UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI COMUNICARE SPECIALIZAREA COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE
Antropologie vestimentară - proiect -
STUDENT: Ilinca BRATU ANUL: III GRUPA: 1 PROF. COORDONATOR: Mihai BURLACU
-2013-
I.
Introducere în antropologie vestimentară
Thomas Hylland Eriksen afirmă că: „antropologia se distinge de celelalte ştiinţe sociale prin marele accent pus pe cercetarea etnografică, ca cea mai importantă sursă de noi cunoştinţe despre societate şi cultură” (2001, p.25) Antropologia este una şi indivizibilă, ca şi fiinţa umană. O abordăm pe bucăţi sau pe bucăţele numai din strategii de cercetare, pentru a ne delimita de alte ramuri şi a ne limita câmpul de studiu. 1 O autentică cercetare antropologică are nişte trăsături specifice, între care poate că cea mai importantă este raportarea la condiţia umană, individuală sau colectivă, iniţială și originară. A urmări devenirea de la acea condiţie până astăzi, sau până la un moment dat, a înţelege ce s-a întâmplat, a pune în evidenţă sensurile devenirii şi eventual a putea anticipa, pe această bază, la ce ne putem aştepta, înseamnă a face antropologie. Ţinta şi esenţa antropologiei este cunoaşerea omului, ceea ce nu este altceva decât adunarea de cunoştinţe despre om, preţioase şi acestea într-o altă etapă. Între cunoştinţe despre fenomen şi cunoaşterea unui fenomen este o deosebire de calitate: cunoaşterea presupune înţelegere şi totodată, perspectivă. 2 O asemenea cunoaștere a condiției umane este dată și de studiul vestimentației, precum și al evoluției acesteia de-a lungul timpului. În cele ce urmează, vom detalia acest subiect, cu exemplele și argumentele corespunzătoare. ”Limbajul, gândirea și vestimentația sunt concepte asociate, îmbrăcămintea fiind considerată, în mod explicit, un fel de deghizare corporală, precum și limbajul este o deghizare pentru gândire. Limbajul și vestimentația sunt sisteme de semne prin care Wittgenstein pare să spună că ceea ce contează nu este atât de mult ceea ce este "dedesubt", ci mai degrabă la suprafață, adică sistemul sau modelul în sine pe care corpul și gândirea și-l asumă.” 3
1
MAUJURU, dr. Adrian, „Mică introducere în antropologie şi antropologia urbană” (curs), p.1 Ibidem, p.2 3 CALEFATO, Patrizia, 2004 ”The Clothed Body” , ed. Berg/Oxford, New York, p. 10 (trad. din engl.) 2
1
”Moda este oglinda societății în care există. Este atât un fenomen cultural, cât și o afacere extrem de complexă și, ca atare, reflectă atitudinile sociale, economice, sexuale și politice ale unei epoci. (…) Moda este un element esențial în construirea și transmiterea identității sociale a individului, (...)exprimând preferințele culturale ale individului.” 4 • Termenul “fashion”, în engleză, iși are originile în jurul anului 1300, din francezul “facon”, termen apărut în secolul al XII-lea. Traducerea liberă a cuvântului “facon” este “formă, manieră, modă”. În vestimentație, fiecare element al unei ținute poate fi catalogat ca un semn. Spre ex., mătasea poate fi asociată cu feminitatea, denim-ul – cu masculinitatea, bumbacul – cu comoditatea etc. Acestea luate împreună creează un sistem de semne, care ne vorbește despre statutul sau imaginea unei persoane. Ex : blugi + tricou de bumbac = vestimentație stil casual
II.
