Basmul Cu Sarpele Verde Si Fumoasa Floare de Crin

Basmul cu sarpele verde si fumoasa Floare-de-Crin Johann Wolfgang Goethe

În căsuţa lui de lângă tumultuosul râu pe care o ploaie torenţială îl umflase până la refuz stătea bătrânul Barcagiu, dormind, fiind obosit de treburile grele de peste zi. În mijlocul nopţii voci gălăgioase îl treziră. Barcagiul auzi că erau călători care voiau să fie trecuţi peste apă. Ieşind afară, văzu două duuri uriaşe plutind pe lângă barca care stătea ancorată. !le i"au spus că sunt într"o grabă nebună şi că ar fi trebuit să fie deja pe partea cealaltă. Bătrânul barcagiu nu pierdu de aceea deloc vremea# debarcă şi cârmui potrivit cu obiceiul lui de"a lungul curentului, timp în care cei doi străini sâsâiau şi pâlpâiau amândoi într"o limbă necunoscută, necunoscută, dar foarte iute, şi din când în când izbucnea i zbucneau u într" un râs puternic, ţopăind o dată pe marginea bărcii şi pe scaune, iar altădată pe fundul bărcii. "

Se înclină barca!   strigă bătrânul om, dacă nu staţi liniştiţi, se vă răsturna; staţi jos, domniilor Duhuri! 

$uzind acest sfat izbucniră într"un râs sănătos, îl batjocoriră pe bătrân şi deveniră mai neliniştiţi ca niciodată. Barcagiul le primi răutatea în tăcere. În curând ajunseră pe celălalt mal. "

Asta e pentru efortul tău ! spuseră călătorii şi se scuturară, iar o grămadă de monezi de aur scânteietor zăngăniră jos în barca udă.

"

"

Pentru numele lui Dumneeu, ce aveţi de "nd să faceţi ?  spuse bătrânul om, mă veţi ruina pentru totdeauna! Dacă o sinură monedă ar cădea în apă, r"ul care nu poate suferi aurul s#ar ridica în valuri înspăim"ntătoare şi m#ar înhiţi şi pe mine şi pe barca mea; şi cine ştie cum ar fi mers cu voi în caul ăsta$ hai, luaţi#vă banii înapoi% &u putem să luăm nimic înapoi, o dată ce le#am scuturat din noi , spuseră duurile luminoase.

"

Atunci îmi faceţi necauri , spuse bătrânul om, aplecându"se şi adunând monezile în pălăria sa. 'a trebui să le str"n şi să le duc pe mal şi să le înrop .

%uurile săriră din barcă, dar bătrânul strigă după ele& "

Dar ia staţi, unde mi#e plata ?

" " " "

Dacă nu primeşti aur, poţi să munceşti pe deeaba , spuseră %uurile. (rebuia să ştiţi că plata mea constă doar din poamele păm"ntului . Poamele păm"ntului$ &u le suferim şi nu le#am ustat niciodata . )i totuşi , spuse bătrânul, nu pot să vă las să plecaţi, p"nă ce nu îmi  promiteţi că îmi veţi aduce trei căpăţ"ni de vară, trei anhinare şi trei cepe .

%uurile se amuzau, dar se simţiră, în mod ine'plicabil, legate de pământ& era cel mai neplăcut sentiment pe care îl avuseseră vreodată. (e angajară de aceea să"i plătească bătrânului ceea ce ceruse, cât mai curând. !l îi lăsă să plece şi se întoarse înapoi. )arcursese deja o distanţă destul de mare, când duurile îl strigară& "

*ătr"""ne! +eei, bătr"ne! Punctul principal e uitat !

!l era însă departe însă, şi nu"i auzi. $junsese în linişte de partea cealaltă a *âului, într"un loc stâncos, unde apa nu ajungea niciodată. $ici voia să"şi îngroape aurul periculos. Între două colţuri de stâncă a găsit o prăpastie monstruoasă. (cutură aurul în ea şi se întoarse către căsuţa lui. În această prăpastie se afla frumosul +arpe erde care fu trezit din somnul lui de zdrăngăneala produsă de căderea aurului. Imediat ce puse ocii pe monezile strălucitoare, le şi mâncă cu cea mai mare poftă. )e unele le adună atent, căci erau împrăştiate în crăpăturile stâncii. $bia ce le îngiţise, când, cu o plăcere mare, începu să simtă metalul topindu"i"se în interior şi împrăştiându"i"se în întregul corp. +i apoi, spre bucuria lui, observă că devenise transparent şi luminos. %e mult de tot i s"a spus că este posibil, dar acum, îndoindu"se că o astfel de lumină ar putea dura, curiozitatea şi dorinţa de a fi sigur ca va persista îl scoase afară din adăpostul lui ca să poată să vadă cine a scuturat în prăpastie preţiosul metal. -"a găsit pe nimeni. !ra încântător să"i admiri apariţia şi strălucirea graţioasă, acum când se târa printre rădăcini şi tufişuri, aruncându"şi lumina prin iarbă. iecare frunză părea de smarald, fiecare floare era îmbibată cu o nouă strălucire. În van însă cutreieră el tufişurile singuratice. (peranţa crescu în el când, ajungând în câmp descis, văzu în depărtare o strălucire asemănătoare cu a lui. "  să#mi ăsesc fraţii, atunci ? spuse +arpele şi se grăbi spre acel loc. " !fortul de a se târî prin mlaştină şi printre trestii nici nu"l băgă în seamă# căci deşi îi plăcea cel mai mult să trăiască în locurile uscate şi pline de iarbă ale munţilor, printre crăpăturile stâncilor, să se rănească cu ierburi iuţi şi să"şi potolească setea cu blânda rouă şi cu apa proaspătă de izor, de dragul acestui aur, şi cu speranţa unei lumini glorioase, ar fi îndeplinit orice i s"ar fi propus.

Într"un sfârşit, destul de obosit, ajunse într"un loc plin de trestii din mlaştină, unde cele două %uuri ţopăiau dintr"o parte în alta. (e aşeză lângă ele şi le salută. !ra fericit să"i întâlnească, fiind, aşa credea el, înrudiţi cu familia lui. /uminile se aplecară spre el, săriră peste el şi râseră după obiceiul lor. "

'erişorule , spuseră, tu eşti oriontal, dar cum vine asta$ -ste adevărat că suntem înrudiţi doar după arătare, căci observă dumneata,  şi amândouă duurile, comprimându"şi comprimându"şi întreaga lăţime, se făcură pe cât de înalte putură, ce bine ne prinde forma aceasta conică, nouă, domniilor verticalităţii! &u ne#o lua în nume de rău, bunule )arpe; ce familie se poate lăuda cu un astfel de lucru$ De c"nd au e.istat duhuri în lume, niciunul dintre ele n#  a stat culcat .

+arpele se simţi foarte incomfortabil în compania acestor rude# căci, ţinându"şi capul cât de sus putea, îşi dădu seama că trebuie să"l aplece la pământ din nou, dacă era nevoit să se mişte din loc# şi dacă în întunecatul tufiş se simţea e'trem de satisfăcută de felul cum arăta, splendoarea lui în prezenţa acestor veri părea să scadă în fiecare moment şi îi era teamă că până la urmă se va stinge de tot.  0enat, întrebă grăbit dacă domnii nu"l pot informa de unde a venit aurul strălucitor care a căzut nu de mult în crăpătura stâncii1 2pinia lui era că a fost o ploaie de aur care a căzut direct din cer. 3ele două duuri râseră şi se scuturară şi o mulţime de monezi de aur căzură zdrăngănind pe lângă ei. +arpele se împinse cu agilitate ca să mănânce aurul. "

/ult bine îţi pot face, Domnule , spuse duhul mai energic, şi noi putem să te ajutăm un pic mai mult .

(e scuturară cu iuţeală de încă câteva ori, astfel încât +arpele să poată să înfulece repede rana cea preţioasă. (plendoarea lui vizibil se mări# strălucea cu adevăr frumos, în timp ce duurile slăbiseră şi deveniseră mai scunde, fără ca însă să"şi piardă vreun pic buna lor dispoziţie. " " " " "

'ă sunt îndatorat pe veci ,  spuse +arpele cu un suflu nou adus de praznic# 0ere#ţi#mi ceea ce doriţi, iar dacă pot, vă voi îndeplini dorinţa . 1oarte bine !  spuseră /uminile. Atunci spune#ne unde trăieşte frumoasa domniţă 0rina$ 0ondu#ne la palatul şi la rădina unde locuieşte şi nu  pierde niciun niciun moment, căci căci murim de nerăbdare nerăbdare să ne aplecăm aplecăm în faţa faţa ei . Acest serviciu ,  spuse +arpele cu un oftat adânc, nu#l pot face acum pentru voi% 1rumoasa 0rina sălăşluieşte, vai!, pe partea cealaltă a r"ului . Pe cealaltă parte a r"ului$ )i tocmai am trecut pe partea asta, în noaptea asta furtunoasă! 0e cruime ca 2"ul să ne despartă astfel! &#ar  fi posibil să#l chemăm chemăm pe bătr"n bătr"n înapoi ? Ar fi inutil , spuse Şarpele, căci dacă l#aţi ăsi preătit pe mal, el nu v#ar duce% Poate aduce pe oricine pe partea asta, dar pe nimeni de aici, pe  partea cealaltă  cealaltă .

" " " " " "

3r"tă poveste !  se plânseră %uurile. )i nu e.istă alte mijloace de a trece  prin apă ? -.istă, dar nu acum% -u, însumi, aş putea să văd duc, domnilor, dar nu înainte de amiaă . Atunci nu ne place nouă să călătorim . Puteţi, c"nd se însereaă, să treceţi apa pe umbra măreţului 3riaş . 0um vine asta ? întrebară %uurile, /ăreţul 3riaş trăieşte nu foarte departe de aici% &#are nici#o putere în corp, nu poate să ridice niciun pai cu m"inile, umerii lui n#ar putea să care un mănunchi de vreascuri; dar cu umbra lui, el are putere asupra multor lucruri, aproape asupra la toate% 4a răsărit şi la apus are el de aceea cea mai mare vioare; şi astfel seara vă puneţi pur şi simplu în spatele umbrei sale, 5iantul mere uşor la mal, iar umbra vă trece apa% Dar dacă doriţi, la ceasul amieii, să aşteptaţi în acel colţ al pădurii, unde tufişurile at"rnă peste mal, eu însumi vă voi duce şi vă voi preenta  frumoasei domniţe 0rina% Pe de altă parte, dacă vă displace amiaa, trebuie doar să vă duceţi la căderea nopţii la cotul acela st"ncos, să#i  faceţi o viită 5iantului% 'ă va primi cu siuranţa căci este un domn  prea bun .

3u o reverenţă uşoară, duurile plecară, iar +arpele în adâncul lui nu era nemulţumit că se leapădă de ele# în parte pentru că putea să se bucure de lumina lui, în parte pentru a"şi satisface curiozitatea care, pentru un timp lung, îl agită atâta. În prăpastie, unde destul de des se târa, făcu o descoperire ciudată. 3ăci deşi se târa în sus şi"n jos în acest abis, niciodată n"avusese aici o rază de lumină. )utea doar să deosebească obiectele din jur cu simţul atingerii. În general întâlnise doar creaţiile neregulate ale -aturii# o dată trecea pe lângă dinţii cristalelor imense, iar altă dată simţea aftele şi părul argintului pământesc şi din când în când ducea cu el la lumină nişte pietre preţioase împrăştiate. %ar spre mirarea lui deloc mică, într"o stâncă care era încisă din toate părţile, dăduse peste anumite obiecte care trădau mâna creatoare a omului. )ereţi netezi pe care nu putea să se urce, colţuri armonioase şi ascuţite, stâlpi bine formaţi. +i ceea ce părea cel mai ciudat& figuri umane pe care le încolăcise mai mult de o dată şi care îi păreau să fie din alamă sau din cea mai netedă şi şlefuită marmură. 4oate aceste e'perienţe voia acum să le simtă şi cu văzul, pentru a"şi confirma ceea ce doar presupuse. 3redea că poate ilumina întreaga vizuină subterană cu ajutorul luminii sale# şi spera că va cunoaşte aceste lucruri ciudate dintr"o dată. (e grăbi înapoi şi curând găsi, pe calea obişnuită, crăpătură prin care obişnuia să intre în (anctuar. $jungând aici, privi în jurul lui cu o curiozitate lacomă, deşi strălucirea din el nu putea lumina fiecare obiect din rotundă. 3u uimire şi reverenţă se uită într"o firidă strălucitoare, unde se găsea imaginea din aur a unui rege maiestuos. În înălţime imaginea regelui era mai mai mare decât statura unui om, dar după formă părea

asemănătoare cu o persoană puţin mai înaltă. 3orpul său cipeş era îmbrăcat cu o manta simplă, iar o coroană de stejar îi ţinea părul prins. Imediat ce şarpele privi figura venerabilă, regele începu să vorbească. Întrebă& " " " " " "

De unde vii tu ? Din prăpăstiile unde aurul locuieşte , spuse şarpele. 0e e mai măreţ dec"t aurul ? întrebă regele. 4umina , răspunse +arpele. 0e e mai proaspăt dec"t lumina ? spuse regele. 'orbele , răspunse şarpele.

În timpul acestei conversaţii, şarpele se dădu într"o parte, şi în cea mai apropiată firidă văzu o altă imagine glorioasă. !ra *egele de $rgint care şedea. orma lui era lunguiaţă# era îmbrăcat cu o robă împodobită# coroana, brâul şi sceptrul erau ornate cu pietre preţioase, iar bucuria mândriei sale i se găsea în privire. )ărea să fie gata să zică ceva, când o venă puţin colorată care curgea peste peretele de marmură, devenii dintr"o dată luminoasă şi aruncă o lumină difuză şi veselă în întregul 4emplu. /umina îl făcu pe şarpe să"l vadă pe cel de"al treilea rege, făcut din alamă. $cesta cu o formă măreaţă, proptit pe toiagul său, ornat cu o coroană de laur părea să fie mai mult piatră, decât un om. +arpele se uită la cel de"al patrulea rege care stătea la o distanţă mare de el. 5idul se descise dintr"o dată, în timp ce din vena sclipitoare se scurse lumină care străluci ca fulgerul şi imediat dispăru. 6n om de statură mijlocie, întră prin crăpătura din stâncă şi îi atrase atenţia +arpelui. !ra îmbrăcat ca un ţăran şi ducea în mâna sa o mică lampă la a cărei flamură ţi"ar fi plăcut să te uiţi şi care într"un fel ciudat, fără nicio umbră, lumina întregul dom. " " " "

De ce ai venit, de vreme ce avem lumină ? întrebă regele de aur. )tii că nu pot să lumine ceea ce este întunecat , răspunse omul cu lampa. Se va sf"rşi 2eatul meu ? întrebă *egele de argint. /ai devreme sau mai t"riu , îi răspunse omul cu lampa.

3u o voce mai puternică regele de alamă începu să întrebe& " " " " " " "

0"nd voi răsări ? 0ur"nd , răspunse omul. 0u cine mă voi lea ? întrebă regele. 0u fraţii tăi mai bătr"ni , răspunse omul. 0e vor face cei mai tineri dintre ei ? întrebă regele. r ăspunsee omul. 'or sta jos , răspuns &u sunt obosit , răspunse cel de"al patrulea rege cu o voce aspră şi tremurătoare.

În timp ce purtau această conversaţie, +arpele încercui încetişor tot 4emplul, uitându" se la toate# acum se uita la cel de"al patrulea *ege care se afla lângă el. $cesta se sprijinea de un stâlp# forma lui imensă era mai degrabă impunătoare, decât frumoasă. !ra greu să"ţi dai seama din ce metal era făcut. /a o inspecţie atentă, părea să fie un amestec din cele trei metale din care fraţii lui erau făcuţi. f ăcuţi. %ar la bază, aceste materiale materiale nu păreau să se fi unit în întregime# venele de aur şi argint curgeau înnodate printr"o masă de bronz şi asta îl făcea pe rege neplăcut la vedere. Între timp regele de aur îl întrebă pe om, " " " " " " " "

0"te secrete cunoşti tu ? (rei , răspunse omul. 0are e cel mai important ? spuse regele de argint, 0el revelat , răspunse celălalt. &i#l vei revela şi nouă ? întrebă regele de alamă. 0"nd îl voi cunoaşte pe cel de#al patrulea , răspunse omul. 0e#mi pasă mie , mormăi regele de amestec cu un glas scăzut. -u îl ştiu pe cel de#al patrulea , spuse +arpele şi se apropie de bătrân şi îi sâsâi ceva în urece.

"

-ste timpul potrivit ! spuse atunci bătrânul om cu o voce puternică.

 4emplul făcu făcu un ecou, iar statuile statuile de metal metal sunară. În acel acel moment moment bătrânul se pierdu spre vest, iar +arpele spre est# şi amândoi trecură prin spărturile stâncii cu cea mai mare viteză.  4oate cărările pe unde bătrânul călătorea, călătorea, se umplură, imediat în spatele spatele lui cu aur# căci lampa lui avea ciudata abilitate de a transforma piatra în aur, lemnul în argint, animalele moarte în pietre preţioase şi de a aniila toate metalele, dar doar atunci când era singurul obiect care lumina în locul în care se afla. %acă o altă lumină era lângă ea, lampa doar arunca din ea o lumină pură şi limpede şi toate creaturile şi fiinţele era împrospătate de ea. Bătrânul intră în căsuţa lui care era construită în panta dealului. 2 găsi pe soţia lui foarte mânită. (tătea lângă foc plângând şi refuzând să fie consolată.

0"t de nefericită sunt !  spuse ea, nu te#am ruat stăruitor să nu pleci nicăieri în seara asta ? " 0e s#a înt"mplat ? întrebă soţul, destul de liniştit. " Abia plecasei ,  spuse ea, suspinând, c"nd au venit la uşă doi călători  foarte ălăioşi6 ălăioşi6 fără să mă "ndesc "ndesc i#am lăsat să intre; intre; păreau să fie un cuplu de oameni foarte entili şi onorabili; erau îmbrăcaţi în flăcări şi i#  ai fi luat drept Duhuri% Dar nici bine n#au intrat în casă, c"nd au început, ca nişte paji neruşinaţi, să mă complimentee şi s#au apropiat at"t de mult înc"t mi s#a făcut ruşine să mă "ndesc la ele . 1ără îndoială ,  spuse soţul cu un zâmbet, domnii lumeau6 lu"nd în " considerare v"rsta ta, au făcut#o de draul politeţii . "

"

" " " "

'"rsta! ce v"rstă ? se plânse soţia& (u mereu o să vorbeşti de v"rsta mea$ 0"t de bătr"nă sunt$ Politeţe enerală! Dar ştiu ce ştiu% 3ită#te în jur să vei cum arată pereţii; uită#te la bătr"nele pietre, pe care nu le#am văut de#o sută de ani; toate firimiturile de aur le#au lins, nici n#ai putea "ndi c"t de repede; şi continuau să mă asiure că are un ust mai bun dec"t orice aur obişnuit% După ce au isprăvit cu linsul pereţilor, cei doi tovarăşi păreau să se fi fericit cu adevărat, iar în timpul ăsta scurt au crescut mult mai laţi şi mult mai luminoşi% Au început din nou să fie impertinenţi, m#au bătut pe umeri şi m#au numit reina lor, s#au scuturat şi un duş de monei de aur a început să cură din ei; uită#te cum strălucesc sub bancă! Dar vai, ce mierie! *ietul /ops a m"ncat o monedă sau două şi uită#te! ace mort în coş% *iata potaie%  i minunată! &#am avut parte de ea p"nă n#au plecat; nu plecau, dacă nu le  promiteam să#i să#i plătesc barcaiului barcaiului datoria datoria pe care o aveau la el  el . 0e#i datoreaă ? întrebă omul. (rei căpăţ"ni de vară, trei anhinări şi trei cepe6 le#am promis că o să mă duc, c"nd o să fie i şi că o să le duc la 2"u . Poţi să le îndeplineşti această dorinţă , spuse bătrânul om, se poate să ne  fie de ajutor din nou . Dacă ne vor fi de ajutor, asta n#o ştiu; dar ei au promis şi au jurat că ne vor fi .

Între timp focul din inima ei se domoli# omul a acoperit tăciunii cu o mână de cenuşă şi a pus monezile de aur strălucitoare într"o parte. $stfel /ampa lui licărea singură cu lumina cea mai frumoasă, iar pereţii se acoperiră din nou cu aur şi 7ops se scimbă în cel mai frumos on8' care putea fi conceput. $mestecul de maro şi negru din această piatră preţioasă îl făcea să fie cea mai curioasă manufactură. "

7a#ţi coşul , spuse bătrânul om, şi pune on8.#ul în el; apoi ia trei vere, trei anhinări şi trei cepe; pune#le l"nă micuţul /ops şi du#le la 2"u% 4a amiaă )arpele te va trece peste; treci pe la frumoasa domniţă 0rina, dă#  i on8.#ul, iar ea o să#i dea viaţă atin"ndu#l, aşa cum prin atinerea ei omoară orice are viaţă în el% 'a avea un adevărat prieten în acest c"ine% Spune#i să nu jelească; eliberarea ei e aproape; cel mai mare hinion  poate să#l privească privească ca pe cea mai mare fericire; fericire; căci e timpul potrivit% potrivit%

Bătrâna femeie îşi umplu coşul şi plecă imediat ce se făcu ziuă. (oarele ridicat strălucea limpede de pe cealaltă parte a *âului, care licărea în depărtare# bătrâna femeie mergea cu paşi înceţi, căci coşul apăsa asupra capului ei, şi nu era on8'ul care o împovăra, căci orice lucru fără de viaţă pe care îl ducea, nu"i simţea greutatea# pe de altă parte, în astfel de cazuri coşul se ridica deasupra şi plana pe deasupra capului ei. %ar căratul oricăror ierburi proaspete sau oricărui animal viu îl găsea e'trem de e'tenuant.

$ călătorit pentru un timp cu o dispoziţie morocănoasă, până când se opri dintr"o dată înspăimântată, căci aproape călcase pe umbra 9igantului care se lungea spre ea de"a lungul câmpului. +i acum, ridicându"şi ocii, văzu monstrul de 9igant care se scăldase în *âu şi care abia ieşise, iar ea nu ştia cum să"l evite. În momentul în care o văzu, acesta începu s"o salute în joacă, iar mâinile umbrei sale îi prinseră coşul. 3u o apucătură îndemânatică adunară din el o varză, o anginare şi o ceapă şi le duseră la gura 9igantului care se duse atunci la *âu, lăsând"o pe femeie să meargă în pace. emeia se gândi dacă n"ar fi mai bine să se întoarcă şi să ia legumele lipsă din grădina ei. %ar în ciuda acestor îndoieli, continuă să meargă, astfel încât într"un timp scurt se găsi pe malul *âului. (tătu destul acolo ca să aştepte barcagiul pe care"l văzu într"un sfârşit apropiindu"se cu un călător neobişnuit. 6n tânăr nobil şi cipeş, la care ea nu se putea uita, coborî din barcă. " "

0e#mi aduci ? întrebă barcagiul bătrân. 4eumele pe care cele două Duhuri ţi le datoreaă ,  spuse femeia, arătând spre marfa ei.

