al Ungarit:i sint reprezentate doua virtu~i, Smerenia ~i Adevarul, precum ~i dona dansatoare in mi~care, fluturind cite o e~arfa deasupra capului. Aceste patru figuri poarta acela~i costum : o mantie scurta strinsi'JJ :pe talie cu o centura impodobita cu pietre pre~ioase ~i o fusta lunga })ina la picioare. Raina strinsa pe corp a dansatoarelor este rnai, scurta iar fusta de o largime inai mare, dar. piesele co.'ltumului sint acelea~i, culorile la fel de stralucitciare ~i omam.entele la fel de bogate 222 •
45
Toate aceste ve~minte erau (lin matase, din care se cunosc rmti multe varietaM, dar femeile elegante foloseau, de asemenea, inul adus din Egipt, din Pont sau.din J\Iacedonia. Se cautau stofele fine, ~esaturile va.poroase (&vef.Lkcr~a) in pofida repro~urilor faeute de prcdieatori im:potriva inde- . ceutei costumelor prea transparente 2 23 • Coafura feminiuJl. Intotdeauna, coafuri'!e eompHca,te ale grecilor erau stigmatizate fara succes de la inaltimea amvonului 224 . Femeile din Antinoe i~i netezeau parul pe virful capului, coborindu-l in partile lateralo in cocuri enonne 225 • In sccolcle al V-lea ~i al VI-lea a prcdominat la ch1sele sus-pusc coafura in rulou pc frunte, sus1,!inut3, prin conloarie"de perle fine ; s-a vazut in aceasta, fara. prea 1n1r1lte dovczi, o peruca 22 u. Totu~i, in toate timpurilc, folosi:rea de peruci era destul cle prezenta la ambele sexe 227 • La fel, femeilor le-au pHicut intotdeauna parul coafat pe frunte ~i buclele atirnind in ciorchini la timple, separate ptintr-o earaxe 228 . Pfmtl era uneori prius intr-un fileu, lucra,t din ~nur de aur sau de argint, sau prim> la ceafa cu piepteni mari din filcle~ ~i din baga sau cu o pangliciJ., din in 229 • SoHa lui Filaret (~:~ecolul r"l 'VIII-lea) purta pe cap un phakiolion, un fel de turban 230 • !n sfiqit, oricare ar fi fest coafura, ofemeiecumsecade, in afara loeuintei sa1e, tre1}\1ja, int~tdeauna sa-~i acopere capul cu un voal 231. lntre buintarca })arfumurilor, a car or fa bricare constituia oeupa~iafavoritii a imparatesei Zoe 232 , ~i afar;clurilor intmu in conrpletarea oblig~1torie a toa1etei feminine. 1Iocla era cu sp:tincene subtiri, colorate in negru, insotind ochi ncgr'i, miirit,.i cu kh6l ob1,!inut prin ~trderea incompleta a clivers
* NO.t.IOPHYLAX. (,Pazitor al legilor"). Functie cteata in 1045 de Constantin al IX-lea :Monomachos. Conducator al ;>colii de Drept~i lnsiircinat '.cu conservarea textelor juridice. · 46
cu privire la lux care arata ca supu~ii sai impodobeau cu perle, cu smaralde ~i cu _ametfste eapastrul, ~aua, chiar pinala zaba1a cailor·, precum ~i centurile ~i fibulele cu care i!;!i prindeau hlamidele 2 35 . · Monumentele'figurative arata ca cele doua sexe cautau in egala masur~, giuvaeruri, care valorau de altfel, mai mult :ptin prelucrarea lor artistica decit prin abundent~1 inatm·i~"lel()r pretioase : aur in lame subtiri,- perle minuscule, pietre fara valoare 236 • Colectiile publice sau particulare detin rmmeroase exemplare de bijuterii care. eorespund eu acelea de pe costumele reprezentate pe monumente. A~fiJ sint cele din tezaurul de la Merssina (Asia Mica), coHere cu medalioane cu pandantive, cercei in fonn~i de para 'imimdobiti in filigran, cu diferite animale, descoperite in mare numar in alte centre (vechiul Muzeu Ermitaj). Tezaurul de la Kerynia (Oipru, colectia Morgan) contin~a o Qentura 9-eaur confectioilata din 16 medalioane, dintre care cele mai mari reprezinta un imparat pe o cvadriga (cu numele im})~ratului Mauricim; Tiberius, 582602!~ brMari de aur impodobite cu vita de vie ~i struguri, coHere de frunze ajura,te, de care sint suspendatc cruciulite1 cercei impcdobiti eu pasari afrontate 237 • Acestea nu sint decit citeva modele de bijute:di atragatoare, care impodob,ef\;u costuinele. Trebuie adaugate la acestea inelele din aur, frumo& incrustate cu frunz(l sau cu :tnimale stilizate, eu ·inscriptii continind numele proprietarilor lor 238 , obiecte cu specific religios (inelC' cu tome iconoghtfice, cruci de atirnat pe pit'pt, mici enkolpia sau relicva.rii) 239 ~i in sfir~;~it, fibule .. · Fibulele ocupau mai putin loc in costumul bizantin, compus mai ales din 11iese cusute l;li ajustate, decit in ve~ mtratele drapate ale stramo~ilor, dar sefoloseau ca podoabe t;~i se distingeau Tc<:pov"I'J agrafa in forma de arc ~i Tcopc:"I'J (la Roma jibtila), disc, brc~a. Prima folose.a la fixarea hlarnidei pf:l umar, in secolul al VI-lea 240 , cea de a doua folosea ca inchi?Jatoare pontru a fixa o mantie pe piept. Aceste fibule erau de aur, de argint, de bronz, seoase in evi~enta de perle ~;~i pietre pretioase,-impodobite cu ornament.P ~i chiar cu figuri; prevazute cu pandantive ca acela eare Jlrinde hlamida lui Iustinian de pe mozaicul de la San' \'itale din l~avenna. Ace:-;tea erau privitcj adesea ca insigne ~i, cu toate ca hlamida a fost abandonata, in secolul al XII-Iea, ele nu au disparut din costumul imperial. La ilicoronarea imparatului Balduin, in anul 1204, ,i,-au
47
atir-nat la gtt o piatrii mare fi .fonrte elegcmtii in locul agrafei, peeM'e impiiratul .Manuel o cumparase cH 7' 200 de 1narcc· 241.
IV . .Masa 1\Iasa se lua in familie, dar -in cazul invitiirii de pcr~G-~~ne straine, femelle nu luau parte 242 . Ohiecinri pentnt mnsa .. Existau trei mese : rcp6~·sup.o: , (progheurna), micul dejun yc:v1J.o: (gheuma), h11 mijloenl zilei: (kC~cvov (deipnon ), cina, la sfir~itul zilei. Se m:J,i numea &pw-:ov (ariston), masa de la prinz 243 . Stapina casei ~tergea masa ~i o acoperea cu o fr.ta de masit, fL~vcr&/,tov, mai mult san mai pntin eleganta ~~ 4 • Pe masa se puneau ~crvetrle ( nwndylia), pre cum ~i castrona~e pentru spalatnl rniinilor, ceea ce face?" dovada lUHli bune educatii 245 . Obiceiul de a minca intins 11e un pat in jurul unei meso rotunde sau in fori11a de sigma s-a pastrr~t l~j casele bog~1te pina in secolnl al X-lea ~i a fost abandonat, pa8trindu-se numai la banchetele solemne ale Palatului Im1:;erial. Procopins o arata pe Teodont sosinu la un nohi1, in timpul mesei ~i instalindn-8e pe un pat 246 . In acest eaz, locnl de onoare era la stinga amfitriomilni 247 . • Invitatu i~i schimbau incaJtarnintea inainte de a se a~eza la masa. :::Je spnnea chiar ca Alexios Oomnenul, in momentnl in care a afl:J,t de invazht lui Bohemond ( octombrie 1107), tocmai i~i desfacea ~ireturile de b pantofi pentl'u ~1, 1nerge la m~1sa. ,~~i acum, cc spus el, sa ne ctfCZi~;n la 'rt?.asii'' 248 • A~ezati pe scaune san pe banci, mesenii rostean mi1i intii o rng{tcinne ca.re corespuudea unei bineeut'intari, zii 9 • Se int!mpla ca la mesele oamenilor mai putin instariti ::;a, nu e:xiste uecit un blid de lemn sau de pamint din ca,re fiemtre lmlj m1ncs,rea ·cu mina, de uncle s-a ivit necesik;,t€a de a s~' spiHa pe miini inainte ~i dupa masa 250 . ~rotu~i, lingurilc se cuno~tmm, dar cele care s-au .putut descoperi (tezaurele de la Lampsakos ~ide la Kerynia) sint tacimnri scmnpe Cle argint, decorate cu animalc ~i inscriptii inerustate cu email negru. Probabil ca acestca nu erau de folosinta curenta 251 . 'Exista, dovadru ca ~i furculita era cuno,;;cuta. 0 funmlit(t mare cu doi san trei dinti (fnscinulct) era, de folosinta curenta in jertfele practicate la eyrei ~i la pagini. S-a1:.2 confectionat a poi altele mai mici, care se folosean la n1asa.
48
incepind dirt ant.ichitate 252 . Furculita s-a pastrat in Orient . si a fest adusa in Bizant. ' Ba figureaza in mod c~rent pe mesele reprezentind vi::l.ta publica, a lui Hristos, pe frescele bisericilm cappadociene (Nunta din Oana, Oina cea dElt::l;in{t) 253 . Un regulament arata folosirea ei eel putin la curte. 0 printesa imperiala care se cas{ttorise cu dogele Venctiei aduscse in noua ei patrie toate rafinanwntele de la em-tea din Bizant; in special pentru a minca, ea folosea furculite de aur cu doi dinti, dar a fost dez!tprobata cu severitate de principalul propagator al reforrnci ecleziasticc, Pietro Damiani 254 •
.
Vesda !ji sticlaria. Picturi de pe manuscrise reprezinta banchete la care mesele sint incarcate cu veseli't ~i obiecte din sticla, platouri, farfurii, ce~ti, castroane, vase de toate marimile, cupe, sticlute etc. 255 • Numele acestor obiect.e sint date de catre scriitori ~i vadesc o mare varietate de vase, unele de lux, altele obi~nuite 256 . Numeroasele sapaturi arheologice executate in ultimii zece ani la Omlstantinopol ~i in teritoriul vcchilor provincii ale Imperiului au permis sa se cunoasca mai bine aceasta ceramica, datorita numeroaselor cioburi dezgropate 257 . Oa ~i in epoca romana, se folosea pamintul ars nesmaituit pimtru vese]a obi~nuita ca : oale, farfurii, amfore, flacoane, uneori din pamint cafeniu cu reliefuri (terra sigillata), alteori eli figuri picta~e in negru pe fond alb (anim8..le, capete de oameni) 258 • In familiile instarite, yasele smaltuite, originare din Orient, se pare ca erau singurele pe 1nese. Alaturi de piese de muzeu, ca celebm cup~t a lui Constantin (Hristos tronind intre imr1arat ~i Fausta) 259 , castronul, de culoareverde deschis, ornat cu un rttzboinic alergind, cu lancea ~i scutul 'in fata 260 , sau ligheanul de l:;t Muzeul Louvru, la care fondul.este ocupat de un cap grotesc cu barbie tripla 20 1, s7au putut reconstitui, din ntii de cioburi descoperite, principalele modele curente, remareabile prin varietatea coloritului lor ~i prin ornamentrutie : teme geometrice 1 impletituri, spirale, table de ~l:l,h, frunze, animale reale sau fantastiee, ma,i rar figuri de muneni. Anumite piese datind din epoca macedoneana au un a.spect metalic ce le face sa se asemenc cu faianta hispauo-maura 262 • StieHiria era, de asemenea, remarcabila. Fabricile siriene pastreaza vechiul lor renume. I..~a sfir~itul seeolului al XI~lea, c~tlugarul occidenta.l Teofil lauda superioritatea sticlariei 1}izantine, frumoasele ~ale cupe ~i fiale din sticla 4-c. 115
49
colorata, impodobite eu frunze, cu :mimale · ~i oameni. Din pacate, nu se cunosc decit piese de mare lux, dintre care cea mai frumoasa colectie exista in tezaurul de la San' Marco din Vene~ia; cea mai mare parte a pieselor fiind montate in opere de orfevrarie 2 6 3 •
IUnduiala la masa. Hrana. Teodor Prodromos descrie in mod ironic mesele sumare dar substantiale ale vecinului sau, cirpaciul. In zori el merge sa cumpere ma~e ~i brinza vlaha, bea patru pahare de vin pline ochi ~i incepe sa lucreze. La prinz i~i arunca sculele ~i ii comanda nevestei meniul : rasol, plachie de pe~te, tocana.' Se spala pe miini, se a~aza, bea vin dulce dintr-un pallar mare, roste~te o rugaciune ~i incepe sa manince. 264. . . In casele instarite exista mai multa ceremonie. Se serveau trei feluri sau gustari ( fJ.Lvcro~) :aperitive bune pentru deschiderea apetitului (-rcZ npoa6pm01;), carne fripta (-r6 cm-r6p.~V(Jov) desertul (-r6 So&Ax~ov)), constind in fructe ~i dulciuri 265 • Un mozaic descoperit la Dafne.linga .Antiohia 266 reprezinta platouri de argint ale unui ospa~ a~ezate pe o masa de marmura neagra aranjate astfel : anghinarii mari ~i sosiera cu so~ alb; pulpe de pore la gratar ; oua in cupe de email albastru, cu linguri~e cu (loada lunga; pe~te, cu carnea alba zis capitan; jambon; ra~a fripta; prajituri preparate din straturi de biscuiti ~i f.ructe frumoase. Pe masa, piini rotunde ~i un mare cantaros * de vin. .Aceasta masa bogata, de o alura foarte moderm, nu ne ofera informa~ii cu privire la mincarurile favorite l}i la bucataria claselor burgheze. Iat1·osophistul (medic) Hierofil (secolele XI-XII) a adaugat la un calendar de regim, de inspira~ie hipocratica, un oarecare numar de retete caracteristice pe care le putem completa cu cele ce apar in Batit·a impotriva egumenilor, pamflet atribuit lui Teodor Prodromos 267 . Se vede, dupa aceste informa~ii, ca bucataria era foarte picanta, cu mult piper, scor~i~oara, mu~tar ~i usturoi, cum se arata ill' re~eta pentru friptura de pore stropit cu vin indulcit cu miere. Placeau, de asemenea, maslinele conservate in saramura, garum-ul, .sos preparat cu singe de garus (pe~te de mare). Pe linga carnea de macela),'ie l}i carnea de pasare, se adauga in meniJ.lri friptura de vinat. La un banchet imperial, ambasadorul Liutprand * 50
Vas de baut la greci
~i
la romani, cu picior
~i
toarte. (n. trad.)
prim~~te
de ht N ikefor Fokas un ied umplut cu usturoi,
cu ceapa
~i
cu praz, inotind in saramura 268 • I'e~tii indicati de Hierofil sint. skorpias (seorpen provellilal ..,...- drac de mare), ro~ioara, chefalul, dorada cu condimente aromate. Se prajeau in frtina de mu~tar, s·e· ungeau cu un sos de nard ~i coriandru. Dupa cum rnentiona. Satira !impotr·iva cgztmrn·ilor, sc 1nincau ficrti, eu un sos gros de piure de batog. Aceea~i lucrare a testa consumul de pe~tesari scoicile erau considerate de })Oi-lt. Brinza era permi:,:a in timpul saptaminii anterioara postului Pa~telor · npocpkyou s~oofLoic; (saptamin3 brinzei) ~i interzisa ineepind din prima duminica a postului mare 27 2 . },1edieH, vatrun~i de doctrina lui Hipocrat asupra umorilor, ·p~blicau calendare indicind pentru fiecare a not imp ~i chiar pentru fiec0xe lun:lJ mincarurile fav-orabile sau · noci ve. J:i"aima loT pare sa fi fost mare 27 3 • In afara vinurilor indigene, se cautau virintile din Cipru. din Si:ria, din Palestina, din Africa de Nor d. In secolul al VI-lea, datorita coloniilor de sirieni, reputa~i~ vinurilor de Gaza ajunsese pina, in Galia 274 , dar expansiunea Islam11lui, incepind din secolul al VII-lea, a ruinat viticultm-a. meditel'aneana. Penti·u ai conscrva vinurile din Greci~t
51
se punean in ele smoala, ceara ~i chiar gips. Lintprand· declara ca acest vin nn se pntea bea 275 . ·': · Piinea din faina curata de grin indigen xa.6a.F6c; &pcoc;, era cantata peste tot ~i figunt aproape pe toate mesele hizantine, in afara de acelea ale saracilor. Se deosebean trei calitati de piine. Primele doua difereau dnpa firietea sitei cu care se cernea faina, eea de a treia, dnpa culoarea de tarite ~i continind fi"'~ina str~Liria, era considerata impura 276 • Egumenii mincau. piine de gri~ (crs r.ui>&f_wov), calugarii o piine grosolana din tarite (m-rspchov) sau tavalita in cenu~a 277.
v. Baile !n afam palatelor ~i a easel or foarte mari, unde ~xistau hai private, l)ersoanele particulare continuau, ca in anticl:litate, sa foloseasca bai publico uncle, a~a dupa cum am . vazut, la anumite ore erau primite ~i femeile. Gustul foarte pronuntat al bizantinilor pentru bai este atestat priii nun1arul mare de terme construite in aproape toate epocile de catre imparati, la Constantinopol ~i in ora~ele de provincie. Acestea purtau de obicei numelo fondatorului lor 278. Acest gust pentru baie era atit de accentuat ineit adosea se imbaiau de mai multe ori pe zi, in secolele ?,1 V-lea ~i al VI-lea, ~i chiar ecleziasticii aveau acest obicei, conclamnat de medici ca Alexandru din Tralles 279 . .1\.poi, incepind din secolul al VIII-lea a aparut o reactie accentuata impotriva abuzului de. imbaiere, da.torita mai ales progresului ascetismului. A ·renunta la bat a fostprivit ca un lucru meritoriu, cu toate ca in incinta manastirilor au continuat sa se construiasca b:1i 280 • In seeolul al XUlea a ajuns sa se c 0nsidere ca fiind ceva excesiv daca se face}lu trei bM pe saptamina 28\ hn· calendarele de regim recomandau de la 3 pina la 8 bai pe luna in funct;ie de a.qot:tmp. Ora preferata pentru baie era 1n general 34 O})ta ;/san a nona in mijlocul zHei, iiw femeile se 1rnbaiau numai 't$ ora a zecea 282 . Organizarea termelor nu so schimbase deloc din vremea romana. Celmai rnarelux era desfa~urat in baile jmportante : fatade impodobite minunat cu eoloan.e ~i cu seulpturi, adesea cu seem~ mitologiee; in iiitei'ior, moz;1icuri mur:1Je reprezent1nd scene de teatru sau palestrice, portrete de impil,rati sau de filosofi, a~tri sub forma
52
hin1~
de oa.meni iar la tcrmele lui Zeuxippos 1 o intreaga,
'·. ; ' '
OAPl1'0LUL Ill
Viata de zi cu zi a imparatilor I. IntroduceJ•e l{ia~a oficiaH1 a unui hasileu a fost descrisa in Istoria inHtitupiilor *. Aici se poate vedea numarul impunator de serba,ri t;i solemnitat,i la care se participa; dupa ritualul unei adevarate liturghii, mai vechi decit aceea a Bisericii ~i c:.-~re a fost pil,strata pina ht sfiqitul imperiului .28 7. . . In~elati de aparente ~i ~inind seama exclusiv de ritualudledela curte, ca cele din Oarteaceremoniilor**, eminen~i istorici, ca de exemplu Rambaud, au prezentat 'Via~a um1i basileu ea pe o ceren10nic· ne'intrerupta, o viata ·cu adeciirat pontifir)(tla, care. nu-i li",sa nici uu moment de ragaz. 0 eticheta obligatorie ,i-ar fi dictat modul de folo-:sire a fieearei zile din an. El i~L petrecea viata in mijlocui
4 din tripticul Lumeo bi::anlina (n. tracl.). CARTEA t:,;EREMONIILOH,• Tratat compilat de impara.t111Ccnstantin al VII-lea Porfirogenetul (945-959). Este .u:h important izv!J.r de informatii asupra institutiilor bizantine ~i a vietii de la curtca impei:ialiL ,* Yolumul
,**
cintccdor religioase, al psalmilor ~i plJlcesiunilor~' 288 • Apro}l'ierea facuta uneori intre viata zilnica a unui basileu ~i accea pe care o clucea I-'uclovic al XIV-lea la VersaHh''s, este un adevarat anacronism. Eticheta de la curtea Frantei ent de originc feudala : ea provenea din serviciile casnice, considerate cu totul onorabile, pe care vasalii le dato}(l.u suzeranultti lor. Doar ca o metafor.a s-a clat deYlUmir~a de l~turgb~e. acesto~· ~z~nte. . In l'eahtate, nata oflcmla a mm1 unparat, ca fui!C~1e publica,. nu~i ocupa nici toate clipele, nici macar toate zilele. El nu era intotdeauna ocupat cu ceremoniile, cu consiliile, cu silentia (sfaturi de taina), ci, in afara preocuparilor oficial~ el ducea o viata .de familie ca toti supUl;iii sai. in Bizant nu se cuno~tea nici marea nici mica discriminare. Subalterni, eunuci, scl~vi.se foloseau, in koiton-ului * de servicii rezervate la V de vita nobila. Fara indoiala, ceremoni.ile moniilor san in Cctrtea fncla pareau. sa fonneze un numar din~1·e acestea au fost introd perioade: difetite, 'iar altele au rt:st, istoria viefii de la curtea perioade, . separate pdn .inc secolaL'al V-lea pina 'in secolul al ...,__.._L-vu... consolidata prin preluarea etichetei de la em-tea """""""~"' a con&tituit izvoruLceremonialului imperial, c8xe a at]~ pnnctuhnaximim.S:~tcolulalX-lea. Sub imparatii Oonmemh · in:flnen~a occidentt:Lla, datorita nmltiplelor contacte cu• Oruciatii precuin ~i abandonarii :M:arelui Palat pentru palat~l Blacherne, rvu avut ca rezultat shnplificarea eti. che(ei'"~~! suprimarea multor ceremonii. Aceasta mi~caJre >~i mai accentuata sub Paleologi, pe masura ce se l'iuau veniturile statului 2 89 . A
v
•
•
I ""ltOITON. Dormitoml imperial. ** PSEUDO-CODINUS. Scris !n sec. al XIV-lea, tratatul Peri ton offikion to'll palation a fost atribuit eronat unui au tor Gheorghios Codimui. Ofera informapi despre ierarhia ~i d~nmitatile din ultima perioada a cl:lt.rtii · imperiale bizantine.
54
II. Din secolul al
V~lea
pina in secolul al XII-lea
•
Apartamentul imperial. in Marele Palat se l:J,flau' sali de ceremonie destinate rcceptiilor (Chalke, Magnaura·, Tficlinium-ul ce1or nouasprezeee paturi) ~i apartament'ele instalate la palatul Dafne, inconjurate de ziduri inalte . .Alte sali de receptie, cladite dincolo de palatul. Daifne · (Cht·ysotriehnium, Iustinianos) nu s-au confundat •niciodata cu locui nta. particular~ ~ famili~i wnp~riale.. ~· ', secolul al VI-lea, Iustm1an contmua sa locmasca m casa, relativ modesta, situata pe Propontida, unde loouise inaintea·urcarii pe tron. El se scula ina.inte de rasa~itul soarelui, se culc~, foarte tirziu ~i, far a, sa-i pese de :Vreo eticheta, se trezea noaptea pentru a lucra sau a se plimba meditind 290 • " In secolul al X-lea, in· apartamentele impefiale se o eticheta foarte simpla. Pttppias-ul (u~ierul) dea u~ile palatului in zori de zi. Un cubicula1' * il ea pe impl1ra,t lovind in u~a de trei ori cu o cheie. esta, dupa ce se imbraca, intra in. sala tronului, un~e se .· in fata unei icoajle, apoi acorda audiente consilieriRai sau unor straini. tn momentul in care ii conce.dia, pias-ul ;r,dranganea chcile pentru a-i face pe oaspeti inteleaga ca .trebuie sa plece, iar la ora trei palatul se incuia 291. Renuntarea la ctichetl.i.. Libertatea de deplasare a . unor imparati, care fe~au noapt.ea din palat, fara nici o suitii, pentru a inspecta stra;r,ile din ConstantinojlOl, a produ:'l uimire. Leon al VI-lea a vrut, in felulacesta, sa-se convinga· el insu~i daca posturile de politie instalate la intersectu pentru a aduna vagabonzii ~i a-i inchide pina a dona zi, i~i ~aceau datoria c:u con~tiinciozitate. n~~it din palat, a intilnit un prim })OSt ~i s.:.a rascumparat cu 1.2 galbeni. La ~-l doilea post s-a rascumparat din nou, dar la al tl'eilea a fost dezbracat de hainc, batut ~i arestat. A doua zi el a fost recunoscut de portarul inchisoriL~i a putnt sa fie eliberat. tutors 1a palat, i-a pedepsit 'Pe'ceiJ care 1-au \asat sa treaMt ~i i-a recompensat pc cei .cat.e~l are:3tnsera 292 .
* CUBICULARI. Cameri~ti, slujba~i ai Palatului Imperial, ·i·ecruta,tl dintre eunuci. Cubiculum insemna ,dormitor", dar, prin cxtc.nsie; ter.n•emtl s-a aplicat intregului scrviciu de casii al Curtii. 55
· Accla~i impamt i-a luat prin surprindere intr-o }Je caluga.rii cle Ia n1anastireft Ps,;{~ Cilleze CU CalugUl'ii ZH 3 . . · 'rrristrtl l\Hhail 8..1 1"•"-ln~ Paflagowiamtl (1034-1041 ), sim'tindu-se inconju:rnt de comploturi, face8;, de asemeJc,r''~'J' · expedi!>ii nocturne. El pleca din Jmlat calare pe erti ~i g~tlopa pe striLoi. Locuitorii, care 1l cuno~teau, r<1m
llasa impel'ialti. Numeroase marturii arata ca in roLH·a ba:nchetclor solemne, fixate prin c~~lendfLrul de la cuJtte, impi'iratul minca imi1l'euna cu familia~ t>a, fara alta cerelnonie decit aceea, ~t supu~ilor sai, servit, nu d(~ irml\)i demnitai'i ci de catre schwi. De altfel, nu s-a vazut C8, m~tS~1 imperiala, sr~ fi :fost mai bogata decit cer" a oamenilor din popor. Cea ~1, lui Iu2tinian era chi:at~mult m8.i saraca : el nu minca niciodata carne ~i nn bea vin; se hri:\,nea ,cu ier1mri salbatice conservate in sare f!i otet ~i poste~1 uneori dona zile consecutiv in to:junul s}i.rb<1torilor 295 •• L~u fel, Nikefor Fokas, ea:re duecrk la palat o ,.ht\·a de ascd, nu consimtea s(:, manince carntYdecit at unci cind ii recomanclan sfetniciL lui spi:rritua1Um6. Vasileal II-le?. traia ~n simplitatea unui soldat w 1• ·@a trasatma c?,racteristica, .aratind cit de putin se a;;;ernanau obiceinrile bizantine cu etichekv dela Verss,mes, imJJarat·ii cinau in farnilie em impara,te~1s21 .~i CO})iii 1ol' 298 , ~i rnai aJes, onoare pe C.te aprm1pe cu intreaga s~t avere 299, drcr aie.l rsto vorba de un car, ie~it din comun. Pe Mihs.il al III-lea il vedem in cunml unei seene de dnatoare, a:)ezlndu-se la masa cu Teodora, mama sa, nu1i multi senatori ~i eu SClltit'Ylll sau Vasile, viitorul imp~irat :JOO, Leon al VI-lea 1-a invitat la masa, in cea mai frumoasa saHt a palatului, Ile Constantin Dukas, care scapase din inehisoarea din Bagdad, unde, tatal san, A.ndronic, fusese masaerat :l01 . Nikef<~T Fokas a primit pe J.,iutprand, ~1,mhasaclorul lui Otto eel 1f?,l'e, la Palatul Izvorului ~i l-a inYitat la cina ; in timrrnl nH':sei, el a citit o omilie a Bfintului loan Hrisostom
56
f;'c.tptele aposto1ilor :302 . Cit<1m in continuare masa cue Nikefor Botm1iated, P,im\indu-~i tronul siiu Slilhit, i-a nvitat pe marele domestikot;' (emnanclantul armatei de usca.t), Alexios Omnuenul ~;~i pe fratele aeestuia, Ist~,ac, ~:}ezindu-1 pc unul la dreapta ~i pc ceHUalt la sting-a sa. Alti invitati completau locurile la masa iar serviciul em asigurat de eatre sclavi, sub conducerea ~efului ]WfSOlllilului 303 . · Uneori, nici mai mult nici mai putin decit la 1uicii burghezi, un papagal inveselea invitatii ~i intr-o asemenea impi·ejmaloe -viitorul I1eon al VI-lea a ic~}t din inchisoarea in Ctre Vasile, tatal sli.n, il 1nc1liscsc 304 . In sfir~it, im}1ah1tii :< invitau f{tl'a vreo CC'remonif\ Sa Cineze la Supui)i.i" lor :S2!,J.: ;'LCCeptau ospitalitatca. acestnra. r,-am citat pe Leon ai \c I-lea a~ezindu-se la 1nas::t e{tlugiirilor de la Psa.mathia, p~· i 2Jl'C i-a luat prin smprinderc intr-o seara 305 . J\C{~la~i 1n!}'oh"at aeccpta in a nul !lOK in 1.-ih,,tia unuL bogata~ Con8ta ntin Lips, sa asiste la inau:.nn·:1rca unei biserici 1w care a cDnstrnit-o in apmpierC'a hic:ericii Sfintii AJ)OStoli ~i dejuneazii cu el 30 G Mihail al III-lea, c~il{trincl in frun.tea escortei sale, obscrva o biata fcmt;ie ie~ind de fa baic, desc~lcea. de pe cal ~i ii cere sa-l }Winwasea R{l rnanlnce piinc de t.arite ~i brinza picanta; femeia este jenata ca nu a\-Hi: ])l'ovizii, dar Jnt}Jaratul J;reia roh1l de buc:'ltr~i." ·~i eht
1
307
Imle ltltnif'iri personale. A~adar, in pofi.da unui cahm.dar incarcat en numeroase serbari si obligatii cerute de condncerea impcriului, imp{lratilor riimi;1e~ inca destul timp pentru a face loc in viata lor unor ocupa"\Jii cu totul personale, care vaTiau in functie~ de gustul acestorl-l:. !n afara celebrarii sarbatorilor la biseriea, evlavia 11ers0-nala deti.nea nn loe important in •ria~a majoritatii suveramlor. :Marele ·Palat avea .sanctuarele sale, uncle preotii ca,pelei · ofk\au slujbele, iar unor 1milamti le placea sa intre in ·eorul bhr,rieesc, ea Leon Armeanu1, asasinat in timp ee dnta, in noaptca de 26 deccmbrie 820, sau Teofil care dlr' el insu~i eoruri ~i. exreu\a inmuri compuse de el 308 • , ca Nikefor Fokas ~i l\lihail al IV-lea, duct:au sub puro viatii deascet :109 . Multi :o;uycrani datorau educ~tt·iei 11rintite gustul pentru litcratunl., pentru oratorio, 1wntru teologie, pentru arta, pentru muzieii. Teodor:iu al II~lca i~i petrecea o parte din noapte citind, iar pentru a pel'i:itite servitorilor sai sa doarma, se folosea de 0 lanlpa pet'fec-
le
57
tionata, func~ionind auto:tnat. El ~tia, d(~ ~semenea, sa modelezc, sa picteze ~i sa caligrafieze 310 . In secolnl al X-1ea, Constantin Porfirogeneh1l avea aeolea~i Jn·eomi}Jari, dar cu o varictate de aptituclini mult mai mare: pictor, orfevricr, sculptor, muzician, priceput in artele mcca,nice, istoric, arhoolog de o cultura encielopedi(_la. 311 . I,ucYrn·ile scrise de el insu~i san sub conducerea sa constituie ~i f~;-;tazi unul din izvoarele esen\iiale ale cuno~tin~elor noastre despre lumea bizantina 312 . Leon al VI-lea, tatal sau, de t11:1emenea, un intelectual, dar de anverguri.'t mai Cai.'~i al\ii impara\ii, el adauga gusturilor sale liter:'vre :pe aceJa al ~tiintelor ocultc 313. Har t;;i preocuparile mai frivole enn1 destu] de rnulte. Astfel ca in nwi toate epocile Evului. Mediu, exist an la Palatul imperial nebuni, pitici, bufoni care ii inve~:eleau pe ·suverani prin nazbitiile lor ~i prin 1ibertatea kr de lilnooj, ca nebunul lui Teofil, Denderis 314, ca favoritnl lui. Constantin Monornachos, Roman J3oilas, a, carui bilbliala eomica ~i nazdra;Yanii de un gu:-;t induielnic t11luceau veselia la curte 315. · :AJti" imparati se recreau jucind zaruri. 0 epign1rna din Antologia palatina descrie o pa,rtida a lui .('jenon la un .ioc ce se asemana cu htblele 316 • In :-;.ecolul al XI-le~t, inc;~ra bilul Constantin al VIII-lea era atit de pasionat de acest joe, 'lncit i~i 11etrecea cu el o parte din_ noapt(~ ~i-i f:1ce.a pe amhasadori sa a~tepte pentru a nu 1ntreru}JC o }JaYlicH\, inceputa 317 • •Jocul de ~ah, venit din India prin inteune' diul' Persiei era, de asemenea, cunoscut in Bizany, din sect)lul al VI-lea 31 8 . Cea mai mare rmrte a irrrpara\ilor gase~1u timp pent1n a practica diverse sporturi chiar in ineinta 1\Jarelui Palat. Se spune ca Teodosiu al II-lea, care se antrena la tiJi cu arcnl ~i cu ai'ummrea suli\ei 319 , a introdns moda umxl }nc de.origine iraniana cu mingc?", care se juea de-a eahore ~i · care nu este altul dec it polo, irnportat in acela~i tlm]) in Ohina, iar la Bizant sub numele de tzykam..'!ter·io': 220 Acest joe a devenit sportul favorit al imparatilol',])G e&~,~'0-l practicau impreuna cu demnitarii, intr-un manej amenajat 'In intcriorul palatu1ui 321 . Jucatorii, pentru a J;n;r-:a mingea, se folose~m de un eiocan (~e lernn tenninat in fori na de :tach eta curhata (tzykam:on). In1paTti~i in doua eehipe, ei i~iaruncaurind pc rind mingea 322 • StarlioP,ne rezucvate acbr,iui joe existau la Eft's ~i h1 'l'rapezunt 323 . · 'IInp~ratilor le pHiceau, de asemenea, oina 3 24 pre~um ~i &p~ctacolul de lupte atletice, boxul, pancratiul etc. 3 25
58 '
i::~Jr
hipodromul situat la intrarea in Bosfor, in cartierul Si'intul Mamas, pare sa fi fost rezervat acestor jocmi, cunt o dfJYede~te exemplul lui Mihail al III-lea, ce condu<>ea aici c~ue de lupta in uniforma Alba~tri1or 326 . Vinatmr/cea constituia intotdeauna divertismentul favorit 'al nnjoritatii imparatilor. Mihail al III-lea, Vasile I, Roman ~l H-lea, Isaac Comnenul sint citati ca mari viiL:"ttori. · Imp{tratii aveau la indem.ina lor agrea1)ilul pare Philopation, situat in exteriorul Marelu.i Zid, ~ffil)Tejn:mit cu fortificatii, impa.durit, l)Opnlat .cu aninmle de vinat, irigat 32 ?, d~r ei plecau, de a,semenea, in ~tdevarate expeditii, escortap: de cetate, in Tracia sau in Asia Mica. Roman alII-lea eri!i vazut prczidind, dimineata, jocurile de la Hipodrom, luind masa cu senatorii, apoiA jucind tzykanisterion: ~i
HI. De la Comneni la
sfir~itul
imperiului
Tnmsfonnai·l'a vh•1ii la palat. Urcarea pe tron a Cp{n'nenHor aduce cu sine mari Echimbari in vi2,ta oficialj'i a basi}Pului, devenita din CB in ce mai putin 'acapat'a~):ta. Eticheta nu clispare, pompa ccrernoniilor nu e n1.ai micf't, d21r numarul acestora s-a reclus, iar concluita impal'atilor ~i r~ anturajului lor este mult mai libera,
59
:Aceste schimbari s-au datorat contactelor rnai. freevente ~i mai strinse cu occidentalii, cu fmncezii, pe atunci la. ~iare tree ere ~i putin grijulii fata de eticheta. Influenta lora crescut ~i mai mult dupa cele doua casatorii succc,sive ale'lui Manuel Comnenul cu printcse franceze, Bertha de Sulzbach in 1146 ~i M()Jria de Antiohia in 1161. Pe de alta parte, primii trei Comneni sint barbati :dizboirtjci; aflati mai rp.ult in campanii rnilitare de cit ,Ia Constantinopol ; ei sint inconjura~i de niuuetoasele lor rude, frati, nepoti etc., carom le-au dat cele mai inalte slujbe, de l.mde o ·cordialitate mai mare int:re basil en ~i subo:nlonaW sai ~i o viata maisimpla decit cea de la curtea imrdiJ;:·atHor macedoneni. l)~datul Blachente. In, sfir~it, un everiiment, a c3rui importanta nu se poate nega, este ab::mdonarea sanc!uarului religici imperiale, a Marelui Palat, de catre Alexlos Comnenul ~i mutarea curtH la Palatul Blacherne, situat , la extremitatea dinspre continent a Cornului de.. Aur, pe o irialtime de unde domiim ora~ul ~i cimpia, iar zidu] exterior sc confunda cu Marele Zid. Somptuosul palat Tekfur-:-~?emi, cu o fatada atit de bogat decoraUi, trebuie sa. fi fo~t cuprins in incinta sa, dar el se cunoa~tc numai din descrierile lui Eude de Deuil, istoricul rcgelui Fra.,4ei Ludovic al VII-lea, care a fost oaspete aici in ~tnul 1147, ~i de ca,tre Beniamin din Tudela, de Guillaume din Tyr ~i de alti calatori 333 . Calugarul teolog Iosif Bryenni
* 60
SEKRETON. Departamenlul financiar al
administra~iei
bizantine.
rnentelor imperiale, undo suveranii locuiau, de altfel, in cele ·mai,, modeste. conditii , 337 ~latul Blacherne, pe vremea cind Oomnenii s-au insta1at aici, era }Jentru ei ore~edinta mai agreabila; mai confortabila, declt Marele Palat, cu labirintul sau de apartamente ~i sali de receptie adaugate de-a lungul secolelor : in acest cartier indepar\at ei se bucurau de un aer mai curat, de o mai mare securitate ~i duceau o viata simpla ~i pHicutao Marele Palat taminea mai ales sanctuarnl monarhiei im11erialeo Tot de aici pleca imj:~aratul h1 Sfinta Sofia, in zimt incoronarii sale. 9i aici, in snJao Ohrysotriclinium, :Manuel Oonmenull-a primit in mod solemn pe regele Amauty al Ierusalimului in a nul 1171, de~i i se pregatise o primire cu nmre pompa h1 P~1latul Blacherne 3 38 _ 0
-'
(
Viafa lui Alexios ·Comnenul. Alexios Comnenul a locuit la Palatul Rlacherne chiar de la urcarea sa pe tron (1 081) Aici a; reunit el Senatul in anull9S3 ~i a tinut un conciliu in Marele TJ:oiclinium in 1086 3390 In viata sa de familie, se constata un curios amestec de eticheta, ~i nepasarco Emmctll de paza intra in camera basileului inaintea trezirii sale, cer~etoi'ii se apropiau de el fara a fi opriti, iar un du~man al hasilcului a patruns in clonnitor }Jentru a-1 r~;sasina; cloar dBJtorita curajului _unei servitoaJ;e, aceBta nu ~i-a_putut_ d11ce planul pina la capat a4oo In relatiile sale cu strrtinii, Alexios \inca la pompa tra. ditimmli't ~i la respectarea eticlletei 341, dar in palatul sau dum~~ o adevamti't viata de familie ~i in ace:J sta prtg,in~{1 nu se constata nici eel mai mic indiciu de claustrare ~ femeiloro Impa.ratcasa ~i fiicele sale stiiteau la capatiiul lui Alexios bolnav, iar Anna Conmena jum1 rolul de arbitru intre medicii ale caror pareri erau contradictorii 342 Cu. toate ca Alcxios a fost unnl dintre imparaW cei mai activi care au conc.lus Bizantul, el avea numnoase alte·!ndeletnieiri cind loeuia la, Constantinopol. iLa shtul medicHor sai, facea exerciW fizice, calarea pc cal, juca polo in m~nejul palatului ~i practica cu pasiune vinatoarea 343 • Dimii;leata cind se scula, juca ~ah en vreuna dintrerudele sale 341 El intretinea o ntemtjerie in care, printre ~1lte animale se afla ~i un leu 345 Asista la jocnrile de la Hipodrom;, iar la unul din acest.e spectacole, fiindu-i frig, a contractat boala ca,re avea sa-t rapuna via~a 346 In sfir~it, gasea timp sa, citeasca ~i sa studieze, mai ales teologie, ~i se ocupa cu solicitudine de ~eoala pe care o intemeiase 0
0
0
0
0
'61
:in apropierea bisericii Sfintul Pavel pentru copm prizonierilor de razhoi sau ai familiilor nevoiat?e 347 • Dupa .oxeml)lul san, printi ~i printese citeau din autori greci, purtau diseutii teologice ~i obi~nuiau sa aibil. uneori pootii lor l)referati 348 . · Eruditia fiicei mari a lui Alexios, Anna Porfirogeneta, nt; era prin urm3re un caz izolat, de~i era de un niv.el exceptional. · Manuel Cmnnenul. Curtea lui Alexios ~i cea a luiioan Conmenul 11astmu o anumita nota de severita.te, care a diSl)arut sub donmia lui Manuel (1143 -cll80 ), marcata prin trlumful in Bizant al modelor ~i ideilor din OCcident. In afara ceremoniilor oficiale, care cunosc sub COIHlucerea . sa o deosebita stralucire, indeletnicirile personale au sporit, iar varietatea.gnsturilor sale era decoucertanti:'L. Hazboinic inainte de toate, i~i instruia el insu~i solda\ii ~i pxrta o lance :;;i un scut atit de grele, incit il~su~i Raymond ilin Antiohia se temea sa le mancvrrze 34 9. Ji placeau m~t~ aleR turniruriledupa moda franccza, in prezenta doamntqor de la curte,. :;;i cohora uneori in aren{t 350 • iJuea lungillf~rtide de 1J()lo en oamenii sai de la curt<' 351 ~i avea o pasiunCJWntru Yinatoarea ;de anima.Ie salbatice, cu eretele, cu ~oinml l}i. 0hiar cu leoparzi dresati 352 • In acela~i timp, acest om de actiune avea · o adevarata predilectie pentru lit'ere :;;i ~tiin\{t. Citea lucrari de geografie, de tactiea, de ·~tHnte naturale ~i astrologie. Era priceput in medicina ~i cliirurgie : el 1-a ingrijit pe cumnatul sau, imparatul Com·~J,d al III-ka, imholnavit in eruciada dtn 1U8; la o vinatoare in 1mprejurimile Antiohiei in anul 1159, regelc Ierusali_. nmlui, Baudoin al III-lea, luxindu-~i bmtul, Manuel a coborit de pe cal ~i, in uimirea tuturor, i-a Etcut operatia n~'Cesara 353 . Amintim, in sfiqit, ca era pasionat de·teologie ~i com1J1mea lucrari pe care le citea in sinoade ~i a caror indrazneal:l ii infrico~8· pe contemporanii sM 354 . · VietH oficiale de la palat, Manuel ii prefera escapadele la casele sale de vacanta de la Propontida, uncle se succeclau serbi"irilc combinate cu ospetc, cu concerte, cu dans, cu exercitH de jonglerie :;;i mimica. N u exista nici o eticheta la mesele intime la care :JVIanuellua parte cu fra ~ii :;;i cuverii srti. Ei se distrau la farselefavoritului san, marele logothet loan Kamateros, capabil sa goleasca di.ntr-o data o enorma euprt de l)()rfir, datinu din vremea lui Nikefor :B'okas, ~i m'Lre continea cinci litri Q.e vin. Aceste betH degenerau uneori in certuri ~i, intr-a zi, s-a intimplat ca irnparatulsa fie 62
ranit 'de o sabie, pe cind vroia sa-i desparta pe cei ce se incaierau 355 . Dinastia Anghelilor. Isaac Anghelos ~C Alexios al IIIleafM otrisi.a figura alaturi de Oomne;ni: ei nu visau deloc sa se abata de la viata oficiaJa. Isaac locuia mai ales in minuuatul palat pe care il construisc intr-o insula din Propontida. El traJa acolo, inconjurat de concubinele ~i bufonii sai, pe care ii admitea in acela~i timp cu printesele imperiale : la masa lui vorbele erau dintre cele mai lib ere 356 . Purtincl ~i mai putin interes treburilor imperiului, Alexios al III-lea era trindav in toata puterea cuvintului, ocupat numai de placerile sale ~i risipind banii publici penku a ~i le satisface. Obligat, inanull202, sa se duca in Asia :Mica pentl"'i a lupta impotrivfl; unci revolte, el a renuntat la urmarirea capeteniei revoltei, care se refugiase la un sultan dih Iconion, a trimis inapoi trupele, s-a oprit la Erusa· ~i a organizat o calatorie de placere la Propontida. Intreaga cu~·te s-a adunat pc galera imperiala, uncle s-au succedat jocuTi, ospete, dansuri, concerte. Dupa aceea, in momentul in care nava se apropia de Oonstantinopol, a fost prins de o furtuna violenta ~i s-a refugiat la Ohalkedon. De acolo basileul ~i oaspetif sai au reu~it sa se duca la una di11 portile Marelui Palat, unde se insi.aleaza. Alexios vroia s;~ se iiitoarca la Blacherne, dar astrologii 1-au avertizat ciJ, pozitia planetelor era nefavorabila. Atunci el a a~teptat, ducindu-o in petreceri ~i participind la jocurile de pe Hipodrom. Data de 4 martie i-a fost anuntata ca o zi fericita, cu conditia sa plece inainte de rasaritul soarelui. La ora fixata, o nava era pregatita la ancora ~i familia imperiala se imharca, in rnomentul in care s-a produs un cutrenmr de pamint. Mai multe perso:meau fost ranite iar Ull cubicular a disparut ; nava a plecat totu~i, readucindu-1 pe i~parat la Palatul Blacherne pr'in Oornul de Aur 357 . P~r·ioada .i\iceei ~i a Paleologilor. In existenta atit de activa a imparatilor din Niceea m.we, atunci cind nu erau pleca~i in ca.mpanie, i~i petreceau timpul ocupindu-se de afaceri, nu exista loc nici pentru ceremonii nici pent:ru pHtce~i s~u distractii. Ei gaseau ~i mai putin timp pentru a dezvolta invat~unintul ~i a organiza ~coli 358 . Dupa recucerirea Oonstantinopolului, ceremoniile solemne au reapa:rut, dar erau nmlt mai recluse. La m.arile sarbatori, procesiunile la Sfinta Sofia au devenit mai rare
63
~i
slujbele erau celebrate in interiorul palatului, prer.idate mai des de catre protopappas * decit de patriarh 359 • Saracireavistieriei imperiale explica simplificarea banchetelor de gala, uncle imparatul, nemaiintinzindu-se pe pat oi a~e zat la o masa, era singurul care minca in prezenta demnitarilor care stateau in picioare in jurul lui ~i primeau, 1wtrivit rangului fiecaruia, o farfurie de aur sau de a:rgint, 1)e care trebuia sa o restituie dupa ceremonie ?60 • Aceea~i simplificare s-a aplicat ~i la a1l.diente, care se tineau de dona ori pe zi, iar demnitarii erau introdu~i in ordine ierarhica, fara.alta ceremonie 3 61. Basileul dispunea priri urmare de o mare parte din zi 1)entru a se ocupa de treburile publice ~i pentru satisfacel'ea unor placeri personale. lVIihail Paleologul a restaurat orfelinatul de la biserica Sfintul Pavel, intemeiat de Alexios Comnenul, conducind el insu~i administratia acestuia, cerind rapoarte asupra mersului studiilor, 1nergind chiar in anumite zile sa asiste la lectii ~i sa imparta recompense 362. , Cu Andronic al II-lea, statul a cunoscut o situatie financiara lmotica. Suveranul ducea o viata sohra ~i a~e zilta ; masa lui era frugala ~i simpHi : o bucata, de carne de vacii era adesea mincarea prhlCipaHi. Andronic suporta u~or foamea ~i setea. Petrecea nopti intregi in rugaciuni, citea ~i scria mult ~i raspundea el insu~i la pamfletele indreptate impotriva stapinirii. El crease la Palatul Imperial o _c\cadmnie pe care o prezida ~i unde 1 la zile fixe, se reuneau carturarii care discuta1;1 probleme de tot felnl ~i, in special, de ~tiinta. Aici a prezentat Nikefor Gregoras un pli~Jn de ll'eforma a calendarului iullan. Dupa acest model s-au format academiile italiene ale Rena~terii 3 6 3 . Spre deosebire de bunicul sau, Andronic al III-lea (1328-1341) a fost un soldat, comandind el insu~i trupele, antrenat in exercitii fizice, cu un gust pronuntat pentru turnirurile de moda frantuzeasca, unde el insu~i rupea lancile adversarilor. Cu toata lipsa de bani, pastra un fastuos echipaj de vinatoare, la care Ioan Cantacuzino avea sa renunte 364 • Dupa el, imperiul, ejmizat de dona razhoaie civile ~i de atacurile otomane, are de luptat pentru existenta sa ~i i~i pierde toate resursele. Pietrele preticase ale coroanei sint amanetate la Venetia; la incoronarea lui loan Canta* 64
PROTOPAPPAS. Prcot care asista patriarlmlla liturghic, In altar.
cu (1347) pietre fabe decor~m ornameJd:ele inl}HTiale ~i farfurii de cositor inlccuiau vesela de aur l;'i do argint 365 • Ultimii Paleologi nu mai aveau deloc nici timp, nici b~ni JJentru a mai organiza serbari ; dar, pina la caderea finala, ei a acordat cca mai mare importanta mPntinerii unei anumite etichete, ceea ee tm-i OJH'ea sa' primea'sca cu simplitate l;'i cu cordialitate pe strainii aflati in trecere, cum o dovede:,;c rapoartele spaniolului Pero Trufur, despre loan al VIII-lea 366 . Ei n~au pierdut insa gustul pentru litere: rezeryfm o 11arte din timpul lor liber protejari i literatilor ~i inY{itamintului superior. :Manuel al II-lea (1391-1425) a fost nn numai protectorul 1lman i!;'tilor, procum Gheorghios Scholarios, Gemistos Plethon, Bessarion, dar el 'lnstll;'i a fost unul dintre ultiinii l;'i cei mai cunoscuti scriit ori din Bizant 367. ' l\Hirturii, eare s~ intilld pe o pcrioada istorica milenara, arata ca toti imparatu, fara exceptio, alaturi de o v1ata oficiaHi, mai mult san rnai putin incareata de c~c,remoniile Spteiflee epoeilor respectiye, dueeau o via\il de familie care 1111 trebuia sa se deosebeasca mult de aeeea a inaltei aristccrat,ii.
5-c 115
I
I
I
C.artea a doua
VIATA URBANA
Constantinopolul
European ~i asiatic in acela;;;i timp, Constantinopolul era in Evul J'de(liu o 1mnte de legatura intl'B dou{~ lumi. Tntr-o ClJOCi"t]neare V·ia1~t Ul'hana aprmtpe ca dispaTlHk\ in Occident, cind locuitorii vechii Rome se retrageau in ruinele antice, transformate in fort?urete, Constantinopolul era, sinr-urul oras al erestinitatii care mer ita numele de capibtla, sh1gmnl a' carui populatie, la adapostul zidurHor de ~t}JSI'
Pentru Robert de Clari, nn s-a rnai yazut niciod?.ta un atit de frumos ora~, nici pe timpul lui Alexandru, nici pe timpullui Carol eel Mare, ,~i en nu creel ca a existat vreodata atlta boga~ie cum am gasit in inima Constantinopolului. )i grecii a~a marturisesc, cil c!oua piirti dirt ciYerea lumii se aflau in Constantinopoi''·
68
R,eputatia Constantinopolului patrunsese pina in China, uncle ora~ul respectiv era confundat cu Imperiul nun1it in textele chineze~ti fu-in (ora~ul) ~i nu thun (statui) 3 71. Pentru greci, Constantinopolul insemna Ora~ul prin excelent,a, sau ora~ul imperial, ~arigntdul ru~Hor 372 ~ Dar eel mai frumos elogiu care a fost scris despre ora~ul incomparabil, dateaza din ajunp1 caderii sale: este eel al lui l\fanuel Chrysoloms, (Lintr-o t:crisoare adresata lui loan al VIII-lea (1425-1448), marturie cu atit mai impresionanta cu cit arata, contrar opiniei mai vechi, cit de ]JTOfund simteau grecii pericolul ce-i arneninta pe ei ~i intreaga lume 373 . Scriitorul aminte~te situapa ora~ului care prive9te Ja douii contincn\e ~i joaci\ rol de punct de jonctiune a miirilor :t\'ordului ~i Sudului, veritabil eentru a! Iumii (otxou[L
T:rnn~remea Comncnilcr, cind ora9ul a atins cea mai mare :prosperitate.
* OIKt-J\lEKE. Lumca locuiti', in sensu! de teritoriu al lumii eivilizatc gnco-rcn:r.ne, prin opozi\ie cu lumea barbarii.
69
JJar jaful din ar:ul 1204 i-a cL1t o lovituri1 iar neglijenta crucia~ilor, care l-au ocupat timp de 60 de ani, l-au ruirtat complet. CaliHorii din secolele al XIV-le:J, ~i al X\'-1ea care l-au vizitat, arabul Abul-Feda 376 , spaniolii f'1;tyijo ~i Pero rr:tfur 11'rezinti1 cartier0le centrale d:::>populaac:Jperite de ruinf', cu mari gradini ~i chiar en terenuri i'<1 min~ate. BiHeriet Sfinta :::;of'iit se ina1~a ]n mijlocul wwi c,1rtier dttrilrttm.',t, bazinele·sint astupate ~i plantate · cu ·dta de Yie, Marele Palat a devenit un izlaz 377 pe care a a11arut un cimitir al saracilor 378 . Manuel Ohrysoloras insu~i, in ineheierea scrL;;orii sale, mentione:1za disparitia rnum:1·oaselor rorLieuri, care alliid,icta permilc·au stL part intrep:ul om~ ferit .de noroi ~i de soare, pneuru ~i a nenumamtelor ;:.tui mue dceorau cladirilc ~i din care n·-au 1na1 rilmas dccit soelurile :379 • Hipodromul, de asemenea, era in mare parte ruinat. · As!leetul orasnlni hizantin. Jn afartc de citev:1. biserici 1nai ni~lt .sau m~i putin desfigurate ~i departc% ecntrala n hipudromului (l'iata Atmeidan), ora~ul bizantin a fost proape in intTegi me acoperit 1le constructii t uree~ti, case particulare, moschei marete, eladiri puhlice. :tn urma cu 0 jun11'ttate de secol nu se putett faee nimic in incercarea de restituire deeit cu ajutorul textclor : eroniei ~i opere literare, relatarile cilJiJtorilor, eom-pilatii anonime din secolul al X-lea, veritabile ghiduri arbeologiee sub tiHnl de P 8 2. Descopcririle au permis mmia dintre cercetatori i cci mai activi, Ernest Mamboury, sa puna In yaloarc planul In relief ~i planul pe sol al Constanthwpolului bizantin383 • Ora~ul c u prindea pe de o parte zonele de jos: coasta Propontidei :;;i tarmurile Cornului de Aur, iar pe de alta parte zoilele ina!te:
70
culmea en colinele ti'iiate de depresiuni. Locuitorii nu-~i puteau cli'idi casele declt pe, tercnuri plate, de u.ndc a aparut nevoia amenajarii de tcrase, Pantele rambleia te erau sprijinitc cu ziduri sustinute ~i ele de arcade, care ascundcan adesea· zidarie din epoca turceascii. Zidurile .de rambleu puteau atinge 14 metri grosime, de exemplu deasupra Cornului de Aur. AsUel intre Forum Tauri ~i mare s-au descoperit cinci mari terase e~lo nate pc in:\lpme ~i comnniclml prin sciiri. Multc eliidiri crau construite .pe lJ.aziJie subterane (de cxemplu biserica Pammacaristos, (moscheea Fetiye regitmea a XIV-a). Sapatnrile demonstreaza ca fundapi!e zidnrilor atin· geau stratu1 devonian·umcd.al solului ~i aceasta justiiicii piirerea lui Malnlas, dupii care ora~ul era eonstruit pe piloni. Pliniul pe sol era acela al unui orit~ elcnistie sistematizat la. fel ca Priene san l'crgam: mari linii directoare inLrc care se dcschideau strazi mai pUti!1 largi, ulite strimtc ~i piete. De la Forum-ul: Tauri porncau douii mari tlrihnuri descnind un Y, o direetie mergind spre Vest, Ia Poarta de Aur, cealalla spre nord-est, la biserica Sfin~ii Apostoli3 S4 • Ca ~i Priene, Constantinopolul era construit in amfiteatru. '
'
II. Popula!.ia Ciirele. Numi'kul populatiei a variat de .. a. lungul sccolelol'; urmind vicisitudinile imperiuh1i. Desigur ci1 nu se pot g8.si in sursele de infonnatii cifre exacte, dar nnele ]:mnete ue reper bine stabilite permit aproxima~ii. Dnpa N otitirt Urbis, din secolul al V-lea, ora~ul cuprindea 322 rici (strazi ), 4 388 domus (ease pentru loeuit ), 20 brut~trii publice, 120 brutarii particulare. N u este vorha, C~:tl8 Bormt, de 1:nsu7ae, CaRe ue inchirlat izolate prin patl'U strazi, ~i s-ar putea pune intrebarea daca 11rin domus trebuie S8 .. :M:'isurile luate de lmdinian pentru a nurat~1 ora::;ul de procesomanii din 1n·ovincie ~i de r.wenturierii de tot felul care Yeneau la ora~ in masa,, lasa sa :~e presupuna o populatie flotanta numeroasa, : 89 .. Imprejurimile erau, de asemenea, foarte populate. ln anul 617, twarii au capt mat 270 000 prizonieri din zonele suburbane 390. ~
71
Cauzi'le !lcpopuUnii. ln rel'tlitate, nimic nu era !m1i wsi:thil ca cifra acc_stci popuhttii, cleoarece o deciman ealaJnit(tVi perioclice (cutrcnnn·e rlP Jl(tmint, ciuma, in{;emlii, ri:'ioElmerii)c inso(,ite de masacre, iar imigrantii veneau sa com11leh'ze golul) 291. R.'partitialoeuiLorilor in interiorul ora~ului era, dealtfeJ, fmtrte inegalil. Densitatea cea mai mare t-w gasea pe tarmuri, de-a lungul Cornulni de Aur ~i al Propontidei, in cartierul Psamathia, pe calea Mese ~i in jurul Forum-urilor, in regiunea celor ~a pte Coline. In secolul al VII-lea, Jl01)Ulati?, se concentra in cartierul p~tlatului Bla.cherne, inglobat in cctr~te de c~'\ctre Hen.telius si dincolo de Gornul de \ur, in suburbiile RykPs. In fiehimb; valea riului J1yeos, al drui eurs era subtemn, nu '" fu:-;t niciodata foarte popnlaFt; ea a p8xut favorabi](i, ellturiilor manastire~ti,ca aecea de hL I.ibis, interneial;vt in !)eeolul al X-lea ~i restaundi'i de TuJdora, vaduva lui :\Iilmil al VII f-lea Paleologul, pentru c,~tlngarite 392 .
In ace]a~i timl), ca mmare~a UIJOT noi flageluri, ea de exen11Ju eimna flin anul 1076, inso\ita de foamete 393 , cifra popuh~tiei Jmrc sa fi fost mult mai mica in anul1_204. Ylllebxdouin, rclatind incendiile care au avut Ioc in llina. ar::·ilie a acelui an, spnnc ca m1 ars mai nmlte C9So dec1t e=\i-;tau in trei din cele mai · mari ora~e ale Frantei. Or, llO}n:latia Parisului in.aeea vrenw PT fi fost delOO 000 loeu itnri ;] 94 . Orieum, Comdantinopolu1 irebuie sa fi avut mai put.ir: do 600 000 ~i niciodata, dupa restaurarea lui Mihail Palcologul, d nu a mai putut atinge vechea sa cifra. De altfel, popula1.ia a mai fost decilmtttt de altc flagt~lUri, dlntre care eel mai teribH a fost ciuma neagra, canl a facut_ ra\'agii in onu~ timp de doi ani (1348-13•19) 395 , ~i de ;noi · epidemii care au Hicut. numero~"se victime in 14J 6 ~i in 1447-1 i48, ell iar in ajunul cuceririi ora~ului 396 . !n timpul a:-;ediulni din 1463 1 o buna parte a ora~ului era pustie, chr nu Jmtem acCP]li a marturi~t negustorului florentin rrdaldi, care reduce la n13ixim.um :16 000 cifra locuitorUor c;ra;e;ului, daca este adeT:Ira1 ca }.Iahomed al II-lea Htcuc;;e tiU dOO prizonieri. Crii ohuios estimeaza la 60 000 num(n'ul 'Cl
descindeau din provinciali · sau chiar din strainii imigranti 398, care nil 1ntirziau, inCE'J)}nd de ]a a doua generat,i r, sa se patrunda de spiritul lcmtl, s:1 .manifeste o anumit~1 mindrie de a se fi nascut in or:J~, sa~~i arog.e titlul de politikoi in opozitie cu thematikoi (provinciali), A~~t s-a nawut guBtul pentru glmne, penin.1 satira; eare se intilnese in tmJte ca pitalele, unde persoanele cu functii publice sint foarte rar crutate. La Constantinopol, aceasta glU1Ju'i S-~ manifestat in toate tjmpurile, de la cele de prost gust, care-1 agasau pe im:paratul Mauriciu, pina la anecdotele caroL.t. J\fib,,il Stratioticul; poreclit . Batrinul, le era victima as9. S-a <>bservat, de asemenea, umorul legat de patriotismnl loca,J, datorat unci veritabile admiratii pentru ora~ul natal. Psellos .nu ie§ise niciodata din ora§ pina la virsta de ~aisprezece ani : el nu vazuse niciodata zidur:ile de aparare a,le ora~ului ~i cu atit mai })uti:r. zona rurala 4oo. Printrc imigrantH straini, cei. mai numero~i in toate timpurile au fost armenii, care fugeau de pm"secutiile per§ilor ~i mai tirziu de ale 8Mtbilor, fau erau impin~i de am hitie pentru a intra in ierarhia imperi:;tltt 401 . 0 dovada eurioas~Lin legatura cu eforturile lor de a se eleniza il constituie un glosar armeano"grec sub forma unui manual de conversatie, descoperit pe un papirus grec de la Fayurn, din prima jumatate a secolului al VII-lea 4.02. Aee-asta s-a intimplat mai ales in ultimnl sfert al secolului al IX-lea, cind strainii au navalit, fie pentru a i'e angaja in armata imperiala, fie pentru afaceri comercialc. Probabil ca dupa prima invazie rusa, in anul 860, negustorii din Kiev au ohtinut o prima colonie 4 0 3 , transferat;'i, apoi in cartierul Sfintul 'Klamas, unde au fost admi~i buigarii in secolul al X-lea 4.04. in seeolul al XI-lea sosese georgienii, clerici, calugnri ~i nobili, ca Grigore Pakurianos, unul dintre cei mai btmi generali ai lui Alexios Comnenul 405 . Chiar ~i ambii posedau ~i ei o colonie dotata cu o moschee 406 ~i, sub Comneni, prizonieri turci ca loan Axouchos, au fost adu~i la Constantinopol ~is-an convertit la cre~tinism 407 . Dar mai ales in acea..'3ta perioada s-an format coloniile .de occidentali: varegi anglo-saxoni eare-~i aveau bisericile lor distincte ->Gs, cavaleri normanzi veniti pentru a se angaja in armata imJieriala; francezi ~i itali~ni atra~i de Comneni, care le incredint.au functH publice· 409 ~i, inainte de toate, stabilimente permanente ale eoloniilor comercialea.lerepublieilor italiene $i catalane 410 . Dupa ocupatia franc~ a Constan~
73
tinopoluliii, in timpul careia venetienii s-au bucurat de un ade,'arat monopol comercial ~i chiar politic, toate aceste colonii au fost restabilite de Paleologi ~is-au marit cu noi im.igranti, precum castilianii, pe care Pero Tafur i-::iJ gasit in anul 1438 la Bizant, la intoarcerea din ciUatoria sa la tatarii din Ho;u·da de Aur 411 . Se observau, in sfir~it, in ora~, o parte din ace~ti Gasmouli, provenit·i din ?,mestecul occiclentalilor cu ba~tina~ii, renumiti prin inteligenta ~i indrazneala lor 412 • · Constantinopolul era, cleci, in ,Evul :M:ediu, cum a ra- mas ~i in epoca _moderna, ora~ul uncle se imbulzeau toate rasele, uhde se auzeau toate graiurile, dar uncle elenismul pastra intotdeauna suprematia.
III.
Circulati~l ~
si viata de zi cu zi !)
_,
•
In toatetimpmile, ca1atorii au fost frapati de car.aeterul foarte populat al strrLzilor Constantinopolului, a caror retea densa, intrerupta de piete largi, u~ma circulr,tia. lUesc. Strada centrala ( ·/1 Mf.:crf),) era marglnita pefiecare parte de porticuri cu doua etaje. Ea pornea din Ji'orurn Augustawnrn, traversa Forum-ul lui Const.antin, o piata circulara, cu doua intrari cu arcade construite din marnmra de Proconez ~i, care avea in centru, colmma ·.de porfir pe care er;a a~ezata statuia lui Constantin, •avind capcll aureolat. Strada Meso travcrsa in continuareForumul Tauri, Forum-ul lui Anastasie, Fol'urn-ul lui Arcadius ~i depi19ea vechiul ·zid al lui Constantin·. De aici ea conduce fie la Poarta de Aur, dupa ce traversa cartierul Psamathia, confundata astfel em Calca triumfala, fie, dupa ce schimba directia spre Nord-Vest, la poarta Selymbria 41 3 . Stra.zile principale, dintre care nn1lte porneau din :M:ese, erau pavate, masurau eel putin cinci metri in latime ~i . erau marginite de porticuri, uneori cu un etaj ~i impodobite cu statui. Fiecare din aceste porticuri (~ ~too7:o~) avea nmnele s::iu particular : Porticul Sf. Gheorghe, P-orticul rus etc. 414 . In secolul al V-lea, rmui mult~ porticUl'i aveau deschidere spre sali publice ( cmditoria) ; in alte parti ·aici se puneau mese p\3 care se etalau spre vinzare tot felul de . marfnTi 415 .
74 .
Pietele. Adediratul centn: ;tl ilfaecrilor eom(TCi8Je se afla in partea cu.~orl:n~~ intre ~~lare1e Pal8t si Pumm-ullui Constarilin, pe o lungi;ne de 570 motri. I ;.,,;·daduse dem1-. n1irea cie agora (phvt~1,) 416 . Acolo era eoncentrat comertul cu mek~le pretioase. Si,i:i,pinirea ii oblig?c pe aurari ~i argintari sa-si instaleze ~1iCipraviHiilt~. Jduite Ri fcl'80 f>ub Iusti- . ni
In 1403, zamfii ocu:pau tot aceea~i strada df!Jr, du:pa Chwijo, in fat~1 tarabelor lor crau instalati tutuci, de care emu legati delineyentii 419. 1n secolul al XIV-lea, calatorul arab I!m-Batuta noteaza existenta unor piete se:parate pentru fiecare me:;;te~ug (in timpul noptii le inchideau) ~i descrie birourile scribilor 1mhlici, instalati in apropiere de Sflnta Sofia sub o llolta de vita ~i dP iasomie; in chio9curi din lenm ~i. pe estrade stateau bCrfbii, fiecare grup fiind com1m: de un :;;ef investit cu titlul ell~ judecator 420 . Un secol mai tirziu, tirgul d'' produse comestibil? a invadat imprejurimile catedrnlei Sfinta Sofia. Se vindeau l:lJici piine, vin, pe~re, molm;te, permise in zilele de post, ~i aecste minca:ruri se puteau consuma chiar pe loc, caci se instahtsera mari mese de piatra unde nobilii mincau amestecati eu popmul 421. · 1\Iicilc n~e ~te~uguri. StrazHe ConJ;ta.ntinopolului •er:c..u, de a.semenea., a.nirrm. te de negustori a.mbula.nti, ca.re cereau de lucru ::mu striga.u ca. .sa-~i vinda ma.rfa.. Teodor PTodromos enumera pe cei C2.IC broda.u lll a.ur, 'CiSm&rii, Ylll* HASCOALA NIKA. (in gr. ,sii invigi") Yn anul 532, ma~ele din Constantinopole s-au rasculat contra iui Justinian, care sprijinea aristocratia scnatoria.la (9i care, la rindul ei, se afla In frunteademei A)ba~?trilol' - v~ mai jos). A fost condusii de ,Verzi", dar au luat parte. ~i alti locutori. Reprimata cu ajutorul armatei lui Belizarie.
75
zatorii de zer; cu tigvele lor atirna,te pe umar, negustorii de tesaturi, fabricanW do ri~nite pentru piper, ham~.lii ca,re, dupa ee v.u trudit introaga. zi, primea.u ca simbrie Uh pahar do vin ~i o portie de tocana 422 • JDxist:::m, de asemene~., pe strazi, a.strologi, ma.gicieni, , ghiei.tori. Uneori pretin~i profeti crea.u o adevamta pa.nica, ~muntind sfiqitnllumii. Numarul impresionant de straini care vizita.u Constantinopolul a facut sa ia, na§tere banoa.sa profesie de ghid. [ha Comtantinopol, spnnc pelcrinul rus :;>tefan din Nov go rod pe la anul 1350, este ca lntr-o mare piidure ~i nu pop merge fiiril eiiliiuzil. Dacii, din zglreenie sau sadcic, nu dai bani, nu pofi nici sii vezi, nici sii siiruti sfintele moa~te 423 .J
S-ar fi putut ::.lcatui un nmre volum cu toa,te absurditaWe pe care ace~ti ghizi improviza.ti le poveste::.u clientilor lor mnn : broscutele care pa.rcurgeau strazile devorind resturile menajere 244 , st2otuia lui Iustinian luata drept a lui Consta.ntin, pe c::.re mwigatorii o vad de pe rrmre pina la o distanta de o zi 425 , legendele despre monumentele de la hipodrom 426 , cea. a lui Carol eel Mare,· care, dupa ce a cucerit Ierusa.limp1, s-a in tors prin Constantinopol~i l-a fortat pe impara.t sajure ca va respecta. postul Pa.§telor ~i nu va mai pronunta. condamnari lao mo::.rte 427 , cea a. 'ingerului care paze~te biserica. Sfinta. Sofia 428 etc. l'iata de soeietate. Predomimmt::. tmdiviei ele.,nice se afirma. prin c::.mcterul prietenos a.llocuitorHor c2.re ~weau, c~. ~i stramo~ii lor, gustullungilor convers21W ~i discutH in a.er liber. Pc vreme2o lui Iustinian, societate21 buna sc intilnea. sub porticurile Augusta.eon-ului *. .Aceasta se numea a-:;i fcwe agora ( &yop&:~stv). Beliza.rie ~i-a. . facut aparitia. in acest loc la intoa.rcerea. sa din Itali2o 429 • Libmrii a.veau 2oici pravalii uncle i~i expunea.u noutatne. Se intilne2.u ~,ici colportori de ve~ti care discuta.u politica ~i teologie, a.jung1nc1 uneori sa so ie. la. bata.ie. Cintece impotriva. Teodor~i circulau pe ~.scunR 430 • Chi2or :;;i · oamenii din popor emu p21sionati de teologie de pe vremea ma.rilor concilii ecumenice, 21~2. incit discuWle despre Trinitate :;;i natura lui Hristos 2ovea.u loc in mod deschis in pietelo publico ~i pina in pravaliile brutarilor 431 • Se :;;tie, de<fel, ca in toate timpurile a exista.t la Constantinopol o opinie
*
76
Piata in Constantinopol, in fata bisericii Sfinta Sofia (n. trad. ).
publica potriv'it careis. impar~W trebuiau men~j21ti .)i aees.sta :::,t;rager. 0 r.devar:?.sta solidarit::>.te intre locuitorii sai, o con~tiin~a colectiva. nrcnla!ia. Strazile, largi pentru ace:?.s epoca, dP.r care ar par·er, strimte, in zilele noastre, erau strabatute in secolul al V-leP. ~i al VI-lea de numeroase trasuri fara arcmi, cele nmi bogate vopsite ~i aurite, cu un atel::r.j de catiri inhama~i in ~mr .. Sfintul Io21n Hrisostmu descrie carole somptuoP.se ale doamnelor de rang inalt, inso~ite de eunuci in livrele straiucito2.re, sau pe nobilii ciWhi pe e:r.i- :?.slbi cu ~ei brodate cu aur, inconjum~i de servitori inarmati cu bastoane pontru a da in laturi pietonii strigind : ,F2Jcoti loc, face~i loc !" Cei care' so duceau la baie i~i trimiteP.u inainte sclavii pentru :?.s le anunta sosire:?.s ~i ~ le pwgati tot ceea ce em necesar 432• !n :;:ecolul r.l XU-lea, Beniamin din Tudel~ a fost frapat cle luxul r.fi~at de catre nobHi. El rem8Jrca hainele lor de stofo str.cojii r.coperite de broderii ~i gaser,;te ci1., incalecati pe cr.ii cu bogate harna~amente, aratau ca. ni~h'l printi 433 •
Ci"mtl'astelc. Alaturi de r.coasta opulenta, calatorii secolului r.l XII-lea observa cartimele sordide ~i mizere, ulicioarele strimto ~i intuneca.te, unde IJU poti sa VOZi in pUna zi, unde furturile ~i crimele sint free vente : cocioabele se r.flau h:, doi pa.~i de palate 434 • Serviciile de salubrit2.te emu aici necunoscute. Benh•min din Tudel::. a vazut tabacari r,runcind in fatr, portE lor ap:;, care. scrvea l~ tabaoirer. pleilor 435• Mutare~ curtu imperiale la p2,latul Blz,cherne a.vusese drept rezulta.t formarea urmi nou cartim' aristocn?Jtic, mai curat, ma.i :.;o,ernt decit im1uejurimile Marel.ui P21lat. .Acest cartier, pu~in locuit })ina· a.tunci, cuprinzind mari parcuri ~i v21ste bazine, a. fost inzestrat cu vile somptuor.se, cqnstruite de cei. bogati. Palatul Tekfur-Sen:oi este, poate, un vestigiu in :.;o,cest sons 436 • Ora~ul, care em inca destul de bine a.provizionat cu apa la sfh'~itul secolulni r,l IX-lea 437 , in perior,da, Comnenilor r·,cePJsta nu-i m21i ajungea, ca. urmaro p, insuficientei de a.peducto. La plingerile ce Hm fost adresMe, ma.i ales de Eh,~t;J,thics din Tesalonic 138 , Manuel Comnenul ~ pus si1 se c<1ptezc noi izvoare ~i sa se construiasca· un non apeduct 439.
.7.7
Corteuii ~i SIJectacolc de strada. In toate timpurile, a.nim21tia strazilor era. sporita prH1 trecerea de proeesinni solemne c2.• re atri:Lgea.u multimi compa.cte ~i eauz~m a.desea. a.cciclente. La hirotonisirca patriarlmlui Ghermm1os, in anul 715, a 2sut loc u ascmenca imbulzeala tncit mama Sfintului ~tcf8n eel Nou, pc atunci lnsiircinati'i, a sfir~it prin a fi striviti'i 440 . Jn primiivara anului 972, loan' Tzimiskes, inaintc a de plerarea sa pc frontul rusesc de la Duniirc a mers descull de !a Marele Palat pinii Ja Sfinta Sofia, apoi Ia Sfinta· l\Ia:ria a Blachernclor. Impiiratul, care tinea o cruce, era precedat de m1 imens cortegiu de preoP ~i de demnilari, cintincl cu voce tare litanii. ,Poporul nesfir~it care sta pe marginea strazii, pe Ia feresb'e, pe zicluri ~i pe 8coperisurile caselor, relua in cor, en cclc o sutii de mii de voci ale sale:· aceste n;gilciuni, fi\J·ii lntreruperc" 441. • · 0 plucuta de filcle~ din secolul a! VI-lea reprezinti'i o proecsiune cu moa~te. Un patriarh, recunosei1t dupa odiijdiile sale, tinind o racla pe genunchi, este a~ezat intr-o trasuri'i ti·asa de dcii cai inhamati unulltngi\ altul, pc care un dernnitar ii ducc de capastru. 1n fata, trei personaje pur!iitoare de luminiiri sint primite de un basileu. Diver~i eurio~i privesc scena, m1ii de sub porticuri, altii Ia primul etaj, din spatiilc clintrc coloane sau urcati pe acoperi~ 412 • 0 curioasa pictura, dintr-un mannscris a! Omiliilor calugarul.ui Jacob, nc aratii un marc numar de oameni a~ezati in ~ir, a~teptind un cortegin : cl estc format din persoane de toatc virstelc ~i de am be sexe a~e:uite in lini~te, unele in spatele altora 443.
Cind era. vorb21 de un evcniment a.tit de importi.mt cum a.r fi trecerea. ieo2,nei din Edessa. in a.nul 944 444 sa.u de trecerea triumf&la a. mwi ba.sileu, afluenta. oa.menilor em ~i mai m&re ~i tot ora.~ul era. in sarbatoa.re. [ Cartea ceremoniilor nc-a pastrat o descrierc protoculara a int:rilri i trinmfalc in Constantinopol a lui Vasile I, dupa infringerea Pavlidenilor in amJl 872. :lmpi1ratt1l a pctrecut noaptea Ia milnilstirea Avramitil0r in afm·a incini.ci. A cloua zi, insotit de printul mo~tcnitor, amindoi ci\lare pe eai albi .:;u hamuri impodobite en pietre pretioase, basilenl estc mai intii aclama:t de populatie, apoi, sosit la Poarta de Aur, il prime~te pc preJectul ora~ului, care ii 0feri\ o cnnunii de lauri. Apoi, in mijlocui unei multimi imense, el continua sa inainteze pe Calea Triumfalil, presaratii en Uori, ale ci\rci portictlri sint aeoperite eu stofe pre\ioase decorate cu l:l't:chete de tramlafiri ~i de mirt. In snita sa mergeau principalii p1 i:wnieri arabi en carole pline de pracli\. In Forum-ullui Constantin avea loco op:rire, unde impi\ratul intra in Biserica Fecioarei ~i i~i sehimba hainele militare, pentru a imbvilca tunica de purpura ~i hlamida brodali\ cu aur. Cortegiul era primit in continuare Ia Sfinta Sofia de ciitre Patriarh ~i ajungea, in sfir~it Ia J\Iarele Palat 445.] Povestirea desprc intrarea lui Nikefor Fokas in Constantinopol, dupa proclamarea sa ea imparat, este mult mai intcresanHi 446 • El a cobmit de pc nava imperialii de riizboi (clromon) Ia Hebdomon, uncle a inciilecat pe un cal alb, acoperit eu o mantic purpura ~~ de aur. 1naintea lui erau purtate ~asc stindardc din stofe pretioase. Pentru a ajungc la Sfinta Sofia
de
78
pe Calea triumfalii, el a trebuit sac~i ctoiascii drum prin valurile multimii care-l aclamau. ,Mari ~~ mici, bogap ~i siiraci, cei din nobilime ca ~i cei din factiuni, rnc~te;mgari en sutele de mii, ciilugiiri, soldati ~~ marinari, tarani din Tracia ~i din Bitinia purtau, en toata ciildura soarelui de varii, tor~e aprinse, arzind tiimiie, fluturind stegulete. Pretutindeni rasunau trompete, timpane, tobe, .timbale. Peste tot izbucncau, neincetat, aclamatiile nemaipomenite ale acestui popor. Sane imaginam intrarea acestei multimi galiigioase pe sub boJtile sublime ale Catedralei Sfinta Sofia, unde stri'ilucin;a luminilor facea sa vibrcze tonurile mozaicurilor pe fond de aur I]
D21r aceste festivitati triumfule avea.u un cr..mcter de exceptie. Alte specta.co'Ie mad modeste stirnea.u curiozita.te81, in specia.l cele cu animale exotice ca de exemplu elef::m~i condu~i,de cornaci *, cilmile calarite de negri etc. 447 • :pe ::.semenea., fo21rte de.s, strazile emu strabatute de procesiuni dezonorante, cu. condamna~i la. moarte sa.u la. mutil2Jl'e, crimina.li, conspimtori, adesea. de rang ina.ltr in caleca.~i de-a.-ridoa.selea. pe magari S,i lovi~i cu nuiele. Departe de a fugi de acestf3 pa.razi sinistre, inul~imea. le caut2. ~i is,i manifesta cu aceasta ocazie cruzimell.. Printese imperiale, neindraznind sa se a.rMe in mod fa~is,, nu se ru~imm sa privea.sca acesto spectacole pe ascuns 448 • Hipodr~mml ~i
IV.
spectacolelc
Hipodromul, a carui organizare a.dministmtiva a. fost aratat8j in alta pmte, diversele destinaW s,i prezen~2o fac~iunilor sa.le, s, de"t;inut pina in secolul a.l XII-lea. un loc "Com!iderabil in via.~a Const:mtinopolului. Este neeesar, prin urmr.re, sa expunem ceea. ee s,tim despre amena,ja.rea sa, s,i despre speeta.colele care se desfa~ura.u a.ici. Pasiunea pentru cuTse. Cursele de care de lupta., tmse de doi p'ina la. pa.tru ca.i (bigae ~i quadTigae ), 2, caror origine se pierde in vechile joeuri elenice, erau sportul preferat al grecilor ~i a.l romanilor. Locuitorii Consta.ntinopolului, oricare a.r fi fost nmgullor social, de la. impara.t pina la ultirnul dintre calafatuitori, emu entuzia.sma~i de succesul conducatorilor de care prefera"t;i, ale caror culori le a.dopt::Jtu in timpul jocurilor. Devenise o regula de bonton in cercurHe a.ristocmtice preocupa.rea. pentru cs.i s,i .pentru curse. Acesta. era. subiectul principal de conversa.~ie ~i dH.;cutiile asupra. jo~urilor din arena emu. frecv:ente 449• *
Conduciitori de elefanti (n. trad.).
79
[Gdgore din Nazianz descric acqt.i amatori de cui·se cape ni',ec adeV{tra\i furibunzi, topaind, slriglnd, imiliJ](]u-i pe vizitii, biciuind ,,,;i imaginari, schimbind lntrc ei aurigi ", cai, grajduri ,~i adesecc slnt atit de silraci lncit nu au mli1care nici penlru o zi" ~ 50 .J
Mozaicuri africa ne reprezinta n18.i multe gra.jduri intretinute intr-o cunltenie desavin;;itiL Acoperiti · cu cuverturi scumpe, m•ii sta.u in fata. ieslelor, m:uca.te cu numel(r ficcarui8. : Delicatus, · Polidoxus, Alcides etc. ~i ur:uea. Vincas (Sa invingi) 4.51. Se ~tie ca pt;siunea. lui Omlsta.ntin 2,1 V-lm;, pentru ca.i ii a,dusese porecla. de Kaballinos ~i ca dupa ce a. pus sa se distruga moza.icurile de la Rorn:::. de Aur, ca.re reprezent::m consHiile ecumenice., le-a iniosmit cu portretele vizitiilor Rili prefera.~i 45 2• · Inca ~i m::ai uimito:=>,r·c en', pasiunea. pentru ca.i a. p~~tri2,rlmlui reofil::Jct (933-956) 453 , fiul impamtului Ronl2lllOS I~eca. IJenos. · Vizitiii in~i~i dob:indi:;era o :M1evara.ta impotta.nF1 in Rh~.t. J
*
80
Conduciltor a! unui car de curse in antichitate (n. lrad.).
COllStl'UCt·i~',, c~re
maSUI'lll Ill jur de 500 metri in lungime pe 117,5 metri latime, incluBiv grr.denurile, cr.re Be presupunc ea r.ve~m eel putin 30000 de locuri. Actm',l:>. pic.ta Atmeidr,n pf"tstrea.za monumentolo principr.lo c~wo so iniUtau in :nul cdificiului pe spina, in jurul caruia intmcmm carele. ]'ylrui intli oboliwul inaltat de Tutmes al III-lea. la Heliopolis, in anul1700 i.e.n. ~{ adus la Oonstantinopol din ord~nll lui 'I'eodosiu eel Mare ·in ~tnul 390 ; el este a~eza.t pe patru cuhmi de bronz, fixate pe o baza decorata in relief, care il reprezinta pe impa.n?,t prezidind jccurile. Urmca,,.;a coloaua de bronz provenita din Delfi, confectionat3, din tHJi ~erpi ir:colacit~i,, ale caror capete w ridicau altadata pentru a sustine trepiedul de aur dedicat h1i Apolo dupa victoria de la Plateea (anul 479 i.e.n.). in sfir~it, mai este o O)loana din pietre zidite, acoperita odinioara cu placi de bronz ~i restaurata, dupa o inscriptio, de catre Constantin PQrfirogenetul ( 944-9591 461 • tntre aceste monumente se vedeau numeroase grupuri sculpturale, ca. acela al Lupoaicei alaptindu-1 pe Romulus, ~i statui : opere smulse din templele pagine, ca. Herakles al lui Lisip, alaturi de statui imperirule, ca. aceea a Irenei, a~ezata pe o coloana, in mijlocul ornamentului unei fiale *462 • Un rest dintr-o fint'ina de acest gen, din m:u"mura alba, 'impodobita cu reliefuri reprezentind jocurile, a fost gasita in anul 1845 ; orificii circulare deschise 'in peretH laterali dadeau na.~tere la un jet de apa care cadea intr-un ba.zin 463 • · 1nainte de sfir~itul secolului al XIX-lea, hisinclla o parte m6numen-· tele din p}ata Atmeidan, nu se cuno~tea deloc aspectul hipodroniulni clccH dupa gravurile din secolele al·XV-IC'a :;;i al XVI-lea, care nu-i rcprezcntau decit ruinelc 464 • Cea mai importanti\ cste accca pe care Pavinio a extras-n dintr-o Topografie a Constantinopolului, alci'ituita pe Ia ann! 1450. Ea reproduce Ia sud, spre mare, extremitatea hemiciclului cu arcade, Ia nord un zid en deschiziituri care dade au sprc grajduri. In arena se observii ~irul obcliscurilor ~i coloanelor, precum ~i numcroase denivclilri, provenind chJ Ia demo! area gradcnurilor ~i a easel or construite in interiorul in<~intei 4 " 5 •
In zilele noastre subsolul hipodromului a fost explorat 'in mai multe rinduri. In S:£k'btele Muzeului Ienicerilor, spre vest, gr·adini in terase lasa sa se vada zidurile de caramidi1 oa.re formau curbura terminala ( sphendone), iar terasa.mentel~: art.ificia.le marcheaza lccul . gra.denurilor 466 • La nord-vestul mowheii lui Ahmed, Adolphe Thiers a des*
Cupii fiira lorti
6-e. 115
~i
filri'i picior (n. trad.).
81
coperit in anul1907 o serie de grf!Jjduri acoperite C1J bol~i de caramida a~ezate pe ziduri paralele, de-a lungul vechii riste '167. Sapaturi mai adinoi au fost exccutate in anii 1918 ~i 1932 de Mamboury ~i Wiegand. Suo sphendone au fost Ecoase la lumina 25 ca.mere corcentrice dind intr-un culoar circular, luminat de fcrestre mari, la un nivel inf&rior pistei. Camere similare se intindeau de-a lungul J;idurilor M:uelui Palat : din acest leo, pornirea. oelor · doua arcuri pare sa fie o rama~ita a colonadei, care mai exista inca in secolul al XV-lea. S-a recunowut existenta unei fintini ~a baza obeliscului lui Constantin al VII-lea;cufcurgerea :pe cele patru laturi ~i s-a ga!:;it ha.za eoloanei din Delfi, f:J.cuta dintr-un simplu capitel, aceasta coloana wobita, fusese tmnsformata, de ~1semenea, in fintina 468 . In anii 1927 i}i 1928' Casson i}i Ta.lh<}t Rice au faout mai multe sonda.je in axul monumentelor. In mod cmios, ei nu au gasit nici o urma a vreunei temse a.semanatoare celei de Circ1ts 111aximus, ci pam.int nivelat pentm a compensa inclinatia. solului. Spina, d:>Jca putem num1 astfel linia axialaamonumentelor,nu ar fi prezentat nici o denivelare 469•
la
Kathismu ~i carcercs. Ca ~i Circus 1viaxi,nius de la Romf1., hipodromul din Constantinopol era alaturat P21atului Imperial ~i imparatH trecea.u direct din :>"par1amontele lor in tribuna mHe le em rezervata, kctthisma. :Ma.jorit?"tea. r;jrheologilor, de la. Laba,rte incoace ~i pina, la Ebersolt, yedeau a.cea.sta tribuna dea.supra gra.jdurilor ( caTce'res)i care forman, la extremitatea. urientala, o constntc~ie perpendiculara pe gradenuri. Pentru a ajungein kathisma, basileul, plecind din Palatul Da.fne, 8JTfi trehnit sa pa.Tcurga o galerie lunga, inconjurind un sfert din perifer:i.~ hipodro..: . mulni, ccea ce este pni;;in verosimil 470• Cartect cere.,moniilor il arata peTeofil, trecind pe sub kathisma. pentru a mergo la, Pala.tul Dafne, ceea ce :u· fi fost imposibil d31c3, ::"cceptam teoria.lui l1a.barte 4 71. · Piganiol ~i Yogt ::m a.rat2.t ca kathisma, construita dupa modelul tribunei imperiale de la Roma,, era un adevar,a.t pa.la.t, alaturat; Bisericii Sfintulf>tofa.n dill Dafne '~i a~eza.t pe latura. dinspre sud-est a hipodromulUi. 0 ~car a secreta in spira.la (cochlea) I ega biseric;;J, de tribuna, dar ba.sileul intra aici pe o wara larga de piatr3, care da spre u~ile de hronz ale lojei imperiale 472 • 1n fata acest€i
82
loji se afla,-o teras:±, Pi 473 s:>ou Stama, de<,supra unui portic. Una din fatetele de la baza obeliseului il prezinta }JC imparat in spatole- grilajului ormnnentat al unui ba1con, stind in picioare in fata gi'trzilor im"rma,te cu l~tnci ~i . atanjate in linio, iar ali:ituri de ol, df:'mnitari purtlnd pungi cu br,ni 474 • ean•creS~luile ers,u amonfl,jate intr~un turn flancat de doua aripi, dm;,supra aflindu-w o cva.driga de bronz luat:"'v dintr~un templu din im;ula Chios, in timpul lui Teodosiu al JI-lm~, 475 • Irnpunatorii e;~i de bronz au fost du~i la Venetia, in anul 1204 ~i a~ez<4i dea.supra mflxelui portal de la. s~'m'Marco. - In fiecaro ::>oripa so deschideau ~a,se porti pentru l?J lasa Sa intre carole. 0 alta poarta, Rituata la baza turnului, :.wea acces spre o curte mare, deschisa pe partea dinspre ora~ (dihippion), cu grajdurile factiunilor p(l la,turi. Aici se aduceau, in preziuPu curselor, caii care trebuiau sa alerge, adevaratde grajduri fiind mad departe. Deasupra portii so afla o tribuna unde statea conducatorul jocuri- . lor·; aceasta a fost considerata din gre~m'llla drept ·tribuna. imperi~1,la 476 •
0 reprezentalie Ja hiiHalnnn. In afa.nh monumentelor figurative, izvorul principal il constituie capitolelo Oartii cenmoniilor compilata de Constantin Porfirogenetul. Printr-un studiu critic al aeestor texte, G. Millet a. recunoscut ~tici urmele a ·doua luc1
d~ms cu tm to. In :;~,jrmul jocurilor, cind stindardul C1He anunta reprezentatia fmese arborat la pmn'ta hipodromului, factiunile se duceau la carceres ~i-1 achMxum pe imparat, fiecare factiune urindu:-~i victorie. Dupa a.ceea. avea loc in grajduri inspectarer. cailor, ca.r·e. trebuiau sa fie sanatosi si nevatamati 479 • . 0 da,t~ sosita ziua. 'cea mare, l2.. poarta hipodromului, un tessemrius * a,duna jetoanele de la spectatori ~;~i trihunele se umplu. La palatul Dafne imparatul ~i-a imbraoa£ podoabele, s-a prosternat, cu luminarea i"!l mina, in diferitele pamclise ~i ajunge in triclinium-ul kathismei care precede tribumJ,. Acolo avea loc primirea solemna. 9, demnitl11Iilor care au favoarea sa asiste la jocuri din tribuna imI;eri:;~,lfl.. :Ma,estrul de ceremonii, prin intermediul prareJlOsitnlui ** il anunta pe basileu ct1 totul este preg~U,it : ca,ii sint inhrmmti la care, poporul sta in online in gmdenuri, demarhii ~i demokratii ***factlunilor sint la locurile lor, garda imperiala este aliniata in jurul stindardelor sale. Momentul este solemn: la. un Femn r,l imparatului, pmtile se deschid, ma.estrul de ceremonii ridid-1 o pulpa.na a hlamidei imperi~le, b~sileul i~i face ap~ritia h', tribuna, urea :r:e estmda pe cr.re este ~~ezat tronul, binecuvantell!za de trei ori poporul, trasand o cruce cu pulp!m:>, m~ntiei ridicata, mai intii in mijloc, !llpoi llll dreapt:c:. spre ,:>,lba~tri" ~ i l& stinglll spre ,verzi ". Sa incercam sa ne imr..ginam seem~. : impresioimnta incinta cu porticurile sale, en str..tuile ~i monumentele sale, cu obeliscul ce aminte~te virstele unei r.ntichitatilegendare, trofeele de :pe urma unor victorii -"-- P.Jle grecilor :>ssuprr; ba.rba.rilor, r.le impar~?.tilor cre~tini asupm. paginismului __;!>·, gradenurile in~iruite pina w 'pierd in zare, indircr..te en o multilne numeroasa, aplecata lr. binecuvintar·ea auto-
* De Ia cuvlntul latinesc tessera, fi~a de metal folosiUi ca bilet de intrare Ia spectacole. (n. trad.)
**
PRAEPOSlTUS. Titll!. onorific de rang inferior rczerv~tt cunucilor. ·
(n. tra(l.).
*** DEMARHII ~I DEMOKHATII DEMELOR. Aturtci cind demele :m fost subordonate autoritatii Imperiale, ek au capMaL ~~ ni~te conciltcatori core faceau parte din ierarhia palatului (lncepind din sec. al IX-ka). Cci cloi demarhi crau ~efii scctiunilor urb
('.1T.turului * si facind sa r{vsuno eriificiul din cauza t.unetelm de aclamatii; a poi, intr-o liui~tc absoluta, corurile f?,ctiunilor, insotite de orgi de argint, ~i aclomrea puhlicrt a irrq)ttmtului de caMe dcmnit::Hi, ca.re ia.u loc in continua.re "&latm·i de el; in sfir~it,.dupa obiceiul antic, ilnpar::>,tu1 arunca fanionul, rnappa, in arena, ~i la acost semn::'.l, portile de h'J carceres se doschid inacela~i timp cu ::mrigii care se lansea.za pe pista, insotiti de tipetele frenetice 21le spectatorilor, fiecare ?-oclDmind culoa.rea sa. fa.vorita, huidumd ~i provocind a.clvcrsa.rii _sM. S-a. recunoscut fa.ptul ca lume::', acelor timpuri nu cuno~tea. citu~i de putin 1m alt specta.col a.tit de grandios :;;i am inteles adrnir::>.W)J pe care a.cesta o suscita din parter, striiinilor, pe care biz3.ntinii nu uitau niciodata sa-i invito pentru -a. so bucum do el 4 so. Cursa ( missus, &p.~"A/\0(, palma) cuprindea. pa.tru cvadrigo de pa.tru culori, earo trebuiau sa fa.ca ~a.pte tnrc de pisb'L De o grinda de portic er2.u suspenda.te oua de strut r;;i so scotea, cite unull2. fiee:;,re cursa : in fata se afla.u ~n.pte delfini de hronz, aruncind apa. Ordine::>.-in c2.re ie~eau carele era tmsa 12, sorti cu ajutorul unei urne continind bile cu nurnere, fix:.J.ta in mijlocul unui portic: o sculptura reprezintadoi aurigi c::>.re ofacsa se bal2.nseze cu ajutorul lov1turilor de bici 481• :Multe rnonurnente ari..ta u~iori oprind c:uele la termim·,r€';·, cursei ~i pe invingator ~wsind 1:;, borna ~i ridicind br:;.1c1e, in tirnp ce un personaj ofieif.l irnbraca.t intr-o toga, costurn ofici::>.l al prefectului ** ora.~ului ii intinde o ra.mura de pa.lmier 482 • Victoria. era. sublinia.ta prin 2.ela.ma~ii ritrnice ale factiunii ci~tigatoa.re cu raspunsuri ale intreg~ului norod in onoarea a.urigului ~i a. ba.siloului, ca.re era. r{lgat sa a.corde recOinpensa., constirid in trei nornisrne_ ~i o cununa 483 • * A LJTOKRA TO H. Initial era doar versiunea grcaca a tcrrnenului Impcrator. Ulterior, A. a devenit titlul purtat de imparatul senior, alnnei clmi mai cxista ~i un alt imparat asociat Ia domnie. "* PREFE:CTUL ORA~l:LUI . (EPA.HH). Inalt functionar al ~ta tnlui, insarcinat 'cu administra\ia Capitalei. i\Iembru de drcpt in Gtmsistoriwn Principis. Exercita antoritatca suprema in Constantinopole. Hasde· men~increa ordinii :;;i avea dreptul de a pedcpsi toatc iufracpctrccute in ora~. Avea clrept cle judceata in Constantinopol ~i pe o razil. de 100 de mile. De ascmenea, controla activitatile economice din Capitala. Puterea e. a sci:izul atunci cind uncle cartiere ale ConslantinclJOln!u~ au devenit colonii italie.lc, ie~incl flc sub autoritatca sa. Dupa cucerirea Conslantinopolului de ciitre latini; in 1204, e. a riimas un t itlul ono~ rific. 85
Cursele incepmmdiminer,~;;' ~i eontiuuau t.oata zim:,, intle]:10lltru ll121S:?,, pe cr,re lx:,silonl ~i demnit~Jl'ii 0 lu21n in triclin{n,n-ul l,athisnwi, :in limp co ;:;peet<~,torii 1:;;i eonSqinau proviziile 21du~c do 21u~sa. Existau opt curse, p:,tru din:Jiner,t?, ~i tot r,titcf< dnpa-r,mir,za '184• In serolul :>,1 XI-ler,, imrv'irate
Diverti<>meutr !o din vm•ze. C'unele de care ·emu intrernpte de diverse p1·ogTa.me a.rtistice, foarte 2.preciR.te de :popor, ia.r a.cest obicei venea. tot de la Homa.. A ve~m loc rind 11e rind prezentari de ~Yninw,le exotice, scene cornice, tablouri cu scene istoric;e cuuoscute, 2.crob2.'yii de tot felul. .
. La
etaj:~l
inferior al fa\elci clinsprcc .sud-est a qbeliscului, doua bde-
rine danseaza, in tirnp ce rloi muzicalln cinta, imul din nai, aJtul dintr-uu syrinx cu mai mnlte tub uri. Pe relieful fintinii, dntareti din fluier ~i din psaltcrion·* :mtrene:1z:'i la clans personajde: in ro]\.uri, cloua orgi cu fod:J·· drom O<-;electie de scenete, organizatc cu mare chc!LuiaHi, cu arti~ti striji;Ji: saltiinbanci din India, .bufoni ~i acroha~i arabi, dansatori scandinavi lmbri\cafi in piei cle animale. Aveau, de ascmenea, ciini imbracap In costume ale tututor popoarelor cunoscute, miimale salhclice cu paznicii lor, crocollil in lan~uri, o catircii cu douii capete ~i un ciine intt'lig~nt nmHit Python, care putea sa, descoperc obiectc ·ascunse ~i sa indicc persoanele cele mai zgircilc ~i cele mai gcneroase din multime 492 • · ,::Vlai put in inspiratrt a fost initiativa ace stu i lmpilrat la !ntoarce?
Uipodromul in ur-mea <:mnnenUnr. ~i a Anffhelilmr. Exist{t doyezi ca celebmre~ jocurilor ~ continmJt cu 1ogula.rit2.te pina in 2.nul 1204, dr,r :se :pare ca nu !!.u ma.i r.vut
*
86
Vcchi instrument de muzidt cu co3.rde. (n. trad.),
aece:;,~Umportanta in vil*::' Constantinopolului c2.o insecolul al X-le21. Impara.~ii razboinici din perioad~le urmato21re nu mai au deloc timp sa prezideze cursele. In plus, .n:mt2.rea b21sileului ~i a curtH l::~j. Pal2.tul Bl21cherne trebuie sa fi 2.vut re:percusiuni asupm hipodromului. ., Marturii des pre menpncrca jocurilor exista. Sint acclca ale strainilor, ale printilor scandinavi, culese in sagas4• 4, ale lui Beniamin din 'Tudela 495 , ale arabului Edrisi 496 • Factiunilc continnau sa existe : Tcodor ,Prodromos adrcscaza cezarului Nikcfor Bryennos o scrisoare despre frumnsetea ~u lorilol" Yerdc si rosu, mult mai nobile decit albastrul si albur'497 • 1nlucrarile sale figurcad, de' altfel, imnuri ale clemelor *in on~area lui loan Comnenul (1118-1143) 498 • Manuel (1143-1180) organizeaza joeuri in onoarea suveranilor aflati in trec:erc pe la emtea sa, precum Kiliclj Arslan, sultan de Iconion in anul1162, sau Amaury, rege al Icrusalimului, in arrul1171; dar, alaturi de cursele de care, apar cursele de ciilarie ~i chiar tnrniruri dupa moda francezii 4 99. 1n timpul ~ederii lui Kilidj Arslan Ia Constantinopo!, un om din suila sa pretinse ca ar fi descoperif secretul zboi·uh1i: lmbriicat intr-o tunica larga, ale carei poale era prinsc in a~ a fel inch forman ni~te buzunare im,cnsc, pe care a inccrcat sa ie umfle cu aer, s-a urcat pe balconul care se afla dcasupra portii centrale a carceres-urilor, ~i s-a aruncat dintr-o data, dar s-a zdrobit lovindu-se de piimi\nt, in risul, spectatorilor 5oo. De9i in timpul dinastici Anghelilor, se pune din nou problema reprezentapilor pe hipodrom, atunci cind Alexios a III-lea organizeaza jocmi cu ocazia disatoriei simultane a celor dona fiice ale sale, acest~a s-au tinut la palatul Blacherne 501.
Siir~itul llipodromului. Dupa ocupareP. Oonstl?.ntinopolului de cuMe crucil?.~i, 12. 12 a.prilio 1204, Robert de Clari .a vazut pi2.~a. c::~,re se numoa. J ocurile imparat1tlui, cele 30 sa.u 40 gradenuri destinate spect::~,torilor,. tribuna ini.reril?.la ~i monumentele de r;e SpinS~ 502 , da.r in t.tursul ja.fului care a urmat dupa victorie, l;Iipodromul 2• fost pradat de bogatule s2.le ~i abandonat 503 • Resursele imperiului restaura.t emu prea i:rifime pentru ca Pa.leologii sa mZii poata vreodata visa 12. restabilirea costisitoarei institutH a jocurilor publice. Hipodromul pustiit cade in:ruina. In secolele al XIV-lea. ~i al XV-le2. se ar~.ta vizitatorilor c3.. o curiozita.te. Olav!jo in lomul 1403 50 4, Buonde.lmon,ti
* DEME. Subdiviziuni ale populafici Constantinopolului, care. s-au con:stituit pornind _tie la simpatiile fatii de una dintre cele dona factilmi de, >uporteri" din hipodrom, Verzii (asoeiati cu Ho~ii) 9i Alha~trii '(usociati cu .'\lbii). Aceste fac[.iuni au capatat o tenbl politica, dcoarece hnp~ratul sprijinea ~i cl una san alta dintre elc. In linii mari, rivalitatea dintre d. traducea un clivaj social 1ntre aristocrane (Albar:;trii) ~i populatia, de Iind (Yerzii).Pe de alta parte, deme·Je aveau atributii militarc. Pentru a,f.i oprite frecvcntele tulburari provocate de rivalitatile dintre d., in sec. 'vf!I -IX a fo>t accentuata organizarca paramilitara a d., care astfel au ajmis sa fie su!Jordonate auioritiitilor.
in :nml1419 505 , Pm·o Tr,fur 'in :Ynnl 1439 506. ~enuu,ler,zii la sml 30 color,ne imense impreun:;.te prin 2.rcuri in 1m.rtea. cir15ulara, reproduse' in descnul 2.nortim publicat de P::mvinio a& 7 • A~z, cum sc z,fi::·,, hipodromul tot mr.i ern folosit de :particul8ori cr,re· orgai1iZfl1l r.ici curse de calih·ie, cum se nwutioner,za iutr-o :scrisome em·ioz,si:'t trimis{c de :l'iul Tneg;:,ducelui N ot~·d :•,s, lui . J\' ikoh•,o,s Karistenos, care se :;,fl~~ la Concilinl din Flmentr, cu Jm·,n r.l VIll-lea. (14381439) 508 • Ultimii occidentali care mai vazura ruinele hipod:romului ll!U fost art1stul ol::mdez Pieter Kueck Van ~c\l:~st carer, facut o xilogravUl'a in r.nul1533 ~i Pierre Gylle d'Albi 1 a.ta.~2.t la a.nib21s::Hlr. Jui G&briel I,uetz d'.An:.mon (15441557). El a. rcma.rcr.t colmmcle de· m2.rmuri:'L alba, care enm risipite pe sol. ~1\. tiebuit sa fie rasturnr.tc pentrn a cons.trui un chio~c sultr.nului Soliman 509•
V. Teatrele Ji1Iport::mtr, a.cord2.ta jocurilor de pe hipodrom in Bizant, i-a detormina.t :po istorici sa lz.se in umbra ~.He s:pectr.cole ~i in SJlOOi:::.l . teatrul 510 ~ Dc?i denumi.Iea. de tea;tru Wccrpov ar fi putut indies. o sa.H1 de reuniuni aa.recare "1;, exista dovada. ca a.cer,sta. sc z.plic:::., de pj~emenea., edificiilor rezmvr,tc pieselor dr2,mr,tice. Nu se cunos,~te prea. mul t des}1l e un mare 1ea. tru construit de Septirniu Sever dupa modelul antic in cea •rn:a.i · im;emnat~t Iegium~, a.l CUI'Ui a.mpl&~ament EO mz.i vedes, i.nca
~i
fmcsc inloeuit <·u mirnul ft~p.cc; 517 , fr,rsa in ~~.cela~i Calista ~i UU?,ghicr,sCt. i\ctmii jueau farrt ma:;;ti, f, puter, hm p~rto h'! r.~~tiune l;li jocul de fizionomio, c~no grlm~·.sele dotineau locul predomimmf.,, -de unde z, 2>lJil.Jut rerwm.jul Sannio (eel ca.re EO whimmwE~te). Un ?.lt ri1oment cu c~i.racter revolutiomn~ ~, fost introducm.·ef, de aetrite l;li chir.r de copii in Rcenrt. Actorii l;li 8ictri~ele ~0 grinmu eu ajutorul fr.,rdmilor J:Oil[Hl 2. lCprezenta }lersonr.jelf:\ cele nwd diferile 51 8 • · 0 :>,Ita e?.meteristica a mimului 2. fost eror,rm;, de per.sorl2.je tipice, cme rer,pareau cu f,celea~i tri:\$aturi, cu 2,cc:lc?.l;li costume, en ~'!celo~·,~i cmr.ctere: Arifalion, xno~ JW2.gul frivol, Scholr:stidus, pcd;',utul ~1te.,. stramol;li ~:.i lui Polichinelle s::m r.i Arleel1inulni \Jomediei dell'A1to it?.Ht•ne 519 • Subiectele enm int:pin·,te din vir,ta cotidi}:,na, unoc:n din mitologio. IJovit miln 1 ofemele, obscenitit\.i!e, cuv ntele eellivoce, bnfororiilo imorr,le constituir.u Ieguh•, gmt'.•Llli. Existr,u, de ~·.~emmw<·•. t~.blouri vivr.ntc, defilGritto tl Uf e, procesiUIJi 1 r,pwi\,i l do fr,ntmnc, pi Osupnuind 0 inbe~)ga ~Ypr.ratura 52o. . ·. Dm· noi cunm',stem mimul mr.i r,les''din textele r,ntice si din r.tr,curile Paiintilor Bisertcii lr, r.dw~r. imorr,litatii ~.ees t{li<'i 521 . ;tvem put{ne inforrnr.w despre mimul dii~ epoca bizr, ntina 522 • IDxistent~;. 'sa si "w·resul obtinut piru1 iu secrlul al XV-lea sini: doveilite. ' I
intii, prin legisla1ia c;are d<'fillea <:ondipa social a a mimilor, Codul Teodosiun, care intcrziceu scoaterea actritelor din teatru, lcgindu-lc de meseria lor 533 ; eel al lui Justinian, sot alunei aclritc cle pantomima, care legalizcazi\ ciisi\toria unci actrite, cu toate.consecin\ele pentru copiii liai.5 2 ~. In schimh, Conciliul Quinisext * (692). cxcomunica mimii, autorii, actorii ~~ act:ritelc ~i inierzicca accste spectacolc preoplor ~i ci\lngarilor. . In pofida ncc~tei prohibitii, mimul ~i-a continnat cariera ~i s.-a i(nbo" gatit cbiar en tipuri noi, ca Arabnl san· Armcanul, dntoriUi imigrantilor striiini 505 . S-a viizut ce loc de tinea mimul_ in specfacolde de la hipod1·om, unde prin bufoneriilc sale, scrie nn rctor, ,el tempera furia factiunilor"" 2" JV!nzk'l dansul ocupau un loc important in atc.ste rcprezcnlatii ~i, ilatnri de ap3rea intotdcauna uu nn:.zle:-tnl, preg?Hil sU-I acorr;pa.nie?:t' r~~ 7 • autoritatea de care se bucutaii, m imii i~i luau uneori mari lihcrli\\ i, ca ~,c, Ul ln care is-a dczYi\luiL i>elp{>ratu!ui Tcofil Ilecuviin~a prcfcdr;lni .1\'ih.:.,r, invinuit de a fi confiscat o corabie apar\inlnd unci vaduve. Tl.'cfil a s1-l arcstezc ·~i S:l-1 ard{l de yi;_l in n1ijlccul hipodro1nului 5 2S. Bist'·rica me era deloc respectatft ~i api\rean pc seem'i calugari ~i calHgi"iri\e.
* CONCILIUL QUINISEX.T. Tinut in li91-692 la Constantinopol
89
0 J)les;'i_ dezgustatoare, Liturghia b£irbalului (clrii barbii 52 ~, era o parnc1ie. a l iturghiei ; pe aceastii temii tlnarul J\Iihail al III-lea se distra cu fH
Astfel, depa.rte de a fi dispiirut, mimul a.ntic a. tuturor prohibitiilor, tutmor cenzurilor ~i denta. spect&colelor do IJO hipodrorn i-a. conferit, po:o.te, UIJ plus. de vitalitate. A
Viata urbana in provincn Prestigiul de care se bucvra., Consh>ntinopol<:l il datoratitlului ~i statutului "au juridic : Noua Roma, metl'OpoHt a Imperiului, rc~edinta, stapinirii impcrr~.lu; da.r in rea.litate el nu se situ:o. dccit :pe ultinmlloc iJ'tre ca.pitr~lele elenistice. Cu mult timp 1na.intea, lui, fara r. mi'•i vorbi de vechea Roma, cdo trci or2o~e : Alexa.ndrifL _,\ntiohw, ~i Carta.gina. emu eomidm?..te ca om~e de ta.lie n:;m-
.* 'PROTOSPATHAROS. Comandant al gilrzii imperjale cle spalharoi (purHitC)i:i de spadil). A devenit o .tcmnitate onorificilln icrarhia eunucilor. Tilhll a dispiirut prin sec. al XI-lea. 9()
•.
;::.: , mr.i intinse si rnai puntilr.:n decit orai'
_\lexaudl'ia. Alex.::.n.lC<:'t intnmgz, irGporUmta po cr,r;c . o ~wur-.eRfl in ~mtichit~te. PopulF·W·· sr, emnpusa din greci; pierduti in nU'l11.arul in&re 2,1 indigenilor - nw.rile colonii de cvrei ~i de sirieni ·at!1Hzcr, z,prm·,pe 600 000· loenitmi 538 • l'lr,nul sau simetric, cnH; dr,ta de pc vro1mm 1ntenwimii, Ee 1)astrase intnct. turilc exeeuta te in r,n u}187 cb au permis sa se deF-:eol;Cle stmda, flr.ncati"'t de monumente, care leg::. ::\Ir.rele Port 1 de portul fluvi::.l r1ll:;1eului ~lr,reotis. Un zid inconjuratnr, din epoer. bizr.ntina, porum;, de If•, Poartr, • Lunii, veeini"'t, lr, vest, cu portul Eunostos ~i se iudreptr, spF.e est, Hisind in 21fr,r:1 :mburbir. Rlmkotis l:o, :md-vest, vechiul BruclJion, u:.rtierul K&nopikos, suburbir. Eleusis 1&; est. Hipodrornul em situat in :>,cer.sta regiune, uncle, de JMO;emener., E-:e ~:.fl:>, eartierul . evreiesc 539 • lVIinunr.tul. F21r, restaumt in secolul al V-ler,. de eatie pr.trieiul Arnmonios ;;;i df'spre cme se mf,i vorbec;:to inea in sec. r.l XII~lel!. 5110 , ;senumlizf, tot timpul intn·,rm·, in !lllarele Port. Ulimii pagini. Triumful CJ e~tinismului. 2. avut • ea rezultr.t clistrugerca r, numoro;,,so iemple pagine, cum:>,, fost Ser,•.peon in c.nul 389 5 M ~l construirea de biserici ~i man;1,c-:Uri locuite de numen);;;i ei"'tlugari. Pe locul Ser?J!Jeonului aparuse o biseriea de
91
c:r.tedmla 54 ". A.m sublini:>Jt in r,lta lucnne :?,totputernicia. pz.ti·iarhului .Alexa.ndriei r.supm bisericii 1;\i rolul sau import::;.nt in a,dministr::,rea. om~ului 5'13 • In a.cel:>.~i timp, paginismul er& :;,tit de puternic imrtdacina.t in Egipt, incit opunc:>, o ma.re rellistentii, in ,;,;]JCcia.l in mediile intelectua.le, printre filosofi' :>,le caror fz,milii form:?,u a.devamte eomunitati si se easi:Ltorm',u 1111tre ele, emn a. fost fz,milia. Hor::,poll~n '(la. sfiqitul secolului r,l V-lea.), cr,re a.daug::, h:, cuno;;;tintele filosofiei neopl:c.tonieimw pe a.cele::, 2.le doetr'inelor ;;;i ritur.lurilor Yechii religii egiptene 544 • PrinciiJl?,lul eentru ~:,1 neopaginisnmlui se a.fl::. in ~colile publice, unde o figun'L m2orca.nta 2. :fost :.:Jcecr, a. HypP,tiei, fiiea. lui Theon Geometrul. De o reputa.tie irepro;;:a.bila, e:.:J pmt:;, m::mtia. filosofilor ~i \ine::-. lectH publiee. Synesios, viitor episcop de Cyrene, en::, unul dintre discipolii ci 545 , iBor nmgistia.ti ca. prefectul f!.ugusta.l Oreste, ii cere&u a.desea. sfa.turi. I2.tii cc p, dus-o 1~e c:>, la.· pieire: in cursul unei raseor.le impotrivr, evreilor, Oreste, ins.W.t:;,t de eiilugari, 1-a. prim; }JC unul dintre ei ~i l-r. tortun',t pina 1::;, mo:c.rte. Poporul cx:c.spen:,t s-r, rii11hunr.t pe Hy]p,tiu, care ie~e:;, in a.eel moment din locuintr, sr, intr-un ca.r, omorind-o i.n mod siHb::,tic (r,nul 415) 546 • In pofid& edictelor imJOCri::,le, in :c.nul 486 existr, 1lld1, l& :J\II:;;.nuthis, in :c.propiere de Alexa.ndri&, un tcrnplu ~',1 zeitei Isis cu preotii ~i str,tuile ~r.le, en orr,eolele ~i cu credinci09ii sai c::,re-zi molestr.u }JC Cl e~tini "4 '. In timpul lui· Iustini:.:Jn s-2, intreprinR o ea.mpm1ie sistmm>tica triva. pa.ginismului egipteflln, dr,r :.:JceRtr. nu disp~iru;..;e in intregime h:, inceputul oeeolului &l VII-ler, 5'18 • IAH'uitmii. Popullllti& euprindea p:::t.tru clemente : poporul S~[.Los, nota.bilii &(',u1f.LIX7cY.ot, ,burghezirJ" 7:o?,t7::u6IJ.<:Voc ;;;i 2ornmtorii viXu x/,·r,Fu, corpomtie inlportr,'lta, ca.re detine,l:'J monopolul tmnsportnrilor reeoltei twur,)c ~i a.l comertnlui cu Occidentnl. Aceste elmneutc f.Yll fost vazute co'r,lizinclu-t'e pentru p, conduce 0 B.ctiune politiea, ele exemplu in anul 457, eind incem·ea Rii se justifice in fr4:>• impa.ra.tului Leon pentru ca 1-r.u a.les pa.tri~wh pe Timoteu Acluros 549 • Cea. ma.i mme p~:.rte r, locuitorilor trair,u din me?~ew gm'i fli din comet, si a.nume din mestesuguri de lux ("tieUtrie, tesatuii din' matr,se ~;
92
rile de la. M&re~ Ro~ie 550 • To&te izvoa.rele cad de 2oconl a.snpra dificuliatii de P. guve~na a.cm'.sta populr.tie, intotdea.ml:JJ gz.t& sa W revolte. ,lu ::;,cest om~, din C8.UZ2; .::>.titudillii libemlo ~', popula.tiei, funetionarii nu ?,dministre~;,za treburilc publice decit cu tc::.ma", scri& un &nonim in. secolul a.l V-lea. 551, im· secolul :JJl VI-lea., M21ximi~m, arhiepiscop de Ravemm, rema.rca ~~eest nea.m mindrn, razvra.tit, intotdea.m;::. nelini~tlt ~i intitr.redo razboi civil 552 • Raseoalele a.-ver.u ~~deser. un nwtiv religios ss.n porne::;.u de la. hipodrom. Coptii * a.vea.u, in afara de a.ce~;:;;tr,, sentimente ostile fa.tii do clonism, po e~we Impm·iul li-l a.mintea, ia.r in secolul r.l VII-lm:., in .Alex~mdria, limba. lor nationa.li1 em principr.lul idiom ssa. · · . Acm~sti1 str.rc de a.gitatie perma.nenta a.junsese sa Ieuuea . heJ~ugul ~i se forrnr,::,e o ir.penfia clasa de proletfn'i lui:'l,- · niti 1'ic de cMre ,:-;t:;t, fie de hi~erica 554 • Proviuciik. Pl'in popilla.tH·, :,;(', ~i prin relati.ilo mon~:.lia.le pe care lo aver., AlexB.ndrir, depa~er. cu mult in importanta loer.litatne de provineie : civiliza.W'• urba.na err. evidenta in intregul Egipt inr,inte de inv8.zi<'• a.raoba, du1)a cum o doveuesc pa.pirusurile ~i nccropolele explorr,te, cr.re seoi< la ivea.la org·aniza.rer.. ~Hlministr?.otiva 555 , i:'i prp~ :r;mita.tea. orr,~elm· (lin Delt21 i:'i din V<".lea Kilului. Lista. intoemita de Hi~n·ocJes (ina.inte de c. nul 535), Inentioner.za 73 de orr,·;e in 6 provineii 556 r insemn&rea. lui Gheorgios din Cipru (domnia1ui l\hmrikios, 582-602) mentionea.zi1 53 de on',~e pentru 7 provincii 557 • Aeeste om:e rc6/,t:cc;, locuite la origin& ma.i r.les de greci, fusesera intenwi<'ite de La.gizi * t!i de impamtii roma.ni, con:-;truHe dupa un ph;,n generp;l :1:-emanator cu eel liin Alexandria, eu strazi marginite de porticuri cu colonaue )i tMa.te in nnghi drept, eu piete spa.tioa.se, cu .edificii de folosinta publica, bai, apeducte, hr.mbare fortificMe 558 • Imensele lor cimitire atesta existenta. unci popula.tii inca nun1mor.8e in momentul il1""5~•zici r.~r.be. ' Antinoe, metrnpol:1 in Tebaida, illluneiati\ de Hadrian in ann] 132, era construiLi\ in jurul a dona striizi principale care se intersectau \li Imghi drept, 1argi cle 14,61 m. Acestc stiizi 'erau flancate de vorticuri boltite, cu. frumoase coloai:Je corintke. Siipiiturile ·lui Gayet (1890-1900) au :;cos
* Cre~lini din Egipt. (n. tracl.) '' Dinastic egipteani\, ~areca avut ca ~d pe unul din gcneralii lui Alcx~·nr1·>J Macedon. l'tolemeu, fiullui Lagos. (n. trad.). ·
93
"la iveali:i numeroase morminte \jill epoca bizantina "de o Jr. are v.aloare, portrrte funerare ~i tesiltnri impodobile en scene istorice. Existnn nume-" roau" biscrici. 'fn rata orrl:;~ului, a~;_ezat pe IUDlnl drept :;l Nilului, ::Je gast'a Hermopolis 55 9 • In J;:giptul de sus, Akhmin-Panopolis cste cunoscutmai ales l)rin cimitirnl S>'iu, cme a scos la iveala existent a 11nci iiH~ustrii rle tapi;:crii !carto infloritoare ~i numeroase portrete (]e defnnqi, indiclnd o populajic; foartc
bogata Gno. Oxyrhynchos, mctropolii din Arcadia, poscda un hioodrom bine organizBt. Papiri1smile care provin fle aici ne cl:m informa\ii asupn grajdurilcr pentru caii de curse ~.:i despre adtnlnistn_lrea lor, pretlUn ~i c:e~pre certurile violcnte cliutre facpuni, care aYe au repr:rcusiuni. pin a ·in ,::impiile invccinate 561.] ·
H. Antiohia _\illiohia. 1.ntemeiat~t de Seleuem; Nieator in anul301 i.e.n . .Antiohia nu a intirzi3Jt sa devina eel mai mare oras din Orient ~i rivala .Alexandriei. In acela~i timp, cu. tot caraeterul eterogen al poJrula}iei, clenismul era aiei maJ pur dcca.t in Egipt. Greaea era limba curerit~ ~i- ~colile de filqsofi ~i oratori erau renmnite, cu rriult inaintea intemeierii Constantinopolului562 •
A~ezarea ~i topograi"ia. Fluviul Oronte, veni;d dinspre snd, iese din· valea~ ga adinca ~i Pe indrea]Jta spre mare la :mel- vest, intre Kasios ~i Amanus, printr-o falie undo rocHe de bazalt alterneaza cu, formatiunile tertiare. Antiohia este situata pe malul sting al fluviului, navigabil in Evul ~r ediu pii1a la varsarea in mare 563 • Ineonjurat de gradini irigate, ora~ul, dispus in amfiteatru, era etajat pe ~pantele muntelui Silpios, care urea spte inbinta lui Iustinian, sarind peste prapastii, aleatuind astfel o puter· niet~ cetate564 • Ruinele impunatoaTe ale acestei lucri1ri sint eonservate. dar din capitala Orientului n-a mai ramas decit un sat665 • PriYeli~tea Antiohiei era grandioasa ~i locuitorii· g3:i; or:::.torii Ri1i,. ca. Lib:::.nius, eint:m aerul curat, prospetimea izyoarelor ~i:::. gradinilor fermecato:::.re de e:::.re em inconju- . La o depart::ne de doua ore de om~, se ~fla c:::.rtierul Dafne, unde, la umbm chir:3,ro~ilor centenari · oe,rotiti de lege, se :::.fl:::. un vcehi templu ~.llui .Apollo ~i un 1-t::!.nctuar :::.1 Nimfelor, pe c:ue le frecvent:::.u pa,ginii inca in secolul · 94
a.l V-let1, 567 • Dintr-un hemiciclu in forma de tm•tru, preva,.. zut cu un a.coperi~ din ohme, sustinuta coloa.ne din ma.rmura a.lba, o ca.sca.da, forma.ta din cele doua izvoa.re, Ca.stalie ~i . Pa.lla.s, strabatea. trei gradini pentru a. cadea apoi in piscin2l in forma de exedra ce constituia., pa.rca, orchestm ?.cestui te2.tru de apa568 •
pe
Planul ~i construetia. Denumita Antiohillt cea. frumoasa, a.poi, la recoma.nda.rea. lui Simeon Stilpnicul Om~ul lui Dumnezeu, 1'heoupolis569 , era construita dupa un pla.n bine sta.bilit, cu strazi lungi ~i drepte marginite de porticuri ; una. din strazi tmv(1rsa. ora.~ul dintr-o parte in alta, avind o lungime cit 36 de stadii (4 kilometrj). V2.stul sau teatru en'!, taia.t direct in roca pe pantele muntelui Silpius 570 • Inca din antichitate el em impartit in patru ca.rtiere, imprejmuit ·fiecare de zidmi (tetrapolele lui Strabmi), dar inehise intr-o incinta comuna. Cel de a.l treile~. cartier fusese cre?,t de catre Antiohus Epif2tnes (175 -164 i.e.n.) in insula fluviului Oronte, unde se a.fla in epoca. biz?.ntina Pa.latul Im}Jeria.l, precedat de minuna.tul portic Tetrapyle, ~i proba. hil de statui a Fortunei din Antiohia. ( Tyche). Teodosiu 211 II-lea imfrumusetase ora.~ul cu noi monumente construite de a.rhitecti trimi~i de la. Consta.ntinopol (anii 408-450 )5 71. Splendidul IJavaj de moza.ic descoperit la vila. Yakto, in cartierul Da.fne, este decorat in centru cu scene de vitejie a.le unor vinatori celebri, da.r interesul principa.l il constituie bordura. sa. de minia.turi reprezentind edificii din Antiohia. ~i scene de strada57 2 • El an1inte~te cum era om~ul in secolul a.l V-lea., cu monumentele sale, cu portHe de acces, cu piete impodo·bite cu sta.tui, cu fintini, cu sta.dionul olimpic, ·cu biserici, cu cladiri ca.re purtaunumtrre proprieta.rilor lor, cu a.teliere, cu pravalii ~i cu ha.nuri. Om~ul .em construit in piatra a.pa.renta, edificiile · a.coperite in ~arpa.nta, cu i:rivelitori de olane, cea. ma.i mare parte marginite de porticuri ca.re evomm · strazile cu!eolona.de. Uneori se vedea.u ga.lerii deschit:e la primul eta.j, ~i, fara exceptio, a.ces1:ea. emu 95
arhHJ~:Yre
cme te f.pijirm:m re colc21re. Cupolele insa sint r2ore 573 . ' Exista ~i o piata publica, cu un ::lrbore mare, din c~:.re ·se mrd Yede do~w un trunchi noduros si statui ramr.se fara cr,pete, ::-,~ezate pe socluri, uriul, mr.i 'inr.lt, sus\,inind efigir. unui razboinic sprijinit pe lr,ncer, sr,574. · Peste Oronte, eel cu vr.luri verzui, exista ~i un pod pe {:iwe o femeie, ducind de n:lina un copil, fe pregate~te sa-l traven:eze 575 . Mai exista si un edificiu sub forma de poligon, acoperit de o cupola' cu acelr~~i profil, c&re r.r fi putut s(L fie catedmlr, construita ·de Constr.nti:n576 . Nimic mr.i insufletit decit scenele de stmda care, cu tol'.ta stingacir, desenului, pr.r rJ fi reproduse dupa nr.tura ~i nu difera cu mult de ccer, ce tHH' puter, fotogn:,fir, r,stazi577 . Aici so pot obwrvr. doi catiri legr.ti unul in s1mtele celuilalt §i purtind baloturi, cu conducatorul lor cr.re ridica nui:cma cu un gest fcarte fircsc 578 . Mr,i departc se vad tun·,be des- _ chisc pe stmda cu nuwfa ~i cu clienti : o pesdirie, un negustor de ulei, o macelarie sr,u o cirnatarie57 9. Un hr,mal, Du tunic::-, scurta ~i strinsa, pc talie, cu bmtcle ~i picicr.rcle gur.lc, sustine cu .o mina un hmg eolet infa§umt, a.~ezat re spim.re, ir.r cu cer.lr.lta tine 0 fringhie atirnl:?lta pe umarul l"tiDg580 • .In alta pmte figure&za cr.meni c2.re beau, s~m judtori a~ezati la o nmsa plina de jetom:e ~i tinind in m1na cornotul cu zr.ruri 581 • l 3 opulat.ia. Cartier ole din centru · er~m for.rte populate in t:eeolul r.l V-le2•. Populatir., cv21lur.ta lr. 500 000 de locuitori in epocr. romr.na, ar fi scazut la 200 000 pe vreIne& Sfintului lean Hrisostom582 §i spore~te lr. 300 000 in fecolul &1 VI-lor, 58 3. Aeor.sta populr.tie, fcarte agit:?Jta, impresionabila tJi SUJ2erstit,ior,s{t, era. Ienumita pentn1 Spiritul sau razvratit. Impan:?.tul Iuli2.n, care ii fusese victima, se revolta. impotriY2• tinerilor Hira ocup&tie c2.re mi se interes2.u dec.lt de curse ~i de spectr.cole ~i se dedlm lr, un continuu d.ezmat, precum ~i impotriva libertatii ferneilor ~i impotrivr. lil)f'ei de respect:;-, populr.tiei fat.a de printi ~i fr,ta de zei58i. GuRtul pmtru ~erbari gmndim:.se principr.la grija f, poporului5 85 ~i razvratirile OI2JU frecvente in sinul :::tcestei populatii cosmopolite compusa din greci, sirieni §i evrei; 2'.ceea din 2tnul 387' cind rasculr.tH r.u distrus. statuile imreriale ~i c2.re p, fost pedepsita cu cruzime de impiiratul
em
96
Teodosiu, ramasese C21 0 amintire sinistra586 • Sirienii, care continu:J,EertL sa vorheasc~" limha lor na~ionR.la, locuiau mr>i r.les in suburbii, ce :purh:.u, de ::.ltfel, denmpiri siriene587 • • Jo(~urile ~i spNo,taeoJ(Jle. Sub 1mparat;ul rom~m Commodns (180-192), Antiohw. cumparase de la elenidreptul de :;, org::mizll. dfn pP.tru in patru 21ni Jocurile Olimpice. Primul p, avut loc cu un fp,st extraordin:J.r si 21 durat patruzeci ~i cinci de zile, dm 2.u foRt suprimate in anul 521 de catre Iustin P 88 • AceRte serbal'i r.verm ca. tea.tru Dafni ~i unul din moza.icmile' de l<'> Yakto prezinta stadionul cu poarta sa incadmta de doua turnmi, pista alba ~i g2.lbena precum ~i gradenurile strajuite la. curbura de un turn mult mai inalt589. D1c.r Antiohir., incepind din Hecolul al IV-ler,, ave<'> ~i un hipodrom590 ~i violent::-• disputelor dintre fa.ctiuni o ega.la pe cea. de la. Oonsta.ntinopol. Sfintul loan Hrisostom predica in zadar impotriva. cmselor. Auditorii lui ii a.sculta.u cu adrniratie predicile, da.r a dou2, zi so intorceau ia.r la hipodrom. Totusi. dintre a.c'este institutii eel m2d frecventa.t em tel:!Jtrul. vremea lui Liba.Jlius' (314-'391), 2.ici se jucau inca piese cla.sice, ca. Fttrio~ii de Aristofa.n591 • In schimb, · inseeolul urmator, mimul, a.l carui loc de ba~tina era in Siria., ajumose sa ia. locul te:J,trului cl&sic592• La :::.tacurile cre~tinilor zelo~i, ca.re il considemu de origine demonica, Dratoi·ul Oori,cius din Gaza opunea, o :J.pologie in toata regula, in care a..rat2. :::.vantajele de tot felul pe care putea sale 21duca mimul (vindeca.re l;) bolna. vilor cu:prin~i de mel::m-. colie, grr.tieri obtinute de 12. imp~Lrat, .caruia numaimimul ii 1;nte2. vorbi in mod liber)593.
Pe
lil.!"ligin. r. .a. sfftr~itul secolului al IV-lea., doar ceva. mai mult de jumata.te din locuitori era.u cre~tini, da.r in 2.cest Qra~. al placerilor, dupa prcdica.tori ca Sfintul Ioa.n Hri~o>'itom, viata religioasa detinea. un loc neinsemna.t. Re2.Htf>,tea trebuie sa fi foAt en totul alta.. Oultul apostolilor ~i mai r.les acela al Sfintului Petru, crJI·e a intemeiat biserica din Antiohi:>J inaintea celei de la Roma, em sarbatorit cu zel si antiohienii am.inte:::m cu mindrio ca denumirea de cre~tin so nascuse in ora~ul lor594 • i;lcoala teologica din Antiohia dotinme un loc important in controversele religioase din secolele a.l IV-lea ~i al V-lea ~i pat:t;·iarhii,
97
de:) era.u ma.i putin 1mterni<:i deeit cei din Alexa.:nodriar~ se bucura.u totu~i de o nmre ::mtorita.te595 • · In secolulal VI-leB,, ;:n·do::uea. religioa.sa a. popula.tiei·din Antiohia se mr.riifesta. prin· cultul ma.rtirilor, 2ole caror relieve, venerate in edificii speciale (rnm·tyria ), a.u primit mad tirziu un loc in biserici, unde se inmorminta.u personalitati de se&ma, 21proa.pe de corpmile sfinWm, care atrageau o multime de pelerini596 • Biscricile emu r~desea. · eonstruite cu bv..nii unor burghezi boga.ti, la Antiohia ca. in lntrea.ga Sirie597 • Manastirile era.u · m1meroaEe, r.tit in ora~ cit ~i 'in imprejurimi.. Calugarii? in s:pecir,l stilitii* ~i pustnicii, care locuiau ~M1esea lB, et::,jul al doilea. din turnul de faiada al unei b2.zi1lei, er::;,u ohiectul unei ina.lte cin-· stiri598 • Unul dintre cei rm;,i celehri asceti em Simeon eel J')i'iotdn, care traia in virful ·uuei eolun;ne, nu depa.rte de gun~ fluviului Oronte (Pmtul Sfintul Simeon, a~Uizi Qal'21t Sem'an). Pe vr.emea. cind traia, el 2.tragea dej~k numero~i pelerini, caror8J le tinea predici. Reputat~r, sa. era a tit de mare, ind.t. se auzise despre el pinrv in Lutot,ia.**, unde trimitea. salutih'i · Sfintei Genevieve, prin negnstorii sirieni c::J,re veneau si"~c-l ~enereze inainte de pleea.rea spre Ga.lia. 0 manastire mare se intemeia,se in a.propim::ea aeestui loc: dupa momtea. sfintulni, in a.nul 459, s-::. ridicat in jurul columnei o v~>stiJj curte circulara ~]Jro care se deschideau pa.tru ba.ziliei, dintre care cea mai m:ue, situata in p2.rtel'IJ de est, se tennin2. printr-o absiua599 • Viata. Sfintului Simeon eel N oil, care a, trait ~i~izeci ~iopt de ani pe o colm:pna (524-592}, la J\Jont Admirable, la. citev~ ore de Antiohia, rJ reprodus-o exact pe c.eeea a. primnlui Simeon, da.r, din c:;,uza lipsei de rcsu.rse 1 · monumentul, ridie:o.t dupa modelul celui de la Qal'at Sem'an, n-a. avut nici aceea~i · amploa,re niei aeeea,~i frumusete 600 • Un curios episod din istorir. Antiohiei l:H'ata ::u·do::m1~ religioasa a locuitorilor ei. La. un cutremur de pamin t care a, deyastat om~ul in anul 588, toa.ta populati2., descultr~:,. cu 0 ramura de maslin in mina, a. plecat in procesiune pina la o depa,rta.re de o mila de ora~, pe un frigingxozitor ~ pe ninsoa.re, cintind litanii ~i rugi"cciuni 601 • * ·Sihastru **·Ora~
98
carc-~i petn·:Qea viata In virful l111d columnc. din Galia, situat pe loculactualului Paris. (n. trad.)
In schimb, spiritul satiric ~i razvditit al locnitorilor nu crutv, nici elerul nici cbiar pe patria.rhi. In icda~i an, t'omes *-ul de Orient, Astcrius 602 , invrajbit en patriarlml G1·igorc, a incitat poporul impotriva lui, acuzindu-1 de a fi participat 1a Dafnc la sacrificil pftginc. Grigore a fost insultat de populatie :;;i ridiculizal. In ·teatre. hnparatul Maurieiu l-a rcvocat pc Asterius, dar noul conte de Ol·icnt, loan, a Jiisat sa fie atacat in contiuuare patriarhul, pe care un .bancl!cr l-a acuzat de incest. El nici nu mai indraznea sil iasa din palatul siiu, ce a pus ora~ul sub interdicti<'. A reu~it, toiu~i, sil scape, :;;i sil sc hasilcn pcntrn a sc justific2, determinlnd condamnarea calomnialoJ·u!ui silu la JJiciuirc 603 • Orn~ui cm}!.ercinl. Datorit11 situatici s8,le geografice, ..Antichia. em, pina la ocupz.rea. r.raba, unul diiitre cele mv.i importante a.ntrepozite ale Imperiului. Prin cele dona. l)orturi ale s8,le, Seleucil,,, in aval, pe malul drept al fluviu,.. lui Oronte, ~i Sfintul Simeon pe malul sting, la. gurile flnviului, el p1Hticipa la comer~ul mediteranean, legat in ace.st fel cu punctele de sosire & cs,mvanelor 2.si:c,tice : drumul de 1111 Oilicia prin porturilc siriene (pasul ..Am2.nus la. 670 n1etri 21ltitudine). Mati spre nord, ..Ama.nus, strapuns de 0 larga spartur~,, lasa. sa treaca drumnl dinspre :Mesopotamia, folosit in zilele noast1e de ca.lea. fera.ta ca.re duce la. Ba.gdad604 • Punct de legatura intre India. ~i Extremul Orient, pe de o pa.rte, ~i tarile din Occident {)CU}:a,te de ba.rbi:H'i, re de z,Jta pz"rie, ..Antiohia. em, prin comert.ul s~m, riva.la. .Alexa.ndriei 605 •
Dezitstrele si def'adenla. Djn nefericixe, a.ceste izvoa.re de boga~ie a.u f~st secatultc in seco1ul a.l VI-lea. de nenorocirile c&re s-a.u a.batut in repetate rinduri asupta. ..Antiohiei : cutremur de pamint 1~:. 29 mr..i 526, ca;re 21 distrus a.proape intreg or&~ul ~i a facut mii de victime ; noi seisme in anii 528 ~i 539; 3.poi ata.ca.t prin surprindere de catre Oosroes, ma.~?,cre, incendii, j8,furi, supmvietuitori du~i in captivitato ~i st~.biliti in Persia intr-o N oua..Antiohie (539-540 606 • Iu.stini::m a. reconstruit ora.sul din care numa.iramasesera decit meterezele, d21r zidul de api1ra.r;e a 'trebui't sa fie
,... _____
* CO:'
redus; lasind in a.fe.ra. se. insula. Oronte l;'i e:1!sele constluito in mea.ndrele fluviului, earuia. i s-a. croit 0 noua a.lbie m~:.i drea.pta. Procopius enumera. cu darnicie marile constructii ale lui Justinian, dar, cum a remarc::iJt Jean La.ssus,. a@estea. sint localuri publice ~i nu este vorba de bisorici sau de palate. Justinian a. constru1t b&zine, cane.le, forti.fica~ii, dar nu a cautat sa infrumuse~cze noul ora.~. Fnsese prea. distrus :pentru l:'J mP.i putea fi resta.ura.t intr-un timp a.tit de scurt. Pentru el cea.sul pieirii sum.se 607 •
Straveche in Siria., Mesopotamia. ~i in P::~,lestinr., via.ta. urbana atinsese ~i provinciile a.mbe din primele mo:pa.rhii ale Imperiului roma.n. Departe de a fi disparut in secolul al VI-lea, ora.~ele devenisera mai numeroase ~i mai prosperc. Fapt semnifica.tiv, fusesera eonstruite hipodromuri in centre urbane ce.re nu· cunoscusera niciodata :?J~?• ceva. 608 • hvoare istodce. SynekdemoS-itl lui Hierokles enumera 145 de ora.;;;e in dioceza. civila din Ortent609 i::JJr intr-un teritoriu mai pu~in intins, in 2J s::JJ Descriere a universttlui roman Gheorghios din Oipru cite::JJza 197 de ora.~e, fara :>.-.. mai socoti castra ~i clim::JJta. mici regiuni intemeia.te d(} Iustini::JJn 610• Ora~ele
din Siria . ..Antiohia.. fusese distrusa de catre
IJei'9i ::JJtit de gmv, incit n-2. mr.i putut regasi nieioda.ta
vechea. ei bunast::JJre. Printr-un contrast impresiom:mt, celelalte ora.9e din Orient, crut::JJte de invazie, n-au fost niciod::JJta :J.tit de bog&te, viata urbana n-a fost niciod:JJta 21tit de inflor~tol:l.re ca. in a dou::JJ jumatr.te 2l secolului al VI-le::JJ. 1n ace::JJ vreme s-r.u infrumuset?,t omsele eu cdificii · f21stuo2Jse, in construcfi::JJ carom preclomina. · grija. pentru stralucire ~i eleg:J.nta : in. b::JJzilicile, in mormintele monumenta.le, in manastirile, in cr,sele particul::JJre ale aristocmtiei municipa.le domnea a.ceea9i maretie 611 • .Am descris deja ma~ele foarte populate din regiuneat b::JJzaltica Haman ale carei ca.se, construite solid 9i bine amen::JJja.te, a.u fost· evacuate in e.cee2J9i zi ·l::JJ apropierea ara.biXot 9i astazi se ana in plin de~ert, unde au fost des. coperite sub nisipuri, a.pi'or.pe intt:.cte 612 • Alte oTa~e ne
100
s'int cunoscute dupa. ruinele lor, sco?.sc la. ive2.la · p1in sapatunle a.rheologice. A~a. em .Ar-amee& pe Oronte, intemeia.t ca. ~i Antiohia de ci:'ctre Seleucus Nica.tor, explora.t in mod temeinic demisi-. une& &rheologici'1 belgia.na, sub conducerea. lui ]'. ·Ma.yence. Ora.~ul, ca.re • se intindea. pe 20 hecta.re, em traversat de o stra,da ma.re marginita de porticuri, la.ta de 23,50 m ~i lunga de 2 km. Pa.va.je de moza,ic cu teme mitologice d~cora.u trotuarele sub porticuri. Cel ma.i frumos este eel care inrpodobea. o cr.sa, intr-o sa.la ce masura. 130 metri patra~i. !ntr-un splendid ca.dru de verder.ta se deta.~ea.za, pe un fond deschis, gl21tlia.tori ~i a.nim:a.le in miJ,rime na.tumla ~i de o ve:ridicit:a.te impresiona.nta. 0 d?.ta.re in era S~leucida inscrisa pe una. din a.ceste opere corespunde a.nului 539 din er::. cre~tina613 • !n :a.ceste om~e boga.te, a.celea.~i gusturi pentru placeri ~i pentru sporturi se ma.nifest~m cu frenezie ca. ~i in Antiohi:o•. ItinemruL unui occidental, ca.re a. vizita.t Siria., remr,:rci:i; ta.lentele deosebite, noi a.m zice vedetele, pe c3•.re le produc fieca.re din ora.~ele sa.le. La.odiceea. este renumita prin a.urigii sai, Tyrul ~i 13erytul prin mimi, Cesa.reea. pehtru p21ntomima, Heliopolisul pentru cintare~ii din fla,ut, G21za. pentru boxerii sai (jucatori de pa.ncmtiu*), Ascalonul pentru luptatorii sai 614._ Bm·ytul (Beyrutul) da.tora. prestigiul sau ma.i f,les ~colii de Drept, ca.re riva.liza. cu cea. cle h:. Constz.ntinopol615 •
Palestina ~i Arabia. 1n acela~i timp cu Ierusalirnul, Sfint, care trecea in Evul Mediu drept centrul lumii., ornphalos spre care se indn~ptau en totii sa se roage, cclelalte ora~e din Palestina i~i mentineau })restigiul de. a fi fost loeul vietJi piiminteneah1i Hristos GIG. Se construit>era sanctuare pe locurile unde se petrecuser~t evenimentele hotaritoa.re povestite de eva.ngheli~ti : B:o.zilica, unde a a. vutloc m.~ten3a. la. Bethleem, cele trei biserici de la. Thz. bor, chia.r in 1ocul unde Petru vrusese ·sa r·idice trei corturi 617 • PentnF3. retri'ii cit m:;,i bine a.ceste a.mintiri, pictori ~i sculptori creea.za o iconogra.fie nona, reprodusa pe micile obiecte pe care pelerinii le du~ea. u in ~arile lor. Via~a urbana se intindea pe vremea aceea dincolo de Iorda;n. ~i in provinciile din Arabia, dupa cum o dovede~te mozaicul de la .Madaba (descoperit in anul 1897), care Ora~ul
*
Exereitiu atletic la greci, compus din trinta ~i pugilat (n. trad).
101
reprezenta cu mare exactitate ora~cle din Palestina, de la DeltaNilu~ui, dupa toate aparentele, dupa dimensiunile sale, pina la Ant1ohia. 'J'ara se intinde in acest spaviu de la vest la est, eu muntii, vi1ile ~i riurjle sale. Muntu din Iudeea sint redati in negru, cu straturi orizontale pietroase, mi:lxcate eu linioiwe. Valea Ghorului si dese~·tul Sinai sint de un alb mat. Marea l\'Ioarti'1 este de' o mianta verde, cu benzi negre. In apa Iordanului se joaca pe~ti~ori galbeni ~i negri: Ora~ele lasa impresia de realitate : de exemplu, zidurile I eTihonului au trei turnuri de inllltime inegala, separate prin porti cu fronton. Apare, de asemenea, o strada din Gaza cu porticuri, conducind la o bazilica, cele trei obeliscuri ale lui Ascalon, eomemorind martiri egiJlteni, in sfir~it un adevarat plan al Ierusalimului, cu strazile marginite de porticuri .~i, in mijloc, turnul monumental al Sfintnlui Mormint. Se recunoa~te inspre partea de nord po~rta Sfintului ~tefan, incadrata de doua turnuri, in fata ei o esplanada impodobita cu o coloana, in continuare marea strada longitudinala, in coltul dinspre nord-vest numeroase case iar la vest, poarta ,Jaffa..O inscrip~ie din ahsida bisericii, pare sa dateze din vremea lui Iustinian6 18• In Transiordania, o pardoseala in mozaic la biserica din Na'im, localitate neidentificata pina acum, reprezenta c'indva un gl:JAliator, imagine care, dupa o inscriptie, a fost inlocuita pe la anii 729-730 cu teme geometrice619 , dar ceea ce-i spon~~te interesul descoperirii · sale este o · bordur~ topografica, ce aminte~te de eea de la Yakto. Aici, monumentele ~i bisericile din Palestina, cu numele lor, sint separate prin arbori. Nu ma,i exista decit 12 tablouri miniaturale, adica jumatate din bordura primi ~ tivaszo. La Bostra, metropola a provinciei Arabia, s-au putut explora ruinele unei catedrale, eonstruita in arml 512 dupa un plan circular ... Cupola cu acela~i plan avea un diametru de 37 metri ~i se sprijinea pe o piatra cilindrica sustirmti'~ de opt stilpi, facand loc la un deambulatoriu. inelar inscris 'intr-un patrat, eu patru exedre la colturi. Baldaehinul care adaposte:;;te altarul se iniilta in centru, sustinut de o colonada in forma de patrulater621 • In aceea:;;i provincie, Gerasa (Djemsch ), un ora~ important, era foarte infloritor in epoca rom.ana. Fortificat-iile sale au fost refacute in seeolul al V-lea ~i sub Iustinian, comitele Fl. Elias; a teconstruit partial marea
102
strada ou colonade, care duceau la :Forum. Exploran\a ruinelor a scos la iveala existen~a a unsprezece monumente cre~tine, printre care un grup compact de edificii, unite intre ele, au ie~ire pe o fa~ada de· 30 de metri spre aceasta. strada, pe care axullor este perpendicular. Mai intii este catedrala, dupa un plan bazilical (sfar~itul secolului al VI-lea), urmata de o curte cu porticuri, eu o flntina minunata in centru, :;~"poi alti1 bazilica, martiriul Sfintului Teodor, ridicata de preotul Eneas in anul 496. Acest e~lificiu comunica cu un baptisteriu ~i en un atrium dreptunghiular(m. Un grup similar, de o complexitate mai mica, ~i a~ezat pe la~ime, cuprindea rotonda .Sfantului loan Boteza,torul, inscrisa intr-un carm1 ~i marginitl1 pe cele doua laturi de dona bazilici dedicate, una Sfintului Gheorghe, cealalta sfintHor Cosma ~i Damian. · Acest ansamblu data aproximativ din anii 529-5.33 623 , Ultima biserica ridicata la Gerasa a fost probabil cea a episcopului Genesios in anul 610, cu douazeci ~i doi de ani. inainte de invazia a,raba 624• Acest mare ora~, in care greaca era limba predominanta7 greu incercat de cutremurul de pamint din anul 746, s~a men~inut, totu~i, pina la caderea. dinastiei Omeiazilor (750), dar a disp~trut dupa mutarea ca1ifatului la Bagdad. Acest ansamblu de lucra,ri grandioase a presupus snrse materiale considerabile, specifiee unci mari prosperitati economice, care nu a disparut o data cu ocupatia araba. De altfel, in Siria s-au initiat cuceritorii in problemele civilizatiei urbane. 1\ilesopotamia. !n l'Yiesopotamia, solidul ora~ .Dara, construit de imparatul Anastasius in anul 505, in fata orasului persan Nisibis, constituia un adeva,rat model · de 'urbanism 625 • Edessa, capitala Osroenei din ep{)Ca romana, era locuit de sirieni, dar, sub dominatia seleucizilor, patrunsese elenismul care propagase arta ~i literatura sa. Edessa a ram:a,s tot un ora~ oriental ~i · tocmai aceasta. paiticularitate il deosebe~te de marile ora~e siriene. Vasal al regilor elenistici, el traia, de la sfir~itul secolului al II-lea l.e.n., sub dinastia Abgarilor, carora titlul regalle fusese recunoscut, dar siriaca a ramas mereu limba oficiala, cum o dovedose inscriptiile626. O:ta§ul era situat !a poa.Iele unui masiv stincos, 1ntr-'o cimpie roditoare ~i irigata. !n incinta ora~ului un iaz 103
alirnentat de aw:le Rnbtcrano ali~ i>tHUsului din S1H1·vest ii conferise Edess"ei nu:niele de Calli.rho~, ,ora~ul cu ape frumoase", dupa Pliniu eel Batrin. Pe maluril~ lui se ridicau palatele de vara ale i·egilor :;>i nobililor, precum ~i cea mai veclle- biserlca. · VerRantii rnuntelui forman un sistem de ap8ntre naturala, ]a care se adaugau un clullln zid de incint.CL Ri o cetatB. in interiorul careia era con~tmit Palatul ~!e iarna. J)ouazeci ~i cinet de piraie traversau ora~ul ~i alimentau riul Skirtos 627 , curs de apa neregulat, afluent al Eufratului. In timpul lui Iustinian, una din revarsarile. sale a provocat o inundaW' dezastnwasa car.e a ·distrus o parte din ora~. Imparatul a n~eom:truit EdeRsa, a indreptat albi:•J riului Skirtos :;;i a sapat un tunel in roca muntelui, pentru a-i schimba cunml la ie~irea din ora~ 628 • Edessa era construita armonios ~i strazile sale dadeau spre ~ase port;i fortificate ..Era inzestrata en piete frumoase, precum Forum-ul, inconjttrat de. porticuri, . pe .· malul riulni Skirtos, ~i avea numeroase monumente : bai, un teatru, un hipodrom, un mare Rpital ~i numeroase biserici629• Ore~tinismul patrunsese de multa vreme la Edessa ~i cu to at(~ ea data adoptarii sale nu este prea bine cunoscuta, este sigur ca aceasta a avut lac inainte de an$1 200, dc>ua.reee convertirea, lui Abgar al VIII-lea, dupa o calatori.e Iu, Hon1.a' iu annl 207, e;;Le un fapt atestat i;.;toric. Edessa. este, prin unnare, unul dintre primele state care facuse din cre~tini~nl o religie oficiala630• N u ne vom ocupa aici nici de clezvoltarea bisericii din EdeRsa, nici de puternica sa ~coala teologica, · zisa ~coala Pei'~ilor, deoarece primii sM dascali venisera' de la Nisibis. He\inem doar faptul ca literatura, teolog.ica din Edessa era in limba 'siriaca, ea ~i BiblhL P{~;Klhitto 631 • Caracterul sirian si oriental al orasului se rnanifesta in arhiteetur::t sa religioasa. Un imn ~iriac in onoarmt eatedrah3i din Edessa, reconstruita de Iustinian dup:1 inundatia din 524, recent reeditat ~i tradus in limba fmnceza a permis lui Andre Grah~lr s-o reconstituie in liniilc' sale ma,ri si si"H inteleaga :-;ensu1 simbolicu 32 • Ea, era dedieata intelepciunii d{vine (Sf1ma Sofia). Construita in intregim~ din piatr:1, de forma eulliea, era aeoperita en o cupola oarba, cu trompe la colturi633 , ineonjurata de piatete completate cu trei porticuri mi coloane.. In intmior, zidurile erau imbracate in marmura alha, ,luminoasa ca ,Sfinta
10±
l<'ata" din Edessa". Cupola infa{i~a un cer im;tehtt ~i era inconjurata de mozaicuri pe fond de aur: imaginea universului, in pofida, dimensiunH sale reduse. Edessa era, de altfel, celebra ill lumea. cre~tina ~i facea ·parte din lcourile sfinte vizitate de pelerini. Ea detinea dou~ relieve imporhmte : o wrisoare pe care Hristos ar fi scris-o unui rege .1:'\bga.r, ~i care a fost arMata Sylviei Aetheria, Itt sfiqitul secolului al IV-lea ~i un portretminuna.t a.llui Hristos imprimat pe pinza (mand.ltlion). Vom mad amihti de aceasta mai dep~ute 6 34.
in afara de masivele din centru, regiune de cultura .~i de a animalelor in epoca bizantina, rnari ora~e monumentale ~i populate, datind in majollita.tea cazurilor din epcca elenistica,, se ridicau, in numar mare, mai ales in ~1propierea coa,steior miirii ~i in insnle. Dinastia attalida ~i inlpi'tratii romani Hlsasera aici unnele lor. Hieroclos enumeri"'t 172 de orn,9e }]Cl}tru Anatolia, din care 48 numai in provincia a.siatica 635 • In torute aceste ora.~e, unde em vorbita mim£;,i limba groaca, monumentele antice erau inoa intacte, iar din secolul al IV-lea numcroase monumente cre~ti'ne le sporisera splendoaro2l. Multo din a,ceste edificii, la Efes, la, 1\iiceea, la _Ancyra., evoc,J,u amintirile rnarilor concilii. cre~tere
EfN-mi. Metropola a provinciei asiatice, Efesul r{tmasese liD important port fluvffil, pe Caystros, la 5 km de la tarmul marii, la intrarea a patru vai 636 • Ca ~i in antichi tate, ora~ul cornercial, situat in ~Lpr-.::pieroa 11ortului, ~1vm:, in partea cu1 mai inalta o acropola. In epoca bizantina, acolo so gast:au principa.le1e sancttmre cre~tine, aproape toate recladite de catre IustinH-m. Cel mai important er:i al Sfintului loan Evanghelistul, un simplu ciboriu in aer liber in secolul al III-lea, edificiu in forma de cruce iil se@olul aJ V-leaj, cu mormintul sfintului in centrul geometric, in sfir~it eel pe care 1-a ridicat Iustini~1n dupa acela~i plan, dar cu cinci cupole, dnpa modelul ,Sfintfior Apostoli" de la Constantinopol 037 • 0 data cu sarbatoarea sa patrqnala de la 2'7 decembrie, avea loc Bi UI1 tirg care atragea la Efes un numar considera.bil de negustori, incit taxele de vama atingeau in aooa zi 100 livre de aur 638 •
105
1
!n fa~a a~estei catedrale so afla. martiriul color :?apte Arlonni~i, obiect ~~l unui cult zolos. El cupriridoa. grota .in ca.re ~apte fravi fugi~i de persecnW-ll lui Dccius in ~nml 250 se refugiasera ~i adormisera, pentru a se trezi in vremea
lui Toodosiu. Deasupra se a.fla, un. vast s~mctua.r, compus dintr-o biscrica ~i :o;:Jli funora.re unde so ingropa.u mor~ii n39 • Alte martiliur:i, mergind pina intr-o epoca foarte · vecho, so gasea.u intr-o incinta silb cerulliber 640 • In ora~ul do jm;, in ];'orum, Rapaturile intreprinse de nemvi au desco}Jerit biseTioa. dubla, dediolllta J1'ecioa.rei, compusa din doua ba.zilici eu naosunle inguste, coniune odor doua edifieii . construite 11e ac)la9i ax. • A.ici a avut lee eel de al treiloa, conciliu ecumenic iu anul 431 641• Bitinia. Provincie asiatica, cea rrmi aproph1ta de Constl:mtinopol, Bitini:3,, deveniti1 in secolul al VIII-lea thema Opsikion, avea doua ora~e mari: Niceea, metropola,, tea.trul celor mai importante evenirnente din istoria Biz3dl~ulm, de la. prirnul Conciliu ecumenic pina 'la stramut?ul'Hlo in interiorul zidurilor sale a. guvernului imperial ~i a. curtii, pe toata durata linperiului latin. CeHHalt ora,~ mr.re era Nicomedia, port a~ezat in fundul unui ~:,devarat fiord, strimt ~i infipt in ~arm. Niceea a fost intemeiata in annl 316 i.c.n. po malurile laonlui Asmmios, 1n cimpia, situata, la pm1lele Olimimlui din Bitinia. Oonstruita in intregime, ea avea un plan simetric OR. o tabH1. de ~ah, eu patru mari strazi centrale intersectato in unghi drept ~i dind spre patru porti fortificate, care se puteau za1i din intersectia centmlti, 642• Acest plan s-a pastrat in epoca bizantina, pe cind in zilele noastre n-a mai rama.s ·din gloriosul ora~ decit un sat in mijlocul unei vasto improjmuiri aproape pustu, care masoara 1200 metri Ia~ime 9i un kilometru lungime 643 • Incinta in forma do poligon nerogtilat, a fost modificata de romani, de bizantini .;>i de seleucizi; oa, se compmiea dintr-:un zid marginit de turnuri semicircularo, de un a.l doilea zid de aparare jalonat de turnuri asemanatoaro ~i de un ~an~, in care se putm~ revarsa. a.pa. lacului Asoanios. Acea.sta imprejmuire, construita in carainida, este in mare • parte oonservata. tn zidurilo sale sint inoa.strate cole pa.tru port,i, decorate ou wulpturi datorate marinimiei imparatilor roma.ni. Oea. dinspre est reprezinta un frurr;tos aro ~06
cle. triumf, ];lC care o im:criptie · onorifica o atribuie lui Hadrian. 644• In epoca bizantina, Iustinian a reconstruit 'in mod splendid palatul, a rept!lrat apeductul care arlucea apa in ora~, precum ~i baile publice, a~ezate linga banul poi;itei ~i a inzestra t Niccea cu biseriei ~i cu mana,stiri 645 • Din toate aceste minunatn n-au mai ramas astazi decit ru1nele bisericii Sfint:J> Sofia, construita dupr~ un plan bazilical. Explorarea sa l-a ajutat pe Brounov sa recunoi!,sca patru perioade de constructie, l11ccpind din 8ecolul al v.:lea pina in vremea PaleologiloT 64 6 • Exista inca ~i astazi, destul de bine pastrati:J,, o minuscula bisericuta, cu cupola IJe postament poligonal t'ii;inind 11arca dintr-un r;l;drat masiv, cu urme de stil arhaic, dedicata ,Ad&mirii ]'ecioarei", ea dateaza, probabil, din prima, jumatate a secolului al IX-lea 647 • · Frigia ~i £livei'sele }novincli. Ancyra (astazi Angora san Ankara,) ora,, diJ1 ·:1,ntichits,tea. rormma, o metropola in Frigia, celebra prin templu1 lui Augustus ~i inscripW:~, care amintea de cariera sa politica.. Oonstruita pe un podi~, ~i ferita de influentele maritime de catre munti 1n2.lti, Ancyra n-a ajuns nicioda.ta sa fie un m~'H"C centru. Olimatul sau continental era s.,ldi.tuit din contraste, fiind intotdeauna. urca,t (26 ern de ploaie pe ::m). In epoca biza.ntina, singura bogatie atarii era cre~tuea vitelor in stepele cs,re exista ~i astazi. Printr-un adevara,t paradox, turcii a,u filcut din aoest ,ora::; auster din depresiunea. de iniHtnni izolate" capitala republicii lor 648 • Din epoca. bizantina au mai ramas puternica/ cets,te construita pe nwntele care domina om~ul, ruinele Bil'.ericii Sfintul Clement, bazilica cu CUI)ola, destul de aFcmi:inatoare cu Adormirea Fecioaroi din Niceel?., · ~i numeroaE.e resturi de Eculpturi, in special capi~ teluri cu vul turi 6·19 • ee poate spunc ca nu se cunoa~te a.proape , nimic despre viata lccuitorilor din Arcym,onumai faptul ca ei ::.m avut de suferit din cauza r~~;zboaielor dintre calif?.,tul ria gdadului ~i Impmiu ~i ca. or;c;,9ul lor, ccupat ~i jefuit de IDl Motassim in anul 838, a fost l€Cl:cerit ~i restaurat in anul 8E59 de Mihail al III-lev, ~i s:pa.tharo-candida,tul* Vasile 650 • In templullui Augustus, transformat in * SPATHAHOCANDIDAT. Demnilate In irrmhia eunndlor cie Ia curtc, infcri(laril ccki de protospathaz
os.
107
biserica, o lunga inscripyie funerara evcca numele lui Enstayiu, turma.rc * a.l themei Iiucel:uilor, a oli.I·or Cillpi~ ta.U1 era la Ancyra 651•. Nu mai doyinem nici un fel de informat;ii despre modul de via.ta al locuitorilor ora~clor din interior, )n afa.ra de note episo()pale ~i de OXJ>lorare a bis(.lricilor. In G~lJpad~)~ cia, tra.ditule hitiWor se pastreaza in arhitectura.. In regiunea Urgub, parintele de Jerphanion a semua.lat ca, fara a vorbi de manastiri, majontatea locuint;olor parti~ cul:;H"e erau part;ial subterane. De exemplu, la Urgub, undo casele escaladeaza o faleza a.rida par a. fi prinse pe stinca la poalele careia. se intinde o cimpie irig§~M, ~i manoasa 652 • 1.\utorii bizantini le zic lccuitorilor Cappado~ Ciei troglodiyi ~i povesteSC Ca ei traiCSC SUb pamint Go:l. florlurile si orasehl maritinn~. Tarmurile Anatoliei, atit de bogat' scobite de ape, incon.huate de insule, de arhipelaguri, de peninsule, emu fa.vombile construirii de portnri ~ide ancora.re a. navelor, amena.jate chiar din.inde~ partata. a.ntichitate ~i inca inflmitoare in epoca. bizantina. Se pomene~te a.desea. in documente despre fa.ruri construite sa.u restaurate, la. Cesareea din Palestina 654 , la. Smyrna., in anul 671, de ca,tre IJ.ll ina.lt demnitar, Ambrozius :M:yla~ soeus, anthipatos 655; In Pa.mfilia., mD,rele port, de origine elena, em Attalla., centrul themelor tactice ale cibyrrheo~ tHor. Sapaturile de la. Turkanbey- a.u scos la. ivea.la ruinele ora~ului biza.ntin, care trcbuie sa fi fost splendid 656 • q'ar~ murile Marii Egee se confunda cu cele ale Eladei. Sub acest raport, nu exista porturia.ntice, Smyrna, Rhodo,sul, Thfiletul etc. a caror explom!·e sa nu scoata la. ivea,la citeva. construcW bizantine. 'f'armurile Marii Negre era.u marcate de porturile Hcracleea., Amastris, Sinope, Trapezunt ~i dincolo, de partea. Ca.uca.zului de porturile Crimeii, iar dincolo de gurile Dunarii de cole ale penimmlei Ba.l(}anice. Existent;a ,acestor porturi presupune existent;a unei vieti urba.ne foarte a.ctive, despre care nu avem decit informaW razlet;e.
Trapezunt. Dintre toate :!_)Orturile Marii Negre eel mai ~mportant era Trapezuntul, veche colonie greceasca, a carei a~eza.re la. capatul dmmtuilor Caucazului P,>i ale
* TUHMAHCHOS. Comandat al unci turma (meros) - unitate subordonatii themei (ca mare unitate militara). Ofi\(crul eel mai important dupa stl:atcg, cu rang de pro/ospatharos.
