A Doua Reforma by William Beckham

T^ArDouaw Reforma Reformarea bisericii secolului XXI

Cei ce vor săfie creştini din toată inima şi care mărturisesc credinţa în Evanghelie cu toată puterea, trebuie să se înscrie undeva şi să se întâlnească în particular, undeva într-o casă, pentru a se ruga, a citi, a fi botezaţi, a primi sacramentul şi aface alte lucrări creştine

Martin Luther

William A. Beckham cuvânt înainte de Howard A. Snyder

C U P R IN S

Cuvânt înainte Introducere

9 11

PARTEA I :

De ce o a doua reformă?

15

Capitolul 1: Capitolul 2: Capitolul 3: Capitolul 4: Capitolul 5: Capitolul 6: Capitolul 7:

Desfundarea instalaţiei Biserica cu două aripi Larry: o paradigmă de conducere Eddie: paradigma din bancă Teresa: o paradigmă apocaliptică întrebări despre Biserica cu două aripi Beneficiile Bisericii cu două aripi

17 25 33 41 51 59 69

PARTEA a IIa:

Bazele pentru o a doua reformă

81

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul

Structura Bisericii reflectă natura lui Dumnezeu 83 Transcendenţa şi imanenţa lui Hristos 95 Acuila şi Priscila-comunitatea NouluiTestament 105 Teologia lui Luther, Spener şi alui Wesley 115 Creştinismul de la umăr în sus 123

8: 9: 10: 11: 12:

PARTEA a IIIa: Capitolul 13: Capitolul 14: Capitolul 15: Capitolul 16: Capitolul 17: Capitolul 18: Capitolul 19: Capitolul 20: Capitolul 21: Capitolul 22: CO NCLUZIE:

Modelul revoluţionar al lui Isuspentru Biserică 133 Piatra de temelie a lui Isus Sistemul revoluţionar al lui Isus Continuum-ul lui Isus Prototipul Factorii prototipului Strategia de conducere Grupul de sprijin Rămăşiţa Masa critică Componentele masei critice Doctrina revoluţiei

135 143 149 157 165 179 193 201 213 221 231

L IS T A IL U S T R A Ţ IIL O R

Figura 1

Explozia demografică

53

Figura 2

Balanţa transcendenţei şi a imanenţei

Figura 3

Contorul adevărului

126

Figura 4

Imaginea deformată

128

Figura 5

Tabelul Continuumului

Figura 6

Structura de conducere a lui Isus

Figura 7

Folosirea triunghiului

Figura 8

Structura bisericii de tip celulă (Structura Ietro)

Figura 9

Dezvoltarea infrastructurii

Figura 10

Strategia de tranziţie

85

151 181

184

206

190

188

C U V Â N T ÎN A IN T E

I

sus este Mântuitorul lumii. Este El şi Domnul Bisericii? Chiar credem lucrul acesta? Evrei 11:10 spune că Dumnezeu este „meşterul şi ziditorul“. Adesea, Biserica neglijează sau ignoră modelul fundamental care ne este revelat în Scriptură. Lăudăm Capul, dar nu reuşim să zidim trupul. Majoritatea tradiţiilor bisericilor noastre au forme presbiteriene, episcopaliene sau congregaţionale. Adică, se concentrează asupra importanţei presbiterilor sau bătrânilor, a supraveghetorilor calificaţi şi a pastorilor sau a comunităţii locale de credincioşi. Fiecare dintre ele îşi revendică rădăcini în Noul Testament, fiecare păstrând o anumită perspectivă biblică. Dar niciuna nu întrupează întreaga dinamică biblică a Bisericii. Indiferent care este perspectiva noastră asupra Bisericii, întrebarea fundamentală care tre­ buie pusă astăzi este: sunt bisericile noastre cu adevărat o întrupare a Evangheliei lui Isus Hristos? Am acordat destulă atenţie eclesiologiei biblice fundamentale, indiferent care ne sunt tradiţiile? Scriitorii din întreg spectrul eclesial au cerut o nouă reformă, iar lucrul acesta are o mare însemnătate. Şi adesea, aceşti autori ajung, atunci când studiază Noul Testament, la concluzii comune în ce priveşte natura organică, celulară a Bisericii. 9

10

A D om Reformă

De peste 20 de ani, aud chemarea la o nouă reformă, una care să înnoiască forma Bisericii şi viaţa ei comunitară, devenind astfel mai credin­ cioasă şi mai eficientă. Şi Dumnezeu a lucrat în toţi aceşti ani. A doua reformă este un indiciu al acestui fapt. Mai mult decât încă o chemare la înnoirea Bisericii, această carte arată calea care trebuie urmată - în mod special cu privire la natura celulară, organică a trupului lui Hristos. Bazat pe o vastă experienţă de misionar, plantator de biserici, pastor şi profesor, William A. Beckham combină în această carte valoroasă analiza biblică cu bunul simţ practic. El se alătură grupului crescând al liderilor îngrijoraţi care cheamă poporul lui Dumnezeu înapoi la modelul biblic tocmai pentru a fi credincioşi şi eficienţi în această vreme a dezvoltării soci­ etăţii globalizate. A Doua Reformă este o argumentare bine documentată şi bine susţinută a modelului nou testamentar care vizează îmbinarea celebrării în grupuri mari cu ucenicia în grupuri mici. Putem învăţa foarte multe lucruri din istorie. Propria mea cercetare m-a convins că ori de câte ori Dumnezeu înnoieşte Biserica, elementelecheie sunt redescoperirea comunităţii străns-unite şi implicarea tuturor credincioşilor în slujire. După cum ne reaminteşte Beckham, „Biserica cu două aripi" nu este un concept nou. Avem în istorie exemple pe care nu le putem contesta. Noi trebuie doar să redescoperim ceea ce Biserica, la un anumit nivel, a ştiut întotdeauna. A doua reformă este o chemare la credincioşie biblică în ce priveşte modul de trăire al vieţii comunitare în Biserică. Este un semn de aducere aminte a vieţii pe care trebuie să o trăim împreună în Biserică şi un ghid practic asupra modului în care putem întrupa extraordinara Veste Bună a lui Isus Hristos la cumpăna dintre milenii. Cartea abundă în sfaturi şi exemple şi ne arată ce înseamnă să celebrăm* cu adevărat Biserica. Howard A. Snyder, autor al cărţilor Problema burdufurilor de vin, Semnele Duhului: Cum reformează Dumnezeu Biserica şi Curentele pământului: lupta pentru sufletul lumii.

