Alifii din ierburi şi flori

Alifii din ierburi şi flori 21.10.2008 08:55:55 (Arhiva)

• Unguentele naturiste sînt uşor de preparat acasă, sînt mai ieftine şi tratează eficient de la cele mai simple răni, pînă la tumori şi boli reumatice

Alifiile pe bază de plante, numite popular unsori sau iruri, au fost cunoscute şi utilizate ca leacuri populare cu mult înainte de a fi preparate industrial. Asemenea unguente, destul de scumpe acum în comerţ, pot fi obţinute cu uşurinţă şi acasă, după vechile reţete. Rezultatele vor fi aceleaşi, dar cu cheltuieli minime. În plus, sîntem siguri că am folosit ingrediente de cea mai bună calitate. O alifie preparată casnic are virtuţi terapeutice la fel de puternice ca aceea din farmacie, poate chiar mai eficiente, fiindcă e făcută chiar de mîna dumneavoastră pentru a fi de folos familiei. Aşadar, dacă vreţi să aveţi mereu la îndemînă unguente 100% naturale, iată care sînt cele mai uzuale alifii din plante, procedele de obţinere şi afecţiunile în care sînt folositoare. Ce grăsime stă la baza alifiilor? Există cîteva procedee generale de obţinere a alifiilor medicinale. Nu trebuie să fiţi chimişti ca să le puteţi aplica, sînt metode simple şi rapide. De obicei, se folosesc ca bază untura de porc, grăsimea de pasăre, untul sau uleiul. Alegerea tipului de grăsime folosită poate fi o problemă, pentru că bolnavii cu psoriazis, de pildă, nu suportă o alifie de plante pregătită cu grăsime de porc. Aceasta prezintă şi inconvenientele că se alterează uşor şi miroase cam neplăcut. În plus, în funcţie de ingredientul gras folosit, crema se solidifică sau nu, după filtrare. Pentru o alifie mai consistentă, vechile reţete menţionează un adaos de 15-20 g ceară de albine la 100 g alifie. Ceara rasă sau sfărîmată trebuie adăugată cît unsoarea este fierbinte şi totul trebuie amestecat mereu pînă se răceşte, se omogenizează şi devine un amestec păstos, uşor de întins în strat subţire. Alte ingrediente folosite ca adaos sînt propolisul şi răşina de brad dizolvată cu terebentină (nu se adaugă decît la final, departe de surse de foc), dacă se doreşte o alifie cu efect puternic dezinfectant şi antiinflamator. În cazul alifiilor pentru vindecarea unor răni rebele şi de mari dimensiuni, se adaugă puţină miere de albine. Procedee de obţinere Planta proaspătă, mărunţită, cam 20-50 de grame, se pune în 100 grame grăsime şi se dă în clocot scurt. Se răceşte, iar după 10-12 ore, amestecul este reîncălzit, filtrat şi poate fi folosit ca unguent. Alt procedeu constă în încălzirea prelungită, timp de 2-3 ore, pe baie de apă sau la marginea plitei, fără fierbere, a unui amestec din cantităţi egale de plante şi grăsimi, urmată de filtrare imediată. Cel mai complicat procedeu necesită cîteva zile. Peste 50-100 g plantă proaspătă, tocată, se toarnă 100-150 g grăsime clocotită, se lasă să se răcorească pînă a doua zi, se încălzeşte uşor, se filtrează şi se storc plantele. Ulterior, grăsimea se completează pînă la cantitatea iniţială şi se reia procedeul, cu alte porţii de plantă proaspătă, de cîteva ori. Alifiile din plante sînt utilizate în general pentru vindecarea mai rapidă a rănilor, tăieturilor, umflăturilor (inclusiv tumori), bolilor de piele. Mai sînt folosite şi ca suport protector, atunci cînd sînt aplicate comprese cu tincturi sau plante iritante. Unguent de sînziene pentru infecţii Cele mai cunoscute şi folosite sînt alifiile pe bază de frunze de nuc (pentru scabie şi răni ce se vindecă greu), coada-şoricelului sau muşeţel (pentru răni cu supuraţii), rostopască (ulceraţii şi umflături), sunătoare (arsuri), gălbenele (considerată remediu universal). Unguentul de sînziene se prepară din inflorescenţe proaspete, tocate foarte mărunt. Se păstrează la frigider în cutii sau borcane. Este extrem de eficient în infecţii ale pielii a căror vindecare trenează. Cea mai importantă acţiune a alifiei este aceea de curăţare a pielii de pete, de micile semne rămase în urma arsurilor, a acneei, a iritaţiilor. Unguentul se poate folosi însă numai pentru tenul uscat sau