Însă când barcagiul descoperi doar câte două din fiecare legumă, se înfurie şi strigă că nu vrea niciuna din ele. emeia îl rugă stăruitor să le ia# spunându"i că nu putea să meargă acum acasă, şi că povara ei pentru partea de drum care"i mai rămânea de parcurs era foarte grea. !l a rămas neclintit în refuzul lui, şi o asigură că nu depinde de el. "

0eea ce#mi aparţine , îi spuse, trebuie să#l pun deoparte într#o rămadă, să nu m#atin de nimic din ea, p"nă c"nd nu i#am dat 2"ului treimea care i se cuvine .

%upă multă tocmeală, bătrânul răspunse& " " "

/ai e.istă o cale% Dacă vrei să laşi tu aranţie 2"ului şi să te declari pe tine însăţi datornică, voi lua şase piese de aur; dar e.istă un risc . Dacă mă ţin de cuv"nt, n#o să risc nimic, nu#i aşa ? Deloc% Puneţi m"na în apă ,  continuă barcagiul, şi promite că în douăecişipatru douăecişipatru de ore îţi vei plăti datoria .

emeia făcu întocmai# dar spaima o cuprinse, când scoţându"şi mâna, o găsi neagră precum cărbunii: Îl certă gălăgios pe Barcagiu, spunându"i că mâinile ei au fost întotdeauna cele mai rafinate părţi ale corpului său# că în ciuda muncii ei grele, a reuşit de"a lungul timpului să"şi ţină aceste membre nobile& albe şi delicate. (e uită la mână cu indignare şi e'clamă pe un ton disperat&

Din ce în ce mai rău! Priveşte, dispare complet; s#a făcut mult mai mică dec"t cealaltă% " Acum doar pare să fie aşa ,  spuse Barcagiul, dacă nu#ţi ţii cuv"ntul, s#ar  putea să se facă de#a binelea aşa% /"na se va micşora încet încet şi în timp va dispărea complet, deşi poţi să te foloseşti de ea aşa cum o făceai înainte% (oate lucrurile le vei putea face cu ea, doar că nimeni nu o va vedea . " /ai bine n#aş putea s#o folosesc, dec"t să i se observe lipsa , se plânse ea, dar fără vorbă că#mi voi ţine cuv"ntul şi voi scăpa de această piele neară şi toate rijile leate de ea . "

%e aceea precipitată prinse coşul care i se urcă singur deasupra capului şi plană deasupra ei în aer, şi se grăbi după tânăr care mergea încet şi gânditor de"a lungul malului. orma lui nobilă şi îmbrăcămintea lui ciudată o impresionară profund. )ieptul îi era acoperit cu o bluză sclipitoare din zale# în ale cărei unduiri puteau fi urmărite toate mişcările corpului său frumos. %e pe umeri atârna o pelerină mov# în  jurul capului descoperit curgea părul maroniu, abundent adunat în frumoase frumoase şuviţe# faţa lui graţioasă şi picioarele sale bine"formate erau arse de soare. 3u tălpile goale, mergea liniştit pe nisipul fierbinte# o durere interioară adâncă părea să"l încidă faţă de toate lucrurile e'terioare. 9uralivă bătrâna încercă să facă conversaţie# dar răspunsurile lui scurte nu o mulţumiră deloc şi nici nu o informară# astfel, într"un sfârşit, neputând să suporte frumuseţea ocilor lui, ceful de vorbă îi pieri şi se despărţi de el, spunându"i& "

/ereţi prea încet pentru mine, domnul meu; şi nu trebuie să pierd nici#o clipă, căci trebuie să traverse 2"ul pe )arpele cel verde şi trebuie să car acest cadou preţios de la soţul meu pentru frumoasa domniţă 0rina .

(punând acestea mări pasul# dar frumosul 4ânăr mări şi el pasul, şi se grăbi să meargă alături de ea. " "

/eri la frumoasa domniţă 0rina !  spuse el, Atunci avem acelaşi drum% Dar ce dar îi duci ? Domnule , spuse emeia, nu e prea frumos, ca după ce mi#aţi e.pediat at"t de scurt întrebările pe care vi le#am pus, să mă interoaţi cu o asemenea vivacitate despre secretele mele% Dar dacă vreţi să facem schimb, să#mi spuneţi care sunt aventurile dumneavoastră, n#o să vă ascund care#i situaţia mea şi a darurilor mele .

ăcură imediat un târg, iar doamna îi dezvălui situaţia ei, îi spuse istoria potăii şi îl lăsă să vadă neobişnuitul dar.

 4ânărul ridică această curiozitate naturală din coş şi îl luă pe 7ops care părea să doarmă liniştit, în mâinile lui. "

*estie fericită ! suspină el, vei fi atins de m"inile ei, vei fi înviat de ea; în vreme ce vii sunt obliaţi să se s e ferească de preenţa ei pentru a scăpa de un sf"rşit demn de pl"ns% De ce spun că e demn de pl"ns$ &u e oare mai trist şi mai înspăim"ntător să fii lovit de privirea ei, dec"t să fi omor"t de m"na ei ? 7ată , îi spuse emeii, la anii mei, ce soartă roană trebuie să urme! Doar această armură pe care cu onoare am purtat#o în răboi şi această pelerină pe care am căutat s#o merit, Destinul mi le#a lăsat; pe una ca pe o povară inutilă, iar pe cealaltă ca pe un ornament inutil% 0oroana, sceptrul şi sabia au dispărut şi sunt la fel de ol şi de în nevoi ca orice alt fiu al păm"ntului% 0ăci at"t de nebinecuv"ntători sunt ochii ei luminoşi, înc"t iau din orice fiinţă vie la care se uită întreaă ei forţă, iar cei pe care atinerea m"inii ei nu#i ucide sunt schimbaţi în umbre vii cărora le răm"ne doar să hoinărească%

$stfel continuând să jelească, cu niciun cip nu mulţumi curiozitatea femeii, care nu dorea să ştie atâtea lucruri despre situaţia lui interioară, ci mai degrabă despre cea e'terioară. -u află numele tatălui, nici a regatului. !l strângea cu puterea pe 7ops, pe care razele de soare şi pieptul băiatului îl încălziră atât de mult, încât părea viu. Băiatul o întrebă despre 2mul cu /ampa, despre influenţa luminii sacre, aşteptându"se la mult bine din partea ei pentru melancolia sa. În mijlocul conversaţiei, descriseseră de departe maiestuosul arc al )odului, care se lungea de pe un mal pe altul, strălucind cu cele mai ciudate culori în splendoarea (oarelui. $mândoi erau uimiţi, căci până acum nu văzuseră niciodată acest edificiu atât de mare. "

'ai ! se plânse )rinţul, nu era oare destul de frumos, c"nd stătea în faţa noastră, construit din jasp şi aat$ are nu trebuie să ne fie frică să#l trecem, acum că ne apare construit dintr#o comple.itatea armonioasă de smarald, criopra şi criolită$ 

-iciunul dintre ei n"avea abar de scimbarea +arpelui& căci era ciar +arpele care se curba în fiecare zi la amiază peste *âu, sub forma unui pod impunător. 3ălătorii călcau pe el cu un sentiment de veneraţie şi treceau peste el în tăcere. Imediat ce ajunseră pe ţărmul celălalt, podul începu să alunece şi să tremure. Într"o vreme scurtă, atinse suprafaţa apei şi +arpele cel erde sub forma lui proprie veni unduindu"se după călători. $bia îi mulţumiră pentru privilegiul de a trece peste spatele lui, când aflară, că, înafară de ei trei, mai trebuie să fie şi alte persoane cu ei pe care ocii nu"i pot deosebi. $uziră un sâsâit, căruia +arpele îi răspunse tot cu un sâsâit# ascultară, şi imediat auziră&

"

"

 să hoinărim în parcul 1rumoasei Domniţe 0rina ,  vorbe spuse de o v om cere pe tine la căderea nopţii, c"t perece de voci alternante. alternante. Si apoi te vom de repede om deveni şi noi mai preentabili, pentru a ne preenta acestui model al perfecţiunii% Pe malul frumosului 4ac ne vei ăsi . Aşa să fie , spuse +arpele# şi sâsâitul se pierdu în aer.

3ei trei călători se consultară acum cu privire la ordinea în care să se prezinte bunei %omniţe# căci oricât de mulţi oameni se poate să fie alături de !a, ei erau obligaţi să intre şi să plece singuri, înfricoşaţi de durerea unor foarte aspre măsuri. emeia cu potaia metamorfozată în coş se apropie prima de grădină, uitându"se după patroana ei# aceasta nu fu greu de găsit& auzindu"se cum cântă la arpă. 3ele mai elevate tonuri se auzeau dinspre ea, la început ca nişte cercuri pe suprafaţa unui lac liniştit, apoi ca o respiraţie uşoară mişcară iarba şi tufişurile. Într"o poieniţă verde, sub umbra unui grup impunător format din mulţi arbori de o variate de specii, stătea !a# şi din nou !a vrăjea ocii, urecile şi inima femeii, care se apropia cu încântare, jurând în sinea ei că de când a văzut"2 ultima dată, 3ea rumoasă s"a făcut mai frumoasă ca niciodată. 3u bucurie vie, de la depărtare, îşi e'primă veneraţia şi admiraţia pentru frumoasa fecioară& "

0e fericire să 'ă văd! Paradisul, preenţa dumneavoastră îl aruncă în  jur! 0"t de frumos frumos stă harpa pe pieptul (ău, c"t c"t de raţios m"inile m"inile (ale o îmbrăţişeaă, cum pare că îi este dor să stea l"nă Dumneavoastră, şi cum sună at"t de bl"nd sub apăsarea deetelor 'oastre subţiri! De trei ori fericită tinereţe, oricui îi este dat să fie aici !

orbind astfel se apropie. %omniţa 3rina îşi ridică ocii, îşi desprinse mâinile de arpă şi răspunse&

&u mă deranja cu lauda ta nepotrivită, ma face să îmi simt suferinţa şi mai mult% 3ită#te aici, la picioarele mele stă bietul 0anar care obişnuia să mă acompaniee at"t de frumos atunci c"nd c"ntam; stătea pe harpa mea, şi era dresat să nu mă atină; dar ai, în timp ce eu, împrospătată de somn, închinam paşnică un imn dimineţii şi micuţul meu c"ntăreţ îşi revărsa tonurile armonioase mai vesel ca niciodată, un 'ultur a trecut ca o săeată pe deasupra capului meu% /icuţa biată creatură, înspăim"ntată, se refuie în pieptul meu şi am simţit atunci ultimele  palpitaţii ale vieţii din el% 'ulturul prădător a fost cu adevărat prins de  privirea mea şi flutur"nd din aripi a căut leşinat în apă; dar la ce mi#e de folos pedeapsa pe care a primit#o$ drăuţul meu 0anar e mort, iar morm"ntul lui va mări numărul de tufişuri care jelesc din rădina mea . " 1ii curajoasă, bună domniţă 0rina !  suspină femeia, ştergându"şi o lacrimă pe care povestea fecioarei nenorocite a cemat"o în ocii ei, linişteşte#te ! *ătr"nul meu soţ te roaă să#ţi moderei t"nuirea, să te uiţi la cea mai mare nenorocire ca la precursoarea celei mai mari fericiri, căci este timpul potrivit, şi cu adevărat , continuă ea, lumea mere în ultima vreme "

destul de ciudat% Doar uită#te la m"na mea, uite c"t de neară este! Pe măsură ce continui să trăiesc şi să respir, se face din ce în ce mai mică6 trebuie să mă răbesc, că altfel dispare de tot! De ce m#oi fi anajat să le  fac un serviciu duhurilor, de ce m#am înt"lnit cu umbra 5iantului şi de ce mi#am băat m"na în 2"u$ &u#mi poţi da o bucată de vară, una de anhinare şi o ceapă$ 4e#aş da 2"ului, iar m"na mea s#ar face mai albă ca niciodată, aşa ca una de#a ta . " 'ere şi usturoi mai poţi să ăseşti; dar anhiare vei căuta în van% &ici#o  plantă din d in rădina mea n#are nici n ici flori, f lori, nici fructe% 1iecare 1 iecare crenuţă pe care o rup şi o plante pe morm"ntul cuiva dra, creşte verde imediat şi din ea răsar frumoase ramuri% (oate aceste desişuri de arbori, tufişuri şi cr"nuri, destinul destinul meu dificil le#a le#a crescut în jurul meu% meu% Aceşti pini care se întind ca nişte nişte umbrele de soare, aceşti aceşti chiparoşi care arată ca nişte nişte obeliscuri, aceşti stejari colosali şi aceşti fai au fost cu toţii nişte micuţe rămurele plantate de m"inile mele în calitate de memoriale t"nuitoare într#un sol care altfel este sterp . $cestor vorbe bătrâna femeie nu le acordă nici"o atenţie# ea se uita la mâna ei, care, de faţă cu frumoasa domniţă 3rina, părea cu fiecare moment să se facă mai mică şi mai neagră. !ra gata să"şi ia coşul şi să plece, când îşi dădu seama că partea cea mai bună din misiunea ei o uitase. *idică bucata de on8' în care câinele se transformase şi îl puse în iarbă, nu de parte de domniţă. "

Soţul meu , spuse ea, vă trimite această amintire; ştiţi prea bine că puteţi să daţi viaţă unei pietre preţioase atin"nd#o% Acest simpatic c"ine credincios vă va bucura mult; iar m"hnirea mea că l#am pierdut va fi ştearsă de "ndul că se află în compania dumneavoastră .

rumoasa domniţă 3rina se uită la delicata creatură cu o privire duioasă, şi, după câte se părea, uimită. "

/ulte semne se leaă , spuse ea, care aduc un v"nt de speranţă în mine6 dar, vai!, nu e oare o înşelăciune naturală care ne face să ne închipuim, atunci c"nd nenorocirile se adună peste noi, că o i mai bună se apropie$ 4a ce îmi sunt de folos toate semnele astea$ /oartea solistului meu, m"na ta neara precum cărbunii$ Acest căţel de on8., care nu mă poate deamăi$ )i să ascult de sfatul 4ămpii$ De bucurii omeneşti departe pentru totdeauna, 0u supărări înconjur eu stau6 -ste vreun templu la 2"u$

-ste vreun pod$ 'ai, încă nu!  Buna bătrână femeie ascultă cu nerăbdare acest cântat, pe care frumoasa domniţă 3rina îl acompanie cu arpa ei, într"un fel care ar fi vrăjit pe oricine. !ra gata să plece, când sosirea verdelui +arpe o reţinu. +arpele prinsese ultimele versuri ale cântecului şi despre aceste cestiuni venise s"o consoleze pe frumoasa domniţă 3rina.

Profeţia podului s#a împlinit , se tângui +arpele, o poţi întreba pe această doamnă de mare însemnătate c"t de maiestuos arată acum arcul  podului% Dacă înainte jaspul şi aata, netransparente netransparente fiind, abia dacă lăsau o sclipire de lumină să treacă pe la colţuri, ea a devenit acum  piatră preţioasă transparentă% transparentă% &iciun beril nu e aşa limpede, niciun smarald nu are o nuanţă aşa de frumoasă . " 9ţi urei să te bucuri de el ,  spuse frumoasa domniţă 3rina, dar scuă#mă dacă privesc profeţia ca fiind încă neîmplinită% Semeţul arc al podului tău poate primi doar călători care mer pe picioarele lor; dar ni s#a  promis că chiar şi cai şi căruţe şi călători de toate feluri, f eluri, vor putea, în acelaşi timp, să treacă podul în ambele a mbele direcţii% &u se spune oare şi ceva despre st"lpi care vor răsări sinuri din apele 2"ului ?

"

Bătrâna încă îşi fi'a mâna cu ocii, iar acum le întrerupse dialogul şi îşi luă rămas bun. "

Aşteaptă puţin ,  spuse frumoasa domniţă 3rina, ia#mi frumoasa delicată  pasăre cu tine% 2oaă 4ampa s#o schimbe în topa; o voi învia prin atinerea mea; iar împreună cu bunul tău /ops, am"ndouă îmi vor face timpul mai frumos6 dar răbeşte#te, răbeşte#te, căci, la apus, o  putrefacţie intolerabilă se va hrăni din nenorocita mea pasăre, şi îi va distrue delicata structură a formei sale pentru totdeauna .

Bătrâna femeie puse micuţul cadavru, înfăşurat în frunze moi, în coşul ei şi se grăbi înainte. " " "

ricum o fi ,  spuse +arpele, reluînd dialogul întrerupt, (emplul este construit . Dar nu este la 2"u , spuse frumoasa domniţă 3rina . 9ncă se odihneşte în ad"ncurile Păm"ntului  Păm"ntului , spuse +arpele# Am văut reii şi am conversat cu ei . Dar c"nd va răsări ? întrebă frumoasa domniţă 3rina.

" +arpele răspunse&

" Am auit sun"nd în (emplu aceste cuvinte ad"nci6 -ste timpul potrivit . 2 bucurie plăcută se răspândi pe faţa frumoasei domniţă 3rina. "

Aceasta este a doua oară pe iua de ai , spuse ea, c"nd am auit aceste  fericite cuvinte6 c"nd va veni veni iua c"nd c"nd le voi aui de trei ori ?

(e ridică şi imediat din crâng veni o drăgă fecioară care îi luă arpa. $lta o urma. $ceasta împacetă scaunul sculptat dintr"un fildeş fin, pe care frumoasa domniţă stătuse şi îşi puse sub mână perna aurie de pe scaun. 2 a treia domniţă apăru, cu o umbrelă uriaşă lucrată cu perle, şi se uită dacă frumoasa domniţă 3rina va avea nevoie de ea în plimbarea ei. $ceste trei fecioare erau neîncipuit de frumoase, dar nu mai frumoase decât frumoasa domniţă 3rina, căci era clar orişicui că nu se puteau compara cu ea. Între timp frumoasa domniţă se uita satisfăcută la ciudatul on8' 7ops. (e aplecă şi"l atinse, şi în acel moment acesta începu să mişte. esel se uită în jur, alergă mai repede şi mai repede, şi în sfârşit, în felul său cel mai blând, se grăbi să"şi salute binefăcătoarea. !a îl luă în mâinile sale şi îl strânse la piept. "

Aşa rece cum eşti , se tângui ea, şi deşi doar jumătate de viaţă lucreaă în tine, eşti binevenit% 0u bl"ndeţe te voi iubi, frumos mă voi juca cu tine, încet te voi m"n"ia, şi ferm te voi ţine la pieptul meu%

$poi îi dădu drumul, îl izgoni de lângă ea, îl cemă înapoi, şi se jucă delicat cu el, alergând alături de el atât de vesel şi de inocent, încât cu încântare te uitai şi te bucurai de fericirea ei, aşa cum cu puţin timp în urmă suferinţa ei atrăgea simpatia oricărei inimi. $ceastă bucurie, aceste sporturi graţioase fură întrerupte de sosirea tânărului trist. Înaintă, aşa cum era, doar că părea mult mai obosit de căldura zilei, iar în prezenţa doamnei sale devenea din ce în ce mai palid. %ucea pe mâna lui un vultur care stătea liniştit precum un porumbel, cu corpul micşorat, iar aripile căzute. " "

&u e frumos din partea ta ,  se plânse frumoasa domniţă 3rina, să aduci această creatură ur"cioasă în faţa ochilor mei, monstrul care ai mi#a ucis micuţul solist . &u învinovăţi pasărea nefericită !  îi răspunse 4ânărul, mai bine învinovăţeşte#te pe tine şi pe destinul tău; şi lasă#mă să păstre l"nă mine camaradul tristeţii mele .

7ops nu se oprise din a o tacina pe frumoasa domniţă, iar ea răspunse acestui preferat transparent cu gesturi prieteneşti. $plaudă ca să"l sperie# apoi alergă ca să"l facă să vină după ea. Încercă să"l prindă, când el fugi, şi ea îl alergă, când el încercă să se gudure pe lângă ea. 4ânărul se uită tăcut, cu o furie crescândă, iar într"un final, când ea prinse bestia odioasă, care lui i se părea insuportabil de urâtă, în braţe, strângând"o la piept, sărutându"i năsucul negru cu buzele ei divine, răbdarea lui se risipi în întregime şi plin de disperare e'clamă& "

are trebuie ca eu care printr#o tristă neşansă trebuie să trăiesc pe l"nă tine, poate p"nă la sf"rşit fără ca să fiu aici, care prin tine mi#am  pierdut toate, chiar şi pe mine însumi, trebuie să văd în faţa ochilor mei cum un monstru at"t de nenatural te poate face bucuroasă, că#ţi poate trei ataşamentul şi se poate bucura de îmbrăţişarea ta$ are mai

trebuie să hoinăresc de colo colo, urm"ndu#mi calea cea tristă de pe o  parte a 2"ului pe cealaltă$ &u, căci încă mai e o sc"nteie din vechiul spirit eroic care doarme în inima mea% Acum să ibucnească în flacără sf"rşită! Dacă pietrele se pot odihni la pieptul tău, lasă să fiu schimbat în piatră; dacă atinerea ta ucide, voi muri ucis de m"inile tale . (punând acestea făcu o mişcare violentă, vulturul îi zbură de pe degete, iar el alergă grăbit spre domniţa care îşi ţinea mâinile, împotrivindu"se atingerii, dar îl atinse imediat. 3onştienţa îl părăsi, iar ea simţit îngrozită povara iubită ce zăcea la picioarele ei. 3u un ţipăt se dădu înapoi, în timp ce tânărul alunecă fără de viaţă din mâinile ei pe pământ.  4ragedia s"a întâmplat: întâmplat: rumoasa domniţă 3rina stătea nemişcată uitându"se uitându"se la cadavru. Inima părea că"i stă nemişcată în piept# iar ocii îi erau fără de lacrimi. În van încerca 7ops să capete vreun gest blând din partea"i# odată cu prietenul ei lumea era pentru ea la fel de moartă ca un mormânt. În disperarea ei tăcută nu se uita în jur după ajutor# nu cunoştea vreunul. )e de altă parte, +arpele se mişca vioi. )ărea că aduce mântuire, iar în fapt ciudatele lui mişcări serviră, cel puţin pentru a ţine la o parte, pentru puţin timp, consecinţele imediate ale tragediei. olosindu"se de corpul său fle'ibil, formă un cerc larg în jurul cadavrului, şi prinzându"şi coada între dinţi, rămase nemişcat. )este puţin timp una din frumoasele ajutoare ale domniţei apăru# aduse cu ea scaunul de ivoriu şi cu semne prieteneşti îşi rugă stăpâna să stea jos. $poi apăru cea de"a doua dintre frumoasele ajutoare ale domniţei care ducea în mâinile sale un văl colorat precum focul cu care decoră şi ascunse capul frumoasei domniţei 3rina. 3ea de"a treia îi înmână domniţei 3rina arpa ei care abia trase spre ea frumosul instrument şi cântă câteva acorduri, când prima dintre domniţe se întoarse cu o oglindă rotundă şi clară şi se aşeză în faţa frumoasei domniţe# îi prinse privirea în oglindă, aruncând în spre ea cea mai frumoasă imagine care se putea găsi în -atură.  4risteţea îi amplifica amplifica frumuseţea, frumuseţea, vălul îi mărea şarmul, iar arpa graţia# şi deşi îţi doreai din tot adâncul ca situaţia ei de îndoliată să se scimbe, nu mai puţin îţi doreai să păstrezi imaginea ei, aşa cum arăta acum, mereu prezentă alături de tine. 6itându"se nemişcată în oglindă, atinse arpa, iar tonuri topindu"se ieşiră din corzi. %urerea părea să i se ridice, iar muzica în note grave îi răspundea tristeţii sale# câteodată îşi descidea buzele ca să cânte, dar vocea îi lipsea# şi nu după mult timp tristeţea i se topi în lacrimi, iar cele două fecioare o prinseră în mâinile lor. ;arpa căzându"i de la piept, cu greu atenta servitoare prinse instrumentul şi"l duse la o parte. "

0ine#l aduce pe mul cu 4ampa, înainte ca Soarele să apună ? sâsâii +arpele sfios, dar tare& fecioarele se uitară una la alta, iar lacrimile domniţei căzură şi mai repede.