*cell-ebrate, în lb. engl., un joc de cuvinte: cell înseamnă celulă, n.tr.

IN T R O D U C E R E IM A G IN E A D E A N S A M B L U A L U I E Z E C H IE L

M âna Domnului a venit peste mine şi m-a luat in Duhul Domnului şi m-a pus în mijlocul unei vă i pline de oase. M -afăcu t să trec pe lângă ele, deju r împrejur, şi iată că eraufoarte multe p efa ţa vă ii şi erau uscate de tot. — Ezechiel 37:1-2

iziunea văii oaselor a lui Ezechiel exprimă frustrarea, dar şi speranţa finală, privitoare la naţiunea lui Israel. Privind asupra văii, e limpede că nu oasele lipseau. Multe oase erau răspândite pe întin­ derea văii. Dar „vor putea oasele acestea să învieze“? Unde erau forma, carnea şi viaţa care să învelească oasele? Dumnezeu i-a cerut lui Ezechiel să profeţească asupra oaselor. „Am prorocit cum mi se poruncise. Şi, pe când proroceam, s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare şi oasele s-au apropiat unele de altele. M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra." (Ezechiel 37:7-8). Toate părţile s-au unit şi au format un întreg. Dar asta nu era de ajuns: „nu era încă duh în ele... Proroceşte şi vorbeşte duhului". întregul fară Duhul lui Dumnezeu nu este mai mult decât oase uscate aşezate unele lângă altele. „Am proorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei şi au înviat şi au stat în picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr" (Ezechiel 7:10). Oasele uscate, moarte, separate unele de altele au fost transformate într-o armată vie, puternică.

V

11

12

A Doua Reformă O V i z i u n e „ M a c r o 11

Această carte este parte a dialogului privitor la modul în care Biserica Noului Testament se raportează la lumea secolului XXI. Nu scriu pentru că sunt un expert, ci pentu că, la fel ca voi, port de zeci de ani în inima mea viziunea Noului Testament. Asemenea lui Ezechiel, am stat pe fundul văii privind la oasele uscate ale Bisericii şi am tânjit după puterea de a cere viaţă şi formă pentru ele. Acum cred că vechiul mod de „a face biserică" folosit de şaptesprezece secole nu poate genera mai mult decât o „mişcare a oaselor". Asemenea lui Israel, Bisericii îi lipseşte un sistem spiritual care s-o adune într-un organism pe care Dumnezeu să-l umple cu suflarea Sa. Această carte a fost concepută ca o privire macro asupra Bisericii. Macro este un element de compunere care adăugat unui cuvânt îi dă o per­ spectivă de „lungime, lărgime şi de amplitudine". Un proverb care pune faţă în faţă perspectivele macro şi micro este: „nu poţi vedea pădurea din pricina copacilor". Adesea nu „vedem pădurea" (macro) din pricina „copacilor" (micro). Ne pierdem în detalii şi nu vedem imaginea de ansam­ blu. Pentru unii, această abordare va fi frustrantă, deoarece detaliile, lucrurile specifice, metodele şi materialele sunt adesea privite ca fiind cheia spre succes. Totuşi, din experinţa mea ca pastor şi misionar, problema implementării unei strategii nu este de obicei una micro, a detaliilor, ci una macro, a imaginii de ansamblu. Odată ce am înţeles imaginea de ansam­ blu, pot potrivi şi detaliile la locul lor. U n P u z z l e FA r A I m a g i n e

In calitate de conducători ai bisericii, se pare că ne aflăm înaintea unei cutii cu 5 000 de piese ale unui puzzle despre care nu ştim cum araţă. E evident că piesele se potrivesc într-un întreg. Totuşi, imaginea de ansam­ blu de care avem nevoie pentru a le aranja lipseşte. îmi imaginez ce a simţit Ezechiel în faţa văii pline de oase. Acest sentiment de nesiguranţă apare adesea în timpul perioadelor de schimbări rapide, când modurile de lucru cunoscute nu mai funcţionează, iar cele noi nu umplu golul. Copernic a trăit în asemenea vremuri de tranziţie. El descrie starea de haos în domeniul astronomic din zilele lui astfel: „...e ca şi cum, pentru imaginile lui, un artist ar fi nevoit să adune

Reformarea bisericii secolului XXI

13

de la diverse modele picioarele, mâinile, capul şi celelalte părţi; fiecare fiind frumos desenată, dar nefacând parte dintr-un singur trup rezultatul ar fi un monstru, nu un om, deoarece nu se potrivesc nicicum unele cu altele."1 Ezechiel, Copernic şi liderii Bisericii de astăzi au o problemă comu­ nă - ne lipseşte cadrul general în care să ne integrăm sistemul. Stând în faţa puzzle-ului Bisericii, avem mai multe piese decât putem manevra. Şi nu ne va ajuta prea mult dacă mai scuturăm încă o dată toate piesele în cutie pen­ tru a le face să arate o altă imagine! înainte de toate, trebuie să potrivim metodele şi detaliile într-o viziune „macro" a Bisericii Noului Testament. O V i z i u n e „M a c r o " P o a t e S p e r ia

Vizualizarea Bisericii în tuşe noi, mai largi, poate provoca teamă, deoarece lucrul acesta ne va scoate din zona noastră de confort. Nu mai deţinem noi controlul. Viziunea macro este la fel de largă şi de nelimitată ca Dumnezeu însuşi şi ne va ridica dincolo de limitarea noastră spaţială şi temporală. Ne va duce mult dincolo de siguranţa lumii noastre fizice, logi­ ce, în tărâmul spiritual al lui Dumnezeu, al credinţei şi al viziunii. De aceea, această carte este despre mine şi despre tine. Pentru ca Biserica să se poată schimba, tu şi eu trebuie să ne schimbăm. Simpla schimbare a materialelor, a programelor şi a activităţilor nu este suficientă. Trebuie să schimbăm modul în care vedem Biserica, modul în care II vedem pe Dumnezeu manifestându-Se în lume prin Biserică şi modul în care funcţionează Biserica. H a id e ţ i