normal. Pentru tenul gras este indicată aplicarea pe zonele afectate de comprese cu infuzie concentrată din această plantă. Prin masare şi frecţionare, alifia de sînziene (drăgaică) tratează şi boli ale glandei tiroide, ulceraţii canceroase. Pentru o cicatrizare rapidă Un bun cicatrizant şi antiinfecţios este şi unguentul pe bază de mărul-lupului. Planta uscată se macină fin cu rîşniţa de cafea şi se cerne de două ori printr-o sită de făină. Se iau 3 linguriţe din această pulbere extrem de fină şi se pun în untură, atunci cînd acesta are consistenţa semilichidă, amestecandu-se foarte bine, pînă se omogenizează perfect. Se păstrează la frigider. Unguentul e folosit pentru zgîrieturi, răni închise (inclusiv cele rămase de pe urma operaţiilor chirurgicale), arsuri, ulcere pe piele, inclusiv ulcere varicoase. De asemenea, este util în tratarea tumorilor benigne şi maligne. Se aplică pe zonele afectate, de 2-3 ori/zi. Deoarece efectul cicatrizant al acestei plante este foarte puternic, este bine ca înainte de a aplica alifia pe răni să se facă o dezinfecţie cu alcool. Stratul de unguent nu trebuie să fie prea gros, ci atît cît să fie absorbit de piele. Planta este toxică pentru uz intern, motiv pentru care va fi manipulată cu grijă şi nu va fi lăsată la îndemîna copiilor. Unguentul nu va fi aplicat pe răni deschise, mai ales atunci cînd au o întindere mare. Alifia care întăreşte articulaţiile Alifia de tătăneasă se prepară din tinctură de tătăneasă astfel: în grăsimea fierbinte se pune o linguriţă de ceară de albine curată şi se amestecă pînă se dizolvă complet, după care se lasă la răcit. Atunci cînd amestecul are consistenţă semisolidă, se adaugă treptat tinctura de tătăneasă, amestecînd energic. Se pune atîta tinctură cît poate grăsimea să absoarbă. Această alifie este un remediu care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei. Ajută la refacerea rapidă a pielii după răni, arsuri, intervenţii chirurgicale. De asemenea, favorizează consolidarea articulaţiilor după entorse şi luxaţii, iar în cazul fracturilor accelerează refacerea ţesutului osos şi întărirea oaselor. În perioada de toamnă-iarnă, masajul cu acest unguent pe tot corpul, după baie, va fi excelent pentru prevenirea reumatismului şi a problemelor pielii generate de frig. Pentru persoanele cu o constituţie firavă, bolnăvicioase, masajul cu unguent de tătăneasă are efecte vitalizante excepţionale. Este util în cicatrizarea estetică, fiind aplicat imediat după închiderea rănilor şi încetarea supuraţiilor. De asemenea, se foloseşte ca adjuvant în cazul cancerului de piele, al cicatricilor cheloide, este extrem de indicat în infecţiile şi leziunile cu localizare genitală. Unsoare bună contra reumatismului Unguentul de sunătoare are un rol important în combaterea senzaţiilor de durere, usturime sau mîncărime. Ea este prin excelenţă o alifie calmantă, fiind extrem de utilă în diminuarea suferinţelor, dar şi pentru vindecarea arsurilor de gravitate mică şi medie, inclusiv a celor solare, a alergiilor şi a altor afecţiuni dermatologice. Pentru combaterea mîncărimilor pielii şi a usturimii se adaugă în unguentul de sunătoare 10 picături de ulei volatil de mentă. Unguentul cu ardei iute e bun contra reumatismului, are