Anatomie si Fiziologie

5/11/2018

Anatomiesifiziologie-slidepdf.com

I.ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA GLANDEI MAMARE

1.Anatomia glandei mamare Glanda mamară este în special umană un organ pereche simetric,anexat apăratului de reproducere şi şi destinat secreţiei laptelui. Glandă mamară este identică structural la naştere la cele două sexe ,diferenţele sexuale apar numai la pubertate.Atinge cea mai mare dezvoltare în timpul ultimilor luni de sarcină şi în perioada de lactaţie. Sânul cuprinde ţesutul glandular(glanda mamară) şi ţesutul celulo adipos dispus între lobii şi lobulii glandulari,împreună cu vasele sangvine li limfatice şi nervii. Sânul la femeie se află în regiunea mamară care se întinde de la coasta a-2-a sau a-3-a până la al 6 sau 7-lea cartilaj costal, şi de la marginea sternului până la linia axilară anterioară. În realitate ţesutul glandular mamar depăşeşte aceste limite, extinzându-se sub formă unui strat subţire,pe faţa anterolaterala a toracelui,pe o arie cuprinsă între claviculă, regiunea epigastrică, linia mediosternala şi marginea anterioară a dorsalului mare. Conturul glandei prezintă 4 prelungiri: 1.Axilară sau externă,care este cea mai importanata din punct de vedere patologic, constituind o “coadă”axilară.Este atât de mare, încât formează o masă axilară vizibilă care se măreşte premenstrual,în cursul lactaţiei sau în congestiile mamare postpartum.Această

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-si-fiziologie

1/13

5/11/2018


prelungire poate preta la confuzii cu lipoamele sau adenopatiile regiunii axilare:de asemenea când e sediul unui carcinom, poate induce în eroare pe clinician 2.Superioară sau subclaviculară 3.Internă sau parasternala 4.Inferioară Pe secţiune verticală sânul prezintă următoarele straturi: 1.Pielea este fină, subţire, cu puţini foliculi pilosebacei. Leitch explică aspectul pielii sub formă de mamar “coajă de aparepiloşi în cancerul prinportocală”care mărirea foliculilor cauzată de edemul dermic, consecinţă a stazei limfatice,secundară blocajului limfatic prin celule canceroase. Pielea sânului din şanţul submamar îşi pierde mobilitatea şi este fixate la fascia pectoralului prin fibre conjunctive Areola mamară este o arie discoidală delimitată la periferi de o linie neregulată circulară, avândsudoripare, un diametru între 15-25mm. conţine glande sebacee, unele cu Ea structură intermediară şi chiar glande mamare accesorii. Glandele sebacee sunt mari sub formă de mici noduli pe suprafaţa areolei, numiţi tuberculii Morgagni. Aceştia se măresc în volum în timpul sarcinii şi sunt cunoscuţi sub denumirea de tuberculii Montgomery Zona centrală a areolei prezintă o proeminenţă cilindrică sau conică,numită mamelon,proiectată în spaţial IV inter-costal la nulipare, care are o lungime de 10-12 cm şi o lăţime de 8-10 mm, având pe extremitatea liberă un număr de 15-20 de orificii mici, pori galactofori, prin care se deschid canalele galactofore. În regiunea areolo-mamelonara, subdermic, se găseşte muşchiul areolar alcătuit din fibre


