Cuprins
2
ARGUMENT
Mi-am ales această tema deoarece mi sa părut un subiect interesant de a imi verifica cunoşintele mele dobandite in dea cursu a celor patru ani in care am studiat. Lumina condiţionează în mare măsură activitatea omului. Iluminatul la nivel corespunzător contribuie la mărirea productivităţii muncii, la reducerea numărului de accidente, la evitarea erorilor. Iluminarea este cantitatea de lumină, sau de flux luminos, primită de unitatea de suprafaţă. Datorită faptului că în multe cazuri se foloseşte prea putină lumină sau prea multă decât este necesar pentru derularea unui anumit tip de activitate, nivelul de iluminare trebuie măsurat cu un Lux-metru, valorile măsurate fiind comparate cu standardele în vigoare pentru locaţii diferite, puterea efectiv consumată de lampile montate se va măsura cu un cleste wattmetric. Instalaţiile de iluminat electric trebuie să realizeze un anumit nivel de iluminare, concomitent cu îndeplinirea unor condiţiide calitate, reclamate de caracterul subiectival iluminatului. În afară de acestea, instalaţiile de iluminat (artificial-electric) trebuie să aibă, pentru a fi economice, o mare adaptibilitate la condiţiile variate de functionare, dată fiind corelaţia strânsă cu iluminatul natural. Iluminatul fluorescent este eficient si economic.Eficacitatea luminoasa(lumen/watt) a tuturor lampilor fluorescente este ridicata comparativ cu a altor surse luminoase. Culoarea nominala a lampilor TLD creeaza o anumita atmosfera ,care variaza de la alb cald ,pana la alb rece lumina zilei.Culoarea nominala este determinata de temperatura de culoare a lampii. Din necesitataea practică de formare la elevi, a deprinderilor corecte de muncă şi aplicării în practică a cunoştinţelor teoretice şi tehnologice precum şi formarea deprinderilor de aplicare la fiecare loc de muncă a normelor de protecţie a muncii, cele de prevenire a incendiilor şi normelor igienico-sanitare şi ţinând cont de condiţiile pe care spaţiul le oferă, s-a conceput un simulator de instalaţie
de
iluminat
exterior
în
cadrul
atelierului
electric.
Dacă toate elementele componente se montează în interiorul clădirilor atunci instalaţiia se numeşte instalaţie electrică interioară. În funcţie de destinaţie , deosebim instalaţii electrice interioare care servesc numai pentru iluminat, instalaţii care sunt destinate alimentării receptoarelor şi instalaţii pentru ambele destinaţii.
3
Cunoaşterea şi însuşirea tehnologiei de execuţie a celor mai uzuale lucrări de instalaţie electrică interioară constituie o condiţie de bază pentru asigurarea securitaţii şi bunei funcţionări a instalaţiei însaşi, precum şi a receptoarelor, respective ale corpurilor de iluminat şi ale aparatelor electrocasnice. O legătură sau o innădire a două conductoare la bornele unui comutator, o montare a conductoarelor în tuburile de protecţie ţinându-se seama de proprietaţile fizice ale acestora, ne dau garanţia unei bune exploatari a instalaţiei, fără încălzirea şi arderea conductoarelor electrice, fară scurtcircuite, fără alte neajunsuri care pot duce până la electorcutare. Pentru aceste considerente se prezintă în cadrul acestui proiect principalele tehnologi de execuţie cu privire la: •
Lucrările pregătitoare la executarea instalaţiei electrice interioare ;
•
Prelucrarea şi montarea tuburilor de protecţie ;
•
Montarea conductoarelor electrice ;
•
Montarea corpurilor de iluminat.
Tehnologiile de execuţie a lucrărilor de mai sus ţin seama de natura şi structura materialelor ce se pun în operă, de tipurile elementelor componente ce alcătuiesc ansamblul instalaţiei, precum şi felul execuţiei instalaţiei electrice interioare, care, în mod obijnuit, este sub forma îngropată sub tencuială şi într-o masură mai mică sub forma montată aparent sau înglobată sub tencuială.
4
Lucrările pregătitoare pentru execuţia instalaţiei electrice interioare La executarea unei instalaţii electrice interioare principalele lucrări pregătitoare sunt: Trasarea circuitelor electrice şi însemnarea locurilor de lampă ; Pregătirea şanţurilor şi găurilor în yid pentru pozarea tuburilor de protecţie şi a dozelor.