În acest moment veni femeia cu coşul ei, gâfâind aproape fără de suflare.

Sunt pierdută şi mutilată pe viaţă !  se plânse ea, iată cum m"na mi#a dispărut în întreime, nici barcaiul, nici 5iantul nu mă vor mai trece, căci sunt datoare 2"ului% 9n van am promis sute de morcovi şi de cepe, nu au nevoie de mai mult de trei şi nicio anhinare nu e de ăsit în  partea asta . " 3ită de rija ta ,  spuse +arpele, şi încearcă să aduci ajutor aici; poate o să#ţi fie şi ţie de folos% 5răbeşte şi ăseşte#le pe Duhuri, este prea luminos ca să le vei, dar poate că le vei aui r""nd şi ţopăind% Dacă se răbesc, vor putea să treacă podul pe umbra 5iantului, îl vor căuta pe mul cu 4ampa şi îl vor trimite la noi . "

emeia începu să fugă cu pasul ei cel mai iute. +arpele părea să aştepte la fel de nerăbdător precum %omniţa întoarcerea %uurilor. ai: *aza (oarelui scufundător începuse deja să lumineze doar vâfurile cele mai înalte ale copacilor din crâng şi uriaşe umbre se întindeau deasupra lacului şi a câmpiei. +arpele se mişcă fără astâmpăr, iar frumoasa domniţă 3rina era numai lacrimi. +arpele se uita în toate părţile, căci îi era teamă în fiecare moment că (oarele va apune, caz în care corupţia va cuprinde cercul magic, iar frumosul tânăr se va descompune. În cele din urmă observă zburând în înălţimi cu aripi mov"roşii, vulturul )rinţului al cărui piept prindea ultimele raze ale soarelui. +arpele se bucură văzând acest semn bun şi nu se înşelă, căci imediat 2mul cu /ampa fu văzut alunecând către ei peste lac, repede şi lin, de parcă călătorea pe patine. +arpele nu"şi scimbă postura. %omniţa 3rina se ridică şi strigă& " "

0e spirite bune te#au trimis în momentul în care doream să fii aici şi aveam nevoie de tine at"t de mult ? Spiritul 4ampei mele ,  răspunse bărbatul, m#a împins, iar 'ulturul m#a condus% 4ampa mea sclipeşte c"nd este nevoie de mine şi eu doar mă uit în cer după vreun semn; vreo pasăre sau vreun meteor indică spre locul către care trebuie să mă îndrept% 1ii calmă, frumoasă 1ecioară! Dacă pot să ajut, nu ştiu% 3n individ nu poate ajuta, ci doar acela poate care se leaă cu mulţi la ora potrivită% 'om am"na răul şi vom continua să sperăm% :ine#ţi cercul str"ns , continuă el, întorcându"se către +arpe# apoi se aşeză pe un dâmb de lângă el şi ilumină cu lampa sa corpul fără de viaţă. Aduceţi şi micuţa pasăre mai aproape, şi aşeaţi#o în cerc ! spuse el apoi, iar fecioarele luară micuţul cadavru din coş, pe care bătrâna femeie îl lăsase şi făcură precum le indicară bătrânul.

Între timp soarele apusese şi pe măsură ce întunericul creştea, nu doar +arpele şi lampa bătrânului începură să strălucească după cum le era felul, ci şi vălul domniţei 3rina arunca o lumină blândă care îi păta graţios cu un roşu blajin ca cel al

răsăritului obrajii ei palizi şi rocia ei albă. 3eilalţi se uitară unii la alţii, reflectând în tăcere# grija şi durerea îi erau potolite de o speranţă sigură. -u fu deloc o intrare neplăcută, deci, aceea a bătrânii femei însoţită de cele două duuri vesele care păreau să fi fost foarte generoase, căci deveniseră din nou e'trem de costelivi. Însă se purtară mult mai drăguţ din cauza asta cu domniţa 3rina şi cu celelalte domniţe. 3u mult tact şi e'presivitate spuseră o mulţime de lucruri destul de comune acestor frumoase persoane şi se declarară stupefiaţi de şarmul pe care vălul strălucitor al domniţei 3rina îl arunca peste domniţă şi peste însoţitorii ei. %oamnele îşi lăsară modeste ocii în jos, iar lauda duurilor le făcură foarte frumoase. 4oţi erau paşnici şi calmi, cu e'cepţia bătrânii emei. În ciuda garanţiei soţului ei, că mâna ei nu se putea micşora şi mai mult atât timp cât /ampa o lumina, ea spuse de multe ori că lucrurile merg tot spre rău, iar înainte de miezul nopţii acest nobil membru îi va dispărea complet. 2mul cu /ampa ascultase cu atenţie conversaţia /uminilor şi era bucuros că domniţa 3rina fusese înveselită şi amuzată într"o anumită măsură. Iar la un moment dat, fără să"şi dea seama nimeni cum, miezul nopţii sosi. Bătrânul om se uită la stele şi apoi începu să vorbească& "

&e#am adunat la ora potrivită% 1iecare să#şi facă treaba, fiecare să#şi  facă datoria şi o fericire universală ne va înhiţi durerile individuale, individuale, aşa cum o durere universală ne consumă bucuriile individuale .

$ceste cuvinte provocară o minunată gălăgie, căci toate persoanele adunate vorbiră tare, fiecare pentru sine, declarând ceea ce aveau fiecare de făcut. %oar cele trei fecioare erau tăcute, una dintre ele adormise lângă arpă, alta aproape de umbrela de soare, iar cea de"a treia lângă scăunel şi nu le puteai învinui, căci era tare târziu.  4inerii luminoşi, după ce făcură câteva complimente complimente fecioarelor, fecioarelor, îşi îndreptară îndreptară întreaga lor atenţie către )rinţesă, singura demnă de omagiu. "

7a olinda , spuse omul vulturului, şi cu prima raă de soare lumineaă cei trei adormiţi, şi treeşte#i cu lumină reflectată de sus .

+arpele începu acum să se mişte, slăbi cercul şi alunecă lin, în cercuri mari, spre *âu. 3ele două duuri îl urmară cu un aer solemn& le"ai fi luat ca pe cele mai serioase lamuri din natură. Bătrâna femeie şi soţul ei apucară coşul a cărei lumină domoală abia o observaseră până acum. Îl ridicară din ambele părţi şi acesta crescu şi mai mare şi mai luminos. *idicară corpul tânărului în el şi aşezară canarul pe pieptul său. 3oşul se ridică în aer şi pluti pe deasupra capului bătrânei femei, iar ea urmă cele două duuri. rumoasa 3rina îl luă pe 7ops în mâna ei şi o urmă pe femeie. 2mul cu lampa era la coada procesiunii, iar scena era luminată foarte ciudat de aceste multe lumini.

%ar nu mică le fu mirarea când văzură, apropiindu"se de râu, o boltă glorioasă trecând pe deasupra apei cu ajutorul căreia +arpele le oferea un pod scânteietor. %acă pe timp de zi au admirat frumoasele şi transparentele pietre preţioase, în timpul nopţii erau uluiţi de licărirea lui sclipitoare. )e partea de sus cercul clar se contura ascuţit în fundalul creat de cerul întunecat, dar dedesubt. aureole vii ţinteau spre centru e'punând fermitatea diafană a edificiului. )rocesiunea trecu încet peste pod, iar barcagiul care o văzu de departe, din cabana lui, rămase uluit de cercul care licarea şi de ciudatele lumini care treceau peste el. -ici nu au ajuns bine pe partea cealaltă, când bolta a început în felul ei să se mişte în sus şi în jos şi cu o mişcare şerpuitoare să se apropie de apă. +arpele veni apoi pe pământ, coşul se aşeză pe pământ, iar +arpele îl încercui iarăşi. Bătrânul se aplecă către el şi spuse& " "

0e ai reolvat p"nă acum ? Pentru ca să mă sacrific sinur, mai derabă dec"t să fiu sacrificat , răspunse şarpele,  promite#mi că nu vei lăsa lăsa nicio piatră piatră pe mal .

Bătrânul promise# apoi i se adresă 3rinei& "

Atine )arpele ,  spuse el, cu m"na ta st"nă, iar pe iubitul tău cu cea dreaptă .

3rina îngenunce şi atinse +arpele şi corpul prinţului. 3el din urmă dintr"o dată păru să prindă viaţă, se mişcă în coş, apoi se ridică într"o în fund. 3rina era gata să"l îmbrăţişeze, îmbrăţişeze, dar bătrânul o ţinu la o parte şi el e l fu cel care"l ajută pe tânăr să se ridice, conducându"l mai departe de coş şi de cerc. )rinţul stătea în picioare, canarul fâlfâia pe umărul lui. !ra viaţă din nou în amândoi, dar spiritul nu se întorsese încă. 2cii frumosului tânăr erau descişi, însă el nu vedea, părea să se uite la toţi fără să fie acolo. 3um se şi linişti un pic admiraţia lor pentru acest incident, că imediat şi observară cât de bizare sunt lucrurile care se întâmplaseră cu +arpele între timp& rumosul lui corp conic se fărâmiţase în mii şi mii de diamante strălucitoare. Bătrâna femeie întinzându" se după coşul ei avu norocul să intre în cerc, iar din forma sau structura şarpelui nu mai era acum nimic de văzut, doar un inel strălucitor de pietre preţioase şi luminoase mai rămăsese în iarbă. Bătrânul porni imediat să culeagă pietrele în coş, iar soţia lui îl ajută. $poi duseră coşul pe o culme de pe mal, iar de aici bărbatul aruncă toată încărcătura, nu fără să resimtă contrarietatea domniţei şi a soţiei sale care ar fi păstrat bucuroasă o parte din ea. )recum stelele lucitoare care cad, pietrele coborâră şi plutiră cu valurile astfel încât n"ai fi putut spune dacă s"au pierdut în depărtare sau dacă s"au scufundat la fund. "

Domnilor ,  spuse cel cu lampa /uminilor pe un ton respectuos , acum vă voi arăta calea, şi vă voi deschide pasajul, dar ne veţi da un mare ajutor,

dacă veţi dori să deschideţi uşa prin care în momentul de faţă trebuie să se intre în Sanctuar şi pe care nimeni altcineva, dec"t dumneavoastră, dumneavoastră, n#  o poate descuia . /uminile făcură o plecăciune măreaţă prin care"l îl asigurară pe bătrân că vor descuia uşa, şi rămaseră la locul lor. Bătrânul om cu lampa merse adânc înăuntrul stâncii care se descise în prezenţa lui, tânărul îl urmă, ca un mecanism. -esigură şi tăcută, 3rina păstră distanţă faţă de el. Bătrâna femeie o urmă, aceasta îşi întinse mâna pentru ca lumina lampei soţului ei să poată cădea peste ea. /a sfârşit erau cele două duuri care îşi îndoiau vârfurile flăcărilor lor unul către celălalt, părând că poartă o conversaţie -u ajunseră prea departe, când procesiunea se opri în faţa unei uşi uriaşe de alamă care era încisă cu un lacăt de aur. Bărbatul cu lampa le strigă pe /umini pentru a avansa. -u fu nevoie de prea multe rugăminţi, căci imediat cu flăcările lor ascuţite mâncară atât încuietoarea, cât şi lacătul. 6şa din alamă se descise cu un claaang puternic, şi demnele figuri ale *egilor apărură în interiorul (anctuarului, iluminate de %uuri. 3u toţii se plecară în faţa acestor suverani impunători, în special lăcările făcură o reverenţă e'travagantă de cea mai frumoasă delicateţe. %upă o pauză, regele de aur întrebă& " " " " " "

De unde veniţi voi ? Din lume , spuse bătrânul om, 3nde mereţi voi ? întrebă regele de argint. 9n lume , răspunse omul. 0e treabă aveţi cu noi ? suspină regele de alamă. Să vă ţinem companie , răspunse omul.

*egele de amestec era gata să vorbească, când regele de aur se adresă /uminilor care se apropiară prea mult de el& "

Duceţi#vă mai departe de mine, metalul meu n#a fost făcut pentru voi .

%upă care acestea se întoarseră întoarser ă spre regele regel e de argint şi se strânseră strânser ă lângă el. eşmântul lui luci foarte frumos în lumina lor galbenă. "

Sunteţi bine primiţi , spuse el, dar nu vă pot hrăni; h răni; hrăniţi#vă în altă parte şi aduceţi#mi lumina voastră .

(e îndepărtară şi trecând pe lângă regele de alamă care nu păru să"i observe, se lipiră de regele de amestec. "

0ine va conduce lumea ? se plânse el cu o voce spartă.

" " "

0el care stă pe picioarele lui , răspunse bătrânul. -u sunt acela , răspunse regele amestecurilor. 'om vedea , răspunse omul, căci acum este momentul .

rumoasa 3rina se sprijini de gâtul bătrânului şi îl sărută cordial. "

Sf"nt înţelept ! suspină ea, de o mie de ori îţi mulţumesc ţie, căci este a treia oară c"nd aud acea vorbă prevestitoare .

$bia termină de vorbit, când îl strânse în îmbrăţişarea ei pe bătrânul om şi mai tare, căci pământul de sub ei începu să se mişte. 4ânărul şi bătrâna femeie se îmbrăţişară şi ei, doar /uminile nu păreau preocupate. )uteai să simţi în mod desluşit că întregul templu se mişca precum o navă care alunecă lin departe de port, când ancorele ei au fost ridicate. $dâncimile pământului păreau să se descidă pentru întregul edificiu pe măsură ce înainta. -imic nu"i ţinea calea, nicio stâncă. %e câteva ori, o ploaie uşoară se cernu din plafonul descis al domului. Bătrânul o ţinu strâns pe 3rina şi îi spuse& " Acum suntem dedesubtul 2"ului, cur"nd vom fi în locul unde trebuie , şi imediat se gândiră că 4emplul s"a oprit, dar se înşelau de fapt, căci urca. 6n bizar tumult se ridică pe deasupra capetelor. (cânduri şi bare aotic veneau acum, zdrobindu"se în descizătura domului. 3rina şi femeia săriră într"o parte, iar bărbatul cu /ampa îl prinse pe tânăr, şi rămase nemişcat. 7icuţa cabana a barcagiului, căci aceasta era cea pe care 4emplul în urcarea lui o dărâmase din temelii şi o dusese cu el, se scufundă treptat şi îl acoperi pe bătrân şi pe tânăr. emeile urlară, iar 4emplul se cutremură, precum o navă care alunecă în derivă. Impresionată în mod dureros, prinţesa şi bătrâna ei ajutoare se plimbară în jurul cabanei la crepuscul. 6şa era încisă, iar la ciocănit nimeni nu răspunse. 3iocăniră şi mai tare, şi fură surprinse că lemnul începu să sune. %atorită /ămpii prinse în ea, cabana fu transformată din interior spre e'terior în argint solid. -u după mult timp forma ei se scimbă# căci nobilul metal se scutură de formele accidentale ale scândurilor, ale pilonilor şi ale barelor şi se scimbă într"o cameră nobilă frumos decorată. $stfel un frumos şi micuţ templu stătea ridicat în mijlocul celui mare, sau dacă vreţi, un $ltar demn de un 4emplu. )e o scară care urca din interior, nobilul tânăr urca acum în înalt, luminat de bătrânul om cu lampa sa, şi aşa cum părea, ajutat de un altul care înainta într"o mantie scurtă şi albă, cu un sceptru de aur în mână. Iar curând fu recunoscut, era barcagiul, fostul proprietar al cabanei.

rumoasa 3rina urcă treptele e'terioare care o duseră de la baza templului până la altar. !ra încă obligată să stea departe de Iubitul ei. Bătrâna femeie, a cărui mână în absenţa /ămpii se făcuse şi mai mică, se plânse& "

/i#e ursit să fiu nefericită, după toate astea$ Printre at"t de mult miracole, nu poate fi niciunul care să#mi salvee m"na ?

(oţul ei indică spre uşa descisă şi îi spuse& " " "

'ei, se crapă de iuă, răbeşte#te, spală#te în r"u . 0e mai sfat !  suspină ea, mă va face neară în întreime, mă va face să dispar cu totul, căci datoria mea nu e încă plătită . /eri , spuse omul, şi fă aşa cum te sfătuiesc, toate datoriile sunt plătite acum .

Bâtrăna se grăbi spre râu, şi în momentul acela soarele apăru, deasupra domului. Bătrânul om păşii între fecioară şi tânăr şi strigă pe un ton ridicat& "

Sunt trei forţe care conduc aici pe Păm"nt% 9nţelepciunea, Aparenţa şi 1orţa%  /a strigătul primului cuvânt, regele din aur se ridică# la strigătul celui

de"al doilea cuvânt, regele de argint se ridică# iar la cel de"al treilea strigăt, regele de alamă se ridică încetişor, în timp ce regele amestecurilor dintr"o dată căzu într"o manieră ciudată şi producând zgomot. 2ricine l"ar fi observat abia ar fi putut să se stăpânească să nu râdă, în solemnitatea mişcării# căci nu stătea, nu era aşezat, doar se înclina, iar apoi se amestecă în dezordine. /uminile care până acum se ocupaseră de el, se traseră într"o parte. )ăreau, deşi palide în lumina dimineţii, mult mai bine rănite şi într"o condiţie de ardere bună. 3u limbile lor ascuţite, linseră cu de'teritate venele de aur ale figurii colosale. 9olurile iregulate care s"au format cu ocazia asta au rămas r ămas goale pentru un timp, iar figura şi" a păstrat postura de stat. %ar când în cele din urmă cele mai delicate filamente fură mâncate, imaginea se prăbuşi brusc cu totul# iar apoi, vai, ciar şi părţile care rămân nederanjate, când unul stă jos, se prăbuşiră. În timp ce membrele care ar fi trebuit să se îndoaie, se lăbărţară neîncovoiate şi fi'e. 2ricine nu putea să râdă, era obligat să"şi întoarcă la o parte ocii, căci această formă urâtă de o informitate grotescă ofensa, când o priveai. 2mul cu lampa îl conduse acum pe frumosul tânăr care continuă să privească fără să fie prezent în faţa lui, spre altar şi direct spre regele de alamă. /a picioarele acestui puternic suveran stătea o sabie într"o teacă de alamă. 4ânărul îl încercui cu ea. " Sabia în st"na, dreapta liberă ! suspină vocea de bronz. $poi se duseră la regele de argint care îşi aplecă sceptrul spre tânăr. 3el din urmă îl apucă cu mâna stângă şi regele spuse cu o voce plăcută& "

+răneşte oaia !

Întorcându"se spre regele de aur acesta se aplecă cu gesturi de binecuvântare paternă şi împingând girlanda de stejar pe capul tânărului spuse& "

9nţelee ceea ce este mai înalt !

În timpul acestui proces, bătrânul îl observă cu atenţie pe prinţ. %upă ce strânse sabia, pieptul i se umflă, mâinile i se mişcară, picioarele îi tropăiră puternic. 3ând luă sceptrul în mâna sa, puterea lui păru să se înmoaie şi printr"o vrajă necunoscută, trăsăturile îi deveniră şi mai blânde. 3ând coroniţa de stejar îi ornă părul, trăsăturile începură să"i radieze, iar în oci luci un spirit de nee'primat. )rimul cuvânt al gurii sale fu
Draa mea 0rina ! suspină el, grăbindu"se pe scările de argint spre ea, căci ea a văzut progresul lui din vârful altarului. Draa mea 0rina! 0e lucru mai  preţios îşi poate dori d ori un om, echipat cu toate, dec"t inocenţa şi iubirea duioasă pe care pieptul tău mi#o aduce$  prietenul meu!   continuă el, întorcându"se spre bătrân şi uitându"se la cele trei statui, 5lorios şi siur este reatul tatălui nostru; dar tu ai uitat cea de#a patra putere care conduce lumea, mai devreme, mult mai universală şi mult mai siură,  puterea 7ubirii .

3u aceste cuvinte, căzu la frumosul gât al fecioarei. !a îşi înlătură vălul, iar obrajii îi erau înroşiţi cu cel mai frumos şi mai nepieritor roşu. $cum bătrânul om spuse zâmbind& "

7ubirea nu conduce, ci învaţă, iar asta înseamnă mult mai mult .

În mijlocul acestei solemnităţi, acestei bucurii şi a acestei încântări, nimeni nu observase că acum era ziuă, şi toţi o dată, uitându"se prin portalul care stătea descis, văzură o grămadă de obiecte bizare. 6n spaţiu uriaş înconjurat de piloni forma curtea, la sfârşitul căreia putea fi văzut un pod larg şi falnic trecând cu multe bolte râul, având pe amândouă părţile colonade comode şi magnifice pentru călători dintre care multe mii erau deja acolo, trecând ori într"o parte ori în alta. )avajul larg din centru era aglomerat cu turme şi măgări, cu călăreţi şi căruţe curgând precum doi curenţi în toate părţile, niciunii neîntrerupându"i pe ceilalţi. 4oţi admirau splendoarea şi comoditatea structurii şi noul rege cu soţia sa erau încântaţi de mişcarea şi activitatea acestor măreţi oameni, fiind oricum fericiţi de dragostea lor reciprocă. "

0u onoare să ne aducem aminte de )arpe , spuse omul cu lampa, îi datorei viaţa ta, oamenii tăi îi datoreaă podul cu ajutorul căruia aceste maluri vecine sunt acum animate şi unite într#un sinur tăr"m% Aceste bijuterii strălucitoare, rămăşiţele corpului său sacrificat sunt contraforţii acestui pod, pe acestea a fost construit şi pe acestea le va susţine%

9rupul era gata să ceară o e'plicaţie în legătură cu acest ciudat mister, când acolo intrară patru fecioare frumoase prin portalul de la templu. ;arpa, umbrela de soare şi scaunul care se împaceta nu le făcea prea greu de recunoscut, erau ajutoarele 3rinei# dar cea de"a patra, mult mai frumoasă decât celelalte, era o frumuseţe necunoscută şi jucăuşă. (e grăbi şi ea cu ele prin templu, urcând treptele altarului. "

'ei avea mai multă încredere în mine altă dată, bună soţie ?  spuse omul cu lampa frumoasei sale soţii. 1oarte bine pentru tine şi pentru oricare lucru viu care se spală în r"u în dimineaţa asta !