2/13

5/11/2018


musculare netede ,dispuse într-un grup circular şi altul longitudinal, care prin contracţie micşorează suprafaţa areolară şi alungeşte sau retractă mamelonul 2.Ţesutul celulo-adipos înconjoară glanda mamară în totalitate cu excepţia zonei areolomamelonare. El este dispus într-un strat premamar care devine mai gros spre periferia glandei, unde fuzionează cu stratul retromamar. Stratul pre-mamar formt dintr-o serie de lobuli adipoşi situaţi în mici fosete adipoase ,delimitate faţaproeminenţe anterioară a glandei mamare se astfel: găsesc pe nişte fibroglandulare, cu aspect triunghiular pe secţiune numite crestele Duret şi care conţin fascia mamară, ţesut fibros şi parenchim glandular. De pe crestele Duret se desprind tractusuri conjunctive,numite ligamentele Cooper ,care le leagă pe faţa profundă a dermului, delimitând astfel lojele adipoase subcutanate. Ligamentele legătură mobilă,dar foarte Cooper fermă,aconstituie glandei cuo pielea şi au o importanţă clinică deoarece ele produc retracţia pielii în carcinomul mamar,care a spart capsula (fascia) perimamară şi începe să se extindă spre derm. 3.Fascia glandei mamare. Glanda mamară este învelită de o fascie ,care la nivelul sânului se împarte într-un strat superficial şi altul profound, care fuzionează la periferia glandei şi se continuă în sus până la claviculă,printr-un fel de lamă conjunctivă imprecis delimitată, constituid un fel de ligament suspensor al mamelei,iar în jos fuzionează cu o fascie pretoracica. Fascia superficială are o structură foarte fină,e fenestrată: “ca un ciorap”,dar bine delimitată ,aderă intim cu o masă glandulară.Fascia e mai dezvoltată în partea


3/13

5/11/2018


inferioară a sânului şi trece în reţeaua de vase mici din corion şi cea vasculo-limfatica juxtafascial. De asemenea este străpunsă de artere, vene, nervi şi limfatice care unesc plexul limfatic glandular de cel superficial subcutanat. Fascia axilară în regiunea mamară în afară de fascia glandei mamare mai există un întreg sistem de fascii fibro-conjunctive care învelesc muşchii pectorali şi iau parte la structura axilei.În operaţiile radicale fascia axilară denumită de unii şi fascia clavi-coraco-pectoroaxilara,trebuie extirpată.fascia Sistemul axilar are 2 fascii importante: carefascial înveleşte muşchiul marele pectoral şi un strat mai profound format din fascia muşchiului micul pectoral. 4.Glanda mamară de formă hemisferică şi puţin conică prezintă o fată anterioară convexă şi una posterioară uşor concavă .Volumul glandei variază, atât în funcţie de dezvoltarea parenchimului glandular în cursul vieţii,sub influenţa factorilor neuroendocrini sau constituţionali. Este alcătuită din două elemente distincte: a)Parenchimul glandular, format din rândul lui de canale galactofore şi acini; b)Ţesutul conjunctiv care constituie stroma organului respectiv. a)Parenchimul este format din aproximativ 20 de lobi glandulari dispuşi radiali în jurul areolei, fiecare contribuindu-se cu un canal galactofor ce se deschide izolat,la nivelul mamelonului, printr-un orificiu numit por galactofor, prezentând la baza mamelonului o dilataţie fuziformă, denumită sinus galactofor. Fiecare lob glandular, unitate morfofuncţionala a sânului se împarte în lobuli iar aceştia în acini.


4/13

5/11/2018


Spre profunzime canalele galactofore se ramifică în canale excretoare interlobulare, care la rândul lor se continuă cu canale intralobulare, la capătul cărora se găsesc formaţiunile secretării: acinii glandulari sub formă de alveole. Cananlele galactofore cu un diametru de 2-4mm, prezintă cute longitudinale, proeminente în lumen fiind formate de un epiteliu bistratificat, având un strat interior de celule cilindrice şi altul exterior din celule cubice. Acinii formaţi dintr-un epiteliu cuau unlasingur rând de celule cubice sau cilindrice, exterior celule turtite,ramificate, de natură mioepiteliala, formând un dispozitiv erectil sub formă de coşuleţ. b)Stroma este formată din ţesut conjunctivovascular, care compartimentează parenchimul epitelial al glandei în acini,lobi şi lobuli.Se disting două feluri de ţesut conjunctiv:lax intralobular bogat vase şi elemente celulare, care are un rol activînparticipând la toate modificările histopatologice ale parenchimului glandular şi se dezvoltă o dată cu acesta şi ţesutul conjunctiv dens, bogat în fibre colagene situate perilobular, formând septuri care separă lobii şi lobulii.