Trasarea circuitelor şi însemnarea locurilor de lampă Această operaţie pregătitoare se execută cu ajutorul riglei gradate din lemn sau oţel, a sforii de trasat şi a firului cu plumb. Trasarea constă în însemnarea cu cretă sau cărbune a traseelor tuburilor de protecţie, a locurilor unde urmează ca sa se monteze corpurile de iluminat, prizele, întrerupătoarele şi dozele.
Pregătirea şanţurilor şi găurilor în zid pentru pozarea tuburilor de protecţie şi a dozelor. Această operaţie se execută dupa trasare, pe liniile respective cercurile trasate pe perete, tavan şi/sau pardoseală, se execută: •
Manual – cu ajutorul unei dalţi şi a unui ciocan
•
Mecanizat – cu ajutorul unui flex cu 2 pânze (acest flex are 2 pânze sau pânză dublă aceste pânze sunt paralele un ape cealaltă şi au între ele un spaţiu care face foarte uşoară operaţia de săpare a şanţurilor)
Această operaţie constă în săparea şanţurilor unde trebuie să fie îngropate tuburile de protecţie ale: prizelor, întrerupătoarelor, dozelor şi curpurilor de iluminat.
5
Alimentarea cu energie electrică a punctelor de consum casnic Alimentarea cu energie electrică a punctelor de consum casnic atât pentru iluminat cât şi pentru acţionarea apratelor electrocasnice se realizează printr-un ansamblu de circuite electrice, aparatele ed conectare de mica intensitate, ansamblu care poartă denumirea de instalaţie electrică interioară. Luând sensul parcurs de curentul electric de la sursa de alimentare până la punctele de consum. Instalaţia electrică interioară se consideră de la ieşirea conductoarelor din contorul electric până la punctele de racordare a becurilor. Pe traseul instalaţiei electice interioare se găsesc: tabloul cu siguranţe, circuitele electrice de lumina şi prize, aparatele de conectare şi corpurile de iluminat. Toate aceste elemente componente ale instaţiei electrice sunt reprezentate prin anumite semen convenţionale (fig.1)
Prin aceste semene se reprezintă schemele de alimentare a punctelor de consum a unui apartament. 6
După ce s-a făcut instalaţia electrică de la contor până într-o anumită cameră a unei locuinţe se ajunge la Instalaţia electrică a unei camere.
Trasarea şanţurilor Trasarea şanturilor pentru poarea şi susţinerea tuburilor de protecţie pe pereţi Se execută numai oriyontal şi vertical, în nici un caz oblic. Totodata, se urmareşte ca acest traseu să fie, pe cât posibil, pe rosturile zidăriei de cărămidă pentru uşurarea executarii şanţurilor de susţinere a tuburilor de protecţie. Traseul pe linie orizontală se face la distanţă de 30-40 cm de la tavan, iar traseul pe linie verticală, pentru pozarea întrerupătoarelor, la o distanţă de 15-20 cm de la tocul uşii. În ceea ce priveşte însemnarea locurilor de montare a dozelor de derivaţie, se va urmări ca aceasta să fie pe aceeaşi linie orizontală cu cea a tuburilor de protecţie. Traseul tuburilor de protecţie montate pe planşeu sau sub pardoseală se alege în general, perpendicular pe perete, iar în cazul în care planşeul este din beton armat, legătura între două doze de derivaţie aflate pe pereţi opuşi se poate face pe traseul cel mai scurt, respectiv pe diagonală, pentru evitarea coturilor. Însemnarea locurilor pentru dozele de aparat respective pentru întrerupătoare şi prize se face astfel: La 1,5 m distanţa deasupra pardoselii, la 15-20 cm faţa de tocul uşii pentru întrerupătoare din camere cu mediu uscat La 15-40 cm distanţă deasupra pardoselii, pentru prizele din bucătărie sau cele pentru frigidere electrice. La 1,2 m distanţă deasupra pardoselii, pentru prizele din bucătărie sau cele pentru frigidere electrice.
7
Însemnarea locurilor de lampă pe tavanul încăperilor se face pe centrul acestuia (pentru un singur corp de iluminat), determinarea mijlocului tavanului se face prin trasarea diagonalelor acestuia. În cazul în care este nevoie de montarea a mai multe corpuri de iluminat montarea se face ca în figura. (fig.4)
Executarea şanţurilor şi a găurilor Executarea şanţurilor în zid Se face manual cu ajutorul dalţii şi a ciocanului de-a lungul rosturilor zidăriei de cărămidă. Această operaţie trebuie executată cu multă grijă pentru a se evita dislocarea cărămizilor. Adâncimea şanţurilor trebuie să fie de aproximativ 2 cm pentru a se putea îngropa tuburile şi a se da un strat de tencuială pe deasupra.