108
Per,~ei
ii admose multa prospmitate in toate epocile din
Totu~i, abi~b dupa st::~Jbilirea in aceast~t simpH1 de thema a unui stat orga.nizat dupa modelul statulni imperial de la OonstantinOl)ol, ~mb dinastia l\!Ia.Iilor Comneni, Tr:apezuntul, devcnit oapitala, a atinR cea nmi irmlt.:i dezvoltare a sa, 657 • DeasurnYJ "."a.lurilor Marii Negre, ca ;:.i oum ar fi fost ,construit pe cer", ora~nl i;;:i otaja. C3.i;olD, bisericile, turnurile, cot~ttea, sa domimuta de palatul imperiibl, la oa.re se putea ajunge" pe o scara impuna" toare. Zidurile de aparare cohorau spre mare, fiindinacce~ sibile din cauza unor prapastii adinci. Prin imprejurimi gasegi pa~uni, are curgatoare, stojm·i, livezi, vita de vie pc coline ~i, depitrte spre sud, munti inzapeziti. Ora~ul erll, a~ezat pe trei tcrase. Deasupr::>", vechea Acropola ~i pal3,tul imperial dominau cea de a doua incinta ,0 f-LScrov qJpoupwv, pa.rtea. cea mai veohe a oraf;'ului, despartii;a printr-un zid de oraf;'ul de jos -ro xchw J~ul propriu-zis, cu ulite strimte, unde se a,fla, 0:1tedmla en ciud:l.tul san aooperi~ de ~1mma, Pam1.ghia OhrysokefaloR, era locuit de i:oaltul cler, de aristocra,tie, de functionari mihunti ~i de negustori 660 • Bisericile, ;;ehimba.te astazi in moschei, emu numeroase ~i a.proape tm1te emu conRtruite in fonnCu de bazilica in cnwe greco::,~cil"l ou cupola,
iRtori"' Ra. re~edinta
109
Sub domnia, :M:a.rilor Comneui, or?"~ul era pi'O'i}!<'T ~i: bine a.dministrat. Strr~zile erau pa.trula.te noaptea tit) pazniQi wx.-oTocA.cx/,Lo~; care platoa.u agenWor de impozite o cota pentru a-~i pute;l. ex:ercita profesia. Fra.-gmente de insmipW arata ca Alextos a.l II-lea, la pHngerea acot'tora, a resta.bilit scutirea de :Lceasta taxa, ca.re le fu!Sese acordata cindva. 663 • .Apa era adusa din bel~ug, printr-un 3.J)Cduct construit de IustJnian 664 ~i dedicat Sfintului Eughenios, patronul venerat al ora~ului, martirizat in vremea lui Diocle\Jian ;--cultul sau de\Jinea un loo asemanator en eel al Sfintului Dimitrie la 'l'esalonio. Nu numa.i ca i se dedica,sera o biserioa ~i o manastire 665 , dar efigia lui era sculptata pe turnurile de aparare ~i gravata pe moriede 666 r cea. n:1a.i mare p~1rte a eopiilor primea.u b, botez munele. lui 01; 7 , scrierile cu priYire la minunile ce i se a.trihnlau erau citite cu zel 668 , un teatron, situa.t in partea. de sud a ma.rii pieye, era folosit la. pa.negiriccle celebrate in onoa.rea, Ra. 669. . . . Nu depa.rte de acest, loc, un tz!fkanisler£on era de~itinat curselor de mu·e ~i jocuri10T de polo. _ Astfel, in timpul dina.stiei. Marilor Conmeni, Tra.pezuntul deveni~e oapitala. 01ientului, marea. piata a Mikii Negre ~i unul din principalele centre intelectuale alo elenismului, dar cu olteva. clemente straine venite ·din provinciile inveoina.te din Asia, cum o dovedesc ~'tnurr::ite expresii turce~ti, folosite in toponimi:>" mba.na. Crimeea. Ca. ~i in vremea lui J\Iitridate, 'l'rapezuntul. a.vea. relaW comerciale cu Crimeea., unde pa.rtea maritima era, ocupa.ta de un trib do goti, a.~ezat sub autorit,:;,tea. Biz~mtului, in timp co in stepele de nmd ::Hm stabiht in mod succesiy hunii ~i alte populatE de origine tura.nica *, care cauta.u drumurile Occidentului 670 • Nu vom reveni asupra. curioa.Rei constituW municiva.lo a Ohersonului 671 , dar, ceca ce e.~to impo.rtant de semn<1lat, este indelunga.ta existenta a vit>W urbane in . ~•coa.sta veche colonie bizantina. De a.ltfel, cunoa~tem foa.rte putin viata a.cestor ora~e ·ciudate, unde limba gotica s-a pastrat multa vreme 672 , dar undo gre
lfcnun1ire datti popofirclor trrcic:c :;.i uralo-aUaicc. (n. trad.),
1n aceste ora.~e, cl2osa. dontina.nta o constituia.u ncgustorii cr;re faceau lungi calatorii pentru a, a.duce produsele din nord in portmile Crimeei. Aceasta popula~ie pestri~a era turbulenta iar ,a urla ca. un got" devenise proverb in sccolul a.l VI-lea, 674. Iw
V. Occidentul : Illyl'i(mm, Heleada !n secolul al VII-lea, contrastul era. mare intre Asia, . bogata 'in ora.~e, ~i Occidentul depopulat din cauza. inva.ziilor: distrugerea de catre huni ·a. Sirmium-ului, ma.rea fortarea.~i1 a. Dunarii (a.nul 448) 678 , ruina.rea. ora.~elor dalmate de catre ava.ri ~i de catre sla.vi, sub al caror tropot de ca.i au disparut episcopa.tele ~i ora~ele. Salona., or·a.~ul martirilor, ca.pitala. cre~tina a. Adriaticii, a. fost distrusa in acela~i timp cu a.ltele despre care nuse ma.i pomene~te in istorie. 0 parte din locuitorii sai s-a.u refugia.t in pa.la.tullui Diocletia.n, care era. fortificat, ~i a dus a.ici la. inceput ·o viata de popor asedia.t. Mai tirziu, barba.rii, devenind mai pu~in ostili, au crea.t un a.dovara.t ora.~, care a pastrat
* STRATEG. Comandantul militar al unei theme, similar unni loctiitor al imparatului, <;i'ici lui ii erau subordonate ~i autoritatile civile. Dupa batalia dezastrnoasa de la Mantzikert (1071), o parte· a themelor au disparut, iar altele au fost reorganizate. in aceste conditii, fnnc~ia de s. a Jost treptat inlocuita de cca de duce. lU
nurnele sau primitiv, Palat·ul (Spalato, SpW), transformind in biserica monumentul ~unerar al lui DiocleWm ~i alto monumento pagine, respectind liniile principale ~i in special frumoasa colonada a vestibulului ~i impunatoarea :fa~ada a palatului propriu-zis 6 79. Via~a urbana, care dispunea acolo de un cadru cu totul pregatit, s-a restabilit, prin urmare, cu usurinta la Spa.lato. Nu tot a.~a au stat lucl'lU'ile la Sirmium ·(111itrovitza ), reluata de la gepizi in anul 567 de catre Tustin al II-lea, dar care a ramas timp de cincisprezece ani miul din principalele puncte strategice, in indelungata lupta care s-a dat intre Bizant; avar·i ~i slavi (anii 567 -582) 680. La fel s-a intimplat cu toate ora~ele de la Dunare, dintre care eel putin uncle, ca. Belgradul, n-au disparut .. Tot la fel, ora~ele de limba latina ~le Ad:riaticii, Raguza, Za.ra, Dyrrachium, Aquileia, au ajuns sa sc apere impotriva invadatorilor, in timp ce, in insulele Rialto, Venetia devenea un ora~ organizat putin cite putin dupa modelul Constantinopolului, a carui civilizatie o adopta, dar limba liu. · Tesalonicul. !n peninsula Balcanica, datorita situatiei sale geograifice ~i rezistentei sale in fata b::Hbarilor, Tesalonicul a devenit, dupa distrugcrea ora~elor de pe DunaJ:E, capitala "lliriei, centrul strategic eel mai important a,l Imperiului, dupa Constantinopol. Ora~ inteweiat de eleni 68 \ cladit in forma de amfiteatru pe pantele muntelui Kortiach, probabil dupa un plan in forma de tabla de 1;1ah, el a pastrat din vechea sa a~ezare lunga strada, act.uala Vardar, care prelungea vil~ Egnatia, ~i care a.jungea la. maretul arc de triumf al lui G~"lerius ridicat pe la anul 306 e.n. Pozitia sa la gura Vardarului facea din acest om~ un port fluvial de prima importan~a, pia~a a unei bog<.&.te activitati. Tirgul sau anual, care se deschidea in ziua sarbatoririi patronului ora~ului, Sfintul Dimitrie, la 26 octombrie, dura ~ase zile ~i atragea negustori de toate rasele ~i de toate limbile. Era in acela~i timp epoca marelui .pelerinaj, frecventat in tot cursul anului. Cultul Sfintului Dimitrie em la fel de zelos ca eel al Sfintului Eugen la Trapezunt, al Sfintului .Andrei la Patros ~i al Sfintului l\Iarcu la. Venetia. :Minunile Sfintului Dimitrie erau infa,ti~ate in gra.ndioasa bazilica ce-i era dedicata, iar culegerea lor, care
112
avea o valoare oficiala, este unul din principalele izvoa.re istorice ale cetatH, ~i, indeose bi a.l eforturilor nereu~ite ale slavilor de a-1 cuceri 6 8 2 • I}op'ula~ia, in n~ajoritate elena, cuprindea de fapt numero~i slavi imigran~i. Tesalonicul era un centru de studii slave ~i probabil aici s-au pregatit 1)entrn misiunea lor Chiril ~i :Metodiu 68 3. · 'l'esalonicul a aparut, 11rin urmare, dupa secolul al VI-lea, ca una dintre marile capitale ale Imperiului, ora* come:rcial, centru religios ~ide inalta cultura. El nu numai ca pastT9J o parte din monumentele siJJe antice, dar era ~i un centru de arta cre9tina, aproape tot ~ttit de bogat ca' ~i Oon~tantinopolul 9i avea un numar impresionant de biseriei ~i de sanctuare decorate cu mozaicuri, azi foarte bine restaurate de arhitec~ii comi.siei elene a monuntenteior istorice 684•
Filiplli. Construit intr-o cimpie roditoare de eatre· Filip, t:JJtal lui Alexandru eel Mare, situat pe liD contrafort aLBalcanilor la nord, incadrat Ia vest de muntele Pangeu ~i la est de Orbelos, al carui virf forma acropola, acest ora9 a datorat dezvoltarea sa faptului ca reprezenta un segment din Via Egnatia ~i comunica u~or cu portul Neapolis (in I;rezent Kavala) 685 • Aici a debarc::tt Sfintul Petru 9i prin el a fost creata prixna biserica cre~ tina in Europa 686 • Filippi era pe atunci un ora~ prosper ~i a ramas prosper, dupa cum o atesta monumentele sale 1 forum-ul ~i cele dona mari bazilici originale, una din secolnl al V-lea, cealalta datind din timpul domniei ~lui Iustinian, dar niciodata terminata 687 • Dupa aceea, ora~nl a fest ocupat de bulgari pe la anul 836 688 , recucerit de Bizan~, dar nu a putut fi rec9nstruit niciodata. Ultima inscrip~ie pe care ne-a furnizat-o dateaza din vremea lui NikeforFokas 9Iaminte~te de construc~ia unei noi incinte inanul 965 689• Listele episcopale arata declinul metropolei sale, ramasa fara episcop titular un ~ir intreg de ani, incepind din secolul al XIV-lea. De~i titlul de mitropolit de Ji'ilippi a continuat sa fie conferit pina in anul 1721, trecuse multa v'Teme de cind ora~ul nu mai exista690, ~i au fost necesare sapaturile in adincime ale lui Paul !.Jemerle, intreprinse int.re anii 1935-1939, pentru a-l , scoate la lumina zilei. Din nefericire, cum spune el, s-a cunoscut mai putin istoria sa anterioara decit evenimentele ale carui teatru a fost acest ora9. 8-c. 115
li3
Helada. Ora~ele Grecici, atit de numeroase in antichi:tate, au disparut in mare parte din cauza devastarilor 1u·ovocatede goti,a surprimarii de catre Iustinian (anul529) a oracolelor, a jocl!:rilor, a sanctuarelor pagine ~i a miiversita~ii din Atena. In secolele urmatoare pirateria sbvilor, a narentanilor, a sarazinHor occidentali, a saracit tara. Ora~ele, care au continuat sa poarte nume celebre, pareau decazute san chiar recluse la starea de tirguri. La Atena, Parthenonul a fost ·transform at in biserica dedica ta -.Fecioarei 7tap8zvo:;; 691 .iar impar:'"'oteasa Evdochia (Athenaisa), casatorita cu Teodosiu al II-lea (anii 423-450), a dotat ora~ul sati natal cu douasprezece sanctuare cre~ tine 692 • Atena, inca foarte prospera la inscaunarea lui Justinian; nu mai era, in secolul al VII-lea, decit un ora~ foarte mic, din care acest imparat facuse o fortareata, folosind monumentele trecutului 693. Printre ora~ele salvate din ruina, Teba devenise eel mai important ~i acesta a fost ales ca sediu al themei heladice, creata la sfir~itul secolului al VII-lea. Cind Irena s-a casatorit cu I1eon Khazarul, Atena, patria sa, nu mai era deeit Ull ori:'t~el de provincie 694 , legat cu ardoare de cultul icoanelor. Irenei i se atribuie, insa fara dovezi sigure, constructia elegantei biserici .,Panaghia Gorgoepico" (zisa Veche:::tJ Metropola) cle la Atena, care dovede~te existenta unui ora~ putin populat 695 , cum o confirma celelalte biserici medievale de la Atena, al caror stil si dimensiuni sint asemanatoare: Populatia 'ora~elor H~ladei, zdrobita adesea de impozite, pare sa fi fost foarte nelini~tita. In anul 1040 ea a recurs la chemarea bulgarilor, care au ocupat Pireul ~i i-au maltratat pe pelerinii din Occident. In anul 1082 ora~ele comerciale (~i in consecinta prospere), enumerate in chrysobul-ul acordat de Alexios Oomnenul venetienilor sint : Teba, Atena, Oorint, Nauplia, Ooron, Corfu, Euripe {Negroponte), Demetrias (golful Yolo) 696 • · · In secolul at XII-lea, industria matasii se instalase la Teba. Pescuitorii de purpura din J\1area Egee erau scutiti de taxa militara. Amintim ca Teba a fost jefuita de normanzi, care i-au dus la Palermo pe cei mai indeminateci tesatori de matase. Dupa plecarea lor, industria matasii a fost reorganizata ~i ~i-a reluat intreaga sa activita.te 697 • in schimb, locuitorii ora~elor ignorau total gloriosul trecut al tarli lor ~i vorbeau un limbaj de neinteles de catre un literat de la Oonstantinopol, cum era arhiepiscopul :Mihail :114
Choniates; el simte ca a deyenit barbar in n1ijlocul lxtrbarilor, al c'redlncio~ilor sih 698 . Peloponesul. Dupa invazia triburilor slave car~ se instaleaza in secolul al VII-lea, in regiunea T~t,yget ( .1lJilingi:. ~i Rzeriti) 699 , v1a~a urbana. intra in declin in interiorul Peloponesului ~i nu se mentine decit pe tarmurilepeninsulei, la Corint, la Patras, la Coron, la Monemvazia. Orai;iul, care deyinea un loc atit de important in istoria Gredei. antice, Sparta, nu nmi era deeit un or?c~ei de provineie, de;.abia amintit in eronici ~i cunoscut numa.i in legatura cu. via~a Sfintului Nikon 1\fetanoitul, (Pocaitul) un obscur taum<1turg * din secolul al X-lea 700, Originar din Pont, Nikon i~i consacrasc viata predicilor ~i datora porecia 8~1 faptului ca predicile saJe ineepeau cu fraza rituala : ,JJ!l etanoiete, ciHti- va". Bl datorcaza primelo succese convertirii cret!:milor remJgayi, redeveniti supu~i ai Imperiului dupa cucerirea insulei lor de catre Nikefor Fokas in annl 961 ; dupa aceea a vizitat Grech ~i ·s-a stabilit definitiY la Spmta, unde ~i-:JJ ci~tigat o 1nare popularitate 701 . Biogntful sau, care pare sa-i fi fost discipol, plaseaza la sflqitul vieW sale prezicerea revoltci celor doi Bardas irnpotriva lui Vasile al II-lea ~i capitularea lui Sklcrcs 702 • Tabloul pe care bie)graful Sflntului Nikon 11 face Spartei este acela al unui orafl destul de neinsemnat, fiind,. ins~i., in acelai)i timp, re~edintii a unui episcop ~i a unui strateg 703 • Populatia sa cuprindea not0Jbili 704 , multlmea ~i o colonie de evrei pe care, la interventia lui Nikon, autoritatile ii expl!.lzeaza din incinta ora~ului, la sfir~itul unci epidemii care facuse numeroase vietime 705 • .Aceste eolonii israelite erau numeroase ~i prospere in secolul · al XII-lea ~i so eompuneau uneori din. agricultori 706• La Sparta evreii faceau chiar ~i comert maritim., mai ales cu Venetia in secolul al X-lea. Acest comerl;i em alimentat de industriile locale : Yopsitorii de purpvra, fabriearea. perg~unehtului, industria mrtta:sii 707 • Ora~nl era inq}artit,. de altfel, cu privire la problema evreilor, ~i unul rUn protectorii lor, Malachinos, renumit pentru cultura, sa laicar 708 B1cea o opozi~ie violenta Sfintului Nikon ~i introdurea :pe furis evrei in oraft 709. l'e·la anul 99S, cind bu.lgcvrii au inccrcat sa inYaLleze Peloponesul, el a fost acuzat de· aposh~si.e (incerca,re de '' Pcrsoanii care prctinde ci\ ar putea fDce rninuni (n. trad.).
115,
·dezertare). ReFnnt ~i inchis 1 a fost nevoit sa rccurga la interventia lui :Nikou pentru a obtine gratierea de la Va.sile ai IT-lea no. ' ' Din trecutul s:m glorios,. Sparta pi"istrase Agora, ear'e se .folosea ca pista pcntru Clll'Sele tie cali:Lrie ~i jocul en mingea 711 • Str<1tegrll, foarte sportiv, venea fa.ra mofturi sa jnace oina, cu subalt.ernii sai. [n acest loc, dupa 0 procesiune solemna a, clel'lllui ~i a l)oporului, Nikon a pus phttra fundamentala a unci biserici, la constrnc\Jia ca.reia au contrilmit toti locuiLorii. Materir.lt~le si mina de lucru ·fusesera furnizate de catre regiunea. res})ectiva. In ziua tirnosirii, s-a observat ea existau uncle defectiuni 712 , ~i c1nd jucatorii de oina au vrnt Ra:-~i reia partida, in timp ce se oficia slujba religioasa, ei ~i-au atms o severa mustf"{l,l'B din nartea lui Nikou. care a avut o altercatif•. f-1pdnsa cu gu \'err,;• torul 713 • ' ' A.ceasta era via.ta care se desfl1sura in secolul a1 X-lea, intr-un orrtsel de provincie. unde' citiva literati. yorbeau inca de leglle lui Licurg, a' d:Lrui iniclepciune 'ei o com:parau cu indemnurile unui calugar conving:Hor 714 • ·.De t'l!ltfel Sfintul Nikon nu so limita sa pn>pov{tduiasdi, IF'nitenta in Sparta, ci el pal!rundea, de asemenca, la slavii din Tayget : milingi ~i ezeriti 715 , . preeum ~i la mairwti, rama,~i paglni, ~i a reu~lt sa faca printre aceste popoai'e numeroase convertiri la ere~tinism 716 • 1n fata ]mterii imperia,le, Sp·lna capitah Polc1pO,.L1.16
nesului, eel mai recent exemplu al unui ora~ construit in intregime . .Astazi, Mistra rm mai este decit un cimp de ruine, de cind in a,nul1779 o revolta a albanezilor a distrus cet.:.,tea, iar grecii au reeladit o noua Sparta in cimpie. in anul 18.'34. Construit pe ru1 deal, pe al dtnii virf se aflit casteb,1J Villehardouin, la o altitudine de 621 metri, Mistra cuprindea mai multe cartiere despartite prin pante abrupte. Ansamblul eel mai bine conservat il constituie Mitropolia, cu a sa catedrala dedicata Sfintului Dumitru, reclailita in anul 1302, .JJl'ecum ~i atrium-ul in s,arpanta, cu dona etaje. El se ana la o altitudine de 380 metri si face narte din· ora~ul de jos, cu manastirea sa ciudata, 'Perible~ptos, construit~ pe un teren in 11anta (a dona jurnatate :ct Recolului al XIV-lea). BolWe absidiolelor sale se sprijina pe diafn1lgme de zid, care amintesc de cele ale artei romane auvm'gnat * 721 . " Str2>.da principala din partea de nord, dueind spre metro:pola, era pavata cu piatra de riu, aeoperita de urzici ;;;i de copaci crescuti la intimplare ~i deforxnata pe o lungime rlestul de mare 722 • 0 priveli~te incintatoare se deschide spre c1mpia Laconia s,i lasa sa se vada portul Gythaeion. Ajungem, astfel, la un cartier mai bogat, dom.iuat de bisericuta sub fonna de cruce greceasea, Evanghelistria, lasind la stinga drumul colinei Pantanassa. Ija dreapta, grupul lui Afend'ilw, suveran al Brontochionului (1290-1295) · s,i al sfinWor Teodori (1366) 7 2 3. Strada principala ducea spre Oras,ul de Sus in serpentine s,i ajungea la Palatul Despotului, inconjurat de un zid, preyazut cu pori;;ile Nauplia 724 s,i Ivionernvazia. Thbi dainuie o por~iune din zidul indreptat la est spre Pantanassa iar aeest zid cobora, formind un coli;; retras, aparat de dona turnuri. Poarta principala, Sideroporta, £e ana linga Biserica Sfintul Nicolae s,i era inchisa cu un dublu canat. La aeelas,i nivel se gasesc ease cu baleoano la primul etaj, sustinute de corbi, eare unesc areele. Multe nu au aeoperis,. Tmeii transformasera aeest eartier in bazar si au ridicat o moseheie in locul biserieH de la curte, dedicate Sfintei Sofia 725. Palatul stapinului este dominat in fmsamblul sau de terasa Bisericii Sfinta Sofia. I~l avea o serie de suli,
* ~n.
De la regiunea Auvergne, situati'i in Masivul
Central - Franta
trad.).
117
dintre care -doua., mai ales, ta.iate in ungh1 drept ~i forrniiHl un 1101 mare, uneau zidurile cetatii. Zidurile din aripa dreapta, cea mai veche (secolul al XIV-lea), emu preva:zute cu ferestre in arc ascntiL Aripa st!nga, care are mai multa unitate de stil, .contine diferite etaje cu sali boltite pe o lungime de 40 metri, c11 fcrestre n,rcnitc !}i cu peret,i decorati in stuc pictat. Pe fatada, un inveli~;~ sculptat iarr in interior, un du blu portret, al unui despot * ~i al sotiei sale, pare sa indice sala tronului 726 • Mai sus, lao inaltime de 512 metri, se ina.lta baziliea Sfinta. Sofia, construita, de despotul Manuel Oantacuzino (;;nul 1350) ~i prelungita cu un pronaos 7 27 • Doininind Ora:;ml de Sus, de la inaltimea de o S11tfi, do metri, ·cu turnurile sale crenelate, cu zidurile cenu!}ii !}i cu numcroase surp(~turi, castelul Villeha.rdouin este a~ezat pe o stinc.:1. inalta !}i ascutita, la baza peretelui muntelui Tayget. Rama~itele constructiei din perioada frnndi sint putiue, }iar lucritrile actualc dateaza din cpocile bizantina ~i turca 728 • La Sud-Vest, o curte mai jmM:;a, (baile al forWteteloc din Occident) cuprindea locuintele garnizoanei, o capela, un turn de pinda rotund, 'in -virful stincii. ~a stinga era,u apartarnentele printulni ~i ale printesei. . ln. stinca era sapat un bazin de apa 729• · In sfir~it, linga. zidul casteluhli, sprc sud-vest, manastirea Fecioara-Regini:i,, Pantanassa, este legata printr-un drum cu oras;ml .de jos, coborind pe pante abn1pte spre Peribleptos. Pantanassa a fost intemciati:1 :intre :.1nii 1428___,1445, de loan Frangopulos, protostl:lJtor ** al despotului Constantin DnlJgases, pe un pinten din ct?le mai pitore~ti ale Ora~ului de Sus 730 , incit face ~i rnai frumos- pi·idvorul cu colonade, insotit de o clopotnita, p~tlrat3.~ cu doua etaje, fiecare cu cite trei ~trcade, cea din centru fiind mai inalta, Ijn. etajele Stlperioare, coame de zid patrund intr-o turlit 731 • Nuse poate ignora aici munca unui me~ter gotic originar din Champagne nz . .Astazi, doar datorita unor. ruine diforrlle m:o"i poti sa-ti imag1nezi cum arMa aceasta ultirna creatie mban:istica,
* DESPOT. Titlu creat de Mrmuel (omnenul in anul 1163 pcntru ginerele siiu, prin~ul Bela al linJpriei. f:l semnifica o suveranitate limitata, dar ~i drcptulla succesiunea imperiala. In epoca Paleologilor, ela fost acordat conduci\torilor principatelor vasalc sau indcpendentc, ca 9i principilor de singe. · ** PHOTO STATOR, Com:mclat al scutierilor (stratores ). 118
Nu se ~tie und~ Gemistos Plethon, ultinml dintre eleni, dascal al lui Bessario.n, propovaduia invat;il.tura sa s,i visa sa reinnoiasca Grecia: trebuie sa ai multa imagina~ie ca sa mai po~i vedea printre aceste ruine pustii, mare~ia procesiunilor, activitatea industriei s,i comertului, ultimul efort de vitalitate dat de catre Bizany. ·
VI. Oceidentul bizantin In Occident, oras,ele au disparut treptat la contactul cu popoarele barbare sau au rezistat doar printr-o supravie~uire temporara a civiliza~iei antice, ori printr-o restaurare bizantina. A.ici nu se vede insa nici o traditie pastrata, pe care sa o l)Utem compara cu aceea a oras,elor orientale san elene. · · Cartagina ~i Africa. Cartagina, privita ca o capitala a Imperiulni, nu suferis12 de pe urma domina~iei vandale din perioada 433-5.38 s,i mai pastra pe vremea lui Justinian splendorile trecutului sau roman : apeductul lui Hadrian, venind din masivul Zaghonan, Forum-ul; amfiteatrul, teatrul de ·pe colina Odeon, palatul consular de pe virful colinei istorice de la Byrsa, largile sale strazi intersectate in unghi drept, in special cea a bancherilor. . Oras,ul s,i portul, pina atunci deschise, ·fusesera inconjurate de fortifica~ii pe vremea lui Teodosiu al II-lea in anul 425 733 • • Arena, situata la sud-vPst ·de Byrsa, avea aproape dimensiunile lui Circus Maximus de la Roma. In sfirs,it, mari bazilici cres,tine, amintind de martirii de la Cartagina, cea de la _Damus-el-Karita, cu ale sale noua naosuri, sau Sfintul Cyprian, descoperita in anul 1915, dar datind din secolul al IV-lea, iar Iustinian le sporise numarul 734• Restaura~ia bizantina, care a urmat dupa caderea regatului vandal, a fost, de. altfel, perioada cea mai fertila a dezvoltarii urbane in Africa. La adapostul fortare~elor ridicate de Justinian, o mare prosperitate domnea in regiunile, astazi pustii, iar porturile favorizau un comert; activ cu Constantinopolul, cu Galia s,i Italia 735 • Bizan~ul ocupa porturile Tripolitania ~i Byzacene, puternicele ceta~i din interior, cele doua Mauritanii pina la Septem (Ceuta ). La Africa se adaugau Balearele, Algesiras, Corsica,' Sardinia 736 • · 119
Pe tltrmuri, stilul constructiilor era in intregime bizantin, in vreme ce in interior se IJ:lstreaza traditiile latine 73 7. 1nvatamintul fusese reorganiza t ~i est(' curios sa constati ca limba gread1 detinea aici un loc important 7ss. 1\imic nu lasa sa se intrevada ca in citiva, ani o eivilizatie atit de avansata ar fi putut sa chspara in :fata Islamului. Jloma ~i ltalia. La Homa ~i in Halia, razboiul gotilor a Hisat ruine, fata de ca1;e. distrugerile aduse in Africa par mai putin importante. Pradaciunile lt1i Alaric, jefuirea Romei de d1tre Genseric, razboiul lui Totila, expeditia longob~rzilor au ruinat san devastat un mare numax de ''ora:;ie. In secolele al V-lea ~i al VI-lea, Roma antica a disparut :;;i populatia reduf!_a a inceput sa se instaleze in rninele fostelor monumente. In acela~i timp, in special sub Sfintul Grigore eel Mare, ca in toate ora~ele, aru:ninistratia nnmicipaHi, problemele de aprovizionare, de justitie ~i de aparare revin treptat in sarcina episcopilor, iar aceasta mi~carc ia cu atit mai multa amploare cu cit este vorba de pontif, care detine intlietatea de onoare in cadrul Bisericii universale. LaHoma ~i in ora~cle italiene se contureaza deja trasaturile regimului medieval, 'in care ducii nu mai sint reprezentanti ai basileului pe linga supu~i, ci aceia, ai populatiei fata de putere. Hegimului urban ii urrneaza puterea feudala. L{t Roma, columna triumfala inaltata in Fcnlll in onoarea lui Fokas este ultima manifestare :JJ ata~amentului ramas f~uta de imparat 731l. ~~~a stau lucrurile in toate ora~ele, ~i de altfel, 1mtin dupa aceasta epoca, in perioada persecutiei iconoelaste, populatia Romei este compusii in parte din emigr
120
lasuntha (478--534), in sfir~it de la reprezentant•ii guver,. nulni imperi~l, <'xarhii *, pini:'t 1n anul 7 54 741• Succedini obiceiuri. Open; ·ca ])OCIEele lui Sidonius Avollinari11s, in seeolul al V-lea, san Gran ica,, ccyu, mai tirzie, a episeo1)ilor de Havenna, a lui .Agnellus, ne permit ·sa cunoa~tem activitatea ora~ulni care ~b fost mulU vreme cert mai mare colonie biz~mtina din Italia. Izgonit in secolele al VIII-lea ~i al IX-lea din acea,sta Italie; care a fost 1eaganul irnperinlui s~m, l3izantul a pastrat eel putin o adevi1rata suprernatie spiritual!'t l;li "'artistica, ce s-a transmis pina la Rena9tere asupra Venetiei, asupr;1 Italici Meridionale ~i asnpra fcrmeci1Loarei Sicilii a. regilor normanzi. Dar eivilizatia care raspinde~te stralucirea sa in aces.te reg-iuni 1m m8Ji estc cea a Bizantului in purltatca sa : a pare un nou tip de ora~ monumer1tal, eliberat de' inspiratJia exclusiv:1 a unci culturi unice, care reunc-;;te in aceea:;;i incinti1 tot eee~1 cc civilizatia.rpopoarelor a. produs mai frumos, pregiitincl, astfel, cadrul pentru uu non mnanism.
E~AHH. Loctiiior al irupiiratului penLru un tcritoriu, lncan; excrciUi o putcre absoluiii: nume~te d))nmitarii civili, militari; ~i, chiar edelliastici, raspunde de apiil'll,1'Ca teritoriulili, flc justitie ~ide finail{:e. Au exi.l!tat doua exarhate, de Ravenna (a! Italici) ~~ al Africii, infiintate in ''Vl'emea lui Mau.rikios (582-G02), pcmtn. a consolida recuccrirea OcciclentuLui de ciHre tustini!m.
121
Cartea a .treia
VIATA ECONOMICA
Satele ~i economta rurala • I. Domeniile rurale Zona ruraUi (z(0pe<) se deosebea de
ora~
(n67,tc),
~i
n era subordonata din punct de vedere administrativ. Ea cuprindea sate ( x&if-Lac), mici organisme foarte nllmle-
roase pina la prima dezmembrare a Imperiului din secolul al Vl:I-lea, slujite de chorqn:scopi *, precum ~i (tOmenii npoe<.rrrb:, zcvp (cr 5 x-n} i-LCY.'CCX, ayp 0 t, lllCepind de b 11ro:prietatea senioriala pina la lotul de pamint al taranului (cr1nxcr~ov). Adesea, satele erau cuprinse intr-un mare donieniu, cleosebirea nefiind totde~mna clara intre functionarii municipali (protokornetai ), care primeauordine de hv guvernatorul provinciei, ~i f-Ld~cvv fJ.Zc~6"e:oot; vataJul unui domeniu particular 743 • Fiecare domeniu forma o unitate desemnata printr-un nume propriu. Astfel, dupa abdicarea sa in annl '730, 11atria,rhul Ghermanos se retrage pe domeniul sau 11atrimonial de la Platanion 744 • Micile domenii, mglobate mai tirziu intr-o mare proprietate, prin rno~tenire sau cumparare, pastrau numele lor initial : o donatie a lui Mihail Paleologul de 748 modia (in jur de 62 hectare) con~inea douazeci ~i dona de nume de proptieta~i 745 • 1n secolul al IV-lea, un tip de dorneniu mijlociu este repxezentat de Annesi, proprietate a Sfintului Vasile, situata la. 1)oalele unui munte inalt acoperit de paduri, intr-o cimpie roditoare ~i bogata in ape, taiata pe ambele laturi de vai adinci. Casa era adapostita de o alta trecatoare, care se observi:i, de pe o movila de uncle se vede panorama cirnpiei ~f a unui rin plin de pe~ti, care se pra~dile~te in cascade pitore~ti 746 •
·
Do'meniul Boskytion, situat in regiunea Olim1Jului din Bitinia ~i unde egumemtl Platon, unchiul lui Teodor Studitul, ridicase o manastire, avea aceea~i stralucire 747 • !n * CHOREPISCOPI. Episcopi a ciiror jurisdictic se limita la mmmite zone rurale. Subordona1l episcopilor urbani. Destul de numero~i In sec. a! IV-tea, numarullor a sdizut tn;ptat, dispar!.ml prin sec. al VIII-lea.
124
.Asia 1\He*,, loemile cu apa eran, in mod firesc, eauta!;e ~i eeea ee eonferea valoare eelor 48 de domenii pe care Flla- · ret, wcrul lui Constantin al VI-lea, le poseda in Pont in secolul al VIII-lea erau izvoarele de apa })e care le con~ineau fiecare din acestea 74s. Vai•.iafia pretului tereumilor. N u e:xista infor:rnatii 5n afara de documentele de lft .Atho~>, care indi.ea prrturi' foarte diferite. La Ohilandar, tarani din Serres vindeau mici loturi~ de pamint arabi1, al caror pret varht intre 2 ~i 9 dueati. Intre l 296 ~i 1333, pi'ctul unui mo(liws de. vie ( cr-rpeuf.w:) putea oseih1 de la 1 la 24 nomisme, da.r deschiderea intre mjnim si m.axim era uneori chia.r si maf mare 749 . Terennrile emu' masnrate en fringhii ~i c{l atelaje eu boi, de d1tre un apographe-tw imperial 750• 0 miniatura din Octo·ihul din Serai prezinta · tarani 1ntinzind eorzi in fa~a :proprietarului terenului imbriieat en o hlamida: un alt personaj scoate bile dintr-nn sac; pentru a, inregistm masuratorjJe 751. Regirnul proprietatii bii antjne nu a fest niciodata stabil, ca urmare a confisearilor, razboaielor, invaziilor,. Ia care era expus. [Nu sc poate ere de ca taranii din Serres ar fi vindut din propric voint:l o Dllt de mDre suprafa!il de Yie milnasiirii Cbilandar lntre anii 12H3-13:13 ~" 2 • lata alte exemple caractcristice. Domeniul Mesolimne de linga Tesalonic, · apm•tinind lui Stefanos Maleinos, a fost dat de Kikefor Dotaniates unui · mercenar franc, Otho ~i lui Leon Baasprakintes. Dupa ac<'ea li s-a confiscat, ca urmare a actului lor de tradare, de comun acorcl cu Raoul de Pont.oise. In acea vreme, Alexios Comnenul, venind la putere, recompenseazii .partizanii si\i ou pi:iminturi confiscate. Unul dintre ei, Leon Kephalas, rczistase §ase luni in Larissa asediata de catre Bohemond ~;>i i-a permis astfel basi!cului sa clibereze locuL Alexios, afltncl cii Leo11 ~i tatill sau fusescril printre primii siii partizani sub Nikefor, ~i ca Leon insu~i fusese gratificat de catre acesta cu un domeniu, In posesia ciiruia d nu intrase niciodati'i, li doneazii printre altc bunuri,· dcmeniul Mesoli.mnc 75 ~. Don:itiile de tcrenuri .ca recompensi:i politica au devcnit moneda curcntii.]
1n . seeolele urrna,toare 'arhi~cele manastire~ti indica amirnite averi ra:rnase fara mo~tenitori, fie in intregitne, fie doar pe jumatate. N eglijenta cu c
125
de~i aceht~i
teren fusese deja; impartit intre alti doi favoriti ;;,i sai, l'?vU - alt exmnplu - darul pe care 1-a facut Manuel al II-lea uncia din matu~ile sale, const.ind intr-o eladire (on) A~) la Tesalonic, pe .care bunicii s~U, Ana de SaYoia ~i Andronic o donasera deja dHugaritelor din ac,,st oras. anul1H5, ei tUiruicste aceasta ca:;:;il matuc;ii sale, apof statului, apoi manastirii Lavra. ln sfiT~it, ca urmare a unei reclamatii facute de maici, el anuleaza cele trei acte ~i irnpartc totul intre eele doui"'t manafltiri, din Tesalonic t;i .Jin Lavra 75 4 •
·•
, .S-[L putut vedea in primcle dona volume ale Ltirnii bi;:a,dine ci'\, istoria social& a Bizantului a fost o lupta contirnli1 intro marii proprietari fmwiari ~i autori1 atea cen-. trala. Cucerfrea puterii de catre nrhon;ti * a pus capat aces-. ·tei lnptc. 0eea ce n>latam :1Jici e eu totul aUceva : viata coucn3ta dr:sa in rt!'este domenii, a,dmiuistrarea lor, elementele popula,tiei ~i exploatarea lor sint aspectele pe care incerc?hn sa le descrimn. Marile proprietati au aparut in Orient ca ,;i in Occident, duna m<1rea criza, economica din secdul al :iii-lea. Comasarea' tereJ:u:rilor s-:.1 datorat devaIorizarii hanilor ~i impozitelor eare· ap8.sau asupra micilor proln'ietari, obhgati sa se plaseze, prin contracte; sub prcitef· \ ia celor mari ~i sa devini:J, coloni culscn:pf'ic1:i 755 : }}atronul capata dreptul de a incaba impozitele de la tarani si a 1e varsa direct Ia fise. Statul a incercat 11mUa vreme cludeze aeeasia legisl
sa
* ARHONTL In sec. XIII-XV fcndalizarea Imperiului, combinata en erodarea autorita\ii centrale ~i COl pierderile teritoriale, a dus Ja constituirea unor rlomenii aulonome, conduse de a., care ('rau, de fapt, lii~le prindpi aproape independenp. Titlul a mai fost acordat l)i unor principi vasali sirbi, ci·oati ~i din·zona Caucazului. Termenul a. a continuat si1 aiba ~i sensul de membri ai conducerii unui oraJ!. · ·
12G
Prinml cunoscut este Apion Teodosie-Ioan, come!'!" illwst'Ns al Gonsistoriului sacru * ~i praeses (guvernator) al provinciei Arcadia 75 7• Fara indoiala, el este acela~i care, monofizit, a fost strateg al lui Anastasie in Persia in anul 503, apoi s-a alaturat ortodoxiei sub Iu>
127
timp ce la cele mai inalte functH din stat el o aflauga pe ~~,ceca, mai nwdcsta de pagarchos * din Oxyrlrynchos. 762 • Apion al II-lea, fiul lui Strategios, unul din ultimli partieularl care au primit consulatul (5 10), se p::ure cit F?i-a facut intreaga sa carierr1 in Egipt, uncle a fost dux de Tebaida ( 549-550) fiind semnalat in mai multe rindmi ca tribun, defensor civitatis sau pagarchos al unci localitaF situate pe domeniile sale 763 • Dupa el, Apionii au redevenit in intregime egipteui. S-a regasit un proiect de partaj a succcsiunii sale, intocmit la moartea lui de catre mo~te nitori (577 -579). Ultimul Apion mentionat in papirusuri a fost Stratogios. al III-lea (615-625), iar dupa lnvazia })ersana 1m se 1nai vorbeste closure aceasta f::-,milie 764 . ApionH nu sint, de altfei, singti'rii mari prpprietari din Egipt citati in aceasta perioada : ei sint in orice caz cei mai inS('nmati. Alaturi de ei, alti citiva aveau dmnenii dispersat,e in mai multe norne **, unde erau reprezentati 1win intendenti sau, prin fermieri generalL 0 lista de clouazeei de IJcrsoane notabile, printre care mai multe femei ~i grupuri de mo:;.tenitori, enumera platile efe{:tuate la fisc in anul 570 765 • Toate acestca sint, insa, o nimica ,toata in comparatie cu veritabilul stat ee-l constituiau domeniile ~~l)ionilor. Aceste domenii erau repartizate in 1)atru nome, cele mai importantc aflindu-se in jurul Dx_yThynchos-ului ~i in ]'ayum 766 • Oiteva cifre ne dau o idee a,snpra hogatiei lor. :In aceste domenii, excedentul incasarilor asupra cheltnielHor este evaluat la 178 livre de aur pe an, ceca ce reprezinta salariul u·nui prefect augustal. Apionii avean, pentru adrninistrarea acestor terenuri, eel pu~vin douazeci de imputernieiti, care aveau drept de semnrttura ( pronoetes ). Cln
'
* PAGAHCHOS. Func~ionar civil, conducator al unei pagr:li'Cili-i, subdiYiziune a eparhiei, care, la rindul ci, era o unitate teritorialli'~ultata pl'iu rcorganizarea administrativa ·a Egiptului cfcctuata. de IusHnian. ** j'mpar\irc mlministrativii in Egiptul antic. 128
gerie, era bine organj_zat. in anul 612 un barcagiu a fost insiircinat sa conduca un retor la Alexandria 769 • Irnensele grajduri adaposteau cai pentru curieri rapizi ( 6~vc; 8p6r-wc;) sau pentru mesaje obi~nuite (~x8~~-nxa cr-r
* BUCCELARII. Soldati facind parte din garda personalii a unui comanc'i'ant sau din armata privata a unui mare proprietar. In se«· al VII-lea, ei devin un corp de elitii, cu stindarde proprii. 9-c, 1Hi
129
n-Iarii proprietari aveau prin urmare uh rol sm,eran in intreaga viata politica,. administrativa, sociala ~i economica a Egiptului. Impuneau unitaWe lor de masura §i etaloane, pina §i moneda proprie, celo:r cu care aveau lega.., turi de afacei'i 776 • Ei se ocupau de iiigatH, ridicau diguri private, puneau sa se sape bazine ~de apa de catre corporatii de speciali'lti no-ro:tJ.~-ro:~. Intretineau numeroase industrii, mori, teascuri, brutarii, bai etc. 777 : Ei emu folositi ca arbitri, s-ar putea spune ca judecatori de pace in litigii 778 • Se ocupau chiar §i de serbari publice, intretineau un hipoclrom la Oxyrhynchos §i se pare ca favorizau in mod impartial cele dona factiuni. Se pare, de altfel, . ca aici i§i aveau principala lor re§edinta ~i sediul administratiei 779• Acest regim domenial, ce reaminte~te de eel ce avea s& se implanteze in Occident, de altfel cu mari deosebiri, a. clispamt odati'L cu cucerirea araba, care a restabilit in EgiJYb birocratia centralizata din epoca Ptolemeilor 780• Pcntru celelalte regiuni ~i periodele urmatoare, sintem departe de a dispune de documente a tit de complete ~mn sJnt arhi\'ele domeniale ale Apionilor. Dupa o anecdota eule'
130
1.2 OOD de oi, un foarte marc numar de stupi d,e alhine ; din ~n,eel;ltia ii mai ramasesera inea 250 dupa ruinarea sa 785 • Cajsa, lui era o constructie antiea, splendida ~i spatioasa, cu L:.ll mobilier frumos, continind, printre altele, o masi1 rotunMt, pentru 36 de persoane, lucrata in filde~ incrustat cu aur 786 • Familia lui Pilarot, care traia pe acest tpritoriu in anul '778, se compunea din parint,i, un fiu ~i dona fiice mitr~tate ~i copiii acestora, in total· 30 de persoane 787 , d;;~j~· rnoartea sa a n'1rit rindurile acestei familii patrial'hale, care cupriridea in plus un mare numar de serV?·tori (servi, scla;v1, eoloni t 7ss. Dnpa ce araUi care emu domeniile bunicului pe vrome~t lTi~xettei sale, biograful sfintului Filaret, ncpotul. s
singur iobag, o. singura servitoare ~i citeva animale domestice 792• Bl a continuat insa cu generozitatne sale, pina cind a ajuns, impreuna cu intreaga familie, la cele :mai grele lipsuri, pina la momentul in care un eveniment m-oa~ teptat a reconstituit avert>a sa 793. Oceidentul. tn majoritatea provinciilor din Occident, concentrarea marii proprietati este de asemenea SPmna-. lata inainte de secolul al X-lea. Protospatharos-ul Leon, care a terminat in anii 87 3-87 4 Biserica Skripu din Beotia, inceputa de Yasile Macedoneanul ~i cei doi fii ai sai, Constantin ~i Leon, era dupa toate aparentele proprietarul unui mare domeniu situat pc locul vechiului Orchomenos 794 • Cunoa~tem ceva mai bine amploarea bogatiilor binefacitioarei lui Vasile Macedoneanul, Danielis 795 , vadu.va bogata, care de1jnea 80 de domenii in regiunea Patll'as, cu .cimpii, cu ora~e intregi, turme de oi ~i cirezi de vite, atelicre~ in care femeile teseau matasuri, ta.piserii, p:inza de in. In locuinta sa erau ingramadite cufere pline cu lingmwi do metale pretioase, imbradtminte somptuoasa, ve::;ela de aur ~i de argint. Ea calatorea intr-o litieJta., inso1>ita de 300 de tineri sclavi, care se inlocuiau t1nd mergea in vizita la Vasile pe la anul 880 796• .A donat toate lmnurile sale lui Leon al VI-lea, care a pus in libertate 3 000 de sclavi si i-a trimis coloni in Italia. Ia sfir~itul secolului al XI-lea, dupa perioada in c~ue imiJiirati clarvazatori se straduiau sa puna obstacole in calea dezvoW'irii marii proprietati laice ~i ecleziastice, ma,rile domenii, de~i mai putin intinse, au redevenit regimnl normal al pamintului. Lucrarea unui contemporan al lui Alexios Comnenul intitulata A6yoc, de Kekaumenos face descoperiri curioase asupra starii de spilit ~i a parerilor unui proprietar de paminturi din aceasta perioada 797 • Fast funct,ionar al themei Hellada, el s-a retras la tai'a, pentru care avea o adevarata predilectie. Dupa parerea. lui Iiu exista un mod de viata mai bun decit acela de a. lucra pamintul; ,sa produci gtiu, vin, sa pui culturi t.liferite, sa cre~ti animale ~i vei fi fericit" 798 • tnzestrat cu un simt practic, putin inapoiat ~i in primul rind econom, el dezaproba atit primirea cit ~i darea de bani cu imprurnut, chiar daca este vorba de a intreprinde o afacere avantajoasa. Filaret n-ar fi omul lui ~i face un portret nostim ~iretlicurilor folosite de cei ce imprumuta bani pentru 132
~1-~i stringe o suma important~ pe care apoi vor uita sa o restituie. El are, ma,i alt>s dorinta de independenta ~1 numai la t~wa te poti bueura de aceasta. Duprt parerea lui, imparatul n-ar trebui sa rezerve titlurile de curte, patrici; protospathari etc. decit seniorilor ~i proprietarilor locali. Prin ei aduniJ, el ta:-,:ele de la tarani, dar aeestia ar trelmi ,trafuti ca ni~te cre~Uni, ca oamerti ~i nu ca animale". Seniorul trebuie sa fie pen:tru ei ca Ull l)arinte, carui~L sa i se adreseze cind au greutati. El extim1e acest mod patriarhal de guvernarc la intregul irnperin: in loc Sa Stei£ inchiS in palatul sau, basileul ar trebui Sa vizitGLC the11J:.de ~i sa, repare nedreptatne 79.9 • In aceasta epoca in~i~i imparatii favorizeaza ascen-_ siune.~ marii l)roprietati. Doi frati originari din Georgia, imigrati in Imperiu in a doua jurnatate a secolului al XI-lea, cum11ara aiei o proprietate funciara. Apasios Pakoutianos, Dtt:JJ al Antiohiei, cumpara bunuri pe care le schimba cu imparatul pe un dorneniu situat in thema Tesalonicului; dupa ce a extins accst domeniu, doneaza aceste l)I'Olirietati fratelui san, Grigore, Dnx ~Ll Trapezuntului 800 • Acesta, proprie-5ar al m9Ji multor domenii in provinciile Caueazului, primise de la Mihail al VII-lea (1071-107 8) imt)mtante domenii in regi nnHe balcanieo FHip]JO}JOlis ~i Mosynopolis,·printre 0are rnai multe man:'i.stiri, castelul Pettitzos, vila Zautzi in regiunea An1phipoHs, sa,tul Stenimachos 801 • Avem aici un exemplu al procesului care a d11S la fmntarea marilor domenii ~i la disparitia micii prtzyrietutL Pa1nintul ftpartinea, de acum, exelusiv cclor putr:rnici, * arhonlilur sau manastirilor atttonom.c. Aceasta este situa1,ia care o gasesc euceritorU franci ai Peloponesului in anul 1204, ~i este de remareat faptu1 ca cea mai mare parte '~ familiilor care i~i impart int,re de pamintul, l\Jelissenii, Ymna~ii, Cantacuzinii, sint aproape cu totii rude ale e:u;eJ imperiale 802 • Atnnci cind, . m1 secol mai tlrziu, Paleologii .~:m recueerit o parte a .Mureei fhmee, au regttsit aici aeelea~i familii de ar-honjt:, stabilite mai putemic ca.
pe
. * DYNATOI. (Potenliores) (,Cd puternid"). ::\Inri propridari funciari care, in sec. IX-X, au inc!'put sa mauireste tcndinte de autonomic In iata autoritaj.ii centrale. Ascensiunca lor a insemnat.declinul comunitiitilor siite~ti de para ikoi, ceca cc submina baza de rccrutarc a arrnatei imperialc. 1n aceste eoncli~ii; !mpiiratiidin dinastia maccdoneana au lncenat sa··-stiiyileasca accst proces de feudalizare, dar in sec. a! XI-lea dynatii devin loJ, mai puternici, ajungincl, ln cele din urmi'i, nn id de priucipi saverani pe domeniile lor. · • 133
niciodata, ~i uncle, ca aceea a lui Ghem:isthos (Plethon), aye~u dreptul sa perceapii ele insole ta:s:ele de la tarani 803 • In perioada lmperiului de la 'Niceea, a fost luata o initiativa interesanta de diMe loan Vatatzes (1222-1254) care, dupa- ce a incheiat pacea cu sultanul din lconion, s-a straduit sa repopuleze paminturile parasite in timpul r~tzboaielor si ca urmare a abuzurilor fiscului. I;Jl si-a organizat m1 vast domeniu rural p0 care l-a cultivat' cu cereale ~i cu vita de vie, pastrind o parte pentrn padtlri ~i 1)a~uni, populate cu animalo cornute ~i marginite de terenuri intinse destinate arendarii. El a vindut produsole obtinnte po domeniul sau ~i cu banii incasati din vinzarea oualor a putut sa ofere imparatesei 0 coroana de aur b~Huta in pietre pre1joase so4. . Detinem citeva infonnatii in legatura cu averea acestor mari proprietati de la sfir~itul epocii bizantine, care l)U tpseril, sa. scape de fisc ~i de razboi. De palatullui Teodor Metochites, mare logothet al lui Andronic al II-lea pe la annl 1328, clepindeau numeroase podgorii, acoperind terenuri intinse plantate cu vita de vie. Existau, de asemenea, numeroase pa~uni cu vito dP toate speciile, cai, pol'ci, oi, capre, un nuti·e rnnn~tr de camile ~i de dromaderi, anib:1ale de mundL FitJcare fermier avea domeniul sau care ii pormitea sa dnca un trai confortabil 805 • Dln ~tceeaii perioada ·dateaza enumerarea bunurilor pe care le poseda loan Cantacuzino pe terenul de la P]lcres in Tesalia ~i care au fost confiscate la inceputul razboiului chil, in 1341, de catre guvernatorul Guy de Lusigiian. Ayca animale numeroase.: 500 de boi, 2 500 de iepe, 200 de dimile, 300 catiri, 5 000 de magari, 50 000 de porci, 70000 do oi, maJgazii pline cu gr,iu ~i cufere pline cu lingo uri ~i monede de aur ii argint. Toata aceasta avere, acumulata vreme de mai multe geHcr3Jtii, a fost supusa jafu~ui ~i distrusa in citeva zile 806 •
III. Conditia si rnodnl de viata al taranilor .J
,
'
.,
_,
Problema rnicii proprietati tarane~ti a constituit dra.ma care a tulburat imperiul pe intreaga dura.ta a existentei s~1le. Disparitia tari1nimii libere a fost una dintre cauzele profunde ale uecE'tderii sale. int.:rnr~
Ioha!Jia ~i colonatul. :In secolul al V-lea, ;marile doinenii erau cultivate ue rnai multe categorii de lucratori care
134
se reouceau in ultilni'i instant:'\, la doua : taranii liheri ca persoane fizice dar lega~i de glie: colon( sau paroikoi (n&po~xo~) pe de o parte, ~i sclavii. (ooiJ/..o~) a diror persoana este proprietatea stapinului. Acela~i cuvint ( i3ou/,dx) descmneaza Rervajul ~i sclavajul. Istoricii au adoptat termenul de serv pentru a desemna pe sclavii stabiliti pe o parceU1 de pamint pe care trehuiau sa o ·cultive f!i de care crau legati ca animalelEl de m1mc::i,. Paroikoi ~i dm~loi sint deci practic in aeeea~i. situatie ~i nu pot parast lotul de care sint lega\Ji. Ei nu se deosebesc decit in ochii fiscului, care-i privesc pe paroikoi ca pe ni~te peTsoane supuse impozitarii iar pe douloi ea pe obiecte, proprietate a stapinului. ExpnSsiile no:po~ xov, ~<:uy&p~ov ~i <>ou/,~xov. ~:::uy&p~ov · din unele · acte monastice arata ca cele tlona, categorii de ~Ltelaje ~i conducatorii lor sint c.onsidera~i ca facind, de asemenca, parte din jn8trument1Mn fundi .807. . .Aceasta o dcmonstrcaza in secolul al VI-lea' epitde ca svcmcpyxq;o<; yswpyoc; (colonus adscripticius ), a plicate colo'nilor care nu erau sclavi, lcga\Ji de pamint, ,de~i liberi, tntta~i cili sclavi 'in t:ara in care s-an nascut" 808 • Ace~ti coloni sint uneori fo:;;ti oameni liberi, dizuti in mizeric, ncaYind personal decit un neinsemnat peculi·um, fUnd obligayi .sa · se vinda celor. boga\Ji. Singura deosebire intre ei ~i. sclavi este accea ca sta.p1nul lor nu poate sa-i duca in alta parte. . [ln secolul al VI-lea,, ace~ti coloni erau desigur numero:;;i pe marile domc!iii ca acelea ale Apionilor din Egipl.Evacti\rile era numeroase '?i t:xistii liste ·d•~ coloni fugi\.i care se mutau de pc un dorncniu pe altul. Pentru a-i, tmpiedica sa fuga, se stabile a intre ci o solidari'tate ~i ci trebuiau sa riispundii prin c~m:tract unii de al!ii. Astfel, Aurelius Pamuthis, muncitor plumbuitor din Oxyrhyncos, dupii cc a clepus juramint pe Dnmnezen ~i pe lmpilrat, rledai:i\ ci:'t raspuncle de A nrelius AJJraham, cvlonns adscripticius. El promite oii acest colon va locui in domeniul lui Tarutllinos cu' familia ~i c~ animalele sale fiira a-~i schimba loeul. In caz de. lleStlpunoo:e, Pamuthios se o):)ligi\ s:l plateasd\ 8 solidi de aur ~i si\ se lase are stat in lnchisoarca ;;lo- . rioas~i case 8°9.] . . '._,.
Ehberarea iobagilor era pri dta ca o opera r1e binefac.cre. Cind in anul 780 Teofan ~Hirturisiturul, proprietar vei>tit al unor insule din .ArhiJ)elag1 a intrat la manastire, el a eliberat toti servitorii sai (-rb otxsnxov rJ:TCx'l ~/..suOzrLc{c; &~!.(;)Ra;r;;) ~i le-a conferit
135
MuneHorH liberi ~i mieii proprietari. Exista toto{hH{t do\·czi di, in pofida extinderii marilor domenii, mica
Jll'llprietate n-a disparut niciodata in intregime, iliei de nici de drept. In lcgile luiiustinian se vorhe~te despi·e rwre<.;-ro:L ( siinbria~i ), ~arani liberi care plateau i~1pozit ~;~i puteau lua in arenda terenuri in schimbul unei taxe in natura sau in bani. Atunci cind expira contractu! ei se puteau muta in altrL parte 811 • Aceasta uzanta era prin lirmare legala, dar nu se !}tie in ce masura se respecta. Legislatia i'iscala, qeserisa in volunml II al L-umii hzan#ne dovcdc~te eontrariul, in sccolele al VII-lea l}i a1 VIII~lea, in commiitatne de tilr~ni lihcri m. Jmgea aQTara (nomos georgilws ), care· no inJormeaza despre viata acestor mici comuniti"l\i, ne-}t pan·enit prin nnmeroase manuscrise, clintre eare eele mai veehi nu sint anterioare secolului al XI-lea. !{ia apare aproape intotdeauna in ane"a Eklogai impari:'4ilor isanricni ~i intr-un mare nunl<\r de alte culegeri juridice, ea Procln:ron-u1 sau Epanagoga . .J. de Malafosse, care a intreprinc; un studiu critic asupra ac?stor manuscrise, le urmarel}te tnmsmiterea pina in seeolul al XVII-lca. El eonstata ca cele 85 de artieole ale Legii agrare sint clispuse aproape in aceea~i ordine in toate epocile, dar d1,- in compara~ie cu textele cele mai Y\c:ehi, acestea sint pline de adaosm'i ~i inso~ite de m\}ltiple comentarii, care. modifica legislatia in func~ie de starea sue.iah\ ~i economica s1 :1• Dats, probabila a redactilrii actuale trebuie sa se siCueze pe la sfiqitul seeolului al VII-lea, inceputul secohilui al VIII-lea 81 ', dar, eu toate ca autorul san invoerL legiSla~ia lui Justinian, ea este mai degraba o redactare a unui ('lrept cutumiar foarte inraclacinat, in func~ic de modul
136
garduri c11 ca,re sint inchise indica proprietatea indi.vidua.Ht. l\tfai departe, cimpii cultivate,
137
sint iobagi lega~i de pamint, obliga~i Sa plateasca Uri. tribut -:-s/\oc;, statului ~i supu~i acelora;;;i corvezi ca ~isclavii 8 ~ 7 • Taxele par,sa fi fost rropor~ionale cu loturile de patnint §i cu animalele cuvenite unui paroikos dar este greu de aflat regub dupa care se stabileau ~tceste impozite 828 • . [In satul Mamitzona, loturile de p_iimint au o triplii originc: 1° prin mo$1enire : Leon, finl lui Kaloioannes, poseda un lot pe care-] avea ·cte la tatiil ~i de la. bunicul sau ;2o prin donape (7tetprtcr6crzwc;) de la un proprietar ; 3° ad us ca dota din partea unei sotii; Teofilact a primi't de la prima sotie un. modi us· de vic ~i de la a doua ciisiitorie 5 modii ~i 1 j2 de tcrenuri &rabile. Accste tc~enuri au riimas adcsea far a mo~tenitori san aun1mas nclucrate 829. Vcdcm, de ascmenea, un paroikos, lV!anuel Pandeios, cumparind de la Ioan Vatatza 2 modii de vie, ceca ce demonslreaza cii iobagii aveau dreptul sa posede avere personah1 8" 0 .] ·
'l1oate docurnentele Llin aceasta cpoca prezinta iobrtgia raspindita in intregul imperiu. :l:n regiunea Tes~l1oni <.mlni, alaturi de ~amni greel, existau mul~i slavi :-;;i vlahi. Strainii se deosebeau prin tcrmenul de rrpocrxoc.8-~;J.:o:vo~ .Anurnite acte atribuie denurnirea de paroikoi io'Q
l\iodul de viata a taranilor. l\Iiniaturi din secolul al XI-lea reprezinta ingusLele corpuri de locuin~e, cu acoperi~uri prevazute cu dona versante ~i cu deschizatnri minuscule, care serveau ~aranilor drept adapost 832 • .Marturiile cele mai exacte despre casa taraneasca voi'Qesc despre cabanelc patlate, adevarate cuburi de piatrlt ale caror ziduri laterale suporta dale de piatra drept acoperif}, desco~erite in explorarile de la Hauran (Siria centrala). 1n interior, emu eel mult una sau doua camere. Uncle case de forma dreptunghiulara aveau in interior o areada rnediana din piatra, destinata sa sustina dalele acoperil;inlui. Existau de aserncnca calle cu un etaj prevazute cu scad de piatra in exterior. In accst caz, parterul era rezervat vitelor ~i etajul familiei 833 • In secolul al V-lea, anumite f~rrne siricne, forrnind o agiornerare in jurul unci eur~i, posedau o saHi desLinata cultului cre~tin, numita, deja bazilica 834 • Din pacate aceste marLurii rm se refera decit la o zona ~i la o epoca. Problema locuintei rurale in Bizan~ n-a fost nieiodata tratata iar suprapunerea diferitelor rase· c.are ocupau teritoriul spore~te dificultaWe de cercetare.
138
Actele din secolul al XIV-lea enumera familiile c~;,l'e locuiau in acestc case saracacioasc; in general, ele nu ~aint nurneroase ~i bunurile lor sint neinsemnate : .[Exemplu de ferma bogata la Eunuchos pe Strymon in anul 1318: Teofan Alodoubinos ~i sotia sa, Kali; cei doi fii ai lor, Mavropoulos ~i sotia sa Maria, Sarakenos ~i so~ia sa Eunostia. -Propabil cii trebuie adi\ugati la ace~tia copiii de vtrstii fragedii. Averea lor consta in 10 modii de vie ~i un modius de griidinii. Vitele lor lnsumau : douii perechi de boi de jug l;;euyocp~O!, 4 &:pyoc (animale de prasilii}, 2 cai, 20 porci, 120 oi. h~emplu de fermi! siira~ii, in acela~i sat: viiduva Kodresa, fiica sa Maria, ginerele si\u Nikolaos, nepoata sa Ana. Avere: doi modii de vie in douii locuri diferite, o griidinii, un miigar ~i un cap de vita. Fiscul tl impune pe Aldoubinos la un impozit de 7 hyperperi ~i pe Kodresa la o jumiitate dintr-o astfel de moneda sa&. Se lntimpla mai rar ca taranii sa locuiascii in ora~e atunc.i dnd terenurile lor erau situate prin apropiere. La Tesalonic, tn secolul al XIV-lea, arhiepiscopul Grigore PaJamas constatii cii ·bisericile sint aproape goa-le, deoareee se aflau tn sezonul in care locuitorii erau ocupati cu munca dmpului s3s. ]
Conditiile de munca. Fara a mai vorbi de catastrofele naturnJ.e: grindina 837 , epidemiile la animale, cutremu~ rele de pamint etc., munca .pamintului s-a izbit GOntinuu de numeroase. obstacole, din cauza situatiei politice ~i sociale a lmperiului. tn multe regiuni, cu toata organizarea politiei de stat, tilharia era foarte raspindita. Picturi din Illanuscrise prezinta plugari conducind atelaj€' cu hoi, atacati de tllhari calare pe cai 838 •. Acestea sint reproduceri dupa intimplari adevarate. In secolul al IX-lea ~i in prima jumatate a. secolului al X-lea, se pro
- - - - - -
- - - - - - - -
- - -
-
:In secolul al XIV-lea, raul se accentn<1SE'. In timpul razboiului civil al celor doi Andronici (1321----'-'1328), cultivatorii de la periferia Tesalonicului au fost jefuiti rind pe rind de cele dona tahere. Paminturile au ramas necnltivate ~i, in 1322, nu s-a putut incasa impozitul 841 • Pentru a-~i rceultiva terennrile ~i a-~i achiLa impozitcle, paroilcoi-i au trebuit sa contracteze imprumuturi oneroase, devenind prada camatarilor, care cereau dohin?>i de peste 12% 842 . Un contmnpomn vorbe~te despre lnmuri sechesLrate, debitori luati de guler, ·tiriti in strada em lovituri de baston 843 • Cind, in timpul celui de al doilea razboi civil, bande de turci au strabatut l\Iacedonia, taranii s-au refugiat in ora~e, provocind epidemii care in anul 1348 au eontribuit h1 raspindiroa ciumei negre 811 •
IV. Mnucile cimpului Tra,tatele de agricultur~c ale. anticilor au facut do mai multe ori obiectul unor traduceri ~i :;Jl unor Gompilari, dar nu au avnt nici o influenta.asupra practicii existenteB4 5. Accasta, tinind de o traditie milenara, a ramas tot foarte primiLiva. Informatule npastre provin mai ales din izyoarele figurative, in special din pioturile de manuscris ~i din uncle filde9urL Aceste figuri reprodnc adesea modele antice care au incetat sa moJi fie folosite. Altele, il>
Cind impingea plugul, taranul nu era imbracat decit cu o dkn:a~a u~oara farrt mmeci, peste care se purta o cazaca, despicata in ambele laturi ca scaramangos-ul 850 • Asistam de ast>menea Ja printlipalele lucrari agricole. Mai intii are loc defri~area: muncitorii doboara arbori, altu incearca sa le scoata radacinile, alW, <:Ietaliu important, sapa gropi ~i se pregatesc sa fixeze marl borne de 1wop:rietate, in for:ma de coloane cu capiteluri 851• Scenele de arat sint numeroase. Plugul reprezentat este totdeauna dt> tipul aratrum, de~i plugul cu roti fusese deja cunoscut de romani. Plugul fara roti infa~i~at in picturi consta dintr-o prajina curbata, fixata de jugul atelajuh:ti, la care erau fixate trupi~a ~i coarnele de care tinea plugarul 852 • Aratrum-ul este inca foarte raspindit, nu nmnai in Orient, ci ~i in Franta : in Auvergne ~i in Midi. Dupa parerea unui specialist, aratura plugului fara roti nu este de calitate .inferioara celui cu ro~i : acesta este doar mai greu de condus 85 3 • Initiala H dintr-un inanuscris al Omiliilor Sfintului Ioau Hrysostom este alcatuita din doi tineri in intregime goi 1 cu exceptia unei e~arfe de pinza alba in jurul ~oldu rHor. Fiecare dintre cei doi scoate semin~e dintr-un sac ~i seamana griul 854 • Seceri~ul este infa~i~at mai rar. Pe Octoihul din Serai, doi \;arani cu tunica lunga aduna spice intr-un Ian de grin 855 • 0 caseta de filde~ din colectia Morgan (New Yosk) il prezinta pe Adam, imbracat intr-o tunica cu guler brodat, taind griul cu 0 secera; la dreapta, Eva, intr-un ve~mint mai lung, poarta un snop de grin pe umeri 856 • Pentru treieratul griului, se poate presupune ca grecii din Evul Medin foloseau aceea~i unealta preistorica la fel ca ~i predecesorii lor ~i chiar ca urma~ii lor din timpurile moderne. Ea consta dintr-o sanie alungita prevazuta pe partea inferioara cu virfuri de silex grupate cite cinci. Griul este intins pe o arie circulara pe sol tare. 0 pereche de boi trag unealta respectiva pe care conductorul sta in pieioare pentru a-i spori greutatea. Acest atelaj se depla. seaza in cere mai multe ore; copitele animalelor ~i zdrobirea spicelor provoacBJ separarea boabelor de paie. Aceasta une0Jta, al direi nume se gase~te in toate tarile mediteraneene, este acel tribulum (-rp~ooP-o<;), bine cunoscut de • greci 857 ~i de agronomii latini 858 • l\Iunca la vie, taierea pomilor fructiferi figureaza de asemenea in picturi 859 • Culesul viei oferea ocazia organizarili unor ample serbari, vestigii ale cultului dionisiac.. 141
Am Inentionat in alta parte serbarea ciJiciala pe c.are o prezida impiiratul la aceasta ocazie 860 • In aceste ~ari cu precipitatE slabc, intretinerea gradinilor ~i a livezilor pre.,. supunea o grija continua. Oticit de putin ar fi fost neglijate, acestea ar fi f~st imediat invadate de de~ert, cum s-au vazut asemenea exemple in Egipt in secolnl al IV-lea 861 • CrestN·ea vitel()I'. PaRunile detineau un loc foarte impmti:mt in economia a,grara a Bizantului: Pina la ocupa-. tia turca, Asia, Mica era renumita ca teren pentru cn:~~tf' rea animalelor ~i se ~tie ca aici se afla principalul centm de rexnonta al cavaleriei imperiale. Se gaseau de asemenea mimmate regiuni favorabile cre~terii vitelor in -v~We inalte ale Peninsulei Balcanice, strabatute de imensele turmc ale vlahilor, bulgarilor ~i cumanilor, care au p:rovocat un scandal* in timpul'lui Alexios Comnenul, din ca11za relatiilor acestora cu calugarii de la Athos, ~i a caror rwrolta impotriva masurilor fiscale ale lui Isaac Anghelos a stat la originea rascoalei vlaho-bulgare din anul 1186. Exista, prin urmare, o populatie de nomazi raspindita in MacC~donia, in muntii Rodopi ~i Balcani. Ei practicau transhumant,a, de unde apareau numeroase neintelegeri en proprietarii terenurilor pe care le traversau. Pentru anotimpul de vara, stinele (r.~.av()pd) 0rau instalate in apropierea pa~unilor ~i a padurilor, de catre mal'ii proprietari ~i de· eatre stat ~i, in schimbul unei. dijme, pastorii puteau locui aici cu fa,rnil!ile lor ~i puteau sa-~i pasca nestingheriti turmele 862 • Sc poate constata ca cifrele fabuloase date de iZ\~oare en pri vire la marimea turmelor, cum ar fi cele zece mii de oi pe care 'l'homas, ~eful satului Lykandos, le-ar fi dat lui Justinian 863 , provin adesea din amintirile patria,rhului Iov, a earui imaginatie era excesiva. Un tablou al comentariului. lui Olympiodor asupm Ciir#i ltli Iov reprezinta in patru compartimente oi, magarite, e~.cmile en un ingrijitor pmtind turban 864 • Sub influent~t. Evan* SCANDALUL PROVOCAT DE VLAI~II LA ATHOS. Dintr-un schimb de serisori intre. patriarhul Nicolae ~i lmparatul Alexios I, aflilm cii piistorii vlahi primisera dreptul de a folosi domeniile manastirilor atho.nite, In sehimbul aprovizionarii lor cu lapte ~i !ina. Scandalul, iscat pe fondul nnei tcndinte de liberalizare a vietii monahale, privea relatiile intime stahilite de calugilri en femeile vlahilor, care intrau prin mani\stiri travestite in. ciobani. Scrisorile sint reproduse in Fontes Hisloriae DacoRomanae, vol. IV, Editura Academiei, Bucure~ti, 1982, p. 51-59 .
. 142
gheliei, meseria cle pastor era idealizata ~i a patruns in . .arta religioasa, cum o demonstreaza admirabila reprezentare a motivului ,Bunul Pastor" din mausolcul Gallei · Placidia din Ravenna sau ,David l)azind turmele". din Psaitirea de la Paris, precum ~i numeroasele figuri de pastori, din reprezentarilc Na~terii Domnului. Ilustrai;iiile unor manuscrise reproduc acelea~i temc dar intr-o maniera mai simpla ~i mai apropiata de realitate 865 •. . [T."n tablov cle un accent cu totul idilic, prezinta inlr-un. manuscris
Metodele de crcstere a animalelor erau adesea dintre eele mai simple. Porcii traJau in libertate. Viitorul ascet din Olimpul din Bitinia, Ioanichie eel Mare, originar din satul Marykatos, fiullui Myritziko ~i al Anastasiei, pazea porcH la virsta de ~apte ani. El ii ducea la pa~unc facindu.,.le fiecaruia semnul crucii, apoi ii lasa sa umble la intimplare. Porcii se intorceau singuri ~i niciodata nu s-a 1)ierdut nici unul 867. l;nparatul Mihail Gingavul dintr-o familic foarte modesta din .Amorion, in ~'rigia Superioara (820-829), invat~H;e o serie intreaga de reyete ernpirice care erau la mare trecere prin sate: [Retete pentru a-i lmpiedica pe cai ~i pe miigari sii arunce cu copitele, pentw a ~ti dac:l un purcel se va ingrii~a sau va slilbi, care vaci ~icare oi vor fi recundate ~i vor avea lapte bun. Se 'recuno~teau de la prima vedere catirii apti pentl'u a transporta poveri ~i cei care erau buni pentru ciilarie, caii care erau buni de curse sau pentru a firechizitionati de armata 868 .]
·
0 alta preocupare fructuoasa ~i foarte raspindita era aceea a albinaritului, cum o demonstreaza exernplul. ~Sfintului Filaret 869 • Picturi cle rnanuscrisc prezinta stupi in forma de mici cabane vopsite in culoare galbena, cu acoperi9 cilindric, cu ferestruici in faya, a~ezayi in rnijlocul uncr a.rbut;lti 870 • · Carausia si atelajele. Transporturile necesare muncii la fe.rri'la' erab. facute cu ajutorul caruyelor trase d3 boi in j:;g, miHati cu biciul. Absenta potcoayelor ii sporea boulu.i superioritatea de tracyiune faya de cal 871 • Convoaiele erau foarte multe: in secolul al XI-1ea, numeroase 143
earnte aduceau la Rodosto, centru al comertulu'. tu eere~1le, griul ce se vindea ellh1r din carute 873 • 'o ~;,s:±el de seena figureaza in Oetoihul Seraiului 873 • J\11aiorul I1efebvre <1es :Noettes a demom;trat inferioritatcr. randamentului atelajului antie, datorat, mai ~lc,s, zgardei flexibile care i:pconjura grnmazul ealulni ~i pentTu a inainta, 11 forta sa traga de ace~tsta. zgarda cu gitul, ,c?o un dine in lesa". In afara de aec asta, caii emu inhamati peste frunte iar potcoavele, cunoscnte deja in Occident nu au fost adoptate in Bizant inainte de sgcolul al IX-lea; persistenta sclavajului s-ar fi ui a~ela\,J. unii dupa a,ltii 876 • In Bizan~ nus-a vazut clV scalvii s::1 fi fost vreodat(t folositi la tractiune . .In a,nnl 1453 :M:ahome{l al II:-lea a tra,nsportat tmml san gigant de la ~4.drianopol 1a Constantinopol, cu llll atelaj campus din 60 de boi. Ohiar dupa marturisirea lui Lefebvre des . Noettes, 1ncepind din secolul al VIII-lea, picturile bizantine at\'hje scot in evidell"\~t ciieva perfectionari, 8ol cfii
144
de taran, love~te cu ciocanul intr-o nlcovala, tinh1cl un obiect cu un cle~te lung 88 1. J\l(mile hidraulice. In sfir~it, n1oara de apa, cm1oscutrt de aritici, de la Mitridate 8 & 2 ~i descrisa cu exactitate intr-o epigrama a lui Antipater din Tesalonic (epoca erei cre~tine) 883 nu era nicidecum nccunoscuta in Bizant. Kedrenos poveste~te ca, pe Vl\eniea lui Constantin eel Mare, persanul elenizat, Metrodor, a facut o calatorie in India ~i a construit acolo mori de apa, pina atunci necunoscute de brahmani 884 • Dovezile hotaritoare cu privire la moara de apa in Bizant se gasesc in Typika (regulamentele manastiret;..ti) si in actele de fondare a azilurilor sau a i11anastirilor. Ele confirma observatia lui Marc Bloch asupra folosirii acestor mori, la origine pentru a. hrani un personal numeros, fara ca celelalte metode de macinare sa fi disparut 885 • [Typikonul lui Grigore Pakourianos pentru manastirea Petritzos ~i azilul din Stenimachos (Macedonia), rc-dactat in anul 1083, prezintii o moara hidraulicii pentru ospiciu ; ea va fi supravegheata de catrc un paroikos 'scutit de oricc obligatie, ~i a~czata intrc morilc imper.iale ~i particulare care existau deja la Stenimachos. Typikonul prevedea, totodata, construirea de mori actionate de animale ss6.]
Dupa cum a aratat Marc Bloch, consecinta economica adoptarii morii de apa a dus la o nona specializare. Pilla ·atunci, pistorul era in acela~i timp ~i macinator (morar) ~i brutar ; de acum inainte cele doua profesiuni vor fi distincte. Pe de alta, parte, pentru prima data, ti·acth:mea animal?" este inlocuita de un instrument mecanic 887 • ?.
V. Vinatoarea Pe m1 sipet de filde~ din nmzeul din Reims se poatc vedea un vinator, purtind tunica cu poalele ridicate, avind intr-o mina un iepure apucat de labe iar cu cealalta tine pe nmar, o bita in care este infipta o capatina de pore mistret. Omul se intoarce acasa, eu figura surizatoare, exprimind bucuria produsa de o zi de vh1atoare norocoasa 888 • Vinatoareg, era de f~pt principal9, placere a tuturor claselor soeietatH bizantine, distractie oferita prin -ex10-e.115
eelon~a de mediul satesc. S-a vazut deja timpul pci care irnparatu il consaci'au vinatorii 889 , dar acest gust se raspindise in Bizan~ in toate rnediile sociale, de la ~ih:ani pina In, cei mai puternici seniori. Fara a mai vorbi de rnonurnentele impodobite cu figuri, exista 0 intreaga literatura cinegetica . ce ofera informaWle cele mai eom:. plete asupra obiceiurilor ~i practicilor Nemrozilot* din Bizan~ 890 •
·
Dicllismi de vinatoare ~i fluiere de mmnit . ~asari. lVIetodele cele rnai modeste erau cele pe care le foloscau - taranii pentru a prinde vinatul in capcana. 0 pictura de manuscris prczinta un fel de echivalent al vinatorii noastre cu ~arcuri de nuiele in terenurile mla~tinoase. Sub un cort, un vinator intins pe un pat, rnanevreaza capcana sa cu ajutorul unei sfori lungi, care se intinde intl'e cu~ tile pline de pasari destinate a servi ca morneala 891 • Se folosea drept capcana o plasa avind intrarea strimta 89 2 • Se cuno~teal de asemenea, vinatoarea cu fluiere de momit pasari, pentru prinderea pasarilor cintatoare, folosind ramuri de copaci unse cu clei, ~i colivii cu pasari destinate sa le atraga pe cele din specia lor s9 s. · Echipajele de vinatoare. Marii proprietari ~i printii echipaje _eostisitoare euprinzind oUtcari ~i valeti pentru ciini, sclavi san liberi, printre care multi S!)eciali~ti, cum era skopeus . ( crxone:vc;), insarcinat. cu depistarea vinatului, haita~ii napocycxve:uTa~, valetii })entru ciini crxuHay&yo~, dres()rii de ~oimi te:pccx·rkpto~, sau de leoparzi 9i de ri~i africani (specii de pisici salbatice) 894 • Vinatoarea cu ajutorul pasarilor de prada, ~oimi, ulii; vulturi etc., binecunoscute de greci ~i de romani, era foarte obi~nuita in Bizant. Ijucrari despre cre~terea ~i folosirea pasarilor de prada erau intocmite de speciali~ti, cum a fost Constantin Manasses, autor al unei descrieri a vinatoarei de cocori cu ajutorul ~oimilor 895 • Dresol'ii de §Oimi purtau pasarea pe punmul sting ~i, pentru a se ~l!para de ghearele lor, purtau manu~i de piele, care le protejau mina ~i cotul. Picioarele pasarii, prevazut,e cu · clopotei, erau legate cu curele tinute sub dcgetele Vina~ torului 896 • Aceasta ·metoda se foloseUJ mult pentru vinatoarea de potirnichi, pe care hiiita~ii le scoteau din cul-: intre~ineau
* Hcge legendar al Caldeei. Scriptura il tor in fa!a lui Dumnezeu". (n. trad.) 146
numc~te
, un puternic, vina-
cu~m'ile aduc~a
lor. Dresorul lansa pasarea de prada, care li' vinatul, iar ca recompensa, el ii daruia capul 'pasarii eapturate, pe care il tiiia cu sabia 897 • Vinatoarea cu ajutorul ~oimilor era atit de populara incit ~i copiii, erau initiati in practicarea ei. Viitorul apostol al slavilor,, Constantin, avea un ~oim cu ajutorul caruia vina pasarile mici: intr-o zi, ~oimul lansat a fost 1uat de un vint foarte · , putemic ~i nu s-a mai intors; copilul a fost a tit de deceptionat incit nu a mai mincat timp de doua zile 898 • Potirrdchile erau vinate, de asemenea, cu arcul ~i cu Stjutorul ciinilor alergatori. Pentru i~Jpuri se folosean in accla~i timp ciini ~i ~oimi ~i se vinau uneori de pe cal 899 • Vulpea era vinata pentru blana. Cerbii, capriorii, gazelele,, porcii mistrcti existau in numar mare in Peninsula Balcanidi. Se gaseau; de asemenea, ur~i in Asia Mica 9i in regiunea Olimpului din Macedonia 900 • Ciinii de vinatoare se imparteau in doua categorii : ciini alergatori 9i copoi. Ciinii din insula Creta erau renumit.i .pentruflerul lor, cei din India, de o talie foarte mare, erau buni pentru vinato'arca de animalc mari 901 • Sc adul',eau ciini din alte tari si s-a vazut un membru din familia imparatului loan' al VIII-lea solicitind ciini de· talie mare regelui de Aragon, Ferdinand,}n anull416 90 ~. Se dresau de asemenea cai pentru goana. In ajunul caderii Oonstantinopolului, marele duce Lukas NotaraE; a facut cadou fiului sau trei cai invatati ·sa mearga pe drummile' cele mai grele so3. Rhu!uiala in tim1ml unei mari vinatori. Vinatorii, imbrac.ati cu ve~minte scurte, cu capul descoperit sau purtind o boneta de forma conica, porneau la drum inainte de rasaritul soarelui. Armele lor erau arcul, tolba cu saget.i purtata in banduliera, o sabie sau un pumnal la cingatoare, adesea un bici sau o crava9a, uneori o n1aciuca, un topor sau o tepu9a pentru vinat mistreti ~i o piasa atirnata pe 'umeri 904 • Ajun9i la locul de intilnire,. se a~ezau in ordine 9i in lini~te. Un epoptes (inspector) in:::,rmat cu. un. baston, veghea la pastrarea ordinii. Peste putin tilnp ei se a~ezau in rind la mici intervale; uneori formara un semicerc spre care era indreptat vinatul, .sau se imJ)artmm in patru grupuri pentru a incercui prada ~i schimbau aceasta ordine dupa imprejurari. Pescuitul. Viata pescarilor nu ne el;lte cunoscuta decit din legi sau de la scriitori, cum au fost Tzetzes ~i 14T
altii, care folosesc terrneni vechi pentrtl a compara obiceiurile antice cu metodele ~i cu uneltele de pescuit din vremea lor: barcile, plasele prevazute cu plute, uneori instalate in mare pe stilpi ~i vinatoarea nocturna de crustacee cu harponul, la lumina tortelor. Dupa cum s-a aratat, locul detinut de pe~te in alimentatia bizantina demonstreaza ca pescuitul trebuie sa fi fost 0 indeletnicire rentabila. Pescarii forman corporatu sub patronajul SfinWor Fokas ~i Gheorghe, protectori ai marinarilor 905.
OAPITOLUL VII
Me~te~ugurile- ~i conlt~rtul Fara a reveni asupra doctrinei economice .care domina in Bizant 906 , amintim doar ca me~te~ugurile t}i comertul erau controlate strict de d1tre stat, care reglementa, producea, cumpara, · vindea 907 , . i~i rezerva monopoluri, supraveghea intreprinderile partl.culare. Statul pretindea productie de buna calitate ~i ii fixa atit cantitatea, cit ~r pretul. Aceasta orientare data de stat nu avea, ca in zilelt• noastre, un scop de rationalizare. Preocuparea imparatilor era, indeosebi, de a asigura aprovizionarea Constantinopolului cu alimente, aprovizionarea atelierelor Palatului cu materii prime, frinarea lacomiei negustorilor precum ~i sa incaseze cit mai multi bani pentru vistieria statului. . A~a cum a remarcat Gheorghe Bratianu, acest reg'im a durat atit timp cit conducerea centrala a fost puternica. Oind aceasta a slabit, piata libera a predominat ~i monopolurile au disparut, pina in ziua in care au fost conce~ionate coloniilor straine, care au ruinat statui bizantin 908 • Incepind de la Comneni, acest regres al economiei dirijate a devenit din ce in ce mai evident. . Nu vom reveni asupra acestor lucruri, dar vom cauta Sft ariJ"tam ce a insemnat viata industriala si comertul sub aceste regimuri diferite, mOI~eda -instrument de schimb, drumurile cornertului de mari proporW, tehnicile ·indus148
triale, intr-un cuvint ecotltJmic.
via~a
bizantina sub aspectul ei
I.· De Ia m·igini !>ina Ia cuce1·irea araba Doctrina etatista, mo~tentta de la Diocle~ian, a dtirat sfir~itul secolului al XI.:.lea. Prin~:;ipaht cauza a dumtei sale a fost men~inerea unei monede sanatoase timp de opt sute de ani. . De la reforma lui Constantin ~i pina la domnia lui Alexios Comnenul, solidus-ul de aur al Bizan~uli:d avea intliotate pe piata internationala. 1n Ceylon, 1n secolul al VI-lea, el era preferat fata de moneda persaria 909• 1\loneda. Sistemul monetar ·al Bizantului data. din vrernea lui Constantin, care :1 inlaturat moneda de argint, devalorizata ~i a adoptat monometalismul in al1r 91°. · U nita tea uzuala a fost ,galbentd" (solidus aureus), v6!.HO'fLa care cintarea 4,52 la 4,61 grame. Dintr-o livTa de aur 7,h·pa se confectionau 72 de astfel de monede de cont, ceea ce reprezentau in greutate 327 grame 911 . Pentru plaWe de valori importante, sumele enm evaluate in livre san in kente1~aria (100 de.livre). l1a sfir~itul secolului al IV-lea, raportul aur-argint era de 13,71. Livra de aur valom 1000 de piese de argintsau miliaresia. Milia1·es~on-ul cintarea 2,24 grame ~i valora ~e 12 cri ma,i putin decit moneda cle a,ur. Mai exista, de . a;,emenea, in circulatie kerationul de argint, care valora jum{ttate dintr-un miliaresion 912 • Constantin stabilise, de asemenea, un raport . precis intTe ·jollis, moneda de arama ~i moneclele de· argint; dar se fabricau prea putine monede tie arama ~i de proasta calitate, fara marcarea valorii. Aceasta a dus la reforma lui "'-\nast2.sie din anul 498 : ol a batut jolles mari de bronz, marcate cu M ~i valorind 40 de sesterti (obol) preciun ~i monede cle 20, 10 ~i 5 sesterti 913. . . ,In eadrul plaWor, monedf>le de. aur nu se nun'titrau,. ci r;e cinti1reau, fiindci1. multo dintre ele erau mic~orate iar roeseria. de cintaritori de aur era. rentabila 914 • Desi so crede cit ar fi existaJt sub Iustinian o eriza, eeonornica in Egipt, descoperirile 3JU aratat ca ba.terea monedelor sale era abundenta, ceea ee :presupune existen~a unui eoinery inflol'itor. Procopius pare sa-l fi a.euzat pe nedrert de· a fi falsificat monedele, pentru ca solidii faraj ])rea multe piedici, pina la
·149
1:le a,ur cu efigia sa, care au fost descoperiti, nu jm;tific3b deloc aceasta acuzatie 915 • Cnmcrtnl in Extremul Orient. Dupa epoca alexand:rina, cornertul eel mai rentabil era eel al I,evantului; importanta sa sporise inca din Bi•zantul secolului al YI-1ea, unde, mai mult ca oricind, se cau'tau articolele sale dt> lux, dintre care doua mai insemnate era.u mirodeniile si matasea. Negustori cura.joi;li, care, 1)e mare sau pe 'useat, incercau sa ajunga la pietele Arabiei, Indiei, Chinei, sau maea.t Sa Se apTopie de acestea cit mai mult posibil, riseau mult pentru a obtine mult 916. In secolul. al VI-lea, Constantinopolul a mmat Alexandriei i;li Antiohiei, ca principal antrepozit al marfurHo:r Orientului. Matasea ajungea aici sub forma de matey·ie bruta sau baloturi de tesaturi care aprovizionau atelie:rele Palatului ~i comertul de export. Tot in Constantinopol era concentrat comertul cu mirodenii : piper, scorti~6ara, cui~oare etc., foarte folosite in farmaceutica ~i, de asemenea, ca moneda de schimb cu barbarli 917 • Dupa prima asediere a Romei de catre Alarie, in anul408, prtntre lucrurile cerute pentru rascumpara:rea ora~ului, au figurat 3000 de livre do piper 918 • Pe de a.lti1 patte, aceste pro,duse, considerate ca 'venind din t1ari e.xcitice, permiteau imparatilor sa ofeJie daruri unor ~on ducatm·i barbari sau unor biserici din alte tari 919 •
· Drumul pe uscat al miitasii. Din epoca romana, un negustor macedonean, Macs 'Titianos, recuno:<.cuse eta1wle acestui "drum. ~i ~i-a trinlis agcntii la Kashgar, in oaza Tarim, princtpalul antrepozit al m~tasii 920 • Acolo soseau caravanele venite din Chang'an. In partea occidenta,Ja, caravanele plecau · din Antiohia, traversau Eufratul Ja Hferapolis (lrlabough ), strabateau tinutul partHor :prin Ecbatana (Ramada-n), Rhages (aproape de Teheran), Kelratompylos, oaza Jl!erv, Baetria, ~i ajungeau in Pamir, la poo,lele diruia se afla 1'urnu.l de piatra. Acolo se faceau schimburile intre caravanele chineze si cele occidentale. La J{ashga,r drumul se bifurca, spre 'nord prin Isse(lon Scythica (Kucha ), Issedon Serica (Leo1t-l(tn) ~i poa::r·ta Daxata (Yumen-guan), iar spre sud, prin "Yarkantl; IOwtwn, ]}!iran; apoi cele doua drumuri se reintilneau la Throaona ( Touen-houang ). Caravanele patrundeau a~adar, 150
. 'in China ~i ajungeau la Sera Metropolis (Ohang'an) ~i la Saraga sau Thinae (Luoyang, Hencm-ju) 9 21 • · · · l'ie putem imagina cit timp le trebuia baloturildr' de matase, plecate de la Chang'an, ca sa ajunga pina;. in Antiohia. Greutatile erau considerabile. Caravanele aveau de straN1tut mari intinderi de desert si sa travergeze cei m~~i inal~i mun~i ai Asiei, Tian-Shan, Pamirul, Himailaia. In legatura cu aceasta, in zilele noastre s-a facut () experien~a ciudata .. in anul 1931, expedi~ia Audouin-'Dubreuil, organizata de firma ,Citroen", ~i-a propus ·. sa urnwze drunml milenar al matasii. Pornind din Beirut in aprilie 1931 eu un echipament din cele mai perfec~ionate, a trebuit un an, o luna ~i 23 de zile pentru a ajunge la Beijing, la 12 februarie 1932, dupa ce facusera aproape 11 000 de kilometri, din care 6 000 pe teritoriul chinez 922 • in timpul lui Justinian caravanele faceau 150 de zile, din China pina la frontiera persana ~i 80 de zile, de la aceasta frontiera pina la · cea Bizan~ului 923 • Moimrhia sassanida, traversata de caravane, nu a intirziat sa acapareze monopolul asupra vinzarii matasii, · • care ii sosea prin oaza Sogdiana (Buhara, Samarkand), unde se opreau caravanele chineze. Mai multtl ora~e· de grani~a intre Bizan~ ~i Persia fusesera recunoscuM ca piete ale matasii: in sud, Callinicum pe Eufrat, in centru Nisibis, la nord Artaxarta ~i probabil Dubios. Aici se intilneau negustorii persani, indieni ~i bizantini. Mai mult deCit atit, persanii se amestecau ~i in transporturile maritime indreptind baloturile de matase spre golful Persic, unde emu imbarcate pentru Ale,xandria 924• Pentru a se sustrage acestui monopol, Justinian a incheiat alian~a cu regele din Aksum (negus al Etiopiei), ale carui nave,.., plecate din Adulis, ajungeau pe pie~ele Ceylonului; unde chinezii aduceau matasea; dar aceasta. alian~a a · dat pu~ine rezultate, persanii avind o pozi~ie privilegiata in Ceylon 925. . K u este deci de mirare ca al doilea razboi al lui Justinian cu per~ii a avut ca rezultat o asemenea cre~tere a pretului matas1i brute, incit atelierele· imperia.le au fost incomodate in cumparaturile lor. Basileul a fixat atu'nci un pre~ maxim de cumparare (15 solidi-livra) 926 , dar negustorii persani au reJuzat sa-l respecte ~i au sistat orice vinzare. Manufacturile particulare, lipsite de materia prima, ~i-au inchis atelierele ~i un mare numar de ~esatori au plecat sa lucreze in · manufacturile persan<:J. Atv.nci
151
· sirianul Petros Barsymes, c01nes largitioman :;;i director al atelierelm Palatului, l-a. determinat pe Iustinian sa sat:isfad1 ]Jretcntiile negustorilor ]Jtrsani, in sehimh r<'z(irvind statului nwnc):polul cum:pararii n1atasii. Atelic:rde Palatului ~i-au rEluat intrcaga activitate ~i in cmind m.1 au mai iiteut fata,. c;: rerii, incit ace st comes largitionwm a FUtut -.,·inile matase ~i unor ateliere pai'ticulare. Cnmpara,:rea matasii a fost in felul acesta dirijata iar st:'ttul, fii:nd singmul cumparator, a p1:s mai u~or capat cereri1or negustorilor persani (.540-546) 927. Citiva ani du:pa aceea a avut loc m1 eyeniment ,care ave~J sa confere o importanta considerabila indm>txid matasii. Prin anii 552-554, doi c~lugari, originari «lin Asia CentraH1, au adus in Bizant oua de viermi de matase, in int-eriorul unui baston de trestie si au reusit sa-i faca sa eclozeze ~i sa-i hraneasca en frunze de dud'. Iustini~1:n, d1ruia calugarii ii :propusesera de la inceput 'Inportarea acestor viermi, i-a recompensat din bel~ug ~i a ordm~at plantarea duzilor 928 • Dar rezultatele acestei pretioase achiziW nu s-auputut Jace simtite .decit n1ai tirziu, ia:r in tr~tatul care a_pus cll,pat razboiului cu Persia, vechile prevederi :privind"'vinzarea matasii au fost reinnoite 929• Dupa moartea-·1ui Iustinian monopolul persan a fost amenint·at. Turcii ( 'I'1t-lciu ai chinezilor), originari di11 · Alta.i,.s-au rasculat impotriva mongolilor ~i au intemeia,t imperiul turcilor occidentali, care ocupa Tra:hsoxia1m, punind>stapinire pe drumul matasii. Sogdianul :M:aniakh, condue.ator de caravana (originar din Sogdiana), s-a dus Sa"-l intilneasca pe Chosroes, din partea hanulni Istami; dar ofertele sale an fost respinse ~i negustorilor ..tpersani li s,..a interzis sa cumpere matase in Transoxiana. Apoi Ista.mi l-a trimis pe Maniakh la Constantinopol ~i a incheiat o alianta cu .Tustin al II-lea (.565-578). F•'b:·a indoiala, dupa i-:ritroducerea viermilor de matase in Bizaut, s-au intemeiat manufactnri de matase, dar productia t?Ia inca insuficienta. Turcii au avut astfel o piata pentm vinzarea matasii ~i (ceea ce nu putuse sa obtina Iustinia'n), Justin al II-lea s-a elibuat de nwnopolul persan u20 • Industria ~i comeftul matasii nu au ramas mai pu~~n prospere nici in Iran. Calatorul chinez Hiuen-tsang, cnJ·e a mers de-a lungul frontierei Persiei, la inceputul secoluiui al VII-lea, lauda 'i.ndeminarea tesatorilor de matase ;d lina ~i fabricantnor de covmure, recrutati de altfel, dintl"e artizanii provinciilor bizantine ale Siriei ~i Asiei.
a
152
}'f;eL veniti de bun;1 voie san aclusi cu forta i'n timpul razhoaielol: dintre cele dona impuii 931 • ,,, if:alca maritim~t a ctmwrtului ~:rie'ntal. Calea pe Marea Ro9i13 ~i prin Oceannl Indian era, cunoscuta inca dii1 cca nwJi indcpartata antichitate. In timpnl donmiei impi!l,ra-. i Augt:stus, un navigator, Hippalos, a desccipn'it re;:;Lrnul nmsonilor din Oeermul Indian si, renuntind sa mii mearga de-~t lungul coast1ei, s~a avintat in pli:r{~~ n:lare penlru a ajunge pe l)iat,BJ Ceylonnlui 932 . Dupa cum mentim Paza 1111 grec st<1bilit 1n Berenice la Marea 1\o~ie,. in timpul lui Claudiu ~i al lui .Nero, din acest port pleca in fiecare ~u1 flota Indiei care vizita in primul rind portutile Aflieii Orientale aroi traversa Oceanul Indian pina in Cerlon 93 :'. · 'Acestc traditii erau inca vii in epoca bizantin:'L · Canabl Nilului nu rnai era i'olcsit, insa mai multe pm:turi la .3Ja,rea Bo~ie i!rimea,u produ;e ale .Lirabid, Afrieii Orientale ~i ale Indiei. Principalul port U<1 Klysma {al)roape de ampla,sarea actualrt a Suczului), aparat, de o fo:rb\reat~L .A.iei se aducea,n tam!ie din ITymiar (YexneiJ), scoqi~oari"'t de pe coasta SomaHei, mirt, aloe ~i toate p:,llrfmnurile 934• niai exista ~i Aila, situat in fundul Golftllui .Aktba, la intrarea earuia Sf' afb insula IoLabe, undo na instcllata nmm irnperiaUL Aila primea vrocluse din ·Htteriornl Africii: filde~, haga din insulele Dioseoride (Sucotorr~ \, a banos, sant:1l ~i lemn vrctios, parfnmuri din Arabi8J ~i ";_., pe eo as ta Aromelor (Somalia) ~i in sfir~it, produse din India 93n. Regatul Aksum avea, dupa cum am vi'tzut, portp.l Adu1is, la sudul _lYE\,rii Ro:~li. 1m iucarca, marufri pentru Indi;:~, dar prj mea totoda tti, ~i prod us? din Africa, pe. care le e:xporta : tamiie, mirodenti, papirus, filde~ ~i aur · pe care {'aravande il ofereau in schimbul sarii ~i fierului 936 .
Piata Ceylonului. Insula Ceylon (Taproban) era tinta tutm·or acrstor flote pleeat~c. din porturile 1\Htrii Rq;:;ii. Aiei Pxista o piata perrnanent~t, i'reevt>ntata de flotele chineze, care acluceau mataSc\ ~i miroclenii ~i de 'catre navele din India i;\i Persia. Nu avem info1·matu asupra nmnilrului de supu~i bizantini care participau la acest 9orunt, Kosmas fiind aproape singura noastrn sursa 937 • Intntdeauna, India i;\i produsde sale erau, daea se poate spune ai;\a, la moda in Constantin(\)pol. 0 sala a :M:ateiui Palat situata aproape de Consistoriu se numea at "IvSo/.'!
i53
(Ipcdienii) 9 ~ 8 , iar la Lam1)sakos s-a descoperit o tava de argint {eprezentind India prin figurar unei femei a~e zate, avind pe cap un turban, bri'1tari deasupra cotului, tinind un arc mare, inconjurata de maimute cu eoada lunga, de un papagal, o dropie, iar la picioarele ei; doi gladiatori ingenunchind un leu ~i un tigru 939 • Mai tiry,iu, bizantinii aveau sa se delecteze cu tribulatiile din tineretea lui Buddha, descrise in romam1l V arlaam ~i I oasaj, tradus inlimba greaca 94°. Fer~ii aveau prioritate pina ~i in Ceylon. Ei i~I trimiteau aici corabiile, care aduceau m.arfuri pretioase in antrepozitul situat la yarsarea Tigrului ~i Eufra,tului. Fiind numero~i ~i primiti cu caldura de si~ghalezi, ei se bucmau de privilegii ~i scutiri de impozite. In trJJnzactH, moneda bizantina era preferata 941 . Insula Ceylon producea ea insa~i ametist din abundmtt>lL Ea primea produse din intreaga Indie iar flotele sale se duceau in Indochina ~i chiar in China, in cautarea. matasii ~i a rnirodeniil9r 94 2 •
Un negnstor: Kosmas Indilwpleus1es. Kosmas fm· tipul acelor negustori, poate in acela~i timp ~i annatori, ca.re nu se temeau de calatoriile lungi. El sustinca ett s-a nascut in Egipt ~i i~i enumera calatoriile. Cuno~tea, bine Marea Ro~ie ~L Btiopia. In anul 525, in n:Jon1entul in care regele Etiopiei pregatea o CXIJeditie impotriva homeritilor (Yemen) 943 , el se afla in .portul Adulis. Dupa marturi1<1irile sale, ,a, calatorit in Persia, Arabia ~i ,in golfuTilc romane" ( Golful Akaba ~i Suez). Mai mult decit a tit, a fost in India intm!ioara {?i a trecut pe linga Barbaria_, unde eTa [il:ttSia de l1ulii se extinsese in toate tarile mirodeniilor ~i p
.::·
.*·: Cel care a navigat p!nii In Indii (lb. gr.) (n. trad.) 154.
. ar rrovcni din pm·estirile altor navigatori 945 , ca de Sor:atrcs. ["''rim is ln
~iilcli
C~ylon
inaintca domniei lui Iustin, Sopatros are .o'razia arnbasador persan, care sustinea in fat a regelui Cey1onului c(a stilplnul s{m ar fi fost ma. putcrnic dcclt imparatul roman. · ... h>trebat la rindul san, Sopatros s-a mnltnruit sa-i arate regel\\i un roman ~i o drahmil persan{t de argint. Singhalezul nu a czitat sa ca suveranul care a butut ascmcnca nwncde de aur era eel n;,ai pu-
:sa W.i • i kasca un
ternie 946. l
Ar fi om·c· prea eMegoriea afirmatia IJOtrivit eareia Kosmas nu ar fi fost in Ceylon~ Desigur, aceasta nueste decit o ipoteza, insa multe pasaje pe care le putmn reman·::• hi pun stirea sa, justifica ace~tsta bauuiala. [Spirit curios, cl povestc~tc tot ce a viizut in Etiopia: aniniale, r:are, arhorii en mirodenii, plnii ~i monumenlde, exempln, in Adulis, uri, troti de w~armura ~i aur, acoperit en o inscrip\ie in numcle tmui Ptokmeu'.' Regele ,:in Aksnm i-a eerul sa i-o copieze. El a fi\rut a.:;casta en ajulorui·unui alt negnstor, prietenul siiu Mcnas 047 , rclatind amintiri person ale ;;i op 6vcstc trii.itii. Insa nu exista nimic asemanator in informa\ iilc p.e care lc fl.wnl.zcaza desrr<· Ceylon ~i piata .sa. El fie cii Jllcntioneadt sursdc ca in vovestir.ca Iui Sq;ratos, fie di riiminc confuz ~i nu afirmi\ nici milcar ln mocl formal di m· ti intreprins accasta expeclitie. J
de
fartea S<~, din 11~ieate, llU rste 0 poveste de ealatori~; ci 1m udcvarat tratat tic ccsmologie, pe care se stradtliel}tc sa o puna de ttcord cu Vechtul Testament. S-a pres11pus ca s,hmci c1nd a scris 1'opogmjia cre.Jtinii, douazeci ~i cinci de :uJi - sust.ine el - dup:1 9cdcrea la Adulis, adie:1 pe la anul 550, se ealugarise ca ~i prietenul san Monas 114~; iar cosmologia c:are se preda in ~coli.le monastice era expusa l;ii (]4~ fl 949 • El recunoa~te, de altfel, di doctrina sa i-a ft:ist com.unicata de un oareeare Patrieiu, venit din tara cald.eenilor impreuna cu discipolul sau Thomas d,in Edessa · · • l;ii cu ti.inpul episcop al 1ntregii JJersii !l50 • spingiud teoria sferieitatii Terrei, prin argumente, ca imposibilitatea antipozilor, el indi.ea forma Teri'ei ca fiini-l un d.reptunghi, cum ua eea a TabernacoluluieonstruH de Moise. Situat in centrul Gniversnlui, ineonjurat de ocean, di1~colo de care se intinde Paradisul terestru, l)3Jmintul cste acoperit cu. un fel de CU.l10la, de catte cer si f!nnament n~1. · '• , Lcwrarea, astazi editat~1 in douasprezeco earti, nu cup;:indea la ()rigine dec1t cinci. Oelelalte ar fi fost s~i·ise pentrn a ra.spunde · parerilor contradictorii. Inform~Vfile l55
despro Ceylon so gasesc in c<1rtea a fost .extrasa dintr-o alta lucrare 95 2•
XI-~,
care pare n, fi
[Textullui Kosrnas a parvenit prin trei manuscrise. Valicanus gr. i199, tn scriere unciala, nu contine dccit primele ~ase carp: este coilsiclerd ca fiind eel mai vechi ~i ar data din sc..:olul al X-lea. Sinaiticus1186, st·ct.
Comerf.u.l en popoarele din nord. JJrin porturile dm Criineea, Ohersones f}i Bosporos, unde Iustinian restabilise autoritatea imperiala 954, negustorii aduceaLl gotilor, hunilor ~i avarilor mirodenme din Orient f)i 1n·odusele indus· triilor din Constantinopol ~i din Siria. Ei luau de aici) 1n schimb, blanurile din Nord, probabil chihlirnbM' de Baltic,3, 9i, din I~azica, sclavii schimbati pe grin ~i pe vin 9" 5 • Principala dovada asuln'a r1ecstor relatii const£1 in obie<;tele de argintarie bizantina din secolul al VI-lea, descoperite in Rusia ~i in Siberia. Abundent,a desecrperirilor este renmrcata nmi ales in veehva guberniP I-'
156
in medalioane, reunite prin irnpletituri de linii, apar teme evanghelice. Dar, in timp ce ingerii de pe tava siberiana tin de arta cll1sica, crucificarea din Perm este tratata intr-o mauiera care. aminte~te arta popoarelor barbare. Foarte misterioasa este originea acestei opere stranii executatc poatc de un me~ter barbar pcntru, o comunitate ere~ tina 960 • Con1ertul cu Oeeidentul. In secolul al VI-lea . Occidentul, ocupat in mare parte de popoarelc barbare, era un debu~eu bun pentru comertul Constantinopolului ~i al marilor orase din Orientul bizantin. Victoriile lui Iustinian asupra vandalilor ~i a gotilor ii redasera Bizantului st~• pinirea marii ~i prin aceasta libertatea de navigatie, care avea sa fie foarte acHva pina la invazia araba. Oomertul intre Orient ~i Occident era practieat de negustorii din porturilc Sirici, din Asia Mica, din JLgipt, ennoscuti cu totii sub numelc de sirieni. Ei dueeau in Italia produsele ,;primite din Indii ~i din China. A~~1 ~e petreccau lucrurile de la. intemeierea Imperiului. Pina atunci, negustorii italieni trimiteau flote in cautarea accstor produse. Insula Delos, astazi stinca pustie, era un imens antrepozit al acestor marfuri, unde fiecare negustor roman avea pravaliile, hangarele ~i sanctuarele sale; da;r in timpul razboaielor civile acest eomert a fost ruinat ~i a,tunci a inceput na;vigath1 negustorilor sirieni spre oceident 961 • E·i nu numai ci1 frecventau porturile din occident ci intemeiau ~i eolonii stabile in toate ora~ele mari, la Roma, la :0Teapole, la Ravenna, la Oartagina, la l\farsilia, la Narbo etc. Unii sirieni practicau in aceste colonii toate felurile de meserii, in special aceea de mimi. Ei erau in geneml putin stimaF deromani 962. Aceste colonii au supravietuit dupa ocuparea Occidentului de eatre popoarele germanice. Aici a avut loc chiar o renastere a comertului mediteram~an in vremea, · lui Iustinian : ceva mai irmlt, navigatorii, deveniti mai ind.Tilzneti, au strabatut coloanele lui Hercule, au infruntat oeeanul ~i au atins Insulelc Britanice. · Coloniile siriene. Una din cdc mai puternice eolonii ale sirienilor era cea de la Homa, uncle s-a dezvoltat nn cartier oriental la poalele eolinei Aventin 963• Sirienii ~Ml patruns in clerul roman iar influenta lor a devenit a tit de puternica incit in secolele 'al VII-lea ~i VIII-lea cea rnai mare parte a papilor erau greci sau orientali 964. ;157
Foarte numeroase ~i pros perc emu ~i eoloniile slriene stahili te in Galia, dupa cum rciese din inseriptiile funerare, in Hmba greaca, ~i mai ales din scrierile lui Grigore din 'Tours. Aceste colonii avusesera ca punct de plecare por- · turile Marsilia ·~i Narbo, dar ulterior avansascra . foarte adinc in inter'iorul tariL 1n ora~ele galo-romane aflate inea in pieioarc sub dominatia franea, sirienii formau corpo. ratii (li se spunea pe atimei nationes ), care det;ineau cea mai mare piilrte a comert;ului ~i a industriei. [Clntl regelc Gontran ~i-a facut intrarea sole11lllii In Orleans hi 4 iulie ccle trei nationes can· locuiau ora')ul, latinii (gaJocromani), sirienii ~i fo\Teii i-au ie~it in intimpinare cu clrapelele lor ~~ 1-au aclamat, fiecarc ln IimlJa lm· 9 65 • Un conciliu tinul Ia J'\arbo In anul 589 a interzis go}i!or, ronc:milor, sirienilor, greeilor ~~ cvreilor sa lucreze cluminica 966 .]
Din porturile l\'I:editcranei, imigrat;ia siriana a urrnat doua drumuri fire~ti ; ;,;pre apus, eel al trecatorii. ?\aurouze ~i s1 vaii Garonei, spre nord pe vaile Ronului, ale Saonci ~i Senci. Un prim val a ajuns la Bordeaux inainte de secolul al IV-lea, dupa cum o atesta inscriptiile funera:e 967, iar in secolul al VI-lea, Grigore din Tours poveste~te istoria negustorului sirian Euphron, perRecutat de episcopul din Bordeaux, Berthranmus, rare era invidios pe bogatiile .~i pret;ioasa sa relicT a 8, Sfintului Sergiu 968 . Cel de-al doilea drum ~i eel mai important, era mareat de coloniile din Vienne 9 tl9 , din I1yon, unde un oarecare Constantin nascut in. Germanicia (Commagene), practica. meseria auririi ~i argintarii metalelor ( ars barbaricaTia) 9 <0 , la Autun 9 71. ,;: In valea I.1oirei, undeam.menyionat colonia din Orleans, gasim sirieni la Tours, unde episcopul Grigore culcgea cu o adevarata predilect;ie 'povestirile pe care ni le-a transmjs despre Orient 9<2. La Paris, negustorii sirieni emu numero~i l)i influenyi. Unul dinire ~:~i s-a ales episcop cu ajutorul darurilor, a dcstituit pe toti Litularii funct;iilor ecleziastiee ~i i-a inlocuit cu sirieni 973 • in regiunea renana, in cpoea, Jmperiului de Sus, Trier a avut o mare colonie sirianii 974 ~i probabil ca de acolo Siricnii s-au raspindit in Germania 975 •
~·ele
GUatoriile obi~nuile Jlen1ru importuri. in secoltll al YI-lea, coloniile siriene din Occident erau aprovizionate en marfuri orientale prin calatorii anul:l,le, ceca celasa sa se presupuni:'t ca exista un comertdnfloritor : in acest· fella
158
Alex;3tnclria armatorii erau specializati in comertul en diferit~ tari. Existau y()(:A:Ao8pwo~ (vase armate pentru portudle Galiei), cr7t()(vo8p6fLo~ (orientate spre Spania) ~i altele- destinate porturilor Italiei 976 . 0 flota comcrciala aparti!lind Bisericii din Alexandria ~i-a pierdut in Mal'e<>. Adriatiea incarcatura, care consta in griu, argint, tesaturi marfu~~i scumpe 977 . [Alte- nave ale aceleia~i biscrici, inci\rcate en 20 medimne * de grin au ajnns in Anglia dnpa donazed- de zile de traversare. un condncator anglosaxon a cumparat jnmatate din inci\rcatnrii la pretnl de nn solidus pe o medimnii ~i ccalalta jumatate cu zinc,· care s:a transformat in mod miraculos in argint 978 • 0 alta navii alexandrinii, aruncatii de furtunii pe coasta britanka, a rcveni t cu inciircatura de cositor 979 .J
Aceste curse regulate pentru Occident existau, de asemen'ea, in porturile Siriei, dupa cum o arata dou,a povestiri: [A\Ia cum aratii Via!a sfintei Genoveva, Sfintul Simeon Stilpnicul !i intreba pe negustorji care se intorceau din Galia despre sf!nta din Paris, direia ii, transmitea salntul sau prin intermedin! lor oso (intre anii 4,51 ~i 459). 0 alta miirturie aratii cii aceste legaturi regulate pcrsistasera pina In secol\JI urmator. Grigore <.fin Tours poveste~te ca aproape de Nisa traia un stint sihastru, Hospitius, care, in postul Pa~telor, se hriinea cu acelea~i radiicini ea ~i siha~trii din Tebaida : in ficcare an, negustorii egipteni li aduceau asemenca provizii os1.]
Marfurile importate. Existau, mai intii~ produsele Siriei ~i ale Egiptului. Vinurile de Gaza ~i Sarepta erau foarte renumitein Galia ~i faceau concurenta vinurilor din Italia; mai multe relatari arata ca acestea se bucurau de o mare cerere 982 . Se importau, de asemenea, ulei cp,re era solicitat la Marsili~, unde se fabricau deja sapunuri, ~i fructe: Urmau apoi produsele Orientului: papirusul din Egipt:, singurul material folosit pentru scris 983 , cerneala de purpura ~i, in sfir~it, mirodeniile, matasea ~i parfu:muril~., +esaturile din bumbac, necunoscute in occident, stirneau :JJdmiratia lui Grigore din Tours, care descrie fructui de bumbac ce i se adusese din Palestina 984 . Se cautau indeosebi matasurile care patrundeau din ce in ce mai mult in portul civil ~i ecleziastic ~i care se foloseau ca tapete. Grigore din Tours cumpara astfel o stravec1H>.
* MEDIMNA. Unitatea de masura greceasea pentru capacitate,_ ln valoare de 51,79 lilri. J.59
tesatura de mat~Jse, despre care i s-a spus ca servise la. 1nvelirel:l, crucii lui Hristos ; el ~, taiat-o. in buca,ti pe care le-a impartit credincio~ilor diocezei sale 985 . Sa mai ~,mintim importan~a produselor fabricate, de ·exemplu sticlaria din Sidon, destinata exportului, a~a cum o indica marca de fabricatie in latina, ~tlaturi de inscri.ptiile in limba greaca 986 . Constantinopolul exporta, de ftsemenea, in regiunea, Meditem;nei, precum ~i in Egipt c~~ ~i in Ita,lia san in Africa, capiteluri de marmura de Proconez folosita la constructia bisericilor ~i a palatelor 9.87. Acest comert acti'V intre Orient si Galia nu incetase inca in secolul a.i VII-lea. in ~,nul 716, Ohilperic alII-lea· ii confirma manastirii din Oorbie I)ierderea a dona docum.ente: ~Jl lui Olotaire al III-lea (656-673) ~i al lui Cl1ilderic alII-lea (673--'--675), prin. care, la varna din Fos, se excepteaza 1~, plata impozitului produsele alimentare cumparate de oamenii Bai in portul Mr.rsili~, cu autoriz~,tia de a solicita cai de IJo~ta pentru a le transporta, dar supnnindu-le la o anumita limitare. Lista acestor marfuri !7i a cantiti'ttii autorizate ofera o imagine a amplorii cornertului intre Orient ~i Galia pina pe la sflr~itul perioP,dei rnerovingiene 9ss. [Uiei, 10 000 livre piper, 30 I - cui~oare, 2 l - scorti~osril, 1 l -chimen, 150 l -nard, 21 - orez, 20 l - hidrium (mirodenii), 30 l coslum (rildacinoa5e), 30 l - curmale, 50 l - migdalc, 100 l - smochine, 100 I, fistic, 30 I - miisline, 100 l - garum (saramurii de pe~te folositil tn buciitiiria bizantinil), 30 de muides* - papirus, 50 de rame ** - ardei, 10 l - niiut, 150 l - piei, 10 buciiti, - piei de Cordoba, 10 bucati.]
Toate aceste articole nu veneau ne'apikat din· Orient, ci distingem in aceasta lista, stocurile acumulate de produse aduse de negustorii sirieni. indeosebi, este demn de remarcat faptul de a se gasi acolo o asemenea cantitatc de papirus, ceea ce dovede~te ca ocuparea Egiptului de de catre Amr ibn al-As (639-642) nu a pus capat exportului acestei marfi 9 89. *
MUIDS. Vcche masurii fran<;ezii pentru capacitate (18 h.ectolitri). Unitate de m!isurii pentru vlnzarea hirtiei cu ridicata, compusil din 20 legiituri (mlini) a cite 25 foi. (n. trad.)j
**
160
11. Cousecintcle cconomice ale cuceririlor arabe .Arn vazut mai sus ·cum cuceririle arabe din secolul al VII-lea nu par 'sa, fi oprit eomertul sirienilor. Numai dupa cucerirea Spaniei vizigote de catrc Tarik ~i Musa in anul 711 ~i atacul Constantinopolului de catre califul Moslemah in ~1nul 718, S-a intimplatea navigatia Sa inceteze de a mai fi lilH:lra, iar comert,ul sirienilor cu Occidentul sa dispara 990 • Ince:pind cu aceasta epoca, papirusul nu a m~,~i ajuns in GaH:i•, ~i dupa epuizarea stocurilor, a inceput sa se foloseasca IJergamentul 991 . Portul ~Ia!!silia, atit de activ in epomJ; merovingiana, devenise gol. Acesta este momentul in C<:H'O ora~cle s-au depopulat ~i s-au _mic~orat incintele. In timpul Carolingienilor economia galica a devenit exclusiv rurali'1 99 2. Ceea ce este·, de ~tltfel, sigur este fenomenul disparitiei coloniHor de negustori orientali, atit de numeroase in timpul Merovingienilor. Sursele citeaza eel nm1t citiva sirieni insarcinati de Carol eel Thfare sa revizuiasca 'textul Scripturii 993 .• Pe de alta parte, au exii'rt.1t schimburi de ambasadori intre Carol eel Mare, califul H9,run-al~Ra~id ~i patriarhul Ierusalimului (797807) 11" 4 . Nici una dintre aceste misiuni nu a folosit portul Marsilia. Evreulisaac, care aducea un elefant ~i daruri din IXHter~ califului, ciHatorca prin Africa, pr•obabil din Tunisia se imbarca ~i ajungca la Port-Vendres 995 . Misiunile califalui veneau llrin Italia r;;i acostau la Pisa 996 • · Dupa infringerea arabilor in. fata· Constantinopolului in anul 718, flotele bizantine controlau din non marea, dar nu depa~eau Italia san Sicilia. Moncda. Comert,ul de amploare incetind, moneda de aur a disparut aproape in intregilne din Occident, unde aveo, prioritate in timpul epocii merovingiene. Carol eel Mare a trebuit sa creeze o moneda de argint a carei singura pieiSi1 reala a fost denarul 997 • Dimpotriva, in Orient, moneda irnperiala, besantul, a continuat sa aiba cautare ii!i sa fie protejat de guyernul bizantin 998 ; ea a ramas intacta :pini:ij in ultimii ani ai secolului al IX-lea1 in timp ce moned21 aralba, dinarul de ~nu, is-a aliniat 999 • [V!nzarea ~i sehimbul aurului, argintului ~i al pietrelor prctioase era monopolul eel or dona COI1loratii din Constantinopol: argintarii (&pyupor.:p&oc~) care viudeau ?i eumparau metale pretioase ~i, zaraiii ("\"pocrcs!;hoct) care trebtiiau sii aduei:i un garant1 ooo. Constantinopolul a devenit astfel o piatii de capitaluri. Imprumutul cu doblndil, suprimat de Vasile I, a fost restaibilit de Leon al VI-lea iar dobinda a crescut 1001 •
t
U·-c.115
161
I•nH~n'a dtl cumpihare. Dtma uncle informatii furnizate de izvm1re ~i studiate de specia,li~ti, puterea' de cmnparare a acestei momxle stabile n-a incetat sa fie mare, pina la criza de la sfiqitul secolului al XI-lea 1oo 2.
[Pretul grlului Iasincl la o parte perioadele cxceptionalc (foamet!'a) specuiatiile, ca cele ale lui Fokas din secolul a! X-Jea. sc crcde ar fi variat ·i:!estul de putin timp de trci sccolc. Dupa Anclreades, fa1a moneda greccasca din 1914, ea ar fi valorat 78 de centime pc medius (6,.5 lq!:} in secolul al IX-lea, 9i 98 de centime in secolul urmator. Un litru de vin valora 2 franci 9i 86 de centime. Dupa Carlea Ceremoniilor sarazinii, }Jotezati r;>i agricultori, primcau pe an 3 nomisme ( 45 de franci), 6 gallwni de acest fel pe perechea de boi $i 54 modii de griu pcntru silminta 9i pentru hrana. Cnii 9i catirii furnizati armatei de catre taranii din Asia Micii erau estimati de Ia 121a 15 nornismc (125 pina la 180 de fr.anei) 1oo 3. In t;impul lui Leon al VI-lea un negustor ambulant poseda 1000 denomisme~(15 000 de franci). La acestc fonduri cl a adi\ugat alle sume apartinind unor' terti ~i a cumpil.rat un stoc de marfu:ri, dar a pierdut 1 5.0(1 de nomisme (22 500 de franci) pc cm'e ~i-i tinea lntr-o punga ~i ,am 'ei\zut, spunea ei, dintr-o mare liogiJ.fie lntr-o silri\cic extrema". Tiiranul care a gi\~ sit accasta pungii a fost considerat un om bogat 1oo4.] ~i
Tl·ansformarea mardni (;Cmln'i· Antbii, mu·e din 'indepartrtta antichit:cote ave:cJu experienta, negotului, au .a.caparat monopolul schimhurilor cu Asia Oricntalrt .. ~i . cu interiorul Africli. Ca,pitalele lor, Damasc, Bagdad, Cordqba., s-au intrecut in mareFe cu ConstantinoiJOfui. Toate drumurile mirodeniilor ~i matasii, toate porturile Siriei erau sub influenta lor. N egustorii bizantini care au continm!Jt sa frecventeze aceste porturi ~i-au vazut ci~tigurjle · iu mod ciudat reduse din C?JUZ9J impozitelor pe ca,re treb~1iau sa le plateasca ar?,bilor l005. . In ciuda starii de r(lzboi continuu intre ~i calif,. in pofida interdictiilor hnperiale, ca cea a lui Leon al V-lea 1oo6, a exist<~t pini1 in secolul al XII-lea un neintrerupt, adesea, f~worizat de relPvtiile politice, de misi. unile diplorrmtice, de trat::>.tcle de paee, intre Biz:c@t ~i arabi. Antiohia ~i Alex~1Jndria au redevenit, ca ~i Constantinopolul, maxi piete internatiomtle 100 7. De aici s-a. ivit o inrautatire a economiei dirijfl,te. J\fai nmlt c~t nlCI. odata, piat~1libera a fost controlatit de in special cea a matasii. I{eglementarile in ~&ccst domeniu lasa, de rdtfel,. sa se presupuna existent:>., unui comert activ, c~~re nu m:1i este ln intregime monopol de stc,t. Particular[ pr€cmn ~i 1Jersoane din inalta societate finantau 'intreprinderi co,. merCHtle, a~a cum arata povestirea despre 1mvn, apartinind imp:3,riitesei Teodora. 1mparatul Teofil r, incendiat-o impreuna cu incarcatura ei, nu fiindca aed comert. ar fi
fost
r~ega,l, ci penlru ea ·<1· ronmnHor 1oo:J.
il conf'iuera nedenm de
0
impara-
teasa
CautHr"a unor noi piete. Oricit de activ a fost conterl;ul cu ~m'.ibi_i, el a fost in lWelFt~i timp foarte dificil. De niei, incere8xilc pentru deseopt>rirca de noi drumuri eomerciale in seopul de a atinge, prin. cele din nord, piei,r·JP Extremnlui Orient ~ide a rehm relatiilor conwrciale cu Occidcntul prin ..Adriatiea ~i Itali~''· Porturile Crimeii au IJermis negustorilor greci sa intre in cimtact cu khazarii, a caror capitala, Hil pe Volga,, deTC'~liSe o piati't interm~yionaW, incepind din sccoli1l al VHI-lea 1009 . ! 1;re Conshntinopol ~i H
(;olnnia n;sa de la t:onst:mtinopol. A~a cum a aratat Y'"·"ijev, exisFt o itlentitate intn• norma11zil care au de,-a,t2t'G Imi)erinl carolingian ~i varegi, fOillhtorii :prirnulni stat rus Ion. Normanzii ~i \'aregii ennt r8zboirtici §i corrl.ercianti de ocazieo Cn totH, de altlel, nu erau shnpli pirati, ci multi dintre ei ctvrnenajD.t din Europa 101 2 , im;ii inainte de Loate piat3J Q'arigntdului (ConstanLinopol) era tinta spre care jindniau ei. Pe la anul 839 o: Solie ~, popomlui rn~ilor (Rhos mtre i~i spun ei in~i~i su.ioni) ajunge ]!63
lft Teofil, care ii trimite la J... udovic eel Pios pentru a fi repatriati pe mare, drumul po uscat fiind ocupat de popoare salbaticc 101 3 . Ace~ti ru~i veneau, cu certit·udine, de la Kiev, uncle varegii se instalasera dupa izg:onirea khazarilor 101 4 . Nu se cunoaste cauza atacului rusilor asup;ra Oonstantinopolului (26, iunie 860), care pare se lege de incursiunile deja intreprinse de varegi in regiuneac. Mediteranei 1015 ; dar ceea ce este sigur, este faptul ca dupa infringerea lor, ru~ii au trimis o solie la basilel,! pentru a incheia pacea ~i a cere sa, fie botezati. Un tratat a fost fara indoiala ii1cheiat, deschizind ru~ilor calea spre comertul Imperiului ~i probabil rindurile armatei imperiale 1016 . Primul iratat cunoscut intre rusi si Bizant este eel al lui Oleg eli Leon al VI-lea in anul .91l ; nu este cu certitudi:~w primul, deoarece el con tinea clauze referitoare la colonia rusa instalata in cartierul Sfintul Mamas la Constantinopol1017. Alte acorduri, precedate de noi atacuri 7 au fost inchciate in ftnul 945 intre R,omanos I_~eka1wnos ~i Igor, in anul 971 intrc loan Tzimiskes ~i Sviatoslav, in anull046 intre Oonst~1ntin al IX-lea ~i Iaroslav; toate conyin cltmze comereiale. Oartierul Sflntul-l\ia,mas, unde se afl:>v colonia negustorilor ru~i, en:~, situat in afara ora~ului, pe Bosfor. Erau luate cele mai mari precautii pcntru a-i impiediea. sa abuzeze de ospitalitatea imperiala. :Numcle fiecaruia dintre ei ~i al ora~ului din care vene~m, erau inregistrate de un function:H imperial. Ei nu puteau sa intre in Constantinopol deeit in nurnar de maximum cincizeci ~i printr-o singura poarta, fara anne ~i insotiti de un functionar bizantin. N u puteau s:"t cumpere matase deeit in valoare de 50 de galbeni ~i i~i lasau marfa sa fie sigilata de func\Jionarul imperial. Marfurile pe care lc aduce::t;u erau supuse unei taxe de 10% acl 1'alorern. Nu aveau dreptul sa-~i petreaca iama la, Constantinopol, dar stapinirea le asigura hrana pentru drum ~i subventii in timpul ~ederii lor la Sfintul Mamas 1o18.
sa
[La mijlocul secolului al XI-lea, marelc drum comcrcial al Rll~iei, drumul Niprului, a fost intrcrupt de invazia noilor popoare turanke, pecenegii, cumanii, nzii. Comer1ul J\Iarii Negrc s-a concentrat la ClleJ·sones, care a devcnit intermecliar lntrc Rusia ~i Blzant. Folosirca drumului comercia! de la Chersones la Kiev clepindea de relatiile dintre gotii din Crimeea ~i nomazi. Unii negustori din Chcrsones ~i-au croit drum ptm'i la Novgorod. Prlntre ruticolele accstui comert en Constantinopolul, alimentele sarate din golful nord-vestic al Miirii de Azov clc~ineau nn Joe impmtant1019J.
164
f:uhniia lmlgara. Spn· dcosebil'O de Rusi~o, Bnlg:trht o tara in intregime <1gntri\. ; mai mult decit :~tit, "~x ploat:wea minelor .asig·urf" nmri yenituri statului. In af;tra, de ~tceasta Bulgaria ern traversata de trei rnte comerciale ducind la Marea Neagra, spre Europa Centrali1 ~i la Tesalonic, eu o deviere de la B~:Slgrad la Constantinopol. 0 mare cantitate de marfuri traversa, deci, Bulgaria :)i-i imhog'iltea pe negustorii bulg;1ri, greci, armeni, supu~i ai monar~ hului. Dupa hanul Tervel (701-718), rtha,t allui Iustinian al II-lea, in Constantinopol exista o colonie bulgara, probabil in suburbia Sfintul Mamas 1° 20 • TUizboiul indehmgat ~1l t~trului Sime_on impotriva, Irn]JC'Jiului (894-924) a diStl'UR 5'0n1Cl'\Ul bulgar, insa Jil tratatele incheiate intre a,dversari in ~mii 900 ~i 924, livrarea anuala catre bulgari a 100 de skaramangos-uri brod:i~;te eonstituia unul din ;corticolelc tl'ibutului pretins de Simeon 1021 • !n schirnb, in tratatul incheiat in 927 intre Honmnos Lecapenos ~i regentul bulg:tr, in numele tarului Petru 1022 , nu se observa niei o clauza comerciala, cbr legatura strinsa dintre cele doua tari, care a rezultat de aici, 1asa sa se presupnna ca situaW1 comerciala a, bulgarilor la Constantinopol a fost restabiJita. ~c·ra
HI. Pdmele colonii italienc Comertul mediteranean, intrerupt de invazia aral)a, relua activitatea la sfir~itul secolului Hl IX-lea, insa sub controlul musulman ~;~i suportind marile riscuri datorite eorsarilor ~i operatiunilor militare. Porturile italiene nu incetau sa faca negot deschis eu taTile musulrnane. 1~1
Pia~a Romei. Donatifle papei catTe bisericile enumerate de Liher pontij1:calis atesta faptul ea Rmna continua sa prinw~sca produse din Orient . ..,iecRtea sint stofe historiate *, tapiserii, covoare. Uncle din tre aceste art1cole putca u H fabri~a,te pe loc sau sa pro>: ina din Spania araba, ins;l; cea nmi mare parte veneau din Antiohia, Alexandria ~i Constmrtirropol. Oparte din tczn,urul papilor consta, de a1tfel, din daruri facute de 'impi"lmtii bizrontini 1° 23 .
_
* Ornate cu figuri de persoane, reprezentind scene istoricc sau reli• gioase. (n. trad.)
165
I:oma era dec:i o pia(<\~" prudu:selorLevantului.EpLieopii ~i ubatH intregii cre;-;Unit(tti care se duceau acolo, se aprovizionau cu parfn11un·i, mirodenii, tesaturi 1024 . I•iata Vmwtid. Prin situarea sa in insulele neeultivate din laguna, m'l(le nu se · gasea nici macar apa potabila, Venetia nn }Wka supravietui decit devenind un stat comercial. Ducat bizantin, incomplet emancipa,t, in legatura permanenta cu Constantinopolul ~i prin aceasta, observa Pirenne, ,initiatii intr-o forma superioara de civilizatic", Venetia a datoraL acestei origini prosperitatca comertului ei 10z5 • J~a a cxportat in Bizan:t griul ~i vinurile Italiei, lenm nl Dalmatiei, sarea, sei:1yii ~:i cumpara ~de acolo stofe, nlirudenii ~i tm1t~ produsde Orientului 1026 • In acehll§i timp uegustorii venetienl free\·enL~1u piakt Homei si faceau m'got u:' musuhnanu' din Africa ~i din 6rif:nt. Negustorii vei1e~ ~icni au fost cei care au furaL trupul Sfintului Marcu clin AlP\aJ;dria 1027 • YeHe1,ia a devenH in !it·colul al
X-le~t o mare pill;l,i'i a, prcHlllsdor Orientului, freennhtta, de lombarzi ~i chiar de francezi. Un episod curios, extras dintr-o opera hagiografica, rdlecta Ci~n'uderul ~i extinderea eomertului ci :
[Biografnl Sfintului Geraud, abatele mlinastirii din Anrillac (S7\l-909), cii, aflindu-se la Roma (pe care a vizilat-o de ~apte ori), G{~raud a cnnmftrat stofc prctioase. La iJJLoarcerea sa, trecind prin PaviaJ s-a Yiizut inconjurat de ·ncgustori \'(:Hc\ieni ~i de a!\ii, care i-an oferit miirfuri oricniah·. Elle-a ariitat eump,1rMuri1c pc care le facusc la Roma, dar, dnd le-a sptJs prettll, un venejian lctl intormat di una din acestc stof~ valnra mult mai mult ~i cii. ar ti plii.tita mai scunip, chiar pe pia\a Constantinopolului. Cup1ins de remn~d\ri, Geraud l-a despagubit pe vlnzator iJrintr-un pelerin care mcrgea la Homa. Pavia era, prin urmare, o piata importanta a comer~ului venepan ~i inca mai detinea acest rol Ia inceputul secolului al Xl-lca JOZB.J poYt'ole~le
In :::nrui fH.J8 Llut.nrand int.ilnoste net:;·ustori venetieni la Const~tntinopol, ch~i; aceasta nu impieflic~ rehttille Io'r cu musulimmii 10 "u. · [ 1 p1iEgcrealui loan Tzinli:)l;esj cure UlT1el1in~a cava inccn,dia il~i\'l'lC cc Yur face accst tran:;port, dugl'lcc I'ktro Orscolo a impiedicat in anul !J71 ph_'cnr~-'~t a trei nave care avcau dcsi inn~ ia E1_.-:JJediah, port11l l(ai:ru,-~~1 :;;1 Tr.ipnli 10'10.] .
Totu~i, in 1rmrtie Pi"Lro al ILlea Ors,~olo, c~1n· tiC plinsese de nm1l r~0 cxPreitate de vameBii im~ peria,li u,srqm• negustorilor venetieni, a obtLnut de ht 'vas1te al II-leu,, nu mmli1li satisfactie, ci §i importante prhilegii.
166
Faptul negustorii venetteni t'rau sub jmisdictia exceptionaH1 a logothehcliti drornttltLi, arata cit, deja, .exista la · Constantinopol un germene de colonie venetiana 1031 • Haliameridionala. Sub domin:>.tia, lombarda sau araba, ca 9i dupa recucerirea bizantina (876-892), porturile ItaHoi merip_ionale, Bari, 'l'aranto, Iteggio, Salerno, Am2Jfi, N eapolo, ::m fost piete de schimb ale produselor agTicole din aceste regiuni, cu pTOdusele orientale 103 ?. Acest comert a fost din ee in ce mai prosper, pe masura ce navigatia a redevenit libera. Negnstorii din Italia rneridion::JJa frecventau asiduu Constantinopolul in prima jumatate a secolului al XI-lea. l~i nu cu1nparau numai stofe scumpe "}i n1irodenii, ci 9i opere de arta 9i produse ale industriei de lux, pe care lc aduceau in Italia. Cu putin inaintca anului 1078, Desiderius, abate la, Thionte-Cassino, care reconstruia marea bazilica a Inanastirii sa,le, a adus de la Constantinopol mqteri priceputi in arta mozaicului murnJ. El a trimis la Constantinopol un ealugar imputernicit sa ceara basileului autorizatia de a fabrica 0 masa din aur pentru alt~:tr; decorata Cl~ emailuri ~i p}etrc prctioase 10 33 • In anul1066 el comandase in ora~ul imperial porti de bronz decorate. cu figuri incrustate eu m.etal pretios ~i cu email, 2Jsemanatoare celor pe care un negustor din Amalfi, Pftntaleone,. primul din celebra familie, le oferise catedralei iJJcestui ora~. Didier lc admirase mult ~i l'vianrus, fiul lui Pantaleoue, a preluat cheltuiala asnpra sa 1° 34. F::J..ima acesiiei artc delicate em mare in Itali~b rneridiom:tla in ~wea vreme ~i au exisilatni~temecenati, caPaniJalcQne din ·Amrulfi sau un Landulf, nobil din Salerno, care au conilribuiiJ cu banii proprii l:;~J · importarea aeestor obiccte in tarile lor. l'rimilor li se datoreaza, por'vile de la f3an' Paolo-Fuori le Mura (1070), ale ba.zilicii din l\1onte~Sl,Jnt' ~1\..ngelo (1076) ~i din .Atrani (1087); Landulf Butromil le-a luat in S9Jrcina sa pe cele ale catedralei din Salerno 1035. (~olonia mnallitani't in hnp~~riu, Familia Panta1eone, care avea o c~1sa, la Constantinopol, a contribuit la acl1ncirea rel?otiilor intre AnwMi ~i imperiu. Primul din familia I\:tntaleone este autorul unei expuneri asupra evenimentelor care au dus la excomunicarca patriarlmlui Mihail Kerularios de catre reprezentantul papei -Leon al IX-left, la Sfinta Sofia in 15 iulie 1054 1036• Un aU ceilat,ean din Amalfi, I1aycus, a raspindit in toata cre~tinatatea, un tra-
167
tat tlcspre chestiunea azimci, iu care ii implora pe repredoua culte religimtsc si), ev:ite o ruptura
zenLan~ii celor ire par~~hila 10 37 •
In secolul al IX-lea, .Amalfi sd'1pase de sub domina~ia ducelui longobard de Benevento (839) ~i devenise o republica indepcndcnta 1038 • Marginit de munte, cu un.litoral ingust ;;;i aspru, fara alta. comunicare cu cimpia din Campania deeit prin Sparturile deschise de toren~ii C~,l,l'C Se napusteau spre mare, teritoriul .Amalfiului nu oferea alta pbsihilitate locuitorilor si'i.i decit navigatia. :Padurile inveclnate le furnizau lemnul necesar construc~iilor navale f)i, de h~ mijlocul secolului al IX-lea, marina lor era snperio;tra celei din Neapole. Transporturile lor se indrept}m in primul rind spre pietde 1nusnlmane din .Africa,)nsa nu au intirzia.t sa parcurg{t ~i supmfet,e mai intinse. Ii gasim I)t: aanalfitani la .Alexandria in secolt1l al X-lea, ceca CP nu-i ]mpietlie<-'t &\-;;;i puna flota in serviciul Sfintului Scaun, apoi al Bizantului, fat,{u de care ei se considerau supuf!i, atunei cind Imperiul Bizantin a pus piciornl in Italia meridionala. !n anul 907 prefectul lor (prim magistmt) prime~te titlul de spatharoQandidat, apoi in 920, de patri. mu
ro~
.
.
.
In secolul al XI-lea insa, .Amalfi a a tins .eel mai inalt nivel de prosperitate. Arnalfi era po atunci principa,lul mijloeitor al comertului en Africa ~i cu Spania musulma:. na. El a.vea reprezentante eonwreiale la Cairo, . in Sirift, la Durazzo, in .Adriatim.~J, ~i mcea concuren~a Venetici chia.r ~i pe piata Constantinopolulut1°40. [Nici un alt ora~, scrie Guglielmo d'Apulia, nu este rnai bogat in aur, in argint, in stofe de tot fcluL El este locuit de numcro~i marinari, la fel de pricepuli in cunoa~tcrea cerului cit *i a miirii. Aici sc aduc marfmi din Alexandria ~i din Antiohia, pot fi inttlniti arabii ~i indienii, oamenii ·din Sicilia ~i din Africa 1ou.j
h< Constantinopol, eolonia anmlfitanilor a fost prima italian::'t ereata eu caracLer permanent . .Aici locuia 1m mare numar de pexsomw i1nportante, dupa exemplnl edor din familia Pantaleonc. AeP~tia, ~weau rcla~ii in iutregul Ori;;nt,, iar binefacexile lm nu se lin~itau numai la ~ar<1 de ol'igine. :Maurus, fin] primului P::mtaleone, a fondat in Antiohia, un spital pentru pelerinii din Occident. Gra11ie legaturilor lor eu califul fatimid, ei au fondat h~, Ierusa- . lim azilul Santa Maria la Latina, rczcrvat ama.lfita.nia~ezan·
16H
lor 1042• Pe de alta parte, amalfitani s-an calugarit la :Muntele Athos. !ntre anii 980 ~i 1000, pe cind traia Sfintul Atanasie, ~apte confra~i s-au stabilit la inceput la Iviron, apoi au obtinut autoriza.tie sa construiasca intre Lavra ~i Karakallou o manastire a amalfitanilor, pentru a trM acolo dupa regula benedictina 1043. Ast.fel, inaintea Genovei ~i a Venetiei, Amalfi a detinut pe pietele Orientului•un loc preponderent, insa cucerirea normamHi, a Italiei meridionale i-a ruinat comertul. Ajuns vasal al normanzilor, care erau du~mani ai Imperiului, Amalfi ~i-a pierdut orice incredere la Oonstantinopol. 1n anul' 1082 Alexios Comnenul a subordonat colonia amalfitana Venetiei, care s-a bucurat de aici inainte de toate privilegiile imperiale toM.
IV. Industriile de lux in Bizant Dupa cum am vazut din exemplele anterioare, piata. Constantinopolului ~i toate pietele mediteraneene erau aprovizionate in mare parte de catre industriile de lux care luasera, din secolul al IX-lea pina in secolul al XI-lea, o dezvoltare uimitoare. Nu vom reveni asupra controlului pe care il exercita statui asupra aeestor industrii, dar vom constata ca tocmai acelui regim etatist i s-a datorat buna calitate a produselor precum ~i mentinerea integritatH monedei. Industl·iile textile. Inul. Dupa invazia araba, Constantinopolul mo~tenise industrii textile de la Egipt ~i in special pe cea a inului, atit de raspindita din epoca romana, precum ~i tesaturile din bumbac, a dtror intrebuintare era foarte rara 1045 • In secolele al IX-lea ~i al X-lea, teserea inului avea ~a centru regiunea riului Strymon, pe cea din Pont ~i ora~ul Cerasonte. Corporatia lintearilor (60wvonpch·o:L) din Constantinopol cumpara aceste tesaturi pentru a le revinde !5roitorilor de tunici ~i chiar cetatenilor, cu conditia ca ace~tia sa nu le revinda. Ei depozitau tesaturile in pravalii (tpyo:cr-r~pLo:), dar nu le puteau vinde acolo ~i trebuiau sa care pe umeri baloturile pina la piata 1046• Pe unele pinze de in, decorarea era pictata sau tesuta; altele emu brodate cu fir de aur ~i de argint 1047 • La biserica din Hautvillers (Marna) moa~tele Sfintei Elena, aduse de la Roma in vre-
169
mei carolingiana, 'erau · infa~urate intr-o \;esaturrt de in tors cu fusul ~i brodata en mcdalioane reunite prtn entre~ lacsuri, incercuind altern:11tiv vultnri en aripilt> intin~;l\ ~i lei a~ez:1t-i fata in fata ~i spate in spate . .Acest deeor este completat en fnunoase frunze dispuse sub forma de cruce care: umplu spa\inl dintr,~ mechlioane 1018 • Pos iavul ~i Una. Dupa o inscriptio crc~tina dirr Asia Mief't ~p&xcxp~oc; osLo un eroitor obi~nni!;. Termenul folm;it la Omistantinopol este pscrc~onpci:rl)c; 9i titlul de p&nqv se rezerva croitorilor de lux, care luerau haine din lina ~i matn,se 1°49 . 0 pictnra din Octoihul Seraiului (secolul al XII-lea) reprezinta un croitor ~ezind, cu pieioarel.e }ttirnate, pe o bancrt C\l ~asc picioare, sub care se obBerva stofa la care lucreaza pentru a o impodohi l05o. Arta ·tapisa:rli em liD:~ de ealltate suneriomit a "'> euit in accla.~i timp din Bgipt ~i din Iran. In t~~1te e:pocile tapiseriile emu c:'tuta.te in Bizany, pentru tapetele ~i draperiile. de pus la n~a ~1ji\ov (lldwn) mtre avmtu o largi'i utili7.i~re in ]Xblate ~i biscrici. [!Ieraklioc; ga.>ise in pa1atul loi Chosroes al II-Jea, Ia Dao!agect, f(>artc multe covoar;o i allele brodntc eli acul 10 51 • ii1 sccolul al X-lca, in zilch~ marilor rcccptii de la Marcie Palat, se a~ter neau pe ,jos pretioase covoare persanc 10 • 2 .]
in acBla~i Limp, arta tapiseriei fusese introdusa in Conin provincii ca :Pclopones, unde protectoarea lui Vasile eom?unda.se covoa.re moi penLra nona. biserica 10"a. Acel:llsta industria s-a perpetuat pina irr se,colul al XV-lea. La Tesalonic, in timpul Oomnenilor ea era, praetic~lJla de ('\Tei 1031 • stantinopol~ichiar
[0 tapiserie en urzeala pe verticala din secolul al XI-lea, provrnind din sa:int-Gereon din Cologne, astazi in Muzeul 'fesaturilor din Lyon, este facut{, din lin a eu in, ceca ce-i !Hun fond ecru. Pe acest fmJd se· detascaza cercuri inehizlnd un gr.ifon cu cap de leu cc sfl~ie o rumegatoare ; cer~urile sint unite de mici medalioane, marcate cu o tulpina de floare sati en un bot de animal salbatic. Existii o adevarata arm0nie intre tentele galben deschis, verde, blcu pal ~i violet eu conturnrile de nnan~a ruginie lO&a. Stilul monumental aparea intr-o opera, din care o colcc~ie americana posedii doar fragmcnte 9i care,. dupa o inscripjic, il reprezcnta pc Sfintul Teodor. Dupa dimensiimea fragmehtelo ·, in spec;ial cele alecapului aureolat, sftntul era rcprezontat in picioare, in miirime nnluralil. Sliltil
170
· Gama .culorilor cstc bogata ~i· nuantata. Aceasta llH:rare deteriorata ar fi putut face parte dintr-un ansamblu, destinat unui pal at san· unei biscrici lOoG.
.
Ircfj.ne, in timpul ~ederii sale la Paris in1399, Manuel al II-lca Paleologul a facut cadou ducelui Jean de Berry o tapiserie !mpodobita eu un vultur cu doua capete ce figura in blazonul. sau 1057.]
Industria miWisii. Dupa invazia araba, industria matasii, atit de infloritoare in Siria, mai ales dupaJmportarea viermilor de matase, a fost acaparata de cueeritori, insa a car)atat o mare dezvoltare la Conshmtinopol, unde era deja activa in secolul al VI-lea 1o5s. Alaturi de gineceele Marelui Palat, manufacturile particulare s-au inmultit, subordonate de altfel reglementarilor draconice ale Eparhului. tn secolul al X-lea, cinci corpora~ii se ocupau cu fabricarea S,i vinzarea matasurilor. Ele aveau in fruntea lor un exarh Jiumit de catre prefect 1059• Trehuie sa an:tintiin, de altfel, ca matasurile de~ineau un loc foarte important in via~a bizantin8o, fiind vorba de imbracamintea claselor privilegiate, de o anumita incrtl~a minte,· de tapete, de costume S,i s.tergare de liturghie, coper~i de evangheliare, de stindarde etc. I06o. Al}a-numi~ii xci-rapTocp(O\ fabricau matasea nealbita, insa ei nu trebuiau siJJ cumpere mai IYmlta watase decit cea pe care puteau s-o prelucrcze. Aceste cumparaturi trebuiau sa fie facute in comun de catre membrii corporatieL Negustorii de matase (IJ.e-ra~onpac(H) vindeau matasea ncalbita in Forum. r:resatorii de matase ( dYJp~xaptof.) nu aveau voie sa ~easa stofe interzise 1061• Inspectorii :weau dreptul sa intre in atelierele lor oricind S,i sa le controleze · munca. I1i se interzicea, pede alta parte, sa cumpere matase de la alW decit de la rnetaxopratai. AHi negustori ([3ecr·nonp&-rat) cumparau S,i vindeau ve~mintele de matase, in afara de ~esaturile interzise. Ves.mintele pe care leexportau trebuiau sa poarte pecetea de plumb a prefec. tului 1062• Utilizarea matasii era insa ~Jtit de raspindita incit manufa.ctl1rile din Oonstantinopol nu puteau satisfaee cerin~ele. As.a se explica faptul ca in secolul al XII-lea au fost create la Teba ~esatori·i de matase 1063 . Ele au devenit in curind foarte renumite 1064 si si-au reluat aetivitatea. dupa incursiunea. normandru din anul 1146 ~i stramutar~.a tesatoarelor si brodezelor in atelierele din Palermo. ln anul 1161 Be'htamin din Tudela a vazut acolo evrei, care erau considerati printre cei mai buni tesatori s.i vopsitori ai Greciei, iar in 1195 Alexios a1III-lea a trimis patruzeci
171
de skaramangos-uri ie~ite din aceste ~ttclicre, sultil!nului din Iconion 1005 . lnpsitorii. Vopseaua era apliehta pe toa.te tf;saturile de matase ~t linii ia.r uneori chiar pe cele de itL l n secolul :'lll V-lca exista o corporatie (collegium) a celor mnniti murileg1.lli, conohylilegttli. 0 lege a lui Teodosiu le interzicea sa-~i abandoneze meseria Ilentru a-i pastra. cu oriee prot J)restigiul, h'lge reprodusa in Oodul_lui Iustinian 1° 6 6. 1ll secolul al X-JC'a nu se mai arninte~te despre ei in Om·tea Ptt~fectului, CC('l], co dovede~te ca in afara ginecedor din J'ahtt, aceasta induslrie era lilwr:1. Novella 80 a lui Leon al Vl-lC'a, ca.re abroga legile din secolul al V-lea, cpnfirma aceasta, ipoteza, interzicind particularilor sa poarte imbracaminte impodobita cu platci sau cu borduri d~ purpura. 1007 . Erau admiJW 'insa cclelaltf' culori care ~e aipropiau de J)nrpura, roz desehis san liliaehiu. Din antichitatc, alaturi de lJUrpura veritabilll, extmsa din JMtrexul vescuit pe coastele J ,~uconiei ~i Siriei, vopseaua so extragea din diverse plante (macri~, gamnt~t) ~i mai ales din co~enila de Polonia (bl(ttta) adusa in Orient prin cimpiilc ruse~ti ~i pc :I'vlarea. · Neagra 1068. Uneori se vopseau batatnm ~i urzeala unci tcsaturi cu dona culori diferite ~i sc tcse;nt pe ea filamcntde unei molu~te, P'ina, tnarina, 1069 • in secolul al X-lea vopsitorii atiusescra in artf~ lor o adevara,ta maiestrie ~i, prin amestecuri s::~vante a doua tonuri de purpura (stacojin ~i ametist), creau nuantele cele mai dclie:')lte: patru tonuri de roz (tonulg<.tlben, rozul dclic~llt, doua rmmri inchise). Accstea imit~~u culoarea; fructdor (caisa, picrsica, lamiic, rnar verde), Jolosinlj cind tonnrile vii, cind smnitonurile 1070 • [lata de altfel citeva spccimenc de combina~ii de culori pe tesaturile biza:htinc ale tezaurului catedralei din Sens: desen albastru lnchis, gal ben deschis ~i alb pe fond galben deschis (giulgiul S(inluh;i Victor) ; m{t!ase alba cu desene de Damasc, cu accente din purpura violeta (giulgiul f>finlului Savinien) ; desen rqu-dr~a~a :;;i am·iu pe fond ecru (giulgiul Sfinlului Leon) 1071 ; fond alb, aec,,nte de pnrpur{, violela :;;i aur ( giulgiul Sfintului
Sil'iard ).J
. Decnrnl: modelele inmiene. Numarul fra.gmen:telnr de dispersa.te in eolectH este infinit, dar nu detinem nici mi'Lcar o singura piesa de mari dimensiuni 1on. , " Compoz!tia. deeora. tivi1 ar oferi o mm~cat() .idr(' p~spr~ erectnl stralucttor care-1 acest:; m~th~sun de lor. ~esaturi
172
Modelul ca,re se impunea tuturor tesaturilor consta in la nesfir~it a aceleia~i teme, amnjament in intrcgime oriental. Schen1a geometrica ~i siinetria perfecta eru,u legea gcnului. . Um~ori nu exista un cadru, dar snbiectul era repetat sim.ct:rie intre benzile decorative; astfel apar imblinzitorii de lei de la Muzeul din Cluny, care stau fata in fata ~i fiecare deschide gura unei fiare 10 7:>. Dar, de cclc rnai multc ori, subiectul principal este incadr~llt 'intr-un cere san intr-o elipsa formind o banda. . la,rga, impodobita cu mici subiecte decorative. A.ceste cercuri sint unite intre ele de discuri, a~ezate in numar {]e dte patru la extremitatoa· axelor lor. Spatiul care sopara cercurilc estc ornamcntat cu animale afrontate sau cu un decor vegetal. AceRt deccir este de origine iraniana ~i a f.cst aplicat in Constantinopolla teme dintre cele mai variate: auriga conducind o cvadriga 1074 , imparati vinind lcul Hl 75 , tdna pagina a sacrificiului facut Dioscurilor 1076 , tema cre~tina a Bunei Vestiri 1077 , animale izolate sau afrontatc 1078 • Am:st aranjament a fost imitat in cele mai vechi t,esaturi fabricate in Occident 1079 , undo matasurile bizantine stirnean o admiratic fari"'L margini. Poctii care le descriau povesteau ci"'L cle crau tesute de zinc ce locuiau in insule 'indeparta te 1080 • ilt'epet~trea
Bn~dcria. Brotkrii ~i mai ales hroilezPlo imlloguteau :adeseft tcsaturile cu decoruri varia,te. Brodcria cu fire de aur (ar.; barb(tricaTia) era practicata pina in Galia in secoilul ai V-lea, de eatre sirieni 1081 ~i se intereala uncori en perle fine. Pe draperiile suspend:JJte intre coloancle de argint ale -cibori?Hn*-ului aflat in altarul de la Sfinta Sofia, se bro·das~wrt trei ~1rCiM]e de aur pe un fond tcsut in fire m.ulticolon~. Sub eel din mijloc aparea imaginea lui Hristos. re ve~rnintele lui, firele de aur erau cusute pe ~esatura cu mici puncte din fir de mi"'~tase 10s2. JHeseria. de broder in aur (-:·szyk·r,c;) era inca fmu·te ras11indi~{i in secolul al XII-lea si foarte hiJ,noa.sa 1083 . 0 J)ictura diutr-un n1~muscris dat~t cu anul 1368 reprezintrt fem.ei ~ezind intr-o gradina. inflorita, brodind cu acul o stofa ornamentaltt; o 8.lta femeie, in fatft unui razboi de t-esut, infa~m1ra firnl pe fus 1os1.
* CIBORICM. Ediculii. ridicatii deasupra altarului, pcntru a adilposti .masa. Tot c. se mai nume~te ~i Sflntul Pctir.
173
Bmderia de ::mr ~i argint, imboga~ita cu perle ~i ginvaeruri, era a.plicata ornamentelor ecleziastice - a caror son1JJtuozitatH ii uimea pe straini 1085, 1)e vMurile litm'gice, in speci?..l cu epitafuri infa~i~indu-1 pe Hristos mort,· pa.zit 4e ingeri 1086- pe giulgiuri ~i draperii mortuare 1os7, pe c;tindarde 1°88 . ln toate epocile, broderia servea la reprezenta.rea, pe ve~mintele de mare pompa, a. I)ortretelor ~i a mf!.rilor compozi~jj, ca triumful lui Iustinian acmpra lui Gelimer - in fir de a.ur :pe un fond purpurin 1089 - curn este Schimbarea la f~1~a, Primirea in rai a celor drep~i, ImJla.rta~irea Apostolilor ,pe xmmtia, numita a lui Carol eel :.Mare, de la Va.tiean 100°. AHe industrii de lux. Am eihtt deja u~ile de hronz inerustate in argint, din seeolul a-1 XI-le~t 1091 Opere im]J.Ortante, in bronz ~i alte metale, dateaza din timpul domniei lui Teofill092 • 0 tehnica foarte raspindita·dupa secolul al V-lea era cea a pla.tdurilor, a discurilor frnissoria, clypei },II~tte nelor * etc., in argint iimohilatc eu aur, luc·rate in teh:nica att repousse, cu reluarea detaliilor cu fljutorul stiletului de ~gravat.
Unul din primele centre de fabricare a a,cestor obieete, marcate cu ~tampill:l de control, IJare S{L fi fost Antiohia, a1)0i aceasta ,tehniea s-a adoptat la Constantinopol undo obieetele de aur ~i argint au fost impodobite cu pietre pretioase ~i eu emailuri 1093. Industria obiectelor de arta care aminte~te eel mal bine despre splehdorile din Bizan~ este aeeea a emailurilor cloa.zo:l'!ate pe fond de aur, 3J caror origine iraniana este certa §i dintre care cele mai vechi <"xemplare c·unoseute 1H'OYin din prada· popoarelor bf!Jrbarl~ care au venit in contaet cu Bizantul 1094 . ln cloaz9neuri de metal, formate din mici benzi, care urmeaza conturul unui desen grava.t cu sti1eh1l se aplica un amestec sticlos ineolor formind fona~mtul, transformat in pudra fina. Accasta pudra s.e amesttca eu oxizi metalici de diferite culori. in continuare, se supww~nl la mai multe coaceri la tempemturi inalte. Email:uea era. practica.ta la Consta.ntinopol in secolul al VI-lea : cu emailuri crau decorate podoabele altaJ'uhli · de la Sfinta. Sofht 1095 ; dar m~rea epoca a rmailului bimn:. tin a. fost cea a diD.c'1Stiei macedonene. N u exist a ceva. mai strMucitor, mai plin de mare~ie ca stauroteca de la Lim* Vas de form;\ circulara piaU\, folosit in cultu1 catolic pentru a primi ptinca sfinptii. (n. lracL)
174
bourg~sur-I~~1hn ~i
11
de asemenea. ceya mai revrez~:mtativ al idealului hiz::mtin ~i a, artei sale in coloristiea 109 \\. Ninlic mai original. decit potirul de aur din eoleetia Stoeklet din J3rux:olles. al carui fond este decomt CU minuscule emi!JilUI'i · cloazonate, reprezentJ:nd Cina c(!a de Taina 1097 . Trebuie, de asemenea,·iunintite uncle lucr~ri delieate, mo~t<'nite de la antichitate, cum sint prelucrarea pietrelor fine, .taiate ~i gravate, apoi montate in aur pentru a face cered, bratari, inele, fibule 109 8 . [Pielrcle prcnoasc veneau, aproape cxclusiv, din India. Sc spune cii, pe Y1·em~a lui Constantin, un avenlurier de origine pcrsanii, pe mnne l'vlctrodor, dlndu-se drept filozof, s-a dus in India ~i, practicind castitatea, a d;;tigatlncredcrea bruhmanilor care i-au permis sa piitrundii in sa11ctuarul lor. Acolo a furat tot ce putca sa ia eu cl dintre perle ~i pietre pretioase iar rcgclc ~arii i-a mai dat 9i altele, pentru a lc ducc impiiratulu i C
Accstei telmici i so vJHttura cca a, prelucrarii pietrelor dure, jasp verde sau ro~u, alabastru, onix etc., din care se [abrieau £:amce, cupe ~i frm:i1oase]e poeale din tezaurul de la bazilic~1 San' Marco din Venetia, in care se amesteea diferite tehniei (monturi de argintario ornate eu geme) noo. Remarcabilc prin delicatetea lor sint icoanele din steatit teprezentind sfinti militari, ingeri etc., care rivalizea.za cu filde~ul prelucrat no1. · J"iiu ·existi"'t ceva mai placut docit rnunca sculptorilor in filde~, ale caror lucrari pastrate ne ofera informvtii 8Jsupra diverselor perioade ale sculpturii hizantine :. dipticuri commlare din secolele al V-lea ~i al VI-lea, :1,1 c::Jxor model stereotip vine de la Roma, monumente cre~tine, polipticttri, pixidc din aceea~i epoea, imitatie de modele antice Ble ])Crioadei ma.cedonene (sipete cu teme profane, tablouri de ansa.mhlu, tripticuri, dipticuri cu reproduceri ale dra.l)eriei antice, remarca.bile prin fermitatea. stHului) noz. [0 pieturii dint r-un manuscris allui Oppian din Cilicia; alaturi de vcrsuri care descriu coltii unui clefant, prezintii un tiniir sculptor in filde~ tn timpullucrului. El se afh'i a~c~at in fata unci mese de lucru pe care se obser\'a un fel de grcblii ~i o menghinii executatii din tije mobile, intrc care se· {Hstingc o bucata de filde~, un os abia degro~at, pc care artistul pare cii il ~lefuic~te. Pentru aceasta operapune cl se ajuta, de asemenea, de un eiocan de lemn, de un ferestriiu, precum ~ide un raeypeP 10 ~.J ·
Nileste:ri si lucratori. Care era soflrta lucratorilor ce exeentau a.c'este obiecte minunate ~ Pregatirea lor tehnica se facea in ateliere unde intrau inc::!, din copilarie. Sintern
175
infonna~i'desprt>
aeeasta prin eiteva contracte de UC\~nicie, dintre care cele mai vechi, descoperite in Egipt pe pa pirusuri, provin din vr·emea< imparatului :Augustus, de la. sfir~itul secolului al Til-lea : multe din ele se ref era la industria textila. Ucenicii sint minori inchiria~i de catrc p~irinW lor contra unei sume de bani platite de catrc eel care ii folose~L Perioada de ucenicie em de doi ani 1104 . Clauze simHare se gasesc pe un papirus din Panopolis (Akhmin), datind din anul 605, sub domnia lui F okas 11P5 . [Contract tntre Aurelius Dioscoros Asynios ~i mama sa, Tibeliia, din Urgul 'rhinos, pe de o parte ; ~i Aurelio,o; Pachymios Psatlws, din Panopolis, pe de alttt parte: - ambii ealifica\i cu titlul fi.[o-8~oc; r:ocrcpupoitwz·ijc; (mc;-ter In vopsitorie in purpura). Me~terul se obliga sa-l puna pe ucenic in situatia de a exercita aceasta meserie in termen de doi ani cu conditia sa primeasca de la el 11 mawri de grtu. De remarcat cii ai<;i ucenicul trebuie sii-i pliiteascii patronului o taxa. Ca ~i in epoca romana, o importantii suma de bani era prevazutii a ~.e pliiti de catrc una din cclc douKt piirti, care ar fi reziliat contractu] inainte de termen.]
La Constantinopol, iar aceasta ·se practica in mai multe avea cartierul sau : sticlarii la poarta sticlariei dind spre Cornul de Aur ; turnatorii in bronz in cartierul Chalehoprateia, intre Sfinta Sofia §i Forum-ul lui Constantin; turnatorii in aur ~i argint in Mese, sub supravegherea directi1 a prefectului ; aurarii, ~esatorii de mata.se, in apropierea Marelui Palat nos. Statul controla pre~-urne marfurilor ~i sa.Iariile. Dupa ',~pidemia de eiuma din Pnii 542-543 a avut loco cre~tere brusca a pre~urilor. Printr-un decret imperial, Iustinil:m restabilea veehile preturi ale marfurilor ~i interzicea orice cre~tere de salarii, sub pedeapsu. aplicarii unci a·1i1enzi proprietarilor, ecl1iva.Und cu triplul ci~tigului lor llo 7 . De fapt, nu exista deloc ~omaj ~t lucratorii nu puteau fi concediavi decit eu mare greutate. Orice om apt de munca,. gasit rara ocupatie, era dirijat spre o activitate de utilitate publica san de binefacere 1108 . In perioada persecu~iei iconoclaste, un mare numar de speciali~ti ai industriilor de lux s-au refugiat la Roma unde, dupa cum am vazutt l}i-au instalat atelierele ~i au adus in Italia arta Orientillui. ora~e, · fiecare corpora~ie i~i
176
V. Sfu·~itul etatismului 1204)
~i
eoloniile straine (1081-
Nu vom reveni asupra tristei situatJii in care se a,fla Imperiul la mcarea pe tron a .lui Alexios Comnenul. Specula asupra cursului grinelor sub 1\1ihai1 al VII-lea 1Hl& ~i zece ani de razboaie civile au produs o asemenea perturbare in economia Imperiului incit pentru prima oara,. guvernul imperial a fost nevoit sa devalorizeze pentru un timp titlul monedei nomisma, care de acum incolo se va numi hyperper mo. F ara indoiala, Alexios I ~i urma§ii sai au redresa.t situatia politica interna §i externa, dar pe seama tezaurului imperiului. Pentru a face fata normanzilor din Italia, ca:rt7 vroiau sa puna mina pe Constantinopol, ei au trebuit sa incheie aliante cu republicile italiene, Venetia, Genova, Pisa, care §i-au pus flotele in slujba Imperiului, in schimbul concesionarii de intreprinderi permanente la· Constantinopol ~i a unor privilegii comerciale, care au ruinat industria ~i comertul Bizantului. . Prin tratatul incheiat cu Venetia in luna Inai 1082, Alexios Comnenul crea un precedent periculos : acorda.rea de avantaje economice din ratiuni politice. Urma§ii sai aveau sa profite de aceastalectie. Dupa domnia stralucita a lui Manuel I, adevarul a ie§it la iveala §i Anghelii au dus imperiulla ruina. In organizarea cruciadei asupra Constan-· tinopolului, motivele de ordin economic au detinut un loc preponderent : Venetia a vrut sa-§i reci§tige J)Ozitia sa la Constantinopol §i in Grecia, pusa in pericol de catre genovezi. Astf(~l, economia dirijl;lta, etatismul, care contribuisera la maretia §i succesul intreprinderilor economice din :BizantJ dispareay pentru totdeauna. Industria §i cm:nertul erau de acumincolo libere, dar beneficiile acestei libertati aveau sa-i imbogateasca mai ales 1)e straini sau pe marii. prqprietari detinatori de privilegii. Conseeintele erueiadelor asupra eeouomiei hizantine. Una din consecintele cruciadelor ~i 3· crearii de state libere in Siria a fost deposedarea Constantinopolului de rolul sau de piatacentrala litre Orient ~i Occident. Comertul Indiilor §i al Chinei aju:risese de acum la portile Siriei, de unde flotele italiene 11 duceau in Occident. Cu produsele orientale: mirodenii, parfumuri, matasuri etc., incarcatura la 12-c.115
17-7
:intoarcere contine~~ m::trfuri din Siria ~1 din Pal.1 XII-lea, Franta, dupa Italil:lJ, a avut pietele sale intcrnationah~, printre care tirgul din Champagne, vizitat de negustori veniti din toate colturilc Europei, depa~ep. in importanta celebrul tirg de Sfintul Dumitru de la Tesalonie. N u sintem in stare sa acordam destula importan~a acestei rcvolutii. +arile din vestul Europei sc pare ea s-~m trezit dintr-un lung sonm ~i orieit de mare ar fi fost prestigiul Bizantului in f::~,ta lor, aceste:J· au creat elc insole, 1)rin propri~~ forta, o civilizatie care avea sa devina ?. lnmii intregi. In sccolul al XII-lca, mai existau industrii bizantine iar reputatia lor era inca mare dar nu se mai zi.ireau deloc negustori greci pe caile marelui comert, ~i numai stri15nii, nmi ales italienii, frecvcntau piata de la Oonstantinopol, uncle importurile spores.ufara incetare, in detrimentul monedei imperial e. La fel erli' situath1 ~i pe celelalte piet'e ale irnperiulni. Tirgul de la Tesalonic ii atragea nu numai pe itnlieni ci ~i pe franei, pe bulgari ~i chiar pe popoarele din nord. Alte tirgmi se tineau la Oorint, la Almyros in golful Yolos la Negroponte, Ohios, Andros, Ohrysopolis, Hodosto, Adramyttion, Attalia 1111. Secolul n1 XII-lea reprezinta intr-adcvar epoca in care se desavir~e~te de~teptarea marelui eomert european, da.r nu Bizantul profita de pe urma lui. Situata intre lumea araba, Italia bizantina ~i Occident, Sicilia rcgilor normanzi pare sa fi acaparat toate arte\e, toatc industriile, toate resursele intelectuale ale acestor societati, pentru a face din elc in timpul domniei lui Roger al II-lC3· ~i a urma~ilor acestuia, una dinfre cele rnai stralucitoare, cele
178
mai soniptuoase dviHz:=t~ii, care .'ios Comnenul ii ~tcord{t seutire de impozite in toate porturile imperiului iar Ia Oonstantinopol ii acorda uu earLier situat pe m::~1urire Cornului de Aur, in fata debarea,. derului pentru Galata, cele .trei schele situate pe acet:>t <'heu :;;i o brutarie 1113 • In acel timp Venetia avea intreprinderi in Corint, b Telm, la Negropontc·, la Saint-Jean-d'Acr a, fostul Ptolemais, la Alexa;ndria. Banci~e sale l)CQrdau importante credite cu plata la termen intreprinderilor comerei::;le nH. In ::mul 1111 Alexios I, aflindu-se in razboi eu Bohemond, incheie o alianta <;u republica Pis<>i, cedindu-i, cu. scutire de taxe, importul de aur ~i argint, 9i cu o taxa redusa la 4% pentru cele1alte articole. Pisanii vor avea la Constantinopol un earlier, case, ma·g~tzii, o schela in pmt;,. locuri rezen~,te la catedrala. Sfinta Sofi~• ~i la hipodrom 1115 . Genovezii nu au acces la Constantinopol decit in anul 1Ui5, solieitati de Manuel Comnenul, aflDt in razboi cu. normanzii din ltalia. Ei au obtinut o reducere cu 4% a taxE>lor va;male ::~;supra comertului pe care il practicau, dar cartierul care le-aJ fost concesionat so afla irll'egiimea deja ocu:pat~. de venetieni ~i de pisani. Aceasta a provoc:ut o putcrniea, iritare v, pisanilor :;;i a venetienilor, care au jefnit in n:wd salbatic ca.rtierul genovez in anul1162. Dupa lungi negoci€ri, Manuel a hotarit sa-i a~eze pe genovczi in afara ora~ului (1169). Nemultumi\i de aceasta m8sura, au reu9it sa obtina cartierul Ko:parion a~ezat . pe Cornul de Aur (1170), dar acest nou amplasament a fost din non pradat de veneticni in anul unnator, iar ca nrmare genovezii au: fost repu~i in posesia cartierului lor 1116 . Majoritatea italienilor stabiliti in imperiu nu pHtte::m def:;it 10% din taxele puse pe import uri, genovezii ~i pisanii pFi.teau 4% ia.r venetienii, care forman colonia cea mai numero~A.:;:'."~ §i ca.re erau cei Imti aroganti erau complet scutiti de taxe. Aceasta situ~tie nu putea sa dureze r•re~· mult ~i l:J. avut ca urmare teribilul pogrom din anul 1182 impotriva colonmor oceidentale. Politica stingace a Anghelilor a faeut ~i mai mult rau, ducind 12 ruillil,rea imperiului.
179
'VI. Exprop1-ierea
~i
cucel'il'ea economica a Bizantului
>(l2fH -145:1) Dupa resti"tura~ia incompleta din anul 1261 :;>i cu toate eforturile lui Nlihail Paleologul pentru a-1 redresa (12611282), impetiul a devenit o ~ara datoa.re :;>i a cazut sub don1ina~ia politica :;>i cconomica n. strainilor. Doua cauze de sUUJiciune s-au opus oricarei speran~e de redresare 9i .annme: prabu9irea monedei bizantinecarea determinat baterea monedei deaur in Occident, 9i situa~ia de la Constantinopol, devenit cimp de bataie intre genovezi 9i vene~ieni, care i9i disputau piata :;>i patrunderea in JVIarea Neagra.. · Caderea n\oncdei imperiale. Dupa emn. am vazut, deja .ayusesera loc ·crize trecatoare ale monedei, dar acestea intotdeauna. fusesera rezolvate. !n anul 1204, hyperperul :inca mai valom 90% din pre~ul curent anterior 1117 . Primelc dificultri~i au aparut in Niceea in timpul lui Ioan Vatatzes, care a biitut, pentru eom.er~ul interior, piese de 16 carate din aur Hn 1118 9i piese normale de 24 carate pentru comer~ul exterior 1119. Dupa reluarea Constantinopolului. in l.lnul1261, Mihail Paleologul a. dat ordin sr~; fie retopite monedcle existente dar a red us hyperpentl.la 9 9i a poi la 5 cara.te mo. llatcrea monedei de aur in Occident. Aceasta moneda, de proa.sta calitate, a adus cea m~~i mare ]XI·guba eomervnlni interna~ional, in momentu1 in care el atingea deplina. Sfb dezvoltare iar accasta. i-a determinat pe oceidentali sa' j)ata moneda de aur. Prederic al II-lea daduse deja. un exemplu in acest sens cu al sau augustal. ln a.nul 1252, Floren~a batea florinul, ~cu floarea de crin, care a avut imodiat un m.are succes. In arml1284, Marele Consiliu din Vene~ia t~ hotarit emiterea ducatnl~ti, care nu a intirziat sa fie fm~Jrte crmtat 1121. f:onsccinte asupra nwuedei hnpel'iak', J~a inceputnl domniei sale, Andronic a,l H-lea a incercat sa imbunatateasca hypmjyerul, dar in anul1302 Vcne~ia arefuzatacea.sta moneda, considerind-o de proasta calitate 1122 . Apoi, in 130J, solda pe c~ne a trebuit s-o plateasca almugr.varilor a grabit prabu9Irea morwdei. Ca urmare a si'\,ri1c~trii tezaurului, a erni.s hy_perperi din 5 par\~i aur ~i 19 de ~>,Jiaj. Dl. Adrien Blanchet, care a studiat monedele diu timpul
180
• lui .Andronic ::~1 II-lea., a eonstata.t ca ma.jorita.tea lor contineau alia.j prost de cupru. Totu~i monedcle cu dubla eiig'ie (Andron,ic ~11 li-lea ~i Milmil al IX-lea, tlrtr rnai ales eele en Andronic DJ li-lea ~i Andronic al III-lea,) au cunoscut o reaH1 imbLm;-ita1>ire a calita,~ii. 1n conLinuare, se pare ca S-ar fi stradUit Sa menti:Ra titlul, reducind s'TCUtatC3· monedci. 0 piesa de aur din vremea. lui loan a.l V-lea (pe la· a null391) rm cintarel}te d<::cit 1,88 gr 1123 , dar titlnl sau este exeelent. Pe revers, efigia Sfintnlni loan Botcz(ttorul este de a.cela~i tip ca ~i eea. a florinu1 ui. Aceste e:xpediente nu putean permite monetiei impeI'iale sa lupte . in'lpotl'iva florinilor 9i ducatilor, deveniti instruri1ent de schimb a.l nmrelui comert. · Platue sc efectuau, de a,ltfel, dupa-greutate, astfel ineit imbunatatirea titlului devenea ceva iluzoriu. Hyperperii. nu ml:l·i erau cousideniti decit ea o moneda de ealeul, iar la pHt~i nu intmu decl.t evaluati in ducati sau in florini 1124 • Ditt'- fundul pri'ipastiei inca nu fusese atins. ·M;tnuel al II~lea a seas" o noua e,n:risie de monede eu titlu slab, d.:; tip venetian. loan al VIII-lea a incetat sa mai lupte f}i nu a ml'l!i emis deeit monede din a.rgint ~i din arama. Guvernnl traia din credite autorizate de Yenetta ~i din pomeni pHttite in moneda straina 1125. tt~loniile strainl:' la l:onstanlinopol in :mull45:J; Sub domnia ultimilor Paleologi regasim numeroasele colonii straine, enumerate de ciitre negustorul itl?lian Pegolotti, agent al easei Bardi din Ji~lorenta, care a ajuns pina in Ohim•, ~~ iocuit in Cipru (1324-1327), a poi in1335 h.t Constanttno_poJ1126. Dup:\ Initrturisirile SlJJe, un cadou bine plasat raeea sa se reduea taxele de varna. Grecii, chibzui~i, deplingeau aeeasta acaparare de c!'lotre straini a resursefor care altadata asigurau bogatia economiei bizantine f}i mare1>i~1 statului.
[La. origine, seria Nikefor Gregoras, s-a permis (latinilc;r) sil-~i ridice dLcva mici ~i mizerabile constructii. Cu limpul ei au ajuns 1a striilncire ~i la putere. Discordiile dintre printi, slabiren armatei, slnt cauza acestei prosperitap, carea adus in miinile lor ,nu numai toate bogatiile.Bizan~ ~ului ~i veniturile miirii, ci ~i toate veniturile publice, care imbog:!teati te:raurul printului" 1127.]
In anul1453 coloniile cele mal puterniceemu aie Genovei
~i.
Venetie[ care au organizat fiecare la· rindul situ ade-
181
varate stat<', cu podest/t *, cu SL\tnllor, cu depozitc)e lor, pl'inm ht Oalaht cealalUi viza-vi, pe Cornul de Aur 11 ~ 8 • Acest(l eolonii. erau strins legate de nwtropolcl(~ lor : freeventelc eonfliete dintre ele ~i guvernul imperial se terminau intotrleauna in favoarra lor. Genovv eaut:t ~-1':. :faca aliante cu turcii dar dore~te s:1. mentina rcgimul bizantin, (·a1:e em p~'ntru ca, foarte avantajos. Venetia, diu contra., men
~i
In sehimb, occidentalii cumparau produselc IJevantului ~i ale Greciei biz9.ntine, mai ales vlnul de :l\Ta1voisie 1letllrrtsia ), foarte a.preeiat in beeidt•nt nso
(Jfo-
Cea m~.i veche colonie era cea de 19J .A.liC:on?.) care da.ta de pe vremea cind Manuel Comnenul oeupase acest ora~ (1151-1168). Foarte prosper{t in secolulal XIV-lel:IJ, aceasta colonie era, guvernati'i de un consul, nurnit de TnfH'oIJOHi. A.ndronin ii aconl~tse taxc de 2% la intrarea ~I hv i'icosirea '!narfurilor 11 31. ' Republica Ragu:ne~ia ~i Ungaria, s-a apro11iat de Paleologi impotriva JKricolului tm·e.esc (al doilCf1 sfert ~tl secoh:lui al XV-Jca). Mmmel al 11--lcp, a vazut in aceasta apropiae un ~liat util impotriva razboinlui economie pe ea,re Venetia il ducca in Moreen , dar nuruai ·in a nul 1431, Constantin Dnigase~, (1e:spot al Moreii, a aeordrtt privllegiiRagu,ei r;;i, . in 14G1, un ('~trLier la Consta,nti.nopul11 32 . * Primul magistral a! Medin (n. b·ad.).