SA „ P r o f e ţ i m "

Umblaţi împreună cu mine prin valea oaselor şi a membrelor Bisericii pe care am încercat să le facem să se mişte şi să capete viaţă. Trebuie să ne familiarizăm cu aceste oase. Am umblat printre ele şi am călcat pe ele ani la rând. Le-am legat cu programele noastre, şi le-am scuturat cu puterea noastră administrativă. Da, cunoaştem bine aceste oase. Totuşi, Dumnezeu ne porunceşte să prorocim oaselor şi duhului. Deci, de data aceasta, în loc să scuturăm oasele cu propriile noastre puteri, haideţi să profeţim cuvintele lui Dumnezeu asupra Bisericii. Să profeţim asupra oaselor, pentru a căpăta formă. Să profeţim suflarea lui Dumnezeu, pentru ca forma să capete viaţă şi să fie Biserica lui Dumnezeu, o armată vie şi puternică, în marş spre reformă - a doua reformă.

PARTEAI D E C E O A D O U A REFORM A? Acum, după mai mult de trei secole, putem , dacă vrem, să schimbăm din nou viteza. Marele pas pe care-l putem face este să permitem accesul la lucrare pentru creştinii obişnuiţi, la fe l cum strămoşii noştri au deschis drumul citirii Bibliei pentru creştinul de rând. A face lucrul acesta este, într-un sens, începutul unei noi reforme, iar în altul este completarea logică a prim ei Reforme, în care implicaţiile poziţiilor câştigate nu aufo st pe deplin înţelese, nici respectate cu credincioşie.

— Elton Trueblood

1 D E S F U N D A R E A IN S T A L A Ţ IE I

Mentalitatea care a creat problemele p e care le avem astăzi nu le poate şi rezolva. — Albert Einstein

ada lui Christian Smith era înfundată de 3 zile. El credea că era din pricina unor lucrări de amenajare recent efectuate. Cea mai mare parte a celor 3 zile a petrecut-o încercând să repare cada şi chiar a mers în subsol pentru a desfunda instalaţia cu un „şarpe de canalizare". Nimic nu dădea rezultate. Nu curgea nicio picătură de apă. Intr-un final, a renunţat. Obosit, înfrânt şi împroşcat cu mizeria de 20 de ani din canalizare, s-a aşezat pe marginea căzii şi s-a gândit cum e să trăieşti fară duş. El explică: „Dintr-o dată am avut sentimentul că mă scufund. Aşa ceva era imposibil! Am întins mâna după dopul de la cadă şi l-am tras. Dintr-o dată, apa murdară a început să curgă vârtej pe canalizare. Uitasem dopul pus la cadă!“2 Christian Smith a aplicat la Biserică experienţa lui cu dopul uitat:

C

„Morala evidentă a dopului meu uitat este aceasta: orice soluţie aplici, indiferent cât de eficientă sau de plină de creativitate ar fi, nu are efect dacă nu defineşti mai întâi corect problema. Sau: mai important decât a da răspunsurile corecte este a pune întrebările corecte. Sau altfel spus: când limitezi prematur numărul posibilelor cauze ale problemelor tale, ai toate şansele să ajungi plin de mizerie pe faţă. 17

18

A Doua Reformă

Pentru a-mi repara cada, a trebuit să fac un pas înapoi şi să mă gândesc dacă nu cumva alta era cauza, nu un dop de păr pe ţeava de canalizare. A trebuit să abordez problema cu un mod de gândire cu totul diferit, cu o interpretare complet diferită a evidenţelor. In mod asemănător, pentru a repara Biserica, trebuie să facem un pas înapoi, să lăsăm la o parte presupunerile convenţionale cu privire la ce nu merge bine şi să abordăm problema într-un cu totul alt context."3 Termenii noştri de referinţă, paradigmele noastre, determină modul în care vedem şi ceea ce credem despre evenimentele din jurul nostru. Noi interpretăm experienţele şi relaţiile cu ceilalţi oameni, evenimentele şi structurile prin prisma paradigmelor noastre. La fel, nu putem înţelege Biserica decât dacă o vedem în contextul paradigmei ei nou testamentare. Acest capitol defineşte şi ilustrează această paradigmă de gândire şi arată importanţa ei în ceea ce se întâmplă în Biserica de astăzi. Modul cum facem Biserică derivă direct din modul în care gândim despre Biserică. I m a g in i - P a r a d ig m a

în cartea sa Structura revoluţiei ştiinţifice, Thomas Kuhn a folosit pen­ tru prima oară în generaţia noastră termenul de paradigmă şi ideea de schimbare depradigmă. El a afirmat că fiecare descoperire ştiinţifică impor­ tantă a necesitat separare de modul vechi, tradiţional de gândire. Steven Covey, definind paradigma, confirmă lucrul acesta: „Cuvântul paradigmă vine din grecescul paradigma-, un model sau o hartă pentru înţelegerea şi explicarea anumitor aspecte ale realităţii. în timp ce o persoană poate face mici progrese prin dez­ voltarea anumitor abilităţi, salturile semnificative în performaţă şi în avansare tehnologică necesită noi hărţi, noi paradigme, noi moduri de a gândi şi a vedea lumea/14 Profesorul Kuhn dă câteva exemple binecunoscute de descoperiri ştiinţifice semnificative care au avut loc atunci când un om de ştiinţă s-a rupt de modelul general acceptat de a vedea lucrurile din jur. El a observat salturi importante în inventivitate şi progres, atunci când oamenii de ştiinţă au început să privească o situaţie într-un mod nou, datorită unei schimbări de înţelegere. Expresia schimbare de paradigmă a fost inventată pentru a explica acest proces extraordinar. Deşi termenul paradigmă este la origine unul ştiinţific, mulţi îl folo­

