Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
ANATOMIE Ș I F I Z I OL OG OGI E I I 1. SISTEMUL RESPIRATOR: Reprezintă structura prin care aerul circulă din mediul înconjurător către interiorul corpului şi invers. Acesta este alcătuit din fose nazale, cavitate nazală, faringe, laringe, trahee, bronhii, bronhiole, alveole pulmonare şi plămâni.
Componentele principale ale sistemului respirator 1
Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
Cavitatea nazală – reprezintă calea prin care aerul intră în organism și este condus către faringe. Faringele – este o încrucișare a căilor digestive prin esofag , și respiratorii prin laringe. Aerul ajuns aici merge mai departe în laringe. Laringele – realizeză circulația aerului între faringe și trahee. Aici sunt situate coardele vocale, a căror vibraț ie în timpul expirației face posibilă vorbirea. Traheea – transportă aerul către plămâni. Are formă de tub. Ea se bifurcă în 2 bronhii. Bronhiile – în număr de două, câte una pentru fiecare plămân. Ele se ramifică foarte mult după ce intră în plămâni (ca şi crengile unui copac) în mai multe bronhiole şi se termină la nivelul alveolelor pulmonare.
Ramificarea bronhiilor în interiorul plămânilor
Alveolele pulmonare - sunt ultima parte a ramificaţiei sistemului respirator. Sunt asemănate cu baloane care se umplu sau se golesc de aer. Conţin o substanță care le ajută să primească aerul în ele şi să nu se lipească unele de altele . Alveolele pulonare sunt înconjrate de vase foarte subțiri de sânge, în care oxigenul inspirat trece din alveolele pulmonare în vasele de sânge, iar dioxidul de carbon trece din vasele de sânge în alveolele pulmonare, care este apoi expirat.
Alveole pulmonare
Asemănarea bronhiolelor cu crengile unui copac
Plămânii - sunt organe moi, de culoare roz, care ne ajută să respirăm. Respiraț ia este formată din inspiraţie (tragem aer în piept şi plămânii se măresc cu aer) şi expiraţie (dăm aerul afară şi plămânii se golesc). Diafragmul este un mușchi care separă toracele de abdomen, care ne ajută în respiraţie; când inspirăm, diafragmul coboară pentru a face loc plămânilor să se umple cu aer, iar când expirăm, diafragmul revine în poziţia inițială, ca în imaginea de mai jos: 2
Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
Mișcarea diafragmului în inspirație și expirație
Omul are doi plămâni, iar fiecare plămân este împărț it în lobi pulmonari. Plămânul stâng care este mai mic are doi lobi, iar plămânul drept care este mai mare are trei lobi. Lobul stâng este mai mic decât cel drept, deoarece vârful inimii este orientat spre partea stângă. Din aerul inspirat, plămânii reţin numai oxigenul care este folositor organismului, iar prin aerul expirat se elimină dioxid de carbon care nu este folositor organismului. Pentru afecţiuni ale aparatului respirator trebuie să consultăm medicul specializat în pneumologie = pneumolog.
Plămânii umani
Circulația gazelor respiratorii
2. SISTEMUL CIRCULATOR Sistemul circulator reprezintă teritoriul pe unde circulă sângele. Cuprinde: inima (“pompa” de sânge) şi vasele de sânge. Inima este un muşchi (miocard) de mărimea unui pumn, ce pompează sângele pentru a ajunge în întreg organismul. Este formată din două jumătăţi, fiecare jumătate fiind împărţită în două camere. În total inima are patru camere: d ouă camere situate în partea de sus a inimii care poartă numele de atrii și doua camere situate în partea de jos a inimii care poartă numele de ventriculi. 3
Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
Cele două atrii primeşte sânge prin vene, iar cei doi ventriculi îl împinge afară din inimă, spre ţesuturi şi organe prin artere. Atriile comunică cu ventriculele printr -o valvă. Atriile nu comunică între ele, nici ventriculele. Vasele de sânge sunt asemănătoare unor conducte prin care circulă sângele în organism. Sunt de 2 tipuri: artere şi vene. Arterele: transportă sângele bogat î n oxigen de la inima la ţesuturi şi organe; Venele: transportă sângele sărac în oxigen de la ţesuturi la inimă .