182
ora~ului
din centrul
~i
din sudul Italiei, In
EVlJl
0 puternieii colonie de catal~ni s-a insta.lat la Oonst~Hl tinopoi sub Andronic al II-le?•. In 1290 consulul Dalmaccio VClliBe Sa ceara 8-CBasta IJCrmisiune in llUil'lCle locuitorilor Aragonului, Cat~hmiei ~i Majorcili, ,lmrghezilor" din Barcelona, Valencia. ~i Tortos~1. B9·Sileul le-a dat, dreptul de a .drcula 'inirnperiu~ile-a;stabllit o taxa de3% (1290) 1133, dal' aee~~ti noi oaspeti n-au intirziat sa devina indezirabili, asoeiind comcrtului pirateria ~i brttindu-se mereu cu genovezii. Un a-1 doilea 11rivilegiu le-a fost acordat de Andronic al II-lea (octon1brie 1320), care tot n-a irnbunrttatit situatta. Dupa pacea irnpusa de catre genovezi lui loan Oanta(~uzino (mai 1352) toate porturile Irnpcriului all- fost inchist~ pentru c~,talani dar o varte :;. eoloniei a riima.s la Oonst::>niinopol 1134 . · · In anul 1438 aceasta colonie a fost reeonstituil.a. loan al VIII-lea l-8, acceptat, in functia de consul al cata-lanilor, pe Perc de Hocnfort, fost consul in colonia venetiana din Modon. 0 locuin~a trebuia sa fie construita la Oonstantinopol, dar aceasta rm s-a putut realiz~1, in anul 14M>, din cauza unui conflict a1)arut intre Oonsiliul din Barcelona, care 1-a revoeat pe Hoe::J.fort, ~i Alphons al V-lea de Aragon, care il sustinea. Aceasta lucrare nu a fost terrninata decit in anul 1451 iar noul consul, Joan de la Via, a riimas in acea,~ta funetie pina in arml 1453 ll:l5 . Porturile din Provence, J'.fa,rsma, Mont pellier, Narbonne, desfasur~ u in secolul Dl XIV-1 ea un comert ~1ctiv cu Oonstantinop~lul ~i de aici irnportau produse h{digene. [Riscurilc crau mari, din cauza corsarilor venc1ieni ~i catalani. Inciirciitura unei singurc coriibii din J\Ionlpellier, capturatii in anul 1355, valora 1 000 scuLi de aur. Printre importurile cc se fiiceau in Orient semnaliim alaunul, pieile, ceara, griuJlHG.]
Uncle privilegii au fost acordate ora~elor provertSfl.le de catrc Andronic al III-lea : eartier la Constantinopol, consul, taxe de 4% 11 37 . Oele de la. Narbonne au fost rcinnoite de loan al V-lea in 1346 1138 • Acest comert a fost mai putin a.ctiv in seeolul al XV-lea : totu~i, in timpul asediului se ana la Constantinopol o nava provensala 11 39 . Florenta·, devenita ora~ me~tc~ugiiresc in secolul al XIII-lea, a inceput sa-~i cxporte produsele ~i ·ca .urrn::Jre aici au luat fiin~a mari companii eomereialo ~i in acela~i timp banei de credit :Peruzzi in anull27 4, ruinati in 1313, principalul debitor, Edua.rd al III-lea, rimuntind la d9toriile sale; Bardi, devenita comp::mi.a cca mai puterniea
183
avea 346 de agouti, contabili, casieri, notari. .Aceste com:panii aveau un nume colectiv ~i ofereau dobinzi intire 5 ~i 20 %, de:punatorilor n4o. Pe de alta :parte, ocu:parea Pisei de catre florentini in anul 1406 a avut ca rezultat desfiinta.rea coloniei pisane de la Constantinopol1141. Florenta· ex:porta stofele prin intermediul Venetiei, a~teptind construirea unui pm·t la Livorno, dar ambitia sa era de a avea un cartier la Constantinopol1142. N egocierile au inceput in anul 1430 ~i au fost dificile, .Abia dupa Conciliul de la Florenta, Ioan al VIII-lea, caruia. republica ii avansa.se 100 000 d13 scuzi pentru cheltuielile sale de calatorie, a. concesionat florentinilor vechiul cartier al :pisanilor 1143 . .Astfel, departe de a se reduce, numarul coloniilor occidentale 1? Constantinopol n-a incetat sa creasca. Ult]mele coneesionari au fost acordate chiar in ajunu1 asediului din anul 1453 dar multe dintre acestea nu au mai putut fi puse in practica. Expro:prierea Bizantului de eatre negustorii din Occident era totala ~i nici macar n-a reu~it sa-l salveze de cucerirea turca.
Carte a· a patra
VIATA SPIRITUALA '
CAFJTOUJIJ \'III
· Viata religioasa
I.
l~dmcmc
religioase !
. Centrul vietii religioase il constituia salrt de cult, loc de intilnire credincio~ilor' cu anexele · salfl.: 1)aptisteri:u, martiricon, monninte, azilc etc. La origine, toate ~teeste servicii erau organizatc intr-o eas~t l1C1Ttieulara, clorntls eclesine, a~a cum. a dovedit-o descopcrirea, intr-r.devar de nea~teptat, a casei cre~tinilor la Dura-Europo:-:, din 25 decembric 1!:131, ~i a sfintului sau baptisteriu, decorat eu fresco simboliee 1144 . Aceasta easa nu se deosehe~te cu nhn.ic l1rin aspectul sau de celelalte locninte l)articulare. Sc presupune, cu destula justiflcare, ci"i sala centrala putef!" fi rezervata adunarii credincio~ilor. turi1e executatesub bazilicilemai mari de laHoma au ,:.cos la iyeala vestigii de ease de locuit 1145. Dupa Paeoa Biserici( ~west tip de cas<1 a cre,si£nnor s-a mtmtinut inca multa vreme, dar i s-a alaturat un element nou ~i care a ocupat locul principal. _,.\_ccsta a~ fast 'bazilica, saH't dreptunghiulara, euprinzind in mod obligatoriu naosul ~i pil.rtile laterale, separate printr-o colonad~i, preccd2J,a adesea de un atriurn en portic, pl'clungitil tr-un tnmsept, deasupra dtruia se deschidea o ab:-;id~t. S-ru vorbit mult t.imp desprc originile bazilieii ~i lric~b in zilele noastre acordul intre arheologi este departe de a fi m1anim 11'1 5 . D
a
11.86
exterioara, a palatului, ei a unci eurti mi::i.rginito de eolonade, deasrq>ra earum se aflau tribune pentrn speetatori 1 l1 7 . Aces tea put Ji cmuparate cu vast de cat1:hnmene de la · Sfinta Sofia din Constantinopol 1148. Hhel'icile hizan1ine. Bhwritile hizantine, ca ~i hazilieile occidentale, fl'au constrnite in ideea de 'maretie. PardoReli in nlOZl:tic, eoloane de marmura 1)rev~\.znte cu capitPluri, ornamentate cu lambriuri de nmrnmril, ulozaicuri murale in culori striUucitoare pe fonduri de l'~zur · ~i de aur, toate lucru.rile de valoare erau }olosite din bel9ng 1)entru a decora palatui Domnului. In zilele noastre nnmai datoriti:'L unor interioare de biserici, cum este San' Marco din Venetia sau ale unor edifieii religioase de la li,~tYPnna, no putem face o oarecare idee despre decomrea p~1latelor imperial(•, din care nki unul nu :o;-a pastrat pini"'t h> nbi.
Or: planul bazilieal era reprezentat in palatele · imperi!:l;le ttl toate diversiMtile sale 1H 9 ~i, b\ra a fi rezervat unei categorii speeiale de edifieii, el servea la oriee categoric de trebuinte : sMi ale termelor, sali peutru ~tdunari religioase1150, pentn1 asoeia1ii sportive 1151, edifinii funerare 1152 , 8itli de judef·ata. 'roate aee::ste eon4ructii purtau denumirea de ba:oilica. Cre~tinii nu au avut altceva de facut decit sa le ada pteze eerintelor liturghiri lor 11 53 . l'e de alti1. parte, de la originile lor, bhwricile hiz;n1tlne 1)rezinti1 un annmit nmnar de trasa,turi caracterist~ee eare S-au·imnult;it de-a lungul secolelor, ca lU'liUtre a schimhi"'trilol' ,.,t[use litmghiei. S-:a observat mai intii ca sanctuare cre~tine au fost instalate in locuri de cult pag<'tn, la Olympia, hi saht numit:\ ateHen;l lui J?idias 11 " 1, 18 De1Li, in satul Ka~:;Lri, ht marele templu allui Apolo, la Dodoua, aproape.de oracolul lui Zeus ms, la Atena, pe Parthenon, devenit o Biserieil. a Feciu:u·ei, )n 'I'heseion 9i in :ilte rnir'.i iJomrle 1156. lln.pa somptuozitatea marnmni descop,,rite: in aceste locuri,· ,ca piteluri incrustate cu cruci, eca mai mare parte. a acestor sehirnba.ri ar data din f'poea lni Arcadius ~i a lui 'Icodosin nl II-lea; ele sc expliea prinafeetiUll('a secular:) a I)Opulrt~iei fata de izvoarele sfinte, de vechile oraeole, ~i fatade heroa (morminto deeroi). Ar fifost greu sa sclrirnbi ace.~l obkPiuri : ~·~a cum a prouedat Sfintul l\tartin in occide~1t, mi;:;ionarii s-au nmltumit doar si"i crel;\tineze aceste sanluare pagine 1157 • .,
1'a~ctimllariHi~ile planurHor bizantine. .Anumite obicciuri sint comune intregii cre~tinatati : orientarea bisericilor; regulata numai dupa sec0Iul al V-lea 1153 , separarea clerului de credincio~i printr-o inchidere in forma de balustrada; absida, in cmbura careia este. ali}Jit synthronon-ul clerului, dominat de scaunul episcopal . .Atrium-ul, curte patrata marginita de norticuri eu un bazin in mijloc, care precede baziliea, era ceva obi~nu,it la Constantinopol 1159 , in Gn~cia ~i in Macedonia, in bisericile de pe litoralul din .Anatolia ~i din Palestina, ca ~i la Roma, dupa imparatul Constantin. Pretutindeni, in alte parti, in hinterlandul .Anatoliei, Siriei, Egiptului, atriumul nu era folosit 1160 • .Aceasta curte cu porticuri ~i coloane exista, sub denumirea de peristyl, in casele elenistiee de tip pompeian. !n palate, dupa cum s-a vazut mai sus, el avea un caracter monumental, pe care il regasim in atriumul somptuos al bazilicii de la Filippi din Macedonia, ridicata pe o terasa care domina Forum-ul. Sapaturile intreprinse de Paul Lemerle au seos la iveala ruinele propileelor marete, dind acces la terasa prin dona scari care patrundeau in atrium-ul pavat cu dale de marmura, unde cele patru porticuri erau prevazute eu ni~te coloane snbtiri, inalte de 6,66 metri, sustinind arce ~i ~u o arhitrava. La vest, peretele, curbat la centru in exedra, cuprindea dona etaje de coloane, la baza in stil ionic, iar la partea superioara in stil corinthic. Printr-o exce:p~ie, porticul oriental este separat de narthex, care dadea acces in biserica prin trei portaluri l161; Nu vom descrie aici diversitatea de planuri pe cal'e le ofera arhitectura bizantina : bazilica cu coloane, 1Jazilica cu cupole, in forma de cruce greaca, octogonala etc., ci vom arat::>. adaptarea accstor planuri la ritualul liturghiilor orientale 1162. · Or, timp de secole, aceste ritualuri s-au dezvoltat ~i modificat, ceea ce a determinat amenjarea unor noi spatii. Astfel, la origine nu exista decit un singur altar ~-YitJ.o: (bema) pe c::ue se slujeau sfintele taine, dar, intr-o epoca mai veche, liturghiile orientale necesitau dona altare secundare : diakonikon- ul (depozit ), uncle erau depuse odajdiile liturgice, pe care preo~ii le imbracau rostind rugaciunile corespunzatoare ~i prothesis sau proskomidia, in care se pastreaza darurile pe care preotul le binecuvinteaza, . .Acest ritual a luat na~tere atunci cind credincio~ii au incetat sa mai atluca darurile in natura, prin seeolul al VH-lea sau
188
al VIII-lea. in Siria, din cele dona camere laterale dispuse· ht extremitatile naosului, cea dinspre nord, care comunica' cu sanctuarul printr-un culoar ingust, este o sacristie, iar cea dinspre sud, inchisa spre partea sanctuarului, adaposte~te moa~tele unui sfint ~i da spre un naos lateral m 3 . in bisericile bizantine, cele doua, aitare marginesc in mod? simetric sanctuarul ~i se afla in interiorul bisericii. Halustrada ~i ieonostasul. Dezvoltarea cultului icoanelor a determinat o modificare foarte importanta a catapetesmei. La origine ea consta dintr-o simpla balustrada, la inaltimea suportului. Dintre acestea la Havenna se gasesc numeroase exemplare ::woperite sau desehisen64. Inchiderea sanctuarului bazilicii din Forum, la Filippi, era facuta din dale de marmura verde de Tesalia, marginita de o balustrada fiJi de coloane din acela~i fel de marmurat sprijinind un antablament de marmura gri 1165 . Caracterul monumental al acestei despartituri se accentua tot mai mult. Ea a devenit partie cu antablament cu balustrade intre coloane, de exemplu la Hosios Lukas sau la TorceUo (secolele al X-lea ~i al XI-lea). S-a putut compara aceasta imprejmuire cu o fTons scenae, fatada permanenta de· palat, de pe scena unui teatru antie 116 6 . Credincio~ii 'VIBdeau ce se petrece in sanctuar fiJi in special pe preotul care ofieia in altar, intors cu fata spre adunare. Dar, in secolul al VI-lea, la Sfinta Sofia, pe coloanele acoperite de argint ale acestei imprejmllil'i, Justinian a. pus medalioane cizelate cu efigia lui Hristos, a Fecioarei, ale eetelor ingerel;Jti, ale apostolilor fiJi ale altor sfh1ti,. marcate qu monogramele imparatului ~i imparatesei m 7 • Acest exemplu a fost urmat din ce in ce rnai mu1t, CUl11 0 dovedeSC marturiile din epoca iCOllOC}asmuluiHtl!ll dar in bisericile rupestre din Cappadocia, alaturi de sim11le balustrade sapate in stinca (perioada veche) ~i de porticuri cu arcuri ief;Jite in afara (biserica din Toqale, sfir~itul secolului al X-lea), intre absida, ~i naos ~J aparut un adevarat zid despartitor care depa~e~te inaltimea impostelor* areului triumfn-11169 . .Liceste ziduri despartitoare,. care s-au raspindit 1ncepind din seeolul all XIII-lea in tot Orientul 1170 , nu -fac parte din decorul arhitectonic al bisericii ca vechile ca-
* Bloc de piatra ie~ind din zid, pc care se sprijina un arc, o boltil, sau care sup'Ortii zidaria de deasupra unci Ul).i (n. trad.). 18!!
t~,petcnne. Elc ma::;c}waz~i comp1et sanctuarul ~l corPRpund ·UIWi ;:;ehimtari importantc in ordinca ccrcmoniilor litur-
f.riee. Executate din lemn, prcvazute cu trei u~i ca:te eoce~t din mijloe denurniU 'tt~a impart~teasca) iconostascleofei'eau un. vast it'ren picturii do icoane. In secolul al XIV-lea, aceast~t schimbare a fmlt desavir~ita in lumea tizantina ~i in eea dependcnta de ea, in Rusia, in 18rile slave, ca de exemplu B11lgaria, llreeum ~i in 'Flrile Hornane. Ct>remoniile pl·incipale ale liturghiei, de aeum 1nain1 e invizibile mirenilor, au un earacter mai mistcrios. Pentru Simeon din Tcsalonic, ac.mstii. inchidere mareheaza limita intre lumea sensibila (naosul) lmnea iuteligibilii.. Icoanele 1m sint nici alese nki asezate la intimJ~larc, ci 3,u c~t t.ema centrab1 Df'isis-ni*, rugikiunea de irnplorare a Feeioarci ~i a Sfintului Ionn Botezat oru1 11 71 • l'eilillmd cwlor trei mcse de cult,
1\:aosul. In fat.a catapetesmei, pc tteptelo sd\l'li care {:lau spre altar, sta eorul dascil.Jilor. Acest loe se. numea solw iar atnnci eind adoptarea iconostaselor a Went ca synthronon-ul ~a devinfi, inutil, aici a fost a§ezat scaunul episcopal 1172 . In bic.(Tieilc manastjrqti cu cnp~tul treflat, ca cele de la Athos, dUugarii, eare formEaza corul, oc:upa cele dona abside sccund<:tre 117 3 . Crcdincio~ii erau phlsati in naos §i in }1artile latcraJe iar se1xtrarea iutre sexe constitttia o regula absolnHL In parte?" cleuica
tatehum<•nde de la Sflnta Snfia rrau at it de ineapatiHre in ole se o capda imperi<•.Hi care se intruneau eoneilii 1176. Amnmul era la inee:~:rut o mici1 I)latfonn
*
·190
Tema fundamentali\.. in iconografia bi;r,antinil, rcprezentindu-1 pe jucleciitor, tronind 1ntre Mnria ~i loan Botezfttorul (n. trac!.).
turii, rugaciunilor colectiye :o:au chiar :pretlieii. A}Joi plat~ forma a fost iniHtata in mod p_rogresiv incit a fost nevoie de o scata pentru a ajunge la ea. In sfir~it ea a devenit o constnictie inqwrtanta de zid, aecrperita. eu pH'ici de marmuia impodobite adesea CU SCU]:pturi 1177 , CU doU~\, Scarf drepte . .Amvmml se afla intotdeauna in naos, mai a}JrDa~ :pe de altar decit de nartex. [ In bazilica Forufn-ului din Filippi, amYo!ml sc intindca pe o suprafata 'lunga de 7,76 m ~i lata de 1,80 m. Platforma, a! direi centrn, precum ~i ·.unul din stilpii care o sHs\ineau le-a descopcrit P. Lemi·rle, se afla la 2,10 m deasupra wlului. La ea se putea urea pe douii scari· previizute cu 9 treptell7 8 • 1n timpnl lui Iustini::m, amYonul de la Sfi'nta Sofia, amplasat in centru sub cupola, scm ana cu un turn ,orbitor din cauza scinteierii onumeroaselor pietre pre!ioase incastrate In marmura cu tonuri dintre cele mai alese". Era imbracat in argint ~i filde~ ~i adapostit sub un baldachin in forma de cupcla, acoperit cu placi de /aur !mpodobite en geme, iar in Yiri avea o cruce117 ". Era destul de spa\ios pentrli a putca scrvi la incoronarra impara1ilor. Corul d:Jsc~Jilor se instala uneodc In acest Joe pcntru anumite cintece.]
Altand (masa) pcnhn jHtf't'. Denumirea de aHar a fast ext in sa la ]ntregul sanctuar. A ltarul consta dintr-o rm.ts{t patrata,, sustinuta in gennal de raiq:t eoloanc; dar numarul coloanelor era variabil. I"a Nilwpolis se ~::-aseau nouii. .Aceasta masa rra intotdc::nma sco!Jita $i hnpodohita cu figuri simbolice. Mesele eircu1are sau 1n forma de sigma, asemanatoare meselcr dJn sufragniile manastirr~ti' ~int mai rare 1180. (~~[J.a),
la
fi'e vm,ul de impar.ta\anie din argint de Hilla rmce eslc rrprezentatil Apostolil 0 r altarul cste omasa patratii acoperita cu o dnq:erie grea brcllata care lasa sa 'e obEeJYe trei picioarc ale acesteia. Ea este ariapostitil de un ciboril.Jm In forma c!e C1!polii in centrul unui antabl&n'cnt susjinut coloane11 U .] impartil~jxea
de
Sub altar,_se g{tsea, uncori o camera cu moa~te. Adesea; ::weasta. fiincl o sinrpla groapa. Ija Filippi (bazilica Forum-ului), aceasta constituia un adevarat confesional (in sens occidental), imbra.cata in placi de marmura ~i in care se oobora pe o scarU,. La Sfintul Dmnitru din Tes~lr Ionic cste o imensa cripti111 82 . In; sflr~it, valuri brodate ~i impodobite eu figuri, fixate 'pc stilpii baldachinului llrotejau altarul, cum se poate vcdea la altarele de la San' Vitale din Ravenna,. pe niozvcicnrile corului, care reprezinta sacrificiile lui :Melchiseder.li, Abel ~i Avraam ns 3 . '191
Biserica bizantinD, mai eunol}tea, de asernenea, altarul ';[1lO:rtativ ~v-rLp. -~vcr~ov (antimension), dar, in locul pietrc'i de altar a clcrului occidental, greeii foloseau vo?.luri, in care er:Jo o relieva l}i pc care era infati~ata inmorniintt~ rea lui Hristos. Acest obicei s-a· raspindit mai ales in perio:ada perseeutiei ieonoclfl ste 1184 .
II. :M:obilim·ul si instrumentele de cult "
.
Del}i exista multe obieeiuri eomunc tuturor hi:c;ericilor, liturghiile orientrale l!retind rnai mult materia,! de Cl!.lt, care le este specific. l'e altarul principal er::1 al}ezatil., o eruce rmn·e, de preferinta argintata :o §i nu:trele va~' de imparta~anie ( patena) Sfm diseul (
· Hnguritele pentru diRtribuiTf'9· singelui Domnului <"recHnelol}ilor au alli\rut in Siria. in secolul al ·vii-loa, dar
192
acest nou obicei a ajvns tirziu la Oonstantinopol ~i nu se ·vreun exexrtpht ina.inte de secolul al IX-1ea. Frumoasele linguri descoperite impreuna cu unele tezaure, ca cei de la Kerynia (Oirpu) l:weau o intrebuintare pur profana 1191 .
cunoa~te
Uhipida. ( pcrcL3~a), evantaie, destinate sa impra~tie mu~ tele :;;i alte insecte, de pe sfinta impaxta~::H1ie, erau de asemenea piese importante ale mobilierului. Oele mai multe co'nst::n1 din discuri de metal, prevazute cu un miner sub forma de coada, iar pe suprafetele lor erau gravate figuri de serafimi ~i heruvimi, ~i cu cuvintele imnului 'Irlsaghion (Sa,nctus al messei latine). Exernplare din evantaie de.acest fel, mai mult sau mai putin ornamentate, E-':OHJ pi\strat in diferite colectii 119 2 . C{tclelnitele vechi (thymiateTia ), care figureaza pe mozDicurile din Ravenna, constau din caldari suspendate cu hmturi 119 3, dar dupa :weasta epoca, ele incep sa fie de forme variate: cutioara patrata de bronz, ajurata1194 , cupi't de bronz sau ~le a,rgint, cu capacul ajurat (Egipt), lighean hex~,gonal de argint, cubust iconografic pe fiec::>.re fatet:1 1195 etc. ' Ol)iceiul de a folosi in biserici sfe~nice cu luminari, imprumutat de lf!J obiceiurile pagine, este atestDt in sccolul al IY-lea 1196 , dar numai in epoca moderna s-a introdus obiceiul de a a~eza doua sfe~nice cu luminari apr'inse pe aJt:u in timpul slujbei 1197. Ihuninare:J, bisericii se asigura cu c:::mdelabre de bronz ( polpcdndela, polyelaia) prevazute cu luminari sau cu lanrpi. Ele const:1u din cercuri de bronz mai mult sau mai 11utin decorate, prcvazute cu lanturi pentru suspendare1198 • [Printre obiectele prctioase expuse de Constantin Porfirogenetul cu ocazia receptiilor organizate pentru ambasadorii arabi, figurau 21 polycandela de argint, provenite de la Biserica Sfinta Maria din Far. Cali'itorii ru~i Ariton (1200) ~i ~tefan din Novgorod (1350) erau uimiti cle iluminatul surprinzator de la Sfinta Sofia, realizat cu numeroase Iampi 9i candelabre de argint .incarcate cu luminaril1 99 .]
Clopotele, cunoscute in Bizan~ din secolul al VI-lea, nu s-au folosit de eatre biserici decit mai tirziu. !n oraseca ~i in manastiri, rolullor era indeplinit de toaca ( O""f)fL&v-rpov ), o scindura lunga sau un baston prevazute cu orificii, in care r:;e batea cu un ciocan de metal sau de lemn1 2oo .. Un astfcl de sistem se gasea la Sfinta Sofia in anull200, iar 13-c. 115
193'
IW la, anul 1437, la Constantinopol, inca se mai folosea tmtca in acela~i timp em clopotelc.' Alatu:ri de toacrv de mina, care se folose~te ~i astazi in manastiri, erau fixate pe tmle ~i pe clopotni~c cite o toaca mare 1 201. Costumul ~i odoarele liturgice. Caracterul solemn al liturghiei se exprima prin somptuozitatea costumelor pur~ate de catre oficianti. · Totu~i, la inceput nu a fost a~a. In viata civila, episcopii ~i preotii nu se dcosebeau de laici prin costum, iar in anul 428 papa Celestin I s-a scandalizat aflind ci1 mormhii, ridica~i la rangul de episcop, continua · sa, poarte costumul lor monastic, mantaua ~i centu:ra 1 202 . Aeeea~i doctrina exista ~i in Bizant, dar s-a intimplat ca~ eu trecerea timpului,. costumul civil sa se transfonne, !n timp ce clcrul pastra rnoda de alHidata, care s-a de.,·enind imbracamintc liturgica 1203 . Aee,3te costume, devenite insemne ale functiei etl5~ ziasi iee, au fost mulU\, vremc de o mare simplitate. In anul 784 Tarasios, a secretis, ales in fruntea patriaTlJiei, a schimbat costumul de purpma c11 YP~m'nte mai i':.lmpl9 decat ale unui patriarh 1204. tu tabloul cortegiului lui Iustinian, de la San' Vitale din Ravenna, arhiepiscopul Maximian poarta o tunica hmgrt de culoare alba (8ticharion) ~i, pe deasupra, planetn ::;au epitl!ahilul verde. 0 panglica de stofa alba, :;c;,J'lmeata pe umeri cade peste piept, · impodobita cu o tTuee nc·agra. Acesta este omofonil*. incaltarile sale .sint negre. Preotul ~i diaconul, care il inso~e~te, sint imbracati simplu cu o tunica eu mineei largi. · Incepind din seeolul al IV-lej1, omojorul este prinL excelenta insemnul episeopa1l205. Infa~urat in jurul gitului, atirna in fata intr-o singura banda. La inceput a fost tesut.. din in sau din lina. De-a lungul secolelor, acest costum simplu s-a complicat -~i s-a imbogatit 12° 6 . Diaconii purtau de aeum incolo stiharvJ de matase ~i orarul, e~arfa infa~urata in jurul gitului · ~i atirnind. in partea stinga, 1207._ Preotii i~i nwntin sWwrul de lina; un nou insemn este epitrahilul, care eorespunde stelei romane, dar strins pe talie cu o centul'a (((:JV·f)). 1:ncheieturile miinilor crau acoperite de min
* E~arfii purtatii pe umar de un arhiereu in timpul serviciliJJui religios (i:J.. trad.). 1:94
genunchilor purtau o. hueata de stof:':i foarte impodo(bedetnit~), de forma unui romb cu ciucuri la col~url. Pe cap purtau mitra ~;i ~ineau in m1m~ o cirja; pe pierJt, un encolJYion, mic relicvariu, care corespunde crucii pectorale latine. --Patriarhul a avut multa vreme privilegiul exclusiv de de a inlocui epitrahilul cu saklcos, tunica scurta croita in partne laterale cu semiman~ete brodate foarte elegant. Mai tirziu, sakkos-ul a fost atribuit mitropoliWor, apoi episcopilor 12os. Tezaurele bisericilor ~;i colec~iile pastreaza podoabe litrr;::ice scumpe, care sint considerate printre capodopcrelc ;:.rtei biimntine, Jll'in bogi"'ttia coloritului lor ~;i prin perfPttiunea broderii1or. Temele iconografice sint frecincepind din secolul al XIV-lea. nH'9,
hiL1, epigonation
[La muzeul Vaticanului, lmcata de stofii cunoscutii sub denumirea de ticlmatica lui Carol eel JYiare cste in realitate un sakkos patriarhal din ''"colul al XIV-lea, din miHase alhastrii, brodat cu aur ~~ cu matase de ciiferite nuan~e. Pe fondul presiirat cu stele se remarcii intr-o parte Schimbarea Ia fatii iar iil alta Slava lui Hristos ~~ cei drepti primiti in rai. Dubla impiirtii~anie a Apostolilor este brodatii pe mineci120 ~.]
Unul dintre cele mai frumoase ansambluri de acest fC'l il constituie colectia manastirii P11tna (Bucovina) con· struita de E;)tefan eel Mare (1457 -1504). Toate orm:unentele lit urgice sint reprezentate aici prin piese' de o extraordinara bogatie. Inscrip~iile in limba greaca a numeroase exemplare indica originea lor bizantina 1 21o.
Ill. Liturghiile
~i
slujba
Liturghiile. In vastul teritoriu al Imperiului, a~a cum era el in secolul al VI~lea; exista un mare numar de litur-: ghii ~i practici cu specific regional, atit in bisericilc ortodoxe cit ~;i la · heterodoqi. Liturgi~tii disting trei tipuri, atribuite .Apostolilor san I>iJrintilor Bisericii, de altfel fara nici o dovada : 1 - Tipul siricic : liturghia gr•eaca ~ Sfintului Iacob, , liturghia greaca a lui 'Timotei, patriarh al .Antiohiei (518533 . .Aceste dona liturghii au fost traduse in limba siriaca : tacobitii au compus peste ~aizeci de liturghii in aceasta limba 1211.
195
2 - Tipul egiptean : liturghia greaca a Sfintului J\Iarcu, care datfaza din secolul al V-lea, dar s-au descoperit texte mai vechi : liturghiile copte, printre care cea zisa, a Sfintului Chiril a inspirat liturghia etiopiana munita a celor Doisprezece Apostoli 1 21 2 . 3 - Tipul bizant·in, derivat din liturghia siriaca. Adus in l)?,triarhiile din Orient de catre ortodoc~i (melchiti*), aceasht a inlocuit celelalte ritualuri. Ea cuprinde: Liturghia Sf'intului Y asile, la origine liturghia nor:mala ~i zilnica ,· ce nu se mai folose~te dec it de zece ori pe
In sccolul
al VI-lea liturghia bizantini"iJ inca mai era Biserica armeana, separata de Bizar1t in qJOca respeeth:a, i-a pastrat veche~"t i'orma, pe e::;..re a dczvoltat-o in mod liber.
fm~rtc simpl~~-
<:aracteristicile si evolutia ritualmilor hiz:mtine. in comparat,ie Cll simplitatea ~i ~laritatearitualului roman, rihlalurilc bizantine s-au cornplicat de-a lungul sccolelor ~i au primit numeroase adaugiri. Astfel, in secolul al VI-lea nu so facea lunga pregatire a darurilor in altarul prothesis. Cintecele ~j. rug~iciunile s-an inmultit, oferind un toren minunat comentatorilor de mai tirziu, cum r"u fost Pseudo-Ghermanos, Teodor, episcop de Andida (Pamfylia) pe la 1'mull240, Nikolaos Kabasilas (mod intre 139] ~i 1400) 1215 , Simeon, arhiepiscop de Tesalonic (mort in ·1<129).
Pentru ei liturghia, era o drama sacra, ce se desfMura intre eel ceo cclebreaz9", unicul diacon ~i poporul, reprezentat prin corul dascMilor. Diaconul servea 02" intermediar intre 1)reot ~i popor, ale carui litanii le conducra ~i 1)e rare il avertiza, prin scurte exclamatii, asupm momentelor urmatoare ale slujbei 121s. Adoptarea iconostasului a determinat, de asemenea, schimbari importante in desfa~urarea ritualurilor. Alta* MELCHITI. Cre~tinii egipteni .ortodoqi care, spre deosebire de cei monofiziti, recuno~teau simbolul de credintii al Conciliului al IV-lea Ecumenic de la Chalcedon (451). Cuvintul (siriac) 2\!Ialka inseamnii ,!mpiirat" ~i le-a fost dat ca poreclii, de ciitre ereticii monofizi~i, pentru cii urmau religia impiiratului.
196
d:1Ut, dupa cum s-a vaz,ut, exist a ~'~H-ristia (secretariurn) uncle prcopi i~i pune::mpodoabele ~i uncle rregate~u penlru jertf(t piinea ~i vinul aduse de credintic;7i. De acum incolo tot ul se va pregati in sanetuar, tn:insfonnat in sccretar·iu'fn. Misterul cste a bsolut. A<;lesta este ritual~<' pregatiscra, de altfel, sa creeze o 1iturghie in Jimba sla·vona, din nmneroasele liturghii mttionale ]18 cate le cuno~~cusera in timpul ~ederii in Crimeea 1 222 . '
iiturghtei bizantine. ln fmma. m actm,la, liturghia bizantina, dupa liturghia Sflntului Jonn Hri.: sostom, nu s-zu schimbat deloc dupil secolul al XV-lea.. E:t t·uprinde trei parti : !li.x, liturghia ccdelmmema Proscornidia (ofr;lntl
v:n
197
rngaciuni. Apoi o imparte in bucatele in onoarea Fecioarei 7 1ngerilor ~i a sfintilor, fi ecare buca,tica purtind un nmne 7 uneori al ctltorului bisericii t;au al vrcunui defunct 1226. Potir'ul pentru intparta~anie este pregatit mai simplu : diaconul toarna vinul ~i o picatura de apa : preotul binenrdntcaza . .c\tunci au loc aduccrea darurilor (prothesis), rugaciunc precedata ~i unnata de Hlimiiere, recitare::J r:-~:lmului .L (Doamne, miluie~te) ~i binecuvintarea finala a chrnrilor 122 i. ~t
Liturghia catehumenilor incepe printr-o rugaciune eoleetiva condusa de cliacon, care sta in fata ieonostasului. El adun:'i ( colligit) dolcantele credincio~ilor (pentru biseridt, pentru pace etc.) care, la ficcare vcrBet al acestor li.tanii, raspnndcau: Xyrie eleison (Doamne miluie~te). Urmeaza cintarca celor dona antifoap.e (psalmii CII ~i XLV, laude aduse Domnului ~i Fericirii), care rrecede _Mica intrare. Preotul da cvangheliarul diaconului ~i ies po u~a dinSJ:,re nord a iconostasului,_precedati de1mrtatoril lumini'trilor ~i ai celorlalte obieete liturgice ~i reintra in altar, prin u~a imparateasca 1 228 . · Corul se duee atunci la amvon ~i cinta indclung· Trisaghionul, in timp ce preotul roste~te in taina o rugac1une, inaintca citirii Evangheliei de catre un lector in mijlo6ul bi::;ericii 1229, a11oi diaconul, ridicind evangheliarul deasur;ra capului s~m,.iese din altar prip u~a dinspre nord, ul'ca in mnvon ~i cinta din evanghelie. In continuarc, d~t car.tea . rreotului spre a 0 saruta, u~ile altarului se inchid_ ~i atunci are loc intoarcerea catehumenilor 1 230. · Liturghia creilincio$ilor incepe printr-o scurta pregatire (litanii), a poi are loc J..'J.IaTea intrare, ritualul eel mai cwJ~ac teri~tic ~i eel mai original alliturghiei bizantine. El consUl, · in purtarea solemna a darurilor, a~ezate in potir ~i ve sfintul disc, de la_ masa proscomidei la bema. Procesiunea iesc prin u~a dinspre nord, face un tur prin biserica ~i intri"i 1n altar prin u~ile imparate~ti, in timp ce corul cinti:L heruvieul. Acest imn, introclus in liturghie sub Iustin al II-lea (565-578), anunta intrarea in biserica a lui HI'iRtoB ~i a cetelor ingere~ti 12 31. Aeest ritual n-a fost introdus clecit la sfir~itul secolului al VI-lea ~i rm fara dificultati. Patriarhul Eutychios s-a rldicat impotriva iirmului heruvieul in fatalaicilor neconsacrati 1232 . . 198
]>reotula~aza discul ~i potirul de imparta~anie pe masa din altar. Diaconul, n~intors in fata u~ilor imparate~ti, conduce rugaciunea litanic:a ~1 ofrandei, care amintc·,~te sacriiiciile din Vechiul Testament. Dupa ritualulsarutulu,i de pace, u~ile iconostasului erau inchise ~i sc recita Crezul · de la Niceea, introtlus in Antiohia in anul 471 de catre Petru Fulon, patriarh monofizit *, ~i adoptat in anul 510 la Oonstantinopol 1233 • ·
Anai'ora (jertfa) corespunde canonului latin, dar difera in cele doua liturghii bizantine, insa nmli! mai dczvoltate in CPf1; a Sfintului Vasile. Ea inccpe printr-un dialog 'lntre preot ~i cor care, in toatc liturghiile, precede Ptdata, unnata de cintul Trisaghionului (Sanctits). Cu toate ca o Novella. a lui Justinian ar fi ordonat .c.t~ se evoce jertfa cu voce tare 1 234 , obiceiul recitarii secrete a persistat in Bizant, ineit a inspirat mirenilor venera\irL ~i credinta 1235. · In timpul aeestor rugaeiuni rostite in taina., care comemoreaza Cina eea de taiba ~i triidarea lui luda, iar in liturghia Sfintului Vasile se intoarce in timp, :pina la crearea omului, dvera iconostasului ramine coborlta. Pentm orientali, rostirea ep1:clcsei (inYocatie) constituie actul adevarat al sfintirii. Sfintul Dull este implorat sa sfint.easdt Darurile 1236 . in secolul al XIY-1ea, se intercala dupa rugaeiunea de invoeare un tro1xn· in onoarea Sfintului Duh, apoi preoiul coinemora Feeimmt, in::tintemergatorul (Sfintul loan Botczatorul), sfintii, ci1.rora li se a(lreseaza rugaciunea, iar diaconul citea dipticc, placut.c care contin pomenirea mort. nor ~i a viilor. !)ipticele slujbei Sfintului Vasile erau deosebit de hmgil 237 • Ira.parr.:tii, armata, patriarhul, episeopii ortodoe~i figurau. pe aceste tablite la loc de cinste ~i se r;;tie ca f;ltergerea nJ*melui.unui papa din aceste diptice insemna manifestarea unej .schisme. · Apoi Pater (rugaeiunea ,Tati'il nostru") era recitat de cor, draperia (dvera) ieonostasului era_ridicata ~i }Jreotul vene?. sa binecuvinteze cl'cdineio~ii. Intors in altar, el rh1ica piinea deasupra votirului ~i ]Jl'oceda la fractiom:rea ci; dra.periile fiind eoboril e. ,Re sfarma f;li se imparte nddul * MONOFIZITI. Adep\i nl ereziei monofizite, care sus!inea ;cxlstenta unei singure mituri (cea divinii) in persoana lui Hristos. Foarte ri\spindHa in Orient, ea a fost combatuta mai ales Ia al IV-lea Conciliu Ecumenic (451).
199
Domnului far(t a fi divi7.at" ... ", recit{~; preotul . .A.ceasta e::;te mel·ismos (irnparlirea ), pc care pictorll konografi o figureazi'"t in pH.soana mmi copil a~ez[tt intr-o cupa pe un .. altar 123s_ l)reotnl pune o bucMic(t de piine in potir 1 239 , in care di;~conul toarna citey8J picaturi de ap(;, calda. A.cesta m;te ritualnl unic in felnl sau al zeon-ului (zelului), legat de dogma potrivit careia apa care a curs impreuna cu singele din rana lui Hristos, fi:i;cuta en hmeea, este simbolul Sfintnlui Duh, care a. ferit tru1ml sfint de stricaciune pina in m.omentnl invierii. Aeest 'ritual s-a introdus in liturghie la i-ifiqitul sccolului al VI-lea ~i cu toate legaturile sale cu aplltartodochetismul* 1 240 , <'J ramas definitiv 1 241. In secolul al XI--lea, in tixnpul polemicii qsupra azimelor, cler1tl grcc ·a inc ere at si)J justifice zemit1.l ~i in aceasta perioada pictorii ieonografi 1-au reprezenta.t pe Iisus mort re cruce 1242. Dup~i rugitciunile 11rcgatitoare, preotul se impart8~e~te pe dnt• ~i-l imp{, rczervata tuturor zilelor din postul Pa~ tf:lor, cu exce:pthl simbetelor, cluminicilor ~i Bunei Vestiri Durninica, preotul oficiaz~~ slujba SfinLului Vasile ~i slinte~te pi~}1ea ncc;fia~·a sluj~)elor din t~n:pul ~a~tam~nii, ca ~i o re;,eiTa de <\p;t ~l de vm . .A.ceaskt nnpart
* AFTARTODOCHETISM. Erczie de tip monofizit care sustinea ca l.rnpul lui Hristos era incoruptibi!, din momentul intruparii Sale. Doctrina a fost ini(.iatii de Iulian din Halicarnas (inceputul sec. al VI-lea).
200
prii;t urmare, pe deplin justificata 1246 . IJiturghia Darurilor, in ,7temea bizantina, era celebr8ti"i la ora h'ei du})a, amiaza,, ora Ino.r~ii J.VIintuitorului ~i a t ( nnimtrii postul11i Pa~telor, Q(rcmonia se confunda eu ofiei na hesperinos (ncernifi), care constituia prima parte. Bucatelcle de piinc pE"ntru imparta~anie erau pastratc intr-un fel de tabernaeol (artophorion ), a~ezat pe polita unde preotul face·a })regatirea, apoi ritualul se desfa~ura in aeela~i mod ca la slujbele obisnuite 1 247 . In vinerea Pastelor nu se oficia nici o • slujba 1248 \ Cartile liturgice. Cele }Jrincipalesint Euchologiul (Liturghierul), care contine textul celor trei liturghii fji pe e(~le c~e ~int necesare pentru administrarea celorlalte taine; Evangheliqntl (pericope sau extrasc din evanghelii })entru fiecare zi din an) : Apostolul (Apostolos) cuprinde epistolele apostolice 1 249. Forma veche a acestor cih'~i in epoca bizantina era sulul, seris pe ambele fete, adesea inso~it de ilustratH care intrerupeau textul fii prezentau diferitele ritualuri cu semnifi.ea~ia lor simbolica. Sulul ( xov-r&x~ov) 1 250 destinat eelui care oficia slujba era infa~urat pe un cilindru de lemn. 0 picturii reprezentativa il aratii pe preot la rugaciune in fata altarului, · desfa~urind un sul cu o mina ~i infii~urindu-1 cu cealalta 1251. Cele mai vechi suluri sint facute din pal)irus, dar din acestoo, nu mai exista decit fragmente, cum este anaphom* liturghiei Sfifltului Marcu de la Biblioteca Universitara din Strasburg 1252 . In schimb, colectiile pastreaza mai multe excmplare din pergament. Se poate cita biblioteca :Manastirii f:;\fintul Ioan din Patmos, care de~ine douazcci ~i noua de asemenea pergamente 1253 . Un pergament bine pastrat ~i foarte bogat 'ilustrat est.e eel de-la manastirea I~avra, care·contine liyurghia sfintului Vasile. Acesta are 7,65 m lungime ~i este Rcris in minuscule pe la inceputul secolului al XIY.Jea. Ilustratia cuprincle initiale decorative ~i 13 imagini intercalate in text, interpretind in acela~i timp litera ~i sensul simbolic : intrarea lui Hristos in biserica, erearea ~i cadel'ea omului, Na~terea Domnului, Cina cea de taina etc. 1254 • *
Repetarea
aceluia~i
cuvlnt la lncepulul unor fraze care se succed
(n. trad.).
201
Slujha cauomca. Olericii repartizati unei biserici; precum calugariiynei manastiri, erau obligati sa ofieieze slujbt'll zilnici:t 1255 . Incepind din secolul al VI-lea se ~daugau tro1xtre ritmice datorate melozilor. La origine slujba era impartita in trei: mesonyktikon-ul (utreniile), orthros (in zorii zilei), lykhnikos (ziua) dar incepind din secolul al VI-lea clupa orthl'os se psalmodia la orele mici, urmat de· . hesperinos (vece!'nie) ~i de apodeipnon (dupa cina sau dupa vecernie.) In afa,ra de psalmodierea in antifoane, se citeau pasaje din Vechiul Testament, din faptele martirilor, din vietHe sfintilor ~i se cintau imnuri (ode) din Vechiul ~i Noul Testament, insotite de tropare 125 6.• Principalele ca,rti fDlosite pentru serviciul canonical erau Psaltirea, impartita in Kntisme (parti liturgice), cartile muzicale oferind exemple de oficieri pentru fiecare din cele opt glasuri (Oktoechos, duminica ; Pnrakletilce, in timpul saptaminii; Triodon, in postul Pa~telor; Pentekostarion, in timpul Pa~telor), in sfir~it cartne destinatelecturilor (lectH): 1VIineiele (vietHe sfintilor orinduitepeluni); Sinnxare sau JJ1 enoloage~ inser:nnari istorice despre sarbatorile l:nartirilor ~i sfintilor, rezumate pentru sinaxarul zi.lnic. Horologhionul, de data mai recenta decit cartile rwecedente, contine rinduiala slujbei, descrierea duratei, fara imnurile sarbatorilor sfintilor 125 7 . ' Calcndarulliturgic. Biserica.bizantina se sluja de calendarul iulian, aflat inca in folosinta in bisericile ortodoxe, de~i la Omistantinopol a fost propusa pentru prima, data lui .Andronic al II-lea, reformarea lui de catre Nikefor Gregoras .1 258 • · Anulliturg~c incepea, ca ~i anul civil, la 1 septemhrie, ziua indiction-ului. El era impartit prin 4 posturi : postul Oraciunului (de la 15 noiembrie pina in ajunul Craciu- • nu}ui), postul mare de 48 de zile inainte de Pa~te, al .Apostolilor (din lunea Rusaliilor pina la Sfintul Petru, la 29 iunie), al Adormirii Maicii · Domimlui (de la 1 la 14 august). Sarbatorile erau impartite in trei categorif, duva importanta lor. 81:na;;;arul Sfintei Sofin, compus din note asupra sarbatorii celebrate in fieeare zi, arata obieeiurile de la Constantinopol1 259 • De aici se vede ca sarbatorile sfintilor Vechiului Testament sint mai numeroase deeit in calendarul roman 126 0. Dar un mare numar de sarbatori a fost adaugat calendarului in perioada bizantina ~i uneori chiai; de
catre impaJ'ati : Purificarea · (Hypapanti) creata de Iustinian in a nul 542 1261, Adormirea 1VIaicii · Domnului, muta,ta. de :M~mriciu de la !8 ianuaric la 16 august, acce}itate si de Occident 1262 . In ruml 1122 loan Comnenul, invingindn~i pe pt:cenegi, a ereat 0 sarbiltoare pentrp: comemora acest eveniment 1263 • Siirb{rtoarea ortodoxiei, ereata in anul 843, eelebmta in p1·ima duminica din postul Pa~telor, c9memoreaza infringerea iconoela~tilor ~i restabHirea, cultului icoanelor 1264 .' Era comemorata iusaiji istoria Constantinopolului : la 11 mai, aniversarea consacrarii sale 1 265 , ~i, in cursul anului, patru aniyersa.ri ale atacurilor barbare in fata carora, in mod miraculos, fuseBe salvat : la 7 august (asedierea din anul· 626 de catre avari), la 25 iunie (asedierea din anul 678·de eatre arabi), h1 16 august (a'sedierea din anii 717-718, de asemenea de catre ::vrabi), la 5 iunie (asedierea din anul 860 de catre ru~i) 1 2 6 6 •
a
Viat.a religioas$ a credincio~ilor era reglementata.pl~in legi e-eleziastice ~i civile, dar mai ales prin datini care &e impuneau tutm,'or ._
.\si.starea Ia liturghia dnminitala. Fa11ta de a lipsi de la biseriea trei sapti'imini consecutive atragea, dnpa ConeHiul Quinisextus, excomunicarea pentru laici ~i caterisirea pentru clerici 1 2 67. Acela~i conciliu interzicea credincio~ilor sa ingenuncheze dupa vecernia de s'imNi.ta pina la cea de duminica, precum ~i la toate slujbele de Pa:~te pina la Rusalii, di.ci n~ te ruga, stind in picioare insemna sa onorezi invierea'' 1 268 • (Foarte rnulte abuzuri ~~ gre~eli au fost !ndreptate de acest Coneiliu. Se vindeau rn!ncaruri sau alte rni'irfuri sub porticurile bisericilorl 2H9• Ferneile discutau in tirnpul slujbei 1270• Se distrugeau Ci'irtile sfinte pentru a fi vlndute Ia parfnrnerii unde se fiiceau.din ele cornete12 71. Se rnai practicau obicciuri vcchi, ca eel de a prinzi in biscricii inainte. de lrnparta~ania din joia rnare1 272 • Altii, de foarte buna credinta, aduceau la altalr'laptc 5i rniere 1273 sau struguri, pe care preotulle lmpartea cu euharistia1274. Dar eel rnai mare scandal era provocat de cei care, preoti sau laici, luau loc impreuna cu nevestele lor in catehurnene sau in alte parti ale un.ei biserici1275 • Leon al VI-lea, care a reinnoit acest decret, aminte~te cii a fost ll~CJi!lrii fennitatea tatalui sau, Vasile, pentru a se pune in aplicare hotarfrea Conciliului127& .]
203
s,, pa,re ca, in sceolelo urmiHoare, s-a impm; mai rriulta. decent:'\, ii1 biseriei, dupa cum ra,porteazrt pelerinli' din Occident, des pre comportarea, credincio~Uor ·1 2 77. · l'dmirea tninelnr. Botezul trf'bnia oficiat cxclusiv in ba}Aisterii, un pGcgin neputind s~t S{~ amestece in atlnnarea crcilincio~ilor. Ba pti;,;teriul deNCOJHrit la Dura- J~uropos dunde~te ca aeea;:;ta era praetica la inceputul f;ccolului al III-lea. Din. secolul al IV-lea baptisteriile erau adcsea constructii independente d:1r invecinate bisericii eatedrale, constTuita in general in planuri ccntrate ( octogonale, (~irculare) atnintind de ~trhitectura funcrara 127s. In schLmb, intr-un mare nmnar de ora~e, baptisteriul continua sa Se intr-=lgTC;t,(; in planul de COUStructie a bisericii, cu. care comunica I 2 7D. Oricare ar fi fost planul, edificiul era adaptat la liturghia acestei taine ~i cuprindea in I)fincip
n;ct wr imparatii di.'tdeau exemplu in aceste practici 1 286, care au devenit un monopol monastic. Doua tratate asupra tainei penitent;ei, atribuite pe nedrept patriarhului Ioari Postitorul (582-595), sustin ca doar episcopii ~i pre~:\ ii 3iYC
\T. Cultul sfintilm·
~i
al
moa~telor
(J;ltu] marthHor. :ln epoca bizantina, cultul :msrtirilor importante · etape din timpurile antice, unde
depa~ise
* .PRAEPOSITUS SACRI CUBICULI. ~eful administratici Palatului: Era e1muc. Adeseori exercita o putere ocultii. Treptat, uncle din atrihv\iile sale au fost prcluate de alti denmitari, dar a crescut rolul siiu in cerernonii. Functia a dispiirut in sec. al XI-lea. 205
aee.'>ta, consta in praznice senite pe mormintele :rni1rtirilor 1 292. Sub numde de mart.71ria (marturii), se adapost.eau moa~tele ih edificii fnnerare construite diverse planuri, unde se oficia liturghia la anivers~~rea martirilor 1 293 . Apoi, incepind din secolul al V-lea, cultul martirilor a pi1truns in biserici, raminind SCJY.±rat de liturghia obi~nuita. S-au ridicat biseriei - martyria, (rotunde, octogonale), precum eatedrala din Antiohia, mai multo biseriei din Siria, iar la Constantinopol SfintH "~postoli a lui lm;tinian, SfinW Sergiu ~i Bacehv.s 1294, In Palestina se venerau ea marturii (martyria) lom.uile istorice ale vietii lui Iii:ius unde avusesera loc aparitiile diYine 1 295 . Corp.emoratc in biseriei sau capele, teofanme respective erau reproduw prin picturi in absidele aeestora 1296. Cultul moa~telor. Comun intregii cre~tinatati, cult11i mmu5telor a prilejuit in Bilmnt manifestari extraordim1re ~i. ~1 ci'\,patat o asemenea, importanta, incit a deveuit o afacere de stat, pina intr-acolo incit a ocupat un lor in-, ·negocierile cu musulmanii 1 297 : Nimeni nu s-a, gindit sa puna la indoi:1Ja autenticitatea lor. Hteratum bizantina nu a produs niciodata o lucrare comparabila cu De p-igrH>1'ibus · sanctorum (Despre do,;cezile Rfintilor), a lui Guihe:n; de N ogent, iar jefuirea Ilf'nl~inati'"t ;~ moa~telor din Ckmstantinopol de catre crueiati in anul 1204, ram~tsa ca 1m2:, · minuni 1 301. Cea mai relevanta expresie a pa.tronajuh]i sau este admirabihil mozaic din vestibulul ca.tedralei 206
Sfinta Sofia, care o prezinta stind intre Constantin ~i Iustrnian, unul oferindu-i macheta ora~ului iar celalalt lJe cea a bisericii 1 30 2 . Relicvele lui Hristos. Cea mai venerata dintre aceste relieve este Sfirita Cruce, care fusese adusa de la Ierusalim la Constantinopol, cind invazia araba ajunsese inPalestina 1303 . Pastrata la Marele Palat, ea a fast literalmente taiata in bucatele in decursul secolelor, din cauza obiceiului eare se stabilise de a se trimite la sanctuarele din Orient ~i Oecident, manastirilor ~i printuor straini particel€ din aceasta eruce . .Aceasta practica dateaza de demult, caei. in anul 569, la rugamintea Radegondei, sotia repudiata a lui Chilperic, Iustinal II-lea ii expedia unfragment din Sfinta Cruce, inchis intr-un minunat relicvariu, pastrat in manttstirea Sainte-Croix din Poitiers 1304. · Din secolul al X-lea, aeeste fragmente erau inchise in relic~care scumpe, stralucind in aur ~iargint, cu emailuri ~i pietre pretioase, numite stauroteci. In rame somptuoase, pretioasa relicva era a~ezata intr-o cavitate avind forma de cruce cu brat dublu 1305 . Rama, decorata cu figuri, era prevazuta uneori cu obloane, ceea ce ii dadea o forma de triptic . .Am avut deja ocazia sa semnalam stauroteca din Limbourg-sur-Lahn ie~ita din atelierele Marelui Palat. Crucea eare contine fragmentul sfint este margiuita de douazeci de pH1ci de aur emailat, reprezentind ierarhiile cer~~ti (in numele lui Constantin Porfirogenetul ~i Roman, 948-959). Capacul, decorat cu scena Deisis ~i ornamente variate, poarta numele lui Vasile Proedros (963-985) 1306 • Prin splendoarea sa, aceasta stauroteca reprezinta capodopera acestui gen de relicvarii 1307. [Importanta acordata Sfintei Cruci era atit de mare incit in anul 924 Romanos Lecapenos, vindecat de o boala,. a vrut sa doneze ·manastirii Xeropotamou (Athos), o minunata stauroteca. La reclamatiile Senatului :;;i ale populatiei din Constantinopol, care nu voiau sa fie privati de gratia divina conferita de aceasta relicva, basileul a dat ordin ca ea sa fie adusa !a Constantinopol, la fiecare trei ani, sub protectia unui grup de solda~i' 50 ~.]
JUte relieve ale Patimilor, Coroana de spini, Singele Sfint, Lancea Sfinta erau pastrate la :M:arele Palat. lmparatui latin Balduin al II-lea, avind· nevoie de bani, a vindut l:weste relieve regelui Ludovic eel Sfint care a eonstruit Sainte-Ohapelle la Paris pentru a le adaposti 207
(1243-1248) 1309. FI'agmente importante din Sfinta Cruce erau imamate intr-un. tablou relicvar prevazut e:u trei adineituri in forma de eruei : dedl'subt cei patru arilangheli in bust iHr la picioarele crueii centrr,lt•, Constr:ntin . ~i Sfinta Elena 1310 . · ~i totu~i, cu toata vinzarea, masiva', mai erau biE:erici la Constantinopol care paRtran ~ialte relieve legate de '\i2~ta lui Jisus. La J\1arele Palat se paKtra pinza cu care i '-an ~tors :picioarele, giulgiul de la · Sfintul Mormint, manhma de ]mrpura ~i trm;tia 1311 • Toate aceste relieve se aflau la Manastire~t Sfintul loan din Petra la inceputul secolului al XY-lea ~i tot aici se ~dia inchisa intr-o caseta de aur piinea 110 care Tisus i-a) dat-o lui luda precum ~i lama Lancei Sfinte 1 312 . Stilpul flageHirii, care la sfir~itul s-eco:lului al XI-l-ea, se afla la biserica Sfintii Apostoli, faeea parte din tezaurul Sfintei Sofia in anul1439, ca ~i Lail!Cea. Sf'intrt. Acestc relieve i-au fost ariltate c~Hatorului Spaniol Pero Tafur' clr• eatre despotul Constantin Dragases, p;:1tTiarlml~i Superiorul Sfintei Sofi~L, care detineau fiecare eite o cheie a tezaurului 1313 • Se expuneau la biserica Blachernelor clliar ~i co~urile minunii inmultirii piinilor, ir.r h1 Sfinta Sofia seutecele lui Iisus 1314 : G'redulitatea pt1ninilor nu era mai mare decl.t a poporului grec insu~i. l[oastele s lin til or. Cultul sfintil or si al relic"\' dor aeest.ora nu era n;~li putin fervent dec it in' Occident. Li se co·.ea gm~ia lor spirituala ~i ocazionala. Povestirile vieW lor, faptelor lor de ascetism, ale minunilor lor au d;1ct oca,;de la o rrodigioasa l)roliferarc a biografiilor ace,~-( c:T\1, si a. panegirieelor. Cautarea moaste}or sfintilor semana cu ~ adevars,tii, vinatoare. Se diRputau cada-v:rele ascentnor, imediat du11a moartea lor. [ ,\9a s-a lntimplat dupa moartea lui llarion Georgianul, care tn'\ia lingCt Te,alonic, In amtl: 880, e!ml lmparatul Vasile, informat clespre \'i:'tutile sale, a vrut sii-i transporte. trupul la Constantinopol: imediat a izbucnit in Tesalonic o riiscoalii, dar guvernatorul ora~ului a tinut piept rebelilor, reu~ind sa ridice trupul in timpul noptii ~i sa-l trimitii pe mare la Constantinopol, uncle a fost primit cu mal'e pompft de catre bllsileu ~i patriarhul Pholius (noiembrie 882)1315.]
Constantinopolul era, bineinteles, principalul ccntru al relicvelor sfintilor, pastrate in casete . splendide in form:t de ease, 1wevazuLe cu acoperi~uri cu dona ape ~1 an biseriei cu 011pole 1 3 16 . Exi:o;tau, de a~emenea, relicvare 1n form(L de capcte san a unui membru oarcca,re: l:n:;,1.
208
mina, pwwr etc. Toate Rceste variante au fost create in. Orient, inainte de a :>.junge in Occident 1317 • Bngolpioantlc (:l:yxoA.rdot) emu mici relicvare de pus de piept. La cultui sfintilor din N oul Testament se adaugc1· toiagul lui Moise, p~tstrat la Chrysotriclinium 1318 ; h'll biserica Blachc~rnelor, moa~te ale lui Isaia ; 1:1 ~ ow1 biserica a lui Vasile I, pretinsa nmntie a profctului Hie,. obiect al unui cult zelos in Bizant 1319 . Vremurile apostolice crau reprezentate de moai}tele Sfintilor Inocenti 1320 i}i de capul Sfintului loan Botez{futorul, cunoscut ·de]·a .. . in secolele al V-lea si' al VI-lea. Se spunca ca cl ar fi fost ascuns la Emesa in timpul persecutiei iconocl::~,ste i}i ar fost descoperit pe vremea lui Mihail al III-lea ~i adus la Oonstantinopol in timpul patriarhatului ·lui Ignatie. Depus la M:arele Palat, apoi la ntanastirea, Studion, el a devenit una din relicvele celebre din Constantinopol1321. 0 biserica dedicata sfintului loan EvanghelistuJ fusese construita de imparatul Constantin la Hebdomon ~i restaurata de Justinian 132 2. 0 rtlta biserica ii fuses.c consacrata linga Sfinta Sofia : aici se expunea o piatra, a mormintului sau situat la Efes, unde atra.gea numero~i pelerini 1323 . Constantinopolul a fost primul ora~ unde s-a ridicat o biserica in onoaret1 celor Doisprezece Apostoli. Edifieiul,. ineeput in anul 330 de imparatul Constantin ~i terminat sub Constantin, care a adus 3ici corpul tatalui sau, se afla in m~jlocul unei vaste incinte inconjurate de porticuri, cu gdi.dini ~i cu terme. Biseriea, incendiata in timpul Ri"iseoalei Nika (anul 532) a fost reconstruita de Iustinian sub forma unei bazilici in cruce libera, 'acoperita cu cinei cupole, inaugurataJ in anul 546. Moa~tele apostolilor .erau plasate sub un altar de argint ~i, in timpullui Constantin al VII-ler" s-au aclus ~JJci ~i ve~mintele lor, fiind tr;1nsportate cu mare pompiL f3fintii Grigore din Nazianz, loan Hrisostom, nwj multi imparati ~i patriarhi erau, de asemenea, ingropati aici 1324. Printre sfintii cei mai venerati se afla protomartirul Stefan, al citrui corp a fost descoperit linga Ierusalim in anul 415. Mort~tele sale au fost impra~tiate in intreag~L cre~tinatate. Consta.p.tinopolul a primit mina dreapta: a~ezata de Pulcheria in anul 428 in hiserica Sfintul f;jtefan de la palatul Dafne, apoi in anul 459 Evdokia a, adus de la Ierusalim 15i alte relieve ale aceluia~i sfint 1 325 • 14 -c. 115
209
)fartirii Bizan~ului antic nu erau prea numero~i 1326 , {iar Constantinopolill prim0a ~i relic-vele martirilor strilini, ea aeelea ale Sfintului J,aurentiu, aduse de la Roma in timpllilui Teodosiu al II-lea 1 327 , ale Sfintului Eufemios, martir din Chalcedon in timpul lui Galerius 1328 , ale· celor Patruzeci de Martiri din Sebasta, ·Mica Armenie 13 ~, 3:1e sfintilor Sergiu ~i Bacchus, martirii din Resafa (Sergiopolis), pentru ale caror relieve Justinian a construit frumoasa biserica ce le poarta numele 1 33o. Nu mai pu~in celebre erau· relicvele pastrate in uncle ora§e de provincie. Pe primulloc trebuie plasat Tesalonicul eu al sau cult pentru Sfintul Dimitrie, patron al oraf;iului, de~i fusese martirizat la Sirmium pe vremea lui Maximian 1331 . El detinea un asemenea loc in viata ora~ului, inc it s-a vazut in el succesorul unci divinitati-poliade, Hira a se putea oferi cea mai neinsemnata clarificare asupra ::leestei metamorfoze, a unui zeu pagin in .eroil crel;ltin 1332 . I-a fost dedicata cea mai mare biserica a ora~ului ; din n1ormintul sau se scurgea un ulei miraculos care vindcca bolile, dar el era inainte de toate conducatorul razboiului (heghemon ), protector al ora~ului, pe care il sal-vase de multe ori in fata asalturilor barbarilor. El este sal-vatorul ora~ului, patro'nul soldatnor, marinatilor ~i dilatotilor, ,,soarele care raspindel;lte raze strMueitoare; el este.pentru noi soarele, pamintul ~i marea ... " striga intr-o predica arhiepiscopul Isidor Glabas (1379-1393) 1 333 . Nu vom mai reveni asupra cultului, deja amintit, al sfintilor Evghenios din Trapezunt· ~i loan Evanghelistul din Efes. · Una din intimplarile cele mai ClU'ioase ale istoriei relicvelor este cea cu privire la inutarea trupului Sfintului · Nicolae, de la 1\fyra la Barr, in aprilie-mai 1087. [Cuftul Sfintului Nicolae· era deja foarte riispindit la Constantino· pol, in intreg Orientul ~i in Occident. Mormlntul siiu, a~ezat la Myra in absida unui martiriu1334, atragea numero:;;i pelerini ~i renumele miminilor sale era foarte mare. Dar ora~ul, situat lingii tarmul marii, fusese de mai multe ori tinta jafurilor piratilor, iar evacuarea uhei mari parti a Asiei Mici, de ciitre armatcle bizantine, 'dupii biitalia de la Mantzikcrt (1071) a fiicut ca situatia sa sii fie ~i mai g'rea. Ora~ele maritime dirt Italia, care aveau relatii comerciale cu Anatolia,' au hotiirit sii punii ·in siguranlfl pretioasa relicvii. Astfel, marinarii din Bari, unde cultul Sflntului l\icolae era dintre cele mai infloritoare13 :'\ intrecind In vitezii navelc vcnetiene, aU reu~it SU pun·a mina pe IiJOas,tele sfintuJui J?i sa le adUCii in mod triumfal in ora~ullor, unde au fost a~ezate in cripta unci noi hiserici,. in prezenta papei Urban al II-lea, la 1 octombrie 10891 33 6.]
210
fu~h.1l sfin1ilor vindecatori._ (Haghioterapia). Ca ~i in Occident, mul\;i sfinti enm invocl'tti pentru puterea, ce li se atribuia, de a vindeca anumite boli. Vindecarea se Hiee<1 fie prin atingerea relicvelor (inelul Sfintei rregfan pus in apa a yindeeat de epilepsie pe mama biografulni sau) 1 337 , fie, cum am vazut mai inainte, prin uleiul care se scurgea diii corpul sfintHor purtatori de mir (mirofori), fie prin lampile care ardeau in fata mormintelor lor, fie prin izvoarele miraculoase care eurgeau chiar din martiriccnul respectiv sau de 11rin apropiere. Inainte de secolul al VII-lea, exemplul eel rnai edificator de folosire a unui iz\'or de aeest gen era sanctuarul sfintului Mina, pe lacul Mareotis de linga Alexandria.
[Sfintul J\Iina, ofi~er grec al unei legiuni, fusese decapitat pentru di era cre~tin, in anul 296, Ia Kotyoeon in Asia Mica. Relicvele sale au fost aduse in Egipt ::;i a~ezate intr-un martiricon · construit in locul unde se oprisera camilele ·care transportau corpul sau. Cultul acestui sfint era foarte raspindit Ia sfirliitul secolului al IY-lea lii imparatul Arcadius a pus sa se construiasca o biserica linga martirkonul siiu. ln apropiere, s-au ridicat miinastiri ~i astfel s-a format in jurullor un ora~ important, care a. devenit ulterior un mare centru de pelerinaj. Sapaturile intreprinse de Kaufmann in anul1906, pe amplasamentul ora~ului actual, au scos la ivealii o vastii cripta cu un bazin lii inscripita: ,Ia apii de Ia sfintul Mina dace! vrei sii-!i inceteze durerea". 0 piscina comunica cu bazilica, in care se aflau doua fintini frumoase de marmura. Pelerinii duceau en ei aceasta apii in mici flacoane (evloghia) de pamint ars, impodobite cu icoana sfintului rugindu-se intre dona camile ingenunchiate. In secolul al VI-lea peleri-najul Ia Sfintul Mina era cunoscut in intreaga _crelitiniitate1 33S.J
I-'a Constantinopol, in cursul sapaturilor intreprinse . de francezi in anul 1923 in cartierul Manganon, s-a descoperit, 'i_n ineinta :Manastirli Mintuitorului fintina miraculoasa (ayasnta) (&yta:oy.oc), frecventata de pelerini pina in·anul 1821. Nisipul imbibat eu apa sa vindeea~ bolnavii de guta 1 339 . 0 eladire in fonna hexagonala, ineonjurata de abside mari ~i adinci, cu o piscina centrala, dedieata ]'ecioarei Calauzitoarev, ( Panagia Hodigitria) ar fi maL curind o ayasma, de aeela~i gen decit un baptisteriu 1 340 • Practiea pagina a incubatiei era inca in folosinti1. Bolnavii ramineau culeati mai multe zile in anumite biserici, ingrijiti de un pe.rsonal format din preoti ~i infirmieri, care primisera un instructaj. medical. Aeeste practici :we:;tu loc in sanctuarele Sfintilor Anarghir·i (Fara de Arginti) Cosma ~i Damian 134\ medici de origine araba, decapitati in anul 303 pentru ca erau cre~tinL Trupurile lor fusesera ingropatc la Oyr in Siria, dar 211.
cnltul respectiv fusese propagat la Const.antinopol 1 unde H se dedicasera mai multe biserici 1342 In sfir~it, Sfintul :JVnhail era considerat ~i el ea un sfint vindecator Era invocat in sanctuare sau in nmrtiricoane, construite pe 1ocurile unde se spunea ca l}i-ar fi fi:lcut 3Jpari~ia : la Khonae in Frygia, la Michaelion ~i la Sosthenes pe Bosfor, in sfir~it in grota de pe muntele S2'.nt'Angelo din Italiao Michaelion-ul. era un ma:rtiriu · de forma circulara atribuit lui Constantin ~i reconstruit de Justiniano Aici se celebra sarbatoarea Arhanghelului la 6 septembrie 1 3430 0
0
1/I. Cultul icoanelor Cultul icoanelor, trasatura caracteristica religiei ortodoxe, pare sa fi fost, incepind din Evul Medin, mai zelos chiar ~i decit eel al relicvelor, fata de care el este, de altfel, independent 1344 Am vazut ca acest cult era asociat liturghiei mai ales dupa crearea iconostasului. f;ltim ca ~u cxista casa care sa nu fi avut micul san iconostaso In sfiqit, exista ~i acum un obicei, care dateaza ·din vre- 1 murile bizantine, de a expune in biserici, in fiecare zi, pe un pupitru (&v:xP.oy~o'l, (analoghion), icoana care se referea la sarbl1toarea celebratao 0
'
Origh1ea icoanelor. Oele mai vechi icoane reprezinta portrete pictate pe le11m in tempera san in encaustica * Ele provin din portretele funerB,re egi:ptene din epocile elenistica ~i romana, ca1•e se puneau pe sarcofagele mumiiloro Aceste portrete, descoperite intr-un mare numar la Antinoe san la Akhmin, au un caracter individual foarte marcat Defunc~ii sint reprezentati din fa1~a cu ochii mari~i, fixa~i asupra vizitatorului, ~i privirea lor iiltensa, care te urmare~te cu insisten~a, parca vine dintr:..o alta lmne 13450 :Intre acest stn si al celor mai vechi icoane crestine nu exista deosebire, Aceste icoane erau la origine portrete de martiri, reprezentati a~a cum adtau ei inainte de supliciuo Iilleau devenit dupa aceea creatu picturale, dar nu au incetat sa fie privite de credincio~i. ca portrete 0
0
*
212
Pictura realizata din culori diluate in ceara (no trado)o
autenLice ~i aceasta, in ochii lor; trezea scntimenlii* de ven~ratie. . . . . Da1' ieoana are propria <''i lege. E::v nucautit, ca pictura, sa dea senza~ia de realitate, ci sa, produca un ef~t.. de ordln spiritu:1l. Ea nu este nicl realisHI., nici pur naratrtva, ci i::nl)I'umuta de la real trasatmile neeesare pentru a. f!lce Sa SC
I'CCUnoasca
Ull
personaj S;;Hl
0
SCena ~i, prin ace
se aprople de arta istoridL .Ea cauta inainte de toate exprec;ia prin jocul fizionomiilor, comhinarea liniih)r, a aecE·~oriUor, ~·~ l)eisajelor: din realitate ea face un simbol. Aceasta este o arta, navantr~, plina de nuanye, delicata ~i subtila. Caracterul ei religios i-a conferit popularitate, dar acest succes la multime a favorizat cri:stalizarca ~i decadenta sa 1346. Icoanele con:::;iderate a fi cele mai vechi sint ccle pe care Porfir Uspensky le-a adimat din n1:'lnastirilc din Sinai ~i care au fost pastmte la Muzeul Academiei din Kie~,~. Una ilin cele mai frumoasc prezinta un portret eu bmturile a doi soti martiri, cum o demonstreaza crucea impodol>ita cu geme, care apare intre ei ~i ale d1rci raze se indreapta spre capetele lor 1 347. Icm-ma pietata in tehnica encaustica a sfintilor Sergiu ~i Bacchus, in costume ale gan~ii imperiale din secolul al VI-lea, demonstreaza crearea de tipuri de virste ~i profesiuni diferite. Un nimb de aur le inconjura capul, care se profnPazit pe un fond verdc-albastrui. lntre ei se obserd1 o iconiya a lui Hristos cu nimb crucifer I 34s. lemma religioasa este reprezentata de un portrct in pieioare al Sfintului loan Boteza,torul, remarcabil prin stilul lui viguros ~i puterea de expresie a gestului cu care el. ~Hat~L ni~te icoane in medalion, cu lisus ~i eu Fecioara
1349 •
li)Oanc aeheiropoicte (Ifoccxccutate de mina (;mu.ini). Din perioada. secolului al VI-lea pina in al IX-lea., exista abia citeva fragmente de icoane, dar, in schimb, exista up nl?,re nurnar de portrete pe fresra, in Rgipt in capelele lui Baouit si in mai multe manastiri. Unele dintre aceste portrete reproduc icoane, eonformindu-se legilor acj:lstonc prin reprezentarea din f3J~a a figurilor, prin tentele plate Cit eva resiiuri provenind din Egipt ( ,Adol'a~ia M~1.gHor", ,Na,~terea" etc.) arati:1 aparitia de seene istorice in art.a ieoanelor seeolului :1J VI-lea 1 351 • · · •'
213
ln pfus, in acea,sta epoca au inceput sil circule portH'te ale lui Hristos ~i ale Fecioarei, des1)l'e care se declara ra sint autentice dupa texte apocrife, }Jrecum scrisoarea lui · Lentulus catre Senatul roman, in care el descria perso:u:~a :Mintuitorului 1 352 • A~:;tfel, la 1\Hna~:>tirea Panagia Hodi-. gitria, se venera o icoana a Fecioarei, trimisa de la Ierusalim Pulcheriei de catre imparateam Evclokia, de:,;]Jre ca1·e ie spunea ca este executata de sfintul Luca J353. Dal' in timpul lui Iustinian au existat portrete ale lui Hristos, acluse la Constantinopol din Cappaclocia, care se vener
Aceasta este legenda populara,, dar in lucrarea numita · Doctt•ina lui Addai se spune ca un trimis al lui Abgar i-~'. f:\cut:. portretul lui Hristos ~i 1-a aclus la Edessa, Nu se gase~te nici o mentiune despre aceasta legendi1 inainte de Evag:l'ios, care a scris l8toria sa pe la anul 600 1355 . Dupa mutarea ei la Constantinopol~ ic·oana a fost numita maniiylion ( dupa cuvintul 11rab mandil carejnseamna ~tergar) 1 35~. Du}Jikafirmatiile lui Evagrios, mandylionul, multa vreme ascuns, a fost, :regasit in anul 544, in timpul asediului Edessei de catre persani. ~i lui i s-a datorat salva1~ea ora~ului 1357 .
[Cind Heraklios ~i-a luat rarnas ,bun de la popor, la catedrala Sflnta Sofia, inainte de plecarea in expedi~ia intrcprinsa in Persia in anul 622, el tine·a in rntna un stindard _pe care era brodata o icoana acheiropoieta a lui Hristosl36B .]
214
Criza iconoelasta. Intre sccoluJ al VI-lea ~i al: IX:-lea zeluJ 1)entru cultul icoanelor a atins un asemene~J. grad incit ajunsese la · practiei care amintesc de paginism. Pro;:,ternarea (1tpocr.r.uv~cr,c;) nu mai era deloe eyoeanta in fa~a unci icoane, ci mai curind in fa~a basileului, .dar ce sa n1ai zicem despre unele excentricitttti : parul celor care intl'au intr-o miinastire depus in fa~a icoa.nelor,. ;preo~i razuind icoane pentru a face sa cada praful in pot;i.r ~i a imparta~i eu el enoria~ii, altii luind icoanele drept na~i pentru eopiii lor 1359. • PoveJ;~ti dintre cele mai extravagante circulau despre minunile Htcute de icoane, privite ca fiinte vii, proferind vorbe, varsind valuri de singe atunci eind evreii le strapungeau cu o lance 1360. Doctrina teologica a cuHului icoanelor~ Atacurile 'impotrh·a eultului ieoanelor i-a u obligat pe aparatoril siH la instituirea unei doetl'ine teologice, m.enita sa jnstifice a tit pictarea cit ~i venerarea icoanelor. Tratatnl De Imaginibus al sfintului loan Damaschin (pe la. ar;ul 730} 136\ a inspirat hotaririle OoncniuluL din Nie'ea · (787 ), care a combatut Conciliul iconoelast din anul 754. In cea de 11 IV-a sesiune a sa, el a adunat toate pasajele bibHce ~i patriistice care justificau cultul icoanelorl362 .;;i in profesiunea sa de credinta ( >ta~ "r'(J.Yj't"IY.'~V 7tpocrxuV"IJO'LV), farii a le miirturisi totu~i veritabila adorape (-r~v &:J..Yjfhv~v /.a-rpdav), care i se cuvine numai lui Dumnezeu •. ,LC)r li se vor oferi insa tamlie ~i luminari cum se face pentru Sflnta Cruce :,i pentru Sflntele Evanghelii . . . Cine venereaza o icoana, ·venereaza persoana pe care ea o reprezinta 13&3.] I
Pe timpul celei de a doua perioade iconoclaste, aceasta doetrina a devenit mai sistematica ~i uneorimai dezvoltata. Lucr~rea.Antirrheticus a patriarhului Nikefor (896..,_815) stahilea Yaloarea imaginilor ~i a oricaror arte re1igitlase, ce e.m considerata ca o predica figurata : , Vederea conduce la credin}a mai bin.e decit auzul", scria el, ~i; spriji-. nindu-se pe psihologia neoplatonica a lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, el demonstr:eaza ca ceea ce este a~ezat in fata oehilor se imprima mai puternic in suflet l;li p(ttrunde
215
r)rin pe:rceptie in partea afectiva a omului.Jmaginea n1~v se ad·resenza, prin 'ttrmare, n111nm' cmalfabefilor, ci .t1ttl~ror celor ca.re iau paTle la ia.inele biset·ice,~ti 1 364 . Scrisoal'ca eelor treipatriarhi din Orient adresati:i lui TeoiH (836) adanga acestei apologii noi argurnente, 1n special faptul <.:a 'Fiul Domnului intru:pindu-se, e~ste normal ca Iisus sa, fie prezentat in viata sa paminteaua ; dai' 11atriarhii se bazEaza mai ales pe ico::mele achetropciiete ~i miraeuloase, pe care le enumera 13 fj"· fAcestea sint: .1. Icoana din Edessa: 2. Fecioara din Lydda (JDiospolis); '3. Fecioara sfintului Luca; 4. Fecioara sculptatii de Sfintul Petru· la Aenea lingii Lydda ; 5. lroana Mlntuitorului de la Beirut, pe care un evreu a tmpuns-o cu o lance ~i din care a curs singe; 6. 0 alta icoani\ a lui Hristos pe care a striipuns-o un evreu cu sa,Pia dupii eare a arun~ cat-o fntr-un'put Ia ·Sftnta Sofia, de unde s-au reviirsat valuri de singe; 7. Icoana lui Hristos aruncat:\ In mar~ de ciitre patriarhul Ghermanos pe vremea persecutiei lui Leon al III-lea ~i care a fost purtata de valuri ptna.la- gurile Tibrului; de unde a fost dusii papei Grigore al II-lea, care a depus-o ln bazilica Sfintul Petru.}
Dar Teodor Studitul me:rsese ~i rnai departe. FeHcitinch1-l pe spatharsw-:ul loan pentru faptul ca a ales ca na~ pentru fiul sari. icoana Sfintului Dimitrie, el compan1 credinfa. aces.tuia cu cea a Cent urionului. Copilul devenise in arest·fe1 fiul spiritual al sfSntului : ,Este !f.11sn?i 1narti,nil, prezi;rn:ks1tb aspect spiritual, eel care serve~te C:1 ream a, diviniti'itii ar fL identica in icoana :Mintuiton;lni ~i in hnparta~anie 1367.
Dnpa victoria ot·todo xiei (st>c. IX- X\7), Victoria, d<'finitiva a ieonodulilor s-a solclat cu clezvoltarea IJrodigioasa a fabriearii ~i a cultului icoanelor, care a trecut :pe primul :plan 1n praeticile religioa~;e. Crcarea iconosiase:k:c demonstreaza, cum am va,zut mai inainte, lonarii bizantini J-au introdnR in toate tarilc pe c·are le-au convertit la cre~t.inism, 1.n Bulgaria, in Serbia, in f'a.rl.!e Rom[me ~i in Rusia, uncle au ga~it un teren deoRebit (Je favo:rabil. 1n plus, icoanel..e, u~or clc trani-lJJOrtat, au fost, 216
intrLduse in Ualia ~i in tot Occidentul, uncle au exercitat o influentil asupra dczvolti'irii artoi · ~i a iconografiei l'f·li ''"i O'tSC 1 3il 8
~ tn'< Orient·, preocup~lri noi reveneau de aeum incolo
arti~tllor
: sa faea din imagini privite ca subiect istoric, un r,imbol pHn de idei, s~t subordoneze naturalismul 1mterii de e:xpreRie ~i sa fie in t:trit}S~t legatura em doctrina Bii'eritli ~i cu zrlul crcdineio~ilor, care vegheaza cu gelozie rei. puritatii tipurilor. Se resping acf'le icorme care au o ('''P'e;:;ie prca omoneasca, cum era Feejoara alal'l.tind Pruu:l!l13c9.
ieoanelor acheiropoietc s-a propagat, iar cultul lor t'o cnnoscut un triumf stra,lucitor o data cu mutarea la Con"tantino:pol a icmmei din Edessa, mandylimml, in vremea lui Romanos Lekapenos, ca m'mare a victoriei lui IoP,n Kourlwu;-:.s in Orient (p-imi:'tvam anului 943) ~i a unor lnngi tnct
217
lcoanele in secolele IX- XV. Incepind din secolul al XII-lea, s-a instaurat obiceiul de a se prezenta icoanele in rame SQumpe t;i, in curind, acestea au fost acoprrite literalmente in argint, impodobite adesea cu pietre pretioase. Aceasta imbracaminte 8pvyy~_o:, nu lasa uneori sa se vada dec it figura t;i miinile subiectuJui. Obiceiul acesta este atestat inainte de anul 1204 1377 . In biserici se a~ter neau. sub icoane valuri de tesaturi scumpe, cusute pe pim~a t;i pe care erau puse cruci pectorale sau iconit·e 13 78 • N-au mai ramas nmlte icoane care ar data din secolul al I:X-lea sau de la inceputul secolului al X-lea. Un E'X('mplar din aceasta epoca este pastrat la Manastirea Vatopedi (Athos) t;i se spune ca sx fi apartinut impaT<'itt>.tsei Teodora, sotia lui Teofil (moarta dupa anul 856). Ea o reprezinta ~n bust pe Fecioara (Glykofilusa ), tiniml cu tandrete materna pruncul pe bratul drept, obrazul sau lipit de allui Iisus, ochiul sau drept indrcptat spre od1iul sting al Fiului ei car~ se uita spre mama. Expresia lnaterna este insotita de o gravitate trista: Flgurile se deta§eaza pe un fond galben-portocaliu, menit sa punt~ In evidenta figurile t;i pliurile voalului t;i ale mantiei 1379 • Din vremea Comnenilor dateaza ,Fecioara d•~ la Vladimir" CMuzeul Istoric din Moscova), adusa d<:' la Constantinopol la Suzdal de catre printul And~ei in i',nul 1155, una din capodoperele epocii bizantine. In aeeailta icoana regasim atitudinea enwtionanta a cclor doua obrazuri, unullinga altul, dar Mama sta intr-o :pozitie mai dl'eapta t;i expresia ei este mai trista. Este Fccioara :Milostiva (Eleousa), care prevestet;te saerifieiul insingerat, 'in timp ce expresia de tandrete a Pruncului, care incearca sa-~i consoleze Mama, este cu adevarat mi~catoare 13 ~ 0 • Aceasta icoana este contemporana cu rena,~ter~ artis.tica din secolele al XI-lea si al XII-lea si cu c·rr2,rea· stilului monumental in decoratia pictuml~, inspilata, adesea, de modelele antice. 'l'otnt;i, icoana, de~i este influentata de aceasta evolutie, care ii da un plut; de nobleye, pastreaza pinala capat legea sa proprie. Pentru a-ti da. seama de aceasta, este suficient sa com1)ari aeela~i subiect; tema coboririi in J:,imb (Anastasis) tratata intr-o icoana bizantina din secolul al XII-Jea1381 t;i in mozaicul mm"'ttl de la biserica din Dafne. In cele doua im~1gini compozitia are acela~i echilibru : grupurile celor dxepti formeaza doua mase, cu Iisus intre ele. Dar in mozaieul de la Dafne Mintuitorul, vazut din semi-profil, poarta in
218
rnirdl crucea cu dubHt traverHa. El inainteaza cu
pa~i
Imihri, d'ikincl in picioare portile Infcrnului, undc zace
H:JAie,.; in lantnri, il apnea pe Adam de o min a. /ili il· scoil'.te, dintr-un sarcofag. In icoana, insa, Iisus este v8,z;Jl din fata, tin:ind ambele miini. intinse.: Adam se seoalii singur din sarcofag, iar cei trei profeti, in , loc sa fie dizuti ill perspectiva, sint et;~alonati la; clreapta lui Hrhtus ~i en ochii atintiti spre Ill'i vitor1382• In continnare, transformaxile artei monumenta~e s-au xna.rl:I'Pstat ~i in arta icoanei. Astfel, in epomt Paleolegilor, e::-~ a rlobimlit notiunea de spatiu; peisajele B1nt ma,ib.ogate ~;~i in ele se gal'le~te un sens mai real al mi~carii,''cHtr se pastreaza totodata tradiWle, fi netea desenului, s;imbolismul liniilor ~i cautarea expresi~i 1 ass. Capodopera ace'stei J;~eoli se afla in Husia ~i anume Sfinta 'l'reime de Andrei Ru.bilov, ,,liafaelul rus", formar la ~(·oala artci hizantipe. Sf'inta Treime este figurata, in Bizant;ul acelei epoci, lWiu eei trei. ingeri primi~i de Avraam. Cele trei figuri, de o delicat{'~e aproape feminin{i, sint dispuse cu o sW:wtric care nu este nici exigenta, nici minutioasa iar inclil'aarea eapf:lf•lor Jasa irnpresia unei <·onyersatii intre (Wi trei ingcri 138'1• In acea epoca arta icoanei nu numai d1 a atins apogeul sau, dar chiar s-a substituit artei monumentale in (}ecorarea bisericilor, pe la jumatatea secolultli al XIY-lea. :Noua ~coala a luat na~tere in Creta, tara a munero~i pietori de ico'ane, dintre care Inulti au emig•rat la Venetia. Acolo s-a n{tscut, in ;;:eeolul .urm
.ea
Mattlrialul din care .se fatNm icomw!e. Icoanele considerate capodopere au fost piotate in tempera, conform eele; mai vechi traditli, dar, din secolul al X-lea, s-au facut ieoane din alte matcriale : ieoane din mozaic cu Rrnaltt1ri de o finete extraordinara., ca Sfinta Ana din Vatnpedi, Sfintril George de la Luvru ete. 1386 ; ieon,ne in relief, din marmura1387 , din steatitl 388 , din piatra dura1389 , din pi'hnint ars1390 , dar ele n-au eunoscut niciodata fainia chi.purilor· pictate dupa procedeele anlice. · 1Edavia rata de it~oane. Cultul ieoanelor in secolul al ~XV-lea nu ~umai ca nu-~ipierduse nimie di~.zelul sau, dar, in devotiunea intima, el eomtituia practi.ea principala ~i de\-inea un loc considerabil in manifestarile publiee. Putem judeca acest lueru dupa informatiile pe care 219
ca1<1torii care au vizit8,t Oom;t~mtinopolul in \1C1Lea Palcologilor, ca t;ltefan din N ovgorod in ~tnul 13::JOl 301 , Clavijo in anul 14031392 , Pero Tafur pe la anul 14381393 , ni 1e-au .dat despre procesiunea saptaminala a icoa,nei Sfinhclui Luca. in mijlocul unei mu1timi imense ~i preeeScla.:. ta de un numeros cler, care cint;1 rugaciuni, un orn .p:urta icoana pe umerii sM, fi1ra nici un senm obos·eaHt, in pofida greutaW ei.
CAI>ITOL UI..~ IX
Superstitii
~i heterodoc~i
· .Devierea sentimentului religios, care f:e manifesta adesea in cultul rclicvelor ~i al Icoanclor, se ck.tora su:pravie~1lirii pr~cticilor pagjne, pe care r:re~tinismul 1n1. le eliminase. In Biza,nt, aceste practiei crau numeroase, fad1 deosebire de clasa soeiala,, atit ht ariRtocra(ia cere nmi rafinata ·cit ~i la oanwnii din popor. In z:
in sase medii si anume : in aer, in eter, in foe, in pam in t, in i1pa 1 in subteran1 3 99. Cretlintele populare. De fapt, eredinta in existenta unor fiint,e raufacatoare, care interveneau fara incetare in viata oamenilor, era universala. Poporul eredea in existenta lui Gello, demon femela, rapitoarede copii, carora le sugea singele. Vrajitoare inaripate absorbeau )luidul vital al pruncilor ~i copiii astfel devitalizati erau denumiiJi yLf.f.oopcuTcc Dar, impotriva acestor pericole, mamele aveau formule de descintece ~i chemau in ajutor anumiti sfinW400• [Intr-o zi a fost trimisa la tribunalul unui judecator, care era tatiil patriarhului Tarasios (784-806), o biata femcie acuzata ca ar fi ucis prin vrajitorie copii sugari, strecurindu-se prin rosturile u~ilor incuiate ale unci case. Judecatorul; neputind admite aceasta versiune, a achitat-o pe acuzata; lmparattil, care le urmarea pe vrajitoare, a cerut recurs, dar a fost obligat sa recunoasca juste~ea sentintei tribunalului1401 • !n anul 717, locuitorii.din Pcrgam, asediati de catre arabi, au ucis o femeie care sta sa nasca, impreuna cu pruncul ei, apoi au fiert copilul intr-o calclare cu apa ~i fiecare razhoinic a fost pus sa-~i'ude mina ln aceasta apa inainte de a porni la lupta. Aceasta crimii monstruoasa nu a impieclicat, insil, cucerirea ora~ulniHo2.]
Se eredee", de asemenea, in deoehF403 iar luntra~ul infernului, Charon, a devenit un ho~ nocturn1404: Vdilitorii si rHualurilc lor. Cele mai vechi informatii asupra' acesto'r praetici, ~i posterioare erei cre~tine, si~t tablitele magice de plumb descoperite in toate provinciile impetiului, in special in Africa ~i in provinciile grece.~ti. Minuscule ~i infa~urate strins, in a~a fet incit sa poata fi cu u~urinta ascunse intr-o haina, acestea au fost studiate cu o adevarata istetime de catre. A. Audollent. Aceste t.abellae defixionum erau destinate a face rau unui du~man sau unui rival ~i a obliga puterile supranaturale sa infaptuiasca aceasta razbunare. Numai vrajitorii de profesie erau in stare sa, redaeteze aceste texte, dupa un vocabubr special, grec ·~i latin, sa deseneze figura victHnei ~i pe cea a demonului invoeat, Hecate, Persefona, l\fercur ~i zeul egiptean Seth. Un mare numi:k din astfel de tr
221
ImparatH romani ~i bizantini n-au incetat niciodata urmarirea autorilor acestor vrajitorii, dar marele numar cle legi precum ~i hotariri ale conciliilor demonstreaza cu prisosin~a ineficacitatea lor. Despre aceasta aduce marturii ~i via~a lui Sever, patriarh de Antiohia (512-518 ). Studiind la :Beirut, el avea ~i magicieni printre colegi : unul dintre a~.e~tia, loan Foulon, nascut la Teba in Egipt, fiind denun~at, a antt multe necazuri pentru a evita arderea pe rug ~i a trebuit sa:-~i arda toate cartne de magie ; acest incident a avut ca rezultat o serie de perchezitH la totE studentH banui~i de magie ~i confiscarea car~ilor lor, .care au fost transformate intr-un rug imens1406 • Cronicile din epoca iconoclasta se refera adesea la intimplari de acest gen. Vedem, de exemplu, vrajitori tinind in mod deschis adunari intr-o pia~a din Oonstantinopol i:h pofida edictelor lui Constantin al V-lea140 7 • Mai tirziu, imparatul Nikefor incalca legea, inva~ind de la paulicieni formula prin care s-ar putea veni de hac lJrln procedee magice unui patriciu rasculat: un taur era injunghiat intr-o gToapa, in timp ce basileul macina de-a-ndoaselea intr-o moara 0 haina a celui rasculat, recitind formule de vraja 1£108. In sfir~it, patriarhul Ioan Hylilas (Gramaticul) (837-843),un oriental, pe numele sau adevarat Morocharzanios, era versat in to ate metodele de vrajitorie 1409 • El i~i amenajase un laborator subteran intr-o casa situata dincolo de Bosfor, apar~inind fratelui sau, patriciul Arsarber ~i, prin reluarea unor procedee ale anticilor (examinarea unui ficat, lighean_ ~i inel, formule de vraja, evocarea mortnor), incerca sa prevada viitorul. Se pove.stea ca prin practicile sale reu~ise sa vrajeasca pe capeteniile unor banditi care ingrozisera imperiul, ob~i nind disparitia acestora1410. In toate timpurile, magia a intervenit in via~a publica .~i privat~L a Bizan~ului. In timpul patriarhatului lui Fotios, ni~te ticalo~! au profanat mormintul unui pagin pentru a gasi bani. In acest scop au omorit un cline, pe eare 1-au mincat, crezind ca astfel vor obliga pamintul sa le dea comoara. Dezamagi~i ~i vinova~i de miarojagie (consumare de alimente splircate), ~i-au marturisit gre~eala ~i au primit o peniten~al4n. · Aproximativ in acela~i timp, in anul 913, basileul Alexandru, sfir~ind cu dezma~urile din cauza deneputin~a, s-a confesat unor vrajitori care 1-au trimis la Hipodrom 222
t-:a a.prinda luminari ~i sa arda trm1iie ·in fata statuilor semnelor zodiacului, acoperite de ve~mintele sale. El moare Ia intoarcerea din aceasta expeditie1412 . . · . in secolul al XII-lea, vrajitoria se mai folosea ehiar la curtea lui loan Oomnenul unde imparateasa Zoe, de origine rusa, a adus vrajitori de la Kiev, caront ea li se incredinteaza in timpul unei boli grave, ca ace~tia apoi sa fie acuzati de moartea ei1413 . Sub Manuel Oomnenul cazurile de vrajitorie au fost mai numeroase ca niciodata. Ou toate acestea, pedepsele au devenit mai putin aspre, iar credulitatea s-a. mentinut. Ohiar favoritul basileulni, AlexioF> Axouch, a fost acuzat ca ar fi vrut sa~-1 omoare pt! imparat, en ajutorul puterii pe care o ave~1 de a z bura ~ide a patrunde in ~1partamentc. 0~1 urmare, el a fost inchis intr-o manastire1411. A:adronic I Oomnenul, Alexios al III-lea ~i mai aleR imparateasa Bufrosina erau inconjurati de magicieni ~i de astrologi 1415. In secolul al XIV-1ea Nikefor Gregora~, Pachyme\res, Tcodor JYietochites, reprezentanti ai · .elitei intelectuale, se interesau de ghicirea viitorului, de ·oracolele caldeene, de enigmele Oabalei 14·16 • Cunoa~terea viitorului, iata ce n-a incetat niciodata sa. pasioneze Bizantul.
II. ~~mulete si , exorcisme Impotriva vrajilor se foloseau amulete ~i talismane. Mamele atirnau aceste obiecte la gitul copiilor, le infa~urau miinile ~i picioarele cu stofa ro~ie, iar la incheietura miinH le atirnau clopotei de metal etc 1417. ~erpii, care urcau 11e colmma, din Delfi de la hipodrom, erau considerati ca talismane impotriva confratilor lor1418 . :Moda acestor practici reiese, de altfel, din muna.ru considerabil de amulete descoperite in cursul sapaturilor ~i adUJiate in eolectu. Unele, datind din primele secole ale erei noastre, provih de la see.tele gnostice1419. Acestea sint uneori sub forma de bratari en inscl'iptii ~i inserm:;e ere~tine, dar eel mai adesea erau medalioane cu gauri de at1Tnare. Existau formule impotriva deochiului, eu irivocarea lui Solomon, reprezentat gonind demoniiuzo, precum ~i retete impotriva dul'fll'ii de stomae, pentru a impiedica vinul sa se altereze (versetul 8 din psalm'nl Jr"XXIII: gustafi gi vedeJi ca bun este Domnul), impotriva
223
bolilor la magari etc . .Acestc re~eto, lna,te de ht autori antici, sint extrase din Geoponik(t ~i Hippiatrika dedicate lui Constantin Porfirogenetul. E~te vorba, prin urmare, de amulete posterioare secolului al X-lea14 21• [0 curioasa formulii profiladicii o reprczinta careul magic, compus rlin cinci cuvinte a cite cinci litere fiecare, ce se pot citi in toate sensurile ~i care par a fi lipsi te de orice scmnificatie. l?escopcrit pe inscriptiile
pagine din Galia, in litere raclere grece~ti pe cioburi lnsofile de 1m .alt careu ~i llolile, cu invocarea a trei
SAT OR
CAT.QP
APEnn TENHT
latine, pc la anul 18371122 , a fost regasit in ca(ostraka) ~i pe papirusurl cre~tine din Egipt, de formule de rugaciune destinate s~'i.· vindece demoni : E1 ouch, Barouclz, Barouchal1 23.]
nnEPA
rpt•N'l)
AHEPO TENET OPERA
PGTAO
Ct'rtjp
ROT}~S.
a i·. cpa AS(•.;V
[Mai recent, parintele de Jerphanion a descoperit aceea~i formula In mc>.i multe capele n1pestre din Cuppadocia ~i, ceea ce este straniu, prlmele trei cnvinte sint date ca nume cclor trci piistori in reprezentarile Na~terii Domnulnil424. J
Oareul magic a mai fost descoperit ~i la Dura-Europos L~~ inceput11l seeolului al :XIV-lea, Manuel Moschopoulos, discipol al lui Maxjmos Plalludes, dind ear:1eterelor eareului valoarea lor mimericaH26, a studiat mijloacele de a construi cu numereeareuri asemanatoare, da:r fara a le conferi 0 ,-aloare magic~P 427 .' ExplicatHle date in zilele noastre (senm de recunoaf,ltere a cref,ltinilor san a evreilor) nu reuf,lePe sa; eonvingiJ14 28 • Ceea ce uu se poate nega este faptul ca avem ue-a face cu o formula profilactica, creata intr-o tara de limba latina, - dar rasp1ndih1 in Orient ca si in Occident si folosita atit de catre evrei cit ~i de cre~tini. 0Tiginea evrciasca este mai vero'
UI. Ash·ologia OrifJinile ..Astrologia ca ~i magia, este 'intr-un felr:JJmaunei vechi religii do originc caldeeana, foarte rasptln(1ita in lumea greco-romana la sfir~itul . antichi~atii. Principala sa dogma. era nredin~a in solidaritatea, in simpatia universala; a~trii, c~re sint divinitati, exercita influenta ~ita
224
lor asupra caracterelor fiin~elor umane1430. Astrologii constituie horoscopul unui copil dupa pozi~ia a13trllor existenta la na~terea sa. Caracterul jovial se datorel3te na~terii copilului in zodia lui Iupiter, care se opune celei a lui Saturn. Venus favorizeaza indragosti~ii, Mercur pe oamenii de afaceri. Revolu~iile stelelor hotarasc destinele oamenilor l3i ale obiectelor 1431. Dupa moarte, sufletele traverseaza diferitele e-eruri. Luna este o barca celesta, Dare strabate cele douasprezece semne ale zodiacului, 'ii protejeaza pe marinari l3i pe pira~i, dar ea este privita, de asemenea, ca locul u;nde stau morW 1432. Dogma simpatiei universale coincidea cu doctrinele stoicHor, care au contrihult la raspandirea astrologiei in tarile elenistice, apoi in lumea romana1433. Astrolnoia iu Bizant. Astrologia a fost la inceput tot atit de diu vazuta de stapinire ca l3i magia. 1:mparati, ca Honorius, precum 9i conciliile au eondamnat-o, dar pe la sfir9itul secolului a,l IV-lea, autori cre9tini au incercat sa puna de acord religia lor cu astrologia. De altfel, tratate cum este Compend,ium-ul lui Hefaistion din Teba (pe la anul 380) sau Dialogul lui Hermippos (secolele V- VI) nu fae decit sa reproduca opere egiptene din epoca J..Jagizilor, ca cea a lui Hermes Trismeghistos, presupus autor de cii:~:ti referitoare la natura f3i la inf1uen~ele eelor douasprezeee semne ale zodiaculuiH 3·1• Manuserisele sint inso~ite de comentarii ale astrologilor ( mathernatici), care stabilesc horoscoape in legatura eu eonjunc~ia a~trilor. Se pot eiti aiei horoscoapele uni1i mim, al c:'ixui talent este favorizat de constelatia Maimu~ei, eel al unui baie9, al unui pesear de toni, al unui dansator, al unor inalti functionaril 435• In Bizan~, astrologia a fost asimilata incetul eu :ineetul In viata curenta ~i s-a bueurat de favoare in fa~a puterii imperiale. Din secolul al XII-lea dateaza doua poeme astrologice, eel al lui Teodor Prodromos dedieat Irenei, so~ia sevastocratorului Andronie, al doilea fiu. al lui loan Oomnenul ~i, ·ceva mai tirziu, eel al lui loan Kamateros, epikanikle£ott1436 , dedieat lui Manuel Comnenul. AHituri de aceste compilatii sa\Tante, care,descriuplanetele, zodiacul, eonjunctHle 9i opozitia stele1or, existau tratate populare, la indemina tuturor143 7. Doetrina. Din aceste tratate rezulta ca astrii nu .. mai sint considera~i zei, dar ei au prlmi t de la Cre~tor anumite . il.5-c.115
225
insu~ii:i. A~a
cum pi<1tra :magneticiJJ a,tmge fierul, a';ltrii actioneaza asupra oamenilor. Oele ~apte planete le determina destinul, dar alte influente pot modifiea, aceastil actiune. Puterea planetelor depinde de natura lor, de asocierile sau de aspectele lor, de locul (casa) din cer pe care il ocupa in mornentul nnei na~teri. Exi sta douasprezece case ale cerului care corespund celor douasprezece sem1leale zodiacului. Fiecare din acestea corespunde unei virste · sau unui aspect al vietii umane : boli, e(Lsatorii, bogatii~ putere imperiaU1 cte. AsC'endentul ( xp6.1:o:;) en~; punctul zodiacului care rasarea la orizont in momentul unei na~tcri ~i _care permitea sa se determine _horoseopul unui copiP 438 • In aceasta nu era nimic nou. lntreaga, aceastii doctl'ina determinista, eare prezicea ceea ee ar insenma viat;a unui om incepind de la na:;;terea sa,· fusese elaborata pina .in eel rnaimic detaliu la sfir:itul antiehitatu ~i continua sa, aiba in Bizant aceht~i sucees ca ~i laHoma ~i .Alexandria . ~i vremea cezarilor.. Jlra<;tica. Oonsultarea astrologilor' nu era la indemina. oricui. Astfel, mai ale:::; aristoeratia era cea care le furniza o elientela ~i, in prinml rind, impihat;iL De exemplu, in arml792, Constantin al VI-lea, fiind pe punctul de_£1, dao batalie cu bulgarii, a eonsultat astrologii care imoteau arma,t.a. Unul dintre ei, Pankratos, i-a prezis victoric : in realitatc, impuTatul '" suferit o grf'a, infringere ?i Pankratos s-a numarat printrc mor~i 1430• Inutil saamintim ca e~ecuri de acest fel nu afectau credulita,tea publica,. ln secolul a:l XIT-lea astrologi ~1 face~1 furorL Alexios Oomnenul ii era potrivnic ~i ii repro~a ca f;,hate oamenii de la credinta in Durnnezeu, dar, de~i n-o recorna,nda, el 11-Pu incc>rca,t Iliciodata sa 0 pl'Oi'CI'ie1440 • De altfel, este interesant de ~tiut co anume gindea fiica sa, Anna Comnena, despre astrologie. Ea o prezinta cape o ~tiinta descoperW1 recent, pe cn,re anticii Platon sau }\'Ia,nethon o ignorau, dar aici erudit;ia ei flSte
. ( fl
.
Oa urmare a acestor reflecfii, care denota incertitudinea, ea dii, citev~1 infornwtii asupra pri11cipalilor aRtrologi ai. timpului sa,u. Seth' (dup{t nume, prubabil un sirian) prezisese moar'tea lui Robert Guiseard in anul .1085 •. 22\3
Un e~·lptean din Alexandria mmnta viitorul cu ajutorul zarmilor ~i fara a se folosi de astrolab ; basileul 1-a exilat la Rodosto, ;o;uportindu-i intretinerea. Un aU egiptean, EleutJmros, era, de asemenea, eelebru }Win prezicerile sale. _:c\.tenianul Katanakes })l'ezisese un deccs in familia illl]_)el'iala, dar de fapt a murit doar un leu din menajeria pa!atului. -Altathtta el a anuntat rnoartea lui Alexios, dar in realitate a nmrit mama basilctllni, Anna Dalassena. Alexim; nu l-a alungat din Constantinopol, deoarece ,fabitatea prczicerilor sale era suficienta pentru a deni ll acuzase de sacrilcgiu1445 • Cind a avnt un fin, in anul 1180, cl a ccrut sa i se faca horoscoplil, iar cind a fost vorba sii-i dea un nume, ~i-a amintit de o prezicere, potrivit careia clinastia Comnenilor Va da ati~ia imparati cite litere VOl' intra in cuvintul (a~:.tcx) aima (singe, neam). Existascrii deja trei impi:\raP cu muncie Comnen: nonl nascut ar fi al patrulea, dacii numele siiu va incepe cu litera A : l-au numit prin urma,re, Alcxios 1H 0 • Cu putin timp inaintea mor~ii sale, astrologii i-au prezis ca va rnai trai inca 14 ani iar el credea in aceasta chiar ~i in timpul agoniei, pe clnd patriarhul il indenma sa se gindcasca la mintuirca sa1447 .]
Daca Manuel, spirit luminat ~i foarte instruit, era .atit de superstitios, ce sa mai spunem de mediocrii ~i incapabilii sai urma~l! Alexios al III-lea (1195-1203) era ineonjurat de astrologi, ntra permisiunea carora el nu indraznea sa faca un pas, ajungind sa a~tepte scmne hvorabile chiar ~i pentri1 a so putea deplasa de la Marele Palat la Palatul Blacherne1'148 • In 8ecolul al XIV-lea, Nikefor Gregoras a incercat sa dea ~a;tronomiei ~tiintifice locul pe care il In(~rita, ocupindu-se de prezicerea eclipselor1449, dar acest fenomen era privitla Hizant ca un semn. premergator unui 'CYeiliment important. Or, Andronic al II-lea, care ii ceruse lui Ore··2~7
goras sa-i prezica viitorul, a murit la 13 februari(1332 7 in virsta de 74. ani, la H, de zile dupa ecliptoare \lin 30 noiernbrie 13311450• Aceasta coincid£>nta a fost remarcata. Nikefor Gregoras a fost unul din prlmii greci \lin Evul l\lediu care a denuntat def'ormarea astronomiei de ditre astrologi, de unde ~i ura pe care ~i-a atras-o asupra sa 1451•
IV. Oracole, 1uezicatori, explicarea viselor Se poate spune ea in Bizant superstitiile en1u multiforme. Toate mijloaccle erau bune pentru a clmoa~te viitorul : zarurile, boabele de grin, examinarea cenu~ii, aspectul icoanelor. ,Nu lipsea dintre ace:':tea decit zatul de dtfea" 1452 • . Dar profetiile nu erau intotdeaui1a inofem:ive pentru stapinire. Erau mtmero~i accia carora prezicatorii; uneori persoane respectabile, le prevesteau puterea suprema, ca patriarhul Eutychios eare a preyestit aeest lueru lui Iustin ~),1 II-lea en trei ani inainte de urearea sa pe tron 1453 , sau ca un calugar C:?ure le-al prezis acea,sta lui r~eon Armeanul ~i lui :Mihan al II-lca, · Gingavul 1454• Un alt calugar i-ar fi prezis lui Leon .Armc~mul o domnie de 72 de 8jni, en eonditia ca el sa snprime din nou eultul icqanclor1455 • Teofil, care avca un gust prommtat pentru l;ltiintele oeulte, l-a seos pe viitorul patriarh Metodiu din tetnnit:ru unde il inehisese pe motivul ca era ieonofil, dnpa care, datm'ata in~elepeiunii s::o1e, 1-a trimis intr-o expetHtie impotr'iva sarazinilor. Un prizonier sarazin i-a prezis ea fiul sau ii va urma la tron, apoi ea familia l\Iartini~tkos ar ocupa tronnl pe o durata~ de multi ani 1456 • Imediat, basileull-a obligat pe capul acelei familii sa se calugi1.reasca1457. r.. eon al VI-lea, al earui caracter capricios Be ajBerrdina cu eel al lui Teofil, eondamna magia, dar avea ineiedere in prevestire ~i sc dadea el imm~i drept profet, eum o dovedese oraeolele e?ure ii sint atrilmite. Pe patul sau de moarte el i-a prezis fratelui sau Aleaxndru ca nu va mai trai deeit treiRprezece luni1458 • Este de la sine inteles c:'1 nn mare numar dintre aceste prevestiri erau invm1tate postJactum, emn o dovede~te preeizia cu care NiketaB, episcop de Klwnae in F:rigia, ar fi dezvaluit lui M~tnuel Comnenul tot ceea ee unila sa se intimple in timpul domniei sale1Mi9 •
228
Uct~Ul'!J«lrea la .]udeeata lui Dnm!H'zt~n. AdverParii ocultismului, care doreau totu~i sa, cunoasca ViitOrtll, recurgeau la judecata lui DuJnnezeu. Alexios Comnenul, ezitind intre doua planuri de lupta impotriva turcilor, le-a inscris pe doua tablite pe care le-a a~ezat in mod solemn in prezenta clerului f3i a ~efilor armatei in altanu Sfintei Sofia, dupa care ~i-a lJetrecut noaptea in rug-aciuni. A doua zi dimineata, un preot a luat una dintre tablite: era cea care recomanda ofensiva impotriva tureilor, iar rezultatul a fost vietof'ia 1=le la Philomelion (1095) 1460• La fel, Andronic al II-lea, temindu-se pentru viata unei fiice nou-nascute (el pierduse mai multe), a aprins douasprezece luminari in mwarea celor doisprezece apostoli, fiecarc luminare primind munele unui apostol. Copilul a prilnit numele de Simonida, luminarea Sfintului Simon stingindu-se ultima1461.
Intm·pretarea vise lor. Visele detineau un loc important in preocuparile oamenilor. Am mentionat deja ca, printre cartne pe care un 'imparat le lua cu el in expeditHle razhoinice, figiua Oneir·okritis (Explicarea viselor) a lui Artemidor, contemporan cu Marc Aureliu1462 , precum ~i Expliearea prez'icerilor {Ji a japtelor intimpliitoare ( ~~o/\~ov cruvo:nYJ[LOcn x6v ). Se gaseau oricind persoane sensibile, care l)retindeau ca sint in stare sa explice toate visele. Armeanul Vardan (Bardanes) a fost exilat de Tiberiu al III-lea, pentru ca visase ca era baBileu. Dupa ce consultase ~i un pustnic, s-a laudat fa~a de un prieten, care 1-a divulga,t1463. t;li mai dramatlc fusese visul lui Leon Armeanul, cincl acesta il tinea, inchis la palat pe :JVIihail Gingavul, acuzat de complot. Acest vis, in c'are el l-a vazut pe patriarh dind ordin lui :Mihail sa-l omoare, avea sa se realizeze chiar in aceea~i noapte (24 spre 25 decembrie anul 824)1464. 'J'eofanes Continuator, care a povestit aceasta intimplare, a recunoscut puterea mtei divinatorii ~i justetea interpretarii viselor, dar el vedea in aeeasta actiuni diabolice, care nu trebuie puse pe seama u;nei inspiraW de origine divina.1465 I•r~zicerile. In Bizant, ca ~i la ronmni, ·Se acorda aceea~i importanta prezicerilor, pe care o imaginatie ratacita le nascocea. r~a debarcarea lui Belizarie in Africa (532),
229
nn iioldat, s~'tpind t;ran~ec, a descoperit un izvor iar ace~tsta a fost con~idemta ca o prezicere a victoriei 1466 • In iulie 811, imparat.ul Nikefor, intrind in Bulgaria in zodia clinelui, nici o prez:i;cere nu-i putea fi mai dezastruoasa ~i el a fost invins ~i omoritl467 • Daca in timpul unei proeesiuni, crucile purtate de preoti se mi~cau, Teodor din Sykion prezicea mari ~ezastre1468 • Un biet zdrentaros se opre~te in fata, por~ii unci ma,nastiri, egumenul aude o voce care · ii spt;me : ,Du-tc ~i deschide-i imparatului !" El nu a tinuL sean1~t de accasta ~i s-a trezit stilcit in bataie. Atunci s-a hotarit, sa deschidtL ~i a intrat viitorul imparat, Vaiiilel469. Gtr~i pro:i'etice. In biblioteca imperiala exista o carte care J1l'Czicea destip.cle Bizantului, cu picturi reprezentind imparatii. Existenta unci aberatii de acest gen este atestat~t de stralnii ci'irora le-a fost aratata1470• Dnpa martuTisirile lui .L<\nton, episcop de Novgorod, Leon Inteleptnl copiase o astfel de carte pe un sul pe care el 1-a descoperit in mormintul profetului Daniel1471• Leon .Armeanul, care s~ tmnea ea va fi asasinat de Mihail Gingavul, a consultat cartea oracolelor in care s-a descoperit preschimhatintr-o fiara salbatica, pe care un vinator era pe punctul de a o strapunge cu lancea in ziua de Craeiun. Cum accasta so intimpla in ziua de 24 decembrie, a refuzat sii-l ierte pe MH1ail, dar se ~tie ca el nu a putut evita destinul sau1<172 • Pina in ultimele zile ale existentei Bizantului profetiile cu privire la destinele sale. cireulau }1CSte tot1473 ~i nu fiieeau decit sa inncbuncasca populat,ia in n~omcntul pericolnlui suprem.
Inte1·iorul l<;euintei mmi Jlatrhula ath~pt al ~tiintclo:r ocu.Ht'· In l)Ofida caracterului sau partinitor DiSC1.Iirsul de acttzare, compus de Psellos :impotriva patriarlmlui Milu11il Kcrularios, descric in tcrmcni foarte sugestivi aspectul interiorului unui adept al r;.tiintelor oeulte. Patriarhulni ii pliieea1.t obiectele rare ~i pretioasc ~i primea eu placei·e n\:lgustori eare ii aduceau farduri, · parfnmuri montate 'in aur, perle foarte albe, rotnnde san ovale, o eupa de eristal transparent, un vas de Tl:ericles, ,:care face mai frumoa,:;;a o alegere nou~Vll474 ete. In eontinuare, unnau astrologii, apoi ghieitorii de mare prestigiu dupar ~ara lor, unul iliriarl, eelalalt persanH 75 . Printre ei se aflau doi c31ugari, Niketas ~i Iohanne:;;, care traisera multa vreme ca schimniei pc un munt.e din 230
insula Ohios . .Ace~tia ci:t.rau dupa ei o ghicitoare, Dositheea, care prevestea viHciruP 476 dar se pare ciJ, era isterica. tnsotit~c de cei doi protee1ori ai Rai, a prezentat patriarhului. o ~eclinta care 1-a, convinf'. Ea ineepea prin a, vorbi J)O un ton jos, pronuntind fraze intrerupte, pe care calugarii le repetau drept oracole ; in eontinuare, ea ~i Sibilla din Delfi, ,neputind suporta intensit3Jtea spilituln1" se ridica de pe pamint ~i deseria, mi~earea universului, viitorul lumii, ierarhia cereaRc~L Prin voeea, ei vorhNm profetii, martini, :Fecioara, Sfinta Treime, in cuvinte ineoerente. Ii vedea pe cei doi eMugart transformindu-se in animale. In realitate era Yorba de imagini d6 autosugeRtic. Duhmile erau evocate in maniem Rpiritisniului ~i Dositheea servca. ' ca medium1477 . lVIihail Kerularios riu nmnai ca aceepta ca fiind adevarate profeW1e celor trei ~wenturiNi, dar i-a mai luat ~i c:nb proteeti~t sa, punindu-i sa se produeit in publie ca. feliomene rare. Ei se introduceau in suita s~1 pina in sanetuar. Oartile in care i~i pastrau omcolele au fost examinate de tribunal, in fata d:t.ruia Teodora ii ·adusese ~i au fost gasiti vinovati de elenism ~i chaldaism. Psellos insu§i, eu o. cvidenta rca-eredinta, il acuzase pe paMiarh ca ar fi adoptat filosofia neoplatoniciana1478 ' ca, ar fi eautat piatra. filozofala1479 ~i. . crt i-ar fi frecventa.t pe cei .t:e prezieea.u viitorul dupi\ studierca omoplatHor h1 animn1e1480•
V.
Heterodoc~i ~i
eretici
ln princiviu, nici o dizidenta religioasa nu era pernnra, in imperiu, iar ereticii care contntvenei:m cdietelor imperiale etau asp"l'U pedepsiti, chiar cu ardcrea pe rug. · In practiea nu se 'intimpla a~a. Evreii, foarte numero~i, aveiHl un stfdut legal 13i uneori rwvoile politicii externe ii oblig~u 1)e imparati ~i pe patriarhi la o anumita toleranta. ·In aeela~i timp, ei nu renunta,u la. propaganda ere~tin:ismului : pe linga misiunile externe exista o intreaga opera de propagaiJ.da pentru a-i converti ~i botez11J pe heterodoc~ii de orice categoric. Paginismul. Primele doua volume ale triloglei Lurn~a bizantina au despriR ·masmile luate impotriva paginilor ~i a ereticilor. Nu vom reveni, dar vom cauta ~a adunam dovezHe. despre mo9.ul de via~a al heterodoe~ilor imign1~i in h1Ipel'iu; des pre doctrinele ~i praeticile lor,
231
I"i:iginismul ~i veehile crezii (ncstorieni dnja refugiati in F'ersia, iaeobi!i, samarit<'ni), ~tu 11isparut din il11Iwriu o data en irrvazia araN1 . .Am va,zut ce urme lasase paginismul in mmmite serba.ri pu blice precum Brttmalia ~i, nemarturisit, in pmcticile superc.titioal'e. !n schimb, paginismul s-a rei'ugiat in literaturi1. ~i in arta, unde nu mai pre;o;enta nici un pericol. Un evhemerism naiv, expus in secolul al VI-lea de catre Malalas, cohsidera zeii paginismului nicidecum ca demoni, ci ea fo~ti regi, adorati pentru scniciile pe care le-au adus oamenilor1181 • Literatura savanta este plina de amintiri f)i . de aluzii mitologice. J3izantul ~" creat miraculosul pagin, pe care avea sa-l transmita promotorilor Hena~teiii. J\ eo-evhemerismul a 1n·orlus pietnri de m::musctise·, care-l arata pe Zeus costwnat in lHlSileu, jar :c:tatuile zeilor Oiimpleni a,~ezate po eoloane 118 ". · Noile a'rezii. incepind din secolul al IX-lea, au aparut in imveri.u doctrine care proveneau dintr-o r:ontamirmre a L:re~tinismulni cu dogmele imprumutate de la veehile religii orient::~Jle . .Avea loc un fel de rena~terc ai gnosticismului si mai ales a vechiului maniheism din vremea Sfintuh;i Augustin, care provcnea din dualismul persan, din <;redintao- in existenta zeului Orrriuzd, cu ingerii sai ~i a lui Ahiiman, eu demonii sai. Partizanii acestor doctrine, paulicieni, athingnn1:, bogomili, respingeau .dogrnele Bisericii ortodoxe ~i protindeau sa-t;;i formeze eomunitilti separate, cu dogmele · lor, cu ierarhia lor, eu cartile lor sfinte, ~i faceau uneori o propaganda indrazneata. Bxpansiunea lor in Peninsula Balcanica ~i in special in tarile sb;n,, se datont deportarilor de populatii orientale imbibate f·.u aces to doctrine, de catre imparatii iconocla~ti 1483 ~i de Io:1Jn rl'zimiskes, care a adus la Filippopolis 2 500 de ra.zboinici rnanihei~ti din M•;litene ~i din 'l'heodosiopolis, rcnumiti prin fanatismnl :;:i eruzimea lorH 81 • I'aulicteni1:. Paulicienii, fugind de peri:iecutiile la r,are erau snpu0i, ernigrasera sub Teofil in teritoriile arabe t;;i intemeiasera aici un stat teocratic pe care l-a distrus ulterior Vasile MacedonmmuP485 • Cunoa~tcm doctrimt acestora prin intm·ruediul p:rineipalului lor istoric, Petru din Sicilia, pe care Vasile lVIacedoneanul 1-a trimis intr-o misiune la seful lor1486. El a, fost eel care ne-a informat ca denumirea de I>aulicieni
232
vine de la unul dintre primii' lor apostoli Paul, crescut in regiunea Samosata de ei1tre o 1nama maniheiana148 7. Doctrina pauliciana nu este, de altfel, dccit un neomaniheism, dupa care exista doua principii. Parintele ceresc intruchipat in trei persoane a creat ce:rul ~i ingerii; influent;a sa se exercita asupra lumii suprasensibile. Greatornllumii vizibile, al pamintului ~i al oamenilor este in acela~i timp zeul raului. .ZI!intnitor~tl este u:n inger, pe care TatM ceresc 1-a trimis pe pamint pentn1 a combate raul. El s-a nascut dintr-o femoie, dar ea,reia nu trebuie sa i se atribuie nici un c.mlt. Termmiul de 'l'heotolws (mama lui Dumnezeu) -se a plica Ie:rusalimului Ceresc, in care Hristos a intrat din dragoste pentru noi. Pa,ulicienii respingeau Botezul ~i Imparta~ania, apreciind cuvintul lui Hristos ca fiind unicul mijloc de a connmica cu el, dar ei acceptau sensul nu ~i litera evangheliei. Priveau crueifixul ca pe o opera hlestemata. Numai Hristos era considerat pentru ei adevarata cruce. ProfeW ~i apostolul Petru, slujitori r"i zeului pamintean, nu aveau, dur,a ei, niei o participare la mintuire. Ei deelarau ca doar Biseriea Universala era eomunitatea adevaratilor credinciosi. Biserieile lor nu aveau niCi un caracter sfint; acestea erau simple locuri de reuniune destinate ruga,ciunii ( rcpocrsuxa~). Nu aveau nici o ierarhie: conducatorii lor, synekdernoi, notarioi nu se deosebeau de enoria~i prin nici un c:tracter exterior1488 • Perioada cea mai infloritoare a acestei seete ar corespunde cu apostolatul lui Sergius' (801-835), care, sub numelo de 'I'Jchikos, discipol al Sfintului Paul, a reorganizat comunitatea i;li' a intreprins 0 vasta propaganda in Asia Mica ~i in Europa. Existau in acea vreme pina la ~apte biserici pauliciene, printre care eea din Corint era considerata biserica-mama, deoarece.fusese intemeiata de Sfintul PauF4so. Athinganii. Athinganii (&-fkyy&vsLv), a ntt se atinge erau inruditi cu paulicienii, dar, chiar dupa numele lor, ei priveau ca pe o i:t;ttinare contactul cu un numar prea mare de obiecte. Ei se bazau pe un verset din epistola Sfintului Pa,ul catre colosseni, care- enumera interdict;iile leg::-.le, insa pentru a le lua in bataie de joc1490• Ace~tia erau in numar mare mai ales in Frigia. Chiar despre Mihail Gingavlll (820-829) se eredea ca ar fi facut parte din aceasMJ sectal491. 233
Bogornilii. Unii clintre _ paulicieni se refugiaserr~.- in Bulgaria chitn· in perioada in care bulgarii tocmai se convertisera h cre~tinismul ortodox: (sfir~itul sccolului al IX-lea, inceputul secolului al X-lea). AccaKta }1 stirnit o nelini~te ~i a cerut un efort din partea tinerei hise-riei bulgare, pentru a-i convinge pe ace~ti manihei~ti sit se supum'L botezului. 'farul Petru i-a cerut patriarhului Teofilact o formulrt de renegare pentru noii converti1i. Rrtspunsul acestuia ne infor:me~tza despre doctrin.ele pe care le profesau : erau cele ale manihei~tilor lor ~i paulicienilor, pe care trehuiau sa'le renege, condamnind formal. apostoHi ~i pe ~efii scctei 1 492. · . In ~tcest mediu a luat na~tere erezia Bogomililor (de la Bog, Dunmezeu, ~i mile, prieten) 1493 • Fondatorul ci ar fi ales aeest nume ~i ~i-ar fi inceput apostolatul sul) tarul Petru 1491 , iar doctrinele sale s-au raspindit imediat din prineipalul Sl'iu centru;l!"ilippopolis, in intreaga Peninsuli't Balcanid1 ~i, in sccolul al XU-lea, pina la Constantinopol, unde au fost in mod violent reprimate de Alexios Comnenul ~i. urma~H · sai 1495 • Succesele hogomilHor au fost 1nai evidente in Bulgaria sub dinastin Asanilor iar in Serbia sub ~tefan Nemania. IzgonHi ~i ar~i de vii in m.are numar in acesi!t> dona ti'tri, ei s-au refugiat in Bosnia ~i l-au convertit ht credinta' lor ~i pe banul Kulin (1191-1204) ~i familia acestufa, precum ~i pe alti 10 000 de supu~i. Bogomilii au organizat aici o · biseric{~, recunoscutit in 1ilod oficial de c~t tre ban uoa. Nu cunoa~tem doctrina hogomililor decit de la adversarii acestora, ciilugarul Euthyn'lios Zigabenos, autor ~tl lucrarii Panoplie rlogrnatica, compusa din ordinul lui Alex:ios Comnenul1497, ~i din Predica impotriva ereticilor a preotului hulgar Kosmas, prommtata dupa anul 972 1198 • Aceasta doctrina nu era altceva decit o nona fo.nnit a sistemului dualist, o combinare a maniheismului, :pauli, cianismului ~i a vecliii erezii massaliene*, •ciireia -i s-au pierdut urmele prin secqlul al V-lea, dar care s-a .perpetuat in n:wd obscur. 0 regasim h orientalii imigra1i
* MASSALIANISM. l'v'Ii~care ascetica aparuta in sec. al IV-lea, in · Mesopotamia. Numele provine de la un cuvint .siriac insemnlnd ,cci care roag1i". Combatutil de Sfintul Vasile eel Mare. Se ci:tracteriza prin Tenuntarea totala la cele lume~ti, prin viata in promiseuitate. Adeptii ei credcau cil orice om se na~fe cu un demon unit cu sufletul san; ~i cil botezul este insuficicnt pentru m!ntuirc. Doar printr-o rugilciunc perm:inenta, care duce la disparipa pasiunilqr ~~ a vointei, ar putca fi cxpnlzat demo nul.
se
234
in Tra.eia, care, in seeolul al XI-lea, purtau nmiwle de Euchi:ti (rugato.rii ). !nsu~i · termenul de massalian este un euv:int sirian care inseamna a se ruga; R,ugaciunea . co:otim1a parca necesara :pentru a rezista inll!fata ri'ti1lui ~i a ob~ine iertarea, soeotitil, ca prefera bHa tainelor 1499 • Bogomilii erau, de altfel, 1mp~irtiti in mai multe seete. Dragovicienii la est, propovaduiau un dualism radical, ~nalog marcionisrrmlui* ~i credeau in eternitatea raului. In schimb, in Bulgaria propriu -zisa, doctrina mintuirii finale se grefase pe dualism. },-;i aratau ca IlumnezPU avea doi fii, pe Hristos ~i pe. SatanaeL AcBsta era administratorul necredincios al' Evangheliei 1500 ; el se ridica impotriva lui Dumnezeu dar, de:;;i' eRte invins de ditre ingeri, pastrcaza puterea creatoare, desavir~e~te opera eelor ~apte zile, eere de la, Dumnezeu pcntru omscinteia vietii, apoi devine gelos. pe. creatura sa ~i o instiga la rau.At1:mei · Dumnezeu il trimite pe pamint }Je !ngerull\Iarelui Consiliu, din care 1-a facut pe Fiul ;;;au. Hrist()s se intrupcaza in aparenta 150 \ il ataca pe Sa,tanael: sfarma puterea acestuia prin victoria asupTa mor~ii. Satanael, devenit Satan, continua sa lupte impotriva Spiritului care-i incurajeaza pe eredineio~i in combaterea ra:ului. Spiritul Ht inspira,t mai intii pe eci doisprezece apostoli, apoi pe bogomili, care l~au primit prin punerea miinilor (hirotonh;ire) 1602 • . · Aceasta era singura taina pe care o aeceptau ~i respingeau, ca ~i'paulicienti, botezul, cuminecatura, cultul Fecioarei ~i al sfin~ilor, icoanelor ~i cru.cea1503 • Nu cuno~ teau ierarhia ~i aveau in fruntea lor un d1"d (mo~) a"istat de strainiks (administratori). Bisericile lor nu aveau nici altare, nici dopote. Ei respingefm jura.mintul, ura u ei:isato-ria, dar duceau 0 via~a ascetica, ce presupunea saracie, post ~i rugaciune continua. Fugind de invecinarea cu ortodoc~ii,. ei se i:mnormintau hl cimitire separatc1504 • Doctrinele maniheiste, pnulieiene ale bogomililor sint in aeela~i thnp erezii ale cre~tinismului ~i mazdeismului. De la prima religie ele au a:doptat solutionarea problemei rauhH, iar de la alta doctrinele gnostice din primele seeole, care f'e alJI'OI?ie de
235
1nass(dtcmisrnul, dochct£smiul.* Dift·renta esentiaHt flintm aeuhtc erezii ~i ortodoxie nhLC refuznl
VI. Evreii Spre deosebim de eretiei, evteii ~i musulmanii ear,e 1ocuiau in tcritoriile :inrperiuhii av(•au un statut legal, b drept vorbind destu1 de preear, dar niciodata abolit defiuitiv. · Privih~!JiHC {rueiiou·. EvrPii aven.u ,l)l'ivilegii incl\. de pe vreTHCi1 lui Iulius Caesar ~~ care ;Hl .fost mm1~inute ~i re-
innoite dupa rascoalele din anii 70 ~i 135. Bi se bueurau de drepturi civile, de lib('rta.tea de asocierc, de ckeptul de proprietatc asupra sinagogilor, care erau adeRea edificii unportantc ~i de o mare valoare, ea cele de la DuraEuropos, din Antiohia etc. 1505 • Dupa trium.ful BisericH, ero~tinii nu s-au ~an6it nicidecum sa le distrug~t. Le vriveau cape ni~te m::lrtmii ale realiUt(ii Vechiului Testament ~i ah· faptului ca HriHtos estP adE'\'iiratul Mesia. Insa~iTI'ilor de cati·e Iulian ~i ordinul san de a se reeonstrui Teinplul lui Solomon 1;;06 au atras dupa moartea. sa, o reactic violenta, eare a condus la legile prohibitive ale lui Teodosiu al H-lea.lfara ali se lua dreptul de a-~i cxcreita cultul, le-a fost desfiintat~~ organizarea em1tralrt ; au fost exclu~i din func\iile publice dar nu ~i de h sareinile fiscale 1507 • Maltntti"irile eoinisc 1mpotriva lor ri'i.m~neau aproa1)e nepedepsite ~i au fost chiar ex1mlzati din unelc or::.u,c, iar uneori erau impiedicati p,}l.-si ' · ' cxercite'eultul 1508 • Sti)Jr}anirea, dfmdu-~i :-;n;11mt de aeeste rczistente eare GliCPaU la dezordini, a uiJJin·at Ol'D ::de S{~ ai)liCe pede l!Se tutmor celor care ar tuHm~a euH1;l ebraic 1509• >
* DOCHETISM. De la dol:w = ,a parea". Erezie apih:uta inca de prin sec. al II-Iea, care sustinea ca trupul)ui Hristos era doar apare.ntreali, ~;>i ca, deci, ~i J>atimile au fost aparente. Se afla la originea doc~rinelor monofizite, deoarece contestS. existenta unei naturi umanec'in persoa:na lui Hristos. ·
236•
Acosta a constituit punctul de plecare in politica evrchtsca i), imparatiJor bizantini, caracterizatiJ., in secolele urrnatoare :~_nintr-o alternare intre persecutii ~i tolerantiJ.,, dupa cum :s-a mentionat in primele doua volume ale Lurnii bi.zttnfine. S-a rem~rcat ci1 atunei cind imperiul era tulburat, supravegherea autoritatnor slabea, dar imediat dup~~ ce puteretli centrala rcdevenea, o forta, ca ineerca din nou Bi1 restabileasea unitatea religioasa, obligindu-i pe eyrei sa se boteze 1510• A~RJ s-a intimplat dupa victoria lui Heraldios asupra peqilor in anul 630, dupa cea a lui Leon al III-lea asupra arabilor in ~mul 723 ~i sub domnia reorg~tnizatoare a lui Vasile I (anul 814). Aceste date marclle~,r:a trei tentative de, a-i fortft pe evrei sa renunte la credinta lor. Se poate afirma, de astfel, ca in pofida acestei eonstringeri, evreii au fost mai bine tratati 5n Bizant decit in Occident; s-a cautat intotdeauna sa fie eonvertiti la ere,}tinism nu prin forta ei mai ales l)rin convingere 1511 • f.f,loniilc Hn~iesti in sccolele al \'I-l€a - al VII-lea. lnainte de in ntzia 'arab~t, numeroase eolonii de negus tori evrei se instalasera in intreg hazinul_ ntediteranean r;;i de-a lungul frontierelor :M:esopot~1miei. In Antiohia ri1scoala lor, 'care s-a terminat cu U:eiderea patriarhului .Anastasie (septembrie 610) lasa sa se presnpuna existenta unci numeroase colonii, ca; ~i la Edessa unde, dupa pleearea per~i lor in anul 528, ei au infruntat, rmterea imperiaHt, ca ~i l:1 OG>nstantinopol, und<,> au partieipat in mnnar mare la rascoala din 28 septemhrie u~n impotriva patriathnlU:i Pyrrlms 1512.
.
Prozelitisnml Pvn•iesc in afa1·a Imprriului. In J>Crioadele agitate, cvreii emu cuprinr;;i de o adevarata .ardoare de ~rsi face prozeliti si -trimiteau misiuni in afara imperiului. i!_{ epoea iconoclasta. Un eveniment important a fost con vertirea la iudaism a hanului ~i a prineipalelor capetenii khazare. Data nu este bine precizata. Trebuie inlaturate sursele evreie~ti care o fixeaza in anul 730, dupa o pretinsa eorespondenta dintre han ~i un ministru evreu din calii'atul de Cordoba, operiJ., a unui i'alsificator. Sursele prccum MasmHr indica domnia lui Harun-al-Ra~id (786-809) 1513 , dar un occidental, Drutlnnar, ealugar din Corhie in anul 850, serie ca eonvertirea khazarilor. este contemporana eu botezullui Boris (intre anii 862 ~i 866) 1514 • Pe la anul 903, un autor arab prezinta adoptarca iudaisIhlilui de catre ~efii khazari ca i'iind de data receni:;a 151 ~. ,237
:Misionarii evrei ~i-::tu ci~tigat prozeliti, de asemenea, in Qrirneea ~i in Peninsula Taman, unde ar fi intemeiat ~i un ora~ evreiesc, ca ~i la bulgarii negri ~i la turcii duna,reni (unguri). Chiar ~i in imperiu ei au convertit la iudaism vlahii din Pind *' carora Beniamin din Tudela l1>Hl' le--a cunoscut, in secolul al XII-lea, descendentii, care purtau nume evreie~ti ~i traiau din tilh(Lrie 1517 • Vinta coloniilor evrei•~~ti in Imperiu. Tentath-e de con... vertire a evreilor. Propagandei evreie~ti in rindmile paginilo~ i-.a raspun~ propaganda cre~tina in rindu:rile evreilor. In loc sa-i distruga pe evrei, Vasile Macedoneanul a incercat sa-i atraga prin convingere. El a initiat discntii contradictorii, in care evreii ar fi fost siliti sau sa dovedeasca adevarul religiei lor sau sa primeasea botezul. Celor care se lasau botezati· li se acordau scutiri de ilnpozite ~i functH inalte. Prin anii 871-875, Vasile Macedoneanul reu~ise sa boteze in acest fel aproape pe toti evreii ' din Imperiul sa·u, dar aceste convertiri nu au fost dm~abile iar multi.· membri ai clerului le dezaprobau. 0 scriere anonima amintea regulile stabilite de catre concilii pentru convertiri ~i autorul era indignat de avantajeie pe care le obtineau hticii ( demnitarii lui Vasile )1518 • 0 formula de renegare a iudaismului, impusa ca.tehumenilor, ar fi, poate, o reactie impotriva acestor practici. Ea ofera prilejul de a cunoa~te obieeiurile ~i eredin~e]e poporului evreu din acea epoca. [~el convertit trebuia sa declare ca &l actioneazii in mod liber, sincer ;;i nu din frica ori in scopul de a dobindi onoruri. El -aruncii anatema a supra ereziilor evreie~ti (saducheice, fariseice) asupra cartilor posterioare Vechiului Testament, T'almudul, ~i mai ales Mischna. El condamna siirbatoarea Purimului celebratii annal In memoria lui Mardocheu, care se referea la splnzurarea lur Aman pe o spinzuriitoare previ\zutii deasupra cu o crnce1519• Chiar ~i condamnarca serbiirii corni§tilor, cind se anunta ziua
* VLAHII DIN PIND CONVERTITI. LA JUDAISM. Afirmatii · fantezis te ale lui Beniamin de Tudela, bazate pe faptul real al unci predilectii pentru numele luate din Vechiul Testament, atestatii ~i la romanii transilvaneni. Autorul respectiv nu i-a cunoscut pe vlahi decit indirect, din relatii.ri care le erau ostile, ~i care erau fire~e tentate sa sublinieze caracterul marginal al vlahilor, sa le construiasca o imagine stereotipa a Celurlalt. Vezi George Murnu, Studii islorice privitoare la trecutul romllnilot de peste Dunare, ed. de. N. ~. Tana~oca, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1984, -p. 119-120. Oricum, ramlne obscura problema numelor biblice, ltn care N. lorga (Hisl'oire des Roumains, vol.- III, Bucarest, 1937, p. 7-8) vedea manifestarea unl.ri fenomen religios nec-imoscut. :238
noului ·an evreiesc, a comemoriirii distrugcrii Ierusalimnlui, marcatii: printr~un post ~i citirea .Plingerilor lui Jeremia. Repndierca ammlitor credinte, cum era legenda lui. Ziz1 52°, a- pmcticilor magice ~i a filacleriilor, Ycrsetr din Bihlic purtatc pe imbnkamintc. Blcstemnl era pronuntat asup·n .rahinilor ~i asupra falsului l\Jesia a~tcptat de entre evrei. Urman profcsitmea de credinp ortodoxa ~i fornmlele. de blestem irnpottiva celor care :'~·iurau, 1mprumu1alc din Dellleroiwm'521. j
frmditia eneilor iu ~mcoh•le X- XV. Dupi1 domnia lui "{asile Macedoncanul, Leon al VI-lea ~i mal Inul~i dintre tmccesorii sM au promulgat ·legi aspre impotriva evreilor reeazuti in crezie, dar in practiei1 s-a sfir~it pl·in .a-i tolera. · 1:u seeulul al X-lea s-a creaL o Junetie de imputernieit 'CU probletnele evreie~ii, pe care o detinea adesca, un epiR{lOp15~2. Pe la ~mul 1000, Ilie din Nitiibis a scriR ca mmei'i * admit evrei pe teritoriullor, li protejeazili, le permit sa,-~i celehreze eultul ~i Ra-9i construiaRci1 sinagogi 1523 . Un socol mai tirziu, Renlamin din Tudela prezinti1 situatia lor mult mai pt~~in buna. Bi nu puteau locui. in ineinta Oonstanl;inopolului, ~;>i emu expulzati Ja Pera, unde oamenii de rind ii injurau ~;>i ii maltratau. Erau in jur de o mie de hwr:1tori in me~te~ugul matasii .. sau negustori bogati. Nici unul dintre ei, cu exceptia medicului basileului, nu ~We\1 voie Sa incalece pe cal1 5 24. Dupi1 cum s-a. observat, aceasta ostilitate dateaza din timpul primei cruciade~ Orueiatii }1U fost aceia care au introdus antisemitiRmul in .Bizant, de altfel intr-o forma ~tenuati1, unde nu s-a pus niciodati1 problema expulzarilor in masa ~i . eu atiL mai putin a pogromurilor 1525 • · Se multumeau sa-i a~eze J)C evrci in afara ora~elor, cum era ht Sparta in seeolul al X-lea 1526 , ·r;;.i· sa le pretind:1, o capitatie speciali1, nmniti1 didralnni1, obicei ramas din 'Cpoca romana, ~i care se adi1uga la impozitele obi~nuite; acea.,'JLa mai era inca in Yigoare in secolul al xv~lea 1527 • bmciatu din annll204 nu mai erau tolen'l,nti cu evreii, ca_eul dil;laintea lor, iar la 6 iulie 1203, flam~nzii lui Bacudouin, stapini ai Turnului din Galata, au invadat .cartierul evreiese ~i 1-au ineendia,t 1528 . M~ui tirziu, 1m s-a mai inLirnplat a~a ceva ~i, departe de a-i I)c:rsecuta, impi1rafii latini au pennis comunit<'tW evreie~ti :-;a, se extiuda.
* 1-I.Ol\IEI. (Romaioi). Numele pc care ~i-1 dadeau locuitorii Imperiului Bizantin, deoarece acesta continua vechiul Tmperiu Homan, iar Constantinopolnl era a Doua Rom a, capitala Impcriului universal ~i ve~nic. De alt!el, ti tlul complet al lmparat.iJor era basil em ion Bomaion. ,
.. 239
pe ni.Mul de vest al Conmlui de Aur, la m;1rginea i::a:i:tic-'rulUi veue~ian. Ei continuan 8a ocupe aceasta })Ozitie in vremea lui Andronic al II~lea, cu toate protestele p&,triarhuhti Ana8tasie 1529 , ~i au intemeiat noi colonii in aHe posesiuni latine 1530 • . . ~ Forme ale propagnndei cre~tine. Impitra,tiJ bizantini nu urmareau sa-i maltrateze pe evrei, f'i sa-i hoteze. Se poate spune ca ill toate epocilc, din secolul al VII-lea, incoace, eforturile pentru a-i determina pe evrei sa adopte cre:;;tinismtll au fost neint:rerupte. Se organizau uneori discu~ii contradictorii mtre episeopi 9i rabini. lTn fel ae proces verbal al unei astfel de controverse, Trofeele d:in Darnasc, reproduce un colocviu, care a avut loc in afani, irnperiului, intre un calugar ~i un rabin, in timpul domniei mmi Constantin, care ar putea fi ConstantinaliV-lea, pe la anul 681. Aceasta lucrare ne infonneazit asupra metodelor apologetJce ale celor dona parti, care discutau in jurul textelor Vechiului Testament ~i, mai ales, ale ProfetiJor. Au · avut loc patru ~edinte; prHna in secret, eelelalte in pre- ' zenta urmi numeros public, format din greei, evrei, musulmani, sama:riteni, care interveneau adesea in dezba., tore 1531. • . In secolul al XII-lea, antorul unui tra,tat de alehimie Pascalis Romanus, a transcris liD dialog purtat mtre un, evreu ~i un cre~tin numit Anastasios Sinaiticos, ,De ce', intreba evreul, cre~tinii adora Iemnul 0rncii ~ - De ee, riposta cre~tinul, evreii adora Cartea Legii, 1n}bracata in piele de animal~" 1saz. In administrath.t imperiali:l,
Viata interna a comnuitatilor evrdesti. Spre deosebire de eoloniile evreie~ti diJ~ CaJifat ~i' din .alte state ambe, eele din Impcriu nu aveau niei o organizare cen-' trala 1 niei un organism comun. Stabili~i de preferin~a in
240
ora~e san risipiti prin tirgu~oare, evreii traiau in condi~ii destnl de diferite. Soarta lor depindea de autoriti1We locale :;;i delocuitori'! Multi emu iobagi pe linga manastiri 1536 :;;i traiau din munca lor; dar majoritatea timpului enm liberi. In Grecia, multe din coloniilc lor dateaza, din primul secol al erei cre:;;tine. Sfintul Pavel a predicat in sinagogile lor, la lmippj, la Tcsalonic, la Corint, la .Atena; dar iu epoca bizantina, numarul sinagogilor a eresmit in mod considerabil :;;i erau prezente in eele mai mici centre, in seeolul al X-lea 1537. Majoritatea evreilor care locuiau in aceste regiuni vorbea~u limba greaca,, ebraica deven_ind doar o limbii liturgica 1538 :;;i, de altfel, Iqstinian nu ceruse el insu~i ca textele Vechiului Testament, citite in ebraica in sinagogi, sa fie traduse in limba greaca ~ 1539 • S-au gasit glosare iudeogrece~ti :;;i chiar latine1540• Sensul cuvintelor in acestea 8int uneori schimbate : xpa·t"YJcr~c; putere desemneaza regimul roman, in timp ce cuvinte noi, de origine barbara sau altele sint introduse in vorbire 1541. Sinagoga era centrul comunitatu :;;i constituia, ca ~i biserica primelor seoole, 0 cladire cu mai multe sali' destinate diferitelor oficieri. Se cunosc mai alefl cele din perioada romana, prin sapaturile ce s-au facut, sau din deserieri. SoJa destinata cultului avea uneori forma bazilicaHt; cu frumoase colonade ~i cu tribune deasupra partHor laterale. Ornamentatia era de o mare bogatie ~i valoare . .Aveau pardoseli in mozaic cu animale, plante, simboluri cum ar fi candelabrul cu :;;apte brate ~i chiar teme mitologice, ca cele ale Victoriilor sau mitullui Orfeu 1542• Descoperirea sinagogii de la Dura-Europos, cu picturile saJe care ilustrau capitolele Vechiului Testament, datind de la illceputul secolului .al III-lea, dovede:;;te ca evreii n-ali. condarnnvjt illtotdeauna. reproducerea figurii umane, pe care o intilnim in uncle bazilici din Galileea din aceeasi epoca 1M 3, In Galileea, patriarhul Hanassi-Iuda a scris Mischna, culegere de datini orale care completau :;;i interpretau Legea lui J'VIoise. In secolele al V-lea :;;i al VI-lea, perioada a redactarii !Talmudttlui, reprezentarea figurilO:r in sinagogi era inca permisa 1544• Cultul il cunoa~tem prin intermediul Novellei lui Iustinia,n, citata mai sus, care ii reglementeazacuminutiozitate detaliile, prelumd punctul de de vedere al Bisericii ortodoxe, dupa care acest cult nu trebuia nici sa fie stinje11it, nici redus. Astfel ca, mai
!ley-c.
115
241
tirziu, s-a hotarit ca slujba cintata in sinagoga sa nu poata fi auzita din bisericile invecinate 1545 • Limba ebraica era autorizata pentru acm;te clnMJri, inso~rte de cor ~i de t:rompeta, precum ~i pentru rugaciulli, dar rabinii care refuzau sa citeasca textde Pentateuhului in limba grcaca erau paslbili de pedepse aspre·. Imparatul mergea pina la a impune pentru aceste lectuii versiunea Septuaglnta san pe .cea din .A.quileia. Ca ~i Evangheliile, Pentateulml trehuia ilnpar~it in pcricope, dar in a~a fcl incit sa poata fi citit in intregime intr-o perioada de cinci ani. Predica-ce urma dupa lectura trebuia sa fie doar un co-. Inentariu. 1.11 ischna si Talmtidul erau interzise 1546 • Se intelege de la sine 'ca multe reguli din ~1ceasta legislaj;ie au cazut in desuetudine. Cihtile cauoniee. Tal1nudnl (invatatura) est~ o culegere de precepte ~i doctrine apartinind celor mai reputa~i invat;a~i din secolele al V-lea ~i al VI-lea ale erei noastre. El cuprinde dona parti: Mi8chna (repetare) ~i Ghemara {completari) .. ~colile din Iudeea ~i Caldeea au. avut fie.e~Lre Talmullul lor distinct, cu variante. JJUschna este cea mai veche codifieare a regulilor destinate pentru a interpreta Thora. Ba este impartita in ~ase capitole : Semin,te,. Sc~rbiitori, J!lernei, Pacate, Sacri-
ficii, Pttrijicari.
·
Ghernara nu este alteeva deeit eomcntarea eapitolelor din 1liischna. Cea de la Ierusalim, redactata la Tiberiada pe la anul 350 din era noastra, nu eontine decit primele trei capitole; eea de la Babilon (pela anul500) comenteaza .cele ~ase eapitole 1547. ,
Cabala (traditie) reprezinta misticismul ~i gnoza; ea a fost ermtta dupa ocuparea Ierusalimului, in anul 70, de Simon ben-Iokai, care, perseeutat de ·romani, a trait doiRprezeee ani intr-o grota din Galileea, linga un izvor ~i un smochin, vizitat de ingeri, care i-au dietat Zoharul ,(eartea ma,retiei). Gratiat de un proconsul, el a redeschis ~coala sa la Safed, ineonjurat de numero~i diseipoli. Dupa el, doetrina lui s-a transmis printr-o serie de initiati ~i a .stirnit in seeolul al XVI-lea curiozitatea eruditilor occidentali 154s. Cabala era in realitate o forma evreia"\ea a misticii neoplatoniciene. Fata de Taltnud, comentariu al Lcgii veehi, ea reprezent;a o mistica a numerelor ~i a literelor 242
,care sint semnele cu ajutorul ·c8rora 1ntelepci:unea se' face cunoseuta oamenilor". :Metoda- alegorica permitea 8a se vada in fiecare cuvint al Legii un mister subHm, cum ar fi ierarhia puterii i;'i a ingc·!'ilor, i;'i de r., inmulti intermediarii 9-intre Dumnezeu ~i creaturl. Ouno8cuta deja, de. Filon. din Alexandria, ea ar fi fost adinisa de esenieni, pentru a ajunge la un panteism grosolan. tn Evul lVfediu ea rt fqst discredib1t{t prin speculat,iile a doi evrei egipteni, Isaac Israeli (845-940) ~i Sandja (892-942), care au determinat pl1rtea de ratiune ~i pe cca de inspiratie din I.ege, dar aeeasta eclipsa a fost de t
243
>!llani, insoti~i de neveste ~i copil cu tot avutullor, grabindn-se sprc Ierusalim li>'> 3 • Activitatt~a t'XiNua a cvreilor. Spre deosebire dccoreligionarii lor occidentali, evrt;Jii bizantini nu faceau comert cu bani, ci practicau anumite indnstrii ~i erau mai ales negus tori. Beniamin din Tudela (Aben 'Ionah), plecat din Saragosa in alTnl 1165 pentru a vizita comunitatile lumii evre, ie~ti, a fost frapat de prosperitatea evreimii bizantine ~i in special a celor din Constantinopol 1554 • Bl semnaleaza in cartierelc evreie~ti lucratori in me~te~ugul matasii, comercianti ~i medici, (lintre care unul, Solomon, medic al lui Manuel Comnenul, i~i proteja coreligionarii. :m regaseste evrei in manufacturile de matase din Teba. La 'Tesalonic fabricau covoare ~i erau protejati de clerici. El intilne~te evrei agrkultori in Parnas iar pe alW, pastori in Vlahia Mare (regiunea Pindrilui) 1555 • Alte meserii sint mai rare. In , .Asi~11 Mica erau folositi in seeolul al XIII-lea in meseria de calau 1556 • La inceputul secolului al XIV-lea cea mai mare pi1rte a evreilor din Constantinopol practicau meseria de bHtnari ~i tabacari de piei ( pelaminrt, coria). lDi forman o corporatie sub controlul statului in care crau primiti evrei, supu~i ai Venetiei, care erau scutiti de impozitul pe capitatie. Pe nea~tcptate, in anul 1319, Andronie al II-lea a ordonat evreilor sa abandoneze aeeste meserii, }lC care voia si1 le rezervc grecilor. Evreii, supu~i ai hnperiului, au respectat aceasta dispozitie, dar cei provcniti din Venetia nu au tinut seama de ea. Pentru a-i constringe, a trebuit sa le asedieze atelierele, sa le arda marfurile sau sa le aruncc in Cornul de Aur, in sfir~it, sa-i expulzeze, condanmindu-i la amenzimari. Grecii ~i evreii supu~i basi,leului au primit autorizatia sa-~i reia me~te~ugul lor. Din aceasta a rezultat o indelungata neintelegere intre Venetia ~i Andronic, cu privire la despagubirilecerute de evreii venctieni. Disputa inca nu se ineheiase in momentul izbucnirii razboiului civil dintre Androni'c al II-lea ~i nepotul san (1320 - 1322) 1557. Dar, de-a lungul. secolelor, evrcii au participat la comertul international intre Buropa :;;i Asia. Araqu1 Ibn.Khordadheh (sfir~itul secolului al IX-lea) ii arati),, ,stra.batind Orientul ~i Occidentul, vorbind cea mai ,mar1;1parte
a, limbilor folosite in cornert ~i vitnind eunuci, sclavi, matasm·i, })iei, sabii, mai ales la Consta.ntinopol 1558 • Hblatiile comercialc au fost aeelea care au faeilitat comunieatii regulate 'intre eoloniile lumii evreiel;lti. l\Iai multe documente atesta faptul ca intre ele;exista 0 adevarata solidaritate ~i ca se sustineau reciproc ~.Ltunci cind una dintre ele se afla in primejdie. ' [0 scrisoare a evreilor din Alexandria, adrcsatft celor qin Madaura tn Lydia, redactat£i prin 1030, anunta .ca vor sa plateasca o rasenmpiirare a c~lor din Mastama care au fost riipiti de pirati, dar cii ei inca n-an adunat fondurile necesare. Captivii au fost, fiira lndoiala, rascumpiira\i, mai · tlrzin. cle catre evrcii din Cairo1G5". , 0 alta scrisoare a cvreiior din Negroponte, ciitrc comunitatea din Homa, scrisii pe la anul 1300, ii cere sa-l implore pe papa pentru a interveni pe linga Venetia in favoarca evreilor, supu~i ai lombatzilor, din .:are maJoritatea erau iobagi, sa lc facii o rcrlucerc a taxclor exorbitan!e, pe care lit! le puteau pliitil&Go. J
VH. Coloniile musulmane
!n ora~ul cosmopolit, care era Oonstantinopolul, ara~ bii ocupau un anmnit loc, ~i in baza tratatelor incheiate cu cahfii, iar mai tirziu cu sultunii turci, mus'ulmanii putea u sa-~i practice aiei in mod liher religia lor. Duvezile. Faptul este at.estat prin rare pasaje ale eroniciior bizantine ~i mai ales de catre caH1tori ~i geografi arabi veniti la Constautinopol, ca. Ibn-Khordadbeh (sfiT~ :;;itul secolului al IX-lea) 1561 • Harun-ben-Iahia, prizonier de razboi 1562 , Masudi, in secolul al X-lea 1563 , Bdrisi, pe la anul1153, Abul-Feda :;Ji Ibn Batuta (in secolul al XIVlea) I&si. . . . ln cronici este vorba uneori de musulmani eare locuiau la Constantinopol, uncle auluat par_te .la rascoala. impotriva favoritei lui Constantin lvionomachul, Sklerena (9 rriartie 1044) 1>65.· l\tl0.scbeilc din Cor,stanliuopol. In baza trata lclor inchot;::,te cu stat<:Jle musuhnane, moschei si altc institutii de eult H,u fast inaltate mai mu1te l'fincil{ri la Const:lntinopoL Prima mentiurtc dateaza din vremea lui h~on IsaurianuL :tn anul 717, dupa infr1ngerea sa in fa\•a ora~ului, .Moslemah ar fi obtinut de la invingatorul san .permisiunea sa construiasca un fel de oratoriu 1566 c~l..re mai
245
exista inca dupa dou{L !'ecole, caci, dupa tratatulineheiat de regenta Zoe en califul Al.puns foarte amabil, i-a fost dat prin Niketas din Bizant,
246
di:'ipc~t.e pe care a avut-o la M~litone cu
Ull arab 151 ;; rn Tezonrul ortorlo.viei, scris la Nieeea, dupa anul 1204, Niketas Choniates im;ereaza o formula de renegare, in care catehmnenul trebuia sa condamne versetul 12 din Coran : ,Ahh este singurul dunmezeu holosphyros" (Dumnezeu )Jltl'P;.;'), pe care :Manuel Comnenul, pentru ~1 inlesni eonverLirUe, a, reu~it sa o iulocuiasc:1 eu o formula ma~ geue. raHi 1576. In practica, toate aceste eforturi · duceau la convertirea turcilor de la Vard~1r ~i a mu:mlmanilor prizonieri de r;1,zl;')i, carora, li se ofcreau nnmeroase avaniaje. Oum se intimpla uneori pentru alti supu~i, de asemenea, importan\,i, respingerea Islamului devenise un simplu exerci~iu litemr, ca ~i trata,tul scris de Ioan Cantaeuzino dup:yt abdica,rea sa. Ec;tc un adm'arat roman in e~1re il adn_ce in scen:1 pe prietcnul sau, ArehemenideR, musnlnum convertit ~i calngi'ir sub nurnele de Meletios. Unul dintre compatrio~ii sai, Sampsates din Ispahan i-a scris pentru a-1 determina sa rcvina la Islam, incercind sa-i arate supcrioritatea asupra ere~tinismnlui. AeeaRta scrisoare, red~te.ta,ta iu greaca vulgara, este in mod evident neautentic:1. La cererea lui Meletios, Cantacuzino ii adreseaza lui Sampsates patru apologii ale ere~tinismului ~i patru referiri .asupra gre~elilor :;;i minciunilor C0ranului 1577 • Poate a~a B;-au petrecut luerurile ~i eu Dialogul pe care JVfanuel Paleologul pretindea ci'i l-a avut in timpul captivit:"'
Cartea a cincea
VIATA INTELECTUAL1~
CAPITOLUL X
Literatura bizantinii'
Dupa incercarea de a I'econ;stitui modul de viata pe care n ducea soc:ietatea bizantina luata in ansamhlnl ei, este necesar sa ne I'eferim ~i la elita sa intclectuala, litent~i, ginditori, profesori, arti~ti, ale diror opere, atit cit le putem cunoa~te, vor adinei informatiile noastre despre lumea bizantina ~i despre influenta pe care acE.asta , a excrcitat-o timp de un mileniu.
I. Viata intrlectuaHi si conditiile sale ~
.!J
'
Este un fapt sigur ca invatamintul era foarte r:'lR}Jindit in Bizant ~i era cu atit mai apreciat eu cit el aducea . demnitat,i, atit in Biserica, cit ~i in Stat . .A~a se explica, existen1>a unei literaturi bizantine foarte hogate ; era suficien~ ea un eopil, provenind dintr-o familie modesta, sa fie do tat, ca el sa poata urma studii, in perioade in care, in afara manastirilor, occidentalii traia,u intr-o ignoranta desavir~ita.
In imensa produc~ie literara din Bizant, 11u totul era demn de admirat, dar niei nu trebuie ca totul sa fie dispretuit, cum s-a intimplat adesea ; vom incerca sa dovcdim acest lueru. ComH~ia literatilor. In societatea bizantina un literat nu putca sa traiasca numai din lucrarHe sale, daca nu era sustinut de un protector, de un inalt demnitar, de un prin~ sau de o printesa de singe, uneori ehiar de c;ltre imparat sau imparateasa. Chiar ~i numai gustul pentru i;itiil*'1 al claselor sus-puse oferea autorilor ~anse dl:' subzistPntiL A~a s-a intimiJlat ci:'t in secolul al XI-lea Mihail rseUos, Jlrieten intim al lui Constantin J\'fonom;1.<;hul,
250
apoi ?.l lui Constantin Duk~ts, a d
Un alt boem eontemporan cu Prodromii, Imm Tzetze::::, unul d.intre filologii cei mai remarcabili ai i:\ecolulni al XII-lea, comcntator al lui Homer ~i al .principalilor poe~i greci, dedica in zad:ar e~tr\ilo ::::ale lui Ioan ~i :.lui Mannel Cmnuenul, imparatesci Irena ~i unui oarecare Kotertzes: .el SC: l)lillge~1 intotflPauna de SarUeio i;li a DjUnS intr-0 asemenea mizerie i:l;lCit ~i-a vindut to;tte eiir~ile, in aJara, de un Plutarh. ,Biblioteca mea, scria el, este ereierul meu. Bu nu Jnai am car~ile, care ,:ufereau eumplit din eauza saraciei mele" 1584 • Ji'a.ra indoial:1 ca, ue aiei, inerc: zindu-se prea mult in memoria sa, de care era mindru, au apand erorile grosolane pe care le-a comi::::, f(tc:ind din Ser''ius Tullius un impamt romau, sau eonfundind Nilul cu .. Enfratul. Milmit de faptul ca nu a fost apreciat la justa lui Vl'l!loarc ~i Cf1 >·edea ignoratc cartilP sale, declara oa, nu mai ::
251
~tiinte : in inaltul .cler Gheorghios Pisides, di:a,con la Sfinttt Sofia l;li clwrtophylax *, istoric al razboaielor lui Hemklios iar, sub Oomneni, Teofilact, arhiepisCO}) de Ohrida :;;i Eustathios din Tesalonic ; printre .inaltH demnitari,· Teodor Metochites, mare logothet al lui Andronjc al II-lea, savantul eel mai calificat al vremurilor sale. Acelea~i traditii se intilneau la pi'intii ~i printesele Jegale, de la Atenaisa-Evdokia, sotia lui Teodosiu al II-lea (421-460), pina la Anna Oomnena, pentru a cita doar citeva exemple. In sfir~it, doi imparati, loan Cantacuzino '~i Manuel Paleologul se numara printre cei mai mari scriitori din Bizant.
:;;i de
t:~~;~ile : malerialul ~i i'o~·mele de preztmtare. PaJYi'l''usul. Bizantul moi;\tenea, pentru confection-area caftii, materiale ~i procedee folosite in antichitate. Incepind din Eecolul al IV-lea ~i pina la invazia 'araba, cartile se prezentau sub forma de suluri de papirus, preferat pergamentului. Oomertul cu papirus, de altfel, nu a incetat o data cu pierderea Egiptului, dar s-a indreptat mai ales spre Occident1586 ; in Bizant mai era inca folosit in secolul al IX-lea pentru diplomele imperiale 1587 • In epoca bizantina, in timp ce papirusul necesar pentru acte era un monopol de stat ~i trebuia sa poarte pe prima fila a unui caiet (protocol) ~tampila lui comes sacrarttm largitionum, nu acela~i lucru se cerea pentru carti, scop in care editorii se adresau atelierelor particulare 1588 • Foile de papirus erau mai mult lungi decit late. Singura carte intrcaga, scrisa pe papirus, care a ajuns i)ina in zilele noastre, este o culegere de pn::dici ale Sfintului Augustin, copiata in secolul al V:I-lea, impartiti1 intre Biblioteca Nationala din Paris (vechiul fond de la Saint-Germain-des-Pres, parte descopcrita in secolul al XVI-lea), ~i Biblioteca din Geneva 1" 89 • In schimb, s-au dcFJcoperit ~i se descopera mereu un numar irnportant de fragmente ale Vechiului Testament 1590 , ale JLvangheliilor canonicc, logia sau sentinte ale lui Isus, culegeri liturgice, papirusuri magice etc. 1591. Unele dintre aceste carti erau ilustrate cu miniaturi. Puten1 cita un fragrn~nt de rulou al unui roman, datind * CHARTOPHYLAX. Directorul bibliotecii eyi arhivelor patriarhale, iar, din sec. al IX-lea, principalul denmitar al Patriarhiei; ecl1ivalent cu un vicar. Ca rang clerical, era diacon. A tribu(iile sale erau legate a tit de conservarea ~i autentificarea documentclor ecleziastice ~i laice; cit ~i de controlul disciplinar asupra clericilor.
252
din pl"inml secol al erei nn~tstre 1592 , ~i mai aris),, Evangheliarul din Rossano, ce reprezinta capodoJJero ~le ,atelierelor" de eopiat ( sG-r1:ptort"ct) din seeolele al V-lea ~i
253i
?,l \'I-lea. In zadar nnii rigori13ti', ca Sf~ntul loan Hrisostom Sfintulleronirn, an blamat <-~cesL lux, care ii impiedica ve cititori Hii se pMrunda de sensurile Evangheliei, pentru a hlfb in eonsifh'l';.J;tie numai sornptuozitatea d'trtilor. C~m ttwea manu:::;criselor frumoac;e, religioase ~i profane a fosL totdeauna la loe de cinste in JHzarr~ 1593 • 1I£rtia. Se deosebeau hirtia de bnmbac si lnrtht do einepi"'t san i11, ;;i mm §i ~tJta eunoscute i'oart~ de dem11lt 1:;, ehinezi ~i transmisc in Euwya de dttre arabi. Oele mai vechi manuscrise arabe JlG hirtie ar dab de JlC la sfir~itul secolului al IX-lea, in timp ce in l~izant hirtia de bumbac (bmnlrym·nns) nn s-a foloflit deeit dona secole nmi tirziu1599 , hn im11inic de secoJul a,l XIII-lea nu pare sa fi intrat 1:n uzul curent 1600 .1:n sehimb, l.n secolul al XIV-lt'a,manu·scrhele J'(' h'irti\~ de bnmbac crau nnmeroasc. :HP}nnd ncen·a ci.h·!ilor, Pe llng(~ toa to biblioteeile laiee sau. manastire~ti cxistau ateliere de copi~ti. Spre deo-
sebil"-' de c·.eea eo s-a potrecnt in Occident pina iu secolnl al XIII-lea, ace~ti copi~ti nu erau nurnai preoti, ci apartineau tutumr profesiilor. Fnnctionari, in secnlul rul XI-lea un incarmtor de impo.r.ite, notari, profesori de nniversitate i~i completau pe aceaRta cale modefltele lor lefnTi 1601 . Uea mat marc parte a manuscrisclor autorilor antici fara semnatma copistulni ie~eau din atelieTele laice, in tinrp ec ertlugarii-copi~ti indican in general pro. fesia lor de baza : oiilugar, predic(ttor, 1'eromonah. l}n atelier de caligrafi<·, coJn:rnnl din 4 greei ~i B latini, a fost atasat de eatre Valens Bibliotecii din Const~mti nopol1602. Copierca m:.muBeriselor em privit8: in nwdiile 'inte1ectnale, in toate cpocile, ea, o ~tctivitatc eSBntiala sa1utari1. Prirrtre eopi~tii import;n,nti . este pomenit iro.paratul Teodosin al II- lea; Arethas, profcROI' de filozofie. la univerRitatt·, arhiepiseop al Qaesareei O~tppadoci.ei, in anul fi07, a CO}.liat pc cheltuiaht R~t n1anuscrisele lui Euclid, :J,le rctorului Aristide, ale lui Dion Hrisostonios, ale lui Phtlon. ~Ace~ri COili~ti siut c:~i care au salvat OJ)CTele anLlchiti1,tii greco~ti.. Un Demctrios TriclinoR a.; enpiat 1.vomnnlo lui lh•iiiod in rwnll:U6 (i\hrcianus, '164), 1'mgeAi1:ie lui .l!Jsehil (Biblioteca din :Neapole: II, Ii\. 31) ~i eontf'diile lui Aristofrm (Vaticanus 87).'Vatrn mari bibHoteci (Vatiean, · Escnrial, Ambrosi<:1na,. IJaurc11ziana i~i impart intrc ele eopiile f'llutorilor antiei exeeutatt> intre fHlii 1421-1136 de eatrc dhwonul Gheorghios .'Ohryso-
cocccs (Odiseea, Batrachomyomachia, Strabon, Xenofon,. Plutarh) 160 3. In anul1441, un medic, Demetrios Xanthopnlos,.. a copiat operele lui Sofocle, Enripide, Aristofan,. Hesiod (aflate asti'tzi la Biblioteca Bodleiana deb Oxford). Reproduc0rea em, de asemenea, importanta in mani'istiri, dar se rezuma la Sfinta Scriptura, ]a operele Parh1tnor Bisericii, la OIJerclo spirituahi. l~etras Ia, Vatopec1ias dupa caderea sa in anull355, Joan c~mtacuzino a execut<1t mai rnulte copii, printre care operelo Sfintului Atanasie, inca pastrate la "'i/atoiJedi. El insu~i se oeupa eu aceast,a indeletnicire ~i ,se considera ca autograf minunatul manu- . scris al opuseuJelor sale (Parisinus, 1242) cu ~1dmirahilnl sau J10rtret i;n costume de hasilou ~i de calugar, ·po frontispiciu 1 604 • • E(litarea cartilor. Fonna cartii scrise po papirus o constituie sulul' (~col.tov, xu?\cvip&, volu.rnen). Termenul clo torn indica un sul al unei dirti in mai multo parti : noi n mai folosim ~i astazi. Pentru a sc citi, so (lerula sulul cu min::-" dreapta ~i. se rula, po masura ce era eitit, eu mina stinga: papirusul era seris, de altfel, pe o singu:dl. parte 1005 • Forma de sul era folosita ~i pentru pergament 1606 • Am mentionat mai sus sulurile liturgiee ilustrate. Multe dintre acestoa erau acoperite cu picturi, fiira intrerupcre : sulul lui ,Josua (Vaticanus gr. 431 bis), de 10 metri lungimo, nu este decit o rama~ita a unei serii de sulmi, pe ca,re era ilustrata toata Biblia, La fel se prozinta ~i frumoasa. ilustrare a eitaniei Ji]xttltet din Simbata Man:, l'lpecifica pontru biserieile din Italia rneridionala 1607 • In acela~i timp cu sulurile so eclitau, sub denumirca de codw·i (codex, codices), foi indoito in doua ~i grupate in caietc de la trei la ~ase foi duble : "PLcrcr&, ternimies; -rc:-rp&aw, qruaierniones 1608 • :Folosirea pergamentului, m<~Ji greu clecit papin_sul, tt facut nccesara, pentru comoditatea legatorului, ingro~arca cartilor. La origine nu depaseau 360 de file sau 45 tetradia 1609. ' Form.atele erau foarte variate, uneori gigante, alteori minuscule. Un evangheliar din secolul al X-lea sau al: XI-lea (Biblioteca Marelui Seminar din Strasbomg) masoam 15 centrimetri pe 12. Textul este scris eu minui:lculo foarte fine ~i fiira nici 1111 ornament. Este un vohu1.1· de htumnar. Se int'impla destul de.cles sa se editeze operele complete ale unui scriitor celehru. B1"bliotem lui J?otios citeaza multe:
255
asernenea excmple lGlo. DupiJ un obicei antic, portretul autorului figm:a in cartea sa pe frontispici"u. Am vazut cev~1 mal sus exernplul eu Opuseulele lui loan Cantacuzino. 1n aeest fel s-a format ieonografia celor patru evanghelii;iti, 9Je caror portrete precedau adesea textul; ei crau reprezcnta~i fie stind in picioarc, fie in fata unui pupitru, a vindlinga ei instrumentele nocesare unui scrib 1611( crTax(u fLX ). Arta legatoriei era deja foartc dezvoltata in Bizan~. Se prindeau tetradia uncle de altde i;ii se inveleau cu placi; pentru forrnatelc1 niari se prefera lemnul de stejar, imln;acat cu piele sau stofa 1612 • Ferec{tturile Evangheliei ~i ale ear~ilor sfinte erau adesea impodobite cu frumoase placi de filde~ i;ii orfevrarie, 1mboga~ite en pietre pretioase, emailuri ~i rnedalii. Placa de aur de la Luvru care n~pre zinta vizita fcmeilor sfinte la mormintul lui HriHtos are, ,cu certitudine, aceasta origlne 161 3. [Un Euanglzeliar din secolul al X III-lea (Muzcul din Chicago) piislreazii .coperta sa de la sfir~itul cpocii bizantinc. Ea constii din douii plil.ci din lemn de fag, acopcritc cu pick. de ied, de culoare cafcnie. Este decoratii cu cadre concentricc, impoclobite cu palm etc, cu o roatii intre dona romburi marginite de vulturi ~i cu palmetc, a~ezate oblic sprc unghiuri. Pe copertii se poate citi numele Iu.i Mihail din Adriano pol (probabil legiitorul) ~i anul corespunzatc r lui 146()lll4.J
U. Limha Hteradi
~i
vorhh·ea cm·euta
Liinba xorxf; a Hcriitorilor din Bizan1i, nu era 3Jta decit (limba eomuna), independenti1 de vechile dialecte '(doric, eo lie, ionic, a tic), folosWt in epocile clenistica ~i rom,ana. Bra limba lui Aristotel, a lui Polibiu, a lui Plutarh, iar in secolele al IV-lea ~i al V-lea, a lui Iulian, a Parin~ilor Bisericii, a, lui Libanius, care s-a prelungit pina in secolul al XV -lea, en citeva tendinte ale unor s~riitori .izoht~i, ca Lucian in antichitate, Amia Comnena in Evul Mediu, de a folQsi dialectul atic 1615. Dupa cuceririle lui Alexandra, aria de folosire a lirnhii elene a devenit nelimitata. Cu toate ca idiomurile indigene, ararna,ica, persana (pehlevi),, araba, s-au pastrat, greaca a devenit limba oficiala a statelor ~i a administratiei diadohilor ~i, ca urmare a fondarii marilor biblioteci sau ~coli, limba literaturli ~i a ~tiintei. In sfirl}it, ea a inlocuit aramaiva folosita pina atunci ca limba internajlionala . xwrf;
.256
Aceast:1- lirnbii eru, forma xow+,, rcglemcntaUt gramat:eal, prcdaHt in 0eoli, transmisit de seriitori, > ( eu te-am ri
2o7.