Reformarea bisericii secolului X X I

19

sesc astăzi pentru a descrie un model, o teorie, o percepţie, o presupoziţie fundamentală sau un cadru de referinţă. Astăzi, acest termen este des auzit în lumea politică şi în cea a afacerilor. Şi liderii creştini au început să aplice Bisericii acest concept. Gândirea de tip paradigmă nu este un fenomen modern, aşa cum dovedeşte următoarea scrisoare trimisă de Martin van Buren preşedintelui Andrew Jackson. Dacă citim printre rânduri, rămânem cu impresia că două paradigme legate de transport au declanşat o dezbatere aprinsă în politica americană în prima parte a secolului al XlX-lea. 31 ianuarie 1829 Martin van Buren Guvernator al New Yorkului Domnului Preşedinte Jackson: Sistemul de navigaţie al acestei ţări este ameninţat de o nouă formă de transport cunoscută sub numele de „cale ferată". Guvernul federal trebuie să protejeze sistemul de navigaţie din următoarele motive: Unu. Dacă vasele ce navighează sunt înlocuite de „căile fera­ te", aceasta va avea ca rezultat o mare rată a şomajului. Căpitanii, bucătarii, cârmacii, docherii şi reparatorii vor rămâne fară mijloace de existenţă, ca să nu mai vorbesc de fermierii care lucrează acum pentru furnizarea fânului pentru cai. Doi. Constructorii de corăbii vor avea de suferit împreună cu cei ce confecţionează corzile de tracţiune, bicele şi hamurile, care nu vor mai avea de lucru. Trei. Corăbiile sunt de o importanţă vitală pentru apărarea Statelor Unite. In cazul unui conflict cu Anglia, Canalul Irlandez este singura cale de a transporta resursele necesare pentru a purta un război modern. După cum bine ştiţi, Domnule Preşedinte, vagoanele care cir­ culă pe „căile ferate" sunt trase cu o viteză enormă de 24 kilometri pe oră, de „motoare" care, pe lângă faptul că pun în pericol a viaţa şi integritatea corporală a pasagerilor, fac un zgomot cumplit, croindu-şi drum prin ţară, dând foc recoltelor, speriind vitele, femeile şi copiii. Cel Atotputernic cu siguranţă n-a intenţionat niciodată ca omul să circule cu o viteză atât de mare, încât să-şi rupă gâtul.5

20

A Doua Reformă

Conceperea de noi paradigme a existat dintotdeauna. Primul om care a folosit focul pentru a-şi pregăti hrana sau a folosit roata pentru a căra o greutate a fost creator de paradigme. Cine a fost primul care a decojit o banană pentru a o mânca? Indiferent cine a fost, el a făcut aşa, pentru că a gândit diferit de toţi cei ce au trecut înainte de el pe lângă acel copac. De curând, am văzut o poză a unei hărţi folosite de Cristofor Columb acum 500 de ani pentru a descoperi „Lumea Nouă“. Nu e de mirare că n-a ajuns în India! Hărţile lui erau incomplete, iar concluziile la care a ajuns erau greşite. Cristofor Columb a găsit Lumea Nouă din noroc sau graţie providenţei —în niciun caz datorită hărţilor lui. Ce s-ar întâmpla dacă în locul hărţilor noastre moderne le-am avea pe ale lui Columb? Cum ar influenţa aceasta călătoria pe mare sau prin aer? Impactul ar fi devastator. S-ar pleca de la alte supoziţii şi de la un cadru incomplet. Te-ai urca la bordul unui nave sau al unui avion în baza hărţilor lui Columb? Eu cu siguranţă n-aş face-o!

G â n d ir e a V e r t ic a l ă Ş i G â n d ir e a O r iz o n t a l ă

Acum câteva zeci de ani, Edward DeBono a introdus conceptele de gândire verticală şi gândire laterală. El a observat că modelele tipice de gândire tind să sape o groapă verticală, mergând din ce în ce mai în pro­ funzime pe calea acceptată de procesare a unui anumit tip de informaţie. Pe fundul acestei „gropi“ de procesare se află experţii care sapă din ce în ce mai adânc în acelaşi tip de informaţie pe care îl acceptă ca fiind „dat“ pen­ tru un anumit subiect. Aceasta este ceea ce el numeşte gândire verticală. Gândirea laterală sau orizontală are loc atunci când cineva cu spirit inovator iese din vechea groapă a informaţiei, căutând noi teritorii de gândire. Apar noi moduri de gândire şi de procesare a informaţiei, deoarece aceasta nu mai este restricţionată şi limitată doar la vechiul mod de gândire şi la vechile procese. Scopul gândirii este culegerea de informaţii şi cât mai buna lor folosire. Din cauza modului în care funcţionează mintea, creând modele conceptuale fixe, nu putem folosi la maximum noile infor­ maţii, decât dacă găsim mijloacele de restructurare a vechilor modele şi de aducere a lor la zi. Metodele noastre tradiţionale de gândire ne învaţă cum să rafinăm aceste modele şi să descoperim dacă sunt valabile. Dar niciodată nu vom folosi la maximum noile informaţii, dacă nu ştim să creăm noi modele şi să scăpăm de sub

Reformarea bisericii secolului XXI

21

dominaţia celor vechi. Gândirea verticală se ocupă cu demonstra­ rea sau îmbunătăţirea modelelor de gândire. Gândirea laterală este preocupată de restructurarea unor astfel de modele (înţelegerea lor) şi de crearea altora noi (creativitate).6 H o l o g r a m e l e Ş i J o c u r il e

Un alt exemplu care explică înţelesul paradigmei este holograma, o imagine sau un cuvânt dificil de observat la prima vedere. Ele se pot vedea doar după ce creierul s-a acomodat cu imaginea. Evident, creierul nostru foloseşte vechile informaţii pentru a procesa datele noi şi necunoscute. Aşa sunt şi paradigmele. Nu este suficient să vedem cu ochii fizici. Creierul nostru foloseşte vechile informaţii pentru a procesa noile expe­ rienţe. De aceea, adesea nu putem accepta inovaţiile cu mintea. Nu putem procesa o informaţie nouă dacă nu există o schimbare de paradigmă în gândirea noastră cu privire la noile informaţii. Un joc este un alt fel de paradigmă. Are propriile reguli, limite şi obiecte care hotărăsc cursul evenimentelor. Fără aceşti factori, jucătorii n-ar şti cum să joace, iar jocul s-ar transforma în haos. De exemplu, să presupunem că o echipă de fotbal american şi una de fotbal european s-ar întâlni pentru a juca „fotbal". Echipa americană ar folosi propriile reguli, în timp ce echipa euro­ peană ar folosi regulile pe care tot restul lumii le foloseşte la fotbal (n.tr. pe care americanii îl numesc soccer, pentru a-1 diferenţia de fotbalul american). Evident, nu ar putea realiza prea multe împreună. Meciul nici n-ar putea începe din pricina celor două seturi diferite de reguli sau a echipamentului folosit. O schimbare de paradigmă aduce o modificare a regulilor, a limitelor şi a obiectelor asociate situaţiilor existente. P r o d u c ă t o r i i E l v e ţ ie n i D e C e a s u r i A u R a t a t S c h i m b a r e a