Cele patru camere ale inimii sunt: AD = atriul drept; AS = atriul stâng; VD = ventriculul drept; VS = ventriculul stâng.
Artera aortă este cea mai mare arteră a corpului , care pleacă
din ventriculul stâng şi transportă sânge cu oxigen la toate ţesuturile organismului. Artera pulmonară pleacă din
ventriculul drept și conduce sângele către plămâni.
Inima împreună cu vasele de sânge alcătuiesc două circulaţii (“circuite”): circulația mică ce leagă inima de plămâni şi astfel sângele se oxigenează; - circulația mare prin care sângele ajunge din inimă la ţesuturile organismului şi înapoi la inimă. -
Inima și prinicipalele vasele de sânge în organismul uman
4
Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
În imaginea alăturată este prezentată schema sistemului circulator cu principalele artere şi vene din organism, cu roşu – arterele, cu albastru – venele
În imaginea de mai jos este prezentat interiorul unui vas de sânge, în care se observă globulele roşii, globulele albe şi plachetele sanguine.
este un lichid format din plasmă şi celule . El furnizează pe traseu hrană şi Sângele oxigen celulelor, colectează deşeurile si dioxidul de carbon, produse de acestea. - Plasma este un lichid în care se găsesc celulele sângelui şi numeroase substanţe care sunt necesare dezvoltării celulelor , dar şi substanţe care urmează să fie eliminate din organism. - Celulele sângelui cuprind: a) Globulele roşii (eritrocitele, hematiile) care transportă oxigenul; b) Globulele albe (leucocitele) patrulează prin vase şi apară organismul de infecţii; c) Plachetele sanguine (trombocitele) contribuie la coagularea sângelui şi vindecarea rănilor.
Organismul uman al adultului conţine aproximativ 5-6 litri de sânge. Pentru afecţiuni ale inimii şi sistemului circulator trebuie să consultăm medicul specializat în cardiologie = cardiologul.
5
Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
3. SISTEMUL EXCRETOR Sistemul excretor are rolul de a elimina substanţele nefolositoare din organism sub formă de urină. El este reprezentat de cei doi rinichi, de la care pleacă câte un ureter, acestea continuându-se cu vezica urinară şi uretra. Rinichii au formă unor boabe de fasole fiind situaţi în partea posterioară a abdomenului. Ei sunt alcătuiţi dintr -un sistem de tuburi foarte mici ce nu pot fi văzute cu ochiul liber , care se numesc nefroni . Fiecare rinichi are aproximativ 1 mil ion de nefr oni . Rolul lor este de a filtra sângele şi a aduna din el toate substanţele nefolositoare şi toxice, producând astfel urina.
Componentele sistemului excretor
pleacă câte una de la fiecare rinichi. Conduc urina de la rinichi la vezica urinară. Ureterele Vezica urinară are rolul de a depozita urina până când aceasta este eliminată. Uretra pleacă de la vezica urinară şi elimină urina în exteriorul corpului. Procesul de eliminare a urinii poartă numele de micţiune. Urina este formată în cea mai mare parte din apă. Astfel pe lângă substanţele nefolositoare şi toxice pentru organism se elimină şi excesul de apă de care organismul nu mai are nevoie. În mod normal urina este lipsită de microbi. Prezenţa microbilor în urină indică apariţia unei infecţii urinare. Rinichii produc aproximativ 180 litri de urină primară pe zi, din care rezultă circa 1,5 litri de urină ce este eliminată la exterior. Pentru a avea întotdeauna rinichii sănătoşi este nevoie să bem apă în cantităţi necesare, pentru a menţine astfel constant nivelul de lichide din corp.
6
Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
Pentru afecţiuni ale sistemului excretor trebuie să ne adresăm medicului specializat în nefrologie sau urologie = nefrolog sau urolog.
URETERELE - sunt două și pornesc de la rinichi către vezica urinară . URETRA - este una singură și pornește de la vezica urinară, către exterior. Cum reținem? Sunt doi rinichi – două uretere: ureter stâng ș i ureter drept, o vezică urinară ș i o uretră.