Înoita şi înfrumuseţata bătrână femeie din a cărei vece formă nici"o urmă nu rămăsese, îmbrăţişă cu mâini tinere şi înflăcărate pe omul cu lampa, care cu blândeţe îi primi mângâierea. " " "

Dacă sunt prea bătr"n pentru tine ,  spuse el, zâmbind,  poţi să#ţi alei alt soţ astăi; din acest moment niciun mariaj nu mai este din obliaţie, dacă nu se face din nou un leăm"nt . Deci tu nu ştii, atunci , răspunse ea, că şi tu ai devenit t"năr ? /ă bucură dacă ochilor tăi tineri le par un t"năr frumos6 îţi iau m"na din nou şi sunt tare bucuros să trăiesc cu tine încă o mie de ani .

*egina îl întâmpină pe noul ei prieten şi merse cu ea în interiorul $ltarului, în timp ce regele stătea între cei doi oameni ai săi, uitându"se spre pod, contemplând atent tumultul agitat al oamenilor. %ar satisfacţia lui nu dură mult, căci curând văzu un obiect care nu"i plăcu. 7arele 9igant care părea că nu s"a trezit complet din somnul lui apăru oinărind pe pod, producând o mare confuzie în jurul lui. 3a de obicei se trezise stupefiat din somn şi intenţiona să se îmbăieze în golful bine cunoscut al *âului, în locul căruia găsise un pământ ferm. )lonjase de aceea în caldarâmul întins al )odului. %eşi ameţi în mijlocul oamenilor şi al turmelor în felul cel mai neîndemânatic posibil, prezenţa lui de care se mirau toţi, nu era simţită de nimeni# dar pe măsură ce răsăritul îi apăru în oci, iar el îşi ridică mâinile ca să"i frece, umbrele monstruoşilor săi pumni se mişcară în spatele lui cu o asemenea forţă şi ciudăţenie că oameni şi animale se strânseră împreună într" o mare masă, loviţi de un asemenea contact grosolan şi în pericol de a fi aruncaţi în *âu. *egele, cum văzu răul, apucă cu o mişcare involuntară sabia, dar reflectă puţin şi se uită calm la sceptrul său, apoi la /ampă şi la călăuza ajutoarelor sale. "

:i#am hicit "ndurile ,  spuse omul cu lampa# dar noi şi darurile noastre suntem fără forţă în faţa acestui monstru fără de forţă% 1ii calm! 1ace rău pentru ultima dată şi din fericire umbra lui nu s#a întors spre noi%

Între timp 9igantul se apropie, uimit de ceea ce vedea cu ocii descişi îşi coborî mâinile. -u făcea niciun rău. eni uitându"se cu gura căscată în curte.

7ergea direct spre uşa templului, când dintr"o dată în mijlocul curţii, se opri şi rămase ca pe loc ca o stană de piatră. *ămase acolo transformat într"o statuie puternică şi uriaşă, dintr"o piatră roşie şi lucitoare, iar umbra lui arăta spre orele desenate într"un cerc pe podeaua din jurul său, nu cu numere, ci cu simboluri nobile şi e'presive. oarte bucuros fu regele să vadă umbra monstrului transformată într"un lucru util. oarte uimită era regina care atunci când a coborât din $ltar cu alaiul său regal, cu fecioarele ei, a remarcat în primul rând figura uriaşă care aproape că acoperise priveliştea dinspre templu către pod. Între timp oamenii au înconjurat 9igantul, pe măsură ce acesta încetă să se mai mişte. 7ergeau în juru"i, mirându"se de metamorfoza care se petrecuse cu el. %e la gigant s"au întors spre 4emplu pe care abia acum păreau să"l remarce. (e împinseră în uşa lui. În acest moment vulturul plana cu oglinda pe deasupra domului. )rinse lumina soarelui şi o reflectă peste grupul care stătea pe altar. *egele, regina şi însoţitorii lor sub bolta întunecoasă a templului păreau iluminaţi de o splendoare divină şi oamenii îşi ascunseră feţele. 3ând mulţimea şi"a revenit şi s"a ridicat, regele cu însoţitorii săi au coborât în altar pentru a intra printr"un pasaj secret în palat, iar mulţimea se împrăştie prin templu pentru a"şi răni curiozitatea. Îi priviră pe cei trei regi neclintiţi cu surprindere şi reverenţă, dar erau din ce în ce mai curioşi să descopere ce se ascundea în cea de"a patre nişă. 3ăci cineva, dintr"o decenţă caritabilă a aruncat peste locul de odină al regelui căzut o frumoasă cortină, pe care niciun oci n"o putea străpunge, şi nicio mână n"ar fi îndrăznit s"o tragă la o parte. 2amenii nu s"ar fi oprit din uitat şi din admirat, iar mulţimea aglomerată ar fi ajuns să se sufoce în templu, dacă atenţia lor n"ar fi fost atrasă spre spaţiul descis. %in întâmplare nişte piese de aur, parcă picate din cer, căzură cu clincete pe frizele de marmură# cei mai apropiaţi trecători se îndreptară grăbiţi să le adune# minunea se repetă de câteva ori, acum aici, acum acolo. !ste uşor să"ţi dai seama că duşul a pornit de la cele două duuri retrase care doreau să mai facă puţin sport aici încă o dată şi de aceea celtuiau veseli, înainte să plece, aurul pe care îl linseseră de pe membrele regelui apus. 2amenii continuară să alerge dornici, trăgând şi împingând unii de alţii, ciar şi atunci când aurul a încetat să cadă. $poi se împrăştiară şi se duseră pe calea lor# şi până la ora asta podul este un furnicar de călători şi templul este cel mai frecventat de pe întregul )ământ.



n Basm cu "apte pece#i Bogdan Mihai Mandache

În toamna anului >?@A, în revista literară <%ie ;oren=, condusă de riedric (ciller, 9oete publica nuvela Das /archen     *asmul # era ultima nuvelă dintr"o serie de şase căreia 9oete îi dăduse numele generic de 3nterhaltunen deutscher Auseanderten    0onvorbiri ale unor   0onvorbiri emiranţi ermani , >?@C">?@A. Într"un peisaj literar dominat de roman, genul scurt părea mai curînd un e'periment, iar în cazul lui 9oete ciar era un e'periment. %eşi cu mult mai puţin cunoscut, în cercurile largi, decît alte scrieri ale lui 9oete, cum ar fi& Anii de ucenicie al lui Wilhelm Meister , Afinităţile elective ,Suferinţele tînărului Werther  sau  sau Faust , Basmul  s"a  s"a bucurat de o bună primire încă de la publicarea sa şi a stîrnit un val de interes privitor la lumea naivă, fabuloasă, plină de simboluri şi semnificaţii, care era descrisă de scriitorul german. Încă de la apariţie, ilustre personalităţi ale culturii germane au elogiat Basmul   lui 9oete# astfel, Dilelm von ;umboldt îi scria lui (ciller& <-u"mi amintesc să fi citit ceva de un scriitor german care să egaleze Basmul .= .= /a rîndul său, (ciller îi scria lui 9oete& < Basmul  e   e plin de culoare, destul de uşor de citit şi găsesc că ideea conlucrării tuturor forţelor şi raportul lor de interdependenţă, idee pe care aţi relevat"o odată, este realizată cît se poate de bine.= /a scurt timp după publicare, $. D. (clegel, într"o recenzie publicată în <$llgemeine 0enaer /iteratur"5eitung=, scria despre fantezia care a generat
6nele dintre interpretările Basmului au pornit de la elemente identificate în corespondenţa dintre (ciller şi 9oete, şi duceau cu precădere către ideea că în basmul lui 9oete sînt aluzii la *evoluţia ranceză. -u puţini au fost interpreţii care au căutat sensul simbolurilor Gapa, pămîntul, aurul, luminile, templul, uriaşul, şarpele, loarea"de"3rin încercînd să descifreze aici concepţia lui 9oete despre cunoaştere, drumul omului de la pămîntesc la spiritual, la transcendent. 2benauer considera că
imagine. %e aceea nimeni nu va fi surprins să constate că preocupările lui 9oete în domeniul reflecţiei estetice nu captează interesul pentru ceea ce ne propune privitor la o pictură anume sau la vreo sculptură, ci pentru că reflecţia estetică are ca finalitate să răspundă unor preocupări literare. (peculaţia asupra artelor plastice se înscrie într"o evoluţie care nu este nici cea a unui pictor nici a unui sculptor, nici a unui istoric al artei. )ierre %ega8e, unul dintre cei mai buni cunoscători ai ermetismului german de la )aracelsus la 3.9. 0ung, crede că pasiunea lui 9oete pentru artele frumoase are un sens mult mai profund şi că el trebuie căutat şi pe planul e'presiei literare. )ierre %ega8e propune şi o comparaţie cu alcimia, cu practica cimistuluiKalcimistului în faţa atanorului& dacă nu urmărea producerea aurului real, practica sa este una serioasă, avînd un ţel spiritual. În acest caz opusul alcimic este un demers spiritual, iar personajul pe care îl întrucipează alcimistul este unul aflat într"o perepetuă căutare mistică. Înţelepţii spagirişti nu au separat niciodată idealul şi practica, dar nouă ne scapă aceste lucruri atît timp cît nu putem pătrunde psiologia p siologia luiartife& . )reocupările estetice ale lui 9oete se înrudesc cu demersul spiritual al alcimistului1 3u siguranţă, da: 4eologia imaginii joacă un rol esenţial în mistica creştină şi contribuie la transpunerea categoriilor religioase în termeni estetici. $ nu se înţelege că atribuim lui 9oete preocupări în domeniul misticii, dar epoca sa era marcată intelectual de curentul teosofic amintit, iar transpunerea categoriilor religioase în termeni estetici era o formă a
Basmul   lui 9oete a fost tradus în limba română de (evilla *ăducanu şi a apărut în volumul 9oete, #pere , vol. A, -ro!ă , !ditura 6nivers, >@L?. În alte limbi a fost tradus păstrînd titlul dat de 9oete, un titlu simplu care ascunde o bogăţie de simboluri. În limba franceză este mai cunoscut sub numele de.arpele verde/0e Serpent vert # primul care a optat pentru acest titlu şi a oferit o primă traducere însoţită de comentarii a fost 2sMald Dirt, în >@NN# a urmat *udolf (teiner care în comentariile sale la basmul lui 9oete scria despre.arpele cel verde 'i frumoasa Floare,de,Crin # o altă traducere, tot sub acest titlu, 0e Conte 10e Serpent vert2  apare  apare în >@LO sub semnătura lui 3antal -essler, autoare a unei teze de doctorat despre Basmul  lui   lui 9oete. %e curînd,  0ean")atricJ %ubrun a propus o nouă traducere a Basmului , însoţită de comentarii& 4e Serpent vert% 0onte initiatiO, >@N p.

<)e malul fluviului larg=, acolo unde"şi avea coliba bătrînul luntraş, apar în toiul nopţii două
lorii"de"3rin, cîţiva tineri în care se întrupaseră luminiţele rătăcitoare, toţi ?@Q, 9oete recunoştea că *asmul  este   este o operă cu caracter simbolic şi că lui însuşi îi este greu să o e'plice, după ce îi răspunsese lui (ciller la întrebarea care este sensul *asmului  că  că secretul acestuia se află în însăşi scrierea sa: (imbolul, în măsura în care este o formă şi o imagine, lasă să se întrevadă o multitudine de semnificaţii, dar finalmente rămîneHindicibil: *ămîne
lasă loc luminii. (ă ne amintim momentul cînd cei trei regi sînt luminaţi atunci cînd şarpele verde intră pentru pentru prima dată în templul subpămîntean subpămîntean luminat luminat la rîndu"i de bătrînul cu lampa care înainta
stîncos unde apa nu"l va atinge niciodată. !ste începutul operaţiei alcimice. 9ăsind materia primă, alcimistul o duce către adîncurile pămîntului, adevărat atanor unde se va desfăşura transmutaţia.= În acelaşi registru alcimic, luntraşul întrupează trecerea de la fi' la volatil, de la terestru la ceresc, de la lumea temporală la eternitate, în vreme ce luminiţele rătăcitoare întrupează materia dublă, agenţii operei care asigură solve et coagula , disoluţia şi coagularea materiei prime&
creatoare şi trăiesc misterul creaţiei, încercînd astfel să răspîndească în lume lumina binefăcătoare a 2rientului. <(igur, notează %ubrun, regatul r egatul strămoşilor este stabil şi glorios, şi totuşi este necesar a"l reînnoi realizînd o operă care va duce mai departe piatra originilor. )entru a ajunge aici trebuie ca un nou rege să fie intronizat, şi să primească atributele funcţiei sale din însăşi mîinile strămoşilor, iecare dintre ei întrupează un aspect al puterii regale.= 3înd bătrînul rosteşte cine sînt mai marii pămîntului G înţelepciunea, aparenţa şi forţa, cel de"al patrulea rege, cel din aliaj, se preface într"o grămadă amorfă# pentru stabilitatea templului erau suficiente cele trei coloane: /umina este un element care apare în basmul lui 9oete de la primele rînduri, mai întîi prin cele două
manifestă deplin cînd se împlineşte profeţia podului şi cînd se înalţă templul pe malul estic al fluviului. 3unoaşterea fiind fiind graduală, iar spiritualizarea progresivă fac ca profeţia profeţia podului şi înălţarea templului să se facă treptat# cînd a văzut podul făcut din corpul şarpelui, soţia bătrînului cu lampa credea că s"a împlinit profeţia podului. (e înşela& nici podul adevărat nu se construise, nici templul nu se înălţase pe malul estic. %eşi mergea alături de soţul ei, percepţiile şi înţelegerea pe care o aveau despre ceea ce se întîmpla în jurul lor erau diferite: (anctuarul era construit, dar era sub pămînt# bătrînul cu lampa, ca şi şarpele, ştiau acest lucru& <)rofeţia privind podul s"a împlinit: 3eea ce era pînă acum doar jasp sau cvarţ verde, opac, străbătut cel mult către margini de lumină, s"a prefăcut în nestemată străvezie. -ici măcar beriliul nu"i atît de limpede, nici smaraldul n" are o culoare atît de frumoasă.GH  2ricum, spuse şarpele continuînd firul întrerupt al vorbirii, templul a fost clădit.  %ar nu pe malul fluviului, zise frumoasa.  (e află încă în adîncurile pămîntului, o lămuri şarpele=.  4emplul se afla sub munte, iar muntele se afla la vest# cum se va ridica din profunzimile profunzimile pămîntului1 3um va ajunge pe malul estic al fluviului1 3înd clipa tainică s"a apropiat G< sosit,a timpul4 =, =, întreg cortegiul, mai puţin bătrînul luntraş şi şarpele, călăuziţi de bătrînul cu lampa, care le era gid spiritual, se aflau în templul subteran& < pămîntul începu să se cutremure su$ picioarele lor5 162 Se simţea cum întregul templu se legăna lin5 162 adîncurile pămîntului se deschideau în faţa sanctuarului care luneca u'or prin el5 162 7u după mult timp li se păru că templul nu se mai mi'că8 dar se în'elau9 acesta începuse să se =. 3ălătoria s"a înceiat& înţelepciunea, aparenţa şi forţa biruiseră# avea înalţe =. însă să li se adauge un al patrulea element, mai cuprinzător şi mai adînc& forţa dragostei. În sanctuar se celebrează o învestitură şi o căsătorie# modesta colibă a luntraşului devine un tabernacol,
de aur este transparentă şi în *asmul  lui   lui 9oete, şi aceasta este simbolizată de regele de aur& <3u uimire şi veneraţie îşi îndreptă privirea în sus, spre o nişă inundată de lumină, în care se afla statuia din aur curat a unui preacinstit rege. GH $bia îşi ridicase şarpele ocii spre venerabila statuie, că regele prinse glas şi întrebă& , (e unde vii:  ; (in inima muntelui stîncos în care se odihne'te aurul8 răspunse 'arpele5 ; Ce e mai minunat decît aurul: voi să 'tie regele5 ; 0umina8 înălţimea ta4  ; .i ce te desfată mai mult decît lumina:  ; Conversaţia8 răspunse 'arpele strălucitor<5 %oar bătrînul cu lampa şi şarpele sînt cei care conversează cu regele de aur. 3înd luminiţele rătăcitoare, singurele care puteau desfereca poarta sanctuarului, s"au apropiat de rege şi <încercau să i se vîre în suflet=, au fost apostrofate de regele de aur& <" )ieriţi din faţa mea, aurul din care sînt alcătuit nu"i pentru rana voastră=, semn că taina rămîne inaccesibilă spiritelor insuficient purificate. )entru a construi o operă în care să domnească armonia între înţelepciune, frumuseţe şi forţă este nevoie să pătrunzi în inima materiei, în cripta secretă unde se afla piatra, cea pe care o caută şarpele şi bătrînul din basmul lui 9oete. )utem aminti aici şi călătoria lui $doniram în măruntaiele pămîntului, povestită de 9erard de -erval în Călătorie în #rient8 7opţile "ama!anului & <" 6nde sînt1 3um te numeşti1 6nde mă duci1 şopti el.  În miezul pămîntuluiH în sufletul lumii locuite# acolo se înalţă palatul subpămîntean al lui ;eno, părintele nostru, pe care !giptul îl numeşte ;ermes, iar $rabia îl cinsteşte sub numele de !dris=. $ pătrunde în inima materiei însemna a atinge rădăcina focului şi a cunoaşte astfel secretul operei creaţiei şi al reînnoirii. /a începutul povestirii, după ce luntraşul trece luminiţele rătăcitoare pe celălalt mal al fluviului, acestea îl plătesc cu aur, bătrînul îngropînd monedele. /e cere drept plată
faceţi:1 7ă nenorociţi: 2 singură monedă de"ar fi căzut în apă, fluviul, care nu poate suferi metalul ăsta, s"ar fi învolburat iar valurile lui m"ar fi îngiţit cu luntre cu tot, şi cine ştie ce s"ar fi întîmplat cu voi# luaţi"vă galbenii înapoi:= Întregul basm poate fi privit şi prin prisma dragostei, erosul fiind cel care animă fiinţele şi elementele# nu este însă vorba de erosul frivol, ci de erosul care descoperă lumina sacră, care aşază în armonie cele patru elemente, care împacă apa cu focul, care va transforma moartea prinţului în deşteptarea sa la o viaţă nouă, care îl apropie pe prinţ de preafrumoasa loare"de"3rin, care separă şi uneşte, care prin sacrificiul şarpelui înalţă un pod indestructibil, simbol al reconcilierii şi al noii vieţi. %e aceea *asmul   nu este o frumoasă poveste de dragoste între prinţ şi loare"de"3rin, tot restul fiind doar pentru a ilustra prin frumoase imagini ceea ce se petrece în sufletul îndrăgostiţilor. %ar cei doi nu au numai un destin personal# destinul lor este unul e'emplar dacă este privit în ansamblul povestirii care capătă dimensiunea mitului, un mit al timpului reînnoit, al unei noi lumi. Bătrînul cu lampa şi soţia sa sînt întineriţi, renaşterea lor producîndu"se în acelaşi timp cu cea a unei noi lumi& <începînd de astăzi nici o căsătorie nu mai e legiuită, dacă nu"i înceiată din nou.GH te cer din nou de nevastă şi alături de tine vreau să trăiesc pînă în veacul următor=. !pilogul povestirii lui 9oete readuce în prim plan apa, simbol al reînnoirii lumii, al apariţiei regatului mesianic deopotrivă lume terestră şi lume cerească. 7inunatul pod format de corpul şarpelui simbolizează unirea cerului cu pămîntul, el unind nu numai cele două maluri ale fluviului, ci şi înaltul cu ceea ce este jos# nu despre aceasta scria ;ermes 4rismegistos în a$ula smaragdina 1 )ierre %ega8e sugerează că 9oete ar fi putut prelua o tradiţie biblică menţiontă în Cartea a doua a Maca$eilor & ?LQ, 9oete îi scria 3arlottei von v on (tein că este pe cale să termine de citit 7unta chimică a lui Christian "osencreut! # nădăjduia ca lectura să"i ofere noi interpretări, noi semnificaţii ale subiectelor abordate în poemul epic Die 5eheimnisse 5eheimnisse== /isterele . Început în >?LC, acest poem esoteric neterminat Die  a fost parţial publicat în >?L@, şi a rămas în stare de fragment. )reambulul

liric al acestui poem a fost ulterior separat de te'tul original şi folosit independent, sub titlul >eueinun= 9nchinare . %eşi criticii literari au observat că poemul are o substanţă epică redusă, el este deseori amintit, mai ales pentru unul din versurile sale a cărui aură enigmatică a rămas neştirbită& <$şadar, cine a împletit 4randafirii cu 3rucea1= $tmosfera din poemul Misterele o aminteşte pe cea din 7unta chimică & la înceierea unui pelerinaj, fratele 7arc ajunge la o mănăstire avînd portalul decorat cu o cruce înconjurată de trandafiri# ordinul adăpostit în acea mănăstire este depozitarul unei înalte spiritualităţi în care se regăsesc elemente din creştinism, rozicrucianism, spinozism, martinism. )oemul lui 9oete intenţiona mai degrabă să descifreze, prin disputa dintre reprezentanţii unor orientări religioase diferite, esenţa unei religii secularizate, care să depăşească dogmatismul şi divergenţele confesionale. igura centrală a poemului, ;umanus, poartă trăsături ale înţeleptului -atan din scrierile lui /essing şi ale lui ;erder, ideile e'primate de 9oete fiind deseori întîlnite în epoca /uminilor. /a începutul veacului al SII"lea, apăreau trei scrieri atribuite lui 0oann alentin $ndreae, care vor constitui Biblia rozicrucienilor& Fama  şi 7unta chimică a lui Christian "osencreut!8  fraternitatis , Confessio fraternitatis  şi în anul =>?@ . $ceasta din urmă este diferită de primele G manifest şi confesiune inclusiv prin genul literar, fiind vorba de un roman autobiografic care descrie pelerinajul lui 3ristian *osenJreutz, drumul de la noaptea profană la iluminare# este
putea să se retragă, pentru că spiritul său se întrupase în toţi discipolii şi nu avea nevoie să îmbrace o formă corporală particulară. În 9nchinare  9oete  9oete e'primă idealul unei noi căi pentru umanitate& .i iată8 o femeie8 făptură peste fire8 f ire8 3eni plutind pe nouri8 descinsă dintre !ei5 Chip mai frumos eu n,am vă!ut în viaţă5 -lutea,n vă!duh 'i mă privea în faţă5 f aţă5 7u mă cuno'ti: mi spuse cu glasu,i minunat vi$rînd de duio'ie 'i credinţă 162 Chiar de copil8 nu te,am vă!ut eu oare Cum nă!uiai spre mine cu ardoare: 162 Soarta prea $ine,a chi$!uit 0ăsîndu,i să trăiască pe oameni în ne'tire4 162 Cunoa'te,te4 răie'te în pace,  acum cu toţii4 7u cu gînd rău am spus,o8 mă iartă4 i,am răspuns8 162 (oar pentru alţii cre'te avîntul meu spre $ine +u pot 'i vreau talentul să nu,l mai ţin ascuns4 #8 fraţii mei8 eu caut calea nouă Fiindcă vreau să v,o arăt 'i vouă4< 