Conform spuselor lui Joel Baker, un expert în schimbarea de para­ digme, între 1979 şi 1982, numărul angajaţilor în producţia de ceasuri din Elveţia a scăzut de la 65 de mii la 15 mii de persoane. Inventarea ceasului cu cuarţ a determinat o cădere bruscă a industriei mondiale a ceasurilor. Cum s-a întâmplat acest lucru? Departamentul de cercetare al producătorilor elveţieni de ceasuri a inventat ceasul cu quartz şi, în 1967 a prezentat conceptul şi un prim model comitetului de conducere. Proprietarii şi administratorii n-au fost interesaţi! Modul lor de gândire cerea ca ceasul să aibă mecanisme şi arcuri.

22

A Doua Reformă

Noua invenţie a ceasului pe bază de cuarţ nu se potrivea cu ideea (paradig­ ma) lor de ceas. Iată ce s-a întâmplat la această întâlnire: Marele duşman s-a dovedit a fi inflexibilitatea producătorilor elveţieni de ceasuri. Ei au refuzat pur şi simplu adaptarea la una dintre cele mai mari descoperiri din istoria măsurării timpului, ceasul electronic. Companiile elveţiene erau atât de legate de tehnologia tradiţională încât n-au putut... sau n-au vrut să vadă oportunităţile oferite de revoluţia electronică.7 La un congres internaţional, două companii, Seiko şi Texas Instru­ ments, au văzut demonstraţia cu ceasul cu cuarţ a elveţienilor. Aceste com­ panii mai mici, care erau noi în industria producerii de ceasuri, au gândit lateral şi au văzut potenţialul acestei noi idei. Când au început să producă şi să vândă ceasurile electronice, elveţienii au rămas în urmă. Paradigma se schimbase. Ilustraţia ne ajută să înţelegem importanţa paradigmei, atât pentru cei ce au „ochi“ să o vadă, cât şi pentru cei ce nu o văd. G r e şel i D e C a l c u l A l P a r a d ig m e i

ARHIVELE LEG ILO R LUI MURPHY Cazul nr. 48732; ref. AB-5634927 Doamnei S. Brown, Administrator Allied Insurance Company W orth Street, nr. 347 Akron, Ohio 43256 Stimată doamnă Brown, Acesta este răspunsul la cererea dumneavoastră de a da expli­ caţii suplimentare la raportul pe care l-am întocmit, raport în care, la căsuţa nr. 3 cu privire la cauza accidentului pe care l-am suferit, am precizat „proastă planificare". Aţi spus în scrisoarea dumnea­ voastră că este nevoie de o mai amplă explicaţie şi sper că următoarele detalii vor fi suficiente. Sunt zidar de meserie. In ziua accidentului lucram singur pe acoperişul unei clădiri noi de 6 etaje. După-amiază târziu, după ce terminasem ce aveam de lucru, am descoperit că mai aveam cărămizi în greutate de aproximativ 227 de kilograme. In loc să le car jos pe rând, cu mâna, am decis să le cobor cu un butoi folosind

Reformarea bisericii secolului X XI

23

un scripete care, din fericire, era deja ataşat de o grindă care ieşea din peretele clădirii la nivelul acoperişului. După ce am legat frânghia jos, m-am urcat din nou pe acoperiş şi am încărcat cele 227 kg de cărămizi în butoi. Apoi, am coborât, am dezlegat frânghia şi am ţinut-o strâns pentru a asigura o coborâre lină a butoiului. Veţi observa la căsuţa nr. 11 din formular că greutatea mea corporală este de 61 kg. Din cauza forţei cu care am fost smuls de la pământ, mi-am pierdut prezenţa de spirit şi nu am dat drumul frânghiei. Probabil că nu mai e nevoie să spun că am fost ridicat cu o mare viteză de-a lungul peretelui clădirii. în apropierea etajului 3, m-am intersectat cu butoiul care era în coborâre. Atunci mi-am fracturat braţul stâng şi clavicula. încetinit un pic, mi-am continuat ascensiunea până când m-am izbit violent cu ţeasta de grindă şi mi-am zdrobit degetele de la mâna dreaptă în scripete. Deşi între timp îmi recăpătasem prezenţa de spirit, nu am dat drumul frânghiei, în ciuda durerii înfiorătoare. Cam în acelaşi moment, butoiul s-a izbit de pământ împrăştiind cărămizile într-o grămadă diformă. Golit de greutatea dinăuntru. Butoiul cântărea cam 22 kg (vedeţi din nou căsuţa nr. 11). După cum probabil aţi ghicit deja, am început să cobor cu mare viteză de-a lungul peretelui clădirii. în apropierea etajului 3, am întâlnit butoiul în urcare. Aceasta explică rănile sângerânde din zona picioarelor şi a părţii inferioare a corpului. întâlnirea cu butoiul m-a încetinit destul de mult pentru a limita rănile cauzate de impactul cu cărămizile împrăştiate pe jos, aşa încât, din fericire, nu mi-am rupt decât glezna. Perforaţiile stomacului şi ale pieptului sunt rezultatul faptului că am stat mult pe cărămizi, incapabil să mă mişc. Privind în sus, la butoi, mi-am pierdut din nou capul şi am dat drumul frânghiei. In urma sfatului medicului meu, voi renunţa la construcţii şi îmi voi căuta o ocupaţie mai puţin periculoasă. Cu respect,

Citind această comedie a erorilor, când crezi că omul nostru din con­ strucţii a făcut o greşeală de paradigmă? Prima lui greşeală de paradigmă a fost când a crezut că el, care cântărea 61 de kilograme, poate coborî 227 de kilograme de cărămizi ţinându-le cu mâna. A doua greşeală a fost când s-a ţinut de frânghie, ceea ce pare a fi o reacţie logică de supravieţuire atunci

24

A Doua Reformă

când te afli suspendat în aer. Reacţia în lanţ a evenimentelor a fost declanşată de aceste decizii aparent nevinovate. Această poveste vorbeşte despre un principiu important al vieţii, pe care, într-un fel sau altul, l-am trăit toţi: cei mai mulţi dintre noi ne ţinem de „butoaiele noastre cu cărămizi", chiar dacă ne depăşesc în greutate şi suferim consecinţele. Cineva a sugerat că evenimentele descrise mai sus nu ilustrează o schim­ bare de paradigmă, ci, pur şi simplu, prostie. Bineînţeles că a te ţine de o idee greşită apare ca o prostie. Totuşi, la momentul respectiv, a te ţine de frânghie pare perfect logic, chiar isteţ. Intrebaţi-i pe fabricanţii elveţieni de ceasuri! D A D r u m u l F r â n g h i e i P â n ă N u E P r e a T â r z iu !

