Batranul si marea Hemingway Batranul si marea : Un pescar btrân prinde un pete colosal, cu care c are se lupt ore i zile în ir fr a reui s-l captureze, dar d ar de care nici nu se las învins. Se întoarce la rm cu scheletul preios al petelui, preios nu pentru c ar mai putea pute a sluji drept hran, în sensul propriu, ci pentru c repre zint dovada lupii lui pe via i pe moarte cu fabuloasa fiin a apei. Hamingwaz a interpretat întâlnirea dintre o i pete ca pe o înfruntare dintre om i natur. Petele este simbolul naturii care nu p oate fi biruit, dar merit s fie înfruntat, iar pescarul simbolizeaz simb olizeaz condiia omului care d brbtete piept pie pt cu ea. Marea apare ca unul dintre cele mai uriae i profunde simboluri ale extra-umanului.Munii, pdurile, câmpiile, florile, animalele ; omul triete în mijlocul lor, încearc s le smulg secre tele, s le pun la treab ; se teme de unele, le admir pe altele, se rzboiete cu ele sau le domesticete prin inteligen. În toate, el vede extra-umanul sau inumanul : se apropie de ele ca de ceva cev a din afara lui, fermector, nelinititor sau pur i simplu groaznic. Cu unele îi merge mai lesne l esne decât cu altele. Singurul dintre aceste elemente el emente care nu se las biruit, cunoscut, domesticit, este marea. Cu ea, omul se lupt permanent i fr sori de izbând. Dup fiecare btlie b tlie urmeaz alta : orice victorie se dovedete d ovedete iluzorie i totul e luat de la capt. cap t. Fiin a uscatului, pe care i-a cldit de la început civilizaia, omul vede în mare un trâm al neaezrii i al zbuciumului etern. Pe mare nu se poate construi nimic. Marea poate fi traversat, dar d ar nimeni nu locuiete pe mare. Nici marinarii. Grecii au ridicat pe malulu mrii cea mai terestr terestr dintre civilizaiile lumii vechi, iar fenicienii, corobieri înnscui, s-au folosit de mare c a de un pasaj pentru negustoria lor.Exist oameni ai muntelui i ai pdurii, locuitori ai gheii p olare (eschimoi), popoare de agricultori, care stpânesc câmpiile i apele care le scald sc ald (egiptenii), dar nu exist oameni ai mrii. Marinarii nu sunt cu adevrat oameni ai mrii, dei îi petrec pe e a cea mai mare parte a vieii, viei i, iar piraii au fost mai curând stpâni ai apelor decât locuitori ai lor. Pe mare mergi la pescuit, ca s te plimbi sau în expediii de de cucerire, dar nu rmâi acolo. De pe mare te întorci ntotdeauna. Dei trei sferturi din di n suprafaa globului este acoperit de ap, reperul re perul nostru este uscatul: marea nu exist pentru om dec ât în raport cu uscatul. Marea este elementul extra-uman prin excelen, e xcelen, alimentând cea mai ampl i pur mitologie a înfruntrii dintre om i natur : o înfruntare pe via i pe moarte, care dureaz de când câ nd lumea i va dura cât lumea, în care nu exist învingtori i învini, ci numai victime i norocoi. Nuvela a scriitorului american Ernest He-mingway.Aparitia acestei nuvele in anul 1952 a fost precedata de publicarea in revista "Esquire" a unui articol arti col semnat de Hemingway si intitulat Pe apele albastre (1936). Subiectul articolului il constituia tocmai descrierea intamplarii traite de un batran pescar a carui prada fusese devorata de rechini.Batranul si marea, avand drept punct de plecare acel articol, este "o parabola a luptei omului cu natura potrivnica, a curajului pl in de noblete" (Dan Grigorescu). Batranul Santiago, dupa 84 de zile petrecute pe mare lara a prinde vreun peste, nutreste speranta ca in cea de-a 85-a zi, considerata de el o zi cu noroc, va prinde pestele p estele mult dorit. Acest lucru i-1 spune lui Manolin, un baietel devenit ucenicul batranului.A doua zi, inainte de i virea zorilor, batranul se avanta in larg si reuseste sa prinda, intr-adevar, un peste de aproape 700 de kg.intre pestele captiv si batranul Santiago incepe o lupta indarjita. Pestele viclean si puternic nu trebuie sub niciun chip sa-i scape. Dar, i n drumul lung spre tarm, prada ii este devorata de rechini, desi batranul Santiago face eforturi disperate sa-i indeparteze.Cand a ajuns in port, din peste nu mai ram asese decat "sira spinarii, mare, mare , lunga si alba, ce se