Evoluția vestimentației umane. Fazele modei
”Moda este ceea ce se demodează. Moda moare tânără; tocmai de aceea frivolitatea ei este atât de gravă.” (Jean Cocteau)
La început, nici Eva, nici Adam nu-și puneau problema cu ce să se îmbrace. Așa că ar trebui să acceptăm că primul designer a fost cel care i-a dat Evei o frunză, ne spune Doina Berchină (2005, p. 6) Textul biblic vorbește despre o frunză de smochin. Nu se știe de ce nu una de palmier sau de brusture, mai acoperitoare. Acesta a fost primul veșmânt – născut din pudoare. Sursa: http://s3.amazonaws.com/rapgenius/adam-eve5.jpg, accesat în 22.05.2013, 19:02
La rândul lui, omul primitiv s-a înfășurat, pentru a se apăra de frig, cu prima blană a unui animal răpus care i-a ieșit în cale. ”Necesitatea de a se proteja a condus la apariția celei dintâi formule vestimentare mai consistente.” 5 4
MACKENZIE, Mairi; trad. Olivia C. Birsășteanu, 2010, …isme – Să Înțelegem moda, ed. Rao, București, p. 6
2
Ulterior, propriul trup a devenit obiectul celor mai năstrușnice experimente de natură vestimentară, dar și de coafură sau machiaj. ”Sfidând de cele mai multe ori rațiunile practice, de-a lungul vremurilor oamenii n-au contenit să inoveze, lăsându-și fantezia să zburde.” 6 ”Condițiile istorice, economice și de climă au impus o anumită evoluție, evident și în materie de îmbrăcăminte”, spun cercetătorii. Și totuși, dincolo de asta mai e o neobișnuită dorință de înfrumusețare și personalizare a propriei imagini, pe care doar omul o are. (Ibidem) Hainele înglobează în ele tradiție – un capital prețios. Mai mult decât atât, ele sunt un produs cultural și o formă de comunicare. (Ibidem, pp. 6-7) În civilizatiile stravechi, hainele n-aveau scopul de a acoperi părțile "rușinoase" ale corpului, ci de a ține cât de cât de cald. În unele culturi, hainele aveau rolul de a-i apăra de farmece pe cei ce le purtau, pe când în altele - serveau ca simple podoabe. Primul material folosit pentru haine era un amestec de scoarță, bumbac și cânepă. Fibrele de origine animală au fost folosite abia din perioada neolitică de către anumite culturi care, spre deosebire de stramoși, au fost în stare să formeze comunități pe lângă care puteau crește oi și unde-și puteau construi războaie de țesut. “Ideea pe care omul și-o face despre frumos se întipărește în toată găteala lui, îi boțește sau îi scrobește haina, îi rotunjește sau îi indreaptă ținuta și, cu timpul, se insinuează subtil în trăsaturile chipului. Omul sfarseste prin a semana cu ceea ce ar vrea sa fie”, scria Baudelaire. Se crede că primii "germeni" ai modei au aparut în Egiptul antic, odată cu apariția luxului și eleganței vestimentare de la curtea faraonilor. 7
Egiptul Antic Egiptenii purtau doar una sau două piese mari de îmbrăcaminte înfășurate pe corp în diferite moduri. Atât bărbații, cât și femeile din Egipt purtau tunici cusute pe măsura potrivită, care semanau cu un tricou lung care ajungea până la genunchi (pentru bărbați) Sursa: http://www.apropo.ro/apropouri/evolutia-modei-de-a-lungultimpului-poze-7916331 , accesat în 23:05.2013, 7:39 5
BERCHINĂ, Doina, 2005, Modă și frondă – Stiluri și atitudini, ed. Casa Radio, București, p. 6 Ibidem 7 http://www.scribd.com/doc/51074105/ISTORICUL-VESTIMENTATIEI , accesat în 23:05.2013, 7:27 6
3
sau până la glezne (pentru femei). Tunicile erau de obicei fabricate din in și de cele mai multe ori erau de culoare albă. Cei mai mulți egipteni nu par să își fi acoperit capetele cu nici un fel de articol de vestimentație. Deseori umblau cu picioarele goale, dar uneori purtau sandale din piele.