Vascularizaţia regiunii mamare Arterele,regiunii mamare provin din:artera toracică internă (mamară internă), toracică laterală (mamară externă) şi din ramuri ale arterelor intercostale. Glanda mamară nu are


5/13

5/11/2018


teritorii vasculare dependente de fiecare arteră împarte. a)Artera toracică internă ia naştere pe faţa inferioară a arterei subclaviculare, lateral de artera vertebrală.Artera mamară internă irigă porţiunea mai profundă a glandei şi pielea din 1/3 internă a glandei iar ramurile provenite din intercostale se ramifică larg pe faţa posterioară a glandei.Este însoţită de venele mamare interne şi de lanţul limfoganglionar mamar intern.Se găseşte în ţesutul subpleural (fascia endotoracică) b)Artera mamară externă porneşte din artera axilară, înapoia muşchiului pectoral mic apoi coboară peste digitatiile muşchiului dinţat anterior până la nivelul celui de-al 5-lea sau al 6-lea spaţiu intercostal. Dă ramuri părţii externe a glandei mamare, c)Ramurile mamare ale intercostalelor aortice au o importanţă minoră şi se ramifică pe faţa posterioară a glandei. d)Ramurile cutanate ale arterei axilare irigă pielea regiunii mamare în afară regiunii areolomamelonare. -Artera toracică superioară, ramură din artera axilare,este un vas variabil care merge de la prima porţiune a arterei axilare la peretele toracic deasupra marginii superioare a pectoralului mic -Ramura pectorală a arterei toracoabdominale, coboară între muşchii pectoral mare şi mic; este artera principală a pectoralului mare pe care după ce îl perforează dă unele ramuri care ajung până la faţa profundă a glandei mamare -Artera pectoralului mic, porneşte din a doua porţiune a artere axilare ,la 1-2cm lateral de


6/13

5/11/2018


originea trunchiului toraco-acromial, sau ca ramură a trunchiului toroca-acromial; -Artera subscapulară , cea mai voluminoasă ramură colaterală a arterei axilare, ia naştere din a treia porţiune a acesteia, la nivelul marginii inferioare a muşchiului subscapular. Gradul de participare a celor 3 surse de vascularizaţie a sânului variază de la individ la individ şi anume: a)artere mamare externe şi interne vascularizează împreună glanda mamară în 50% din cazuri internă şi intercostalele 30% b)mamara c)mamara externă şi intercostalele 18% Deoarece vascularizaţia areolei şi a mamelonului provin din ţesutul mamar, o incizie superficială circulară în jurul areolei nu o va interesa dar aceasta va periclita canalele galactofore, aranjată radiar şi superfial în jurul mamelonului. Venele regiunii mamare şi limfaticele sânului Circulaţia venoasă a sânului este dispusă sub formă a două reţele: una superficială şi altă profundă .Reteau superficială este situată subcutanat, centrată de mamelon, formează în jurul areolei o reţea anastomatica numită cercul venos Haller şi se varsă în venele superficiale ale regiunilor vecine. Reţeaua venoasă profundă colectează sângele mamelei şi al peretelui toracic, apoi se dirijează în 3 direcţii,vărsându-se astfel: -medial în vena mamară internă; -lateral în vena mamară externă; -posterior în venele intercostale. Limfaticele sânului


7/13

5/11/2018


Sânul prezintă o reţea limfatică superficială care colectează limfa de la nivelul pielii şi a ţesutului subcutanat ce acoperă ganda mamara şi o reţea limfatică profundă (a glandei mamare propriu zise). Între aceste două teritorii (reteau limfatică superficială şi cea profundă) există două tipuri de anastomoze limfatice,una la nivelul areolei mamare şi a doua la periferia glandei. La periferia glandei, vasele limfatice se grupează schematic într-un număr de căi aferente care merg spre nodulii limfatici regionali. Există două căi principale şi mai multe căi accesorii. -Calea principală axilară reprezintă cel mai important “canal”de drenare al limfei mamare spre axilă.Această cale axilară este formată din două trunchiuri limfatice mari care iau naştere, de la periferia plexului subareolar, unul lateral, care adună acolateralele de lacare jumătatea superioară sânului şi altul colectează limfă de la marginea internă şi inferioară a plexului subareolar, se îndreaptă în jos, circumscrie areola îndreptându-se spre axilă. -Calea principală mamară internă este formată din vasele colectoare limfatice care drenează limfa cadranelor central şi medial ale sânului.Ele însoţesc vasele sangvine perforante, traversează dinainte înapoi muşchiul marele pectoral în partea internă a regiunii mamare şi se varsă în lanţul ganglionar mamar intern. Ganglionii mamari interni sau parastemali sunt în număr de 4,cu diametru de 2-5mm şi de obicei situaţi câte unu în fiecare din primele 3 spaţii intercostale, al 4-lea ganglion găsindu-se la nivelul celui de al 5-lea sau al 6-lea spaţiu intercostal.