efecte de intensificare a circulaţiei sangvine periferice şi de redare a mobilităţii articulaţiilor. Se foloseşte în artrite, poliartrite reumatoide, la masaj uşor în nevralgie şi în crizele de lombosciatică, pe articulaţiile dureroase. Pe perioada anotimpului rece va fi de un real ajutor persoanelor friguroase, care au extremităţile corpului reci, cu circulaţia slabă. Acest unguent nu este suportat de toată lumea, capsicina din ardeiul iute putînd declanşa reacţii alergice severe. Din acest motiv, înainte de a folosi unguentul, se va faceun test, întinzîndu-l pe o porţiune mică de piele. Dacă apar inflamaţii, senzaţii de mîncărime sau usturime intensă, înseamnă că aveţi sensibilitate alergică la acest produs. Alifie din răşină Răşina o găsim din abundenţă în pădurile de conifere. Ea este medicamentul produs de aceşti arbori în locul unde scoarţa le-a fost rănită. Răşina se ia de pe copac cu un briceag, dar fără a o răzui, pentru a nu produce noi vătămări. Pentru a obţine un unguent, avem nevoie de grăsime, 2-3 linguriţe de răşină de pin şi ceară de albine

cît o alună. În grăsimea încinsă se pun răşina şi ceara şi se amestecă foarte bine, după care se strecoară (deoarece răşina poate avea şi bucăţi de scoarţă) într-un borcan şi se lasă la răcit. Alifia obţinută are asupra pielii şi a altor ţesuturi ale organismului uman exact aceleaşi efecte pe care le are şi asupra copacului, adică ajută la închiderea rănilor şi la refacerea ţesuturilor distruse. Ca atare, este utilă în arsuri şi răni, ulcere varicoase, luxaţii, entorse şi fracturi. Din acest unguent se pot modela şi nişte supozitoare extrem de eficiente în tratarea hemoroizilor şi a rănilor în zona anusului şi rectului. Rezultate deosebite se obţin şi în afecţiunile ginecologice, avînd un efect excepţional de cicatrizare şi de refacere a ţesuturilor. Se pot trata cu succes cervicitele dar şi rănile pe col. Unguent pentru cancer mamar Alifia de coada-şoricelului se prepară din 15 g de flori de plantă proaspătă în 90 grame grăsime. Se lasă să sfîrîie un pic, se amestecă şi se dă tigaia deoparte, lăsîndu-se la macerat pînă a doua zi, cînd se încălzeşte uşor, se strecoară prin tifon şi se introduce în borcan uscat, care se păstrează la frigider. Cu această alifie se tratează hemoroizii. Alifia de gălbenele este celebră pentru puterea ei de vindecare a varicelor, flebitei, ulcerului varicos. Mai e bună şi în cancer mamar, degerături, arsuri, împotriva ciupercilor de la picioare, a umflăturilor, abceselor, pustulelor, reumatismului. Unguentul cu flori de muşeţel modific mediul, astfel încît face imposibil înmulţirea microbilor, în acest fel împiedicînd putrefacţia. De asemenea previne infecţiile cu microbi. Are efect cicatrizant, favorizînd vindecarea rănilor şi ajutînd la închiderea rănilor. Este recomandat în tratarea hemoroizilor, rănilor, arsurilor. Este un unguent foarte bun pentru masaj. Pentru tratarea eczemelor Cu alifie de ventrilică tratăm eczemele. Pentru prepararea unguentului, se fac 250 ml suc proaspăt din plantă care se amestecă cu 200 ml alcool. Se lasă la macerat o săptămînă. Se filtrează, se adaugă 100 ml apă de trandafiri, 100 ml alcool, 200 g grăsime topită şi se amestecă pînă la omogenizare pe baie de aburi. Unguentul din muguri de plop se face din 20 g muguri de plop zdrobiţi care se stropesc cu 5 ml alcool. Amestecul va fi lăsat 24 de ore, apoi se adaugă 100 g de untură, 5 g ceară de albine şi se omogenizează la cald. Se lasă pe baie de aburi timp de 3 ore, apoi se filtrează. Se păstrează în vase de sticlă, la frigider. Are acţiune cicatrizantă şi antiseptică. Alifia din frunze de soc se prepară