Sarpele Aliodor-rezumat Anul se sfarsise cu foarte putine ploi si cu mai putine zapezi.A fost la inceput un strat subtire de zapada, pe care o macinase vantul, imprastiind-o de colo-colo.Mai era putin pana la Craciun, iar oamenii erau ingrijorati, pentru ca el avea sa fie negru si uscat, asta fiind semn rau pentru semanaturi si sanatate. Cei mai suparati erau copiii, pentru ca, in loc sa se dea cu sania, ei carau crengi si vreascuri catre casa.Era bine ca macar in privinta lemnelor erau linistiti. Intr-o zi, cel mai mic copil a lui Pades, statea in fata vatrei si se juca aruncand niste lemne mici in foc.El, cautand cu mana dupa inca un lemn, gasise o ramura, care, de fapt era un sarpe.Cand se pregate sa-l arunce in foc (tot crezand ca e o ramura), cei doi frati ai sai intrara in camera.Cel mai mare ii lua sarpele din mana crezand ca e o curea si dorind sa se incinga cu ea.Asa si facu.Atunci, cel mijlociu, ii ceru cureaua sa o incerce si el.Cel mare nu dori sa i-o dea, astfe iesind o cearta.In toiul certii, veni sora mai marre sa-i impace.Aceasta, le lua asa zisa curea, apoi dadandu-si seama ca e un sarpe.Fratii mai mari se dadura mai in spate si incremenira, insa cel mai mic lua sarpele in brate. Auzind tipetele fetei, mama intra in camera speriata, vazundu-i pe toti incremeniti, in afara de Ionica care statea linistit cu mainele la piept.Atunci copii incepura sa stige ce ese un sarpe, iar fata ii povesti mamei intamplarea.Femeia, nestiind ce sa faca il chema pe sotul sau.Acesta fu luat cu greu de la treburile sale.Asculta si el intamplarea, cerandu-i apoi lui Ionica sa arate ce are la piept.Acesta nu dori.Tatal se pornide sa-l ia, iar Ionica fugi sub pat. Apoi, dupa multe rugaminti, acesta iesi de sub pat si il arata.Tatal cunoscu ca nu e un sarpe veninos, dar tot dori sa-l arunce departe.Ionica nu-l lasa, iar apoi, tatal fiind milos spuse ca poate sa-l pastreze. Ziua, sarpele incepu sa-si revina si sa se joace cu copii.El era bun si dragastos cu ei.Copii ii pusesera numele Aliodor.Ei ii puneau regulat un vas cu lapte, pe care il gaseau intotdeauna gol.La inceput fu foarte greu cu el pentru ca ingheta daca il lasai jos pe podea. Asa au trecut si iarna si primavara.Copii se gandeau ca, poate ca intr-un basm, sarpele avea un tata, care avea sa-i rasplateasca pe ei pentru ca l-au ingrijit. Cand a venit caldura, sarpele a inceput sa se miste mai mult prin casa si sa se ascunda in diferite locuri.O data s-a ascuns in buzunarul lui Pades. Trebuiau ei insa sa se gandeasca ce o sa faca cu el.Se gandeau sa-l omoare, dar ziceau ca poate a fost trimis cu noroc.Atunci, dinadins lasau usa deschisanoaptea ca el sa plece.De cand sarpele venise in casa, oamenii de acolo avusera mult noroc.
Aceste lucruri se auzeau si prin sat.Altii erau de partea sarpelui, dar altii nu. Unii ii bagau povesti urate cu serpi femeii, care din ce in ce mai mult isi facea griji.O data gsi sarpele in vasul cu lapte de unde mancasera ei. De atunci sanatatea femeii se inrautati. Intr-o noapte de vara, cand toti dormeau, sarpele se urca pe pieptul femeii pana la gura pentru ca ii mirosea a lapte dulce.Acesta intra in gura pana la pantece, unde ramase cu dintii infipti in ranza femeii.Gospodarul, trezit de tipetele ei, o trezi pe femeie din cosmar, aceasta fiind speriata de moarte. De atunci copii nici nu-l mai gasira pe sarpe. Femeia era inca convinsa ca sarpele era in ea.I s-au facut diferitr descantece si trucuri "ca sa iasa sarpele din ea", dar nu iesea.Atunci, gospodarul chema doctorul.Acesta a consultat-o pe femeie, iar apoi a spus ca e o boala de stomac.Dar nimeni nu lua in seama pe doctor, ei spuneau ca trebuiau descantece si mai tari.La ea venira fel de feluri de babe, mosi, vrajitoare si preoti, dar nimeni nu putu sa o ajute. Vorba cu femeia care a inghitit un sarpe facu inconjurul satului si al judetului, fiind inflorita cu cate putin de la fiecare.O gazeta locala gasi un motiv bun cu care sa loveasca autoritatile ca nu au grija de sanatatea si igiena satenilor. Prefectul, ordona suparat pretorului sa faca o cercetare si sa raporteze.ordona si el primaruluPretorul i, care a urcat bolnava in caruta si a dus-o la spitalul din oras.Acolo au vizitat-o mai multe personalitati importante.Ea le-a povestit si aratat pantecul galben si umflat. Doctorii spitalului le-au explicat ca nu poate fi vorba de un sarpe.Era probabil un ulcer stomacal sau un canar foarte dezvoltat, inoperabil. La insistenta prefectului, doctorul o operasi ii gasi, cum era de asteptat, un cancer.Tumora avea o forma ciudata de sarpe.El o cusu la loc, cerandu-i farmacistului un sarpe intr-un borcan de spirt.Cand se trezi femeia, acesta ii arata borcanul cu sarpele, spunand ca la gasit. Aceasta nu crezu, spunand ca nu arata ca sarpele ei.Femeia fu luata acasa, unde, dupa cateva zile muri. La inmormantare, toata lumea dadu vina pe copii,care dorisera sa pastreze sarpele.Alungati si huiduiti, ei plangeau singuri. Dupa inmormantare, lumea s-a intors la casa moartei, unde gospodarul a poftit pe toti la praznic.S-a cerut si baut multa tuica.Cum butoiul, er aproape gol, ei l-au pus cu gura in jos pentru a putea lua ultimele picaturi de tuica.Cand ridicasera inapoi butoiul, vazusera jos pe Aliodor, mort. Oamenii incepura sa strige si scoasera sarpele mort in mijlocul curtii, unde multimea bea si se inveselea.Copii sarira dupa Aliodor si incepura sa planga. O femeie care bause multa tuica de unde era sarpele simti greatasi incepu sa vomite.Asa se intampla cu toti cei care bausera.
Aceasta fu razbunarea lui Aliodor, invinovatit pe nedrept.Apoi, Ionica ridica sarpele si-l duse in fundul ograzii, unde il ingropa si inmormanta.