4. SISTEMUL IMUNITAR Sistemul imunitar lucrează pentru a ne apăra de organisme microscopice (bacterii, virusuri, paraziţi, fungi) şi pentru a ţine bolile la distanţă. Sistemul imunitar îndepărtează sau distruge corpurile străine şi nesănătoase pentru organism. Un rol important în imunitate îl au leucocitele (globulele albe) din sânge. Ele se mi șcă prin sânge şi ajung rapid la locul rănirii sau infecţiei. Un rol impor tant în imunitate îl au şi amigdalele , splina şi măduva osoasă. Amigdalele sunt situate în faringe şi reprezintă prima barieră de apărare a organismului faţă de microbii pe care îi inspirăm sau înghiţim. De aceea nu e întotdeauna recomandat să le scoatem . Splina se găseşte în partea stângă a abdomenului la acelaşi nivel cu stomacul. Are numeroase roluri în imunitate, maturează o parte din leucocite şi elimină globulele roşii îmbătrânite. Măduva osoasă are rolul de a produce leucocite, dar aici se produc și eritrocitele și trombocitele.
7
Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
9. SIMȚURILE ŞI ORGANELE DE SIMȚ A. OCHII ŞI VEDEREA
Prin ochi primim cele mai multe informaţii despre lumea exterioară. Ei sunt localizaţi la nivelul capului în orbite şi acoperiţi de pleoape. Componentele ochiului: - corneea: primul strat transparent prin care intră lumina în ochi; - irisul: are formă de cerc; dă culoarea ochilor (căprui, verzi, albaștri); - pupila : o mică deschizătură în mijlocul irisului care permite trecerea luminii. La întuneric pupila se deschide mai mult, astfel încât să pătrundă mai multă lumină, iar la lumină puternică, pupila se micşorează , astfel încât să împiedice iritarea ochiului de la prea multă lumină; - cristalinul: funcţionează ca o lentilă care direcţionează lumina către retină; - retina: pe ea se formează imaginea întoarsă a obiectelor pe care le privim. De le retină imaginea este transmisă pe calea nervilor la creier care o analizează şi face conştientă imaginea ; - anexe: pleoapele (împiedică pătrunderea prafului la nivelul ochiului), sprâncenele (reușesc să oprească transpirația și alte impurități să pătrundă în ochi) şi glande lacrimale care formează lacrimile, acestea clătind ochiul, având rolul de a curăţa praful şi impurităţile.
Pentru afecţiuni ale ochilor trebuie să consultăm medicul specializat în oftalmologie = oftalmolog.
Localizarea glandei lacrimale 8
Componentele globului ocular
Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
B. URECHEA, AUZUL ŞI ECHILIBRUL
Urechile sunt localizate pe părţile laterale ale capului şi sunt formate din trei părţi: 1. Ur echea externă care cuprinde: - pavilionul urechii (captează şi dirijează undele sonore) ; - conductul auditiv (canal căptuşit de piele pe care se găsesc perişori şi glande ceruminoase - opresc
impurităţile să pătrundă în ureche).
2. Ur echea medie este o cavitate îngustă, plină cu aer, care e despărţită de urechea externă prin timpan.
Timpanul este o membrană subţire care vibrează în momentul în care sunetele ajung la ea şi apoi transmite sunetele unui sistem de 3 oscioare cu rol în auz: ciocănel ul, nicovala şi scăriţa. 3. Urechea internă cuprinde mai multe cavităţi săpate în os. Urechea internă are rol în auz
și echilibru.
Legendă:
1. conduct auditiv 2. timpan 3. ciocan 4. nicovala 5. scăriţă
Părțile urechii și componentele acesteia
C. NASUL ŞI SIMȚUL OLFACTIV (MIROSUL) Nasul este localizat in partea din faţă a feţei ș i are forma de piramidă. Are rol în respiraţie, miros, purificare şi umezire a aerului. Are două orificii prin care aerul intră în inspir și iasă în expir , numite fose nazale. Comunică posterior cu faringele. Interiorul nasului secretă mucus şi are firicele de păr ce joacă rol de sită.