8
Executarea gaurilor în zidărie Pentru doze se face atât cât este necesar pentru ca doza să fie la nivelul tencuielii. În interiorul camerei, pe tavane, nu se sapa şanţuri deoarece pozarea tuburilor se face pe faţa de deasupra a planşeului, conductoarele intrând în corpul de iluminat prin gaura data pentru aceasta. După ce găurile sunt date şi şanţurile sunt trasate se face tragerea respective împingerea conductoarelor în tuburi: -
Conductoarele din cupru (Cu) se trag în tuburi cu ajutorul unei sârme sau a unei şufe de oţel.
-
Conductoarele din aluminiu (Al) sunt prea fragile (se rup foarte uşor) ca să se poată trage asa că se împing cu grijă în tuburile de protecţie.
Aparatele de conectare de mică intensitate Aparatele de conectare de mică intensitate Aparetele de conectare de mică intensitate ce se folosesc în instalaţia electrică interioară casnică, au rolul de a pune sub tensiune corpurile de iluminat, pentru aprinderea becurilor sau prizele de alimentare cu energie electrică a aparatelor electrocaznice. Aparatele de conectare pot fii montate sub forma de îngropate sub tencuială(fig.2), fixarea făcându-se în doze cu ajutorul ghiarelor, înglobate în tencuială sau aparente(fig.1), fixarea
făcându-se cu ajutorul unor dibluri.
Fig 1.
Fig. 2 9
Tensiunea şi intensitatea curentului electric maximă admisibilă la care pot fii folosite aparatele de conectare este inscriptionată pe acestea de inteprinderea producătoare, astfel pentru întrerupătoare şi comutatoare limitele admisibile sunt 250 V si 6 A, iar pentru prize 250 V si 10 A. a. Întrerupătoarele, au rolul principal de închidere şi deschidere a circuitelor electrice care alimenteză corpurile de iluminat. Din punct de vedere al modului de acţionare se disting întrerupătoare rotative, cumpănă şi basculante, poziţiile de închidere şi deschidere realizându-se cu ajutorul unor pârghii, lamele elastice sau lamele resoarte. b. Comutatoarele. Din punct de vedere al formei comutatoarele sunt asemănătoare cu întrerupătoarele, dar din punct de vedere constructive diferă de acestea, întrucât la acţionarea lor se pot realiza mai mult de două poziţii de închis şi deschis între sursa de current electric şi corpul de iluminat. De aceea, comutatoarele sunt folosite la alimentarea corpurilor de iluminat cu mai multe braţe cu becuri, fie trei becuri, fie toate cinci becurile, în cazul unei luster cu cinci becuri. c. Prizele, au rolul de alimentare a receptoarelor electrice mobile cu energie electrică, prin conectarea acestora la bornele prizelor, cu ajutorul unor fişe (ştechere). Din punct de vedere al posibilitaţilor de conectare se disting prize simple la care se poate conecta un singur receptor, prize duble(bipolare), la care se pot conecta două receptoare şi prize cu contact de protecţie împotriva electrocutaroo, (Schuko).
Montarea aparatelor de conectare Operaţia de montare a aparatelor de conectare (întrerupător, cumutator, priză, etc.) este alcătuită din următoarele operaţii: Verificarea aparatelor de conectare ; Fixarea aparatelor în doze ; Legarea conductoarelor la bornele aparatului
10
Verificarea aparatului de conectare Înainte de montarea aparatului de conectare se verifică cu multă atenţie să fie în stare de funcţionare. De exemplu dacă arcurile rotorului sau a pârghiei basculante îşi îndeplinesc funcţia, dacă lamelele şi tecile de contact sunt curate astfel încât să asigure un contact bun, dacă nu lipsesc şuruburi de fixare, arcuri de presiune sau daca corpul izolant nu este fisurat sau crăpat astfel încât să ducă la electrocutare.