$cest gînd nu aminteşte spusa bătrînului din Basm &
nimfelor= pe care i le trimite prietenei sale, %oamna 3arlotte von (tein& <3e ne aduse viaţa nouă1K Iubirea. K 3e ne aduse ar din nou1K Iubirea K 3um ne"am născut1 K %in dragoste K +i cum am fost toţi părăsiţi1  Fără iu$ire =. =. 9oete era marcat de o întreagă tradiţie ermetică avînd un mare respect pentru mister ca o condiţie a plenitudinii. %e altfel, afirmase în Convor$irile unor emigranţi germani  că   că va spune o poveste care nu le va aminti de nimic, şi îi va face să gîndească la orice. În opinia lui *oland !digoffer, *asmul   avea să fie
2udolf Steiner $in volumul % &'()&)*+ F&$+&*+ *+ +'/'F)+) 0 12 34) )& 5+4+*6  *) 0'+7+ B/* $+/85+ Ş58+*+ C+* 4+5$+ Ş) F5'/ F*'5+-$+C5)& 9:;

*erlin, ?@ februarie ?BC  În această conferinţă şi în cele două care vor urma aş dori să ne ocupăm cu ceea ce  în conformitate cu propria e'presie a lui Goethe  se poate numi $pocalipsa sa, sau taina sa relevată. -oi am văzut înalta fraternitate din care făcea parte 9oete. 3onvingerea lui era că procesul cunoaşterii nu este ceva fi', stabilit dintr"un punct de vedere omenesc, ci capacitatea de cunoaştere umană se poate dezvolta şi această dezvoltare este supusă unei legităţi despre care, pentru început, omul nu trebuie să ştie nimic, la fel cum planta nu cunoaşte legile după care se dezvoltă. Învăţătura teosofică generală despre dezvoltarea capacităţii de cunoaştere a sufletului omenesc concordă întru totul cu concepţia despre lume a lui 9oete. 9oete a e'primat în mai multe feluri această concepţie. !l a răspuns acum la o întrebare pe care s"a străduit să o rezolve într"un mod infinit de profund şi care l"a preocupat de pe vremea când legătura de prietenie cu Schiller se înnoda tot mai mult. $ceastă legătură s"a întemeiat cu greutate, căci cele două personalităţi se situau pe terenuri total diferite. $bia prin anul >?@A s"au recunoscut pentru totdeauna şi au început să se completeze reciproc. $tunci (ciller l"a invitat pe 9oete să conlucreze la ;ore, o revistă prin care urmau să fie făcute accesibile publicului cele mai frumoase produse ale vieţii spirituale. 9oete a răspuns afirmativ la această propunere de colaborare, şi ca primă contribuţie la această revistă a fost $pocalipsa sa, T4aina sa revelatăU& Basmul despre şarpele cel verde şi frumoasa loare"de"3rin G>?@CK@A. $colo este vorba despre marea corelaţie dintre trupesc şi sufletesc, dintre pământesc şi suprasensibil, pe care voia să le e'pună acolo, ca şi despre

calea pe care trebuie să o abordeze omul prin capacităţile sale de cunoaştere aflate în dezvoltare, dacă e să se înalţe de la terestru la spiritual. $ceasta este o problemă pe care omul trebuie să şi"o pună mereu. (ciller a e'pus această problemă într"un mod ingenios în T(crisori despre educaţia estetică a omuluiU. $cest tratat, prea puţin cunoscut şi studiat, constituie o sursă de referinţă pentru acela care abordează această enigmă. 9oete s"a simţit stimulat să se e'prime despre această problemă şi a făcut"o în TBasmul despre şarpele cel verde şi frumoasa loare"de"3rinU, pe care l"a adăugat ulterior la T3onvorbiri cu emigranţii germaniU. $cest basm ne conduce adânc în teosofie. +i teosofia afirmă cum conţinutul de cunoaştere al sufletelor noastre este întotdeauna dependent de capacitatea noastră de cunoaştere, şi că noi, ca oameni, putem să ne dezvoltăm tot mai mult această capacitate de cunoaştere, astfel încât să putem ajunge treptat să nu mai vieţuim în sufletul nostru conţinutul cunoaşterii ca pe ceva subiectiv, ci să putem vieţui în sufletul nostru un conţinut obiectiv al lumii. TBasmul despre şarpele cel verde şi frumoasa loare"de"3rinU ne arată dezvoltarea sufletului omenesc înspre o înţelegere tot mai înaltă, prin aceea că toate facultăţile sufletului omenesc se pot dezvolta, nu numai capacitatea umană de a gândi. 4oate forţele sufleteşti, şi simţirea, şi voinţa, pot pătrunde în tainele obiective ale lumii. %ar ele trebuie să înveţe să elimine orice element personal. $cest basm este atât de profund, încât merită să ne găsim timp pentru o contemplare mai intimă a lui. !l ne conduce în profunzimile concepţiei despre lume a lui 9oete. 9oete însuşi i"a spus lui "iemer despre acest basm că el va fi la fel ca $pocalipsa lui Ioan, în sensul că puţini vor descoperi adevărul din el. 9oete a pus în el cele mai profunde lucruri pe care le ştia despre destinul omenesc. !l a fost mereu reţinut în această privinţă# el s"a e'primat în sensul că dacă s"ar găsi o sută de oameni care să îl poată înţelege corect, l"ar e'plica. %ar până la sfârşitul vieţii sale nu s"au găsit cei o sută de oameni, şi e'plicaţia nu a fost dată. %upă moartea lui 9oete s"a dat un mare număr de încercări de e'plicare a Basmului , care au fost reunite de MeEer von Waldec . 3a pietre de construcţie, ele sunt valoroase, dar nu pot întemeia sensul profund al basmului. ("ar putea pune întrebarea& %e ce şi"a pus 9oete propria taină a vieţii într"un astfel de basm1  !l însuşi a spus că într"o asemenea problemă se poate e'prima numai în imagini. !l a procedat astfel la fel ca toţi t oţi marii învăţători ai lumii, care nu voiau să"şi predea învăţătura în cuvinte abstracte, şi care tratau cele mai importante probleme în imagini, în mod simbolic.

3iar până la întemeierea (ocietăţii (ocietăţii 4eosofice nu a fost posibil ca ca marile adevăruri să se dea altfel decât în formă imaginativă. Iar în felul acesta se creează ceea ce Schopenhauer  a   a numit atât de frumos T3orul spiritelorU, dacă se aprinde scânteia în cei care le înţeleg, trecând prin aspectul ieroglific. $colo unde concepţia despre lume a lui 9oete devine foarte personală, foarte intimă, el nu se poate e'prima decât în această formă. %e două ori găsim câteva indicii importante în această privinţă p rivinţă în T3onvorbirile cu !cJermannU. 6lterior, 9oete s"a e'primat într"un mod şi mai intim în alte două basme, în T-oua 7elusineU G>LO?, şi apoi în T-oul )arisU )arisU G>L>O. $ceste trei basme în versuri constituie cea mai profundă e'presie a concepţiei despre lume a lui 9oete. În T-oul )arisU, el spune în înceiere& <%acă vă voi putea povesti ceea ce se întâmplă în continuare, sau dacă acest lucru îmi va fi interzis cu stricteţe, încă nu o ştiu=. $cesta este un indiciu relativ la izvoarele din care provin aceste basme. $ceste basme sunt revelaţii ale celei mai intime concepţii despre viaţă şi lume a lui 9oete. T-oul )arisU indică limpede izvorul din care provine. !l începe aşa& 4oate ainele cad de pe trupul băiatului  tot ceea ce şi"a însuşit omul în cadrul culturii în care trăieşte cade, se detaşează de la el. 6n bărbat tânăr şi frumos se apropie de băiat. $cesta se bucură de venirea lui. Bărbatul îl întreabă& 7ă cunoşti1  Băiatul răspunde& 4u eşti 7ercur.  Într"adevăr, aşa este, şi eu sunt trimis de zei la tine cu o misiune importantă: (ă considerăm deci aceste trei basme drept cea mai profundă revelaţie a lui 9oete. )entru început să abordăm basmul despre T+arpele cel verde şi frumoasa loare"de"3rinU. Basmul începe într"un mod plin de taină. -e sunt prezentate trei ţinuturi, unul de aici, unul de dincolo, având între ele un fluviu. Basmul ne prezintă lumile trupului, sufletului şi spiritului, şi drumul omului în lumea suprasensibilă. 7alul de aici este lumea fizică. 7alul de dincolo este ţara frumoasei loare"de"3rin, este lumea spiritului# între ele se află fluviul, lumea astrală, lumea dorinţelor.  4eosofia vorbeşte despre viaţa sufletului în lumea fizică, în lumea de aici, apoi despre %evacan, în care vieţuieşte sufletul după moarte, dar şi aici în lumea fizică, dacă el s"a eliberat printr"o evoluţie ocultă de tot ceea ce este personal. $tunci el poate urca în lumea de dincolo, în împărăţia frumoasei loare"de"3rin# atunci el găseşte calea spre celălalt mal, spre locul înspre care omul se străduieşte încontinuu să ajungă, găseşte calea spre patria sufletului şi spiritului său. luviul care se află între aceste două lumi, lumea astrală, fluviul poftelor şi pasiunilor, care îl despart pe om de lumea spirituală, trebuie trecut, trebuie depăşit.

(e construieşte o punte peste fluviu, şi omul ajunge în împărăţia frumoasei loare"de"3rin. $cesta este ţelul înspre care tinde omul. 9oete ştia cu e'actitate ce însemna 3rinul în mistica !vului mediu. !l s"a lăsat practic iniţiat în tainele concepţiei mistice despre lume, şi era familiarizat cu strădaniile alcimiste ale !vului mediu. Iar după ce a cunoscut pe de o parte profunzimile misticii, a întâlnit apoi şi refle'ul trivial al acesteia în imaginile deformate din literatură. În prima parte a lui TaustU el ne arată, încă în mod umoristic, faptul că îl preocupa problema legăturii dintre om şi frumoasa loare"de"3rin. În timpul plimbării de )aşti  înainte de a face cunoştinţă cu 7efistofel  se spune relativ la strădaniile omului, în cadrul unei alcimii deformate&  4ata a fost fost un om ciudat, ciudat, (pre tainele naturii şi circuitele ei sfinte, /oial, şi totuşi în felul său, s"a aplecat 3u"o râvnă capricioasă reflectând# H6n roşu leu unea, b brav rav peţitor, 3u 3rina albă în călâie baie. $ceasta este o e'presie tenică alcimistă& 3rinul înseamnă 7ercur. În sensul concepţiei teosofice despre lume, 7ercur este simbolul înţelepciunii, înspre care tinde omul, iar 3rinul acea stare de conştienţă în care se află omul când a atins supremul pe care îl poate atinge când s" a găsit pe sine. $ici este reprezentată unirea dintre masculin şi feminin în sufletul omenesc. <În călâie baie= înseamnă, în sensul alcimiei,
înaintea noastră în aceeaşi strălucire eterică dacă reuşim să e'primăm această dispoziţie interioară purificată. +i această limpezire a toate era ceea ce numea -Ethagoras Jatarsis, purificare. 4oată această cale, cu tainele ei intime, a fost descrisă de 9oete în Basmul său, pentru că limbajul nostru uzual într"adevăr nu este capabil să e'prime aceste lucruri. $bia atunci când reuşim să descriem în imagini de culori ceea ce trăieşte în sufletul misticului, găsim şi din punctul de vedere al limbajului calea spre cea mai înaltă formă a conştienţei omeneşti, spre 3rin. 2amenii se complac în a"şi reprezenta mistica drept ceva neclar. %ar neclară este ea numai pentru acela care nu găseşte calea spre înalturi. (pre nepreţuita claritate a conceptelor se străduieşte misticul în înălţimile eterice pure, eliberat de realitatea brută nemijlocită. !ste nevoie să ne însuşim mai întâi conceptele care ne duc în acest ţinut al limpezimii. 9oete a căutat acest ţinut al limpezimii, el şi"a însuşit cunoştinţe matematice. În cele rămase de la 9oete s"a găsit cu cincizeci de ani în urmă un caiet care mi"a confirmat faptul că 9oete s"a preocupat, ciar şi în ultimii ani ai vieţii, cu studiile matematice, abordând ciar şi probleme de matematici superioare. !l şi"a organizat şi studiile asupra naturii, şi asupra sufletului omenesc, în sensul unui adevărat gnostic. )rin spiritul său intuitiv a ajuns, de e'emplu, până la contemplarea plantei primordiale. %ar pe cât de greu a putut fi înţeles în privinţa plantei primordiale şi a animalului primordial, cu atât mai puţin a fost înţeles în privinţa vieţii sufleteşti. $mintesc aici convorbirea sa cu (ciller E -ota ?? F, ?? F, de la 0ena, în >?@C. 9oete s"a e'primat faţă de (ciller în sensul că s"ar putea găsi un mod de observare a lumii şi a conţinuturilor ei care să nu descompună lucrurile aşa cum procedează ştiinţa, ci să dovedească legătura unitară aflată la baza tuturor, şi care să indice spre ceva superior, ceva unitar, aflat dincolo de lumea sensibilă. +i 9oete şi"a desenat planta primordială, o formaţiune care deşi era asemănătoare unei plante, nu putea fi percepută cu simţurile e'terioare, ca o plantă obişnuită, şi el i"a spus lui (ciller că aceasta ar fi planta, planta primordială, ceea uneşte toate plantele# dar că această primordială nu trăieşte într"o singură plantă individuală, ci în toate fiinţele vegetale. 3ă ea ar constitui aspectul obiectiv al tuturor plantelor.  /a obiecţia lui (ciller că ceea ce a desemnat el drept plantă primordială ar fi o idee, 9oete a răspuns& <%acă aceasta este o idee, atunci eu îmi văd ideile cu ocii=. $tunci 9oete a arătat modul în care se raportează el la spirit, faptul că pentru el e'istă o plantă văzută intuitiv, care trăieşte în fiecare fiinţă vegetală. -umai vederea intuitivă poate percepe ceea ce este obiectiv dincolo de toate lucrurile sensibile, numai gândirea eliberată de sensibil poate ajunge la ea. Iar modul în care se poate înălţa gândirea până la o asemenea obiectivitate ne este prezentat de luminiţele

rătăcitoare din Basm. 3el care nu se poate înălţa până la concepţia lui 9oete, nu înţelege ce vrea el să spună# nici ciar (ciller nu a înţeles atunci prea bine ce voia 9oete să spună, dar el şi"a dat toată osteneala să pătrundă în concepţia despre lume a lui 9oete. $poi a sosit scrisoarea din NV august >?@C. $ceasta a însemnat spargerea geţii dintre cele două spirite. 9oete a intercalat în acest Basm multe din înaltele contemplări spirituale care trăiau în el. (ă încercăm acum să pătrundem în Basm. -i se spune că la miezul nopţii, două luminiţe rătăcitoare îl trezesc pe bătrânul luntraş, care dormea pe celălalt mal  aşadar în lumea spirituală , căci vor să fie trecute fluviul. !l le trece peste apă, din împărăţia lorii"de"3rin, peste fluviul biciuit de furtună. !le se comportă foarte nemanierat, dansează în barcă în aşa fel încât luntraşul trebuie să le spună că barca se va răsturna. În fine, după ce au ajuns cu mare osteneală la celălalt mal, ele vor să îl plătească cu multe bucăţi de aur, care cad din ele, scuturându"se. /untraşul le refuză, spunând mânit& Bine că nu le"aţi aruncat în râu, pentru că acesta nu poate suporta aurul, şi s"ar fi înspumat sălbatic şi v"ar fi îngiţit. !u va trebui să îngrop acum aurul. !u însumi pot fi plătit numai cu roadele pământului. +i el nu le lasă să plece, înainte ca ele să"i promită că"i vor aduce trei verze, trei anginare şi trei cepe. /untraşul ascunde apoi aurul în crăpăturile pământului, acolo unde locuieşte şarpele cel verde. $cesta consumă aurul, devenind datorită lui mai luminos, dinăuntru spre afară. $cum el poate merge în propria sa lumină, şi poate vedea cum totul se luminează în preajma lui de la această lumină. /uminiţele rătăcitoare întâlnesc şarpele, şi îi spun& %umneavoastră sunteţi muma noastră, pe linie orizontală.  /uminiţele rătăcitoare sunt verii şarpelui pe linie verticală. ertical şi orizontal, sunt e'presii străveci care apar mereu în mistică pentru a e'prima anumite stări sufleteşti. 3um ajungem la frumoasa loare"de"3rin1  întreabă acum luminiţele rătăcitoare. 2, ea locuieşte pe celălalt mal, le răspunde şarpele.  2, ce păcat, acolo am fost deja, de acolo venim doar:  +arpele le e'plică faptul că luntraşul aduce pe oricine încoace, dar că lui nu"i este îngăduit să ducă pe nimeni dincolo.  -u e'istă alte căi1  Ba da, la amiază formez eu însumi o punte , spune şarpele cel verde. %ar luminiţelor rătăcitoare nu le place acest timp, şi şarpele le indică atunci umbra uriaşului, care este el însuşi lipsit de putere, dar prin umbra sa poate face orice. /a răsăritul şi apusul (oarelui, umbra se e'tinde peste fluviu ca un pod. +arpele încearcă, după îndepărtarea luminiţelor rătăcitoare, să"şi potolească o curiozitate care îl cinuia de mult. În călătoriile sale prin crăpăturile stâncilor, descoperise prin simţire pereţi netezi şi figuri

asemănătoare oamenilor, pe care spera să le recunoască acum, prin noua sa lumină. !l se strecoară printre stânci, şi găseşte o încăpere în care se aflau statuile a patru regi. )rimul rege este de aur, având o coroană de frunze de stejar. *egele îl întrebă pe şarpe de unde vine. $cesta răspunse& %in adâncurile în care locuieşte aurul:  3e este mai minunat decât aurul1  întrebă regele. /umina  răspunse şarpele. 3e este mai înviorător decât lumina1  3onversaţia, răspunse şarpele. $poi îi contemplă pe ceilalţi regi, dintre care al doilea era de argint, împodobit cu o coroană, al treilea era din aramă, şi avea o cunună de laur, pe când cel de"al patrulea avea o statură nedefinită, compus din toate aceste metale. %eodată se răspândi în încăpere o lumină, un bătrân cu o lampă apărând înăuntru. )entru ce vii, nu vezi că avem lumină1  întrebă regele de aur.  +tiţi că nu"mi este îngăduit să luminez întunericul.  (e sfârşeşte împărăţia mea1  întrebă regele de argint. 4ârziu, sau niciodată  replică bătrânul. *egele de aramă întrebă& 3ând mă voi scula1  3urând  răspunse bătrânul. 3u cine să mă însoţesc1  3u fraţii tăi mai vârstnici  răspunse bătrânul. 3e se va întâmpla cu cel mai tânăr1  (e va aşeza. În timpul acestei discuţii, şarpele privea templul din jurul său. $poi, regele de aur îl întrebă pe bătrân& 3âte taine cunoşti1  4rei, răspuns bătrânul.  3are este cea mai importantă1  întrebă regele de argint.  3ea evidentă , răspunse bătrânul. rei să ne"o dezvălui şi nouă1  întrebă regele de aramă. %e îndată ce o voi şti pe a patra , spuse bătrânul. 3e mă priveşte  murmură regele compozit. !u o cunosc pe a patra , spuse şarpele, se apropie de bătrân şi îi şuieră ceva la urece. (osit"a timpul:  strigă bătrânul cu o voce puternică. !coul templului îi răspunse, coloanele metalice ale statuilor răsunară şi în clipa aceea bătrânul se cufundă spre (oare"apune, şarpele spre (oare"răsare, fiecare dintre ei trecând cu cea mai mare repeziciune prin despicăturile stâncilor. %eocamdată doar atât, referitor la conţinutul basmului. <)ublicul va mai afla câte ceva, căci dezlegarea se află în însuşi basmul=, scrie (ciller lui 3otta . -e aflăm într"un punct în care vrem să începem dezlegarea. )entru a nu merge prea departe, vrem să ne clarificăm pentru început câteva e'presii străveci ale învăţăturilor tainice, pentru a înţelege imaginile. lăcările însemnau pentru mistic ceva absolut deosebit. 3e a avut 9oete în vedere prin flăcări, prin luminiţele rătăcitoare. lăcările, care sunt luminiţe rătăcitoare, din punct de vedere simbolic reprezintă focul pasiunilor, al dorinţelor senzoriale, al impulsurilor şi instinctelor. !ste focul care trăieşte numai în animalele cu sânge cald, şi în oameni.