Evolutia liugvistira. Chiar si in conditiile unui puism deosebit de intrasigent, nu s~a rcu~it se stabilizezc complct o limba. Contaminarea considerabila s-a pro(ltlS incepind din secolul al VI-lea in Cronica lui :Malalas, in secolul urmator in viata sfintului Ioan l\:filostivul din ~t\lexandria, in secolul IX-lea in croniea lui Teofanes, in secolul al X-lea in operele lui Constantin Porfirogenetul 162 1 • Ouvinte strMne, latine, arabe, armcne etc., s-au introdus inevitabil in limba scrisa. Limba populara nu a obtinut insrL ·vreo recunoa~tcrc. Inca in secolul al XU-lea, patriarhul Nikolaos JVIuzalon arunca in foe o carte despre viata unui sfint scrisa in greaca vulgara 1622 • Pede alti'l) parte, limba litemtiio:r nu a pastrat regulile gmmaticale antiee in totalitatea lor.
sa
a,l
I.imba lui l'scllos. Po la jumatatea seeolului al XI-lea a avut loe o adevarata refonnrl a limbii xo~v·J1 bizantine, aJ earei promotor era Psellos (1018 - 1078). In poemul sau asupra gramatieii el reeomanda folosirea xo~v-~ 7 adiea a vocabularului ~i formelor antice ~i, in predarea ei, acorda o importanta capitala ortografiei 1 6 23. Limba pe care o seria cl insu~i, dupii piirerea unui bun cunoseator in rna terie, Emile Remmld, pi"'tstrcaza in liniile ei mari traditia elasica ; el ehiar folose~te, adesea. formele antice. Dar exernplul sau permite constatarea dezorganizarii partiale a decl'inarilor ?i a conj'ugiirilor in forma xocv~ bizantina. Pentr-q substantive ~i adjective, el admite in aceht§i timp forme a,ntice ~i forme mai noi. Bl suprima timpul mai-mult-ca-pcrfcct ~i eonfundk\, eonjugiirile 1 624. Sintaxa este mai corectrt ~i ca,ut{t sa-i piistreze limhii puritatea ~i precizia, prin folosirea articolului ~i a locut,iunilqr substantiale, .dar nu reu~e~te sa evite intotdeauna neelaritatea stilului ~i, eu toate eforturile lui pentru a o ocoli, sufera uneori influenta limbii populare. El i-a redat totu~i formei koine ,eite eeva din bog~ttia ~i supletea oratorilor atiei" 1625 • Psellos a facut ~eoala ~i a, prelnngit folosirea lin1bii sav~tnte. El le-a transmis urmasilor ealitatile si defectele lui. Anna Oomnemt s-a inspirat eu sigun1ntii din exemplullui, ~i cu toata tendinta ei spre purism, ea a eazut in 'gtqcli similare ~i adesea ehiar mai grave 1626• Dupa invazia latinil, in tarile greee~ti, in urma cruciadei din anull204, au a,p}irut primele opere importante serise in limba vulgari'i, precum Ct·onica J'vloreei~ 258
iar in secolul al XIV-lea, poernt'le lui Constantin Anagnost,·,~ 1627 , care altminteri, sei}a tot in koine. Totu~i, ruptur;~ dintre cele doua limbi s-a prelungit pina la sfir9itul
vieFi Bizantului. Departe de a face cea mai neinsemnata coneesie celor care scriau in demotiki, literati preoum Teodor Met)oehites visau sa readtica limba la puritatea antici'L ,Prin rasa ~i prinlimba, spunea el, nu sin tern noi, oare, compatrio\;ii ~i mo~tenitorii vochilor eleni ~" 1628 • Admiratia pentru limba antichitatii trebuie .sa fi a tins un ni've1 tli rnai ridieat la promotorii renasterii elenisnmlui iu secolul al XV-lea : un Joan .Arghyropulos, un Plcthon, un Bessarion, care, toht~i, in corespondentf1 lor pcbrticulara se folosean de idiomul atit de dispre~uit pe care n vorbeau cornpatriotii lor 1629 •
IU.
Carach~l'isticile
Hh•rahH·ii bizautine
Preferinta literatilor pcntru liinha antica a, fixat destin:ele operei literan~ din Bizan~, care a fost pe drept cuvint definit<\ ca literatura din Alexandria transpusa la Bizant ~i, am ad:'1uga noi, eo~tinuata de Bizant IGso. mzantul ~i i\lexamlria. Caracteristicile comunn celor iti'L din partea cref}tinilor. In felul acesta Teodor Hyrtakenos (secolul al XIVlea) o compar~1 pe Sfinta .Ana cu Niobe, iar in panegiricul mmi pustnic el face sa intervina na~terea .Athenei Pallas ~l a lui Bacchm; 1631 • In legatun'1 cu o carte pe care fl, l;wprumutat-o medienlui Kalarchontes, care un i-a mai restituit-o, Nikefor Gn·goras il compara pe prictenul srm cu Dionis Tiranul 1 care l-a retinut pe Platon pe Hngi'b el P:asti~ele ~i
phl{lial ut
I'c(Ltnt<~ria
era eel mai nein-
t~emnat dintre aceste defecte : in pasti~rt, prostul gust i;;;i
da friu
libcr~
259
[Tcodor Hyrtakcnos, pwfcsor de gramatic{t ~i retoricii (sfir~Hul ~eco lului al X III-lea, inceputul sccolului al XIV -lea) avca a titca cm1o;;tinte desprc anlichitate, !neil el nu pntea, in nici un fel, sa scrie nici :miicar un rind Iara sa !mprumutc termeni de Ia un autor antic. Topica frazelor, stilul sau, totul era copiat de Ia antiei. In Panegiricul sau pentru P
!Vlitologia se regasea pe frumoaselc easete de cizeiate, care ll ariHau pe micul zen ~tl boga~iei, Pl·ntos allui Aristofan, intre Adam ~i Eva la munei'J,, precnm ~i muncile lui Hereule, sau pe Centauri 1635 • Aluziile mitologice sint frecvente, chiar ~i in vietile sfintilor : ~ieo lae Studitul este corn para t cu eampionii joeurilor olimpiee 1636 • Istoria antic;\ detine ~tiei locul ci: Sfintul Ilie eel Nou predicind venitenta ~i \dat,i'J, CUlTtpiltattt la 'I'aormina, ii da ca exemplu pe Epaminondas :;.i pe Seipio 1637 • Sfintul Atanasie din 1\Iethona aminte~te, prin ini;dep-· ciunea sa, de veehii leghdatori Zamolxb<, IJ~Tul'g, Solon, Clisthenc etc. J\loartPa sa, este tot a tit de frumoasa ca lui Socntte 1638 • Uncle pasti~e dovedesc o anumiti't cnnoa :;.tcre a ·,-ocas bularului 0i a frazei operdor clasice, indcoscbi ale dialogurilor satirice imitate dupa Lucian, eare au fost im;erate in manuscrise de autori antiei 1039 • Tot de la Alexandria provenet1 in literatul'a bizantim\ ~i dragostea nem:'isuxatii pentru elocint;t, pentru amplificare, penTru dialectica : orice lucrare, fie ea teologidt, filosofiea sau iRtoricii, Re prezenta C{1 o demonstratie. :Pline de vorbiirie si obscure ~rau diseursurilc, paneglrieele, envinH1rile funebre etc. Insu~i stilul epistohtr nu sdipa de tirania acer.;tci mode• De asl'mcnea, in poezie, a,l(;,turi de lungi IJoemc, pH:tceau in Bizant ea si ht Al0xandria texiccle usoare, dp,";vrierile de peisaje' sau' de opere de arti1, epigrarru~le funer~~v:rer de dragoste, pagine Ran cre~tinc. AccRt gen litcrar repn~ zenta o adevi'irata trasiiturib de unire intre eele douii ~coli : dupii cum vom vedea ceva ma,i departe, AlJtologiile bizantine contineau in culegerile lor de epigrame n1ai. inulte Antologii elenistice.
260
Prtslrarea litcrahaii :mliec. Tot de ht alexandrini, fonda tori ai filologici ~i ni erit,icii literate, au prcluat litcratii din Bizant procedeele de eonserva,re ~i de exegeii't a litetaturii antice, multipliearea copiilor s,i a editiilor, pastrarea lor in biblioteci. Biblioteea de la Constantinopo I :1 devcnit in curind eca mai importanta din Orient, in timp ce se forma, de a~;emenea, o mare biblioteea pa~ triarhal:'i continind, aliituri de opere oelezias1;ice, un inueg fond de antori profani. Rxt'geza, c~rtilor ~1ntice, alegereft calJodoperelor neeesn.,re studiului, care a grabit disparitia unui Imm~r impresionant de m~muscrise, revizuirea copiilor de catrc eorectori insarcinati Ri'L asigure puritatea tex- · telor, obserw1tiile eritice rnarginale, cmnentatorii, compilatorii 1640 ~i f<1catorii de extrase, toate aeeste~a existau deja la, Alexandria. ~i 11robahil la Pergam, la Roma, la, Oartagina 7i in tuate marile centre clenistice. Forma ~i fondul. Ar fi, de aJtfel, gres,it sit condanmi ca fiind m1 joe a1tificial
2ol
riee ;:,u avut intotdeauna. un m<1re succe:o; in Bizant. Unde opere istorice, ea Alexiada san povestirile lui Ioa,n dantacuzino, au valoare de tnemorii personalc. In sfir~it, o now1. poezie lirid1, multi1 vrcmc ignornt(~ de eruditi, a, fost creata de melozi.
IV.
Opereh~
: 1noza
~i
rt•torica
'
Genurile literare erau celc din antichitate en deoBcbin·a ca, intr-o mare m~t:mra, ele erau strict subordonate regulilor retoricii. ~Hf'tori~a. Este mta de a vorhi fruntos. Ba contine codWcarca metodei, a proccdeelor observate la marii ora tori, pentru a-i emotiona ~i convinge pe auditori, adresindu~se Rentimentelor si ratlunii ~icestora. JN1ri'L indoiali1 m\ chtrul vorbiril presuinnu•: o dotitre de la nat.ura, dar aceasta. n-ar folosi la nimic, daca nu s-ar conduce dupa anumite rcguli t>xistente din toate timpurile. ~ "~cesta era punetul de vedere al an torilor bizantini, adoptat in Europa, de la Rena~tere pina la, romantism. Elocint~" era :tplicatrt in Bizant tuturor genurilor literare, in proza ca ~i in poezie, dar ea avea genul sau propriu : . c1iscursul, laic sau religios, vast domeniu al Tetorilor.
Rcguli!e ~i genu rile. Bizantul a descoperit. aec•st instrument perieulos in mo~tenirea antiehit7vtii. Retorie~t bizantina porne~te de la metode, ea, sa spunem a~a mecanice, codifieate de catre un retor din vtemea Antoninilor, Hcrmogene 16 n, ~ide eatre unul din suecesorii sM, 1\phtonios (secolnlaliii-lea). In tratatcle lor asupra artei oratoric~ ( p1·ogy mnasta.), nu exista maear un singur proeedeu, o singuri"'~ fignr(t de gindire sau de stil care Ri'"i nu fie definit;1 cu elarita,te, dar cu o descrlere cxcesiva. Aeeste progra.me enumer~1 toatc genurile de elocinta care au fost folosite 'in Bizant. fiem1re cu regulile s~Lh: specifieo: elocinta de ceremonie (panegiriee, discursuri funernire), elogii, deserieri hp&.crs,.~, pove8tiri 1 11etitii etc. 1642 • . _\eestea nrau Tegnlile 1)e care lc aplica eel mai celehrn dintre retol'ii de la sfirsil,ul antiehiti1Lil, Liba.nius din Antiohia (314 - 391), care a predat retorie~t la Atena, la donstantinopoL la Nicee:cl!, la Nicomedia, in sfir~it, 'in ora~ul s:\n nalal clap~~ auul :JG:L Pi1gin conYinsr prie-
262
ten ~i corespondent al impiir;;ttului Iulian, el demonstre?,za la c:e nivel de reput
* PROZOPOPEE. Figura retorica prin caTe autorul pune sa vorbeasci\ o · persoanii dccedatii sau un personaj alegoric, ·263
Psellos, este, de asemenca, un retor de profesie, dar ;;;tiinta sa c'.ilcie!opedicti, ~i personalitatea sa au dominat seeolul al XI-lea. Dupi1 cum vom vede~1, nu exlsti1 nici un gen 4e elocinp, pe eare cl sit nu-Ifi cultivat, de la eele mai grave pina, la eele mai frivol!'. El este unul dintre cei rnai striilueiti istorici din Bizant, dar, din respcet pentru reguiiie antice, ~;e multumca adesea aJuzii prea discrete la evenimentele dJ~ nu1re importantrt 1648 • Nikefor Basilakes era unul dintre cei mai procluctivi retori ai seeotului al XU-lea. Intr-un fel de antohiografie, spunea crt ,a apelat la izvoarelc originale ale antichita\ii m1 lao fintina, dar pe care n-~t dispretuit-o, pentru a o sacrifica, muzelor moderne ". El ii eultivase mat ales 11e Platon ~i pe Ah~>rc Aureliu, dar inccrease toate genurile : diseursnri pentru impilratul loan Conmenul, pentru printii de singe, pentru marele domestikos Ioan Axuuehos, ali1t1ui de discursurile lui Danae ctttre Zeus, al lui Hades dnnit imrierea lui I,azar. al unei fete din EdeC~IOa violatit de un rl'\.zboinic ( ethopei ), elogiul pentru un ciine ete. Bra retorul eel mai reprezentativ al vrenmrilor sale 1619 • !n1pa.mtii in~i§i nu dispretuiau retorica, dupiJJ eum o doYedeRe nnmeroasele discursuri ale lui Teodor alII-lea htsearis (125:1 -- 1258) : elogii fnnebre pentru tat:H sau ~i pentru :E'rederic al II -lea, elogiu pentru ora~ul Nieeea, diseunmri pcntru sarbMoarea Imnului A.catist, unde aminteste de iuvaziile rusesti. Discipol al celor mai renumiti retor~, Gheorghios Akt:opohtes ~i Nikefor Ble-. mydes, ::wea o puternid admiratie pentru antiehitatea elen:l ~i asimilase toate regulile lui Hermogene. Stilul san corect, care a, fo:T[j apropiat de eel al Pi\rintilor lHsericii, Ruprainc':ircat in primele sa,le luerari en inflorituri de retoridi,, abuzind hipcrbola, ~t devenit mai seurt ~i ma.i eoneis in ulthnii sai ani I65°. Niceea fusesc in timpul J.Jasearizilor un eentru de cultura elenie~1 : in vreme~11 Paleologilor asist:h11 la o adevarata nmastere t~ rctoricii. J\lai mult ca oric1nd adminlm armonia lhnbajului ~i amploarea perioacle£ ee se dezvolta l;'i reeade eu gratie, ea faldurile unci draperE antiee. Elocinta n, ajuns din non sa-l fac:1 celebru pe un sm·iitor. Oameni de valoa,rea lui Nikefor Gregoras simteau placerea si"'t se ocupe de excreitfi de ~eoaUi, respeetiv s,;\ redaeteze preambuluri de diplome imperiale. Elocin~a de ceremonie era, de asmnenea, foarte dmtata. Se crease
eu
de
264
obiceiul de :1 tine un discurs elogios pen.t;ru basilcu la annmite s{u'biHori. Gregoras a seris in aeest scm; trei elog·ii 1wntru _i\_ndrmlie al II-lca, din ea1Y unnl ln dialect ionian, un elogiu pentru 1~ndronie al III-lea, ~i ehiar pentru un rege al Ciprului, care ~1r fi liugueal IV-lea cle IJttsignan (1:-324 - 1360), precum ~i diseur:mrilo fundJre pentru Andronic al II-lea (1332), Teodor Metoehites (ae\'Ial;\i an) ~i Xenia, mama lui .A.ndnmie a l IIT-lea.l'la,. nul t,uturor acestor elogii, nuev;'imt;~~ tesa,tnr:1 de locuri eomune, era, tradi{ional. Mai interesante sint luerilrile polcinice ale lui Nikd'or Gregoras iu,potriva a(lversarilor sau, d~1r Vie~ile sfini;ilor ~i predieile h1i in care fondul este sacrificat in b:voarca formei, sint tnt a tit
265
sante ~i rnai bogate in detalii precise cum nu sc mai inWnisc pina atunci. JlionocUa (discurs funebru) scristdamoartca lui Manuel alII-lea (1425) urma pas cu pas intimplarile dmmatice ale domniei acestui basileu si_ li"mda dragostra sa pentru litcre ~i protec~ia pe care a acordat-o studiilor 1656 • La fel este lucrarea sa Elogiul Trapezuntului care, pe linga desfa~urari oratorice, con~ine numcroase cletalii istorice 1657 • Dar discursurile care i-an dat reputatia de orator sint ccle ~inute la Conciliile de la Ferrara ~i Florcn~a (14:38-14.'39) ~i Enm:oz1:oa pentnt greoi, pentn1 care~" primit, in 1463, iluzoriul iiitlu de patriarh al Constantihopolului 1658 • !nainte de a cleveni teolog ~i un polemist de temut, Ghcorghios Scholarios a studiat ~ctorica iar primele sale lucr{tri apar~in genului oratoric. In calitate de judeditor catolic al romanilor 1659, el tinea conferin~e in triclinium-ul imperial, in fiecare vineri, in prezenta basikului ~i a scnatului 1660 • Ne-a n1mas de la el un discurs funebru pentru despotul Teodor al II-lea Paleologul (anul 144.'3) 1661 ~i o monodie la moartea lui lVIarcu, arhicpiscop de Efes, cap al adversarilor Unirii cu Roma, unde polemistul aparea. sub masca oratorului (anul1449) 1662 • De atunci propaganda sa impotriva Unirii eu Roma s-a manifestat prlntr-o scrie de scrisori ~i discursuri, dintre care ccle nmi violente si~t JJ·iscurs~tl apologetic adres~Lt lui Constantin al XI-lea, probahil pe la anul1452, in care ~tia sa foloseasca ironia, ~i scrima· rea adresata despotului Demetrios Impotriva adversarilor serviciului divin si m: dogmei nrxtionale si adevam,te, care contine det:alii istoricc despre i1;toaroer~a de la oonoil·1:u si inc~ronarca lui Constantin Dragases 1663.• '
GcnurHc. Gcnurile literare, care sint domeniul prppriu al rctoricii, enumerate in progymnastiea (manualc), se reduceau in practica la einc:i clase : 1. Panegirioele imper£ale al carol:· earacter stereotip a fost deja aratat. De la pancgiricullui Traian scris de Pliniu eel Tinar pina la ultirnii Paleologi, nici un impara t nu a, fost OD1iS 1664•
2. Disaursurila funebre (sm"&qno~) pentru impara~i, impar{1tese, printi, patriarhi, clcmnitari au ·accla~i caracter. Toate aeeste opere fJC aseamana intrc cle. Autorii lor.nu se ingrijeau sa adune detalii biograficc eale sa fie l)l'(~CiH' :
266
sul funebru pe care Leon al VI-lea 1-a, yinut ht moartm tat:\lui sau, Vasile I, pentru a aminti cearta dintre lgnatios ~i Fotios, el vorbe~te ,de lupta dintre slujitorii lui Ilumnezeu", 'prezinta ,pontifi razboindu-se cu pcntifii", iar pe Vasile, la urcarea :;:ape tron, readucind armonia in Biserica etc. 1665• De~i in discursurile sale funebre, rselios respeot~ toate regulile tradiyionale ale genului, el reu~e~te, datorita talentului, sa-i faca sa retraiasca pe cei dirora 1i se aduce elogiul, sa evoce trecutul celor trei 11atriarhi pe care i-a , cunoscut1666 , sa reaminteasca metoda de invatamint a lui Niketas, ,dascalla ~coala Sfintul Petru". 1n elogiile funebre pentru mama ~i pentiu ::::ora sa, se simte o emotie sincera, iar deta~iile pe care le da asupra familiei sale ne arat~t cum se prezenta un interior burghez din Constantinopolul secolului al XI-lea 1667 . :3. Tratatele parenetice, amintind indatoririle suwranilor, model de opera de pura retoridi, au fost recopiate de la U:tl secol la altul, incepind cu eel al diaconului .Agapet, care se crede ca ar fi fost adresat lui Justinian, ~i pina la eel alluiManuel Paleologuli66s. · 4. · DeBcrierile zx.rpp&.aet~, adevarate exerciyii ~colare propuse de retori discipolilor lor. Subiectele erau ·dintre cele mai variate : descrieri de fluvii celebre, de mari, de munyi, de monumente, de ora~e etc. Unele dintre aceste descrieri sint foarte fnnnoase, dal' aproape in toate cazurile trebuie cautat modelul antie din care se impirau. Cele mai scurte erau, de obicei, ~i ee1e mai personale. [tntr-una din scrisorile · sale, Demetrios Kydones descrie farmecul Constantinopolului primavarl!'. Atunci, marea este lini~tita ~i navigatorii, acosttnd peste tot, umplu pietele cu produsele 1arilor pe care le-au vizitat. Paji:;;tile din interiorul ora~ului 1669 ~i gradinile incep sa infloreasca ~i, tn curin.d, umbra frunzelor va acoperi Il1icile drumeaguri atit de bine ·mcit cei care le parcurg vor crede ca bulevardele nu au fost croite intr-un ora~, ci intr~o zona montana 1G70.] "
. Aeest mic tablou care ne arat~~ depopula,rea ConstantJnopolului la. sfir~itul secolului al XIV-lea este surprins pe viu : elconstituie 0 marturie foarte valoroa~iL Nu se JlOate splmtYaeela~i lucru despre descrierca primaverii cu eare se inchete un discurs al lui Leon al Vl~lea ~i care, de altfel, esteimitat dupa o prediea a Sfintului Grigore din Nazianz. Perifraza inlocuiel;lte aiei detaliile concrete. Marea ,,£§i arata fata iluminata puternie de un dulce sur£s", pasarile sint 11 loeuitotii aerul,ui"; cele migratoare ,'lYin sa primeasca dreptul de cetate in tara lor •natala"l67l.
261
- - - - - - - -
- - - - - - - -
- - -
-
lnea ~i mai artificiftle sill t te x:tele fanteziste, ad('vil.rate jocuri de spirit cum s1nt apologia eulorii verzi, de ~l'eodor Prodroinos 1672 san Discurs'ul ·icoanei protomartiruhti ~"ftej1
0 ekphrasis de-a di·eptul edebra cste Inunoasa dese:riere faeuta de Manuel al II-le:'.esc 1ntr-1m manuscris din Florcnta. Aecasta crcatie este cu mult Jnai veelw ~i en~; emloRc'uti't de veehii grceL Uncle scrisori ~le h!i 1:->oerate adYeRatP lui Filip sint adev:\rate tratate de morala s~m de politiea, destinate puhlicarii 1676 • Dar aceste poncife eunoscusera apogeul, mai ales intre secolelc al V-lea ~i al VII-lea. Iu operele retorilor din aentsta epoe:'"'t, :1laturi de scrisori au!entiee trimise prietenilor, Jigureaza Ki scrisori fictive adresate m1or corespondenti imaginari : scrisori de dragoste ale lui Aristerretos (R~colufal VI-lea), scri8ori montle, df' la tarani, de la. curteni, imaginate de Teofilaet Simocatta Hm. Un manm>cris de la "'Viena, datat in secolul al XI-lea, contine un mare numar de serisori chtsate sub rubricilc~ exartapii, inourajiiri, reoomaniliiri etn., pe numelc Sfintu1ui loan Heisostom, al patriar1mlui Nicolae I, al unor denmitari :;;i a,l altor versonaje. 1\IulLe dintre 0le nu poart:'t numele celor care le-atl scris 1678• .Aceste exercitii sofistice sc gasesc, alMuri de serisori autentiee, in operelc lui loan Tzt~tzes (intre 1118--1 Hi5) 1679, ale lui Nikcfor Ohmn-
nos, Nikefor_Gregoras, in Rt'eolulal XIV-L·a. In tratatul :-;au de Tetorica, filozoful Iosif rccmnanda sa :-:e evite tonul ora-
268
to ric ~i sa SB caute acela al nararii. El, recomand:t stilul silllij)lu, eomJiderilid, totodat:\, posibil:l folosirea unor inflot·itm:i, citari, mai ales din Homer, iar ea modele pe l'arintii Bisi:n'io::ii, pe Libanius, Psellos 168 n. t:ln·espondcn}ele auh•ntitt~. in cazul unci serisori bizantrebnie :intotdeauna eereetat dar:'t cstc vorba de un ex,~rei.tiu sofistie sau de o serisoare autcntie:1. Chiar si in .acest {tltim caz, in afara scri:>orilor de afaeeri, se intimpla de,;tul de mr ea autorul :>crisorii sa nu fie infuentat de moda ~i s:'l, nu reproduc~t uncle dintre poneifele pe care le-a inv{tt·at de la retorL A~sJ ::;e intirnpl{t di o perf'oana serioasa, cum era ~\ikolaos Cabasilm;, s:l introduc:l in corespondenta in·[orrtmpii dcspre· ::;tudiile ::;ale ~i deSIJI'e evenimentele. contemporane, dar sitlul sau e cautat iar nmlte din scrisorile lui, alcatuite din fraze armonios construite, sint printre iCele mai deficitarc l6sl. Simplul fapt e<1, in afara corespondentelor ofieialc sau diplomatice, c:ct eea ~" patriarlmlui Nicolac :Misticul, numeroa:-;1,• eulegeri de scrisori figureaza in operele marilor autori, ca P8ellos. Mihaildin Attalia, Tcodor alII-lea J_,ascaris, Nikcfor Grcgoras, Bes:;;arion, Gheorghios Scholarios etc., htsa s:l se pre::;upun;1 ca in gindul autorilor lor acestc scrisori en1u scrise pentru a fi publicate, iar acensta explica falJtul ca, orieit de practic ~~r fi seopul lor, ele se supun, totuc:i, regulilor retoricii. Coresponden\;ii nu numai din prudenta. cum s-a crezut, se limitau doar la aluzii discrete, in loc :~ii rclateze evenimentele ·in rnod deschis, astfel ca inform:ltlile lor sint adest>ft greu de inteles. De::otul de putini sint :weia, care, ca Demctrios Cydones, corespondent al celor mai inaUe personalit:lti de la curtea lui loan al V-lea ~i 2, lui nianuel al II-lca, au l:'isat un tahlou a tit de viu despre opoca lor, ineit aceste serisori conHtituie adev:lrate docnnwnte i::otorice, cu atit mai valoroasc cu cit sint s.iru:ere
1682 ~
V. Istoria G:;nulliterar cel111ai remarcabil al prozci bizantine este
mai mare parte a cazpxilor, in excclentc manuscrif.:e, nn ne S(lapa nimic din istoria Bizantului. }'iecare Ercol a }Jiodus o cronica sau un istoric. Nu exista lacune decit ir1 JieTioada dintre sfiqitul secolului al VII-lPa ;;;i ince1mtuleelui de al IX-lea, din timpul invaziilor arbe ;;;i al luptelor iconoclaste. Cronicile din aceasta perioada s-au pierdut, dar lucrari ulterioare le-au redat continutul 1 6 83 • Valoarea monumentelor istoriei bizantine este en atit mai mare cu cit ele sint uneori singurele care au pastrat informayii despre numeroasele popoare de toate I'afl,ele care au venit in contact cu imperiul. Aproape toate popoarele din Orientul Apropiat actual, ru~i, bulgari, iugoslavi, unguri, considera izvoarele bizantine ca fundamentul istoriei lor nationale. Un istoric al popoarelor turco-mongole declara ca, daca nu ar exista aceste izvoare, s-ar cunoa~te putine lucruri despre migratii ~i despre istoria primitiva a })Opoarelor turcice 1684. l<'ormarea ~i elementele !Jenului istoric. Istoria bizantina deriva mai intii din modelele antice, 'l'ucidide, Xenofon, Polibiu. Ea le reproduce limba, procedeele de compoziW~, stilul narativ pentru povestirea unei actiuni, discursurile, refacute mereu, care rezuma o situayie premei'gatoare unei actiuni importante, militare sau politice. Ca ~i in antichitate, retorica are, prin urmare, acces la genul istoric, dar este echilibrata prin grija ca istoricul sa fie veridic ~i sincer. S-a intim.plat de altfel, ca cei care au scris istoria Bizantului sa nu fi fost intotdeanna profesioni;;;ti, retori san ;;;efi de ;;;coala, ci oameni de actiune, inzestrati cu. o temeinica pregatire ~i sitnati in posturi inalte. Multi dintre ace;;;tia fusesera martori ai evenimentelor pe care le povesteau san, datorita situatiei lor de la eurte, putusera sa intre in posesia unor informatH mai bune ~i chiar sa consnlte docnmente de arhiva. Trebuie, oare, sa amintim de Procopius, secretar al lui Belizarie pe care 1-a insotit in e:x:peditiile sale, de Leon Diaconu! care a asistat in calitate de cleric la razboaiele lui Vasile al II-lea impotriva bulgarilor, ;;;i de atitia altii, care, cantind stilul viguros ;;;i forma eleganta, tineau neaparat sa transmita posteritatii tot ceea ce se datora informatiei lor personale ~ · 1:n aceste istorii pragmatice, dona categorii de fa pte sint predominante. Mai mtii de toate este vorba de tot ceea ce il prive~te pe imparat, curtea, conducerea statnlui, dupa
acee;~
is to ria, in general foark~ deUtliajt;:}, a rfizboaielor 1 olemente preluate de la Ho1na. Istoriei ca Sueton.iu, Tacit, Plutarh au crcat hiogntfi:~ intperi:tlf1, desemnat~11a Hizant ea 'lcr--:-opLtX, istoria propriu.:.zisili. In'lpan:ttul se afla in centrul evenimentelor ~i dupa ce i sP clescriau trasatnrile fiziGe. h;toricul facca un st.udiu psihologie <11 can:tctemlui
san l!'>-,.
Rl!·mentul ere~tiu. Ou toate trasaturile care ii leag~ de antichibtte, ifltoricii djn Biza,ntJ s-au r-;ituat pe o po:dtJie 'Cres.tilJ<1, S,i au creat doua genuri noi : lstoria Biserici·i ~i Cron ica. 1.ini·vcrsaW. Nmnelo lui EusehioR din Caesaren (265 -329) este leg:tl~ de ambel e. lstoria Bisericii, in zece "Carti, pc care a scris-o, porne~te de la na~terea lui Hristos .~i merge pinit la victoria lui OonBtantin asupra lui Liei'nius in anul 323 1686• 'l'radusa 'in limba latina si continuata de flfintnl Jeronim pentru Occident, 1n Bizant au continuat-o doi avocati din Oonstantinopol, Soerate, de la anul 305 pinil la anul 4:39 ~i Sozomenos de la 321la 425 ; 'Teodoret, episeop de Cyrus (Siria, d.e nord) (393--:>457), dup~ alto izvoare, a continuat-o pina in anul 427 1687 • Oit;i'\,tn, de asemenea, Istoria eclczia8ticii a lui Evagrios, avoeat din Antiohia, care merge de la anul 431 la anul 593 ~i are . pentru secolul al VI-lea valoarea unui izvor gcner;;111 6 B8 , t;:i pe eea a lui Nikefor Kallistos Xanthopulos, in optspre~ zece cikti, care se opre~to la moartca lui ]'okas (anul HlO). ,Autornl, scriitor prolific al secolului al XIV:-lea, avea aei:co:; ht Arhivele Patriarhale ~i se pare ca ar fi reprodns o htorie anouima din secolul al X-lea, dirt eare exista unele fragmente 1689 Cnmicile univetsale. Oronica universala a luat nas.tere din 11evoia de .a ineadra istoria sfinta) aceea a poporului evreu, dupa Veehiul Testament, ~i pe cea a Bisericii, in istoria lmnii, stahilind Rincronisme intre eronologiile statelor din antichitate, arhontii Atenei, fastele consnlare (lt(?. ;:i acelea ale Bibliei ~,>i ale cre~tinismului. 0 primal'ncercare de acest fel em Canon'ul Sfintului IIipolit (martiTizat in anul 240) 1690 ; unnl diu cei mai violenti adversa,ri ai ere~ tinilor, Porfirios ( 233-304), .facuse aceea~i luerare })lmtru antichitatea pagina; Eusebios afacut din lstoria et1reilor centrnl if-ltoriei universale, pornind de ln crearea hu.r:ii, urmind .relatarra genezei. In Cronograjia sa, el are.: con,:;t~ituit cronologia fioearui popor ~l in Ca.non1
Xpov~x6c) a stabilit sincronismele pina la domnia lui Constantin 1691. Euiiebios a ereat astfel Istori(t uni1·cr8ala ~i a ar;\tat, in lucrarea sa Pregatiren evanghelica, c;), revolu~iile :-oint efectul unui plan divin. Cr·onografla a coustituit pundul de pornire al unui nou gen istoric foarte diferit, la origiJw, de istoria propriu-zisa, care reda, an de an, povestea, eYenimentelor, ineepind de la f~te·erea lmnii 1692 • (Jronic3Xii urmi1tori aureprodus, far{L ~a Rehimbe nimic, textele tasilor lor si s-au mult;umit doar sa le centinue. In seeolui al IX-lea; Gheorgliios Syncellos duce cronica sa pina, in anul284 dupfi, Hristos; Teofancs o r0b de la aeeaHta data ~i o contir!ua pina la nw~1rtea. lui ·,Mihail I (anul Sl3) ~i, in ultima parte, poveste 1 tc evenimentc contempc1n>ne lui; dar cei care au fost numi~i cont1:nuatori ai sai s1nt in reaJ.itate istorici, autori de biografii imperiale, de la> Leon Armeanul pini:i, ht moarte:11 lui Homan al Il-lc;:,,: de la 81:3 la 963. / Unele din ace~:>te cronici au un aspect cu totul polJuJar ~i nu se adreseaza aceluia~i public. A.~a este eea a, lui Mal:>ulas, 1m sirian, pu~in elenizat, din Antiohia, a earei limba anunt(JJ deja greaca popula1·~• ~i ~tle carei aluzii la ic-\•;ria. san Ja mitologia antica sint pline de gTe,)eli grosolane Hms. Pare sa fi fosti scrisi1 pentru un publie inenlt. Informante ~i sint expusc fara nici un artificiu de limbaj. Totu~i, nu trebuie generalizat cazullui Malalas. ~1\utori de cronici universale ea Teofanes 16 ~'4 : ~i, mai ales, ea pat:riarhul Sikefor 1695 , apartin nnui modiu ma,i eleyat decit _al lui Malalas ~i folosesc o greaeit co recta, de17i mai rm.~in cur~tala Teofanes. Departe de a cadm1 in genul populm·, cronica se apropie de istorie ~i nu se deosehe~te de ea. citu~i de pu~in, cind este tratata in seeol'ul al XI-lea de Sky1itzes san in secolul al XTI-Iea de ZullaTas, arnindoi fiinll inal~i dernnitari ~i
1\ilarii istorici. Paralel Cll cronicile universale, istor-iile 1mparatilor, tratate in rnaniem antic3. de ca.tre eruditi, formeaza o serie aproaJJC eontinutL, de Ia, origini la caderm1 Bizantulni. 1n lipsa Istorici bizantine a lui Priscus, diplomat de meserie, din care nu mai exist,i1 decit un fragment 1 696 , serht incepe eu Procopius din Caesarea; Becretar lui Belizarie, pe Ci:tre }-a insotit in cea mai mm·e parte a (•ampaniilor sa.le 1607 • lm:arcinat cu redaetarea ordinelor de zi,
272
•
cu fonnatiile de lupta, cu corespondenta, eu rapoartele catre basileu, el t1YC::t posibilitatea STh adune element,ele unci informari vastc. Aceash1 explie:1 importanta infornmtiilor safe asupra geografiei tarilor pe care le-a traversat, asupra etnografiei ~i ft orinduirii politice a popoarelor cu care ~t venit in contact : vandali, goti, franei, sirieni, arabi, armeni, per~i. ljjl a ~tiut nu numai sa observe ~i sa retina, ci, datorita temeinicei sale instructii elasice, a prezentat incele optearti ale Istorici rdzboaielor, eu claritate, cu vederi largi. ~i intr-o maniera vie, adesea emotionanta, 'tm 'minunat tablou al expeditiilor militare ale lui Justinian. Limba sa este clasica, dar las{~ sa se vada deja degradari ale sintaxei antice H198 • El imprumuta adesea expresii de la Tucidide ~i Herodot iar procedeele sale de COIYlpo..: zitie sint lm1te dela Polibiu. Cu toate aeestea, admira~ia :pentru modelele antice nu-l orbe~te intr-atit ineit sa denatureze fondul povestirilor sale 1699 • Istoria se«reh'\, pe care tot el a scris-o, cstc un pamfkt care, a~a cum a :procedat mai tirziu Saint-Simon, prezinta partea nev:lzuta a nnei insemnate domnii. In uncle exagerari se simt calomnia, furia, chtr poate, de asemenea, ~i deceptia provocata de modul in care a fost eondus razboiul impotriya lui 'l'otila 1700. Procopius scrisese istoria ra,zboaielor pina la ~"nul 552 . .Agathias Scolasticul a intentionat sa o termine, dar, murind la virsta de patruzeci ~i ~ase de ani, in 582, n--a putut s-o continue decit pina la anul 558. ,Jurist ~i poet, autor de epigrame, el era departe de a dis:pune de o informare a,tit. de F
* PHOTECTOR. Ofiler de elita din garzilc im:periale, subcrdonat' lui magister o[ficiomm.
18-c. 115
273'.
:lntruehipat:1 1" 13 • El et>te uUimul it>toric
Cronografia lui Mihail P:::ellos cste o urmare direct~ a acesteia 170·7 • Opera, eare cuprinde douasprezece domnii imperiale, de la Vasile al II-lea pina la caderea Iu' Mihai al VII-lea (976-1077), conRtituio uua dintre cele mai importante istoriografii bizantine. Retor en o cultura enciclopedica, ajuns la cele mai inalte titluri ~i bine apreciat la curte;:t imperiala sub majoritatca suveranilor, Psellos S-\1, ingrijit mai putin d0 istoril:IJ din afara ~i de ra,z.boaie deeit de viata interna din Bizant ~i mai ales de faptele §i ispravile stapinilor Palatului sacru, Constantin a,l IXlea, Zoe, Sklerena, Teodora etc. Se pare ca, Psellos, ca ~i autorul Vief'ii lui Enth?;mios a vrut sa serie o ist.Qrie a ermcii lui, insa el punea in IJl'im plan tot timpul propria-i persoana, fika sa omita, .bineinf,eles, Ruceesele pe care le avusese pe linga suverani. Oartea sa poate fi considerata memorii pm·sonale s~m confesi~rni, ~i tocmai ace~•sta ii confera, o mare valoa.re Werara., Jn pofida vanitaW autorului 1708 • '274
J\lih:;~.il din imen~ a:vere
.Attaliates, inalt functionar care a adunat o pe care a investit-o in fundatii utile 1 7\l9 t a scti& ,istoria perioadei tulburi care a marcat sfir~i tul epoeii macedonene, urcarea . pe tron a iml)fu;atuor din familiile Dukas ~i Comnen (:l.-034-1079). Povestirea sa dedicata lui Nikefor Botaniates ajuta, la verificareacelei scrise de, Psellos : el este eu mult m~i impartial ~i mult mai sever fata de politica de abandon a lui Constantin Mono... machul. ~i a succesorilor sai. Marturia sa· este cu a tit mai importanta cu cit relateaza evenimente pe care el 'insu~i le-a trait mo. La .cererea soacrei sale Irena Dukas, imparatul Nikefor Bcyennos, casatorit cu Anna Comnena (1197) a scris un fel de cronica a familiei, amintind originea Comnenllor pina in vremea lui Vaslle al II-lea, pr.ecum ~i ascensiunea lor, justificind venirea la trona lui Alexios I Comnenul 1711• La sugestia sa, Anna Comnena, exilata de fratele saur loan, la Manastirea Maica Domnului ·cea plina de har (xz-xacp~"ofLEV'YJ), a consacrat memoriei tati'ilui sau o opera monumentala, care tine loc in acela~i timp de paneg:iTic, de istorie ~i de memorii personale. Titlul pe care i l~a dat seamana cu eel al unui poem : 'A/u~~~cf~:;, Alexiada. Era in anul1138 : Alexios Comnenul murise de 20 de ani ~i printesa avea 55 de ani. Se poate presupune, de altfel, ea ea alcatuise deja un dosar important, eaci nu intotdeauna scria din amintiri personale. Ea avea doisprezece ani ill 1095 ~i nu putea, la aceasta virsta, sa noteze ea insa~i trasaturile de caracter pe care le-a atribuit lui Bohemond ~i capeteniilor eruciatuor. Prin urmare aadunatinformatiHe de la martori oculari, iar uneori de la descendentH aeestora. Documentele la care se refera pe larg demonstreaza ea ea a avut acces la arhi:vele imperiale. Cartea sa este, deci, valoroasa prin informatiile pe care le da despre propria-i pe1·soana, despre familia sa,. despre razboaiele ~i despre politica lui Alexios, despre cruciada. In acela~i timp, cu toate declaratiile rasunatoaredin prefata; ea nu do:vede~te nici cea mai mica impartialitate ~i, daca elogiul permanent pe care il aduce tatalui sau este in mare parte justificat, trece sub tacere tot ceea ce se refeira la fratele sau ~i indeosebi intrigile la care ea a recurs pentru a-1 priva de tron, in timpul agoniei tatiHui lor. Se gasesc in cartea sa inexactitati, largi desfa~urari care aduc a retorid~o, 1: xeferinta :pentnl purism, ade8ea
275
'dezminlit p1·in folosire}~ de termcni populari ~i a tn~ci sin.ta:--J' deja defonnate. In pofid_a tnturor ai pe cea a lni Manuel, pa.nii la a11nl 117G 1713 • Nil;:etas ·Chouiates, ""~e.retar i.m]Prial, dux al tk'm(·i de Filipropolis in annl 118H in vrPnwa lui I"aac Anghelo--;, refugiat 1a Niceea in 12{H, adeseris evenimentele la eanl participa.se. 1'ovesUrea sa ( Xpo'Jc ;c~ 3L 'lttvnr;) in cepe de ]fl, urcart"a pe tron a lui loan Comrwnul pentru a :'le termina, in an11l 120G. El a descris in termeni emotionanti jefuirea Oonstantinopolului de eutre crueiati ~i a. tinut mai multe dise_ursuri in logaturi1 cu aer•l evenintmrL 1 7H. lstoricul imp~;~;rat.ilor diu Nieeea este Gheorghim; A.luopoli-tes, m.are logothet ~i preceptor al lui 'I'eodor al II-lea I"asca,ris. Cron·ica !'<-< ( Xp'ovc crvyyp:xT~) ine<•pe cu a.rml1:203 t;i sP termi11r~ cu n•cucerirea Cou;.:;tantiHopolului in anul 1261 1715 • Istoria restauTarii im:periului este datora.tr~., de ascmenea, nnui inalt functionm:, Gheorghios Paehymer0s, dil;:(dophyla,, * 1716 • Luerarea sa. Pove.'!iiri istoriee ( l;uyypcu;n z:x~ tG-rop[w.) este o eontinuare la Cronica lui Akropolit.es de la. 1261 la 1308, euprinz£md domnia lui l\fihail Paleologul (1261-1202) ~i printii ani din ce:J; a lui Andronie al II-lea. 'Om de 1nare eultura, el a compus opere de mt.orici1, de fizica, de filosofie ~i a avut un rol important _in Utera· tnra 1717 • Istoria irnperiulni in sceolul ai X1V-lea a fost tratata de doi dintre oameuii (•.dehri a,i timpului lm', Ni.kefor Gregoras Ri Ioan Cantaeuzino. Nikefor G1:egoras este, inaintn do toate, un IMtvant d1ruia nici o ~tiinta din vremea sa, nici un g~n .literar, im-i emu striline ~i, datorita spiritului sau filosofic 1 domina cunostintele pe care le dobfu1dise. Vasta ~1:1 Iitol'ie 1'o:nana, in. 37 'de earti, descrie e;venimentele dinLre anii
* 276
DIKAIOPI-IYLAX. Memhru al tribunaltJlui edeziastic. · ·
1204 ~i 135\J, pfm~J la, cMcya lnni inaintc de nwartca sa. Perl 'Jada d intre 120,1 t3i 1:~~20 cste tratat;1 in mod :-;umtw in 7 carti, emnplctihtd i;,l eontinu{\nd cronica lui l~a{·11.v mcre:~. In :-;chimb, :30 de ci'irti :-;urlt~ consaerato (~poeii :-;ale . .Amr1loarea JW ean; o di1 cmJlrovorRei iRihss!c, in care d a jueat un rol altrt de mare, are valoar1\ dt~ nwmoriipcrRonale. Insist a, asuprn evenimeutelor interne, asupra . d\,zboinlui civil ~i neglijeaza cvenimentele --..£Xterne. I.Jimba folosH.~\ imW1 pe cea a lui Platon. Urmind metodelc predeecwrilor sai, folo.,sm;;te, pentru a complcta povestirea, diReursurilc imaginare pe care le eonsidera ea pc o ,oglinda a actiunilor", dar inccarca Ra prezinto 0i canteterul 1)erc>o11nelor earom le atribuie aeeste diseursuri. I-'u(~rarea sa a fost serisa in inchisoare in conditii grele ~i el a murit fara a putea s~t o puna la punct 1718 • Cele patru ca,rti ale Jstoriei seriRe de Ioan Cantaquzino, care lJovestesc evenimcntcle dintre anii 1820 ~i 1856, au · fost serise dup{t ahdicarea, sa ~i sint memorii destinate sa .lustifiee actele sale ~i sa-~i eombata adversarii politici. ~;\stfel, el il ataea la modul violent pe Gregora:s, pe care 1-a protejat la itwe}:mt, dar pe care l-a abandonat din motive politiee. Istoria sa ~i eea a lui Gregoras pov-estese acelea~i evenimente, dar Cantacuzino omitc 1p~ mod voit amunitc detalii jenante pentru rcputatia sa 1719• In sehitnb, stilul sau este mai viu ~i mai alert. El a· putut sa se foloseasdi de un juri1al de dHatorie ~i a inserat in povcstire doemnente interesante 1720• In secolul al XV-lea, doi istoriei, Dulms ~i E'rcyntzes au la;;at o relatarc a sf;lr~itului Bizantului. Dukas, figura enigmatiea, care, dup:1 informatiile pe care le da, era in Rerviciul unor familii genoveze iiUluente din Gahta, apoi din I.1esbos a seris o eronica populara, de la Adam pinala anul 1204. De la aceasta data pina la anul 1859 el prezinta aseensiunea otomanilor ~i eo11.tinua istoria lor pina in anul 1391. Poveste~te apoi domniile ultimilor trei Paleologi ~i, dupa povestirea caderii Constantinopolului, urmaw~te evenimentele pina la eue~rirea Leshosului in anul1462~ Bl este mai ales istorie al turcilor ~i tocmai aeeasta face ea marturiile sale sa fie interesante. Stilul sau este lipsit de retoriea. 1nvatatura sa e?~te de nivel mediu ~i ii eompara, pe turei sau pe genove~{ eu eroii antiei, ceea ee produce un efeet eam ridieol. Vocabu-
277
larul folosit este plin de cuvinte straine de toate provenientele 1721 . • :.Glworghios :b'rantzes, nascut 'in anul 1401, est(~, in schimb, un elen veritabil din Constantinopol care, dnpa ce a. Bteut studii temeinice, l1 urm~1t eariera onorurilor :;;i a .ocupat posturi importante in eeea ee mai era inca Statui bizantin, :mb ultimii Paleologi. Bl s-a l<'gat mai ales. de Constantin, despot al Moreei, care avmL sa fie ulti:mul imparat al Bizantului ~i camia i-a fm;t credincio~ pinala capat. De-abia in anul1478, la virst~~; de 77 de ani, refugiat la Corfu, unde s-a calugarh, a scris, la cere1·ea priet(milor sai, o Oronica in patru carti, istorie a dina.stiei Palcologilor, de la anul 1258 pina ht anul 1477. Prima carte este un rezumat al istoriilor anterioare, care se opm~te la anul 1425. Dupa aceasta daM., el scrie dupa amintirile, notele ~i doeumentele sale pe care le-a pastrat. .A WJ,'ticipat personalla eyenimentele pe care le relateaza ·sau It .fost mart or ocular 1 722 • ·. .Atenianul Chalkokondyles, nascut pe la anul 1432, reprezinta prima generatie bizantina raUata la puterea otonw.na. in .cartea sa PoveBtiri, care cuprinde perioada de ia anul1298 ht anul 1463, istoria statului turc ot·u.pa primul loc, dar, fidel istoriografiei din Bizan~, cl ~i i- a luU:t modele pe Herodot ~i pe Tucidide 1723• Prn;eBtiri, amintiri, biografii. Literatura hizantim1 este bogata in povestiri de evenimente irnportante ~i in hio.., grafii; care sint, 1n general, izvoare de prim ordin, ea de 'exemplu povestirea ocuparii Ierusalimului de catre Jser~i in anul 614, scrisa de Antiohm; Strategul 1724 , cea a oeupMii. ~i jefuirii Tcsalonicului in anul 904 de catre corsru:ii arabi.(serisa de loan Kameniates) §i inl185 de catre.normanzH din Sieilia (povestire de arhiepiseopul Bm:tathios) 1 721!. Citam, de asemenea, discursul lui Nikolaos :Mes::ti~ites despre tentati va lui Joan Comnenul de a uztU'pa tronullui .Alexios al III-lea la 13 iulie l201 1726 , mai multe biogm;fii ale epo(•ii Imperiulni de la Niceea : a lui Nikefor Blemmides 1727 , a patriarhului Grigore din Oipru 1728 , a lui Mihail · Pa.leologul 1729 ~i Amintir11e ( ci.r.of1.V7Jf1.VE:uf1.«-rcx} lui Bilvestl'OS SirO}'lUlos, maTe eeleziarh in timpul Conci-, liulhi de la Ji'lorenta 11ao. '
ca
278
VI. Hagiografia Ol"ifjinile. Biografia sfintrror are la origine Actele martirilor (procesc verbale de la judecarea lor, marturii despre torturile la care erau supu~i). Aceasta a devenit, ince1)ind din r;eeolul al IV-lea, un gen literar, supus unor: rcgnli speci~tle, in care s-a rt:~cunoscut opera retorilor: titl·ul {3fry:,, xd TCol,v:-da, (viata f,li aetivitatea publica), .P[n:tetc (tatal nostru dintre sfinti), ( o f.v &yio~c; na-r~p . •h!twv, prefafii, rurlele sjintului, 1ta{Jim:ea sa, numele, con11ac•rarea sa inca de h1 nai;>tere, situafi(t materiala, edncat'[ct, faptele ·sale cle ascet, istoria sa, semnele pTevestitoare 19i :£mp1·ej1trarile 1n care ct murit, minttnile pe care le-a infaptuit ~i in sfir~it conclu,zict (comparare fr()(;venta cu eroi din Vechiul ~i Noul, Testament) 1731. Aceasta era schema aproape obligatorie; dar, din punct de vedcrc istoric, trcbuie sa distingem vietue scrise la pu\;in timp dupa moartea sfintului, uneori de unul dintre discipolii sai, care i,~i da numele precurn ~i detalii asupra familiei sale, atmpra carier~i sale, circumstan~ele in care a seris biografia indrumatorului san 1732 , ~i, pede alta parte, panegiricele scrise la mult timp dupa moartca &flntului, pure exerci~ii de retorica, compuse uneori pentru a obtine un grad universitar 1733 • Operelc din prima categoric ofcra adesea informa~ii istoricc pre~ioase sau detalii traite in lega,tura cu societatea ~i instituWlc 1734 • Panegiricele sint simple amplificari declamatoare, din cele mai banale ~i Bint lipsite de valoare istoriea sau literara 1735 • Culegerile de Miraeole, ~inute la zi, precum cele ale Sfintului Dimitrie din 1'esalonic, au in schimb, adesea, o mare valoare, IH'in datelepe carele dau ~i dcscrierilc de moravuri pe carele-au pastrat. Valoan\a istorici't ~i lilerara. Cea mai mare parte a vietilor sfintilor, rnai ales cele din prima categoric,, sint datorate calugarilor' preocupa~i sa perpetueze memoria ascetilor care aduceau o reputa~ie deosebit~ manastiriUor, l)i sa 'incurajeze chemarea intru calugarie. Insa~i popularitatea de care se bucurau calugarii se extindea asupra acestor scrieri, care forman lectura favorita a sociot.:!1tii bizantine, mai ales dupit triumful cultului icoanelor. VietHe sfin~ilor de~in un loc important in cataloagele de hiblioteci care ne,-au parvenit 1736 • In afara de aceasta, in: ciuda upui plan stereotip, far1i1eeul acestei liter:otturi se da~ora, 279
acceJ1telor variate, rnetodelor· celor mai diferite care sc manifestau, ri ziditoa.re de ci'edint~~ dar pontru a-:;:i cm:eri cit mai bine eititorii, hagiograJii prezentau intr-o formi\, :<.greahilU, iirvai•atura ce se desprindea din elc. Aee::Lsta uxplif'i't diversitatea ca.re domina productia respectiva ; numai romanele noastre mai pot da despre ea citeva, idei: 1abloul f:'ocieHttii, monwurile diferitelor cla~e, studiul aprofundat eyi IJsihologic al unui caraeter, pmel)ti de ave:nturi, banne fi1ntastice, tm1te gemn·ile c;int re:pre-· zentate, toti eititorii, potrivit virstei, gusturilor l)i gradului lor de im:truire, 'i~ji gil sean aiei povestea lor r• 37 • Anumite biog-rafii care .R,('ordau un loc . impoita,nt descrierii moravurilor, etapelor carierei mondene a :viitoruhJi · sfint, puteau construi un tablou pitoresc al Jumii bh>:a.ntino. 'l'oa,te clasele, tm1te conditiile sin1; reprezentate. Scew1 Re oesfi'i~oaril- uneori 'in Palatnl Saern mode se v.ad. demnitf1rii tl{~ tuate c3Aegoriile, sa,u pe strazile Con~tantinopolulni in mijlocnl 11111Itimii pcstrite, in p:rovindi, unde patrunzi in interioare. burgheze din on1~ele, pe donwniilc rurale, 1n mil.nastiri. Yiata s£lntului Hi!arion Georgianul (822-880), isLoria pelerim1jelor sale, a primirii . ostile pe care i-a facut-o nn egumr•n, ne ofcra informatii despre monahisrnul nom au, bogat in ~tventuri, .~i. ~in Asia, obieeiul eoncursului de frumusete, care preceda c'isatoria mostenitorului tronului ·si fabuloasa fwe.re :_l. tilor celei care fusese al<~asa. 1~< aceast{t povestire, serisa de 1m nopot allui I1'ilaret. nu iutr:'t nici un element sunranatural : eRte 0 istorie realif, care ajunge pJ.ntt la casafnria lui Constantin al YI-le~t Cl! Maria de Ah~nia iu anul 788 1739 • Viata Sfintului llie, martirizat la Damasc in anul 795, prezinta, desi.inul tnigic al sclavului cre,)tin apaTtini:r,d unui hogat negustor sirian, convertit cu forta la islan1ism ~i torturat ea un eretic. Narathmea, shr1pla ~i sincera, prezinta un tahlou pitoresc al vietii care se dncea in Siria. in timpul lui Harlm-al-Ra,~id 1740• Viata Sfintei Teodora din Tesalonic, serir;a de ci'itre eontemporanul s~n,, preotul Grigore, ne introduce intr-o manastire de calugaiitc din SN'ulul al IX-lea, an'itindu-ne 280
diver:c;ele ReiTicll si ocuna tii. Interesul poYei:itirii efmtJti1 mai ales in portr~tul p~ care autorul il face Teodorei, deilcriind intrarea ei progresiva in viai;a religioasiL Vitduva la virsta de 25 de ani, mt aecept}L cele mai grele eanoa.ne. Marmo ei se afl;;, deja, in aecea~i rn(m:"~stire, dar, pentru a le pune h1, inecrcare, staret~" lo-a interzis orice legatura ,;;i, astfcl, tirnp de 15 tmi ele niei nu s-an vi'iznt. Teodora suporta toate aeeste neajnni:iuri. Astfcl, pentru ca ~i-a muto,t in sala ineiHzita rogojina pe care dormea, ca, s-a la;3at;, pedcpsit':\, eu petrecerea nopt;ii afarii, expus0, lit vint, ht ploaie ~i ninsoare. Aceast(~ biografic, care abundi't in detaclii pitore1;1ti, prezinta, in aeela~i tiimp, cu multa delicate\e, psihologia unci sfinte 1711 • l"ovc~ti de aveuluri. In sfir~iii, aveniiurile romanef7ti, poYe3tirile nu,seute din purii imagina (;ie, s1nt free·vente in hagiografie, indeosobi in secoh1l at IX-lea. Uneori, ca in povesUrile diil 0 1nie \9i ~ma ile nop,ti, ea in romanelc 1licaref;iti1 fiecare personaj introdus in text poveste~te propriile sale aventuri, iar aceste digrcsiuni, care sint adcva,rate nuYele, n-au ni.ci o legatunv1 cu subiectul. A~~" apa.re, in viat~t Sfintului Nicolae Studitul (mort in anul 868), poYeiltea unui sihastru, care, fiind scholaros * in g<~rda imperiala, a asistat ca prin minune, fari1 sa ia parte, Ja infringerea lui Nikefor I ~i la nmsacra,n:a, armatei romane de cittre bulgarl in anul HLl, ~i :1 viiznt loeul mule el .ar fi eazut daca ar fi participat la biiMJie 1742 • Din toate aeestc povestiri, ce~~ mai minnnata este viata Sfintnlui Teodor, arhiepiseop de Edessa, eompusa prob~\bil in limba araba intr-o m:'in:J.stire mesopotamiani:'t. Est~~ un adevarat roman, in care Re sueecd digresiunile ~i .aventurile : istoria martirului 1\Iih~!cil din Iernsalim, vietimr~ a unui rege ~i a nnei rugine din Persia veniti in Palestina pentru a vizita Sfintul 2\lonnint ; istoria, pustnieului Teodosiu care tr(tia de 95 de ani pt~ o eoloani'L din apropiere ·de Edessa; convertirea unui calif din B~1gdad de eiitre un arhiepiscop de Eclessa; o nouii poveskl facnta c~tlifului de e:ltre stilpnienl Teodosin, care ii der;crie minunilc din India ~i pe silmf;ltrli de pe malul Gangelui, refugiati in ni~te am fore uria~e, rastnrna te pe o parte, pe care le fabricaser<"1, oamenii de demult; mas't1Jcrarea ealifului eare a marturisit in public crcdir*~ sa in crqtinisn1 1743 •
_ * SGHOLE. Unltat[ de elita din garda imperiala, recrutate clintre mercemuii barbari. Comanclati de un domestikos al sclwlelor.
281
C\1 Via,ta lui Leon, episcop de Catania, ne aflam intr-o adl\ihl·at)l povesto fantastica., in eare un vri!jitor, Heliodor, dupK ce a incheiat un pact cu diavolul, se depla.-ea.:za dul;it cun1 ii esto voia, pronuntind eiteva euvinte mngiee. In aeeRt fel, el pacale~te popula tia din Siracuza, asi gura victoria unui nepot al s~lu in Hipodrom, datorita unui cal fei·mecitt etc. Episcopul a fost pus in situathl de a-i petrece in jurul gitului toga ~i de a-l conduce la rug 1 744. Oop.trar acestei povestiri, Viata hti Petru, epistnp de ArgoB, mort la anul 920, sarbatore~te intimplarile ~i Inint'colele unui ascet, ai carui trei frati ~i sora due la Constantilwjwl sub indrumarea sa, o viata monastica. Impoit::,nta lucrarii cousta in faptul c~t tnmsmite faptc istorice rmtin cunoscute, contemporanc episcopatului lui Petru; incmrsiunilP ~i ravagiile piratilor din Creta, oeuparea Mo:reei, timp c:lc trei ani, de diMe un popoi' barbar ranms pt1.gin {probabil triburi slave aflate in slujbf~ tarului SinH'On), apui o fomnete lngrozitoare. Episeopul l'etru, ]n,~tiiup.t · ea prin minune despre neeste dezastre, i-a convertit pe barbari la cre~tinisni ~i a reu~it sa alimenteze populatiile din lleninsula 174 ;;. ·Sf1ntul Petru din Argos face parte dintr-un grup de sfin\-i din Pelopones, ale caror hiogmfii, bog;ate in descriermt liH}ra:vurilor, ne informeaza asupra destinelor peninsulei, secolul al X-lea. Am ~1>dunat deja marturii de.<>pre viatf~ Sfintului Nikon Pociiitul din Sparta~ 1746 ; put.em acU~uga la acestea pe cele ale biografului Sfintului Luca stilpnic:ul (mort pe la, anul 949), pe c'ea a Martei, starei;i"t a 1\J:'Lnastirii l\lonemvaf;ia; In: secolul al XI-lea, Simeon Metafrastes, magist1·os * ~i 1ogothet, aduni:t la nn loc vietile sfintilor ~i le da o fo•wa, mai litenm1, care ph'tcea publieului cult din· Bizant. 0 parte di:mtre aeestea au fost transcrise aproape fara modifici1.ri ; aitde au fost preluemte 1n stil ales. Aceasttr~ opera a. avut un mare succes 1747 , inr Psellqs a yinut disenn;ul funebru, al autorului ei 1 74s. J..::xemplul lui Metafrastes aYea srt fie halest hagiogntfiei.. Dupa sccolul al XI-lea, au mai existat inca unele can4a,niwri de asceti, de ctitori de ma,nrtstiri ~i chiar de
o
in
* J'VIAGISTHOS. Inalta denmitate constituitii prin sec. al VI I-lea, .care a tnloeuit-o pc cca de magister officionrm. Initial, era un singui,· m., care 0ra 1ntiinl memlJru al Senatului ~i loctiitor al lmpiiratului. J\Iai t!niu, itlllctia a :fost acordata mai multor persoane, iar in sec. X-Xl au prh11it-0 ~i
unii principi straini.
282
imp~trati,
ca accea a lui loan Vatatzes J\filostivul
1 719.
NoLi sfinti i~i gasesc biografi, dar aee~tia sint mai cu sc:J ma
retori, care preferit infioriturllc in loe de fapte precise, iar lirnbajul frumos, istorlci propriu-zise. Ilagiogi·afia nu mai este uecit un exercq-iu literal'. ·
VII. Scrierile apocrife. Romanele Gustul grecilor ~i orientalilor pentru operele de imaexplicit imensul succes al textelor apocrife, desticompleteze Scripturile, sa dezvolte ~i sa imagineze dctaliile, episoadele Vechiului ~i N oului Testament, pe care textul sacru le trece sub tacere san le reda prea sm'nar. Majoritatea acestor texte apocrife dateaza din primele secole ale erei crestine si fusesera scrise in limbile siriaca si araha, inainte de· a fi fost traduse in greaca; unele fns~ sera compuse pentru a justifica o doctrina erotica, ebionita sau marcionita. Ceea ce ne intereseaza in mod deosebit cste popularitfttea de care apocrifelc N mtl1~i Testament se bucurau in Bizant, unde nu numai ca erau citite in toate timpurile 1750 , dar chiar inspirau arta religioasa in general ~i mai ales pe cea a manastirilor din Orient (Cappadoeia ~i alte regiuni) ale ei"tror teme au fost adoptate la/ Constantinopol ~i in intreaga Grecie in seeolul al XIV-lea 1 751 •. Departe de a fi rigide ca Evanghel-iile canonice, aceste leg~:mde continuau sa se imbogateasca cu noi det~lii in plina epoea, bizantiniL In acest fel, Protomxmghelia: lui Iacob, operi'" a unui ere~tin elenizat, din secolul · al II-lea, a primit adaugiri in secolul al V-lea, mai cu seama legonda lui Zaharia 1752 • Prin aceasta evanghelie, pe c?,re biserica greaca o considera canonica, sint ctmoscut~~ rudele Fecioarei, tinerctea sa in templu, logodna sa cu losif, este amintit m?ogarul precum ~i boul din staulul care se afla, intr-o pe~ter;1, muntele unde s-au refugirtt Elisabeta ~i loan in timpul nciderii pruneilor, apa inoerciirii banta de Maria ~i de Iosif.· Toate aceste episoade; pli"~eute san tragice, se suceed in frizele picl!ate ale bisericilor arhaice, in miinastirile ru_pestrc din regiunca Urgub 1753. In Evanghelia copiliiriei, de origine egipteana, Iisus, in pofida virstei sale fragede, vindeca indraciti, reinvie pe unul din tovara~ii sai, care a murit cazind de pe un acoperi~, framinta argila ~i modeleaza din i:~a pas·±rl, pe cah3 te face s::t zboare. Unul din camantzi.i sai il ba;te, iar gina~ie m1te S~L
283
el vlii1ge : este :prim::L sa intilnire eu lucia Ise
nomane in prnziL RoiWnml este o istor}:sire de }ntimpltiri, eare. so sup nne anumitor reguli : elcomportii un erou san o el'Ointi, a ciiror iubirc intimpina. ob:stacole ~i ta,re scap:-1 din multiple pcricole nu ]Wln curaj11llor, ci datorita. inh;rventiei protectorilor puterniei san a tilharilor genero~i. C~Lract(~rcle nu sint conturate si nu se ubscrv-i1 d:wa autorii sint pagini ss,u crqtini, eu to~tto ci1. eroinele cs1nt exemple de vii'tute 17'j 7 • _i\cest gun, cu totul romantic~ datea.z~S de · la sfir~itul~ untiehitatii ~i a putu~ sa se inspire din basmele egiptcnc. n regasim in Bizant, unde IIeliodor, episcop de Trika in Tesalia pe v-re1m-~a lui Areadius, <1 scris Istoria; etiopicii sau lubirile ltoi l'heagene ~i ale Hariclem: 1758 , a c1lrei traducere il), limba franceza, de Jarq1w A:.nyot, (Paris, 1549, lt1f'l9, 1575, 1583) l-a fcnnecat pe tinarul Hacirw ln. I'ort-RoyaL Acest roma-n, in care croul ~i oroina sca.:p8J in mod succesiv de la moarte in imprcjurari mira.culoa~Se, a cunoscut un marc succes in Bizant ~i, in secolul al XV-lca, un im1101tant perwnaj ca loan Eugc.ni.kos, nm:nophihtx 'in Trapezunt, comp1mc:1 o pn•fati1 in ven::nri iambicc pentru opera lui Heliodor 1759 • lntirnpllirile Leucippei yi ale lui Glitophon, de A_ehillc T'atim1, proYin din nroeb~}";i :nerjo~lcl?t si (]_in aeeeasi surstl. G-r~1tioaRf1, si n_rdva~ pastora1~ a, lui Loitgos,}Ja:fne ~~i Chloe, este mai v-e~he, dar a avut ;;;i ea suceeis inJ3iz~m~. Gustul soelet{ttii bizuntine pcntrn_ £\ccst gm1 literr~,r nu a incetat sit. sc manifestP- prin noi opere, dar erau preferate romanele !n v-ersuri, dlntre~ care av-em deja nn exemplu in secolul al V-l•'~t 1n Cypr1·m~. cUn A ntiohia. al llllp:lratesoi Evdoki:t-Ate:r;ais: (421-,160). InteresuJ san p1uvine din aceea ca, "vre deose-
284
hire de operele' preeedente, cre~tinismul hnervine in' subieet: IDste vorba de u:n magieian care reneagf'L in mod/ public erorile sale, se converte~te la cre~tinism ~i devine episeop de Antiohia 1760. Val'laam ~i loasal. 0 opera stranie care tine de roman ~i de hagiografie este cea a vietii lui Varlaam ~i a lui' Ioa~af, considerati ca sfinti ~i sarh:ltoriti la 27 noiem brie (calei1daml roman) ~i la 26 august de eatre ortodoc~i. [Aceasta poveslire nc poarta J.n India, uncle regele A venir, mare oprimator al cre~tinilor, afla de Ia astrologi Cfl fiul sau, Ioasaf, se va converti !a crc;;tinism. Pentru a dezmin1.i aceasta prezicere, regele il inchide pe Ioasaf intr-lm palat, unde, in mijlocul unor placeri continue, el va ignora necesitatea ~i instabilitatea lpcrurilor omenc:;;ti. Dar tlnarul print se plictise~te in aeeasta colivie auhta iar regele, nelini9tit, il lasa sa iasa : !u cursu! u.nei viniitori, el intllne~te un lepros ~i un orb, iar dupa citeva zile, un batrin. Discutind cu ace~tia, invata sa cunoasca mizeria umana. Heflecteaza la aceasta fara incetare in timp ce un pustnic cre~tin, Varlaam, deghizat In negustor, reu~e~te sa patrunda plni:i Ia eL Dupa ce i-a povestit parabola semanatorului, ii expune credinta de~tina ~i reu~e~te sa-l converteascii, spre marea supiirJtre a regelui, care il alunga pe Varlaam dar nu-l poate impiedica pe Ioasaf sa se boteze. Regele 11 da atunci jumiltate din regatul sau. Ioasaf il converte~te pe tatiil san ~i dupii moarlea acestuia, se retrage in dc~ert unde ii intilnceyte pe Varlaam. Amindoi due vialii de uscct iar, dupa moarte, la mormintele lor se intimplii numeroase mimmi.]
Pe la sfir~itul secolului al XVI-lea, un istoric, Diego" Conto, constatase cii legenda lui Ioasaf era o imitare a eelei a lui Buddha, Gautam~t, fiul unui rege puternic despre ca,re hrahmanii au prezis dt va deveni aseet. Tatiil sau n inchide intr-un palat, dar el fuge, intilne~te pe drum batrinetea, boala ~i moartea, se retrage in de~ert unde duce viata de ascet, a,poi dupa ce intelege de~erta ciune~~ tuturor lucrurilor, ajunge la, adevarat~1 intelepciune, in niTvana. Autorul cre~tin a preluat cea mai marH parte a accstor intimplari ~i l-a introdus in legenda pe pustnicul Varlaam 1761. A'stazi se ~tie ea textul greeesc, al cun1i eel 1m1i vechi manuscTis, eare se afla la 1\:Tanastirea Sfintul Sava din IerusaJim dateaz{t din secolul al XI-lea, este o traduce1·e a unci vetsiuni georgiene, executata de Euthymios,. ciilugar din Iviron, mort in anul 1028 1762 • Ouno~tin tele noastre se opresc aici, dar cu siguranta ca au exist::r,t~i a1te .versiuni, cu mult mai vechi, clupa cum o dovcdesc unele aluzii despre eontroverse teologiee. perimate in
285
secolul al XI-lea (problema monotelismului *, vetl'erarea icou,r1elor, pasajele transcrise din tratatul Sfintului loan Damaschin despre credinta ortodox:1). JYiulte uni1e de ohiceiuri ~i diverse fabule (privighetoarea ~i vinatorul, omul alergind dupa licorn) bs:'L sa se presupnna e:1legenda hindus:1 a fost transmis:~~ prin Persia. · · Nu se ~Lie in ce limb:1 era
VHI. Pamiletele
~i
satirele
~tim dej~t ea despoti~mul imperial, cu tot respectul o:ticial ce i ;.;;e acorda, nu era scutit de a avea o opozitie, -C<1re se traducea uneori prin ironii ~i prin pamflete 1765 • Unele dintre aeeste pamfl~e au o valoare litPrari't ~i demonstreaz~1 spiritul caustic alloeuitorilor Oonstantinopolulni. Dar chiar ~i in aceste lucrari, care prezentau 1a Yremea. compunerii lor un interes de actualitate, imita,rea ~i chiar plagicrea celor ie~ite din moda nu lipseau. Pentru acest gen de literatura era c:1utat mai ales un anurnit autor. ;~eestn era I;ucian, caruia literatii li admirau stilul, verva, vorbele de spirit, ridicolelc referiri la dec;poti ~i la versmmlit:1~i din trecut. Lucian era unul -din a,utorii eei mai citit,i in Bizant ~i imitarea operclor saJe avea loe aprmtpe cuvint cu cuvint, incit eopii;itii au insorat mai nm1tP scrim·i bizantine in manuserisele sale17 6s. A~~t s-a inLimplat en dialogul iutitulat Pltilopatr,is (Patriotul), eare aduce iu_ scen:1 pagini convertit;i, dar ,* TvlONOTELISM. Erezie care suspnca cii voin\a divinii ~i cea uman{t .a lui Hristos slut eontopite intr-nna singnrii (de Ia thelesis ,voinpi") l'nrudita eu doctriua monofiziti\. De fapt, rnonoLelismul a fost o lncercare -de conciliere intre ortodoxie ~i monofizism, un compromis pu,s lti cale de lmparatui Heraklios (cu ajutorui tmtrlarhului Sergiu) pentrn a"¥i asigura 'loin!itatea orientalilor, Plw\ la urma, monoteli'imul a fost coad~mnat la al Vl-Iea Condliu ecumenic din 679-6,::>0.
2Br5
face aluzie la eve:nimente din vremea donmiei lui Nikefor Ii'okas: masacre in Creta, succes impotriva arabilor, apropiata supuncre a Egiptului, pericolul unei invazii a scifilor (ru~ilor ), nemultumire impotriva severitatii basi1eului ~iimpotriva clerului, carerefuza sa-l lase sa seatinga de bunurile Bisericii pentru a sp:rijini. politica imperiului. Data; .considerata multa vreme ea indoielnica, poate fi _stabilita la sfir~itul domniei lui Nikefor :B'okas (969) 1767. Tot de Ia Lucian provin Coboririle ·in iarl, care deschidea u un cimp larg ridiculizarii. Cea ·a lui 'l'imarion a fost precedata de o ealatorie la Tesalonic, unde acesta asista la sarbatorirea Sfintului Dimitrie. La, intoarcerea la Constantinopol, el su:fera o criza violenta, cioclii (vsxpct'((·);·cJ) cred c;a este mort ~i il .conduc in Hades, unde gase~te decorul clasic al Infernului pagin, dar el nu murise (pierduse doa~r un elemen1; al fierii). Totu~i, ·ei trebuie sa compara i:h fata tribunalului din Hades unde, aHituri de :Minos, se aflau Bsculap, Hipocrat, alti medici ~i impi"iratul Teofil, .asistat de ingerul- sau pazitor. Bineinteles ca eF:te trimis .inapoi pe pamint, dar profita de vizita saApentm a anmca unele ironii celor pe care li reeunoa~te. l~i bate joe de diseursullui Psellos, care}l com para pe Constantin 1\Ionomachul cu Soarele Rege. II intilne~te pe profesoru:P san de retorica, care afirma cr~ hrana frugala din timpul ~ederii in iad este mai favorabila sanatatii decit meH>:Ie copioase la care il invitau imparatii. Bl ii vede pe marii filozofi ai antichitatii, care il respwg pe Diogene ca fiind einic ~i pe loan Italos ca fiind galileean * 176 8 • ~ederea lui J\tlazaris in Hades este mi pamflet de Ia inceputul secolului al XV-lea, care clezvaluie ~i stigmatizeaza intrigile de la cmtea lui Manuel al II-lea Paleologul ~i il plme in garda pe basileu, impotriva josniciei locuitorilor di'n Pelopones. Autorul pretinde ca, transportat in iad, este primit de retorul §i secretarul imperial Manuel Holobolos, diruia ii poveste~te toate noutat5le de la curte. Jnterlocutorul san il sfatuie~te sa se intoarc3J pe pamint ~i sa se retraga in Pelopone8, unde, spune el la modul; ii·onic, este u~or sa se imbogateasca. :Mazaris piaseaza calatoria sa in Hades in anul1414 ~i trimite impam:::i
*. 'GALILEEAN. 1n scm de ,pag!n" - deoarece Galileea ramil~ese o regiunc !n care supravie[uia iudaismul.
tulni a.cesL parnl'lot du~In<1nos, -in care cele mai in. un notahil imbriLcalJ cantghio,:;;' care, ,cMare pe un eatir, a tinnt o euvintare J)tictisitoare 1773 • Un gen de eearL:\ intre ddi erLidiVi de irmlt::i,. valoa,re este, pc la anul 1350, patnfletul lui Nikolaos Cab:'l!Silas lmp0triva el1wubrati£lor lui Nikefor Gre,qoras. E-i i~i ln1t;e joe de nevmlgiile lui Gregoras, de m:tnL1 lui de a-i. cita ahndala, pe E,;o}), Hom \1' 7 Aric;tofan, d,,)
288
CAPITOL UI~ XI
Poezia I. l"o?zia savanta Poezia savanht oste produsul eel mai lipsit de valoare alliteraturii bizantine. Nu i sc poate ati:ibui nici o opera ca'ee s-ar putea compara cu eapodoperele litemturilor occidentaJc ale Ev-ulni Medin. Cauza acestci saracii o reprezinta lipsa de suflu p_?etic la cei ee versifieau, absenta oricarei en:wtH sincere. In general, dadt anumite piese au un farmoe exceptional, acesta se datore~te unui model antic afiat la baza lor. Cu regulile sale imuabilc fixate de ci'itre antici, poezia era privitit ca un cadru comod de tratare a oricarui gen de subiect : iRtorie, drept, ~tiinte, roman, tome, religioase. Se punea pe versuri Sfinta Seriptura ~i adesea aeesta nu era deeit un procedeu de educare a memoriei. Alaturi do poerne lungi in inai multe c]nturi, productia poetica continea un numar important de piese de circumstanta, . redmw uneoei la un catron sau chiar la un distih : elogii, monodii, epigranw etc. de cea mai pura traditie alexandrinil. I 9rozodia. J\Ietrica bizantina era bazatr~, ca ~i coa a anticilor, pe mmtitate ~i pe cezura, dar obi~nuiti sa vorbeasca ~i chia.r sa Rerio limba popula,ra,, poetii aveau mai nmlt un respect superstitios fata de antichitatea claRica deeit o cuno:;t~tere reala ~1 prozodiei, ale carei reguli nu le-au asimHat nieiodatri,. Amintim ca la originile sale, poezla era cintat::'t, iar cantita.tea era timpul mai mult sau mai putin lung care se folosea la pronuntarea unei silabe, de unde distinctia intre silahc lungi ~i seurte. Se numea picior (nouc;) un grup de silabe continind un timp accentuat ~i rnetrtt {p.hpov ), grupul format din doi tim pi accentuati, eare corespundeau unei rniisnri. Picioarele cele mai folosite in poezia bizantina erau troht7ul (lung ~i scurt, - u ), iarnbul (scurt ~i lung, v - ), ilactihtl (lung ~i dona scurte, - u u ), spondeut. (dona lun~i - ). Ca m.etri se foloseau mai ales vechiul trime. . ~
19-c 11!1
289
tnt ia1nbic, vi.u:, lejer, energic, propriu artei drains,ttce, continind in principiu ~ase iambi, imp8xtiti in trei grupe de cite dou{t picioare : de bpt era pur ~i simplu un --rers de douas:prezece silabe, pentru cit cea rnai mare parte a poetilor nu observau cantitatea decit la terminarea versului ~i nmnai dupi1 ureehe; unii se abtineau cu totul de 1::~ aceasta 1776 • · llexametrul dactilic al lui Homer ~i al poe;_Ziei epiee (Apollonios din Rodos) era folosit destul de mr. In schimb 7 d1:stihul elegiac, obtinut prin alternanta unui he,_xametm cu un pentametru, era obi~nuit in imnuri 1777 • lntilnim~ de asemenea, rnetr'ul anacreont1:c, vcrs iambic de trei picipare ~i jumatate, din care aJ doilea ~i al treilea sint obligatoriu iambi 1 778. In versul politic, cantitatea este toh~l neglijata; acesta este construit dupa ritm ~i ttccent tonic, dar se deosebe~te ·de poezia ritmica prin Constanta ~teeluia~i mm18Jr de pieioare in toate versurile unei aceleia~i piese. Dimensiunea acestui metru este, de altfel, variabila. Cel nmi folosit este versul de cineisprez~ce silabe, eu aceentul pe a dona silaba a piciorului, ~i eezura dupil., eea de a opta silaba 1779 • Acesta a foBt 11utin folosit imtinte de seeolul al X-lea, dar se g~tse~te. deja in aclama title demelor ~i ]n ilweetivele la adresa 'lui Mauriciu 178°.
Gmmrile. I)ocme llidaeticc. Acest sistem artificial a fost aplieat la toate genurile, chiar ~i la eel(~ care aveau eel mai .neinsemnat suflu poe tie. . Gheorghios Pisides, diaeon ~i chartophylax l:JJ Sfinta Sofia, eontemporan eu Hcraklios, a pus pe versuri IJrimui capitol al Genezei, Opem celor /jiapte Zile (Hexaemeron ), 1900 trimetri iambici, inspirindu-se din comentariile Parintilor Bisericii, dinTopograjia cre.;:tina a lui Ko:;;mas ~i, pentru a expliea fenomenele naturale, din operele lui Aristotel si ale lui Elian 1781 • El a folosit aeelasi metru pentru a 'relata povestea campaniilor lui Hen1ldios in Persht ~i, pentru a se supune legilm' genului, a infrumusetat povestirile sale cu figuri do retoridL 0 invocare' a Sfintei Treimi estc unnaMt de o digresiune despre Homer .. El il compara pe Hera,klios eu Moise, luptindu ~se cu un' nou faraon, ~i cu Hereule, eind il rastoaJrna pe Fokas . .El s-a bueurat de o mare reputatie in I3izant ~i Psellos'. se intreba eare dintre ~}uripide ~i Pisides era~ eel n:1ah:nare po~. . -
290
Poemele alegorice, in care ideile abstracte erau :personificate, erau destul de numeroase. 0 OgJinda (D'ioptra) a ealhgitrului Pilip Singuraticul descrie in patru cinturi ~i in 1700 de versuri lupta dintre suflet ~i tru:p 1782 • La inceputul secolului al XJVclea, un Meliteniotes compune un poem de 3060 versuri politice Despre intelepciune ( Ek "·(," :l:c.vppocr\wt;\1 ), Pecioara minuna-ta care il conduce ;pe dnunuri grele, aparatc de animale fantastice, pina la ca:"ltelnl stralucitor pe care Dumnezeu i 1-a d:ott ca sa loeuhtsdl, in el si la care· nici un detaliu arhitectuml sau ornamental n-a' fo:;;t omis. Pc zidurile parcului se pot vedea toti zeii din Olimp cu :;;imbolurile lor ~i eroii din Vechi:7 1 l 1'estament. Poetul, in rest necunoseut, a· revarsat in opera sao imensa cantitate de informatii, datorate vastei sale cruditii, dar aeest poem indigest ~ste tot atit de rece e~t Romanul tranclafirului (din literatura franceza medie\"ala), cu eare arc multf't asemanare 1783 • Acest gen de exereitiu a avut mult succes· in ultimele secole in Bizant. Descri~rea alegoricit a lunilor anului, inspirata de Teodor din Gaza, se gase~te in mai multe manuscrise in care lnnile httine (sau attice) sint rcprezentate cu simbolurile lor 1784 • Alcxios Oomnenul a adresat fiului sau loan un fel de testament politic in versuri iambice 1785• Teodor Metochites a Iasat douazeci de 1)oeme in hexametri, adresate unor personaje din vrerrtea s;..:t ~i mai ales lui Nikefor Grcgoras 1786 •
Ja
Eplurame ~i Antologii. Epigrama, lucrare destu1 de scurta, pentru a fi gravata pe un monument sau. pe o opera de arta, constituia unul dintre genurile favorite ale poezit-i bizantine. Ea, fusese foarte cultivata in antichitate ~i a devenit un gen literar in Alexandria unde se simtea o pliicere in a cmn:imne epigrame, H1ra ca ac.estea sa fie de:;;tinate gmvarii 1787• De aici au luat na~tere antologiile, culegeri de epigrame, cum. a fost Oununa lui Meleagru din Gandara ~(Siria) in. care acesta i~i insera propriile-i versuri, aproa:pe toate fiind erotice, ~i pe ale altor treizcci ~i ~apte poeti inainta~i ai sai, de la Arhiloh pina la conternporanii siH (primul seeol inaintea erei noastre ). Exernplul acestuia a fo11t urmatJn epoca imperiala ro:niana '}i aproape in toate eazurile cunoa~tem aceste culegeri .de la cmn.pilatorii bizantini 178 8. Aeest gen a fost primit in mod favorabil in Bizan~ ~i cultiv~t in speciaiin perioadele de rena~tere litera,r:t, in . 291
secolul al VI-lea de catte istoricullui Iustinian, Agathias din Myrina, ca~e a d~Lsificat pentru prima datit piesele pe :;mhiecte 1789 : epigrame vot)ive, descriptive, fum•raret ant>cdotice, satirice, amoroase, bahice. In seeolul al IX -lea, marcat de activitatea, literara a lui Potios si a universita~ii lui Bardas, Constantin Kephalas, pr'otopappas .al Palatului, a alcatuit inainte de anul 900 o nom\ antolo" gie 1790 • 0 revizuire a acestPia, eclitie rev:lzuta ~i ad:1ugitar a fost realizat~t in anul 980, fiind vorba de .A ntologicL Pa.latina, care ctatoreaz~l ~west epitet unicului sau manuscris, Codex Palatinus 1791 • In sfir~it, in vrernea Palt•ologilor, Maximos Planudt>s (1260-1310) a editat o anto1ogie in ~apte eapitole care col'PHpund en cele ale lui Kephalas ~i en a,le · Antulogie'i Palatine. Yoga sa a eclipsat loate culegerile anterioare 1 792. Antologia Palatin(~ contine 3700 epigrame, 'in total 22 000 versuri impartit<> in 1.! ei1rti : Epigrame ere~tine (cartea I), statuile Tennelor dt> ZeuxipoR (carte a II)r inscriptii ale templului lui .Apollonis, vitduva lui .ALtaJos d.in. Oizic (cartea III), prologurile lui Meleagru, Pilip 7 .Agathias (cartea IV), epigrarne amoroase (ca,rtea V}, votive (cartea YI), funeraro (eartea, YII) 179 :\ demonRtrative (cartea IX), incurajatoare (cart;ea X), conversatii in timpul mesei 0i glume (r;'JimoTtxtt xed r;xoiTnx&) (cartea XI), l\Iuza copiHireasca (eartpa XII). DeRpre diferiti metri (cartea XIII). Embleme, omcole (cm'tea XIV), dtverse (cartea XV). · · · Vedem 'astfel c;}, orice terna putea constitui subiect de epigrama. La temele antiee bizantinii lt> adaugau pe cele cre~tine, dar legea genului nu ::
.Joe1ui de cuvintc, joeuri de societatP. rnadrhraluri asemanatoare cu celc m~re ii inc1ntau pe 'Pre~Jiol)lii din 292
Franta seeolului al XVII-lea, aceasta era ca,racteristica literaturii respective. De altfel, un numi'Lr considerabil de epigrame nu au intrat in Antologii, de~i erau semnate de nume iJustre ca filosoful Leon, contemporan cu J\'Iihail al III -lea (des pre marii filosofi ; des pre Batrachomy omachia), ca imparatul Leon al VI-lea (despre lunile romanilor), ca loan Kyriotes Geometml (secolul al X-lea) (despre autorii antici, Parintii Bisericii; teme mitologice, descrieri geografice, epitafuri, evenimente contemponme domniei lui Nikefor Fokas, subiecte cre~tine etc.) 1798• In secolul al XI-lea Psellos 1790 , Christophoros din J\'Iytilene 1800 , loan,. arhieJ)iscop de l~uchait:t 1 ~ 1 , Teofilact din Ohrida1802 cultivau acest gen. La inceputul secolului al XlV-lea unul din autorii de epigrame cei nmi fecunzi era Manuel Philes, din Efes, ·di~.cipol al lui Gheorghios· Pachymeres, om de litere nevoia~. Multe epigrame ale sale sint cereri de hrana, mai ales de vinat, adresate unor inalte personalW1ti. Un anumit eveninwnt detine un loc important in viata sa : el a facut parte dintr-o misiune trimisa in Rusia pentru a negocia caRMoria unci printese imperiale. Pretindea, de. asemenea, c:1 ar fi fost in Persia, in India ~i in Ambia. Descrierile sale asupra operelor de arta, astazi dispamte, sint adesea pretioase 1803 • Se obi~nuia, de asemenea, sa· se compuna piese atribuite unor personaje celebre, in special Parintilor :Bisericii 1804 • Nu mai putin raspindite erau enigmele 1805 , intre care celc dificile cum era lcarkinoi (raci), vers lizibil din orice directie, de la dreapta h't stinga sau invers 1806 , versurile~ecou, in care fiecare nou cuvint este mai lung en o silaba, deeit precedentul ~i unde ultimul cuvint al unui vers este primul cuvint al versului precedent 1807 • Intreaga aceast{~ literatura, pune in eviden~a mod~l erudit. de a petrece timpul, ce })I'esupunea o cunoa~tei'e aprofundata a antichitatu clasice, care placea societatii instruite din Bizant. De altfel nici pe departe n-au fost tiparite. nenumaratele epigrame afla,te inca in manusciise 1808 • l•oezin ·tematica ~i de ocazie. Multe poeme, mai lungi decit epigramele, tmtau subiecte analoge, iar eel mai adesea erau simple exercitii de retorica. Versurile luiignatios, diacon la Constantinopol ~i mitropolit al Niceei, despi'e Adam, au forma unui dialog perfect simetric intre trei personaje, fiecare recitind cite trei versuri deoda-
293
ta 130n. Un autor fecund este icromonaJml Mihail Gra:rnmatikos, ea~·e a lasat versuri clespre diferite subiecte : despre sobrietate (in aerostih alfabetic ), despre vanitatea mitologiei, despre .Tudecata de Apoi, desprc Avraam, precum (;li invective la. adresa unui ignorant devenit episcop 1810 • Nume mai eunoscute sint cele ale lui Joan Tzetzes 1811 , :M:iha.il Choniates, arhiepiscop de Atena 1812 , al fratelui sau Niketas 1813, al lui Nikefor Blemmydes 1814 , al lui Planudes 1815 ~i, in secolul al XV-lea, al lui Joan Eugenikos 1816 , care, de~i autori ai unor opere mai importante, n-au dispre1!uit acest gen de poezie. Toate aces tea iti las<'t impresh1 de bud1ti improvizate, datorate unei execlente memorii, diJ1 care \3~neau dup~t dorinta frazele s,i expresiile anticilor, I?e ca.re nu ezitau sa ~i le insu~eascrt.
H. Poezia ritrnidi Poezia ritmica reprezintil, manifestarea cea mai onginaUt a geniului poetic aJ grecHor din Evul Medin, Heligioasi"t, populara, lipsita de orice eruditie antica, e2t se opune poeziei savante, atit prin temele sale cit ~i prin metrid't 1817. Pt·ozodia. Poetii ritmici nu se mai preoeupa de cantitatea V()calelor, la care urechca poporului nu mai este sensibila. Cele dona reguli csentiale sint izosilabia 1818 ~i homotonia, observarm1 accentului tonic. !ntr-o acem1~i bucata versurile sint inegale. Poetul este condus de sentimentul muzical, singurul care corm1nda lungimea vcrsurilor ~i gruparea lor in strofe. De~i el folose~te limba clasica, xnai ales pe aceea a Bibliei Scptuaginta, a, Evangheliilor, a p,~n·tntilor Bisericii, el eviti1 orice expr~:Jsie care ar pre3 zenta dificulti1ti de intelegero pontrn popor. Aceasta poezie a melozilor, nume care Re da poetilor rittnici, nu mai cste o distractie a litera1:ilor, ci o literatur?v nationa;la. Heseopet·irea sa. Poezia ritmica a, fost multa vreme nocunoscutit ~i luatrt drept prozrt, deoarece era·transcrisa ca atare in manuscrise, erudiiJii din Bizant neccmsiderind versuri decit poezia ca,re res1;ecta regula, ~antitatiL Unul dintre cci mai savanti liturgi~ti din secolul al XIX-lea, cardinalul Pitra, a fost eel care a descoperit ritmulacestor irrmuri intr-un manuscris din Petersburg 1819 ~i. astfel 294
a desehi!:; drum cercetarilor, care au :permis restituirea artei melozilor. J~orma poeziilor ritmicc. Ele au luat na~tere din slujba canoniaHi care consta in :primul rind in psalrnodierc dar care avea ca, baza cintul alternat (antifon). Antifonul a condus la trop(t1", refren intercalat sau ritornela muzieaHi, introdusa dupa ficcare verset al unui psalm, pc care se pun cuvinte mai intii foarte scurte, apoi o intreaga desfa~u rare, Qa.re a constituit la inceput · o strof(~ ~i dupit aeeca un poem (oda ). hmos1tl ( s'Cpfl6c;) cste ~strom-mode'!, dupa care cclelaltc rcproduc schema. Poemul se prezin1i:1 sub doua forme : kontalcion-·nl sau imnul, compus din mai multo strofe egale, ~i canonttl, succesiune de ma,i multe cinturi (8 sau 9), unde fiecare a.re propria sa strnetura 1820 • La sfir~itul fiecarei strofe se ,. afl3. un refren (~cpu ~w~ov ), ht origine o aclamare pioa~a a credinciosilor. Rirna este folosita in mod frecvent. In sfiqit, am·ostJ:h?d este caracteristic acestei poezii : primele litere ale fiecarui vers sint unite pentru a forma un cuvint sau o fraz~L, ori alfabetul, A - !1 san !1 - A, ori numele autorului, titlul imnului etc. 1 8 21 ricrostihul furnizeaz::i. uneori informa~ii pretioase. Od~Jinile. Originile :westor cintari populare sint :::mte-. rioare Pacii Bisericii *: ereticii, precum gnosticul Bardesanes din Bdessa (seeolulal II-lea), au raSJ)indit imnuri de propaganda carora le-an asociat cintul; aparatorii ortodoxiei au imprumutat accst l)roeeden. Dupa parerea Sfintului Efrem dirt Nisibis, Bardesanes ,a oferit celor sanato~i otra.va amara ascunsa in dnlcea~a". El insu~ir retras la Edessa (363-313) a compus imnuri impotriva. ereticilor, inspirindu-se din prozodia lui Eardesanes 1822 • El este adevaratul cr~'ator al poezJei ecleziastiee. Inn:turile sale,. serise in limba siriaea ~i in greaca, erau cintate de eoruri alternate. Versurile erau compuse din 4 pina la 10 silabe ~i repartizate in strofe, eare se tenninau printr-fJ J)iesrt sau o doxologie. A compus 75 de varieta~i de imnuri Cll acrostihuri 1823 • Influenta sa asupra melozilor este de netag3duit.
"' PACEA BISEF\ICJI. Denumire data trecerii ln legalitate a Bisericii Cl'e~tine in upna ,,edictului de Ia Milano", dat de Constantin eel Mare tn 313, care a S\lspendat persecuii:le anticre§tille. ·
295
Uomauos llelodnl. Homanos nu este eel ma:l vechi dar este eel mai ilustru dintre melozi. De h1 prima editare a citorva dintre operelc s~tle de cCttre ca,rdinalul Pitra 1824 ,. a devenit obiectvl unui mare numar de cercet:lri, iar descoperirHe au demonstrat ea produetia sa poetiea a fost de o fecunqitate prodigioasa. El a prosla vit toa te sarhatorile anului ~i majoritatea sfintilor 1 8 25 • S-a n{tF:eut la BmeHKa, a fost diacon la, Biseriea Lnvierii din Beirut, a venit la Constantinopol in vremea lui Anastasios Hi a trait sub Justin si Justinian. :Fitcea parte djn clerult.i'hei man(Ls(.iri a :Feciottrei zisa din Cyrus; aici a fost inmormintat ~i este onorat ca sfint la 1 octombrie 1826 • Dupa emn spune legenda, el a pet.reeut noaptea d(~ Cr:tciun in Biserica Blacherne, eind i s-a aratat Pecioara ·in vis ~i 1-a. inzestrat eu darul poeziei meludice 1827 • Jnmurile lui Homanos s1nt ]( o.ntakia, cu strof'e egale, a earor forma este simpli-\., seutit:~ de oriee retorim1, dar exprima o credinta profundit, care I:!C traduce prin amp loarea expresiei, prin canwterul dramatic al anumitor episoade, in care melodul introduce dialoguri emotionante, ca celal JVIariei ~i allui Iisus ]JC cruce, in sfir~it prin imagini grandioase care !:lint adesm1 para.fraze ale Ribllei 1828 • · [lata, de excmplu, preludiul irnnului de Cnkiun: 'H l~xplle~oc; cr-1)\;.epov · Astazi, Fecioara ~0~ ~ltE:fl_O'J~~0\1 ;_~l
Imuul despre ,Judeeata de Apoi este plin de lUI. suflu epic, care 1-ar fi putut inBpim pe autorullui Die8lrae 18 a0 • [,Cind vei vcni, Doamne,- Jn slava Ta pe pilmlnt- se va entre• mura tot ecc>t ce existii. - Cincl un torent de foe sc va napusti - in fata judettilui Tau, - cine! se vor deschide Carlile - ~i va ic9i la lumina ceca ce era ascuns, - Ah ! scapa-ma atunci - de cuptorul eel ve~nic ~~ jmJ<;ca-ma sa fiu vrcdnic a sta -'- la dreapta Ta - 0, cclm11i clrept dintre . Judcciltori 1831 .]
f?i ee poate fi mai gratios, mai antrenant dceit imnul pentru Epil"anie : Av:x-ro),·lj~; ~crnsp 6s6
,-foU-rov
&cr-r~p-To,);.
p.ocyau:; €x llepcr[So;-o3·~ncrov ev crrnJI.ocUj)-Tw e:Max ~cr:xvn Xp~c--rw
r:pocrxuv~cr.Ju,
...
a earui sprinteneal~ tradncere:
a,
ritrnului nu se JlOa,te reda · intr-o
[Precum steaua de la Ha>arit, - i-a cond11s din Persia pc uutgi, SJJre Spirltul divin, -- adns pe Iumec intr"o pc~tera ~ Hristos 'eel binevoitor, "- sa se h:chine in fata lui, ~· regi in fat a regelui .' .. (j31!dt).ei<;; -:-if} fl:xcr~/..d)' sa•.]
296
Dar nu trebuie uitat ca Romanos .si melozii sint 1nainte de toate muzieieni, caci Kontakia si~t facute pentru a fi cinta,te, iar versul trebnie sa se adapteze la melodie. De aici au aparut ~i gre~eli, datorate ignor:1rii muzicii de catre copi~tii de manuserise 1833 • · . Jlcwiom!.a de dnpa Uomano'. :~n~care:1, in ca,re Romanos este eel mai ilustru reprezentant, nu s-a restrins dupa disparitia lui, dar virsta de aur a poeziei melodiee · este enprinsa in mod deosebit intre sfiqitul seeolelor al VI-lea §i al X-lea. Autoritatca lui Romanos i-a supravietuit lui insu§i, cum o demonstreaz/'1 Imnul .1lcatist 1834 , care se .einta in simbi'i,ta eelei de a cineca saptamini a postului Pa~telor, pentru :;t-i multumi :Pecioarei ca a salvat Constantinopoln l de asaltul barbarilor 1835 • Acest imn estc impartit in dona grupuri de ~ase strofe : grurml istoric (de la Buna Vestire la Intrarea in biserica a Fecioarei), grupnl mistie sau teologic (multumiri XOG~ps- · -na~wL, lui Hristos ~i l•'ecioarei). A dona parte coincide aproape euvint cu cuvint cu un Kontakion al lui Romanos pentru Rusalii ; metrul versetelor este identic. In plus, primul preludiu se inspira din imnul situ pentru Bnna Yestire, cu acelea~i saluturi ~i en acela~i refren. Prin forma sa· ·eleganU1, prin profunzimea sentimcntului mistie ~i frumusetea muzicala a cuvintelor. Acatistul este unic in litemtnJ:a bizantina 1 8 3 6. Imnullui Romanos pentru Craciun en:t cintat pina in secolul al XII-lea de eoruri alternate, la biseriea Sfinta Sofia ~i la Sfintii Apostoli, ·dar imnografii din secolele al VIII-lea ~i al IX-lea au eliminat Kontak1:oanele sale din cartile liturgiee pentru a piasa in locul acestom propriile lor lucrari 1837 • Andrei, episcop de Gortyna in Creta, nascut la Damasc 'in anul 660, a fost cleric la Ierusalim, apoi la Constantinopol unde a adus obieeiurile liturgice din Palestina. Muzician ~i melod, el a introdus canonul 1 B3 s in poezi!JJ ritmica, care a ci~tigat in acest fel mai multa libertate ~i fantezie,. A compus, de asemenea, idiomele, strofe izolate ~i libere, despre sarbatorile anului. I.-a imitat pe Romanos in luemrea sa Marele Canon de 250 strofe, dar acesta nu are nici simplitate nici eleganta1839 • In secolul ::lil VIII-lea Sfintii loan Damaschin ~i Cosmas, legati printr-o strinsa prietenie, calugari la Sfintul Sava, au cultivat aici poezia religioasa 1840 ~i au reu~it mai ales in eompozitia de canonuri. Ei au luat ca model poeziile lui 297
Grigore din Nazianz. Stilul1or e;!,utat se opune simpHHtH lui Romanos. loan reuseR!;c sa dea, pieRelor sale acroRtihuri compusc din distrhui·i; in afara de aceasta, in canonurilc :tnumitor sarbatori, el respecta cantitatea voealelor urmind regulHe prozodiei antice 1841 • In perioada ieonoclasti1, poezi::t .melodica estc reprezen, tatit prin lucrarile, multa vreme necunoscutc, ale lui Andrei Orbul 18J. 2 , ~i prin ciHugarii de la i\1amlstirea Studion, Toodor 181 \ frat,•le sf'm, Iosif, fra,tii ypo.n-ro~. Teodor ;;;i Teofanes, imnograful Sfintul Clement 1844 , poeta Kasia;18 '15 • Toate imnurilc din aceasta perioada au drept caracteristica stilu1 cautat, tonul bombastic, abuzul de epitete. Anumite imnuri nu sint altceva decit parafraze versificate ale 'tmor legende hagiograf:ice 'in proza. in Becolul al XI-lea, se pa.re ca suflul poetie a1 m.elozilor s-ar fi stins, dc~i poezia ritmica lnci"t mqi: em eulttvaU in mitni'Lstiri, in Rpeeialla n.fii,nilc;tin'a Grottaferratf'v de llnga Roma. Contrar parerii lui Krumbacher,. care plaseaz{L dispa,ri\;ia sa pe la, sfiqitul secolnlui al XI -lea, aceasti1 a supravletuit pina la sfir~itul imperiului 1846 • IDa m1· numai ca a continuat s;'t figureze in c:1rtile liturgiee, dar a produs ehiar opere noi care poarti"i numelo lui Simeon J\fetafrastes (Liturghi~t pcntru Vinerea lVIare), al lui Manuel Holoholos (sccolul a,l XIII-le
III. .Mnzica bizantina Dupi"L cum am mai arittat, mclozii nu emu doar por:;ti 7 ci in. n;wd deosebit muzicieni. Compozitia muziea,la preceda pc aceea a textulni, subordonat ritmulni. Abia Ia sfir§itul secolului al JXclea a inceput si1 se puna texte noi pe .melodii vechi. Studiul muzicil bizantine reprezinti1, prln urmare, complctarea necesar::l. · studiului poeziei ritn1ice. Muzica ofera, de altfel, unul din aspectele cele mai caractel'iRtice al dezvoWirli intele;.~tuale f;ii al'!!istiee a lumii bizantine. Din pacate, studiul sau se afH1 departe de a fi terruinat. Mamiserisele nmzieale sint de o intcrpretare difieilf't ia.r muzicogra.fii nu se pun de acord asupra semnelor din portativele aeestora.
298
J\luzicogn1fii bizantini. Nu sepot folosi tratatele erudi\Jilor .biz.:'bntini despre muzidt : acestea sint in majorit~~tea cazurilor simple 11lagieri ale autorilor antici. Studiul muzicii teoretice facea pa,rte din quadrivium ~i apa.rtJnea ~tiintelor matematice. Tratatele lui Psellos desprc muzica, cele ale lui Gheorghios Pachymeres ~i Manuel Bryennos nu ne cornunidL nimic despre compozi~iile nmzicalc executate intr-adevar in J?izan~ 1 84 8 • Cu totul altfel se prezinta un tratat ~tnonim, atribuit unui locuitor al Ierusalirnului, care se intituleaza llag·iopolites (ceta~ean al Ora~ului Sfint). Tr~ttatul sau cste cartea de cint a bisericii din Ierusalim, care con~inc regulile fixate de Kosmas. Ea pa.streazi'!J fragmentc muzicale pretioase din ·antichitatea greaca ~i constituie unul din I'arele documente 'Gare ne dau inforrnatii despre rruzica laica. Este, mai ales, m1 tratat t<:~oretic ~i practic, al cintecului liturgic, care cuprinde o serie de extrase juxtapuse, far:\ ordine. I..~imba incilcita tradea.za originca orientala 1849. •.
(:ai·aetere ~i origini. da ~i muzica, anticilor, muzica hizantina n-a cunoscut armonia 1850 • :Ea este doar melodicr~ ~;d ritmica; destinata pentru cinta,rea Ja, unison. Era intotdeauna asociat:1 cu poezia ~i cu dansul. Instrumentele muzieale, flautul sau lira, serveau la sust.inerea cintecului ~i nu la acompanian1ent. :Muzica era cea care determina, troparele · ~i strofa"model, irmosul. Ca ~i in antiebitate, existau 8 nwiluri sau tonztri (·h_o~,) 4 tonuri principale ( authentai, kyrioi) ~i patru tonuri oblice (plagioi sau plagale ), eare purtau nume antice (dorian, frigian etc.) dar se deosebeau profund. Unii muzicologi ~m aratat ca muzica, hizantina a rupt-o in intregime cu mnzica din antichitate, in plina decadenta, devcnitt~ un exercitiu de virtiuozitate. Octoilin1, carte penttu ofieiere~1 slnjbei, co;ntiniltd 9 ode adaugatc la psaltire, estc atribuit pe 11edrept sfintului loan Da1naschin. El figureaza,, de fapt, partial, pe un papirus din secolul al VII-lea. A.cesta forma un canon recitat,eu intierealare de tropare. Primul (irrnos·ul) reamintea profe~iile ~i insista asupra identitatii Tatalui Ceresc din Vcchiul ~i Noul Testament. Cea de a noua oda era -~Iag "~ificat-ul 1851 • Pe de a.lta parte, sfintii Joan Darnasehin lili Kosmas foloseau in irrnoi dou{t noi tonuri mijlocii. Exis299
tau deci 10 tonuri, ale caror nume provenm1n din: nota~ie, drcpte pentrn tonurile principale, oblicepenh·uplagale*1852 • .M:clodia bizantina Re deosebe~te de cea antica printr-o m~hi mare boga,tie; ca,re se datore~te influentei siriene; .Aceasta izvoraste din inmdirea sa cu melodiile ambroziana :;;i gregorianii, care se expliea ptin sursa comuna 1853 • TrPbuie amintit, de altfel, ca Grigore cell\llare, inainte de urcarea sa pe ironul -papal, a fost apoerisiar** al :pa,pei la Const
Nolatia. Arta vechilot melozi era exelusiv orala, notatia era necunosent~l. Dirijorul corului puncta fra,;r,a muzicala indicind intervalcle prin gesturile miinii, de jos in sus indicind urearea voeii, de sus in jos cohor!rea eL Acesta este sistemul numit ekfonetic 1856 • Ahia in !'lecolul a.l IX-lea au ap:'i,rut in manuscrisele muzicale acele neurn;e ( ve:u[J-
Caden~a muzicaUt(n. trad.). APOCRISIAH. Ambasador acreditat de un patriarh pe Jinga un alt patriarh, ori pe Hngll imparat. Nu avea un caracter plenipotenFar.
**
ar~ la mnJ~ica,le
c,el
tnceput. Ea are vrin urmare eel putin 16 s<·ari la dispozitia ~m 1859 • Din paca,te, aceasta esLe putin eunoscuta, de~i t<. avut aceea:;Ji reputatie ca ~i muzica religioas:l. Mazaris a intilnit in Hades un muzician celebru din secolul al XV-lea, Lampada,rios, care se plingea ca fiul sau i~i prm;titueaza talentu 1 pmeticind 'rnuzica laiea ~i inveselind serbariletnondene ale bog:lta~ilor desfrinati din OonstantinopoP 8 6°. P~rele monumente ale acestef muzici care ne-au parV-enit sint aclamatiile ritmice ale demelor ~i cintecele jignitoare pe care le compuneau impotriva suveranilor. Sint clasifieate !Jn aceea~i categoric imnurile eintate la Marele Palat cu oeazia marilor sarbatori ate Bisericii 1861 • Un cintec popular
1867 •
'' HOMANIA. Termenul (latin, trecut apoi in grece~te) a aparut 1n sec:. IV - V, desemnind lumea romana, vazuta in opozitie cu teritoriile locuite. de barhari. Op()zitia RomaniafBar/)aricum s-a grefat apoi pe opozit.ia Christi ani/ Pa11ani. Termenul R. s-a pastrat eyi in partca ori.~utalil :a Il:n,periului, iuclusiv dupa ·ce latlita nu a mai fost vorbitiL
301
Or'gile bizantine Jerau de m~trimi diferite f'i existau mat·ea' orga fLEY~cr-rov elpycx.'lov, probabil fix;1 ~i orga'mo,nuttla xe:tp6ypcx.cpov, cx.uf. 't)-rtx6v opycx.vov, orga u~or de transpor. tatl8 68 • Cind imparatul Constantin ~i Irena au faA:mt o cal:Uoi'ie militara pe frontiera Traeiei in anul 784, mai niulte organa figurau in bagajele lor 1869, ~i dernel~~ aveau organi~tii lor cunoscuyi, care avPau un rol esentialla recoptiile ~i procesiunile Imperiale 1870 • Totu~i orga nu era un instrument de acompaniament ~i se folosea aproape exclnsiv la ceremoniile imperiale. Am ,vazut ca imnulliturgic nu estc acompa.niat. El poseda forrnele ~i tonnrile care il conduc, dar nu la fel estc cazul cu rnuzi.ca instrumentaEi. Orga este un instn1men t de oreh#?stra eare moduleazrt adesea cintecele rcligioase, de e~emplu . trisaghionulla hipourom, dar nu le aeompaniaza 1 8 71 • fLa banchetul oferit in anul 9·16 ambasadorilor sarazini de ciitre Con.stantin Porfirogenetul, coruri invizibile.celebrau gloria lmsileului ~in Homaniei. Aceste voci melodioase erau ale can torilor de la. Sfinta Sofia si de la Sfin Pi Apostoli, ascun~i ln dosul unei drapcrii de pmpuri\. Ei se' opreau la fieeare parte a slujhei ~i · at1inci izbuenean accentele orgilor cu tuburi< de. atir ~i argint care aduccan bucurie in inimile invilafilor 1872 .]
Un mare numar de alte instrumente muzicale cu cc.)a:rrde sau de suflat sint citate in texte sau fignreaza pe monumcntc,. cum sint ghitara, lauta cu mai multe coarde intinsc pe o seindura, in forma de vioara 1873 , psalterionul, flmrtul, eornul de filde~. Noileeunoa~temdestuldeputJnlB74. IV~·
Epopeea
ln. p'of~da a eee~u ee Eisase sa ~e :pre$UJll1Il1 caracter_UJ artificial allitcraturii. sale sa'Vante, Bizanyul a posedat o epope~ nayionaJa, ale earei izvoarc sint de origine ~i de limbi:t. J)Opulara .
. · fasiic DighenisAkdtas.!n'annl1872, Sathas a descope~ tit intr-un mannscris din Trapezunt, datind din secolul al XVI-lea, epopeea Vitejiilor lui Vasile Dighenis .Akri-' tas ~i a fost frapat de legMnrile aeestui poem eu eintecele popnla,re {tragouclia) din Cipru ~i din yi\rile Pm:~tului Euxi:h; · . J){ai tirziu s-atl '(l¢.scoperit mal multe ver~iuntmanu scrise, in general de data recenta 1875 • 302
A0estiea siut luer;~u:J. ale unor eruditi de provineie, care au gftsit ~late istorice 1n cronicl ~i expresii in Homer, dar ale ci\ror izvoare prhwipale emu cantilenele sau trftgou--dia, in limbrt popular(c. · · Adc.v(tratul subiect al poemulni este lupt::t In1periului 'llizantin cu Isbrm1l in secok·k aJ IX-lea Hi al X-"lea si ~lp<\l'area frontiei'elor de catre Inili(iia spech1Ja a Akrltailor* impotriva saraz;inilor ~i a apelatai-lor, bande de til11iHi eare tr:liau pe sc•ama celor doi adversari 1876 • Imcnsul dort f{ieut de Bizant; tirnp de dow). secole pentru a re'OCupa Orientul ~i a face R(L ;.;e retraga. Islanml,- a stimula t cntuziasmul poporului, ea.re a pC'i'sonificat acC'asta lupta · in figum eroieit a lui Vasile Dighcnls AkritaR. Prin urmare, epopeea bizan\.Iui\ a luat na~terc 1n regiuneLl frontierelor Clliciei ~i Uappadociei 1ntinsii in secolnl al X-h:a, pinala Eufrat. 0 dubH1 linic de posturi, foarte :apropia.te uncle de altele, asigura frontiera. Luptelc din'tre akritai ~i sarazini, jafurile, atacurile nca~teptatc crau . ewnimentc zilnicc·, de unde ayentnri, dueluri,1ntre capeintimpl:lri extraordinare. fiind in contact mulb1, VI·eme, crestinii ili musulin;:tnii au sfir~it prin a stabili intre ei rela~ii de 'simpatie ~i stim1 reciproca, sehimburile. periodi-ce de prizonieri fiind cea mai buna dovada in acest sens 1877 • Aceea~;~i Viati'u ·nventuroasa, aceea~i dmgoste pentru aur, aceea~;~i admira11ie fata de frumoasele lovitnri de spada, aceea~i lupta f•rincPn~~ impotriva apelatai-lor, dezertorilor, ldcftilor**, damt~itoti pentru h>\,i, acela~i Rpirit eavalerese. 'roate' conditiile favorabile na~terii unci epopei sc g;Coseau, astfel, reunite. De partea bizantini~, strategii themelor, departe fiind de Oonstantinopol, se bucurau de o via~a mai libera :~i de o cvasi-indcpenden~i:lo, fara ca loialitatea lor fata de hasilcll sa sufere, ~i aeeasta este una din tras:l,turile caracteriinice ale· epopei.~i lui Diglwni::; Akritas 1878 • In8!:'t~i virsta manuseris.elor sale ara,ta ca populatitatea luJ 3, supraviet;uit. multa vreme in Evul JYlediu : duprt ver~iunea de la Bscurial, aezi, asemanatori jonglerilor llOi;\tri, ;{', recitau la <1dnnil..rlle nobililor 187 &.
* /\KHITAL Formapuni de granicerl, trupe de elitil, sarecontinuau v:echile corpuri de limitanei. Sl; constituie in timpul dinastie:i rl:uicedonene . .Benefidau de scutiri de 'ilrlpozite ~i nu faceau parte din armata theme/or. *• KLEFTL Tilhari sau lmidnci din zonele ~ntoase ale Gr.eeieL
303
A~:1 cum impal'~ite in
ne-a, parvenit, ponmul cuprindc- opt eintece trei part.i, destul de diferite ca ton ~i, ca.
spirit 1880 • . Primele trei cintmi, care formeaza. r;rima paite, bint consacrate parintHor lui Dighenis .Alnitas. Cu sigunmtil ei't· nu aceasta este part,ea eea n.mi yeche, ckoaH'ee vHejiHe iatiHui lui Dighenis, emirul din Ellessa, care 1 1'\peR,te ~i ia de sot.ie pe fiie~1 strategului Andronic Du1ms, sint lntr.-o 0(1l'~CaTe masma Ull duhlet _al vitejiilol' lui Dlghe:nis. Partea a dona, expunere a acestor vitejii, reprezini a, poemul primitiv, dar interpolat eu digresiuni care Jormeazit tot atitea povestiri rliRtinete. DupiJ expliuuca nunwlui si'tu, lJiyheni,'!, nascut din dona rase, ~i o rE·vo1ire asupn;, ispravHor l aU\lui sau, poetul cde bn.:tzi'c enea, ce in ()lu:,nsons de gcste s-a,r fi nmnJt Copili11'ia lu£ Digh6nis, educa~ia sa, ispravile sale minunate, dragoRtea sa pentxu Evdok:ia, fiiea unui strateg care ii decapitape pretendentii la m1na acestPia. DarE\ uokir" va fi tovara::;a fidela a nonlui, care() rape~5te: k,tal Evdo1:;;iei 1i urmih:eR,te Cll Ole t1ci eapcte ~i d·· un leu pe e.trag Apnla\;ii care vor Ra o raprasci'i pn Bvdokia. Dighenis ii pune pe fuga, dar este provoea,t de trPi cavaleri stra.lr:c·iti. .Dighenis \i 1nvinge pn toti, dar k (E). mie~te viata. Bi se retrag bineeuv]ntlndn-1, dar fmio~i de inhingen·, h1nReaza ilnpotriva lui un dw~man de .temut, pe 1VI11ximo Ama,zoana, dcser:ndenta a Amazoanelor, pe eare Ale:xandru eel Mare le aduMeSfJ
din India.
304
J_,upta oroic:1 a lui Dighenis impotriva lui Maximo, formeazfL un alt poent, remarcartiil 'prin caractm·ul sau cavalen:sc care ne face 1:1a rw gindim la epopeea noastra., 1nai vutin minunile. Maximo a vxut sa traven;eze Eufxatul dar Dighenis o intimpina in mod galant avintindu-se cu calul in fluviu. Maximo se ar·unca asupra lui : Dighenis ii l'U})O laneea, face sa-i cada sabia ~i casea. Cuprinsa de spaima, ea inge,rmneheaza la picioarf'le lui, dar ii eHe ea favoare un nou duel, care pentru ea nu este mai fericit. Attmci, pentru a demonstra ca este imblinziti'i, ea se ofeia invingatorului, c:1re nu poctte IT:t.ista fnunusetii ei. Isp:ravile lui Dighenis sint terminate ~i parte?. a treia (cinturile VII ~i VIII) il arata odilmiudu-se ling~t Evdokh!J in palatul minuna,t pe care l-a eonstruit pc malurile Eufratului. Singurele sale ispravi sint ·de acum inainte legate de vinatoate ; el sugrun!.a animalele saHmtice f;1,ra niei o a.nua. La into~trcorea de la una din aceste vinatmi face o baie en apa reee e~t gheata ~i m1pata o boala care-i provoaca moartea.. Sfir~it ciudat pentru un erou. :Moaitea Evdokiei in acel~~i timp eu a lui, descrien'{:t fune.raliilor in mijlocul unci multimi de O?vincni, plinsetcle pe monnintul lor incheie poemul, dar se obsena ca ~west final cste cam artificial ; cu siguranta ca el nu a)re nimic comuu cu versiunea primitiva. C:uacteristicile poemului. Chiar ~l m stan·a actuaia, poemul lui Dighenis se remarca prin originalitt~Jte, fata de celclalte l)l'Oductu literare din Biiant. Inainte de toate sint descrierile pitorc~ti care eonfera evenimentelor un cadru stralucit, ca sosirea ttiumfala a lui Dighenis, ~i a logodnicei sale in easa strategului : trom]1etele suna, tobele bat, orgile de argint cinta melodiile cele mai frumoase, servitorii aclam~L N unta a dmat trPi luni, tirnp in care ospetele se succedau, iar tinm·ii easato:ri1;i sint eople~i\ii de cadouri: eai, leo1mrzi pentru v'inatoare, ~oimi, ieoane, anne, printre care sabia lui Ohosroc 1881 • Descrierea palatului, demn de zinc, al lui Dighenis Aln'itas, \inc aproape un c'int intreg 1 882 ; totul era numai in marmura de culOI'i lucioase, pardoseala. de alabast;Iu ~lefuit ea o gheata, triclinium-uri stralucitoare de mozaicuri pe fond de aur care reprezinta eroi legendari din antichitatea pagina, alaturi de cci (~i Vechiului Testament, Achile alaturi de Samson, David in fata lui .Alexandru eel Mare 1883 • 20 ~c. 115
~u
rmti pu{;in
n~rnarca bile
slnt :rasajdf:'
CiH'G
redan
'-tm adevamt ,:;ontiment al m'i\ate pc ramurile arborilor, acestea i~i filccau auzit ciripitul, in timp ce herzelc i~i diutau hrana in apil, pilunii l~i etalau evantaiul cozii in mijlocul florilor, iar penele pilre,m ca le rdlccta nuan\ele lBB 4 • De ascmcnea: de~ertul Siriei cu asprele sale pustietati ~i cu orizontul .:fugar, care lntrerupe .silueta fantastic a a vreunui palmier 1885 • J
Trobuk ,;t, noUm, de asc•rncnu:t, acc\·rii ul de hlindete do tinerete ee so dega.jii din ~west poem. ~i aed sentiment de dmgoste ingcm1ii, pc care m1-l mai intilnim '!J:i litcratma bizantina .. Oe poate fi mai delieat ~i induio~Mor cleeit dialogul dintre lilvdokia .:;i Digh~nis Ia prima lor intilnire '? : ~i
[,Tu ai coborit ln suflctul n1eu, spune Evdokia la fereastra sa, .. , dar tat;'H meu, strategul, vegheaza nopti intregi din cauza ta .. fere~t'". 7 tc sa .:nu fii in pericol· din cauza mea ... caci tatal men este prea nemilos ca sa. ·te poata cru\a. - Apleaeii-te peste fereastra ta, ii raspunde Dighenis, o ~ulci ochi ai sufldului mcu ca sa-p viid frumusetca, pcntru ca in inirna mea sa patrunda o clragoste infil1ita pentru tine. Eu sint tlnar; vezi bine . .Eu nu cunosc pasiunca, eu nu cunosc drumurile care due !a amor, dar ·dad, clorinta de a tc avca punc st;:\plnire pc sufletul men, sii ~Ui di chiar dacii taUil tau, strategul, ~i toate ruclele sale ~i toti servilorii siii s-ar transforma in siigeti ~i in sabii sclipitoare, nimcni clintre ace~tia m1 m-ar putea a tinge" Issu .]
Td'u;;atud.le de {~m·aetcr. l:T n alt al\pect original al poPmului este aeeb ca personajele sa,le, alaturi de m1ractE·risticile eroice, comune <'}Jopeilor din tol:ute timpurile. (con~ eroului cart' rvpari:t nedrept,i\1.i1e, cautare dt~ aven~i fapte mari), sint in acela~i timp greci diu Bizi!Jnt, c-,'tre au acclea~i sentimente, aedea~i preocupa.ri en ale Bup:;~ilor lui Romanns l..:'kapenos sau Xlkefor Foka;;;: patriotismul (tenw·n•'l de Ro1nawia, eare rc\'ine adcseaiss 7 , demom;treaz~1 trozirca unei con~tiinte nationa,le), fidelitatea fa~a de h±sileu ~i r0spectarea elichetei. Bronl, at!t de gt'los pt' indopendenta o;,,, se ineliua cu respect 1n fata majesta,tii impPriale ; ii CH'tr hasHeului si:'~ vina el .insu~i · . pentru a·-1 :vcdea pc malurile Bufratului, deoal'ece· erede · d1 ;c;old.atii s<'ii tineri ~i far:1 expmlcnta nu vor in prezc~nta sa \TCun c u vint coni;rar etiehetei. Aec1Et:1j t'ra grija unni bizanHn, de ea,re nu t~-ar fi jenitt deloc un.Ogicr din nanem~re~ san nu Gnl11aumr nu Cu111t N n:· 1 8 ti 8 .306
Qu.ltma biza,ntina, .. scntimentul ere~tin apareau 1m multeiinprejurari. T:1tal lui Alrritas i-a t·inut un adevrniJ,t eurilc{JI,J teologie mamei s~1le pentru a o eonverti la cre~ti nism 1889 • Dighenis ~~re un adev·arat cmlt pcntru sfintH, rtizboinici, j)l'Otectori ai armatci imperiale, pe c11re Ji invocajnainte de a. porni in lupta; cl (tic serupule pu\,in obi~nuite b eroii cpiei ~i ii pare rau dt rste supus slii:bidmrilor omene~t.i; al V-lea, cint al poemului este o ineintatoai:e marturisire de a nu fi n·zistat in f<~ta seductiilm· prin~:sei ambe po care a salvat-o do la moa'rto. ln. sfir~it, ekmentul bizantin era re1n·ezentat vrin I~eminiscentcle antice care se intllneau in fiecare clipa. Intilnii'ea dintre tatal lui Dighenis eu sotia ~i .copila~ul SaU, inaintc de plf;carea intr-o Pxpeditie, aminte$fC de inti1nirea do adio d:intre Hector. ~i Andl'omaca, din cintul al VI-lea al Iliadei 1890 iar doua p~saje lungi, de inspiratie pagina,. glorifiea puterea iu birii, care 1i invinge pe tilharii cei rnai cruzi 1 891.
Eleriterrtele 17i geneza poemului. Seurta noastta. analiza ne-a, arata~ in textul· actual uncle digrt>siuni' eontl'adietii, rept:\tari inutile. l.Jipsa de unitate aparenta 11unc problem?. eonsti.t~irii poemului ~i a originii elementeloi· sak. SatlulJB,. dupa 'cum am vazut, eonstatase deja ca. uncle episoade ale poemului au legaturi eu ami.mite cintrce populare moderne ~i chiar au treeut 1n litemtura n:i8a prin intermecliui· iugoslavilor. Rambaud consider a· ca. izvoare He inspiratie ale poemului eintecele po1mlare, care s-au transn1fs pe cale orala, timp de noua· secole si care erau alten1te., J)rin forta lucrurHor, cind au f_9st scrise pentru prima· data in secolul al XIX-lt>a 1 892 . Iil sfirsit, o cei·eetai·e :inult · mai vasta i-a pei1nis lui Henri Gn'goire :;;a demonstreze ca- unele balade actuale, indE'JlCndente de poem, con~in cantilcne foarte vechi, din care autorul lui Dighenis Akritas a putut · folosi. o paTte 1893 • Aretha.s,~ episcop ·al Oaesareii Oappadociei (850-932); regiune in ca;re este localizata o parte din poen1., mentioneaza masci'irici paflagonieni' care mergeau din cas a in cas a, cintind:. a vent1rrile eroilor cele bri 1 894. Acest text .valoros araH1 ca ex:istau deja, poeme eroict>, sau eel :pu~in balade, la sfir~itul secolului allX-lea. Oantilenele s::m tn~goudia, care celebrau uneori alti eroi drcit pe Dighenis, con~in fupte istOiice, numc de generali, detn.Jii. asup:ra ~1rmelor ~i :inetodelor de lupHI, de altadata,. H
30:7
e~re atesta vechimea lor. Putem cita poemul 1/·iul ltt·i Andronie, a carni nunni1, rapita de ara,bi, na~te 1n ·c%tptJ\'it~"te un copil. Aventurile precocu ale aeestuia arnint(jsc de cele ale ·lui Dighenis copil 189 "~ 0 tema similadl,' bon~ino Baladct l11i Annuhs 1 din earE' fHHtrcgasit m:1i mult(\ variante iu Gipru : un tinar crou n elibercadt pe tatal sii.u care tora prizonier la sarazini htr prin cnrajul situ ei~tiga stirm1 unui einir care i-o dii pe fiiea ,;,,, in dsatorie. 1Tn detaliu istoric H constit;uie tnwersarea Eufratului de catre eroul Arestcs, consirleratCt Ci:t o ispradl, miraeuloasal696 . l\nn1.iirul baladelor, con~in1nd detalii mai · mult sa u mai pnyin deformate ale poemului lui Dighenis, ~i care au fost adunate in accsti ultimi ani, estc eonsiderabil : rapirea Bvdokiei, d~tr ~u ajutorul unci l:lut
. Elementul arah. Oa ~i grecii, arabii aveau cintcccle lor epice, care (•elebrau vi.tcjiilt' emiri1m iinpotriva, Bizant;ului. CrcdPm d St' poL reeunm~~to inRPrtiilP lor iu prirnele dnturi ale .pocmului (intlmpH1rile tata,lui lui Dighenis). ln aeesta antbii Hint prezPntati intr-o lmnina i'a\'corabilit l(ii se poate citi enumerarca ora,~elor encerite de Pmir, tatal lui Dighenis, care a, ocnpat intreaga Sirie ~i Koufa in :\lPsopotamia, ora~ sl'int a,l a,lizilor*. Dighenis \nsuJi>i so lupta mai [mtin cu arabil deeit eu al>e1atii. Altefapte de razboi arabe sint amintlte in diver,se versiuni. Un roman ture reproduce un roman cavalerefie arab ~i prezi11lf~ em.igrarca in Imperiu a unui trih arab din Melitcne, lum'u pe rare il putem reeunoa~te 1n stahilirea., intr-o thema bizantina, '~ tatiHui lui Digheui~:~ ~i a tut,uror- alor 1-1l1i1898 . Fondul istorie. ];a, fd ca Chanson de Bol1.tnd, poemul lui Dighenis are un fond istoric. Eroul sau a fo~t idtWtifieat en Pantherios, fiu al unei Dukas ?i al unui qnir arab, dcvvuit reueg<.tt din motiv de dragosiP. Panthcrios este un strateg cekhrn al lui Romano~> Lekapen<;>.s eare 1-a facut rlomestikos al sehole~lor din Orit>nt. tri anul
* AL IZI. Adepti ai lui Ali, eel de-al patrulea calif, mort ia Kqufa in 661, in urmu conflictului cu Mo;twija, lntemeictorul dinastiei Omeiazilor. Alizii sint cci care nu au rccunoscut supreniatia Omeiazilor (cl;ire nu se triigeau din semintia·lui Mahomed), fiind, de fapt, la ot'ig-ine~t sectei ~iite.
941 el a respim; nn'azia ru~ilor iar in 944 1-a ohliga.t pe emit ul din BdFSRa sa predea imperiului icoana lui. 'FIJ istos 1899 • Cariera sa nu se aseama.na eitu~i do 1mtin cu <;<'a a lui Dighenis, dar, oare, nu f;(J poate SpUllO la fcl ~i despr:c coutele de Bretagric, dcvf:'r!it nepot al lui Carol eel)\la.n~.? _t\h;_;r,iile la .Mandilionul din ]Jdes8a intilnite 1n toato Y('l'sian,He poemului lui Dighenis, sau faptul ea, in dls<.mnml Uk'l!mei emirului catro fiul sau, ico~ma inca nu fusE'se ad usa in impcriu, justifier~. identifieaJ·ea lui Diglwnis .eu PanthN·ios. Pe de alta varte, Henri Gregoire a dcmonstn'l:t d~ rm tmtro numiir de pasa.je al<> poemului sint imprumutate din cronici ;;;i accRtea ii a,tiibuie lui Dighcnis tr;lsatuiile anumitor JWrsonaje istorice san care corespund UJlOI' fapte reale. J
Trosis pe Bufrat, nu departe t~e. Samo~ata 1!1° 2 : 1<::1, nu dt'mult, inca mai era, nonl m;,tiom~l al t:1r:milor din AHa,toli.a. ~i al marinal'ilOI' din Arhipelag:.
.
V. Poeme cavaJeresti J);q;i\, crueiada asupra Cm1sta,ni inoJJOlu1ui, s-n. dnc.vo1tat, in acelea~i I'('giuni din Asia :Mica si din Insule, un (•JclH lUtng c\(J }JOPIDt~ ea\'i:iJCI'f'~ti ~all rom:me Ill Yf'I'Sll1i 7 mai rnult sau mai putin im:pirate din opere occidentale 7 mai ,ales francezr1 sau it::1,1iene. Autorii foloseau Hmha. sai\'1\tl.tii ~i versul politic, dar operele Ior au un aer po]1lllar i;'i chJVI'tk~;c gnstnl soeieti'iiii hi zan tine pentru eporee 19°3.
Jloemcle in stil courtois. Pniem aseza sub aceastarubri~a :tcde poemo care, prin subieetui lor, an legaturi cu eiclul1\1csei l{otunde. A~a este Batl'inul cm·aler, rczumat al unui roman fi·antuzeRe in proza de la :::fir~itul secolulu:ii al XH-k~t, O!Jron. le Oonrtoi8. Aetiunea RC pPireeo la c·1ntea, re1~elui Arthur 1~04 •. Jn Ilnem nl Relthandros ~i OhTy:;antzn }JGJ'Sortajele poal:ta atit nume frantuzt•9ti, cit ~i nume greee.~ti 1905 • Aee.la.)i :nnmtrial·hu1 .Oonsta,nti:nopolului 1906 • Aeest jJOem este un produs mixt dint;r-.oregilme
C:tlihnahoc-; ~i nuysorhoc ec;te opent umJi. print :F8Je.olog, .Andronic, finl . unui v{u' al imp{ti~\.tnhli AndJonic. Su.bi.ectul se ref'n {t Itt elilwmrca unei l;rin\<'Se cap de u.n ilra,gon,- cu ajutmul unui talisnian. 1\lodelul fnmcez f,',stc cu .deosebire marcat in Lybistros ~~i Bhcdamruw (secolul al XIV-lea) 1md0 intllbim un alt Castel al,. hlbirii ·:'~i iiguri nlegmice care. formeaza, emtea .zeului Iubirii, dh'uia, nici un om nn-i rezist~ 1£ 07 .
. fhlorios ~i . Platziaphlora (Flore ~i Blanchf'f1eur), secolului nl XIV-lca,) cr,;te o atlaptare a ven:iunii it?,Jif'llt1 a, unei legende provensale, 'in cn,re ge arata dragos-. tea, unui print sttmzin l)entru :Blanchef1eur. Povestca, de origine franceza,, se gase-~te 1ntr-unul d!n eele mai veehi (sfir~itul
:no
f,li mai incintatoare romane de aventuri, seris in ~eeolul ~l XII-lea 1908 . !n siir~it, Romrmul lui Belizarie, C}JJom-
niat in fata, lui Iustinia,n, earn porunce~tc sa-i seoata ochii' se axraza pc 0 h'gond{t oceidcntali:'t, can\ a apitrnt la Gr:igore din Toms ~i in J~izant, in cielul de legende .Pa,tria (;-;fir~itul Recolului al X-lea) ~i in Chil'i:adelc lui Tzetzes 1909 • Oea mai veche versiune in 566 de vcrsuri llolit.iee dateaza numai din seeolul al XV-lea 19i0. EllOlleea antiei't. Nu priu Homer a :piHruns q:oiJt (a
antiea in literatma populara, ci prin scJierilc fan!a.stice ale lui Diktys din Cret~u ~i ale lni Darius Frigiarml, vcnite din Occident :mb forma unC'i traducai a lui Diktys, compusi'iJ in vrenH'a lui Nero do ditre ]J. SGptimius ~i :foiopjt a de JYiahdas in enmica sa 1911. ]~xiRta, de altfel, la CoruohmtinOJJOl 0 poycstc in liinba greac{t a razboiului TlOi('l i:'Ub nmnclo lui Diktvs 1m2. • Uri poem a,r;onim din sccolul al XIV-lea, luHtu1at RazfJoitrl 'l'roie,i, cstc o traduet're :;,pwapc tC>xtuam a Ttornrmu.lui Tr01:ei- de Benoit de SaintP-l\la ure 19I:J. Ace~m:wronisrne ca si in poernclc fmntuzesti sc g[Hwsc in lui Herrnonlakos dcdieata despotuiui Bpirului, loan 9,1 Il-lea (1323-1335). Achile com::md{1 aici o annata de unguri ~i dtl bulgari, i<1r troir·nii implora protec1;ia profetuluJ David 1914. L:::. fd se intimpla. in Achill1'ada, c~1re ];are, de asemcrwa, originaril. din Epir ~i unde sc intilne~te un curios amestec occidental ~i bizantin: turninui, jocnui de ind0minaro, ccle douas:prezecc ispravi ale lui Aehile, care se aspa,mana eu eelc ale r"gelui Arthur, un pala.t cu eamana en alfl lui Dighenis Akritas ~i la fel se int1mpla en moartea sa, prematura 1915. Lr'genda lui Alexandru eel Marc, care Sf' afla 1ntr-un manuscris din anul1388, provenind din bibH_oteea cardinalului :Bessarion, sub forp:1a unui pomn 'in 6117 versuri politicel916, dPriva din istoria apoetifa a lui pseudo-Callistene mtro dat.e:u~a din epoca alexandrina 1lll 7 . Biblioteea din Sofia posedi"L o traduecre a aeeHteia in limb~1 sirba din f?ecolul al XV-lea, ilustmta cu 11icLul'i derivate dintr-un original bizantin 1918 ; iar ceea ce dovcdt·~te popu1aritatca acestei legende, este fapt!ul ea unele episoade erau ])C ceramica, unde Alcxandru purta costmn de {)izantin 1919 • 311
Cronica Moreei san · <:m·tt~a Cucerhii este :poveste3 cuce:ririi PelOponesului de catre C:lN3lerii franeezi : ~i a. intmrfeierii prineipatului MonJei. Oele douil versiuni g-re:ee~ti ca:re exista 192 0 ~in in acelv~i timp de istorie :;;i de epopee. Ele sint de fapt un izvor istoric eseutia1. Povestea se tcrrnina cu easatoril:l·. }J'loreneei de Haimwt cu despotul din Epir (anull292). Pe de alta parte, tonul ~i descrierea obieeiurilor feudale de la curte::l. printului Moreei, ii dan aerul unui poem eavaleresc. Limba este greaca vulgara. 1 cu tc>rmeni bizantirii intercalvti cu cuvinte frantuze~tL Autorul este impotriYa Imperiului bizantin ~i a Biseritii Ortodoxe : en sigurant:'i ca acesta este un frane sau un gasrmtl192 i. Versiunea franceza a aceRtei eronici 1922 coincide ii1 intregime cu cea mai vecl1e versiune greadi ~i este de presupus ci'(, ele deriva dintr-un Jll'ototi:p sc:ris in fra,ncez~t 1 923 sau in dialect venetian 1924 .
VI. Poe1Ja in limba llopulm·a Umba JWpulara,, yorbita de obicei in Hizant de toate clasele societatii, n-a produs niciodata o rnare opera poetiea, ci, dup:} CUm am vazut, doar mici }JOCme, tTago14,dia, cantilene, transcrise ]n limba savanta, pentru a fi ingloba~e in opere de larga respir::J.tie, a~a cum estc poezia ritmidt sau epopeea lui Dighenis AkritaR. Totu~i, poezia in limba J)Opulara poseda, mai ales inceplnd din secolul al XII-lea, genuri destul de variate, poeme didaetice, lirice, proverbe, basme etc., ~i are tendinta' sa devina o literatura autonoma, dar mult mai asemanatoare eu literaturile in limbile nationale din Occident, decit en litemhira savanta din Hizant. Pe· de alta paTte, intre productule celor doui:'t limbi nu exista o pr:'l,pa.stie adinea : aceia~i autori scriu in limba erudita ~i 1n demotic a ~i am citat dej:'l· exemple de opere tFaduse dintr-o limba in alta. Poemele didactiC(l. Un gen de tratat de morala in versurf, unde sint reproduse maximele dintr-un discurs apocrif allui Isocrate, se pa.re ca ar fi fost o lectura ·preferat'a. a bizantinilor, daea judeeam du:pa cele 16 versilmi care :he-au parvenit. BJ~alonate din secolul al XII-]e~. :pina .in secolul al XVI-lea, ele perniit sa se urlll1Lreascit. 312
transfonniirile limbii populare ~i au acelc~t~i cara.eteristiei : o seurta. introdueere, sfaturi parinte~ti de o moralitate indoielnidi ~i multa vorba,rie. 0 versiune este intitulata : 1nviitiit~lrile Tegeltt,i Solomon catre fiul siiu Boboam 1925 • Alte manuseri;..;e atribnie lncrarea lui Alexios, fiul eel mai mare al lui Ioan Comnemil, nwrt in8·inte de a apnea sa domneasea, in anul 1142 1928 . :In fine, versiunef', de la Oxford, destul de independcnta de celclalte,_poarta numele unui ~mtor, Spaneas, care :> fost atribuit in cele din urma tuturor versiunilor 192 7. 1n eiuda lipsei de forta literara, caraeterul bizantin se observa in ::>.cmsta operi-"1 prin eautarea artifieialului ~i prin amestecul de cueernieie cu frivolitate?,. Adaptarile ~i traducerile slave ate:sta 1:mccesul sau pina in seeolul al XVIII-lea. Poeme di'oase. Din secolul al XU-lea pina in seeolul al XVI-lea, limba. vulgara este folosit~i in cele mai diverse genuri : poeme astrologiee dedicate lui 1\I?,nuel I Conmenul de eatre Ioan Kamateros, arhiepi:>cop de Bulgaria 19 28 , IX)Cm anonim seris in anul 1392 de:>pre cucerirea ~i redobindirea Constantinopolului (1204 -1261) 1929 poezii oea:zionale, elogii, eanoane, boeete etc. 19 30, i;li nmi ::des parodii, piese satiriee sau pur ~i simplu amuzante, opere ale unor literati care nu mai di:,;pretuiau limbajul vorbit. l<'ilozofia p{trintelui vinu hi cste o pm·odie antireligioasa, in 112 versul'i politico, demne de Liturghia .eunt~ cultti, care ridicnlizeaza liturghia. Aeeste piese, pline de obscenitati, arata ca mediile populare din Bizant nu Drau mlli rafinate decit cole care, in tteee::-.9i epoca, in Occident, eelebr
313
m. fi ga~it · odihna in aceasta nona· profesie, el a fo"'t 8upus persecutiilor din partca a doi sta.l2eti, tat a ·~i fiu, e1Jre purtau acest titlu in mod ilegal. Intr-un poem a;dresa.t basileului, el i1 ruga sa-l a.pere impotriva acestui cuplu ca.re il jigue~te in toat.e fdurile, il obliga la cele m, CPa maJi mica gre~eaEt. Ac~~ti doi satrapi due o viata confortabila, pom•ta. imbracaminte scumpa, · maninca bucatele eele mai alese ~i cheltuiesc in acest fel banii comunit:1W, in timp ce d.IugariLsi'l.raei, e?; Jlru'ion, sint imbracati prost, dorm pe rogojini, nu fa,n ha:ie decit de Pa~ti ~i nu pl'imese deeit o mincm·e onliImri:i, eum esto amestecul murdar }Je c~•.re il DlinH:sc in bMaie de joe snpa sjtntii ~i care . nu se asenmana citu~i de pii~in cu pe~tii savuro~i stropi~i cu Yin de Chios, scrvi~i de stareti 1936 . Acest' Ptochoprodronws (Sarmanul Prodromos), eum S<' intitula el insu~i, un fel de Villon s~m de VerlaiiJn hizantin, nu este prin urmare decit un biet nenorocit, ru-reu in v
* OHPHANOTHOPHOS. Demnitar cdeziastic insiircinat eu administr!rrea arfelinatului imperial. Incepind din sec. al IX-Iea, a devenit un functionar al Patriarhiei, dar a~ezamintele de ocrotirc sociala conduse de o. au Fllmas sub controlul .financiar al statului.
314
Catlttll'G de b8,tJi, dar' inzestrat CU 0 verva amuzantai ~i spirituala, care 1-a situat in primele rinduri printre 11oetii de Hmbii populara. Or, rnulte manuserise ii atribuie un nmnar important de luerari in limba sava.nta ~i de tnira retorica. Acestea sint poeme filozofice, poezii anacrt>ontice,. imnuri, lueraTi despre sarbatorile biserice~ti, !WCffiC astrologice, desm·icri alegorice a,le celor 12 luni ~;~i chiar dialoguri in proza, • imitate dupa Ijuci~Hl. Acesta este Prodromos pe care il lauda Eustathios din ';t'es~,lonic, care pteamare~te cuno~tintele sale de literatura clasica · §i temeinica sa pregatire teologiciJJ. Ar fi existat, prin urmare, doiProdromi aproapeeontenq1onmi. In rnanuscrisul de la Venetia,, care cuprinde }Joeme in greaca vulgar a 1937 , eel de al doilea Prodromos ll lauda pe ,scriitorul ilustru, rindunica armonioasa" .care a fost ,prietenul ~i precursorul san" dar' eind e vorba de a fa.ce distinctie intro poeziile prodromienoale celor doi omonimi, este imposibil sa ajungi la· o solutie ~atis fiicatm"tre. S-a presupus, tara multo dovezi, ca unul n}U'rise 'in ::niul1152 iar cei~tlalt in 1166 ; dgr care dintre cei do~ este I'toehoprodromos care adresa petitE lui M:umel Comn~trul? Dupa cum a spus Ch~n'les Diehl, ,eel de al doilea. ~>emana cu primul c::J un frate" ~i amindoi ~i-au petrecut vlata cerintl ::>.jutoare ~i plingindu-se de mizeria· lor 1938 . Adaugam ca printre lucrarile in limba savanta, atribuite de c~ttre ma.nuscrise unuia dintre Prodromi, se gasesc · opere satirice, a caror verva ~i uneori cruzime nu le deos·c'besc de tonul poeziilor in limba vulga.ra : Ignorantul sau~ a:Jazisu.l gran~atic 1939 , 1mpotriva 1tnei vie,ti dezmatatel940 , Lmpotriva nesocotirii rat·iunii 1941 etc. Problema este de nerezolvat 1912. ' I•'olclorul. Pove~tile ~i lefjtmdtlle. J~egende or1g1lll'•re din IIHlia ~i transmise prin inteTmediul Persiei f:w p~rte din folclorul european, existind vcTsiuni ~i in _'f,.fl'eaca vulgara. A~a este eea a Syndipm:, a,le carei dattl a·mtutese de 0 mie §i 1fna de nopti ~i al carei titlu cste o transcr,iere a lui Sindbad 1943 • Povestea Stefa,nitai ?i Ichnel(ztai ,;Incuntmati ~i urmaritori", care Jmne in. scena animale diseutind iutre ele felurile de stapinire ale printilor, este de
* (p. 380). PROTOASECRf~TIS. ~eful cancclariei impct·hdc \incepl:nd. din sec. al X-lea). Prezida ~i procese de drept,civil. · '' · 315
migln~ ~>C<'olnl
budista, }h a fo:,;t tradusa in limba. pehh·Yi jn fl;l VI-lea ~i in arabi'i, wb numele qe Bidp~ti, 1n ::;ecolul &l VIII-lea. Versiunea in gl'eaca vulgara ~• fost cornpusa pe Ia a· nul 1 080 de catre Simeon Seth, magistros ~i protoasacretis la ordinul lui Alexios Conmenup944. De origine orientali1 este, de asemenea, povestea Bietul \ Leon ( Ptocholeon ), a carui intelepciune nemiloasa releva unui }Hjnf ca giUVf1el'UI'ile sale smt fa:Jse, ea logodnica. sa este de neam prost ~i ca el insu~i nu este ~l·lteeva decit un bastal'd, dar, la fiecare noua dezvaluire, ploua c.u favoru:ri asupra capului sau 1945 . 0 Via,ta a lni Esop, pi'eeerlind fabulele sale, se gaRe~tc in mai multe m~nUl'X'rise ~1lc lui Maximos Planude!-i, care a. compus-o, poat.c·, ca pe o e1Jlegel'e de precepte morale, dar s-a folosit de o .red~w tare pul'cede de la lntelepc·iunea lui Solomon ~i de ht legenda ebraiea a; lui A kir tntP1eptul1 946 . Pe t;J,e alta p?.rte, irrmginatia vopulara a tl'ansfonnat legendele paginismului Plenie, ea r·.ca a lui Charon, care i~i J1:1rltreazu I'olulde luntra~ in Coboril'ile in Infel'n, imit:"J.tii Ahrpa Ijucian, dar care imbraca figurile cele. mai diferit.e in tragoudia ~i in cintecele" populare. Sub numele .de Charos el se confunda cu :Moartea ; lupta impotriva. lui Dighenis Aluitas, pe care nu-l poate inYinge; el devine rharou hraparetul, culegiitorul de struguri, vinaforul, care· se, aseama.na cu ea,val<~rul A pocalipsului: Cret;:Unat, e] este trimisul lui Dumnczeu, care indeamna oan1enii h• di.inta 1947.
car,e
VII. Tt•atrul Am semnala.t, deja, tun{5<)· supl'avi<~tuire a miinului rontan la Constantinopol 1948 . Existenta nnui teatru laic, avmd lin co.raeter prin exeelenta popula.r, a fost, fara indoi-:=~;la, o re8litate, dar nu posedam niei una din piesele s~1le, 'in eare improvizatia lasata la latitudinea actorilor trebuie sa fi jueat un rol e~tpital. Dat\ poporul avea, el oare ~i un teatru religios, am' log rniRterelor noastre dmmatie(•, eont;tituind un gen litenw en legile lui proprii '? Problnna, foarte controver:sata, a fosi ineurcata de teoriile ~i inteTpretaxile gre~itP alP lui Rathas, care a difWl'Hlitat vi'iren'a a.finnativ-a, i'iind dt• putea celor c~1n~ neg<:ut cxistenta unui teatru llizantin. El r. eonfundat doi1a genmi total diferite : teatrul savant, imitatif· a antichHatii ~i teati'ulrr1igios :;;i }Jopular.
316
Teatrul savant. in perionda intemeierii Constantino~ polului, rcprezentarile tragediilor clasieP ecdaserade multa vrem~) in fata modei creseinde a mimilor, deveniti la Alexamh~ia singurul g<>n dramatic in viat{t 19 49 • S-a continuat, fara indoiaJa, sa se serie piese, imitttFi ale tragediilor lui Sofode si EuripidP. dar actiurwa lor dramatic;}, erft slaba ~i lungiie discursnii detir{eau loeul principal. !'use in fllujba pi·edicii morale ~i filozofice, ~bC<'Rtea m1 h au create pentr-u a, fi juca,te, ei deelamate. A~a, tn~buie sa fi fost h1 Alexandria numeroasele tragedii atribuite lui l;ykofron (secolul al III-lea i.e.n.), ai)a au fost b Roma cele ale lui Seneca filozofnl. Ac~est gen a c;ervit proJJagandei iudco-erc~tilw ~i ]Jolemi<'ii dintre tcologi 1950 . Bl ~1 foc;t, binein1de:-:, adoptat in Uiz~wh in speci:1l in perioada iconoclast~t de di,tre a pan'1torii icoanelor. De la :west teatru s:want ne-a paxvenit o singura pies a, H ristos pati'fnind XpLcr-ro<; n'
T,mtrul reli9ios ~i popular. Pif'§O emn ar fi Hxistos patimind, luerarile unor· literati, nu pntcau. exercita. nici o innnc:J:ltaasupm poporului, daralatmi de teatruLsavant exista un teatru religios ~i popular. Ca ~i in Occi
naseut in Bisedei"'t, a, eitn•i liturghie are ea ius~i)>i un ~i t.oi ea, ill Oeeident, a derivat din car·e, din secolul ~tl lV-lca, an lua.t un '"··"!'H·t w:~,r;:~Li v, interealat cu dialogill'i, foarte seurtc, tran:omi;:,e. de Evang1w1ii (Oavriil ~i Maria. in Buna Vestire, Isus ,~t snroriln lui ljaz~\,r). Dar in cu.rind aceste dialogmi au ·fosf ::nnpJifieate de prediqatori, Cal'Ol'a lP dad('aU T(lplica interlocutorii. l~le au .devei)ii! cu timpul indepc•ndente .fle predidt 1~' 65 ~i erau insotite de ekn1ontc ea.re 1mb:ogateau litmghia, e'inti'iri, figuri de stil (tropi), immni populare ritnmte. Di::tlogmile pastrate in prediei sint · ftagnv•ntr de tropi, eomcntnJr. de erttre predieatmi ~ 9 " 6 . Prin m·mfue, a exhtat! in Bi:-mnt o drama sac1a, dar intotdeauna a depins dn JH'eirnb* ?i el/:l){~t·area ,patric~rkilor. C<';l! de a doua, pU.tin cbrii, ayea c~~ St:IJliect Tinerefe!r Ji'l.'ciuarci, Bun(" VeBtire,. Gomplotnl de.tno.nilor impotriw l1ti J[ esia, N a~terea, Ihtga in Eyipt. OHe,'lie episoade ale ~tecstor su\)ieete tratate in predi<~i arata earacterul. seenie al dialogului : ·ei
:-H1
r·:'cnll·ter dra.matie
[in Coborirea in in[ern, se prezcnta mai lntii Sfintul Ioan Botcziitorul sosind in Hades, dupii suplidul s{tu ~i cerind ficciirui profet sa repete prevestirea sa despre vertirea lui J\Icsia, prim excmplu al Procesiunii Profejilor, care in Occident avea s{t eonsti tuic punctul de plec:ire al tcatrului -religios 1061 . Auzind aceste ~nvintc, hiitrlnul Orcu·s, paznic al prizonierilor, sc tullnuii, dar Satana lllini~lc~tc spnnindu-i cii Iisus este un .om. supus mnr\ii, apoi se strecoarii in snflcLul lui lnda si il indeamnii sii~si tr:iclcze SL'tpinnl. Dupii 1nfiiptuirea nclcgiuirii, diavohil revine in Hades irhlmfind
*LIMB. Loc situat la marginea Infepmlui; unde s-ar aHa sU.Hetele ;pri.uicil()r mor~i ncbotezap .5i ale paglnilor drep}i, care au avut ne~ansa ..de a trili lnaintea lui ·Hristos. ··....
~i i;;i bale joe de spaima lui Orcus care aminte~te de groaza de care !ll' fost el. cuprins cind a auzit o voce puternicii striglndu-1 pe Lazar. Dupik aceca apare Mlntuitorul, precedat de toate rangurfle ierarhiei cere~ti, sparge· portile, pune in lanturi demonul ~i ii elibercazii pe patriarhi. Un dialog cmotionant se angajeaza intre el ~i Adam. Scena este transpusii In Paradis, uncle Tilharul eel Bun poveste~te cum vorhele lui Iisus i-au deschis portile cerului 1062• Procesiunea Profefilor a reapiirut in predica lui pscudo-Hesychius despre Maica Domnului, pentru a-i convinge pe evrci de venirea lui Mesia. La acest prolog urmeazii dialoguri animate, in cer inlre Dumnezeu ~i ingerul Gavril, in Nazaret intre Maria ~i Gavril, apoi intre Maria ~i Iosif, care o cople~e~te pe Feeioara en repro~uri ~i !:;;i exprimii hiinuielile in tei·menii cei mai reali~ti, care ne reamintese de mim. Asistam, in sfir~it, Ia un com plot al demonilor, care, neputind s-o ispiteascii · pc Maria, o vor condamna pentru adnlter la tribunalul cvreilor ~i, pentru cii ei e~ueazii,. n vor ati~a pe Irodsa-1 facii pe Hristo:; sa piurii 1963].
!nsii;;;i prczent:Jjre~ acEstor cpisoade drainatieP ~1Yea un caraetcr poetic ce le rvpropia de poezia 1 itmata. Predie~ despre :Buna Yestire, 1:vtribuita Sf1ntuJui Prodm;,, patriarh al Constantinopolului (434--446), cste in inticgime in proza ritmata, chtr se distinge prin mai muhe caracteristiei de po<'zia melozilor, mai ales }Win folosirea constant a 8J rirnt~i ~i absen\;a irmosului (stmfei-mod<·l ), tipul variind dupa cerint.ele dialogului ~i ale actiunii 19 M. Predieilor studia,te de IA1 Piana, trebuie sa le fie adaugate cele f,)ase f)I'C'dici dcspro .Viata Feeioarei, serirse· de ci:'tlugarul Iacob din KokkinobaphoR (scc(Jlul al XI-lea). ~i Inai alec; marturi8j ilustra1·ii ]or, Jl1 cele dona fnnnoa!lemanuserise de la Yatica.n (gr. 1162) :;>i de 1a Parifi 1208), din prima jumatate a Peeolului al XU-lea, i(C din acclaf,)i 8Jelier, dupa cum o arata, cmwordan1a Dllroape cmnpleta a picturilor lor 1965. Tcxtul acestor predici dcspre N a~ten: :'t Donmuh1i ~i Tineretea }<''ecioarei continua infmmsJtiile Protoe·wno/leliei hr(lacob, dar ii ~tdauga multe alte deta.lii, eare coil~<"id uneori cu cele ale predicilor anterioare, sau ale a}JOCiifelor siriace legate de via\Ja Fecioarei 19 H6 , 12au chiar ii apaitin lui insu~i, ca asistarea 1Vbriei la na~terfa Elisabetei ~i tonul foart~1 liber cu care ea vorbe~tc clePpTc batTin, referindu-se la Sfintul Iosif. A_stfel, pe linga Protoevanghelie, predicatoml a folosit alte izvoare, mult mai bogate in detalii pitore~ti. Dar aceste detalii, care presupun deja o actiune dramatica, sint despartite prin interminabile amplifidiri oratorice. !n schiinb, picturile a doua manuserise formeaza o serie de scene bine legate ~i prezentate intr-o orcUne logica.
ln pln8, textul calugarului Iaeoh nu coincide intotdeauna cu ilustratia. Pietorul t~ste mulL mai complet decit :predieatorul. De exernplu Scam lui Iaeob, pictata la inceputul _predicii despre Na~terea Domnului, nu este mentionati1 in. text, dar comparatia intre Maria ~i · aceasti1 figura biblica se gase~te in mai multe predici. Asistarea celor doi.sprezece bM.rini din Israel la na~terea :Mariei, splendidul cortegiu al Intril,rii Fecioarei in Templu, la care se adauga cei ~aizeci de ingeri care pazesc tronul lui Dumnezeu, ~i alte scene pitore~ti, apartin exclusiv ilustratiei. Ordinea picturilor reprezinta, prin urmare, o actiune flramaticit in care Feeioara, instrument a.l misterului 1ntruparii, se afla in ceniru ~i care se dezvolta cu o adev{l:te cortegiile solemne, o:o;pe1elt~, norodul, 'aparitiile cere~ti (tronul lui Dumnezeu) sau infernale (eei drepti a~ezati in Limb). Momentele ac~iunii sint indicate de numarul tahlourilor eonsacrate unui singur eveniment : ~apte pentru Intrarea in Templu, opt pentru Buna Yestire. Protagoni~tii sint putini ; ii reeuno~ti dupa fiZionomie ~i dupfL costum, care sint invariabile 1·967 ; in jurul lor se ingril.ma·de~te o multime de figuran(j ~i probabil de coii~ti : . suita Anei ~i a Elisabetei, cele ~a pte fecioare de la Jn,trarea in Templu, eele douasprezece capetenii din Isra~l, u~ierii Templuiui ~UnulFrnea de israeli\i) eare intervin in momen~ tul hotaritor al aqiunii. Deeorurile sint de dona feluri: unele, foarte simple, se reduc la patru : easa lui Ioachim, interiorul templului eli altarul holoeausturilor, casa lui Iosif din Nazaret ~i cea a Elisabetei. Celelalte au un aspect ireal ~i ne tran:>pun in rnijlocul. episoadelor V echittlui Te8tarnent, in cer in fata tronnlui lui Duti1nezeu, in IAmb - 1.mde eei drepti a~teapti'i. venire~L lui Mesia. Exista, oare, un mecanism care permitea, ca in spectaeolele mimilor, sa se manevrcze t
.Naf)terert ]>[an.ei, Intntrea sa in. 1'f3mpl•i.t, Buna Vest·ire, Yizitlll la Elisa.bela., Aouzarea Ri Inocenta TecunoscuUi 1 ~ 69 • ''Este greu sa i se atribuie a~estei pi~se o data precisa, care nu poate fi decit anterioara secolului al XI-lea.. Col putin 1m annmit numa1~ de trrts~Huri caracteristice dovedose la autor o cunoastcre serioasa a etichctei Palatului Sfiut. Prezenta color douasprezece capetcnii la na~terea Mariei, cortegiul de la Ihtrarea in Templu, orinduite ca intr-o procesiune imperiala; saluturile ceremonioase ale .per,onajclor ne amintese de Constantinopol ::;i de epoca in care, d.upa parerea lui Liutprand, reprezentatiile dramrttice enn1 inca la moda in Bizant H 170 • Oeea ce poate fi si~'1H 'este ca drama religioasa sfir~ise p.rin a constitui un gcn literar distinct, cu legile sale proprli :)i cu tmclitia sa. J:'Ytr(t nici o legMur:~t cu litera Lura a,ntic11, destul c,le asemanator, prin originilc sale ~i prin caracterul situ romantic, cu misterelc* occidentale, a'Pest genreprczinta inaceea~imasum ca imnografia ~i ep.opeea efortul intreprins de greei 1wntru <~ erea o literatur~1 adap- · taM, La aspiratiile lor naFonalc.
Destinele dramt'.i rcligiouse. Un anumit numar de doeumentc arata ci't la sfirsitul seeolului a1 JX-lea si 1ntr~al Xcle;.t, se celcbmu in bisericl, la uncle sarbatori, jocuri dramatice. A~a era la sarbatoarea profetului Ilie, colebrat/~ h 20 iulie in Biseriea Noua a Palatului, care fusese de~Ucat:1, Sfintului Ilie de e~.tre imparatul Vasile I. tn a,ceasta zi, dupa autorul Viepii Bfintei rPeojano, se cautau ve~niinte .somptuciasc in biserici ,pentru a-1 imb:rli{l~ pe sfintnl profet" 19! 1 • Cum. nu putea fi vorba de imbrncarea unci ~Latui, rolnl lui Ilie em incredintat unni actor, sau poate unui cleric, a carui urc~trc la cer era infati~ata intr-un fel oarecarc, dupa m:lrturia lui Liutprand, care a asistat, la 20 iulie 968 .la jocurile scenice celebrate cu aceasta ocazie 1972 ; dupa Oartea Oeremoniilor, s~trbatoarea dura dow1 s:m trei zilc ~i cuprindea cintecc, dam;uri, aclamatii, proeesiuni ~i o cursi1 de cai 1973 • Aeela~i texti mj:lntioneazi jocuri sceniee 6uf1.e:A~xa rrx~yvcoc, la anumite sarbatori (AdormirPa J\Iaicii Domnului, Na~terea Fccioarei, Bo hot>::clZ~v) ce lebra.te de dl:tre cler. Diaconii ii reprezentau *
MISTER Spectacol teatral -religios rcprezentat in Occidentul in biseriea sau in apropierea ei. Subiectele dezvoltau relatarile Evanghdiei ~i erau interpretute de actori amatorL medlev~J
21-c. 115
. 321
pe ingeri ~i veneau in acest costum la banchetul imperiaJ·I974. Aceste diverti~niente nu se aseamana deloc cu temele dramatice din predici. Dupa cum se Yede, rolurile 1m erau detinute de actori profesioni~ti, ci de clerici, ~i totul se desfasura in interiorul bisericilor. Caracterul scenic al acestor joeuri nu era mai putin evident, caci acestea erau intrerupte de interludii laice. Skylitzes, in cronica sa, il acuza pe patriarhul Teofilact (933-956) de a fi avut . initiatiya acestei practici, care exista incft pe vremea sa (sfir~itul secolului al XI~lea), ~i de a fi tolerat in interiorul Bisericii Sfinta Sofia farse grote~ti ~i indeeente
1975.
J\'i{uturiile ulterioare nu ne arata mari modifieari ale ~wPstor obiceiuri. 0 reglementare a lui Andronic al II-lea cxtinde la intreaga luna august serbarile celebrate in on:oarea Adormirii Maicii Domnului, dar aici este Yorba de ajunu l sarbi'ttorii Sfintei Fecioare, in bisericile c~are ii sint dedicate, ~i:' de un mister celebrat la Sfinta Sofia ,ca intr-un firmament pamintean sau un al doilea cer~' 1976 iar la, sfiqitullunii, de cintece de veselie la biserica Elacheme. 0 singura aluzie este facuta la auditii de cintece t;;i la, spcctacole ,care permit sa se vada ~i sa se injelcaga lucrurile mai bine decft prin lectura" 1 9 77. · Traditia jocurilor scenice celebrate in biserici cu oea7.ia marilor sarbatori 'n-a fost, deci, intrerupta. Astfel, jocnl celor trei evrei in cuptorul aprins este mentionat in secolul.al X-lea in typikon-ul * de la Sfinta SOfia l!m, de Eustathios din Tesalonic in secolul al XU-lea 1979 , ~i era celebrat inca in secolul al XV-lea. Bertrandon de La Broquiere a asistat la aceasta reprezentatie la Sfinta Sofia iar acest ,,mister", cum ilnume~te el, a durat o zi intreaga, detaliu ·pretios - care presupune un joe complicat 1980 • Dripa descrierea pe care o face Simeon din Temlonic 1981 ~i dupa cea a unui manuscris din Iviron datat din: 1457 1982 , acesta era.singuruljoc in care apareau eYrei. Ei e1;auinchi~i, nu intr-un cuptor, ci in mijlocul facliilor, ridicind brat-ele. ~i ochii catre cer, de unde cobora un manechin sub forma,
* TYPIKON. Statute, regulamente ale miiniistirilor, i11tocmite de ctitorii lor. ·Sc referii indeosebi la daniile primite ~i la felnl !n care tre!mie ·administrate miiniisthile. · 322
de inger. Copiii cintau atunci un cintec de multumire ~i clahsau 1983 • · Dar in descrierea sa, Simeon din Te::mlonic insista asupra deosebirii dintre aceste jocuri, celebrate in biRcrici, de catre clerici, l;!i miRterele occidentale pe care elle c.onsidel'a anticanon1ce. El le repro~caza, nu fara rea-credinta, accesoriile lor laice, cum ar fi porumbelul Sfintului Duh : se indignC'aza vazind personaje sfinte interpretate de catre laici nedemni Ri chia,r de dHre fernei si justifica obiceiul grecesc de incredinta rolurile Fecioarei ~i al lui Hristos preotilor sau ciilugarilor, pentru puritatea lor 1 ~ 84 • Astfel, 'in secolul al XV-lea, grecii uitaRera legaturile cart' apropiau originea joeurilor lor scenice de cele ale Occidentului. Teatrul religios din Bizant, :ilascut in biserie~., se intorcea in biserica, dupa ce produsese lucrari can· tindeau sa formeze un gen literar aecesibil poporului. !n Occident, in schimb, teatrul religios a ie~it din hiserica ~i a devenit, incepind din s"ecolul al XIV-lea, mal ales, un gen literar independent. Regizorii, autorli; . prt:cilm ~i actorii sai erau laici. Niciodata tcatrul religic"' din Rizant nu a, ajuns la o astfel de autonornie, dar ne-am in~ela daca i-am nega existenta. I.a drept vorbind, numai intr-o singura provincie, ~i annme in insula Cipru, s-a gasit uti teatru religios asem{tn5jtor celui din Occident. Un manuscris de la Vatican cou';ineo adevarata carte ..a regizorului, care indic;\ maniera de reprezentare a noua. episoade ale Patimi1or, cu fragmente de dialog dupa care autoriiputeausa improvizeze1985 • Dar, manuscrisul .din secolul al· XIV-le~~ . pro:vine din Oipru iar autorul scenariului este Constantin, p1"imicerius* al notarilor. Cum am mai remarcat, Oiprul apartinea pe atnnci dinastiei de Lusignan ~i devenise o adevarata colonie franceza. Textul Oodicelui Palatinus dovede§te pur ~i simplu o imitare a misterelor franceze scrise · in greaca populara. Exista, de altfel, dovada ca aceasta incercare a avut un deplin succes, dupa cum o demonstn:nza mai multe piese in dialect ciptiot din seeolele al XV-lea ~i alXVI~lea, printre care exista un curios M·ister al ltd Avrc6am 1986 •
a·
* PRBIICERIUS NOTARIORUl\\I. $ef nl secretarilor Consistoriului Sacl"u. A fost !nlocuit in sec.. al X-lea de clitre proloasecrelis.