Fixarea aparatlui de conectare în doză După verificarea aparatului de conectare aceasta se fixează cu ajutorul ghiarelor de fixare în doza de aparat. În acest scop se desface capacul aparatului, se slabesc şuruburile ghiarelor cu ajutorul unei şurubelniţe, apoi aparatul de conectare se introduce în doză, se poziţionează corect pe adâncime pe orizontală şi pe verticală şi se strâng şuruburile ghiarelor. Apoi se fixează capacul aparatului se verifică şi se fixează în prealabil astfel încât să creeze un aspect plăcut.
Legarea conductoarelor la bornele aparatului Aparatul de conectare fiind bine fixat în doză se trece la racordarea acestuia la circuitul de lumină sau priză. În acest scop se îndepărtează capacul pentru a se putea lucra la legarea conductoarelor, se deşurubează şuruburile de la bornele aparatului se scot din doză capetele conductoarelor care se dezizolează pe o lungilme de 5-10 mm (doar atât cât este necesar pentru conectare). După aceste operaţii se introduce capetele conductoarelor în gaurile bornelor şi se strâng şuruburile respective, fără a forţa strângerea pentru a nu se deteriora filetul sau secţiona conductorul. Legarea conductoarelor la bornele întrerupătorului trebuie făcută cu multă atenţie pentru a lega conductoarele în mod corect, în caz contrar corpul de iluminat este în permanenţă sub tensiune indiferent de poziţia întrerupătorului. 11
Racordarea prizei simple şi a celei duble(bipolare) la circuitul de priză se face prin legarea celor două conductoare la bornele prizei cu menţiunea ca unul dintre ele trebuie sa fie conductor de fază iar celalalt de nul.
Montarea corpurilor de iluminat Montarea corpurilor de iluminat constituie operaţia prin care se finalizează execuţia instalaţiei electrice interioare. Corpurile de iluminat sunt obiecte de instalaţii, în care se montează una sau mai multe lămpi electrice, repectiv becuri incandescente, pentru a se obţine o iluminare corespunzătoare a distanţei încăperii. Corpurile de iluminat sunt executate din diferite materiale, sub diverse forme care să dea un aspect cât mai plăcut, putându-se monta pe acestea becuri, lămpi fluorescente, lămpi cu vapori de mercur etc. Corpurile de iluminat sunt echipate cu dulii şi conductoare, numărul şi secţiunea lor fiind determinată de puterea becurilor şi de tipul circuitului de lumină (simplu, dublu pentru luster etc.). Conductoarele proprii ale corpurolor de iluminat, după ce au străbătutt suportul lămpii, tija şi ramificaţiile sunt legate la bornele duliei, în care se înşurubează becurile. Corpul de iluminat astfel asamblat este racordat la circuitul de lumină, prin legarea conductoarelor proprii cu conductoarele circuitului de lumină. Cum se face legarea conductoarelor la dulie. Legarea conductoarelor la bornele duliei este o operaţie care trebuie să fie executată cu multă atenţie, pentru a se asigura o legare corectă a conductorului de fază, o străpungere perfectă, fără joc, a conductoarelor şi o izolare bună a acestora. Se verifică dulia dacă are toate elementele componente de bază şi dacă acestea sunt într-o stare bună de funcţionare; Se demontează dulia în elementele sale componente, prin deşurubarea rozetei de porţelan şi a armăturii metalice exterioare, după care se scoate din carcasa suportului izolant cu armătura lui metalică cu filet; 12
Se leagă borne, mai întâi conductorul de fază a cărui legătură este cu contactul din fundul duliei, apoi cel de nul a cărui legătură este cu contactul lateral (armătură cu filet); Se introduce suportul izolant cu conductoarele legate la bornele din interiorul carcasei, urmărindu-se ca suportul izolant să fie bine fixat în pintenul carcasei, pentru a se evita rotirea suportului izolant în timpul înşurubării becului. După ce s-au făcut aceste operaţii se înşurubează becul sau becurile, în dulii şi se poate da drumul la tensiune pe instalaţie verificându-se dacă toate părţiile sale componente sunt complet funcţionabile.