3ândva a e'istat un timp în care omul încă nu avea statura sa de astăzi. $cest foc încă nu e'ista înainte de rasa lemuriană# înainte ca el să se încarneze în corpurile omeneşti, nu e'istau pofte şi impulsuri de acest tip. 2mul a devenit o fiinţă cu pofte şi dorinţe abia prin pătrunderea sa cu sângele cald, un Wamamanas. )eştii şi reptilele fac parte dintre animalele eteroterme. 7istica face de aceea diferenţa, mai mult decât ştiinţele naturii, între fiinţele cu sânge rece şi fiinţele cu sânge cald. )e atunci, pe la mijlocul perioadei lemuriene, a intervenit un moment în care omul şi"a început dezvoltarea de la stadiul inferior la cel superior. $cest moment este desemnat în mituri, în legenda lui )rometeu, drept aducerea focului pe )ământ. %espre )rometeu se povesteşte că el ar fi adus focul din cer, şi că a fost înlănţuit de stânci  de trupul omenesc fizic, mineral.  4otalitatea impulsurilor, sentimentelor, instinctelor şi pasiunilor constituie focul, care îl impulsionează pe om înspre noi fapte. În teosofie, flacăra este numită izvor al conştienţei omeneşti de sine, capacitatea omului de a"şi spune
sensibile, prin faptul că îşi face reprezentări despre aceasta, pe care le combină prin gândirea sa. Însă aceasta este o simplă înţelepciune raţională. /uminiţele rătăcitoare vor să"l plătească pe luntraş cu acest aur, pe care l"au dobândit cu uşurinţă şi pe care îl risipesc cu uşurinţă. %ar luntraşul le respinge, pentru că înţelepciunea raţională nu satisface natura. -umai acele daruri pot acţiona în natură, care sunt unite cu forţele vii ale naturii. Înţelepciunea nematurizată face fluviul astralului să se înspumeze, el nu o preia, o respinge. /untraşul cere drept răsplată roade ale pământului. %ar luminiţele rătăcitoare nu au gustat niciodată aşa ceva# ele nu le posedă. !le nu s"au străduit niciodată să pătrundă în profunzimile naturii, dar cu toate acestea ele trebuie să plătească naturii tributul său. !le trebuie să promită că vor împlini cerinţa luntraşului. Iar cerinţa constă în roade ale pământului& trei verze, trei anginare şi trei cepe mari. 3e reprezintă aceste roade ale pământului1 9oete alege aceste roade, care au coji şi frunze învăluitoare, ce reprezintă învelişurile omeneşti. 2mul are trei învelişuri, cele trei corpuri ale sale& corpul fizic, corpul eteric şi corpul astral. Înăuntrul acestor învelişuri trăieşte miezul fiinţial al omului, sinea sa. În aceste corpuri care o înconjoară ca nişte învelişuri, sinea trebuie să adune roadele de la o încarnare la alta. !a trebuie să adune roade ale )ământului. $ceste roade nu constau dintr"o cunoaştere raţională. /untraşul cere aceste trei corpuri învăluitoare ca tribut al naturii. 9oete a introdus această învăţătură în modul cel mai subtil în Basmul său. $urul ajunge la şarpe. !ste aurul adevăratei înţelepciuni. +arpele a fost dintotdeauna simbolul sinei, care nu rămâne în sine, ci poate prelua dumnezeirea în mod altruist, putându"se jertfi# care adună smerit, altruist, înţelepciunea )ământului, prin faptul că se cufundă în
par a fi alcătuite din smarald, toate florile sunt luminate în modul cel mai minunat. !l vede toate lucrurile într"o lumină nouă, limpezită. /ucrurile ne apar astfel într"o lumină de smarald atunci când spiritul din ele ne vine în întâmpinare, atunci când lumina se revarsă în întâmpinarea luminii. $cum, când a devenit luminos, când a preluat în sine natura divină superioară, el găseşte şi calea către templul subpământean. $dânc ascunse erau lăcaşurile în care erau învăţate adevărurile în timpurile trecute# adânc ascunse în grotele şi prăpăstiile )ământului se aflau templele de misterii. $colo lumina vine în întâmpinarea luminii. )ână acum, şarpele fusese nevoit să se strecoare fără lumină prin aceste abisuri, dar el putea diferenţia obiectele prin simţire. !l percepuse obiectele prin simţire, obiecte care trădau intervenţia mâinii modelatoare a omului, şi în primul rând figurile omeneşti. $cum el se află în posesia luminii, şi lumina îi vine în întâmpinare. !l găseşte templul şi în templu pe cei patru regi, unde îi vine în întâmpinare şi bătrânul cu lampa. Bătrânul cu lampa înseamnă înţelepciunea străvece, înţelepciunea străvece a omenirii, care este numai lumină şi nu aruncă umbre, care conţine ceva pe care ştiinţele moderne ale naturii nu"l pot înţelege. %intr" un sens foarte profund afirmă 9oete că lampa luminează pentru sufletul omenesc numai atunci când i se aduce în întâmpinare o altă lumină, pe care sufletul trebuie să o producă în sine. !ste aceeaşi concepţie pe care o e'primă în ma'ima cu care el şi"a precedat teoria culorilor, şi despre care a afirmat că ar fi cuvintele unui veci mistic& %e n"ar fi ociul solar, 3um am putea zări lumina1 %e n"ar trăi în noi însăşi puterea lui %umnezeu, 3um ne"ar putea încânta divinul1 +i deoarece ociul şarpelui a devenit solar atunci când lumina divină s"a aprins în el, lumina înţelepciunii străveci a lumii îi vine în întâmpinare. ocul ca pasiune s"a transformat în lumină. ocul, care s"a transformat afară, în regnul pământesc, în lumină a înţelepciunii, poate lumina în întâmpinarea întâmpinarea aducătorului aducătorului înţelepciunii,
răspunse& %in adâncurile în care locuieşte aurul:  3e este mai minunat decât aurul1  întrebă regele. /umina  răspunse şarpele. 3e este mai înviorător decât lumina1  3onversaţia, răspunse şarpele. În conversaţie, înţelepciunea apare într"un mod mai intim pentru om, ea este mai înviorătoare decât o mare revelaţie.  +i nu ne vin în gând dialogurile platonice în faţa acestei convorbiri a regelui cu şarpele1 +i aici şi acolo sunt e'primate în câteva cuvinte, în câteva fraze, taine ale lumii. 9oete vrea să spună că prin ceea ce se află în templu şi ceea ce se desfăşoară acolo este vorba de cele mai înalte taine ale evoluţiei omenirii. 3e alcimie este aceasta, prin care lucrurile se transformă astfel1 !ste iniţierea. 3iar şi teoria modernă a evoluţionismului porneşte de la continua transformare a lucrurilor. 4emplul trebuie să fie la început subpământean, adică inaccesibil pentru majoritatea oamenilor. %ar acum se apropie momentul în care el se va descide tuturor oamenilor. !l vrea să trimită de la un om la altul aurul înţelepciunii devenit lumină. 3ine este regele de aur, şi cine sunt ceilalţi trei regi, cel de argint, cel de aramă şi cel din amestecul celor trei substanţe1  *egele de aur este 7anas, înţelepciunea însăşi, care până acum se putea dezvolta într"o măsură mai înaltă doar în templele de misterii. !ste acea putere sufletească pe care şi"o poate cuceri omul prin gândirea purificată, eliberată de sensibil. *egele de argint indică un element şi mai înalt decât înţelepciunea& el este iubirea, 3uvântul creator al lumilor, Buddi, %umnezeul care radiază în iubire. Împărăţia sa este numită împărăţia strălucirii# cu aceasta se are în vedere ceea ce creştinismul desemnează drept 9lorie G9loria in e'celsis. (e indică un moment temporal, care va putea fi atins abia ulterior# atunci Buddi va domni asupra oamenilor. *egele de aramă, pe care şarpele nu îl zăreşte de la început, care aparent este mai puţin valoros, are o putere uriaşă, şi apare ca fiind măreţ. !l aduce mai degrabă cu o stâncă decât cu o formă umană. *egele acesta e'primă puterea sufletească volitivă, care este ascunsă în om. !l reprezintă $tma, cu care omul ce se străduieşte va fi dotat abia în final, principiul pe care îl descoperă la sfârşit. $şa a prezentat 9oete, într"o frumoasă imagine, dotarea omului cu cele trei virtuţi superioare, care îi vor fi conferite cândva. 7ai înainte, nimeni nu ajungea la iniţiere fără să fi dobândit această maturitate. maturitate. 7ai este prezent şi un al patrulea rege, cu o statură greoaie# el constă dintr"un amestec de aur, argint şi aramă, dar s"ar părea că metalele nu s"au contopit prea bine la turnare, neacordându"se întru totul unul cu celălalt. !ste sufletul omului neevoluat, care încă nu tinde înspre o dezvoltare superioară, în care gândirea, simţirea şi voinţa se intercalează aotic, şi care oferă privirii
sensibile, focul sufletului care încă nu se desfăşoară în iubire, ci trăieşte în pofte şi impulsuri, voinţa nedisciplinată a omului. (ă ne amintim convorbirea regelui cu bătrânul cu lampa. *egele de aur îl întreabă pe bătrân& 3âte taine cunoşti tu1  4rei  răspunse bătrânul.  3are este cel mai important1  întrebă regele de argint. 3ea evidentă  răspunse bătrânul. rei să ne"o dezvălui şi nouă1  întrebă regele de aramă.  %e îndată ce o voi v oi cunoaşte pe cea de a patra  replică bătrânul. !u o cunosc pe cea de"a patra  spuse şarpele, se apropie de bătrân şi îi şuieră ceva în urece.  (osit"a timpul:  strigă bătrânul cu o voce puternică. !'istă trei taine  şi cea mai importantă este cea evidentă. %upă ce acestea au fost revelate, poate fi cunoscută şi cea de a patra: $cestea sunt cuvintele cele mai importante din tot Basmul, şi reprezintă totodată ceia sa  aşa cum i"a spus 9oete lui (ciller într"o convorbire cu acesta E -ota ?@  ?@  F. Bătrânul cunoaşte trei taine, care sunt tainele celor trei regnuri ale naturii. *egnurile naturii au devenit staţionare în evoluţia lor. Însă omul evoluează în continuare. !l poate face aceasta deoarece în el vieţuieşte spiritul, sinea sa. 3ele trei taine pe care le cunoaşte bătrânul e'plică legile regnurilor mineral, vegetal şi animal. /egea care trebuie să trăiască în sufletul omenesc, dacă acesta vrea să atingă maturitatea necesară iniţierii, trebuie găsită de sufletul însuşi, prin propriile sale puteri.  +arpele a găsit"o. !l i"o şuieră bătrânului în urece. 3e i"a spus şarpele bătrânului la urece1 3ă el are voinţa de a se jertfi:  0ertfa este legea lumii spirituale:  )e calea spre cunoaşterea superioară poate merge numai acela pentru care această cunoaştere nu este scop în sine, ci care o caută pentru a o pune în slujba omenirii. 4oţi misticii adevăraţi cunosc această cale a sufletului, căci toţi au trecut prin această trăire a  jertfei şarpelui. %e îndată ce în templu răsună cuvintele& !u vreau să mă  jertfesc:, bătrânul bătrânul spune& $cum $cum a sosit timpul: timpul: 3uvintele bătrânului indică un viitor îndepărtat, în care maturitatea va fi atinsă de întreaga omenire& (osit"a timpul:  atunci va fi timpul în care templul se va înălţa deasupra fluviului, astfel încât întreaga omenire să devină părtaşă la înţelepciune, şi să participe la iniţiere, care altfel revenea doar câtorva, jos, în templul subpământean. $celuia care s"a preocupat, ca mine, de douăzeci de ani, cu acest basm, i se arată mereu o înţelepciune tot mai profundă, iar liniile directoare indică spre o temelie primordială tot mai profundă. 7ai e'istă multe fraze de o bogăţie inestimabilă, pe care trebuie să le descoperim, şi noi trebuie să le descoperim. -umai că trebuie să ne ferim ca 9oete să nu afirme şi în privinţa noastră ceea ce caracterizează în TaustU, prin 7efistofel, astfel&

3el care vrea să cunoască şi să descrie ceva viu, Încearcă pentru început să izgonească spiritul afară, $poi el are părţile în mână, +i"i mai lipseşte  din păcate:  doar d oar legătura spirituală: ;aideţi să căutăm această legătură spirituală în creaţiile lui 9oete:

34)) )& 5+4+*6  *) 0'+7+ B/* $+/85+ Ş58+*+ C+* 4+5$+ Ş) F5'/ F*'5+-$+C5)& 9<;

*erlin, E februarie ?BC  În urmă cu opt zile am indicat deja faptul că în Basmul"poem al lui 9oete despre şarpele cel verde şi frumoasa loare"de"3rin se ajunge la dezlegarea enigmei fundamentale a modului cum evoluează omul de la !ul său inferior la !ul superior, şi că la baza Basmului se află o măreaţă perspectivă asupra viitorului. 3um poate ajunge omul la poarta care îl duce în lumea spirituală1 $ceasta era problema fundamentală pentru 9oete. !l abordează în modul cel mai pătrunzător această problemă şi încearcă în cele mai diferite moduri să reprezinte calea evoluţiei puterilor sufleteşti ale omului. )ornind de la aceste mari puncte de vedere, el încearcă să arate în toate amănuntele, în calitatea sa de cunoscător, ce căi interioare are omul de străbătut. $m rămas la clipa în care bătrânul cu lampa s"a întâlnit cu şarpele în faţa imaginilor regilor, reprezentanţii celor mai înalte puteri spirituale.  4rebuie să recunoaştem în templu un simbol pentru marile şcoli tainice care au e'istat întotdeauna şi mai e'istă şi în ziua de azi. În templu erau conduşi anumiţi oameni, şi prin învăţăturile şi indicaţiile pe care le primeau acolo, dacă le aplicau într"adevăr asupra lor, ajungeau treptat atât de departe, încât în final li se putea împărtăşi iniţierea. -oi am văzut că şarpele a şuierat un cuvânt în urecea bătrânului, acţiune desfăşurată în faţa regilor. -oi ştim că acel cuvânt este cuvântul

cel mai important, soluţia enigmei, despre care 9oete şi (ciller spuneau că
se îngreunează când se adaugă în el roadele )ământului. $ceasta este o trăsătură importantă. 6riaşul îi apare în cale# umbra sa îi scotoceşte în coş şi"i ia câte unul din roadele )ământului, ducându"le la gura uriaşului, care le mănâncă. /untraşul nu poate fi satisfăcut prin restul roadelor, căci el trebuie să"i dea fluviului tributul în interval de douăzeci şi patru de ore. Bătrâna se pune cezaş în faţa fluviului şi îşi cufundă mâna în el. 7âna devine tot mai mică şi mai neagră şi în final devine invizibilă, deşi ea simte că o are încă# dacă femeia aduce fluviului tributul în intervalul promis, îşi va reprimi mâna.  4ocmai când sosi bătrâna, luntraşul aducea de pe celălalt mal un tânăr, care arăta ca paralizat. În fine, ajung amândoi pe celălalt mal, trecând peste puntea formată de către şarpe la ceasul amiezii, în împărăţia frumoasei loare"de"3rin. 2 găsesc înconjurată de trei slujitoare, cântând la arpă. !ste de o frumuseţe nepământeană, dar este tristă, căci pasărea de al cărei cântec se bucura, şi"a căutat adăpost lângă ea de teama unui uliu, şi a fost ucisă de atingerea ei. !a este nefericită de această nouă spaimă. Bătrâna deplânge necazul ei, dar îi vesteşte totodată mesajul bărbatului ei, anume că a sosit vremea. Între timp veniseră şi şarpele şi luminiţele rătăcitoare. +arpele o consolează pe frumoasa loare"de"3rin. Bătrâna se roagă să primească de la ea roadele lipsă, dar în împărăţia 3rinului nu creşte nimic care să poarte flori şi să dea roade, de aceea ea nu le poate primi. (e pare că vremea împlinirii a ceva important se apropie tot mai mult# dar când tânărul încearcă să o îmbrăţişeze pe frumoasa loare"de"3rin cade mort alături de ea. +arpele trasează un cerc magic în jurul corpului, pentru a"l feri de putreziciune, care altfel ar trebui să intervină la apusul (oarelui. În fine, după ce (oarele a apus, soseşte, condus de uliu, bătrânul cu lampa, ca şi luminiţele rătăcitoare, pe care le"a cemat bătrâna. iecare se pregăteşte pentru a face ceea ce depinde de el, pentru a rezolva în mod armonios problema. /uminiţele rătăcitoare trebuie să descidă templul, dar ele nu pot găsi singure calea către templu. 4ânărul mort şi corpul păsării sunt duse de acolo, şarpele se întinde peste fluviu, şi după ce toată lumea a trecut, el se declară gata de a se jertfi. %atorită jertfei şarpelui se modifică toate evenimentele. 7ai înainte, străvecea înţelepciune acţiona în toate ţinuturile care erau date omenirii de către iniţiaţi. Înviorare aduceau religiile sufletelor care li se alăturau în mod viu. Bătrânul se scufundă spre (oare"apune# el merge în împărăţia oamenilor. +arpele, intelectul, care tinde spre iluminare, se scufundă

spre *ăsărit, căci din *ăsărit a strălucit întotdeauna lumina spirituală a (oarelui, care aduce cunoaştere sufletelor omeneşti.  4emplul vibrează, coloanele metalice răsună , aceasta este o imagine pentru acea stare a sufletului care preia în sine prin jertfă, legitatea lumii spirituale. În %evacan totul răsună, totul îşi e'primă esenţa în sunet. 9oete vorbeşte în TaustU, în )rologul din 3er  acesta este %evacanul   despre un (oare ce răsună. <(oarele răsună după vecea melodie, intonând cânt de întrecere între sferele frăţeşti=. 9oete are aici în vedere (oarele spiritual, pentru că cel fizic nu răsună. $tâta timp cât intelectul tinde doar spre iluminare, atâta timp cât prin strădania sa el îşi cucereşte tot mai multă lumină interioară  acest lucru se poate realiza şi prin raţiunea devenită tot mai lucidă , atâta timp bătrânul cu lampa sa, dacă vrea să lumineze sufletului, trebuie să aibă o lumină sufletească, spre care să"şi trimită lumina. )rin voinţa de a se jertfi a sufletului, pentru acesta are loc iluminarea şi totul se transformă în jurul său. 4otul este văzut acum în starea sa spirituală, nu în cea fizică. $ici sunt descrise stări pe care le parcurge sufletul omenesc în iniţiere.  4ânărul este readus la viaţă prin jertfa şarpelui, dar lui îi lipseşte, l ipseşte, totuşi, conştienţa. 3orpul şarpelui se descompune în minunate pietre preţioase, pe care bătrânul le aruncă în râu. %in ele se formează un pod durabil înspre malul celălalt. În felul acesta s"a creat o trecere liberă din împărăţia sensibilului în cea a spiritului. %ar trebuie să aflăm mai întâi ce s"a petrecut în lăuntrul templului. )oarta se descide, şi bătrânul spune din nou& T(osit"a timpul:U   4emplul se ridică deasupra fluviului, coliba luntraşului alcătuind un mic templu în lăuntrul celui mare, ca un fel de altar. Bătrânul devine din nou tânăr, ciar şi luntraşul şi soţia bătrânului întineresc. $ceasta din urmă se alătură celor trei tovarăşe ale frumoasei loare"de"3rin, devenind astfel cea de a cincea dintre ele. )entru tânăr are loc, pe parcursul următor al basmului, iniţierea. 3ei trei regi îi dăruiesc ceea ce au de dăruit. *egele de aramă îi conferă sabia, spunând& (abia în stânga, dreapta liberă:  *egele de argint îi întinde sceptrul, spunând& )aşte oile: )e când regele de aur îi aşează coroana de stejar pe cap, avertizându"l& *ecunoaşte instanţa supremă:  !l este dotat cu tărie, frumuseţe şi cunoaştere. $cum tânărul nu este numai viu, ci şi dotat cu daruri spirituale. 7ai înainte îl urma pe bătrânul cu lampa aproape mecanic din lume până în templu, care mai era încă subpământean. $poi templul se ridică la suprafaţă. Bărbatul cu lampa îl luminează pe tânăr# rămâne mereu alături de el şi îl conduce în final în faţa celor trei regi, care îi acordă darurile lor. (e spune apoi& <2cii săi străluceau de un spirit ine'primabil=  cu el s"a îndeplinit iniţierea: +i acum tânărului îi este

îngăduit să se unească cu frumoasa loare"de"3rin# lui îi este îngăduit să o îmbrăţişeze cu iubire, şi are loc l oc nunta lor. 3el de"al patrulea rege se prăbuşeşte, după ce luminiţele rătăcitoare au lins tot aurul din el. (oseşte şi uriaşul# la început, tânărul este înspăimântat, dar umbra acestuia nu mai face nici un rău. 6riaşul devine un fel de obelisc# el serveşte drept ceas solar, având figuri omeneşti artificiale în loc de cifrele indicatoare ale timpului. 7ăreţe stau alături podul şi templul, poporul se revarsă în valuri spre el, puntea este plină de călători, iar templul este cel mai căutat de pe )ământ. $cesta este sfârşitul basmului. 7omentul nu se află în prezent şi nici în trecut# el se află într"un viitor îndepărtat al evoluţiei omenirii, în care conştienţa omenirii actuale, care acum este îndreptată unilateral asupra lumii sensibile, va fi parcurs calea sufletească descrisă în basm# când omul va fi dobândit înţelepciunea, iniţierea, când lucrurile nu vor fi doar înţelese, ci şi dominate, momentul în care întreaga omenire va putea dobândi iniţierea. 3e înseamnă toate acestea1 Bătrânul cu lampa, după cum am e'plicat deja, este înţelepciunea străvece, care are puterea de a dezvolta o înţelepciune dumnezeiască, şi nu una omenească, puterea de a domina lucrurile şi de a transforma toate lucrurile. $ceastă putere depune în forţele naturii amprenta spiritului. !a ştie să transforme pietrele în aur, să nimicească metalele. 4oate acestea sunt însuşiri atribuite eli'irului vieţii adevăraţilor alcimişti. 3u aceasta se are în vedere o cunoaştere profundă. 9oete are în vedere, în întreaga desfăşurare a evenimentelor basmului, o stare viitoare a omenirii şi el arată calea pentru atingerea acestei stări. %acă avem în vedere ceea ce se petrece în jurul nostru  aşa vrea 9oete să spună , vedem evoluţia omenirii aflată într"o continuă transformare# şi natura se scimbă necontenit. !ste sarcina omului să pătrundă întreaga natură fizică cu gândurile sale. %atorită progresului său tenic, omul este în stare să transforme produsele neprelucrate din natură în ceva care să slujească progresului cultural. )rin artă, el imprimă marmurei spiritul său. 2mul transformă natura în produs al artei# el transformă tot ceea ce îi oferă natura în ceva care îi poartă pecetea. $şa este spiritualizată astăzi natura într"un mod raţional. 2mul va fi creatorul unei naturi superioare. $şa este devenirea omenirii# o alcimie# treptat, spiritul omului se imprimă în orice element neviu. 9oete vede într"o perspectivă amplă o lume care va fi în aşa fel transformată, încât nu va mai e'ista nimic din

regnurile naturii ca atare, ci totul va fi transformat de spiritul omenesc astfel încât tot ceea ce este neviu să fie străbătut de acest spirit. $ceastă transformare e'terioară a neviului este reprezentată în basm prin lumina ce radiază din lampa bătrânului, transformând pietrele şi metalele. $tunci când această lumină se cufundă însă în sufletul omenesc, ea dobândeşte şi o altă putere# ea nu"şi va mai e'tinde împărăţia numai asupra neviului, ci şi asupra a tot ce este viu. )rin preluarea înţelepciunii străveci şi dobândirea de cunoştinţe lăuntrice, omul va deveni capabil să dobândească şi cu totul alte forţe. În viitor, el nu va domni numai asupra neviului, ci şi asupra viului. !l va putea transforma şi viul prin alcimia sa. !l va prelua în sine aceeaşi înţelepciune care a creat cândva lumea, străvecea înţelepciune a lumii, şi va deveni astfel capabil să învie ceea ce a murit. $stfel, şi vegetalele lignificate şi uscate vor putea fi transformate de către înţelepciune. /umea vegetală pe cale de a muri devine argint, aparenţă plină de strălucire. %ar viul, lumea animală, lumea celor sensibile merge pe o altă cale# natura lor inferioară trebuie jertfită, trebuie să moară, pentru a urca pe înălţimi. (e îndeplineşte ceea ce aflăm descris la 0aJob BXme , care cunoştea bine aceste taine ale alcimiştilor, în următorii termeni& <7oartea este rădăcina oricărei vieţi= şi& 3el ce nu moare înainte de a muri )iere atunci când moare. !ste ceea ce 9oete 9 oete însuşi cuprinde în următoarele cuvinte& +i atâta timp cât nu trăieşti aceasta& 7ori şi devino: !şti doar un oaspete moorât )e acest întunecat )ământ. 3ăci omul ajunge să dobândească această capacitate de a"şi configura sinea superioară, tocmai atunci când face să moară în sine natura sa inferioară. 2mul este capabil să se apropie de %umnezeire numai dacă şi"a învins natura inferioară din el. -umai omul pregătit, cel care a trecut prin Jatarsis, prin probe dure şi purificare lăuntrică, poate cuprinde divinul. %e aceea este ucis tânărul, care se apropie de loarea"de"3rin înainte înainte de a fi pregătit şi purificat. 3el ce ridică vălul lui Isis, cel care păşeşte la imaginea %umnezeirii încărcat cu vină, trebuie să moară din această cauză. -umai după ce s"a pregătit îndelung, abia după ce s"a familiarizat cu toate probele este el capabil să primească iniţierea. 4ânărul, aşa cum ne întâmpină el mai