8/13

5/11/2018


Căile limfatice eferente accesorii 1.Calea transpectorala(Mornard) sau accesorie subclaviculară este formată din câteva vase limfatice care pleacă din partea superiora a glandei mamare,perforează marele pectoral,însoţesc apoi ramura pectorală a arterei acromo toracice şi se varsă direct în ganglionii subclaviculari. 2.Calea retropectorala 35% există 2-3 trunchiuri limfatice care pleacă din porţiunea superiora şi internă a sânului, înconjoară lateral marginea liberă a pectoralului prin şi spaţiul interpectoral sau pe submare, micultrec pectoral se varsă în grupul ganglionar subclavicular. 3.Calea axilară controlaterală.Uneori se evidenţiază existenţa câtorva vase limfatice care trec prestemal, se anastomozează cu cele ale sânului opus şi se varsă în ganglionii axilei controlaterale dar nu există suficiente dovezi anatomice care să o justifice. 4.Calea accesorie inferioară formată câteva trunchiuri limfatice careeste pleacă de la din marginea infero-interna a sânului, acompaniază ramurile vaselor epigastrice superioare, străbat fascia şi muşchiul drept abdominal, vărsându-se în ganglionii prepericardici anteriori,situaţi pe diafragm, în vecinătatea ligamentului falciform. În aceşti ganglioni îşi au originea şi trunchiurile limfatice ale lanţului mamar intern. 5.Calea limfatică a muşchilor peretelui cutiei toracice situaţi sub mamelă se face în general,în direcţia vaselor sangvine care irigă regiunea respectivă. Muşchii intercostali externi, prin 2-3 colectoare situate în fiecare spaţiu intercostal, însoţesc vasele intercostale şi se varsă în ganglionii intercostali posteriori (paravertebrali). Ganglionii intercostali (1-3) se găsesc pe faţa internă a peretelui toracic,


9/13

5/11/2018


aproape de capetele coastelor şi primesc eferente de la ganglionii mamari interni, pleura parietală, vertebre şi muşchii spinali. Limfonodulii axilei Axila este regiunea situată între peretele toracic şi porţiunea superioară a humerusului are o formă de piramidă patrulateră, orientată de sus în jos şi I se descriu o bază, un vârf şi patru pereţi, ce delimitează o cavitate în care se găseşte pachetul vasculo-venos şi o cantitate variabilă de ţesut celulo-adipos. Descriere anatomică mai simplă şi logică a limfonodulilor axilari cea îi aparţine lui Poirier şi Cuneo, care îi împart în 5 grupe: 1.Ganglionii mamari externi (în număr de 48) sunt situaţi în peretele toracic, peretele medial al axilei, în contact cu digitatiile muşchiului marelui dinţat, de-a lungul arterei mamare externe (toracică laterală), între coastele 2-6 2.Ganglionii laterali(ai axilare) număr de 4-6, sunt aşezaţivenei pe faţa internăîna acestei vene de la tendonul dorsalului mare până la vărsarea venei toraco-acromiale. 3.Ganglionii scapulari ,în număr de 5-12, sunt situaţi pe peretele posterior al axilei, de-a lungul vaselor scapulare inferioare, de la vărsarea venei subscapulare în vena axilară, până la intrarea vaselor scapulare în muşchiul dorsal mare. 4.Ganglionii centrali (4-6 ganglioni) sunt cei mai mari dintre ganglionii axilari şi sunt aşezaţi în grăsimea din centrul axilei, la jumătatea distanţei dintre peretele anterior şi posterior al acesteia.Sunt cel mai uşor de explorat prin palpare. 5.Ganglionii apicali (subclaviculari), în număr de 6-12, sunt aşezaţi în vârful axilei şi