Imaginea noutestamentară a Bisericii este recreată chiar înaintea ochilor noştri. Paradigma întrupării lui Dumnezeu (prezenţa, puterea şi scopul lui Dumnezeu trăit în poporul Său) este aplicată din nou lumii pe care o cunoaştem noi. Nu toate bisericile vor intra în această nouă paradigmă. Când praful se va fi aşezat peste următoarele decenii, unele biserici vor fi ceasornicarii elveţieni ai lumii creştine. Dumnezeu va folosi alte biserici şi grupuri ca instrumente foarte eficiente ale unei noi/vechi revoluţii spirituale. Cei ce au un „mod vechi de gândire" nu vor intra în revoluţia spirituală care izbuc­ neşte peste tot în jurul lor. Istoria ne învaţă că Dumnezeu nu este ostaticul niciunei grupări, denominaţii, instituţii sau forme de cârmuire. După cum i-a spus Isus reli­ giosului Nicodim: „Vântul bate încotro vrea...“ niciun om nu-1 poate con­ trola. Dumnezeu foloseşte pe cine vrea El şi când vrea El. Dacă instituţiile stabilite şi recunoscute nu vor răspunde modului nou în care lucrează Dumnezeu, El va găsi întotdeauna pe alţii care să o facă. Este foarte pro­ babil ca noile paradigme să jignească şi să pară neortodoxe celor care, ca Nicodim când a auzit cuvintele lui Isus, întreabă „Cum se va face lucrul acesta?". De fapt, rămăşiţa lui Dumnezeu totdeauna pare neînsemnată şi nonconformistă. Privind la actuala ta paradigmă despre Biserică, trebuie să fii dispus să te întrebi: „Care sunt lucrurile de care eu mă ţin şi pe care Dumnezeu vrea să le schimbe?"

2 B IS E R IC A C U D O U Ă A R IP I

Probabil că în multe domenii Biserica trebuie săfie mai mică, înainte de a ajunge mai puternică

—Elton Trueblood

^ n 1989, Dumnezeu m-a adus înapoi în Statele Unite după 15 ani de I plantare de biserici în Thailanda pentru a „începe un alt fel de biserică". A După un an de încercări şi eşecuri, am ajuns în Houston, unde am lucrat cu dr. Ralph Neighbour. Din pricina asocierii mele cu el, alte per­ soane deznădăjduite m-au abordat cu privire la acest nou tip de biserică. Nu ştiu de ce, dar credeau că eu ştiu mai multe decât ei despre aceasta, lucru care era discutabil. Un grup de tineri de la Texas A&M University au venit să discute cu mine despre Biserică. După ce le-am spus tot ce ştiam, am simţit că nu sunt încă în stare să explic simplu acest fenomen al secolului XX. înainte ca ei să plece, ne-am luat de mâini şi ne-am rugat împreună. Aceşti tineri de aproximativ 20 de ani aveau o viziune despre Biserică pe care eu o descoperisem abia la vârsta de 50 de ani. După ce au plecat, Dumnezeu mi-a transmis o istorioară pe care o împărtăşesc la fiecare conferinţă unde vorbesc, deoarece este o imagine „macro" a ceea ce unii numesc „biserica de tip celulă".

25

26

A Doua Reformă B i s e r i c a C u D o u A A r ipi

Odată, Creatorul a făurit o Biserică cu două aripi: o aripă era pentru celebrarea în grupul mare, iar cealaltă pentru comunitatea în grupuri mici. Folosind ambele aripi, Biserica se putea înălţa spre ceruri, putea intra în prezenţa Lui şi putea face voia Lui pe tot pământul. După câteva sute de ani de zbor deasupra pământului, Biserica cu două aripi a început să se întrebe dacă aripa pentru grupurile mici era necesară. Şarpele rău şi gelos, care nu avea deloc aripi a aplaudat zgomotos ideea. De-a lungul anilor, aripa grupurilor mici a devenit din ce în ce mai slabă din pricina nefolosirii până a ajuns să nu mai aibă deloc putere. Biserica cu două aripi, care se avântase în înaltul cerului, folosea acum doar o singură aripă. Creatorul Bisericii era foarte trist. El ştia că modelul cu două aripi facea Biserica să se înalţe în prezenţa Sa şi să facă voia Sa. Acum, doar cu o aripă, până şi ridicarea de la sol necesita o enormă cantitate de energie şi de efort. Iar dacă reuşea să se înalţe până la urmă, Biserica era condamnată să zboare în cercuri, să-şi piardă direcţia şi să nu se poată depărta prea mult de punctul de decolare. Petrecând din ce în ce mai mult timp în confortul propriului habitat, a ajuns să se mulţumească cu o existenţă pe pământ. Din când în când, Biserica visa să zboare în prezenţa Creatorului şi să facă lucrarea Sa pe întregul pământ. Dar acum, aripa grupului mare con­ trola orice mişcare a Bisericii şi o condamna la o existenţă terestră. In cele din urmă, în mila Sa, Creatorul Şi-a întins mâna şi a remodelat Biserica pentru a-şi putea folosi ambele aripi. Din nou, El avea o Biserică ce putea zbura în prezenţa Sa şi putea împlini scopurile şi planurile Sale. B u n V e n i t Î n B is e r ic a D e T ip C e l u l ă !