întâi în basm, încă nu şi"a purificat lăuntrul. +i atunci când vrea să pătrundă cu o astfel de constituţie sufletească în împărăţia spiritului, el este paralizat, iar mai târziu, când vrea să se apropie cu forţa de loarea" de"3rin, el este ucis. În TaustU aflăm că aust poate foarte bine pătrunde prin magie în împărăţia spiritului, acolo unde se află aceia care nu se mai află în e'istenţă pământeană fizică& )aris şi !lena. %ar el este condus de 7efistofel, nu de propria sa activitate sufletească, şi de aceea el este paralizat. -umai omul purificat prin suferinţă şi durere, purtat de o voinţă şi o strădanie serioasă poate merge înainte, poate afla intrarea corectă în această lume, după ce el s"a pregătit suficient prin
după ce a trecut prin moarte. 7oartea înseamnă mortificarea a ceea ce este de natură nedivină, a tuturor poftelor inferioare. 9oete ne indică în felul acesta că şi animalele se află într"o evoluţie ascendentă, ciar dacă nu animalul individual# specia animală este cea care este destinată perfecţiunii. 9oete era teosof# de aceea cunoştea el această înţelepciune străvece despre ascensiunea şi purificarea tuturor fiinţelor, pe care o conţin, în miezul lor, toate religiile. În toate sistemele religioase licăreşte străvecea înţelepciune a lumii# adevărul ei străluceşte în toate confesiunile religioase ale diverselor popoare ale )ământului. 9oete ne prezintă această înţelepciune în bătrân. %ar nu este suficient numai ceea ce reţine şi stăpâneşte poftele şi pasiunile inferioare. 2 înţelepciune şi mai înaltă trebuie să apară# înţelepciunea străvece este înlocuită cu o înţelepciune superioară. $cest lucru ne este indicat prin ceea ce se desfăşoară în casa bătrânului& <ocul din cămin arsese complet# bătrânul acoperi cărbunii cu multă cenuşă, dădu bucăţile strălucitoare de aur la o parte şi acum lampa sa lumina iarăşi în cea mai frumoasă strălucire=. strălucire=. Învăţătura tainică, în care este ascunsă străvecea înţelepciune, este bun al omenirii deja de multe mii de ani. $ e'istat un jurământ sever de menţinere a acestei taine# lumina înţelepciunii putea lumina numai pentru acela care era pregătit în acest sens. +arpele care se jertfeşte reprezintă pentru noi sinea superioară a omului, care ajunge la cunoaştere. /ămpii nu îi este îngăduit să lumineze întunericul# înţelepciunea învăţătorului învăţătorului nu trebuie să ajungă la aceia care vor doar să o preia, ci la aceia care îi vin în întâmpinare prin viaţa lor lăuntrică. %ar acestea se referă numai la cea mai înaltă iluminare. 7arii învăţători ai omenirii, marii iniţiaţi sunt mereu activi. $cţiunea străvecii înţelepciuni se desfăşoară încontinuu, ea are loc ciar şi când nu luminează nici o altă lumină, dacă ea nu este tulburată. În această aparentă contradicţie noi aflăm o semnificaţie profundă. 4ot ceea ce s"a desfăşurat în decursul evoluţiei omenirii s"a petrecut datorită influenţei străvecii înţelepciuni. În spatele a tot ceea ce s"a petrecut prin intermediul oamenilor de la o cultură la alta se află păstrătorii acestei străveci înţelepciuni, iniţiaţii# ei dirijează destinele şi evenimentele ce se desfăşoară pe planul e'terior al istoriei lumii. (ă o privim acum pe soţia bătrânului# prin ea ne întâmpină o figură feminină. %iferitele stări sufleteşti sunt reprezentate în cadrul misticii prin diverse figuri feminine. Bătrâna este starea sufletească a omenirii prezente, care persistă în viaţa sensibilă. !a este căsătorită cu bătrânul cu lampa. 2menirea este unită cu înţelepciunea străvece. Înţelepciunea străvece acţionează şi în omenirea actuală# fără ea, omenirea nu ar putea dăinui. $ceastă înţelepciune străvece s"a unit dintotdeauna cu omenirea dotată cu facultăţi sensibile.

emeia merge la luntraş, care reprezintă forţele naturii. !a trebuie să plătească datoria luminiţelor rătăcitoare. 2menirea prezentului este datoare faţă de natură. (inea inferioară, omul care nu se simte dotat decât cu corpul fizic, trebuie să plătească tribut faţă de restul naturii, care face şi ea parte din el, ciar dacă el nu o simte ca atare. iaţa sufletească pâlpâitoare a luminiţelor rătăcitoare nu recunoaşte acest lucru# ele nu pot pătrunde până la astfel de concepte. %ar cu toate acestea, legea acţionează&
acestea omul poate vieţui câte ceva din lumea spirituală, ciar dacă în mod eronat. În împărăţia frumoasei loare"de"3rin domneşte tristeţea. loarea"de" 3rin este foarte nefericită, căci la picioarele ei zace moartă ultima ei bucurie, canarul, care îi însoţea cântecele cântate de ea la lăută. loarea" de"3rin este tristă, pentru că ceea ce era pasărea pentru ea, amintirea lumii sensibile, este moartă. %ar împărăţiile sensibilă şi suprasensibilă formează un tot# iar armonie e'istă numai acolo unde cele două se întrepătrund. Însă urmează să aibă loc o nouă armonizare între cele două împărăţii# de aceea trebuie să treacă prin moarte ceea ce este amintire a sensibilului, pentru a TdeveniU apoi din nou. În însoţitoarele lorii"de"3rin ne întâmpină trei fiinţe. om mai vorbi despre ele data viitoare. !le o completează pe loarea"de"3rin. Bătrâna reprezintă starea actuală de conştienţă, sufletul raţiunii omului, loarea" de"3rin conştienţa superioară, pe care o atinge omul dacă se jertfeşte ca şi şarpele. Bătrâna reprezintă conştienţa limpede de zi, loarea"de"3rin conştienţa clarvăzătoare la care trebuie să ajungă omul. Înainte ca omul să atingă conştienţa prezentului, el a parcurs alte trei stări de conştienţă, reprezentate de cele trei însoţitoare. (unt stări cum mai apar şi astăzi uneori în starea de transă, în anumite cazuri atavice, stări confuze, de vis, dar totuşi stări de conştienţă larg cuprinzătoare. Înainte de a ajunge la conştienţa sa actuală de vege, omul a parcurs alte trepte de conştienţă, în cadrul cărora i"a fost dăruit d ăruit de la natură n atură acordul armonios între e'istenţa sensibilă şi e'istenţa spirituală.  3ele trei însoţitoare dorm în timp ce are loc transformarea# ele trăiesc în noua stare fără a observa scimbarea. /or le"a fost dăruit de la natură ceea ce alte forţe sufleteşti trebuie să"şi cucerească mai întâi. /a urcarea templului, loarea"de"3rin o aduce şi pe bătrână cu sine.  4oate cele cinci stări sufleteşti  care au premers sau urmează să fie dobândite  vor fi reunite de om în sine. 3onştienţa cea mai înaltă, cea de care poate beneficia orice om, este atinsă de tânăr în ultima scenă. 6liul a ucis canarul. $rmonizarea dintre sensibil şi spiritual nu trebuie să mai aibă loc prin privirea în urmă, prin amintirea bunurilor de odinioară ale omenirii, ci prin privirea la cele viitoare. 6liul este vestitorul viitorului, profeticul. !l captează ultimele raze ale (oarelui ce apune în pieptul său, de un roşu purpuriu. (emnul acesta îl aduce pe bătrânul cu lampa, care determină transformarea şi prin intermediul căruia vor fi conduşi cu toţii la templul iniţierii. 6liul pluteşte deasupra acestui templu şi aruncă lumina (oarelui ce răsare din nou înăuntrul templului, astfel încât acesta este luminat de o lumină tainică. $stfel, uliul uneşte

ziua cosmică ce apune cu noua zi cosmică ce răsare. 6liul constituie acea facultate a sufletului omenesc, care presimte ceea ce va fi realitate în viitor. În templu se desfăşoară iniţierea. $colo ni se arată cum tânărul este dotat cu cele trei facultăţi& 7anas, Buddi şi $tma. %e ce a reprezentat 9oete aceste trei facultăţi e'act prin aceşti trei regi, vom vedea data viitoare.  4emplul se afla mai înainte în adâncurile )ământului. )ământului. 7ai înainte, pentru a ajunge la tainele superioare, omul trebuia să urmeze o şcoală tainică, ce"şi desfăşura activitatea adânc ascunsă de lumea e'terioară. %ar vine timpul în care templul şcolii secrete nu se mai află în adâncurile )ământului, ci el va urca la suprafaţă, fiind descis tuturor, cu intrarea liberă, accesibil tuturor oamenilor. 3ând va veni vremea aceasta1 (ă ne gândim la cuvintele enigmatice pe care le"a pronunţat şarpele în templul subpământean în urecea bătrânului# dezlegarea acestei enigme este rezervată timpului nostru. 3e a răspuns şarpele la întrebarea referitoare la decizia luată1 !l a spus& Treau să mă jertfesc, înainte de a fi jertfit:U. ine într"adevăr pentru omenire vremea în care omul va fi gata să se  jertfească, să se contopească cu natura, să se simtă activ în elementele întregii naturi, să nu se simtă doar în strâmta sa egoitate, vremea în care el va fi gata să renunţe la sinea sa ca individualitate egoistă şi să pătrundă în (inea cosmică, să se simtă ca parte a acestei (ini cosmice.  $tunci, ţelul omului va fi atins, lui i se vor descide porţile cunoaşterii superioare, pe măsură ce el renunţă la ceea ce îl separă de restul lumii. $tunci poate avea loc adevărata iniţiere pentru om. $cesta este timpul în care <4rei sunt cei ce domnesc pe )ământ& Înţelepciunea, (trălucirea şi )uterea=.  $şa spune bătrânul cu lampa, cel care provoacă această stare. $poi se descrie iniţierea&
În ziua de azi toate acestea mai trăiesc încă aotic în om. $tâta timp cât omul este neevoluat, domneşte aosul în colaborarea acestor forţe. 3el de al patrulea rege este aşadar un reprezentant al omenirii actuale# dar el se scufundă în el însuşi, ceea ce înseamnă că această stare a omenirii va fi înlocuită de o nouă stare, pe care o reprezintă iniţierea tânărului. 4otul va fi transformat. $tunci se va petrece ceea ce vesteşte profetic uliul, prin captarea razelor (oarelui, care sunt pregătite pentru noua zi cosmică& <*egele, regina şi însoţitorii lor apar în boltirea umbrită a templului, iluminaţi într"o strălucire cerească=# vor domni pacea, armonia, care vor aduce liniştea în conştienţa generală a omenirii. *eprezentantul omenirii, tânărul, va fi dotat în templu cu această nouă conştienţă a omenirii. !l va fi dăruit cu o nouă viaţă# mai înainte, era condus aproape mecanic de alte forţe, nu de cele proprii ale sale. $cum, că a cucerit aceste noi puteri, se poate uni cu frumoasa loare"de"3rin, cu conştienţa clarvăzătoare, iar lumea de aici cu lumea de dincolo pot fi legate datorită şarpelui ce se jertfeşte, care formează fundamentul podului pe care toţi oamenii pot trece încoace şi încolo.  4ânărul primeşte forţa în acest sens de la cei trei regi. !l este condus de către bătrân mai întâi la cel de al treilea rege, la cel de aramă. !l primeşte de la acesta sabia în teacă de aramă, simbolul pentru cea mai înaltă putere a omului& $tma. <(abia în stânga, dreapta liberă:=, spune regele. În stânga trebuie să se afle ceea ce constituie puterea omului, acolo unde tăria nu este folosită în luptă, ci pentru apărare. %reapta să fie liberă pentru muncă, pentru orice serviciu în slujba omenirii.  %e la regele de argint, tânărul primeşte ceea ce îi poate Buddi da omului& Înţelepciunea în acord cu sentimentul este adevărata iubire omenească. 3u această iubire trebuie să trăiască tânărul printre oameni şi să pască oile.  *egele de aur aşează coroana de stejar pe creştet şi spune& <3unoaşte supremul:= 3unoaşterea în forma sa cea mai desăvârşită, 7anas, este primită de tânăr de la regele de aur. $cum se poate realiza cununia cu frumoasa loare"de"3rin, iar unirea lor se află sub semnul iubirii&
misticism, ca binecuvântare şi odină în binecuvântare, ca unire cu %umnezeu. $tunci când a sosit momentul acestei jertfiri, atunci când <7ori şi devino= a devenit realitate, atunci nu numai spiritualul devine sensibil, ci şi sensibilul poate ajunge la spiritual. $tunci când va fi venit această vreme, nu le va fi posibil numai unor discipoli oculţi, unor mistici iluminaţi să ajungă la templu, ci întregul popor va veni la el, trecând încoace şi încolo în împărăţia spiritului. $cest măreţ moment al evoluţiei omenirii a fost indicat de 9oete în basmul său. $r mai fi încă multe de spus, în privinţa celor conţinute în basm. %ar la multe putem face doar aluzie. +i dacă despre poet se poate spune, pe bună dreptate& 3el ce vrea să"l înţeleagă pe poet  4rebuie să meargă meargă în ţara poeziei. poeziei.  4ot aşa trebuie să devenim conştienţi şi noi, dacă vrem să vorbim despre 9oete, că pentru 9oete patria sa era patria adevărului spiritual. -umai acela care cunoaşte misteriile şi cunoaşterea misteriilor poate pătrunde întru totul bogatul conţinut al acestui basm. 3eea ce ne"a fost doar indicat aici poate servi însă ca indicator de drum spre o înţelegere tot mai intimă a conţinutului acestui basm.

34))) )& 5+4+*6  *) 0'+7+ =&' +*/)&+> Ş) =&'* 85)/>92;

*erlin,  martie ?BC  În cele două conferinţe precedente am încercat să vă e'pun imaginile simbol fundamentale din basmele cu înţeles profund ale lui 9oete. -oi am văzut, cum a redat red at 9oete, ca şi misticii timpurilor veci, adevărurile pe care le considerau cele mai profunde, în imagini simbolice nuanţate. $stăzi vă rog să"mi permiteţi să mai adaug la acestea alte două basme& T-oua 7elusineU şi aşa"numita poveste a băiatului, T-oul )arisU. ("ar putea părea că în aceste basme se află ceva artificial, pedant, dar dacă vă veţi adânci în imaginile lor, veţi vedea că şi aici este posibil să se dea o e'plicaţie doar pe baza unei interpretări esoterice, mistice.

9oete a intercalat povestea despre T-oua 7elusineU într"un anumit loc al T$nilor de drumeţieU G>LO?. 3ine pătrunde spiritul lui 9oete, nu se va dărui niciodată părerii superficiale că pentru el ar fi aici vorba doar de a alătura imaginile ca într"un caleidoscop, că ar putea fi vorba doar de un simplu joc cu imagini. 3i el e l va înţelege că 9oete a e'primat aici lăuntrul său cel mai profund. 6n om povesteşte cum, pentru a"şi dezvolta sufletul spre facultăţi tot mai înalte,
balaurilor, astfel încât, pentru protecţia piticilor a trebuit să se nască un nou neam de cavaleri, sau, cum a fost formulat în varianta originară, un neam de eroi. În felul acesta se află pe de o parte balauri şi uriaşi, pe de altă parte pitici şi eroi. %ar piticii se micşorează tot mai mult, astfel încât apare necesitatea ca, din când în când, cineva din neamul lor să iasă la suprafaţă, pentru a aduce puteri noi n oi din neamul oamenilor.  4ânărul vrea să se unească cu doamna, şi după câteva alte aventuri ea îi spune că pentru asta trebuie să devină el însuşi pitic. !a îi pune un inel pe deget, tânărul devine mic ca un pitic şi intră el însuşi în lumea ei, pe care o văzuse în casetă. $cum, el este unit cu doamna aceea. %ar curând se naşte în el dorul după ţara oamenilor, face rost de o pilă, îşi pileşte inelul şi ţâşneşte brusc în înălţime, devenind iarăşi om. /a sfârşitul basmului, când în tânăr se trezeşte dorinţa de a fi iarăşi om, 9oete face o remarcă interesantă, care este importantă pentru înţelegerea basmului. !l îl face pe tânăr să spună& <$cum înţeleg eu pentru prima dată, ce înţelegeau filosofii prin idealurile lor, de care oamenii urmau să fie atât de cinuiţi. $veam un ideal despre mine însumi, şi"mi apăream uneori în vis ca un uriaş:=. rem să vedem acum ce voia 9oete să spună prin acest basm. -eamul piticilor, creat înainte de balauri, uriaşi şi oameni, ne conduce pe drumul nostru. )oporul piticilor
orice stare fizică. În comparaţie cu mărimea viitoare a desăvârşirii umane, ceea ce trăieşte astăzi în el este doar o sămânţă, doar ceva pitic. 7ai înainte au e'istat şi alte rase omeneşti# înaintea noastră au trăit atlanţii, înaintea lor lemurienii, şi aşa mai departe. /a mijlocul acestei a treia rase, a rasei lemuriene, a avut loc această dotare a omului cu scânteia divină, cu conştienţa. !ul este în om germenul veşniciei, pe care el o poate cuceri prin evoluţie, ca viaţă conştientă de sine. $ceastă conştienţă venea dintr"o altă lume# ea a precedat deci începuturile omului, şi a e'istat înaintea celorlalte părţi componente ale omului GWamamanas. În ziua de azi, această conştienţă de !u mai este încă legată de pasiuni. $devăratul filosof se străduieşte să elibereze divinul din om de sensibil, pentru ca să devină conştient de originea sa divină# 7anas este eliberat de Wama. $cest 7anas eliberat va dezvolta apoi din sine pe Buddi, conştienţa de sine în lumea divină, pentru a tinde apoi înspre $tma. -oi ştim că această entitate spirituală a omului a trecut prin cele mai diferite înfăţişări. 6na dintre aceste înfăţişări este descrisă drept cea a balaurului. +i în T%octrina secretăU a lui D5-5BlavatsE  aflăm   aflăm de balauri de foc drept imagini"simbol imagini"simbol ale timpului în care a coborât omul din înalta sa spiritualitate. spiritualitate.  4recerea prin statura fizică brută este desemnată prin starea de uriaş. 2mul trebuie să se înnobileze, el se înalţă spre o înfăţişare tot mai fină, devine, erou, cavaler. $ceşti cavaleri ai spiritului au căutat mereu să înceie o alianţă cu idealul adevăratei omenii# ei trebuiau să trăiască în bună înţelegere cu piticii. <+i aşa s"a întâmplat, că mai apoi uriaşii au ţinut mereu cu balaurii, iar cavalerii cu piticii=. $poi femeia îi povesteşte că
)rin ce evoluează neamul piticilor1 )rin aceea că trece prin omenirea fizică, prin diversele stări de conştienţă. )rin ce anume se dezvoltă mai departe actuala conştienţă1 )rin legea evoluţiei Jarmice a omului. (ă considerăm, pentru început, un e'emplu. 3opilul învaţă să citească şi să scrie# toate strădaniile pe care le face în acest sens, sunt uitate, dar lui îi rămâne facultatea de a citi şi de a scrie. 2mul a preluat în sine roadele strădaniilor sale. 3eea ce a e'istat pentru început afară, fiind răspândit în natura fizică, a devenit parte a sa. <3eea ce gândeşti şi faci astăzi, eşti mâine=, sau, cum spune Biblia& <3e semănaţi, aceea veţi culege= . -oi suntem produsul, rezultatul timpurilor trecute. (ufletul nostru ar fi gol, dacă nu ar aduna e'perienţe din lumea e'terioară. (ufletul nostru ar dispărea, dacă nu şi"ar prelua lecţiile primite de la lumea din afară. %acă vrem să transformăm într"adevăr în (ine interioară lucrurile pe care le aflăm, trebuie să le prelucrăm. $ceasta este legea evoluţiei şi involuţiei, prin care ne dezvoltăm entitatea. 4rebuie să ne adunăm puteri din lumea înconjurătoare. -oi strângem e'perienţe din lumea e'terioară, pentru a face din el proprietate spirituală personală. $poi spiritul prelucrează în orele de sărbătoare e'perienţele pe care le"a adunat, pentru a se întoarce apoi în lumea e'terioară. 3onceptele noastre s"ar pipernici, s"ar micşora, dacă noi ne"am retrage mereu din lumea e'terioară. !ste un proces de respiraţie spirituală, acel <$ da şi a lua=. -oi ne dezvoltăm lumea interioară înspre afară şi absorbim înlăuntru lumea e'terioară. $cest proces de evoluţie şi involuţie este e'pus în mod semnificativ de 9oete în acest basm. !l este indicat în cuvintele tânărului, relativ la ceea ce se numeşte ideal. 3eea ce îl înalţă pe om deasupra tuturor celorlalte făpturi, este capacitatea lui de a"şi forma idealuri, este capacitatea sa de a se îndrepta înspre un viitor superior. )rin faptul că omul oferă adevărului posibilitatea de a creşte într"un viitor superior, el cultivă idealismul. 9oete a e'primat într"un mod deosebit de frumos acest adevăr şi în basmul despre T-oul )arisU. În acest basm, 9oete vorbeşte despre sine însuşi. $cest lucru este spus la începutul începutul lucrării T)oezie şi adevărU. adevărU. 3u puţin timp mai înainte, tânărul 9oete a încercat
verde şi frumoasa loare"de"3rin. +i în T)ovestea băiatuluiU indică el această cale. $cest basm începe prin faptul că 9oete descrie cum lui, ca băiat, i"a apărut în vis în dimineaţa de *usalii zeul 7ercur, dăruindu"i trei mere frumoase, unul roşu, unul galben şi unul verde. $cestea se transformă în mâna lui în pietre preţioase şi el zăreşte într"însele trei figuri feminine, pentru care el trebuie să aleagă, la solicitarea lui 7ercur, trei tineri demni de aceasta. În timp ce le privea uluit, acestea dispar# apare o a patra făptură feminină, care dansează pe mâna lui, şi care, deoarece el încearcă să o prindă, îl loveşte pe frunte, astfel încât el îşi pierde conştienţa. %upă ce se trezeşte, se îmbracă de sărbătoare, pentru a face vizite, şi ajunge în faţa porţii, o poartă ciudată aflată într"un zid. )oarta nu are ceie. 6n bărbat cu o barbă lungă o descide dinăuntru# acesta se asemănă unui oriental, dar îşi face semnul crucii şi se vede că este creştin. !l arată băiatului grădina, care este minunat de frumoasă. %in tufişuri, păsările ciripesc foarte limpede& T)arisU, T)arisU, apoi T-arcisU, T-arcisU. $poi noul )aris zăreşte o grădină şi mai minunată dincolo de un fel de zid viu. Întreabă dacă i se îngăduie să intre. Bătrânul îi îngăduie, după ce el a depus pălăria şi spada. 3ondus de mâna bătrânului, el vede lucruri şi mai minunate. 5ăreşte în spatele unui grilaj alcătuit din suliţe şi lănci o grădină şi mai frumoasă, înconjurată de un canal. $cum trebuie să"şi pună un alt veşmânt# el primeşte un fel de costum oriental. Îi sunt arătate în mod avertizator, trei funii. $cum, suliţele şi lăncile se întind peste apă, formând un pod de aur, peste care păşeşte. Îi vine în întâmpinare întâmpinare fata care dansase pe mâna lui, şi care îi scăpase când a vrut să o prindă. !a îl conduce la cele trei doamne din mere, care sunt acum îmbrăcate corespunzător şi cântă la anumite instrumente. iinţa feminină pe care o recunoaşte ca aparţinându"i, îl înviorează cu fructe. !ste încântat de o muzică maiestuoasă. $poi, el şi fata încep să se  joace un joc cu un un mic popor de războinici. războinici. Împotriva avertizării, avertizării, el şi fata ajung la invidie, mânie şi furie# el distruge luptătorii fetei# aceştia se prăvălesc în apă, apa se înspumează, podul, pe care se jucau, se face bucăţi, şi el se trezeşte ud şi azvârlit pe cealaltă parte. Bătrânul vine, îl ameninţă cu funiile cu care urmează să fie pedepsit cel care înşeală încrederea acordată. Băiatul se salvează, spunând că el este destinat să aducă celor trei doamne trei tineri vrednici de ele. !ste condus cu politeţe la poartă. Bătrânul îi arată diverse semne prin care