Calcule Aceste calcule sunt făcute pentru un circuit electric de iluminat cu 5 becuri
13
Notaţiile: P= Puterea curentului electric (W=Watt) U= Tensiunea curentului electric (V=Volt) I= Intensitatea curentului electric (A=Amper) S= Secţiunea conductorului (A/ mm 2 ) D=Diametrul conductorului ( mm 2 ) D- fiind diametrul conductorului şi fiind în acest caz 1,13 mm 2 , ne indica faptul că diametrul minim al conductorului care trebuie utilizat pentru această instalaţie este de 1,13 mm 2 dar din cauză ca nu se fabrică conductor de această dimensiune alegem, cea mai apropiată dimensiune fabricată, care să corespundă cerinţelor minime pentru acest circuit adică conform stasului dimensiunea aleasă va fii de 1,25 mm 2
14
15
Siguranţe fuzibile de joasă tensiune A. Consideraţii generale. Funcţionare Siguranţele fuzibile sânt aparate destinate protecţiei împotrica suprasarcinilor şi scurtcircuitelor, în circuitele electrice care nu sunt prevăzute cu relee termice sau întrerupătoare automate. Protecţia circuitelor prin siguranţe fuzibile constă din topirea unor elemente fuzibile, atunci când curentul în circuit depăşeşteo anumită valoare. Elementele fuzibile sânt astfel calibrate încât ating temperaturi de topire înainte ca în circuitul protejat să se atingă limita maximă admisă de temperatură. Ca element fuzibil se folosesc fire sau benzi de argint, cupru, zinc mai rar aliaje de plumb, cositor. Caracteristica de topire (fig. 11 – 1) este curba t = f ( I 3 ), adică timpul de topire trece de la apariţia scurtcircuitului până la topirea fuzibilului în funcţie de curentul prezumat de scurtcircuit, adică curentul de scurtcircuit care s-ar stabili în circuit dacă fuzibilul ar fi înlocuit cu o rezistenţă neglijabilă. Caracteristica de topire este o curbă hiperbolică, iar asinptota la această caracteristică reprezintă curentul limită de topire adică cel mai mic curent la care se poate obţine topirea. Procesul de topire este influenţat de valoarea curentului, de tensiune de lucru şi de construcţia siguranţei. Când tensiundea de lucru este mică rezistenţa arcului format in momentul topirii reduce din valoarea curentului şi topirea este mai lentă. La tensiuni mari, rezistenţa arcului este neglijabilă şi topirea se face foarte rapid. La suprasarcini când valoarea curentului este puţin mai mare decât valoarea limită, topirea începe la mijlocul fuzibilului, deoarece spre extremităţi se pierde o parte din căldură. Cu cât curentul de topire e mai mare, topirea începe simultan în mai multe puncte, iar la scurtcircuit topirea are loc pe toată lungimea firului fuzibil.
16
În punctul de topire, rezistenţa electrică creşte, datoriă reducerii secţiunii şi a creşterii rezistivităţii, picătura de metal se vaporizează şi în locul ei apare un arc electric, care continuă topirea fuzibilului până când lungimea arcului este suficient de mare pentru ca să se rupă. În funcţie de timpul scurs de la apariţia supraintensităţii până la topire, siguranţele fuzibile de joasă tensiune se pot împărţii în două categorii: Siguranţe fuzibile rapide, care întrerup circuitul într-un timp foarte scurt, chiar la suprasarcini mici în circuitul pe care îl protejează. Este tipul cel mai utilizat de siguranţă, are o construcţie simplă şi foloseşte ca element fuzibil un fir sau bandă dintr-un singur metal. Siguranţele rapide au dezavantajul că pot fi folosite la protecţia contra suprasarcinilor, în circuitele în care în mod normal apar supraintensităţi, de exemplu circuitele de alimentare a unor motoare electrice. La pornirea motoarelor apar inevitabil supraintensităţi de scurtă durată care sunt suportate de elementele din circuit. Dacă siguranţele sunt astfel alese încât să nu se topească la aceste supraintensităţi, ele nu mai realizează la funcţionarea de regim o suficientă protecţie împotriva suprasarcinilor. •
Siguranţe fuzibile
cu
inerţie, care au o
funcţionare
întârziată
la
supraintensitaţi, pentru a putea suporta un timp scurt supraintensităţile inevitabile (de exemplu la pornirea motoarelor) din circuit, dar care au tot o funcţionare rapidă în cazul unor scurtcircuite. Acest tip de siguranţe au o construcţie puţin
mai
complicată,
însă
sunt indispensabile
în
instalaţiile insdustriale.