Două opinii despre Biserică aud mereu din partea creştinilor din întrea­ ga lume: „Biserica aşa cum o ştim noi nu e Biserica din Noul Testament" şi „Grupurile mici au ceva de-a face cu bunul mers al Bisericii." Mulţi văd metodele tradiţionale ca pe nişte burdufuri vechi, incapabile să mai păstreze noul vin al Evangheliei. Chiar şi cei ce se simt mai confortabil în modul tradiţional de funcţionare a Bisericii îşi doresc ca Biserica să fie: • mai puţin izolată de lumea în care trăieşte • mai relevantă pentru nevoile societăţii • mai plină de compasiune în felul în care îşi foloseşte banii şi puterea

Reformarea bisericii secolului X XI

27

• mai orientată spre câştigarea oamenilor decât spre promovarea unor programe mai bune • mai puţin materialistă în ce priveşte clădirile ei uriaşe şi datoriile la fel de mari • mai orientată spre răscumpărarea oamenilor şi mai puţin politizată • mai puţin influenţată de lumea pe care este chemată să o influenţeze Există vreo alternativă la modelul tradiţional de Biserică? T ot mai mulţi creştini sunt convinşi că Dumnezeu recreează burduful Bisericii Noului Testament. Această biserică împărtăşeşte viaţa în comunitate şi este numită astăzi „biserica de tip celulă". Cum arată biserica de tip celulă? Dr. Raph Neighbour a dat în Cell Church Magazine următoarea definiţie: Corpul omenesc este alcătuit din milioane de celule, care sunt uni­ tatea de bază a vieţii. In acelaşi fel, celulele alcătuiesc unitatea de bază a bisericii de tip celulă. Credincioşii caută în mod activ relaţia cu D umnezeu, unii cu alţii şi cu cei necredincioşi în grupuri-celulă de 5-15 persoane. Aceste relaţii îl stimulează pe fiecare credincios la maturitate în închinare, edificare reciprocă şi evanghelizare. Aceasta este comunitatea... Bazată pe principiul că toţi creştinii sunt slujitori şi că lucrarea de slujire trebuie făcută de fiecare credincios, biserica de tip celulă caută în mod activ să-l crească pe fiecare credincios în asemănarea cu Hristos. Grupurile-celulă sunt însuşi contextul în care are loc slujirea, echiparea şi evanghelizarea. De asemenea, celulele se adună împreună pentru întâlniri comune şi celebrare o dată sau de două ori pe săptămână. Deşi aceste întâl­ niri sunt importante, centrul de greutate al bisericii se află în întâl­ nirile săptămânale ale grupurilor în case. Motivul? Aici dragostea, părtăşia, relaţiile, slujirea şi evanghelizarea apar în mod natural şi cu putere. De aceea, viaţa bisericii stă în celule, nu în clădire. Biserica este o fiinţă spirituală vie, organică, dinamică, care poate fi experi­ mentată numai în vieţile celor credincioşi în părtăşie unii cu alţii.8 Ş a p t e T e s t e P e n t r u I d e n t i f i c a r e a U n e i B is e r ic i

N o u te sta m en t a r e Multe biserici au grupuri mici alcătuite din 5 până la 15 persoane care se întâlnesc săptămânal, ca un program al bisericii. Le face lucrul acesta să

28

A Doua Reformă

fie biserici de tip celulă? Următoarele teste ne vor ajuta să facem diferenţa între biserica de tip celulă şi celelalte, care pot avea structură şi terminolo­ gie asemănătoare, dar o dinamică diferită. Q Testul instituţional: este biserica un organism viu sau o organizaţie? Dacă ar trebui să vă descurcaţi fară clădire şi fară întâlnirea de duminică dimineaţa, ar supravieţui biserica? Dacă da, atunci trece primul test^Tunei biserici noutestamentare de tip celulă. (2 .) Testul celulei: este grupul mic (numit în această carte grup-celulă) considerat biserică prin natură, scop şi prin putere? Vede biserica grupul mic ca fiind comunitatea creştină fundamentală şi unitatea esenţială a bisericii? Dacă liderii şi oamenii au reţineri în a considera grupul mic ca fiind biseri­ că, atunci acea biserică nu este una noutestamentară de tip celulă. Pavel însuşi nu a avut nicio reţinere să numească biserici grupurile din case. Testulfotocopiei: Când modelul este reprodus, noua biserică este la fel de clară şi de strălucitoare precum originalul? Este modelul transferabil? Dacă biserica se multiplică doar în copii palide ale sale, atunci nu este o bi­ serică noutestamentară de tip celulă Acesta nu este un test numeric, ci unul de natură şi de viaţă. Se reproduce în mod constant dinamica originalului? 4?) Testul simplităţii: Are biserica o structură compartimentată şi complexă? Pe măsură ce creşte, devine ea mai complexă sau mai simplă? Are nevoie de un preşedinte pentru a putea funcţiona? O biserică de. tip celulă va continua să funcţioneze prin intermediul conducerii simple de la nivelul celulelor, chiar dacă structura administrativă de conducere ar dispărea. Chiar şi în situaţia unui număr mare de membri şi lideri, biseri­ ca de tip celulă va păstra o anumită simplitate în modul ei de funcţionare. (b7\ Testul multiplicării: Există vreo speranţă ca biserica să se multi­ plice? Există o structură care să asigure o creştere dinamică? Sau strategia se bazează pe adăugarea de noi membri? O biserică de tip celulă se poate multiplica în mod sistematic, deoarece creşterea are loc la nivelul celulei, nu prin intermediul unor programe compartimentate multiple. C6) Testul adulţilor: Contribuie biserica la convertirea de noi adulţi sau se bazează doar pe creşterea prin transferul de la alte biserici sau pe creşterea biologică prin botezarea propriilor copii? O biserică de tip celulă funcţională va câştiga noi convertiţi.adulţi pentru D omnul. (7j) Testul persecuţiei: Va supravieţui biserica dacă va fi nevoită să funcţioneze pe ascuns? Pot grupurile ataşate programelor de biserică să supravieţuiască persecuţiei în absenţa protecţiei instituţionale? Biserica de tip celulă va supravieţui prin celulele noutestamentare, indiferent de ceea ce se întâmplă în plan politic, economic, social sau intern.