323
CAPITOLUIJ XII
Filozofia I. Filozofia
~i ~tiintele ~i
dogma
Ca intreaga cultura din Biz.an~, mi~carea filozofica este strins legata de traditia antica. Existenta sa a fost chiar pusalaindoiala, iar studiul ei este pu~in av:1nsat. Un mare numar de texte ca,re vorbesc despre importanta ~:?IJ sint inca inedite, iar dintre eelelaltc, foarte pu(.ine s-an bueurat de editH critice. Titlul de filozof, purtat de un mare numar de persoane, nu era altceva, cum vom vedea mai departer decit un grad universitar, obtinut dup~ treeerea .1mui examen pur literar. Existenta unei gindiri autonome~ preocupate de problemele Ce pi'iYCSC uniYCI'SUl ~i destinul uman, CRte la fel de eontestabila. Deveniti cre~tini, grecii nu repndiasera in intregime gindirea antica. Ei ~weau con9tiinta ~mperiori tatH pe care aceasta minunata mo~tcnire le-o dadea ampra occidentalilor ~i foloseau eu pH1cere aceasta gindire antic~J' ~ac?, nu cQntr~W(;)Uea dogrnelor, pentrn a prezent~1 cre;1in~~ lor intr-o forma, coerenta. Co:mparind gindirer~. biz~trrtina cu gindirea latina, se observa mlli bine originalitatea sa. Patristica greaca este foarte diferita de cea a OccidentuluL Grreii au un gust pronuntat pentru intuitia metafizica, aeeea care scoate in evidenta locul ocupat de om in ordinea universal8. Sufletul risea sa se scufunde in contemplarea acestei onlini. Nuexistanimicasemanator in Occident, unde Sfintul Augustin punea accentul pe activitatea practica in relatiilc omului cu Dumnezeu. In Bizant, filozofii, clerici sau laici, care dezbateau aceste probleme, proveneau din Universitatea imperial{1; in Occident, univ(;)rsitatile sint intemeiate de catre papi ~i recruteaza profesorii din cadrul ordinelor monaha1e. 1n Bizant, din contra, spiritualitatea c81ugarilor esto indreptata numai spre misticism 1987 • S-a remarcat., de altfel, ca in Occident termenul de catolic este sinonim cu "uniYersal" ~i cuprinde toate popoarele lumii. In Orient, a fi c.<1tolic inseamna a f{in unire sau in comuniune cu un ansamb!u 1988 • Astfel, filozofia 'bizantina este manifestarea gindirii cre~tine, care se straduie9te :-a se sprijine pe tratlitia ele.:. 324-
nica, Jie prin argmnentare
~i
demonstratie
(~colile
platonica
;;;i ai;istoteliea), fie prin intuirea divinului .;;i contemplare
(misticism neoplatonic). in istoria milenan1 a gi:ndirii bizantine, se constata doua pozi\lii destul de diferite. Din seeolul al IV-lea pina in se~ colul al IX-lea, ea este subordonata dogmei ~i·nu are alt seop .decit sa ajunga la intelegerea revelatiei. Incepind de . la sfir~itul secolului al IX.Jea, in schimb, filozofia incepe sa fie studiata ca a tare, iar i:ndependenta safata de dogma incepe sa creasea, pina la a atinge neopaginismullui Ple·thon, respins de Bise;rica, care ramine credincioasa scolasticii ortodoxe, co:nciliere l.ntre dogma ~i gindirea elenica. ~·· Prima })N'iomlra (secolul al IV~lea- secolul al IX~Iea). In momentul in care incepe istoria Imperiului din Orient, int~·e secolele allV-lea ~i al VI-lea, invatatura filozofiea se preda in ~colile superioare, atit in exclusivitate pagine (Universitatea din Atena cu Proclus, 410-485), cit :;;i cre:;;tine (~coala din Gaza cu Aeneas, pe la anii 450-534, :;;i Proeopius, retor :;;i filozof, secolul al VI-lea). In ciuda edictelor imperiale, neoplatonismul pagin era inca puternic, dar el devine din ce in ce mai mult o religie, cu;. cultul sau ~i cu liturghia sa, ~?i c~mta, dupa :M:aximian ~i lulian, sa se organizeze~ dupa modelul Bisericii 1989 • Viitorul nu-i va mai apartine. In ceea ce o prlve~te, giruiirea cre:;;tina porne:;;te de la revelatie ca de la 1111 fapt. primordial, pe care ratiunea tr~buie sa-l interpreteze pentru a atinge singura · ratiune adevarata, care este Dumnezeu. La drept· vorbind, filozofia cre~?tina nu se deosebe:;;te deloo de teologie :;;i se ~tie ce lupte au provocat in secolul al V-lea cele doua metode opuse in interpretarea Scripturilor, cea a ~colii din Alexandria (interpretarea alegorica · a lui Origene) .;;i cea a ~colii din ~1\ntiohia (exegeza rationalista ~i interpretarea gmmatico-istorica a lui Teodor din Mopsuesta, 350-428) 1oso. . Unul din tilozofii cei mai insemnati de la sfirsitul secolului al VI-lea este loan :B'iloponos din Alexandria, pro.. fesor .la U niversitate, unde cmnenta operele lui Aristotel. Pagin, el s-a convertit la cre:;;tinism, pe care il· gasea mai favorabil speculatiei. Fara sa fie un peripatetician pur (el ll compara, pe Aristotel cu Platon), se folose:;;te de Log·iea lui Aristotel :;;i de Oategoriile acestuia, instrument ideal pentru a rationa corect, pornind de la un principiu dat, in exegezele sale asupra dogmei cre~tine. In cartea despre Eternitatea Lumii, . indreptata 1mpotriva lui Proclus, el
325
dizerteaza mai putin ca teolog
pe
32D
manif~stare de int1uenta dionisiana. Teoria sa opune. ra~iun~a p,6yoc;)intui~iei (vouc;), prin care sufletul se une.~te cu Dumnezeu. Numai prin asceza, inso~iti1 iii.sa de iubire,
ce separa partea de intelegere de toate gindurile, precum ~i cu aju.torul gra~iei divine, dar ~tergind d!n suflet orie:e rati~marnent, reu~e~ti sa traie~ti intru Domnul 1999• . I11ainte de Maxim, misticit;rnul Sfintului. Ioan Climax (Scararul) (pe ht anii 525~605) este, 'in schimb, independen.t de Pseudo-Dionisie ~ise. deosebe~te de el pri:n carac.t~rul Sa'\t mai curind practic dec it specubti7. S cctra ( xi>.~:~o:~), titlul eartH Aale, care i-a dat ~i lui numele, este simbolul eforturilor p_rogresive care trebuie facute (deta~are interioara, retragere din lun~e etc.), pentru a ajunge la nepasare '( apatheia) sau la he8ychia (lini~tire), moarte a sufletului ~i a inteligentei. Dupa opinifL sa, meditatia asupra mortii, pe care Platon o recomanda filozofului, trebuie sa fie ·Pl'incipala preocupare a calugarului 2000• . Aceasta carte a avnt un succeB uimitor frt a· devenit lect~ura favorita a caJugarilor. A fost tradusa 'in priucipalele limhi din Europa. ·Formar('a sc;ohtsticii ortodoxe. in acea:sta epoca., IHistichmrnl, rod al unui Orient indepartat, nu ie~ea din n1ani"Lstiri. . Clericii seculari. educati in. admiratia umanismului greeesc, nu incetau d~ a cauta adevarul prin ratiow1ment ~i demmmtr::ti;ie. Leontiu din Bizani; (485-542), apar:l:tor al Gonciliului de la Calcedon, a contribui1i prin dialectica sa la staomrea definitiva a. ortodoxiei. Demonstratiile sale au ·'uneori formrt de teorema. El a.fost unul dintre · primii care ·au folosit Logica lui Aristotel~i Oornentariullui Porfir asnpra Oategoriilor, de~i pe aceasta a tag:"tduit-o . .Aristctelismul sau este, de altfel, in intregime formal. Este doar un instrument pentru a rai;iona corect. El s-a folosit, de a~emenea, de Platon ~i de neoplatonicicni. Se refera chiar la Pseudo-Dionisie, ·.dar formarea gindirii sale o datoreaza Pi'irin\,ilor BiRericii. :El poate fi considemt, impreun~1 eu Ioan Filoponos, despre care am vorbit deja, ca fondator al scolasticii oizantine, dar,. spre deosebire de filozoful alexandrin, acesta a ramas strict ortodox 2oo1. Opera tuturor acestor ginditori a culminat la sfir~itul seeolului al VIII-lea cu remarcahila sintcza a, Sfintului Ioan.Damaschin: Izvorul cunoal~terii TI·IJy·~ yvwcrEw~, expunf.·l·e metodica a doctrineiortodoxe, definHa de Parintii Biseiicii ~i de dt.tre concilii 2002 • Damaschin nu era· nici filozof nici sa.vant, ci teolog. El a cunoscut foarte hi.ne
327
filozofia greaca, dar aceE~sta nu-l intcresa decit in scopul elucidarii dogmeL Adevarul este dat prin revelatie : rarnin de gasit doar mijloaecle umane pentru a o sesiza. Inorul cunou~tt~rii. Planul eartH anunta i_ntentia de .a face inutila filozojiq, din afara pentru a o inlocui ·ou teologia.. Prima parte, Oapitole filozofice, da definit;iile precise ale Fiintci, ale Substan\>ei, ale Ipostazelor, dupa Aristotel, Porfir ~i Ammonios, uneori prin intermediul lui Jjeontiu din J3iz~nt. Ace;o;tca sint de fapt postulatele nece"1are constrnctiei teologice. · Gea de a doua parte, Despre erezii, enumera o suta dintre aces tea, dupa SfintH Bpifanie, Teodoret etc. Autorul expunc el insu~i cele trei erezii recente : cele ale inlu,s·ulmanilor, ale iconocla?tilor, ale aposchifilor 20n. ' I'artea a trcia, capitole dogmatice, Exptmerer.t credinJei ortodoxe este cea mai cuprinzatoare ~i cuprinde o suta de capitole. Este o incercare de expunere completa a dogmelor, de la cea, despre existent a lui Dumnezeu pi:n:a la cea a invierii finale. Aproape jumatate din capitole sint comacrate Christologiei. Urmanddeclarat;ia sa: ,Eunu vois1mne nimic care a,r fi de la mine", el imprumuta intregul sau ex1Jozou de la Purint_ii Biserieii ~i de la teologi pinalaMaxim 1\Iartnrisitorul. El ignora literatura anterioara Conciliului de la Niceea 30o•. ExJmncrca eredintei ortodoxe a devenit cartea dogmatica prin excelenta ~i arsenalul apologetic al Bisericii din Orient. Dogma en1 fixata in ea o data pentru totdeauna. Nu rnai era·loc, Re pare, pentrn filozofie. Aceasta a fost problema care ::;-a pns generatiilor urmatoare.
II. Filozofia autonoma A1ianta gimlirii bizantine en platonismul, aristotelismul ~I mai ales cu neoplatonismul }1 atras, din punct de veclere religios, sa,crifieii de care ort9doc~ii nu -~-au dat seama 2005 • Aceasta explicit faptul ca filozofia, ci:nl.iturata de la discutiile teologice de catre Expuntffea e:redinpei orlmhce, nu a intirzia,t sa reapari.t, dar cultivata d.e clat::~~ aee:v~ta, pentru ea iru.;;l,~i ~i nu ca dogma.
328
l?otitrs, Wozol. Aceasta tendinta aparuse deja in invatamintul predat la Universitatea reorganizaJta de 'l'eofil iar in anul 863 de Bardas 2006 • Superiorul ei, I..~eon :Matematicul ~i Fotios, discipol al sau, au fost acuzati de a fi predat ~tiintele laice, fiind obligati sa dea explicatu. Fotios se interesa in mod special de logica ~i de dialectica, pentru care scria tratatele necesare elevilor sai. Else ocupa in prelegerile sale de Gategorii, de gen, de specie, urmindu-i pe Porfir, Ammonios ~i Damaschin. Trata Gategoriile intr-un mod mai detaliat decit Aristote! ~i discuta problema nominalismului ~i realismului *. In cutezanta sa, el mergea pina la a sustine ca di13cursurile pyrrhoniene ** sint utile, cu anumite rezerve, celor care cultiva dialectica 20°7. In locul lui Platon, .el il prefera pc Aristotel; a carui filozofie o gasea mai divina, fondata pe nccesitatea 1ogica. I..~a Platon ~i la toti neoplatonicienii, el vedea mai ales miturile 2008• l<'ilozof:ia lui P~w Hos. Psellos considera retorica ,~i filozofia ca fiind inseparabile ~i,
* NOMINALISl\fl'L ~I REALISl\fCL. Problema de baza a filozofiei medievale, cearia universoliilor (adieu a conceptelor generale, In raport cu individualul) s-a purtat intre dona po,.:ilii: nominalismul afirma cii aceste uniueualia sint doar ni~te cuvinte (nomina), abstracthmi inexistente in realitate ~i cii In realitate exista doar lucruri individuale, concrete (res). 1n schimb, realismul sustinea cii lucrurile individualc descincl dintr-o esentii general a, care este adeviirata realitate, · reprczentat.ft de universalii. ** DISCCHSURI P1'1UUIONIENE. Intemeietorul ~colii sceptice, Pyrrhon (360-270 i.e.n.) nu a lasat nimic scris, dar epigonul siiuAcncsidemos din Cnossos a redactat ni~te Discursuri pyrrlzoniene, in care slnt expuse cele 10 argumcnte de !ndoiaHi care justifica abtinerea de la fonnularea j udccatilor despre cognoscil:1ilitatea sau incognoscibilitatea lumii. 329
ca, ci ~i de cea a Orientului, a Egiptului, a Chaldeei, a Sirici. Pentru prima oara filozofii eleni sint privi~i ca preeursori ai cre~tinismului : metoda alegoridi, a~a cum o folosea I•'ilon din Alexandria, permitea ap'ropierile 2009 • Ambitia lui Psellos era de a incerca sa faca o -va:sta sinteza a 'tuturor disciplinelor, cuprinzind in ea chiar ljli ~tiintele oculte, pe care i~i dadea osteneala sa le studieze ~i pe care, .de altfel, le condamna sub numele de chal}laism 2010 • Metafizica sa porne~te de la cauzalitate ~i de la determinismul universal. Fiecare fiinta, fiecare fenomen are cauza sa ~i se ajunge astfel, pina la Dumnezeu, cauza prima, dar care ac\fioneaza prin intermecliul naturii fiecarei fiin\fe, fiecarui fenomen 2011. Dar, claca orice are ratiuhea sa de a fi, mai lipse~te mult pina ca toate cauzele sa fie cunoscute de noi ~i multe scapa ratiunii noastre. Astfel ,nu ne este abordabil tot ce este divin ~i nu poate fi in\feleasa de ra\fiune intreaga natura". Deasupra ra\fiunii este inteligen\fa (vou<;), care a tinge lucrurile direct, fara demonstra\Jie, prin intui\fie. La fel este posibila 3Jsemanarea cu Dumnezeu prin virtttJile politice (in raporturile cu semenii no~tri), prin vi1·tutile curatiei (asceza), prin virtutile contemplative fi teu1·gice ·(extaz, hesychia). Dar,. via\fa contemplativa este un fapt al parW impasibile a sufletului, rezervata pentru viata viitoare ljli inaccesibila ratiunii. Trebuie sa preferam pentru viata de pe-pamint partea sensibila a sufletului care formeaza, impreuna cu corpul, omul polit~c ljli social 201 2 • Psellos extrasese toate aceste principii din filozofia lui Platon ljli mai ales a lui Proclus. f,Eu m-am indreptat, scrie el, spre Plotin, Porfir ~i Iamblichos, pentru a mil opri la admirabilul Proclus, ca intr-un port imens. El mi-a dat ~ti inta ~i ideile bune" 2o13 .]
La repro~urile lui Xiphilin, care i1 aclmira in schimb pe ' Aristotel ~i il acuza de elenism, Psellos raspundea ca el ramine fidel doctrinei cre~tine ljli ca, mai mult, nu facea altceva decit sa urmeze exemplul Parintilor Bisericii, folosindu-1 pe Platon pentru apararea flogmelor. Daca Piaton ii parea de preferat; este pentru faptul ca acesta este eel mai mare geniu pe care l-a cunoscut omenirea, singurul care a atins limitele extreme ale gindirii, singurul in care poti vedea premergatorul cre~tinismului, prin doctrina sa, a clreptatH ~i a nemuririi sufletului t;;i pentru ca el a inteles 330
- - - - - -
- - - - - - - -
- - -
-
ca nu totul dcpinde de raFune, el, care priu inteligenta s-a ridieat pina la Frincipiu 201·1. ··ln felul acesta, Pc>cllos il prive:;;te pe Platon ca pe un teolog, care a ajuns sa ordoneze cuno:;;tint;cle noastre asnl)m hunii inteligibile. 1~1 este pentru acest · fapt promotorul mi~carii platoniciene care, prin Pletlwn :;;i Bessarion, a patruns in Italia Rena~terii. Se IJoatecrede ca aceastil, 'admiratie ~ata de Plat on i-a fast )nspirata de catre loan J\iavropous, · viitorul episcop de Euchaita, al carui disci pol a .fost :;;i eare, intr~o cpigrama, il roaga pe Hrit::tos sa-i cru:~e pe Platon ~i Plutarh, atilo de apropiati prin doctrina lor de legea Evangheliei 2015 . Era epoca in care p:rintul Grigore Magistros (10441058) traducea operele lui Platon in 1imb~1 armeana zms. Devierea doctrinei lui Psellos. loan Halos. Elev ~i succesOI' allui Psellos in invatlWura sa, pe la a null 077, loan Itaios a continuat sa propavaduiasca filozofia lui Aristotel, a luiPlaton, ~t neoplatonieienilor ~i mai ales dialectica. El insu~i er8. un dialectici~tn desavir~it :;;i triumfa in toate disputele, daea ii dam erezare Armei Comnena, care i-::1, Hi.cut un portret ·lmtin caricatural 2o17. C~t ~i Pseudo-Dionisie alta data, Psellos gasise modali• tr1tea de a introduce o parte a. doctrinei neoplatoniciene in ere~tinism, dar el ii dadea un sens nou care faeca din accRRt~t o gindire cre:;;tina. Bl respingea oriee ar fi contravenit. dogmei, metempsihoza lui Platon, chinurile suflete}or in iad, extazurile lui Plotin, nwnstruozitajile lui ProcluB Ri chiar Daitnon-ul lui Socrate. Procesul ce i-::t for:;t int(·nt.atpentru crezie lui Joan ltaJos in vremea lui l\lihail al VII-lea ~i 1Uexios Comncnul (1077 -1082) arata ca Ioan ItaJos, Inergfnd mai departe decit maestrul . sau, preda doctrinele neoplatoniciene aproa:pe in totalitatea lor, aRociindu-le cu e:xegeza dogmelor cre:;;tine. Potrivit liRtei acuzatiilor aduse impotri\-a lui, el 1weda doct:rin:ele neoplatoniciene despre sufletul uman, cer, p~i mmt,. creaturi ~i prefera ·opiniile accstora. in locul celor ale Pfirintilor Bisericii. El credea in eternitatc::JJ matuiei si :>, ideilor platonieiene preeum ~i in metempsihoza ; ncga ~linunile lui Hristos, ale Fecioarei ~i ale sfintilor; considera, litemtunt :profana ca depozitara a adevarului ~i nu ca 1w un shnplu instrument de educatie intelectuala2°1 8 • Conform profesiunii de credinta pe care a prezentat-o, credea in-
331
tr-un Principiu necrcat 9i in<;omprohensibil, tu·mindu-1 pe Plot in, fa.ra a.-l numi Dmnne11eu. · Halos <1 sfin;it, dcei, prin f~ cnu'LnCilX~ filozofia. de iPologic, dar rasturnindu-i termenii, Hcind ca explicarca dogmei ere~ tine sii depinda ·de metafizica neoplatonieiana. El a devinut un loc important . in aceasta rena~tere a elenis:.. mulu·1:, care ~we~1 sa ajunga dupa mai bine de trei secole la doctrinele lui Plethori l}i. care i-a adus, la inscaunarea Comnenilor, un mare succes ~i numero~i discipoli 2010. · .· Adtlppi lui Halo~ Cea mai mare parte a discipolilor lui Ita1os iradu~i in fa~a Oonciliului au fost, achitati, en ex:.. cepvia lui Nil, a lui :Lcrm din Chahledon ~i a lui Eustratius din Niceea. Acesta il eomcnta pe Aristotel, emitind opinii personale, servindtHW de forma f'ilogistica pcntru <11 1ntcl <'ge filozofia neoplatoniciana intr-un spirit ere~ tin ~i
332
Teudor al II-lNt I.a;,;cari:-;. (·,Iruia ii era dedieat acest , chttora cduca\h i ~ale
I<'Hozolia, stiintcle si umanismul. Teodor Metochites (1260-13:32), 'mare logbthet allU:iAndronie al II-lca., n-a 1ntemeiat un sistem filozofic, dar, inzestrat cu o C11Il0~-1~ tere encielopedica ~i cu o vast:'!: culcura, el reprezintii filozoful umanist cl"truia prohlPHwle metafizice ii sint f::nnide Platon ~i Arfrstoh•l, Hare. Are aceea~i admiraFe liar ttt.itudinea sa eu privire la ace~iJia estc similadi cu cea a lu~ Psellos, dar este departe de a adrnite tm:tte opiniile lor. Principala s:1 lucrare, JJfisoellanea, este un fel de encidopedic filozofica. m condamm'i in aeeast}t lucrare metafizicaJui Aristotel f;li ilprefera pe'Platon, la care admira m:ai ·~~les teoria matematicilor. D1;1.pa ee-i trece in revista \[)e toti nmtomatieienii celebri din antichitate, tr:J,ge conelm;ia ca. 1natcmatica, ~tiinta exacta prin exeelcnta, con.duce la intelegerea realitiltii. "1\l"mnarul este de fapt 1:wJnra murdiala a tutm'or fiintelor 20 28 . T.:odor :M:etochitcs avea, do asemenea, un gust pronunpentru astrcnomie, la reylzuire,~ eareia a contrihuH, libednd-o de astrologi~ 2029 . Aee,;t urnanist perfect a indr3Jznit Sa Condamne ViYtta Solitar~i ~i contemplativa, Crtre ducea la distTugerca otncnirii. 1'>:liholog fin, el observa c(L omului ii este abr;olut imposihil sa fie imJ1
333
tiv l el este inl'a}labil sa-l re}lroduc;'t intocmai cmn l-a }}rilnit zoao.
Discipol al lui Teodor :Metochites, Nikefor Grego:ras n-a inccrt'at, nici ca rnaestrul sau, sa fondezc un sistem filozofic, dar, excclen:t umanist cum ·era, a fo:-;t n,tras de studiile ~tiintifice ~i de filozofi~o lui Platon, pe C'u, teologia la Ma.nastireuJ ~Iintuito~Ttlul. f-)igur peel ~i 'incrrziltor in metoda sa silogistic:'i, a. indraznit R{t-1 provoaee I a. o diseuti e pu bliea pe Nikt'for Gregoms, a carui reputatie il deranja. Proasta inspiraHe; cl nu a putut raspunde ataeurilor lui Gregoras ~i a fost obligt;;t sa-~i marturiseasca ignoranta ; adversarnl sari a ret!~it sa-1 zdrobeasca, · demonstrindu-i cia silogismele erau refngiu1 eipiritelor mediocre. Asti'Pl, hatjoeorit in mod public, Varlaam a pleeat din non 1a 'Ie>Ralc1hie, de umle s-a refugiat la Mnntele Athos. Dar aeolo s-a trezit intr-un mediu n'listie, ostil studiilor elasice si scolastieii. Continuind sa, fie impertinent, nus-a putut ~{6tine de a lu8o in deridere praeticile isiha~tilor ~i a deelan~at, astfel, lunga lupta c~re avea si'(. tulbure hiserica ~i st.!'1tul. Filozofia -umanist,i'( ~i scolm:(1295--'-1:'~60)
334
tica se ciocnea de curentul mistic, care nu incetase sa se dezvolte in manastiri 2033.
.
.
IU.!Uisticii si urnanistii Cti.l'entulmistic inainte lle isihasm:. In timp ce se infrunta u ;scolasticii cu rationali~tii, platonicienii c11 peripateticienii. misticismul continua sa infloreasci:L in manastirile care t~rmau traditia lui Maxim MarturisitoruL Viata con- . ternplativa, in afara lucrarilol' ~i a oricarui rationament, este singura in masura de a asigura calmul ~i de a permite inteiegm:ea divinului. Aceasta este doctrina lui Simion eel · N ou care, simtind ca intuitia mistica este incompatibila cu viata lumeasca, a abandonat studiile de filozofie ~i a intrat la Manastirea Studion (950-1022), unde a avut ca dascal pe Simeon Evlabes, mort in anul 986, ~i ca discipol pe Niketas Stethatos (Pectoratus). Ounoscut mai ales pentru al sau Tratat despre azirna, care a constituit .una din cauzele Schismei 2034, Niketas a scris numeroase lucrari Inistice, aproape toate nepublicate. El i~i fapea o adevaraM glorie din ignomnta sa asupra ~tiintelor laice. In lucrarea Cctpitole practice definea cele trei trepte care, dupa parerea luL permiteau sa ajungi la apatheia (indiferenta) 2035 . I1 olemica isihasta. Oriza disciplinei monastice pe vre~i a Anghelilor 2036 nu era citu~i de putin favorabiH1 vietii contemplative. Totu~i aceasta s-a pastrat in anmuite manastiri 2037 , in special in Palestina ~i in Sinai. U n dtlugar din Sinai,· Grigore, a introdus la Muntele Atho~ hesychia §i metoda de-rugaciune a orientalilor. Dupa parerea lui, calugarul tre}Juie sa ca,ute locul vital unde sint concentrate puterile sufletului, ·fixindu~~i om bilicul,. cu fruntea sprijinita pe piept, respirind rar ~i invocindu-l pe Iisus fara intrenipere : el va obtine in acest fel unirea nemijlocita cu Dumnezeu 2038 . Adeptii acestei metode' de rug~'iciune poveste.au ca observau o lumina puterniea ce ii umplea de o bucurie fara margini; ei vedeau in aceasta lumina necreata a lui Dumnezeu, deosebita de esenta sa, a~a cum a aparut l:la apostolilor pe muntele Tabor 2039 • 'Aceasta este doctrina pe care a descoperit-o Varlaam la l\'Iuntele Athos ~ia· ca.rei falsitate s-a DTmcat sa o demonstreze, lansind cu iscusinta glume satirice 1mpotriva metodei deruga.ciune a isiha~tilor. El a atacat in special pe~eful mea, Comnenilor
3.'35
lor; Grigore Palmnas, ~i din riposta aeextuia a luat na~tere cearta care a divizat teologii in dona tabere ireconciliabile, aproape ca intr-un razboi civil. Nu vom reveni asupra episoadelor acestei lupte, cu atit mai nefasta pentru Imperiu cu cit pozi~ia puterii, asupra unci probleme c~ijxe ar fi trebrut sa ramina strict religioasa, varia in functie de jocul politic. Ceea ce ne intereseaza aici este conflietul dintre cele doua doctrine 2040 • Consecin~a acestui dezacord este imensa ~i depa~e~te cadrul teologic. A fost o lupta intre cnltura universitara, legata de tradi~ia elasica,, ~i spiritualitatea mom~stica·, care nu avea decit ura ~i dispre~ pentru {ltiinta llin afcu·a ~i confunda elenismul cu pi'iginismul. De o parte, scolasticii ca Varlaam ~i umani~tii ca Nikefor Gregoras, iar de alta to~i eaJugarii ~i ~eful lor, Palamas, convin~i ca doar hesychiar chietismul, reprezinta treapta suprema a vie~ii cre~tine.
Varlaam consideri'i caJ poti dovedi adevarul cre~tinis mului pl'in ratiune, lnind ca punct de plecare gindirea, vechilor greci. Oricc tendinttt mistid era pe:atru el o sursa de eroare. Dupa_ cum am remarcat mai sus, el depa~er. scolastica admisa pina atunci de ortodoe$i ~i intemeia o nona scolastica, ce se inspira, in l'nod liber din cea occideniiala. Este tocmai motivul controversei dintre el ~i Gregora,R 204\ dar ceea ee-l ~oca mai nmlt la isiha~ti, era lumina necreata 1 veritabiUt materializare a lui Dun:mezeu. El privea contemplarea divinului ea 11e o cunoa~tere la care nu se 1mtea ajunge decit dupa studierea intelepciunii lui Pitagora, a lui Platon, a lui Aristotel. Cine cuno~tea intelepeiunea cuno~tea adevarul, cine cuno~tea adevi'irul il cuno~tea" pe Dumnezeu. Omul nu poate deci si:L .vada esenta divina ~:i nu poate sa-l p,erceapa pe Dumnezeu cleeit in manifestarile sale, a~a cum S:-a intimplat cu lumina de pe muntele Tabor, creata ~i vazuta de ochii trupului zo4 2. Toate aceste afirmatii insemnau pentru Grigore Pala· mas'tot atitea blasfemii, da,r el a vrut sa opuna adye:rsarilor sa,i 0 teorie pozitiva desprcCcontemplatie. Dupa parerea sa, calea ce duce la Dumnezeu trece prin inteligenta Or, inteligenta nu este cxterioara corpului, gre~eala }Jll'Opovaduita de Qatre pa,gini, ci ea se gase~te in sensibilitatea trupului nostru; cind vrem sa o purificam, trebuie sa o concentram in inima. Creclinta este o viziune a -inimii pentru ca ea clepa~e~te< facultaWe intelectuale ale sufletu336
lui nostru. Con1><>mplarea off'ri'\ doyada cca mai straluci:._ toare . ea Dumnezeu exista : •[Numai atunci cind lumina umple inima noastra omul adevfirat s0 duce Ia adeviiratn sa lucrare, urea pe munpi eterni, vede invizibilul ~j,, intra in zona miracolului 2043 .] . I~:,tlamas inccrea, in sfir~it, sa justifice caracterul necreat alluminii de pe muntele 'l'abor prin distinc~ia reala~ intru Dumnezeu, intre esen~a ~i ac~iune, teorie subtmi ~i obscura, care vrea. sa spuna ca numai aceia care sint inso\iti de gra~ia divina 11 vad IJC Dmnne.zeu eu proprii lor oclli zo44. Astfel, intrc eele doua poziti i, orice conciliere era imposibila. Doetrina isihasta, produs al Asiei mistiee, repugna in fond. elenismului ~i mai ales umanismului. Ea ~i-a datorat victoria temporar:"t popularitatu calugarilor ~i motivelor politice, dar a devenit in praetica apanajul unei mborita\>i de asef•\i, eare traiau in skites (sehituri) in jurul lll~~ri1or manastiri.
Misticismul lui Nikolaos Kabasilas. Nikolaos Kabasnas, caruia i se eunoa~te destul de sumar biogra,fia, era un r~ar tizan al lui loan Cantaeuzino eare 1-a folosit in perioada riJzboiului civil (1341-1355). l~l s-a retras ht man~tstirea · :l\langanon. ·Cele douit cart,i ale sale, Desprc -cictta inttt~J Tisus 9i Explicarec~ S'jintei Lit1trghi1: au facut epoca, in istori::t misticismului, aproape la acela9i niyel ear ~i ImitatiO'Cristi *. Adversar allui Nikefor Gregoras, el a deelarat serierile lui Pa1amas ca fiind irepro~abile, dar nus-a bazat pe ele, 9i condamnind viata de apahoret s-a SCJJamt net de isiha~ti. Mistieismul sau era la indernina oricui ~i se apropia de tr;l.ditia lui Simeon celNou ~i a lui Maxil'n 1\:Iartuxisitorul. Stilul sau este simplu ~i adesea liric, cu reminisccnte din.autorii clasici. El nu numai ca nu eondamna ~Minta, dar considera ca sfinW C'ttfora ea le lipse9te nu sint d.esaYir9iti12045. . •: IMITATIO CHRISTI. Este o aluzie la celebra carte·a misticului' germ;m Thomas A Kempis (1379-1<171), care a fost un adevarat ,bestseller" al culturii renascentise ~i baroce; fiind tradusa ~i la noi de Udri~te N iisturel, in slavona.
337
22-c. 115
,
IV. Plethon
~i
neoplatonismul
Plethon. Ultima jumatate de secol a Bizan~ului este inarcata de triumful umanismului ~i de,expansiunea acestuia in, Italia ~i in intreg Occidentul. Principalul reprezentant al acestei mi~cari era Gheorghios Gemistos, care f}i-a schimbat numele in Plethon 2046 • Nascut la Constantinopol, unde ~i-a facut studiile 2047 , el a stat la eurtea musulmana din .Adrianopole 2048 , apoi s-a retras la Mistra, unde a condus o ~coala de filozofie sub protectia despotului Teodor al II-lea Paleologul. Reputatia sa era atit de mare incit studenW din Constantinopol, ca Bessarion, veneau sa-i audieze cursurile 2049. . Patriot inainte de toate, se pare ca el considera institutiile din Bizan~ ca fiind o deviere de la elenism ~i in aceasta '"edea cauza decaderii lor. Singurul remediu, dupa parerea lui, ar fi constat intr-o reforma profunda a statului, a societatH, a educa~iei, printr-o reintoarcere la traditiile abandonate. In acest sens a adresat doua memorii, unul lui Manuel al Il'-lea asupra cauzelor crizei sociale ~i politice (1416-'-1418), altul, pe la anul1425, despotului Teodar, in care preconiza reforme, la fel de utopice a tit prin caracterul lor cit ~i prin momentul critic in care se afla Bizantul 2050 • Integru in opiniile sale, el s-a declarat im1}Qtriva unirii Bisericilor la Conciliul de la Florenta, uncle loan al VIII-lea il trimisese consilier, deoarece, pentru el, Unirea ~i Cruciada, departe de a' fi ni~te remedii, cufundau elenis:inul intr.,o nona servitute 2°51. . Cu o logica de necliritit, Plethon cuprindea ~i religi3, in · reforma sa. Cre~tinismul pentru el nu era un principiu de unire ~i vedea in aceasta o decadere a gindirii elene. In aceasta gindire, reprezentata de _!'laton ~i de neoplatonicieni, el gasea adevarul absolut. In timpul ~ede1ii sale la Florenta, unde era obiectul unei adevarate venera~ii, i-ar fi spus lui Gheorghios din Trapezunt ca in curind intreg pamintul va imbrati~a o religie care nu va fi nici cre~tina, nici islamica, dar care nu se va deosebi ·de vechiul paginism 2052. Tratatul legilor. El a schitat programul aeestei religii in cartea Despre Legi, careia i-a imprumutat titlul de la Platon, ~i care a provocat scandal. Gheorghios Scholarios a denuntat-o cape o carte pagina 2053 • .Apara.tor allui Aristotel impotriva. lui Platon, el avusese deja o polemica
1
338
' cu Plethon, ale earui atacnri impotriva lui .Aristotel i se parea-n indreptate de fapt •1mpotriva Bisericii. N u numai ca scrisese 0 carte impotri va lui 2054 , dar' den' nit pairiarh sub nm.nele de Ghe1madios, a ordoiiat sa se :nda mauuscrisul tratatului Legilor, pastrind o parte .din aeesta, (ca1 e ne-a parvenit ~i. nona) pentru a putea justifica sentinta sa 2ass. Tratatnl lcuilor era o e.xrnmne dogmatica, mai nmlt teologic{t decit filozofiea. El punea in acest tra_!Jat Jll'incipii, dupa care legifereazafara ca sa Je ~i justtfif'e Iu gemral,. el nu cita sursele sale, dar se poate ghici ea era familiarizat cu filozofia lui Psellos ~i mai ale~, dintre ncopl.atonicieni, cu cca a lui Proclus. I.1ucrarea cuprindea un cod de reforme sociale, politice, morale, religioase. Era vorba de a-i asigura,. omului fericirea, dar inainte de toate trebuie sa curio:;;ti omul, ceea ce nu este posibil cleeit cu condi~ia de ~ ~ti eee loc ocu1Ja acei-lko in univers. Universul lui Plethon contine fiinte divine, inteligente pure, care se afla in ceruri, ~i fiinte aleatuite diritr-uri suilet ~i untrup, care locuiesc sub ccr. Intregul univers -i~i trage priginea din gimlil'ea lui ZeuR, pl'imul prineipiu ~i este etern preeum aeest~t.: universul pm·ceuo de la el printr-o legatura de cauzalitate ~i nu eronologica. Zeus nu poate deci modifi<·:a .cu nimic voin~a sa. El este supus, ca ~i uniyersul,. · cleterminismului celui mai riguros. Totul depincle de voint.a lui Zeus, dar prinlegatura inflexibila a fatalitatii, depinde de Heim-armene (ceca ce este sortit). Naturile fiintelor sint clasifieate dupa ordinea gcnerti.rii lor. Poseidon, fiul eel mai mare allui Zeus, prezideaza asupra am;amblului, creatiei, fratii sai asupra eleinentelor, Hera asupra numarului ~i a multiplicarii fiintelor, zeii inferiori asupra legilor Fiintei. Pe masur;t ee eoborim in ierarhie, determinarile sint din ee in ce mai pntin generale, deoarece, dn11a teori~"t J)l~ toniciana a ldeilol', generalul cuprinde particularul. Dupa sfera zeilor, urmeaza geniile, dernonii, sufletele far:1 trup, nemuritoare ea zeii, dar B11puse gre~elii, in sfiqit oamenii, aleatuiti dintr-un suflet ~i un trup, care trebuie f';a se ~Straduiasea a fi asemanatori zeilor. Aee~tia din urma reprezentau Iclei, dar erau persoane ~i nu abstractiunt. De aiei reiese_ ea filozofia lui Plethon este, ca ~i cea a lui I~tmblichos ~i .a lui Proclus, o religie eu eultul ~i cu. litufghia ei 2056 • Plethon sustine ca aceasta doctrina venea de la Zol'oastru ~i fusese profesata de Pitag ora ~i Plat on 2°57 •. 339·
Prirnul capitol al Le!]ilor, intitnlat cultul zeilori coritinea.. ·tun calendar al sil,rbatorilor, inspirat dupa ealendarele gre. ee~ti din antichitate, fiind un comprornis intre eielullunar de 12 luni a 29 de zile ~i juma,tate ~i anul solar de 365 de zH<~ ~i un sfort, cu o lurill intercala,ti"'L pentru rt urnple necaJa:jul dintre e0le dona eicluri2o5s, Din Grecia antic::t, Plethon impnunuta si1rhatoarea Numenia, care era eolebrata la inceputul fiecarei lunl in unoarea lui Zeus san a altei divinitati locale 2059 . Oalendai'ul san con\iJWa astfel inire 70 ~i 7ff de sarba.tori anualo, fixate dupa mi9carile lunii 2060 • Rugaciuni (in prozi:t) inso~ite de imnuri in hexamcti'i dactilici erau recitate de .c•.inci ori pe zi 2061. Nt>oplatonismul.
In
folnl ;.~;cesta Plethon i9i facea ilu-
zia ca reinvie trecutul, ca reinnoadft tradit;ia intr'-UU mo-
ment in care ::weasta se rupsese dupa moartea lui Iulian ~i exilul lui Proclus. ln acela~i timp, in ciuda ostilitafii sal.e impotri·n1 sofi~tiloT (nume dat de el cre~tinilor), nu gasea ceva Jn~ti bun, eind era vorba de a fixa ritualurile ·Hturghiei sale, dec it de a adopta practicile in care el fusese · erescut : obiceiul de a incepe eelebrarea unei si:'trbatori .in ajunul zilci in care acea.sta cade
.
V. Stiiutele -·
,•;,
Bizantul a mo~tenit traditla ~liintifiea de la ~u~tici, dar, ca ~i fHozofia, ~tiintele emu studiate in comentariile autoriloi; antici ca Pitagora, Euclid, Ptolemeu etc, J:}cest studiu in sine nu ·era dezinteresat. Studierea ~?tHntelor exacte era considerata c~t o pregatire pentru filozofie. Spre exernplu, potrivit doctrinei lui Platon, matematicile.purificau spiritul, obi~nuindu-1 sa ia in seama a.bstract;iunile; ele il faceau apt pentru studiHe de filozofic ~i chiar deteologie. Astfel, Sfintul Vasile, student h1 Atcna, prelua de la: astronomic, geometric, aritmetica, ceea ce ii er:iJ necesar pentru a se ridiert la stadiul de eontemplare a lucrurilor divine dcrso:::~v 2066 . Clasificarca ~tiintclor. Sc marginea la, cele ~~tpte arte liberale ale lui Varro, dar programul era mai putin ingust decit eel din Occident, 'l'n:,vium-ul privea arta literara ~i {)fatorica. Quadrivittrn-ul (7j -r:c:Tpcxx'!uc; ,&:,v tJ.cx6·1Jf1.&-rc,w) cuprindea ~tiintele exacte: aritmetica, geometria, muzica, astronomia, confundata adesea cu astrologia. Multe alte ·discipline, istoria na~uraH'i, fizica, chimia nu-~i gaseau nici un loc in aceasta clasificare ~i en:m asociate sub den:umirea de fizica. Termenul de mathemata avea, de asemenea, un sens destnl de general' ~i se a plica ]a ansamblul ~tiintetor. Planul de studii al lui Olympiodor cuprindea ,cinci grade, care permiteau srl nrci pina la filozofie : logica,, fizica, etica, matematica, metf\Jizica 20 67. Rcgasim aproape aceh1,~i plan in secolele al IX-lea, al XI-lea ~i al ,XIIlea 20,; 8 • Anna Comnena a citit tratatele lui Aristo~el ~i dialog·urne lui Platon, dar ?i:-a rnaturizat spiritul sau, prin studierea quadrivimn-ului 2° 69. Pe la anul 1310 Nikolaos Kabasilas, viitorul mistic, .urmind studiilc sale teologice1 a inva~at ~tiintele laice, ~i, indeosebi, astronomia. 2070 • 1\fatematicile ~i astronomia. Pe:rioada veche. in majoritatea timpului, aceia~i S}Wan~i cultiva cole doua, ~tiinte ~i nu exista pauza intre cei de la sfir~itul antichit~~ii ~i contemporanii lui Iustiruan ~i ai lui Heraklios, Alexandria a ra-mas multa vreme metrbpola ~tiintifica a Iml)eriului. Pl'ofesorii Universita~ii sale, in secolul al IV-lea Theon, in secolul al V-lea Malchos ~i Diophantes, in secolul al VIlea, loan ,Filoponos, comenteaza Elernentele lui. Euclid, Aritmetica lui Nicomah din Gerasa ~i AlmageFJta 9, lur Pto341
lenwn Mil. Synesius, episcop (le Cirene, inventeaza m1 astr(tlab mai com})let decit toatecelecare fusesera, eanstruite pina atunei 2072 • Filoponos a scris un l'ratat despre astrolab ~i o 'l'corie a, lumii, du11a care elen1entul primordial este monalla, care este unica ~i t>e inmulte~te prin propria sa revolutie. El admite generatia spontanee, dar recunoscind ca Dun1nezeu a inserat in matc·1·iu germenii care se vor dezvolta din ea. Din extrasele ;-:ale ~i comentariile anticilor s-a scos un mainml, folosit in i}Colile bizantine i}i cl1i:o1I in Occident 2073 • 1n seeolul al VII-lea, tot, de la Alexandria venise ?nagi.cttrul ecumenic al Universiti'ttii din Constantin0})01, ~tefan, care preda ~tiintele quadrivium-u1ui, Un alt matematicia:n, Tychikos, avea un af;emenea renume, incit armeanul Ananias din Schirak a venit aici sa unneze cursurilc sale timp , de opt ani 2074 • , Aproa})C toti astronomii rweau, inca, o mare incredere in astrolo~'ie. Un autor crestin anonim incercase sa o iinpace cu dogma 2075 . Un tratat Despre primele zile ale luni,i a~eza na~tt'rra lui Adam in prima zi a acestui astru. Astl'ologii antiei, :;rranethon, Vettius Valens etc., et~u, fire~te; Jolositi de catre suceesorii lor'. Manu~:>crisele astrologice de la Florenta redau o antologic a scrierilor lor r;:i o lista a astrologilor din secolul al VI-lea 2076 . Sub Hoaklios, . b. carte despre .A rta matematica, a lui t;;tefan din Alexandria, nu este altceva deeit o expunere ~i 1m elogiu adus astrologiei 2077 • ·
Din st•colul al XIII-lca pma in secolul al XV-lea. Xu se observa multe schimbari in lucrarile stiintifice din .Re-
colele al XI-lea ~i al XII-lca 2078 . In yre{nea 'Paleologilor.) in schimb, se contihta un intcres crescind pentru ~tiintele e:xa.;.·te si o curiozitate univenaEi a, carturarilor, eare Wtrgep;c ci~pul cercetaTilor lor. Ei nu se mai multuincsc doar sa comenteze tcxtele., ei se ocupa de obflervarea natu:rii, se i:ntereseaza de lucrai:·ile arabilor' supun datelc ~tiintifiee ale in{'),inta~ilor lor la eritici i}i emit noi ipoteze 2o19. In Niceea, Nikefor Blemmydes adreseaza, im poexn astrologic basileului Joan Vatatzei'l cu ocazia mortii tmparater,:e'i Jrena (1241), pusa inlegatura. cu eclipsa de soare din 8 ilmie 1239 2080 , Un tratat inedit a1 aceluia~i a.utor are{'?~ titlu Oerul ?i pamint,ul, som·ele, luna, timp1tl :<;i zilele zc•vl. :Maximos Planudes (1260-1310), in adnotarile la
nUz: intermediarc, pe care autorul nu le d.a, ~i folose~te 1)entru prima data in calculele sale cifra zero. (-r~lcppa), ill1I)l'Umutata de la hindu~i, precum ~i cifrele arabe, Zer6 er21J deja folosit in Occident, in special in Italia, in socotelile eomerciale 2082 . Oeea ce reprczinta noul era de a-l vedca 1)e Planudes aplicind la eomentariul unui autor din :-:ceolul al VI-lea o pl'actica comcreiala _folosita in vremea sa ~Da3. tn aceea~i epoca Nikcfor Ohumnos studiaza originea · grindinei ~i a vinturilor ~i cerceteaza motivul pentru care aer•,J in mi~care este rece, respingind teoriile ,inteleptilor " de udinioara" 2084 ; J\lam.).el 1\Ioschopulos a scris un tratat deSlJre cvadratura eercului 2085 , iar un ·medie din Trapezunt, Grigore Chionades, care a calatorit in Persia irnpreuna cu un confra:te al san, Gheorghios Chrysokocces, a tradus in .greaca lucrarile persane de astronomic ~i matematici. Ohrysokocccs insu~i scoate o editie eomentata a luerarii . Sinlaxa per~ilor (1346) 2086. · Astronomia, eu adevarat ~tiin~ifica ~i eliberata de vi;;;urile astrologicc, a fost introdusa la Constantinopol de ci:'Ltre T-eodor Metochites, caruia i-am semnalat mai sus evolutia spiritului sau enciclopedie~i filozofic. El a ajuns la astronomic prin studierea muzicii teotetice, armonice, facind o legatura intre aceasta ~i mi~carile armonioas'e ale a§trilor. A incercat sa introduea la Coristantinopol aceasta 9Lilnta care, spunea el, purifiea spiritul, deta9indu-l de zadarnica fr:hnintare lumeasca. Era convins _ca aceasta ~tiinta fusese adormita ~i · ca, prin eforturile lui,. a reanimat-o 2087 . In lucrarile sale, inca inedite 2088, ii trece in revlsta pe toti precursorii sai, in special pe Ptoleincu, ~i publica un studiu critic. El a luptat mai ales impotriva pn~jt.1decatilor' persistente care discreditau astronomia, eonfundata de obieei cu astrologia. Sustinea, de altfel, contrar parerH unor oameni ai Bi::;ericii, ca astronomia nu a1·e nici o legi~tturircu credinta, ~i. ca nu este altceva decit o cunoa~tere metodica a fiint~lor create 2os9. ·. Discipol al lui Teodor Metochites, Nikefor Gregoras, ale dirui doctrine filozoJice lc-am mentionat deja, a Htsat · o opera ~tiintifica importantti, dar in mare parte nepubli- . eaLi. Lucrarile sale le continua pe ale maestrului sau, cu pl'ivire la -aritmetica lui Nicomah, ale carui comentarii Ie gloseaza, ori la armonici (el completeaza Armonieile lui Ptolemcu ~i scrie un opuscul despre raporturile san inter343
vali'le nmzieale, cmnparate cu cele ah~ })lanetelor); in sfir·astronomia, pe care o apara ea ~i Teodor Metoehites 1mpotriva eelor care o confundau cu astrologia. Admite, toti1~i, ca astronomia permite sa cuno~ti influenta a§trilor' in SJJecial a lunii, asupra pamintului ~i a oamenilor 2lmo. El merge ebiar pina la a crede, ca ~i Ptolcmeu, ca JloziW1 a$trilor permite sa, se prezica dcstinul omului (horosco1ml )2091• Hrnlr&jul sau, adesea foart.e caur>tie, la adresa ~arlata nilor care abuzau de credulitatea oamenilor, i-a cre9~t nu~it,
m:ero~i du~mani.
Unu(dintre ace~ti impostori prezisese Anei de &-.voi::t moartea apropiata a lui Ioan Cantacuzino, pe atunci in pli~1a revolta (1341). Gl,'egoras 1-a redus la tacere Cll u~u rinH1, dar imparateasa i-a deyenit de acum inainte ostila
2092.
Printre luerarile sale astronomice, exista doua care reprey;inta un adevarat progres : prezicerea eclfpselor ~i proiectul de reformare a calendarului. Dupa ce 9, scris un eomentariu al Marii Sintaxe 2093 de Ptolemeu, s-a, intPresat de caleularea eclirBelor soarelui ~i ale lunH ~i nu a intirziat sa le puna in practic9j. Contrazicatorilor vicleni care il intrebau claca ar fi 1mtut sa regaseasca J;~i datele eclipselor din trecut, elle-a amintit pe cele mai importante, incep1nd eu cea din arml 448 pe yremea, imparatului 'I'eodosiu al II-lea 2094 . Tratatul sau despre Astrolab, mai complet clecit eel al.lui Piloponos, pare sa fi ayut un mare succes, daca judedi,rn dupa numeroasele manuscrise care l-au p~'i.~trat. Urmind metoda indieata de Ptolerneu, el a aratat modul de stabilire a astrolabului pe o l)lanisfera ~i de reprezentare ~t cercurilor coneentrice 2095. · Dar lucrarea sa eea mai originala a fost tratatul Despre data Pa?telor, po care a 11rczentat-o lui .Androniu al II-Jea in anul1324 9i pe care l-a inclus in a sa Istorie. El semnaleaza aici gre~eala calendarului iulian, care stalJile~te anul de 365 de zile ~;>i un sfert, de unde perturbaJI'ile aduse in ealendarul ecleziastic 2096 : sarbatoarea Pa~telor nu mai era fixata intr-un mod ,imuabil. Gregoras propunea sa aiba o data fixi"l", in a9a fel incit sii fie eelebrata in aceea~i zi in to~"ta lurnea, cre9tina. Andronic al II-lea care aproha reforma n-a avut indrazneala Ea o ordone 2097 • Dupa Gregoras, eel mai mare astronom din Bizant a fost1,Teodor din :1\ielitene, cai'C era })e la anull361 mare
344
sakeHarios* Ri scf al Scolii Patriarhale. Cele trei c~.rt1 ale sale de astrm{omie ', AcrTpovo11:~ x.~ -rpWd)Aoc; formca~?, o encieiopedie, ale carei surse sint lucrarile lui Ptolenieu, Theon ~i ale unor astronomi l)ersani, pe care li euno~tea din tradueeri. In prefata el face elogiul astronm:niet ~i declara ca dupa teologie acea~:>t~JJ constituie eel mai bun capitol al filozofiei, care ne inalta deasupra lucrarilor vizibile. Ea are ca unic obiect prevederea mi~;~carilor corpnrilor cere~ti, iar orice alta previziune este zaclarnica. A.stfel, doctrinele moderate ale lui Metochites sfil'~i.sera prin a triumfa, dar astronmnia bizantina nu putuse sa iasa din cadrullui Ptolemeu, nu mai mult, de altfQI,
345
crit, ·Teofrast, Moise ~i ehiar Justinian ~i Heraklio" In sec(:tlul al. V-lea, Olympiodor, care a Hicut J)arte cli1.;tr-o i'·Hlbasad11 la Attila ~i ·t>tr(lJ)i:\tuse Egiptul ~i Nubia, :pretindea :ea intreaga ~tiint~L alcllimista era .expusa in hieroglife pe zidurile templului lui Isis din Philae. Alehimia nu a incetat de a fi cultivata in Bizant, ~i in secohtl al. XI-lea~,. · in lucrarea sa intitulata Chrysopeea, PseUos studia. retete dupa care, chipurile, se putea produce aur2).1l 3 ., · Isfo.l'ia naturala. Cartile ·de . zoologie, de botanica, de .mineralogic nu au avut niciodata in Bizant o valoare . ·~?tiintifica. Autorii lor cautau in mod deosebit . faptele suxprinzatoare sau se sihiau pe un punct de vedere Jll'2:cctie. De· exemplu, in secolul al Y-lea, Timotei din G::;,za desci'ia·animalele din India du])a Ctesias ~i Artian 2104 . t::uh demunitea de. Physiologus, o descriere a animalelor l e;tle sau fantastice, clatind
* stadin gime
. 346
.~c
~~
veche masuri\ pentru dislan\e Ia greco-romani (in Iun-
circa 177 m), (n. trad.)
relo:r de pamint, natura. apelor termale, d~le patru parti ale ceruiui l}i aventurile unor navigatori, altfel necunoscuti:do7. Tot a~ (primul seeol din era noalitra),.a caru.i.opera in 24 de carti a fost luxos reeditata pentru printesa Julia. Anikia, moarta in anul 524 2114 . in aeela~i timp practica it obliga pc medici sa tina SCfHUa de experienta, dar ei au ca.utat S-0 adapteze 1a · tem·iilc yechi ale lui Hipoc:rat (teori~t umorilor ~i a tempcramentelor) ~i ale lui Galen (folosirea de mixturi ca teriamtl, compus din 20 pina la 60 d~ substante). Rezultatul aee:-otei ~tiintP, rnai ales li\Te~ti, a fost lipsa de descop(>riri ~i de ipotezc rodnice. AcHvitatea medicaUl. a fost limi-
*
VICAR. Guvernator al unei diocezc, In organizarea adnlinistra-
tiva .introdusa de DioclePan.
347
taUt 'la diagnostic, la cunoa~terea simptomelor ~i 19, tra-. t::miehtul farmaceutic 2115 . Maiiuscrisele medicale, cum este eel de la BolGgna, eoritin fragmente din opcrele unor medici celebri diri secolele al IV-lea ~i al V-lea 211 6 • Este citat Oreibasios din Pergarn (325-400), medic favorit al lui Iulian, pe care il insotea in expeditHle sale. El compusese o enciclopedie medicala in 70 d(:'! carti, care era o compilatie din Hipocrat ~i din Galen cu parafraze 2111 • ll1cob Psyche:,tres (invioratorul), prieten ~i confident allui Leon I (457-47 4)r datora porecla sa regimului vegetarian, 'insotit de biU reci ~i de purgatii pe care le prescria oamenilor de afaceri, fl.mctiomuilor ~i intelectualilor 2118 • Medicul eel mai remarcabil din secolul al VI-lea, .A1c:xandru din 'fralles, apaTtine~~ unei familii de savanti. TatiH sau $tefan ~i fiul sau au fost medici; el avea caJ frati pe Anthemius, arhitect al bisericii Sflnta Sofia, Metrodor, rctor, Olympios, jurisconsult ~i pe Dioscor, rnedie 2119 . El inRu~i ~i-a facut studiile lrD .Alexandria ~i in alte ora~e. A 1ptreptins numeroase ca.latorii in .Armenia, in 'Iracia, l8J Corfu, in .Africa, la Roma, in Galia, in Britannia, in Sp~1nia:nzo. Opera sa mcdieala se gase~te 'in immeroase numuscrise, printre care unul, din secolul al IX-lea, ce se ~dH1 la Monte-Classino, atesta, renumele pe care 1-a avu.t in Evul Mediu 2121 . .Alex~mdru din 'Iralles se releva ca · un practician, obsenator con~tiincios, adept al ordinii, al clariH\i;ii, al logicii. Comparind inLre ele .teoriile predecesorilor sai 7 elle ado11ta, pe cele care se apropie eel mai mult de observatiile sale. El reduce la minimum problemele de doctrina, puri:t. Pentru explicatiile sale, a recurs cind la teoria umorilor, cind la simplul empirism. El cauta mai intii sa~~i dea seama de starea bolnavului, apoi sa-l ajute ~i s:'iA v.indece. In lucrarile s~le parcurge intreaga terapeutica,' inclusiv oculistica 21 22 • f,El a facut din terapeutica un studiu clinic care nu este lnfendat nici unei secte medicale, care pune la Jucru toate resursele, nu numai materia medicala, ci ~i igiena, alimentatia, agentii fizici ~i mecanici. Administreaza regimurile alimentare, regimul de lactate, sarurile, alcalinele, apele minerale ~i termale, ·oj>Oterapia, lumina, climatul, tntr-un mod empiric, dar propunlndu-~i sale adapteze cu precizie la scopul ce trebuie atins.
348
Luarca
Din pacate, aecasta tcndiutil de a prefent experienta, in hwnl teoriilor vechi nu <1 peti_.:istat in operele medicale. Pavel,din Egina, ehirurg ~i mluno~ pe vremea lui Heraklios. a lasat, inca, un manual inspirat din Oreibasios eu obsel'vatii noi2124 . Mai · tirziu medicina a fost considerat~ ca o ~tiinta teoretica, a, e{trei &-iudiere compkta quadrivium-ul t;;i filozofia. Savanti ea :Kikefor Blemmdes, . Holobolos ~i alti. ca.lugari. eunoscuti aiu facut studii medicale 2125 . J?rin reciprocitate, actuarioi (medici imperiali) sint in acela~i tinql s:tnmti de pr.im rang. Am avut deja ocazia, sa mentimt<'im initiativele medicilul' din 'l'rapezunt, care au tradus in limba greaca, operele persane de matematica ~i de astronomie 21 26 . Un serviciu de aceea~i important;a 1-au adus anumiti actuarioi din seco.lele al XIII-hm ~i al XIV-lea, introducind in l~izant medif:ina ~i farn1acia arabHor. Nikolaos l\fyrq,sos a emupletat retete arabe in48 de capitol e. Cartea sa, introdusa in Occident, ~1 fost ·recunoseuta in secolui al XVII- lea drept Ootle:r pharmaceuticus al FacutatH de Medieina din Pr,ris. Po vremea lui Andronic al III-lea actuarios-ul loan a dedieat megadl1celui Apok11!ukos o carte in care respingea doctrinele lui Galen~ile e:xpunea pe eele ale arahHfJT 1 p1•eeum ~i obsPI'vatiile lui personale 2127 • Dar se 1wate pune intreharea care era soarta bolnavilor in fata teoreticienilor care-~i ~tparau sistemullor favorit. Povestirea .Annei Comnena dcsrre mmutea. lui Alcxios I este semnifieativil : mediciichemati la cariHiiul lui nu se intelegeau. ,Fiecare punea alt diagnostic ~ii precmi.iza un -tratament conform cu diagnosticul sau". Nici 1mul dintre ei n-a putut sa explice 1nsa, motivul senzatiei de aiJ3Eare in JliEft a basiltului : rina la mma i s-a luat singe, eee'a ee rnai dcgral:Ja 1-a i:!labit deeit f-ia-i aline suferinta212s. Pentru oanwnii de rind, rraeticienii ayr:au Ia diqJozitia lor ghiduri terapeutiee 2I 29 , dar ali:ltnri de medieina ~tiinti:l'ica, practicile de magie trebuie sa, fi fast foarte raspindite. U n manuscris de la Bologna este plin de formule medicale, alaturi de formule magiee, de cuvintestraine cu caract er 1nagic ~i d'(~ s:i.mboh1ri chimieemo. 349'
CAI>ITOLUL XIII
Invatamintul Fara nici o inircrupere, ~colile puhlice de la sf'll'~itul antichitatii ~i-au continuat activitatea in Imperiul din Orient, iar ascmenea ~coli au fost create ~i la Cons~antinopol. · Mai multc trasi:'tturi originale caracterizeaza aceste · a~ezaminte. Cea mai ilnportant:1 a fost separarea invi:'ttamintului laic, cu traditie pagina, de invatamintul religios, primul fiind organizat de Stat, eel de al doilea de Bi:·wriea. Din secolul al IV-lea pin!'\ in secolul al XV-lea, laCont'ianiinopol a existat o Uniyersitate imperiaUt care em legat~t de traditiile elenistiee ~i romane (fundatiile l,;:tgizilqr la Alexandria ~i a lui }fare Aureliu la Atena). A.ici se studiau literele, ~tiintele ~i filozofia, dar nu ~i teologia. ~coli provinciale de acela~i fererau subventionate de catre municipalitiiti, paralel cu existenta ~colilor particular e. :fnvatamintul religios era monopolul t;;colii patriarhalc, ai carei .dascali apaT\ineau clerului de la Bisf'rica Sfinta Sofia ~i care continua ~coHH1 de apologetica intenwiate in secolele al II-lea ~i al III-lea in marile metro})ole, la Roma, la Cart.agina, la Antiohia, la Alexandria, la Edessa etc. . . In sfiqit, ~colile organizate ·in manastiri erau destinate novicilor . . 0 alta trasatura comuna tuturor acestor forme de invatamint cste aceea ca scopul lor nu era nicidecu:tn clezinteresat. Universitatea imperiala forma juri~ti ~i functiona.ri capabili sa intocmeasca acte intr-un limbaj corect ~i respectind regulile logicii, Japt care explica ·locul det.iuut de retorica ~i dialectic~L in invatamint. Episcopii erau recrutati adesea dintre profesorii ~i studentii universitatH. t;;coala patriarhala era inai:nte de toate o ~coala de apologetica ~i de propagancl:'i; cre~tina. f;lcolile monastice 'i;-;;i propuneau sa elimine din invatamint orice urma de elenism pagin ~i pregateau terenul favorabil aparitiei rnisticismului, in opozitie flagranta cu invatamintul Clasic . . 350
I. InvatamintnltJu_blic pinii la iconocla~ti I1a Constantinopol, punetul de pleeare al inva~amintu lui public a fost Unh-ersitatea fondata de Constantin pe Capitoliu in anul 330. Profesorii erau in parte pagini, ca J.Abanins, adus de catre Constantin sau Themistios, a ca;rui aetivitate a inceput in anul 344, iar in timpul domniei lui' Teodosiu I a fost chiar prefeet 21 ora ~ului21 2 1. Un specialist in gramatica, Evanthius, mort in, anul 360, a,· fost' inloeuit cu africanul Charisius 21 32 . Tiliiversitatea lui Teodosi u al II~lea. Intemeierea r n1yorsitatii lui Teodosiu al II-lea pe Capitoliu constituh1,, prin u'rmare, o reorganizare ~i o dezvoltare a celei re~.t lizate de catre Constantin. Bdietul din 26' februarie 425 2 1~ 3 a creat un auditorium care cuprindea 31 catedre, 16 in limba, greaca ~i 15 in latini\,: grarnatica (10 in greac:,l, 10 in latina) ; retorica (5 in greac:J., 3 in latina) ; filozojie (o singura catedra in limlxt gn~adi); drept (2 catedre in. latina). ,· Candidatii la prolesorat sus~ineau un examen fa~a SenatUlui. Ei aveau un salariu anual ~i dupa 20 ani de serviciu deveneau comites de rangul i:ntii. In s£ir~it, aee~t auclitorium detinea monopolul inva~amintului public. In realitate, prinire profesori existau multi Hellenes (pagini) 2134 ~i ilrdtt·amintul ~" rilJmas bilingv pinit la sfir~itul secolului al YII-lea. · Inva~amintul public, astfel reorganizat, a supravietuit, intr-un oarecare · n:wd, de Ja intemeiere pina. in ultimele zile ale Bizan~ului. Din· pacate, nu exista n~ci 'o sursa . care ne-ar permite sa reconstituim istoria sa de un mileniu. Totu~i, reorganizarea sa in mai mult e rinduri prin legi imperhtle arata ca 'aceasta institu~ie a fost din cind in ci:nd periclitata ~i s-a aflat intr-o inertie. Rena~terea fla periodica este cu. atit n:iai notabila. Niciodata irnpi'tratu n-au incetat sa se intereseze de inva~amintul superior ~i sa faca din el adevaratul centru al elenismului. DuJJa cum a aratat Fuelu-; 2135 , in lipsa izvoarelor care ne-ar inforrna direct, detaliile date de catre biogl~afiile laiee sa.u religioase asupra educatiei viitorilor sfinti ~i ~~ oamenilor de toate eategoriile permit sa se stabileasca criterii care sa ne informeze asupm vieW ~colare ~i progr2lm~lpr . de inv:atamirit. · · 3~1
Cu toate eit multe din :iceste rela.tari ~:>int indoielniee, se
· lnYatamintui public iu provineie. · Printre ni'arile tmlversitati ale Orientului, cea din Oonstautinopql, de~i ,d, fost fondatil ultima, nu a int:irziat sa le eclipseze pe celelalte, prin failmt profesorilor sai ~i calitatea iJ,lVataturii 1)e care o propaga. · In Alexandria, la · J1fouseia Akademitt 2136 , se prt'dau otrivium-ul, ttmtdrivium-ul, filozofia, dreptul, medieina. !u sccolelc al IV-lea ~i ttl V-lea, multi dintr•e profes01ii siU erau pagini ilau monofiziti. Am semnalat deja intetesul fata de invatatura lui Filoponos, unul din prufesorii (·ci mai cmw;:;euti. · . Fniversitatea din Beirut · e1'a eelebr:'t mai ale;;; prin ~eoala de drept, mentionata cu incepere din seeolul al III-lea. In secolole al lV-lea, ~i al Y-lea, sub numele de A11d·itorict, aeeasta functioml! in dependintele catedl"alei2137 • E~.t a progresat mai alel'l in seeolul al V-lea iar profesorii :siU 1 remuniti pentru cmw~tintele lor juridiee, primil'lera :titlul pompos de mag·i?fri ecurnenici 21 38 . · La Universitcttea di~ Atena, regimul care
352
peni·JJ.'U eretici, :oamariteni ~i llilg1ni2143 , apu1 m anui 529 a ordonat inclliderea ~colii neoplatoniciene din .Atena, care se afla in declin dupa moartea lui Proclus ~i devenise un fPl de mani'Jstire pilgina 2144 . Unii din profesorii sai, prinlre care eel mai intransigent era Damaskios, 8-au cxil;tt de buna yoie in J'(Tsia, unde au fm;t bine primi~i de ChosroeR, dar n-au reu~it sa se acomodeze cu noile {:ondiFI de viati:'~. S-au reintors in imperiu, dar in tratatul ve care re~;Ple Perf'ici 1-a ineheiat cu Iustinian in am1t ;);):.>, s-a oh1inut prornbiunea ca ei nu yor fi niei maltrata~i, nici obligati s_i1 adere la cr~;J~tinism 2 Hii. . J?'e de alLa parte, atentia lui Iustinian se indr~pta mai ales asupra reorg[tnizarii ;;;tudiilor de drept. Edictul diu a nul 529 SUJlrimase, odata cu ~coala de mozofie, Faeultatec:, de drept, creata la Atena in secolul al V-lea 2146 • Prin ·Constitutia Omnem adresata unui numar de opt profesori de drept, pdntre care patru . din Beirut (H> di~eembrie [583) imi;ilratul nu mai padra decit trei faeulliJ.i;i, de drept, cele din Oonstanti11opol, din Beirut ~;~i din Roma (care inea mai apartinea ostrogotilor) 2147 • Se ~tie ca un mare numai de magi~tn: ecumenici din Beirut mHo~nstinut reda(:.tarea eodului Corpus Iuris 2148 . f)coala lor o depa~ea in importanti1 pe eea diu Constantinopol i)i se pare ea intentia lui Iustianian era de a stringe din ()e 1n <:e mai nmlt legaturile 1T1tre eele dou~t eentre jm•idice. Din nenorocirc, la 16 iulie 6:)1 un cu.tremur de p~unint, urmat de un puternic flux al marii ~i de Ull incendiu, a distrus Beirutul cu universitatea sa. f)eoah1 de drept, nmtncta la Sidon, a dispi'lrut 'imdnte de cucerire::JJ araba, 2149 • Or·uparea r~omei de 6\lre 'J'otil::JJ (5,±6-554) 2150 a di~trus institu\iile ~eolare. Fiil·::t indoiala. c~t, dupa rceueerirea sa, rrimul gind allui Iustinian a JQst de a reorganiza. invatamintul, resta bilind renta acordata gra.maticilor 1 :retorilor, medieilor ~i juri:,;efmsultilor 2I 5I, dar starea, ora~ulu: era a tit de jalnica ineit Universitateg n-a putnt, de fapt, sa-~i reiaactivitatea.l1.•in forta lucrurilor, Oonstantinopolul ::1 dimas unicul centru de studii juridiee al impeTiuhrL Or~anizarca invatamiulului. Justinian a exMns studiile de, drept de la 4la 5 ani. Studentii din anul intii ljli-au pierdut poreela de Dt!pondii (,de doi bani") eare ii jignea ~i au J>rimit-o pe aceea de htstiniani 2152 . Oei din unnatorii }Jatru aui erau caiifiea1l, pe rind, drept E'd1:ctales, 23-c. 115
Papinianistae, Lytae, Prolytae 2153 • Farsele care li seface:rou bobocilor ~i festele jucate profesorilor, obieci impihnintcnit, erau interzise sub cea mai aspra pedeapsa 2154 . Detinem foo1rte pu1;ine informatii eu privire la Facu:tatea de drept di:Q. Constantinopol, a carei faima a crescut neincetat. 0 epigrami1 din Antologict Palatinr~, apar~inind probr,billui Agathias, facea aluziela hazilica in era instala,ta ~koala ,de drept2155 . . De la Iustinian la iconocla~ti. Dupa moartea lui Iustinian, informatiile cu privire la invatamintul public sint putine ~i confuze. Fuchs ~i al1i iRtorici au vilzut in J1rologul la i)raJ;atul de ic;torie allui 'l'eofilact Simoeatt~1 dovnda ca invatamintul, distrus de Fokas, ar fi fost reinviat la Palatul Imperial 4e catre Heraklios. Bste vorba de fapt de un dialog dintre Filozofie ~i Istorie, alungate de la pa1at ~i rcaduse de 111arele arhierm1 :;;i proedros * ctl l·wmii 1ntresri 2156, o c-:impli'L aluzie la dezol'dinile din timpul clomniei lui Ji:Tokas ~i la Teeonsolidarea statului de c"atre Heraklios, a:l ca,rui titlu de arhierett (pontif) era ceva obi~nuit 2157 • tn realih1te, unele aluzii hlsit sa se presupuna c:1 bvati"imintul l)Ubl ic n-a ineetat si1 functioneze nici dup:C, Iustini~m. 'riberiu al II-lea (578-582) eonfera titlul de pl'efect onorifie ( 0:-;co €n&px(v'l) unuia dinlre profesmii sai, fizicianul Zacharias 2158 . Limb~1 l8Jtina incase mai prcda la sfir~itul secolului al VII-lea de cMte Pavel dii1. Bizanh eomentator al lui Lucan 2159 , dar se poate deduce ca la cm•sul sau nu parlicipali multi auditori, caci Grigcn'e eel :Mare, apocrisiar la curtea imperiaH1 din ConstantLJopol (579--585), sc plingea c:'1 gasc~tc cu greu interprcti .;;apabili sa traduca in limba greaca documentele latine 2160 • Existenta UnivcrsitaW din Constantinopol sub Reraklios este sigura : ea purta numele de Pandictatorion ~i impa.ratul a chemat un profesor din Alexandria, dL~t·ipol · al lui Filoponos, f?tGfan, care a predat aici filozofie, ~i quadrivium-ul. El purta titlulde magistru ecumenic, ereat, dupa cum am vazut, la Beirut 21 61.
Legm1da lui Leon Isaurianul, incendiatorul. Fniyf;rsi. tatea lui Teodosiu al II-lea s-a rnentinut, deci, far[dntre-
* 'PROEDHOS. (,Pre~edint.c"). inalta demnitate creatain anul963 de ciitrc · Nikefor Fokas. Conferea intiietatea in ordinul senatorial. In ~ec. al XI~lea a tneeput sa fie conferitii mal multor persoane simultan !li a ilccazut. 354
rupere pina la iconocla~ti ~i se spune ca ar fi fost distrusa de. Leon Isaurianul care, neputind sa atraga profesorii de }lartea doctrinelor sale, a pus materiale inflanmbile in jurul .eHtdtrii uncle ace~tia preda u ~i astfela ars cladirea, impreuna cu profesorii ~i cu biblioteca. Aeeasta poveste este cu siguranta apocrifa 2162 . Scrierile contemporane nu mentioneaza acest eveniment. Cum s-ar putea crede ca aceasta crima monstruoasa ar fi putut trece neohservata de un sfint ca Ioan Damaschin ~i de biograful Sfintului f;itefan eel N ou? Cum s-ar putea admite ca "in secolul al IX-lea profesorii-martiri nu ar fi fost canonizati impreuna cu toti acei care suferisera pentru cauza icoanelor ·~ De fapt, povestea acestui incendiu nu se gase~te decit ~n doua izvoare posterioare : V iata patriarhnlu1: Ghermanos, :;;crisa in primul sfert al secolului al IX-lea 2163 , ~i intr-un capitol din Patria (Antichitliti din Constantinopol ), care dateaza aproximativ din anul 995 21 64 . Potrivit acestor texte, care nu intotcleauna cad de acorcl, exista linga Re:zervorul Imperial 2165 o universitate, D1:daskaleion oelwurnem:kon, care data de pe vremea lui Constantin, ~i avea dup[t lucrarea Yiata lui Ghennanos cloisprezece iar dupa Patria ~aisprezece profesori, condu~i de un magistru ecumenic ; im1)aratii ii invitau uneori sa faca parte din consiliul lor ~i nu luau nici. o hotarire importantii fara sa-i consulte: Detaliu curios, ace~ti profesori purtau vel)minte ~monahale 2166 ~i, clupii Patria, predau concomitent inva'tatura laica ~i teologia 21 6 7. A.cest ultim detaliu, in special, contravine cu tot ceea ce ~tim despre istoria invatamintului public. Am putea admite eel mult tr.ansferarea universitatii, din Forum-ul lui Constantin la Octagon, conform traditiei culeasa de Patria. Toate cronicile ~i istoriile pbsterioare au reprodus, combinintlu-le, cele dona pove~ti apoClife, carora trebuie sale cautam originea in perioads· celei de a doua prohibitii a icoanelot de catre Leon A.rme~nul, in anul 815 2168 : Este iml)ortant de constatst ca cele doua cronici, cele mai bine informate din secolul al IX-lea, ignora in intregime incendierea UniversitatH ~i martiriul profesorilor sai. Patriarhul Nikefor spune doar ca invatamintul a intrat in declin in timpul lui Anastasie al II-lea (713-716), deci inaintea lui Leon al III-lea 2169 . Teofanes il acuza pe Leon al III-lea nun1ai ca a secatuit izvorul ~tiintei ~i ca a distrus ,piosnl invatamint" dat de la Constantin incoace; clespre incencliu, nici un cuvint 2110.
3155
Fntem ar1-nu!JCnht ill conti111tare ei"'t rniversi1 nu numai ca n-a cfost incendiata de Leon Isaurianul, dar'd\, ea chiar a eontinuat sa functioneze sub iconocla~ti 21 71 . .Astfe1 1 patriarhul Tarasto::; (784-806), proto-a11ecretis pe timpul imparatesei Irnta, il in\ atase prozodia ~mtica pe biograful situ; diaconul Ignatie. invi"'tt-amintul pe ·care-l r:r:eda privea eele ~apte arte liberale ~i filozofia ; e1 preda inainte de anul 780, adica sub Constantin al V-lea ~i I~eon al IVlea 2172 . Viitornl patriarh ~ikefor ~i-a H\.cut stu(liile in aeeea~i perioadil ~i a urmat aceJa~i ciclu 2 17~. · Mai tirziu, sub Leon .Armeanul, Constantin Kasymatas, fiu :->,1 unui preot pus sub interdietie dupa ce·a exercitat mes~ria de cizmar, a devcnit b bi'itrinete profe~o-i· de drept .. In· urma acuzatiilor I)rimite, s-:ct refugiat 1ntr-o m:'Lnastire, uncle a devenit .~.lD,r~t, apoi cpiseop de Sylaeon. !n arml 815 a fost insarcinat de Leon Armeanul sa adune, impreuna cu loan Gramaticul, textele care se 1mpolriveau vener~\rii ieotmelor ~1 74 .
d. Rena~terea invatamintului public
in St;eolele IX~ X
!n pofida acestor exemple, verioad~, iconoelast~, inclusiv domnia lui Const;tntin al VI-lc'lt $i a lrenei, cu tull:)urarile, cu revolutiile militate~, en persecutiile sale, nu· putea fi fa:vorabila dezvoltarii inva~am'intului. Un imparat ca Mihail Gingavul (820~829) abia s,tia si:'t-~i citeasca nurnele, dar pr1n Ioan Gramatieul i..,a dat Hului situ, 'I'..:ofil, o int\tructie nleasa s,i v:.t fi ehiar e1 acela c-are va reor;:;:~niza invat~tmintul public m 5 . Crealiile lui Tco:i'il. Intre auii 830---8:38, acest b;u;Heu descoperit hl, Consia utimrpol pe :Lf'on Matem;";J.i,.ml, care preda, lec~ii unor discipoli s,i 1-a instalat mai inW l8J Biserica celor 40 de sfinti, apoi la palatull\iagnaura, s,i 1-a faeui s,ef peste invatamilitul Jmhlie 21 76 . l-~t
'
[Nascut pe la anul 800 intr-un tirg tesaliot, Leon ·a lnvatat gramatica prozodia Ia Constantinopol, dar In provincie, in insula Andros, un savant 1-a initiat tu. filozofie, in retoricii, In aritmetica. Revcnit pe contint·rit, el a mc1·s din miiniistire in rr1anastire, cercetind bibliotceile, ~i uneori :,e Fetragea !n munti, cufund!ndu-se jn meditnpe 2177 • El a !nvatat astf~l toate ~i
356"
zk :Xxpov (acroatice) * in tr-un mod exhaustiv, ~i, cind a tnccptit sa predea lectii !a Constantinopol, rcputapa sa n-a lntirziat sa se faca cunoscutiL Cnul din elevii siii, ciiruia "ii predase geometria, devenit secretar al unui.strateg, a cazut prizonicr la arabi, de undc a n1mcrit ca sclav Ia un emir Mamun, vcrsat in 9tiintele elenice ~i mai ales savant" geometru. Prizonierul, aflind acest lucru, a spus cii ~i el cunoa~te aceastii ~tiintii. Mamuri l-a pus Ia probii ,9i, surprins de corectitudinea raspunsurilor sale, a vrut sa afle cine fusese profcsorul sau. !ndatii ce a aflat, l-a trimis pe grec la Constantinopol cu o scrisoare prin care il invita pe Leon sii tina lectii in califat. Primind scrisoarea, Leon a creznt ca ar fi mai prudent sa o predea logothetului Teoktist 21 78, ~i pe aceastii calc imparatul Teofil a aflat desprc existenta lui Leon: cl 1-a convins sii riiminfl in Bizan~ 2179 .} ~tiin~cl~
Pentru a-1 eonvinge ti:t ramina, . Teofil l-a uns arhiepisco:p de Tesalonie, de unde a:yea sa fie destituit, ea, iconoclast' RUb rcgenta Tcoclorei, de eatre patriarhul 1\fetodius 2180 . . UnhiersitaiA:a 1ui Uardas. Fe nedrept s-a eonsiderat ca fiinll 0 creatie noua Universitatca organizat:-1 de C::tCS~trul Bardas,in anul 863. Dupa ueiderea lui Teofil, logothetul Teoctist a continuat sa veghcze asupra fundatiei sale universitare. El 1-a rechemat de la, Tesalonie pe Leon 1\'Iate.maticul care, de~i destituit din functia de arhiepiscopt ~i-a reluat, dupa ~oatc aparentele, aetivitatea de profesor la pahttul Magnaura 21 81 . 1~1 a avut ca discipol pe viitorul apostol al slavilor, Constantin, ~i probabil l-a, avnt coleg pe Fotios. Constantin a invatat de la ei dialectica si filozo~ia ·~i, odata terminate 'stu'diile, a fost numit, datorita lui Teoktist, bibliotecar la Sfinta Sofia, apoi ,a, fost insarcinat sa predea filozofia indigenilor ~i stra.inilor" 21 82 • .~::\bia in anul 863, ~apte ani dupa moartea "lui Teolrtist, Bardas a facut reform:>. sa 2183 . Ea consta, se pare, in concentrarea invatamintuiui public la Magnaura, dindu-i conducerea, alaturi de catedra de filozofie~ lui Leon Matematicul, ~i in crearea pentru discipolii sai 2u catedtelor de geometric, astronomic ~i gi'amatica., ocupate res11e(•tiv de Teodor, Teodegios ~i Kometas 2184.
* :;lTIINTE ACROATICE. 1n ~coala sa, Aristotel impartea ~tiintele ,In douii categorii : ezotericc (,cele din afara"), care introduceau in studiul retoricii etc. ~i acroatice, care erau, dupa cum ne asigurii Aulus Gellius, ,problemele mai adinci ~i mai subtile de filozofie, care tratau despre studiu! naturii ~i domeniile dialecticii".· Termenul provine de la akroates = ,,eel care aude" 9i trimite la caracterul initiatic ~i ezoteric al inva~ilturii (Vezi Anton Dumitriu, Pliilosophia mirabilis; Ed. Enciclopedica Romanii, Bucure~?ti, 1974, p. 33-41 ). 357
(;ontinuilalea U ni\'ersiti'itii lui Hardas. Istoric-ul Genesios, care ap2ll'~inca cereuiui de sayanti reuniti in jurul lui Constantin Porfirogenetul, demonstreaza conttnuitatea intre U niversitatea lui Rardas ~i cea din vremea "sa 2185 • Leon }Yiatcmaticul inca. mai traia pe vremea lui Yasile I. Nu se ~tie cincl a incetat el activitatca'de profesor, dar un diseipol al lui Fotios, care a fost, de asemenea, ~i al sau, Aretha8, mitropolit de C.:t<'S<>.rea, pare sa fi audiat ~na din let:tiile i:lale de8pre cea de }t, VI-a carte a lui I~uc·lid 2186 . Aretlms insu~i, care mai tr~Ua in anul 932, a predat. filozofia l?i l-a avut ca discipol pe Niketas Paflagonianul, a e{trui reputatie de savant a ajuns pina. la imparatul Leon al VI-lea, care a cerut s{t fie cautat pentru a-1 recowpens;:t 2187 • Avem aici o dovada a intcresului pe cne suveranii il m~tnifestau fat:'lo de stndiu. J_eon al VI-lea a reorganiz2.t im·[ttarea dreptului, care cuprindea de acum inainte dona di\~~e de rrofesori : didaskalm', 'insareinati en instruetia generala, enkyklios pa1:cleust's 2188 , necesara juri~tilor ~i poidod"idaskaloi nomikoi, profesori de drept proi>riu-zis, eare aveau de predat cole 40 de titluri ale mannalului 11ProdJiros Nomos" allni Vasile ~i celc GO de carti ale Basilic(tlelrd.. Cele dm1a gru:pe de pl'ofesoh Hiccau parte din corporatia notarilor ~i forman impreuna en ace~tia colegiul electoral care R]egea titularii de catedre 21 89. In secolnl al X-lea, ·oonstautin Porfirogenetul el'a adeYaratul reprezentant al educatiei enciclopedice care se EH:ea in :;;coli 2190 . Daea am crede prcfetcle lucrarilor ee i-au fo:~t adre,sate, Pl a readus la viata, invatamintul, care s~ comba;-;e sub guvernarea lui Romanos Lekapenos 2191 . In :-tcPatlt:'i afirmatie exista o oarecare. exagerare. A(levarul estP ei."t el a dezvoltat inv:1Wmintul, prin activitatea sa JWrsmmla, stri"tduindJ.l-Se sa rccruteze :profesorii eei m.ai rennmiti ~i adunind in jurnl aeestora studentii 2192 de etue ;-;e ocupa el insu~i ~i pe care-i primea in :pal:>.tul sau, ba ii inyita chiar ~i. la masa. Bl alegea dintro ei pe functionaii superiori ~i ehiar pe episcopi 2193 • In aceasta universlt?.te~erau re:prezentate toate disciplinele, dar se pare ea, o d
pe
358
de catre Teofil, pe la anul 830, invatamintul imperial fusese neintnrupt timp de aproape un secol ~i jumatate. Orgimizarea ~eolara. Citeva marturii, din pacate rare, ne dau informatii despre organizarea ~colii. Insa~i alegerea. localurilor demonstreaza solicitudinea irrma:ratilor fata de inv~ttamint. Teofil o mutasela biserica ,C~i patruzeci de sfintp', 2196 , dnpf'u aceea la palatu1 ::\Iagnaura 2197 , care ranline centrul universitat.ii. Potrivit unui cmmmtariu la Antolog1:ct Palatinit, la. inceputul secolului al X-lev,, se invata in dependintele Biscricii N oi, a lui Vasile :Macedoneannl 2198 . [0 }Jiclurii din manuscrisul lui Skylitzes de la Madrid reprezinUi una din aceste ~coli, intr-o salii decoratii cu arcade ~i coloane ~.Ia stlnga sint a~ezati elevi (cLO 6rrr~[) in jurul unci mese lungi pe care se aflii carti deschise: incapul mesei sta profesorul care face un gest oratoric. La d1·eapta, alti dis't>ipoli. in picioare, cu cartea in mlna, se lntre\in sau discuta en doi filtJIZofi (tpll.6aotpoL) a~ezali Ia catedra 21 ' 9 .]
I1w~ttam1ntul era organizat pe tre11te ierarbice : la loc de frunte (Tau catedrcle magistrale, thronoi il1:ilaskalikoi, dupa aceca ato:istentii, conferentlarii v~ lv -rY; cruvs3pda. -rou 3:/)?:crx&.i,vu (asesorli sau asistentii unui lJrofesor), grad care putea fi acordut ~i unui student bun 2200 , Directorul, un a(kYarat reetor do uni\-ersitat<", era intotdcauna profesor de filozofie 2201. Pe vremea lui Constantin Porfirogenetul titularii unei eatedre magistrale pmtau titlul de Y.r~e'ii'"tF ·f;c; (KathigitiR1 director) ~i aveau dreptnlla costume oficiale 2202 . [Legaturile profesorilor en studentii erau uneori dificile. De cxemplu, sub Homanos Lecapenos, un student din· Trapezunt, Abraamios, vine si\-~i terniine sludiile Ia Constantinopol. Elcv a! lni A tanasie, care era in acela~i timp p'i'ofesor ~i rectoF al universita[ii (l
359
ln ceea ce prive~tc practicarea activita~ii didactice ~i gradele ~coltire, ~tim ca pentru obtinerea, unui grad erau rn·evazute anmnite examene. Astfel reicse dintr-o versiune a Faptelor celor 42 de rnaxtiri din Amorion, atribuita lui Sofronios din Amorion, mai tirziu arhiepiscop de Cipru, care mentioneaza,, in prefata, ca a trelmit sa citeasca 1ntr-o sala de auditii ( alcruaten:on) 22os. Titlul de filozof pare sa fi constituit unul din aceste grade. El a fost purtat de Leon Matematicul,
cucerire~
Dispadtia universiUHii. Dupa Ioan Tzimiskes, nu Inai existr~ nici o dovada despre invatamintul public pin{t la anul 1045 2209 • Vasile al II-lea, spirit elevat, dar inainte de toate ri'izboinie ~i om de actiune, nu pare sa fi avut nici timp, niei dorinta de a s_e iriteresa de imtat,amint. Psellos chiar se mid ca, sub domnia unui imp{tmt care dispretuia in acest !el ~tiinta, existasera atitia rctori si filozoH remarcabili. Invatamjntul a fost chiar destul de r(!,spindit. Oameni ca, in~paratul Romanos Arghyros (1028-1034), ca,re ~wea o cultura greceasd ~i latina 2210 , sau ::VIihail Attaliatcs, care privea Constantinopolul ca pe o metropola a ~tiin(;ei 2211 , primiserii o instmire terneinica. Tineri din provincii continuau sii, vina in ora~ul imperial pentru term.inarea studiilor, dar numai ~colile particulare propaga.u pe atunci. ~tiin\a.
360
~eolile partieuhne. l\i la auul 1028, loan 1\hwropous, venit de la Claudiopolis- Paphlagonia, a deschis pe ehel"' tuiala, sa o ~coala·la ConstantinopoL Nu se ~tie despre el insu~i cum s-a insti'llit dar se bucura de o prPg:1tire enciclopedica. J\'Iescria era grea ~i, in versuri adresate casei sale, el se plingea ca petr~cuse multe zile ~i nopti vorbihd 2212• t;;coala avea mai multi diilaskaloi iar el nn cerea nici un ban elevilor. Lectiiile erau mai ales orale ~i constan in discutii purtate intre profesori ~ielevi. Nu exista niciodata o intielegere perfect:\ iar rolul lui Mavropous consta mai ales in impunerea arbitrajului sau, indreptind punctele de vcderc ale unora ~i ale,altom, activHate ee dueea la epuiza,rea, sa. ,Eu rna ingalbcncam, :-;punea el, in mijlocul Scl'ierilor 15i al lecturilor" 22 1a. Cel mai str:Uucit discipol al s{m_ a fost Psellos. J\Iai inainte, acesta awsese alti proft>sori, dar ca.re pretindeau retributii mari din parLe:t eleYilor; el a trebuit s{t -E;i intrerupa studiile ~i sa-~i ga:-;ea:,ei'\. o sursa de ci~tig pentru a lc putea continua 2214 • A gltkit; in c.fir~it ~coala luiMavropous, unde ~i-a tmminat educatia ..A.ici s-a imprietenit · cu Constantin Likhoudes, jurist vestit, pe care Mihail al V~lea 1-a. luat ca ministru, cu Nil,etas din Bizan~, cu loan Xiphilin din Trapezunt, cu IoaiLPatrikios. Studentii, deja in virsta, ~i dintre care nmlti aveau slujbe, se instruia,u reciproc, fi"teind schimb de cuno~tinte, dar Psellos, care li pre.da lui Pa.trikios filozofia, ii domina · prin eruditia sa 2215• Acc~ti profesori particulari faceau diseipolilor lor o instrU.ire temeinica, dar incompleta. La efortullor lipsea, insa, im plus de coe.ziune -~i o idee directoare. Urcarea pe tron ·a lui Constantin Monomahul avea s~1 puna capat acestei situatii.
Restaunm':a invatamintului publie. Prin trecutul ~i prin. caracterul sau friYol, :west imparat nu parea deloc a fi destinat unei astfel de misiuni, dar el incuraja ~tiinta ~i mai ales pe c~i care o profesau, posedind-o, el · insu~i la perfectie 2216 • In realitate el sc situa rrrai ales pe un punct de vedere politic ~i administrativ: ovoia ca Stat.ul sit fie guvern~t de catre oamcni instruiti, in opozitie cu aristocratia militara de carP ,.;e temea 2217 • !nvatamintul superior redevenea, conform concep~iei care determinase crearea sa ~i reformelor succesive, o pepiniera de administr~tori ~i oameni de Stat. 3~1
· Ca urmarc, inainte de toate, prezent~ urgcn~a reorganizarea studiilor juridice. Novella din 1045 a creat func~la de nornophylctx (aparator al legii), conscrvator·al Bibliotecii juridice (textcle care faceau parte din Corpus juris), director al t;)colii de drept. A~ezat pe o treapta inalta in ierarhia imperfaJa, demnitar inamovibil, prevazut cu un salariu annal de 4livre ~i cu diverse avantaje, acesta trebuia sa se situeze deasupra tuturor juri~tilor ~i sa nu-i fie teama de sarcinile atribuite unci functii a tit de importante. loan Xiphilin, illustrios :;;i judecator al Hipodronmiui, a fost primul titular al acestei func~ii 2218 • Constantin al IX-lea a instalat t;)coala de drept (3t3o:cr ·1\'X(I(J.S~OV -r0)v v6r.uuv) la manastirea Sfintul Gheorghe din lHanganon. Studiile erau gratyite pentru to~i. Stuc1entii bogati pute,au sa ofere cadouri profesorilor, dar fara a pretinde nici eel mai neinsemnat privilcgiu. Rangurile se atribuiau dupa merit. Dovada studiilor o atesta certifi·catul eliberat. de nomophylax ~i care era obligatoriu pentru toti candidatii la functiile de notari sau de avocati2 219 • Studeil~ilor li s~ recomanda cea mai mare punctualitate, dar a vea u ~i vacan te, care erau la fel cu cele de la Facultatea de filozofie, ial' la 25 octombrie sarbatoreau ziua patronilor lor, Sfin~ii notari JVIarkianos ~i Martyrios, organizind cortcgii vesele, care, uneori, nu erau scutite de o oarecare dezordine 2220 • Facultatea,de lilozoric. Nu se cunoaste actul de intemeicte a Faculta~ii de filozofie, creatit 'in acela~i timp cu Facultatea de drept. A,cesta a avut ca director pe Psellos, Gare a primit titlul de consul al filozofilor ( uno:-rot; -rwv cpt/,ocr6cpwv ) 2221 • Acest titlu, care fusese deja purtat inaintea lui:; 222 , nu era o noutate in secolul al XI-lea. De~supra celor ce ad primit, dupa cum am vazut, gradul de filozo£2~23, s-a creat o func~ie de demnitar, care a de~inut in ierarhia imperiala un loc similar ·celui de nomophylax. Consulul filozofilor era, deci, ~eful unlii ordin, ce-i cuprindea pe erudi~ii cei mai distin~i din Bizan~, filozofii Senatul~ti, earora le conferea accst titlu. ,Eu ocup, de asemenea, un scaun nu mai pu~in important decit al t1,u", ii scria Psellos patriarhului Keroularios 2224 • F<1cultatea de filozofie, pe care Psellos o numea Gimnazi1t, YUfLVXmov, cuprindea doua catedre rilagistra,le, cea de grMnatic;t, incredintata lui Niketas, ~i cea de filozofie, 362
oeupa,t;i ·de Psellos. Dup<'i elogiul funebru pe care l-fl tinnt ella moartca lui Niketas, reit'~e ca cele dona catedre ftmctionau sub acela~i. aeoperi~, la Biseriea Sfiittului Petru:~- 2 ~ 5 •
[Psellos ne-a lasat un tahlou foarte sugestiv despre function area acestor :;;coli. Noaptea tirziu, profesorul pregatea lectia pentru a dona zi. In zori i~i pregatea .ciirtile, a poi pleq Ia gimnaziu. Pe drum, intllnc~lc un student care i~i 'ducea ciirtile in poala robei si repeta lecWt c.u voce tare. La intrarea j>r
PI·og1·amele de invatfunint. Metoda de inva~amh~t consta tot in eomentarea autorilor antici, dar intr-un mpd mai variat. Primul eiclu cuprindea studiul gramaticii Rau mograjiei, condus de Niketas, care considera aceaRta di sciplina ca fiind baza ~tiintei. De altfel, tre'buie tinun seama de faptul m1 notiunca de gramatica era mu!t mai cuprinzatoare deeit in prezent. Era o disciplina completa, de cuno~tinte variate, care se baza pe · citirea capodoperelor literaturii antice 2228• Ea cuprindea studiul alfabetului ~i al inventarii sale de catre Cadmos 2229, al dh~,lectelor vechi, al foneticii (ton ~i aecente), al sintaxei (rolui propozitiilor subordonate in fraza, pronmne ~f particule), voeabular, cuvinte uzuale ~i sensuri diferite (semantica). Aeeste cercetari erau completate cu o explicatie a autorilor greci, nu nmnai gramatieala, ci ~i literara ~i ehh~r alegoridL [Poemele l10merice detineau un rol important tn aceste lecturi !m·n. Niketas gasea in ele alegorii morale. Ares, !nlantuit, reprezerita pasiunea stapinita prin ·puterea discursurilor. Patria scumpa prizonierilor lui Cinoe era Ierusalimul ceresc, de care ne indepiirteazii farmecele in~latoare ale placm'ii ce ne transform a in animale. Aliituri de Homer, poetii greci ~i nwj ales :nttorii lirici, ale cl:iror ven.uri aveau un sens moralizator, Arhilob, Pind:1r etc., ofertau, de a~cmenea, te:xte pentru explicatii 2231 .]
36!3
Psellos i~i rezervase sarcina cca mai grea. Cuno:a~tem deja sensul cuprinzi1tor dat de el filozofiei, pc ca-re nn o despitrtea de retorica 2232 ;:;i Ilentru care nu cxista.la:- seoala Sfintul'ui Petru nici o 'catedra specialtt. El era' dcci retor ~i filozof, dar importanta invataturii sale consta in eforturile ce le depunea pentru a forma umani~ti ~i pentru a impaca morala pagina cu cre~tinism'nL El i~i indomna elevii sa s tudieze autori laici chia;r in interesul cunoa~terii religiei cre~tine2 233 • . Fara a reveni la doctrinele filozofiee ale lui Psellos, este neccsar Bii mentionam elementele programului enciclopedic al studinhii san. Cursulni de retoric{i el le ali:'ttura, pe cele de cosmografip, ~i geometric, pe eel numit de elnutaj1'z·1:ca, inglo bind loriica forrnala, cosmologia (form:Jxea nniversului ~i a corpurilor soli de, prirtml principin h11aterial, natura discursulul filozofic, valoarea · moralit ~t n~mere lor). ~7j,fuzica teoretica (esenta ritmurilor, natura frumusetii accstora, conformitatea lor cu viata sufletului), di4lectica, ce stndia demonstratia prin silogisme ~i sofisme, p.~iholo gia (studiul sufletului, problema substantei ~i a nemuririi sale, a legaturilor cu trupul), chiar ~i astrologia se adauga la acest vast program 2234 • De altfel, este putin verosimil sa se fi putut expune, chiar in mai mn1ti ani, iii mod sistematic, o asemenea aglomcrare de cuno~tinte, dar l)robabil ca estc vorba de prograrnul numerhaselor chesti.uni care puteau ..fi tmtate san discutate la cursul si'iu. Perioada Comnenilor. Universitatca lui Constantin l\Ionoinachul a functionat fari'lJ intrerupere pina in anul 1204, dar nu fara incidente. Nu putem accepta insa afirmatia Annei Comnena, dupa care tatal san a determinat inflorirea invatam.intului, pe care-l gasise neglijat la urcarea pe tron 2235 • Adevarul este ca zece ani de razboi ct,~n (1071-1081) ~i caderea lui Psellos in dizgratie (1077) au contribuit la abaterea atcntici putcrii irnperiale de la p:toblemcle invatamintului, dar ceca ce demonstreaza continuitatea fundatici din anul 104f), sint Hstele en consttli ai .filozofilor ~i de aparatori ai legii (non:wphylakcs) de la. Psellos ~i · Ioan Xiphilin pin{t la, . sfir~itul Imperiulni 2236 • A.lexios Oomnenul nu a schimbat en nimic organizarea universitatii, iar singura, Ha fundatic scolarii a fost un orfelinat, in 'acela$i tkp azi~ ~i 'casi de edueatie,
situ~~/c in jw·ul Biserieii Sfin~ii Petru ~i Pavel. Destinat copiiior, ~weRt a~ezi"nnint era eondus dt> un pr,uedros {pre~edinto ): In aeestB" se preda i1rva ~amintul elep;wntar (e;~ky kUos paideia) ~i basileului ii pliicea. stt vim1 aiei ln i11Spectie ~i sfi-i examineze pe orfa11i2 237 • Evenimentnl deosehit al istorlci universitare din aecasti"'t epoci't ~1 fost dreptul :1cordaL Bi,;ericii de supraveglwre a studiilor. . Alexios Comnenul, spune fiica sa, incuraja neincetat Btudcrltii, dar le recomanda s;1 dea, prioritnte cunoa~ter;ii efcrplor sfink, inaintea culturii elenice 2238 , ~i acesta. a fost 1ucru non. Baslleul era speri:ctt de indraznelile lui Ioan ItaJos 2239 • Dupa judecarea, lui pentru erezie ~i eondam:narea ce i s-a dat in anul1082, neincrederea 'in studierea filo?;ofiei a crescut. Incepind cu dornnia lui :Manuel {)mnnenul, tiUurile de eonsulal filozofilor ~ide nomophylax .au, fo,:;t acorda,te cu regularitate diaeonilor de l::JJ Biseri.ca Sfinta Sofia 2240 • Patriarlml nu exercii!a, totu~i, nici o .autoritate asupra universitiiyii, iar Teodor Prodromos ·Opnnea profesorii f;lcuUi Patriarlmle 2241 ( -:-rJ 1u!:yoc ij1j;a) Jiloz,~filor senntu.lui {c:i;:; cr.uy·fJ), ·rrr,,u ). Manuel Oomncnula ad us si el:in universitate o reformi1 nu mai putin importanta, int;roducind un proees de invatihnint exelusiv de tip ariRtotelic. Aceasta o demonstreaza lee~ia de inaugurare a lui l\Iihail din Anchialos, ;viitor . ,patriarh, numit consul al filozofil<)r ~i pre~edinte al Facul. tatii de filozofie. El aduce laude lui J\Januel pentn1 ca
.
'
365
scria, ':pasajttl dintr-un autor pentru fL-i face o an:a.liza cuprinzind studierea flexiunJlor, a etimologiei, a i"ensulni cuvintelor. Se · alciltuiRera, de altfd, numeroase. vocabulare ale autorilor clasici, c:;~> Trtdatul de schedografie a1 inteleptului Ijongibardos. Cuvintele era.u grupate dupa semnifica Fa lor (mitologie, gcografie, costum etc.). 1n alt manual, exemplele clasate dupa alfabet e:rau pr<:'zvntaie in 907 venmri politiee, analoge eelor (linJard1:n ·des Racines grecque8, a excelentului Claude_ Lancelot : gr~maticala,
[(,,"Ave:!; "umzpze~ ~C£m),d~ ~vc:aar:t. ·~ 3zcrrrol•rl) (Anax inseamna
basileu, anassa despoina (tmpariiteasa)
2245
etc.]
Aceste metode de invapmint, destul de asemanatoare celor pe care le-an cunoscut toti cei care au primit ·in zilele nm1stre o buna educaFe elasica, explicr~ cuno§tintele v-aste pe eare literatH din Bizant le aveau. despre autorii greci ~i stralucita dezvoltare a, umanismului care a rezultat din a~ceasta. ·.t
IV. Inv~l~amintul public in Xiceea ~i in timpul Paleologilor Cucerirea Constautinopolului ~i a imperiului de caMe occidentali a dus la disparitia ~colilor publice, dar ptimul gind al imparatilor din Niceea a fost de a le reorgan!zJ,. Este impresionant sa Yezi cum ·ace~ti refugiati 1 obHgati sa apere pa~ en pas teritoriullor inmijlocul unor du~m~mi put ernici, gi'iseau tot u ~i timp sa ereeze ~eoli, care, . 1n gindul lor, trcbuiau sa fie un centru de unire a tuturor eleni1or.
in timpul imprmtt.ilor din ~ioeea. Bub imparatul Teodor I se constata e:X:istenta, nnor :;;coli munieitJ-~d~~: la . Nicee.'1, hi Bru.sa, la .Smir:na, la · Scamandros 2246 • loan Vatatzes (1222:__1254) a intemeiat biblioteci pubHce in toate ora~ele din posesiunilc sale :;;i a t:>alvat in acesta o mare parte a boga~iilorliteratur!i din Bizant2247• Acela:;;i imprtrat a ordonat arhontilor :;;i guvernatorilor ora~elor sa prevada in bugetul nmnicipal un saJai'iu profesorilor care predau medicina, matema,tica :;;i n~to~ ricazz4s.
366
[!a privinta profesorilor de filozofie ~i 'de drept, mentiona in .eontinuare edictul, avind in vedere dispretul lor fata de ceca ce este materie ljli bani, vo'r preda disciplinele respective in mod gratuit, dar vor putea accepta 0 retributie din partea elevilor 2249.] '
Ioan Vatatzes insusi a intemeiat o scoaH1 de filozofie in Niceea, sub conducerea lui Hexapterygos, care moare in anul 1238, fiind inlocuit cu eel mai renumit savant al vrenlii, Nikefor Blemmydes. Naseut la Constantinopol in anul 1198, fiu al tmui medic, Blemmydes facuse studii temeiniee, dar, ca urmare a dezordinii instaurate dupa cucerirea latina, a trebuit sa umble din ora~ in ora~ pentru a reu~i sa-~i desaviqeasca pregittirea 2250 • Dupa citiva ani, la initiativa basileului, a de;schis o ~coala la Smirna. La ~coala din Niceea, unde a predat timp de zece ani (1238---:-1248), i-a av'llt ca elevi pe Gheorghios Pachymeres, pe viitorul imparat Teodor al II -lea Lascaris ~i pe Gheorghios .Akropolites, care i~i incepuse studiile cu Teodor Hexapterygos 225 \ exercitind asup:ra lor o influenta profunda. Mai tirziu, indmgostit de vil:i,ta solitara, Nikefor Blemmydes a parasit Niceea ~i a fm,lldat la Efes o manastire, pe care a ~i condus-o. El a deschis aicf ~i o ~coala, dar aceasta era des tina ta calug-.1rilor ~i novicilor 2252 • Plecarea sa nea~teptata a fost dezastruoasa pentru invatamintul public, de altfel insuficient ~i frecventat • de foarte putini elevi. Urcat pe tron in anul1254, Teodor al U-lca a cautat sa reinvioreze invatamintul. .A dotat cu noi carti bibliotecile ora~elor, recomandind autoritatilor sa le imprumute tuturor celor care doreau sa se . cultive 2253 • .A mai deschis o ~coala de gramatica ~i de retoridi la biserica pe care o ctitorise in onoarea Sfintului Trifon 225 4, dar nu intretinea aici decit 6 bursieri, iar scurta sa donmie 1-a impiedicat sa-~i realizeze proiectele. Tulburarile care ·au urmat dupa moartea sa au dezorganizat invati1rnintul. Gheorghios din Cipru 2255 , respins de ~coala franca din tara sa, insa dornic sa invete, neputind intra la ~coala lui Blemmydes. din Efes, a venit in Niceea unde i s-aspus ca exista un mare numar de savanti, incit se va simti ta in vechea Atena. Deceptia Ba a fost foarte mare, cind n-a gasit aici decit dascali de gramatica ~ide retorica, a~e, c~'iror cuno~tinte crau superficiale ~i preocuparile neins~"mnate. Dupa demisia lui Nikefor Blemmydes, studilir~5lt filozofiei ~i a ~tiin~elor disparuse din ~colile publice:JI22JW . '367
[Odiseea ~i peregr nii!'ile lui Gheorghios
sa
1\lihail Paleologulsi inv:1tamintul. 1ntors la Constantinopol, lVIihail Paleologul av~a cu totul alte preocup~'iri decit aceea a sus~inerii invatamintului. El insu~i primise o educatie mai nmlt politic(~ ~i Inilitara deuit elasica. Trehuie rudaugt1t ~i faptul c~li politica sa de restaurai·e ~i de aparare neeesiht sume enorme ~i ii ramineau putine resurse pentru invatarnint. Dar exista o tradi~ie bine stabilita, ca un basileu sa se intereseze ~i de inva~amint. Mi)lail nu voia sa se eschiveze de la accasta in(],atorire, dar nici n-a realizat vreo creatie noua. A redeschis Oi'felimttul Sfintul Paul allui AlexiosOomnepul ~i ~coala de gram:1ti~ dt 2258 • Ini~iativa ereru·ii unei lj\eoli de invatamint supel'ior sc datore~te marelui logothet Gheorghios Akropolites. MihailPaleologul, aflind acest lucru, 1-a scutSt de sarcinile administrative, pentru a-~i putea consaera tot tirnpul elevilor r;;i 1-a numit profesor de filozofie aristotelica 2259. A.:in v.'1zut eit Ghcorghios din Cipru a fost elevul lui _Akropolites timp de 7 ani (12()4-1271), dar nu se i;ltie undc se tineau eursurile si nn cxiRta nici un iridieiu ca profesorii ar fi fost platiti. Studiul se axa pe filozofia lui .Aristotel, pe geometria lui •Euclid i;li pe aritmetica lui Nicomach2260 • . Gheorghios Akropolites a murit in anul1282, in aeela~i an eu Mihail al VIII-lea.pm incetase sa mai predea lec~ii, dar nu se ~tie la, ee data. Pe de alta parte, Gheorgbios din Cipru a fost, de asemenea, })rofesor dupa ee ~i-a terminat studiile. Sa-i fi sueeedat, oare, lui Akropolites '! Nu se ~tie nimie despi'e aeeasta ~i niei el nu mentioneaza
368
nimic: J.n · antobiografia sa: Se cunosc eel plltin ei~iva, dintre:·eievii si'ii : Teodor Muzalon, viitor mare logothet ~i Nikefor Ohumnos, earc-t;d exr)rima CPYa mai -tlrziu admira~ia fatJt tie instntire~t pe care o prin~ise de la el 2 26 1 ~ Mihail J>aleologul restabilise deci invatamintul· ]a Oonsta-ntinopol, dar 1a .un nivel foarte modest ~i aproape fara a da un han 2262 • Univel'Sitatea lui And1·onie al H~l<~a. Confuzia caxe a domnit in politica $colara pe vre:mea lui Mihail al VIII"lei1 a incetat odata cu vcnirea lui .Andronic alII-lea. :tn'v~qa mintul a cunoscnt atunri o dezvoltare strilJucitoare, pe 'care nici razboaiele ci'vile, nici certurile religioasc n·:au putut-o opri. :tn aceasta perioad~i tnminismul bizantin, generator al Rena~terii, a facut progrese. Fara sa stim cind si cmn a fost reconstituita, exista de acum o universitate imperial~. organizaHi dupii un plan bine ·definit. lata marturisirea untii muzician eelebTu, loan Kukuzelis, nascut la Dyrrachium, care, dupa ce a primit pregatirea elem.,entaTa in ora~ul sau natal, a venit la Constantinopol sa urmeze eursurile f?colii impcriale (de; ax'Jiv::.'tov ~et.cr~P.~x6v) unde a invrt~at muziea, filozofia, ealigra:fia 2263 • Denumirea oficia~a a aeestei ~coli, M uzeul,. amintea de tradi~ia de la Alexa.ndria 22 M. Din corespondenta lui Teodor Hyrtakenos, care a fost profesor aici, cunoa~tem organiziuea :1eestei univeTsitati. Ba era pusa sub autoritatca marelui logothet, functia . detinuta la inecput de Teodor lVIetochites. Profesoratul era eonsiderat ea o slujbi"L (liturgia ), de care titularpl: nu . s~ putea elibera fara consimtamin.t imperial. In sehimb, marele logothet platea profesorilor un salariu dar ei inai primeau l(!i indemnizatu, achitate, de altfel,. farrt regularitate, de catre parintii elevilor. Pentru prima data. in.vatamintul universitar inceta sa mai fie gratuit, dar salariul oficial era ~i el foarte nesigur. In scrisorile adresate marelui logothet ~i chiar imparatului, Teodor Hyrt:tkenos se. plingea ne1ncetat de nereguhoritatca plati~ lor 2265• El se.plingea, de asemenea, de purtarea fiului lui Teodor Mctochites, pe care ilavea ea eley, ~i eare prefera sa umble pe strazi, in loc sa vina la cursuri 2266 . :tn acela~i timp, vechile grade universitarc reapal'eau. Oel de filozof era conferit lui Iosif, profesor la JY!uzeu, discipolului sau, medicul Zaharia, lui Nikefor Gregoras, s-a,r putea ca d,u:pa cearta.acestuia cu Varlaam2.g6 7 • Titlul de consul al filozo24 - e. 115
fUor, conferl.t clericilor, raminea in vigoare 2268 • Pe la anul 1310 Nikolaos Kabasilas lua parte la un concurs, in vederea earuia compunea un elogiu al Sfintului Dimitrie; juriu'l era prezidat de consulul filozofilor 22 69 • Universitatea era, deci, reinfiintata, dar nu se ~tie in ce local se tineau cursurile. Se pune, de asemenea, intrebarea daca toate catedrele erau concentrate intr-o singura cllidire. Ceea ce pare sa reiasa din marturiile existente, este d1 fiecare profesor preda intr-un local particular, uneori chiar la domi(}iliullor. Fata de lipsa de precizie a izvoa!elor cxistente, este greu de ~tiut daca ~colile carom li se atribuiau ~i numelor unor profesori, ca Planudes, Teodor 1\ietochites, Gregoras, erau publice sau particulare. De exemplu, ~coala lui Maximos Planudes (1260 -1310 ), gramatic, editor al ultimei Antologii, traducator in. greaca al poetilor latini, de~i instalata intr-o manastire, probabil ca depindea de Universitate, dupa cum o demonstreaza. organizarea sa, cu asistenti, cit ~i faptul ca ea pr~gatea functionari 2270 • Pe de alta parte, Nikefor Gregoras, dupa ce a ci~tigat o reputatic de savant, la insisteJ!tele prietenilor siii, a deschis o ~coala la Manastirea Chora, reclildita de Teodor Metochites, in casuta oLdqx.oc;, pe care a constn1it-o. !ntr-o saH1mare se aflau catedra, cartile ~i instrumentele lui de lucru : in curind a avut numero~i discipoli, carom le-a predat cuno~tinye enciclopedice 2271 • Aici este vorba de o ~coala particulara, care a fost inchisa in anul 1328 dupa caderea lui Teodor Metochites in dizgratie, redeschisa in anul 1330 dupa controversa cu Varlaam ~i inchisa definitiv de catre loan Cantacuzino, dupa victoria asupra Anei de Savoia (1347). 0 ~coala particulara. nu putea deci sa existe decit cu incuviintarea imparatului. Ultima universitate din Bizant. Pe la sfir~itul secolului al XIV-lea s-a produs o schimbare profunda in organizarea · ~colar.1. Initiatiya reformei i-a apartinut lui Manuel .al II-lea Paleologul (1391-1425), unul dintre scriitorii cei rnai prestigio~i ai epocii· sale, erudit, dialectician, teolog, stilist la curent cu subtilitatile dialectului atic 2272 • C;tlatoriile sale in Occident, ale caror i'ezultate politice au fost dcstul de modeste, au avut, in schimb,. 0 mare importanta in domeniul intelectual. Grecii care il insoteau pe basileu ~i insu~tJ\Ianuel au imratat sa-i . cJ1noasca pe oecidentali. Basili:ml a purtat discutii teologrce cu doctorii de la Sorbona ~i a invatat sa stimeze eniditia 370
lor. La intoareei;ea in statele Bale, a cores.pondat cu litera.tii pe care ii eunoscuse ~i a ineereat sa-i atraga la curt.ea Ba. Perioada de ragaz pentru Imperiu, care a nnnat dupa b~, talia dela Ankara, i-a permis sa reorganizeze invatamintul public. Lui ii datorcaza Bizantul ultima sa univert;.itate. In locul ~eolilor sepantte, cu profil nedefinit, au fo."\t reunite in acel~t~i edificiu toate disciplinele. Numele oficiai a ram~ts acela~i, dar cu adangarea unui epitet .earacteri~; tic, KoJhol ikon .Mouseion, pe care :Fi1elfo, care fusese elev aici, 1-a tradus prin Universitas l1:tteran1m et scientiarum, publicus discendi ludus(,Universitatea literelor ~i ~tiin~elor} ~coala publica pentru inviitatur~c'')22 73 • Localul ales pentru tt adaposti Universitatea era un spita.l. fondat de cmiul sirb Uro~ alII-lea Miliutin, adaugat 1a J\Ifmasti~ rea · Sfintul loan Botezatorul 22N. Aceastit alegere, care pare ciudata, se expliea prin motive de economic, dar.~i prin importanta pe care incepuse sa o aiba studiul medicinei. Mai multi proft>sori, ca . GheorghioR Chr~rsocoeccs erau in aeela~i timp retori ;1i medici 2215 ; pe de alta parte, bogata biblioteca a Manastirii Sfintulioan Botezatorul era la dispozitia profesorUor. In 1406 unul dinti'e ·ace~tia, loan Chortasmenos, la clispozit.ia untli jYo8okomo8 (ingrijitor al bolnavilor), a leg'at nn ma.nuseris al lui Dioseorides, aflat in aceasti'L bihlioteca227t~;
Potrivit. traditiei, Uni-versitatea depindea direct d~ Senat, care ii confcrea gra.delc, dar in secolul al XV-le~t,. J\farele Logothet nu mai era directorul ei : dupa reforma judichl,J"J, a lui Andronic al III-Iea 2277 , aceastit functie· era indeplinit~'l de unul din cei patru judee~1tori-generali. Sub Ioa.n al v1:II-lea (1425-1448) titularul sKu era Gheorghios Scholarios, judeciitor catolic al romeilor t membru · al S?.natului, seeretar al basileului ~i profesor (didll>skaloR) la Museion-ul imperial, unde preda filozofia.. Am semnalat, deja, activitatea sa ~i conferintele saptaminale pe care le tinea iit fata iln})iiratului ~i a Senatului. Cazut in rHzgratia lui Ioan al VIII-lea dupa Coneiliul de la :B'lorenta, Bcholarios a fost inlocuit cu loan ArghyTopulos, preot mirean. Pe la anul 1434, acesta predase limba-greadi la 'universitatea dinPadova.1ntors la Com~tan t.inopol in a nul f444, a deschis o' ~coaHi particulara, dar· Imm al VIII-lea 1-a nurnit judecator general, profesol' imperial ~i :pre~edinte alJ\luseion-ului 227 s. 371'
[0 pictura valoroasa, dintr-un manuscris aflat la Oxford,
n
reprezenta
'Xl<:> Ioan Arghyropulos in cxcrcitarca fuuctiei sale de profcsor la ·Museion. A~czat la catcdra, pe un tron cuspatar circular, figura i se deta~c;J.zi'i tara
. perspectivft pc uu fond de edificii eare, conform cpigrafului pagirfii, repre.zintii spilalui kraiului. intr-o atitudinc intima, picior peste picio1', el line !.n mi.na drcaptii un sceptru impodobit, iar in stinga o carte deschisii, pc care o. arati'i auditorilor. Fa~a, din serniprofil, este incadratii de o barbi'i· .snirtn, lnclreptalii inainte, cu o privire cxpresiviL Estc imbr:'i.cat cu o roh{t bogata, cu mlneci largi, incllciatii in fata ~i Ia~ind gitul descopcrit. Pe cap ,JJoartft o bonet{t bizarii, foartc inaltii, alciituitii din. cute mari; aparente .tn.fata, care !;lee si'i nc gin dim la 0 stofii grea, plisata, sau la 0 eoroana ·<:lc. metal 2" 7".J
nc
Profe&orii erau reerutai;i eel mai auesca dintre vechii elevi ai M:useion-ulni. Ace~tia enw in gcnerallaici, uneori l~reoi;i-ntireni, dar niclodata c(tiugari. SHuatia lor sociah1 .(·r~ destul de burr:t, dupa cum o amta locul oeupat iu ierarhic ~i misiunile importante, indeosebi ambasadele lc enm incredini;ate, ca in cazullui Manuel Chrysolorb..s, trimis in anul 1397 h Venetia, de .Jfanuel alII-lea. Sa nu uitam ca in aceasta opoca negocierile ilp:rrunmtu scllimburi ck lungi di;:;cursuri. . . · Recrutarea studt>ntnor era foarte variata. ]i}] repr!4.zent~u Loate chtsnle soeietatiL ~Julti veneau din provincii, 1.1nde primisera instruirea elementara, ~i apartinerw unor familil.modestei ca, Bessarion, ai c:'i,rl]i parinti Imwtim.m ·o meserie manuala in Tra1Jezunt ~ 280 • Altii proveneau din marea burghezie, ca M:iha.il ApostoliR, nascut la. Const~m tinopol pe ht anul 1422 dintr-un tat:1 bogat, dar c.are urei in anul1453, a fostelibcrat ~i a plecat in Italia uncle Bessarion i-:c fi'trut o bnn:"t nrimiro ~ii-a acordat o p.P'nsic 2.281 • Dintr-o familic instariti't din Tesalonic, und.e,, totu~i, :)Colile nu lipseau, Nikolaos Kabasilas, in virst:"t deJ,lou(tzeci de ani, a ven,it si1-~i. termine studiile 'la Com'tantinopol. Tatal san, care voia sa fn.ei1 din el un savant, pretindea sd. fie informat ~tproacpo ziinie despre nmnca sa, ~i pmgrt-se1e ~pe care lc realiza. Nefericitul student aveagrija sit impa.cc cercrile tatitlui san cu indatoririle de ~colar, sfir~ind prin a se imboln:lvi 2 m. Studentii saraci primeau burse imperiale (brtsilil"a siteresia), dar, daca i-am · cre2;aru lui Marcu din Efes, ele erau 'platite prost.
da
.Stadeutii YPniti d.in Occid(•nt. Din toate tim1rnril:e ori., eritaH, ar{neni, g:col'gieni, sla Yi, veneau sa sc imrt·l'Uittsca ·in Iiizant. 0 intimplare de mare imenm~ttate la sfirs~tnl secolului'al XIV-lea, a fost aflnen1a occidentalilor; in'eea mal mare parte italieni, dornici _:'ltt inve~c limba,,gr,eftei't o,/, poata. eiti autorii ::tntici. In secolul ai XV,lea, o t;'<•d:T<.' lar Constautinopol inseuma eompletarca unoLbnne edue:l~ii 2283 • .A~Uel, Guarino din Verona, dPlKtmHindu-se de afaeerile eomerciale ale patronului s~"u, I>aulo Zahe, a in\-<'itat lirnba · greaci:'c m1 J\[anuel Chry8oloras, c-are i-a oferit ospitalitate in casa, lui. El a facut progrese rapide ~i a ei~Ugat o asemenea reputatie de snvant, incit to:v;\;r<{~ia sa ii era cautaHl. dn nobili si ehitrad,) :373
-studiBe. Programul de stndii a devenit mai supln ~i, cu toate ca artele lihemle, pregiHitoarc pentru filozvfie,. constituiau in continuare fondul, acestca emu studiate intr•un eu totul a lt spirit. Am semnalat deja larg:rea programului filozofic ~i reaparitia Illatonifnnului. Studiile lit<'I'a,re i~i propuneau de acurn incolo Ri't fol'meze ina:ute de toate umani~ti, dar nu inseamna ea era vorba doar de a prelua din antichitatea clasici1 elementele care permih:au srt se inteleaga mai biue cartile sfinte ~i literatura m~ tina,; De acum inainte, literatu;ra antiea fi studiatll in sine, .pentru frumusetea fonnei, pentru bogati~t lin,hii, 1)entru nivelul ~i puritatea moralei sale, care se adretia tuturor oamenilor, ciironL le propunea exemple de virtute, de curaj, de generozitatea eea mai frumoasa .. pe' care un om ~H;tr pute~t-o inu1gina vr.eodata. In acei zori ai ReiJ.a,~ terii·, .. nu se mai observau contra,dictiile ee puteau exista intre--aceasta morali1, adesea tmfa$a, ~i cea a EvangheHei. Ac@asta era doctrJna care pre domina in inva tihnint la, Universitatea irnperialli, ca ~i in ~coala lui Plethon din Mistra.. Rczulti"'t de aiei ca. excreitiul esential ecrut R.~u de:tJ1;itoz~,,era lectura ~i comentar~a autoriior anticL Se pai'e ci1 pina in secolul al X1V-lea. acest exercitin a fost 1)ractieat mai ales la JectHle de gramatica; de aeum elpatrun.d~ iR inviWimintul superior ~i se constata ca se f:"h:•l';:t o sel~ti;e;in operele,anticilor, care se reproduceau pentru uzul Cllrsantilor 2 29 2 •
va
I'Milxturia cca mai insemnata pc care o posectam in Iegatura cu metoda de cx.pl;c_are a . autorilor anticicste cea ·a lui Gnarina din Verona, uue des!H'ie.astfellectia lui Mihail Chrysoloras 22 93 : ,'\Iai intii, profesorul punea ~a se 'citeasca cu voce tare.·9i inteligibila textul ce urma sa fie cxplicat, ceea te permitea sii i se Jnteleaga mai hine sensul ~i sii fie sesizatii armt•nia stilutlJi. Apoi ficcare perioadii era analizatii separat din punct de Yedel·e al cuvin~elor: locullor in fraza, semnificapa pe care o aveau, alegerea lor, potrivirea in\elesului Ior. Dacii sensul unci fraze riiminea neclar, treh'lia, inainte.cde a trece mai departe, sa fie elarificat pasajul, dupa multa e:xaminare·~i, rcfleclie. 0 datil stabilit sensu] frazcl, elevul trelluia s1l meclikw asupr~Jui' ~i sa profite de cl pentru a-:;;i imboga~i cuno~tinfcle ~i a-~i :in:.l1uniltati stilul. Pasajele cele mai elegartte> cuvintele frumoasc, sentimentele folositoare <:onduitei in Yiatii, trebuiau memorate. Era hine sii se rn:iteasca pasajul cu voce tare seara inaintc de culcarc ~i sa fie repctat dlminc,ata'':]
Este inutil sa mai insistam asupm perfectiunii aceBtei metode, pe care ii1su~i Guarino a practica t-o la lectiEe sale :!Zll4 ~i care nu se deosebe~te cu mult de cea folosWi in imra.tamintul claflic, ulterior .seeolului al :XVI-lea.nt 5• 374
in tlmtp ce in secolul al XI-lea cxplicarca autorilor era.mai ale:;; gramaticala sau alegorica 2296 , in secolul al XN-lea acea~ta era pur literara ~i morala. Mai mentioniim ca in predctrea lectiei se folosea metoda directa. Hmba greaca savanta era singura care se vorbea in ~coli, ~i mai. tirziu Mihail Apostolis facea repro~uri profesorilor de greaca, din Italia ca-~i predau cursurile in limba latina; dificultatea cu care italienii invatau limba greaca era pusa pe sea1na abandonarii metodei directe, practicata in J\.Iuseionul bizantin 2297 • :Hetorica.. Noile metode de explicare a autorilor clasici avtnesera repercusiuni asupra studiului retoricii. Fara indoiala ca se studiau inca tratatele teoretice alelui A.phtonios ~i ale lui Hermogene, dar aplicatiile care se faceau, fie in declama tii, fie in exerci tii scrise ( progymnasta), erau mai putin abstracte ~i mai pline de viata. [Astfel, Nikcfor Gregoras avea de tratat urmiitorul subiect :·,,.SpartanH ~i tebanii au atacat Platcea: platecnii au trimis in calea lor emisari spre a le ariita cii nu existii nici un inotiv pentru a se face riizbol". Sii se redea discursul plateenilor. Acest subiect clasic, extras din Tucidide (II, 1- 6), figura in Exercifiile pregiititoare ale lui Theon din Alexandria, dar' Gregoras 1-a tratat in maniera sa. Luind diverse teme de dezvoltare indicate de Hermogene, a dat dovadii de cuno~tinte istorice. Argumentul p'rin care se ariita cii luptele interne ale grecilor dadeau tara pe mlna · barbarilor putca fi o aluzie la vrajbele din vremea sa 229B.J
Uneori aceste lucrari scrise prilejuiau concursuri. La ordinul tatalui sau, Nikolaos Kabasilas a redactat un elogiu al Sfintului Dimitrie ~i spera cava primi pentru compozi~ia sa cea mai buna nota din partea juriului, care urma sa fle prezidat de consulul filozofilor, dar lectura lucrarii a produs indignare, deoarece scrisese ca Dimitrie, patronul ora~ului sau natal, era mai mare decit Sfintul loan Botezatoru:l 2299 • In secolul al XV-lea, Gheorghios Scholarios avea un profesor care, renuntind la metodele cunoscute, ii punea pe elevi sa trateze subiecte noi. Astfel, el a scris un elogiu la adresa un;ui sfint putin cunoscut, Leon din Achaia, probabil in perioada in care urma cursurile lui Plethon la Mistra, 2300 • Ku putem enumera dovezile evidente care arata vitalitatea scolilor din ultimul secol de existenta a Bizantului. Am putut totu~i sa ne dam seama de importanta care imparatii o acordau prosperitatii lor. Daca fundatiile ~colare n-au putut supravietui cuceririi otomane, eel putin
pe
375
eforturil~ lor n-au fost inutile dcz'"Foltarii intelectuale a Europ'ei. Ultimii profesori ai Universitatii bizantine au devenit dasealii primilor umani~ti din Occident.
Pc linga Universitatea imperiala, destJnata exelusiv pentru 11redarea ~tiintelor ~i disciplinPlor laice, exif:ta o ~eoala superioara de teologie, pus:1 sub autoritatea patriarhului, al dtrui scop era de a forma clerlci ~i teolog.i. Nu demult s-a ajuns la difei·entJerea eelor doua institutH ~i la mai buna interpretare a marturiilor care vorbeau de~:~pre interventia unui patriarh intr-o problema ~colara sa.u in numirea, unui profcsor. Nu era 'vorba, a~a cum s-a cn:zut, desprc o subordonare temporar:1 a universitati de catre biserica, ei de administrarea unui institut autonom, separat de universitate 230 1. Conform decretelor Conciliilor, fiecare diocezrt poseda o f;\CoaJa episeopala mai mult sau mai putin importanta 2302 • La Oonstantinopol se intimpla la fel, dar nu exista nici o inf(mnatie eu privire la ineeputurile acestei !;\Coli pat:riarhale, care sc pare can-a jueat nici un rol in certurile dogmatice din secolele al V-lea si al VI-lea. Este posibil ca aceasta ~coala sa fi fost eclipsata de eentrele de stl1dii teologice, care .emu marile mi'inastiri, precum .Acemetes, a carei biblioteca era celebra 2303 • Primul document care amintc~te de ~coala Patriarhala estc autobiogmfia socotitorulili armean .Ananias din Schirak (secolul al VII-lea): el poveste~te ca a calatorit impreuna cu un diacon al patriarlmlui bizantin ~i cu tineri clerici, pe care aeesta ii recrutase in .Armenia, spre a-i duce la Constantinopol la invatatura 2 304. La drept vorbind, E;)eoala Patriarhala a aparut mai ales incepind din secolul al IX-lea. Doeumentele de a'rhiva o deo&ebesc categoric de unhrersitate. Semnaturile de pe diplome arata, intr-o parte pe cele ale consululuifilozofilor ~i ale profesorilor depercde1iti de senat (&~to fLZV cruy x./\ ~-rou ~ou~l}c;) iar in alta pe cei din catalogul arhiepiscopal ( &1to ;3E: &px~spa·n x.ou xoc-raMyou ), care faceau. parte din ierarhia patriarhaHL Filozofii Senatului se opuneau intotdeauna magifltrilor Marii Biserici 2305 • 1;li, pentru a ne opri aici, mentionam ca invatamintul teologic era interzis laicilor de catre Conciliul Quinisext (692), ceca ce confinna existenta unui invatamint religios 2306 • 376
Oruanizarea ~eolii patriarlntle. Conduc~rea apart5.nea ecu!lu'nic. Nu p;tc itdevar::tt ci'l epitet.ul de emunenic urmib\•a :,;;u~ arate dependenta de patriarh. Arnvazut ea acest titlu~ care inseamni"'L ·1.miversal, el'a folosit in seeolul a.l VI-lea la ;;;coala de drept din Beirut 2 ;m 7 • Didas. kalos-ul ecumenic, in acela~i timp rector ~i profesor prin-cipal, era insarcinat cu interpretarea Bvangheliei2 308 • · Ca ;;;i profesorul ecumenic, toti eeilalti profesori. crau diar:oni la Bif'eriea Sfinta Sofia t;>i aveau m1 ~mumit rang in k•rarhiademnitarilorpatriarhali 2309 • Programul de studii cnJH'indea mai intii 1nvMam1nt ul general, enkyli~lios pai.deia, pe care Bh;erica intotdeauna 1-a pretim; viftorilor cleriei : se numea im;atami11tul 1i~rii -~ Oup&.trii de retl()rici.t" enrn oratori L1 eurtea imperial:l. ':i tim~au disc:ursuii. de cen'nHmie in Ll.ta hasileului Ja An{tl Nou si la marHe s:'lrPrc~fasoru,lui
liH.r)ri 2 31 2 •
'
•
.
!nvittamintul teologic avea trei pl'Ofesori, care ll'urtau titlul de didaskalos~ Mai intii era pr1~j'esond de Evangh~lie, in aeela~i timp fiind. ~i rector. Urman in eontinuarc profesontl Apostolului, insarcin:tt cu explic~trea Bpistolelor ~i p1'ofesortd de Psaltire 2313 • I'u·t·:-",te functH s-au pastrat pinii in secolul al XV-lea, dup;\ eum reie;-;e din tabloul slujbdor patriarhale al lui n;emlo~0odirms. Exista · chiar f;li mi al .patrulea exeget : retorul interpret al 8crijJi1crilor (prohabil VeehiulTestamcnt) 23 14.
~eoala pat.t·iarhala constituin, prin lH'nuLre, oade-v~'trata universitate ~i, exeeptind teologia, stndiile ear<> ~;e faceau aici nu se.deosebr~au mult de ct>le ae la UniversitateaJ imperiala. l~xistii dovezi cit unii stud.enti freeventau ambele iii.s.titut.ii 231 ", in care do'mi.na aceeasi pasiune illlta de studiil~ ·antice. ' ' · . !n~i~i profesorii de teologie erau in seeolul al XII -lea umani~ti perfec(.i : u11ii dintre ei, ea Mihail It:l.likosj· profesor ecumenic, nn ezitau sit introduca in progra.mul de inv~,t.:1mint rnaterH care nu aYeau nimie comun eu·Scrip-
. 377.
tunt, ca matematicile, filozofia, literatura antiea. 3Jibail ltali:kos numai dupa ce 11areurgca ~west lung ciclu ah,ln1a, in c;fir~it, Evanghelia 2 3 Hi.
A~ez{nnintul de la Biserica Siji~}ii ApostoL Ace:st vast doll1eniu, cuprinzind studiile enciclopedice ale lui Mihail Ita.likos, ne ajuta srt in~elegem natura curioasei institlitii, descrisa de Nikolaos JYiesarites, instalat{t in dependintele bisericii SfinW Apostoli 2 3 17. Patriarhul loan Kamateros (1199 -1206) eonchwea acest ,a~ezamint, a carui originalitate consta in a bsenta profesorilor ~i a unor eursuri regubte. Tineri, aduhj. elf> to:tte virstele, batrint., i~i petreeeau timpul in discntii ~i in eonti'Qversc asupra materiilor de invatamint. Exi:Jau don~t· sectii : una ocupa nartexul (peribolo:s), care ma fatada, bisericii ~i face a don it intmueeri de unghi ca1 (' c·opereau fatadele laterale 2 ~ 18 ; C(alalta diEpunea de liiillicurile atrium-ului (7tpoau/,vx) eare preceda fatada baz;::ieii. Prima sectie era cea a gnlmaticilor, a retorilor ~i ;1 didceticieiiilor; in cea de a doua_se -ocupau de fizidL, de medicina.~, ue aritmetid, de geometrie, de muziciL Stuch'ntii se adunau .,ca vrabiile in jurul unui izvor", il)i puneau intrebi'i,ri asupra l)roblemelor aflate in cliflCll\ie, fiec;are sustin1ridu-~i punctul de vcdere cu incapatinare. Sc H:llimbau \•orbc inflad1rate ~i nn<·ori degenerau in ccrliw·i : cintl :se depa~ea masura se Eiccn a]Jclla arbitrajuL P~' ':; iarhului .~i apoi se imp~tcau afiistlnd imp1euna la lih;;ghie , ,!a j e'rtfa cca fa.rfl de singe"). · · · · Heisenberg a Yazut in acest institut un a~ezamint al Universitatii Irnpcriale, pus sub tuteht }Jatriarhului, ~i majoritatea istoriciloi' au adoptat aceastii interpn'tar!P 2319• :inrealitate, ea nu se sprijina pe nici o dovadfi ~i nu Re gase~te nici un text care sa fi plasat universitatw sub autoritatea patriarhala. Se va observa ca discutiil(c purtate in jurul materiilor predate de J\fihail Italik,ot> ~i stud<"ntii care se. impacau intre ei clupil ~tsi:starea la. liturghie Hpn·tineau clerului. Sa fi fosi printre acqtia ~i studcmj ,au chia.r profesori de la U11iversitate, nu este imposibi dar cele (loua institutii ram1num ~qJarate. Patriarhu1 Katnateros, eru
~,poala pati·iarhaHi in timpul Paleologilor. ~coaht pattbrhaJa, clezorganizata ca institutie universitara de cuce-
latina, a fost reconstituW't in anul1266 de patriarhul · Ghennanos, care a obtinut dinpartea lui Mihail al VIII-lea aproharea numirii lui Mihail Holoholos, fost secreta:e imperi<:tl, in functia de retor ~i profesor, apoi magistru al retorilor si director al Scolii Patriarhale 2321 • Acesta a rede
'az
1?.colile mrmastire~ti, prin spirit ul ~i prin programit ]or de inwt:t~hnint, erau opuse Universita,tii ~i ehiar ~colii ' Patri'ru:lmle. Ins'tn1irca ciHugarilor. Studiera antiehitiitii pagme n parea iridispensabilii celui mai mare legislator al monahisnitHui bizantin, Vasile din Caesarea 2327 • Toti Hirintii Biseticii erau de acord eu el ~i mai tirziu un Ioan Damaschill:(Tln Teodor din Studion erau 1}atrun~i de aeelea~i prin6pii. Fara a mai vorbi de profesorii ~i eruclitii atra~i de vhtta monastici1, am putut constata ca in toate tim·· purile s-au aflat ~i calugari printn" umani~ti. cunoa~te crt, pe de o parte, legislatia Sfintului Vasile a hw~·mmtt un efort pentru H adopta sehimnicia oriental:1, la Rpiritul.elenic, ~i di, pe de n.lEt parte, monahisrnnl bizant.in nil a intirziat si"L se motenitorul legitim 2330 . Vietilc sfintilor, opereale eillugiirilor, sint pline (k aluzii ncplacute la adresa ~tiin1 clor elenice t?i a celor can~ le propa.g::-1. l3iograful Sflntului Imm Psichaitul (Intineritorul), egumen la o ma.n:\stire n :Fec:ioarei, care a ::mferit .penil'tl cnltul ieoanelor, :pe vremea lui Leon Arn\eanul (815-820), il prezintr• pe acesta in tinercte cufnndat
in studiul Scripturii ~i profiti'L de oeazie IJentru a er·iticar. planul de inva1amint al Universitatii im})erialr. [loan, spunea el, posedind adeviirata ~tiintii, nu avea nevoie nici de amiinunte gramaticale, nici de a cunoa~te vorbiiria lui Homer sau arta de a !nl:iiima caii, nici de ri1inciunile rctorilor. El nu fiicea caz nici de silogisme, niei de sofismt;, ,care nu sint allceva dccft pinze de piiienjeni". Astro-· nomia, geografia, aritmetica, elle considera ca i'iind lucruri fiirii existent:\, ~i avea un mare dispret fa]-ii de Plalon, care, ,precum ~erpii, se Ura~te in noroiul pasiunilor" zzs1. J L~'t fel se peti'ecrau lncrurile en toate materiile din tri":'ium ~i 4in qnatrhrium, care eran condamnate f:ha drept de apel. In plus, traditia lui Vasile eel :Mare, a Parin1ilor Bisericii, a Sfintnlni Ioan Damaschin era negati'L fa.r:i~ remuscari. De altfel rm t>e mnltumea doar sa defaimeze ~tii.nta. : eei care 0 predan nn eran scntiti de atacnri nici duptt moartea lor.
[Dupii moartea lui Leon Matematicul, al ciirui nume, dupii cum am· viizut, se aflii la originea rcinnoirii univel·sitare, unul dintre veehii siH· discipoli, Constantin, a publicat tmpotriva lui versuri '.'eninoase, in care , era acm>.at de apostazie ~i de elenism (piiginism). ,El il abandonase pe Hri~tos pentru zeii Grecici". Un cor de cre~tini il anun! au cii va fi azYldit in infern impreunii cu Socrate, Platon, Aristotcl, Chrysippos, Epicur. A. urmat un marc scandal in cercurile literatilor, care l-au acuzat pe Const:mJin de impietate ~i de paricid. El a raspuns printr-un nou poem, in care fiicca apel la Hristos, ca singur izvor de adeviir 2ss2.]
Aceasta lupta intre literati ~i calugari a durat in tot· Evul :Medin ~i, departe de a se atenna, a deveni_t din ee in ee mai aspra in nltimele seeole ale Bizantulni : istoria Universita,tii ne-a permis deja sa-i observam ecourile. Un art,icol din Synodikon, care amintqte de anatcme1e pronur1tate de eonciliul din annl 1082 impotriva lui Ioan Italos, ii eondamna pe cei ee se ocnpa de studiile elenice in alte scopuri decit instrnirea lor ~i ian drrpt adevaruri zadarnicele doctrine ale anticilor 2333 • In lupta dusa iml;otrh~a lui Varlaam, Grigore Palamas a mers ~i mai departe,, cond:.:hmnindn-~i adversarul ,de a se fi ata~at nebnne~te de vanitatea studiilor elenice", eonsiderind antorii pagini ea fiind auxiliari ai teologiei 2334 • Lupta, de idei imbracat un aspect tragic atu!wi eind s-a ajnns la tortnrarea. 1ui Gregoras ~i la insultele adresate de elilugar:ii rama~it:elor sale paminte~ti 2 335
a
381
lnvalamintul in m~fni'tstiri. Aceasta repulsie a calugarilor fa ta de umanism nu inseamna nicidecum ·ca ei ar f.i rcnuntat la orice activitate intelectuala. Regulamentul Sfintului Vasile ii obliga sa se ocupe de studiu, sa copieze manuscrise ~i sa-i instruiasea pe novici. Exista, deei, o ~coala, mai mult san mai putin organizata in fiecare mani1.3tire, dar aceasta era rezervata exclusiv copiilor pe C!U'C parintii lor ii trimiteau la nu1nastire, adesea la Virsta cca mai fragedit. Ooneiliul din Calcedon (451) interzisese sa fie primiti copiii laici ( piMri saeculares) in ~colile milnastire~ti, cum permisese Sfintul Vasile. Credem ca ;;~Joeasta interdictie a cttzut aclesea in desuetucline, de vreme ce a fost reinnoita in mai multo rinduri 233 6. Uncle informatii despre instruirea novici~or s-au gi''tsit . rnai ales in textele hagiografiee ~i in typilca. Invatamintul religios det.inea in. accste ~coili locul principal. Analfabetii erau pusi s:lr invete Psaltirea pc de rost 2337 • Novicii tL·e'lmiau sa citeasca Scn:pt~rra ~i scrierile Parintilor Biserlcii, carti de moraE\, practica ~i Vie,tile sfin,Mlor, creatia cea mai importanta a literaturii monastice. Cu toate aJcestea, instruirea religioasa propriu-zisa nu era posibila f(m1 acumularJ?a unui minimum de eunostinte elenwntare, care nu puteau fi gasite deeit in luc~ariie inainta~ilor .. Instruirea generala, enkyklids paideia, precede, in ~colile manastire~ti, invatatura religioasa propriu-zisa. De exemplu, .M:ihail Syneellos (sfir~itul seeolului al VIII-lea, inceputul secolului al IX-lea), careprimise o instruire completa inainte de a intra la Manastirea ,,Sfintul Sa va" de linga Ierusalim, a fost in sarcina t de egumenul silju en eclucarea a doi calugari orientali, sosi~i de curind : Teoclor ~i Teofanes, in virsta, primul de 22, celi1lalt de 25 ani. Mihail, dnpa ee i-a tuns intru ealugarie, i-a invatat gramatica, filozofia ~i poezia. Ace~tia· au facut progrese rapide 233s. Aceast~i metoda de eclucatie er8J gcnerala in aceavreme· Viitorul cgumen de la J'.Hinastirea Studion, Nikolaos, nascut in Creta in anul793, a intrat ca novice in aceasta :rpan£'~Btire la virsta de 10 ani. Egumenul, care nu era altcii1eya dec it Sfintul 'l'eodor Studitul, i1 binecuvinteaza ~i il conduce la ~coala de lingi:'t m~mastire, uncle el intilne~~e alti eopii de virsta lui, eu care se delecteaza en lectura Vietilor · sfinJilor 2339 • Typikonul l\Ianastirii P~tritzos de linga Filippopolis, fondata in anul .1083 de Grigore Pakurianos, · prezinta
382
organizarea unei ~coli manastire~ti destinata }Jentrn ~ase bursieri · orig_inari din Georgia. Un preot-calugar en experien~a v1" fr insarcinat cu instruirea lor in scrierile sfinte (d. Le:pcl. yp&fLfLO:-ro:) pina vor fi capabili s~i clevina preoti ei in~i~i 2340.
llibliotecile manastire~ti. In li psa unor 'inf:on:rta tii Inai ample in legatura cu aceste. ~coli, cletaliile care· ne-au parvenit asupra bibliotecilor mam1stire~ti, cataloagele ]or ~i uneori cartile de in.tprumut, pot arunca o oarecare lumina . asupra preocuparilor intelectuale ale calugarilor. Concluziile ce .se pot trage din acestea confirma ceea ce ~tim despre ~colile manastire~ti. !n timp ce biblioteca patriarhala din Ci_nistantinopol poseda un mare mimar de au tori elasici ~i chiar ~i texte, astazi pierdute, de lVIenandn1, bibliotecile manastirqti ale citror cataloage au fost :re. gasite, cea de la. Petritzos (dupa typikon~tl citat mai sus), cea de h1 manastirealui Mihail clinAttalia (pe la anull077), cea, a Sfintului Ioan din Patmos (dupa un catalog intocmit in anul 1201) contineau opere li.turgice, texte ~i comentarii ale Scripturii ~i ale Pitrintilor Bisericii, Vie1>i al~ sfintilor si manuale destinate inv:1tamintului elementar. Prir{tre. c~le 330 de lucri'iori (267 pe' pergament ~i 63 pe hirtie de bumbac) ale bibliotecii de la Patmos, se numitra 124 de carti liturgice (din care 12 evanghelii ), 13 culegeri de carti izolatc din Vechiul Testament, 116 manuscrise ale Parintilor Bisericii ~i ale Vie tHor sfintHor (din care 7 ale Sfintului Vasile). Caryile laice erau manuale de gramatici'L ~i·de medicina, sau lexicoane. Literatura antica er2, reprezentata prin don~ manuscrise ale lui Aristotel ~i operele lui Ioseplms Flavius, cea bizantina prin Inmanul V arlam fi I oasaj, considerat, de altfel, ca o operi'i, moralizatoari:.~, ~i prin cronica pa~riarhului Nikefor ~i cea a 1ui Skylitzes 2341 • Nici o marturie nu. cste mai edificatoare decit ace.st catalog. Sc explica astfel de ce invatamintul teologic, exclus din Universitatea, imperiaH"i, reprezentat la un nivel mediocru in f;lcoala Patriarhala, a gasit azil in mam1stiri. Culturil antice, studiata in sinea ei, calugarii ii opuneau o cultura exclusiv cre~tina ~i nu preluau· de la antichitatea pagin~. de-Cit lec~ii de gramatic~1 ~i ret01ica. 38.3
'CAPITOLUL XIV
;Arta bizantina La creaviilc intelectuale ale Bizantului se ad;tuga avintul artistic, ce permite evocare<~ civiliza~iei in toata ~tra lucirea .sa :-;i sa ~e intt•leaga cit mai bine originalitatea geniului S
I. I . e,~~Janul
:uh~i
bizantiue
Izvoarck. Arta <' hmistici1 ce 1n·odomina in Imperiul Roman ~i chiar dirrcolo de hotarele lui, in Statul Hindus Gandhar;t, in Afga;nistan, in Bactriana,- c:3,pa tase un cametor abstract ~i cosmopolit, :tcceptabil tutnror raselor, tuturor' religiilor. Decorul sCm mitologic em susceptibil de interpreti"'tri simboliste, care varian in func~ic de· doctrine. Astfel, mitullui Orfeu sc gi1sel}tC ~i in cimitire cl\~~tine ~i in sinagogl "vreie~ti, iar aceht~i tip Rculph1ral al ora,torului ·este atribu~t l}i lui Hristos propovaduitor ~i lui Buddha, 2342• Pe de alti"'t, parte, in Orientul asiatic, elenismul, propagat in :o;ta.tele intemeiate de unna~ii lui Alexandru eel Mare, nu constituia dccit un stntt superficial, care m1 ::;tirbise tradi~iile milenare ale Mesopotamiei ~i ale Persiei 2343 • Rude:;;teptan•a Persiei l}i 1nt.emcien•a, Statului Sassanid in annl227 au avut ca rezultat o retntgere a puterii romane. !n acela~i timp, I:cna~terea roligiei magilor, apari~irL unci limbi naponale, pehlcvi, au fi"'tcut din nonl stat un' centru de rezistmd
ier;:trhia staturilor, perspectiva inversa, simetria compozi~iilor, conceperea geometrica a trupurilor, care antreneaza uneori stilizarea formelor animate. Arta greaca e,ra o arta umana prin excelenta ; arta orientala cauta supraow.enescul 2344 ; este o arta pur decorativa care are valoare prin pretiozitatea materiei, prin varietatea culorii,. prin hi era tismul compozitiei. Thionumentele de la Dura-Europos, anterioare cuceririi ~i ahandonarii ora~ului de catre per~i in anul 260, cea mai mare parte datind din pri:mii ani ai secolului al III~lea, demonstreaza. existenta unei arte straine traditiilor grece~ti, in care se observa deja trasaturi ce se regasese in art;:;J bizantina 2345. De altfel este de remarcat ca, in numeroasele sanctuare ale.religiilor practicate la Dura, fie ca este vorba de templ\ll zeilor palmireni, de baptisteriul cre~tin sau de. sinagoga, procedeele de compozitie ale picturilor erau acel~a~i. ln .locul desenului liber, al compozitiei indeminatice a artei grece~ti, pictorii de la Dura prefera realismul, asemanarea fizica, compozitia simetrica, rigiditatea. personajelor, atitudinile solemne. A se vedea, de exemplu, Sacrificiul tribunului din templul zeilor palmireni, cu fiirul monoton al soldatilor, a caror statura merge in descre~tere, cu totii intinzind bratul cu acela~i gest, cu totii vazuti din fata in loc sa priveasca spre altarul t:acrificiuluL De notat, in sfiqit, in picturile de la Dura, dona trasaturi inca necunoscute, ale primel arte cre~tine : compozitia narativa ~i sensul dogmatical subiectelor, de exemplu, in haptisteriu, un fel de concordanta a celor dona Xestamente, caderea omului in pacat ~i Bunul Pastor* deasupra bazinului pentru botezuri 23 46. · Picturile de 1~ Dura, simplu ora~ de provincie, ne prezinti:l: arta nona, devenita la rindul ei cosmopolita, care s-a raspinclit in provinciile orientale, mai ales in interiorul teritoriilor, in centrul Anatoliei ~i in Siria, mai putin influentate de elenism decit marile oras,e maritime ca Antiohia, Alexandria, Cartagina. Aparitia artei hizantine. Arta bizantina nu a luat la o data anumita. La intemeierea Constantinopolului, aceeas,i arta elenistica ~i cu influente orientale prena~tere
* .BUNUL PASTOR. Una dintre cele mai vechi teme ale iconografiei cre:;;tine (de pe la sflr~ituLsec. al II-lea). ll reprezintii pe Hristos purtind pe umeri Mielul sau insotit de un miel. · 25- c. 115
385
domina in intreaga lume romana. Libertatea aco:rdata bisericii de catr.e imparatul Constantin, victoriile sale, care i-au' permis sa restabileasca unitatea imperiului ~i sa ]ntemeieze o dinastie, sint evenimente de importanta eapitala, care au avut reprercusiuni imediate in domeniul artistic. Palate, bazilici civile, arcuri de triumf, biserici ~i chiar temple au fost inaltate in tot imperiul. Atit cit putem aprecia, aceasta noua arta imperiala era lipsita de originalitate. Constantin nu a ezitat sa distruga monumente vechi pentru a-~i imbogati propriile-i Cl'eatii ~i a, transmis acest vandalism; transformat in sistem) succesorilor sai bizantini. Monumente, ca atcul de t:ei"umf dedicat imparatului de. catre Senatul roman,· dupa victoria sa asupra lui JYiaxentiu 2347 , demonstreaza degradai·ea . artei clasice. Figurinele bondoace, cu gesturi stereotipe, · din scena proclamatiei imperiale ~i din cea a congiari11mul1d amintesc de Sacrificiul tribunului din templul de la Dnra-Europos. Reliefurile arcului . de triumf al lui G::tlerius de la Tesalonie 2348 , cele de pe baza obeliseului . lui Teodosiu I, de la Constantinopol 2349 , sint marturii ale decadentei basoreliefului pictural; grupul de po1·fir al Tetrarhiei 2350 doyede~te gradul de barba,rie atins de arta statuara. · De abia in secolul al VI-lea, datorita initiativei lui Iustinian, Constantinopolul a devenit centrul unei f;ICOli artistice independente, care se poate numi arta bizantinii. AC$asta arta s-a, ma,nifestat in mod progresiv de pe la sflr~itul secolului al IV-lea, dar adevaratul sau avint i 1-a dat Iustinia,n prin constructiile sale grandioase ~i scumpe, pe care le-a intreprins in vederea reconstruirii edific.iilor incendiate in timpul rascoalei Nika din anul 532. A.ctivitatea sa nus-a limitat doar la Noua Roma, iar din Tratatul despre edificii al lui Procopius, se ~tie ca toate provinciile imperiului au fost dotate cu constructii. Niciodata Bizantulnu avea sa mai vada un asemenea imparat constructor. Printre elementele care au intrat in aceasta arta nom't imperiala, Orientul a detinut cea. mai mare parte. Autorii unor astfel de lucrari, Anthemius din 1.'ralles, Isidor din JYiilet sint asiatici. Acelea~i planuri ~i acelea~i forin.e, apli-. cate de ei palatelor ca ~i sanctuarelor, provin din Orient: bazilici cu cupola, cupole pe pand~ntive acoperiud ph3.86
nul'i barlonge *, patrate, octogonale ; clceora tiuni murale prin placaje de marmura sau de mozaicuri; somptuozitatea ornamentatiei ;;;i rafinamentul culorilor pc pardoseli, pe lambriurile de marmura nuantata, pe mozaicurile cu fond auriu, pe care se deta;;;eaza teme decorative sau personaje, cu un veritabil relief. De asemen<'a, tot din Orient provin noile tehnici de l!culpturiL De prin secolul al IV-lea sculptura .decorativa substituia modelajului o telmica imprcsionista care sugera reHeful prin contraste de lumina. Motivcle erau puse in lumina prin toate gaurile de umbra, cu care erau impre-. surate ;;;i care se sculptau cu tte1xmul. Sareofagele, zise din .Asia :M:iea (secolul al IV-lea), decorate cu statui care se deta~au pe fonduri lucrate in aeeasta telmidi, capitelurile zise teodosiene, din seeolul al V-lea, ale caror frum>;e de acf!;:nt, crestate CU trepnnul, luind Ull aSIWCt spinoS ~i uscat, reprczinta accasti:'t tehnica c~ demonstrcaza renuntaresJ la seulptura in spatiu. Pe la sfir~itul secolului al V-lea., o tehnica mai rafinati1 prod11ce contraste ~i mai aecentuate intre lumina ~i umbra : este '
387
colt, nici acoperirea cu caramizi em~ilate 2352 ~i a adoptat rar bazilica boltita in semicilindru. In arta desenului, a:rta , bizantina, continua sa reproduca figura umana ~i iii p:J.streaza realismul, intr-o vreme in care ea este din ce in ce mai stilizata ~i chiar eliminata, in Orient ca ~i in Occident. Aceasta dubla ereditate ii confera artei bizantine originalitate ~i farmec. De altfel, aspectul sau variaza de-a lungul secolelor, dupa cum predomina una sau alta din aceste influente.
II. Destinele artei bizantiue Departe de a fi fost imobila ~i uniforma, potrivitreputa tiei pe care i -o facuse Didron in timpul romantisinului 2353 , arta bizantinrt n-a incetat sa se reinnoiasct\, timp de 8ecole, datorit~v numeroaselor initiative, venite uneori din partea prinplor, sau a altor personalitati, mecenati, ctitori de mom.unente, clienti de seama ai atelierelor de arta decorativi'i. Nu e;unoa~tem aceasta milenara productie a:rtistic(t, decit sub aspectul ci religios, dar, dad\, am vrea sa-i masuram forta ~i aria de raspindire, ar trebui ~11'~ ineludem in studiu operele laice, despre care nu ne-am putut informa decit din texte ~i din miniaturi. Istoria artei bizantine este un fel de reflectare a istoriei politice a In1periului. Cele dona tulburari suferite de Bizant, prima in timpul iconocla~tilor, a dona dupa emciada din anul 1204, au dezorganizat productia sa artistica. Dar aceste dona crize au constituit, in acela~i timp, puncte de plecare pentru reinnoirea artei, prima in secolul aJ X-lea, sub dinastia macedoneana, iar in secolul al XIV-lea sub Paleologi. Aceste doua epoci de att1', cum au fost numite, precum si domnia de mai inainte a lui Iustinian, au com;Htuit pentru arta bizantina perioade de apogeu. Departe de a se asemana, monumentele acestor trei epoci se deof>ebesc prin inspiratia, prin tehnica ~i prin stilul lor. Sint trei aspecte originale ale aceleia~i a,rte. Dar, nu numai in timp s-a manifestat varietatea de aspecte in arta bizantina. TraditHle regionale au condus la formarea de adevarate ~coli de arta, a caror originalitate s-a afirmat fie in monumente de arhitectura, fie in artele plastice.
388
lnainte de toate, Constantiii.opolul a devenit, pc vremea lui Iustinian, adevaratul centru al artei bizantine. Prezen~a cur~ii imperiale ~i deschiderea de ~a,ntiere, ca eel de 1a ,Sfinta Sofia" ~i alte constructii ale lui Iustinian, i-au atras pe mesterii si telmicienii cei mai renumiti. Asa s-a intimplat in toate 'timpurile, dar mai ales din 'secol-ill al X"lea pina in secolul al XII-lea. AHituri de atelierele particulare, cele de la Marelc Palat aveau o superioritate neta in cadrul productiei. De aici au ie~it, dupa cum am vazut, capodoperele cele mai somptuoase de arta decorativa, pe care le admirarn ~i astazi in marile colectii : stofe historiate, emailuri cloazonate, rnanuscrise luxoase etc. Prin Constantinopol s-a propaga t arta bizantina in afara hotarelor irnperiului. In diferite epoci, rne~terii sai au dus departe, in Italia, in Sicilia, la Venetia, in Serbia, in Rusia, in t~\rile Caucazului, rnetodele de constructie ~i de ornamenta,re elaborate pe rnalurile Bosforului. Dar oricit de puternici'i, ar fi fost stralucirea~ sa, Constantinopolul nu era singurul centru al artei. Inainte de domnia lui Iustinian, biserici ~i palate din nordul Italiei ca : San'Lorenzo de la Milano (sfir~itul secolului al IV-lea) em a sa cupola octogonala, a~ezati'L pe coloane interioare, San' Nazaro din acela~i ora~, in plan cruciform, nu datorcaza nintic artei din ConstantinO}}Ol 2354 • Aceste planuri sc 'i'cgasesc la Ravenna, octogonul baptisteriului ortocloc~ilor (intre anii 449-452) ~i la San'Vitale (epoca lui Theodoric), planul cruciform (in cruce libeTa) la mausoleul Gallei Placidia (inainte de anul 450) 2355 • In aceea~i · vreme, a continuat sa se construiasca la RaYenna bazilici de til) elenif;tic ~i sii se foloseascii in secolul al V-lca mozaicuri murale pe fond azuriu de un farmec emotinant, tchnica.practicata in Italia inca din })rima cr:L cre~tina 2356 , constituincl astfel o tracli\ie regiona1iL Exi~ta o adevi"irat:\ -inrudire intre aceasta arti'L de la Ravenna si cea a oraselor din Istria (catedralele. de la Parenzo ~i de'la Tricst, bise. ricile de la Pola ~i Aquile<:>a ). ~i nu intimpliitor, Hristo~ din mozaicul abRidal de la Sfintul JJavicl din Tcsalonic are o aRemanare frapanti'i cu Bunul P~tstor, de la mausoleul Gallei Placidia : au accca~i expen::ie nudestuoasa, ~i rteela~i gest suveran 2357 • Exista, deci, un grup de monunwnte constTuite in secolele al V-lra ~i al VI-lea de catre ateliere · · ata~Jate acelora~i traditii, orientale ~i elenit:tice, asvccte spccifice unei ~coli de artiL
•
389
~eoala
'
nreaea. Traclitia orientali\,
refractanl. stilului de 'la Constantinopol, ~i-a continuat dupa secolul al VI-lea expansiunea spr0 Occident. In~luenta ei s-a exercitat in special in insula Cipru, in Grecia ~i in Macedonia. La Tesalonic, Biserica Sfinta Paraschiva (Eski Djouma) ami11te~te de o bazilica siriana prin cele doua etaje de arcad-e deschise, prin vastele tribune impodobite de coloane inalte care sustin arcade, prin splendida sa ilumiare (doua l'induri de ferestre formind un ~ir continuu la parter), prin corni~a colonadei sale dinspre vest 2 358 • Bazilica boltita anatoliana, cu nava iluminat}l, prin 1mrtea superioar{t a laturilor, fle gase~te la Serres ~i la Ca;;;toria, in secolul al XI-lea, in timp .ce la Sfinta Sofia din Ochrida, in aceea~i perioada, nava era fara fere.stre ~i a~ezata sub acela~i acoperi~ cu partile laterale 2359 • Biserici sub forma de cruce libera, cu pinionul ascutit, ca Mica JYiitropolie de la Atena, acoperita de o cupola centrala ~i con.Ntruita din marmura de Pentelicon, amintesc de bise· l'icile armene~ti 2360 • Un alt grup original este eel al bisericilor a carol~ cupoHt, pe tambur octogonal, se sprijina pe opt stilpi prin intermedi~l unor ni~e san trompe. Acest procedeu pcp;;an, ino{t arhaic la Biserica Mintuitorului din Milo, era fQlosit la fnunoasele biserici Hosios Lukas (secolul al X -lea) (Ji'ocida), la Dafnc (secolul al XI-lea), la Sfinta So.fia din 1\ronemvasia (secolul al XIII -lea) 2 3 61. Acelasi contrast dintre celc dona scoli se observa si la exteriorui edificiilor. In locul arcatlirilor, al gradatiilor de relief, al pinioanelor curbilinii specifice ~colii de la. Constantinopof, Grecia prefera suprafetele netede, liniile an~ptc, nnghiurile elare 2362 • Arta manastirilor rupestre. Descriind institutiile monastice, am semnalat in regiunea vuleanica Urgub din Cappadocia ciudatele colonii de calugari, instalate in interiorul unor grote sapate de ape in tufurile vulcanice ~i cuprinzind bit.;erici ~i m:'mistiri, la c::tre peretii, boltile, stilpii au fost literalmente Rculptati in roca, dupa modelul constructiilor zidite 2363 • Ase?aminte similare au fost intemeiate de eremip in muntel~~ Latros din golful Latmic, in Tessalia la Meteora8 ~i in regiunile de de~ert din Calabria, dar nici una dintre acestea nu atinge importanta grupului cappadociall. Asemi1narea rezultatelor obtinute prin acelea~i me:tode de BCObire, pastrind in roca partea destinata a fi sculptata
390
in. stilpi, coloane, arce, semicilinq.ri, cupole, san pentn1 a forma p1ese de mobilier (altare, imprejmuiri, iconostase de biserici; banci ~i mese pentru refectorii) demonstrea za ca ne afHtm in prezeni;a unor ateliere monastice, care a.u lucrat 'cam patru st~cole cu acelea~i metode, continuind aceea~i traditie. Daca adaug~tm la opera arhiteetilor pe ~tceea..a ciUugarilor, care au acoperit cu fresce suprafetele ;rupestre, vom observa in
Patimile. Anumite Taofanii, In:'Ht<:trea, Viziunile apocaliptiee (aces tea filnd nocuno3cute iu arta de la Constal);tinopol)2365 erlor, in Renthnentu l dramatie care anim(t in special epiRoadele Patimilor. De altfel, atitudinile exprestve ale perBonajelor, tritirea intensa din privirea lor, noble~ea gesturilor ~i mi~carea cu ajutorul ci1reia scenele prind viatil, sint tot atitea· elernente ee dau aces lor picturi tm adeviira t farmec 23 6 6 • Picturile bhericllor cu colmme, incepind de la sW.\;itul :secolului al X-lea, dovedesc influenta artei de la Constantinopol. Decorul sc prezinta intr-un cadru -monumental. Vizimwa apocaliptica este inloeuita, la J3iserica Nol.lit din Toq
HI.
en~atiile
artei hizantine ,
'Tabioul sumar al evolntiei artei bizantine ne-a, fileut dovada vitatitatii, ~L -variet~tii, a activitatii ei creatoare. l\Iae~trii ace:>tei arte, irnpresionati de arinonia opei·elor antice ~i de fftstul oriental. au reu~it sa topeasca aneste elen1ente opn:'lL,, intr-o vasFt sint,~zi1, asimilind influentele ex<)Ucc, ada})Lindu-le la gustul ~i mediullor. Prin aceasta ei S·au dovedit a fi adevara~i creatori ~i, fara a putea intra ::tici in detaliile creatiei lor,-este necesar sa aratarn cu:m au folo:oit procedeele tehnice transmise de eMre inainta~i ~i silJ amintiln eiteva dintre capodoperelc care reprezinta
392
eel ma.i bine geniullor inventiv. Pe acesti maestri bi7:antini a.m vrea sa-i cunoa~tem, ~i este drept cit se cunosc numele multora dintre ei, dupit semmHurile culese de pe inscripvii s;cm din manuscri::;ele impodobite en miniaturi ~ide asemenea din unele anecdote care, de altfel, nu se refera ·1a lucriirile lor. Dar, care era originea lor, ce instruire primisera, care au fost ctapele carierei lor, trehuie sa ne reseninam cu ideea ca nu se ~tiu. Din operele cunoscute se poate afla doar cite eeva despre temperamentul ~i personalitatea lor 2371 • · . . ih'hiteetura. ~coala de la Constantinopol a folosit car8crnida, exeeptionala in ABia J\Iica ~i in Siria, ~i dupa un ptocedeu adus de la Roma, a;_lternanta de asize de blochete de piatra ~i caramizi. In schirnb, spre deosebire de boltile romane, semicilindrice :,;i eupole, din materiale grele, imbinate intre ele printr-un mortar rezistent, boltile bizantine erau din caramizi perforate sau din materiale ut;oare, piatra ponce, tuf vulcanie ~i urcioare de pamint ars acoperite eu mortar 2 3 72 • Ace.st sistem de constructie in caramida necesita imbracaminti interioare ~i un-eori chiar exterioare, de :tm:u~ mura ~i de mozaic. Carierele de marmura de culori variate, de la albul eel maipur pina la nuantele cele mai delicate, sc aflau din bel~ug in imperiu, iar Constantinopolul dispunea de carierele de la Proconez. Imparatii au preluat obiceiul predecesorilor lor romani, sapind fara mila in ruiiiele antice pentru a-~i imbogati construc~iile lor. }larea biserica Sfinta Sofia. Biserica lui Iustinian, care a putut sa dainuiasca paisprezece secole,, reprezinta efortul. eel mai mare pe care l-au facut vreodata me~terii bizantini, dar este, de asemenea, prima opera in care s-a mani-. festat originalitatea artei lor. Fara dependintele sale, astazi disparute 2373 , ea ocnpa o suprafata de 10 000 metri patra1;i, cu o lungime de 77 metri ~i o latime de 71,70 metri. Cupola actuala, reeHidita in anul 562 ~i mai putin indr~u: neata decit prima, care s-a prabu~it in anul 558, are o in~tltime de 54 de metri de la sol; cu un diametru de 31 meti·i, depa~ind in inaltime pe cea a Pantheonului de la Henna (43 metri) ~i boltile catedralelor gotice 2374 • Un edificiu atit de grandios, neegalat niciodata in Bizant, nu s-a nascut dintr-o data, ci este o sinteza a unor - seri'i de creatii arhitecturale, al caror punct de plecare a '
'
393
fost bazilica clenistica cu coloane. Nu se stie cine .a.fost primul care a avut ideea sa intrerupa ~irui de coloane cu stilpi gro~i pe care au fos1J intinse marile arce care aU:sprijinit o cupola cu pandantive. Oele mai vechi exem1Jle ale . acc;:;tui mod de a~ezare se gasesc in Asia Mica (bazilicadela 1\It>riamlik in Oilicia, conRtruW1 pe vremca lui Zenon, 471--'-491) 2375, ~i in Macedonia Orientala, .in bazilica. de la Direklur, sau la Filippi, contemporana en Iustinia.n 237 6. Este a.devarat ea inainte de a intra in slujba acestui impftrat me~terii de la Sfinta Sofia, Anthemius din Tralles ~i Isidor din Milet, construiscra deja baziliei en cupola. Acest tiJ) de eonstruetie, cu siguranta ca nu prezenta pentru ei nici un secret, dar proportiile grandioase pe eare le"au adoptat de aeeasta data au facut din opera lor o creatie noua, care poarta pecetca puternicei lor pcxsonalitati. ,.. In cazurile anterioare, pe acest plan, cupola era construita in partc::t din fata a absidci, similara intr-un felbazilicii cu coloane. Arhitec~ii Sfintei Sofia au a~ezat·eupola in mijlocul edi_ficiului, eareia i-au fost subordonate toate partile cladirii 2377 • Ea acopera in intregime n:aosul, largit enorm. La est f}i la vest, dona semicupole o sprijina. J,a nord ~i la sud, este mi'irginiti't de doua arce Inari, sub ca,re se etajeaza mareata colonada, ce o separa de navale latcralc ~i areadele, pe unde primcsc lumina largile. tri-. bune. :In cele patru colturi ale naosului, exedre, legate de navele laterale ~i de eta,jul tribunelor, reu~esc s~d dea planului o nota de elegan:ta. Absida en trci fa tete, ac{1perita de o semicupola, se · deschide direct spre naos. Aceasta incinta imensa; facut:'L pentru a putea adaposti o m.uWme de oameni, poate fi comparata cu eea a Hipodromului. Deeora~ia arhiteeturala are tot atita important~. ~n trn istoria artei e1t S,i eonstruetia sa. l-am prezentat deja caracteristicile esentiale. Secolele al VI-lea ~i al VU:-lea. Des.i a tit de extraorclin:ara, Marea Biserica era departe de a fi epuizat · activitatea arhiteeplor lui Justinian, ca ~i imaginatia lor cn·atoare. Fiecare din bisericile construite in aceasta epoca are un plan aparte. Biser~ca Sfinta Irina, reconstruita in anul 564, prezinta o modifieare a bazilicii eu cupoHl:, care .anunta . planul in cruee greceasea : marile arce ale cupolei sale, as.ezata inaintea locuhii unde se afla corul, se prelungese in semicilindri 2378 • Biserica, san mar:tirikon~ul ·394
Sfin~ilor Apostoli, rezervatii mormintelor impl'riale, a fost reconstmWi intre anii 5:36-546, clup~L un plan in cruce greceasca Iibera, avind cinci cupole 2379 • Biserhil~b dedicata SfinWor Sergiu ~i Bacchus (527 -536) este un octagon inscris intr-un patrat neregulat, cu o dubla etajare de coloane intre stilpi ~i o cupola semisferica, ce. se racordeaza cu octogonul prin fuse, alternind cu portiuni drepte ~i in clungi. Paf\iile drepte ale octogonului alterneaza cu exedre, ale d1ror bolti, in semicupoHi, sprijina cupola prineipala 2380 • PlanuLtriconc a apamt la biserica Sfintnl Andrei din Krisis (Hogea Mustafa) : o cupola centrala este flancata la nord ~i la sud de doua semicupole, care acopera cele doua brate ale transeptului, terminate IJI'in doua abside 2381•
Biserica in forma de cruce greceasca. Dupa o perioada in cai'e produc~ia artistica pare sa fi incetat, ~i care corespunde epocii iconoclaste, arta religioasa s-a imbogatit cu o noua creatie, de mare viitor, planul sub forma de cruce inscrisa, a~a-zis in cruce greceasca. Acest model cle biserica reprezinta una din principalele manifestari de originalitate bizantina. !n loc de a sprijini greutatea cupolei centrale pe stilpi masivi, care incomodeaza naosul, sarcina este preluata de zidurile laterale, prin intermediul a patru bolti semicilindrice care preltingesc marile arcade ~i desencaza in partea exterioara crucea greceasca, ce se inalta deasupra cupolei fixata pe un tambur inalt. Galel'ii mai joase impodobesc cele patru colturi ~i formeaza pai'~ile laterale ale naosului, uneori acoperite de cupole oarbe ~i preceda te de un nartex, care au a de sea corni~e pe fa tadele laterale ~i care se termina prin absidiole ce flancheaza absida principala pe trei laturi. Arheologii n-au ·cazut de acord asupra originii acestui plan, pe care au incercat sa-l identifice cu edificiile crueiforme din Orient, dar care par mai ales o crea~ie a arhitec~ilor de la Constantinopol. Amplasarea cupolelor de la biserica Sfinta Irina din Constantinopol pare sa· fi fost prima incercare a acestui model. La fel este planul Bisericii Myrelaion, ctitorita la Constantinopol de;catre Romanos I1ekapenos 2382 (920-944), care . ;ne ofera unul din primele exemple de cupola inaltata' pe un tambur cilindric ~i de subtiere a stilpilor ce o sus~in. tn secolul al XI-lea, la Kilisse-Geami di:n Constantinopol, la biserica Fecioarei Caldararilor din
395
Te~a lonic 2383 , o cupola zvelta se ridica pe un tam bur inalr cu doua etaje de iHnbrazuri ~i cu marile arcfHle,at;;ezate pe coloane simple care sint grinzi ~i nu clemente de sustinere. · J\,rodelul s-a cizelat pe vremea ComnenHor ~i a ..:f>aleo~ logilor. Cupolele erau din ce in ce mai zvelte, dar dialJ1,etrul lor se mie~ora ~i deveneau simple turnuleye. La Co:r,tstan-. tinopol, la manastirea Pantocratorului (1124), doua bisericifrumo:::tse sub forma de.cruce grecNtsea sint unite printr-o capela funemra 23 84. . . On biscrica in cruce greceasca a aparut o noutate, ornamentarea exterioara a bisericilor, care pare sa fi fost foarte saracacic>asa, inainte de Recolul al XI-lea. De exemplu ia, Tesalonic, in seeolul al XII-lea Sfintul Pantelin1on, iar in secolul al XIII-lea Sfint;ii A.postoli, sint delicate hi>:\el'iCUye, al caror exterior este impodobit CU eleganti"L. Ambrazurile turlelor rascroiesc cupolele printr-o linie duke ~i ondulata; frontoanele curbilinii ale fayadelor nu sint a,iteeva decit atenuarea boltilor in semicilindru, iar absidele sint impodobite cu desene diverse, realizate printr-o comhinayie de carihnizi ~i marmura 2385.