Roma Antică Toga, o haină distinctivă a Romei antice a fost, probabil, o mantie de șase metri în lungime, care era înfășurată în jurul corpului și era, în general, purtată peste o tunică. Toga era fabricată din lână, iar tunica de sub ea era, de cele multe ori, facută din pânză. După secolul al II-lea
î.Hr.,
toga
a
fost
un
articol
de
îmbrăcăminte purtat exclusiv de bărbați și numai cetățenilor romani li se permitea să poarte togă. Sursa: http://www.apropo.ro/apropouri/evolutia-modei-dea-lungul-timpului-poze-7916331 , accesat în 23:05.2013, 7:45
Moda în Evul Mediu Aici, omenirea cunoaște unul dintre marile momente propulsoare de cultură și civilizație, datorat Renașterii italiene. Renașterea va fi momentul, iar Italia va fi locul unde vor aparea primele manifestări ale modei. Acest privilegiu este revendicat în acelasi timp de Franța, Spania și Anglia, fiecare pretinzându-și întâietatea. Unii autori consideră că momentul apariției modei a fost declanșat de prima diferențiere a veșmântului bărbaților față de cel al femeilor. Este vorba de secolul al XIV-lea, când costumul bărbaților a devenit mai scurt decât cel al femeilor. În Europa Evului Mediu au fost la modă tot felul de podoabe pentru cap, ciudate și minunate. Femeile începuseră să poarte niște pălării înalte, numite
Sursa: Idem , accesat în 23:05.2013, 7:53 4
"hennin", care semănau cu turlele de biserică. Probabil că era destul de greu să intre pe uși, deoarece unele pălării aveau aproape un metru înălțime. Alte pălarii aveau forma de coarne de animale. Altele erau ca niște aripi de fluture. Deși oamenii, și mai ales femeile, au fost interesați de haine și modă de mii de ani, industria respectivă a început să capete formă abia în jurul anilor 1850. Înainte de 1850, circa 70% din haine erau cusute de mână, chiar de către cei care le purtau. Îmbrăcămintea era un produs ca oricare altul, iar calitatea sa depindea de talentul croitoresei. 8
Sursa: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/2/19966/7916331/16/mariana-idzkowskaby.jpg?width=400&height=526 , accesat în 22.05.2013, 17:52
Belle Epoque Când se vorbește despre începutul secolului al XXlea, lumea folosește mai mereu termenul de "La Belle Epoque", adica "Epoca Frumoasă". Moda a fost cu siguranta una frumoasă - păr lung, decolteuri largi și tone de dantelă.
Sursa: Idem, accesat în 23:05.2013, 8:43 ff8:8:438:8:22 8 http://www.apropo.ro/apropouri/evolutia-modei-de-a-lungul-timpului-poze-7916331, accesat în 22.05.2013, 17:48
5
La începutul Primului Razboi Mondial, corsetele au fost abandonate complet, talia a coborât, iar poalele s-au scurtat până spre genunchi. E prima data in istoria modei cand linia bustului nu mai e importantă. La sfârșitul sec al XX-lea, vestimentația și shopping-ul devin o pasiune colectivă: chiar și copiii învață numele lui Gaultier, Fendi sau Dolce&Gabbana. Moda devine un vehicul care promovează marochinaria, decorațiunile și bijuteriile. Dacă Parisul (Franța) încă mai este considerat capitala modei, Milano (Italia) este cel care îmbracă cei mai mulți oameni. 9
III.
Concluzii
De milenii, veșmântul, care la origini apăruse doar pentru a-l apăra pe om de vitregiile naturii, devine simbolul situației economice și politice ale unei nații sau a unei grupări sociale și diferențiază radical clasele (este evidentă tendința utilitară a veșmintelor populare și faptul că ele nu suferă transformări majore, în decursul timpului). Mai mult decât atâta, fiecare cultură și-a conturat chipul unui erou preferat, a cărui înfățișare și fizionomie morală a fost descrisă în literatură și teatru și a fost reprezentată concret în picturile și sculpturile marilor maeștri.”Fiecare epocă este, deci, dominată de acest important erou, iar vizualitatea epocii respective se regăsește în idealul de frumusețe reprezentat de eroul în cauză ca, de pildă, în antichitate, Apollo sau Venus.10 Idealul uman de frumusete către care tinde o anumită colectivitate, la un anumit moment dat al istoriei sale, devine, astfel, idealul estetic al epocii.
9
Ibidem , accesat în 23.05.2013, 08:41 http://www.scribd.com/doc/51074105/ISTORICUL-VESTIMENTATIEI , accesat în 23.05.2013, 9:20
10
6
BIBLIOGRAFIE 1. CALEFATO, Patrizia, 2004 ”The Clothed Body” , ed. Berg/Oxford, New York 2. MAUJURU, dr. Adrian, „Mică introducere în antropologie şi antropologia urbană” (curs) 3. MACKENZIE, Mairi; trad. Olivia C. Birsășteanu, 2010, …isme – Să Înțelegem moda, ed. Rao, București 4. BERCHINĂ, Doina, 2005, Modă și frondă – Stiluri și atitudini, ed. Casa Radio, București
Surse Internet: 5. http://www.apropo.ro/apropouri/evolutia-modei-de-a-lungul-timpului-poze-7916331 6. http://www.scribd.com/doc/51074105/ISTORICUL-VESTIMENTATIEI
7