termina cu o coada uriasa".Intors la coliba lui, batra nul adoarme, iar cand se trezeste, ili l vede langa el Aceast nuvel (considerat de unii critici un pe Manolin, care ii zambeste incurajator, plin de optimism. Aceast scurt roman), ultima oper cu adevrat important a lui Hemingway, reprezint î ncununarea ncununarea crea ì iei iei scriitorului atât prin sensurile ei profund umane, cât èi prin mreì ia ia sobr a mijloacelor de expresie.Btrânul Santiago, pescar srac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregte ète s ias din nou in larg, la pescuit, dup aproape trei luni de t rud zadarnic. zadarnic. Cititorul este introdus direct in subiect:³Singur într-o barc pescuia btrânul pe Gulf -Stream èi trecuser optzeci si patru de zile fr s-i cad vreun pe ète. In primele patruzeci de zile îi ì inuse inuse tovraèie un biat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta èi pe ète tot n-au prins prin ì iiii i-au spus biatului, f r doar èi poate, btrânul e un salao, adic un om mai ocolit de noroc nici c se mai afla èi, la porunca lor, biatul a t recut pe alt barc ce din prima sptmân a prins trei pe èti mari.´In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undiì a btrânului un marlin, un peète spad uriaè. Dou zile si dou nop ì i dureaz lupta îndârjit dintre om si pe ète care trage barca dup el în larg. În sfâr èit rpus, marlinul este prea mare ca s poat fi ridicat la bord si Santiago îl leag de barc lsându-l în ap, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devoreaz cu toat împotrivirea disperat a batranului, care revine la tarm epuizat si aducand cu el doar scheletul pe ètelui. Aceast
povestire aparent simpl reprezint in realitate o adevarat parabol a condi ì iei umane, a invincibilita ì ii omului. Fiind pescar, Santiago nu exercit o profesiune oarecare, ci îndepline ète un destin, un dat tot atât de inevitabil ca èi acela de a fi om : ³Poate c n-ar fi trebuit s fiu pescar! Il strfulger un gând. Dar pentru asta am fost facut.´Lupta cu pe ètele simbolizeaz btlia omului cu existen ì a, încordare surd (ca atunci când btrânul strânge în mâinile rnite frânghia de care trage din rsputeri uria èul venit din adâncuri), înfruntarea pe fa ì (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamn mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si mre ì ia înfrângerii. Impulsul îl constituie câètigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge s semnifice, dincolo de satisfacerea necesita ì ilor materiale, dorinì a omului de a-èi afirma propria valoare, ca justificare a existen ì ei. Dar bucuria afirmrii, a triumfului este repede urmat de pierderea a ceea ce a fost dobândit cu trud si suferin ì : ³Era prea frumos ca s dinuie´ ± este gândul btrânului la atacul rechinilor. Iar când î èi pune singur intrebarea: ³ gi ce te-a înfrânt?´, rspunsul este: ³Nimic. [...] Am ieèit prea în larg!´, pescarul aparându-ne astfel înscris într-un mit al îndrznelii si semeì iei omului, care începe cu Icar, prabu èit fiindc se apropiase prea mult de soare.Ca èi la eroii tragediilor antice, mareì ia btrânului const în asumarea curajoas a e èecului, în depèirea lui prin pstrarea demnitaì ii umane. Simbolul scheletului uriaè cu care pescarul se întoarce acas se opune simbolului maimu ì ei albe din ³Comedia moderna´ a lui Galsworthy. Dac acesta din urm semnific blazarea unei lumi superficiale, care gust fr efort miezul fructului (adic plcerile uèoare ale vie ì ii) èi îi arunc nepstoare coaja, scheletul pe ètelui simbolizeaza în mod esen ì ializat victoria moral a omului, satisfac ì ia pe care i-o da nu castigul in sine, ci constiinta faptului ca si-a învingerii propriilor slbiciuni, ca èi-a depèit propriile limite. For ì a èi mreì ia omului constau în faptul c, pierzând o btlie, nu se las înfrânt, ci se pregate ète de alta. ³Batranul si marea´ se incheie cu planurile de viitor pe care èi le fac Santiago si biatul. Descurajarea de moment a btrânului face treptat loc unui optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent marunte, dar care, prin î nsuèi acest fapt, dau senzaì ia revenirii la viaì .