Manastirile de Ia Atl1os. Manastirile de la A.thos formeaza un fel de mici ora~ele imprejmuite de un zig_ forLificat, cu un mare turn patmt in forma de donjon. In centrul cdificiilor, marea biseriea ( ccttholikon) este ziditi"L in forma de cruce grecf'[J,sdj, dar combinata cu un plan tricone, ale carni abside secundare sint ocupate de stranele calugarilor. A.ceasta sala cruciforma este acoperita de o · cupoh1 ~i prtlcedata de un dublu nartex sau de un vestibul larg, numit Ziti. Modelul in cruce greceasca, destul ae greoi la I~avm (sfir~itul secolului al X-lea,) s-a afirmat la Iviron, la Vatopcdi 1}i mai ales la Chilandar, ctitorie sirbeasci't din 1197, ornamentat cu o frumoasa combinatie de cariimizi. Pritre celelalte cladiri trebuie semnalate .niarile sali de mese in forma de bisericL cu o mica absida undo se afla masa stareyului, nmrile buc{tti"trii acoperite de cupole, de;umpm carom se sprijim\ turnnleye (lanterne) brodate ;;;pre a, Iasa s.a treaca fumul de la vetre 2 3 86. ~1wala de la Mistra. Pe vrPmmt Paleologilor, inarhitectura ea ~i in celelalte arte au reaparut vechile modele, com. binate ingenios en planul in cmce greceaRca. La Mistra, deven.iti'1 capitala a, Peloponesului imperial, s-au ad0ptat
. 3.96
solu~iile
cele mai diverse. J~a, biserica SfintHor Thcodori (inainte de anul 1296), crucea greceasca era acoperita de o cupola a,~ezata pe trompe prin intermediul unui tambur cu ~~10isprezece laturi. De asemenea, prelungirea bratului occid;ental tnmsforma crucea greceasca in cruce latina, cum este cazulla Peribleptos, la Evanghclistria, la Sfinta Sofia (secolul al XTV-lea). La vechea Mitropolie consacrata Sfintului Dimitrie (inceputul aceluia~i secol, dar modificata J:nai tirziu) precum ~i la Pantanassa (inceputul secolul al XV-lea}, biserica are forma unei bazilici cu coloane la parter, dar la primul etaj ia forma unei cruci greGe~ti, cu cupola centrala sprijinita de bolti semicilindrice · !}i de mici cupole in unghiurile crucii. La Pantanassa, o logie eleganta cu arcade este sprijinita de o clopotnita, str:'lpunsa de mai multe etaje cu ambrazuri de o forma eu totul occidentaH1 2387 • Acest compromis intre traditia, !}Colii grece~ti ~i a celei din Constantinopol se regase~te ~i la .Arta, capitaHi a defll~otilor Epirului, in biserica Panaghia Parigoritissa (s~irl:}itril secolului al XIII-lea) 2388 , precum ~i in bisericile din Trapezunt 23 89. r · Ornamentul sculptat • .Am vazut, deja transformarea. sculpturii monumentale sub aetiunea Orientului ~i crearea reliefului impresionist 2390 • Determinati de logica eonceptiei hr ornamentale, sculptorii au rezervat un Joe din cc in ce mai restrins reliefului modelat. De la arta araba, foarte apreciata pe vremea imparatului Teofil, ei au impl'Unmtat scnlptura- broderie, care consta in a reproduce ·in marmura ~i in piatra temele · ~i ornamentele tesute · sau brodate pe stofele scumpe : animale a!}ezate spate in spate sau afrontate, in fata arborelui vietii, palmete, spirale §i chiar broderie, pina la caracterele inscriptiilor anumitor tes:lturi musulmane 2391• .Acest gen de sculptura a fost adoptat mai ales de ~coala greaca. 1:n secolele al XIV-1ea ~i al XV-lea ea a acoperit cu acest gen de pasmanterie eapitelurile, antablamentele, temeliile ~i tocurile u~ilor de bi"erica la Mistra ~i in alte parti ale lumii grece~ti 2 ~ 92 • acela~i timp cu seulptura-broderie, me~terii bizantini au adoptat o alta telmica musulmana, smllptura dHHnplevee, care consta in pastrarea motivelor de ornanlcnt pe un fond Uf}or incrustat ~i umplut cu un mastic de culoare inchisa, decorul aparind deschis pe fodul inBhis. Modelajul e:,;te eliminat, tehnica este similara cu cea a ema397
ilmilor cizelafe. Procedeul a aparnt in secolelele al X-lea ~i a.l XI-lea, in Grecia (cornif;1e ~i capiteluri la Bism·ica Sfintul Luca din Focida, la Dafne, in bisericile din A'tena) ~i la Venetia (capiteluri ~i coloane interioare la Sa:n' Marco). AceaRta tehnica se mai foloRea inca in seeolul al XV-lea la Mistra, uncle era combinata uneori cu sculptura~ broderie 2393 • • · Tehnieile mai vecbi, precmn sculptura ajurat~L ~i in:.;u~i basorelieful, n-au fost niciodata abandonate. S-a crezut in mod gre~it ca dupa disputa iconoclasta sculptma 'iconografica fusese indepartata din bisericile bizantine. La drept vorbind, ea ~i-a pierdut doar caracterul monumental ~i n-
398
au ~tiut sa adapteze operele. lor efectului de maretie, ce se cerea la decorarea palatelor ~i a bisericilor ~ 399 • Pe vremea lui Justinian, capodoperele acestei arte au fost pastrate 'illai ales in sanctuarele ~colii de la Ravenna. La . Constantinopol nu mai este reprezentata decit prin splendida decorare a nartexului de la Sfinta Sofia 24t>O, o lunga galerie impartita in 9 compartimente de bolti cu ar(le incruci~ate, care separa largi benzi de ornamente geometrice. 1n centrul fiecarei bolti, intr-o aureola circulara, se deta~eaza chrismon-ul * pe fond de aur, iar in lunete, exceptind-o pe cea din centru 2401 , apare o cruce mare, cu bratele latite la extremitati. Acest decor se refera la simbolismul triumfal care face din cruce simbolul victoriei ve~nice a imparatului (994) 2402 • Aceasta se poate compara cu cea de la Bi.serica Sfinta Paraschiva din Tesalonic, unde muchia arcadelor este impodobita cu monograma lui Hristos iar pe un fond auriu apar frumoase vase canelate, colorate in albastru de azur, din care cad, rostogolindu-se, frunze, printre care zboara pasari 2403. In acela~i ora~ s-a putut salva de la incendiul din anul 1917 o parte a decorului in mozaic de la bazilica Sfintul Dimitrie, constind in tablouri votive, de date ~i facturi variate, oferite de credincio~i in semn de recuno~tinta pentru binefacerile obt;inute din partea sfintului. Aspectul este acela al icoanelor marite. Se vede aici uneori Sfintul Dimitrie in somptuo.sul sau costum de ofiter imperi31 2404 , inconjurat de credincio~i, barbat;i, femei, batrini, copii, o intreaga gal erie de portrete cu fizionomiiindividualizate, care contrasteaza cu portretele conventionale ale lui Dimitrie ~i, in alte tablouri, cu ale Fecioarei ~i ale ingerilor. Pe unul din stilpi, apare sfintul, dominind doi ctitori ai bisericii, cu bratele in jurul gitului acestora. Unul, in costum de demnitar civil, ar fi l.Jeontiu, prefect al IUyricum-ului in secolul al V-lea, celalalt, episcopul care a restaurat biserica pe vremea lui Heraklios 2405• Epoca de aur a mozaicului mural poate fi plasata intre secoiele al X-lea ~i al XI-lea, perioada ce coincide cu prosperitatea ~i victoriile imperiului. Niciodata imparatii. ~i per,;oanele particulare nu au dispus de atitea bogaW, nici:odata construcfiile n-au atins un asemenea lux, niciodata autoritatea imperiala nu se bucurase de un asemenea pres* CHRISMON. Monograma lui Iisus Hristos, formatii din literele X (chi) ~i P (ro): P. Se riispinde~te incepind din secolul ~~ IV-lea. 399
tigiu. Arta mozaicului, aceasta ta})iserie stralucitoare 1 fixata pentru eternitate, s-a reinnoit. Telmica sa a fost imbnnata~Wi, coloritul a devenit mai armonios ; stilul a ci~tigat o fermitate, o frumusete incomparabila ce a:rninteste uneori antichitatea. 'In timpul acestor trei secole, nemaivorbind de monu~ mentcle laice, n-a existat nici o biseridl in imperiu sau in ~arile invecinate care sa, nu fi ci~tigat o bogata ornamentatie in mozaicuri. Se ~tia deja ca la Oonstantinopol trebuia cantata obir~ia acestei mi~dtri. Frumoasele lucrari ale profesorului vVhittemore la Sfinta Sofia au confirmat aceasta, sco~ind la iveala unele capodopere care, desigur, ~i-an gasit mul~i imitatori in provincii. Fara indoiala ca la Oonstantinopol, dupa vict>oria eultnlui ieoanelor, teologii au elaborat noul prograni al temelor iconografice pentru biserici. Artei narative ~i istoiice i se rmbstituia simbolismul, care asociaza liturghiei fignrile ~i episoadele attei sfinte 2406. !Sub cupola, Atotputernicul (Pantocrator) planeaza lntr-un curcubeu~ lnconjurat de profeti .~i de apostoli. Pe arcul triumfal este a~ezat tronul Judecatii, incarcat de uneltele Patimilor ~i pazit de lngeri. In ni~a absidei, Fecioara, simbol al bisericii, ofera sacrificiul iar uneori, dedesubt, se desfa~oara lmpiirfii$irea apostolilor, in timp ce, pe peretii de la cor, Marii preoti ebraici ~i Parintii Bisericii par ca asista la liturghie. uneori, pe pandantivele cupolei ~i, in mod regulat, pe peretii transeptului ~i ai naosului, sint figurate episoade din Evanghclii care corespund celor 12 marl sar~atori ale lui Hristos: Buna Vestite, Na§ierea Domnului, lntimpi:ru.m!a Domrmllii, Intrarea in Bisericii a Maicii Domnului, Botezul, Scllimln>.rea
. Ia Fafa, Sfintul Lazar, Floriile, Rastignirea, Jnuierea, 1niiltarea, Rusalii/e 2407 • Exista, dupa cum se vede, o alegere foarte restrinsa a sarbatorilor, d:u: slut induse acelea care au cea mai mare semnificatie comemorat\va ~i litmgica. Aceasta rinduire este completata eu portretele martirilor ~i ale sl'intilor, care figureaza in calendarul liturgic, iar uneori Judecata de A poi ocupi'it peretele de vest 2408 • Deasupra intrarii prineipale, Fecioara ~i Sfintul 1Qan Botez::jtorul se adreseaza lui Hristos, care este a~ezat pe tron (Deisis ). Cn ciclu de Sarbiitori ale Fecioarei, de la Na~tere pinii la Adormire, poate decora nai'texul 2409.] Ordine~1 respectiva este cleparte de a fi imuabila,, de~i aceasta metoda de decorare lasa pu~in loc fanteziei. Com"' pozitiile sint simple ~i clare, personajele sint pu~ine la numar; peisajul ~i mobilierul sint sobre. Si totu~i, a.rti?· tii au aceeptat aceste piediei care le ingradeau eontribu~ ~ia inventiva, dar tale~tul lor s-a manifestat in veridicitatea figurilor care, fa,ra a fi portrete, lasa sa se intrevada adesea caracterele etnice ale strainilor, armeni sau turci, imigTa~i in imperiu. Operele lor sint valoroase mai
400
ales p1in v:;trietat,ea pitoreasca a costumelor in tonuri st:raprin frumuse~ea drapajului ~i demnitatea gei:;tunlor; care presupun studierea artei a,ntice 2410• Printre numeroasele lucra1·i ale acestor epoci trebuie incluse, in primul rind, mozaicurile de la Sfinta Sofia, restaurate de Whittemore, care reprezinta atelierele ~colii de la Oonstantinopol. Mai in:tii, in luneta nartexului,. care se afla deasupra u15ii imparate~ti, este o scena cu Hristos a~ezat 1)e tronul ltil}Jaratesc venerat de un bazileu, stind in genunchi, cu s11inarea ineovoiata 9i cu miinile in smnn de rngaciunezm, care, dupa figura, poate fi identificat cu I~eon al VI-lea (882-912). Bristos, ·cu trasaturi Revere, binecuvinteaza, ~inind in cealalta mina o ClHte 2412 • In medalioane, busturile .ingerului ~i al Fecioarei Bunei VeRtiri flanchmtza tronul 2413 • De9i exista o oarecare rigiditate in draperiile lui IIristos, banuim ca este votba de un artist familiarizat. cu arta antichitatii. Portretul basileului este de o fidelitate emotionanta ~i poate fi comparat cu frumoasele figuri care decoreaza manuscrisul Sfintului Grigore din Nazianz~ executat pentru Vasile Macedoneanul 2'114 • Opere de arta remarcabile decorau N oua Biserica, construita de acest prin~ la :JVIarele palat. Mozaicurile desc!-1perite la Sfinta Sofia ne pot da o idee in acest sens. In vestibulul meridional, situat in axul nartexului; o fermecatoare :Madona, intr-un eostum albastru ametist nuan~at, jiine pe gen'unchi un Prune cu trasaturi expresive 'invelit intr-o pinza aurie. AHituri de tronul pe care este a~eza.ta Fecioara,. stau in picioare doua mari figuri, imparaW Constantin, oferind maeheta ora~ului imperial ~i Iustinian, pe cea a Bismicii Sfinta Sofia. Umbrele verzi care cad pe figuri exprima aversiunea fata de tonurHe negre ~i efortul de a reda luminoase chiar ~i umbrele 2415-. In tribuna dinspre sud, deasupra sanctuarului, exista. o capela personala, in care impara~iise duceau in. anumite zile. In acest loc a,u fost descoperite doua tablouli reprezentind impam~i ~i impaditese in rugaciune ( deisis) ~i tinind in mina ofrande, de o parte Constantin aliX-lea ~i Zoe (1042-1050), inaintea lui Hristos a~ezat pe tron, de cealalta, loan al II-lea Comnenul, i:mparateasa Irena ~i fiollor Alexios (asociat la tronin anul1122, mort un an inaintea tatalui san in anul 1142), in prezenta unci 1\ladone 241 6• l~_ste vorba de portrete oficiale ~i de atitudini stereotipe. Impa~ra~ii ~in in mina o pung11 mare (c~pocomluc~toare,
26- c. 115
401
bion), imparateEJele, un sul de pergament (donaW .pentru. Marea Biserica). Exista, totu~i, intre cele doua panouri diferen~e de stil destul de pronun~ate. Constantin ~i Zoe se in tore spre Hristos care are figura ascetica,, iar loan Comnenul ~i I~em,t, sint vazuti din .fata. Doar portretul lui Alexios este intr-adeva:t; expresiv ~i da imprfisHt de asemanare, cu figura sa abatuta, cu paml brun lucitor, en buzele subtiri, umbrite cu putin _imf 2417. Sfinta Sofia inca nu ~i-a dezvaluit toate tainele. Descoperirile de mari figuri de sfinti, portrete de imparati ~i patriarhi ~i Madona intre 'ingeri, care ocupa absida, a~teapta sa fie publicate. Totu~i, informatme noastre sint deja suficiente pentru a ne permite sa sesizam legaturile care atribuie f;lcolii din Oonstantinopol renumitele ansambluri.
Din secolul al XI-lea dateaza frumoasa Madona din absida de la Ohiti {insula Oipru), intre doi arhangheli, · Mihail ~i Ganiil, cu aripi de pene de paun, cu sceptrul ~i globul crucifer in mina 241s. Minunatul ansamblu de la Sfintul Luca din· Focida dateaza de la inceputul aceluht~i secol ~i cuprinde uri ciclu liturgic complet. Spiritul monastic se manifesta aici prin tipul Pantocratorului cu figura posaca, prelungit ~i sH1bita, care aminte~te de Hristos din ofrandele lui Constantin al IX-lea ~i ale Zoei, precum ~i prin importanta data ascetilor, printre portretele de sfinti, in sf'ir~it prin cea mai veche reprezentare cunoscuta, cu Hristos pe cruce infati~a t mort 2419 • Mozaicurile de la Sfinta Sofia din Kiev, executate pe vremea lui Iaroslav, intre anii 1047 ~i 1054, apartin unor mc~teri bizantini. Deosebit de atragatoare sint Pantocratorul din cupola, inconjurat de 'ingeri ~i de ·profeti, marea Panaghie din absida rugindu-se ~i tmparta~irea Apostolilor. :tngerul Bunei Vestiri este infa~i~at pe un stilp la. intrarea in cor §i Maria, torcind purpura, se afla pe stilpul din fata 2420• Acest tablou se regase~te in cor §i, de asemenea, in nartexul catholikon-ului de la Vatopedi (Athos). :tn Deisis-ul din. nartexul acestui edificiu, o Fe-. eioara cu mantie albastru deschis, impodobita cu aur ~i lnaintemergatorul, al carui himation* verde este aruncat
* mantic greceasca ampla care se purta prinsa cu .. o agrafa pe piept :,au pe umar. (n. trad.) 402
peste o tunica galbena, se afla linga Hristos, cu draperii striate cu aur ~i purpura 2421 • Unul din cele mai frumoase ansambluri mozaicale este eel de la mica biserica din Dafne, pe vechea ,Ca.le sacra", intre Atena ~i Eleusis 2422• 0 intreaga lume de fig-uri· .:;;i de scene umple acest spatiu restrins. Me.:;;teri de prima rnina., colori~ti subtili, formati in admiratia capodoperelor antichitatH, au dat iconografiei sfinte interpretarea cea rnai nobili1 ~i cea :rnai rnareata pe care o prezinta arta bizantina.. Prin supietea ~i eleganta desenului, prin bogatia coloritului cu albastruri adinci, eu ro.:;;uri stralucitoare, puse in valoare cu linii de aur, prin claritatea .:;;i uneori prin fantezia pitoreasca a cornpozi~iilor lor, ei ii depa.~esc . intr-un mod sw:prinzator pe toti confratii conternporani. Tablouri ca acela al Coboririi in Limb ( Anastasis ), ca Rastignirea, unde corpul lui Hristos, viu, pe cruce, desmie o curba arrnonioasa, sau ca Adoratia Magilor, care se inghe~ suie la piciorul tronului Fecioarei, sint patrunse de o maretie suverana, straina de cornpozitiile stereotipe ale artei oficiale 2423 • Nu putem decit sa citaltl celelalte ansambluri care deriva din aceea~i sursa ~i sint rernarcabile, de asernenea, prin eleganta desenului ~i bogatia culorilor : mozaicurile de la Noua Manastire (Nea Moni), din Chios, datorate generozitatH lui Constantin Monomachul 2424 ; cele mai vechi n1ozaicuri de la San' Marco din Venetia, opera a me~terilor bizantini de la sfir~itul secolului al XI-lea ~i din prima jumatate a secolnlui al XII-lea 2425 ; ansamblurile de rnozaicurr din bazilicile siciliene, constrnite de regii normanzi ~i dregatorii lor la Kefalu (1131-1148), la Palermo (Capela Palatinall29-1134),La 11lartorana, datoratalui Gheorghios din Antiohia, la Monreale, la Messina 2426• fn aceste vaste monumente, programnl. liturgic ~e pierde in mijlocul unor scene istorice. Ciclnri ale Genezeit inspirate din vechile Biblii ilustrate, decoreaza cnpolele nartexului de la San' Marco din Vene~ia, navele de }a,, Capela Palatina din Palermo ~ide la bazilica din :M:onreale 2427 • 0 mareata compozitie, infati~ind viata Sfintului loan Botezatorul, cu un pitoresc Ospaj al lui !rod, decoreaza bll!ptisteriul. Bazilicil San' :Marco din V ene~ia (secolul al XIII-lea) 24 z8• I
I\'. lnnoirt'll artistica pe vremea Palcologilor J efuirea Constantinopolului de catre cruciati in anul 1204 ~i stabilirea dominatiei france a supra celei mai ·mari
parti a Imperiului au dezorganizat atelierele de arta. Cu toate acestea, departe de a fi disparut, arta bizantina a reinviat sub o nona forma ~i, fara a se fi epuizat, ea ~i-a manifestat vitalitatea prin noi creatii. Se pare ca in urma restaurarii lui Mihail Paloologul, mae~trii bizantini au cautat sa reuneasca toate tradit;iile; toate procedeele, toate metodele cele mai vechi a caror arnintire a supraviet;uit catastrofei. Dupa cum a spus-o a tit de bine Gabriel Millet, arta bizantina, ~i indeosebi pictuTa monumentala, s-a in tors la izvoarele sale 2429 • Dar din aceasta combinare a rezultat o transformare profunda. .Arta grandioasa a perioadei precedente , era expresia societat;ii bizantine ~i satisfacea gustul luxului, al ierarhiei rigide, al simbolismului abstract. Arta Paleologilor, din contra, folosea tehnici mai putin costisitoare, ~i se pare ca a -regasit in vechile modele secretul vieW ~i al mi~carii, efecte pitore~ti, emotia patetic{L~ Daca se foloseau materiale mai put;in costisitoare, aceasta nu avea intotdeauna o motivatie de ordin econorni(l, justi,. ficata de situath1 imperiului. Exista in aceasta simplitate un anumit rafinament estetic. Specificul noii arte consta in a subordona toate celelalte aspecte stilului, ce rezulta din jocuri sava1;1te de · c11lori ~i de linii. De acum inainte, simplitatea materialelor corespunde bogatiei stilului 243°. Totu~i, ar fi gre~it sa se creada ca su:pu~ii Paleologilor renuntasera in intregimc la grandoarea operelor de arta. Daca, totu~i, materialele scumpe erau rezervate unor miCi monumente, le intilnim, de asemenea, in placajele ~i :pava_; jele de marmura scumpa precum ~i in mozaicurilc murale ale unor biserici. . Mozaicul mural. tn prezent, singurul ansamblu cunoscut deco;reaza cele dona nartexuri ale Bi:,;ericii Chora (Kahtie-Geami) din Constantinopol. Mozaicurile sale au fost executate la inceputul secolului al XIV-lea pe cheltuiala1ui Teodor Mctochites, el insu~i fiind reprezentat pe timpanul u~ii de la intrarea in biserica, intr-un cos tum scu:mp de mare logothet, oferindu-I lui Hristos macheta. bisericii pe care a restaurat-o 2431. ·
404
Celc doua cicluri care se desfasoara in nartexul interior: 'l'ineretea l~'ecioarei ~i Copilaria lui Iisus, iar inju\,rtexul exterior Minunile l1ti Hristos, demonstreaza noua con,ceptie a artei care a redevenit narativa. In ~ceta~i timp, dogma i~i ocupa aici locul sau, dupa cum r~~ta din decorul celor doua cupole ale nartexului interiq~.: in una, Fecioara inconjurata de regii Iudeii, stramo~ii, sai, in alta Hristos in mijl6cul patriarhilor ~i al ~efilor ,Q.~ .triburi din Israel. Ceea ce este cu totul nou este stilul, nobletea ~Lfrumu se~ea figurilor, blindetea degajata de figura Mariei, bunatatea celei a lui Iisus, ale carei trasaturi regulate nu mai au nimic cori:mn cu cele de ascet slabit, .. din vrernurile Comnenilor. Orice rigiditate este exclusa, din atitudini, care sint elegante ~i naturale. In c&mpozitii libere ~i variate, pictorii au reprodus cu minutiozitate toate detaliile pe care le redau evangheliile apocrife despre tinere~ea Pecioarei : citam V estirea sjintei Ana in pa~culinver zit, cu fintini ti~nitoare, N a{Jterea 1J1e{Jioarei, I mpat·tirea pwrpuTei, in mijlocul unui decor cu arhitectura . antica, unde' trei batrini solemni domina intr-o exedra spa~i0asa. Maria, inaintind timida, modesta, apare intr-un lung voal, contrastind cu fecioarele care o inso~esc, adevarate :Eiguri antice, cu parul bogat, re~inut cu o panglica subtirer drapate cu maretie in tnantiile lor cu pliur( armonioase. Nu · mai putin admirabila este scena cu Recensamint1tl in fata legatului Quirinus, vazuta oarecum instantaneu, in momentul in care Maria, urmata de Iosif ~i de mai 'multi evtei, inainteaza cu modestie spre a fi inscrisa in lista ce o deruleaza grefierul guvernatorului, care sta pe scaun. Fondurilor aurii pe care se conturau figurile, le-aufost suhF
m:irii' Maicii Domnului, care se contureaza, lucru foarte :rar, pe lin fond din smalturi albastre ~i ro~ii 2434 • Pietm·a murala. Avind un caracter mai liber si
ma:i.
popul~tr decit mozaicul, pictura murala se folosea' in con-
tinua.re. Cele doua tehnici se gi'i.seau uneori in acelalj\i edificin, dar, in acest caz, frescele erau surghiunite prin dependintele bisericilor, cum este cazul la Sfinta Sofia din Kiev. De la sfir~itul secolului al IX-lea pina in secolul al XIII-lea singm·ele ansambluri importante de pictura mnralJ:'kpe care le eunoa~tern se g~tse:,;c in Cappadocia, in r'irile:slave din Balcani si in Rusia 2435 • 1ncepind insa din 'secolul al XIII-lea, dupa cum am vazut, mozaicul mural era un lucru rar. Fresca a devenit decorul favorit al bisericilor. Urmind aceea~i doctrina ca ~i mozaicarii, pictorii au reinviat arta narativa ~i istoiiciL Pove~ti detaliate din Evanghelie se transpun in bisexici in vaste cicluri, pictura incetind sa mai constituie in mod exc~usiv cadrul propriu ceremoniei liturgice. Ea capata o dez)':~ltare extraordina.d1, pornind de la sol, spre a atinge boltile, formind mai multe registre; in secolul al XVI-lea ea.:va,,a,coperi chiar ~i zidurile exterioare ale bisericilor din Moldova. Iconografia sfinta a detinut un asemenea loc in via~a :religioas9, incit s-a substituit artei monumentaie ~i a invadat mobilierul ~i chiar tesaturile liturgice. • 1n secolul al XIV-lea aceasta arta se afla la prim~, ei tinerete, inca ferita de poncife ~i tratata de pictori de ln:-tl'e talent, pe care, din pacate, nu-i prea cunoa~tem. Ineg;;::,litatea -sub aspect calitativ a acestei productii nu se putta evita !ntr-un program a tit de incarcat. Aceasta epoct1 a cunoscut totu~i mari creatii. . Arta nom1 se straduia sa redea in primul rind iluzia vie~ii ~i a realitatii. Fondurile sale cu peisaje sint tablol!Hi pitor~'!ilti, incarcate c!l o arhitectura u~oara sau cu pei!'!aje romantice cu stinci. In locul citorva personaje cu caraeter simboUc, multimi intregi a par in. viata lui Iisus, la momeiitete indicate de ~vanghelie. [Lb Dafne 2 apostoli, 4 evrei ~~ 4 copii il inconjoara pe Iisus la intrarea sa ln Ierusalim. La Peribleptos in Mistra, un grup de evrei, cu mantale pestrite, merg in rata Mlntultorului pe care n urmeaza mul\imea discipolilor sai 2436. J
In aceea::;;i biseiica, o tema cu caracter epic, Dumnezeiasca Liturghie, de~i pictura este deteriorata, permite sa i-le. observe toate camcteristicile acestei noi picturi decor~tive. 406
fln centru, Hristos, cu un mare nimb crucifer, lmbriicat intr-un &a,kkos patr!arhal, intretesut cu fir de aur, cu omoforul previizut cu 0 cruce pe piept, este a~ezat in fata unei mese de altar drapatii ~i acoperitii:'de un baldachin. Din partile laterale inainteazii spre el o procesiune delngeri, care poarta sub voaluri instrumente liturgice. sau in miini lull1inil.ri .:;;i cil.delnite. Piirul ro~cat le este prius cu panglici albe; carnatia, redatii in umbre verzui, este de un colorit foarte cald, care le pune in valoilre tonurile deschise ale ve~mintelor. Contururile aripilor verzi, colorate 'pe 'spate in ai!Jastru, trascazii pe un fond albastru inchis siluete decorative ~e un efect extraordinar 243 7.] .,
·Aceasta tema a Slujbei divine este inspirata din comentariile la Epistola catre Evrei, in care Sfintul . Pavel opune sacerdotiut lui Hristos, care este in acelaf;!i timp preot f;!i Victima, sacerdotiului Legii Vechi (Evrei, VVIII l}i IX, 11-12) 2438 • Pede alta parte, slujba diacQnilor, rezervata ingerilor, este inspirata din comentariile. lui Pseudo-Dionisie 2439 • Acest subiect s-ar potrivi mai ales unei abside ~i unei cupole, dar el a fost reprezentat din la inceput pe obiecte de mica dimensiune, pe o cutie cu relieve din tezaurul din Lateran, fara participarea: ingerilor 2440 , unde se vede precesiunea de fiecare parte a unui altar pe vasul de imparta~anie din ofit cu striatH galbene de Pulcheria la manastirea Xeropotamu (Athos.) 2441 • ,Liturghia de inmormintare" 2442 se regase~te la Mistra intr-o cupola oarba de la biserica Sfinta Sofia 2443 ~t .ea se afl:'ij de asemenea reprodusa in bisericile de la Muntele Athos, la cele din ~arile slave precum ~i in cele din Romania. ' Originile acestei iconografii. 0 tema in acelaf;!i timp teologica ~i patrunsa de un sentiment patetic, ca cea a Liturghiei DiVine, are legaturi cu traditia artei siri·ene ~i palestiniene, mai dramatica ~i mai pitoreasca decit arta marcata de elenism, din Constantinopol. Aceasta iconografie siriana, pastrata in manastirile din Orient, a oferit subiecte pictorilor de biserici dupa secolul al XIII,.lea. Picturile de la Mistra arata aceeaf;!i iconografie, tratata in acela~i spirit, aceea~i cautare a mif;!carii, a asema:narii, a emotiei dramatice, aceea~i folosire a evangheliilor apocrife, aceea~i fidelitate fa~a de conventionalismul Jilftiv, cum ar fi talia personajelor in func~ie de importan~a lor, perspectiva inversa ~i pe inal~ime. De exemplu, mitte~ia in care este redat Hristos in scena Coboririi in lad, prezenta de regula in picturile bisericilor din Cappadocia; e~:tte ahsenta la Sfintul Luca ~i la Dafni, dar rea pate la M~stra,. ~i
407
.be fapt, ace<'tsta arta monastiea ~i pop1'1lar~ nu (1isparuse niciodata, iar in bist~ricile din provincie a coexistrd; cu arta imperiala de la Constantino1Jol. l!'rcscele me11tio, nate 'mai Ems, in ::mumite biserici, anterioare secolului al XIII-lea, ne-au dovedit-o. Aceasta a fast art::-. care s-a impm; :;;colii de picturrt din Constantinopol pe vremea Paleologilor ~i care a produs cele dona ansambluri de mozaicuri de la Kaluie-Geami ~i pieturile de la Mistra. Exista o leg
planuri
stra~
lucitorul siiu costum de despot, iar in alta, dupa obiceiul timpurilor sale,
408
in costum de ciUugiir, acoperit cu mandya. Portretul despotului a fost, din pf1cate, mutilat; eel al ciilugarului este aproape intact. Roba de ctiloare 1nchisa ~i fondul cenu~iu fac sa iasa in evidenta fata rozii ~i lurriinoa·sa, incadrata de o barha ro~cata. Expresia estc plina de fincte ~i de. bunatate "~'".·]
Pe frontispieiul unui manuseris se g:lse~te unul.din ceh-, mai frurnoase portrete bizantine, eel al lui loan al VI-IP~t Cantacuzino, dupll: abdicarea sa din anul 1355, in costume de lXtRileu ~i de cilJugttr. Fara a vorbi de contrastul pitoresc dintre cele doua costume, cele doua fete au acelea?i trasrtturi : arcada sprincenelor pronuntata ~i \llnbrif:t, care exprima energie, ochii viol ~i e:x:presia meditativ8,1 ;->coas:'L in evidentit de mustata lll,satit in jos, incadrind o lmz;l u~or ridicata, ~i barba lunga, carunta, cu doria virfni'i 2447. . .. (nlorit.ul. In sfir~lt, reforrna artistica s-a ex tins ~i~su· pra paletei. Pictorii nu se mai multmneau cu linii caligrafiah:·, conturind culori ~terRe. Descoperind spa~iul, qi au inva tat sa cunoasca lumina ~i jocurilc ei pe Ruprafetele .colorate. Arta cste plina de nuante ~i ei combina culorile .pentru. a obtine tonurr variate ~i degradeuri de nuant;e,, care nu puteau realiza cu ajutorul cuburilor de nwzaic. E;-;te lim pede cit nu prin imitarea modelelor antice, ci prin trucla lor personali\, au ajuns la aceste rezultatc. · ;
f
:=.
Plctm·i si umantsti. Reinnoirea · artei care s-a produs in vre::.nea Paieologilo~ reprezinta, deci, un aspect al Rena~ terii intelectuale. Dad programul picturii religioase G.eriva din iconografia monastica, realizarea lui, insa, p9a,rta amprenta umanismului. Idealul pictorilor este acela~i .cu al umani~tilor. Ceea ce cauta ei este tocmai frunrusetea, ~i nobtetea, expresia vietii, perfectiunca executiei. ~eoli.le de piclura. Ceea ce a reu~it sa dovedeasca ~rti litatca acestei arte ~i perwnalitatea mae~trilor sal:, este faptul ca diferenta de educatie ~i de temperamente ~.de terrpinat crearea de ~coli de pictur:'t, cu traditii dist~nete, cu stiluri ~i procedee specifice. Se admite, de altfe,l~ ca aceste ~coli au fost create initial la Constantinopol ~i ca in continuare au aparut ~i in provincii. Existenta aces.tora este un fapt incontestabil, dar originea ~i istoria lOr sint pline de. necunoscut 2448.
.,4Q.9
]!xpresia de?coala a Palatului, de eare se leaga mozaicurilc . d€:) la Kahrie-Geami, frumoasele manuscrise ale lui Cantacuzino ~i diferite capodopere in mai multe procedee tehnice, nu pare foarte potrivita ~i nu consideram nece-. sar sa numim astfel opere care nu au nimic comu:n cu ini{;iativele imperiale. ;-!:
~ehala macedone~1na a decorat bisericile din ora~ele din J\facedonia, cucerite Jn timpul Imperiului de catre prin~H sirbi :Milutin ~i Du~an 2449 • Ea' se caracterizeaza prili 'Iungile frize cu scene neintrerupte care sepa1·r~ in mai .·inulte registre largi benzi decorative. Ea a lucmt la Mu~tele Athos ~i a reconditicnat picturi vechi 2450 • Senmaturi ale unor pictori greci ::,tu fost descoperite la Nagmicino 1;\i Lesnovo. ]1'rescele sint thttate pe suprafete intinse, fara detalii. Se observa in ele c~mtarea vietii, a mi~carii, tendinta spre realism, dar s-au remarcat ~i uncle legat11ri cu pictura italiana. Se va d acelea ~i dra.perii suple ~i naturale, acelea~i atitudini, acelea~i aceente de tantlxete ca in· ~coala de la Sienna 2451 • S-ar putea~, in acela~i timp, ca aceasta ~coala sa. fi venit la Constantinopol, dar nu exista nici o dovadi1 in ac~st sens, fiind o simpla presupunere. Ceea ce este ;;igur, este fuptul ca intilnim in a,eeste picturi fonduri cu peh~aje elenistice, iar ~1Cest detaliu cste suficiPnt })Cnt.ru a dPmonstra independenta acestei ~coli Iata de pietura italian:l ..
de
·~coala cretana. Pe la anul1350 a aparut.o nou~t manierrt; dar nu in Creta cum mn fitPntati sr~ credem dupa numele sau, ci la Mistra, in picturile de la Peribleptos, dintrc care unclean fost descrise deja. Numele ar proveni de ht :l'aptul ef't inainte de explorarile de la J\Hstra aee:u;tu ~coala nu era deloc cunoscuta decit 11rin Teofan Cretanul ~i diseipolii sM, care au lucrat la :Muntele Atho;; pe la niijlocul seeolului al XVI-lea. Desigur, s-a spus cii aeeasta ~coala a venit de la ConBtantinopol, sub prctextul cit Mistra era o colonie a ora~ului imperial, dar aceasta presUjmnere nu este mai sigm·a deeit pentru ~coala macedoncana. Principalul argument ar fi crt un pietor al ~colii cretane, Teofan Grecul, ::t lucrat la Novgorod in anul, 1378, a poi 1a J\lfoscov:::t, unde 1-a avut ca disei11ol pe .Andrei Rubliov, dar nimie mt dovcde~te crt acest me~ter s-a1· fi format mai degraba la Constantinopol dedt · la J\fistra 2452 • 41()
Succesul acestei ~coli a fost prodigios, iar din a dona jumrttate a secolului al XIV-lea, ea s-a substituit in Serbia .;;c@Ui Inac{~donene. In timp ce picturile acestei ~coH 1 dispuiiie in frize, aveau un caracter instl uctiv, scos · in evidentii~ prin numeroase inscriptii, picturile i}COlii eretaw~ ~e prezinta in incadraturi separate. Este o succesi.une de tablouri izolate, unde fiecare compune un tot, o mica opNi7t de arta, o icoana. Pictura eretana, dupa cum a ar8"tat-o Millet, nu este altc1wa decit pictura de icoanc aplicat~i la decoratia arhitect.·nrala. Ea se apropie de icoane prin compozitie, prin spi1'itul1ii prin procedeele sale tehnice. Or, icoana nu· este fatmta pentru a lasa impresia de viatl'l~ reaHi, ci pentru a produce asupra celor care o contempli1 un efect de na;tura mor:1 Ei ~i religioasa. Ea il pune pe credincios in legatura cu lumea supranaturala. De aici vine lipsa ei de realism, figv:rile sale idealizate ~i expresive, indrer-tate spre eel care le privqtc. Prin aceasta se vede intrcaga deosebire de spirit care domne~te intre ~coala macedoneam1, isto~·ica, narativa, realista ~i ~coala Cl~ctana, mistica ~i idealista. Dar, departe de a compromite perfectiunea telmica a pictu.rii rnonumentale, ~w~asta nona maniera, din c9ntra, a imbog:1Ft-o. Tehnicii decorative a frescei, pictura .cretaw1, ii opune minutiozitatca, finetea dcsenului, delicatet1~a stilului, care se straduiqte sa redea expresia mQrala a personajelor, somptuozitatea coloritului, culorile inf,euse care dan frumusetea icoanelor din secolul al XIV-h•a. i)ina in sec-olul al XVI-lea, stacojiul inchis, cafeniul-ro~u, 'iiliachitll inchis ~i mai ales efectul sclipitor a doua culori combinate, una in umbra, cealalt~i in lumina 245 :3• Rafin.amentele picturii de ~evalet au fost aplicate in pictura monumentaliL Astfel, modeleul figurilor este obtinut din. straturi ;;;ubtiri, din linii paralele, inguste ~i apropiate ·~i. tocmai prin aceasta picturile de la Peribleptos se deosebesc de ceie ale altor biserici din lYiistra. ':. Astfel, dupa victoria isil~a~tilor, mistica bizantina triumfa, dar se adapteaza la gindirea antidL Bizantul i~i regase~te adevarata infati~are, mistica dar ~i culta in acela~i timp 2454.
V.; l\fanuscrisele historiate
~i
artele de lux
Activitatea mesterilor bizantini nu s-a limitat doar la domeniul artei monumentale. Dupa cum se constat11 in productiile ~colilor de mare arta, obiecte luxoa~e, , de· 411
dimensiuni foarte .variate, portaluri, piese de mohi1ierpodoa.be, vesela scumpa etc., poarta pecetea stilului folosit in fiecare epoca. Aceste opere de art~t compenseaz~t lacunele cuno~tintelor pe care lea vern despre arta monumentala si scot in evidenta feritilitatea artistidia BizantuluP~55 • Au fost prezentate deja, cele mai frumoase dintre aceste opere chiar in cadrul pentru care arti~tii le creasera sau in centrele lor de fabricatie. Ne vom multmni sa schitam doar llll tablou de ·allsamblu ~i srt eomrJletam anuinite detalii. l\'lanuscrisele llistoriatl.'. Pe primul loc trebuie sa ilustrarea manuscriselor care completeaza, eumo~ tintele noastre cu privire la pictura murala, ~i care a constitui:t adesea izvorul de inspiratie al acesteia din urma. Am aratat mai sus originile sale, metodelc de ilustrare a sulur'ilor ~i a cartilor pe papirusuri sau pe pergament, precum ~i editiile de mare lux ale Oartilor Sfinte 2456 • Pictorii de manuscrise reproduceau de cele mai nmlte ori modele antice, derivate din prototipurile traditionale, dar interpretau aceste izvoarc cu ajutorul fantezitci ~i le adaptau la tehnica ~i stilul CJJOcii. Fiecarc gen de lucrare avea ilustrarea sa traditionala, dar trataHi in mod diferit, dupa eiJoca in care se aflau ~i dupa gusturile pictorilor. . 1ncepind din secolul al X-lea, curentul laic incepe sa se afle in legatura strinsa eu dezvoltarea studiilor cla.~,ice. 1\farmscrisele ale Cinegeticelor, poem atribuit lui Op]:tian, prezinta copii directe ale modelelor elenistice 2457 (V ene~ia, secolul al X-lea, reproduse in secolul al XV -II:'a). Acela~i lucru se poate spune despre unmanuscris al Idilelor lui.Teocn:t (Paris, secolul al XIV-lea), unde zeul Pan i-a apaftitautorului sub forma unui tap 2m. 'Mitologia patrundea chiar ~i in manuscrisele religioase, dupi'i. cum s-a vazut intr-un manuscris al Omiliilor lui Grigpre din Nazianz, in care aluziile predicatoruh1i la paginism sint ilustrate cu episoade mitologice 2459. Exista multe variante de ilustrare a acestei lucrari. Oea mai "frumoasa este cea di:t1 rnanuscrisul de la Paris (Bibliotheque Nationale, gr. 510), executata pe la anul 880 pentru imparatul Vasile I, n·prezentat eu familia sa, pe fron~ispiciu. Temele sint insp!rate din biografia sfintnlui, din istoria imprtratului Iulian ~i a· Sfintului Vasile, ·din episoade ale Bibliei ~i ale Evangheliei, cum este iJ:dmia~ezam
41'.2 .
rabiL1''\T.iziune.a lui Ezechil, uhde intilniln fondmile albastre ~iroz ale picturii antice ~i cadrul elegant al originaluh:i cre~tin, probabil o pictura alexandrina a secolului al IV-lea 246'!. Printre dirtile imbogatite cu picturi, se afli't mai ales textele Scripturilor care ne-au parvenit. Nu se cunoa~te o Biblie bizantina completa, ci doar o culegere a primelor opt ca;rti, Octoih~tl, din care exista ~ase exemplare ilustratt~ din secolele al XI-lea ~i al XII-lea, ce reprodue in eel ma.i desavir~it detaliu pieturile unui vechi sul, <'tSemanator sulului lui .Josua 2461• Un exemphu al Cartii RegilM, ilustrat dupa o sursa asemanatoare, a fost descoperit la biblioteca Vaticanului 2462 • !n aceste lucr8.ri se constata degradarea stilulu i antic, a carui libertate de reprezentare a disparut. Stilul se apropie tot mai mult de arta nionumentaH1 oficiala. da1tea Vechiului Testament ilustratrt eel mai freevent este cea a Psalmilor, din care se disting doua editii : P;9altiri cu frontispicii, zise aristocratice, ale caror tablot1ri, pictate pe intreaga pagina;, ilustreaza viata lui David ~,i cintarile (ode) ~i Psaltiri Clt ilustratie 1narginala, zise monastice. Exemplll!rele din prima categoric au fost comandate de catre imparati sau de eatre inalte personalitil)ti :eel mai frumos se afla la Biblioteca Nationala din P
-scrisa la manastirea Sfintul loan din Studion anul1066 2164• :Miniaturile a~ezate pe margini 'sint simple viniete.care se deta~eaza, fara. alt fond, pe pergamentul .manuscrisului. Desenul, executat cu pana, este acoperit de culori, in general nu pre a reu~ite. Aceste Psaltiri, dintre care unele exemplare da teaza din secolele al XIV -lea ~i al XV -lea, reprezinta D arta mai libera decit arta oficiala. Figurile, pline de caracter, dovedesc un spirit de observatie ~i o cautare. a realismului care merge pina la caricatura. Ilustrarea Evangheliilor nu mai are acela~i aspect fastuos ca in secolul al VI-lea. Ea este compusa dintr-o suc~esiune de mici tablouri, cind pe margine (Paris, 119, secolul al X-lea), cind in mijlocul textului (Paris, 74, secolul al XI-lea), de un caracter anecdotic, datorita reproducerii, probabil, a vechilor pergamente 2465• l):n model mai luxos este eel al Evangheliarului cu frontispicii Hustrate cu portrete ale Evangheli~tilor, avind la inceputul fiecarei Evanghelii ilus~rarea unei mari sarbatori, metoda ~e se aseamana cu cea folosita in decorarea bisericilor din seeolul al IX-lea pina in secolul al XII-lea 2466 • Adesea, inceputurile capitolelor constau in benzi impodobite cu desene geometrice, cu frunze ~i cu arabescuri. Canoanele de concordan~a sint la incepnt din simple arcade, apoi decornl se imbogate~te, bazele coloanelor se complica,
la mijlocul textului, se asemana cu stilul elenistic, dar cu detalii iconografice care amintesc de Cappadocia 2470. Printre celelalte car~i religioase ilustrate trebuie men~ionate Mineiele (Menologia), rezumate ale vietuor sfin~ilor, dispu~i in ordinea calendarului liturgic. Cel mai frumos exemplar, care este in acela~i timp unul din cele mai vechi, este Mineiul de la Vatican, copiat ~i decorat pl:lntru Vasile al II-lea in ultimii ani ai secolului al X-lea de catre opt pictori, care au semnat fiecare lucrarea ce-i aparFne. Deasupra textului, portretele sfintHor ~i scenele de martiriu se deta~eaza pe fond uri de arhitectura antica, de o mare diversitate 24 71. Ani semnalat, la vremea lor, curioasele manuscrise ilustra~e ale OmiliiloT calugarului Iacob 24 72. Tehnici diverse. La fel, diversele creatu ale altor tehnicieni au fost deja amintite la timpul potrivit, in legatur:'l. cu obiceiul care exista in soeietatea biza,ntina. Totu~i, pentru a le sublinia importan~a, este neeesar ·sa le amintim. Mai. intii sint ieoanele pietate, dintre care le-arn descris deja pe cele mai frumoase ~i am men~ionat locul important pe care cultul lor, mereu viu, il detinea in Bizant 2473 . In continuare se situeaza prelucr'area metalelox, comorile de arginti:irie, mobilierulliturgic ~i vesela de a,ur ~i atgint 2474, por~ile de bronz incrustate cu argint, importate de la Constantinopol in Italia 2475 , placarea scumpa. cu emailuri 2476 ~i creatiile delicate ale argintarilor ~i bijutierilor 2477 . Taierea, grav11rea ~i sculptarea pietrelor dme, cum sint steatitul, al::tbastrul, ofitul etc., sint rerrczentate prin obieete dintre cele mai diferite : potire cu montura de aurarie din tezaurul dela San' Marco din Venetia, icoane in steatit, camee etc. 247s. Tehnicareliefului se folosea la sculptura in lemn (mobile, po1:trete, sipete, iconostase) 2479 si mai ales la cea in fildes., Seria obiectelor de fildes, nu c'onserva doar o arta gingal}a, ci, mai mult, ea constituie unul din cele mai pretioase repertorii de 'monuniente, care permite sa, se uriiiareasca diversitatea tehnicilor ~i a stilurilor 24 so. !ncheiein, in sfh'~it, cu industria de lux a atofelor tesute ~i btodate precum ~i a tapiseriilor; care au dat civilizatiei bizantine caracterul sau de mare~ie 2481.
415
'Expansiunea artei bizantine 0 ~coal{L de arta atit de puternica precum cea din Biz
I. Importudle :Mai intii trebuie sa ~tv em in yedere teritoriile Imperiului situate i:q Occident, in Africa, in Italia, in care se recunosc lucrarile me~terilor trimi~i de Constantinopol sau veniti din tarile Oricntului, Egipt, Siria, Persia. Amvazut, de exom}Jlu, la Ravenna, cit de greu este s{t distingi aceste dona otigini .. .!n Galia, in epoca mcrovingiana, printre obiectele pe care le aduceau negustorii sirieni - ale earor eoloriii erau r"tit de 11rospere 2482 - se gaseau numeroase obiecte de al'ta fabricate in Orient : tesaturi din matase, obiecte din fildP~, I>ixidc 2483 , catarame, ca aceea a Sfintului Cczar, care infati~eaza paznicii adormiti linga Sfintull\Iormint :;;i care se inrude9te en dipticurile consu}are ~i cu eele mai frumoase obiecte bizantine sculptate in filde:;; 2484 • · .b..rgintarla din Antiohia este reprezentata de rnissor·ia* de * I>Hssorium. Tava pentru servit mlncarurile.
:416
vase de cult, descnse in texte in care esto vorba despre obiectc din auT, filigrane sau ohieete innobilate cu emailuri 218:;. Mormmente importante au fost iniHtatc in aceea~i epoca in regiunile ocupate de vizigoti. La Toulouse, biserica deeagonala La Dau•rade (,Aurita"), dedieata Fecioarei (SlXJncta Maria deattrata) ~i care in anul 1761 mai exista inca, era decorata cu mozaicuri eu fond de aur ~i de argint, reprezentind viata lui Iisus, dispuse in trei registre, cu preluari din textele apocrife: acesta era programul frescelor cappadociene, executato probabil in eel de al treilea ~fert al secolului al V-lea 2486. De asemenea, regiunii vizigote i se datoreaza picturile Saeramentarului lui Gellone, a carui origine orientala nu lasa nici o indoiaHi,, ba chiar se tradeaza in text prin cuvinte grece~ti, transcrise in earactere latine, precum ~i in ilustratia aproape in intregime zoomorfa, IWin predominarea faunei din tarile calde : lei, ~erpi, vulturi barbo~i, papagali cu penaj sclipitor. Evang·heli~tii sint prezentati cu trupuri de oameni l;li cu capu1 animalului care corespundea simbolului lor 2467 . N u artei bizantine, ci mai curind celei a Iranului ~i Egiptului cre~tin, i se datoreaza stilul geometric al manuscriselor irlandeze, in care fauna ~i omul insu~i devin simple stiliz[tri. J.Jegaturile acestei arte cu arta atalili sint uneori vizibile 248 8 . In Italia, dupa restabilitea autoritatii imiH'liale de catre Iustinian, numero~i greci ~i siricni s.:.au mutat la Roma ~i au format acolo o colonic importanta care a dat papi cre~tinatatu. Ea avca cu siguranta ~i numero~i me~ teri ~i arti~ti. Ei. au fosii aceia care au construit ~i au decorat cu mozaicuri multo biseriei din secolul al VII-lea, cum este Sant '.Agnese-Fuori le Mura, unde tinara martira, imbracata intr-un costum smnptuos de impa.tateasa bizantina ocupa mijlocul absidei, fiind primul exemplu de acest fel. Tot Ine~;>terii din Oonstantinopol au fost cci CMC au executat mozaicurile din oratoriul San' Vem1nzio la palatul Lateran §i pe eel din oratoriul papei loan al VII-lea, in bazilica Sfintul Petru 2489 , care· con~inea un adevaraii cielu ·icono.grafic ~i era dedieat Feeioarei-Regina . .Apoi, fugind de persecu~ia iconoelasta, un mate numar de art~~ti, arhitecti, pictori de ieoane, printre care calu27- c. 115
"417
g'ari·; 9i-'au gasit rcfugiu la Roma, care a devenit princJl)a,lul centru al rezistenvei impotriva iconocla~tilot. · Decorarea bisericii Sant:>. :Maria-Antica din Fonun,. aproape in intregime realizata de greei, constituie o dovada in acest sens. Construita sub Ioan al VII-lea prin anii. 705-707, ea a fast impodobita cu fresee, e:s.clnsiv iconogtafice, intre anii 741-792 2490 • N u numai ca domina inseriptiile in limba gl'eaea,, ehiar pentl'u a desemna .martiri l'omani ~i anumiti papi, dar ~i sfintii din Orient ~:i preotii greci devin un larg spatiu. Pe zidul dinspre nord, Hristos, binecuvintind in stilul grecesc, troneaza intre dona grupuri de sfinti, unii greci, ceilalti romani. Aceasta este o adevarata biserica a icoanclor, dintrc care un mare numar sint reproduse pe perei;i. Participarea pictorilor sirieni la acest ansamblu reiese din figura de sitia.n a lui Hristos pe cruce, imbracat intr-un colobium lung 2401. Am semnalat marca e:xpansiune a artei din Constantinopol in Italia, ~i lucrarile rne~tetilor greei la mani'tstirile de la :Monte Cassino, la Amalfi ~i in Italia J\ileridionala, la San' Marco din Venetia ~i in Sicilia in timpul regilol' ·normmlzi de la sfir~itul secolului al X-lea pina in secolul al XII-lea. Aiei avem de-a face. cu importuri, similare celor ce Japeau obiectul unui comert activ in acea epoea intre Constantinopol ~i Italia z4s 2•
II. Iniluentele ( Ocei{lentul) Itnporturile sint fapte sigure : influentele ins:'i, · ~1 mspii'atiile sint mai greu de observat. r\rta bizantina din Constantinopol, inainte de secolul al Xlii-lea, care folosea tehnici de lux ~i :pastra tradit.ia elf;na, cu stih1l sau savant ~i deUcat, nu :putea fi asimilata de me~teri a earor instruirc era de nivel elementar, cu resurse mediocre ~i cu mijloace telmice rudimentare. Arta ~colilor orie:ntale, mai simpla, mai putin luxoasa, mai realista ~i mai animata li se potrivea mai hinc ~i ea a fost cea care a avut mai mult succes in Occident, dar eele doua tendinte au fost\meori asociate, fara ~t avea o preocnpare pentnt unitate. ,~·
Arta caroliuulana. I,a prima veuere, mi~carea Re:ua~ terii. catolingiene nu datoreaza ninde Bi:;"antu~ui ~i ii este chiar ostila. Doctrinelc Conciliului din Niceea din anul 787 asupra cultului ieoanelor nn au fost admise in 418
irnpei·iul franc ~i au fost aJacate destul de violent la conciliUD de la Fntnkfurt (anul 7\:H) ~i de la Paris (anul "821)). Occidentalii adoptau doeh'ina sfintului Grigore eel MtH'f\ 1 dupa care arta religioasa nn avea dceit o valoare instruetiva 2493 • Totu~i, literatii din anturajul lui Carol eel Jl;Iar.e nrmarcau aceh't0i seop ca cci din' Bizant : revenirea h• antiehiLatca claMca in limba, in literatura, in. arta reli~ioasa . Adevaratul initiator al ace;o;tei mit~cari era f•.alugan;I anglo-saxon Aleuil{, director al ~colil infiintate Ia York de arhiepiseopul Egbert, mort in anul 766. Aici nu mun:ti ca. se predau limbile latina si gl'eae,\, dar, alaturi . de ef'~rn relig·ioase, bihlioteea sa detil~ea· ce~.\ mai mare parte a av. orilor elasiei, ale earor Juanuserise fusesera aduRe de la Rorua 2494 . Akuin reprezenta, deei, traclitia erudit3,,. care, prin Beda. Yenerabilnl ~i Benedict Biscop, ajungea pin:'\; la un biz~mtin autentie, Teodor din Tars, ca.lug{tr din . Cilieia. Cuno-;efltur al eelor doua limhi clasice, acesta a venit la Ronm,unde so afla in anul 668, a fost uns, de catre papa Vitali:tn, arhiepiscop de CantPrhur.v ~i insareinat eu reorganizfH'ea bisericii din Anglia, intemeiata, sub Grigore eel J\ibYP.. Teodor R-a ae:hitat excelent de misiunea incrl:'dintat{t ~i, printre alte masuri, a infiintat in manastiri l;lCOli de f•u1tura. clasic~i 2495. ln anul 782 Alcuin, la invitath1 lui Carol eel Mare, s-a stabiHt in l!"rant;<1 ~i tt conrlns ~coala Palatului, Jnmct de pi1'-eare ~i contru al Hena~terii litemturii c:lusice. In progl'arnul de refonna al lui Alcuin, arta ocupa un loc important. In prineipalele manae:Liti ;:m fost create ateliere de pictura ~i pentru alto- me~te~uguri, pree11m l;li S(JTiptor{a in care :w copiau ~i se ilusirau in culori vii manuserise sa,cre ~i Jlrofane. ~Tn vom stndia ace:ud;a nrtrt ei vom ceteeta doar ceea ce se datoreaza Bizantului 24!W. Nu crcdem ca me~teri greei sa fi Inerat in Fr'anta : pe alto ciH s-a exercitat · influenta bizantin(t asupra urtei, probabil prin intermediul Rmnei ~i al rcgiunilor vizigote .. ·r,r:Hele seniciu pe care artBJ blzant~na 1-a adus Occidentului cste de a-i fl determinat pe mae~trii sa,i sa revina 1a tr:;tare~t naturalist:\ a figurii urmme, suprimati'i in attele musulmane, stilizattt sau inabu~ita prin entrelacsurile ;n~tei irlanueze. FarCt indoi::tl{t efi pictorii din O{~Cident au putut copia direct arta antiea, dar imitind arta pizantin3! ::tu.reprodus intr-o nmniera Yie portretele Evangheli~-
419
til or, ale regilor, pline de grandoarc, inconjurate" uneo:ri de' figuri ::tlegorice, de sfinti, de episeol)i etc. 2497 . Injelepci·unea (Sophia 8ancta ), a~ezatr~,, cu o carte deschi~a pe genunchi (Bihlia lui .t\lcuin), este in intregime biztu1tina. Hristos propovaduind, din Ev:;mgheliarullui Carol cell\iare, prin frumusetea draperiilor ~i impresia idealista care l':e degaja din figura sa imberba, incadrata de un par lung, pate o cr!latie a mae~trilor elenistici din prima arta ere~ti.na 249 s. In pictura manuscriselor, iconografia religioasa are un caracter narativ ~i chiar anecdotic, ce indica influenta iconografiei siriene. Aceastrt inrudire se eonstata prin aspectul dramatic pe care il imbraca scenele Pati:milo:r. Nu din simpla intimplare tema dureroasa a Coboririi de 11e Crucea a aparut, pentru prima data, a1)roape concomit·ent pe un evanghelial' de la Angers ~i intr-o pictura cap11adociana 2499 . Abatia Sankt-Gallen pare sa fi fost un centn1 important de influente l>izantine, dup{L cum o dovedesc manuscrisele ilustrate care dateaza de pe vremea stanctiei lui Gril:nald (841-872), precum ~i obiectele din filde:;; atribuite calugarului Tuotilo (sfir~itul seeolului al IX-lea 1 inceputul secolului al X-lea) 2500 . U n evangheliar din aceasta epoca contine o descriere, in latina amestecata cu. greaca, a pieturilor unui exemplar _bizantin al celor patru Evanghelii. Este un adevarat Ghid al pictttrii, care arata in ce fel se putna exerclta in Occident inHuenta artei bizantine 2501 . Pietorii carolingieni au imprumutat in bunm parte de la art3 bizantina stralucita lor ornamentatie, folosirea aurului ~i argintului pe fond purpurin in titluri §i, inainte de toate, minunatele lor canoane evangl1eliare de o fantezie fara seamiin. Datorita artei bizantine. stilul monumental al vremurilor elenistice a reaparut in' arta occidentala (teme ca ce~t a JP~int'inii viejii din fro:ntispieiile Evangheliarelor de la Godesea:lc ~i de la Sa,int-Medard din Soissons 2502 , al Edificiului simbol1:c al Biflericii din acela~i manuscris, al Adorajiei miel1lhti in BibHa lui Alcuin 2503 . . Influenta bizantina s-a exerGitat ~i asnpra alto:r tehnici din perioada carolingiana (arhiteetura, scul})t,u:r:a in filde~ etc.) dar intr-un nwd mai putin evident deeit in . pictura 2504. Epooa romanica. Aceasta influenta. a reaparut in Germania la sfir~itul secolului al X-lea, duJJa casatoria viitorului hnparat Otto al II-lea, cu o printesa bizantina, Teofano, fiica lui Roman al II-lea, in anul 972. · Este 420
posihil ca nom1 suveran~t ::;a, fi adus eu ca mai multi supu~i ai sai, printre care ~:?i pictori, insarcinayi eu cxecut~t rea de l)Ortrete, preeum ~i obieete de arta de 1ux din W"ra sr~. Cu toate ca, tmdiyia artei carolingiene nu a fost intrerupta in seeolul al X-lea in tarile germanice, se releva totu~i influente bizantine in iconografia manuseriselor religioasc decorate pe11tru Egbert, arhiepiscop de Troves, (977 -993); uncle obieete sculptate in filde~, provenii1d de l:JJ Abayia din Lorsch, sint eopii ale unor originale bizantine. llustratia I<:vangheliarului lui Otto al III-lea reproduce cu siguranta un model sirian z5o5. In a doua jumatate a seeolului al X-lca s-a desel1is in I~anguedoc atelierul de orfevrarie al Abatiei din Conques. Printre ofrandele din toate timpurile ee impoctobeau eelebra statuie de aur a Sfintei Foy, se afla o coperta de carte din argint, provenind de h1 un evangheliar bizantin. Altarele l)ortative ~i relicvariile executate in acest atelier in secolul al XI-lea sint decorate cu emailuri cloazona,te care, de~i au o tehnica- diferita, sint imitatii sigure ale emnilt1rilor bizantine z5os. Totu~i, orfevrierii occidentali au creat hli ince:putul secolului al XII-lea tehnica noua §i originala a emailurilor champteve, atit in Limousin cit ~i in regiunea renana 25o7. Aceasta inventie dovedc~te o adevarat:'i, emanci:pare a. artei occidentale, insa in compozitia ~i stilul lor, :piesele ie~ite din aceste ateliere 1•astreaza amintirea modelelor bizantine, fie in iconografia religioasa, fie in ornamente. Acest lueru se remarca indeosebi la emaileria renana §i mosellana, pe lucrarile pastrate la muzeul Semieentenarului din _Bruxelles, :pe suportul ca:pului Sfintului Alexandru, lucrat de Godefroy din Claire, pe altarul vortativ de la Stavelot (1165), unde figurile de sfinti ~i scenele de martiri amintesc de iconografia :Mineiului lui Vasile al II-lea 250 8 • Pe anwonul de la manastirea din Rlosterneuburg (.L<\ustria), scenele extrase din Vechiul ~iN oul · Testament{ se desfa~oara, in 51 de tablouri emailate, opera a lui Nicolas .de Verdun 25 09 . Din dovezile astfel. adunate rezulta ca arta bizantina a avut, mai ales in Occident, rolul unui impuls.- Dorinta de a c1·ea o arta cu earacter religios a determinat atelierele occidentale sa imite arta bizantinii. Or, aceasta imitatie a fost superficiaHi, ~i nu a afectat cu nimic originalita,tea artei occidentale. Nu tebnicHe bizantine au fost ii:nitate,
421
\ ci tem.c1e decorative ~i if•ouografi~l, rcligioas~i, tnui.spuse adeBel:1 intr-o altU, tehnica deeit cea a modclului. A~a se face ca doua animale a~ezate fat-a in fa1;a 1)e o tcsatma sint sculptate in rond-bosse pe ornamentul unni eapitel 2510, san ca un. oareeare episod din Viata lui Ihms dint:r..,o pictura cappadochn1a reapare, uneori cu inscriptii a:naloge, inh'-o sculptnra romanica 2511. Arta romanici\ este total independentf't fa't;a de arta bizctntina ~i este gre~it sa se puna pe scama acesteia di.n urm:L hisericile cu ~irurl de eupole pe l)andative din sudvestul Frantci. Accl:lte biserici sint cu o singura nava l}i folosesc areul frint, necunoseut in Bizant-. Cind inca nu erau rcstauratc, in secolul al XIX-lea, se observa ca pandantivele lor erau conq1use din asize in consola dispuse intre marile arcade. Ija fel era ~i la S)tint-Front clin Perigueux, inainte de restaurarea fiieuta de Abadie in anul 1855. N u se 1)oate nega f~t ptul ca aeeasta biserica aminte~te de eea a Sfintului Marcu din Vene1;ia, d i.mbril.cat intr-o robi\ alba ~i cu o man tie de purpura violet, pe un fond azutiu, presarat cu stele aurii. Jnconjnrat de apostoli ~i sfinli, el ii i!lminl,\aza ~fl.ntului
422'
Pelru sulul pe care este scrisa Nona Lege. Expresia trista a chipului aminte~te de uncle reprezentari bizantine. in colturile etajului areadelor care domina sub conca, Fecioarele !ntelepte, in busturi, poarta costume de printese· bizantine, cu diadem a de perle, cu tunica hrodata, cu cercei grei la urechi. Ansamblul fonileaza o compozitie tncintatoare, tnciircata cu ornar:nente,perlatc ~i cufrunzi~ sculptat, dar atitudiiJile s!nt rigide iar fetele i nexpresive 2516 .]
Alte opere din aeeea~i ~eoali'i, ornan1enteaza sanetuaTele din Velay (catedrala din Puy), din Auvergne (tribuni:'~ de h Saint-Julien de Brioude), din I"'anguedoc (capela Saint:Michel de Roe::nnadour, cu picturi exterioare), din Catalonia. Ele reprezinta irnit8otia cea mai caracteristica pe caTe arta romana a facut-o din tchnica bizantir1a 25 17. l~poca gotidi. Oa ~i in pcrioada )')l'ecedenta, influenta artei ,biz11ntinc, din secolul al XIll-lea pina in al XVlea, ~~- manifcstat mai ales in iconografia religioasa ~i in artele de lux. Icoanele, relicvele acluse din Orient in relicval'(;l scumpe, mai ales dupa jefuirea Oonstantinopolului in anul 1204, tesattlrile luxoase, cumparate pe pietele bizantine, au ajuns sa-i farniliarizeze pe occiclentali cu bogllithle provenite din J3iz:;nt 251 8 . S-a rernarcat locul pe care 1-a cletinut iconogndia bizantina 'in arta statuara ~i in vitraliile bisericilor gotice, in special in cazul efigiilor sau legendelor sfintilor, ale caror relieve le pastra o biserica 25 10 • Dar aceste influcnte par destul de superficiale daca a vem in vedere forta artei occidentale. Depa.rte de a Hisa st~-i ~tirbeasca originalitatea prin influente straine, ea se implanteaza chiar in teritoriile Eizantului, in Siria, in Oipru, in Grecia, 2520 • De ·fapt, in epoca gotica Italia a constituit adevarn,tul cimp de bataie intre arta din Eizant ~i cea din Occident. Prin in:termediul sau arta patetica ~i pitoreasca din Eizant a trezit in Occident o nona coneeptie a artei religioase. Dar, putem afirnut ca aeeasta imitare 1m reprezint.a o subjuga.re. Ciclul de pieturi de la C~tpella dell'Arena din Padova este sifnbolic' in acm1sta privinta" 2521 • Iconografia vietii lui Iisus este in intregime bizantintt, dar geniul lui Giotto depr1~e~te accst cadru cu o asemenea forta, incit dintr-un poncif repTodns de nenumt~mte ori, el realizeaz{L o creatie nona. ln aeest caz nu mai este Eiza;ntul eel care serve~te de mot~el.
423
H. Influentele ( Orientul) Influenta artei bizantine s-a exercitat mai profund in ¥1rile din Orient, strline elenismului, mai ales, cum era !)i firese, in cele care primisera de la Bizant imj)orturile artistice in acela~i timp cu cre~tinismul. A1·ta arnha. Arta, araba, la inceputurile sale, sub dinastia Omeiazilor, a fost tributara artei bizantine. In. Sirial castelul Q.osar' Amrah (prima jumatate a secolului al VIII-lea) este imporlohit cu fresce, dansatoare, muzica.nti, J)Ortrete in stil elenistie, a~a e um se puteau vedea in pala,tde . bizantine 2522• l~~t Damasc, in moscheea Omeia:zilor (fosia biseridt Sfintul Im1n Botezittorul), s-au descoperit mozaieuri murale in stil pompeiaa1. Sint eompozitii lipsite de gravitate, uneori en un aer irea l, intr-un cadru de verdea(a, pareuri fermec:ltoare mnhrite de arhori imcn~i ~i ndate de pii·iia~e care se pritv:'11esc in cascade. Nu ·se vede aiei. nici o fiinta insufletlta, iar aceasta era opera arti~tilor chemavi de 1a Constantinopol 2523 • 1n sfir~it, prin planul sa.u oetogonal ~i prin ornamentatea sa eu mozaic'uri, Cupola Stincii (numita Moscheea. lui Omar) din Ierusalim este l.m martyrion plll' bizantin 2924 •
Arta crestina iaeol1ila *. Aeeaslia subordonare in faht l::Hzantului artei ambe de la ineeputuri a disparut Sl~b califii abasizi, odata eu stralucita rena~tere a artei iraniene. Tmditia artei cre~tine s-a mentinut fara indoiala in corrnmitatne iacobite din Siria ~i din Mesopotamia, dar intr-un decor eu totu1 musulman. Doui"L eva,gheliare iacobite in limha siriaca, ilustrate in Mewpoiamia Superioara 2'; 25 prczintit in tablourile vie~ii lui Hristos un amestec pitorese de tn'isaturi caracteristice bizantine ~i musulrnane. Hristos, :B'eeioara, Apost(}lii, imbr:lea\:i in eostumele lor traditionale, sint hit01Jjur~c\i de personaje imhriiJ·ate in eaft:me, cu turbttne pe eap, intr-un eadru dominaL de eHdiri, de mohilier, de peii'laje care amintesc de miniaturHe musulmane cUn aeelea~i timpuri 2526 • Aeelea~i (·.araeteri.:itlei etnice le sint atribuite personajelor saere, lui
a
*, IACOBITL Secta monofiziti'i. siriadi.. In vremea lui Justinian, calugarul Iaeoh I3aradai a organizat o asemenea biscrica, ai ciirei c,r;edincio~i s-au raspindit ulterior in Mesopotamia l?i Persia. I3iscrica iacobita a rezistat plna tlrziu, prin sec. al X VI-lea. Apogeul l-a a tins in sec. XH ,..,;- XIII.
424
Hristos, Apostolilor, ca ~i evreilor: tip arab sa11 armean cu nas mare ~i coroiat, tip mongol eu ochi intredesf\lli~i, cu cap mare, cu pometu obrajilor proemineni>i. Aceea~i caracteristica '-'i in atitudini (Caiafa stind cu picioa.rele incrucif}ate pe un divan, ca nn cadiu impariind dreptatea, Irod stind pe tron ca un sultan, soldatii sM imbracafi in armura garzii turce~ti a califilor), in fondurile arhitecturale (cupole in fo1ma de bulb, ziduri crenelate). Dar acestui decor must1lman ii corespundc o iconografie cu totul bizantina, impartirea tripartita a vie~ii lui Iisus l;!i atanjarea asemanatoare a temelor care coresrmnd marilor sarbatori. Oonipozitiile atcsta o adevarata intruziune bizantina in acest mediu de arta islamica. Temele sint tratate potrivit formulelor care au dominat in Bizant pina la jumatatea secolului al XIII-lea. Este perioada in care iconografia · aflata in uz la Constantinopol este introdusa in bisericile rupestre din Oappadoeia, unde, dupa cronica lui Bar Hebraeus 2527 , o regina a tarii a adus doi pictori de la Constan:tinopol pentru a impodobi cu fresce o biserica grecea8ca, unde manuscrisele ilustrate in manastirile din Armenia Mare ~i din Cilicia ofera exemple ale versiunii numite a,lexandrina a episoadelor vietii luilisus 2528. Dar aceasta ultima expansiune a artei bizantine in Orient avea sa se izbeasca de rezistenta traditiilor indigene. Arm'enU, ca ~i cre~tinii iacobiVi din Mesopotamia, puteau sa imprumute teme iconografice. din Bizanh dar ei le interpretau in stilullor national.
IV. Peninsula Balcanica Bulgaria. Bulgarii, stabiliti in ~Ioesia in secolul al VII-lea, au adus aici o arta de origine iraniana, car:acterizata pdn reliefuri tupestre de dimensiuni colosale, o Qrfevrarie barbara si cladiri cu ziduri acoperite cu ceramic~ ~mallata. Convertirea lor la cre~tinism a introdus arta bizantin~, care a ramas predominanta pina Ia cucerirea turceasca: bisericile bulgare, de altfel rau conservate, reflect~ diversele tendinte, farl prea multa originalitate. Unul (lin monumente1e .cele ma,i rema.rcabile este biscrica pe doua . etaje din Boiana, construita in anul. 1259, unde ciclul 'ioonografic de pe fresce ~i frutnoasele portrete ale
ctitorilor ~i suvemnilor anunta arta mai domina i:n timpul Palcologilor 2529.
libe~·ak\
care va
Serbia. ln Serbia, in schimb, me~terii biz~mtini au gftilit o tradi~ie loeala inrudita eu arta rornanica, Biseric cile din Rascia, constrnite in secolul al XII-lea de E;ltefan Nemania ~i fiul &1u, Sfintul Sava, sint cu o singura nava, acoperita de o cupola care se sprijina pe un patrat masiv; o ornamentatie sculptat:l, de origine lombarda, impodobe~te fen•strele ~i portalurile 2530 • Dar me~terii bizantini au acoperit cu pictnri interiorul acestor biserici din .l;tascia : Studenita, Zitta, Gradat. In m~rtexul de la Zitea frumoasele portrete ale fondatorilor statuiui sirb intimpina vizitatoriL Temele iconogmfice sint cele ale artei rp.onastice ·· · din Cappadocia 2531 • . 1:'\.poi, in c,;ecolul al. XIV-le:r, Miliutin ~i f;ltdan Du~an, cuceritori ai .Maeu1oniei, au -vrut sa celebreze vktoria lor prin ctitorii lll. exemplul suveranilor (etitoria, de la J,e;,novo din 1:341). in toate acestc construcili apar procedeelc ~i planurile ~colii de la Constantinopol, apareiajul decorativ; · ambrazurile .dublate sau trilobate, corni~elc de caramida in dinti de ferastrau, planul in crnce greceasca, dar lucr~rile au fost conduse de arhitecti sirbi, care au interprctat traditia bizantina urmind stilul lor nationaJ : nartcx ~i sanctuar inclus in corpul principal al hisericii, cupole Inai indrazne~e, care rup echilihrul savant al cdificiilor greee*ti. [Biserica diri Nagoricino ~ intinde pe lungime, cea de la: Gracianita tnaltii. spre cer o constructic piramidala : de pe lnilliimile a~pcri:;mrilor · navel or ~sale se avlnta dona cruci grecc?ti suprapuse, incoronate de~ cupola, scmea~ii, in timp ce lntrc hratele crucii inferioare, patrn cupole secundare eompleteazii efectul de iniiltare treptata care aminte~te de aspcctul'biserici• lor din Rasci.a 25s2 .]
Dupa b~Wi.lia de la Kossovo,, poporul .. sirh· s-a rec0nstituit 1n regiuilea .eelor dou~ Morave ~i a ati'nS Valea Dunarii, prin pososiunea Belgradnlui. Aici nu influentele de ht Constantinopol dornina, ci cele. din Orient. ,planul ohi~nuit. redevlne na va unicit a bisericilor din ~ Basci<:t,.
426
dar modifieat prin adoptarea· corului treflat a.l biseticilor de la Athos cu cupola eentrala 2533 • Sculptma-broderie din Orient a invadat deeorul arhiteetural 25 3 4. Pictura muraU!. ~tim deja ea biserieile intemeiate de enejii sirbi in Macedonia au fost pietate de eatre o ~eoala zisa 'tfu!i:edoneana sau greco-slava 2535 , remareabiH1 prin acurate1;ea desenului, stralucirea ~i puritatea culorilor, armonia compozi\;iei. Dar in biserica din Nagoricino, uncle s-a descoperit semnatura pietorului grec Eutychios ~i datare!:\1 1317, temele iconografice nu sint dispuse in frize, ei formeaza tablouri separate. Aceasta este o ~coala de pictori, de un spirit destul de diferit, ca~·e au lucrat la biserica din Lesnovo (Macedonia sirbeasca), construita in timpul .domniei lui ~tefa11 Du~an, intre anii 1341-1349, de catre despotul Oliver, de nationvJitate greaca. Coloritul e mai inchis decit eel al ~colii macedonene. Desen:ul este uneori indraznQt, dar adesea fara valoare. Cielul Marilor Sarbatori impodobe~te partea eentrala, in timp ce alte eicluri, ale Minunilor ~i al Patimilor, sint foarte detaliate. Temele deo-sebite ~i con1plica.te, potrivit gusturHor mm~as tice, sint .c·autate cu prcdilect,ie. De la aceea~i ~coalit pmvin picturilc manastirilor Marko ~j :Mateic 25 3 6. ·
V. Tal'ile Romane '
Principatele romane, q'ara Romaneasca ~i Moldova, tari aflate in calc a invaziilor, au primit influente numeroase ~i variate, 'dar distincte in fiecarc din cele doua provincii. Arta 'valaha, ultima venita 'in \arile invccinate eti Bizantul, Jica cunoscut la inceput arta bizantina decit prin intermediul· ci'tlugarilor sirbi care s-au raspindit peste Dunare in secolul al XIV-lea si au adus cu ei arhitectura lor na~ionala, : bisericile din Raseia cu nava u:ilica 25 37• .Abia dupa cre~trea, de catre patl'ia.rhul din Constantino- . pol, a unci mitropolii in V[tlahia (in 1359) 25 3 s, voievodul Nicolae Alexandru a pus sa so construiasca in noua capit:JJa de la Ourtea de Arge~ o biseridi dedicata Sfintului Niccilae, cu concursul me~terilor bizantini 2539 • Planul este in forma de cruce greceasca, cuprinzind pronaosul, naosul acoperit de o cupola, care propte~te 1nspre nord ~i sud bol:t;ile laterale ale naosului ~i altarul cu trei abside. In sehimb, cupola cu ~aisprezece fete, pe tambur eilindric, ra.sare dintr-un patrat masiv de origine sir.ba 2540 • 427
Dar opera mef}terilor ulzantini a pare mai ale-s· in frn.mosul ansamblu de fresce narative care acopera. interiorul biserieii. Eph:o]onill· . si din Ungaria i-a venit arta gotidt, flamboianHi i;ii, din punct de vedere religios, domnitorii sM au ezitat multa vreme 'intre catolicismul roman si ortodoxia bizantina. Arta bizantina a patruns in Moldova prin iconografie i;ii obiecte de lux, iar ciduri de pieturi murale au acoperit interiorul ~i nhiar exteriorul bisericilor sale 25«. 0 vizita la manastirea Putna (Bucovin:1), intemeinta de mml dintre cei mai marl suverani care au domnit in Ronu1nia, l)tefan eel :Mare (14.57-,1504), permitea nu demult s'l:'1 admiri, intrcun minunat tez:1ur, o colectie de vase sacre, obieete liturgice, stofe brodate, in mijlocul unei revarsari de perle ~i pietre rn·e- · tioase sclipitoare, opera a ultimilor artif,lti care maicuno~teau inca secrctul tehnicilor din Blzant 2 545 • '
VI. Rusia Am vazut cum a,rta bizantini"'t fusese adnsa in H.usia impreuna cu cre~tinismul. De pe la jmnatatea secolnlui al XI-lea, Sfinta Sofia din Kiev ~I deeorarea sa cu mozaicuri servea drept model pcntru numeroase constrnc~ii, datorate grccilor aflati in slujba marilor cneji. in acelai;~i timp, ru~ii sint initiati in arhitectura ~i ridica biserici din
428
lemn, care imita rnai rnult sau mai putin planurilc hizantine : cruce greceasca, cu absida ie~ita in afara, eupoli1 inlocuitil, cu un a.copcri~ piramida.l. Dar bisericile din Cernigov (1131, 1169), ale caror cupole zvelte formeaza principahll element decorativ 2546 , au fost construite de arhitecti din Consta.ntinOl)Ol. !ntre 1045 ~i 1052, fiul ma.relui cnea.z Ia.rosbv a construit la. ·Novgorod o catedrala, pusa, ca ~i cea din Kiev, sub patronajul caracteristic al Sfintei Sofia 3" 47 • Pictori autohtoni, precum. calugarul Alympii {sfir~itul secolului al XI-lea) se formeaza la ~coala me~te rilor bizantini 25 '18 • Dupa invaz~a n1.ongolilor, care au distrus Kievul (1240), supretnatia politica a trecut la, Novgorod, republica comerciala aflata in relatii cu lumea germanica 2549 , cu Constantinopolul ~i cu tarile Caucazului. Aici s-a dezvoltat o puternica ~coala de arta, tot de inspiratie bizantina; dar in ea ~i-a pus amprenta originalitatea geniului rus, prin simplificarea planurilor bisericilor ~i forma de bulb a cupolelor 2ooo. In secolul al XI-lea, prin colonizarea rusa in bazinul Volgai, a luat na~tere principatul Suzdal, cu ora~ele sale importante (Suzdal, Vladimir, Iaroslav). Arta din aceasta ;regiune a suferit alte influente decit cea din Constantinopol. Bisericile sint cqnstruite din piatl":t ~i primesc la exterior o decoratie sculptata, uncori exuberanta, cum este celebra frizil, iconografica de la catedrala Sfintul Gheorghe din Iuriev-Polski (1230-1234) 255\ pagina de sculptura-broderie, cu figuri de sfinti, sub arcuri in forma de acohdii, care nu·pot avea ca au tor decit un me~ter armean. Mongolii au distrus, in anul 1238, ora~ele din Suzdal, iar Moscova a foBt cea care a cules roadele. Oraey mediocru, mentionat pentru prima oara in arml 1147 2552 , 1\foscova a devenit, in locul Vladimirului, capitala politica l}i religioas~L Marele cncaz I van Kalita (1328 -1340) 255a' a construit in cetatea Kremlin, catedrala Adormirii. Maicii Domnului; Sfintul Serghei a fondat Manastiirea Sfintei Treimi (Troitschi) 2551• Dar numai dupa caderea Constantinopolului, Moscova a devenit adevarata capitali1 a Rusiei. Casatoria lui Ivan al III-lea cu Sofia Paleolog a facut din Mosco-va un non Bizant, cea de a treia Roma, dar arhitectii italieni adu~i de nona tm·inrt aveau sa condud\, arta rusii spre noi destine 2555 • 42'9'
~c¢Hi de pictudi. Spn· dcosehire de arhitectma, dPco-
n~Jrea
picturaHt a bis~~ricilor rusesti a continuat sa-si a:ra~te interesul fa~a de modelele bizantine. Din seeolul al XII -lea pina inal XV-lea, htactivitatea a:rhitectuntla a ~~olilm: de la Novgorod ~i Suzdal a cores1mns o ~eoala dt~ pictnra ai carei me~teri greci sau ru~i forma~i la ~coala lor au reprodus in biserici ciclurile liturgice ~I narative ale picturii bizantine 2556 • Iir lipsa picturilor disparutc de la Sfinta Sofia din Novgorod, vedem ca cele de la biserica vecina din Neredita (119H) ~i mai ales cele de la catedrala din Vladimir, i"ondata in anul1194, se a,propic de arta din epoca Comnenilor. I1a N eredi~a, multitudinea personajelor cu figurt regulate, m, ei poartr1; .eostumul bisericesc 25.58 • • !n,secolulal XIV-lea, perioad,: llus sa luereze la Vladimir Jili h MoscoYa, dar_picturilc pe 'care le-a executat au pierit sub pemnila. restauratorilor. Nu se tnai cunoa~te de la el decit icoana Sfintei Treimi, se·mna,la ta mai sus 2560 •
n
Artcle de lux. Pictui'He din manu:scrise ~i pietur11 murala, atesta influent
icoane.le, ca asupr~
deeoratiilt:: sale in entrelacs * i;\i cu or;natnente gemm:t:dce, 8e substi.tuie adcsea ternelor bizantine. Rvang'helia lni Ostromi.r, sei'isa .
'.
,-
'
,'
--
'·
~
''' Mot.iv ornamental care consta dintr-o impletitura de linii curbe sim frinte. (n. trad.) ·' · '
430
la Novgorotri, cu cupole buJbifonne, cu arcuri in acolada ; a poi, la sfir~itul secolnlui al XIV-lca, Teofan Grecul repune la loe de onoare stilul grecesc ~i desencaza sectiuni ale Bise:ricii Sfinta Sofia din Constantinopol care a trag admiratia contemporanilor siH ~i sint reproduse in manuscrise ruse~ti din secolul al XV-lea 25M. Icoanele patrund in Rusia dupa convertire~~ Sflntului Vladimir, care a adus multe dintre acesteaJ de la Chersones pentm a impodobi biserieile sale; dar alaturi de icoanele importrtte de la Constantinopol, multe au venit din Orient, l,;li s-a format 0 ~coala de ieonari in manastirile ruse~ti 2565 • InSilir1ndu-se din traditHle bizantine, ei au manifestat anumite tendin0 originale, o inceTcarc de simplificare in modelarea figurilor ~i o subordonare a personajelor unui ansamblu. Adoptarea iconostasului a condus la preciza,rea acestei noi interpretari. In anul1386, Atanasie, egumen al unei manastiri de lingi1 .Moscova, a adus de la Constantinopol ~apte icoane ·mari repTezentind Deisis-ul, doi arhangheli1 Sfin~ii Petru ~i :Pavel. Acest ansamblu a devenit motivul central al unui iconostas 25 66 • Pina atunci nu exista nici o relatie intre personaje, care priveau la spectator : de acllm inainte ele se vor intoarce spre Hristos, unite in :aceeeJ~i rugaciune. · !n secolul al XIV-lea, stilul Paleologilor ~i-a facut simtiti1 influenta asupra icoanelor ruse~ti :de la aparitia lui, Moscova ~i Novgorodul s-au intrecut in a chema me:;;teri bizantini pentru a importa icoane, dar asimilarea noului stil nu a fost aceea~i. .La Novgorod au patruns modelele din provinciile orientale. J_~a Moscova, ca urmare a legaturilor strimle dintre cneji f;!i clerul din Constantinopol, influen~a artei Paleologilor s-a simtft direct 2567 • De aici 431
au: aparut mari diferent;e int1·e icoanelc ie~it..e din ateherele mosco'Vite, ca Sfinta Treime a lui Rubliov, §i cele de la Novgorod. Acela~i subiect de origine bizantina, tmtat di:~ cele doua ~coli, este edificator in acea.sm prtvinta. Este vorba de miracolul s:'ipta.minal al ];_,ecioarei de la Blacherne din Constantinopol. Icoana moscovita reproduce cupolele zvelte; mai mult bizantine decit ruse~ti; figurile sint grupate, gestul lal·g al lui Andrei Nebunul, ca.re He intoarce catre discipolii sM, pentru a le arata aparitia Fecioarei, este .dintre cele mai expresive ..A.celea!;!i. detalii sint reproduse in icoana de la Novgorod, tratate insa intr-un cu totul alt stil. Luminii care em~ma din apari~ia Pecioarei §i se revarsa asupra asistentei, i se substituie o pictu¥.1 plata. Figurilc, ma.i putin g111pate, au gestmi mo-· notone ~i inexpresive . .Arhitectura cu cupola in forma de bulb este ruseasca. Aceasta icoana reprezinta o traditic veche, . pe cind cea de la Moscova cste conform stilului Paleologilor 2568 •
Concluzii
La sfir~itul studiului nostru asupm lumii bizantine,. cercetarea pe care am intreprins-o asi1pm civilizatiei, care a avut ca .principal centru Constantinopolul timp de un mileniu, nu a dezmin~it concluziile noastre precedente. Societatea bizantina era. europeana prin institutiHe sale famHiale, prin ata~amentul la tradi~iile antice, cum este cultul mor~ilor, prin limba ~i cultura sa elena. Cu toate acestea, ea a imprumutat de la Orient unele din trasaturile sale cele mai caracteristice : izolarea femeilor,. moda vestimentara, coafura celor doua sexe, gustul pentru podoabe., pentru culori stralucitoare, pentru stofe scumpe, pentru bijuterii, perle li\i pietre pre~ioase. Din Asia proveneau practicile privind tortura inumana, superstitiile, magia, astrologia, doctrinele maniheiste care puneau Ortodoxia in pericol. Acesta era motivul pentru care orientalii imigrati in Imperiu nu se sim~eau aici dezradacina~i ~i adoptau destul de u~or obiceiurile ~i noua lor patrie. De altfel, tot a~a. se intimpla ~i cu grecii care strabateau Orientul, fie pentm a se stabili acolo (au! existat destui renegati in diferite epoci), fie pentru a face comert, fie ca diplomati, fie ea renumitul .Andronic Comnenul, din spirit de aventura. Schimburi continue de oameni, de idei, de produse, de inventii aveau loc intre Bizant si tarile asiatice : am citat deja numeroase asemenea exemple. ~i, totu~i, ceea ce frapeaza in aceasta societate mixta,. este faptul ca partea europeana primeaza asupra celei asiatice .. Daca femeile emu izolate in gineceuri, casa familiala nu se asemana cu locuintele orientale imprejmuite cu zidl_lri inalte, ci ave.a largi deschideri spre strada. Arta bizantinfi, asiatica prin originile sale, s-a transformatdatorita inspirarii ei din capodoperele antichita~ii grece~ti. Daca poezia ritmica a-fost transmisa Bizantului prin Siria, 28 -
c 115
433:
temele tratate de melozi exaltau putcrea Impcriulni ~i protectia divinft acordatr~ basilcului. Tot a~a, epopeea lui DiP·henif> Akritas s-a inspirat intr-o oareeare masurft din cir:leeele arabc, dar cadrul pe care il descrie ~i sentimentelc pe care le exprima vin din Bizan~. Tributul autorilor sfti fata de Orient nu estc citmd de putin mai apftsMor decit ~tllui Corneillc fata de Spania. ' ~i, dad1 vrem sa ev-aluarn locul pe care civilizatia hizantinf~ il ocupa in istori<.t omenirii, inainte de toate trebuie sa luam in consideratie cultura sa spirituala, in intregime grcaca ~i europeana. Datorita scriitorilor, precum ~i a grarnaticilor ~i g1nditorilor si'ti, s-a pastrwt limha elena. J3izantul s-a prezentat, l:n Bvul ~Nlediu, ca o noua societate elenistica, dar mai bogata i~ inspiratie decit cea din Alexandria. Am incercat sa stabilim partea imensa care ii revine in Rena~terea, umanismului occidental. Este un fapt inale culturalc. !n ultima jumatate a secolului al XV-lea ~i in prima treime a secolnlui al XVI-lea, clenismul a, cucerit literalmente Europa. Fugind de dominatia otomana, ultimii literati din Bizanti ~i-au luat en ci comorile : noile manuscrise ~i eruditht lor. ·Pina atunci limba greaca se preda numai in citeva ora~e din Italia. De acum inainte n-a mai existat nici o tara care sa nu fi vrut sa posede o catedra de limba greaca. Fun~ datiile se prezentau sub diferite aspecte care aminteau .de Jibertatea fundatiilor bizantinc ~i contrastau en rigiditatea. regulamcntelor universitare. Mai ales refugiatii au fost primii care au predat :aceasta disciplina ~i i-an fonnat pe celebrii reprezentanti ai umanismului occidental, un Reuchlin, un Erasmus, un Guil1atnne Bude, auditori ai lui Hermonymos din Sparta, la ·Paris in anul1478. Reuchlin a urn1at, de asemenl:ia, cursurile lui loan Argyropulos, eel mai de seama dintre ultimii profesori ai UniversitMii Imperiale, refugiat in Franta in anul1456 ~i numit il~ fruntea unei eatedre la Roma.' Dar centrul acestei propagande elene era pa;latul carcltnalului Bcssarion 1a Ronm. A.devaratftprovidei!va pentru
434
eontpatriotii f'-iii lipsiti de resursE·, el ii seot('a din xnizerie ~i ii recomanda printHor ~i episeopilor. El prezida Academia fondata de :Nieolac al V-lea, uude 'J'eodor din Gaza ~i Gheo-r'ghios din Trapezrmt ii intilneau pe Poggio Bracciolini ~i pe I1orenzo Valla ~i unde se schhnbau uneori cuvinte de o indrazneaH1 neobi~nuitiL LCtsarea pri:n testament Senioriei din Vcnt>tia in anu11467 a bogatci biblioteci a cahlinalului a. fqst ulthnul serviciu pe c:1,ra acest ilustru reprezentant al Biza,ntului 1-a adus cauzei mnanismului. Dupa moartea lui Bessarion, lit ~HlUl J 472, mi~ca.rea n-a" inceta.t, 9i pr~ma generatie de eleni~;,ti occidentali a preluat eonducerea. In anul 1515, la sfaturile lui Era;:;mm;, Jltlpa I.eon al X-lea infiinta la Rmna un ghnna2i11 elenir. 1n anul 1519, limba greaca era predat:'i la Ornnbridge, la Oxford, in +arile de Jos, nude un mecenat crt'a la Louvain Coll'giul cdor Trei Jjmbi (latina, greaca, ebraica), in }i"ran~a, unde tegele :Francisc I il chema ve unpJ din ulthnii greei refugiati, Ioan-Amlrei-J~ascai'is ~i intocmca eu el plannrile unui lll11sa.ron (in amintirea Universit~t~H bizan-tine) care avea, ca urmare, sa devina College de ]'nmce. Acela~i print a rcunit la :Fontainebleau o biblioteca, ee dotinea in anullM2 un fond de f.i46 manusrrisegrecr~tL Dar, tipurul a contribuit inca de demult la sporin.:a difuzarii autorilor gn:0ci si i-a a:parat de un nou naufragiu. Rdugiatii greci mi fost' primii coreetori ai textelor ~re ce~ti tip:?lxite, mai intii la I~oma, apoi la Milano, u']:;_de loan r~ailCi:Ll'iS a tiparit Gramatiea greaea (1476-1480) ~i uncle istoricul Clmll<:okondvles a ou hlicat in a nul J,l88 prima cditie a Poemelor l1ri Horner: Ell-a avut ca a,jutor ~i f!iscipo~ JJC .Aldo .Man:n.zio. colB~trin,. care ave<~ sa internewze ecwbra sa unprunene la \ene\;ta 1 dar 1)e care n-a putut-o folosi decit incepind din arml1515.InFranta, editiile grece~;~ti era,u speeialitatea Imprimeriei I~egalo, infiint,atCt de Fcancise I in anul1539 ~i condm;a de Robert EsLimme. Dacn, vrem s8J reflectam asupm valorii ~ieestei vaste mi~eiJJri ds gindire, care a, schimbat fata lumii, vom fi obligati s:'~ recunoa~tem ease afl?, in f1trin;;;a legiitura cu opent intelcctnala a Bizant11lui si ca eruditia oceidentala s a hranit, dupa secolul al XV -lea·, din lucrarile filologilor bizantini. E_;e poate spune ca., in lan0ul continuu eare lPagi"t ginditorii tinrpurilor moderne de cei ai Greeiei antiee: ar fi exiRtat o grava ruptura, daeit Bizanyuln-ar fi salva.L de la distrugere eon:wrile civiliza,tld antice si n ar fi lnptat o mie de ani spre a. le r)t~r.tra p~ntru omeni're.
Note. bibliografice
1. I\HAlJSE, Die Byzanliner des lVIittclalters in iliTen Staats- Hof und Privalleben ; H. GELSEH, Byzantinische Rulturgeschichte; STEVEN FlTNCtMAN, Byzantine Civilisation. 2. AUG. JVtARHAST, Esqui.,scs byzonlines. 3. GH. DIEHL, Figures byzanlines. 4. G. SCHLUMBERGER, Recite de Byzance et des croisades; de acela~i, By:uncc et les cz oisades. 5. F. hO!iKOULES, Le sens et l'orlogruphe de (nelques noms de fcnulles by;antiues; idem, Usages relatifs aux fian~ailles et au mariuge; idem, Usages bi;zaniins reloli{s ala noissance el au bapU!me; idem, De la.nourrilure et des so ins donnes azzx petits m{unls": idem, L 'assis!tizce aux indigents dans L' Empire byzanlin. 6. S. HElNACH, Traile d'i'pir;rapllie r;recqzze, 1885, 504-507. 7. Petrus Marcellinus Felix Liberius, patridu, secolul al VI-lea. Despre ae!'st personaj, J_e lHon·de byzantin ( Inslilutions), ed. 1970, 326. 8- Cum reiese si din uncle discursm i ale lui ln.>linian !n care sc rderii Ia penonaliti.i\i previ.izute cu tm singur numc : Demostcne, Btli:w ie: KOUKOVLES, Le sens ei l'o; lographe de quelques noms de females byzaniines, 3-35. 9. Ioomu•s L!Jdus, Joan din Cappadociu etc. 10. H.l'.B., 834 (n. 1027~10::lO): Syn;r:on zis Sen1idalis, Ghtlasic:s ;c~Jreclit Tracul cle. 11. l\IORITZ, Die Zuname, B.Z., VII, 450. 12. Ibidem, 451 -· Obicei eurent la popoarek primitive. Cf. viizl! siav, wiLz gern1an, fiiz englez ~~d ibn ar:ll.>. 13. Consla.ntin Ee{alas, autor al unei antologii. 14. Porecla a lui loon nl II-lea l:omnenul. GUILLAl.-ME din TYR, Historia re1un,l ir,z_pwtibus tr,~r;.nm~rinis_geslwum,. XV, 23., · " 15. KC•t KO(;LL~,, op. cu., ,Jf9. CJ. ](uularws r'e la ;.:·r,po~, ccm.•. 16 ..J. .ll. BURY, History oj' the luia Roman Empire, ll, 107, 1 ; .111. C., XI, 981-984. 17. H. JVIONNIER, Lcs novelles de Unn le Sage, 83~84. 18. H.l'.H., 832; H.K.O.n., lHi; !. ONNIEH, op. cit., 73~75. 19. LEON al VI-lea (impiirat), Diswurs cl oeuvres diverses, 109; C.J., V, 60, 3; KOUKOULES, Usa.IJcs relati{s aux fianfoilles et au marioge, 10 ~i urm. 20. KGt;KOl!LES, op. cit., 13 ~i urm. lOAf\: C.\NTACt'ZINO, Hisioire, H, 108, 19. 21. :;nntu1 IOAN BHISOSTOM, Homtlies, V, P.G., 72, 426.
438
2::!. KEKAUMENOS, Straiegikon sau Logos nouillelitikos, 5£·; H.;OUKOULES, Usages relaiifs aux (ian~:ailles et au mar(age, 11. .Manualul. Pmcllei·ro.n interzicea sa se dea intermediarului. mai mult. de a douazecea parte din dotii; Basilicalele tolercaza pina la 10 livre de aur (720 nomisme). 23. ,Soi.< mon hr!te demain". KOUKOULJ:'S, op. cit., 22-23. , 24. ZOSI;J.fUS, Hisloire (cd. Bekker), 249 (casiitoria lui Arca\fiu&); MANASSES, Monodic sur Ia sebasle TllCodora, V, V., 1930, p. 630. 25. PSELLOS, Discours, Cllronograpbie, Correspondence, V, ep. 84, 322; KOUKOULES, op. cit., 27-28; TEOFANES MARTURISITORUL, Chronographic, 446, cMugiiri ciisatori~i cu forta de catre .:i\lihai.-l Lachanodntkon), M.B.E.H., (Vie el mort,de Byzance), ed. 1969, 82. 26, I<.OUKOULES, op. cit., 29-30. 27. Il!idcm, 31-32: Constantin .J)ragases e'te pe\itorul lui.J'hrantzes. (1.438), GHEOTIGHIOS l'HHANTZES, Chroniqzzc, 17; SCHL.lJl\!BEHGER, }\llelanges d'archCologie byzantine, 67 ~i urm. (inel de aur,cu portrete ale sotilor. binecuvintati de Hristos); despre ritualuri,. !;>IMEON din SALONIC, Oeuvres, 564 ~i urm. · 28. KOUE.OULES, op. cit., 32-37. 29. Ibidem, 37-39; la petrecere participau uneori ~i mimi, !n.. e~uda interdic~iilor Biscricii. PSELLOS, op. cit., V, 319 ~i urm. 30. C.L V, 12 (530). . 31. KOUKOULES, op. cit., 18; 'fii. REINACI-I, Un contra! ,1/,e mariage du lemps de Basile le Bulgaroclone, 121. (Zestrea unci evreice din Mastaum pe la anul 1030 : trusou, hijuterii etc., totnl valoril;!_l.1;i. nomismata.) 32. TH. HEINACH, op. cit., 122; KOUKOULES, op. cit., 18; I-L. iVIONNIER, Les nouelles de Leon le Sa[;e, 175 ~i urm. . 3:3; J. B. B.UR V, History of the later Roman Empire, II, 401-402. 34. LEON al VI-lea (lmparat), Nollelles, 123, nov. 98. 35.· Ibidem, 294, nov. 89; 370-371, nov. 112; H. MONNIEH, op .• cil., 82-83. 36. M.C., XIV, Canoanele 12, 45 ~i urm., 62 ~i urm. 37. A: se vedea Cap. IV; p. 85. 38. G. BUCKLER, The women in byzantine law about 1100, in:J.~.N., XI, 11136, 391 eyi urm. . .. . .. 39. THEODOH PHODROMOS Pocmes, vers 46 la 262 (p. l84:~iunn.); Sp ...LAMBHOS, FeJneia Ia bizai!tini, 262 ~i urm. , .· 40. Lw-nea po.ate si't ardii, neuasta mea continui't si't se gi'tleasci'i. K .. J<:HUM·BACHER, Mittelgricchisch Spriclzworter, B. AK. W., 1~0(), ,~. · 41. Ch. DIEHL, Dans l'Orienl byzantin, 161. ... 42. ,0 femeie a pierdut lumca, ii zisc Tcofil ; o femcie a salvat;,o; J;aspunse :Kasia". DIEHL, Figures byzantines, I, 134. 43. G. BUCKLER, B.:N., XI, 415-416. , . , · 44. ANNA COMNENA, Alexiade, IV, 4, 109; XV, 2, 463; AG/}..THIAS, Histoire (552-558), 4, 157; G. BUCKLER, Anna Comnena,-.116.-177. 45. KRUMBACHER, B. Ak. W., 1905; ID., Geschichte der b!fZanUniscllen Literatur, 556.: cxercitii de rctorica (in versuri) de loan .Pediasimos, secoiul al XIV-lea, Sur Ia mechanie femme, sur Ia femme . bO{Ifl.e i "VESSEL Y, tn B.Z., 1906, 354 ~i urm. . 46. G. BUCKLER, op. cit., 18,1-189 (listii de fernei hizantine .in;Struite). 47. ·LOPAREV, Vizanfiiskiia Jiiii Suialnik, VIII- IX, Viekoo, 1910, . ,53,;. DIEHL, Figures byzantincs, I, 113, 293 (Theodota, mai\la)ui Psel: 10'8}·
'
48. LAMBROS, La femme chez les Byzantins, 272. 49: ini::HL, op. cit., I; 213 $i urm.
50. LJ\1\iiBJJOS, op. cit., 272 $i urm. 51. LOJ>AHEV, op. cit., 1910, 18, 4. 52. T!X J.mnptxoc. I\OUKOULES, Les btiins tmx temps byzcmtw;~, 215219 ... 53. Conespondance, R.E.G., 1888, I, 97. El insu~i se casatorise en o grecoaicii (a o;c vedea Capitolul XIII). 54. H. GUILLAND, Les eunuques dans L'Empire b!JZlmtin; 1D., Fonc. lions el digniU des eunuques. 55. C.J., IV, 42, 2 (a 457-465); C.I.C.I., nov.142 (a. 541), constaUi ca din Sth!c opcrati an supraYietuit ahia trci; LEON al VI-lea, Novelles, nov. 0{), 222 ~i urm. 56. IBN ROHDADBEfi, Livre des routes et clcs royaumes, 482,
urm. 60. J.ois de Constantin. A se vcdea PIGANIOL, L'empereur Consi(mtin, 1932, 123. 61. Tesldm'ml de saint Gregoire de Nazianze. (i2. A. GAHDNEH, Theodore of Sludizzm, his life and times, 71-72~ 63. Vie'·'de sainte Theodora de Salonique, V.V., XIX, 91. 6'1. DIEHL, Figures byzantines, 116. . 65. Vie (fe sainte Tlzeophana, il11peratrice, premiere femme de L&m Vl. (ed. Hcrgenroether) ~i V.V. 1910, 91. 66 ..G: REDHENOS, Synopsis, II, 448; a. 1001 (P.G. 122, 180 ~i m:m.); NIKEFOR BRYENNOS, Hisloire, II, 26. 6 7. RUBIO I LLUCH in B.Z., 1940, 462 ~i urm. (sec. al XIV-le>~). 6 8. PERO TAFUR, Trar1els and Adventures, 1435-1439 ~i A. VASJUEV, PetiJ 'Ta[llr ... and his visit to Constantinople, Trebizond and lttlly, 117. 69. PSELLOS, Discozzrs .. . , V, 327 ~i urm.; ID. Chronographie J, 3•1 ~i urm; (pi·actici ale lui Roman Argllir ~i ale Zoei). 70. KOlJI{OliLES, Usages b!JZCmlins relalifs d Ia naissance el au bapli!me, 91-95; 71. Jb.idetil; (recueil de pratiqnes et de [ormules) ; vie de saint Porphire de Gaza, 28 ~i urm. 72. KOUKOULES, op. cit., 315 ~i nrrn. . din Salonic, Opuscula, 1438, 25 (Pal'ekbolai); 73. EUSTATHJOS PSELLOS, op. cit., V, 11; KOUKOL:LES, op. cit., ~12. 74. Vie de saint T McdoiC Tiron, 225 ~i urm. 75. KOlJKOULES, op. cit., 120 ~i urm.; D.A.C.L., II, 285 ~i urm. (on attendidf sou vent au 4 0-e Jour apn1s Ia naissonce ). 76. J~J•l\:RGOIRE, L'Eglise byzantine de 527 a 847, p. 93; P. LEMERLE~ Philippe$ et la 1Vlacl:doine orientale d l'epoqzze chreiienne et bywniine, 336 ~i mm.; D.A.C.L., II, 389 ~i urm. 77. KOUROULES, op. cit., 134. 78. Obicei practicat deja in sccolul al V-lea. Sf!ntul lOAN HRIS.OSTO:M, Hometits, hom. xn, 7; llQ(),CY.tQA6ye:tO! )!(J(t llsAO'ItOVl)Gtrt>!&:. Do~uments incdits ressembUs pw- f,p. Lambros, II, 276 t?i urm. (Andmnic al , Ill-lea). 'iO. J
440
80. CH. DIEHL, Figures byzanlincs, I, 118. 81. lilidem, I, 298-301; A. HAMRAlJD, Etudes sur l' histoire. {Jy;:;qntine 120 !;ii urm. ; KOUKOULES, op. cit., 321 ~i urm. 82. KOUKOULES, op. cit., 324 ~i urm. Cf. povestea despre pretinseie papu~i ale Teodorei, nevasta lui Teofil: TEOFANES,. Contitmatus, 113 ~i tum.: EUSTATHIOS din SALONIC, OpusCilla, .995, 64 (regase~te titirezul la Homer). 83. LEON al VI-lea (imparat) Novel/cs, nov. 53, pag. 202 ;;i urm. 84. A. GHARAH, lVIartyrium, I, 487-496; J. LASSUS, Sancluaires chretiens de Syrie, 228-232; .Antologie grecque. I, Anthologie Palatine, VIII, nr. 165 (p. 82). 85. 1\UHAIL CHONIATES Toc crw~6(-levoc ~i P.G. 140, 325 ~1 urm.; VENETIA COTTAS, Le theatre a Byzance, 76-78. 86. A Vlia parul mortului, EUSTATHIOS din SALONIC, op. cil,, 1287; A. YASILIEV, Pero Tafur ... , 113 (i~i inchide casa tot timpuihmului) . .87. Toc x6J..J..u~oc (coliva, Theodor PRODHOMOS, Poemes, 62 "IIi urm, 88. F. CUMONT, La triple commemoration des morts (in Eglise byrzantine), 281. . 89. PSELLOS, Discours, 29 ~i urm. ; DIEHL, Figures byzanlin.es, I, 306 ~i
unn.
90. CUMONT, op. cit., 278 ;;i urm. .. 91. De;;pre Constilu(iile apostolice, a se vedea M.B.E.H. (Instituti'ons) ed. 1970, 354 ;;i urm. . 92. JOHDANES, De origine actibusque Gotlwnzm, IV, 26; CUMONT, op. cit., 278 ~i urm. '93. KOUKOULES, Le sens el l'orlographe chrciien de qu clques noms de familles byzantines, XV, 73 ~i urm. '94. EBEHSOLT, Mission archeologique de Constantinople, 1921, I, 1-27. VASIL lEV,. Imperial porphyry sarcophagi, D.O.P., 1948, 1 ~i urmat.
Acles des 42 martirs d'Amorium. 95. L. BREHIEH, La sculpture et les Arts miueurs byzantin.s., 'Pl. IV; EBERSOLT, op. cit., 43 ~i urm. '96. TH. SCHMITT, Kahrie-Djami, pl. 73 ~i urm.; DIEHL, Elud·es byzantines, 416 ~i urm. 97. J. LASSUS, Sanctuaires chretiens .de Syrie, 152 ;;i urm.; GHABAH, l.'.la.rtyrium, I, 141 ~i urm. 98. MAGRIDY ~i EBEHSOLT, 1\1omzments (uneraires de Constantinople, B.C.N., 1923 (anterioare secolului al VII-lea). '99. BAXTER, J' he Great Palace of the Byzantines Emperors (rapoi't des pre , sapaturile arheologice din perioada 1935-38), 27 ~i urm. 100. Despre aceste antrepozite, l\f.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 293. 101. l\IAGHIDY $i EBEHSOLT, loc. cit. 102. Ibidem, 356; MANUEL PHILES, Pocmes, 2, 17, in MILLET, H.A.C., 19:11. 103. MACRIDV ~i EBEHSOLT (loc. cit., p. il2), 49-54; nr. 6 ?i 8; FH. CUMONT, Nouvelles inscriptions du Pont, H..E.G., 1902, 311 :;;i urm., nr. :12; G. de JEHPHANION, JJ1Clangcs d'archeologie anatoliem!C, 288, nr. 62. _ 104. Anlhologie "grecque, I, Anthologie Palatine, t. 4, 5 ~i 8, 1941, 1944. 105. vVAL TZ, Inspiration paienne el sentiment chretien dans les·epigrammes funemires du VI-e siecle, 16 ~i urm. 106. Anlho/ogie grecque, op. cit., VI, 16 ~i urm. (Introduction szu le caractere
litteraire des epigrames de Gregoire de N aziame). 107. Episcopii inca nu aveau costume distincte. A se vedea L. CRISTIANI, Origines du costume ccctesiastiqzze, Misc. J., l, 69 ~i urm. 108. Testament de saint Gregoire de Nazianze.
441
109. C.I.C.I., nov., 159. 110. Despr-e aceasta practicii, 1\l.B.E.H. (Insiilutions ), 1970, p. 538; Vie: de saint Theophanes le Confesseur; LOPAREY, Vizantiiskii(i Jiti ·Spialnik; Vie de saint Theophancs (panegiric),scris de Sfintul TEODOR STUDITUL, 11-23. 111. MIHAJL din ATTALlA, Hisloire, 23 ~i urm. 112. I /Jidem, 27. 113. Testament de Teodor Karabas, 59-64, · ~i il.lhonskie Document (ed. BeZlYbr:tzov), 70-73. 114. 1\L"de·YOGUE, Syrie cenlrule: archileclnre civile et religieizse, dul-er au V11-e siecle; GAHNIER ~i AMMAN, L'habitation lmmaine (cap. 14: Civilisation byzantine et son influence) : BEYLIE, L' habitation byzantine, 32-39; J. LASSUS, La vie economique dans la :>yrie /;t:umtine, · A.C.E.B.~· VI, Paris, 1948. 115. GARNiER ~i AMMAl'\, op. cit., G73. 116. DE :BEYLIE, up. cit., 32-39. 117. J. bASSUS, Anlioch-ori- the-OJ'Onies, I. The exwvation of 1932, Mozaicul de la Yakto). 118. Ibidem, fig. XI; a se vedea mai sus, 31. 119. J. LASSUS, Une villa de plaisance d Yakto, Princeton University, 1948, Anlioclz. II, 95-107 9i .137. 120: F&ELLOS, Disconrs ... , ep. 21, 18; KOUKoc;LES, La maison byzrmtine (in lirnba grcaca), 87-f!1. 121. Cm'n o demonstrcaza anecdota fetei arse de vie pentru faph:l- c:'i a scuipat de la un bale on, de unde privea convoiul funebru al unci tmpiiratese, M.B.E.I-I. (Institutions), ed. 1970, nota nr. 478. 122. De BE"l."LIE, op. cit., 56 ~i urm. ~i pl. XXIX (planul Com,Lmtinopolului ·din anul 1450 ; case prevazute cu terase iar deasupra cu' eupole ~i eli. turnulete); KO(TKOULES, op. cit., 34; DIEHL, Mum>el d'A.rl byzanlin, 426 ~i urm. 123. ROUKOULES, op. cit., 91. 124. I /Jidem, 103. 12fi. DIEHL, op. cit., 427; KOCEOULES, op. cit., 118 ~i urm. 126. KOUKOULES, 99-102. 127. Ibidem, 100, 129·; de cxemplu la ?vristra, REYLIE, 83. 128. KOUKOULES, 132; Basiliques Tck !'x•n),u~.X, ed. Heinlbucb, I, 13; 129.KOlJKQULES, 90, 1i32-138; THEODOHET, Jiisloire ecclisiasliqlle, ep. ·18)< 20. 130. KOUKOULES, 102 ; Conciliul in Trullo (692), canon 73. 131. Ji;idem, 104: &igneur, benis l'entr(e et Ia sortie, Amen. Cf. cultului Panuglliei Portailissa la u~a milniistlrilor. 132. C.I.C.I., nov. 58-131; LEON VJ, Novelles, nov. 4, 20-25. 133. PSEUDO-QODII\US, L!e o{ficialibus palotii, 6 (P.G., 157, 51); D. G. G. '
.
I
E~lW\IOO"t:
134. DJE:HL, Manuel d'Att byzantine, 426 )i urm.; BEYLll~, op. cit., 72_:75 .. 135. BEYLIE, 76, 140. 136. D'I'RI-IL; 427. 137. BEYLIE, 75 (dupii · cxploriirile lui G. l\IlLLET, Les moncsU:res ei . les eglises de Trebizond ). . 138. GUlLLAND, 1'lz. Melhochiih>. Description de son palm's par lui meme RE.G., XXXV, 1922, 86~9:1. 139. BEYL.IE, 84-:--94. 140. G. MILLET, Le monasli:re de Doplmi, }Jl. XV lii.
442
141. La Icl, In limpul somnului lui Alcxios Conmcnul ~i al Irinci (Anna COMNENA, Alexiade ), II, 70, o scrvitoare indeplinca aceastli sarcina. 142. KOUKOULES, La maison byzan!ine, 119; THEODOR PHOOHOMOS Pocmcs prodromiques (cd. Hesscling-Pcrnot), 203, IV, 27; ·aEYLIE, op·. cit., 195. 143. D.A.C.L., II, 1910, 894-89(1, fig. 1556-57. 144. Catalogue de /'Exposition d'A1l byzanlin de 1.931, nr. 563. 145. A .. 1\IUNOZ, L'Arf bzJzantine a /'Exposition de Grotlaferrata, 182 ~i urm.; STRZYGO\VSIZI, Das orientaliscl!e Italien, 1908, 12. 146. G. de JEHPHANIOK, in M. Scl!l., 416 ~i urm. . 147. L. BREHIEH, Le coffret byzanlin de Reims et les co{fieis d'ivoire a ro,>eltes, 265-282. 148. C. D., 1933, 102; CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL, De caerimoniis aulae byzanlinae,. 594, 9. · 149. ASTERIUS, Homilies, 209; Sfintul lOAN HRISOSTO~I, Jlomclies, P.G., 57, 289, 509. 150. 'Vie de sainl Filaref le 111isericordieux, 136 ~i urm. 151. BEYLIE, L'l!abitalion byzantine, 187-189. 152. Ibidem, 187, 2; CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL, op. cit., II, 57. 153. BEYLIE, 186. 154. l !Jidem, 190-102; L. BREHIEH, L'Art cl!retien. Son dem~loppcment iconograpl!ique, I, 311, pl. 70; II, 131, 130. 155. A se vedea acestc cuvinte in D.G.G. 156. DALTON, Byzantine ATI and Archiiology, 607-()09; D.A.C.L., VIII, 111:3, 6607-6630 (un adeviirat bcstiarium). 157. (Liturghia Sfintului Vasile). D.A.C.L., 1111 ; nr. 54; accc.a.5i formula pe o lampa din Gerasa (Arabia), datata ln744-745. Mgr. DEVHEESSE, Le patriarcat d'Anliocl!e ... jusqu'd Ia cimqzzcle arabe, 224. ·· 158. D.A.C.L., VIII, 1086 ~i urm. 159. 1\Iuzcul din stambul, catal. nr. 270. 160. G. SCHLUMBERGER, Un polucandilon byzantin, B.Z., II, 441443; D.A.C.L., XIV, 1939, 1356-1360. 161. CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL, op. cit., app. I; BEYLIE, L'l!abilalion byzantine, 194; G. SCIILUJ\IBEHGI>:H,. Nicefor Focas, 417. · 162. THEODOR PHODROMOS, Poemes, vcrs 54. 163. luidem, vers 24 ~i urm. 164. CO-"'STANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, app. J, 87(/ 9i urm. \v·. ALT1viANN, Die Arbeiten zzz Pergamon, A.M., XXIX, 1904, 204 ~i urm. (ustensilc descoperitc en ocazia sapaturilor din annl ,19b2). 165. G. SCHLUMBEHGEH, Nicc{or Focas, 417. 166. Catalogue de /'Exposition d'AIIf,yzantin de 19.'11, nr. 424; DUTHUITVOLBACH, Art byzantine, pl. 55 a. 167. DALTON, Byzantine Art and Arclu1ology, 12 (greutate de bronz cu cfigia lui Fokas). 168. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, app. I; G. SCHLUMBERGEH., op. cit., 417. 160. crz)J,[oc 'l'OU xouxoup.tALou. R. GUILL4-ND, Sur quelques ·•tel"ins. du Liure des ceremonies, R.E.G., 1045, 199 ~i urm. 170. J. LASS US, Antioch-in-tlle-Orontes, 140; HOLMES, The age; of Jzzstinian and Theodora, I, 86; H. WEISS, J(ostlimkzmde. G.escllir-.hie der Tracl!l zmd des Geriiihes im 1\fittelalter, II, 23. 171. J. LASSUS, op. cit., 153, nr. 11, 39, 48, 49.
443
, 172. Ibidem, 153, nr. 12, 14, 24, 25; HOLMES, J'he age of Justinian and Tl!l'odora, I, 87. 173·. C. Th., X, XXI, 1; Testament de saint Gregoire de Nazianze, ;6, 258. 174. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGEI'\ETUL, op. cit., I, 34 (V, 1, I 132). 175. J. LASSUS, op. cit., nr. 14. 176. Testament de saint Gregoire de Nazianze, 250-263. 177. Dupii o preclicii a lui Theodoret, episcop de Cyr, mort in arml 458, P.G., 83, 617; BREI-IIER, L'Arl clzretien. Son developpemmt iconographiqne, 60; Testament de saint Gregoire de Nazianze; cf. 1/Adoration des. 1.\/Iages, pe .rochia Tcodorei de la San'Vitale din RaYenna. 178. PROCOPIUS din CESAREEA, De Bellis, Vand. II, 26; D.A.C.L., I II, 19H ; DIEHL, Ravenna (, V illes d'art celebres"). 179. J. LAS SUS, op. cit., 132 ~i urm., 154, nr. 10, 18, 45. . ) 180 . .J. EBERSOLT, Les arts somptvaires de Byzance, 42: DIEHL, La peinlure byzantine (!n Hisloire de l'Arl byzantine), pl. 7. 181. DIEHL, op. cit., pl. 10. 182. F. CUMONT, L'uniforme de la cava/erie orientale el le costume byzariliiw, :HH. 183. N. KpNDAKOY, Les costumes orientaux a la cow· byzantine, 19 ~.i nrrn. ~i A.C.E.D., Bucure~ti, I (1924) (stofe de Mozat ~i de Bamberg). 184. CONSTANTIN al VII-lea POHFIROGENETUL, I, 97; EONDAKOV, op. cit., 12-16. 185. 'PSEUDO-CODINUS, De officialibus palatii, IV, 17, KO?\D.A..KOV, op. cit., 40 ~i urm. 18H. PSELLOS, Disc'Ours .. . , V, 161; KOUKOULES, Sur quelqu:es vetemenls byzanlins, IV, 9,1 ~i urm. 187. H. W,f:ISS, Rosliimkunde, Geschiclzle der Traelzt und des Geriillles im Millelalier, II, 72-74, fig. 34 ~i 35. Inaltii demnitari purtau pantofi cu talpa rigid a, decupal,i in fali\ (campagia ), iar cavalerii cizme (lsangia) ~i, in seeolul al XII-lea, eleganta incanaminte ·cu virfullmig [J.czzpuv;IJ"rLx&, Satire conlre les lzigoumenes (tract. Jeanselme ~i Oecomanos), vers 6. 188. Vie de saint Filarel le Misericnrdieux, 1350; THEODOR PRODl~OMQS, Poemes, 62 ~i urm. 180. LUlTPRAND, Relatio de legalione; H. WEISS, op. cit., II, 81 11i urm. 190. CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL, append, I, 9-10, 9i II, 2 (P.G., 112, 884 ~~ urm., 984 ~in. 77). 191. ADONTZ, Notes armeno-by:anlincs, B.N., 1935, 169-170 (plan~ii in culori). 192. If. \VEISS, op. cit., II, 81 \'i urm.: BENIAJ\liN din TCDELA, Voyages. 193. EUDE DE DEt:IL, De Luclovici VII profclionc in Orienlt:m, IL 194. NIKETAS CHONIATES, Ilisloire, P.G. (139, 140), Alexios H, ll, Andronic, 1, 2. 195. P:SElJDO-CODH\US, lJe official! bus polatii, nola de Gretsu, 223. 196. TH., SCHMITT, Kahrie-Djami, 89, pl. 58. 197. Paris, gr. 2144, secolul a! XIV-lea, fo 1l a; J. EBERSOLT, La miniature byzantine, pl. L Vlll. 198. NlKEFOR GREGORAS, Histoire IOmaine, XI, 11. 199. PSEUDO-CODINUS, op.cil., VI, 50 ~inotalui Gretser, H·3; D.G.G., crxapr:tv!x6~; H. GUILLAND In B.N., 1948, 127 ~i urm. 200. ADONTZ; Zoe. cit., 44. 201. G. K:EDRENOS, Synopsis, II, 614.
444
202. Paris, Coislin, 79, 2; Sp. LAM. BROS, AdJY.WfL
:234. 235. 236. 237.
EUSTH.ATL\DES in E.B.. 1931, 42-'-16. C.. J., XI, 12; H. MONNIEH, Des nouelles cle Leon le Sage, 115. E. MOL INJEH, Histoire gfmeralc des arts appliques a l'induslrie 45. DALTON, Byzantine Art and Arcl!iiologiJ, 35; L. BHEHIEH, La sculpture et les Arts mineurs bqzcmlins, 44-45 . .233. BREHIER, op. cil., pl. LXXIII, LXXIV (se.colele VII-XI). DUTHTJ!T-VOLBACH, Art byzantin, pl. 49 A; G. SCHLUMBEHGEH ln A.I.C.H. 1905, 139 eyi unn. 239. G. SCI-ILUMBEHGEH in B.Z., 1893; FHOLO\V in R.E.S., 1941 (Vatopedi, sec. al X IV -lea) . .240. Iustinian, Teodora ~i suita lor, la San' Vitale din Ravenna. 241, BIELAIEV, Fi/mles byzantines, 49 ~l urm., ROBEHT de CLAHI, La conquesle de Constantinople, 95; KAL lNTINSKII, La question des fibules en I?ussie, 1\I.O., I. 377-386. · 242. Vie de saint Filaret le Jtlisericordieux, 13.8 ~i urm. 243. De la cuvlntul an lie &p,cr"C"OCu) cu m{mlnc rsu[J.:X"C"IX, lldrrv:x, x:xtcru!Ln:om:x "C"tuv ~u~ry;v"vwv. (Diners, soupers el banquets),, E. H., 1932,p. 97-99. 244. LUITPHAND, Relatio de legatione, II, 32 (rcmarca ingustimea fetei de masa impcriale). 245. EUSTATHIOS din SALONIC, Opuscula, P. G., 136, GG4, D; D. C. HESSELING, Essai sur Ia civilisation byzantine, 247. 246. PROCOPIUS din CESAHEEA, Anecdota, 61, 15. In rep1·ezentarea Cinci, lis us ~i Apostolii slnt culcati in jurul unci mese in forma de sigma. 247. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, De caerimoniis aulae bizaniinae, II (V ogt, II, 57). 248. Anna CO:\INENA, Alexiade, X II, 9, 7. 249. Diners, soupers et banquets, E.B., 1932, 130 ~i urm. 250. Ibidem, 105 ;;i urm., 129 . .251. DALTO:\T, Byzantine Art and Archiiology, 567, 573; DUTHUITYOLBACil, Art bywnlin, pl. 53 B. 252. G. de .JEHPIIANION, La Voix des 1W.onumenis, II, 24,1 ~i urrn. (istoric al folosirii fnrculi~ei). 253. I-IATZlDAKIS, Coulcaux ct fourclze/les, 1909, 110 ~i urm.; JEHPHi\NION, J.es eglises rupesiies de Cappadoce, pl. 65, 7; 101; 177, 2, 281, 1. iVIInerul se term ina uneori printr-un bllion circular. 251. PlEHHE DAMJ"EN, Inslitutio monialis: ,(zrrcinulis aureis alque bidenlibus" (c:lsiitoria lui Domenico Silva cu o fata a lui Constantin Dukas, 10,19); Th. USPENSKY, Le proces d'Izercsie de .Jean Jlalos, 23 si urm. 255. BOlU>HO:H, Peinltzres des manuscrils grecs de la Biblioteque Naiionale, 236 (Comcnt. Ia lov, Paris, gr. 135, 9 a, a. 136&); DIEHL, Jllanuel d'Art byzanlin, 880, fig. 4:35; STHZYGOWSKI, Die miniaturen des serbisclzen Psalter, 'Hl, pl. XXVIII; G. MILLET, 1\ionuments by:anlins de Mislra, pl. 120; DIEHL, La peinlure bywnline, pl. XLVIII (fcstinul lui lrod). 256. KOUKOULES, in E. B., 1933, 108 ~i urm. 257. Se va studia in cap. VII. .258. DALTOc\", op. cit., 606 ~i urm. (fragmente din Baouit). 259. Ibidem, 609 ~i urm.; D.A.C.L., III, 2463, fig. :1240. 260. Catalogue de l'Exposiliowd'Arl byzanlin .de 1931, nr. 626. 261. L. BI1.f:! HEn,' La Sculpture etles Arts mineurs by:antins; pl. LXXV I. 262. l\I. R. DE:\IA~GEL, Contribution ala topographic de He/Jtlomon, 136 · ~i mm., BAXTEH, The Great Palace of the Byzantine .Emt~crors, 57 ~i urm.
I-1:
263. EllEl'{SOLT, Les arts sompfuaires de JJyzance, ti ~i urih.; DIEHL,Manu'€1 d'lut /;!Jzantin, 710; SCI-lLCl\JBERGER, Le siege, Ia p.;ise· •t le sa(; de ConstDnlinople par Its Turcs en 1453, I, 697; II, 421, 411,. 513. .. 264. THEODOR PRODHOMOS Poemes prodromiques (lui Ioan Conme::ml vcrs 54- 63); DIEHL, Figures by::antines, JI, 54. 265. J. B. BURY, Tbc imperial adnlinislrative System in the ninth century (Philoteos, cap. 3); IA, :n. 270. HlEROFJL, 193. 271. Satire . .. , 328. 272. BUHY 0 op. cit., Philoteos, IV, nr. 760-51. 273. Satire . .. ; 217 urm. 274. CORil'PliS, Inluudem Justini (ed. Partsch), vers R5-91; PARISET, .H istoire de Ia soie. , 275. LUJTPRAND, op. cit., h 276. Noms cf tspeces de pains, E. B., 1928, 36 ~i urm. 277. Satire contre les higoumcnes, 3il4. 278. KOUKOULES, Les bains aux temps bywntins, E. B., 1935, p. Hl4 ~i 200. 279. 1 bidan, · 106. 280. Sfintnl TEODOH STCDITljL, Leilres, P. G., 99, 689; KOliKOULES, op. cit. 198; OHLANDOS, Architecture monaslique (In limba greacii), 57. 281. H lEROFIL (Calmdricr de regimes), 193 ~i urm. 282. KOUKOULES, 214 ~i urm. 283. Ibidem, 206 ~i urm. 284 . .! bidem, 209 ~i unn. . 285. Ibidem, 211; Patriaii&:rpw. KoVO"T()(V'nVOum)lce:6l~, 168,5; CONSTANTIN AL VII-LEA POHFIROGENETl.7L, De caerimoniis aulae bywnlinoe, append., 466, 4 (P. G., 112, 872). 286. KOUKOt:LES, op. cit., 206. 287. M.B.E.H. (Institutions), Cap. II, ed. 1970, 58-71. 288. A. HAMBAUD, Elude:; sl!r l'llistoire byzantine. 289. L. BRf:HIER, J.cs empereurs byzantins dans leur vic privce. 290. LE BLANT, Inscriptions cbretiennes de Ia Gaule, Aed. I, 7 (png. 32~ 33), An. 12-13 (p. 82, 88-89); DIEHL, Justinien et la civilisation byzantine ou VI-e sUcle, 17. ;?,91. CONSTANTIN a! VII-lea PORFIHOGENETUL, op. cil., IJ, 1 j EBEHSOLT, Melanges d'llisloire el d'archeolcgie byzantines, 17. 292. Ll:ITPTIAND, Antapodosis, I, 11, 277. 293. 'Fie de saint Eulhyme, palriarche, I:X, 1-18, p. 27. 294. PSELLOS, Chronograpbie, XII (1, 59). 295. PROCOPHJS din CESAREEA, De Aedificiis, I, 7, p. 32; Anecdofa,. 13 (p. 88 ~i urm.). (Concordan\ii tntrc cele clouii texl>:: DIEIJL, Jus·tinien et ~a ciuilisalion byzantine au VI-e siecle, 17). , 296. LEON IHACONUL, Ilistoires, III, 9. 297. PSELLOS, op. cit., I, '1; DIEHL, Choses el gens de Byzance, I, 3:13. 298. CONSTANTIN .a.l VII-lea PORFIROGENETliL, op. cit,, II, 15; TEOFANES, Continua/us, 101-104.
*i
447.
299. TEOF'AN~S MAHTURISITOlU L, Cl!ronographie, 4!:t7 ~j' urnL; HEYD, Histoire du commerce dl! Lt!uont (trad. Furcy-Heynaud), 206., 300. TEOFANES, Conlimzatus, op. cit., 248. 301. GHEORGHIOS KEDHENOS, Sunopsis, I, 1157; Vie d.e saint Euthyme, parliarcl!e, XI, 8, p. 36. 302. LUITPHAND, Relalio de legatione, 29 (20 iulie 968). 303. ANNA COMNENA, Alexiade, II, 3 (I, 69), 1081. 304. TEOFANES, Contimzalus, op. cit., 368; A. VOGT, Basile J-er et la ciZJilisation byzantine a Ia fin du IX-c siecle, 157 . .3Q5. Vie de saint Huthymc, patriarche, IX, 1-8. 306, N. ADONTZ, Les Taroniies .en Armenie el a Buzance, B.N., 1935, 55. . 307. G. KEDRJ;:NOS, Synopsis, II, .176'; BEYLIE, L'habitation byzantine, 90 (reprezentarea accstci mese). 308. TEOFANES, Coniimzatus, 120-21. LEON DIACONUL, Ilistoires, Y, 5--6. 309. DIEHL, Dans /'Orient byzanlin, 752 ~i urm .. ; I. D., Chases et gens de Dg:ance, III, 231; PSELLOS, Cilronographie, 74--'7·5. :uo. SOCHATE, Hisloire ecclesiaslique, VII, 22; SOZOM,ENE, Histoires ecclcsiastique, Prefata ~i IX, 1 :·;. 311. TEOl''ANES, Continua/us, YI, 25, :Jll. 31:2. A. HAMBAUD, L'empire grec 011 X-e sii!cle. Constantin Po:r:firogenelul; G. MOHAVCSIK, By:anlino-illrcica, I : Die byzanlil'lischen Quell en dcr Gcschichle da T iirkv iil ker, 204 ~i urm. 313. Vie de saint Eulhyme, patriarche, 10, ·p. 69. 314. Sp. LA:\1BHOS, Les bouffonli des empereurs byzantins (lnlimba greaca) ; TEOFANES, Conlinnatus, 172, 88. 315. PSELLOS, Clzronograplzie, II, 38-45. :316. Anlhologia graeca epigrammatum Palatina ·cum Planudea (ed. Stadt. Iniillcr), III, nr. 82. 317. l'SELLOS, I, 30. 318. LEDEAU, Histoire du Bus-Empire (eel. revazuta de St-Martin), IX, 222. :319. SOCHATE, op. cit., VII, 22 . .329. Po :- lo, cuvint tibetan, desemnlnd o minge din lcmn de salcie; .la origini acest joe se pare ca ar fi fost un exercitiu militar de antrena-. mcnt. Introdus in secolul al XVII-lea in India, la curtea Marclui Mogul, de aici a trccut in Anglia in secolul al XlX-lea. (Insemnarc de Grouset, muzeul Cernuschi, care expune statuete chineze~ti cu jucatori de polo din epoca Tang, sccolele VIII-IX); . , . :32L TEOFANES, Continualus, rn; 43; CONSTANTIN al VIHea PORFIHOGEJ'\ETCL, De administrando imperio, IX, 17:l; EUERSOLT, Legrand Palais de CoHslanlinople; 140 ~i urm. :322. Lntles, jeux aihletiques, tournois, 114-117 (reprezentate, pe o miniatura persana din secolul al XV -lea). 3:2:3. TEOFANES CONFESSOH, Cluonographie, 455, 5; Mgr. CHHYSANTI-I OS, 'H Ex.xJ,~cr[x -;ou Tpx,;s~o':ivc ,~, 67. . 321. TEOFANES, Contimwtus, VI, :J!J7 (Ia () iunie 913, basileul Alexandru a U\eut o hemoragie ccrebralii dupii o partidii ~i a murit dupii tlonii zile). 32:5. l'SELLOS, Chronographic, Vlll, 6-7 (I, 28-30). 32G. TEOFANES, Conlinuatus, IV, :l5, ~212 ~i urm·.; PSEUDOcSYMEON , Magister, Chronique, 71·4; PAHGOlF1.E, Les saints lviamas, I. H: I., IX, 1904, 273, .327. F. CliAIANDON, Les Comnene, II, 7-8; TEOFANES; ContinutJtus, V, 14-15, 218; G. BUCKLER, Anna Comnlma, 299.
in
448
:3:::8.
EOFAKES, Conlimzatus, VI, 5, ·1D2: DIEHL, Dans /'Orient br;can-
tfn, 254 ~i'urm.
32\1. Fe:,ELLOS, Chronographic, VII, 72-73 (128 ~i urm.). 330. P.\HGOIRE, L'amour de Ia cwnpugne tt Byzance et les villas imperiales, E.O., 1 H08, XI, 15 ~i Hieria, I.R.I., IV, 1B99. 331. PHOCOPIUS din CESAREEA, De Aedificiis, V, 3, 156; TEOFANES MARTURISITOHUL, Chronographic, 186. 332. TEOF.ANES MARTL'HISITORUL, 196; TEOFANES, Continualus, YI, 49, 18·i; PAUL SI.LENTIARUL, Poemes, 355-364 (S. G. MERCAT!, Rivisla di Sludi Orientali, 1924, a aratat cii adeviiratul autor a.l poemului cste Leon Magister, care 1-a dedicat lui Constantin al VII-lea). 333. EBERSOL T, Constantinople byzantine ei lcs voyagezzrs du Levant, 33, 35, 39; STEFAN din NOVGOROD, Pelerinage cl Constanlfnople, 60 ~i urm.; BENJAMIN din TUDELA, Voyages, 47 ~i urm.; DIEHL, f.·· .'cociele byzantine £l l'qor;uc des' Comnenes, 23-27; DU CANGE, CJcn:lanlinopolis Christiana, J l, 1:30. 334. ~.!EYER, in B. Z., 1896, 75-111. 3:=l5. :·;IICEJAS CHONIATE::i, Histnirc, I'. G., 140, 236; CHALAKDON, u[. cit., II, 648. 331'·. l\lEYEH, lac. cit. 337. . VASILIEV, Pero Tofur ... and his visit to Constantinople, Treti:ond and Italy, 111 ~i urm. 338. FSEUDO-CODINUS, De officialibus polutii, 17 (101); GUILA1':\JE c' TYH, Historia remm in partilms II w;smarinis gestmwn, XX, 2 (985); SCHLL'MBEHGER, Campagnes du roi Amaw!J I de Jemsalem, 1906. 325 si urm. 339. M.B.E.I-( (Vie et mort de Byzance ), ed. 1969, 246. 340. Yezi mai sus, p. 36; G. BUCKLEH, Am1a Comnena, 46; aceea~i delasare a armatei; ANNA COMNENA, Alexiade, VIII, 8 (149). 3 !1. :'rotocolul intrevederii sale cu BOHEMOND la Deaholis (1107), A?..;:\A COMNENA, op. cit., XIII, 9 (III, 118 ~i urm.). 342. G. BUCKLER, op. cit., 49; A:'-JNA COJ\INENA, 7, XV, 11 (III, 234
~i
urm.).
343. ANNA COMNENA, In trod. XVI; ALEXANDHU SCH IBUL, Yoyage d Constantinople, 7 (II, 176); ANNA COMNENA, 4, 2 (III, 159). El vina cu ~oimul, VII, 9, 1 (II, 117). 344. ANNA COMNENA, XII, 6 (III, 71). 345. Ibidem, VI, 7, 4 (II, 59). 346. Ibidem, XV, 11 (III, 230). 347. Ibidem, XV, 7 (III, 213-217). 348. DIEHL ~i GL;ILLAND, I./Europe Orientale de 1081 d 1453, 97-98. 349. IOAN KINNAMOS, Epitome, III, 16.. 350. Ibidem, III, 15; NIKETAS CHONIATES, Histoire, Ill, 5; DIEHL, La Societe byzantine d l'epoqne des Comnenes, 15; Ekphrasis despre un turnir in N. H., t. V, 15 ~i urm. 351. IO;\N KINNAMOS, op. cil., VI, 5, CIJALANDON, Les Comnene, H, 205 ~i urm. ·· · 352. F:\:'fTECHNES, arhiepiscop de Filippopolis, La chasse a l'once; CHc\LANDON, op. cit., II, 237 ~i urm.; KOUKOULES, E. B., 1932, 1-33 (analiza tratatului de cincgeticii). 353. GL:ILLAUME din TYH, Jlisloria rerum in parlibus transmarinis [!c;!omm, XVIII, 25; lOAN KIN:\AMOS, Epitome, IV, 21 (37); Cl!ALANDON, op. cit., II 453. 354. M.B.E.H. (Institutions) eel. 1970, 348~i urm. 355. NIKETAS CI-IONIATES, Histoire, Ill, 3.
29 -
c 115
449
356. lOAN KINNAMOS, III, 17; DIEHL, La SocWe byzantine ,) /'cpaque des Comnenes, 32; NIKETAS CI-IONIATES, III, 5-7 (809 ~i urm.); Sp. LAMBROS, Les bouffons des empe1eurs byzantins, 391 ~i urm.). 357. NIKETAS CIIONIATES, III, 6-7 (900-912). 358. TEODOR al II-lea LASCAHIS, Oeuvres, ep. XIV; J. H. PAPADOPULOS, Teodor II Lascaris, 85-87. 359. PSEUDO-CODINUS, De offcialibZis palalii, XIV, 76-82; EBERSOLT, JYI.elanges d'histoire et d'archeologie byzcmtines, 99-100. 360. PSEUDO-CODINUS, op. cit., VI, 53; EBEHSOLT, op. cit., 82 ~i urrn.
361. PSECDO-CODINUS, V; EBEHSOLT, op. cit., 16. 362. PACHYMEHES, Histoire, IV, 14 (729). 363. H. GUILLAND, Essai s11r Nikefor Gregoras, 8-10, 283 <;;i mm.; F. FUCHS, Die hoheren Sch11len von ]{ontanstin·opel im Mittelolia, ()2 si urm. · ·· 364: NIKEFOP. GREGORAS, Histoire romaine, XI, 4-5; IOA~ CANTACCZINO, Histoire, I, 5. 365. lOAN CANTACUZINO; IV, 4; NIKEFOR GREGORAS, 11. 36!3. A. VASILlE.V, Pero Ta{11r ... , 92-95. 367. '\IAJ\;l.'EL al II-lea PALEOLOG, Oeuvres, ed. Berger din :Xivrey ; lia/.oc~oMywx xo:l Hs),onov\r~rncxx&: Docwnents inedits rassemblfs par Sp. Lan1br os, 3. , 368. De excmplu capetcnia gofilor, Atanaric in anul 381, JORDANES, De 01 igine actibusque Gollwmm, 28. 369. FOCCHEH din CHARTRES, Gesta Francorum Hierusalem e:cpugnantiwn, 331. 370. VILLhHAHDOUIN, La conq11ete de Constantinopole, I, 128; ROBEHT DE CLARI, La Conqueste de Constantinople, cap. 40. 371. ANDREAS in l'vlelron (revista de statistica), decembrie 1920, 6. 372. PSELLOS, DiscollTs ... , V, 229 ; BESSARION, in Documents inedi/s rassemblcs par Sp. Lambros, III, 289; DIEHL, En lv!Cdileranee, 372. 373. Scrisoare redactata in anul 1406 dupa misiunea sa diplomatica la Londra, MANUEL CHRYSOLOHAS, Correspondance, IX, 393; DIEHL ~i GUILLAND, L'Europe Orientale de 1081 c1 1453. 374. Aluzie Ia caderele de marmura de la Proconez. ?75: Statiuni ale Bosforului, suburbia Chrysopolis (Scutari) ~i Apele dulci din Asia. 376. ABOlJLFEDA, Geographic, XIV-e sii!cle, trad: Reinaud, t. 2, 315 sl urm. 377. ·P. MEHIMEE, Et11des sZir les arts all Moyen Age, 335 ~i umi. ;A. VASILIEV, Pero Tafur .. . , 113; BEHTHANDON DE LA BROQUIERE, Le voyage d'autre mer:, Y a beaZICOZl[J plus v11yde q11e de plain" 378. PSELLOS, Chronographic, 393. 379. M. R. DE!Vl.ANGEL, Contribution c1 Ia topographic de l'hebdomon, 23. , 380. Patria, ed. Preger, 1907. 381. DEMANGEL, op. cit., DEMANGEL ~i MAMBOURY, Le q1wrlier des 1\llanganes et la region de Constantinople. 382. A.C.E.B., VI, Paris, 1948, t. II, p. 21: A. GABH.IEL expune ,pro-· iectul de ·creare a unui pare arheologic Ia Istanbul". 383. A.C.E.B., Paris, 1948, T. II, 243-253; E. MAMBOUHY, Contribution a la topographic gfmerale de Constantinople par l'etude du modele de la ville.
450
384. Pentru a aprecia importanta acestor rezultatc cste suficient sii se faca referinta la planul lui Mordtmann, publicat in anul 1891 in Re-
vue de l'Art chretien. 385. kotitia Urbis Constantinopolitanae, eel. Seeck. 386. TK\IISTIOS, Orationes, orat. XIII; DIEHL ~i MAHCAIS, Le monde oriental de 395 cl 1081, III, 6. 387. A::\DHEADES, loc. cit., p. 73. 388. PROCOPIUS din CESAREEA, 1inecdota, 32. 389. DIEHL, Justin/en et Ia civilisation byzantine au VI-e siecle, 432 ~i UI'HL
390. 1LB.E.I-I. (Vie et mort de Byzance), eel. 1969, 54. 391. Ibidem, 77. De la 398 la 751 se apreciaz:'f ca au existat cinci cutremure de pamint importante, cinci epiclemii de ciuma ~i numeroase ra.:>;coale, printre care Hascoala Nika in anul 532, care a clistrus centrul . ora~ului. · 392. H. JANIN, Topographic de Constantinople byzantine, 225 (morminte imperlalc clescoperite in anul 1 929). 393. ZOi'\AHAS, Epitome, II, 289; G. KEDRENOS, Synopsis, 856 ~i urn1.
394 . .\,~ILLEHARDOUIN, La conquete de Constantinople, nr. 247. 395. IOAN CANTACUZINO, Hisloire, lV, 8. 396. DCKAS, Chronique zmiverselle, cap. 20; G. PHRAl'
398. ?atria (eel. Preger)·, II; Diclionaire des Apocriphes de /'Ancien et du l>~otweau Testament (tract. Migne), I, 27. 399. TEOFILACT SIMOCATTA, Histoire (eel. din Boor), VIII, 4; TEOFAKES MARTURISITORUL, Chronographic, 236, 28; DIEHL, Chases et gens de Byzance, III 771. 400. DIEHL, Figures byzantines, I, 305. 401. Patriarhul Anton Cauleas este fiul unui solclat frigian eri1igrat la Constantinopol. (LOPAHEV in V.V., XVII, 148): JOSEPll LAUHENT, l'Armenie entre Byzance et l'Jslal(!, 190-194. In anul 778 cei cinci strategi ai Oricntului purtau nume armene~ti. · 402. M. LEHOY, Un papyrus armeno-grec, in B.N;, 1938, 513-537. 403. A. VASILIEV, The mssian Attack of Comtantinople in 860, p. 229. 404. R.K.O.H., 549, 556; PARGOIHE in E.O., XI, 1908, 203 ~i urm. 405. GERMAINE HOUILLARD, Leon Refalas, in B.Z., 1930, 444 ~i urn1.
.
406. A. se veclea cap. IX. 407. CHALANDON, Les Comnene, II. 408. H. LOPEZ, l'origine des colonies commerciales permanentes dans le Levant byzantin et modern~ A. VASILIEV, The opening Stage of the Anglo-Saxons .. . , A.LK., 1935. 409. KIKETAS CHONIATES, J-Iistoire, VI, 2: ,Functionari straini care mqi mult bilbiie limba greaca clecit o vorbesc"; GUILLAUME din TYR, Histoira renzm in partibus transmarinis gestarum, XXII, 10. 410. LOPEZ, op. cit. 411. YASILIEV, Pero Tafur .. . , 91 ~i urm. 412. 0. TAFHALI, Tlwssalonique au XIV-e sii!cle, 43. 413. Erima solupc cste acceptata de majoritatea istoricilor; cea de a cleuu este o ipoteza a lui JVIOHDTJ\!IANN (Esquisses ... 60 ~i urm.) potrivit ciireia u~a de Aur era rezervata exclusiv basileului.
451
4.H. l1.NTON, arhiepiscop de Novgorod, Le lilire du pelerin; EBERSOLT, Constantinople byzantine cl les voyageurs du Leuant, 36. . 415. HOLJ\IES, The age o,f Justinian and Theocbra, I, 142-148. 416. H .. GUILLAND, Autonr dn Livre des Ceremonies de Constantin Porphirogen2le, La Mese, A.C.E.B., VI, Paris, 1948 t. II, 171-182. 417. Livre du Pre{et, 25 (41). · 418. EUDE DE DEUIL, De Ludovici VII profectione in Orienlem, 4. 419. :'dERIMEE, Elude sur les arts an 1\'[oycn Age, 356. 420. IBN BATOCTA, Voyages, II, •l:ll: EBERSOLT, Constantinople by:ontin et les voyayenrs du Levant, 43 0i nrm.; KODKOlJLES, Al 63ot xoct ot ~F·~ol.o~ TW\1 ~U~OC\ITL'J(•Wrr6),i;wv, striizile ~i pietelc ora~elor bizantine) E.B., 1948. 421. VASILIEV, Pero Tafnr .. . , 106. 422. Epistolii ciitre basileu, B.H.L., V, vers 23-149. 423. ~TEFAN D1N NOVGOROD, Pi!lerinage a Constantinople, 115. •1:2•1. ZOSIMUS DIACONUL, Pelerinage, 201. '12:). VASIL!EV in :\!.. D., I, 295; de acela~i : Hisloire de /'Empire byzanlin, n, 323. 4:213. VASlLIEV, Pero Ta{ur ... , 109 9i M. D., I, 326; PatJia (eu. Preger), 185, 1ii'l. 427. \i AS JLJEV 1n B.N., 1932, 110 ~i urm. 4.28. J\l. D., I, 294 eyi urrn. · 42\J. PHCCOPIUS din CESAREEA, B. G., III, 258; IORGA, Hisl1>ire de lu vie byzantine, I, 15\l. ,;:io. IHEHL, Justinicn ct Ia civilisation byzantine, 435 ~i urm . .J.:H. SOCH.ATE, Fii::loire ecclesiastique, V, 20-21; SOZOMENE, Hisloire cu:lcsioslique, \ I J, t:, 12-17; TII.EODORET, Hisloire ecclesi
452
448. ANl':JA COMNENA, Alexiade, )}Il, 6 (III, 72-73); CHALANDON, Les Comnene, II, 22. ' 449. Claudiani carmina (in Europium II pe !a anii 326-354); Sfintul IOAN HRISOSTOM, Homelies, prima omilic despre Lazar, text ~i traducere de CONSTANTIN al VII-Iea PORFIROGE:NETUL, De caerimoniis (coment. II, 135). 450. CONSTANTIN al VII-lea ... , op. cit. (cornent. II, 134). 451. Muzeul din Constantina. BERNARD in B.A.C.T.H., 1906. 452. Vie de saint Etienne le Nouucau, 1172. 453. R. GHOUSSET, Hislo,ire des croisades et du royaume franc de Jerusalem, 44 ~i urm. I se atribuiau o mie de cai pe care 1i hranea el insu~i cu grin ~i cu fructe. 454. Patria (ec!. Preger), I, 14; EBEHSOLT, In B. N., 19~l1, 560 ~i urm. 455. VASILIEV, The Monument of Porphyrius, 40 ~i urm.; EBERSOLT, !nH.A., 1911, I, 76 ~i urm. 456. VASILIEV, op. cit., 40 ~i urm. (32 epigrame despre Porfirius). A se vedea bibliografia sa reconstituita de VASILIEV in D.O.P ., IV, 1948, 41 ~iurm .. ; Actes des 42 martyrs d'Ammium. 457. G. MILLET, Les noms des amiges dans les aclamations de /'Hippodrome, 279. 458. Stofi\ provenitii de Ia Aix-la-Chapelle, L. BEEHlER, La Sculpture el les Arts mineurs byzantins, 99, pl. LXXXIV. 459. El se numea Bassois ~i era nobil prin na~tere. Actes des 42 martyrs d'Amorium, rcdacpa V. V., XVII, 81. 460. TEOFANES, Continua/us, Mihail, 21; A. HAl\IBAl:~D, L'Empire · grec em X-e siCcle. Consianlin PorphyJOgenete, 12; J. B. BOHY, A Jlistory of the Easlan Ramon Empire, 162; A. VOGT, Basile 1-er tl Ia civilisation byzantine a lo fin du lX-e sii:cle, 7. 461. C.I.G., IV, 8703. 462. BA!'..:DCI'\I, Imperium Orientale siue ontiquilales Constunlinopulilan-ae, I, 43. 463. Gh. TEXIER, Elude sur Ia topog/(lpbie de l'Hippodrorne, in H.A., 1845,. 152. 4tl4. EHERSOLT, Conslanlinople byzantin.e et les voyogeurs du Levant, G3, 87-89. 465. PANVINIO, De ludis circensibus, \~enc\ia, 1600; BANDCHJ, op. ciL, ll, 664; BEYLIE, L'habilat'ion byzantine, 57 ~i urm. pl. XXXII. 466. Obscrvapa autorului, misiune 1910. 467. D.A.C.L., VI, 1925, 2837. 4G8. M.:\MBOt:rtY ~i WIEGAND, HaiserpaUiste von Eonstanlinopcl. 4(39. 'in schimb HOBEH.T DE CLARI (La conqucste de Constantinople, '88) a Yiizut un ,masiere"* 1nalt de 15 picioare yi larg de HJ purtind statui. Au existat, prin urmare, modificilri dupa anul 1204. 470. EBEHSOLT, Constantinople tyzaniine, 56, ::l; de !'leela~i: Le Gwnd Palais de Constantinople, 49-51, 151 ~i unn.; .J. LABAHTE, Le Palais imperial de Cons{anlinople ei ses oumds, 1861. 471. EBERSOLT (Le Grand l'alais de Constantinople, 17) citeaza el lnsu~i acest txet. , 472. PIGi\!'
*
l\Iuraille (term en folosit In franceza Yeche) = zid_ gros.
~n.
trad.)
4.53
4i5. Ch. PICARD, La Sculpture an!ique, Il, (Origines de la sculpture by:unline ), 476. 47(). P fGANIOL, Zoe. cit. La noma de ascmenea loja magistratului care prezida jocurile era sep;u·ati\ cle loja imperiala. La Constantinopol prezident era Prefcctnl Ora~ului. 477. Supm, p. 70. 478. G. :viiLLET, :VI. K., 281..:_295. 479. COl\STA:'\TIN al VII-lea PORFIROGENETUL, op. cit., I, 68 ~i urm. 480. H.K.O.R., 1255 (iuvilarea pisanilor de cil.tre ALEXIOS I in anul 1111). 481. Descopcrita in 1834 (muzeul din Berlin). Urna este reprodHsa pe diferite monumcnte. DALTON, Byzantine 1lrl and A.rchiiology, .490, fig. 293 (psaltirca din Utrecht). 482. D.A.C.L., VJ,2389, fig. 5711 si 6716. 483 . CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, I, 69 (II, 126): D.A.C.L., VI, 2388; in 880 lmparalul a primit o coroana de aur ~i o liYra de anr, HAHOUN BEN .JAHJA, n:1cit, 215. 48:i. \OGT, Comcnt. II, 121 ~i 147 (distrihnirea de merinde popula\ici la aniYcrsarea ora~ului). 485 . ,\. n.AMBAUD, Eludes Slll l"his!oirc byzantine, 29; DIEHL, Clwscs c! .r;cns de Byzance,-III,501. 4illi. YOGT, Coment. II, 219 (cor al faet.lunilor adresat impar3tesei); HOBERT DE CLARI, La Conquestc de Constantinople, 83. 487. TEXIER, H. A., 1845, 157; D.A.C.L., VI, 2389 ~i lirrn. 488. PROCOPH;s din C,\ZA, Discurs, paneg.·15 (P.G., 87, 281()); 489. Diptic de la Bourges (cabinet des MM.). 490. DIEHL, (,'hoses ct gens deByzance, III, 409, 769. 491. SCJJLC'v!HEHGEH, Nicephore Phocas, 150; BEYLIE, L'habiialion J;y:unline, 110. 492. JJTEI-IL, Dansl'Orienl by:antin, :181 (iarna anului 963). 4D3. LEON DIACONUL, Hisloire, IV, G; BEYLIE, op. cit., 110. 1; L'\NT, Expeditions t1 p i;l crinuyes des ;-,candinaues en Terre Soinie 160,199 (pela 1103). . 495. BENIAl\IIN din TUDELA, Voyages (in 1172, ziua de Craciun). 496. EDHIS!, Gcoymphie, trad. Jaubert, a 1153; EJJEHSOLT, Constantinople by.:antinr: e/ les voyageurs du Levant, 34. 497. P. G., 133, 107 ~i urm. TANNEHY,A.A.E.G., 1887, 107. 498: Ed. L\.~iBHOS, N. I-l., II, 385 ~i urm. 49!). NIKETAS CHOI'\IATES, Histoire, III, 5; Satire conlre les hiuoumenes, :32·1. ; SCHLl.:MBEHGEH, Campaunes du roi A maury . .. , 311-335. 500. CHALl\1'\DON, Les r:omnene, II, 421 ~i urm. 50L '>:IKETAS CHONIATES, Hisloire, Al. 111, III, 2 ~i 6. 50:2. HUBEHT DE CLAHI, La Conqueslc de Conslanlinople, 88. flO:~. ~ri·~ET_AS CliONii\Tf~S, op. cit. (de Statuis), L,, XXI. f>O·l. P. IIIEHI:MEE, Etude sur lcs arls wz kloyen Age, 317-321. C•O;:J. CEHOLA, La vee/ate di Conslr!Iilinopoli di Cristofaro Buonddmun!i, \-"-:\S IL IT~Y, Peto Tdfur .. . , 108 7i nrrn . ; Anonyrne russe. ]Jcscr-ip-
;)(H~.
de Constantinople, 2:37 (pe Ja 1:!2±-H 53). ;;C/. S1;p!a, p. 88.
508.
fi;o),x~oMy~'.X ...
183.
454
Documents in Mils rasse mbles par Sp. Lambros, II,
509. EBEHSOLT, Consluniinople. bu:anlim et les uoyuyeurs d11 Leuant, 76-78; WIEGAND in M.D.A.J., 1908, pl. I, fig. 2: dupii Pieter h.oek (aratii graclenurile eurbtlrii}; GYLLIUS, Topoyruphio ConslantinouJioleos, II, 299. 510. SATllAS ld'l'Ofl~Y.ov ... nu poate fi folosit. 511. Sinohim cu auditorium, sali1 de conferin[e. 512. Sflntnl IOAK Hf\ISOST0'\1, Homelics, horn. X (P. G., 62, 371). 513. VOGT in H.Q.H., 1931, 260. · 514. Ibidem, 259--,296. 515. C.I.C.I., nov. 105 (28· decembric 537). 51G. VOGT in H.Q.H., 1931, 260 (dupa synopsis legum de Psellos). 517. Literal mente: imitaforul. 518. HEICH, Der Mimus (Berlin, 1903), 508. 519. Ibidem, 436. 520. VOGT, lac. cit., 259-296. 521. HEICIJ, op. cit., 86, 116 (contraatacul mimilor la mlresa lni Grlgore din ~azianz, ajuns patrlarh}. 522. S. RElNACH, A.l.C.H., 19 mai 1918 (incercarc de rcconstitnire . a uuui mim dnp{t un pasaj a! lui Pscllos, despre rnistcrde piiginismului). 523 . .Codex Tbeodosianus, XV, 7, 5, 9. 524. C.l.C. L, C.J., V, YI, 23' (preamlml}. 525 . HEICI-l, op. cit., 133 ~i 618. ·526. CHORICH:s DIN GAZA, ed. Foerster, XIV, 4. 527. HEICIJ, op, cit., fj12. 528. TEOl'A~E~, Conlinuatus, III, 1-,2; HEICH, 19l. 5'JQ JJ1.est:e de l'Ezznuque (ed. Legrand). 5C)O. \ OGT, Zoe. cil., 21l7 ~i urm. 531. REICH, op. cit. :5:32. Ibidem, 106; PSELLOS, Discours ... , V, 206, 209. 53:3. 1\.E.~.l., VIlJ, 2, 195; REICH, Der Minms, .162. 534. RElCH, op. cit., 134. 53ii. Mimi Ia curtea lui Baiazirl . .536. 1\ElCII, op. cit., 620-622. 537. lVI.Il.E.H. (Institutions), ed. 1970, 1G6. 538. HELOCH, Die Beviilkerunrr des qrieclzisch- zij;nischen Well; \YEIL, Gcschicluc der Choli(en, I, 116 (dupii. sursele aralJc) . .53!J. D.i\ .C.L., I, 1106 ~i urrn. 540. Jlnllwlu[Jia grocca epiqrammatwn Palatina cwn Planudca, eel. St~'clt nli!ller, II, 138; Farul, descris de ciitrc Edrisi, este reprorlus pe mozaic1(!1 din Djeraseh Cfransiord.ania), descopcrit ln 1929, (Foz mes, "rcbrnarie 1 \130). 541. MAHCELLINl;s CQJ\JES, A.nnales (Ed. 1\Iommsen), ti2; .STHZYGOWSKL Eine Alexandrinische Wcllcluonik, pl. 1'1. 542. J).r\.C.I", I, 107 ~i urm. Tot a~a martirium-ul c,flntullli Maren, e:1!acombele de la Karrnouz etc. 543. ~LB.E.II., (Institutions), erl. 19'70, 361. 544. G. HANOTALX, Ilistoire de Ia 11alion igyptienne, Ill, 135; J. 2\L\SPEHO, Horopollon ei Ia fin du pagrmisme ,:gyptirn, in B.I.F.C., XI, lll1
~i ll!'lt!.
545. ·BOHY, History of the laterRoman Empire, T; J. :VL\SPERO, op. cit., XI, 181 ~i urm.; DHUON, Synesi11s, 1859. 546. BUHY, op. cU., I, 127 eyi unn. 547. J. l\IASPEHO, Histoires des patriarches d'Jllexandrie (.518-610), 33; Vie de Severe, paltiarclle monopllisile d'~\ ntioclte, Il, 17, 27 ~i U!'ill,
455
548. FLICHE ~i :'.L\HTIN, Hisioirc de l'f:glisc, IV, 442 ~i urm.; J. T\IASPERO, op. cil. : snnctuarc clistruse de patriarhul ANDHO:\fiC (6126:22).
549. EVAGRIOS, Jlisloirc ecclf:siastiqzze, II, 9; J\L GELZEH, Sfudien mr byzanlinischcn Yerwallnng Aegyptens, 18, 2. 550. A se vcdea Cap. VII. 551. ~'1nonyme. Tolius 01 bis descriptio, II, 520. 552. ~c\GNJ~LLUS, Libcr Ponti{icalis ecclesiae Rcwennatis, P. L., CVI, · 608' ~i urm. (dupa noLele de ci'tlatorie ale lui Maximian, venit la Alexandria inainte de anul 5•16). 553. J. :\IASPEHO, op. cit., 39 9i urm . .55L Ibidem; Vie de saint Jean I'A!lmonicr (de LEON din NEAPOLE). 555. 7\LB.E.TI. (lnstitczlions ), eel. 1970, 167. 556. HIEHOCLES, Synecdemos, P. G., 113. 557. GI-IEOHGHIOS DI:-J CIPHU, Descriptio orbis romani (eeL Gclzer). 558. PHOCOPIUS dinCESAHEK\, DeA.edi{iciis, VI, 1; G. ROUILL.AHD, J/adrJ¥.inislralion de l'f:gipte byzanline, 225. 559. D.A.C.L., I, 3226 ~i urm. ; GA YET, Les Portraits d' Antinoc, 1916. 500. D.A.C.L., I, 1042 ~i urm. 551. The Oxyrhincus Papyri (eel. ~i tracl. Grenfell ~i Hunt), I, 45; Greek Papyri in the Drilish JI;Juscwn (ed. Kenyon ~i Bell), III, 227, 18; G . .EOlJILLAHD, L'adminislration de l'Egipte byzantine, 191; YVONNE JANNSENS, in B. N., 1936, 515. 562. DIEHL, Jusiinicn et Ia cioilisation byzantine au VI-e sii!cle, 572. 56:3. l'I-llLlPPSON, Das buzanlinischc Reich als geographische Erscheimmg, 186. 5li~, D.A.C.L., I, 282; D.H.G.E., III, 563-566; DIEHL, op. cit., 767 ~i urm. 565. JJ.A.C.L., II, 2359 ;;i urm. 5fJG. LIDANIUS, Disconrs, or. 1, I, 80. 507. Sfintul IO:\.N DIN EFES, Hisloite de l'lo'glise, III, 29; IOltN 1\IAL.\LAS, Chronographic, Bonn, 307; DIEHL, Juslinien et Ia civilisation buzanline au VI-e siecle, 369. 508. J. LAS::,US, Antioch- on- the - Orontes, 129 ~i urm., fig. 10. 5\lU. DIEHL, op. cit., 5fJ8 ~i urm.· 570. D.c\.C.L., II, 60. . 571. :IIE!II80-"', ZOILOS; CALLISTOS, EVAGRIOS, Histoire ecclesiaslique, I, J 8-20. 572. Li\SSCS, op. cil. 573. 1 bid em, 154 ;>i urm. 57!%, JIJidem, 139-141, fig. 18. 575. i!Jidem, 1'18, fig. 24. 576. Ibidem, 143-147, fig. 22- Cf. lOAN MALALAS, Chronographic Bonn, 318, 32.J, 323. 577. LAS:SUS, Dons lcs rues d'Antioche (Bulietin des fJ'tudes orientales \~, 1035, 122 ~i unn.) 578. LASSC"S, Antioch- on - the - Oronles, 143, fig. 21. 579. Ibidem, 13±, 137, 140, fig. 15, 16, -48. 580. Ibidem, 149, fig. 48. 581. Ibidem, 1:33 ~i urm., fig. 12-13 (joe de trictrac;. asemanator celui men\ionat supra, p. 58. 582. Sflntul IOAN IIHISOSTO:\I, HomClies, P. G., 50, 591. 583. IOAN :'viALALAS, Chronographic, Bonn, 400; DIEHL, JnstinieP .. . , 570. 58L ~viisopogon in H. DEVREESSE, Le Palriarcat d'Antioche jnsqn'a Ia conquele arabe, 112 ~i urm.; D.A.C.L., II, 2368 ~i urm.
456
585. PROCOPIUS Dir\ CESABEEA, B. P., II, 10; DIEHL, op. cit., 570 ~i urm.; DEVHEESSE, op. cit., 113 ~i urm. 586. Sfintul lOAN HHISOSTOM, llomelies, ltom. 19, P. G., 49, 188. 587. D.H.G.E., III, 564. 588. lOAN MALALAS, Clzronogruphic, Bonn, 427. 589. LASSCS, Anfiocll - on - llle- Oronles, 132, fig. 11. 590. Sfintul lOAN HRISOSTOM, Homilies, hom. 7, P. G., 48, 104546. 591. LIBANIUS (Sur sa pro pre fortune), tracl. Petit, 175. 592. REICH, Der Nlimus, 205. 593. CHORICIUS din GAZA, ed. Graux, II, 14, 8-11; COURET, La Palestine sous les emperezzrs grecs, 147 (mimul Timotei obtinind de la Anastasios suprimarea chrysargyron-ului [impozit pHitit de negustori]. 594. DIEHL, Justinien .. . , 573 ~i urm. 595. M.B.E.H. ( Instilutions ), ed. 1970, 361 ~i urm. 596. LASSDS, Sanctuaires clln!tiens de Syrie, 123-160; GHABAR, 1'.1arlyrium, I, 152-167 ~i 207-214. 597. LASSUS, op. cit., 249-260. 598. Ibidem, 277-283; LAS SUS, Images de stylites (Buletin des Etudes orientales, II, 67-88); Vie de sainte Genevieve, S.R.M., III, 226 ~i urm. 599. JERPHANION, La Voix des monuments, I, 111-133. 600: LASSUS, Sanctuaires cllretiens de Syrie,.285 ~i urm. 601. Sfintul lOAN din EFES, Vie des bienlzereux orientaux, 226; DIEHL, Justii1ien ... , 577. 602. EVAGRIOS, Histoire ecclesiastique, V, 18; DIEHL, Jusiinien, 577. 603. EVAGRIOS, op. cit., V, 18; DIEHL, op. cit., 577. 604. PH!LIPPSON, Das byzantinisclze Reich als geographisclle Erscheimmg, 185 ~i urm. _ 605. DIEHL, op. cit., 570; PROCOPIUS din CESAREEA, De Aedificiis, V, 5; PARISET, Histoire de la soie. 606. DIEHL, op. cit., 579 ~i urm.; PHOCOPIDS din CESAREEA, De A edificiis, II, 10; la fel: De Bellis, II, VIII, 7, IX, XIII, 15. 607. PHOCOPIUS din CESAREEA, De Aedificiis, II, 10; DIEHL, op. cit., 582-584; LAS SUS, op. cit., 304 ~i urm. 608. IOAN MALLALAS, Cllronograpllie, pe la 518-520, lui Seleucus din lsauria. 609. I-HEROCLES, Synekdemos, cap. 46-55. 610. GIIEORGHIOS din CIPRD, Descriptio orbis romani, cap. 4-15. 611. LASSUS, op. cit., 304 ~i urm. 612. Ibidem, 47. A se vedea supra, p. 30. 613. Expusa la Bruxelles la Muzeul Semicentenarului. F. MA YEKCE, La mission beige d'Apamee, !n B.A.B.L., VI, 1935. 614. Anonyme. Tot ius orbis descriptio, 57 ~i urm. 615. P. COLLINET, Histoire de l'Ecole de droit de Beyraui. A se vedea cap. XIII. · 616. PIGANIOL, Hemisplzairian et Omphalos des Lieux Saints (amplasa• mentul Crucii), C.A., I, 1945, 7-14. 617. A. GRABAR, Nlartyrium, II, 129-206. 618. R. R., P.P. VINCENT ~i ABEL, Jerusalem nouvelle, II, 992 ~i urm. D.A.C.L., X, 1931, 806-885, fig. 7416 ~i unn., pl. 820 ~i 836. 619. Probabil pentru a se supune edictului dat de califul Yezid. Cf. l\LB. (Vie ef mort de Byzance ), 1969, p. 78. 620. R.A., XII, 1938, 109.
457
621. LASSUS, .Sanctuaires chrelicns de Syrie, 150 ~i urm.; DIEHL, Juslinien ... , 587. 622. L\SSUS, op. cit., 38-40, fig. 18. 62cl. Ibidem, 102, fig. 67; D.A.C.L., XIII, 870 ~i urm. 624. LASSUS, op. cit., 205. 625. I\cstanratf; de Instinian. PHOC:OPIUS din CESAREEA, De Aedifici is, 2, 3. 626. Inscrippi in limba greaca rlatind din primele secole ale crei cre:rtine. D.A.C.L., IV, 1921, 2103 ~i urm. 627. ,Silltarct ul" (actualul Daisan). 628. PHOCOPIUS din CESAHEEA, De Aedificiis, II, 6; HUBENS DUVAL, II {stoire polilique, religieuse et litter a ire d' Edesse. · 629. E. DUVAL, op. cit.; lJ.,\.C.L., IV, 2059 ~i urm. 630. Aliat al.lni Septimiu-Sc\'cr care il primisc la Ro:na. D.A.C.L., IV, 2005 si urm.; FLICHE ~i MARTIN, Histoire de l'eglise, I, 286; II, 126. 631. H. DUV"'\L, op. cit.; .J. B. CHABOT, Litlcrature S[Jfiaque, 19-32. 632. C. A., II, 1947, 29-68 (DUPONT--SOM~lER ~i GRABAR). 633. Procerleu persan, deja eunoscut in Caldeea cu 3 000 de ani l.e.n., L. BREHIER, Le Style roman. . 634. Silviae Etheriae pcregrina!io, IX, 3; D.A.C.L., I, 1907, 87-97. 635. Guide de lu Peinlure (Hermeneia), tract Didron, Niwmel d' iconographic chrctienne, grecqnc et l atine. 636. Caiac, Hermos, Cayst~s, Meandru, VIDAL DE LABL;\CHE ~i GALLO IS, Geogmphie unil!e'rselle, t. VII: l'f:ninsllles meditcrrancennes. 637. A. GHABAH, Marlyrium, I, 66, 154. 638. D.A.C.L., V, 1922, 118 ~i urm .. 639. GHABAH, op. cit., I, 65; GHIGOHE din TOUHS, Gloria 11/Iartyrum, 23. 64.0. GHABAR, op. cit., I, 122. 641. D.A.C.L., V, 1922, 136 ;;i urm. 642. STRABON, Geographica (eel. Miiller ~i Dlibner), XII, 4-7. 643. TEXIER, Description de l'Asie Mineure, I, pl. V 9i VI; JANIN,' IYic('e .. . , E.O., 1925, XXVIII, 482 ~i urm.; D.i\.C.L., XII, 1935, fig. 8828. 644 .•JAKIN, lac. cif. fl45. !' HOCOP llJS din CESAJ\EEA, DCJ\ edificiis, V, 3 (164). 646. ln E.O., XXVIII, 1925, 471 9i urm. 647. DIEHL, Etudes byzanlines, 352 9i urm.; WULFF, Die l(oimesisEirche ... , Strasbnrg, 1H03. 648. \" IDAL DE LAB LACHE, Geographic universclle, t. \'III: Acie occi- ' dentale, Haute Asie, 96-100, pl. XV 9i XVI. 649. G. DE .JEPHANION, Melanges d'arclu!ologie anatolienne, 113 ~i 21.1. 650. GREGOIRE, Inscriptions hisloriques byzantines, 437-449, Spatharocandidatul, director de lucrari, ar fi viitorul imparat Vasile. f)51. I!. GHEGOIRE, op. cit., 449-453. 652. G. DE .JEHPHA.t\ION, Les eglises rupestres de Cappadoce, I, 1925, 6-42. 653. LEON DL\CONl_;L, Hioloires, III, 1 (35); Synopsis Chronike, od .. a. 1261 (eel. Sathas), 205. 654. PHOCOPIUS DIN GAZA, Discours, 2817 (panegiricul lui Anastasios, 19). 655. Anllwlogic grecque. I, Anthologic Palatine (eel. P. \Yaltz), IX. 65G. D.l-I.G.E., V, 148 ~i urm.
458:
657. DIEHL, Dans /'Orient byzantin, 204-206; DIEilL ~i Gl:ILLAC'·ID, L'Europe Orientale de 1081 a 1453 p. ci20-435 (Guillaml). 658. J'JESSARIOK, Eloge de Trcbizonde (cd. Lambros, :'\.TI., XIII, Hl16). 659. :\Igr. CHHYSAl\TI-lOS, op. cit., 70-73. 660. Ibidem, 68. , 661. Q. MILLET, Les monasteres et les eglises de Trebizonde, B.C.N., 1895, 419 si urm. 662 . .f3ESSARION, op. cit., 187: CHHYSANTHOS, op. cit., 62, 75. 663. J'I. GREGOIRE, Les veilleurs de nuit a Trebizonde, in B.Z., 1909, 490 ~i urm.; G. BRATIANU, Recherches sur le commerce genois dans Ia mer Noire au XIII-e siCcle, 117. 664. PHOCOPIUS DIN CESAREEA, De Aedificiis, III, 7 (99). 665. DIEHL, Un voyageur espagnol a Constantinople. Pero Tafur, 135 ~i urm., 141 ~i urm., 415 ~i urm. 666. Ibidem, 409-411. 667. Ibidem. 668. IOAN EUGENIKOS in DIEHL, op. cit., 67 J;d 218. 669. DIEHL, op. cit., 66; VENETIA COTTAS, Le theatre a Bywnce, 80-85. 670; M B.E.H. (Vie et mort de Byzance ), eel. 1969, 11-14; PH. MEYER, Des Joseph Bryennos Schri(ten und Bildung, 21-57. 671. M.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 169. 672. PH. MEYEH, op. cit., 37-38; WALAFRID STRABO, Liber de exordiis, P. L., 114 ~i 327. 673. PH. MEYEH, op. cit., 123. 674. xpcl.~EW {U0"7rEp ot ro-r6o~ (cunoscut ptna in Palestina), MRYEH, 73; Vie de saint Dosithee (trad. fr. in O.C., XXVI, 2, 120). 7· 675. PROCOPlUS DIN CESAHEEA, De Aedificiis, 111, ' MEYEH, 40. 676. BRUNOV, Une eglise byzantine a Chersonnese in JVI.O., II, 1: 25 ~~
urm. 677. LATY~EV in V. V., II, 1895 ~i B.Z., 1896, 245. 678. F. DVOHNIK, LI!S Slaves, Byzance et Rome au I X-e siecle, 76-104 ; de acela~i : Les I egendes de Constantin et de Methode vues de Byzance, 253. 679. CONSTA::--JTIN al VII-lea PORFIHOQENETUL, De administrando imperio, XXIX, 137 ~i urm.,; XXXI, 149; HEBHARD ~i ZILLER, Le palais de Spalato; A. RAMBAUD, L'Empire grec au X-e siecle ... 75; DVOHNIK, op. cit., 76 ~i urm.; DIEHL, En Mediterrimee, 1 ~i
urm. 680. F. DVOHNIK, Les Slaves, Byzance et Rome ... , 5,75. 681. Fondata de catre Casandra (316-315 i.e.n.). 682. VIDAL DE LABLACHE si GALLOIS, Geographic universelle, t. VI; Peninsule mediierranetnne~, 523 ~i urm.; 0. TAFHALI, Topographic de Tl!essalonique au XIV-e siecle, 15-41, 130 ~i 148. 683. DVORNIK, Les legendes de Cfmstaniin ... , 14-16 -; TAFHALI, Thessalonique, des origines au XIV-e siecle, 140-142. 684. DIEIIL, Jl,fonumenis chretiens de Salonique (despre aceste monumente,
a se vedea cap. XIV). 685. P. LEMEHLE, Pl!ilippes et Ia Macedonie orientale d l'epoque chretienne et byzantine, 9-11. • 686. Ibidem, cap. I. 687. Ibidem, 283-291 ~i atlas. 688. Ibidem, 115-118, 135-'138. 689. Ibidem, 141-144.