din frunzele şi sucul obţinut din fructele de soc, amestecat foarte bine cu untură sau unt clarifiat. Unguentul are acţiune antiinflamatoare, cicatrizantă şi antinevralgică. Pentru tratarea eczemelor se poate prepara un unguent de frunze de podbal, urzică, trei fraţi pătaţi şi cimbru. Amestecul împiedică înmulţirea bacteriilor, acţionînd direct asupra lor. De asemenea, alifia are şi un bun efect epitelizant. Miere, cătină şi muştar Nu strică să avem în casă şi o alifie cu cătină şi miere. Atunci cînd nu dispunem de pastă de cătină, se iau 3 linguri cu fructe de cătină albă, se strivesc şi se amestecă cu două linguri de miere de albine polifloră. Pasta obţinută se aşază între două bucăţi de tifon şi se aplică pe răni greu vindecabile sau chiar pe hemoroizi care sîngerează. Alifia cu muştar se prepară astfel: se amestecă o linguriţă de muştar cu o linguriţă de ulei de măsline sau seu de oaie topit. Se adaugă o linguriţă de miere de albine, una de tinctură de propolis, un ou crud bătut ca pentru omletă, iar la final cînd ingredientele sînt bine omogenizate se adaugă o lingură rasă de făină de grîu şi se amestecă. Trebuie să devină o pastă mai consistentă. Dacă nu s-a întărit îndeajuns, se mai adaugă făină. Pasta astfel obţinută se aplică pe o bucată de tifon şi se aplică fie peste un furuncul sau pe nodulii apăruţi pe sîn. Alifie cu sacîz • Se pun la fiert 150 g ceară de albine bine mărunţită într-un vas pe baia de abur, şi se adaugă 75 g sacîz mărunţit. Se lasă să fiarbă pînă ce sacîzul şi ceara s-au topit, apoi se adaugă 150 ml ulei alimentar. Se amestecă bine. Se strecoară printr-un tifon şi se toarnă fierbinte într-un recipient. Cu această alifie se ung rănile provocate de ulcerul varicos, de mai multe ori pe zi.

Alifie din şase plante • Sînt necesare cantităţi egale de muguri de plop negru, flori de gălbenele, muguri de flori de cicoare, frunze de frasin, rădăcină de brusture, trei-fraţi-pătaţi. Separat se topeşte untură de porc, se adaugă plantele şi se fierbe pînă ce plantele se înmoaie. Se dă la o parte de pe foc, se lasă să se răcească, se strecoară printr-un tifon dublu şi se pune într-un vas care se închide ermetic. Se păstrează la frigider şi se unge faţa după ce a fost curăţată în prealabil, seara înainte de culcare. Este foarte eficientă în tratarea acneelor sau a tuturor afecţiunilor dermatologice. Alifie contra cheliei • Se amestecă suc de rostopască, săpun alb şi unguent camforat, în părţi egale. Cu această alifie se aplică mai întîi o cataplasmă emolientă, apoi se spală pielea capului şi se aplică o altă cataplasmă cu un decoct preparat din 200 g plantă uscată la 1 l apă. Se lasă pielea capului să respire timp de 10 minute, apoi se fricţionează din nou cu alifie. Acest remediu se folosesţe în cazul leziunilor scalpului, în tratarea infecţiilor micotice, microbiene, seboreea capului, chelie şi mătreaţă. Alifia cu tămîie • Se pune la fiert pe baie de apă un vas cu 10 g seu de oaie topit, 100 ml ulei de soia, 25 g ceară curată, mărunţită şi 0,5 g tămîie pisată. Se lasă să fiarbă la foc mic amestecînd permanent pînă la formarea unei paste omogene. Se dă la o parte de pe foc, se strecoară printr-un tifon pus în două şi se pune într-un recipient cu capac. Această alifie este utilă în vindecarea rănilor, a mîncărimilor sau la calmarea durerilor provocate de reumatism. O vorbă din bătrîni • „Ia frunze de trandafiri şi jumătate de frunze sau flori de salvie şi amestecă-le cu untură de porc proaspătă. Fierbe totul în apă şi fă o alifie din asta. Şi acolo unde ai o crampă sau o pareză reumatică, unge-te cu alifia asta şi îţi va merge mai bine.“ de: Camelia Onciu