Pentru afecţiuni ale urechilor şi nasului trebuie să consultăm medicul specializat în ORL (otorinolaringologie) = otolaringolog. Localizarea analizatorului olfactiv 9
Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
D. LIMBA ŞI SIMȚUL GUSTATIV
Limba este un organ foarte puternic, localizat în cavitatea bucală cu rol în: masticaţie (mestecarea alimentelor), deglutiţie (înghiţire), vorbire şi rol senzorial (poate distinge gustul, consistenţa, fluiditatea, temperatura şi vâ scozitatea alimentelor). Pe suprafaţa limbii se găsesc papilele gustative care reacţionează la toate cele patru gusturi de bază: dulce, sărat, acru, amar. Harta limbii se referă la regiunile unde simţim cele patru gusturi, astfel: - substanţele dulci sunt percepute foarte bine de vârful limbii (zona 4); - substanțele acre pe margini, mai aproape de baza limbii (zona 2); - substanțele sărate pe margini, mai aproape de vârful limbii (zona 3); - substanțele amare la baza limbii (zona 1). Harta limbii
E. PIELEA ŞI SIMȚUL TACTIL
Pielea este organul care înveleşte tot organismul protejând astfel toate organele din interior de acţiunea factorilor externi. Ea ne oferă simţul tactil: cu ajutorul lui simţim atingerea, obţinem informaţii despre temperatură, presiune (apăsare) sau durere. Prin pipăit putem aproxima dimensiunile, forma, greutatea, consistenţa obiectelor . Acest simţ e foarte important în protejare. Astfel, simţim durerea şi temperatura unei suprafeţe fierbinţi şi retragem mâna înainte să apară arsuri grave sau durere foarte mare. Poate compensa lipsa altui simţ deoarece este foarte sensibil; de exemplu: nevăzătorii pot citi cu vârfurile degetelor!
Pielea este formata din 3 straturi: - epiderm : superficial; - derm : conţine rădăcina firelor de păr ; : conţine țesut adips. - hi poder m
Straturile pielii
Pentru afecţiunile pielii trebuie să consultăm medicul specializat în dermatologie = dermatolog.
10
Anatomie și fiziologie II
Micii Sanitari 2017
Topografia organelor se referă la aş ezarea acestora în organism, astfel: 1. La nivelul capul ui întâlni m : - creierul şi cerebelul, fac parte din sistemul nervos, fiind localizate în cutia craniană ; - ochii sunt localizaţi în orbite, de o parte şi de alta a nasului ; - urechile sunt localizate în părţile laterale ale capului; - nasul este localizat în mijlocul feţei; - limba este localizată în cavitatea bucală; - dinţii sunt localizaţi tot în cavitatea bucală . 2. L a nivelul gâtului întâlni m: - amigdalele; - faringele ( locul unde se întâlnește calea respiratorie cu calea digestivă) ; - laringele. 3. L a nivelul toracelui găsim următoarele organe : - plămânii, care ocupă cea mai mare parte din torace; - inima este localizată între cei doi plămâni, fiind orientată cu vârful în partea stângă; - traheea continuă laringele ; - bronhiile care se ramifică din trahee ce pătrund în plămâni ; - esofagul trece prin diaf ragm şi se continuă cu stomacul. 4. L a nivelul abdomenul ui (toracele e ste separat de abdomen de către diafragm) întâlnim următoarele organe: - stomacul, situat superior şi la stânga, imediat sub diafragm; - intestinul subţire în continuarea stomacului, ocupă cea mai mare parte a abdomenului; - intestinul gros îl continua pe cel subţire, situat de jur împrejurul lui; - ficatul, situat în partea dreapta şi superior, imediat sub diafragm; - pancreasul, situat în partea stângă, imediat sub stomac; - splina localizată în partea stângă, la acelaşi nivel cu stomacul; - rinichii situaţi posterior . P artea inferioară a abdomenului poartă denumirea de pelvis. Aici se găsesc ureterele,
vezica urinară şi uretra.
11