poate regăsi poarta. Importanţa raporturilor lor reciproce ne aminteşte de astrologia !vului mediu. 3ând băiatul revine, poarta nu mai e'istă, iar cele trei obiecte, placa, nişa cu fântâna şi copacii se află în alte poziţii reciproce. 4otuşi, el crede că a observat că după un timp aceştia şi"au modificat întru câtva poziţia reciprocă, şi speră ca după un timp ele să"şi reia poziţia de odinioară, împlinindu"se astfel semnul. !l înceie în mod semnificativ prin cuvintele& <%acă vă voi putea povesti ceea ce s"a întâmplat mai departe, sau acest lucru îmi va fi interzis cu stricteţe, încă nu ştiu să vă spun=. Basmul, scris în >L>>, ne arată în fiecare rând al său că trebuie să căutăm în el ceva mai profund. 9oete nu l"a legat degeaba de legenda lui )aris, şi nu l"a modificat degeaba în felul acesta. /egenda lui )aris şi a !lenei, a războiului troian, este cunoscută. )aris trebuie să dea mărul celei mai frumoase dintre cele trei zeiţe# pentru aceasta o primeşte în scimb pe !lena. 9oete inversează lucrurile# noul )aris trebuie să aleagă tineri pentru cele trei femei, ulterior patru. Băiatul este condus într"un fel de misteriu, de trei ori este la anangie, mereu trebuie să îndeplinească noi condiţii. (e ajunge la un fel de joc de"a războiul, o imagine, nu un război adevărat. (ă urmărim acum desfăşurarea basmului. )rin aceea că 9oete desemnează acest conţinut al basmului ca provenind de la zeul 7ercur, el indică faptul că resimte ceea ce vieţuieşte el în acest basm, drept un mesaj al %umnezeirii. 7ercur îi spune băiatului că a fost trimis de zei la el, cu o sarcină importantă. 9oete stăruie mereu în a arăta că stările de conştienţă ale omului trebuie reprezentate prin figuri feminine. În acest basm apar tot patru femei, care îl întâmpină pe băiat ciar de la început, ca şi cum ar fi trimise de zeul 7ercur. 3aracteristice sunt pentru început merele, pe care 7ercur i le pune în mână. 7erele se transformă în nişte minunate pietre preţioase, şi anume una de culoare roşie, o alta de culoare galbenă, iar cea de a treia de culoare verde. 3ele trei pietre preţioase devin apoi trei făpturi feminine, ale căror veşminte au culoarea pietrelor preţioase. %ar ele dispar pentru băiat, în momentul în care acesta vrea să le reţină. În locul lor, băiatului îi apare cea de a patra făptură feminină, care va deveni îndrumătoarea î ndrumătoarea lui. +i în basmul despre şarpele cel verde şi frumoasa loare"de"3rin indică 9oete cele patru stări de conştienţă ale sufletului omenesc prin patru făpturi feminine. În povestea băiatului, aceste patru făpturi feminine sunt caracterizate în mod şi mai intim prin culorile mistice pe care le poartă. %acă vrem să înţelegem mai îndeaproape fiinţa acestor femei ca şi aceea a culorilor pe care le poartă ele, va trebui să privim la starea de

conştienţă pe care o are omul în prezent şi la stările de conştienţă pe care şi le poate cuceri el e l prin dezvoltarea forţelor sale sufleteşti. 2menirea trăieşte astăzi pe )ământ perioada ciclului mineral# prin trupul său fizic, omul este înrudit cu mineralul. 4oate substanţele care se găsesc în trupul omului în combinaţii cimice  fie ele săruri, substanţe calcaroase, metale, şi aşa mai departe, se găsesc şi afară, în natură. În lăuntrul acestui trup omenesc trăieşte sufletul omenesc. 7ergând de la o încarnare la alta, sufletul omenesc trăieşte în viaţa dintre naştere şi moarte în trupul pe care îl primeşte la naştere, sau deja de la concepere. (ufletul omenesc trebuie să parcurgă în fiecare încarnare o mulţime de trăiri şi să facă o mulţime de e'perienţe. În felul acesta, el devine tot mai bogat. ("ar putea spune şi că el devine tot mai bogat prin aceea că sufletul, care trăia iniţial în impulsuri şi pofte brute, şi care apare apoi într"un corp nou, într"o altă lume, aparţinând unei alte culturi, trăieşte altfel într"o lume civilizată decât în lăuntrul corpului care aparţinea unui popor primitiv. $ctualmente, $ctualmente, sufletul omenesc trăieşte în Wamamanas, ceea ce înseamnă într"o spiritualitate care mai este încă folosită pentru a satisface impulsurile şi pasiunile oamenilor. %ar tot mai mult apare în sufletul omului dorul de a se înălţa la o spiritualitate superioară. $ceastă stare sufletească este desemnată în ocultism prin culoarea roşu, străluminată din interior, aşadar nu un roşu mat, ci un roşu luminos, străluminat lăuntric# roşu în cunoaşterea iniţiatică înseamnă conştienţa faţă de lumea astrală. Iar dacă omul nu"şi mai preia conţinutul sufletesc, viaţa lăuntrică a sufletului său, din ceea ce îi oferă lumea înconjurătoare, dacă el dezvoltă tot mai mult o viaţă spirituală, lăuntrică, în sufletul său, atunci viaţa sufletului omenesc este caracterizată prin culoarea galben, din nou un galben luminos, radiant. Iar dacă omul a ajuns să nu mai trăiască numai în egoitatea sa strâmtă, dacă el se simte unit prin simpatie cu întreaga lume, dacă se simte contopit cu 6niversul, această stare a sufletului omenesc este caracterizată în ocultism printr"o nuanţă de verde, un verde luminos. $ceasta este nuanţa pe care o prezintă omul în aură atunci când conştienţa sa individuală se revarsă în întreg universul. $stfel că aceste trei femei, care sunt totodată şi pietre preţioase, reprezintă simboluri pentru ceea ce trebuie să facă băiatul din sufletul său. /egătura cu aceste stări de conştienţă, cu aceste configuraţii sufleteşti, este realizată de conştienţa prezentă, care ne conduce şi ne îndrumă în orice proces de cunoaştere. !a este simbolizată prin cea de a patra făptură, prin mica figurină care Tdansează şi păşeşte încoace şi încoloU pe vârful degetului băiatului. !a este raţiunea obişnuită. )rin

conştienţa sa prezentă, omul se înalţă mai sus, ea constituie îndrumătorul îndrumătorul său înspre sfinţenie. -umai cea de a patra stare de conştienţă, reprezentată de fată, e'istă deja, celelalte trei se află doar ca dispoziţie, în germen, ele urmează să fie dezvoltate. !'istă ceva care apare ca amintire în suflet# în suflet trăieşte ceva care indică nişte stări anterioare. În momente deosebit de solemne, omul ajunge să pătrundă în asemenea stări anterioare ale sufletului său.  4ânărului i"a fost conferită o misiune deosebită prin intermediul zeului 7ercur. 9oete indică aici misiunea sa. !l îşi aminteşte de iniţieri anterioare. În basm se povesteşte cum băiatul este condus într"un mod minunat într"un loc unde nu mai fusese până atunci  şi pe ale cărui împrejurimi   de altfel bine cunoscute  nu le mai văzuse până atunci. Îl întâmpină un bătrân, care îl conduce în interiorul unei grădini frumoase# pentru început este condus în grădină în rotonda unui cerc e'terior. )ăsările ciripesc înspre băiat, în special graurii gălăgioşi& T)aris:U, T)aris:U, altele strigă& T-arcis:U, T-arcis:U. Băiatul ar dori să pătrundă şi în interiorul grădinii, şi îl roagă pe bătrân în acest sens# acesta îi îndeplineşte rugămintea numai cu condiţia să"şi depună pălăria şi spada, pe care să le lase în urmă. $poi bătrânul îl conduce mai aproape de mijlocul grădinii. $colo se află un grilaj de aur. În spatele lui, băiatul zăreşte o apă lină, ce curge domol, care lasă să se întrevadă în adâncurile sale un mare număr de peştişori aurii şi argintii. Băiatul ar dori în continuare să afle cum este alcătuit mijlocul grădinii. Bătrânul este de acord, doar cu o nouă condiţie& %e data asta el trebuie să"şi scimbe ainele. )rimeşte un veşmânt oriental, care îi place foarte mult. 3u acest prilej el observă cele trei funii verzi, fiecare încolăcită într"un fel anume, astfel încât păreau a fi un instrument pentru o utilizare nu prea dorită. /a întrebarea pe care o adresează bătrânului, referitor la sensul ştreangurilor, i se răspunde că ar fi pentru aceia care abuzează de încrederea pe care cei de aici sunt dispuşi să o acorde. $poi bătrânul îl ia de mână şi îl conduce la grilajul de aur# el este format din două rânduri de săbii, interioare şi e'terioare# acestea se înclină una în faţa celeilalte, astfel încât se formează un fel de punte, pe care băiatul ajunge în centrul cel mai lăuntric al grădinii. %intr"un templu răsună o muzică, şi atunci când el pătrunde înăuntru, le vede pe cele trei făpturi feminine stând în triungi# muzica cea minunată răsună din instrumentele lor. +i mica lui îndrumătoare este acolo, având grijă de el. Băiatul este condus treptat de către bătrân prin cele trei domenii ale e'istenţei. !l păşeşte venind din viaţa de toate zilele în primul domeniu, care este lumea astrală# acolo se află păsările care îl strigă. %ar el vrea să

pătrundă tot mai adânc în centrul e'istenţei. 3eva din sufletul său îl împinge să evolueze  să urce tot mai sus. )redispoziţia acestei înălţări o aduce cu sine de la naştere# atunci el a venit dintr"o lume care era sufletesc"spirituală, ajungând la întunecarea acestei fiinţe sufletesc" spirituale de către lumea fizică. %ar impulsul spre spirit i"a rămas treaz în suflet  spre el se îndreaptă sufletul, de el îşi aminteşte în momentele solemne ale vieţii sale. $pare la suprafaţă amintirea e'istenţei unor trepte anterioare de e'istenţă, împreună cu presimţirea că e'istă o misiune pentru actuala treaptă de e'istenţă. Băiatul simte că această misiune a sa se bazează pe trăiri din încarnările sale anterioare.
)este fluviul ce separă lumea astrală de ţinutul spiritual aflat în interior, se aşează săbii. 2mul trebuie să sacrifice ceea ce posedă, de altfel, pentru ocrotirea sa. 3ele prin care se învârtoşează în particularitatea sa, !ul său personal, trebuie sacrificate, trebuind să devină punte, pentru a putea ajunge peste ele în ţinutul spiritual. 2mul trebuie să trăiască acel <7ori şi devino=. %ouă rânduri de săbii se înclină unele lângă altele, devenind pod, peste care trece băiatul# un rând interior şi un rând e'terior. $ceasta este o imagine pentru faptul că trebuie să se realizeze o unire între conştienţa inferioară şi cea superioară de !u, pentru a face omului posibilă trecerea în lumea spirituală. $cum putem vedea şi de ce se numeşte acest basm T-oul )arisU. )aris este cel despre care mitologia greacă povesteşte că părinţii săi s"au speriat de profeţia făcută asupra lui, anume că băiatul ce se va naşte, va distruge totul cu focul lui. !l este abandonat imediat după naştere, este alăptat de o ursoaică timp de cinci zile. !l creşte şi după o serie de aventuri se căsătoreşte cu !lena, drept recompensă. %ar !lena înseamnă acelaşi lucru cu (elene  fiica luminii înţelepciunii. (elene este simbolul /unii. $stfel că în mitologia greacă, prin căsătoria dintre )aris şi !lena este reprezentată unirea omului cu conştienţa ce urmează să"l conducă pe trepte tot mai înalte. -arcis este celălalt nume cu care graurii vorbăreţi îl strigă pe băiat. %espre -arcis se povesteşte că ar fi fost fiul zeului râului Wepissos, şi că ar fi rezultat din unirea acestuia cu o nimfă. $şadar nici -arcis nu are o provenienţă terestră, ci una supraterestră. 7ai departe se povesteşte că el şi"a văzut odată imaginea în oglinda unui izvor. Iar aceasta l"a încântat în aşa măsură, încât de atunci nu a făcut altceva decât să se privească. $ respins toate ademenirile unei nimfe care s"a apropiat de el, fiind total cufundat în propria sa imagine. -arcis este un simbol pentru !ul omului, care vrea să stăruie în particularitatea sa, în sinea proprie. $tunci când omul rămâne încis în !ul său, se învârtoşează în $amJara sa, când nu poate ieşi în afară din propria sa fiinţă măruntă omenească, când priveşte doar în sine# când se îndrăgosteşte de !ul său, atunci nu trece dincolo de sine, atunci el pierde conştienţa faptului că !ul său îşi are de fapt patria într"o lume spirituală, atunci el nu poate ajunge cu !ul său în această patrie spirituală, şi rămâne
)rin aceea că băiatul este strigat& <)aris"-arcis=, el este pus în faţa alternativei& 3e vrei să porţi în tine, natura de )aris, sau natura de -arcis1  2rice om care vrea să devină 3ela, discipol spiritual, este pus dinaintea acestei întrebări. iecare trebuie să"şi aleagă singur drumul pe care vrea să"şi lase sufletul să meargă. Băiatul, în conformitate cu impulsul care acţionează în sufletul său dintr"o încarnare precedentă, alege calea de )aris# el vrea să devină
cântecul spre mine# numai că eu nu mă puteam înţelepţi din aceastaH căci putea să se aşeze cum voia, Heu îi dădeam prea puţină atenţie, căci mica mea vecinăH mă captivase cu totulH şi ciar dacă vedeam în cele trei doamne silfidele visului meu, zărind în ele culorile celor trei mere, înţelegeam prea bine că nu am nici un motiv să le reţin=. Băiatul simţea că deşi prin iniţierea sa dobândise o privire în acea împărăţie înaltă, creatoare a lumii, va mai trebui să"şi prelucreze mult viaţa în ele. Iar pentru început, el trebuie să lămurească în privinţa celei de a patra femei, micuţa sa îndrumătoare, raţiunea omenească. Iar aceasta se realizează printr"un joc de"a războiul. 7icuţa îl conduce pe băiat pe un pod de aur, unde urmează să se desfăşoare războiul. !i îşi aranjează oştirile. În ciuda avertizărilor, atât el, cât şi fata, ajung la invidie, băiatul învinge oştirea fetei care,
dintr"un vas într"altul, până cândH se pierdea în pământ. ântâna, inscripţia, nucul, toate erau pe o unică verticală=. Băiatul se află afară# îşi aminteşte retrospectiv trăirile din încarnarea anterioară, şi el priveşte totodată asupra unui moment din viitor. $cestei iniţieri, de care îşi aminteşte, îi urmează după un timp o alta# iniţierii prin înţelepciune îi va urma cândva iniţierea spirituală. În imaginea copacului, a tăbliţei cu inscripţia, a apei care curge, este încifrat un simbol al unei cunoaşteri care îşi găsea în !vul 7ediu e'presia în mistica stelară. Băiatului i se îngăduie să privească în viitor& În momentul în care se va forma aceeaşi constelaţie cu cea de acum, sub care tu ai aflat intrarea în acest loc, unde omul este iniţiat, atunci când această constelaţie se va repeta pentru tine în viitor, atunci ţi se va descide din nou poarta  atunci iniţierea se va repeta pentru tine pe o treaptă superioară: !l priveşte asupra unui moment al realităţii în care va vieţui ceea ce a trăit acum ca preludiu al iniţierii. !l priveşte la un viitor îndepărtat, în care el va păşi în lume şi va e'pune ceea ce a vieţuit în încarnările sale anterioare. În clipa în care a fost iniţiat e'ista o anumită constelaţie cerească. $cel semn trebuie să se repete, atunci când va fi posibilă o iniţiere pe o treaptă superioară. $tunci poarta va fi din nou vizibilă, şi depinde de faptul dacă va e'ista îngăduirea să se vorbească despre ceea ce se va petrece în continuare. c ontinuare. $ceastă dispoziţie subtilă, forţele intime care intervin aici, toate acestea trebuie luate în considerare atunci când se vorbeşte despre acest basm. %upă cum vedem, 9oete e'pune şi în aceste două basme evoluţia sufletului omenesc. %acă în TBasmul despre şarpele cel verde şi frumoasa loare"de"3rin el şi"a e'primat convingerea despre e'istenţa unei evoluţii sufleteşti, valabilă pentru toţi oamenii, în imagini bogate, multicolore, în aceste două basme, T-oua 7elusineU şi T-oul )arisU el e'pune în faţa sufletelor noastre iniţierea în tainele superioare, aşa cum era ea adecvată propriei sale fiinţe. În aceste două basme ni se e'pune calea individuală a evoluţiei sufletului lui 9oete. Întreaga strădanie ulterioară a sufletului său  în stilul spiritual adecvat sufletului lui 9oete  este conţinut în mod deosebit de osebit în T)ovestea băiatuluiU. Într"un fragment& T3ălătoria fiilor fiilor lui 7egaprazonU , care a fost început în >?@N dar nu a fost continuat, 9oete voia să e'pună tot o cale de evoluţie a sufletului omenesc. +i acest fragment indică măreţia celor pe

care le avea el de spus, şi acolo indică el o anumită constelaţie. <enus= şi <7arte= sunt ultimele cuvinte care ni s"au păstrat de acolo. 6n tată îşi trimite cei şapte fii într"o călătorie îndepărtată în ţări ciudate, nedescoperite de alţi oameni. $ceştia reprezintă cele şapte elemente componente fundamentale ale omului, pe care le indică teosofia.  4atăl le face acestor şapte fii urarea& <-oroc şi prosperitate, curaj bun şi fericită utilizare a puterilor=. iecare dintre cei şapte fii a primit daruri proprii de la natură, pe care urmează să le folosească acum, urmând să"şi caute, datorită lor, fericirea şi desăvârşirea# fiecare dintre fraţi în felul său. În acest fragment& T3ălătoria fiilor lui 7egaprazonU urma să fie e'pusă de asemenea călătoria spre ţinutul spiritual al înţelepciunii străveci, unde omul poate ajunge dacă dezvoltă ceea ce se află depus în germen în părţile fundamentale ale fiinţei sale# dacă ajunge prin această dezvoltare la stări de conştienţă superioară. 9ăsirea unui fragment din planul călătoriei spiritului în împărăţia spiritului, ne indică modul în care voia 9oete să e'pună această călătorie. $m aruncat aşadar doar câteva priviri înlăuntrul cel mai intim al lui 9oete, şi am descoperit tot mai multă înţelepciune şi tot mai multe adevăruri care licăresc din minunatele sale opere poetice. %e aceea este de înţeles modul în care contemporanii săi priveau spre el ca la un îndrumător de drumuri spre lumi necunoscute. Schiller şi alţi câţiva au recunoscut, sau măcar presimţit, ceea ce trăia în el. Însă mulţi au trecut pe lângă el fără să"l înţeleagă. 9ermanul mai are încă multe de făcut pentru a e'trage tot ceea ce i"a fost revelat de marile spirite ale poporului p oporului său. $ltfel, cuvintele pe care le"a rostit 0essing  despre  despre lopstoc , vor fi valabile şi pentru el& 3ine nu îl va lăuda pe WlopstocJ1 %ar îl va citi oare fiecare1  -u. -oi vrem mai puţin să fim adulaţi, %ar vrem să fim citiţi mai cu râvnă. 7arile noastre spirite vor să fie recunoscute, şi atunci ele ne conduc la o aprofundare spirituală imensă. !le conduc de asemenea la concepţia despre lume reprezentată de teosofie. Wilhelm von Dum$oldt   , unul dintre aceia care presimţeau ce anume vieţuia în sufletul lui 9oete, a întâmpinat, în anul >LNV, prima traducere din TBagavad"9itaU cu o profundă înţelegere. <$ meritat=, a spus el,