În
această categorie intră
siguranţeşe
mare
putere,
al 17
de
căror element fuzibil este combinat (fig.11-2). El este format din una sau mai multe benzi de argin sau cupru (1), care are în partea centrală (2) o cantitate de aliaj uşor fuzibil (plumb, cositor, antimoniu), iar spre extremităţi este prevăzută cu câte o decupare circulară (3), care reduce secţiunea benzii până la 15-25%. Partea centrală (2) se topeşte la suprasarcini, iar părţile extreme (3) se topesc la scurtcircuite. Topirea la scurtcircuit este caracterizată prin capacitatea de rupere, curentul de limitare şi timpul de întrerupere (fig. 11 – 3). Capacitatea de rupere, măsurată în kA, este egală cu valoarea eficace i3 a curentului prezumat de scurtcircuit ce s-ar forma în cazul când siguranţa ar fi înlocuibilă cu o rezistenţă neglijabilă: În realitate curentul în circuitul protejat de siguranţă nu ajunge la valoarea i sm (fig. 11 – 3) deoarece, după timpul t p , numit şi timpul de prearc, curentul ajunge la valoarea il numit curentul de limitare, când elementul fuzibil se topeşte în zonele strangulate (3). Se formează un arc electric, care se stinge în timpul t a numit şi timpul de arc. Timpul t t = t p + t a este timpul de întrerupere al siguranţei.
18
Norme de siguranţa şi securitate în muncă Personalul care lucrează la instalaţiile electrice sub tensiune va folosii întotdeauna mijloacele individuale de protecţie împortiva electrocutării şi a acţiunii arcului electric. Mijloacele de protecţie izolante, care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia faţă de elentele aflate sub tensiune sau faţă de pământ. Cele mai importante mijloace de acest fel sunt: cleşti, scule cu mânere electoizolante, mănuşi, cizme, galoşi, covoare, preşuri şi platforme electroizolante. Pentru scoaterea accidentatului de sub tensiune este necesar să se cunoască următoarele: -
Atingerea cu mâna a unui conductor aflat sub tensiune provoacă în majoritatea cazurilor o contractare convulsivă a muşchiilor în urma căreia degetele se strâng atât de tare, încât mâinile nu pot fii desprinse de pe conductor; 19
-
Cel care intervine nu trebuia să vină în contact direct cu accidentatul aflat sub tensiune;
-
Prima măsură care se inteprinde este scoaterea rapidă de sub tensiune a parţii din instalaţie cu care accidentatul a venit în contact;
Executarea , exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice se va face numai de către electricienii calificaţi. Instructajul introductiv general, care se efectuează la angajare. Durata acestuia poate fii între 8 ore şi 2 zile în funcţie de specificul întreprinderii. După instructaj, se face o verificare a cunoştinţelor de protecţie a muncii al cărei rezultat se menţionează în fişa individuală de protecţie a muncii ; Instructajul la locul de muncă, care se desfăşoară la locul unde a fost repartizată persoana nou încadrată. Durata instructajului va fii de cel puţin 8 ore. Instructajul periodic care se efectuează la locul de muncă de către conducătorul acestuia. Acesta se efectuează la locul de muncă de către conducătorul acestuia. Aceasta se efectuează la termene fixate o dată la 6 luni în funcţie de natura locului de muncă.
MĂSURI PRIVIND SECURITATEA LA INCENDIU Se vor respecta normele de PSI aflate în viguare: - Norme tehnice de proiectare şi realizare a constructiilor priviind protecţia la acţiunea focului - Norme PSI pe durata executarii lucrărilor de construcţii si instalaţii aferente acestora, - Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor; - Norme generale de apărare împotriva incendiilor aprobatre prin Ord.nr. 163/2007 al MAI. - se vor realiza etanşările conductelor şi cablurilor electrice la trecere prin ziduri - cablurile şi conductele electrice se vor poza conform prescripţiilor tehnice, cu accent deosebit pe respectarea distanţelor minime între cabluri sau conducte electrice - aparatajul electric se va monta respectandu-se distanţa de protecţie, pentru eliminarea riscurilor de scurt-circuit.
20
Bibliografie •
Alexandru Ioan Stan, Aparate echipamente şi instalaţii de electronică industrială – tehnologia meseriei, Editura Didactică şi pedagogică
•
Constantin Burdescu, Depanări şi reparaţii casnice, Editura Tehnica
•
Năstase Bichir, Dan Mihoc, Dragoş Sinulescu, Maşini, aparate, acţionări şi automatizări, Editura Didactică şi Pedagogică
•
http://www.regielive.ro/
•
http://www.garajuluimike.ro/electrice.htm
21