10/13

5/11/2018


grupaţi înăuntrul segmentului terminal al venei axilare, ajungând uneori la muşchiul subclavicular. De la toate grupele ganglionare axilare sau de la vasele limfatice care leagă între ele aceste grupe, pornesc trunchiuri colectoare limfatice mari care trec prin vârful axilei,între muşchiul subclavicular şi claviculă şi se varsă la nivelul confluenţei între vena jugulară internă şi vena subclaviculară. 2.Fiziologia glandei mamare Relaţia dintre glanda mamară şi cea a organelor genitale interne se face, în primul rând, prin intermediul ovarului, hipofizei şi în mai mică măsură prin glandele suprarenale, epifiza şi placentă. Hormonii ovarieni care influenţează dezvoltarea glandei mamare sunt: foliculina şi progesteronul. Foliculina are o acţiune directă asupra dezvoltării proliferării sistemului canalicular şi al glandeişimamare, iar complexul hormonal (foliculină+progesteronul) determină dezvoltarea lobuloalveolara completă.Cei doi hormoni ovarieni au o acţiune combinată asupra glandei mamare, asocierea lor făcându-se în condiţii precise de timp şi de doză, acţiunile lor având un caracter de succesiune şi de asociere. Hipofiza anterioară intervine în procesul de lactaţie prin prolactină. Secreţia prolactinei este inhibată de foliculină şi testosteron. Aceşti hormoni, în acţiunea lor, se succed şi se asociază în aşa fel, încât progesteronul nu este activ decât dacă este precedat şi asociat cu foliculină; prolactină nu acţionează decât dacă organismul interesat suferă acţiunea prealabilă a hormonilor ovarieni


11/13

5/11/2018


Începând din viaţa embrionară şi până la moarte glanda mamară suferă modificări epiteliomezenchimatoase continue şi lente (pubertatea şi menopauză), peste care se suprapun modificări profunde, rapide şi discontinue (menstruaţia şi puerperalitatea). La pubertate glandele mamare încep să se dezvolte, are loc proliferarea acinilor şi a ţesutului conjunctiv periacinos, pericanalicular şi interlobular. Apoi glandele mamare sunt supuse modificărilor ciclice. În faza glandulare; foliculinica în se cursul produce o proliferare a canalelor fazei progestative are loc dezvoltarea acinilor însoţită de o creştere în volum a sânilor, o senzaţie de tensiune şi chiar dureri, pe care femeile le semnalează, fie în timpul perioadei de ovulaţie (ziua 14,15), fie, mai ales, cu câteva zile înaintea hemoragiei menstruale. După menstruaţie, toate aceste reacţii glandulare, conjunctive, precum şi senzaţiile subiective ceedematoase, le acompaniază, regresează complet În perioada puerperală glanda mamară trece prin mai multe faze: -faza proliferativă ,când parenchimul secretor creşte foarte mult, canalele galactofore se alungesc şi se multiplică, numărul acinilor glandulari creşte mult, ei se dezvoltă din muguri epiteliali de la extremităţile şi laturile canalelor galactofore. Stroma glandei regresează, între acini se găseşte o mică cantitate de ţesut conjunctiv; -faza secretorie (colostrogena) .Glanda mamară începe să producă lapte spre sfârşitul celei de-a 3-a sau începutul celei de-a 4-a luni a gravidităţii; această secreţie este reprezentată de colostru şi conţine celule caracteristice foarte


12/13

5/11/2018


voluminoase –corpusculii Donne. Această fază durează până în a 8-a sau 10-a zi după naşte; -faza lactogenă durează din ziua a 8-a la a 10-a tot timpul perioadei de alăptare; -perioada înţărcării se însoţeşte de reducerea numărului şi volumului acinilor şi de diminuarea canalelor. La menopauză are loc dispariţia progresivă a acinilor şi transformarea fibroasă a mezenchimului. Canalele excretoare sunt singurele care persistă. Mamela suferă un proces de involuţie caatrofică. şi în perioada prepuberală, glandaşi, este


13/13

Anatomie si Fiziologie

Recommend Documents