459
690. Ibidem, 2·11-280. 691. FOUGI':n.Es, Alhenes (V.A.C., 1912), 154 ~i urm. (ea a devenit caielirala Atenei). 692. "DIEllL, F~iyurcs b!Jt(intin.es, I, 30. 69:.3. \V. YIILLEH, I::.•:say on the Latine Orient, 33. 69'1. DIEHL, op. cit., I, 78 ~i urm.; de acela~i: Nianucl .d'Art byzantin, 453-458 ; G. MILLET, 1.' Ecole grecque dans l 'architecture buzaniine, 192 si urm. 695. w.· MILLEH, op. cit., 48 ~i urm. 696. H.K.O.H., 1081. 697. "\\'. MILLEH, op. cit., 51-53. 6£18. \IIHAIL CHU>JL'.TES (TO.. crw~6(J.~v:.c) cd. Lambros, "\lena, 1879, 1, \13-106, 124; II, 12, 44; \V. J\IlLLEF, op. cit., 53 ~i urm.; VASILH~V, Histoirc de l'Bmpire byzaniin, TT, 151-153. 699. 1)\'0H.NIK, Les Slaves, Buzance et Rome, 41-45. 700. Vie de·saint Nikon le 1\Ietanoite, ed. Lambros, N. H., 1906, 128 t;;i urrn. 701. Ibidem, 161 9i urm.; \\'. MILLER, 45. 702. ·vie de saint Ni.!:on, 175; J\l.B.E.H. (Vie et mort de By:ance ), ed. 1 96H, 180 (a. 703. Saint Nikon, ! 1?2. 7(H. Ibidem, 1.62 :C?O'JJ:c··;·ce<;. 7(J.J. ibidem, 153 ~i urm. 706. W. MILLER, 53. 707. Ibidem, 4G. 708. In general vazut riiu de calugari. Yezi capitolul XIII. 709. Vie de saint Nilcon, 166. 710. Ibidem, 277 : singurul text care menl ioneaza aceastii inninlnre a bulg<,rilor, M.B.E.H. (Vie el mort de JJgzance), cd. 1969, 190. 711. Saint Nikon, UH. 712. ibidem, 164 \;i urm. 713; ibidem, 171. 714. Ibidem, 164. 715. Ibidem, 200. 716. lbirlcm, 161; CONSTA~TIN al VII-lea PORFIROGENETL:L, De udminislrando III, 204. 717. Chronique de vcrsiune gre>lca Th. Schmitt, vers 2017-2074, Chronique de J.1:lortc, ver;?iunc francezU J. Longnon, t32, 2. 718. Clzronique de l1lorr'e, versiune franccz{\ J. Longnon, 202. 719. Ibidem, 205. 720. ZAKYTHINOS, Le despolal grec de Moree, 41; FOUGERES, Grece (Guides Joanne, 1909), 433. 721. G. MILLET, Monuments byzaniins de Misira, pl. 2-3, 17~20, 2229: STHUCK, Mistra, 28-29; G. MILLET,L'Ecole grecqne dans !'architecture byzahtine, 206-234. 72:2. STHUCK, Mistra, 72 11i urm. 723. Z~\KYTHINO:;, Le dcspotat grec de Mort'e, 81 :;;i urm.; G. MILLET, Jn.;criplions by~anlincs de Nli.~tra (a. 1314_: 15); ORLANDOS in E. B., 1936, 443-44,8. Brontochion (care tuna) ar fi muncle printitiv al cartierului. 7211. STHUCK, op. cit., 132 :;;i urm. 725. Ibidem, 111-113, 153; MILLET, Inscriptions biJzantines, pl. XXXV -XXXVIII. 725. STHUCK, op. cit., 132 ~i urm. 727. Jhidern, 134-1:-3G; 1\'IILLET, pl. 31-~53.
\:160
'728. STRUCK, 138. 729. Ibidem, 138-H1; MILLET, pl. 6, 13 ~i 7. 730. MILI'-E'l', pl. 35-40. 731. I. D., L'Ecole grecque dans l'archiiecure byzantine, 137-39. 732. C. ENLAH.T, Quelques monwneuts d'architecture en Grece, in H.A.C., 1897, 311. '• 733. :\. AUDOLLENT, Cartlzage romaine, 128-237; descriere deL. BEHTHAND in Saint Augustin (1913), 96 ~;>i urm. ~i A, RAMBAUD: L'em. pereu'r de Carthage (1904). 734. DIENL, L'Afrique byzantine, 420. 735. Ibidem, 528 ~i urm. ~i 387. (Justinian scotea in eviden~a 50 de ora~e). 736. Ibidem, 535 ~i urm. 737. Ibidem, 387. 738. L\PEYRE, Saint Fulgence de Ruspe, Paris, 1929, p. 90 (numeroase inscriptii grece~ti). 739. FLICHE ~i MARTIN, Histoire de l'Eglise, V, cap. I 'l>i II. Despre rnonumentullui Fokas, D.A.C.L., V, 1923, 2060 ;;i C.I.L., VI, 1200. 740. DE GRUNEISEN, Sainte JYlarie Antique Rome, 1911. 741. DIEHL, Rauenne (V.A.C., 1903), 109 ~i urm.; von SIMSON, Sacred fortress. Byzantine Art and Sla!ecmfl in Ravenna, Chicago, 1948. 7'12. L. BREHIEH, Les colonies d'Orienlaux en Occident commencement du Moyen Age. Ext. B.z.; XII, 1903, 1-38. 7:!3. G. ROUILLARD, L'administralion de l'Egipte byzantine, 66. Despre functionarea aeestor organisme in Egipt, din epoca romana pina in secolul al VII-lea; G. HANOTAUX, Histoire de la nalion, egyplienne, HI; J/Egypte romaine (V. Chapot), 279 ~i urm.; ROUILLAHD, op. cit., 68-72. 744. TEOFANES MAHTURISITORUL, Chronograplzie, 407-409. 745. ANDHEADES in B. Z., 1928. 746. St. GIET, Sasimes. Une mcprisecde Saini Basile, 41-43. 747. \'ie de Saint Theodore le Studite, P. G., 99, 121 :;\i urm. 748. Vie de Saint Philarete le Misericordieux, 112-115. 749. Aihonskie Document (ed. Bezobrazov, V. 0., I), 55-56. 750. ·Ibidem, 66-67. 751. L'octateuque du Serail a Constantinople (Uspensky, I.R.I., XII, 1907), pl. LXII, 205. 752. Athonskie Document, 66, 67. 753. H.K.O.R., 1134.; G. ROUILLAHD, Un grad bewlficiaire sous Alexis Comnene: Leon Kephalas, In B.Z., 1930, 444 ~i urm. 754. G. ROUILLARD, Les actes de Laura a l'epoque des Paleologues, A.C.E.B., V, Roma, 1936, 300-307. 755. C. Th., XI, 2·1, 6; G. ROUILLAH.D, L'adminisiration de l'Egyple byzantine, 13 (eel mai vechi contract pe papirus, 488). 756. ROUILLARD, op. cit., 13-15; E. ROCHIEHARDY, The large Estates of byzantine Egypt, 51 ; G. STEIN, Geschichte des spatromischen Reiclzes, 375. 757. Tlte Oxyrhyncus Papyri, 877; HOCHIE-HAH.DY, op. cit., 25. 758. PHOCOPIUS DIN CESAHEEA, B. P., I, 8; el ocupa aceasta functie Ia 1 decembric 518, dupa C..J., Vll, 63, 3. 75tl. M.C., VIII, 817-18; E. HOCHIE~HAHDY, The larges Estates of byzantine Egypt, 26 ~i urm. 760, FHOCOPIUS din CESAHEEA, B. P., I, 1. 761. l\T.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 9.7; ROCHIE-HARDY, op; cit., 31 ::i unn.
em
461
762. 1'\0CHIE-JlAHDY, op. cil., 32 ~i urm. 703. Dipticul s<\u p:\strat la catcdrala din (hiedo; A"DHEADES, De la monnaie el de Ia puissance d'aclwt des metaux prcciwx dans l'Empire byzantin, frontispiciu ~i C.I.L., II, 2699. 764. ROCHIE-HARDY, op. cit., 34-37. 765. 1 bid em, 50 ~i urm. ;80 ~i urm. 766. ibidem, H (lta1·tii restituiti\). 767. G.\ YET, Lc costume en Egyple du 11 I-e w1 JU II-e siccle (descoprririle de la Antinoe), 81 si urm. 768. G. HOCILLARI), L'adminislralion de l'Egypte byzantine, 126; artabos-ul, miisurii locaHi, val ora in general de zece ori mai mult dec it modius-ul, m;'isurillegah1: GAYET, op. cil., 105. '1'69. Tile Oxyrhyncus Papyri, 151. 770. ROCHIE-IIAHDY, op. cil., 104-111. 771. Ibidem, 102-104. 772. Ibidem, 55. 773. Ibidem, 60 ~i urm. ; C. I. C. T., nov. J., 30 (538); ROUILLARD, op_ cil., 167, 1 (contract intre Apion ~i un prolopl!ylax, 5ef al gilrzilor s;;Je.). 774. HOCHIE-l-1:\HDY, op. cil., 67 eyi urm. T/5. ibidem, 68-70; Thf' Oxyrhyncus Papyri, nr. 225. 776. ROCHJE-HARDY, 73. . 777. ibidem, 112 ~i urm. 778. Ibidem, 72. 779. I bid em, 1:l6 ~i urm., 83 ~i urm. (a de care men~ioneazil tennele, ::rama, hucati\ria, consumul zilnic de 9 miisnri de vin acru, o c,,Jie, 3 purcei, 4 porumhci, 29 de ouil). 780. ROCHIE-HARDY, 146-148; Papyrus litteraire d'Aplzrodite (ed. Jean Maspero), sccolul a! VIII-lea. 781. CONSTANTIN a! VII-lea POHFIROGENETDL, De ihematibw; (anecdolii suspecta dar simbolicil). 782. Vie de saint Thcophanes le Confesseur; LOPAREV, Vizanliiskiia Jif'i Suialnik, 92-98; L. BREHIER, Les populations nzrales IX-e siccle d'apres l'hagiogrophie byzantine, 179. 783. Vie de saint Philari!le le Jlisericordieu:r; M.B.E.H. (Vie et I de Byzance ), 1969, 87 ~i urm. ~i Institutions, 1970, 32. 784. LOPAHEV, op. cit., 72 (analiza a vietii sale atribuita nepotului silu Niketas): Vie de saint Pllilarelc le IVlisericordieux. 7S3. \fie de saint Philarete lc il1isericordicux, 112 ~i unr:., 134-1:36. 78Ci. 1 bidem, 1:lo ~i urm. 787. 1/Jidem, 110 ~i urm. 788. otx2:-xL (slujitori ai casei), descriere generalii. 789. Ibidem, introducere des pre Niketas 96-98. 790. Ibidem, 115. 791. Ibidem, 124,..-127. 792. Ibidem, 1 Jc1..:_116. 793. ibidem, 116-234; L. Bl\l~l:-IIER, Concours de bcrwlc a By::l'na In Gesta Francorwn et aliorwn Hierosolymitanorwn, 1937. 794. STRZYGOWSKI !n B.Z., 1894, 9~10 (nu exista nrma de' existenta vrcunui sat in acest loc). 795. TEOFANES, Continua/us, XI, 241 (Vasile). 7\Jl). DIEHL, Figures byzantines, I, 1&0; A. YOGT, Basile I-er et la civilisation byzantine a Ia fin du IX-e sii:cle, 89, 384. 797. KEKAUMENOS, Strategikon sau Logos nauthetikos (ed. Yasilicv: Recits d'un grand seigneur byzanlin du X I-e siecle.
462
798. DIEHL, Dans l'OriPnt byzantin, 156 799. Ibidem, 156 ~i urm.; KEKAUMENOS, op._ cit., 93-104; N. IORGA, La vie de province dans /'Empire byzantin, A.C.E.B., V, Roma, 1937, 190 si mm. 800. Typilwn de Gregoire Pakourianas (Manastirea Petritzos), ed. L. Petit, Introducere, VIII. 801. I!; idem, VIII- IX. 802. HODD, The princes of Achaia, Londra, 1907, I, 104 ~i urm. 803. Z,'iKYTHINOS, Le despotat grec de Moree, 122. 804. NIKEFOH GREGORAS, Histoire romaine, I, 2, 6; GHEORGHIOS AKHOPOLITES, Chronique, 41. 805. H. GUILLAND, Le palais de Theodore Metochites, in R.E.G., 1921, 93 iii unn. 806. IOA="' CANTACUZINO, Histoire, III, 31. 807. Y. IIIOSIN, D.ouf.~x6v ZEuy&pwv, in A.I.K., X, 1938, 113-132. 808. C. J., XI, 52; PANTECHNES, arhiepiscop de Filippopolis, La chasse d l'once, 84 ~i urm. 809. IWCHIE-HAHDY, The larges Estates of byzantine Egypt, 76; The Oxyrhyncus Papyri, 135. 810. Vie de saint Theophanes le Confesseur, cap. III; LOPAREV, Vizan-' tiiskiia Jitii Sviatnik, XVII, 92-89. 811. C.I.C.I., nov. 53, 14; Recueils d' Inscriptions; BANTON, Lexique explicati{ .. d'Asie Mineure, nr. 84; ZACHARIAE VON LINGENTHAL, IJe;;chichle des griechisch-ri!mischen _Recll!s, 216-226. 812. l\I.D.E.H. (Insiituions) ed. 1970, 152. 813. J. de MALAFOSSE, Les lois agraires a l'epoque byzantine, 2 ~i urm. 814. Ibidem, 73. 815. Ibidem, 74 ~i urm. 816. Ibidem, 39 ~i urm. 817. G. OSTHOGORSKY, Geschichte des byzantinischen Staales, 88, 2. 818. MALAFOSSE, op. cit., 55; OSTROGORSKY, op. cit.,,87. 819. Nr;mos Gheorghikos (Legea agrarii), !.R.I., IX, 66 ~i urm. 820. OSTHOGORSKY, op. cit. 88 ~i urm. 821. Nomos Gheorghikos, J.I-I.S., 97 ~i urm. ; ~t. RUNCIMAN, Byzantine Civilisation (ed. francezii, 1934), 221 ~i urm. 822. L. BREHIEH L'sx~6'1]cn<; dans le droit populaire, l\I.I.S.C., J., I, 33-33. ' 823. ,'\'omos Ghcorghikos, !.R.I., 64; FERRINI, in B.Z., 1898, 558-571, nr. 78. 824. Nomos Gheorghikos, I.R.I., 63, B.Z., 1898, nr. 32. 825. Ibidem, I.R.I., 25; L. BHEHIER, loc. cit., 34. 826. Ibidem, !.R.I., 31 ; B. Z., 1898, 16. 827. Athonskie Document, 62. 828. Ibidem, 62. 829.• Ibidem, I, 61. 830. Ibidem. 831. 0. TAFRALI, Thessalonique au XIV-e sii!cle, 35-37. ~32. "Sfintul GHIGOHE din NAZIANZ, Homelies, Paris, gr. 533, fr. 34. 833. G.U:tNIER ~i AMMAN, L'habilalion lwmaine, 673; l\I. de VOGUE. Syrie Centrale: architecture ciuile et religieuse du 1-er au VII-e siecle, 8:H. S. LAS SUS, Sanctuaires chretiens de Syric, 25 ~i urm.; a se vedea cap. VIII, I. 835. Actes de l'Athos, in V. V., XVII, nr. 38 ~i 39. 836. TAFRALI, Thessalaniqne au XIV-e siecle, 109.
463
837. GHIGOHE din NAZL\KL IIn:lli/ics. or. XV (despre gnno1:· ·:1 :~ de acela~i: Illustralion c/11 n:ciim·cril, P<1ris, gr., 510, :P. 78 a (lL' y 1, 1925, fig. 5421). 838. II. BOHDIEH, Peinlurcs des mww.w:ri!s grecs de la Biblioliu'(jLii! tionale, 22•:1 (f)aris, gr. 7,1, f. 22-2:-;). 839. L. BRl':l-IIER, Les populations rnrales mz IX-e sieclc, d'apres l'hcgiographic byzantine 86. 840. TEOFILACT, arhiepiscop de Ohricla, Corrcspondance ep. :•;.VI, 337. 8;H. lOAN CANTACUZ INO, II is loire, I, 28 ; "L\_FHAL I, ihcssulOil ique, des origines au XIY-e steele, 103. 842. TAFHALI, op. cit., 112-116. 843. Ibidem, 113; DE:\IETFtiUS KYDONES, Corrcsponclancc (eel. Commelli), 38 ~i nrm. 8H. TAFHALI, op. czl., 103; lOAN CANTACCZINO, IV, 9. 845. Gcopoilif;u; listil in KHUMBACHER, Geschichle dcr byzantinischm Lileratllr. 261 si urm. 816. J!Octae-uque d1I Scrail rl Constantinople, pl. XLI, 2M-269. 847. BORDIER, op. cit., 2;,9 (P<1ris, gr. 278G, f. 140). 818. Sfintul GHIGOHE clin )';J\ZL\NZ, fo 52 vo; L. BREHIER, I.e cof[rcl buzanlin de Reims et les d'iooire 1l rosettes, 272-(plan~a). 810. :-;flntul GRIGORE din fo 17 vo; BOHDIEH, ci!., n::. 17. 83li. SCf-lLDMBERGER, J/ Rpopcc byzantine, I, 517 (Paris, gr. 533, fo 34, secolul al XI-lea). 851. L'Octacuque du Scrail a Conslanlinople, pl. XLI, 264, 266 9i 269. 852. SCHLtT;\'lBEHGEH, op. cit, I, pl. XI, 27; BOHDIER, op. cit., 271> .(secolul al XV-lea). 853. Plug in intregime tlin lemn, in afara unui virf cle fier, vilzut la La Bal1nc-cl'Ordanche, Puy-de-Dome (Jean Caudron, ingincr agronom). - 851. Paris, gr. 806, fo 67 vo, seeolul al XII-lea; BORD IEH, 193. 85:l. L'Odatwqlle ... , pl. XXXll, 205, 1. 056. E. J\fOLNIEH, Hisloire Gcnc'ra/e deo arts appliques a l'industric (Ivoil·ec;), pl. IX bis, p. 106: SCliLljJv!BEHGER, op. cit., II, 280 5i mm. 851. An!hologie grecque, I, Anthologic Palatine, t. VI, 104 (secolul l e.n.) 858. VAHHOI'\, De re mstica, I, 52; V IRG ILIU, Gcorgiqncs, I, 164; LUQlJET si VIHIYET, Sur le tribulum, J\1. I., 613-ocll. 85.9. SCHLL'J\IBEHGEH, op. cit., I, 473 (Tetraevangclie ), Paris, .g1·. 74, secolul al XI-lea. 860. }U-U-':.11. (Inslilutions ), eel. 1970, 71 ~i urm. 861. Papytus de Thcadelphie (eel. Jouguet; Paris, gr. 533, fo 34 vo, (Grigorc din Nazianz): BORDIER, Peintures des mamzscrils, 143}. 862. G. HOUILLAHD, La dime des bergers·valaques sozzs Alexis Comnene, J\I. I., 779 ~i urm. 863. A se veclea supra, p. 130. 86-l. I\ORDIEH, op. cit., 235 (Fnis, g:·. fo 8 vo) a . 1368. t:l\cJ. :·.CHUJJ\IBEHGEH, op. :it .. L 513, 7. ili\b. BORDIEH, 275 (Paris, gr. 2736, fo 15 vo) secolul al XV-lea. 8Ci7. Vie de saint Joannice le Grand, 3::>2; LOl•AHEV, Yi:.wnliiskiia '.J;tii Suiatnik, 91; L.I. BREHIER, Lcs populations ruralcs all IX-c •ii·clc, d'upres l'hagiographie byzantine, 1R::>. 868. TEOPHANES, ConliHualus, 87. 869. c\11pra, p. 131. 870. SCHLCMBERGER, op. cil., I, 513. 871. LEFEBVHE DES NOETTES, In M. D., I, 184.
46¢.!:1
872. G. BRATIANU, Le monoQ_ole du blc d Byzcmce, in B.N., 1934, 645. 873. L'Octaeuque du Serail a Constantinople, pl. XVII, 79-80 (caravana fiihr lui Iacob ). 874. LEFEBVRE DES NOETTES, L'atlelage. Le chwal de selle a lmvers les ftges, I, 183 ~i M.D., I, 186-190. 875. Ibidem. 876. A se ·Vedea obscrvatiile lui FOUGEHES in J. S., martie 1928. 877. LEFEBVRE DES NOETTES, op. cit., 89-91, fig. 91-93. 878. Ibidem, 246 ~i urm. 879. Ibidem, fig. 191 ~i 192. 880. LEON al VI-lea, Taclique, VI, 10; XII, 123 (P. G., 107). 881. SCHLCl\IEEHGEl~, op. cit., I, 185; II, 281; DALTON, Byzantine . Art and A.rchiiology, 220, fig. 133-134. 882. Texte in A II.E., 1f;35, 5,10 (MAHC BLOCH). 883. Anllwlogict graeca epigrammalnm Palalina cum Planudea (ed. Stasitmilller), IX, 418. 884. GHEORGHIOS KEDHENOS, Synopsis, P. G., 562. 885. MAHC BLOCH, lac. cil., 553. 886. Typikon de Gregoire Pakourianos (l\lanastirea Petritzos), ed. L. Petit, 13, 48. 887. A.L!.E., 1935, 542. 888. L. BREHJER, Le coffret byzantin de Reims ... , 272. 889. Cap. III, p. 58-59. 890. KOUKOULES, Chasses df l'epoqu~; des Comnenes et des Paleologues, 5 eyi urm. (bibliografie). 891. SCHLUMBERGER, op. cit., 12 ~i urm. 892. 3Lcw'Awvlrx EUSTATHIOS din SALONIC, Opuscula, P. G., 136, 1917, 32. 893. KOUKOULES, 12 ~i urm.; BORDIER, Peintures des manuscrits grecs ... 272. 894. KOUKOULES, 5 si urm. 895. MANASSES, Exrpp~cn~ XU'IY)yzcrlou ysp&.vwv, vinatoarea cu ~oimul, ed. I{urtz (scrisii pe la 1170, clupa o aluzie lao ambasacla cgipteana sub Manuel Comnenul). 896. KOUKOULES 11. 897. Ibidem, 16. 898. Legendes slaucs de Constantin et AUthode (trad. Dvornik), 22. 899. KOUKOULES, 22; EBERSOLT, La miniature byzantine, pl. LXY. 900. KOUKOULES, 22-29. 901. Ibidem. 8-9. 902. MAHe~ESCU, j'tfanuel II Poltologue et les rois d'Aragon, 197, 202 si urm. 903: l1o:ArxLoA6ysLtx... Documents inedits rassamblcs par Sp. Lambros, . II, 182. 904. KOUKOGLES, 6 ~i urm.; EBERSOLT, op. cit., pl. LXVI, 2 (costumul vlniitorilor); BORDIER, Peinlure des mamzscrils grccs de la B. N., 272 ~i urm., fig. 450. 905. KOUKOL'LES, in E. B., HJ48, 28 ~i urm. ; LEON al VI-lea, imparat, Nouellcs, noY. 5() (212) ; l\IONNIER, Les novelles de Leon le Sage, 121; Paris, gr. 533 (Grigore din Nazianz, secolul al X-lea), fo 84; SCHL lll\IBERGEH, L'Epopee byzantine, I, 513, 517. 906. M.B.E.H. (lnslitulions ), ed. 1970, 155, 205 \;i urm. 907. G. MILLET, in Ai. Stl
e 115
465
909. ANDREADES, De Ia monaie et de la puissance d'achal des metaux precieux dans l'Emipre byzantin, 81 (dupii KOSMAS INDIKOPLEUSTES, Topographic chrelienne, 148). :910. F. LOT, La fin dzz monde antique et le debut du 1Woyen Age, ed. 1968, p: 105-106. Valoare in greutate de aur, monedii francezii lnainte de 1914 : aproximativ 15, 61 Fr. ; ANDREADES, op. cit., 75. 911. ANDREADES, 75. 912. Ibidem, 80-81; F. LOT, op. cit., 105 ~i urm.; C. Th., XIII, 2, 1 (397), 'nii, 4, 27 (422); CONDUH.ACHI, Le prix de l'or au debut dzz Y-e siecle, in H..S.E., 1942, 419 ~i urm. 913. OSTROGORSKY, Gescbicbte des byzanlinischen Staates, 39; J. B. BURY, History of the later Roman Empire, I, 446; ANDHEADES, op. cit., 79 ~i urmiit.; MARCELLINUS COMES, Annales, (ed. Mommsen), 498 ; lOAN MALALAS, Chronographic, XVI, 400. 914. xpucrwve:~ marcau lingourile de aur. DIEHL, .Une crise moneta ire au VI-e siecle, in R.E.G., 1919, 158-166. 915. PROCOPIUS DIN CESA}lEEA, Anecdota, 22-25; [3URY, History of the later Roman Empire,· II, 357. 916. D. C. HESSELING, Essai sur Ia civilisation byzantine, 61. £117. Ibidem, 59. 918. ZOSIMUS DIACONUL, Pi!lerinage, V, 41 ; SOZOMENE, Histoire ecdesiastique, IX, 6. 919. DIEHL, Justinien ella civilisation byzantine ... , 534; HEYD, Hisloire du commerce du Levant, I, 18. . · fi20. R. GROUSSET, L'empire des Steppes, 79 (dupii Ptolemeu citindu-1 pe Maxim din Tyr); J. DAHLMANN, Die Thomas Legende ... (cele mai vechi lcgiituri ale cre~tinismului cu India), 72. 921. GHOUSSET, op. cit., 78-80. 922. AUDOUIN-DUBHEUIL, Sur Ia route de Ia soie (Note de drum de la ::\Iediterana pinii Ia marea Chinei). La Sinagar, inainte de a traversa Himalaia, expcditia a trebuit sa abandoneze automobilele ~i vcchiculele pe ~enile, pentru a continua drumul ciilare ~i in caravanii. :923. DIEHL, Justinien ... , 535. 924. Ibidem, 535 ~i urm. 925. Ibidem, 539-540; PAHISET, Hisloire de Ia soie, I, 177 ~i urm. 926. BURY, A history of the Eastern Roman Empire, II, 441. :927. PROCOPIUS din CESAREEA, Anecdota, 25 (11 acuzii pe Barsymes de speculatii); DIEHL, Justinien, 340-342; BUHY, op. cit., II, 331. 1i28. PHOCOPIUS din CESAREEA, B. G., IV, 17 (552) DIEHL, Justinien, 542; BURY, II, 331 ; TEOFANES din BIZANT, IV, 270. 1!29. DIEHL, op. cit., 148; Cardinalul PITRA, Hymnographie de l'Eglise grccque, 71-80. 930. GROUSSET, op. cit., 124-12'9; HEYD, Histoire du commerce du Levant, I, 14 ~i urm.; G. MORAVCSIK, Byzantino-turcica, I: Die byumtinischen Quellen lier Geschicbie der Tiirkvolker, I, 42. 931. HEYD, op. cit., l, 17; PROCOPIUS DIN CESAREEA, Anecdota, 25. 932. J. DAHLMANN, Die Thomas Legende .. . , 24 ~i urm. 933. Anonyme. Periplus maris Erylhraei (ed. Griddle) ; DAHLMANN, op. cit. 30-32. {•34. HANO'l'AUX, Hisloire de Ia nation egypiienne: L' Egypte clzrelienne (DIEHL), 482; R. P. ABEL, L'ile de Jolabe, 520. 935. H.. P. ABEL, op. cit., 526-527. 936. HANOTAUX, op.- cit., 486 (DIEHL). 937. DIEHL (in Justinien) crede cii aceste miirfuri era:u In cantitate micii.
46t51
938. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETCL, De caerimonfis au/,.·[: byzantinae, I, 46; EBERSOLT, I.e grand palais de Constantinople, 21~>; ~i 434. 93\l. 'L. BREHIER, La Sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. L \' L 940. A se vedea Cap. X, p. 264. 941. DIEHL, Justinien, 536 ~i urm. 942. 1\. P. ADEL, L'ile de .Jotabe, 519. 943. KOSMAS INDIKOPLEUSTES, Topographic Clzreticnnc, P. G., 88 .. 944. D.A.C.L., VIII, 1928, 820. 945. BUHY, History of the later Roman. Empire, II, 320. 946. Ibidem, 332-334. 947. ,D.A.C.L., 824. 948. lVIina era Ia manastirea din Raithu (Sinai). 949. BlJRY, op. cit., II, 320. 950. D.A.C.L.,. VIII, 1928, 821-829. 951. BUHY, II, 319-320. 952. D.A.C.L., VIII (Cartile XI ~i XII Jipsese din manuscrisele considerate ca fiind cele mai bune). 953. D.A.C.L., VIIJ, 839-845. 054. VASILIEV, The Goths in the Crimcu, 70-76. 955. DIEHL, Justinien et Ia cioilisation byzantine au VI-e siecle, 53?. 956. MACULEVIC, Argenterie byzantine en Russie: despte marcajele cle control, M.B.E.H. (Institutions), eel. 1970, p. 206. 957. DALTON, Byzantine A.rt and Archtiology, 565. 958. DJEIJL, op. cit., 30, fig. 12; se vede aici portretullui Justinian. 959. DIEHL, Manuel d'art byzantin, 319, fig .. 360. 960. CHWOLSOK, POKROWSKY ~i SMIRNOV, Materiaux pour l'arclzeologie de Ia Russie, Saint-Petersbrug, .1899, pl. XXII, 2. 961. J. HATZFELD, Les trafiqnants italiens dans ['Orient hellenique (1919). 062. L. BREHIER, Les colonies d'Orientmzx en Occident an commencement du l'il.oyen Age, 1-39. 963. Li/)er pontificalis Ecclesiae romunuc, 1886, I, 341; DIEHL, Etude sur l 'administration byzantine dans I' E xarchat de Ravenne, 278 ~i urm. 964. L. BREHIER, op. cit., 4 ~i urm. 965. GRIGORE din TOCHS, Oeuvres, I-I. F., VIII, 1. 966. M. C., IX, 1015-1017 (sub regele vizig()t Hecared). 967. C. JULLIAJN, Inscriptions chretiennes de Bordeaux, I, n. 68-71. 968. GHIGOHE. din TOURS, H. F:, VII, 31; L. BHEHIEH, op. cit., 13,. 969. ALL:\.IEH, Inscriptions de Vienne, IV, 395, nr. 892; LE BLANT. Inscriptions chretiennes de la Gaule, 415 (datata cu luna siriana Peritios,adica februarie) ; L. BHEHIER, op. cit., 14. 970. C.l.L., XIII, 1945 (descoperit in 1885). 971. L. BIU~liiER, op. cit., 14. 972. Idem Gregoire de Tours et l 'Orient, Institut de -France, 1939, XIII, 23-47; GHIGORE din TOL:Hs, Gloria mart., cap. 94. 973. (;}UGORE din TOURS, H. F., 26. 974. LE BLANT, Inscriptions chreriennes de Ia Gaule, nr. 225, 248 ~i 2G7; STHZYGOWSKY, Der lJom w Aachen, 44. 9'i5. L. BHEHIER, op. cit., 17 ~i urrn. 9/G. Vie de saint Jean l'Aum6nier, 68; G. ROUILLARD, L'adminislrution de l'Egyple byzantine, 82; lli\);OTAUX, Histoire de la nalion t'g!Jplienne : l'Egypte clzri:tienne (D IEIIL), 486. 977.·,Vil! de s~int Jean l'.Aumonier, de LEON'fiU din NEAPOLE, 28, 60 ;. G. H:OUILLARD, op. cit., 82.
467'
978. H. DELAHA YE, Une vie inedit de saint Jean l'Aumonier, in A. B., 1927, 30-32; H. LOPEZ, Relat'ons Anglo-byzantines du VIl-e au X-e siCcle, In B. N., 1948, 145-147. 979. Vie de saint Jean l'Aum6nier, 10; G. ROUILLARD, op. cit., 82. 980. Vie de sainte Genevieve (425-513), S.R.M., III, 226 si unn. 981. GRIGOHE din TOURS, H. F., VI, 6; L. BREHIER, Les colonies , d'Orientuux ... , 12. 982. GRIGORE din TOURS, H. F., 111, 19; Gloria confess., 64: BREHIER, op. cit., 20 ~i urm. 983. GRIGORE din TOURS, I-I. F., IV, 43 ~i V, 5. 984. Idem, Gloria mart., 17. 985. Ibidem, 6. 986. FROEHNER, La verrerie antique, 124. 987. L. BREI-IIER, La sculpture et les Arts mineurs byzantines, 13. 988. H. PIRENNE, Le commerce du papyrus dans la GauZe merouingienne, A.I.C.R., 1928, 183, ~i 184. 989. Ibidem,109. 990. F. LOT, H.G.M.A., I, 1922, 357; H. PIRENNE, La fin cln commerce des Syriens, M. B., 681. 991. H. PIRENNE, Le commerce dtt papyrus, 108-110. 992. Idem, Mahomet et Cllarlemagne, 77 ~i urm. 993. Idem, La fin du commerce des Syriens, 683 si tum. 994. L. BREI-IIER, Les origines des rapports ent~e l a France et Ia Syrie (L ucrarile Congresului Siriei, Marsilia, 1918), 15-39. 995. Annales Lanrissenses Majores, M.G.H.S.S., I, 190 (a 801). 996. Ibidem, I, 194 (a 807); BDCHNER, in Die Provence in merowingische -Zeit (Stuttgart, 1933) relevli 17 itinerarii din secolul al VIII-lea, din care unul singur pe mare. 997. H. PIHENNE, H.G.M.A., VIII, 95-98: ANDREADES, De la monnaie et de la puissance cl'achat des metaux precieux dans l'Bmpire byzantin, 82-85. · 998. LEON al VI-lea, imparat, Novelles, nov. 52 (199-201). 999. G. BRATIANU, Eludes byzantines d'histoire economique el sociale, 225 si urm. 1000. Lfvre du Prefei (M. ~i trad. Nicole), 22-26. 1001. LEON al VI-lea, Novelles, nov. (280-283) (aproba o dobindli de 4 %). 1002. ANDHEADES, op. cit., 97, 106 ~i urm. 1003. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGENETUL, De caerimoniis aulae byzantinae, II, 49; ANDREADES, op. cit., 107-109. 1004. Synaxaire de l'eglise Sainte-Sophie (manuscris din Patmos, secolul al X-lea) ed. Delehaye, 722 ~i urm.; A. VOGT, Basile I-er et Ia civilisution byzantine a Ia fin du IX-e siecle, 122. 1005. ECK, Le commerce medilerraneen apres !'invasion arabe, R.S.E., 1941, p. 33 ~i urm. 1006. R.K.O.H., 400. 10_07, HEYD, 1-listoire du commerce du LeiJanl, I, 52 ~i urm. 1008. TEOFANES, Continuatus, 101-104; BURY, A History of the Eastern Roman Empire, 122-123 (a 829 ~i urm.) 1009. ECK, op. cit., 34. 1010. H. PIRENNE, Les uilles an Moyen Age (Bruxelles, 1927), 46-52; ECK, op. cit., 37 ~i urm. 1011. VASILIEV, The Russian Attack of Constantinople in 860, 3 9i urm. 1012. ECK, op. cit., 35. El putea sa primeasca 300 de corabii. 1013. H.K.O.H., 438; VASILIEV, Vizantiia i Arabui ... za Vremia· Amorijskoi dinastii, 183 ~i urm.
468
\·A~~IJ.iEY, Tlze Russian Air;ck; .. , 9-13. Ibidem, 17 ~i urm., 55, 235-237. TEOFANES, Continuatus, 33; VASILIEV, op. cit., 229 ~i urm. Cunoscut numai din Cronica lui Nestor; a se vedea M.B.E.l-I. (Vie el !nort de flyzance ), 1969, 131, c.are indica douii tratate, unul in anul 907 (dup:\ c};pedipa lui Ole g), altul in anul 911 ; H. H. DOLLEY, Oieg's muthieul cwnpaifp(againsl Constantinople, in B.A.B.L., 1949, 106 ~i urm., consider:\ expedi~ia ca fiind legendara, dar admite existenta celo~ douil. tratate lncheiate en Oleg. · 1018 .•r. PAHGOIRE, Les Sainl-ll1amas de Constantinople, I.H.i., IX, 1001, 297-:-302 ;· IIEYD, Histoire du commerce du Levant, I, 69. 1019. VASILIEV, Tlze Goths in the Crimea, 136-138. 1020. Asupra pi·ejudiciului adus acestci colonii de ciitre favoritullui LEON al YI-lca: Stylianos Zaoutzes, ln anul 981, a se vedea M.B.E.H. (Vie et ncort de Byzance), 1969, 128-129. 1021. St. HUNCIMAN, Tlte Emperor Romanu~ Lecapenus, 93; R.K.O.H., 604. 1022. DIEHL, Figures byzanlines, 180 f?i urm. 1023. IIEYD, H istoire du commerce dn Leuanl. 1024. F. GANSI-IOF, Note sur un passage de Ia vie de saint Geraud d'A!!rillac 295-307. · 1025. II. Pif\ENNE, Les lJilles em M.o!Jer! Age, 75-77. 102G. Ibidem, 77-80. 1027. llEYD, up. cit., I, 110 (pe la anul 827). 1028. Vie de saiai Giraud, scrisa intrc anii 936 ~i 942, A.S.B. oct. YI; F. GANSI-IOF, op. cit., 295 ~i urm. 102\.l. LUITPHAND, Relalio de legatione, 1. 10cJO. IUZ.O.fl., 738; I lEYD, op. cit., I, 112 ;;i urm. 1031. H.K.O.R., 781 ; HEYD, I, 114 ~i urm. ; SCHLUMBEHGER, L'Epopee byzantine, li, 312 ~i urm. 103:2 . .J. GAY, L' Italie meridionalcell 'Empire byzantin, 580 ;;i mm., HEYD, I. !17-100. 10:33. LEON din OSTIA, III, 18, 27: BERTAUX, L'art das l' llalie meridio;·wle, 272 ~i urm.; J. GAY, op. cit., 596 ~i urm. :103\. BERTAUX, op. cil., 403 ~i urm.; D.~c\LTON, B(1zantine A.II and Archiiology, 618. 10::35. DALTON, op. cit., 618-620; DIEHL, Manuel d'Art byzanlin, 714-"-716; L. BREHIER. Etudes sur l'hisloire de la sculpture -byzantine; 31-35, pl. XLVII- XLVIII; KIHNGSLEY PORTER in 'VI. Schl., 4C8-415 (u~l!e de Ia Monte Sant'Angelo). 1036. ANTON MICHEL, Amalfi und Jerusalem in griechisclten J{irchenstreit, 52-54. 1037. Ibidem, text din Laycus, 35-47. 1038 . .J. GAY, 1/ llalic, meridionale et.l'Empire byzanlin, 54 ~i urm. 103\J. HEYD, Histoire du commerce du Levant, I, 99; J. GAY, op. cit., 247. 1040. J. GA.Y, op. cit., 585. ·. . 1041. GUILLAUME din APULIA, Gesla Roberti Wiscardi, III, 477 ~i urm. 1042. HEYD, OJl. cit., l, 101-103. 1043. A.rcl!iucs de l'Athos. Actes de Laura (eel. Houillarcl :;;i Collomb), nr. 21 (1018-1019); MEYEH, Athos: Die Hauplurkunden der Athoskluster, 157 (liniile 22-27). · 104A. J. GA. Y, on. cit., I, 107. 10,15. GHWOSTOV, Comcrtul oriental al 1\yirlului grcco-roman (in limba rusa) Kazan, 1907 (a se vedea J. S., 1910), 130 J?i unn. 1046. Livre du Prifei, IX, 31..
101'1. 10E. 1016. 1017.
469
1047. EBERSOT.T, Les arts somptuuires de Byzance, 147. 1048, i\JANCEA l~X, Hisloire de l'otboye el du nil/age de Hwdvillers, 3 vohm:c,. Epemay, 1880, I, 222 ~i urm. ; JU, 414-449 ~i plan~a. Pinza, datnta in secolul al XI-lea, estc bizantini'i prin de.corul si\u inspirat dintr-o 1csatnrii de miitasc. 104\L I-IANTO>i, Recuei/ s d' Jnscrirtions, Lexique expl icati[ ... , B.N., 1927, 70 nr. 262; Livre dn l'd[tf, 39. 1050. L'Octa'euque dn sJrailli Constantinople, pl.' XXIV, 142. 1051. TEOFANES i\IARTUH.ISITOHl'L, Chronographic, 695. 1052. EBER."iOLT, op. cit., 11 (rmanta f,avoritii era allmstrul de Penh1} 1053. TEOFANES, Conlinuatus, V, 76; El3EHSOLT, op. crt., 14. 1054. TAFRALI, Topograplzie de Thessalonique, 39 ~i urm. 1055. Catalogue de /'Exposition d'art byzantin de 1931 nr. 112L 1056. EBERSOLT in G.B.A., 1925, 331-33(). 1057. Descrisa !n Invenlarul obiectelor lui Jemr, ducc de Berry (GCJFFH.EY, II, 1896, 262). 1058. PARI SET, H istoire de Ia soie, I, 7. 10M!. Livre du Prefet, 29 ~i urm. 1060. EBEHSOLT, Les arts sompluaires de Byzance, 22. 1061. Hezervate basileului. Cf. LUITPRAl'-iD, Relatio de legatione, 55, 359 ~i lll'lll.
1062, Livre dll Pre{et, 34 $i mm. 1063. WEIGAND, Die llelladisclze byzanlinishe Seidenu•eberei, 503-514. 1064. Satire contre les higoumenes, trad. Jeanselme ~i Ceconomos, 324. 1065. BENIAMIN,DIN TUDELA, Voyages, IV; W. lVIILLEH,.E!wys on the Latine Orient; NIKETAS CHONIATES, Histoire, Al. III, I, 4. 106G. C. J., Xl, Yli, 11, 13 (a. 424). 106.7. LEON al VI-le.a, lrnparat, Novelles, 272-.275. 1068. i'ARISET, ov. cit., 7 ~i urm, Tesatl~ri din Palmyra. PFEISTER In Parnassus, VII, 1935. · 1069.·EBERSOLT, op. cil., 20-22. 1070. ibidem, 22 9i UJm. 1071.,Cgt!Ilogue de /'Exposition .d'art byzantin de 1931, numerele 270, 2'78;281, 293 ;· CIIARTHAIRE, Le tresor de Ia calhedrale de Sens (,J•Aen1oi'a!fldac', Paris), 9-11 ~i H.A.C., 1911. 1072. Gel mai important este giulgiul de matase de culoare staeoj\c al Sf!ntului -Remi din Beims (2,35 m X 1,90 m), cxpns la Paris In arrul 1942. 1073. Exposition d'art byzanlin ... nr. 214; L. BREHIEH, La sculpture et l,e.~ Arts mincurs byzantines, pl. LXXXV. 1071. DflEHIEH, op. cit., pl. LXXXIV. 1075. Ibidem, pl. XC. 1076. DIEHL, j'\Januel d'art byzantin. . 1077. PH. LAUER, Le tresor du ,Sancia Sanctorum" din Homa, F.E.P.M., XV, 1*906. 1078. CiiARTR"\.If{E, op. cit. 1079. Ibidem, 44; 1080. E. :VIALE,'L'arl religieux du XII-e siec•e m France, 34<1. 1081. A se vedea supra, p. 158. 108:?. PAUL SILENTIARl'L, Poi:mcs (trad. ita!. Venicro), versurile 758-
-805. Yers 23, 1083 THEODOR PRODROMOS El~ -;ov t. 5. 1Q84. Paris, gr. 135, f. 22 v.; EBERSOLT, La J.YJiniature byzantine. pl. LXIJ,2.
470
1085. IGNATIE din SMOLENSK, Pelerinage, 143; EBERSOLT, Les arts. so.~wtuaires de Byzance, 118. 1086. Ohrida (1305), Hilandar, Salonic (muzcul din Atcna), G. MILLET, Brodcries religieuses de style byzantin, ~i B.C.H., 1905 ; L. BHEHIEH, La sculpture et les Arts mineurs byzaniins, pl. XCIV. 1087. TAFHALI, Le lresor b!Jzantin el roumain du monas/ere de Pouina, pL 51-57. 1088. S. G. MEHCATI, Sull'iscrizione del cosidelto ,vessillio navale" di ll!lanuele Paleologo, Bessarione, 25, 1921, 149 ~i urm. 1089. CORIPPUS, ln Iaudem Justini (eel. Partsch), versul 276 si urm. 1090. BHEI-IIEH, La sculpture zt Ies Arts mineurs byzantins; pl. XCIII. 1091. Supra, p. 167. 1092. BEEHlER, op. cit., pl. XLVI; EBERSOLT, Les arts somptuaires de Buzal!ce, 58-64. 1093. BHEHIEH, 35-37 ~i pl. LVIII-LX; ANNA COMNENA, Alexiade, HI, 1 (I, 35) : daruri ale lui Alexios Comnenul pentru Henrie al IV -lea. 1094. Spre exemplu, ibricul Sfintului Mauriciu din Agaune (Valais) fabricat in epoca carolingiana din resturile unui sceptru al unui· print barbar. ALFOLDI, L'aiguiere d'or de Saint-Mawice en Valois; N. KO;\!DAKOV, Lc tresor de NagucSzent-Mikl6s (Ungaria) in Revue bu· zaniine de l 'Inslitut americain, I, 1947 *. 1095. BHEI-IIEH,. 39-40, pl. LXI. 109il. Ibidem, 41, pl. LXII; a sc vedea p. 207. 1097. Ibidem, 41-43, pl. LXIII, pl. LXV -LXXII. 1098. Bijriteriile cele mai vechi provin de la me~te:;mgari copti; iricepind din secolul al IX-lea, cu precadere la Constantinopol, pietrelor pretioase li se adauga emailul ~i nielarea. EBERSOLT, Les arts somptuaires de By!once, 143; BREHIER, La sculpture et les Arts mineurs byzantins, 43-45, pl. LXXIII-LXXIV. 1099. GHEORGHIOS KEDRENOS, Synopsis, I, 516 ~i urm.; EBERSOLT, op. cit., IX, 110(r. DIEHL, Manuel d'Art buzanlin 704-706. 1101. BEEHlER, op. cit., 23-24, pl. XVIII--XX. 1102. Ibidem, 25-31, pl. XXI-XXXIX. 1103. OPPIAN DIN CILICIA, Les halieuliques. Les Cinegetiques. (trad. Bourquin), versurile 489-514; D.A.C.L., VII, 1927, col. 1925. 1104. CHWOSTOV, Commerce oriental de l'Egupte greco-romaine, 197. 1105. BHUNET PE PRESLE, N.E.M., XVIII, 2, 1855, 254. 1106. EBEHSOLT, op. cU., !'i ~i urm. ; de acela~i: Sanctuaires de Byzance, 54 si urm. 1107. C.I.C.I., nov. 122 (544), nu se ~tie cum s-a aplicat edictuJ; BURY, History of the later Roman Empire, II, 356. 1108. G. STEIN, Gescllichte des spatriimischen Reiches, I, Viena ~i II Paris, 186 ; BUH.Y, The imperial administrative System .in the ninth Century, 76. 1109. G. BRATIANU, Etudes b!Jzantines d'histoire economique et sociale, 142-150. 1110. D.G.G. u1teprcupov ro~u aprins. 1111. CHALANDON, Les Comnene, II, 625.~i urm. 1112. NIKETAS CHONIATES, Histoire, 25 (Bonn). 1113. H.K.O.H., 1081; HEYD, Jlistoire du commerce du Levant, I, 193 ~i urm.
* Este vorba, de fapt, despre tezaurul de la Sim1icolaul Mare Romania.
din
471
1114. Arclzivio Veneto (Morozzo, Documcnti .. . ) Venepa, 1940. 1115. H.K.O.R., 1255; HEYD, op. cit., I, 193 ~i urm. 1116. H.K.O.H., 14138, H97; HEYD, I, 20:3-210; CI-L\LAJ\'DC~, op. cit., II, 577-581.; Bl-t.i\Tir\Nt~, Recltcrches sur le conu :crce yhwis ilans la tner 1\~oirc au .\I 1-e siCcle, 73. 1117. BHATIANt, or. cit., 227. 1118. Garalul valora cit a doui\zeci~ipatra parte din greutatea tor,-Jii a hiperperului. 1119. BP.ATIA0il T, op. cit., 229 c;i urm. ; MOH.A\-CSIK, Die buzanlin isclwn Quell en der Gcscliicllte der 1'iirkuuner, 346; E. STE10i, Untersuc!wngw wr spatbuzaJzlinisclwn Ver{assungs nnd Wirfsdwflsgeschichlc, 12 ~;i unn.; P1\CHYNIEH.ES. Histoia, II, 493. In 12h:l Uuillaume dP r;uhrouck ui:i: hiperperi unor tiltari, care ii freacfi de nas spre- a \'Critic~~ ci~:ca rn]ros a nrpru. 1120. BltATIANC, op. cil., 230 9i unu. 11.21. Ibidem, 222-224, 235-23U, ~i J\I. D., I, c39, 1122. PACHYMERES, Hislof.re, 494 (Bpan). 1123. A. BLANCHET, Les dernieres monnoies d'or des empcreurs byzunlins. 86-90 (hiperperul normal cinti\rea 4 grame). 1124. STEIN, op. cit., 13 ~i urm.; DIEllL, Eludes byzcnlines, 248-250. 1125. STEIN (op. cit.) afirma ca nu cmH;a;;te nici o monecli\ a lui Con5hmtin al XI-lea. 1126. FHANCESCO BELDUCCI PEGOLOTTI, Practic~ della Mercatura; HEYD, Hisioire du commerce du Levant, I, 482. 1127. NIKEFOH GHEGORAS, I1 is loire romaine 1096. 1128. BRATIANU, op. crt., 89-105; DIEHL, Etudes byzantines, 240-275. 1129. GHCNZ\VEIG, Un exemple de vente diucle de clrap flamand dans le Levant, in B. ~- IV, J27 ~i urm. 1130. \V. :VIILLEH, Essays on the Latin Orient, 240: ZAKYTI-IlXOS, Le despotat grec de Moree, 187. , 1131. HEYD, op. cit., I, 474; D.H.G.E., art. AncOne. 1132. ZAKYTI-IINOS, op. cit., 221 ~i urm.; ANDHEEVA, Le lraili! de commerce de 1451 entre Buzance el Donbrovnik, !n B. N., 1935,117-127. 1133. HEYD, op. cit., I, 476. 1134.- D'OL \VEFl, Note sur le commerce catalan a Constantinople en 1380, In B.N. IV, 193. 113il. MAHINESCL:, Contribution a l'llis!oire des relations f:conomiques mtre /'Empire byzantin, Ia Sicile cl le l'O!JaUme de Naples de 1419 a 14ii3, A.C.E.B .. , V, Roma, 1936. 1136. JJEYD, op. cit., I, '179-481. 1137. Ibidem, I, 481 ~i urm. 1138. :..'lif tlsee des Archives Departemental es (Herault), pl. XLIV. 1139. I'SELLOS, Discours, 238; HEYD, II, 7. 1140. A. SAPORI, Sludi di sloria economica medioelJale, Florenta, 1940 (a sc vedea R.S.E., 19-12, 629). 11.41. HEYD, II, 297 ~i urm. 1142. Ibidem, II, 296. 1143, .:V!. ;II., III, 200 ~i urm.; I-IEYD, II, 298; IIo:1,o:toi.6yst~f. ... Documents in.Mils rassemLles par Sp. Lambros, III, 335-352. 114.4. SESTON, L'eglise et le baplis~ere de Doura-Europos: J. LASSCS, Snactuaires chrfdiens de Syrie, 11 ~i urm. 1145. LASSUS, op. cit., 19-22. 1146. Despre teoriHe recente, LEJ\IEIU.E, A propos de l'i:dific'e culturel chretien, in B.A.B.L., 34, 1948, 30f, '!i mm. 1147. DYGGVE, Jlauennate palatiwn sacrum. J,a basilica ipelrole.
472 '
1148. Ca ~i la Sflnta Sofia, curtea avea o triplii colonadii. 1n pcrspectivii :~:iirc::m cnpolc care acopcreau alte sali nlc palat\Ilui. 114\l. Zl~ILLEH ~i Hf:BHAHD, Spalulo, 1912. 115D. DaziHca Porta 1'laggiore, la li.o1na. 1151. nazilica de la Mactar (Tunisia) construitii in anul 93 ca palestra. L;~llfEHLE, Zoe. cit., 311 ~i urm. 115:1. "\ceew1i cu mormintul c1itorului. 1153. c\ sc vcdea DELAIIA YE, in A.U., 1926, 43 ~i urm. 115-~. L. BREf!H,H, 1\'ouvelles recherches sur l'hisloire de Ia -sculpture· lij,:ctnlinc. 115.5 .. DYGGVE, J.es traditions cullurel/e;; de Delphes cll'Eulise chrc1ienne, C.A., III, 19 118, 9-28. 115\L ]) IEHL, Justinien et I a civilisation byzanline an Y I -e siecle (vezi ''"iJra, p. 113); STEZYGO\\'SKI ln A.. l\I., 1889, 271. 1157. E. :\fALE, J.a fin du paganisme en GauZe, H.D.l\T., iunie 48, 385 ~i t::••1.; DYGGYE, loc. cit. (despre existenta actualii a anumito:r rituri). 1158. P~',ULIK DE KOLf,, Epistolae. cp. 31, P.L., 61, 33: ,non, nt usitaliDr mas es!, orienlcm special" (vorbind despre bazilica sa). 1159. :C,fintul Joan din Studion. Sfinta Irina, Sfinta Sofia etc. 1160. 1'. LE'\IERLE, Philippes cl Ia lviG.ctdonie orienlolc d l'epoque clm!licnne el byzantine, 301 ~;i 11r111. 11GJ. Ibidem, 30:J-:12fi; EBEHSOLT, i11omzments d'archileclure byzantine. 1162. S. SALA VJLLE, Lit11rgies orientales, I, 132, 2. 1163. LEl\IEHLE, op. cit., 163, 180. 116<1. L. BRE!HEH, [:,'tudes sur l 'hisolirc cle Ia sculpture byzantine, 3 ~i m111., pl. xr, 3. 1165. LIC:l\IEF\LE, op. cit., 3fi4. 115G. Uespre 8.ceste imprejmuiri 9i cele care mai cxistii lncii in spatele ieonostaselor anumitor hiserici de la Athos, vezi L. BREI-IIEH, Anciennes clD!wes de elweur, ln A.C.E.B., Y, Homa, 1936, t. II: Arch:eologia; DIEHL, L'r'glise el les mosaiques rhr couvenl de Sainl-Luc en Phocide,
20.
~
H67. 1'/'.l;L SILENTIAHUL, Poemes; DIEIJL, 111amzel d'art byzantin, 16-'l: \VCLFF, ;;i APLATOV, Denkmtiler der lkonenmalerei, 47. 1168. :.'\IKEFOR (patriarh, 806-815),Antirrhelici; III, 46,1-465 (a. 806116\l. •
DE JEHPHANION, Les cglises mpestres cle Cappadoce, I, 488-
481).
1170. l'SEUDO-GI-IER:VIAKOS, Ilisfuire ecclesiastiqne, 389-392 (caracten:l mistic al iconostasulni). 1171. SI:VIEON DIN SALO:'HC, Oeuvres, 34fi-347 (nume~te imprejmuin:a prin termenul Tt)( a~OCGTUP.'Z,, inire coloane, Cel de iconoslas indic.ii un suport mobil, pe care credincio~ii atirnii icoanele. Cel de templon, im1icind alta data sanctuaml, nu a fost acloptat declt ln secolul al XVIle:: ·ca 1mprejmuire); ~WULFF ~i ALPATOV, lJenkmiiler der Ikonenn;rd·:rci, 208, 290; L. BREHIEF\, La swlpture et les Arts mineurs byzen/ins, pl. XLII. 1172. P. LEMERLE, Philippes et Ia Nlacedonie orientale a l'epoque chretienne, 358, 9; 365, 1. 1173. Carnetul men· de ciiliitorie. 1174. LElvfEHLE, op. cit., 355-357 (ocupate. la inceput de ciitre catehumeni) 1175. lGNATIE din SMOLENSK, Pelerinaje, 143. 1176. TI-I. W~HITTEMOHE, The mosaics of Haghia Sofia al Istanbul, III, Tile Duperial Portraits of the South Gallery.
473
1177. Amvonul de la Biserica Sflntul Gheorghe din :salonic (Muzeul din Istanbul); G. de .JEHPHANION, 1V!emoires de l'.Academie romaine ponlificale, 1932; G. SOTIRHJ At zp~cr-rwnxxl 07,~x~ 7/j~. 0scrcrrx/,bc;, 87 (Teba in Tesalia}. 1178.:LEMERLE, op. cit., 360 ~i urm., pl. XXVI. 1179. PAUL SILENTIARUL, Poemes, P.G., 86 b, 2251 9i urm. 1180. G. SOTIRIO, At naP.xLOzpwc:~IXv~xxt ~xcr~A~xxl 7/jc; 'E1.1.&8o~, 229 :;;i urm. (cruce, miel, vita de vie elc.). La Lesbos, altar circulc.r· facut din soclul unei coloane. 1181. BREHIER, La Sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. LlV. 1182. LEl\IERLE, op. cit., 369. 1183. SOTIHIU, op. cit., 241-243. 1184. D-.A.C.L., I, 1907, 2319 ~i nrm. (De uncle s-a ivit lnvinuirea de a fi celebrat liturghia pc o icoanil). 1185. DIEHL, L'ecole artislique d'Antioche el les tresors d'argenlerie syrienne, 113; TEOFILACT SIMOCATTA, Histoire, V, 13: Crucca de aur oferitii de Chosroesal II-lea, refugiat in Impcriu, la Sergiopolis; M.B.E.H. (Vie el mort de Byzance), 196H, 46, a. 5HO. 1186. Mission Millet-Brelzier a l'Alhos, 1930 (inedit). Iniil!imea 1,10 m. Bra~ lung de 0,72 m. 1187. S. SALAVILLE, Liturgies orientales, I, 45; FOHTESCCE, The Orthodox Eastern Clzurcl!, 408; EBEHSOLT, Les arts somplcwius de Byzance, 110. 1188. BHEHIEI\, Les tresors d'argenlerie syrienne et l'ecole arlis"tiqu~ d'Antioclze, G.B.A., 1920. 1189. TO:. cr!X E:x -rwv crwv cro! npocr rpspofLEVE:, Ke(Ale tale dintru ale Tale sil-\i fie primite) BREI-IIEB, op. cii., 173; DUTHUIT-VOLBACH, .Art byzanlin, pl. 43. 1190. BREHIER, La sculpture e·t les Arts minezzrs byzanlins, pl. LII; de .JEHPHANION, Le calice d'.Antioche, O,C. VII, 1H26; LJJEHL, 'L'ecole arti'slique d'Antioche et les tresors d'argenterie syrienne, 107. 1191. DE JERPHANlON, Les eglises nzpestres de Cappadoce, · 256, 2 ~-i pl. 59, 4; EBERSOLT, Les arts somptuaires de Byzm1ce, 1 -~i
110.
1192. PERDRIZET in F.E.P.M., X, 1H03, 138 (cvanlaie de Seres !mpo• do bite en cmailuri) ; EBEHSOLT in R. A., 1 H11, I, '±07 ~i ur;'1. ; L. BREHIER in R.A., 1946, 19-28. 11H3. DIEHL, Justinien et la civilisation byzantine em VI-e siccle, pl. I; D.A.C.L., V, 1922, fig. 4065. 11H4. BHEHIER, La Sculpture ... , pl. XLIV. lf95. D.A.C.L., V, 1922, 26-27. 1196. Sfintul :ATANASIE, Lettre cwx orlhodoxcs, P. G., 25, 22H. 11H7. D.A.C.L., III, 216-218 .. · 1198. EBERSOLT, op. cit., 64; SCHLUI\iBEHGER in B.Z., 1983, 441; BHEHIER, op. cit., 34, pl. XLV, 3. 1199. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, De caerimoniis ... , 581 (Bonn); ANTONIE Arhiepiscop de Novgorod, Le livre du p2lerin~ 91; ~TEFAN DIN NOVGOHOD, Pelerinage a Cunslunlinopie, 118. 1200. D.A.C.L., III, 1914, 970; G. MILLET, Recherches au M.onl-Aihos, B.C.H., 1905, 123-141. 1201. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du pelerin, 97; Notice sur Comtantinople (pe la 14:l7), in N.H., 1H10, 361. 1202. L. Cl{ISTIANI, Origines dll cos_lwne ecclesiaslique ... in JJisc. J., I, 69-80.
474
1203; Yezi supru, cap. 1, p. 28. 1204. TEOFANES MAHTUHISITOHTiL, Chronographie, 457-46L 120(}. BATIFFOL, lc'iudes dro liturgic, 613 ~i urm. 120H. -f. WEISS, J(ostiimkzmdc. Geschichtc der Trac/Jt wzd des Geriiilles im ;;f:Udulier, IJ (romani, hizantini, pcr~i) 125, fig. 65; G. DE JEHPHANION, Lcs cglises. nzpestres de Cappadoce, I, 172, pl. 39, 4; 256, pl. 59, 3~4. 1207. 1 :. de JERPHA"--ION, La \'oi:r des J\fonwnents, IT, 279, ~i 280. 1208. l r. 'WEISS, op. cit., II, 1:l1-1:l7: H. JANIK, Lcs eglises orientales cl rils orientaux, 36-40 (cosLUi!lC actuale). 1209. G. MILLET, Brodcries religieuses de style byzantin; BREHIEH, La sc!ilpturc el les·arts mineurs byzanlins, pl. XCIII. 1210. 0. T;\FHALI; Le tresor byzantin el roumain du monas/ere de Poulna, GG- ;:2, pl. XLV [l - LX. A sc Ycdea cap. XV. 1211. .Ul. CHABO'T, iu J. S., 1\J•lO, '78 i)i urm.; l'-~;'U)y-f) &/i-rpr_;;:.£:c-; (in vers. politice), 2·47. 1212. IO/;.N KA'VIATEROS, op. cit., 50 11. 1213. lntii ianuarie (Sflntnl Vasile), cele cinc-i duminici din postul Pa~te lor, joia ~i slmhiita Marc, ajunnl Cri\eiunului. 9i de Bohoteaza. · · 1211. .1'.\HGOIHE, L'Eglise byzantine de 5.2'7 a 847, 97 -9fl; SA LAVILLE, Lit:ugies orientales, I, 13-J5; dc.-;p1·e manuscrisele 1iturgice, KAo\l1..112.HOS, op. cit., 308. Principal cste CodexBarberinus, 3, 55 (sfir~itul secolului ::;l VIII-lea), care a servit Parintilor Conciliului de la Florenta. 121.'5. 1'\. CABASILAS, Explic: lion de Ia Diuine Liturgic (comentariu li·t~1rgic, eel rn~d desUvi~it). 121C. 1Ldiem, I, 38. 121'7. T'. BATIFFOL, Semaine de Paris, 2 ian. 1926,20. 1218. \.c\SILIEV, 'l'lze Goths in Crimea, 1.13 si mm. 121P F. DYOHNIK. Les Slaves, Bu~cnce ct Rome ·an IX-e siede, 1Hl;__70; QUAHT, Oslcuropaisclze und ostasiutisclze- ,)/reifziige, 301·-302. 1220t M.B. E.H. (Institutions), ed. 1970, 424. · 1221. 'l-ie de sain.t Hi/arion d' IMrie, eel. Peeters, A.B. 1913, 236 ~i urm.; LOPARE\', Vizanliiskiia Svialnik, VIII- IX, \'iekov, V.V.,· XVII, _"-i unn. 122'2. \'OHNIK, op. cit., 207-20\J. 1223. WAN KAT\L\.TEHOS, op. ci£., :31-97. 1221. l\!en\ionat ~i de PSEUDO-GHEHMANOS, I-I is to ire eccl esi_astique, 39e si urm. 12:25 .. Js;lSC IIrisiousc, sa [ii im•.'nrriilor! 122Ei. !espre originea acestiui riL. ~' SAL\VILLE, Ulmgies orientales, -10, 3. 122/. ibidem, I, 27-32; KAMATEH.OS, op. cit., 309-312. 1228. Simholnl intxiirii lui l!ristos in Iei·usalim, PSEUDO-GHER!VIANOS, H isloire eccl esiastique. 1220. ~.pre deosehirc de ritu.alu1 roman, tcxlul este l'uat in exelusiYltate· din EpisLolele aposLolicc. 1230. l'recedat deli tanii. Nu a mai cwn Lloc lnceplnd clin sccolul al VII-lea; SALA VILLE, op. cit., I, 5S_:92. 1231. SALA VILLE, op. cit., I, 97; text in D.A.C.L., III, Hl14, 1281. 1232. EUTYCHIOS, De Paschate et sancta Eucharisiia, P. G., 83,· 2400; PSJTDO-GHEl\MANOS op. cit., 420; L. B. Gl\ONDI~J:~, L'icoUi(;tuphie byzantine clu Crucif'il! mort sur Ia croix, 78. 1233. 1--~.l) .B., 205. 1234. C.l.C.I., nov.137 (565). 1235. P. BATIFFOL, Le~ons sur Ia 1Hesse, 289-292.
475
1236. Hepro~urile lui Cabasilas arlresatc latinilor, care considerau consfinprea ca flind indeplinita prin comemorarca cuvintelor lui Hristos; CABASILAS, Explication de la Divine Liturgic, 150. 1237. D. BHIGHT!YIANN, Liturgies Eastern and Western, 331-337. 1238.. .SALAVILLE, Liturgies orientales, I, 51 ; A .. GHABAR, La Peiniure rdigieuse en Bulgarie, 91; J. D. $TEFANESCC, L' Illw:lrotion lies lilurgies dans l 'art de Byzance, 113, pl. LXV III. 1239 .. SALAVILLE, op. cit., I, 52. 12·10. GHONIJS, op. cit., 52-67, 83, prima men\icnare a ritualului in Umpul lui Maurikios, doctrina a incoruptihilitiilii corpului lui Hristos pe cruce; M.B.E.H., (Vie et mort de Byzance ), ed. 1969, 41 ~i urm. · 1241. GHONDIJS, op. cit., 90 §i mm.; P. ANDHIEU, Jmmixlio el Consecraiio, 196 ~i urm. 1242. Constitutions apostoliques, ed. Funk, I, 167; Concile-Qninisexl~ (fJ92), canon 101. 1243. SALA VILLE, op. cit., I, 57; tropar introdus de patriarlml Sergius in 624, Chronique Pascale san Alexandrine, 1001. 1244. SALA VILLE, op. cit., 69. 1245. KAMATEROS, 345-353; Chronique Pascale, 989. 124fJ. GHONDIJS, op. cit., 78. 1247. SALAVILLE, II, 93; NIKETAS STETHATOS, Contra Latinos, 1018. ' 1248. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre dtl pelerin, 105. 1249. FOHTESCUE, The Orthodox E'astem Church, 402; H. JAN IN, Les Eglises orientales et les rites orientaux, -16. 1250. lZ..C\MATEROS (in versuri politice), XC. 1251. BHEHIER, Les peintures des rouleau lilurgique de I.cmra, A.I.E.., Praga, 1939, fig. 1. La fel: MILLET, Alonuments byzanlins de Jfislra, pl. 84, 93 ~i 142; MILLET :;;i TALBOT lUCE, Byzantin PaiEiing ot Trebizond, 67 ~i urm., pl. XXIV -XXV. 1252. Fragments sur papyrus de l'anaphore de saint i'\clarc (cd. Andriom ~i Conomp), R.S.H., VIII, 1298. 1253. KAMATEHOS, Zoe. cit. 1254. BHEHIER, lac. cit. 1255, C.J., I, III, 41, 10; Concile Quinisexte, canon 75, J\I.C., XI, 976. 1256. J. PAHGOIHE, L'Eg!ise byzantine de 521, a 847 p. 104 ~i urm.; AIGRAIN, Liturgia. Encyclopedic, 936. 1257. AIGRAIN, op. cit., 438; KATTENBUHSCH, Lehrbuch der I'Ufileichendcn J(on{essionslwnde, t. I: Die orthodoxe anatolische J{irche, 482 ~i urm. 1258. R. GUILLAND, Essai sur Niceplwrc Gregoras, 10 ;;--;UZEFOH CHEGORAS, H isloire romaine, VIII, 13. 1259. Synaxaire de l 'eglise Sainte-0ophie (manuscrisul cle la PatmrJ
476
1269. M.C. XI, 976 9i urm., canon 76. 1270. 973, canon 70. 1271. Canon 68. 1272. 956, canon 29. 1273. 969, canon 57. 1274. 956, canon 28. 1275. 985, canon 97; vezi H. MONNIER, Les novelles de Leon leSage, 20. 1276. LEON al VI-lea, Novelles (ed. 9i trad. Dain 9i Noailles, B.L,, 1944) nov. 73 (250-51). 1277. RAOUL GLABER, Hisioria sui temporis (eel. Prou), V, 1, 7, observatie a unor ciHiitori precum ca grecii nn scuipa ln biscrica, cum fac occidentalii. 1278. Simholism al botezului, moarte ~i rena~tere (cf. neofit = non nascnt). 1279. LAS SUS, Sanctuaires chretiens de Syrie, 217 9i urm. LEMERLE, Philip res et la Macedonie orientale a l 'epoque clzretienne et byzantine, 335 9i urm., 439 9i urm. ; D.A.C.L., I, 43,1 9i urm. 1280. Scrisoare ciitrc papa Inocentiu, P. G., 17, 525. 1281. LEMEHLE, op. cit., 337 9i urm. 1282. Biserica rccunc9tea botezul Nestoricnilor 9i Iacobi~ilor, M.C., X I (Quinise:x:l ), 984, canon 95. 1283. CLEl\IENT din ALEXANDHIA, Paedag, I, 16 . 1284. LEMEHLE, op. cit., 340-342. 1285. D.A.C.L., III, 1914, 2452 9i urm. 1286. Maurikios, Leon al VI-lea, Nikefor Fokas etc., PAHGOIHE, L'Eglise byzantine de 627 a 847, p. 94, 348, 296. 1287. G.HONDIJS, L'iconographie byzantine du Cruci[ie mort sur la croix, 99-100. 1288. Supra, p. 15 ~i 199. 1289. PARGOIHE, op. cit., 96. 1290. D.A.C.L., V, 1922, 1028 ~i urm.; JANIN, Les Eglises orientales et les riles orientaux, 78. 1291. LASSUS, op. cit., 264-284 (venerarea ascetilor sirieni). 1292. A. GRABAH, Martyrium, I, 51. 1293. Ibidem, I, 147-203; LASSUS, op. cit., 120-161. 1294. GHABAH, op. cit., I, 335-400 (Des marlyria aux eglises ). 1295. Ibidem, I, 322-334. 1296. Ibidem, II, 129-206. 1297. Despre icoana din Edessa, a se vedea p. 213 ~i 214. 1298. EBEHSOL T, Sanctuaires de Byzance, 44 ~i urm. 1299. Ibidem. 1300. In limpul asediului din anul 626 de catre avari, Blachernele fiind 111 afara zidurilor, relicvele au fost mutate la Sfinta Sofia 9i read usc dupa victorie. Sergius a instituit o sarbatoare comemorativa pentru acest eveniment; ea continua sa fie celebrata. R.P.B., 280. 1301. FROLOW, art. cit., R.H.H., 1944, 93; EBEHSOLT, op. cit., 61 ~i urm. , 1302. WHITTEMOHE, The Mosaics of Haglzia Sofia at Istanbul, II: Southern Vestibule ,(plan~e). ' 1303. SEBEOS, Histoire d'Heraclius, 118; A. GAHDNEH, Tlleodore of studium, his life and times, 290, 1. 1304. GRIGORE din TOURS, Historia Francorwn, IX, 40; Gloria mart., 5; E. MOLINIEH, Histoire gcnerale des arts appliques a l'industrie, II, L'orfevrerie, 40; EBEHSOLT, Orient et Occident. Influences byzantines et orientales en France, 92, pl. III; FORTUNATUS, Carmina, Appendix, II, 55-62; A.A., IV, 1, 277.
477
·1305. Traversa supcrioara reprezinta un litulus. 130!3. DIEHL, La Sculpture ct lcs Arts mineur.~ byzantins, 48, pl. 62; EBERSOLT, Sancluaires de Byzancc, 145 ~i urm. 1301. Stauroteci celebre: Lavra (atribuita lJJi Nikefor Fokas), Maastricht (Vatican), Gran (Ungaria); DIEHL, op. cit., 42; MOLINIER, l:Ii.
476
1338. KAuFMANN, Der Menastempel und die Heiligtiimer von ]{arm ~4!>g Mine; D.A.C.L., XI, 1932, 324-398; GRABAR, Martyrium, I, 64 9i urn1;
1339. DEJ\IANGEL ET MAMBOlJHY, Le quarlierdes Manganes ella premiere region de Constrnlinople, 65 ~i urm. 1340. Ibidem, 81-102. 1341. Porecla de anargyres vine de !a faptul ca ii ingrijeau-gratuit pe bolnaYi. 0 miniatura a 1'v1inologhionului lui Vasile al II-lea (Vatican, gr. 1613) il arata primind din ceruri o trusa clc chirurgie (CUMONT, L'Adoration: des 1'v1ages, 1'v1em., Ac. Pontif. de Archeologie, 1932, pl. VII, 3). 1342. Actes grecs des saints anargures (eel. Dtibner) ~i B.Z., 1908, 603; GHAB1\H, op. cit., II, 345; EBEHSOL T, Sanctuaires de Dyzance, 97 si. urn1. 1343. EBERSOLT, op. cil., 99-101. 1344. GdABAR, op. cit., II, 351 (cultul icoanelor ar Ii facut nedreptate celui al relicvelor). · 1345. WULFF ~i ALPATOV, Denkmiiler dcr lkonenmalerei, '1; BHEI-IIER, Les ic6nes dans l'hisloire de l'arl et la Russie, 150 ~i urm. 1346. L. BREHIER, op. cit., 151 ~i urm. 1347. WULFF ~i ALPATOV, op cil., 8 (consiclerata a fi din secolul al V-lea). 1348. Ibidem, 11, pl. ') ; STHZYGOWSIU, Orient oder Rome, 124. 1349. \VULFF ~i ALPATOV, 20 ~i urm., pl. 8; cf. 18, pl. 7. 1350. DE GHUNEISEN, Sainte-Marie-Antique, 1097 ~i ur.m.; D.A.C.L., V, 2022, fig. 4587; 2030, fig. 4591; ibidem, III, 247-48, fig. 1284 ~i 1286. 1351. WULFF 9i ALPATOV, 30-35. 1352. Guide de Ia Peinlure (,Hermeneia"), trad. Diclron: M~annel d'iconograpllie cllreiienne, grecqce et latine, 453; 2; G. DE IEHPHANION, La Voix des JI/Ionuments, II, 9. 135:3. TEODOH LECTORUL, Hisloire ecclesiastiqne (fragmentc), 165; descopcrirea unei icoane asemanatoare Ia Surnela, linga Trapezunt In anul 1931 (Le Temps, 17 noiembrie 1931); JUG IE, in B.N., V, 365 ~i urm. (tropar despre aceasta icoana). 1354. GRABAH, La Sainte Face de Laon, 22; DOBSHUTZ, Christusbilder, I, 40 ~i urm.; SFINTUL GRIGOR~-': DIN NISSA, (Homelies), atesHi existen~a sa la sfir~itul secolult,i al IV -lea. 1355. EVAGRIOS, Histoire ecclcsiastique, P.G., 86, 2, 2748. 1356. L. BREI-IIER, lcr!ncs non faites de main d'llomme, 68, 77; GHABAR, La sainte Face de Laon, 22 9i urm. 1357. PROCOPIU'S, B. P., II, 26, poveste~te de_spre acest sediu 9i nu vorbe~te decit clespre scrisoa:rea lui Abgar. · 1358. GENESIOS, Le livre des Empereurs,P.G., 108 (I, 39); KULAVOVSKI, lstoria Vizantii, III, 60. 1359. R:K.O.H., 408 ~i urm. (scrisoarea lui Mihail al JI-lea catre Luclovic eel Pios ln anul 824); SFlNTUL TEODOH STUDITUL, Lettres, 961963. 1360. Lettre des 3 patriarches d'Orienl a Theophile SUI' les images (eel. Duchesne ~i Sakkelian, ,Homa ~i Orientul", 1913), 283; GELZEH, Die Legende von den heiligen Bildcrn, in B.Z., 1901, 477 ~i urm. 1361. SFINTUL IOAN DAMASCHIN, Oeuvres, 1232-1284. 1362. M.C., XII, 1086; Xlii, 130. T363. M.C., XIII, 377 (7 octombric); SCHWARZLOSE, Der Bilderslreil, 201 ~i urm.; L. BREI-IIER, La querelle des images, 51-57. 1364. NlKEFOH, patriarh, Antirrhetici, III, 3, 380 ;;i urm.
479
·1365. Leltre de.~ 3 palriarches . .. , 2/9 ~i urm. 1366. SFiNTUL TEODOH STUDITUL, Lelires, 961,.--963. 1367. GHONDIJS, Images de saints d'apres lu theologie byzantine dH V 111-e steele A.C.E.B., VI, Paris 1948, tom II, 1-16-170. (in anul1672 Dosithei, patriarh al Jerusalimului afirma dt icoanele asemiinatoare m1 au nevoie sii fie sfintite.) 136R. L. BREHlEH, L'Art chrJ!ien. Son developpemtnl iconographique, 338 ~i urm. 13(i9. WULFF ~i ALPATOV, Denkmiiler der Ikonenmalerei, 46. 1370. CONSTANTIN al VII-lea POHFIROGEN.ETUL, De imagine Edessa, TEOFANE<;, Continua/us, 1:32; STEVEN RUJ',;CIMAN, The l"mperor Ronwnus Lecapenus, 248-250: \'ASTLIEV, Vi:untiia i Aralmi ... za uremia Nfakedonskoj dinaslii, 253. :1.371. JEHPI-IANION, Les cglise:~ rupestres de Cappadoce, I, 399 ~i 475. 1372. GHABAH, La Sainte-Face de Leon, lH, 2; EBERSOLT,. Presque bu:anfines de NcrCdilsi, F.E.P.J\L, XIII, 1906. 137:3. PEH.DHIZET, De Ia Veronique. el de sainte ..Vcronique, S.K., 1 f'32; Diclionnaire des ICgendes du chris! ian isme, 1202-1206. 1374. G.H.ABAH, op. cit., 7-11; L. BHEHIER, leones non failes de main d'homme, 72-74. 1375. Zisii J{eramion (vas de piimint), BRI~HIEH, op. cit., 21 §i urm.; HOBERT DE CLAHI, La Conquesle de Constantinople, ch. 83. 137G. T.H.S.O.L., :!.05; EBEHSOL T, Sunctuaires de lJyzance, 20 .~;i urm.; il lEl-IL, Chases el gens de Byzance, 111 :;;i urm. · 1377. EBEHSOLT, Les arts somptuaires de Byzance, 111 ~i urm. 1378. FROLOW, La podea, in B.N., 1938, 4tl1. 1379. Misiunea Millet-Brehier, 1930, (identificarc dupii inscriptia de pe o rami\ cu numelc Anei Paleologul Cantacuzino, sfir~itul secolului a 1 XIV-lea). Recueil d~s inscriptions chreliennes de l'Athos (PARGOIRE ~i PETIT, B.E.F.A., 91, 1904), nr. 7H. Despre raritatea icoanelor datate, a sc yedea P. LEMERLE, Sur la dole d'une . icone byzantine (Hristos P::mtocrator, datatii din 1357-1373), in C.A., II, 129-132. 1380. WGLFF ~i ALPATOV, Denkmiiler der lkonenmulerei, 62 ~i urm. ; L. BREHIEH, Les icones dans .l'histiJire de l'art et Ia Russie, 160, pl. XX. . 1381. J\Iuzeul din Leningrad. 138:1. BHEHIER, op. ctl., 157 ~i urm., fig. 52 ~i pl. XX. 1383. Wl"LFF ~i ALP"\.TOV, op. cil., 128 ~i urm. 1384. L. BHEHIEH, op. cit., 167, pl. XXII; WULFF: ~i ALPATOV, 156158 (Mil.nilstirea Sfintei Treimi, Sfintul Sergin, din Moscova) prima jumiitate a secolului al XV-lea. 1385. G. MILLET, Recherches sur l'iconographie de l'Euangile .. . , 676679. 1386. WULFF si ALPATOV, 53-55. 1387. Catalogue. de I' Exposition d'Art byzantin de 1931, nr. 57H (numeroase exemplare cunoscute). 1388. DIEHL ,Chases et gens de Byzance, II, 524. 138\l. Camee a lui Nikefor Botaniates, 1078-1081 (MEL Y In F.E.P .M., n, HJ5). 1390. QRABAR, Les influences orientales dans l'art des Birlkans, 29. 1391. ~TEFAN DIN NOVGOROD, Pelerinage a Constantinople, 119-120 1392. P. MERIMEE, f:tude sur lcs arts an Moyen Age, 334. 1393. VASILIEV, Pero Tafur, 106 (cele 3 surse dan aceea~i zi, morfi, dar pc parcursul unui secol de modificiiri au fost introduse In cercmonie).
480
1394. SflntullOAN HHISOSTOl\I, Homelies, l'.G. XLVII (lmpotriva celor care privesc luna noua, danseaz!t in ora~, cautii vrajile). !1395. LEON al VI-lea, imparat, Nouelles, nov. 65 (236-239). 1396. NIKETAS CI-IONIATES, 23-24; OECONOMOS, La vie religieuse dans I' Empire bywntin au temps des Comnimes et des Anges, 80. 1397. PSELLOS, Un discurs inedit, H.E.G., 1903-04, LXV, 77. 1398. I'SliLLOS, Timotlzee ou Dialogue sur les demons; WELNFOHFEH, Die thrakischen Euchiten, in B.Z., 1930, 177 ~i urm. 1399. SWOBODA, La dcmonologie de 1\ficlzel Psellos, Brno, 1927, 7 :;;i urm. 1400. Sfintul lOAN DAMSCHIN, Oeuvres, 1064; PSELLOS, Ile:p~ rLJ./,ouc;; Dis£eours, V, 572; KOUKOULES, Usages byzantins relalifs d Ia IWissance et au baplhne, 328 ~i unn. 1401. Vie de Tarasios, patriarche, 784-806, P.G., 98; LOPAHEV, Vizantii.shiia Jilii Soiatnik, 100. 1402. NIKEFOR, patriarh, BreiJiarum, 53. 1403. Sfintul lOAN HRlSOSTOM, Homelies, hom. XII, 7, 105. 140<4. lOAN GEOMETH.UL, Poesies, 940. 1405. Defixionum tabellae (ed. Andollent, 1904). 1406. Yie de Severe, patriarche monoph1Jsile d'Antioche, de Zaharia &:olasticul, II, 57-70; D.A.C.L., Magie, 1104-1106. 1407. Yie de saint Etienne le Nouveau, 1169. 1408. TEOFANES MAHTUHISITOHUL, Chronographie, P.G., 100, 789. 1409. Acela~i cu loan Gramatikos, dasciil al lui Teofil, cunoscut doar prin du~manii sai. 1410. Vie de saint Atluinase l'Allwnite, 172; GEOHGIUOS CALUGAHGL, Chmnique wziverselle, 1025-1028; L. BREHIER, Un patriarclle sorcier a Constantinople: Jean H!Jlilas, 832-8·42; BEYLlE, L'lwbilalion byzantine, 106. Desprc folosirea bazinului ~i a inelului. BOUCHE-LECLEH.C Q, Hi:J;toire de Ia Divination dans l'Antiquile, I, 184 (dupii Psellos). 1411. R.P.B., 540, 1412. Vie de saint Eulyme, patriarche, XX, 10, 69. 1413. OECONOMOS, La vie religieuse dans I' Empire B!Jzantin au temps des Comnenes et des Anges, 68 si urm. 1414. ~IKETAS CHONIATES, Histoire, 187 ~i urm.; lOAN KINNAMOS, Epitome, 265 ~i urm.; CHALANDON, Les Comnenes, II, 219-228; OEGONOMOS, op. cil., 78-80. il415. OECONOJ'I'!OS, op. cit., 82, 86, 96. 1416. H. GUILLAND, EssGi sur Niceplwre Grcgoms, 208 ~i urm. 1417. KOUKOULES Usages byzantins relatifs d Ia naissance et au bapteme, 32il ~i urm. " 1418. HAHOUN-BEN-JAHJA (prizonier de":. -,.boi), Recit, 222 (la fel caii de bronz a~ezati deasupra carceres-urilor la hipodiorn). 1419. D.A.C.L., I, Abrasax, Amulettes. 1420. SCHLUMBEHGEH, Amuleltes byzantines anciennes co11lre les malefices el les maladies. 1421. ibidem, ~i B.Z., .1893, 187-211; MILLER, N.E.M., XXI, 2, 1-113. 1422. Inserip~ic de la hiserica Hochemaure (Ardeche); B.S.A.F., 187477; M.S.A.F., LXIV, 1905, 41-613. 1423. G. de YEHPHANION, in H.S.R, 1935, 188-225. Patratul este tnmat de muncie a 3 arhanghcli ~i a 3 evrei !n flacari. 142·i. I.D., Les eglises rupestres de Cappadoce, I, 158 (pl. 38, 1) ~i 189 (pl. 40-41), etc. 1425. I.D., A.I.C.H., 24 martie 1937. 1426. Grecii mai folo>esc ~i astazi llterele alfabctului ca cifre."
:31--c 115
481
14:!"7. Trail~ sur lcs carrcs nwyiijues, text 9i trad'.H.:ere TANNErC·{, · in A.l\.F.G., X-)(, 1886, 203 )i Ul'l11. 1428. JERPI-IANION, La uoix des Monuments, 11, 38-94. Dupa Cumont, rOt'as ar fi o aluzie la viziunea lui Ezechil. · · 1429. Folosca la vindecarea durerilor de dinp ~i la alte indispozi~ii. Folosit inUl il1 secolul nl XIX-lea in :\Iasivul Central. 1cJ30.' F. CUMO:\T, Les religions orientales dans le paganismc ronwin; bOCCHE-LECLEHCQ, Hisloire de l'Aslrologie gr:ecque. 1431. Ct::\IONT, Recherches sur le symbolisme funeraire des Romains, 280, 1432. Ibidem, 180 ~i urm. H3'L · BOlJCHE-LECLERCQ, op. cit., despre opera astrologica :1 lui PoseidoniltS dil1 Apnmeea; CUJ'I'IOT,;T, op. cit., 121 ~i urm. H~;4, K. KRUJ\HL\CHEH, Geschich/e dcr b!JZantinischcn Lileralur, 627, 5. 14Cl5. Cl'MON1.', L'b'giple des astrologues. 1436. De;; pre accasta !ndatorire de. port-encrier, a se vedea TILB.E.H; (lnstilulion s). 1·':!7. hHF\lK\U!EH, op. cit., 7(l0; lOAN KAMATEHOS, Sur le Z~Jdia
48-2
1463. TEOFANES MAHTURISITORUL, Chronographic, 3! 9; el a devenit imparat· sub' numele de Filipicus. 1464. TEOFANES, Continuatzzs, 49. 1465. Ibidem, 60. 1466. PH.OCOPIUS DIN CESAHEEA, De Bellis, III, XY, 35 (361). 1407. TEOFANES MAHTUHISITOHl;L, P.G., CVII, 984. 1468. A.S.B., aprilie III, 58; H.P.B., 278. 146!'. DL~HL, Figllres byzantines, I, 157 ~i urm.; la fel NIKEFOH GHECOHAS, Histoire romaine, VIII, 5, 480-484. 1470. LUITPHA;\JD, Relatio de legatione, 39. 1471. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du pi!lerin, 91. 1472. TEOFANES, Conlimwtus, 149. 1473. Lista in N.H., 1925, 97 ~i urrn. 1474. Olar corintian (vase negre cu relief). '1475. PSELLOS, Un discurs ineclit, cd.BREHIEH, R.E.G., 1903-04, LXV, LXVI, 7, 76-79 .. 14713. Ibidem, IV- VII, 11-15. 1477. Ibidem, VIII- IX, 15-19; BHI~HIEH, Lc scllisme oriental du XI-e sii;cle, 250 ~i urm.; SWOBODA, La dcmonologie de iVlichel Psellos, 50 f;)i urm. 1478. Pe care il studia el insn~i. A se veclea cap. XII. 147£!. El insu~i cleclicasc patriarhului un tratat clespre metoda de a face aur. A se veclea CH. HUELLE, La Chrysopee de Psellos, H.E.G., 1889. 1480. El ii cledicase, de asemenea, un tratat asupra acestei problcme. A se \·edea SWOBODA, op. cit., 48 ~i urm. 1481. HESSELING, Essai Sllr Ia civilisation byzantine, 117-119. 1482. DIEHL, Nlamzel d'Art byzanlin, 630, fig. 304-306; de ucela~i: Chases et gens de Byzance, I, 497 ; BHEHIEH, La Sculpture el les Arts n ineurs byzanlins, pl. XCI. 1483. TEOFANES MAHTURISITOHCL, 422; NIKEFOH, patriarh, Breviari!lm, 66, p. 62. 148·t ANNA COl\;lNENA,. Alexiade, VIII, 3 (III, 179), u. 97·1. 148i'i. BURY, A History of the Eastern Roman Empire, 276. 1486. PlEHHE DE SICILE, Histoire des JYianicheens, appeles unssi ·l'anliciens, H. GHEGOIHE, Pour l'histoire des eglises prmlicicnnes, Misc. J. n, 509 ~i urm.; de acela~i: Les s'Jurces de l'lzistoire des Pouliciens, in B.A.B.L., XXII, 1936, 85.-114. 1487. OBOLENSKY, The Bogomiles, 30-32. 1488. PIEHHE DE SICILE, Histoire des Manicheens, 1253 si urm., OBOLENSKY, op. cit.,• 38-43. . 1489. PIERHE DE SICILE, op. cit., 1297; GREGOIRE, lac. cit., 102104; OBOLENSKY, 35-37. 1490. Colosseni, II, 20-21 [1:1)38 f:l~n~ (riu atinge). 1491. TEOFANES, Contimzatus, 42; BUHY, op. cit., 40, 1 ~i 78-79; D.H.G.E., V, 5:1,. 1492. H.P.B., 789 (intre 940 ~i 950); OBOLENSKY, op. cit., 111-117. 1493. D.H.G.E., IX, 408; despre falsa etimologie DiCH aide allui Eftimios Zigabenos, OBOLENSKY, 119 ~i tum. 1494. OBOLENSKY, app. II, 275 ~i urni. (semnaleaza confuzia constanta dintre Bogomil, fondatorul ~i papa Erernia Bogomil). 1495. ANNA COMNENA, Alexiade VI, 2, 1 (11, 44-45); VIII, 7 (III, 181-182) :CHALANDON, Les Comnene, 22, 23, 635; Gesla Franconzm et aliorwn Hierosolymitanorwn, 22-23. 149(1. HESSELING, Essai sur Ia civilisation buzantine, IV, 518; G. MILLET, La religion orlhodoxe et les hCresies chez lesYougoslaves; OBO-
4.83
LE:'-JSKY, The 1logomiles, 2C30. (Banii protejau sec La In functic (]c JegiJ,. turilc lor cu Biserica romap{l), l•i\!7. EFTIMIOS ZIGABE.':OS, Panoplia dognwtike, 20 .5i urm. 1498. Slovo na Eretiki, cu. Popruzenko,· Sofia, 1936, in OBOLENSKY, 117-145 .. 1499. '\IILLET, op. cit., 7; ODOLENSKY, 48-52. Ei sc intemeiau pe PAUL, J. Thess, V, 17 ~i recitau Tati\l Nostru fiira intrerupere. 1500. FLICHE ~i :VIAHTIN, Hisloire de l'i;glise, VI, 436 ~i urm. (i..L'GA, XIV, 20-26). 1501. Vechi dochetism iacobit din secolul al VI-lea. 1502. Cf. cu consolamentum al calharilor. 1503. EFTIMIOS ZIGABENOS, Pmwplia dogmatike, 1:289; FLIC'lE. ~i MARTIN, op. cit., VI, 436 ~i mn1.; OBOLENSKY, 207 ~i urm. 1504. MILLET, op. cit., 12-16. 1505. D.A.C.L., VIII, 93 ;;i urm. 1506. SOCRATE, Jiistoire ecclesiastique, III, 20; SOZOMENE, Jlistoire ecc/Csiastique, V, 22; THEODORLT, Histoire eccltsiastique, 15. 1507. ANDREADES, Les Jui{s dans /'Empire Byzun!in, 23 ~i urm. ~i; :'\J.D., I, 10; C. Th. X VI, 8, 13, (:l97), XVI, 18, 17 (404); L. DliC1 !ESNE, L'Egli~e au VI-e siecle, 281. · 1508. Sfintul Chiril ii expulzeazii .din Alexandria. .,. . 1509. Nov. Til. 3 (3 ianuarie 438) = C ..J.I., V, 7 . . 1510. F. CUtiONT, La conversion des Jui[s, in H.B.I., 1903,1, 2. 1511. Legendes slaves de Constantin et de JICtfwde, 200 ~i urm, 1512. TEODOR LECTOHUL, His loire ec.clesiastique, 296 ; FLICHE 9i :MARTIN, Histoire de l'b'glise, V, 74; SEBEOS, Historic d'Heraclius, 30. 1513. MARQUART, Osleuropiiiscl!e und Osiasiatisclle- Streifziige, 4-8; JJgendes slaves de Constantin et de Jl.U·tllode, 168-170; PEETERS, Les: Khazars dans la passion de saint Abo de Tiflis, in A.B., 1934, 21-56; H. GREGOIRE, in B.N., 1937, 225__:236. 1514. VEHNADSKY, in B.N., XV, G7-8G, dupii DRIJTTIMAH, E.o:posili<> in "li;Ialthaeum, P.L., CVI, 145il. 1515. VERNADSK Y, loc. cit., clupa Ibn-al-Fahiq. 1516. TEOFANES MARTUHISITOBUL, Chronographic, 357; Legendcs slaves de Constantin el de l'lletl!ode, 171, 2. 1517. GROUSSET, Hi.~toire des Croisades et du roy(iume (rune de Jerusalem, 273. 1518. TEOFANES, Contimzalus. ::J4: CUTIIONT, lac. cit., 515, 3-5 ~i ElJSEBIUS Dll\' CESAREEA, llisloire ecclesiaslique, 5-8. 1519 .. Data coincidea cu prima simbiitii a postului Pa~telor. 1510. EUSEIHUS DIN CESAREEA, op. cit., 10-11. Ziz-ul, pasiire gigantii, care, lntinzlndu-~i aripilc provoca eclipsclc de soare. 1521. Ibidem, prima editie COTELIEH, dupii un singm manuscr1s, P.G.,. l, 1456; editie criticii de Cl'.\IO;.;T, dupii 4 mmwscrise care contin de asemenea formula de abjurare impusii de Photius ::\Ianicbeenilor,. in anul 870. 15:;!2. ZACHAHIAE von LIGENTHAL, Geschicllfe des griechisch-romisclzen Rechts, 382, nr. 1382. 1523. ANDHEADES, Les · .Juif'.~ dans l 'Empire by;mzlin, 13, 8. 1524. IlENIAMIN D I:"!' TtJDEL.\, Vouagcs, 25 ~i nnn. (a. 1172). 1525. ANDHEADES, op. cit., 13. 1526. Supra, p. 115. 1527. ANDHEADES. op. cit., 13,•8: .J. STAH.H, Tlle .Jewries of the Levani after tlle fourth Crusade, 41-44 (stahilitii de Vespnsian, Sw!tone, lJomitien; XII).
48-1.
1528. STARH, op. cit., 25; VILLEHARDOlJIN, La Conq::ete de Constantinople, cap; 159 (cartierul nnmit Estanor ). 1529. STAHH, 26 s.i urm. 1530. Jbidem, 37-115. 1531. Les Trophees de Damas,. ed. B~H'dy, P.O., XV, 2, 1920. 1532. HASKINS, in B.N., 1924; 231 ~i urm. 1533. CHALANDON, Les Commene, 277 . . 1534. PHHANTZES, Chronique, II, 1 ; ST.A.HR, op. cit., 28. 1535. PHHANTZES, op. cit., II, 2 ;·STAHR, 28. 1536. M.B.E.H:. (lnslilutions); H.K.O.H., 892 (1049 Nea Moni de Chio). 1537. GIANNOPOULO, Communautes juives de la Grece orientale, 187 ~i urm. ~i t. VII, 253 ~i urm. 1538. S. HEINACH, in M. Schl., 11·i ~i urm. 1539. C.I.C.I., nov. 146, 593. 1540. KOUKOULES in B.Z, 1910, ·p. 422 ~i urm. 1541. KRAUSS in B.Z., 1893, p. 490 ~i urm. 1542. L. BREHIER, L'Art chrctien. Son developpement iconographique, 19~20.
1543. DUMESNIL DE BCISSON, Les peintures de la Synagogue de DouraEuropos, Homa, 1939. • 154'1. BIKEMANN in Syria, 1937, p. 221. 1545. JUSTER Les Juifs dans l'EmpiTe romain, leur condition juridiqne. economique el sociale, I, 362. 1546. C.I.C.I., rov. 146 (533); D.A.C.r ., VIII, 127 ~i unn. 1547. S. REfNACH, i.rpheus, 301-304; ABRAHAM, Jewisl! Life in tl!e Middle Age, 1896. 1548. Le Temps, 16 august 1936. 1549. E. BRl~HIER, Histoire de la pJzilosophie, II, 623; S. HEINACH, op. cit., 289. 1550. BENIAMIN DIN TUDELA, Voyages, ca}J. 4; STARR, The Jews in tile Byzantine Empire, 25 ~i urm. · 1551. PERLE'S, in B.Z., 1893, pag. 569 si urm. 1552. TEOFANES MARTURISITOHUL,' Chronograplzie, P.G., 108, 809 (in ajunul proclamarii edictului lui Leon Isaurianul impotriva evreilor, in anul 722). 1553. KAUFMANN, Ein Brief ... iiber m.essianische Bewegnng .•. a!ls . dem Jallre 1096 (B.Z., 1898, p. 83 ~i urm.). 1554. BENIA}\IIN DIN TUDELA, Voyages, 50-52; ANDREADES, Les Jnifs dans.l'Empire byzantin, 459; D.H.G.E., VII, 1344 ~i urm. 1555. BENIAMIN DIN TUDELA, cap. 4; ANDREADES in E.B., 1929, 28-49; wr. Miller, Essays on the La tine Orient, 53. 1556. PACHYMERES, Hisloire, 144-,--152. 1557. J. STAHR, The Jews in the Byzantine Empire, 28-31. 1558. IBN-KHOHDADBEH, Livre des ro11tes et des royaumes (trad. Barbier de Meynard), 512; BRATIANU, Recherches .sur le commerce genois dans Ia· mer Noire au XII I -e sii;cle, 39. 1559. Th. HEINACH, Un conlral de mariage du temps de Basile le Bulgaroctone, 118 ~i urm. 1560. J. STARR, The Jewries of the Leuant after the fourth Crnsade;48-59 1561. IBN-KHOHDADBEH, op. cit., 471 ~i urm. 1562. HAHOUN-BEN-JAHJA (prizonier de razboi), Recit, 206 ~i 207. 1563. MACOUDI, Les prairies (l'or, 311 ~i urm. 1564. EDRIS I, Geographic, II, 425-444; ABOULFEDA, Geograpl!ie, II, Sl5 ~i urm.; E BERSOLT, Constantinople byzantine et les voyageurs du Lwanl, 42.
485
15G5. G. KEDHEJ'\OS, ,)!JI!Opsis, 761 : BAfl HEBHAECS, Cllroniqzze suriCI'I'Ilr, :245--248. ' 15f:lf). Singt•rul inor: CONST~\NTl:\ al YII-lc~1 POliFlHOGENETUL, De administrando imperio, cap. 21; NOJ\llEOS in E.B., I, 199-20\J. 15!!7. NICOLAE :\liSTIClJL, patriarh, Correspondrmce, cp. 9, 309; H.P.B., 5GfJ.
~
1568. La Jiagisdion .in 104~J. NO'IIIKOS ln E.B., I, 204 ~i wm. 151)9. Inlocuie~te ritul :_;iit venit din EgijJt. NO~IIKOS Zoe. cit. 570. Vie cl mort de B!J:(!IICC J UG9 p. 390; SO?vllKOS l::.B. l 20\l. 1571. Gl)TEHBOCK Der Islam im Lichte der by=rmtin iscben Polemik, 10. 1572. CHAL\NDON Lcs Conmene 19. 157:3. Sfintul IOAN D/,:\JASCHIN Oeuvres 7fH ~i mm.; GCTEHBOCK OJJ. cil" ·10 ;_LJi,:;pule entre un SaFn.'l'in el un cllrClien P.G. PG 13i)f) ~i
unn. 15;14. NIKETAS CHO"!IATES Histoirc 807-812 872 :;;i urm.; Gl;TEHIlOCK 21 si unn. 1575. EFTIMIOS ZIGA.BENOS Pwwpliu dogma/ike ~i P.G., 130, 1382 _. ~ii- unn., 131, 25 ;~i unn. • 1571l. GCT.i:ltBOCK, 3/ :)i unn.; CfL-\L\>
unn. 1 ii7D. 0coali\ teologid1. 1580. '.!ANCEL ai Il-lca Pi\f.l,OLOGl:L, Oeuuas, 111 7i un,~. 158'. H.l'. Jl'GJE in B.K, 1D29, 295 $i GEHAHD DE SAINT QUENTIN }_:"J L' ISLE, Translalio sancte Carone . .. , t. 3 ,morccau renwrqnable s;~t lopique~ 1 •
1582. THEODOH PHODI{Ol\IOS. Poemes, 567. 158::5. Jhidern~ vcrs11l 1iA,t; zx?J:.)\w -:-eX. 7t'%7r.TCa0~z& ,Sfl-nti iau haina", numelc unci hninc cle eroiaHi eclezlw:tidt pnrtata de lllerali. H>8t lOAN TZETZES, Oeuvres (cd. Pressel, 1851), Alcgol'ii, 15, 87; Eii.TTJ\ID.\CHEii, G,eschichlc der byzanlinischen Litcralur, 526-036; n;_·cHAL\\JX, Jean Tzetzcs. el scs etude;; .mr Hornerc, Chiliades. 158.5. IOA;;.J TZETZ.ES, Chiliade8, 1, 77; DIEHL, Figures /Jyzantines, II, :1<1{_! ~i Ht'lJ!.; J--IESSL.LE\G, i!:ssui sur ln civili:;cdion hyzaniine,_ 328 ~i
unn. 1586. Vezi supru, p. 159 ~i mrn. :c>87. J.etlre d'un busilcus du P\.-e ,,i('c/e (Lezaurul de la Saiut-Denis), :\I.B.E.IL· (Jnslilulions ), 1970, 1'11. 1588. V. GARTJTHAliSEN, Griechische PaWographie, 30-31; D.A.C.L., Xl!I, 13/J ~i urm. 1589. 01\!0NT in. B.E.C., 1918, MHJ-502. 1590. Palimpsest sh·iac al lui Isaia datat Jn 459, clescoperi.t in anul 1910, b T:rithh Musenm, cle calre abntcle- astazi cardinal- Tissenmd, H.B., 1910, 85-915. 15~1J. D.A.C.L., XIII, 3\l4 9i unn. 1:::102. ~ ii'i.A t-{PJE DE.H I"
48L
1597. ·Greu de explicat parerea lui Wickhoff care crede ca aeestc drti sint facuLe pentru oameni putin cultivati, printi barbari·, lloamne de la curte etc. A se vedea B.Z., 1893, 214. 1598 .. Sfintul IOAN HRISOSTOM, Homclies, hom. 22; P.G., 59, 107, 15\J9. GAHDTHAuSEN, op. cit., <18-50 (eel mai vechi manuscris, pe hirtie, datat In 1095, Biblioteca clin Vierra). 1600. Folosirea sa parca mai prccoce in Occident, din cauza vecinatatii arabilor clin Spania ~i din Africa (documente sicil}enc, 1109), GAHDTHAUSEN, '18-50. 1601. GAHDTI-IAUSE:t\, op. cit. 1602. C. TH. XIV, 9, 2 (372). 1603. GAHDTHAUSEN, 86 9i urm. 1604. H. BORDIEH, Peinture des manuscrils grccs de Ia Biblioteque "\~atio nale, 238-242. 1605. GARDTHAUSEN, 52 ~i urm. 1606. C.l.C.I., Digcstc XXXIII, 52; volumina sive in charta (papims) sioe in membrana (pergament); GAHDTIIAGSEN, 59; TH. BIHT, JJic Buch;olle ... , 318. Hi07. BETHAUX; L'Arl dans l' Jtulie meridionale, 321 ~i urm. 1608. GAIUflT:lAU~;EN, 60 ~i urm. 1609. BLAKE, Sur l'aclivile litleraire de Xiccplwre 1-er, palriarclw de Constunlinopl,e, in B.N., XlV, 4 ~i urm.; GAHDTHAUSEN, 62 f?i urm. 1610. BLc\Ki~, lac. cil., •1 ~i unn. 1611. DALTON, Byzantine Art and Archiiology, 617. 1612. G,\HDTliAUSEl\:, 63 ~i urm. 1613. Ibidem, 6 11; L. BHJ':IIIER, La sculptme el les luls minenrs byzun. /ius, pl. 57. 1614. lL H. WILLOCGHBY, Codes UOO and its miniatures (Hockefeller Me Cormick :\lt;s., Chicago), ~i A.K., XI, 194.0, 21 ~i urm. 11'.,:). A. \IEILLET, Hisloire, e Ia langue grecque, 259; G. Bt:CKLER "l nn a tJ 82 :;;i urrn. · 1616. l\IJ:<:lLLET, ~i Pnn. 1617. DEISSMA", Die Spruclle da gricchische Bibel, in Thcologische Rundsclwzz, 1912, 339-364. 1618. KtU 1 ~lHACHEH, Geschichle der byzantinischen Lifcralur, 787 5i urm. 1619. F.EDhE>.:os, Sunopsis, 645; L. BH[~HIE.H, Lc schisme orientrll du XJ-e. siccle; 27!J, .,cute-am erescut, bestie, eu te voi distruge". 16~0. Cf.latlna lui GHIGOHE DIN TOl..'HS (Gelzer). Cugetarc a Sf;ntului Vasile· clcspre un barbarism scapat ~ambcbnurui Dc,Twslenc: ,Jati"i ca ·avern un l)cnlostene analfabet". 1.621. E ..Hl:J\lU,e\CUER, op. cil., 791 ~i urm. 1622. 1/!idem. 1623. E. HEKA ULD, Llude de Ia langue cl du stule de JJ. icllcl Psellos ; L. BHEL IEi , L'Fnscigncment supe1 ienr t) Constantinople dans Ia d .miere moilic du xi-e sit'clc, 105. 1624. HENAU. D, op. cit., 00, :L4. 1625. ibidem, 358. H\26. ANi'-JA CO:\I~ENA, Ia Alcxiadc: CXLII- CXLlii: BUCKLEH, Anna Comnena, -4\J/. 1627. N. BANESCl!, Deux poclcs byzanlins incdils (f!ucaresl, 1913) 1628. DIEHL et GUILLAND, L'Europe Orientale de 1081 a 1453, p. J.l-2; DIEHL, [;tudes byzantines, 398. 1629, BESSARION, Lettre au preceplmr des cnfaiils de Thomas Paleolcgue, in N.H., HJ08, 1\J ~i mm.
487
1630. K. DIETERICH, Geschiellte dcr b!Jzantlniscllen und neugrieci1isclwn Literatur, 4: PAUL SILENTIAHUL, .Pocmes, 23. 1631. TEODOR HYRTAKENOS, Declanwtions, V, 71ti. 1632. MIHAIL al VIII-lea PALEOLOGUL (Autobiografie), ep. 75, 105. 11633. TEODOH HYRTAKENOS, op. cit., V, 716; NIKEFOH GREGORAS, Correspondance, 155. 11634. Dictjomwire des Legende.~ tfu clu·isti(misme, 915 ~i urrn. 1635. BHEHIEH, Le coffret byzantin de Reims et les coffrets d'iooire a rosettes. Caseta de la Darmstadt. ' 1636. Vie de saint Nicolas le Studite, 3; LOPAHEV, Vizantiiskiia jitii Sviatnik, V.V., XVII, 186 .. 1637. Vie de saint Elie le ~Youveau (Sicilia, pe la anul 900.) 1638. LOPAHEV, op. cit., 66. 1639. HASE, N.E.M., IX, 1813, 125. 1 6'10. B iblioteca lui Photius, Enciclopedi ilc lui Constantin PoFfirogenctnl. MONTELATICl, Storia della Lettcratllra bizantina (324-1453), 1 ~i unn.
16H. Nascut la Tars, prof('sor !a 15 ani, picrde memoria la 25 de ani. Relorica sa a fost pusa pe wrsmi de ciitre Tzetzes. KRUMBACHEH, Gcsehicltle der byzantinisclten Li/craiur, 450 f}i tlrm'; Rlzetores graeci, eel. Walz, III, 670-686. 1642. G UILLAND, Essai sur N iccplwre Gregoras, 124.• 164:l. LIBANIUS din ANTIOIUA, Discmzrs . .. 1611. CliORICIUS DIN,GAZA, eel. Forester; H. P. ABEL, Gaz
(Institutions), 1970, 194
llr.tlO.
16(i0. Documents iw!dits rasscmlills par Sp. Lcmz!Jros, II, y. 1661. Ibidem, II, 1-13. 1662. Ibidem, ll, 28-39; 89-105.
48&
~i
1663; GHEORGHIOS SCHOLAHIO~ (patriarh GHENADIOS), Oeuvres, . IV. . 1664. Manuscrisnl A. 408 de la Vatopedi continc 34 pancgirice ale lui Leon al VI-lea (etL Akakios, 1868). 1665. Edit. VOGT si HAUSSHERH ln O.C., 1932, 1-177. 1666. Mihail Kcruh{rios, Constantin Licudes, loan Xifilin: PSELLOS, Discours, Chronographie, Correspondarice, IV, 304-462, y, 87-96. 1667. PSELLOS, op. cit., V, 3-87; DIEHL, Figures Byzantines, I, 290 si llrm. · · 166S. Desprc aceste tratatc M.B.E:H· (Les Institutions), ed. 1970, 56 ~i urmat. (introduse in Occident, aflate inca la loc de cinste tn Franta sub Ludovic al XIII-lea). 1{j69. Srris intr-o perioada in care o parte a ora~ului a devenit pustie. A se vedea supra, p. 69. · 1670. DEMETRIUS KYDONES, Correspondance, ep. 44. 1671. FROLO,V," Deux egliscs byzantines d'apres un sermon de Leon VI, in R.E.B., III; 1945, 48 ~iurm. . 1672~ P.G., 133, 1007 ~i urm. ;. TANNERY in A.A.E.G., XXI, 1887, 107. 1673. Cod. Escurial: gr. Y, 10, f. 342 (inedit). 1674. P.G., 156, 577-580. 1675. KRUMBACHEH, :;eschichie der bg:antiniscllen Lileratur, 452-454. 1676. La Alexandria se vindeau culcgcri de ~crisori semnatc de nume ilustre: Solon, Tcmistocle etc.; SOUILHE edit. de Plaion XIII D.L. XIX ~i urm. _ 1677. TZETZES, Vers im?dits (ed. Petrides), 763 9i urm. 1678. Descriere de LAMBHOS, N.H., 1925, 12 ~i urm. (cod philol., gr. 342). Hi7\J. TZETZES, Oeuvres (ed. Pressel); DUCHATEAUX, .Jean Tzetzes
ct ses etudes sur 11om ere. 1680. GUILLAND, Fssai sur Niceplwre Gregoras, 259-261. 1681. NICOLAS CABA SILAS, Correspond once, 92-102; l\IONIGA WAGNER, A chapter of Byzantine Epistolograplty, D.O.P., IV, 1948, 121 ~i unn. (Scrisori ale lui Theodoret, episcop de Cyr, 393-457). 1682. DEMETHIUS KYDONES, Correspondance, Introducere. 1683 .. GEHLAND, Die Grundlagen der liyzantinischcn Gesc/!iclzte in B.N., 1933, 100 ~i urm.; N. IOHGA, Medaill01is d'/!istoire lilfcraire byzantine In B.N., 1925, 237 ~i urm.; 1926, 17 ~i urm. 168,1. MORAVCSlK, Byzantino-iurciea, l: Die Bgzanliniscllen Que/len der Gescllichie der Tiirkvolker, 70. 1685. HESSELING, Hssai sur la civilisation byzantine, 101 t;;i urm.; MORA VCSIK, op. cit., 72. . 1686. EUSEBIUS DIN CESAREEA, Hisioire ecclesiasiique. 1687. SOCHATE, Hisloire ecclesiastique; SOZOMENOS, Histoire eccll!siaslique; TZETZES, Oeuvres. 1688. EVAGBIOS, Iiistoire ecclesiastique. 1689. NIREFOH KALLISTOS XANTOPOVLOS, Hi:,loire de l'Eglise. 1690. Edit. BAl'EH ~i HELM, Berlin §i P.G.,. 10. 1691. EUSEBIUS DIN CESAREEA, Cluonographie et Cllronicon canonum
quae supersunt.
.
1692. Era Constantinopolului corcspunde anului 5509 inainte de Hristos ~i cca a .Alcxan.driei anului 5503. 1693. A trait de la anul 491 la 578; MORAVCSil\:, op. cit., I, 184-191; HESSELING, op. cit., 116-120. Hl\J·i. TIWFANES 1\.JARTURISITOHFL, Chronograpllie (dcspre familia sa, vezi supro, p. 29). ·
1695. t~IKEFOH. palriarh, Brcuiarium (806~815 depus, mort !n 829'). 1696. 1'lUSCUS l'ANITES, Excerpta de legationibus (titlul era Ilistuire de Byzance cl des gnerres contfe At lila) . . 1697. PROCOPIUS DIN CESAREEA (De Bellis), ~ef al cancelnriei gener8lnlui-~ef ~i consilirr &rmyprt.rps•)r,, ~'JfL~ouAoc;. DPspre a sa filozoiie istcriei, a 'sc Ye
490
1Hl-150.
,
1718. NIKEFOH GHEGOHAS, Jlisloire romaine; GlJILLAND, Essoi ·sur Niceplwre Grigoras, 228-257; KHC'\!BACHEH, :.!(J3 ~i urm.; ::VlOHAVCSil.Z, I, 275~277; N. lOHGi\, in B.N., ll, 293 ~i urm. 1719. lOAN CANTACCZlNO, Ii isla ire. Dcsprc diYergen~c:le
1272). 1728. GR-IGOHE DIN CIPHU, A..utobiographie. 1729. in Typiconul manastirii Sf. Demetrios; tracl. franceza in CHAPMAN, Michel PaUologue, 1926, 167 ~i urm. · 1730. SYROPOULOS, I-Iistoria vera unionis non vcrae; JUGIE, KO., 38, 1939, 70 ~i urm. 1731. LOPAHEY, Yizantiiskiia J itii Sviatnik, V.V., 1910, 1-36; GC!LLAND, Essai .snr Niceplwre Gregoras, 173. 1732. LOPAREV, loc. cit., 36 ~i urm. 1733. A se vedea cap. XIII: l'Enseignement. . 1734. Spre exemplu panegiricele scrise de Nikefor Gregoras in care se pr.ezinta ,rlu!iwr dans louie l'acception du mot", (GUILLAND, op. cit., 174'--192). Schema similara celei a vietilor de filozofi din secolul al lV-lea, ca ·viata lui Proclus, de MAHINOS din TYH, 0. SCHISSEL, lHarinos von Neapolis und die neuplatonischen Tugcnden. 1735. G: HOUILLARD, L 1administmlion de l'Egypte byzantine, 101112. ' 1736. Ca eel al Sflntului loan din Patmos, secolul al XI-lea, D lEHL, Etudes hyzant(nes, 321. 1737. L. BREHIEH, Le romanlisme et le realisme ti Byzance (dupii Vie~ile .sfintilor), 314 ~i urm.; BEZOBRAZOV, Conies byzantins in V.O., 1915, 117 d urm. · 1738. v·ie de saint I-Iilarion d' Jberic, 236 ~i urm.; LOPAHEV, op. cit., V.V. XVII, 56 (a se vedea J.S., oct. 1916, 451 ;d urm.). 1739. Nomos Georgikos (Legea agrar_a), 134 ~i urm.
491
1740. Vie de saint [We, martyr a Damas, 36 ~i urm. 1741. Vie de sainte Theodore de Salonique; LOPAHEV, op. cit., J.s~, XV, 1917, 19-2'0; L. BREHIEH, op. cit., 324 ~i urm. , 17,12. Vie de saint Nicolas le Studite, 864 ~i urm.; BREI-{lEH, "bp. cit. 326-27. 17,13. Vie de saint Theodore d'Bdesse; LOPAHEV, op. cit., V.V., XIX, 41 ~~ urm.; J. GUILLARD, Supcrchcries et meprises litleraires In H.E.B , 19·i7, 137-157 (apreciaza aceasta biografie ca fiind opera unui falslficator care se da drcpt nepotPl lui Tcodor ~i episcop de Emessa; cl se lilud.a ca 1-ar fi botezat pe calif); VASILIEV, The life of saint Theodore of Edesse, in B.N., XVI, 1942-43, 165-225. (Tcodor a cxistat in realitate ~i a avut legiituri en Teodora ~~ Mihail al III-lea); ·viata sa, scrisa in arabii, a fost tradusii in limba greacii. , 1744. Vie de Leon le Tbaumaturge, archeveque de Caiane; BREHIEH, op. cit., 381 ~~ urm. ' 1745. Vie de saint Pierre d'Argos, 163 $i urm. 1746. Vie de saint Nilwn le Metanoitc, a se vedea supra, p. 115 ~~ urrt1. Vie de saint Luc le SliJlite 1747 KRUMBACHER, Geschichte der byzantinischcn Uleratur, 200-203; SIMEON METAFRASTE, Sur les vies des saints (P.G., 114-116) 1748. PSELLOS, Discours .. . , IV, P.G., XCIV, 183-205. Despre]Jerloada vietii sale; EUSTHATIADES ln E.B., 1933, 26 ~~ urm ; (secolul al Xl-lca); JUG IE ili E.O., 1923, 5-10 (a doua jumiitate a secolului al X-lea) · 1749. Vie de saint Jean Vatatzes si A. HEISENBERG, Johannes Vatatzes der Barmherzige ; autorul e3te" un ciilugiir qre dii unele date istorice, dar mai ales prin ahrzii. 1750. Cele ale Vechiului Testamcnt_aveau mai putinii vogii (Livre d'Adam, Livre d'Himoch etc.) dar ii inspirau uneori pe ':n·ti~ti: D.A.C.L.; VI, 2245. 1751. Apocryphcs de ['Ancien ct dn Nouveau Testam-ent (Diclionnaire des), tract. Migne. Vezi eapit. XIV. 1752. Protevangile de Jacques (eel. Amann); 99 ~i urm. {Introd.) 1753. JERPHANION, Les eglises mpeslres de Cappadoce, I, p. 269, pl. 65 ~~ p. 75-80. 1754. Vezi supra, icoaue, p. 218. 1755. In secolul al VI-lea Grigore din Tours a cunoscut _un Tmnsit11s Beatae Mariae, importat din ,Siria. Von TISCHENDOHF, Apocalypses apocrgphae, 266-268; SINDING, Mariae Tad und Himnielfahrt, Copenhaga, 1903. 1756. Evangile de Pierre, cd. Grebault, 1892, pe care a deseopenit-o in 1886 la Alexandria, etc., D.A.C.L., Apocrgplles. 1757. HESSELING, Essai sur Ia cioilisation byzantine, 77. 1758. SOC RATE, II istoire ecclesiastique, V, 22, con firma atribuirea lui Hcliodor, la fel PI-IOTIUS, Bibliothcque, cod. 73. 1759. KRUlVIBACHER, op. cit., 494. 1760. Eudociae Auguslae carmimzm reliquiae (ed. Ludwich). 1761. Vie de Barlaam ei .Joasaph; SifL\H.PIE DER NEHSESSIAN, L'ilustration dn rom:1n de Barlaam el .Joasaph ~i J.S., 1939, 42~45. 1762. Vie de Barllam et Joasaph, Introd. Zotenberg ;;onsidera~te';;;:{ui gr~ cese ca fiind eel mai vechi ~~ il data in secolu al VII-lea, dar In 1888 Marr a dcscoperit versiunea georgiana din sceolnl al X-lea.
1763. S-au cunoscut 60 versiuni din acestea. SIRAHPIE Dl~H NER~ SESSIAN, op. cit., Tntrod. :;;i hihliografie. l'opularftate a fabulei Lieorrm!uL Nmneroasc reproduced artisticc, ca de cxemplu lu ·llaptistcriul ;JLu Parn1a.
1764. P. MEYEH Jn B.E.C., 1866; tra
493
1787. COUAT, J,a poesie alexandrine, 170-189. :\[ajoritatea poe~ilor rlin Alexandria, Calimach, Teoerit etc., au compus-o. 1788. ~1ntholoyie yrecquc. l Antlwlogic Pdulinc, Introducere, I U - XXIII; ~'lnliwlogia grocca epigiammatwn l'ululina cum Plcmw!ra; KRL~Jvl BACHER, G~§chicllle der byzantinischen LiletGlur, 725-730. 1780. Pinii atunci clasalc alfabetic. 1790. El nu a fost decit editor. Anilwlogie. greequc, XXV - XXXI• 1791. Dcscopcrit, in anul 1606 de ciitre Claude Saum:-is,. Flc•rcnta, 1494, dup;\ munuscrisul autograf allui Planucles Jiarciarms, gr. 481. 1793. Despre cpigramele funcrarc, supi'C<, p. 25. 1794. Anllwlogie grecque, II, 43, nr. 58 (al poetului Archias,prieten cu Cicero). 1795. Ibidem, II, 118, llJ· 268 (al lui Paul Silcntiarul, secolul al VI-lE':J). 1796. Ibidem, II, 130, nr. 295 (de Leontios, secolul al VI-lea). 1797. Ibidem, 1, 1'1, nr. 4. Inscrip·\.ie la maniistirea Studion; a fost con sal hnprcuna cu A.e Lius in anul ~J-53. p88. IZHU:\IBACIIEH, up. cit., 731-'7:l5; SCHLCJ\iBERGEH, L'Epopee /Ju:untinc, I, 6,1:2. 1799. PSELLOS, Discours ... , V. 1800. CHlSTOFOROS DIN MITILENE, Poesies, ed. A. Rocchi, Ro:':a. 180L lOAN l\!ACROPOUS, arhicpiscop de Eucllaita P.G., 120, p. lOE>H1100. 1802. TEOFILACT Ill~ OHRIDA, Focmcs (ed. :i\Iercati); KlUJ;\fBACllEH, op. cil., 7cl7-·74:3. n;u:l. ;\.;ANCEL FILES, l'ucmes; KJU.'\ltiACHER, 774---180. 18CH. p,,em anacrc0n tic ciin secolul al Xll-lea, ·atribuit sfln t.ulu i Grip~nre din Nazianz. A se \'eclea G. ~lERCATI in B.Z., 1908, 389 si lirm.1805. EUSTATIC J\IACREl'.IBOLITES (cd. Treu). . 1806. Cf. careul magic. Vcrs de accst gcn atribuit lui Leon al VI-ka; (;) yevOc; S[.L0v, Sv l;) {.LE:aov syw. [,0, neam.ul rncu, in mijloc.ul c::'inda (s\nt} cu" f. 1iiU7. i ;iptic incdil ,., lrilmi L lui Alexios al I Hen desprc mo<.:rll'a talMui s:iu ;\Ianuel Co1nnenul. l~OR. Cr;de:r Palaiinus gr. 3G7, secolul ell XIV-lea, 50 fraglllenle publieLte ck ciitrc LAi\IBHOS, l\.H., XVI, 400 si .urm. 1809. P.G., 117, 1764 ~i urm.; KRUMBACHER, op. cit., 716 9i urm. 1810. N.[I., 1917; LEBEAU, Hisluire du Bas-Empire, 786. 1811. lOAN TZETZES, Vers iwidiis 568 ~i urrn.; E.RU~lBACHER, 53-L 1812. lVIIliAIL CHONIATES (Tu cHv~O[LtVO!:): elcgie despre Atcm1. 1 il13. i' lKETAS C:l--l00;IATES, Hisluire. Dcspre statui, 1'. G., 1 c)9. 18H. NJK£FOR BLEI,\1\lTDES (autobiografie ~i opere complete), edit. I feisenberg. Lui Joan Vatatzcs, irnpotri\ a calonmiatorilcr; picse de cirnunstanta. . 1815. PLc\ t-
494
:1819. Cardinalul PITRA, Hymnographie de l'Bglise grecque (prima pulllicare a dcscoperirii sale, 1867, urmata de Anal~c,ta Sacra, I, Paris ~i Homa, 1876, prima editare a melozilor), 1820, D.A.C ..L., II, 1905 :;:i urm.; KRUMBACI-IEH, 695-697. 1821. KHUMBACHEH, Die Akrostichis in der griechischen Kirclzenpoesie, D.A,K.vV., 1904. 1822. J. B. CHABOT, Litierature syriaque; HUBENS DUVAL, La liltemturc syriaque, 11 (Efrem, ni\scut la Nisihis in anul 306, dintr-o familie pitglnii, s-a convertit iar dupii cedarea Nisibis-ului ci\tre Persia (363) a venit la Edessa, unde a ocupat o catedra la ~coala per:;:ilor; a murit In anul 373). · 1823. Sfintul EFREJVI, S. Ephraemi Syri opera; R. DUVAL, op. cit., 313. 182-L ROl\IANOS MELODUL, Analecta Sacra, I, 1876 (29 piese). 1825. Ibidem, Principalcle llicriiri sint cele ale lui Krumbacber, care prcgatise o edi1ie precnm :;:i ale lui Eustratiades. · 1826. P. MAAS, B.Z., XV, 1 :;:i urm.; Chronologie a lui Romanos relevii aluziile la evenimentc din vremea domniei lui rustinian. 1827: EUSTRATIADES, Roinanos le Melode et ses oeuvres poeliques, 255; KHUJ\IBACHER, Gesc/;ichte der byzantinischen Literatur, 663. 182!!. E. ·BDVY, Poetes et Nielodes. Origine du rgthme tonique, 361; I
'495
1846. KRUMBACHER, 676-678. 1847. Opera sa melodidi deseoperitii de PAPADOPOULOS - HERAMEUS, B.Z., 1902, 88 ~i .M. JUGIE (NICEFOR KALISTOS XANTO· POULOS, ]Jistoire de l'Eglise ). 1848. KRUMBACHER, 289, 599. 1849. Paris, gr ..360, sfir~itul secolului al XIII-lea; A. GASTUE (ln B.N., V, 1929, 349 ~i urm.) i-a subliniat irnportan\a. 1850. Note ascultate sirnultan, formlnd acordul. 1851. HOEG CARSTEN, Du nouveau sur la musique byzantine. L'Octoechos; .GASTUE, loc. cit., 354. 1852. Th. GEROLD, La musique· au Moyen Age. Musique liturgique byzantine, 49; H. TYLLARD, Handbook of the middle musical notation (distingerea tonurilor cu ajutorul literelor grece~ti deformate, numite martyria (rnartori). 1853. G. WELLESZ, Der Stand der Forschung auf dem Gebiele der bgzanlinischen kirchenmusik, 735. 1854. GEHOLD, op. cit., 48. 1855. EUSTRATIADES, Jean Coucouzelis (E.B., 1938) dupii manuscrise de la Lavra. Niiscut la Dyrrachium, dasciil la Palatul Imperial, apoi ciHugiir la Lavra (secolul al XIV-lea). · · 1856. Expresie a lui Isaac Tzetzes, frate al scoliastului, !ntr-tm tratat ' despre metricii, de la Pindar. H. CAHSTEN, La notation ekphonelique (a se vedea E.O., 1939 (2), 243). · 1857. J. THIBAULT, Origine byzantine d~ la notation neumatique de l'Eglise latine, 219; H. TILLARD, Handbook of tbe middle musical notation. 1858. GEROLD, La musique au Moyen Age, 27 ~i urm.; WELLESZ, Der Stand der Forschung auf dem Gebiet der byzantinischen kirchenmusik. · B.N., 1936, 731. 1859. GASTOUE, B.N., V, 352 fii ur.p1. 1860 . .MAZARIS, Dialogos nekrikos, 134. 1861. P.MAAS, Metrische Akklamationes .. . , B.Z., 1912, 28. 1862. Ibidem, 43-45; Le Chant de l'Hirondelle (ed: Fabre). 1863. VITRUVIU, IX, 9 "Opyot\10'1 U/)po:u!ctxo\1 (organum = instru ment). 1864: D.A.C.L., VII, 1172 *i urm. 1865. JULIAN (impiirat), Oeu11res, 214, nr. 266. 1866. D.A.C.L., 1189, fig. 5931. 1867. R.K.O.R., 320; Annales Laurissenses JYlajores, ·140 (primit la Compiegne). 1868. D.A.C.L.; VII, )177 eyi urm. . 1869. TEOFANES .MARTUHISITOHUt, Cbronograpllie. 458-460. 1870. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGENETUL, De caerimoniis. aulae b!Jzantinae, I, 8. (Se tin "de fiecare parte a portii Cl1alee, in momentul in care basileul iese pentru a se duce la Sfinta Sofia). 1871. THIBAULT, 'La musiqtze instrumentale chez les Bgzantins, E.O., 1901~02, 347. ~i urm. 1872. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGENETUL, op. cit., Bonn 585. 1873. Liiutii, ~&pelt-ro\1, citat in Digenis Akritas. A se vedea H. GRE . GOIRE, in B.N., VII, 296-299. 1874. H. WEISS, Kostiimlrunde, Geschicllte der Tracht und des Geriilhts im Mittelalter, II, 161 !;'i urm.; IIi, 1148. · 1875. Les exploits de Digcnis Akritas, prima editie Sathos-Legrand, 1E72Cel mai vechi este eel de Ia Grottaferrata ·(Cryptoferrat, secolul al XV. lea); celelalte sint din secolul al XVI-lea (Escurial, Trapezunt) ~i din
496
se~olttl al XVli-lea (Andros, Oxford ~?i versiunea in prozii, din Chios); BAUDBOVY ~i H. GREGOIRE, Noles sur l'epopee byzantine, 249 ~i urm., ed. GREGOIRE; 1942: Digenis Akritas. The byzantine Epic .in lli.9tory and Poetry, New-York, 1942. 1876. M.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 300.1877. Des.pre aceste schimbiirl M.B.E.H. (ibidem), 259 ~i urm. 1878. L. BREHIER, Un heros de roman dans Ia lillt!ralure byzantine, 1 ~ 10' RAMBAlJD, Etudes sur l'hisloire byzantine, 63-108; DIEHL, Figures byzantines, II, 291-319; HESSELING, Essai sur la civilisation byzantine, '213. 1879. GREGOIRE, Le tomb'eau et la date de Digenis Akritas (Aed adres1ndu-se arhontilor), N.B., 1931, 483. ._ 1880. Les exploits de Digenis Akritas (ed. Legrand); GREGOIRE, Digenis, Akrit.as. The byzantine Epic in History and Poetry, 1942. 1881. Les exploits, cintullV, 800-840, 882-947. 1882. Ibidem, cintul Vll. 1883. Cf. preux ~i preuses (viteji) din Occident. A existat oare o contaminare, ~?i din ce parte? 1884. Les exploits de Digenis Akritas, cintul VI, 15-28. 1885. Ibidem, cintul V, 19-29. 1886. JIJidem, cintul IV, 320-339. 1887. Ibidem, Clntul I, 332 si cintul IV, 1025. 1888. BREI-HER, Un heros 'de roman dans la litteralure byzantine, 20 ~i urm. 1889. Les exploits de Digenis Aktitas, cintul III,. 201-"-227; .cf. propaganda cre~tinii la musulmani, supra, p. 302. 1890. Ibidem, cintulll, 287-293. 1891. Ibidem, cintul III, 1-8 si cintul IV, 1-18. 1892. RAMBAUD, Etudes sur' l~histoire byzantine, 89 ~i urm. 1898. GREGOIRE, Autour de Digenis A.ktitas, B.N., 1932, 287-302; d~ acela!ji: Digt!nis Akritas. The byzantine Epic in History and Poetry,. VI-IX. 1894. GREGOIHE, Autour de Digenis Akritas, loc. cit., 290 ~i urm. 1895. RAMBAlJD, op. cit., 83; GREGOIRE, loc. cit. Versiune din secolul al XVII-lea, eel. Legrand, Collection de monuments ... , XII, 1870, 1874. 1896. Cintece culese de Doamna Hedwige Lubke in 4 sate din Cipru. Vezi GREGOIRE in B.N., XIV, 1939, 236 ~i urm. (aluzii istorice) ~i BAUD-BOVY, La chanson d'Armuries et la tradition orale, B.N., 1938, 249, 251. . 1897. RAMBACD, Etudes sur l'histoire byzantine,, 84-86; GREGOIRE,. , B.N., VII, 296 !ji urm.; Les exploits de Digenis Akrilas, cintul VIII,. 283-288. . 1898. GREGOIRE, A.C.E.B., IV, 19'30, Atena, 287 ~i urm.; I.D., B.N., 1930, 328; M. CANARD, Un personnage dg roman arabo-bgzantin (Congresul de ~tiinte istorice, A!ger, 1932) ~i B.:t\l., 1932, 615 ~i urm. 1899.. M.B.E.H. (Vie et mort de Byzance ), 1969, 147; DIEHL, Dans !'Orient byzantin, 357; RUNCIMAN, The Emperor Romanus Lecapell11s, 145; GREGOIRE, Digenis Akrilas. Tl!e byzantine Epic in History and Poetry. 1900. GREGOIRE, Aulour de Digenis Akrilas, 288 !ji urm. ~?i B.N., XV, 1945, 103. • 1901. J.D., Le tombeau et la date de Digimis Akritas, 485. 1902. Ibidem, 499 ~i urm. La Trosis, prima etapa pe drumul de la Samosata la Germanicia (mormintul unui fo.st rege din Commagene, cu coloane·
32 -c
115
· prcv:1zute cu capiteluri lmpodobitc eu vulturi); GREGOlF\E, Digcnis, Akritas. The byzantine Epic in History and Poelry· 1903. K:RU;viBACHEH, Gescllichte der byzantiniscllen Literatur, 854 si lU'm. 190-1. '0 npscr6us 1mt6r~~, 306 vcrsuri fiin'i rima, cd. von der HAGEN, Berlin, 1821. 1905. HODOPHILE (HocloliJ, BELTlL\.NDROS (Bertrnncl) Chryzantza, nume grecesc. 1!?06. Edit. LEGRAND. B. G. Y.; BIDEL, Etudes sur litterature grecque modcrne :KRUJ\IBACHEH, op. cil., 857 "' urm. ; DiEHL, Figures by:zantines II, :'J2lfii urm. 1907. KHUMBACHER, 855 fii urm. 861 ~i urm. ; DIEHL, op. cil., II, 337 ~i urm. _ 1908. KRUMBACHER, 867; BEDIER, 1 ilterahzre (rancaist; I, ·12. 1C09. GFUGORE DIN TOCHS, H.F., III,. 32; .?ANJJUHI, lmJ!crium Orientale sivc anliquitalcs Constantinopolitanae, I, 1885; TZETZES, Clliliades, III, 43 ~i urm. 1910. Edit. LEGRAND, Bibliotlzeque llellenique, I, 188; hlCHAHJJ · S1\ U}MOJ\:, Dclisariana, in B.:-., HlilO, 102 c.i 11J"In. 19J1. K UMBACIIER, 845. . , 1912. PAT2IG, in-B.Z., 1892, 31 ~i urm. 1913. Poemul lui BEI'
i
498-
1932. Ibidem, 815 ~i urm. (in dialect cretan, dcdlcal unui francez) adcYarnt_ ro1nan. 19:i3. Apokopos (odilma serii) KRL'l\IBACI-IER, 818; eel. Legtand, B.G.Y.,_ 1881 (alae Ja adresa liicomiei cillugi\rilor). 193L1. Capit. I, p. 17-19. 19il5. Despre clwristikion, 11.13. (Inslitutions ), 1970, p. 438. 1936. Satire contre les higownh1es, 327 ~i urm. 1937. Marc. gr. XI, 22 (secolul al XIll-lca). 1938. DIEHL, Figuus by:anlincs, li, 135 ~i urm. 1939. KHL'li!BACHEH, 756 ~i urm., nr. 15; texle in P.G., 133, 1007 ~i urm. 1940. ibidem, 7:'>:!, nr. 4. 1941. Ibidem, 152, m. 6, P.G., 133, 1419. 1942. PAPADDIITHll:, Theoclor Prodronws, vezi Kl:HTZ in B.Z., 1907 ~i V .V., X, 1902; KHUMBACIIER, /60; MOHAVCSil\., Die byzantinisclwn Quellen der Geschichle der Tiirkvoll:er, 326-328. 1943. (Homanul celor -9apte intclepti), Syntipas (gr.v.) ed. Eberhard; KRUMBACI-IEH, 891-895. 1944. Stephanilcs et Icnelates, poveste, cd. Silvestre de Sacy; KRCJ\lBACHHH, 895 si urm. 1945. Edit. LEGHAND, A.A.E.G., 1872; GIDEL, JJ'iudes sur Ia liileruture grecque moderne, 385-400. 1946. Edit. EBERHAHD, Fabulae romanen.~es, Leipzig, 1872. 1947. MOHAVCSli<, 1l Caronte byzan/ino In S.B.N., III, 1931, 47-68; I-iESSELING, Charas, Leycle-U;ipzig, 1897. 1948. Supra, Cap. IV, p. 88-90. 1949. Descoperirea din anul189l u mimilor de !a Herondas (epoca lui Ptolemeu Philadephia, 285-247 i.e.n.). A se v-edca \VEIL in J.S., 18911894. Rcflexii iuteresante ale lui Eustatbios din Salonic asupra teatrului antie, lispt tl7t'oxplcre0)~, I\G., 136, 373 ~i llrm. 1950. LAPIANA, Le rappresenta~ioni w.cre nelluletteratura bizantihu, 1.51181. 1951. Falsul Gl'UGOHE DIN NAZIANZ, Xplcr-ro~ rroccrxov; VENETIA COTTAS, L'infhzence du drume ,Chrislos Pascllon" sur l'arl chretien d'Orient-(vezi J.S., 1932, 2,19-261). 1952.- KRUl\IBACHER, 746 ~i urm.; V. COTTAS snsline (op, cit. 225) cii Homanos se inspirase din piesr1. 1953. ,LAPIANA, op. cit., 58-60. 1954. V. COTTAS, op. cii., 179 ~i unn. (sus~ine gre~it ca picsa era sensa pcntru a fi jucata). Autornl lui Cllristus Paschl!n s-a inspirat din Georgios din Nicomedia, care, la rindul san, a inspirat arta religioasa a secolului a XIV- ea. Despre Georgi as din i\icomedia chartophilax ~i prieten cu PhoLins (pc la anul 8CO) Yezi KHUMBACHEH 166. 1955. Li\. PlANA op. cit., 34 ~i urm. (.J.S., XI, 1913, 357 ~i urm.). 1956. V. COTTAS, Le theatre () Byzance, 103-107. 1957. Eloge de Ia Sainte 11/Iere de Dieu, P.G., 43, 486 ~i urm._ 1958: Sur le Precurscur, P.G., 85, 1'764 ~i urm. 1959. Sl!r l'/innoncialion, P.G., 87 (3), 3218 si urm. 1960. Sur Ia Naliuite de Ia Vierge, P.G., 97, 805 ~i urm.; LA PlANA, op. cit., 68 ~i urm. 1961. E. MALE, L'Arl religicuse du XII-e siecle en Fwnce (dupa o predica atribuita Sfintului Augustin), Hl-144. 1962. LA PlANA, op. cit., 79-97. 1963. Ibidem, 1.00-105.
499
1964. Ibidem, 128 ~~ unn., editie cl"itica ~i reconstniirc metrka in 50 de · cpisoade, 20:J-275; '\llLLET, J1echercl;es sur l'iconograpl!ie de ·l'Evangile . •. , 612 (refuza sii vada aici un dialect dramatic). · 1965. Hon!elies sur Ia Vie de Ia 'f'ierge, de J. de Kokkinobaphos (P.G;, 127). ·1~66. BREiiiEH, Les miniatl!rcs des Homelies du moine Jacques .el le IM:alre religicux a Byzunce. (F.E.P.M., XX1V, 1921). 1967. Maria; parintii sai, Joachim ~~ Ana; marele preot Zaharia; Sfinta Elisabeta; Sfintul losif; ingerul Gavril. Personaje secundare: eei patru fii ai lui Iosif, scribnl Ternplu1ni. 1968. BHEHlER, op. cit., 19-22. 1969. Ibidem, 24-27, tablou al piesci ~i al dccoruriltll'. . 1970. LUITPRAND, Relaiio de legatione, 31, 35:'! ~i urm. 1971. Vie de sainte ThCophano, Unper(1trice, premiere femme de LMTI. VI, edit. Hergenri.ither (,Monumenta Photiana", 1869) ~~ Kurtz; LOl'AHEV, rizantiiskiia .J ilii Svialn ik, XV II, 71. 1972; LUITPRANU, Relatio de legatione, 31, 35~ ~i urm. 1973. CONSTANTIN al VII-lea POHFIH.OGENETUL, De caerimonis_ aulae byzont., II, 759 ~i urm. :197 11. V. CbTTAS, Le thculre cl Byzancc, 8l\ ~i urm. 1975. G. KED.H.ENOS, Synopsis, 68; COTTAS (L'in(luence du drame ,Chrislos Pasch6n" sur l'arl chretien d'Orienl, 256) face d~n· Teofilact, organizatorul unui tcatru religios rlespre care nu exista nici o infonnatic. 197(). Este vorba de mystere liturgique ~i JlU de un mystere drwnatique, scns pe care nu 1-a avut niciodata cuvintnl [J.vcrri]pwv (COTTA.S, Le theatre cl Byzance, 92--:95). 1977. P. G., 1106; COTTAS, op. cit., 96. 1978. ,"A6);1Jcnc; -rwv &:y[w; liatawv. [,Chinuirea copiilor sf inti) S!rnaxaJre de l 'Eglise SainieSophic (manuscrisul de I a Patmos, s ecolul al X-lea) · 17 deeembrie. · 1.979. EUSTATHIOS IHN SALONIC, Opnscula, P. G., 136, 296 ~i urm 1980. BEHTR\.NDON DE LA BHOQUIEHE, Le vouage d'Outre-mer, 155 ~i urm. 1.981. SIMEON DIN SALONIC, Oezwres, 113. 1982.· Coil. 1120 datat la anul 1457, .contine secventele muzicale compuse pentru aeest joe; MILLET, Recherches sw' l'iconographie de l'Evangile .. . , 61:3. 1983. Ibidem, 613, refnza sa vadii aici un joe scenic. _ . 1£184. COTTAS, Le theatre a Byzance, !l9 ~i urm. ; LA PlANA, Le rappresentazioni sacre nella letteratura bizanlina, 277 ~~ urm. 1985. Cod, Palat. gr. 367, sccolul al 'G V -~XV 1-lca, descopetit in anul 1916 de catre Lambros (N". H., 1916, 381 ~i m:m.), publicat din non de ciitre A. VOGT, Etudes sur le theatre byzantin, 623 ~i urm. 19813. S. BAUD-BOVY, Sur un ,Sacrifiee d'Abralwm'~ de Romanos el sur l'exislence d'un !hCatre religieux II Ry.:ance, cl21 ~i urm. 1987. E:VIILE BHEHIEH, Histoire de la philosophie, I, L'Anliquite _ei le llfoyen Age \;i TAT;\KIS, La philosophic byuinline, prefata de E. BREI-IIEH. 1988. SvVIETLINSKI, La conception sociologique de l'oecumcnicite dans Ia pensee rcligieuse russe conlcmporaine, Paris, 1938; E. HHEHIERTATAKIS, La philosophic byzantine, VII, 1 (Cf. Katlwlikon, biserica principaL'i a unci miinastiri. unde se adunii ton eiilugarii, juge$-callwli- · · qnes 'ai romanilor, judccatori suprcmi etc.). 1989. Palria ,edit. Preger, 229, 14. in sccolul al V-lea, congrese tinute in acest scop, la Constantino pol .de ciitre -profcsorii din Atena, ·Beirut, Alexandria, sub un portic construit de Constantin.
500
1990. E. BREHIER-TATAKIS, op. cit., 9-11. 1991. L. DCCHESNE, L'Eglise au VI-e silxle, 3·12 ~i urm.; MASPERO, Histoire des patriarclzes d'Alexandrie, 202. 1992. E. BREIIIEH-TATAKIS, op. cit;. 39-50. , 1993. Acta Aposl., XVII, 34. 1994. FLICHE ~i MAHTIN, !Iisloire de l'Eglise,. VI, 449 ~i urm.; DUCHESNE, L'Eglisc au VJ~e siecle, 160-162. 1995. E. BREIIIER, !Iistoire de la philosophic, I, 518. 199\l. Pseudo-DIONISIE AEHOPAGITUL; E. BHEHIER, op. cit., 519-521. 1997 .. R BHEHIEH-TATAKIS, 73-90. . 1998. Pseudo-DIONISIE AEROPAGITUL, epistola IX, 1., P. G., 3. 1105; E. BHEHIEH-TATAKlS, op. cit., 25; despre lncercarea de a-l identifica pe Pseudo Dionisie cu Sever, :)TEFANOU in E.O., 1932, ' 446 si urm. 1999. E. BREHIEH-TATAKIS, 76-78; FLICHE ~i l\IAHTIN, op. cit., V, 161 ~i urm., 173 ~i urm. . .2000. E. BHEHIEH-TATAKIS, 53-58; P. HENHY, Les eglises de la 1\JoldmJie du nord, des origines ala fin du XVI-'e siecle, atlas (figurarea scilrii in pictura religioasa). 2001. E. BREHIEH-TATAKIS, 71 ~i urm., BUHY, History of the later Roman Empire, II, 375 ~i urm. ; KHUMBACHEH, Geschichie der /Jyzantinischen Liieratur, 54-57. 2002. Sflntul lOAN DAMASCHIN, Oeuvres, P. G., 94, 429 9i urm. ; KHUMBACHEH, fl8 ~i urm., BHEHIEH-TATAKIS, 105 9i urm. . . . :2003. E. BHEHIEH-TATAKIS, 113. 2004. KRUMBAGHEH, 68; 1-IAHNACK, Precis de l'histoire des dogmes, trad. CHOTSY, 1'893, 244-216. 2005. E. BHEHIER-TATAKIS, 97. 2006. Vezi. Cap. XIII: ,.'lnvatamintul", p. 350. 2007. E. BHEHIEH-TATAKIS, 132. 2008. Ibidem, 132 ~i tum. Cu toate acestea, discipolul sau, Aretas din Cesareea .este platonician. 2009. Ibidem,· 162-169. :2010. Cu toate ca ii repro~eaza lui Kerularios ~i lui Ioan _Xiphilin ca le practica. 2011. E. BHEHIEH-TATAKIS, 176. 2012. Ibidem, 181. 2013. E .. BHEHIEH, Histoire de la philosophic. L'Anliqnite et le Moyen .Age, 627. 2014. Ibidem, I, 627 si urm.; E. BHEHIEH-TATAKIS, 184-187. 2015. loan Mauropol\.s, arhiepiscbp din Euchaita, P.G., 120, 1156; E. BREHIEH-TATAKIS, 161 9i urm .. 2016. LANGLOIS, Vie el ecrits du prince Gregoire Magister, in J. A., secolul al VI-lea, XIII, 11-17. 2017. ANNA COMNENA, Alexiade, V, 8 (II, 34-40). 2018. OECONOMOS; La vie religieuse dans l'Bmpire byzantin .. . , 25-'29; E. BHEHIEH-TATAKIS, 213 9i urm; Th. USPENSK 1', Le procese d'heresie de Jean Jtalos (I.H.l., 1897, II). 2019. E. BREHIEH-TATAKIS, 214 ~i urm.; OECONO.MOS, op. cit., 24; ANNA COMNENA, Alexiade, V, 8 (II, 37, 39). . 2020. Comentariile sale, traduse in limba latina, au fost folosite de catre Albert eel Mare ~i sfintul Toma din Aquino. E. BHEHIER-TATAIZIS, 216 ~i urm.; DH.AESEKE in B.Z., V, 320 9i urm.
501
2021. E. Bl'
2022. 2023. E. 20:2A.
E. BREHIEH-TATAKIS, La philosophic byzantine, 231. l'\IKEFOR BLEMJ\UDES (Autobiografie ~i opere complete.); BHElliEH-1~'\.T,\ !OS, op. cif., 232~:235. SEBEOS, Histoiu d'Heraclius, 158 ~i urm.; E. BHl~HIEH-TATAKJS 236~2:39; P. G.; 140, 1:266. . 2025. Parufrazii la Pseudo-DIONISIE: E. BHl';;HIEH-TATAKJS, 229. 2026. ·Ibidem, 216. 2027. P. G., 140, l3\l7~1526; E. BR(:lllER-T.\TAKIS, :2•17 ~i mn1. 2028. E. BHEHIER-TA::rAIZIS, 2·19~256; GTJlLLAl'\D, K'sai sur Nicephore Gregows 6 ~i urm. 2029. Vezi cap. Astronomia, p. :l1:l. 2030. TEODOH METOCJ HTES, 1\fiscelluncm, 498. 2031. GUILLAND, op. cit., 1ri9. 2032. Ibidem, 201 si urm. 2033. E. BREHIEI"\-TATAKIS, 265; GUTLLAND,. 15 ~i nrm.; nsP.ENSKY, Le mouvemeni pililosophiquc ct theologique au XI'V-e siick, in Z,l\I.N.P., 1892,279 :}i urm.; JUG IE in E. 0., 1940,100 ?i urm. 2034. NIKETAS STETHATOS, Contra Latinos; L. BREHIER,Leschisme orienlal duX I -e si ecle, 94 si urin. 2035. E. BHEHIER-TATAibs, La philosophic byzantine, 140-1.:;2; KHUMBACHER, Geschichtc der byzantinisclren Literatur, 152-155. 2036. 1\I.B.E.I-I. (Institutions), ed. 1970, 447 ~ 449. 2037. E. BHEHIEH-TATAE lS, op, cit., 153. 2038. GRJGOHE SINAlTUL, Sur l'hesychia et Ia methode d'oruison, 1237; E, BHElllicH-TATA.KIS, op. cit., 261. 2039. Saint klathieu, XVII, 2; E: BHl":HIEH-TATAKIS, 252 ~i urm.; GUILLAND, Essni sur Nicephore Grcgoras, 23-25. 20·10. GljJLL-\.ND, op. ·cit., 23~5-1; BAHLAAM, Conespondunce. Traiics, P. G., 131. 2041. E. BHEHIER-TATAKIS, 264, observH. ctl adversarii Hesyca5tilor erau aristotelicieni. 2012. VARLAAJ\1, lac, cit., 718 5i urm.: E. BREHIEH-TATAKIS, 265 si urm. 20·13. GHIGOHE PALAMAS, crl. Sofoclcs, 298 ~i urm.; JJHEI-IIERTATAKIS, 272 ~i nrm., comparii aceastii pozitie ( a sim\i adeviirnl cu inima) cu cea a lui Pascal. 204>1. E; 'BHI":I-IIER-TATAKIS, 274-276; GOl'lLLAHD, clulour iiu pulamisme, in E. 0., 1938, 424-454 ~i 1939, 1:l0 ~i urm. (1'e1minolvgie mystique). ··2045. NICOLAS CABASTLAS, Rxplicaiion de la Dit.'ine Lilutgie, P. G., HJO, 498~ 725; de
.50:2
2050. DIEHL, Manuel d'Art byzantin, 175-180; Documents inCdits .. . , III . 260 9i urm. ; . GHEORGHIOS GHEMISTOS (PLETHON), .DiBcours el oeuvres diuerses, P. G., 160. 2051. J\HL}'ON V. ANASTOS, Pleilw's Calendar and Lilurgy, 185 ..~i urnJ. ; E. BBEHJEH-TATAKIS, 284. 2052. ~1ILTON V. ANASTOS, op. cit., 185 ~i urm.; E. BHEHIER-TATA· KIS, 28:1 ~i urm.; BOI=tJE KNOS, Gemiste Plethon el son souvenir, B. L. (Lei/res d'lmmanite), 1950, 113 ~i urm. 2053. Scrisoare adresata imparatesei vaduve a lui Manuel al !I-lea, Documents inedits rassembUs par. Sp. Lambros, II, 19-23. 2054. Documents inlxlits (Lambros), 24 ~i urm. ;· GHEOHGHIOS SCHOL\.RIOS (patriarhul Ghenadios), Oeuvres completes, IV, N. JUGIE, La polemique de Gheorghios Scholarios contre Plethon in B. N., X, 1935, 5-17-530. 2055. l\IILTON V. ANASTOS, op. cit., 188; BORJE KNOS, op. cit., 124-132. 2056. E. BREHIEI1.-TATAKIS, 301-305. . 2057. MILTON V. ANASTOS, 190 ~i urm.; clespre legaturile religiei lui Plethon cu Islamul (Scholarios 1l acuza pc Plethon ca ar fi fost instruit in religia musulmana cle catrc evreul Isaac); M. V. ANASTOS, 190 ~i 270-294; respingere a teiei lui Tascher in rcvista Der Islam, 1929. 2058. l\I. V. ANASTOS, 193-200 (nu sc cunoa:;;te ciclul acloptat pcntru luna intercalara). Uncle detalii in· TEODOR DIN GAZA; P. G., XIX, 1168 B. 2059. r.I. V. ANASTOS, 238-241. 2060: Ibidem, 242-245 ~i 251: ziua a 8-a din luna (primul patrar) cleclicata lui Poseidon, ziua a 15-a (luna plina) declicatii Athenei. 2061. ibidem, 252 ~;i urm. 2062. Ibidem, 255-260. 2063. Ibidem, 185 (clupa Marsilio Ficino, · prefa~a la traducerea sa din Plotin). 206-t Cardinalul BESSARION, Oeuures (tracl. lat.); edit. greaca J\Iohler, Paclerborn, 1927. Bessarion il consiclera pe Plethon ca fiind grecul eel rnai intelept de la Platon incoacc, din care, claca ar fi crezut in metcmpsihoza, putea sa spuna ca s-a reincarnat. 2065. l\1. V. ANASTOS, 185 ~i urm. :W66. Sfintul GRIGOHE DIN NAZIANZ, Homelies, or. 43, P. G., 36, 528. 2067. Comentarii in Aristotelem graeci, XII, 1, 9, 31; _p, SCHISSEL, 111arinos· von Neapolis zznd die neuplatonischen Tugenden, B. N. I., I, 1928, p. 55 9i 112. 2068. Ibidem, 53 9i urm. 206£!. ANNA COMNENA, Alexiade, Prefata, I, 31. 2070. NICOLAOS CAI3ASILAS, Corrcspondance, 98 9i urm. . 2071. KRUMBACHER, Geschicllte der byzantinisclien Literatur, 620 ~i urm.; despre Filoponos, E. BHEHIER-TATAKIS, La philosophie byzantine, 48. 2072. DRUON, Synesius; 1859, 22. 2073. De opi[icio mundi, E. BREHIEH-TATAKIS, 48 ~i urm. 207-t CONYBEARE, Ananias of.Scltirak (clupa autobiografia sa), in B. Z,. 1897, 572 :;;i urm. 2075. HEHMIPPOS, Dialogues sur l'astrologie, eel. Kroll, Leipzig. 207G. Catalogus codicum astrologorzzm, cod. Florentini, B. z., 189\l, 139; CUMONT in H.B.l., 1899, 1-12. 207-;". E. BREHIEH-TATAKIS, 242; CUMONT, Zoe. cit. (lista cle astrologi)) 2078. KHUl\1BACHER, op. cit., 622.
503.
207!!. E. BREHIEH-TATAKIS, 240. 2080. NIKEFOH BLEM..tDES (Autobi.ografic ~i opere complete). Prima ed. BURY, in B. Z., X, 1901, 418-424. 2081. Paris, gr. 854. 2082. La Florenta folosirea eifrei zero a fost interzistt mai tntii negustorilor. (Ordinul Senioriei din anul 1299). 208:l. E. TANNERY, I.es chi(fres am be duns lex mannscrits grecs, R.A., 1886. 208·1. K.RUMBACliEH. 479. 2085. E. TANNER\', in A.A.E.G., XX, 1886. 2086. E. BREI-IIER-TATAKIS, 243; KRUMBACHER, 622 $i lmn.; Mgr. CHHYSANTOS, op. cit., 332~339. 2087. TEODOH METOCHITE~, MiscellaRea '(ed. MiUier-Kiessling), 253. Prefata ; ,din cttiva carbuni acoperiti cu ·cenu~a s-a inaltat o putemica flaci\ra"; E. BREHJER-TATAKIS, 2G3. 2088. Numai Prt!face aux Clements a fost editata de SATHAS, B.M., Ae. I, LXXXV~CXI.
2089. TEODOR ::\TETOCIIITES, op. 'cit,. 252-254; GUILLAND, Essai sur Nicephorc Gn!goras, 7 ~i urm. 2090. GUILLAJ\'D, op. cit., 278; el a cunoscut actiunea lunii asu:pra rnareelor. • 2091. Dupa Genethlialogikon-ul lui Ptolemeu. 2092. NIKEFOR GREGORAS, Histoire romaine, XIV, 8, 721; GUlLLAND, 278 1;;i urm. 209:3. Syntaxis = online, compozitie. 2094. NIKEFOH GHEGORAS, Correspondance, 134. prezice o eclipsa pcntru ziua de 30 noiembrie 1331. 2095. GUILLA~D, 279-282. 2096. Frac(.iunea realii este de 24, 22166 secunde: · 2097, GlJILLAND, 282-284. Chestiunea fuscse agitata in Occident In .secolul al XIII-lea. · 2098. TEODOR MELITENIOTES, Aslronomike hibiblos, l'.G., 149; E. BREHIER-TATAKIS, La pbilosopl!ie byzantine. Despre teoriile ramase In urm:1, explicapile lui Phrantzes asupra cutremurelor de pi\m!nt, cometelor etc.; PI-IRANTZES, Clu·onique, IV, 7 (P. G., 156, 950 ~i urm.) . , 2099. DIEHL, Justinien ei Ia civilisat_ion byzantine (Hl V.I-e siecle, 473 ·:;;i urmat.; KRUMBACHER, Gesclzichte dcr byzanlinischen Liti:ralnr, 621-624. 2100. :M.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 331 ~i urm. 2101. M. BERTHELOT, J.a clzimie au ,Uoycn Age, 3 vol., 1893 ~i R.D.M., 1893; HOULLEVIGUE in Journal des Debuts, 3 noiembrie 1941; KHUMBACHEH, op. cit., 632-634.; E. GILSON (I.e lVlonde, 30 noiernbrie 1949) arata continuitatea intre lucrarile alchimleyti!or ~i chimia atomica. 2102_. KRUMBACHER, 632; Alchimistes grecs, ed. Berthelot ~i Hulle (papirusul de la Leyden, sfiqitul secolului al III-lea eyi sec. al IV -it.a). 2103. RUELLE, La chr!lsopee de Psellos in R.E.G., 1889, 260 ~i urm. 2104. KRUMBACUEH, 631 ~i urm. 2105. STRZYGOvVSKJ, Der Bilder Kreis des griechischen Physiologues, . B. A., II, 1890. 2106. Sfirsitul sccolului al IV-lea, G.G.:I-I., I, 427-454. 2107. DELATTE, Geographika in B.Z., 1930, 511-518. 2108. NIKEFOR BLEMMIDES, ed. Heisenberg. 2109. RHUMBACHER, 446 ~i urm.; G.G.M., II, 458 ~i urm.
2110. Supra, cap. VII, p, 155. 2111. Introdusa de catre navigatorH italieni, mentionatii de.c5tre MARKOS ANGHELOS in Eros, poem despre dragoste (secolul al XIV-ea} edit .. Lambros, N.H., 192:3,273 ~i urm. 2112. :Ylgr. CHRYSANTHOS, op. cil., "Alena, 19:33, p. :122. 2113. A Iost primul care a disecat un cadavru uman. 2114. J. EBERSOLT, La 1\f.iniatil.re byzantine, 9 ~i urm. 2115. F. BHUNET, Oeuvres medicales d'Alexandre de. Tralles, I, 100 ~i urm. 2116. Bihlioteca univcrsitarii din Bologna, 362, secolul al XIV-lea; ZEHYOS in A.C.E.U., III, Alena ,1!l30. 2117. ZEHVOS, Zoe. cit. . 2118. F. BRUNET, op. cit.~ 95 ~i urm. 2119. Ibidem, 4 ~i i.u·m, . . 2120. Ibidem, 14-23 (presupune cii a fo~t medical armatei lui Belisarie). 2121. Ibidem, I, 48-60 ~i 62-76. AJlrcciat de medicii arabi, trad. in Hmbile laLinii, araba, ebraiciL 2122. Ibidem, I, 94-98. 2123. Ibidem, 294 :;;i urm. 2124. Ibidem, 98 ~i urm; . 2125. F. FUCHS, Die Jzoheren Schulen von Honslantinopel iin Mi#elalter, '61 ; REY, 'La nwlurite de la penst'c scienti[ique en Grice, E. H., (S.C., 3), 1\H9, 453. 2126. Supra, p. 343-3,!3. 2127 .. KH.UMBACHER, 615. 2128. ANNA COMNENA, Alexiade·, XV, 11 (III, 232 ~i urrn.). Cf. tratamentului lui IOAN VATATZES dupii un atac de apoplexie (februarie 1255); PAHIMEHES,Histoire, l. 33 ~i urm.; NIKEFOH. GREGOHAS, If is loire romaine, II, 8. \ 2129. JEANSELME in M.D.l., H0--170. 2130. LAMBROS, N.H., 1921, 29-:lH. 2131. L. BREHIER, X otes sur l 'Enseigncmcnt superieur 11 Constantinople, B. ~., 1926 (73-94) eyi 1927 38 (l:l-;-28); F. FL;cas, Die hiilierm Schulen von Konstantinopel im Mittelalter, 1 ~i urm. 2133. Chronique de saint Jerome, 360; FUCHS, op. cit., 2, 2133. C. Th., XIV, IX, 3 (1). . 2134. Ammonios, Olimpiodor, Leonas etc., ciirora le este acordat titlul de comes Primi Ordinis (C. Til., VI, XXI, 1) Parnprcpios (ASMCS in B.Z., 1913, 336 :;;i unn;) 2135. FUCHS, 1 ~i urm. 2136. Academia Muzelor. 2137. Construita inaintc de anul ,1Ml. 1': COLLINET, Hisloire de l'JO'cole de droit de Beyrouth, 63 l;ii urm. 2138. COLLINET, op. cit., 130-150 . .2139. DION CASSIUS, Pseudo-CODINUS, De officialibus palatii,- 31; PETIT DE JULLEVILLE, L'Ecole d'Athcncs (1868), 4. 2140. Academia (Platonicieni), l.iceul (Aristotclicicni), Porticul (Stoici). Graflina (Epicnr). 2141. ,;\Ju maL exista la Atena declt negustori de miere" (>'Qjl4a{slcs ), zicea Synesius. Citat de ciitre HERTZBEHG in a sa ]-lisfoire d-e l'l!ellenisme, ed. franc. III, 440. 2142. 0. SCHISSEL, 1"\farinos rmn Neapolis zmd die ·neaplatrmi:;chen T"U{Jellden, 51; 1\L\H TNOS Dll'\ TYH, Vic de Prod us, cap. VIH, ·Hl. 2143. C.l.C.I., C.J., I, V. 1.8 ~l X I, 10 (in limba greactt ~i nedatat).
505
2144. IOA~ MALALAS, Chronoyraphie, XVIII, 451; J. B. BUHY, His~ lini!J of the later Roman Empire, I, 369 ~i urm. ; DIEHL, Justinien et Ia cillilisation byzantine au VI-e siecle, 562. 2145. GUTERBOCE, Byzanz m;rl Persicn, 41 ~i urm.; DIEHL, op. cil., 564; BURY, op. cit., I, 370. 2146. lOAN MALALAS, lac. cit. 2147. C.C.C.I., prefa~a la Digesta. . 2148: 1V1:B.E.H., (Institutions), ed. 1970, 1,14-146. 2149. AGATHIAS, Hisloire, 1360 ~i urrn.: ::\IIHAIL SIHTANUL, edit. Chabot, II, 247; COLLINET, IIistoire de l'Hcole de droit de Beyrouth, 55-58. 2150. Vezi M.B.E.H. (Vie elmort de Byzance), cd. 1969, 39. 2151. C. I. C. I., Codex ahae constilutiones ( Pragmatica Sancfiune, 22), 13· 'a11gust 554. 2152. Cd.C.I., prefalii la Digesta. 2153. COLLINET, op. cit., 99; Vie de Severe, patriarche monophysile d'.Antioche, de ZAHARIA SCOLASTICUL (eel. ~i ·trati. Kugener). 2154. M. CUGENER, Les brimades aux IY-e et V-e siccles (Liege, Hl05), 345 ~i urm. 2155: 'Antlwlogia graeca epigrammatum Palatina cum Plomzdca, IX, 66; BANDURI, Imperium Oricntole siue anliqlliltlles Conslantinopolilanae, I, 147; FUCHS, Die hoheren Schulen von J(onslunlinopcl im J.fillelolter, 8 (aceasta bazilica ar putea fi bazilica civilii a lui Tcodosiu al H-Jca, ln Capitoliu). 2156. TEOFILACT siMOCATTA, Hisloire, 20 ~i unn. 2157. M.B.E.H. (Institutions), Hl70, cl46; FUCHS, op. cii .• 9 7i G. 'IIOR't\VCSIK, Byzantino-iureica, 65, trage concluzia gre~itii ea ar fi Yorba de patriarhul Scrgius. 2158. :v!ENANDEH PHOTECTORCL, Fragments, 255, fr. 56. 2159. FCCH S, op. cit., 6. 2160. Scrisoare ciitre Narses, JUG lE, Le Schisme /Jyzantin, -11. 2Hl1. E. BHEHIER-TATAKIS, La ph.ilosophie byzantine, 50; EHtiMBACHER, Geschichte. der bijzantinischcn Lileralur, 430, 621. Ti tlul este acela~i ca al profesorilor din Beirut, fiira a avea nici o legatura en titlnl ~le pa trHirh. 2162. L. BREI-IIER, Noles sur l'Enseignement superieur ci Conston/inople, 192'7, 13-28; FCCHS, 9-16. 2163. Heproclus ln Chronique uniuersellc de GHEOHGHIOS CALUG:\HL'L .(IV, 742). 2164. BANDUIU, op. cit., I, 12. 2HH?. Astazi Jara-Batan-Serai, nu clcparte de Octagon. Cnivcrsitatca ar fi fost )nutata aici de 414 ani (in anul 587, snb :\laurikios), fapt necunoscut din alte izvoarc. 2166. Detaliu comun celor dona surse de informa\ic. ceea ce nu prcsnpune neapiirat cii au fost ciilugari !a origine. 2167. L. BHEHIER, op. cit., 17. 2168. Viafa lui Ghermanos poate fi legatii de campania antiiconoclastii reprezentata in .Antirrhelici de NlKEFOH. 2Hi\J. NIKEFOH, patriarh, Breviarum, II, 742. 2170. TEOFANES MAHTURISITOH"liL, Chronograph.·e, cl05, enseignements ar fi accla al :)colii Patriarhale. 2171. Nu este citat nici un profcsor printre martil"ii cultului icmmelor. 2172. Vie de Tarasios, patriarcl!e, P.G;, D8 1:i85 ~i urm. 2173. Vita Nfceplwri, P.G., 100, 49-57, ~i Breviarum lui NIKEFOH. 2174. Yie, de Leon l'Armenien (Anonim), P.G., 108, 1025.
506
'.21.73. TEOFi\NES, ConUnuatwn, P.G., 109, 6cJ, 81. :217'1. Ibidem, P. G., 109, :!Oii; GHEOHGHIOS CALUGA.RCL, Cllronique uninc:sclle, F. G., 109, 868. · 2177. ITCl1S, Die hiil!rren Schulen --on J\.onslanlinopcl, 18; TEOFANES, (.'c,nlin:,ntns, P.G., 109, 205. 2178. 1Jesprc Teoctist, logothet al dromului, l\I.B.E.H. (Fie ei motl de Bgzance), 1969, 105 c;i unn . .217\'. TEOFANES, Coniinuatus, P.G, CIX, 200-206. Despre stuqierea H:n1hii grc.ce~ti 1a l~agdad, FL'"CrTS OJ). cit., 18. 2180. TEOFAKES. Continua/us. J•.c;., e 206; GHEOHGHIOS C\LU(; \lii'L, Cluoniquc uniuersel!e. P.c; .. 1 868; CL\FHALI, Thessalo: uique, des o: i&ines au X 11'-c siccle, 274 ~i urm. 2i8L F. D\-~)HN~K, Les /egcndes de Constanltn d de Methode .v11es de r:yzance, .>9-4:J. 2182 . .Ugmdes slaNs de Constaniin r! JUilwdc, 4; lJYOHNIK, op. rit., :C
2189. i·l
2:3: The Camblid!fC J[c.Icvul Histmu . l\': The Euslcm wmi profesor cle clre.pt din secolu.l f.l! :\.-lea, ~Cl-ILL\lBEHGEH, .it.::<., 1\!05, 26. . 21SO. Despre instrujrea sa personal a, M.B.E.FL ( Yie et mort de Byzance ), J D69, 15J ~:;i 11rm. 21!JL FUCHS, 21 ~i mm. HAMBAl1D, T/Empire grer all X-e sicde. Con.~~trulfin ]Yorphyrogt:n Nc, 79. 2Hl2. Gl iloOHGHIOS, CEDHEI':C:', Synopsis, II, :1:20. :2HJ3. 'fLOFANES, Co1zlimzatlls, H,. ,JGL Lnul dintrc iituclcntii s{;i avca fie viilorul basilcu Nikefor Fokas. 21!l·!l. HAJVIBA'UD, op. cit., 70. 219~•. l\JATE.I DIN EDESSA, Chronir:nr, 380; FUCITS. ~2. 2196. Cci patruzeci dP lllartiri din :CeYa\la. EBBHSOLT, LeGrand Palais f.'on<.;fanlinople, 1:2:3. 2197. Jc'alatull\Tagnaura era folobit pe11Lru 1·eccptiile solemne ale amba&ad orilor strUini. 2198 . .Anthologie grecque, I, Anlllologi,e Pulaiine, VII, 429 (t. Y, 38). · 2199. DEYLIE, L'hubitation byzcmlinr, 103. 2200. l'l!Cl-IS, 21 (clupc\ Vie de saint "' !hrazase, fomialorul Athos-ului). 2201. Leon lllatematic ul sub Bardm;, Cunstantin protuspatharos-ul, sub Constantin al V il-lea. . 2202. HAiVIBAT
507
2205. LOP A REV Vizcmliischiia Suiolnik, V.V., XVII, 78-80 (vusiunea.:.',)
2206. FUCHS, 20. 2207. JZHUMBACHEH, Gesclzicltte der byzanlinischen Literalur, 716 ~i unn. 2208. Antlwlogie grecque, J : Anthologie Palatine, V, 38, nr. 429 (dup;l glosa neestei epigrame, supra, p. 292). 2209. ANNA COMNENA, Alexiade, V, 8 (II, 33). 2210. PSELLOS, Cl!ronagraphie, I, 29 (I, 18) .. 2211. lbidrm, Ill, 2 (I, 32). 2212. MIHAIL DIN ATTALlA, Histaire, II, 8 ~i urm., p. 23. 2213. IOAN MAUHOPOUS, Carrespondance inedite. ed. Lagarde, 23---'31 ; L. BHEtliER, L'Enscignement .mperiwr a Coustantiuople do.os la· deniere nwitie du X ~-e siecle, 100 ~i urm. . 2214. E. RENAULD, Etude de la langue et du style de Michel Psellos, 407 si m·m. 221G. PSEL)"OS, op. cit., I, XII- XILI, des pre Patrikios; de acela~i; Discours, V, 88 (prietenia cu Niketas). . 2216. axp<;>, (J.6v~l 30twro:A<;>, ZONARAS, Epitame, III, 617. 2217. L. BHJ~HIER ap. cit., 103 7i urm. 2218. R.K.O.H., 86:3. Totul se gase~te in lucriirile lui Manropous, care a trebuit sa redacteze novella: Carrespandance inedite, 195-202; L. BREHIER, 105, ~UHAIL DIJ\' ATTALlA, Hisloire, 21. 2210. FUCI-J S, Die hiiheren Schul en uon Kansl., 25 ~i unn. ; L. Bl1.EI HER, op. cit., 110-112. 220. lOAN MAUHOPOUS, ap. cit,. 199: CHISTOFOROS din MYTILENE, J>o15sies, 1:16; l'TCHS, op. cit., 23. ,, 2221. J\
2240. Fl'CHS, op. cit,. 50. 2241. Ibidem, 47. 2242. Ibidem, 50 ~i urm. Ales patriarh in anul1170. Numirea sa In functi« de consul al filozofilor avea sa aiba loc in momentul Conciliului de Ia Blacherne din 1157, care i-a condamnat pe ultimii neoplatonicieni; CHALANDON, Les Comnene, 641 ~i urm.; OECONOMOS, La vie religieuse dans I'Empire byzantin au temps des Comnenes et des Anges, 30 ~i urm. 2243. MIHAIL CHONIATES Ta cH:v~o:JEVIZ ed. Lambros, P.G., 140 9~ 341. 2244. Ibidem, 140 ~i 363; DUCHATAUX, Eustathe, areheveqne de Thessalonique, 143 ~i urm. · 2245. KRUMBACHER, Gesehichte der byzantinischen Literaltir, 590 ~i urm. ANNA COMNENA, Alexiade, XV, 7 (III, 218) se ocupa de aeest exercitiu inutil ; FUCHS, op. cil, . .4.4- 49 ; despre inanualele aflate in folosinta, FESTA, Longibardos, in B.N., 1931, 101-122 ~i B.Z., 107, 143-153. 2246. NIKEFOR BLEMMIDES (Autobiografie 9i opere complete) ed. Heisenberg. 2247. Synopsis Cllronike ad a. 1261, 519; J. B. PAPADOPOULOS, Tlleodor II Lascaris, 10. 2248. Synopsis minor in ZACHARJAE VON LINGENTHAL, Geschiclzle des. griechisch-romischen Rechts, II, 203. 2249. ,Dezinteresul filozofilor" devenise clauza de stil, un loc comun, dupa un edict al lui Antonius Pius, citat de catrc Modestinus (secolul al III-lea) ~i in ULPIAN Dig. L., V, 8; HERZOG, Urlmnden znr Hocllschulpolitik du romischen Kaiser, Ifeuniunile Academici din Berlin, 1935, gg4; FCCHS, op. ci ., 35. 2250. NIKEFOR BLEMMIDES; FUCHS, 5; PAPADOPOULOS, Tlleodore I I Lascaris, 10. El studiaza gramatica tirnp de patru ani la Brons sa, medicina la Smyrna, aritmetica, geomctria,. astronomia la Scamandros. (Troada) in anul 1220. 2251. GHEORGHIOS AKROPOLITES, Chronique, ed. Heisenberg, 32. 2252. KURTZ in B. Z., 1896, 394 ~i urm. 2253. R.K.O.H., 1847; GHEORGHIOS AKROPOLITES, op, cit., I, 297. 2254. FUCHS, 55. 2255. Viitorul patriarh Grigore al II-lea KYPHIOS (1283-1289). 2256. GRIGORE DIN CIPRU, Autobiograpllie, P. G., 142, 20 ~r urm .. ~ LAMEERE, La tradition des manuscrits de la Correspondancc de Gregoire de Cllypre, 176 ~i unn. 2257. Ibidem, 186 ~i urm. 2258. PACHYMERES, Histoire IV, 14. 2259. GRIGORE DIN CIPRU, 134 ~i P. G., 142-181 (elogiul lui :lVIihail al VIII-lea). 2260. Ibidem, 184; FUCHS, 56. 2261. KRUMBACHER, Gescllichte der byzantinischen Literatur, 476 :;;i urm. ; FUCHS, 58. 2262, Cheltuielile sale par sa. fi avut ·ca unic obiect orfelinatul Sflntul: Pavel. PACHYMERES. Hisloire, IV, 4. 2263. S. EUSTRATIADES, Jean R.oukouzelis, in E.13., 1938, 5' ~i urm. 2264. THEODOR I-IYRTAKENOS, Declamations. Lellres, V, 738. 2265. Ibidem, VI, 35-47; FUCHS, 58-'59. 2266. THEODOR HYRTAKENQS, op, cit., V, 728 ~i VI, 35. T!niiml prcfera ·echita:tia in locul studiilor. 226'i'. GUJLLAND, Essai sur Niceplzore Gregoros, 18; FCCHS, 60.
509
2208. Pseudo-c'ODINUS, De offici{!! ibus pal alii, P. G., 157 (Bonn, 211); l"l~CHS, 52. 22G9. NICOLAS CABASIL\S. Correspondance (Guilland, B. Z., 1930, 9fi-102), 98. 2270. FUCHS, 59 ?i urm. 2271. GCILLA.'\TD, Essai sur Nicephore Grcgoras, 13-15; NICEFOR GREGOHAS, Correspondance, 94 (op. 51); FCCI-IS, 63 ~i urm. 2272. Supra, p. 2••5. 2273. FHANCESCO FJLELFO, Cent dix lettres (eel. Legrand), a. 1448, Serisoare catre Bessarion; FUCHS, 72. 2274. Despre aceasta cLitoric de pe la anul 1296, JVf.B.E.H. (Vie etmort de Byzance ), 1P6G, :140. Acest Xenon, situat aproape de man:'istirea Chora, era in acehv)i timp spital ~i azil. 2275. Fl:CHS, 72. 227G. Titlu de medic ~cf al spiLe1lului; } ( ~CI rs, 70 ~i urni. 227/. M.B.E.I-I. (Institutions), 1070, 1 (I i ~i lll'lll. 2278. FUCHS, 70 ~i urm. 2:279. Cod. Barocc. Oxford, 87. L o. 35 a. sceolul al XV-lea. Manuscris al Cule£OTiilor lui AHISTOTEL. Heproflul'Cl'e in N.H., ·x, 191:l, 127. 1n•;criptia din motto da nnmclc Jui .\rgyropulos profesor la azilul , KralJ:lui" ~i a cinci dintre anclitorii •:{ti, aproape"cu totii medici. :!:280. H. VAST, Le cardinallJcssorion, 3-5; D.H.G.E., Ill, 1031-W:J:J ~i YJII, 1181-1199; MIHAIL APOSTOLIS, Correspondance, ed. Legrand (B.H.L., 1885, ll, 234-2:1\1). '2281. ~.!IHAJL APOSTOLIS, Zoe. cit. '\ 2282. NICOLAOS CABASILAS, Correspondance, 97 . .2283. AENEAS SYLVIUS PICCOLOMINI (Papa Pius al II-lca), Correspondances, 705 : ,Nemo Laiinorum saiis videri doclns poterat, nisi per tempus Consiantinopoli stnduisset". 2:281. GUAHINO DIN VEtW);A, cd. Uc J~osmini: Vita e disciplina di G. Veronese e dei suoi disrcpnli. I, :1 ~i urm.; FCCHS, 69. 22S::J. FUCHS, 72. 228!1. Nepot allui Manuel Cllrysoloras. FTC!-IS, 69. 2287. I-T. VAST, Le cardinal Liessarion, 17; Fr. FILELFO, Cenl dix lellus (ed. Legrand), nr. 64, 112 (Milano, 31 oct. HG4). 2288. FLCHS 69. 2289. Fr. FILELFO, op. cit., nr. 11, 28 (Siena, 1436). 2290. Ibidem, nr.15, 37-:19 (Gianmarino avea 14 ani). , 2291. Ibidem, nr. 24, 50-52 (Milano, 13. aprilie 1441), n recomanda lui Argyropulus pe elevul sau, Perleone, eare i~i terrninase studiile la Constantinopol. • 2292. P. MAZON, Eschyle, B.L., 1931: manuscrisele lui Eschyl prezinta grupiiri de cite trei piese (de exemplu Promeieu, Cei !)apte impotriua Tebei, Per§ii ), in mai mulle 1n8mtsc1·ise ~i in aceea~i orcline; aceastii alegere dateaza din vrenwa impilratului Hadrian. 22!J:3. GUAHINO DIN VEHONA up. cit., J, 79--114 (scrisoare arlresata ln anul 1429 lui Nicolaos d'E,,tc, care li ceruse sa fie edueatorul fiului siiu). 22!Jt Ibidem, 5 (dupa discipolul silu, loan Pannonius). 2295. Vezi POHTEAU, Monlaigne el In uie pCdagogique c/e son lenips, l\l35, 121 si urm. 22DG. :hiva:t3.nTintul lui NikC'ta~: supra, pag. 363. 2297. Discours Italiens sur l'enseigncment de Ia langue grecque (1472); I-l." NOIHET, Lcltres iw'dils c/e 1\ifichel icposlolis ... , B.E.F.A., LIY, 1889, 143 ~i urm,
510
2298. Gl.JILLAND, Essai sur Niceplwre Gregor as, 129; alt exemplu, l'\IKEFOR o-GHEGOHAS, Correspondance, 340. 2299. NICOLAOS CABASILAS, Correspondance, 98; text In P.G., 150. 2300; ·no:/,cx~o/,6ysLo: ... Documentc inedite culese de Sp. Lambros, · p.p. Lli'-Ls,', 169-172. . 1301. Deosehirea' a Iost fiicuta pentru prima oara de catre FUCHS Dielzohem Sclzulen uon J{onstantinopcl !n1 )Yfittelalter, 35-41; L. BREHIEFt, L'ense'gn~ment classique el l'ense·gnement religieux ii Byzance, 41 si urm. 2302. l)c cxemplu cea clin Corinth, N. VEIS, .Manuel Ivlakros in E. B.l925, 125 (secolul a! XII-lea). 2303. ·MARIN, Lcs mo'iz1es de Conslanlinople ... jusqu'a Pholius, 401; M.G.; VII, 679 ~i urm. ; D.A.C.L, I, 307 ~i urm. (posecla toate actele. concUiiloi·). · 2304. COJ'\YBEARE, .Anrmias of Slzirak, D.Z., 1897, p. 572 ~i urm.; HEISENBEHG, D. Z., 1897, crede in mod eronat cii acest text atesta sechestrul patriarhului asupra L-nivcrsitapi. 230fi. Ft'CHS, 47 ~i urm. La sfir~itnl' secolului alXV-leaArgyropulos spune in Discmus (eel. Lambros), ca inva\amintul clepinde fie de basileu, fie de biscrid. 2306. Canonul 64. 2?.07. Ft:CHS 37; vczi supra, p. 357. 2308. Fl'CHS, 3G (lcctia inaugurala a lui ;\Tihail din Salonic, sccolul a! XII-lea); scmnatura pe actele Conciliului de !a Blacherne din anul 1161> a lui Nicolaos, n'agislru in Evanghclii, P. G. 1 '10, 25-6. 2309. M.B.E.H. ( Instilulions), 1970, 396 :;;i urm. 2310. L. BHJ':IIIEH, L'enseignemenl classique el l'enseignement religieux a Byzance, 49. 2311. ANNA CO!\IKENA, A.lexiade, XV, 7 (III, 218y. 2312. FLCIJ S, 41 ; L. BHEHIEH, op. cit., 50. 2313. L: BHEHIEH, op. cit., 51 ; condamnarca lui Nikifor Basilalccs, pr.ofesor de Apostol, Jn anul 1156; CHALANDON, Les Comnene, 640_ ~i urm. · 2314. Pseuclo-CODINUS, De officialibus palalli, I, 5, 28. 2315. Demetrios, frate cu Teofilact din Ohrida, elev almagistmlui ecumenic Ni:ketas ~i al consulrilui filozo[i/or, Teodor, TEOFILACT DIN OHHIDA, Con'espondance, 436, 509, ~i 536; FUCHS, 48. 2311\. Fl;CHS, 37-39; dialogulj Xenedemos a! lui THEODOH PHODHOMOS in A.A.E.G.'1887, 111 ~i urm. 2317. NICOLAS J\IESARITES, Chronique, li, 90-96. 2318. Accst plan estc rcprodns Ia San'- JI.Iar;;co din V enc I ia. 2319. Acccptasem ~i eu aceasta interpretare in B.N., 1926, 77. 2320. KCCHS, 53; L. BREHIEH, op. cit.~ 55 \;i urm. 2321. PACHYl\lEHES, Hisloire, IV, 14, 730 (a oeupat aceasta functie ~ase ani); FUCHS, 58. in cererea sa aclresata lui Mihail al VIII-lea, patriarhul i;;\ ia obligafia de a forma clerici. A se vecle·a THEU in B.Z., 1896, 543 ~i urm. 2322. KRCMBACf-IER, Geschichle der byzanlinischen Lileralur, 770 ~i urm. 2323 ..FUCHS, 73 9i urm, Interpret a! Evangheliei, carcia i-a scris un comentarhi, P. G., 149, 881 ~i urm., precum $i un tratat Despr0 in \elepciunca paglna (MELITENIOTES). 2324, Dupa Marcu din Efes, cliscipolul sau la 1\iuseion-ul Stuc!iplor. PAPADOPCLOS KERAl\IECS 1\l:Xpmc; 6 Euy±vL..:o;, in B. Z., 1902, 56 ~i .urm.
511
2325. FUCHS, 73 ~i urm.; D.H.G.E., X, 1938, 993 ~i urm.; avlnd legiituri cu umani~tii italierti, se afla la Florenta in anul 1425; DEMETRIOS KYDONES, Correspondance, 264. · 2326. KRGMBACHER, op. cit., 451 ; FUCHS, 75 ~i urm. ; N. IOHGA, Byzance apres Byzance, (Bucure~ti, 19:35), 98. 2327. Sfintul VASILE DIN CESAH.EEA, Aux jeunes gens sur Ia manii~re de firer profit des leltres llelteniques (ed. F. Boulenger), Introdncere. 2328. !VI. B. E. I-I. (Institutions), 1970, 480 ~i urm. , 2:)29. Exemplul Stlntului Ioanichie eel Mare, care a lnvii.lat sa citeascii. Ia virsta de 41 de ani; Vie de saint .Joannice le Grand, A.S.ll., nov. II. 2330. L. BH.l~I-IIER, L'enseignement classique et l''enseignement reli&ieux a Byzance, 59-61. ·2331. Legendes slaves de Constanin ct Methode (trad. M. Dvornik), 2~ ~i urm. 2332. P. G., 107, 61 ~i urm.; BURY, A History of tlle Eastem Roman Empire, 440 ~i urm. ; FUCHS, 18 ~i urm. 2333. OECONOMOS, La vie religieuse dans !'Empire byzantin au limps des Comnenes et des Angcs, 27; L. BREI-IIER, op. cit., 67. 2334. GUILLAND, Essai sur Niceplwre Gregoras, 2:3-30. 2335. Ibidem, 39-44 ~i 53-54. 2336. Vie de saint Antoine le Nouveau.(ed. Papadopoulos-Kerameus), 186-207. . 2337. L. BHEHIEH, op. cit., 63 ~i urm.; MII-IAIL DIN ATTALlA, Dia. taxis, 14 (accea~i interdicpe). 2338. Vie de M~iclzelle Studite (ed. Schmitt), 228-231. 2339. Vie de Nicolas le Studite, P.G., 105, 540 ~i urm.; L. BREHIER, 65. 2340. T!JPikon de Gregoire Pakouriunos (!Vlii.nastirca Petritzos) ed. L. Petit 50 (cap. 31). 2341. DIEHL, Etudes byzantines, 307-336. 2342. L. BHEI-IIER, L'Art cllretien. Son dweloppement iconograpfl.i.que, 50 si urm. 2343. V. CHAPOT, Les destinies de l'lzellenisme all - dela de l'Eupl!rate, '\I.S.A.F., 1904. 2344. Odata cu sasanizii reapar sculphJr-ile rupestre de dimensiuni colo sale, L. BI{EHIEH, De l'art antique a l'art medieval. Art. roman, 'l63 ~i urm. 2345. DUMENSIL DE BUISSON, Les peintures de Ia Synagogne de Doura Europos. Prefa~ii de G. Millet. 2346. F. CUMONT, Fouilles de Doura-Europos (1923); L. BREHIEH, op. cit., I, 356; SESTON, L'eglise et le bapt.islere de Doura-Europos (Gaud, 1937). 2347. Ch. I'ICAHD, La sculplzue antique. Origines de Ia sculpt-ure byzantine, II, 471 (data ~ identificari discutale). 23,18. Ibidem, 469. 2349. I/5idem, 477 ~i urm. lnaltat in muil 401 de ciilre Proclus, lH"efect al Pretoriului. Vezi supra, p. 80; L. Bl:{EHIEH, La sculplure et les Arts mineurs buzantins, pl. Y. 2350. Ch. PICAHD, op. cit., II, 190 (provin din Alexandria); BnEHIER, pl. II. 2351. L. BltEfiJEH, op. cit., 11-13, pl. VI ~i VII; de acela~i.: Eludes sur l'histoire de la sculpture buzrmtine ~i Nouvelles recherches sur l'llisloire de
Ia sculpture byzantine. "2352. A. GRABAR, Les influences orientales dans l'art des Balkans, 7-51 (tradi1ic achemcnidii transmisii. popoarelor care au venit In contact eu lranul, cum ar fi bulgarii lnainte de migrarea lor, MORA VCSIK, Die /Jyzantinischen Quellen dcr Gescl!ichte der Tiirkuolker, I, 50 ~i urm.)
5112
2353. Guide de Ia Peinlure (Hermenenia), tracl. Didron. Manuel d'lcoflo~ grapl!ie chretienne, grecque et laline. Introdncere scrisa in ~mnl 1845. 2:354. DIEHL, 2Wamzel d'art byzantin, I, 128. 2355. Idem. Ravenna (Ora~e de arta celebre, 1903), 20--22, cap. II f?i V. 2:-156. L. BREHIER, Les mosaiques d f'ond d'azur, R.E.B., lll, 20 ~i urm. (exemplele ecle mai vechi de la Hcrculanum ~i la Ostia). 2357. A. XYNGOPOULOS To xa8of.~xov ... , Alhena, Deltion, 1929, 158 ~i urm, pl. V- VIII .. 2358. Note de caliitoric 1930; DIEHL, Momzmcnfs chretiens de Salonique, 35-52. 2359. MILLET, L'Ecole grecque dans l'architecture byzantine; vV. RAMSAY si miss BELL, The thousand and one Churches: 2360. MILLET, op. cit., 42, 107, 113, 191 ~i urm. 2361. Panaghia Gorgopigo, A. STRUCK, Die miltel/;yzanlinische [{irchen; A. M., 1906, 79 ~i urm. Se gase~te de asemenea bazilica boltitii cu naos unic de tip mesopotamian: SOTIRIU, La belle eglise .. d'Egine in E. B., 1925, 43 ~i urm.; A. XYNGOPOULOS, Basiliques orientalisantes de Laconie in E. B. '343 ~i urm. ; MILLET, op. cit., 105-118. 2362. MILLET, 141-199. 2363. M:B.E.H. (Institutions de /'Empire byzantin), 1970, 443 ~i urm.; JERPHANION, Les eglises rupestres de Cappadoce, I, 43-66 ~i R. A., ·1927, 1-47. . 2364. Despre acest plan, prea complicat pentrn o biscrica monolit, a se vedea p. 396. 2365. L. BREHIER, Les visions apocaliptiqucs dans l'art byzantin (ext-. din Arid :;i arheologie), Bucure~ti, 1930. 2366. De exemplu la biserica din Qeledjlar, ale ci\rei pic.turi sint remarcabile prin expresia lor: JERPHANION, op. cit., I, 25, pl. IV. 2367. Ibidem, I, 345, pl. 84, 2. 2368. Ibidem, II, 191, pl. 168, 1 (Deisis in absida orientalii). 2369. Ibidem, Queledjlar I, 250, pl. 60, 3; Toqale, Biserica Nouii, 357, pl. 83, 1 etc. 2370. Ibidem, I, 299, 378. 2371. L. BREHIER, L'art byzantfn, 186 (listii sumara de arti~ti cunoscuti); de adiiugat cei 7 pictori din Minologhionullui Vasile al Il-lea, DIEHL, 2\!Ianuel d'art byzantin, 632. 2372. L. BREHIER, op. cit., 72-76; DEMAN GEL ~i 1\IAMBOURY, Le quartier des ]}fanganes et la premiere region de Constantinople, 148 ~i urm. 2373. EBEHSOL T, Saiiie-Sophie de Con•lantinople, etizde de topographic d!apres les ,ceremonies", 1910. 2374. Amiens: 4A metri; Beauvais: 48 metri. 2375. P. LEMERLE, Philippes et la Macedonie orientale a l'epoque chrGtienne et byzantine, 472 ~i urm. Multa vreme s-a crezut ca eel mai vechi model era Sfinta Sofia din Salonic, DIEHL, Monuments cllretiens de Sdonique, 117 ~i urrn. considerat astazi ca fiind din epoca iconoclasta. 2376. LEMERLE, op. cit., 485 ~i urm. 2377. Ibidem, 474 ~i urm. 2378. Ibidem, 473 ~i urm.; EBERSOLT~i THIERS,Les cglises de Constantinople, 53 ~i urm. ; existii dezacord cu privire la data construirii cupolei, care ar fi posterioara cutremurului de pamint din anul 741. 2379. DIEHL, Manuel d'art byzantin, 178 ~i urm. 2380. EBERSOLT ~i THIERS, op. cit., 21-51.. 2381. Ibidem, 73-90. 2382. Actualul Budrum-djami, EBERSOL T ~i THIERS, 137 ~i urm., pl. 32 ~i 33. 33-c.115
513
2383. Ibidem, 147 ~i urm., DIEHL, Monuments chretiens de Saloniqae, 15:=! ~i urm., pl. L-LIII (datata cu o inscriptie din 1028). 2384. EBERSOLT ~i THIERS, 183-208, pl. XLII-XLVIII. 2385. DIEHL, op. cit., 167 ~i urm., 189 ~i urm., pl. LIV-LVII ~iLXII -LXVIII. 2386. MILLET, L'Ecole grecque dans l'architectare byzantine, 57, 62, fig. 26, 124 ~i urm., 182 ~i urm.; DIEHL, Mr;nael d'art ,byzantine, 754. 2387. MILLET, op. cit., de acela~i: Monaments byzantins de Mistra, pl. 15-41; DIEHL, Manuel d'art byzantin, 769 ~i urm. 2388. MILLET, L'Ecole grecque dans l'architecture byzantine, 98 ;>i urm., 196 ~i urm.; DIEHL, op. cit;, 771. , 2389. MILLET, Les monasteres et les eglises de Trebizonde, 446 ~i urm., DIEHL, op. cit., 768 s,i urm. 2390. Supra, p. 387. 2391. L. BREI-IIER, L'art i]yzantin, 128 ~i urm. ; de acela~i: La sculpture et les Arts minew·s byzantins, 16-20, pl. X. 2392. I.D., Etudes sur l'histoire de Ia sculpture byzantine (Misiuni ~tiintifice, 3, 1911), 34 ~i urm. ~i Nouvelles recherches sur l'histoire de Ia sculpture byzantine (Misiuni ~tiintifice, 9, 1913), 18 ~i urm., 55 ~i urm. 2393. I.D., Etudes' sur l'histoire ... , 80-83; de acela~i: Nouvelles recherches, ... , 57-61. 2394. L. BREHIER, Les voussmes a personnages sculptes du Musee d'AtMnes in M. Schl., 425 ~i urm. ; XYNGOPOULOS, Reliefs franco-byzantins d'Athenes, 69 ~i urm. 2395. L. BREHIER, La sculpture iconograpllique dans les eglises byzantines, 21 ; de acela~i: La Sculptw e et les Arts mineurs byzantins, 17 ~i urm.; DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 651-654. 2396. L. BREHIER, La Sculpture et les Arts byzantins, pl. X, XI, XV. 2397. I. D., Les mosaiques a fond d'azur (R.E.B., III, 20 ~i urm.), F; de acela~i: La Sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. XII. 2398. Exemplu : tripticul Apostolilor, impartit intre muzeele din Vierra, Dresda, Venetia, in numele unui despot Constantin, SCHLUMBERGER, Melanges d'archeologie byzantine, 337; DIEHL, 111anuel d'art byzantin, 660-671; L. BREHIER, La Sculptuu et les Arts mineurs byzantins, pl. XXXI, ladite, pl. XXXII ~i urm. 2399. Despre mozaicullaic: DIEHL, op. cit., 225 ~i urm., 400 ~i urm. 2400. Restaurat ~i acoperit de catre Fossati in anul 1841, decapat ~i restaurat din nou de catre profesorul Thomas Whittemore in 1931-32, Th. WHITTEMORE, The Mosaics of Haghia Sofia at Istanbnl. 2401. Rea~ezata de catre basileu Ia picioarele lui Hristos. 2402. M.B.E.H. (Institutions), 1970, 53, WHITTEMORE, op. cit., plan~e. 2403. DIEHL, Monnments chretiens de Salonique, 52 ~i urm., pl. VIII-XII. 2404. Tunica alba, brodata la umeri, centura strinsa pe corp, hlamida decorata cu un larg clavus de purpura, prins cu o fibula de aur. In portretele posterioare, el poarta un costum de razboi. 2405. DIEHL, op. cit., 94-113, pl. XXVII-XXXIV, A, GHA.BAR, Martyrium, II, 86-89. 2406. MILLET, Recllerches sur l'iconographie de l'Evangile aux XIV-eXV-e et XVI-e siecles, 16-40; de acela~i; L'Art byzantin, in Histoire de l'Art de A.. MICHEL, 184 ~i urm.; L. BREHIER, L'Art byzantin, I, 421 ~i urm.; de acela~i: L'Art chreiien. Son developpement iconographique, 136-146. 2407. MILLET, op. cit.; Khairetismos, Gennesis, Theopllaneia, Hypapanti, Baptisis, Metamorphosis, Egersis, Lazarou,- Baiophoros, Staurosis, Anastasis, Analepsis, Pentekoste.
514
2408. DIE tiL, Vrnise (Ora~e de artii celebre) Basilica Torcello. 2409. De cxempln la Daplmi. 2410. MILLET, Le monas/ere de Daphni, capit. III- VIII. 2'H1. ·WHITTEMORE, The Mosaics of Ilaghia Sofia at Istanbul, I, Nartliex, 14 ~i urm., pl. XII~XXI ;· atitudine, mereu actuala, a caintei
(mdonoia ). 2412. Iw;criptie. Pc fata acestor mcdalioane: Tracl. ,Eu slut Lumina lumii''. 2413. OSIECZKOWSKA, La mosa.ique de Ia Porte Royale a Sainle·Sopl!ie, ln.B.N., 1934, 41-83. · 24H: Paris, gr. 510, frontispiciu. 2'115. '1VHITTEMOHE, The 1'vf.osaics of Jlaghia Sofia at Istanbul, II, Southern ·vestibule, 57 ~i urm. ~i plan~cle 30 ~i urm. (dab'l probabiHi conform inscriptiilor: . intre 975 ~i 1000). 2416. Idem. Ibidem, III, The Imperial Portraits of the South Gallery; 2417. Ibidem, 26 ~i pl. I (in culori). Partea inferioara a mozaicurilor a dis·. pil.rut. 2418. Th. SCHMITT, Panagia .Angeloklislos (Ciprn), pl. IV- VIH . .2419. DIEHL, .Mamzel d'art byzanlin, 51:1-516. 2420. Ibidem, 524, fig. 250. 2421. MILLET, Les monuments de l'Atl!os, I, Les peintures (1927), pL IV, 1. 2422. Idem., Le Monastere de Daphiti. 2423. P. :VIURATOFF, La peinture b!Jzantine (1928), pl. XCIII-CIV; DIEHL, op. cit., 524-526; P. LEMEHLE, Le Style byzantin, 85 ~i urm. 2424. DIEHL, op. cit., 518 ~i urm. 2425. Ibidem, 537-541; de acela~i: Venise (Ora~e de arta celebr~). 2426. DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 548 ~i urm.; de acela~i: Palerme et Syracu.~e (V.A.C.). 2427. DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 5tl-543; de accla~i: Palemze et Syracuse; MURATOFF, La peinture byzan(ine, pl. CXI- CXIII. 2428. DIEHL, Manuel d'art byzantin, 804 ~i urm. 2429. MILL?T, Recherches sur ['iconographic de I' Euangile ... , 1916. 2430. L.BHEHIEH, La renovation artLstique sous les Paliologues et le moztrJemenl des idee.s, 2 ~i urm. 2431. DIEHL, Eludes b!JZanlines, 396 ~i urm.; Th. SCHMITT, J(al!riCDjami, pl. LVII~LVIII. . 2432. DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 793-804; MUHATOFF, La pcinture byumline, pl. CCXXXII~CCXXXVIII; EBERSOLT: R.A.A.M., 1929 .(des::operirea In anul 1929 a unui Dormilion deasupra portalulai nao· sului); WHITTEMORE, L'elat actuel de recherches dans le mona$lete
de Chara
a Constantinople.
.
2433. Note de ciillitorie, 1910; DIEHL, op. cit., 803. 2434. Ji,idem, 804 ~i urm. ; fig. :~\!8 ~i urm. :2435. Ibidem ~i urm.: E13ERSOLT, Fresques /Jy:anlines de Neredilsi vczi p. c!i)() ~i urm.). 2436. MILLET, Le Monastere de Daphni, 163, fig. 65; de acela~i: i~onumenls byzantins de Mistra, pl. 120. 2437. MILLET, Afomzments bywntins de Mislra, pl. 113, ~i urm.; MURATOFF, op. cit., pl. XLVII. 2438. :~Hntul lOAN IIIUSOSTO:\'l, Ilomelies, hom. I, 6 (P.G., 49, 380), hom 17 (P.G., 63, 129). 2439. Teodor, episcop de Andida, P.G., 40, 417 ~i urm. 2440. Ph. LAUER, Le tresor du ,Sancia Sanctomm" a Rcome, 66, pl. IX. 2441. Considerata a fi o lucrare din secolul al XII-lca, DIEHL, op. cit,. 1573' fig. 335.
515
2442. Poezie de Sfintul Sava, lVllLLET, I/ ancien art serbe. Les Eglises, 19. 2443. MILLET, 2V!onuments byzanlins de Mistra, pl. 131, .2. 2444 .. L. BREHIER, La rerwvalion arlistiqne sons les Paleologues et le moavement des idees, 4 ~i ·urm.; LEMERLE. Philippes et Ia Macedoine Orientale a l'epoqne chrelienne et byzantine, 89. 2445. SOTIHIU in llellenika, 1928, 100 ~i urm. , 2446. MILLET, Portraits byzantine, 450 ~i urm.; L.BREHIER, Le portrait dans l'art byzantin, 344-349. 2447. GHABAR, Miniatures byzanlines de Ia JJ.N. (marite de trei ori ~i jumatalc); L.BREHIEH, Le portrait dans l'art byzanlin, 348 si unn. 2448. DIEHL, Manuel d'Art byzanlin; 788; L.BREHIEH, La rbiovation artisiique sous les Paleologpes . .. , 9-10. 2449. MILLET, Recherches sur I' iconographic de I' Evangile . .. , 630 ~i. urrn. (Nagorica, 1317; Gracianita, inaintc de anul 1321 ; Liuboten, 1327). 2450. MILLET, Les monuments de l'Aihos. La Chilandar ~i, in secolul al XVI-lea, la Protaton, la Vatopedi. 2451. DIEHL, La peinlnre byzantine, pl. LII ~i LIV. 2452. MILLET, Recherches snr /'iconographic de I'Evangile, 659 ~i urm. 2435. N.P. KONDAHOV, Ikonografia Bogomateri, 92-94. 2454. MILLET, op. cit., 683. 2455. EBEHSOL T, Les arts sompluaires de Byzance (etudes historique d'ensamble). 2456. Supra 255 L'assistance aux indigents dans /'Empire byzanlin. Mem L., p, 280; EBERSOLT, La i"linialure byzantine; DIEHL, La peinture byzantine, 34-49, pl. LXXIX ~i nrm. 2457. EBERSOL T, La 1viiniature byzantine, 58, pl. LXV. 2458. Ibidem, 59, pl. LXlii-LXIV (Teocrit oferind zeului Pan poemele Altarului ~i ale Flantului ). 2459. Biblioteca Ambrozianii, secolul al IX-lca; DIEHL, Manuel d'art byzantin, 626-629, fig. 300-303. 2460. DIEHL, op. cit., 621-623, fig. 297-299; MILLET, L'Arl byzantin dans l'Histoire de l'Art de A. MICHEL, 241-243; EBEHSOLT, La Miniature byzantine, XX ~i XXI, pl. XIV -XV; D.A.C.L., VI, 1667-1711. 2461. DIEHL, op. 'cit,. 616-620, fig. 293--'296; Th. USPENSKV, L'Ocia· leuque de Ia Bibliothi:qf!e du $erail a Con,stantinople, album ; EBERSOL T, op:, cit., 31 ~i urm., pl. XXVIII ~i urm.; :i\IILLET, Les oclaleuquet> b!Jzantins in H.A., 1910, II. 2462. J. LASSUS, Les miniatures byzanlincs· du ,Livre des Empereurs", M.A.H., 1928, 2463. N. BUCBTAL, The. miniatures of the Paris Psaller, pl. I-XIV ( dimensiuni ale originalelor). 2464. DIEHL, op. cit,. 379-384, fig. 182-184; 614-616, fig. 291 ~i 292. Originea monasticii a psaltirii Chloudov este discutabila. A se vedea MALJCKIJ in M.O., II, 235 ~i nrm. ~i MARIES, A.C.E.B., VI, Alger, 218 ~i urm. ?.465. H. OMONT, Evangiles cwec peintures byzantines du XI-e siecle; MILLET, Recherches sur l'iconographie de l'Evangile, 590-592; DIEHL. op. dt., 626 (copie la Constantinopol dupa un exemplar al Bibliotecii Imperiale). 2466. DIEHL, 626; Paris, gr. 70, dalat la anul 964; Iviron, Evanghelie nr. 1, fig. 235 ~i urm. 2467. EBEHSOLT, op. cit., 44, pl. XXXIX: ~i urm. 24!)8: Paris, gr. 64, EDEHSOLT, pl. XLll l;;i urm.
5H3
2469. H:R. WILLOUGHBY, Codex 2400 and its miniatures · (Tlw Art Bulletin, Chicago, XV, 1,,1933, p. 1-74). El a trebuit sa fie dus de loan .Vekkos In tab:'ira din rata Tunisnlui. Yezi M.B.E.H. (Vie el mort de Byzance), 1969,325. 2470. Dona frontispicii cit pagina (Moise ~i David) ~i 90 tablouri. 2471. DIEHL, Mamie/ d'Art hyzantin; 632~6:!5, fig. 306-308; EBEH-. SOLT, La Niiniature byzantine, 35 §i mm., pl. XXXlll ~i urm. 2472. Supra; p. 319 ~i nrm. 2473. Supra, pi 211 ~i nim. 2474. Supra, p. 155, 173, 191. 2475. Supra, p. 183. 2476. Supm, p. 162. 2477. Supra, p. 46, 162. 2478. Suprd, p. 175, 219. 2479. Supra, p. 35, 175, 260. 2480. Supra, p .. 36, 176, 260. 2481. Supra, p. 168-'-173. 2482. Supra, p. 159: 2483. L.BHEHJEH, Jrwires chretiens de Ia region de Brioude (A lmanach de Brioude, XX, 1939, p. 19 ~i urm.) 2484. I.D.,:L'art en France, des invasions barbares a l'epoque romane (1930), 36 (Sfintul Cezar, arhiepiscop de Aries, 501-542). 2485. lbid€m, 37. . 2486. H. REY, Le sanciuairc palf:o-chrC/ien de Ia Dcmrade it Toulouse. Biserica a fost demolata in amil·1761, dar in manuscrise eXistii nnmeroase descricri ale mozaicurilor sale. HELEN WOODRUF, The lconogmpl!y and Date of' the 1\fosaics of' La Daurade, in The Art Bulletin, Chicago, XIII, 1, 1931, 80-114. 2487. Paris, lat. 12018 (provirie de la l\lanastirea Saint-Guilhem le Desert), L. BHEI-UER, L'art en France ... , 67 ~i urm. 2488. -w::Es:rwoon, .Fac-simile of Minf(itures and Ornaments in AngloSaxon and Jrislt Manuscripts (Londra, 1868); L. BREHIER, D.e l'art antique ir l'ort medieval, in Il.G.A., II, 1\ rt. roman, 55 ~i urm. 2489. L.BREHIEH,. L'Art ..dll'l?tien. Son developpement iconogmphique, 13(,>-133. . . 2490. DE ·.GH l'NEl&EN, Saintc,Marie-A.. ntique (Homa, 1911); D.A.C.L. V, 2006 ~i nrm. (portretele papilor Zaharia (741-752), Paul I (757 -767), Adrian l (772-795). ~i al unchinlui san, prjmkerul Theodotcufamilia sa. 2491. DE GRt'NEJSEN, op. cit., ·pl. XXXVII; L. BR EHJEH, op. cit, 133. 2492. Supra, p. 166 urm. 2493. L. BREIIIER, La qutrelle des im!!gts, 58-62. 2494. D.H.G.E., II, 30-39. 2495. FLICHE ~i l\L4RTIN, Hisloire de l'Eglise, V, 317~329. 2496. L. BREHIER, L'Art en France, des imm.~ions barbares a l'(:poque romune, 112-206 ~i 208; D.A.C.L., IJl, 658 ~i urm. 2497. A. BOINET, La miniature caroli11gienne. (1913) .. 2498; D.A.C.L.; III,707 ~i.833. 2499. i\llLLET, Recherches sur l'iconographie de l'Evangile, 463; de JERPHANION, Les, eglises rupeslres de Cappadoce, I; 37, pl. 96; 4; Angers, Bibl Munic; 24 (secolul al XI-lea); BREHIEH, op. cit., 1,71~175. 2500. L. BREIIIER, op; cit., 192 ~i urm.; D.A.C.L., V, 173 ~i ur1n. ·2501. $. BEHGER, De la fradition de l'ml grec dans les manuscrits lalins des-Evangiles, 146-148; L. BREHlER, 176-'-178.
*i
517,
2502. D.A.C.L., III, 711; fig. 2635. Accla~i model pe Evangheli.arul armcan de la Etschmia:dn, copie exccututii in anul 989 dupli. un original din secolul al VI-lea.- STHZYGO\VSKJ, Der Dom m Aachen, 20-22. 2503. BOINET, op. cit,. D.A.C.L., III, fig. 2654 (tcmli repetata. pc Evangheliarul de la Saint-Etnmeran din Munehen). 2504. LEITSCHUH, Geschicltte .der Karolingischen M~alerci (Berlin, 1894) ; STRZYGOWSKl, op. cit. 2505. DIEHL, Nlanuel d'art byzanlin, 723-725; G. LEIND!NGER, Das sogenannle Evangeliarum Kaiser Otto I II (Rastignite · siriana en un eolobium lung). 2506. E. MOLINIEH., Histoire generate des arts appliques d l'indus.trie, II, L'orfevrerie, 117; BOUILLET, L'eglise et le lresor de Conques, 29 ~i urtn. 2507. L.BREHIER, Le style roman (1941), 73-77; C. DE BOHCHGRAVE, De l 'influence des arts orientaux dans nos regions au 111.oyen Ji.ge, (Btlll. Soc. Archeol,. Bruxelles, 1948). 2508. L.BREHIER, De l'art antique il /'art medicllal, II, ·Art roman, 142-145. 2509. Idem., Le style roman, 75-77. 2510. Idem., Les themes decomli{s des lissus d'Orient et leur imitation dans la swlplure romane, in Etudes du 1\>i.usce National d'Alger, 1945. 2511.. idem., Les episodes de Ia Passion dans la sculpture romane d'Auvergne, tn G.B.A., iulie 1925, p. 6'1-67. 2512. ldem., Les eglises d'Aquilanie a coupoles et l'origine de leur archilcclare (J.S., 1927). 2513. BERTAUX, L'arl dans l' ltalie meridionale, 250-267.; JERPHANION, Le cycle icorwgrapltiqne de Sant'Angelo in Formis, in B.N., I, 341 si urm. 2514. Descris de e~'itre Andre Lenoir care laudii ,prospclimea vopselii cu ou", H. FOCILLON, Peinlnres romanes des cglises de France, 52. 2515. Schitul de la Cluny: biserica sa este ca o copie midi a 1ruuii abatii. 2516. iVlERCIER, Les primilifs {nm~ais. La peinture elnnysiel!ne en Boargogne, 23-79. · ' 2517. FOCILLON, op. cit., 51-:17; BREHIEH, Le Style roman; 64-65. 2518. EBERSOL T, Orient et Occident. Influences byzanlines et orientales en France, II, 22-35. 2519. Ibidem, 81 ~i urm. (de exemplu la catedrala din Chartres). 2520. R. GHOUSSET, 1-Iistoire de !'Orient latin. L'art roman et l'art gotltique, in H.G.J.\II.A., IX, 1945; G. HILL, History of C!fpms, III: The fine arts, 117 ~i urm. · . 2521. Pietura de Giotto, 1305-1306; MILLET, Rechercltes sur l'iconographie de l' Evangile, 684-687; P. TOESCA, Storia dell'.Arle Italiano, I, Torino, 1927, p. 914-1020. 2522. DIEHL, Manuel d'art brrwntin, 345; DALTON, Byzantine Art and Arcltaology, 278-282; STHZYGOWSKI, Amra nnd seine Malaeien in Z.B.K, 1908. 2523. EUSTACHE DIN. LOREY, Les mo.miques da VIll-e sieclc 'dans /a mosqaee des Omeya.des a Damas (Cal!iers d'art, IV, 1929, 7 ~i urm 2524. DIEHL, op. cit., 344; GRABAR, Martytiwn, I, 289 (cootine piatra lui Abraham). 2525. · .JERPHANION, J:es J1finialures du mannscrit syriaque de lq Bibliotltcque Vaticane, nr. 559 (terminal la 2 mai 1220 la Manastirea Mar-1\~attai, llngaMossoul) introducerc ~i British Museum, SYJ!, add, 7170 (intr 1216 1220) ;II. BUCHTHAL, 1'ltepainling oflheSyrianJa,cobiles in ltis relations to byzantine and islamic Art, in ,Syria", 1939, 136-"-150.
*i
'518
2526. De cxcmplu cele din Seances de Tfariri, Paris, arab: 6094(a. 1221), ~i Hariri ·schefer, Paris, arab 5847 (a. 1237).· 2527. BAR HJ}BRAE1.:s, Chronique surienne (ed. ~i trad. Aheloos). 2528 .. Despre aceasta vcrsiune MILLET, Recherches sur l 'iconographie de l'b'vangil'e, 564-568, S. DER NERSESSIAN, Manuscrits armeniens illustr~s ... des Peres Mekl!itarislesir. Venise, Paris, 1937. 2529. GRABAR, La" peinlute religieuse en Bu.lgarie (1928); de acela~i:
L'eglise de Boianri. 2530. MI~LET, L'aneien art serve. Les Eglises (1919). 2531. Ibidem, 89 ~i urm. ; N. OKUNEV, 1W'onumenta-arlis Serbicue (Praga, 1928-32), III, l-4. 25:32. :VIILLET, op. cit., H7 -120. 2533. Ibidem, 152 ~i urm.; L. BREHIER, L'art seriJe et l'arl romnain au Moyen Age, lu Starinara, Belgrad 1925 (in limba sirbii) ~?i in R.S.E., 1926 (ln limha franceza). · 2534. Ibidem; 170 ~i urm., 185.:...189'. 2535. OKUNEV In M.O., I, 2, 224. 2536. Ibidem, 257 ;;i urm.; PETCOVICI, La peinlure serbe du !vloyen Age, I, pl. 120.:::...131; OKLNEV, Monumenla arlis Serbicae, III, 5-11 ~i IV, 8-;10. 2537. N. IORGA ~i UAL~, L'art roumoin (Paris, 1922); BAL~, lnflu.ence du plan Berbe su.r le plan des eglises roumaines, in M.O., I, 277-294. 2538. M.B.E.H. (lnstitu.tions ), 1970, 378~79. 2539. Cm:tea Domneasca. din Arge$, Bucure~ti, 1947, B.C.M.I. (lucrare colecti'va); TAFRALI, Monuments byzantins de Cu.rtea de Argef} (Sofia 1927). 25"10. GIIIKA-BUDE~TI, Euolufia Arhilecturii in Muntcnia (Bucure~ti, ,. 1947), I. 2541. IORGA ~i BAL~., op. cit., 11 ~i urm. 25,12. BAL~, loc. cit., 277-294. . 2543. N. 'IOHGA, Les arts mineu.rs en Roumain.e (Bucure~ti, 1934); ~TE FANESCU, La peinture religieuse en Valaclzie et en Tronsylvanie (Paris, 1932). 2544. P. HENHY, Les eglises de Ia Moldavie du nord, des origines ala fin dn X VI-e siecle (Paris, 1930); ~TEFANESCU, L'evolulion de Ia peinture religieuse en Bucouine et en Moldavic (Paris, 1927). 25·15. 0. TAFRALI, Le iresor byzantin et ronmoin du monas/ere de Poutna (Paris, 1925). 2546. L. REAU, L'art russe, des origines ir. Pierrq le Grand (1921), HO ~i urrn. 2547. Semn de fidelitate fata de patriarhul de la Constantinopol In toate tarilelegatc de Bizant. L. REAU, op. cit., 124 ~i urm. 2'548. Ibidem, 109-111. 25·19. Asociata la Hansi\. 2550. L. REAU, op. cit., 128-133. Inscripfiilc in limba greacii clevin tot mai rare. 2551. Ibidem, 219 ~i urm.; HOMANOV In M.O., II, 54 :;;i urm. 2552. RAM!JAUD, Histoire de Russ ie, 159. 2553. Ibidem, 163-167. 2554. L. HF~'\.U, op. cit., 228 ~i urm. Catedralele Kremlinului au fos t recoustruite la sfir~itul secolului al XV -lea. 2555. HAMBAUD, op. cit., 200-203; L. REAU, L'art russe, des origines d Piare"'le Grant/, 232-248.
2556. L. REAU, op. cit., 168 ~i urm. 2557. EBERSOLT, Fresques byzantines de Ni!rCdilsi, F.E.P.M., ·XIII, 1906, p. 1.:_23; L. HEAU, op. cil., 170-172. 2558. L. REAU, in M.O., II, 68 ~i urm. 2559. L. REAU, L'arl russe des origines a Pierre le Grand, 173-175. Despre lueriirile atrihuite lui Tcofan Greeul, NEKRASOV, .Les frontispices archilecluraux dans les manuscriis russes ... , M.O., II, 271. 2560. ALPATOFF, La Trinile dans l'art byzanlin et l'icone de Roublev (Paris, 1927), eonsideratii de obicei ca reprezentlnd ~coala de la Moscova. 2561. Trece drept eel mai vechi manuscris rus in miniatun'i. Bihlioteca din Leningrad. 2562. Vezi supra ~i L. 'BREHIER, Les miniatures des Ilomelies du moine Jacques et le tl!C.atre religieux a Byzance, F.E.P.M., XXIV, 1921 :· frontislJiciul cclor douii. manuscrise ale acestor Homelii, Vatic. gr. 116 ~i Paris, gr. 1208, secolul al XII-lea. 2563. NEKRASOV, Les frontis"pices archilecluraux dans les mmmscrils rnsses, 253. 2564. Ibidem, 272-281. 2565. WULFF ~i ALPATOV, Denkmiiler der Ikoneiunalere i (Dresdc, 1925), 84. 2566. Ibidem, 92 ~i urm.; L. BREHIEH, Les ic.•nes dans l'histoire de Farl et la Russie, 165 ~i urm. 2567. ·woLFF 9i ALPATOV, op. cit., 151. In acest moment a venit Teofan Grecul in Husia. 2568. Ibidem, 55 ~i urm.; fig. 55; L. BREHIER, op. cil., 16!1 ~i. urm., fig. 55 ~i urm.
Bibliografie ~i a brevieri
ABREVIERI
Auetores antiquissimi, JI.G.II., ed. in-4 Annnaire de 1'Associalion des Etndes greqnes Analecta Bollandiana Almanach de Brioude . ; . . . . Art Bulletin (The). Chicago . . . . . . Actes des Congres internatiommx des Etudes byzantincs (1924-1948, VII Sessions) Anecdota graeca . . . . . . . . Annales d'histoire economique . . . . . . . . Academic des Inscriptions et Belles-Lettrcs, Comptes rendus des seances . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Annales de l'Institut Konclalwv. Fraga . . Annuaire de l'Institut de philologic et d'histoire orientale de l'Universite de Bruxelles Archives de l'Orient chretien de l'Institut des H.R.P.P. Assomptionnistes . . . . . . . . Athcnische Mitteilungen (M.D.i\.. 1.) Acta Sanctorum Boll an diana Bcssarione. Roma . . . . . . . . ByzanLinisches Archiv. (suppl. a B. Z.) Bulletin de l'Acqdemie de Belgique. Classe des Arts Bulletin de l 'Aea demie de Belgique. CI. des Le Ltres Bulletin archeologique du Comite des Travaux Historiques Bayerische Akademie des vVissenschaften, philosophisch-philologisehe Kh1sse . . . . . . . . . . . Bulletin de Corrcsponclance Helltmique . . . . . . . Buletinul Comisiunii Tvlonumentelor Jstnrice. Bucure~ti Bibliotheque de l'Ecole des Chartes Bibliotheque de l'Ecole Franc;aise d'Athlmes Bibliotheque de !'Ecole Franc;.aise de Rome Bibliotheque de !'Ecole des Hautes Etudes Bibliotheque grecque vulgaire Bulletin de la section historique de l'Acad. Roumaine Bihliograpl1ie Hellenique (Legrand) . . . . . . . . . Bulletin de l'Inslitut Franc;ais d'Archeologie orientale. Cairo Banduri.. Imperium Orientale. 2 v., ~711 Belles-Lettres (Les). Editions Guiilaume Bude Bibliotheea Medii Aevi . . . . . . . . Byzantion. Bruxelles . . . . . . . . . Byzantinisch.-Neugriechisclle Jahr!Jiicher ByzanUs. Athenes ......... . Euileth1 de la Societe des Antiquaires c1e France o
o
•
•
•
•
•
AB
A.Br AB11ll
ACEB
•
AG
o
AHE AICR'
••••••
AIK
• • • • • • • • • • •
AIOB
o
o
•
AA AAE(i;
AIOClu: AM
ASB B
BA BABA
BABL Bl!.CTH
BA.kW BCH JJCMI BEG
BEFA BE1<'R
BEHB BGV BHAR;
BIIL BIFC BIO
BL BMAe
BN BNl BS
BS.AF
Byzanl inocSiavica. Praga By:t;antinische Zeitsehrift Correspondant (Le). Paris Cahiers Archeologiques (Grabar) Collection byzantine de !'Association Guillaume Bude Corpus Bruxellensc historiae hyzantinac . . . . . . Classique de l'Histoirc de France au mo~·ei1 ,1ge Corpus iuris civilis lust iniani, ect. Schoell (Cod = C.J. ; Digeste =Dig.; Institute = Inst.; ::-\ovelle =Nov.) Corpus inscriptionum graecarum Corpus inscriptionum latinarum Cambridge Medieval History (The) Corpus· Scriptorum, historiae byz::mtinae Bonnae, 1828l87R . . . . . . . . , . . . . . . Corpus Scriptorum historiac byzantinae (B~·z;mtine du LomTe, 16<18-1819) .................. . Corpns Scriptorum ecclesiasticorum latinormn (Academia uin Vilma, Austria) . . . . . . . • . . . . . . . . • Code Theodosien, ed .. Krueger . . . ~ . . . . ~ . . . . Dictionnaire d'Archeologie chretiennc et .de Liturgie (!nceplnd . cu 1907) ................ . Du Cange. Glossmium ad scriptores niediae et ·intimae graeci Lat is, Hi88 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Du Cange. Glossarium ad script ores .mediae et infimae lat initatis, ect. de 1883 . . . . . . . . . . . . . Dictionnaire d'Histoire ct de Geographic ecclesiastiqm·s (ineepind cu 1912) . . . . . . . . . · . . . . . . . . ~e:A·dov -r'ij<; imop~;6j<; xat i:OvoAoyLx'li<; ho:tee:la<; -r'ijc; EI.A&8oc; Atena Dumbarton Oaks Papers. ·washington . . . . . . . . Epeteris. E7tz-rs"t)p1c; 'Thatpda<; -r&v ~ut:;av-rtv&v crnou8wv (Annuaire de la Soeiete des Etudes Byzantines. Atena) Evolu lion de l'Humanite (L') (H. Berr.) Echos d'Orient (RH. PP. Assomtionnbtes) Encyclopedic theologique (Migne) Fondatioh Eugene Piot. Monuments et · memoires pnblies par l'Acadcmie des Inscriptions . . . . . . Fragmenta historicorum graeeorum. ect. Muller (C.) 5 v. Paris, 1870, 2 ect. 1883 . . . . . .. . . . . Gazette des Beaux-Arts . . . . . . . . . . . . . . . . Geographi graeci min ores, Cd. l\Hiller 2v., 1861 · llistoire de l'Art Byzantin (Ch. Diehl) Historicns des croisades (Hecueil des) . . Histoire generalc de !'Art (G. Huisman) Histoire generale (Glotz). Histcire andenne . . . . . . . ...... . · Histoire generale (Glotz.) Moyen Age Itinera Hierosolymitana, C.S.E.L. 3!1 . . . . . . . . . . Izviestia Housskago. Archeologitscheskago Instituta .v'Konstantinopol (Buletinul Institutului arheologic rus de Ia Constantinopol) . . . . . . . . . .Itinernires russes (Societe de l'OI'ient latin) .Journal asiatique . . . . .. Journal of Hellenis Studies Journal des Savants Langlois. Collection des historiens aneiens et mnuernes d'Armenie, 2 ·v., 1867-1869
BST!
BZ
c CA
CBB CBHJJ; CJJF CICI
CIG CJL CM.H
CSBB CSBL CSEL CTh
DliCL
DGG DGL' DHGE DIIE
DOP
EB EH EO: ETJ\f FEPM FJIG
GBA GCM
HAB HC HGA llGHA JIGJ)fA
IH IRL IRSOL JA
JHS JS ·LHAI
J\l6la11ges d'arch(·ologic et d'histoire (Ecole Fran~aise de. Home) . . . . . . . . . . . . Melallges Bidez, Brnx:clles . . . . . . . . . . J.\llonde Byzantiu (Le) Vie et Jlort de ligzattce, eel. 1\!69; 1.es In.~tilutions, ed. 1970 (L'Evolution de l'liumanitl~) l\Iansi (.J.D.) Sacrorum Conciliorum amplissirna collectio, 1759-1798, 31 v. . . . . . ; . . . . ,. . . . ;Melanges Charles Diehl. 2 v., I ~l:;o . . . . . . . . JVHttciluugen des dcutscllen archilologischen Institul MekUigcs de l'Ecolc H.oumainc en France :Monumenta Gcrmaniae Historica. Sci'fptore~ Melanges Nicolas Iorga. Paris, 1933 • . . Melanges 1'-<. Kondakov. !'raga, Hl26 Melanges Ferdinau d Lot J\1iklosich et MUller. ,\eta et diplomata grneca medii acvi. .6 v. Vicna, 1860-1890 ..... Melanges F. Ouspensky. L'art. byzantin chez les Slaves, 2 tomes en 4 vol. 1930--1932 J\ielauges Sir A. \Y. Hamsay, l\Tanehcster, 1923 Memoircs de la Societe des Antiquaires de France Melanges G. Schlumhcrger, 19:~1 . . . . . . . Missions Scientifiques (Hapports, nouvelle serie) Manuscri t s . . . . . . . . . . . . . . . . . Me lunges Joseph Strzygowski . . . . . Melanges de l'Universite Saint-Joseph de llcyronth Memorial Louis Petit. Bucuresl.i, 1H48 ..•••. Miscellanea G. de Jcrpllanion; 2 v., Homa, 1947 Notices et cxtraits des manuscrits de la Bi,!Jliotheque Natiouale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Neos hcllcnomnemon ( Sp. I .ami.Jros, Athenes, 1904- Hl30) Oricntalia Cristiana Pcriodiea. Homa Institut Pontifical des :Etudes Orientales · . . . . . . . Patrol ogiae cursus ... ''.Iigne. Series graeen-latina Patr(\logiac eursus... \ligne. Series latina Patrologia Orientalis ((;ruffin d Nau) . . . . . ll()(A.xtoA6ydrx xrx~ He::!.onrrov·lj
JJL\H
MB MBEH
MC
MD A1lJA!
NlJ',lW
MGHSS MI I\11{
ML
2HM MO
MR AlSAF MSchl MScien MSS MStr M.UB Jl eml.P J1i~cJ
NBM
NH
-oc PG PL 1'0 pp RA
dernes) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Revue de l'art clm'·l ien . . . . .
IULlM HAC
Revue Biblique ·. . . . . . . . . , . . . Hevue beige de l'Instruction Publique Henle helgc cle Philosophic et d'Histoire Revue dt•s Deux :\loudes . . . . . . Hevue des Etudes Byzantines (cont. Ia E.O. dupii l \H:I) Hevuc des Etudes (;recqucs He vue des ELUdes. Slaves Hcvue Hisloriuqe . . . . . Revue d'Histoire ccel{~siastiquP (Louvain) Hecucil d~s Hislpricns des Gaules ct de Ia France "Hevuc de l'Histoirc des religions . . . . . Hevuc internalionale .de l'Enseignement Superieur Rennn italiearum Scriptores (.Muratod) Regcsten der Kaiserurkunden des ostromischcn Reiches (.F. Diilger) . . . . . . . . . . . . . . .
RB RBI FWPIJ IWN !IJ·:B REG
RES
RH RHE FI!lJF JUlR
RIE RIS
ReVlH~ de Nmnismatique Revue ~e !'Orient Chretien Hevue de l'Orient Latin . . Regcstes des actes dn Patriarcat l.Jyzantin. I. Actes des pairiarchcs (V. Grumel) ..... . Hevuc d'histoire et de philosophic. religieuses de Ia Facultc de th(~ologie protestante de l'Univcrsite de Strasbourg . Revue des Questions Historiques . . . . . . . . . Hevtlc llistorique du Sud-Est curopeen, Bucure~ti Re\·uc des Scicnees Heligieuses Syria. Hevue d'art oriental . . . . . Studi hizantini e neoellenici. Roma (S.G. Mercati). Semimtrium · Kondakovianum. Praga Societe Orthodoxe de Palestine Speculum. A Journal of mediaeval Studies, published by the Mediaeval Academy of America Scripli,!"eS rerum langohardicarum. JW.G.IJ., in-4 · Tradhio. Studies in andent and mediaeval History, Thought and Religion. New York . . . . . . . Travaux de !'Academic nationale de Rcims Villes d'art celebres (H. Laurens) Vizauliskoc Ohozrit\nii• (H.evue B:-·zantine). Hegel. Iouricv, 1914-1915 ... : .. Vizal'ltijski Vremcnnik Bu~~Zv-rw1X Xpov~xcl: Petersburg, 1893-1914 . . . . . . . . . . . . . ZeiLsehrift fiir bilden
.....
/I"V
ROC ROL. If P13
RPPS
ROH RSE RSH
s
SBN
SK SOP Sp SilL 1'R TAR .VAC
YO
vv ZBJ{
zGRR
IZVOARE CONSULTATE ABOCLFEDA, Geograpl!ie, XIVc, s., tnuL fr. Reinaucl (l\1.), 2 v., 1848 ACiiMET, Ovsl(JOXpvnx6v (Chcia visclor), pe la 820, M. Htgaull, Pari£, 1603. Actes grecs des saints anargyres, eel. Diibncr (vezi J\laas, B.Z., 1908; ()()3).
Actes des 4:2 martyrs d"!imoriwn, cd. Vasiliev, l'etersbourg, 1898. AENEAS SYLVlUS PICCOLOM:INl (1405--1464), (le pape Pie 11), Corre.~pondances, Fontes rerum austriacar11m, •l v., Vicna, 1909-,-1918. AGATHIAS, Histoire (552-558), l'.G., 88. AG)IELLUS, Uber Pontif!calis J,'cclesiac Ra/Jennalis, eel., HohlercEgger, S.R.L., 1878. .t\lchimistes grecs, M. Berthelot et Huelle, 1880. ALEXAND.RE le SClUBE, Vo!Jage a CanstanUnoplc, 1393, I.I\.S.O.L., HH ss. ALEXANDRU din TRALLES, medic, ~., VI, eel. Putschmann; Yiena, 1873. ALEXIOS CO?.INENUL (Die 2\1usen des Kaisers Alexios I), (~d.· Maas, U. Z., Hll :J, 348. ANDREI MELODUL, cpiscop de Gortyne (+ 740), Canons;':',P'.G., 97, 130l"-1444. . Annale:> Lauriss~nses J.faJores, "\T.G.H.S.S, I.
525
ANNE CO.MNI,NE, Jllea:iade, ed. el tmd. Leib, G:B.B., 3 v., 19':7-Hl'l6~ Anonyme, Periplus maris Erythraei, .ed. Criddle, Londra, 1879. Anonyme, Philopatris; ed. Hase, P.G., 117. Anonyme, ms. Description de Constantinople, I.R.S.O.L., 225 ss. Anonyme, Totius orbis descriptio, G.G.M., II, 520. Anonyme, Vie de Leon l'Armenien, P.G., 108. Anllwlogica graeca epigrammatiun Palatinu cum Plamulea, ed. Stadtn;tiller. 3: vol., Leipzig, 1894-1906 ~?i Dubner-Cougny, 2 v., 1861-1877. Anthologie grccque, I Anthologie Palatine, ed. ~i trad. Waltz, (P.), B.L:, 1928-1948, 6 vol. publicatt>. ANTIOCHUS STHATEGUL, Prise de Jerusalem par les Perses m 614, ed. Vincent ~i Abel, Jt!msalem Nouvelle, II, 2, £126. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du. pelerin, I.R.S.O.L. Apocryphes de l'Ancien et du Nouveau Testament (Dictionnaire des) trad. i';ram;. lVIignc, E.T.l\!1., 23, 2 v., 1856. APOSTOLIS (Michel), 1422-148D, Corresporulance, ed. Legrand, B.H. · L., 1885, II. 2:34--259. Arcl!ivio Veneto ( Morozzo,. Docwnenti . .. ), Venetia, 1 9•10. 'Apyupmro6:Awx. Discursuri :;;i scrisori ale lui loan Argyropoulos; ed. Lambros, Atena, 1910. AHISTOTEL, Commeptaria in Aristotelem graeca, ed. Academiei din Berlin, 2:1 v., 1883-1891. ASTEt\IUS, episeop de Arnaseea (fin rve ~.), Homilies, P.G., XL, Hi317tl.
Aihonskie Dokument, eel. Bezobrazov, V.O., I . .Atlws (Acles de I') in V.V. (supl.): Xll, 1905, Esphigrnenou. XIII; 1907, Zogrnphou. XX, 1913, Philotheou - XVII, 1910~1912 Chil:mdar ~i S'ttpplem. ad act>\ gr. Chil.; Acacl. din Liubliana, Hl48, 90. Athas, Meyer, Die Ilaupturkunde.n der Athoskloster, Leipzig. Athds'(Arcl!ives de l') (G. lVIHlet), I. Actes de Laura, ed. G. Rouillard·~i P. Collomp, 1945. II. Actes de Kntlunms, ed. P. Lemerle, 1945. BANJHJHI, Imperium Orientale siue unliquilqtes Conslantinopolitwwe, 2 v., l'aris, 1711. · BAR-HEJ3RAEUS 1 Chronique syriaquc, ed. ~i trad. Abbeloos, 3 v., Louvain; '1872-1877. · · BARi~AAM; (XIVe), Corresponilcmce, Traitf;s, P.G., 151. '· · Barluam et Joasaph (Vie de), ed. Boissonacle. P.G., 96 ~i Zotenbi·rg (en trad. him!(. in N.E.M., XXV III, I, 1887). BASILE. (Saint), Aux jewus gens sur Ia maniere de tirer profit des leltri1'-fiellertiqiws, ed. ~i trad. Bonlenger (F.), B.L., 1'935. . · Basiliqire~~ ('fU. [3acn:Aix&), ed. Heimbach, 6 v., Leipzig, 1833-1&70. Beltfianirfos et Cbryzanlza, ed. Legrand, B.G.V., I. BE:t\.1.'\MIN DE Tl.'D:ELE (+ 1173), Voyages, tracl. franc;. Jiaatier, Pads ~i' Amstertl:un, 2 v., 17:34. BER1'RANDON DE LA BHOUQtJIERE, Le Voyage d'Outre-mer, ed. Schefer, 1892. BESSARION (cardinal), Oeuvres, (Opere, P.G., 141 (incomplet ~i insuficicnt; bibliografie in D.H.G.E., \III, 1935, 1l9G-1199). BESSAHION, Eloge de Trebizonde, ed. Lmnbros, N.H., Xlll, Hl1f,.145~ 204. CABASlLAS (Nicolfls), Correspondance (Guilland, B.Z., 1930, ~Hi-102). Explication de la Divine Litwgie. lntroduccre !1i trad. Salavme, Lyon, .· 1!143·; test In P.G., 150, :368-,192. CAhTACUZlNO (loan), llistoin, P.G., 153-154. - Apolagie contre I' Islame, P.G., 154, 372 ss.
.Calalogus codicum astrologorum graecomm, 3 v., Bruxellcs, 1898-1901 .CEDHENOS (Georgios), Synopsis, P.G., 121-122. . . ·CHALK.ONDYLES (Laonicos), Hisloires, P.G., 159 ~i eel. Darko, Budapcsta, 2 v., 1922-1927. Clzanl (Le) de l'llirondelle, cd. Fabre. Polipticul canonicului Uenoit, Lille, 1889. ' .' ·CHOHICIUS DE CAZA, cd. Foerster, Leipzig, 1929. CHHISTOPHOHOS DE MYTILENE, Poesies, ed. Antoni.o ·.Rocchi, Homa, 1887, :;;i Kurtz, Leipzig, 1903. •Cllroniquc de :Moree: Version grecque, ed. Th. Schmitt. Lol!llra, 1904. - Version fran~aise, ed. Longnon, S.I-I.F., 1911. ·Chrtmique Pascale (alexandrinii), P.G., 92. CHHYSOLORAS (Manuel), Correspondance, P. G., 156. ·Claudicmi carmina, ed. Jesp., 2 v., Leipzig, 1879. CLAVIJO, Ilistoria del gran Tamerlan, Madrid, 1779. Despre :amhasada sa, MERIMEE (P.), Hisloire des Arts au moeyn age, 305 ss.· {;ODINUS (Pseudo), De officialilms palalii, P.G., 157. CONSTANTIN VII POHPilYROGENETUL (De administran:do.lmperio), P.G., 113. - Dec,caerimoniis aulae byzanlinae, cd. Heiske, 1751-1754. P. G., 11.2~ Text, .trad. ~i coment. A. VOGT, 2' v., C.B.B., 1939-1940 (nctermtnat). - (De lltematibus), P.G., 113 .. - De imagine Edessa, P.G., 113, 444 ss. CONSTANTIN, episcop de Tios (Paphlagonia), sec. IX, inaintc. de 837. Discvurs sur l' invention des reliques de sainte Eupl!emie, A.S.B., sept. 247 ss. COJ;HPPUS, In laudem Justini, cd. Partsch, A.A., III, 2. CIUTOBUL din IMBHOS, De rebus gestis Mecllmelis II, cd. Muller, F. H.G., V, 1870. DA.NDOLO, Cbronicon Venelum, H.I.S., XU. Defixionum tabellae ... , ed. Audollent, 1904. DEME1TUUS KYDONES, Correspondance, ed. ~i tracl. franc;. Cammelli, C.B.B., 1930. DIONISIE AREOPAGITUL (Pseudo), P.G., 3-4. Digenis Akritas (Lcs exploits de), ed. Legrand, B.G.V., VI, 1892 (mss. de la Grottaferrata). DUKAS, Cltronique unir1erselle,'P.G., 157. EDRIS!, Geographic, trad. Jaubert (P.A.), 1840. EPHREM (Sftnt), ed. Mercati (S.G.), s. Ephraemi Syri opera I, Roma, 1915. $TEFAN din NOVGOHOD, Pelerinage a Constantinople (pe Ia 1350), . I..I;1.S.O.L., 115 ss. EUDE de DEUIL, De .Ludovici VII profedione in Orientem, P.L., 185, 1205 ss. M.G.H.S.S., XXVI, 60-73. Eudociae Auguslae carminum reliquiae, ed. Ludwich (A.), Berlin, 1893. EUSEBIOS din CAESAHEA I. Chronograpl!ie, 11. Chronicon canouum quae supersunt, P.G., 19. . - Hi.~toire ecclesiastique, ed. ~i trad. Grapin. , EUGENIKOS (loan), Discours sur Ia parure feminine, E.B., 193;t,. 42 ss. EUSTATHIOS MAKREMBOLITES, ed. Treu, Breslau, 1893 (v. B.z. 111, 172-177). EUSTATHIOS din THESSALONIQUE, Opuscula, ed. Tafel, P.G., 136-137. ~.Prise de Tltessalonique par lea Normands, 1185, P.G., 136, 10-40. EUTHYMIOS ZIGABENOS, PamJplia dogmatike, P.G', 130, 2{)-1360.
627
EY.\Canos, Histoin ccclesiasliqut, P.G., 86 $i ed. Bidez-ParJrc:uticr, LeipJr.ig, 1886. FILELFO·(Frant;ois), Cenl di.r It/Ires de F., eel. Legrand, 1892. Furmule d'abjuration dn jw!uisme (sfir~ilul sec. IX), ed. Cotelie.r, 1.672, P.G.; 1., 145·6. FOUCHE!{ de CHARTHE~, Gesta Francorum Hierusalem expugn~nlium, B.C., Occ., III, 311 ss. GEJNESIOS, Le livre des EmpereuJ"S, P.G., 108. GHEORGHIOS AKHOPOLITES, Chronique, P.G., HO ~ied. Heisen·Ui~rg,. ·2 v., Leipzig, 1903. · GHEOHGI-liOS din C!PHU, Descriptio orbis Romani, eel. Gelzer, Leipzig, 1890. GHEORGI-IIOS GEMISTES (PLETHON), Di.w:ours el owvres diverses, P.G., 160. GHEORGI-IIOS CALUGARPL, Chroniqlle llniverselle, P.G., 109 ·~r cd. de Boor, 2 v., Leipzig, 190·1. GI-lEOHGI-IIOS PlSlDES, Poemcs, P.G., !l2. GlJE.OHG-I-IIOS SCHOLAH lOS (patrlarh G llENADlOS), OEuvus wmpl Ncs, ed. L. Petit ~i Jugie, 8 v., HJ27- 48. GTmAHD de. ST-QUENTlr\-EI'\-L'lSLE, Translatio sancie Corom D.N. J.C. a ·€:fmstantinopolitana urbe ad ciuililatem Parisiensem, ed. JMiller, . .J.S., 1878.' G liEHl'vlANOS (Pseudo), 1I isloire aclt'siaslique, P.G., 98. Ccsla Francorum et aliorum Ilierosolymitunonun, e.d. 9i tracl. Brehiu (L),. . C . .!:-LF., 1924. GR!GOHE _din CIPI-fl', .Autobiograpbie, P.G., CXLil ~i Lam.:ere, La tradition des mss. de Ia correspondance de G. de Clz., Bruxelles; 1937. GR!GOHE din NAZIANZ (Sfintul), Homl!lies, P.G., 36 ss. - Illuslmtion du mss, Paris, gr. 510 (IXe s.) in D.A.C.L., VI, 1925~ fig. 5411-5451. -- (Pseudo), Xpl)'J, ed. Dftlmn. 1846. GRJGOHE din NYSSA (Sfinl), llomelics, P.G., 44. GHIGORE PALAMAS, P.G., 150-151. GHIGOHE SINAITUL, Sur l'ht!sycl1ia el Ia nu!tlwde d'oraison, P. G., 150 (ve'rs. 1330). . GRIGOHE din T01 'HS, Oeuvres, ed. Krusch, S.H.M., L.l, Hanovra, 1885; Historia Francorwn, eel. Omont si Collon,· 2 v., 1886-1893. · GUAIUNO din VEHONA, eel. H.osmlni (C. de); Vila c disciplina di Guarin& ·· Veroilese e de suoi discepoli, Brescia, 2 v., 1805-1806. (Guide de la Peinlure) (Hermene.ia)', trad. fr. Didron, "~1anuel d' icmwyraphie clm!tienne, grecque et Iatini!, 1845. GUILLAUME D'APULIA, Gesta Roberti Wiscardi, M.G.H.S.S., IX, 239'
ss. ' . GUILLACME din TYH, Historia·rerum in parlibus transmarinis IJC'Siorum~ !1. C:;·'Occ., I~ lli\HOUN:.:BEN-JAHJA, prizonicr rle r:!zboi, Recit. Vezi Marquart, :206 ss. HEHMIPPOS, Dialogues (despre asl.rologk), .s. V- VI, ed. Kroll, Leipzig, 1895. . !llEHOCLES, Synekdemos, P. (;., 11:3 ~i ed. H.onigmann, ·c.B.H.11, J lll~f,,OPfHLE (Calendrier de n:gimes ), ed. Jeanselme, M. Schl., "217 ss. HIPPOLYTE (Canon de Saini), ell. Bauer ~i Helm, Berlin. Homelie!> sur Ia Vie de Ia Vicrge, tie lacoh de KOKKINOBAPHOS, P. G., 127, 554-700. ' . .flymne J\lwlhiste, P. G., 92,.135-148 *ied. dom PJacide de. Meester, B.~ .190&.·
IBN BA'l'OUTA, 1'oyages (s. XIVe), ed. ~i trad. Dcfremery ~i Sanguinettt 2 v., Paris, 1854. · IBN KORDADBEIT, Uvre :-l-136, - GREGOIHE (li.), Miclles d'lzisloirc byzantine, .M. H., 1923. --'·Idem.,· Noles d'epigraphie byzantine, H.P.B.II., 1922. -- Idem., Inscriptions hisioriques byzwdines, B. N., 1!)27. Idem., Noles cpigraphiqnes, B. N., 1933, 49s - JULLIAN (C.), Inscriptions chretiennes de Bordeaux . ..,.... LE BLAJ';T, Inscriptions chretienncs de Ia Gaule., 2 v., 1856 ~i, 1865. - MEHCATI (S. G.),Note d'epigrafia bizantina, B., 1921. - Idem., Epigraphica, Homa, 1925. - N!ILLE'f (G.), Inscriptions byzantincs de Alislra, B.C. H., 1 R9H si Hl06 .. - j\-IILLET, PAHGOIRE et PETIT, Recueil des insaiplion~ clm!tienms de l'Alhos, B.E.F.A., 91, 1904. lOAN HHYSOSTOM (Sfint), Homelies, P. G., 50, 507 ss. IOA~ CLIM1\X (Sfint), L'Echelle, P. G., R8. lOAN DAM~SCIIINUL (Sfint), Oeuvre.;·, P. G., 94. - · Poemes; P. G., 96, 818~R58. lOAN din EFES, Hislorie de l'Eglise, ed. Land. Anccdota syriaca, IJ, 1868. - Vie des bienheurenx orientaux, trad. latina Douwen si Land, Amsterdam, 188!). · IOAN GEOMETRUL, Poesies, P. G., i-11. lOAN KAMATEHOS, Sur le Zodiaqu.e .. . , eel. Miller, N.E.NI., 1872, 2, 46-112. . - Etcrtxywy-~ &crcpovop.!txc; (In versuri politice), eel. \Veigl,Leipzig, lPOi'L IOAN KAMENIATES, Sac de Thessalonique par les A.rabes (904), P. G., 109, 519~653. :·. IOAl'\ KINNAMOS, Epitome, P. G., 13~1. IOA.l:)i :VJAGHOPOCS, episcop de Euchaita, P. G., 120. - Correspondance im!dile, ed. P.' de Lagarde, Gottingen, 1881. IORDANIS, De origine aciibusque Gotlwmm, eel. Mommsen, A. A., V, 1, 1882 ...··. • ICLIAN, imparat, Oeuvres, ed. Bidez, 2 v., Bruxelles, 1924 ~i 1932. KEKAUMENOS, Strategikon san Logos nouthctitikos, eel. Vasilievsky, Recils d'un-grond seigneur byzantin du XI sil)clr,, Z.M.N.P., 1881, 2 e
3.4-- c. 115
- Oraison fwzcbre de Basile I, cd. Yogi :,i Hausbcrr, 0. C. XXV!, 1932. · cLEO:t\ DIACONOL, Histoires, P. G., 117. LEON DIN BY~ANT, P. G. 86. (Lettre des 3 pairiarches d'Orient a Tluiopltile sur les images), ed. Duchesne ~i Sakkclion, Roma e !'Oriente; 1913. LIB.\NIUS, Discours, cd. Ferstcr, 12 v., Leipzig, 190:\-1927. Li/nrgies : Brightmann, LilurtJies Eastern and Western, Oxford,·11lBG, t. I. - Anaplwres (Les) des liturgies de saint Jean Cl!rys. et de sa.inl Bas., ed. ~i trad. dom F.-J. Moreau, 1927. -Fragments sur papyrus de l'anaplzore de saint llfarc, ed. Andrieu (M.) ~i Collomp (P.) H.S.H., VIII, 1928. Liure du Prtifel, To ~X(l)((XCN ~([3Alov,, ed. ~i Lrad. Nicole, Gencve, 1893-1894. LUIIPRAND, Antapodosis (=Ant.); Relatio de legatione. (=Leg.), M.G.H.S ..S., Ill . .L YDOS (loan). De mensilms, ed. Wuensch, Leipzig, 1898 . .MACOUDI, Les prairies d'or, cd. ~i tracl. Barbier de Meynard, 2 v., 1861-186:3. JVL\LALAS (Jean), Chronographie, P. G., 97. :MANASSES, Sinopsis llistotike, P. G., 127. ,.-. ~Excppx
Arm en., 1858 . .MAXI.\1E MARTUHISITORUL, P. G., 90-91. . l\I!AZARIS, Dialogos nekrikos (lJescenle aux Enfeis ), ed. Hase, N. E. l\'I., 1813; 131 ss . .Ml!:LITENIOTES, Sut Ia Sagesse palenne, N.E.M., XIX, 1858. J\H~NANDH.U PHOTECTOHUL, Fra!Jmenls, ed. Muller, F.H.G., IV. MESAHITES, Chronique, cd. Heisenberg (Apostelkirclterz 90-96), Leipzig, 1 908. Sur la tentatioe d'usurpalion de .Jean Comnene (1201), ed. Heisenberg, WurziJourg, 1907. JYfesse de l'l~unuque (XIII0 - ~'IV" s.), ed. Legrand, B.G.V., 1881, 28-47. "METOCHITES (Teodor), Poesics inMites. Vezi Guilland (R.), B.N., 1926, 265 ss. JI:HlfAIL din ATTALlA, llistoire, cd. Bekker, G.S.B.B., 1883. - Diataxis, cd. Nissen (W.), Die Diaiaxis des 1ll.ll.., Hma, 1894. MIHAIL KHONIATES (Toc crw~ofLSVtX), ed. Lambros, Atena, 1879. - Monodie sur Eustatlte de Thessalonique, P.G., 140. MtHAIL VHI PALEOLOGUL (A.utoblografie), Typlkonul Sflntului Dimitric, ed. Troitski, Pelersbour g, 1885; trad. Chapman, 167-177. NtKEPHOH BASlLAKES, retr. sec. X.ll, ed. ~i trad. Vogt, O.G. 1931. NiKEPHOH BLEM:MYDES (Autobiografie ~i opere complete), e4, Heisenberg, Leipzig, 1896. · NIKEPHOH BHYENNOS, Histoire, P.(X., 127. NlKEPHOR GHEGOHAS, Ilisloirc romaine. l'.G., 14S"-H9. - Correspondaru:c. ed. ~i trad. c;uilland (H.), C.B.B., Hl27.
in
530
NIKEPHOR KALLISTOS XANTHOPOULOS, liisfoire de l'b.'glise, P.G., 165. - J>oesies rylllmiques, B.N:, 1929, 3f>7--390. NIKEFOR, patriarh, 806---815, Breviariwn, ed. Boor, Leipzig, 1886. -- Antirrllclici, P.G., 100. NlKETAS KHONIATES, Jlisloire, P.G., 139---140. - Tresor de l'Ortllodoxie, P.G., 139. NIKETAS STETHATOS, Contra Latinos, P.G., 120. NICOLAOS MIST!CUL, patriarh, Correspondance, P.G., 111. Nomos Georgikos (Lege agrara), ed. Ferrini, B.Z., 1898, 558-571 ~~ (cd. critica), Milano, 1929; Asbburner, J.H.S., 190 11; Pantcbenko, I.B.I., IX, 1904. NOTARAS (Lucas), CorrespondaJice avec Georges Scholarios, ed. Lambros, P.P., II, 182 ss. Notitja Urbis Conslantinopolitanae, ed. Secck (in Not: dignitat.), 253ss. Octateuque (I.') du Serail a Conslantiqople, (vezi Uspensky, !.R.I., XII, 1907 ~i album. Office inedit en l'honneur de Nicephore Pllocas, ect. L. Petit, B. Z., 1904 398 ss. OPPIAN din CILICIA, Les Ilalieutiques. Les Cylll!getiques, trad. fr. Bourquin, 1877. PACHYMERES, Histoire (1261-1308), P.G., 143-144. IIoct.ocwA6ye:w; xoct Ile:A07\'0'IV'fl
531
-IT poe; 't"~c; crvvol!ov xu-r·r,yopLz -ro::l &pzlsptC•lc;., ed., L. Brehier. Un dis cours int!dit de Psellos, H.E.Cr., 190:.3 lHI~ (~i separat). -- Timothee on dialogne sur les demDns, 1'.(;., 122. -- Scripta Minora, ed. l(urtz Drexl. Plotlw Leon, Conies, ed. Legrand, A.A.E.G., VI, 1872. RAOUL GLABEH., Historia sui lemporis, ed. Prou, 1886. Rhetores graeci, ed. \Valtz, Stuttgart, 1832-36, 9 x. ROBERT DE CLAHI, La conqueste de Constantinople, ed. Lauer, 1924. HOMANOS J\IELODUL prima ed., Pitra, Analecta sacra, Homa, 1876; ed.. par~iale: Eustratiades, E.B., XV, 1909, 182-255; Krumbacher, B. Ak. W., 1899-1902; Maas, B.Z., _1906. S afire contre les higoumcnes, trad. fr. · Jeanselme ~i CEconomos , B. N., 1924. 317-339; ed. Legrand, B.G.V,, I, 1880. SEBEOS, Histoire d'Heraclius, trad. Mader, 1904. Siluiae Etheriae peregrinatio (vers 396), ed; Geyer, I.H. SISIF din COS (poem despre n'izbciul Troici), Patzig (E.) B.Z., 203, 231-257. SOCRATE, Histoire ecclesiastique, P.G., 67. SOZOMENGS, Histoire ecclesiastique, P.G., (i7. Stephanites et Ichnelatos, poveste, eel. Silvestre de Sacy, N.E.M., IX--- X, 1813. ' STRABON, Geographica, ed. l\Ii.iilcr (C.) ~i Di.ilmer (F.), 2 v., 1853-1858. Coli. Didot. SUIDAS, Lexicon, ed. Bekker, l3t~rlin, 1854. SYJ\'IEON METAPHRASTES, Surles vies des saints, P.G., 114-116. SYMEON (ps.) magister, Chroniqne, P.G., 109. SYMEON din TESSALONIC, ffiuures, P.G., 155." Synaxaire de l'eglise. Sainte Sophie (mss. de Patmos, sec. X), eel. Delehaye, A.S.B., novembris. Synopsis Chronike ad a. 1261, ed. Sathas, B. M. A~J., VII, 1894. Synlipas (gr. v.), ed.,Eberhard, Leipzig, 1872. S YROPOULOS, Historia vera union is non uerae, ed. R. Creyghton, La Haye,. 1660. TAFUH (Pero), Travels and Adventures, H35-1439, ed. ~i trad. engl., Malcolm Letts, New York, 1926. . T~stament de saint Gregoire de Nazianze, P.G., 37, 389 ss. 9i trad. Martroye, M.S.A.F., 1923. Testament de Theodore Karabas (1314), ed. Bezobrazov, V.O., 1915, 70 ss. THEMISTil)S, Orationes, ed. Dindorf. ·TEODOR HYRTAKENOS (vers 1328-1341), Declamations, lettres, ed. Laporte du Theil, N.E.M., V- VI, 1798-1800. TEODOR II LASCARIS, ffiuures (partial inedite). Texte 9i trad. in J B. PAPADOPOULOS, Tlu!odore J1 Lascaris, 1908, p. 158-178. TEODOR LECTOHUL, Histoire ecclt!siastique (fragmente), P.G., 165. TIIEODOR MELITEN!OTES, A.slronomike tribiblos, P.G., 149. TEODOR METOCHITES, 1\Jiscellunca, ed. Miiller-Kiessling, Leipzig, 1821. - Pot!Ines, eel. Treu, Potsdam, 1895. TEODOH PRODROMOS, Pocmes, ed. ~i trad. Miller, R.A., 1874 (2), 361 ss. - Poemes prodromiques, eel. Hesseling-Pcrnot. - Dialogues imites de Lucien, ed. Laporte du Theil, N.E.M., V Ill, 2. TEODOR STUDITUL (Sflnt), Lettres, P.G., 99. THEODORET1 Jiistoire ecclesiastique, P.G., 82.
532
TEOFAN din BIZANT, F.II.G., IV. TEOFAN CONFESSOR, Clzronographia, eel. Boor, Leipzig, 1885, 2 v. TEOFAN Continuatus, P.G., 109. TEOFILACT (arhiepiseop de Ochrida), Correspondance, P.G., 126', 307 ss. (Vezi B.N., 19
533
-de saint Tht!opltanes le Confesscur, P.G., 115 (vezi Krumbacber, Byz. Lit., 347). - de saint Thcoplwncs (pauegiric) de Sfintul Teodor Stmlitul, A.B.,. •1912, 11-23, (ed. van den Vorst). - de sainte Theophano, imperatrice, Jre femme de Leon V J,:cd. Hergenro. ether (lvlonumenta Photiana, 1869) ed. Kurtz, Petersbourg, 1898. VILEHARDOUIN, La Conquete de Constantinople, ed. Faral, C.H.F., 2. v., 1938-19:39. YAHYA DIN ANTIOHlA, Clzronique uniuerselle, eel. ~i tracl. fr. Vasiliev, P.O., XVIII, 5, 1924. ZONARAS, Epitome, P.G., 124-125. ZOSIMOS, Histoire, ed. Bekker, C.S.B.B. ZOSl~WS DIACONUL, Ptlerinage, 1419-1421, J.H.S.O.L., 20·1 ss. ·--·'""y.~
OPEHE DE: ANSA:VlBLU 1. Istorii poll tice
~~
sociale
..... Jill!'
,.,.;ff~
Cambridge Medieval History (The), VI, The Eastern Roman Empire(717-1453), Cambridge, 1923. DIEHL (Ch.) ~i MAH(:AIS (G.), Le monde oriental de 39.5 a 108.1, H. G.M.A III, 1936. - ~i GlJILLAND, L'Europe Orientale de 1081 a 1453, H.G.1\I.A., lX, 1946. - Les grmfds problemes de l'histoire byzantine, 1943. GELZER (H.), B!]zantinisclze Kullurgesc!zichte, Tlihingcn, 1909. HESSELING (D.C.), Essai sur la civilisation byzantine, 1907. IOHGA (N;), Histoire de la vie byzantine, 3 v., Bucure~ti, 1934. KOULAKOVSKY, Istoria Vizanlii, ~ v. (netermlnata), Kiev, 1910-1915. KRACSE, Die Byzantincr des i11iltelalters in i!zrem Slaals-Ho{-und Privalleben .•• Halle, 1869. KRUi\IBACIIER (K.), Gesclzicllle der byzanlinischcn Literatur, 2 ed., Mllinchen, 1.897 (fundamental). LEBEAU, Ilistoirc du Bas-Empire, edi~ie revazuta de catrc St.-li.Iartin, 1924, 21 v. MARQOUART, Osteuropiiisclze und Ostasialisclze Streifziiye, Le~pzig, 1908. MORAVCSIK (G.), Byzantino-lurcicu. 1. JJie byzantinisc!zen Quellm der Gesc!zicllte der 'Tiirkvolker. n. Spracltrcste der Turkvolker in den byzan-tiniscllen 'Quel(en, Budapesta, 2 v., 1942-1943 (rxcelent instrument de lucru). OSTROGORSKY (G.), Gesc!zic!zle der byzantinisc!zen Staales, :\liincbcn,, 1940. RUNCfMAN (St.), Byzantine Civilisalion, Londra, 1933; ed. francezii, Paris, 1934. STEIN (E.), Gescbic!zte des spii/rijmisclltn Rcidzes, l, Viena, 192B; II, Paris, 1950. VASILIEV (A.).Histoire de /'Empire l!yzantin, 2 \'. 1982. ZACHARIAE VON LINGENTHAL, Grschicllle des grieclzisclz-romischen Rechts, Berlin, 3e eel., 1892.
534
BURY (.J.B.), History of tile later Roman Empire, 2 v., Londra, 1923. -A History of the Eastem Roman Empire (802- 867 ), Lopdra, 1912. - The imperial administratioe System in tile ninth Century, Londra, 191h CHALANDON (F.), Les Comnene. I ... Alexis Comw'ne. II. Jean II et ll'lanuel, 1900 si 1912. COGNASS9 (F.), 'Parlili politici e lotte dinasticile in Bizanzio alia morte di Manuele Comneno. H. Accad. din Torino, 1912. COUHET, La Palestine sous les empereurs grecs, 1869. DIEHL (Ch.), Juslinien ella ciuilistion byzantine au VI siecle, 1901. - La Societe byzantine d l'epoque des Comnenes, 1929. DVORNIK (F.), Les Slaves, Byzance et Rome au IX siecle, 1926. - Les legendes de Constantin et de 1Vlt!thode vues de Byzance, 1933. GARDNEH. (Alice), Theodore of Studium, his life and limes, Londra, 1909. GROCSS.ET (R.), I! empire des Steppes, 1939. - Hisloire des Croisades et du royaume franc de Jerusalem, 3 v., 1934-1936. HOLMES, The age of Justinian and Theodora, 2 v., Lomira, 1907. lOHGA (N.), liyzance apres Byzance, Bucurc~ti, 1935. LAURENT (Joseph), L'Armenie entre Byzance et l'Islam, 1919.
- Byzance el lcs T!lrcs seldjucides dans l'Asie Occidentale jzzsqu'en 1081, Nancy, 1919.
L0l\ll3AHD (A.), Constantin V, empercllr des Romains, .1902. LOT (F.) La fin du monde antique el le debl.lt dzz moyen age, E.I-I., ed. noua19DS. PAPADOPOULOS (J.B.), Tlu!oclore II Lascaris, 1908. PEHl\]CE, L'imperatore Eraclio, ~<'lorcnta, 1905. PIGANIOL (A.), !/Empire chretien, 325-395, H.G.H.A., 1947. HAMBAtTD (A.), !/Empire grec an X siecle. Constantin Porpllyrogenete, 1870. HUNCIM.AN (St.), The Emperor Romanus Lecapenus, Cambridge, 1929. -A History of the first Bulgarian Empire, Londra, 1930. SCHU_:MBEHGER (G.), Niceplwre phocas, cd. I, 1890. - L'Epopee byzantine ... , 3 v., 1896, 1900, 1905. - I.e siege, Ia prise el le sac de Constantinople par les Turcs en U53. STEIN (E.) Untersuchungen zur spiitbyzantinisclzen Verfassungs und Wirthschaflsgeschihte (JI.1 itt. mr osm. Gesell. ), Hanovra, 1935. VASILIEV (A.), Vizantija i Araby ... za uremia Amorijskoi dinastii, Petersbourg, 1900 (tracl. fran9., Byzance et les Arabes. I. Dynastic d'Amorium, C.B.HB., 19:35): - lD., ... za uremia 1i1akeclonskoi dinastii, Petersbourg, 1902 (trad. fr. C.B.H.D., In pregatirc). · VOGT (A.), Basile I ci Ia civilisation byzanlii;e d la fin du JXe siecle, 19{)8. 3.
Antolog!i.~i
!'uh•geri de articoltl
(Pentrn Culcgerile Jubiliare a sc vedea lista de abrevieri) DIEHL (Ch.), En Medilerraru!e, 1901. - E'lucles byz.antines, 1905. -Figures byzantines, 2 v., 1906, HlOS. -Dans /'Orient byzantin, 1917. - qlioses et gens de Byzance, 1926.
535
EBERSOLT (J.), Nielanges d'hisloire el d'archeoloyie byzantines; 1!!17 ext." R.H.R. JERPHA~ ION (G. de), La Yoix des Monuments, 2 serii, 1930 si 1938. MAHRAST (Aug.), Esquisses byzaniines, 1881. ' RAMBAUD (A.), Etudes sur l'ilistoire byzantine, 1912. SCHLUMBERGEH (G.), Recits de Byzance et des croisades, 2 serii, 1916, 1922. - Byzance et les croisades, 1927. 4. Geografia imperiului bizaniin PHILIPPSON, Das byzantinische Reich als geograpltisclze Erscheinung, Leyde, 1939. VIDAL DE LABLACHE ~i GALLOIS, Geographic Universelle. VII. Peninsules meditcrraneennes, de SORHE (lVI.), SION (J.), CHATEIGNEAU (Y.).
- VIII. Asie occidentale. Haule-Asie, de BLANCHARD (H.) NAHD (F.), 1929.
~i
GRE-
CARTEA 1NTI!- VIATA PARTICULARA 1. Familia CUMONT (F., La triple commemoration des morts (lnl'Eglise l;yzantine), A.I.c.n., 1918, 278 ss. GUILLAND (R.), Les eunuques dans l'Empire byzantin ... , R.E.B., I. 1943. - Fonctions el digniies des eunuques, R.E.B., II, 1944. KOUKOULES (Ph), (in limba greaca), Le sens et l'orlhograplzie de quelquel!i noms de families byzantines, E.B., V, 1928, 3-35. - Usages relatifs aux ficm;ailles et au mariage ... , E. B., II, 1925, 1-41. - Usages byzantins rclatifs a la naissance et au bapteme, E. B., XIV, 1938, 87--146. -De Ia nourrilure el des soins donnes aux petits en[ants, E. B., XIV 1938, 310-330. - L'assistance wzx indigents dans /'Empire byzantin. Mem. L.P,, pp. 254-265 (text 1n limba francezii). LAMBHOS (Sp.), La femme chez les Byzanlins, N.H., XVIII, 1923. MONNIER (H.), Les novelles de LeonIa Sage, Bordeaux, 1923. PASCALIS (D.), Le couuent de femmes Apikia dans l'ile d'Andros, E.B., XI, 1935, 29 ss. HEINACH (Th.), Un contra/ de mariage du temps de Basile le Bulgaroctone, M. Schl., 118-132. VERLINDEN (Ch.), Esclaues du Sud-Est el de l'Est europeen en Espagne a Ia fin du moyen age, R.S.E., 1942, 371-406. , WALTZ (1>.), Inspiration paienne el sentiment chl'l!lien dans les f:pigrammes funeraires du Y 1e siecle. Ext. din Acropole, 1931. 2. Via!a mati'I'iala BEYLIE (de), L'lzabitation byzantine, 1902. BIELAIEV, Fibules byztintines, S.K., 1930, 49 ss. CUMONT (F.), L'uniforme de Ia cavalerie orientale et le costume byzantin B.N., 1925, 181 ss.
536
"iit.·
ENL\En~
(C.) Lc Costume (lHonJI(is ti'arclu!ologie [r., JII), 19Hi. AMMAN, L'holiilulion humaine (cap. 14, Civilis, by:. et son influence), 1892. GA YET, Le cosltzme en Egypte du III• au XIII' steele (silpiiturile arheologi<'e de la Antinoe) (Expos. Univ. 1!100). , - Les portraits d'Aniinoe, Hll6. KONDAKOV (N.), Lcs costumes orienimzx a Ia cour !Jy:nntine, B.~., 1924, 1-49.' KOUKOULES (Ph.), La matson byzantine (In limba grca,;1), E.B., 1936, 76-138. ' -- ,Sur quelques velemenls b!Jzanlins, E. B., IV, Hl27, 89-95 ~i XV, 1939, 142 ss. - La coiffure des Byzaniins, E.l3., 19:lO, 1 ss. - ,Lcs bains aux temps byzanlins, E.B., 1935, 192-238. re:U[LIX't'IX, i>e:~n:VCY. Xot~ O'U[Ln:6cr~OC Tl'i>v'Bul;civ't'L'IWV (diners, soupers et banqizels ), E. B., 1932, 97-60. -- Noms et especes de pains ... , E.B., 1928, 36 ss. - Ladanse (;~,op6c;) chez les By:anlins, E.B., 19138, 217-257. -- Luttes, jeu:c alhletiqws, tournois, E.B., 1937, 65 ss. MOLINIEH (JVI.), La coiffure des femmes dans quelques monumentsbyzantins (Mel. G. Monod, 1896), 61-70. SCHLUMBERGER (G.), La journee d'nne i:li!gante a Byzance, tn Recits de Byzance et des Croisades, seria 2, 201-228. VOGUE (M. de), Syrie Centrale : architeclzzre civile cl religieuse de 1• au v Il' s., 1865. WEISS (H.), I(.ostiimkunde. Gesclzichte der Tracht und des Geriithes im Mittelalter, Stuttgart, 1864, ll, 1-303 (romani, bizantini, per9i).
GR\~IER ~i
3. Viata particulara a imparatHor BHEHIER (L), Les empereurs byzanlins dons leur vie privee, R.H., 1940, 1-25. KOCKOULES (Ph)., Chasses de l'cpoque des Comnhws et des Paleologues (in limha greaca), E. B., 1932, 3-33. LAMBROS (Sp.), Les bouffom des emperenrs byzaniins (in greacii), H., 1910, 372 ss. MEYER (Ph)), Des Joseph Bryennios Schri{ten w1d Bildung (denumirea siililor de la palatul Blacherne), B.Z., 1896, 75-111. PAGLL:'l.RO (A.), Un gioco persiano alia corte di Bizanzia, A.C.E.B., Homa, 1936, S.B.N.I., 521-524. SCHLUMHERGER (G.), Les iles des Princes, le palais t1 l't!glise des Blachernts, i925. CAHTEA A DOlJA- VIATA UHDAKA 1.
Con~tantinojJolul
BAXTEH, The Grwl Palace of 1/w Buzantine Emperors (Raport asupra si'tpaturilor din 19:34-1938), Oxford University Press, 1947. DEMANGEL (M.H.),- Contribution a la lopograpllie de l'Hebdomon, 1945. DEMANGEL 9i MAMBOUHY, Le quartier des lvfanganes et Ia premiere regi.on de Constantinople, 1939. DIEHL (Ch.), Constantinople, V.A.C., 1924. - Un ooyageur espagnol a Constantinople (Pero Tafur), Me!. Glotz I, 3HJ ss., 1932.
"537
EBEHSOLT (J.), I.e gmnd palais de Constantinopl~, 1910. - Constantinople byzantine et les voyageurs du Le11ant, 1918. GEHOLA, La vedula di Conslanlinopli di Cristofaro Buon(/clmont-i, S.B.:'-1., Ill, 1931' 247-280. JANIN (H.), Note sur les regions de Constantinople, H.E.B., III, 1945, 29- 112. - Topographic de Constantiiwple byzantine, Mcm. L.P., 218-232. MACHI (M. Chrc ), Des Byzanlins et des etrangers dans Constanlinaple au moyen age, Paris, 1928. l\JAJ\lHOUHY (E.), ContribHiion ilia topographic generaTe de Constantiuople par /'etude du modele de la ville, A.C.E.B., VI, Paris, 1948. - :;;i \VIEGAND, l
2. Ora.;'t'lll din IH"oyinde ABEL (F.-l'vl.), Ga:a au V' siccle d'apre:; le rMleur Clwricius, R. B., 1H:l1. ACDOLLENT (.A.), Carthage romaine, 1901.
BELOCH, Die licuiilkerung der grieclzisclz-riimischen Well, Leipzig, 1885. BEHCHEM (Van) ~i STRZYGOWSKI, Arnida (Diarbekir ), Heidelberg, 1910. BUCHON, Reclzerches szzr Ia principazzte de Moree, 1845. CHRYSANTHOS (Mgr), H'Exx/:l)crb: -rou TpO(n~~ouv-ro<;, Atena, 1933. DEV11EESSE (Mgr R.), Le JHtiriarcat d'Anlioclze ... jusqzl'd Ia conquCie aral>e, 1945. · DIEHL (Ch. ), l~/111le sur l 'administration byzantine dans l' Exarehol de Ravcnne, 1888. - L'Afrique byzantine, 1896. - Une repnblique patricienne. Venise, 1904. DUVAL (Hubens), Histoire J!Oli!ique, rcligieuse et fii/Craire el'Edesse ... , J.A., 18-19, 1891 1892. FOUGf~HES, Grece (Guides Joanne), 1.909. - .Athi:nes, V.A.C., 1 ~112. GAY p.), L"ltalie meridionale et !'Empire b!lzantin, 19D4.•. GELZEH (H.), Slndi.en znr byzantinisclzcn Vcrwalilln{J Em:ptens, Leipzig, 190\.l. HANOTAUX (G.), IIisloire de la nation cgyptiennc, 111, 1933. L'J?gypie romuinc (V. Chapot), p. 243-·100. L'Egypte clm!tienm el l>yzantine . (Ch. DIEHL), p. 401-558. JEBP!!ANION (G. de), Mdlunr;es d'arcllCologie miatolimnc, Beirut, 1\J28. LASSt'S (J.), A.ntioch-on-Uw Orontes. 1. The exccwution of 1.9S,?, Princeton, 1934 (La mosaique de Yaklo), lH·-116.
538
-Dans les mes d'Anlioche,'B. SLudii orientale, V, 1935, 122 ss. LAVEDAN (P.) Histoire de l'arcllitecture urbaine, I, Aniiquite-Moyen Age, 1926. MASPERO (Jean), Histoire des pa}riarches d'Alexandrie (518-010), 1923. - Horopollon et Ia fin du paganisme egyptien, B.J.F.C., XI, 1914. MA YENCE (F.), La mission belge-d'Apamee, B.A.B.L., 1935. ROUILLARD (Germaine), L'administration de l'Egypte byzantine, ed.a 11-a 1928. TAFRALI (0..) Topographie de Tlwssalonique, 1913. - Thessalonique, des origines au XIV• s., 1919. - Thessalonique du X!Ve siecle, 1913 ... TEXIER, Description de l'Asie Mineure, 3 v., 1839-49.VASILIEV (A.), The Goths in the Crimea, Cambridge (Massach.), 1936. VINCENT (II.) ~i ABEL (F.-M-), Jerusalem nouvelle,.?. v., 1922. ZAKYTHINOS, Le despotat grec de Moree, 1932. ZEILLER ~i- HEBRARD, Spalato, 1912. CARTEA A THEIA- VIATA ECONO:\HCA 1.
I~ucriiri
cu earater general
BAUDHILLART (A.), IIistoire du luxe, t. II, 335-363, Paris, 1878. BRATIANU (G.), Etudes byzantines d'histoire economiquee_t sociale, 1938. HEYD, IIistoire du commerce du Levant, trad. fr. Furey-Reynaud, 2 v., 1885. MILLER (W.), Essays on the Laline Orient, Cambridge, 1921. 2. A!1ricnltura
'
BHEHIER (L.) Les populations rurales au Ixe siecle d'apri!s l'lwgiographie byzantine, Ext. B.N., _1926, 177 ss. GIET (St.) Sasimes. Une meprise de sail Basile, 1941. LEFEBVRE DES NOETTES, L'attelage. Le clleval de selle a travers les ages, 2 v., 1931. MALAFOSSE (J. de), Les lois agraires a l'epoque byzantine (Acad. de Legislatie), XIX, 1949. ROCHE-HARDY (E.), The large Estates of byzantine Egupt, New York, 1931. 3. JUon!'du ANDREADES, De Ia monnaie et la puissance d'achal des melaux precieux dans /'Empire byzantin, Ext. B.N., 1924, 75-115. _ BLANCHET (A.), Les dernii:res monnaies d'or des empereurs buzanlins, Ext. H.N., 1910, 78-90. . BRATIANU (G.), L'hyperpere byzantin et la monnaie d'or des republiques italiennes, M.D., 1, 37 ss. SABATIEH, Description generale des monnaies byzantines, 2 vol., 1862. 4. ComHful din extremul Ol'ient ABEL (F.M.), L'fle de Jotabe, R.B., 1938, 510 ss. AUDOUIN-DUBHEUIL (L.), S1;1r la route de Ia soie (Camet de route, ~39
de la 2\lediterranee a lamer de Chine). CHWOSTOV, Commerce oriental de l'Egypte greco-romaine (in limha rusa), KAZAN, 1907 (vezi J.S., 1910). DAHLMANN (J.), Die Thomas Legende ... (Cele rnai vechi legiituri ale cre~tinismului cr1 India), Fribourg-en-B., 1912. MONNERET DE VILLARD (U.), Mose vescouo di Adulis. Misc. J., II, 613 ss. PAHISET, Ilisloire de 1862 Ia soie, I. 5. Comerful
medit~>ran!'an
BREI-IIER (L.) Les colonies d'Orienlaux en Occident au commencement du moyen llge, Ext. B.Z., XII, 1903, 1-38. - Les origines des rapports entre Ia France et _Ia Syrie (Trav. du Congres de Ia Syrie, JJlarsellle, 1918), Fasc. 2, 15-39. ECK, Le commerce medilerraneen apres /'invasion arabe, R.S.E., 1941, 33 ss. GANSHOF (F.), Note. sur un passage de Ia vie de saint Geraud d'Aurillac, M.I., 1933, 295 ss. HATZFELD (J.), Les trafiquanls ilaliens dans /'Orient hellenique, 1\l19. LAMBHECHTS, Les th-i!ses de H. Pirenne sur Ia fin du Monde antique et les debuts du Nlo1fen Age, B.N., XIV, 1939, 513 ss. PIHENNE (H.), Mahomet et Charlemagne, R.B.P.H., I, 1922. - La fin du commerce des Syriens, M.B., 679 ss. - Les villes au moyen llge, Bruxcllcs, 1927. 6.
Ulthm~le
secolc
BHATIANU (G.), Recherches sur le commerce gbwis dans la mer Noire au XII1° siecle, 1929. - Vicma I, Bucurc~ti, 1923. BREJ:-IIER (L.), Les Croisad&s, eel. a V-a, 1928. DIEHL (Ch.) La colonie venitienne a Constantinople a Ia fin du XIVe siecle, E. Byz., 24 ss. · LOPEZ (H.), L'origine des colonies commerciales permanentes dans le Levant. byzantin et moderne, A.C.E.B., VII, Bruxclles, 1948. MAHINESCO, Contribution a 1'/!istoire des relations economiques entre /'Empire byzanlin, Ia Sicile et le ro11aume de Naples de 1419 a 1453, A.C.E.B., V, Homa, 1936, I, 209 ss. - I\lanucl 11 Paleologue etles rois d'Aragon, B.H.A.H., 1924. MICHEL (Anton), Amalfi und Jerusalem im griechisclzen [{irsclzenslreit, Roma, 1939. RIANT, Expeditions el p elerinages des Sccuzdinaves en Terre Sainte, 1865. VASILIEV (A.), Tlze Rllssian Attack of Constantinople in 860, Cambridge (l\Iass), 1946. vVEIGAND, Die lzelladisclze by:::antinisclle Seidemveberei, Antol. Lambros, 1935, 503 ss. CARTEA A· PATHA -
YIATA SPIRITUALA
Lucn'iri de ansamblu FLICHE (A.) ~i MAHTIN (V.), Hisioire de l'Eglise, t. IV (1937), V (1933) (Brehicr-Aigrain)j VI, 1937 (Amann).
540
FORTESCUE, The Orthodox Eastern Church, Londra, 1907. JANIN (R.) Les eglises orientales et les riles orientaux, 1922. JUGIE, Le Schisme byzantin, 1941. . ' KATTENBUSCH, Die orthodoxe. anatoliscl!e Rirche. Lehrbuclz dcr vergleichenden Ronfessionskunde, I, Fribourg-en-Br., 1892. PAHGOIRE (J.), L'Eglise byzantine de 527 a 847 (1905).
Probleme diverse BREIIIER (L.), Le schisme oriental du Xle siecle, 1899. DUCHESNE (L.), L'Eglise au VIe siecle, 1928. GUILLAND (R.), La correspondance incdile d'Athanase, patriarche de Constantinopole, 1280-1310, M.D., I, 121 ss. OECONOMOS (L.) .L'etat intellectuel et moral des Byzantins vers le milieu du XIV" siecle ... , M.D., I., 1925. SALAVILLE (S.), La vie monastique gucque au delml du XIVe siecle •.. , R.E.B., 1944, 119 ss.
2. Edlfielile rfligioase DYGGVE, Les traditions cultuelles de Delpl!es el l'Eglise chrCliennc,C.A., III, 1948, 9-28. - Ravennate palatium sacrum. La basilica ipetrale ..• , Copenhag,a 1941. - Le Sarnt-Sepulcre constantinien, A.C.E.B., VI, Paris, 1948. GRABAR (A.), Martyrium, 2 v. ~i album, 1946. LASSUS (J.), Sanctuaires chretiens de Syrie, 1947. LEMERLE (P.), Plzilippes et Ia Macedoine orientale a l'epoqrze chretiene el byzantine, 1945. -Apropos de l'Cdifice culluel cl1retien, RA.B.L., 1948, 306 ss. MALE (E.), La fin du paganisme en Gaule, R.D.M., iunie 1948, 385 ss. OHLANDOS, Architecture monastiqne (in limba greacii), Atena; 1927. SESTON, L'eglise et le baptistere de Doura-Europos, Gand, 1937. 3. Liturghia
~i
moldlierul
AIGHAIN (R.), Liturgia. Encyclopedie ... , 1930. ANDHIEU (P.), .lmmixlio et Consecratio, 1924. _ BATIFFOL (P.), .Les;ons sur Ia Messe, 1919. BREHIER (L.), Les peintures du rouleau liimgique de Laura, A.I.K., Praga, 1939. , . . - Les tresors d'argenterie syrienne et l'ecole artistique d'Anlioclle,G.B.A., 1920. D IEBL (Ch.), L' ecole artistique d'Antioclle et les iresors d'argen.terie syrienne, S., 1921. SALAVILLE (S.), Liturgies orientales, trad. ~i coment., 2 v., 1941-1942.
4. Cultul reHevelor DU CANGE, Trait llistorique du chef de saint Jean-Baptiste, Paris, 1665. EBERSOLT, Sanctuaires de Byzance,, 1921. KAUFMANN, Der Menastempelund die HeiligWmer von Karm Abu Mina, Frffllkfurt, 1909. LEIB (B.}, Rome, Kiev el Byzance a Ia fin du xr siecle, 1924.
..541
SCHLuMBEHGEH. (G.), Reliqnaire w 1905, 236 ss.
forme d'eglise, F.E.P.M., XII,
5. Cultul icoamlor BREHIER (L.), La querelle des images, 1904. - Les felines dans Uhisloire de l'art et Ia Russie, M.O., II, 150 ss. - !dines non faites de main d'lwmme, l=t.A., 1932, 68-77. - Anciennes clOtures de choenr anterieures anx iconostases, A.C.E.B., Roma, V, 1936, II. DOBSCHUTZ, Cltristusbbilder, 2 v., Leipzig, 1899. GRABAH (A.), La Sainfe~Face de·Laon, S.K., 1931. GHONDUS (L.), Sur Ia doctrine des icrJnes cltez Theodore le Sludilt, A.C.E.B., Paris, VI, 1948. PERDHIZET, De Ia Yt'ronique et de sainte Yeroniqr)#, S.K., 1932, 1 ss. SCHWAHZLOSE, Der Bilderstreit, Gotha, 1890. 'VULFF ~i ALPATOV, Denkmiiler der Ikonenmalcrei, Dresda, 1925. 2. SuperstiJii
BOUClfE-LECLERCQ, Hisioii:e de la Dioination dans l'aniiquiii!, 3 v., 1879-1881. - Ii istoire de l 'Astrologie grecque, 1899. BREHIEH (L.), Un patriarche sorcier d Conslantinople (Jean Hylilas, 837-842), H.O.C.; 1904. CUMONT (F.), l!Egypte des astrologues,. Bruxelles, 1937 . •JEHPHANION (G. de), La formule magiqzzi Sator-Arcpo ... (Lo noix des Monwncnls, II, 38-76 ~i 77-94. . OECONOMOS, La llie religiezw~ dans l'Empire byzantin azz (emp.~ des Cornnenes et des Anges, 1918. RUELLE (Ch.), La Cllrysopee de Psellos, R.E.G., 1889. SCHLl'MBEHGER (G.), Anmletles byzantines anciennes conlre les malefices et les maladies, H.E.G., 1892. SWOBODA, La demonologie de .l\Jichcl Psellos, Brno, 1927. 7.
Heterodo('~i
a) Erczii orientale
CUMONT (F.), Les religions orienlales dans le paganisme romain, 1907. - Recherches sur le .~ymbolisme funerairc des Romains, 1912. · G~GOIHE (H.), Pour l'histoire des eglises paulicienncs, Misc. J., II, 509 ss. MILLET (G.), La religion orlhodoxe et les lzcresies cltez les Y-migoslcwes, R.H.H., 1917. OBOLENSKY, Tlte Bo[!omiles, Cambridge, 1941'!. b) Eureii
ANDREADES, Les Juifs dans l'Empire byzonlin,. E.B., 1929,. -:23-43. CUMONT (F.), Une formule grecque de rcrzoncialion au judaisme (Wiener Stzzdien, 1902, 462 ss.). G IANNOPOULO, Communautcs jui/Jes de la Grece orientale (tn limba greaca), E.B., 1933, 187 ss.
54121
JUSTER, Les Juifs dans l'Empir·e romain, leur condition juridique, cconomique el sociale, 2 v., 1914. KARPPE, Les origines et la nature du Zahar, 1901. KAUFMANN, Ein Bi·ief ... iiber messianische Bewegung ..• aus dem Jahre 1096, B.Z., 1898, 83 ss. . KOUKOULES (Ph.), Glossaire hebreu-llellenique, B.Z., 1910, 422-421). STAHR (J.), The Jews in the Byzantine Empire, 641-1204, B. Ng., I, Atena,. 1939. - The Jewries of il!e Levant after the fourth Cmsade, Paris, 1949. c) Islamul
GDTEHBOCK (C.), Der Islam im Lichte der bywnliniscllen Polemik, Berlin, 1912. CARTEA A CINCEA- VIATA INTELECTUALA 1. Utt>ratura a) Opere cu caracter general
DIETEHICH {K.), Gesclzichte der byzanfiniscllen und neugrieclliscllen Lite\ ratur, Leipzig, 1902. KHU;MBACfiEH (Vezi ,Lucrari de ansamblu", p. 369). MONTELATICI, Storia della Letieratura byzaniina ( 324-1453 ), Milano, 1916. MOHAVCSIK {Vezi ,Lucriiri de ansamblu", p. 569). SANDYS (E.), A History of tile Classical Scllolarslzip ... Book V. The Byzantine Age (530-13150), Cambridge, 1903. b) Curtile, maleriale folosite §i modul de prezentare
RIRT, Die Buchrolle ... , Leipzig, 1907. GARDTHAUSEN, Grechische Paliiographie, Leipzig, 1879. - \ii MARIA VOGEL, Die griechische Schreiber des 1\!Iittelalters und der Renaissance, 1909 (supliment la Zentralblatt. Bibl. Wesen, XXXIII). MAZON (Paul), Escllyle, B.L., 1931, Introduction,I-XXXII (manuscrisele grece~ti, consideratii generale). PIRENNE (H.), Le commerce du papyrus dans la Gaule merovingienne, A.I.C.R., 1928, 178 ss. STHZYGO,VSKI (J.), Eine alexandrinische Weltclzronik, Viena, 1906 (fragmente de pap1rus ilustrate). c) Limba
DEISSMAN, Die Spracl!e der griechischen Bibel (Theolog. Rundschau, 1912, 339 ss.). DIETERICH (K.), Untersuchungen mr Geschichte der griechischen Sprache, B.A., 1898. !\
BUC:KLER (Georgina), Anna.Comnena, Oxford, 1929. DHl'ON, t:>ynesius, 1859.
543
DUCHATAUX, Jean Tzelzes ses etudes sur Homere, T.A.R., CTX, 1902, 2,12-277. - Eustatlw, archeveque de Thessalonique ... , T.A.R., CVIII 143-173. FESTA (N.), Longibardos, D.N., 1931, 101 ss. FISCHER (W.,), Johannes Xip.hilinos, Patriarch von Konstantinopel, Plaucn, 188;3. MITCHISON (Naomi), Anna Comnena, Lonclra, 1929. PAPADilVIITRIOU, The odor Prodromos, Petcrbourg, 1907. PETlT, Essai sur la vie et la correspondance des Libanius, 1866. VAST (H.), Le cardinal Bessarion, 1878. e) Hagiografia
BHEIHER (L.), Le romaniisme el le realisme d Byzance (d'apres les Yies des saints), C; ianuarie 1922. DELEHA YE (H.), Les legendes greques des saint mililaires, 1909. - Les Saints stylites, Bruxelles, 1923. HEISENBEHG (A.), Johannes Batatzes der Barmherzige, B.Z., 1905. L@PAHEV, Vizantiiskiia J it iii Sviatych, VI II- IX Viekov, V. V., 1910-1912. (XVII-XIX). NORMAN (H.), BAYNES, The Pratum Spirituale, Misc. J., II, 404 ss. SIRAHPIE DEH NEHSESSIAN, L'illustration du roman de Barlaam et Joasapil, 1937. f) Melozii
BOUVY (E.), Poets eli\Ulodcs. Origines du rytlzme lonique ... , 1886. CHABOT (J.B.), Litteraiure syriaquc, 1934. · DUVAL (Hubens), La litterainre syriaque, 1907. EUSTilATIADI~S, Romanos le 1V!elode et se (Euvres poetiques, E.B,, 1939, 182-253 (in limha greacii). KRUMBACHER (K.), Die Akrostichis in der griecltischen Kirchen-poesie, B. Ak.W., 1904. PITRA (cardinal), I-Iymnograpllie de l'Eglise grecque, Homa, 1867. g) Muzica bizanlina
E\JSTHATIADES (S.), loan Coucouzelis, E.B., 1938. GEHOLD (Th.), La musique au moyen ilge (musiqzie liturgique byzantine, 46 ss)., 1932. HOEG (Carsten), La notation ekphanetique, Copenhaga, 1935. - Du nouveau sur Ia nmsique byzantine, L'Octoeclws, A.C.E.}3., 1948, VH, Bruxelles. THIBAUT (J.), Origine byzantine de Ia notation neumatique de I'Eglise /atine, 1907. -La musique instrumentale chez les Byzanlins, E.O., 1901-1902, 347 ss. TIBY (0.), La musica bizantina, Milano, 1938. TILL YAHD (H.), Handbook of the middle musical notation, Copenhaga, 19~5.
- A musical Study of the hymns of Casia, B.Z., 1911, 402 485. WELLESZ (E.), Der Stand der Forschung auf dem Gebicte der byzanlinischen Kirchenmusik, U.N., 1936, 729 ss.
544
b) Epopeea
BAUD-BOVY (S.) ~i GREGOIHE (I-1.), Noles snr l'epopee bgiantine, B. N., 19:>8, 240 ss. BHEHIER (L.), Un luiros de roman dmts la lilteratnre byzantine, ClermontFeuand, 190·1. GREGOIRE (H.), Digenis Akrilas. The buzanline Epic in History and Poetry, New York, 19,12 (vezi B.A.B.L., 1947, VI-IX, 28:1 ss.). - Le lombeau et la date d.• Digenis Jtkrilas, B.N., 1911, 481 ss. - Aulour de Diglillis Akritas, B.N., 1932, 287 ss. -i) Teatru.l
BAUD-BOVY (S.), Sur un ,Sacrifice d'AiJrailam" de Romanos et snr l'exist~nce d'un tfzeatre rcligieux ci Byzance, B.N., 19:38, :321 ss. BREiliEH (L.),.Les miniatures des Jlormilies du moine Jacques etle tlu!dlre reli,gieux a Byzance, F.E.P.IVI., XXIV, 1921. COTTAS (Venetia), Le theatre a Buzance, 1931. , - L'in(luence du drame ,Clzristos Posclzdn" sur.l'arl chretien d'Oricnt, 1931. LA PV\1'\A, Lc raprescniu:ioni ;were mllu leilcralura bizantina ... , Grottaferrata, 1912. REICH, JJer Nlimus, Berlin, 190i3. Bu~' SATI-:L\S Icr>Ofl'X;\'J Sox(y.\ov 7t~pt 'C'o') \hx>po·J xxt r;·IJ~ [l.OUcnxT,;, Z,:ocv·nvw·, Venetia, 1878. VOGT (A.), Eludes sur le tlu!alre li!JZ(!Iltin, B.~., 1931, :l7 ss., 623 ss.
"'"'i
j) Poezia savanlii
BANESCU (N.), Deux poeleB by:aniins inertiis, Bucure~ti, 1913. COUAT, La poi!sie alexandrine, 1882. · .l'IL\..•\S (P.), Das l!yzw!linische Zwul(silber, B.Z., 1903, 279-323. - 3:lelrische Afl:klama!ioncrr der BrJzaniincr, B.Z., 1912, 28-51. k) Lileratura populan!
BEZOBHAZO\', Vizunliisk(ia Skuzania (Conies byzantins ), V.O., I. 117
ss. GlDEL, Eiwles sur Ia liileralure grccque moderne, 1866. KRUMBACHER (K.), J!iticlgricclzisclw Sprichwiirler, B.Ak. W., 1900.
A~'>lASTOS
(Miltou V.), Plctlw's Caleudarand Liturgy, D.O.P., 1948, IV, 185 ss. BEHTHELOT ('\1.), La Clzimie au Jvlo!Jcn Age, 3 v., 1893. BORfUE KNOS, Gemiste Pletlwn ei son smwmir, B.L. (Lctires d'itumani!e, 1950, 97 ss.). I'3HEIHEH (Emile), lfisloire de Ia philosophic, I, L'Anliquilc cl le 1".ioycn Age, ed. 2, 1918. --" Ibid., Fasc. snplim. La pltilosophie byzantine, de TATAKIS, 1949 (prefa·p. de Emile Brellicr). - La philosophie rill Nlo!Jelt Age, E.H., 1937. BLOCH ())., ByzantiHische 1'viedizin ... , Berlin, 1902. BHUNE:T (F.), (Euor~s mediwles d' :l.lexandre de Trallcs, I, 1933.
35=c.115
545
GUILLAND (H.), Essai sur Niceplwre Gregoras, 1926. JUG IE (M.), Georges Schplarios, professeur de philosopl!ie, A.C.E.B., Roma, YI, 1936, I, 4R2-404. JlJGlE (M.), La polemique de Georges Scholarios contre Plethon, B. N .• 1935, 517 ss. OUSPENSKY (Th). Le woces d'beresie de .Jean Ilalos, I.H.I., 1R97, H. STRZYGOWSKI (J.), Der Bilderkreis des griechischen PhysiolofJUs, B.A., II, 1890. . VALDENBERG, La philosophic by:antine aux IV ct V siccles, B.N .• 1927, 237 ss. 3. lmatiimlntul BREI-TIER (L.), L' Enseignemcnt superzeur a Constantinople dans la dernicre moilie du XI siecle, l{.{.E., 189(), 97 ss. - Notes sur l'Enseignement superieur a Constantinople, B.N., 1926, 73-94 si 1927-1928, 13-28. - L' ens~ignement class ique ell' enseignemenl ;eligieux (J IJyzance, R.P .P. s., 1941, 34-69 .. COLLINET (P.), Ilistoire de /'Ecole de droit de Beyrouth, 1925. CONYBEAH.E, A.nanias of Shirak, B.Z., 1897. FUCHS (F.), Die hoheren Schul en uon R.onstantinopel im 1Vlillelaller., B.A., VIII, 1926. GUTEHBOCK, Byzanz und Persien, Berlin, 1906. HARHENT, Les ecoles d'Anlioche, 1898. HEISENBERG (A.), Apostel:kirche, Leipzig, 1908. HUSSEY, Church and learning in the Byzantine Empire (867-1185 ), Oxford, 1937. KUGENER (M.),Les brimadesaux JVC et ye siccle, Liege, 1905 (ext. Rev. Un., Bruxellcs). MARIN, Les moines de Constantinople ... jusqu'a Plwtius, 1897. PETIT DE JULLEVILLE, L'Ecole d'Athenes, 1868. SCHISSEL (0.), M.arinos von Neapolis und die neuplatonischen Tugenden, B.N., I, 1928. 4. ARTA BlZANTINA a) Lucrari ca caructer general
BHEHIER (L.), !}art buzantin, 1924. -De l'arl antique l'art medieval, in H.G.A., , 354-465, II, Art roman. - La renovation arttstique sous les Pall!ologues et le mouvement des idees, M.D., II, l ss. DALTON (Ch.), Manuel d' 1lrt byzanlin, 2 v., ed. 2, 1925. DUTHUlT-YOLBACH, Art lJi!zantin, i9:33. Exposition d'art byzantin de 1931 (Catalogue de I'), pref. de Ch. Diehl. LE.l\tffiHLE (P.), Le Style byzantine, 1943. MILLET (G.), L'arl byzantin In A. MICHEL, His/. de !'"'lrt. .. , I, 127301, 1905. - L'art chreliw d'Orimt, dn milii'u du X ue au milieu du XV" siecle (aceca~i luer:1rc, III, 928-952), HI08.
a
546·
b) liionogwfii (Om!}e §i rcgiuni)
BERTAUX, L'art dans I' Italic meridionale, 1H04. DIEHL (Cl1.), L'art by::antin dans I' Italic meridionale, 1894. - Ravenne (V.A.C.), 1903. - 1'enise (V.A.C.), 1915. DIEHL (Cll.), Palerme et Syracuse (V.A.C.), 1907. MILLET (G.), Les monasteres et les egliscs de Trebizonde, B.C.H., 1895, 419 ss. - Le Jtlonastere de Daplmi, 1899. - Recherches dl! Nlont-Atlws, B.C.H., 1905, 123 ss. - A1onuments byzantins de M~istra, 1910. :SCH!\HTT (Th.), •. Kahrie-Djami, I.R.r., XI, 1906. STUHCK, Mistra, Viena ~i Leipzig, 1910. STHZYGOWSKI (J.), L'ancien art clm!tien de Syrie (pref. de G. Millet), 1936 . .c) Origini
-GHAPOT (V.), Lcs desliw!es de l'hellenisme audela de l'Euphrale, JIII.S.A.F., 1904. -GUMONT (F.), Fouilles de Doura-Europos, F.E.P.M., XXVI, 1923. DUMESNIL DU BUISSON, Les peinturcs de Ia Synagogue de DouraEnropos (prefatii de: G. 1\Iillet), Homa, 1939. GRABAH (A.), Plolin elles origines de l'estlu!liqnc medieuale, C.A., I. 19-i5.
EBERSOLT (J.). 111onuments d'architeclnre byzantine, 1934. - Sainte-Sophie de Conslanlilwple, etude de topographic d'apres Ies ,Ceremonies·•, l910. - ~i THIEHS, Les eglises de ,Constantinople, 1913. 1GRABAR et DUPONT-SOMMER (La callledrale d' Edesse d'apres une ltgmne syriaque ), C.A., II, 19·17. MILLET (G.), L'Ecole grecque dans l'arclzilecture byzantine, 1916. tlA;\'lSA Y (W.) ~i miss BELL, The thousand and one Churches, Londra, 1909. 'SOT IRIU (G.), A! 1tc~:hwxptcr-rtxvtxo:t ~o:crt?-txal "r'ij<;; EAI.a~o<;;,Atena, 1931. -A! xpw-rtzvtxal 0'ij~xt --:Y,.;; 0e:cra),(a:;;, Atena, 1930. :STRUCI{ (A.) Die millelbyzanlinische Kirchen, A.:\f., 1906, 79 ss . .e) Sculptura
iBREHIER (L.), Elndes sur l'l!istoire de Ia sculpture byzantine, l\I. Scien., 3, 1911. - NouiJelles'.recfzerclzes suf l'histoire de la sculpture biJzanline, M. Scien., 9, 1913. -La Sculptnre et les Arts minenrs /Jyzantins, 1936 (H.A.B., Ch. Diehl). !PICARD (Ch.), La Sculpture antique •.. , II, cap. 3, Origines de Ia sculpture byzantine, 1925. SOTIRIQU, leones byzanlines en relief (in limba grcaca), l\II.K., 125 ss. _'XYNGOPOULOS, l?.elie{s :(ranco-byzanlins d'Athenes (Ephemeris arch., .1932, 69 ss.).
547
f) Mozaicul i;li rictura mumlii.
BREHIER (L.), Les mosaiqucs a fond d'azur, R.E.B., III, 20 ss. CLEDAT (J.), Le monastere et Ia necropole de Baouit, 3 v., Cairo, 19041916. DIEHL (Ch.), La peinture byzantine (II. de l'Art byz., Ch. Diehl), 1933. ' - Monuments chrt!tiens de Salonique, 1918. - L'eglise et les mosaiques du couuent de Sainl-Luc en Phocide, 1889. GRUNEISEN (de), Sainte-Mafie-Antique, Roma, 1911. JERPHANION (de), Les eglises rupestres de Cappadoce, 2 v., 3 atlas, 19251942. MILLET (G.), Les monuments de l'Atlws, I, Les peinlures, 1927. - ~i TALBOT RICE (D.), Byzantine Painting at- Trebizond, Londra, 1936. MURATOFF (P.), La peinture byzantine, 1928. SCHMITT (Th.), Panagia Angeloktistos (Cipru), J.R.J., XV, 1911. WHITTEMORE (Th.), The Mosaics of Hagl!ia Sofia at Istanbul, I, Narthex, Oxford, 1933. - ID., II, Southern Vestibule, Oxford, 1936. - lD., III, The Imperial Portraits of the South Gallery, Oxford, 1945. - L'etat actuel des recherches dans le monastere de Chora a Constantinople, A.C.E.B., Bruxelles, VII, 1948. WCLFF, Die J{oimesis J{irche in Nicaed und ihre 1\;fosaiken, Strasbourg, 1903. XYNGOPOULOS (A.), To xcd:lo:ALxov "t"1)c; Mov7)c; "t"OU Al)("t"6[LoU ev 8e:G:x:Aovlx1) xed "t"o /i;v I)(U"t"{:ilj;1)cpL3o"t"(J.l'J, Alena, Deltion, 1929. g) Iconografie
BREHIER (L.), J/ Art Clm!tien. Son developpement icono{fraphique, ed. 2, 1928. - La sculpture iconographique dans les eglises byzantines, B.H.A.R., XI, 1925. -.- Les visions apocalytiques dans l'art byzantin. (Ext. din Aria §i arheolo{fia ), Bucure~ti, 1930. GRONDIJS (L. H.), L'icono{fraphie byzantine du Crucifie mort sur la croix, Leyde, 1941. MILLET (G.), Recherches sur l'iconograp/Jie de l'Evan{file aux xzve, xve et X VIe s ... , 1916. , -/}Ascension d'Alexandre, S., 1923, 85 ss. STEFANESCU (J. D.), L' Illustration des liturgies dans I' art de Byzance .. • , Bruxelles, 1936. TISCHENDORF, Apocalypses apocryphae, Leipzig, 1865. h) Portrelul
BREHIEH (L.), Le portrait dans l'arl byzantin, Formes, XXXI, 1933, 344 ss. LAMBROS (Sp.), A~UX
54~
i) Miniatura
BORDIER (H.), Peinlures des manuscrits grecs de Ia Biblioiheque Nalionale,, 1&83. BUCHTAL (H.), The miniatures oflhe Paris Psalter (Paris, g1·. 139), Londra, 1948. E.BERSOLT (J.), La Aiiniatqre ~yzantine, 1926. GRABAR (A.), Nliniatures byzantines de la Bibliotl!i!que Nationale, 1939, (mariri). LASSUS (J.), Les miniatures byzantine du ,Livre des Hois", M.A.H., 1928. OMONT (H.), F!lc-similes des miniatures des plus anciens manuscrits grecs de la Bibliolheque Nationale (s. VI- XI), 1902. - Evangiles avec peintures byzantines du Xle siecle, 1909. OUSPENSKY (Th.), L'Octateuque de la Bibliotlleque du Serail a Constantinople, I.R.I., 1912. WILLOUGHBY (H. H.), Codex 2400 and its miniatures (Rockefeller. Me. Cormick Mss., Chicago), A. Bull., XV, 1, 1933. j) Artele minore
ALFOLDI, L'aigniere d'or de Saint-Maurice en Valais, A.C.E.B., VI, Paris,_ 1948. BREHIEH (L.), Le coffrel byzantin de Reims et les coffrets d'invoire d rosettes, G.A.B., 1931. CHAHTHAIHE, Le tresor de la cathCdrale de Sens (1\Jiemoranda, Paris, s.d.)~i R,A.C., 1911. EBERSOLT (J.), Les arts somptuaires de lJyzance, 1923. LAUEH (Ph.), Le tresor du ,Sancia Sanctorum" a Rome, F.E.P.M., XV, 1906. MILLET (G.), Broderies religieuses de style byzantin 1947. MOLINIEH (E.), Histoire generale des arts appliques a l'industrie. I, Les ivoires, 1896. II, L'or(evrerie ... , 1904. SCHLUMBEHGER (G.), Melanges d'arclu!ologie byzantine, 1895.
5. Expansiunca artei Mzantine a) Orient
EUSTACHE DE LOHEY, Les mosa1ques dn VIlle siecle dans Ia mosquee des Omeyades a Damas, Cahiers d'art, I'V, 1929.
JERPHANION (G. de), Les miniatures du manuscrit syriaque n 559 de Ia Bibliotheque Vaticane. Cetatea Vaticanului, HJ30 (J.S., 1940, 145 ss.). STRZYGOWSKI, Amra und seine Malerein Zeit. f. bildende Kunst), Viena, 1908. b) Occident
BERGER (S.), De la traditions de l'art grec dans les manuscrits latins des Evangiles, M.S.A.F., LII, 1891. BOINET (A.), La miniature carolingienne, 1913. BORCHGHAVE (C. de), De !'influence des arts orientaux dans nos regionsau Moyen Age (Bull. Soc. Archeol. ), Bruxelles, 1948.
5r49
BOUILLET, L'Eglise et le tresar de Conques, Hodcz, 1905. BREHIER (L.), L'art en France, des inoasians barbares d l'epoque nmane, 1930. - Le Style raman, 1941.
- Les eglises d'Aquitaine d caupolcs et l'arigine de leur architecture, J.S., 1927. - Ivaires chretiens de Ia region de ~riaude, A. Br., XX, 1939, 19 ss. EBEH.SOLT (J.), Orient et Occident. Influences byzantines et orientales en France, 2 v., 1928-1929. FOCILLON (H.), Arl d'Occident, 19:18. - Peintures romanes des eglises de France, 1938. GHOUSSET (R.), Ilist. de /'Orient latin. L'art roman el /'art gathique, in H.G.M.A., IX, 1945. HILL (G.), History afCypms, III, The fine arts, 1117 s., Cambridge, 1948. LEINDINGER (G.), Das sogenannle Evangeliarium Kaiser Otto III, Miin'chen, 1912. LEITSCHUCH, Geschichte der Karolingischen Malerei, Berlin, 1894. MALE (E.), Rome et ses vieilles eglises, 1943. - L'art religieux dtz Xlle siecle en France, 1922. - L'art religieux de Ia fin du Moyen Age en France, 1908. MERCIER, Les Primilifs franr-ais. La peinture clzmysienne en Baurgogne . .. , 1932. MERIMEE (P.), Etude sur les arts au Moyen Age, 1841. MUNOZ (A.), L'art byzantin d /'Exposition de Groltaferrala, Roma, 1906. REY (H.), Le sanctuare paleochretien de Ia Daurade d Toulouse. STHZYGOWSKI (J.), Der Dam zu Aachen, Leipzig, 1904. \VESTWOOD, Fac-simile of Miniatures and Ornaments in Anglo-Saxon and I rich Manuscripts,· Londra, 1868. · WOODRUF (Helen), The Iconography and Date of the Mosaics of La Daurade, A. Bull, XIII, 1931, 81-104. ·C) Slavii
L'art byzantin chez les Slaues, doua. cuiegeri dedicate memoriei lui Th. Uspensky, I, Les Balkans, 2 v., II, L'ancienne Bussie et les Slaves catholiques, 2 v., 1932 . .ALPATOFF, La Trinite dans l'art byzantin et l'icone de Roublev, Paris, 1927. EBERSOLT (J.), Fresques byzanlines de Neredilsi, F.E.P.M., XIII, 1906. GRABAR (A.), Les influence orientales dans l'art des Balkans, 1928. - La peinture religieuse en· Bulgarie, 1928. , - L'l:glise de Boiana, Sofia, 1924. KONDAKOV (N.P.}, Jkonografiia Gospoda Baja i Spasa naehego Iisusa Christa, Petersburg, 1905. - lkonografiia Bogomateri, 2 v., 1914-1915. -LATHOUD (D.), Le theme iconographique du ,Pokrov" de Ia Vierge, M. 0., II, 302 ss. l\lACULEVIC, Argenterie byzantine· en Russie, M.O., II, 292 ss. MILLET (G.), L'ancien art serbe. Les Eglises, 1919. NEKRASOV, Les fronlispices architecturaux dans les manuscrits russes .• . , M.O., II, 253 ss. , ,OKUNEV (N.), Monumenta arlis Serbicae, 4 albume, Fraga, 1928-1932. PETROVIC, La peinture serbe du moyen age, Belgrad, '1930. REAU (Louis), L'art russe, des origines a Pietre le Grand, 1921. STRZYGOWSKI (J.), Die Miniaturm des serbischen Psalters, Vielia, 1906.•
d)
j't'irile RonH!ne
Curtea Domneasca din A.rge~, Hucure~ti, 1947, B.C.M.I. (lucrare co!ectiva)'. GHIKA-BUDESTI, Evolufia Arclziteclurii 111 Mwztenia, I, Bneure~ti,. 1947. HENRY (P.), Les l:glises de la Afoldavie du nord, des origines a la fin du XVJe siecle, Paris, 1930. IORGA (N.) ~i BAL~; L'art roumain, Paris, 1922. - Les arts mineurs en Roumaine, Bucure~ti, 1934. ~TEF ANESCU (J.D.), L'evolulion de la peinture religieuse en Bucoviiu et en Moldavie, Paris; 1927. · - La peinture religieuse en Valacl!ie el en Transylvanie, Paris, 1932~ TAFHALI (0.), Monuments by:::anlins de Curlea-de-Arge~, Sofia, 1927. - L-e tresor byzantin et roumain du monastere de Poutna, Paris, 1925.
lnibliografie complementadi
'G.EXERA.T.JITA'J_'I (Periodice-Oongrcse-RepJrtorii) Byzantinische Forschungen, Amsterdam, lnceplnd cu 1966. :Duml:Jarton Oaks Papers, Cambridge Mass., incep!nd en 1941 . . . DO P Jahrhuch clcr iisterreicllischen byzantinischen Gcselschaft, Viena, inceplnd cu ·1951. Travaux et Memoires (Centre de recherche d'hist. ct civilisation hyzantincs, Paris), incepind en 1965... Trau. 1Uem. Vizantiskij Vrcmcnik, serk nona, Moscova, inccpind cu 1947 . .Zbornik Hadova Vizantoloskog Instituta (Culegere de lucrari ale lnstitutului de Studii Bizantine), Belgrad, inceplnd cu 1952 . . Actes des Congres inlernationaux des etudes byzantines: VI. Paris, iunie-aprilie 1948 (Acfes, 2 vol., Paris, 1950-1951). VII. Bruxelles, august 1948 (Acles, in BN, 1949 ~i 1950). VIII. Palermo, aprilie 1951 (Acles in SBN, VII-VIII, 1953. IX. Thcssalonic, aprilie 1953 (Actes, J-Ill, Atena, 1955, 195G, 1958). X. Istanbul, sept. 1955. (Actes, Istanbul, 1957). XI. Milnchcn, sept. 19'58 (Acles, 3 vol., iVHinchen, 1958, 1960, 1961). XII. Ochrida, sept. 1961 (Actes, 2 vol., Belgrad, 1963, 1964). XIII. Oxford, sept. 19GG (Acles, Lonclra, 1967). · .Dix annees d'r'ludes byzaniines. Bibliographie iniernalionale: 1939-1948, Paris, 1949 (Rcpertoar pe tllri ~i discipline). ,DOLGEH (F.) l?i, SCHNEIDEH (A.-M.), Byzanz, Berna, l952 (Bibliografie ar;alitica a lucrarilor clcspre istorie,, li.teratura ~i limJJa, aparute lntre ahii 1938-1950). ·DOLGER (F.), Regeslen der Kaisemrkunden IV- V (11'82-1453), Mlinchen, 1960, 1965. · ·GRUMEL (V.), Regestes des actes dn palriarcal byzautin II- Ill (7151206), Cllalcedon-Pa;·is, 1936, 1947. Rcallexikon der Byzanlinislik (dir; P. \Virth), Amsterdam, incepind cu 1969. Reallexikon fiir Antike und Chrislenlum, Stuttgart, in curs, inccpind cu 1950. SORLIN (I.), Les recherches sovietiques sur l'l!isloire byzai!tine (B.ulletin analitic al Trav. lvUzn. ). IZVOARE .AGATJ-ILl>,S, IIisloriarwn libri qainqae, rec. n. Kcydcll, Berlin, 1967. Anonyme, Expositio totins mundi et gentium, cd. J. Roug6, f'aris, 19Bil (cu tr. fr. ~i note).
Athos (Acies de 1'). Coll. ,Archives de l'Athos", dir. G. Millet-'- :P. Le- · merle. III. Aclcs de Xeropotamou, ed. J. Bompaire, :Paris, ·196
..
itat).
lOAN DIN EFES, Hisloriae ecclesiasticae pars III, tr, lat. de E. \V. Brooks, Louvain, 1936. KOSMAS INDIKOPLEUSTES, topographic chrelienne, t. I, Intr., text, trad., il., de W. Wolska-Conns, :Paris, 1968. PALLADIUS, Tlze Lausiac History, ed. C. Butler, 2 vol., Cambridge, 1898, 1004. PAUL SILENTIARUL, Epigrammi, ed. G. Viansino, 1963 (tr. it., cm.nct.). P.HRANTZES, vezi SPI-IHANITES.
553
PIEHHE DE S ICILE, (Hisloirc des Paulicicns), ed. ~i tracl. In Trav. 1\Um. IV. 1970. PHOGOPIUS din GAZA, Epi:;tt~lue et declamalioncs, cdd. A. Gan.ya ~i H.-J. Loenertz, Ettal, 1963. · ROMANOS MELODGL, Ilymncs text, tr., note de J., Grosdidier de Matons, Paris, 1965-1967, 4 vol. api\rute. SOZOMEN, l<.irsclzcngeschichle, ed. J. Bidez, Berlin, 1960 (text grec.). SPHHANTZES (Georges), JYJemoires (gree), ed. V. Greeu, Ducure~ti, 1966. SUIDAS, Le:rikon, eel. A. Adler, I-V, Leipzig, 1928-1938. Synaxairc: Le Typicon de la Grande Eglise. Ms. Sainte Croix n 40, ed. lVIatcos. Inlr., text, trad., note, tomuri I-ll, Homa, Hl62-1fl63. THEODORET, Kirchen.gescllichte, edel . .L. Parmentier ~i F. Scheidweiler, Berlin 2 , 1954. TOHNIKES (Georges ~i Demetrius), Letires el discours, ed. J. Danouzes, Paris, 1970. TZETZES, Ilistoriae, rec. P. Leone Neapole, 1968. Vie cle s. C!]rille le Pllileote ( + 111 0), ed. St. Sargologos, Bruxellcs; 1964. - de s. Elie le Jeune, eel. Rossi-Taibbi (G.), Palermo, 1962. - de sic~ Hzzpl!emie de Chalct!doine, eel. F Balkin, Bruxelles, 1965, -des. Germain l' hagiorite, ed. P . .JoannouA.B, 70,1952, p. 50-114. - des .•~!arcell 'AcemCLe( 484), ed. G. Dagron, A B, 86, 1968, p ... 71.-
+
. 1-321.
+
.
de s. Nici!plwre de Medikion ( 813), ed. F; 'Balkin, AB, 78, 1!!130, p. 39t1-430. -de s. Nicetas patrice ( 836), ed. D. Papachyssanthou, Trav. 11-Um., 3, 1986, p. 31Hl-:l51. -lie s. Pierre d'Ailoa ( 8i37), cd. V. Laurent, Bi"llxelle, 1956, ~i 1958 (douil reeenzii). -des. Romylos, eel. F. Balkin, BN, 31 t961, p. 111-147. - de s. Spyridon l:u. de Trimillwnlc, eel. Vnn de Ven, Louvain, Hi53. - cle s. Symeon le Fol, ed ..J. Hyden, Cpsala, 1963. - des. Symeon le Stylile lc Jeune (521-51!2), eel. P.Yan de Vcn, Hrnxclles, 1962. -
+ +
LlJCRAHI DE ANSAJ\IBLU
1. lstnrii politice
~~
S()('ial e
BAYNES (1-I.-\V.)- ~i al., R!!zanlium. An introduction to East Roman CiIJilisation, Oxford, 1948. Cambridge l'dedieval Hislol!J (The). lV. The Bywntine Empire, 2 vol., Cambridge, 1966-1967 (refacerc completii a euitici din 1923). HAUSSIG (H.W.), Rnltt~rgeschicllte von Byzam, Stuttgart, 1959. MORAVCSIK (G.), Byzontinoturcica I - JI, Berlin2 , 1958. OSTROGOHSK I (G.), Gesdticllte des tyzantinischen Moates, l\llCmhcn 3 , 1963 (in prezcnt, eel mai bun manual). STEIN (E.), !Iistoite du Bas-Empire. 1: De l'f.'tul un;ain ill'f:'tallynmlin, BRUGES, 1959; II: De Ia disparilion de I'Empire
AHHWELLER (Hrl. Glykatzi), Iiechercllcs sur l'adminidration de l'urpiu: h!Jzanlin atzx lX -Xl s . , ECii, 84, 1960, p. 1-111. ALEXANDHE (P ..T.), The Paliiauh Niaphoivs of C0nstanlinople, 0::!
554
BABJNGER (Fr.) lviehmed der Eroberer, Milnchen, 1953; tr. fran~aise: .Mahomet le Conqw!rant, Paris, 1954. BAHKER (J.- W.), lvianae/ II Paleologus (1391-1425 ), New Brunswick, 1969. . BOSCH (Ursula), Eaiser Andronikos lli Palaiologos, Amsterdam, 1965. CAPIZZI (C.), L' Imperatore Anastasio I, Rom a, 1969. GEANAKOPLOS (D.J.), Emperor Michael Palaeologils and tlte West, Cambridge, Mass., 1959. GOcBEHT (P.), Byzance avanll' Islam. I: Byzance et !'Orient solts les succe-
seurs de .Justinien. 1I1: Byiance et les Francs; II, 2: Bywnce- et Cartlwnge, :l vol.,Paris, 1951-1965. GUILL\ND (H.), Recherches sur les institutions byzantincs, 2 vol., Berlin, 19fi7. LAMJ:I'lA (P.), Comneni e Stau(er, 2 vol., Homa, 1955-1957. NICOL (D.JVI.), The Byzantine Family of l{antakouzenos., Washington, 19118. HUBIN (B.), Das Zeitalter .Justinians, I, Berlin, 19600< RUN{:llVIAN (St.), A History of the Crusades, 3 vol., Cambridge, 19511954. SETTON (K.M.) ~i al., A 1I istory of the Crusades, 2 vol., aparute, Philadelphia, 1955-1962. STOCKMEIEH (P.), Leo I. des Grossen Beurteiltmg der kaiserlicllen Religianspolitik, Miinchen, ~ 959. STRATOS (S.), Byzance au V ne siecle (in greaca), Atena, 1965-1969, R vol. VASILIEV (A.A.), .Justin the First, Cambridge, Mass., 1950. - Buzancc elles Arabes, II, 1 *i 2: La dyrwstie macedonienne, Ed. franeeza (CBHB), Bruxelles, 1950, 1968.
4. Aniologii
~i
cule!JCri de artieole
GHABAR (A.), L'Art de Ia fin de l'Antiqnile el du Moyen Age, 3 vol., Paris, 1968. 4. Georagfia Imperiului Dizantin
HONIGMANN (E.), Die Osigrenze des byzanlinisclle Reiches (363-1071), Bruxelles tcCBHB), 1935. PHIL IPPSON (A.), Die griechische Landsclla(ten, I- III, Frankfurt/ Main, 1950-1952. CARTEA INTti- VIATA PAHTICULARA
1. Familia CONSTANTELOS (D.), Byzantine Philanthropy and social welfare, N. Brunswick, 1968. HADJINIKOLAOU-MAHA VA {A.), Recherches sur Ia vie des esclaves dans le monde bynzantin, Atena, 1950. KOPSTEIN (H.), Zur Sklaverei im ausgehenden Byzanz, Berlin; 1966. KOUKOULES (Ph.), BJ~ocvnvwv fjlo; xoc~ 1tOA~'t'~cr11-6<;, 5 vol. ~i un sup!iment, Atena, 1948-1952 (Lucrarea cea mai completa, despre ,. via~~ de zi cu zi" bizaritina de-a lungul secolelor).
'555
2. imtJilraJ.ii GUILLAND (H.), Etudes byzantines, Paris, 1959 (stmlii·J, II, XI). CAHTEA A DOUA- YIATA UHBANA il. Ccnst:m tinoJllll GUILLAND (R.), Etudes de iopograplzie byzantine, Berlin, 1969, 2 vol. JACOBY (D.), La population de Constantinople a l'epoque 'byzantine, BN, 31, 1960, p. 81-109. JANIN (R.), Constantinople byzantin , Paris 2 , l 964. ID., La geographie ~ eccU!siastique de /'empire bytzantin, Paris 2 , 1967. MANGO.(C.), The Brazen House, Copenhaga, 1959 (studii despre vesUbulul Marelui Palat). MAHTINY (G.), ~i a!., The Great Palace of the byzantine Emperors, Oxfors, 1947. MA YE:R (R.), Byzantion, Konstaniinople, Istanbul, Viena, 1943 (studiu genetic de geografie urbana). ' SCHNEIDER (A.-M.), J{onslantinopel. Gesiclzt und Gestalt einer gescllichllichen W eltmetropole, Mainz-Berlin, 1956. TALBOT RICE (D.), The Great Palace of the Byzantine Emperors, Edinburg, 1958. 2.
Ora~e
de provincie
AGNELLO (G.), Palermo bizanlina, Amsterdam, 1969. BON" (A.), Le Peloponnese byzanlin jusqu'en 1204, Paris, 1951. - La Moree franque. Recherches historiques, topographiques et archeologiques (1205-1430), Paris, 1969. CLAUDE (D.), Die byzantinisclze Stadt im 6. Jalzrhundert, Miinchen, 1969. DOWNEY (G.), Ancient Antioclz, Princeton, 1963. Grece (,Guides Bleus"), Paris, 1967 (Documentare temeinica). KIHSTEN (E.), 'Die byzantinische f:Jiodt, AGEE XI, 1958 (V. 3). LEMEHLE (P.), Philippes et Ia Maccdoine orientale d l'epoque chri:lienne el byzantine, Paris, 1955 (un vol. ~i un album). PETIT ,(L.), Libanius et al vie municipale a Antiocl
·JACOBY (D.), P!lenomi:nes de demogiaphic JUiule y Eyzonce ou:r XIII, X IV et XV s., in ,Etudes ct Hechcrches de l'Ecole pr. des Hautes Ettldes", VI sect., 5-6, 1962, p. 161-186. LEMERLE (P.), Esquisse pour zme bistoiJe agraire de Byzance, Iilf," 219, 1958 32-74; 254-284 ~i 220 1958, 43-94. OSTROGORSK'Y (G.), Quelques protUmes d'hiotoire de Ia paywnnerie byzantine, Bruxellcs (CBHB ), 1954. ROUILLARD (G.), La vie rurale dans /'empire tyzantin, -Paris, 1953. SVQRONOS (N.), Recherches sur le cadas!Je tyzcntin. ECH, 1\J5!l, p. 1(d"spre caclastrul din Teba).
556
BERTELE (f.), Lineamenli principali della numismalica biumtina in, Riv. lial. di Numismat., 66- Hl64, p. 31-118. GOODACHE (H.), A Ilandbook of tile coinage of the Byzantine Empire, Lm1dra, 1937: GRIEHSON (PH.), The Debasement of tlze !Jezant in the Xltl! CeJtiury, BZ, 47, 1934., p. 37fi-3\Jl. - Bibliographie numismaiiqzze, Hruxclles, 1966. 3.Comer!lll cu ·Extremul Orient PIGULEVSKAJA (N.), Byzance sur les routes de l' Jn'de: Conlrilllllion a l'liistoire du commerce de Byzance avec l'Orient dn I Y au Y I I s., Moscova-Lcningrad, 1951 (ln rusii). 4. CouAerjul J\!IcdHerane!"an BORSARI (S.) Sludi .mlle colonie venczione in Romania ml X Ill ~ccolo, Neapole, 1966. BEERS (J.), II commercio nel Jl,fediterraneo alla fine del secolo XFV, In A.rcllivio stor. di storia ital., 113, 1955, p. 157-209. LE\VIS (A.-R.), Nallal power and trade in the klediterrancan A .. D. 5001100, Princeton, 1951. · LOPEZ (R.-S.) ~i HAYMOND (I.-W.), Medieval trade in tl!e Jifedilerranean World, New York, 1955. LOPEZ (R.-S.), Silk industry in the Byzantine Empire, in Spewlmn,. 20, 1945, p. 1-4:2. TIIIRJET (F.), La Romanie vcnifiennc au motJen age (XIJ -X~' s.), Paris, 1959. CARTEA A PATRA- VIATA SPIRITL:ALA 1. Viata religioasa
DVORNIK (F.), The Photian Schism, Cambridge, 1948; tr. fran<;.: Le schisme de Photins, Paris, 1950. FLICHi:: (A.), ~i l\lAHTJK (V.), Hislo.ire de l'J;:glise, t. \II, 1948 (E. Amann ~i A. Dumas); t. VIII, 1950 (A. Fliche). HAUSHEHH (I.), La direction spiriluelle en Orienl autrefois, Homa, 1955 .JANE\ (R.), .Les Eglises orientqles el les rites oricnlcmx P(1tis4, 19ff.). LAUHENT (V.), La direction spirituelle a Byzance, REB, 14, 1956, p. 48-87. MEYENDORFF (J.), Introduction d /'etude de Gregoire Palamas, Paris, 1959.
BAUMSTAI'lK (A.), Liturgic comparee, Chevctogne 3 , 1953. BORN:ERT (R.), Les commentaires byzantins de Ia Divine Liturgic (A IOCfu), Paris, 1966.
RAES (A.), Introduclio in liturgiam orientalem, Roma, 1947 .. SAUG.ET (J.M.), Bibliographie des liturgies orientales, Roma, 1962.
557
3 .. Udic,,e
~i
icoane
FROLOW (A.), La relique de Ia Vraie Croix. Reclmches sur lc dh;eloppement d'un culie, Paris, 1961. · GRABAR (A.), L'iconoclasme byzantin. Dossier archeologique, Paris, 1957, KlTZINGER (E.), The Cult of images iii the age before Iconoclasm, DOP.
p.
83~150.
4. Supvrstitii MAGOULIAS (H.J.), The Lives of Byzantine saints as sources of dale for the history of magic, EN, 37, 1967, p. 228-269. 5.
J~retiei,
enei
~I
musulmani
ANGELOV (D.), Le Bogomilisme en Bulgarie (In limba bi.Ilgara), Sofia, 1969. GAHSOJAN (Nina), The Paulician heresy, The Hague-Paris, 1967. GOUIL"LARD (J.), L'heresie dans !'empire byzanlin (sec. IV-XII), Trav. A!em,. 1, 1965, p. 299-324, ' - Le Synodikon de l'Oriodoxie. Edition et commentaire, Trav. 111em., 2, 1967, p. 1-316. JACOBY (D.), Les quartiers jui{s de Constantinople a l'cpoque byzantine, EN; 37, 1967, p. 167-227. KHOURY (A. Th.), Les lhCologiens byzantins et l' Islam (sec. VIII-XIII), Paris, 1969. PlJECH (H.-Ch.) §i VAILLANT (A.), Le trait(; contre les Bogomiles de Cosmos le Pretre, Paris, 1945. Sources grecques pour l'l!istoire des Pauliciens, Trav. li:Um., 4, 1970 (texte ~i trad.). CARTEA A CIKCEA- VIATA INTELECTCALA l. Literatura a) Lucriiri cu caracter general
BECK (H.-G.), l{irclze und theologisclle Literaiu6 im lJyzantinischen Reich, lVItinchcn, 1959 (Istoria literaturii rcligioase), precedatii. de o introducere, as)lpra institutiilor). IMPELLlZERI (S.), La lelteraillra bizantina, da Constantino agli Iconoclassi, Bari, 1965.
b) Ciirfile, materiale, $i transmilere BATAJLLE (A.), Les papyrus, Paris, 1955. DEVl)EESSE (R.), Introduction a l'Ciude des manuscrits grecs, Paris, 1954. Gesc!ziehte der Textiiberlieferung der antiken und mitellalterliclzen Lilewtur, 2 vol., Ziirich, 1961, 1964 (spec. I, 423 ss.). RICHARD (lVI.), Repertoire des bibliolheques et des catalogues de mw1uscrits grecs, Paris 2 , 1958: Supplement I, Paris, 1964. W ITTEK (M.. ), Album de paUogwpllie grec~ue. Gaud, 1967.
558
c) Limba
BOHL JG (G.), Unlersuchzmgcn zum rhelorichen Sprach[!ebrcmeb de[ Buumlincr, Berlin, HJ56 (dupii l\I. Psellos). LAMPE (G. W.), A Patristic Greek Lexicon, Oxford, 1961-1968 (pina 1n sec. al VIII-les). · TABACUOWlTZ (D.), l;'fudes sur le yrec de Ia basse cpoque, Le!pzig, 194:3.
d) Au Iori (alegerea monografiilor)
BECK (H.-G.), Tlleodoros Metoclliles, Miinchcn- 1952. MASAI (F.), P/ethon et /e platonisme de 1\fislra, Paris, 1956. SEVCENKO (I.), La vie inlellectuelle el politiqne cl Buzance sous les premiers Paleoloques, Bruxclles, 1962. STEPHANOU (Et.), .Term Italos, philosophe el lmmaniste, Homa, 19-19. VERFEAUX (J.), Niceplwre Clwumnos, !Iamme d'Etat el lmnwniste b!fzcmlin, Paris, 1959. e) Hafiioyrafie COSTA~LOUILLET
(G. da), Saints de Constantinople aux VII1°, IX 6 et X 0 s., BN, 24, 1954, p. 179-2()3, 1153-510; 25-27, 1955-1957, p. 783~852; de Sicile, ibid., 29-30, 1(,!59-1900, p. 89-173; de Grece, ibid., ,31. 1961, p. 309-3()9. BALKIN (F.), Bibliotlzeca liagiographien graeca, Bruxelles2 , 1957. - Euphemie de Chnlccdoine. Legendes byzanlincs, Bruxelles, Hl65. f) Poe.:ia religioasa !Ji muzica
FOLLIEfU (H.), Inilia hymnorwn ecclesioe graccae, 5 tomuri,. Vatican, 1960-1966. '\VELLESZ (E.), A History of Byzantine music and lq;mongrapby, Oxford, . 1961. f1) Poezia sa/Janta
DOLGL:H (F.), Die by:anlinische Literalur in der Reinsprachc, Berlin, 1948.
J1.)
Romanul
l\IANOUSSACAS (M.l.), Les romans by:antins de chevulerie, REB, 10, 1952, p. 70-S::l.
HUXLEY (G.), Anlhemius of Tralles. A study in later Greek geometry, Cambriuge Mass, 1959. JOANNOU (P.),. Chrislliche lvlelaphusik im Byzanz I. Die Illztmifwt(onlehre des Michael Psellos und Joamzes Jtalos, Ettal, 1956. LAURENT (V.), introduc. Ia P. TA.NNEHY, Quadrivium de Georges Pachume.e, Vatican, 1940. . WOLSKA (Wanda). La Topographic chrelienne de Cosmas Indic6pl<";u&tes, Parh, 1952.
559
3. Ima!lhnlnt DVOHNIK (F.), Pholills et la reorganisation de I'Acadernie patriarcale, AB, 68, 1950, p. 108-125. LEME.l~LE (P.), Proffesseurs et eli!ves a Constantinople au xe s., A ICR (comunicare din dec. 1969, aparutii in 1970). 4. A rUt' llizant inl\
a) Lucriiri cu• caracter general DEL VOYE (Ch.), L'art byzantin, Paris, 1967. LAZAREV (V.), Storia della pittura bizanlina, ed. ital., Torino. Hl67. Reallexikon zur byzantinischen Kunst, hrsg. von K. \Vessel, tn curs, lnceplnd cu 1963.
b) Monografii
(ora~e ~i
reghnii)
DEMUS (0.), The Church of San Marco in Venice, Washington, 1960. HAHNLOSEH (H.), ~i al., Il Tesoro di San Marco. I. La palo d'oro, Floren\a, 1965. UNDERWOOD (P. A.), The Kariye Djami; 3 vol., New York, 1966 (miiniisbrea Chora, din Constantinopol) c) Origini
AlNALOV (D.), The Hellenistic origins of Byzantine Art, New Brunswick 1961 .• MOHEY (C.), Early Christian Art, Prlnceton2 , 1953.
d) Arhilectura DEICHMAN (F.W.), Sludien zur Architektur Konstantinopels im. 5. una 6 •. J
Scu~pturii
LANGE (R.), Die byzanlinisclw Reliefikone, Recldinghausen, 1!164.
n
il,J.oz"aicul :;i pictura murala
DEMUS (0.), Enlstehung des Palaeologenstyls in der Malerei, ACEB X); 1958. IHM. HIM (Christa), Die Programm der clzrisllicllen Apsismalerei, Wiesbaden, 19!!0, (sec. IV- VIII). MAloJGO (C.), Materials for the study of the Mosaics of Saini Sophia a Istanbul, Washington, 1962. RESTLE (M.), Die byzantinische Wandmalerei in J{/einasien. I, text; I I - HI, Ilustraiii, Recklinghausen, 1967. THIER.HY (N. ~i M.), Nouvelles eglises rqpestres de Cappadoce, Paris, 1963. WHITTEMORE, The mosaics of Hagia Sophia, VVashington, 1952. g) I cenografie
FELIGETTI-LIEBENFELS (\V.), Gescllichte der byzantiniscllen Ikonenmaleni, Lausanne, 1956.
560
LAFONTAlNE-DOSOGNE (J.), Iconograpl!ie de l'enfance de la Vierge dans /'empire byzantin, 2 vol., Bruxelles, 1964-1965. .. LAURENT (Y.), Le Corpus des sceaux de ['empire byzantin, V, L'Eglise,. Paris, 1963-1965, 2 vol. ~i un album (repertoriu iconografic important). REAU (L.), Iconographic de l'art cllretien, 3 vol., Paris, 1955-1957. SOTIRIU (G.), leones du Mont Sinai, I: Texte; II: Pl., Atena, 1956. vVEITZMANN (K.) ~i al., Friihe Ikonen; Sinai, Griecllenland, Bulgarien, Jugoslavien, Viena-Miinchen, 1965. h) Portrelul
GRABAR (A.), L'empereur dans l'art byzantin, Paris, 1936. i) M inialura
BIANCHI BANDINELLI (R.), ·Hellenistic byzantine miniatzires of the Iliad, Olten, 1953. DUFRENNE (Suzy), L'illuslration des psautiers grecs du moyen age, Paris, 1966. MARTIN (J.H..), The illustration of tlze Heavenly Leilder o{Jolzn Climaens" Princeton, 1954. WEITZMANN (K.), Die byzantinisclle Buclzmalerei des 9. und 10. Jahrlzunderls, 1935.
j)'Arte minore CHUIKSHANK DODD (E.), Byzantine silver stamps, Washington, 196L FHOLOW (A.), Les reliqzwires de la Vraie Croix, Paris, 1965. 5. Expansiunea artei bizantine a) Orient
LEROY (J.), Les mamzscrits syriaqzus a peinture conserves dans l.es bib__, bliothequ~s d' Europe et d'Orient, Paris, 1966. NEHSESSIAN (S. TER), .Armenian manuscripts of the Freer Gallery of Art, Washington, 1963. b) Occident
AGNELLO (G.), Le arti figurative nella Sicilia biz:antina, Palermo, 1!)62~ BOGNETTI (G.), Santa Maria di Castelseprio, Milano, 1948. Byzance et Ia France medtevale, Manuscrits a peintures, Paris, 1958 (eatalogul expozitiei Bibliotecii Nationale). CAMES (G.), Byzance et Ia peinlure romane de Germanie, Paris, 1966. DEEH (J.), The dynastic p01plzyry tombs of the Norman period in Sieily, Cambridge, Mass., 1959. DEMUS (0.), Mosaics of Norman Sicily, Lomira, 1950. c) Slavii
DJUHIC (J.), leones de Yougoslavie, Belgrad, 196L HAMANN-MACLEAN (R.) ~i a!., Die Monumen!almalerei in Serbien und ilfakeito11ien s. XI-XIV, Giessen, 1963. 36-c.115
561
LAZAREV (V.), Old Russian murals and mosaics from the XI to the XIV cent, Londra, 1966. ,MAVRODINOV (N.), Pictura in ueclwa Bu/garie (In limba bulgara), Sofia, 1946. MILLET (G.), La peintnre du moyen dge en Yougoslauie, fasc. 1-3, Paris, 1954-1962. f'ETKOVIC (V.), La peinture serbe du moyen dge, in ,Muzeul de istorie a artelor. Monumente slrbe~ti", tomurile VI ~i VII, 1930, 1934. d) 'farile Romtine
V ATA~IANU (V.), Jstoria arlei fel!daie in TCJ.rile Romdne, Bucure~ti, 1959. JEAN GOUILLARD
Cuprins Prefafa . . • • . . . . •.•••.•• Nota asupra vietii ~i operei lui Louis Brehier Introducere • • • • . • • • . . CARTEA INT1I \'lata partirulanl {'ai•itdul I. Familia I. Kvn~cle de farnilie, p. 11- II. Logodna eyi casatoria, p. 1& III. Viata de farnilie, p. 17- IV. Proprietatea de familie, p. 28 Capitolul II. Via/a materia/a I. Locuinta, p. 31 - II. Mobilier11l, p. 35- III. Coslumul, p, 39 IV. Masa, p, 48- V. Baile, p. 52 Capitolul III. Viafa de zi en zi a fmparati/or I. Introducere, p. 53 - II. Din secolul al V-lea p!ni'i in sccolul al XII-lea, p. 55 - III. De Ia Comneni Ia sflr~ilul Imperiului, p. 59 CARTEA A DOl:A Via!a urbana CaJiitolul IV. Conslantinopolul I. Ora~ul, p. 68- II. Populatia, p. 71 -III. Circulatia ~i "·iata de zi cu zi, p. 74- IV. Hipodrornul ~i spcctacolrle, p. 79- V. Tcatrelc, p. 88 Capitolul V. Via/a urbana in provincii I. Alexandria ~i ora~ele din Egipt, p. 91 - II. Antiohia, p. 94 III. Provinciile din Asia, p. 100 - IV. Ora~elc din Asia Mica ~i de la Ponlul Euxin, p. 105 - V. Occidmtul: lllyricum, Helacla, p. 111 VI. Occidentul Bizantin, Pv-119 CARTEA A TRElA Via!a economlca Ca11itolul VI. Salele ~~ economia ruralll J. Domeniile rurale, p. 124 - II. Elemente ale marilor proprietati, p. 126- III. Conditb ~i modul de viaJa a! taranilor, p. 134 IV. Muncile clmpului, p. 140- V. Vlni'itoarea, p. 149 Capitolul \'11. Me§le§llgurile ~i comerful I. De Ia origini plni'i Ia cucerirea araba, p. 149 - II. Consccintele economice ale cuceririlor arabc, p. 161 - III. Primelc colonii italiene, p. 165 -lV. Industriile de lux In Binmt, p. 169 - V. SI!r~itul etatismului ~i coloniile slraine, p. 177 - VI. Ex1n·opierea ~~ cucerirca economici'i a Bizan~ului (1261-1453), p. 180
&
7 11
CARTEA A PATHA Viala spil·ituala -capitolul VIII. Viafa religioasa I. Edificiile rcligioase, p. 186 - II. Mobilierul §i instrumeJltele, ·decvlt, p. 192 - III. Liturghiile ~i slujba, p. 195 - IV. Credindo;;ii, p. 203 - V. Cultul sfintilor ~i al moa~telor; p. 205 - VI. Cult11J icoanelor, p. 212 '
-:Capltolul IX. Superslifii §i heterodoc§i I. Superstitiile, p. 220 - II. Amulete ~i exorcisme, p. 223 III. Astrologia, p. 224 T IV. Oracole, prezicatori, explicarea viselor, p. 288 - V. Heterodoc~i ~i erctici, p. 231 - VI. Evrcii, p. 236 VII. Coloniile musulmane p. 245 . CARTEA A CINCEA Viata intelectluila •Capitolul X. Lileratura bi:{ailiina I. Viata intelectuala ~i conditiile sale, p. 250 - II. Limba literaril. iii vorbirea curenta, p. 256 - III. Caracteristicile literaturii l.Jizan;tine; p. 259 - IV. Operele: proza ~i retorica, p. 262 - V. Istoria p. 269 - VI. Hagiografia, p. 279 - VII. Scrierile .apocl'ife. Homanele, p. 283 - VIII. Pamfletcle ~i satirele, p. 286
. •Capitolul XI. Poezia 1. Poezia savanta, p. 289 - II. Poczia rihuica, p. 294 - III. Muzica ~bizantina, p. 298 - IV. Epopeea, p. 302 ~ V. Poeme cavalerel/ti, 'P· 310 - VI. Poezia inlimba populara, p. 312 - VII. Tealrul. p. 316 'Capitolul XII. Filo:o(ia $i $iiinfele · I. Filozofia ~i dogma, p. 324 - II. Filozofia autonoma, Jil. 328 III. Misticii ~i nmani~tii, p. 335 - IV. Plethon ~i neoplatGnismlill, •P· 338 - V. ~tiintele, p. 341 -Capitolul XIII. 1nva[amintu1 I. Invatamlntul public, plna ll:l. iconocla~ti, p. 351 - II. Hena~terea invatamintului public, In secolele IX-X; p. 356 - III. De !a ·Constantin Monomaclml la cucerirea franca, p. 360 - IV. Invat.amintul public la Niceea ~i In tlmpul Paleologilor, p. 366- V. ~coala patriarhala, p. 376 - VI. ~colile mil.nastire~ti, p. 380 •Capitolul XIV. Aria bi·an'ina I. Leaganul artei bizantine, p. 394 ....,. II. Destinele ar.tei bizantine, .P 388 III. Creatiile artei bizantine, p. 392 - IV. Innoirea aTtisticil. pe vremea Paleologilor, p. 404 - V .. Manuscrisele historiate 9i artele de lux, p. 411 ·Capltolul XV. Expansizmea art'ei bizantine I. Importurile, p. 416 - II. Influentelc (OccidentU.l), p. 418 III. Influentele (Orientulh p. 424 -:- IV. Peninsula Baleanicii, p·. 425 V. 'farile Romane p. 427 ..:.... VI. Husia p.' 428. . ·Collileluzii . . . . . . . . . . . '" . . . ·. , . . . . Na.te biiJliogra(ice • . . ., .BiiJiiogra(ie cou.fplemenllllri • • • • • • • • .·•
564
433 437 552