Reformarea bisericii secolului X X I

29

ETIO PIA O biserică ce a trecut aceste teste a fost cea înfiinţată în Etiopia de către Biserica Menonită din America. La începutul anilor ’70, misionarii occidentali s-au întors acasă, lăsând în urmă o biserică indigenă de 5 000 de membri. In 1982, comuniştii au răsturnat guvernul şi au preluat con­ ducerea Etiopiei. Atunci a început persecutarea bisericii. Toate clădirile şi proprietăţile bisericilor menonite au fost confiscate. Mulţi dintre liderii lor au fost aruncaţi în închisoare, iar membrilor le-a fost interzis să se mai întâlnească. Biserica a trebuit să se retragă în subteran fară lideri, fară clădiri, fară posibilitatea de a se întâlni în public sau de a desfăşură pro­ grame. In timpul când se întâlneau în secret, nici nu puteau cânta cu voce tare de teamă să nu fie reclamaţi autorităţilor. După zece ani, în 1992, guvernul comunist a fost înlăturat, permiţând astfel ca biserica să revină la lumină. Liderii au decis să-i adune pentru ser­ vicii publice pe toţi membrii care mai rămăseseră. Este inutil să spunem cât de mare le-a fost mirarea să descopere că cei 5000 de membri deveniseră 50 000 în decursul ultimilor 10 ani. Această relatare ilustrează puterea bisericii de tip celulă. Hristos a modelat Biserica încât să supravieţuiască în forma ei elementară de viaţă. Acest lucru a fost adevărat pentru Biserica primului veac şi este valabil şi pentru Biserica zilelor noastre. Oriunde a fost silită să intre în subteran sub forma unor grupuri mici, Biserica a supravieţuit şi, în marea majoritate a cazurilor, a şi crescut numeric. Doar în ţările comuniste sau în vremurile de persecuţie adoptă biserica st-mrnira noutestamentară a grupurilor mici? Se pare că da. Totuşi, în acest moment al istoriei, Dumnezeu readuce grupul-celulă la importanţa lui de principală componentă structurală a bisericii chiar şi în ţările în care nu există perse­ cuţie. O P r iv ir e A s u p r a B is e r ic ii C u D o u A A r ipi

Am adunat mai mult de 20 de caracteristici care explică structura şi dinamica bisericii de tip celulă. Această listă nu este exhaustivă, dar îm­ preună cu celelalte definiţii din acest capitol vă va oferi o imagine mai cuprinzătoare a naturii bisericilor de tip celulă. Deşi valabile în general, nu toate aceste caracteristici se vor regăsi în fiecare biserică de tip celulă. De asemenea, şi bisericile tradiţionale pot prezenta un parte dintre aceste caracteristici.

A Doua Reformă

• Biserica de tip celulă concepută de Domnul Isus funcţionează ca biserică nu doar duminica, ci şi în celelalte 6 zile ale săptămânii. • Biserica de tip celulă poate avea o clădire, dar aceasta este funcţională, nu sacră. • Creşterea bisericii nu depinde de cât spaţiu se poate cumpăra cu banii existenţi. Ordinea este mai întâi creşterea, apoi construirea. • Grupurile-celulă sau grupurile mici se întâlnesc în casele credincioşilor pe parcursul săptămânii şi sunt unitatea de bază a bisericii. • Aceste grupuri sunt „sistemul de livrare" al bisericii prin care aceasta duce Evanghelia în lume. • Fiecare membru al bisericii are parte de echipare pentru lucrarea de slujire în aceste grupuri. • închinarea şi celebrarea de duminică izvorăsc din viaţa trăită de mem­ brii bisericii în timpul săptămânii. • Membrii dau socoteală unul altuia. • Biserica de tip celulă produce un mare număr de lideri slujitori care fac ca lucrarea de slujire să aibă loc la nivelul elementar al celulei. • In grupurile mici, membrii îşi scot masca şi primesc vindecare şi edifi­ care. Are loc părtăşia noutestamentară reală. • Pasajele din Noul Testament care vorbesc despre ce trebuie să ne facem „unul altuia" îşi găsesc contextul în care se pot aplica. • Biserica centrată pe grupurile-celulă este gândită să reziste persecuţiilor. • Cei pierduţi sunt câştigaţi prin intermediul evanghelizării prin priete­ nie, în cadrul grupurilor. • Darurile spirituale necesare edificării, echipării şi evanghelizării sunt manifestate în mediul natural al grupului-celulă. • Liderii angajaţi sunt puşi deoparte pentru rugăciune şi pentru căutarea voii lui Dumnezeu pentru trup. • Multiplicarea grupurilor-celulă, a convertiţilor, a ucenicilor şi a lideri­ lor are loc în mod constant. • Bisericile funcţionale de tip celulă au un impact major asupra societăţii. Grupurile lor mici ajută la vindecarea rănilor şi împlinirea nevoilor lumii din jur. • Liderii şi pastorii asigură coordonarea, viziunea şi cer socoteală lideri­ lor din grupurile-celulă. • Pe măsură ce fiecare membru se maturizează în înţelegerea isprăvniciei ca mod de viaţă, tot mai mulţi bani sunt disponibili pentru slujire şi misiune.

Reformarea bisericii secolului X XI

31

• Comunitatea grupurilor-celulă este locul unde se petrece vindecarea individuală şi a familiilor. • Administrarea bisericii este simplificată până la nivelul celulei de bază. Aceasta reduce semnificativ numărul de programe necesare pentru conducerea unei biserici tradiţionale. • Grija primordială pentru membri se acordă la nivelul grupului-celulă în loc să fie asigurată de un personal profesionist angajat. • Efeseni 4:12 funcţionează! Liderii „îi echipează pe sfinţi pentru lucrarea de slujire." B is e r ic a D e f in i t ă L a N iv e l D e G r u p - C e l u l A

Cheia înţelegerii unei biserici de tip celulă este celula însăşi şi ceea ce Robert Banks numeşte caracterul „ca de biserică" al acestor comunităţi fundamentale. (Capitolul 13 cercetează natura grupului-celulă în detaliu). Teologul brazilian J. B. Libanio face următoarea descriere a grupuluicelulă sau a comunităţii de bază. Ele nu sunt o mişcare, o asociaţie sau o congregaţie religioasă... Nu sunt o metodă (sau singura metodă) de zidire a Bisericii: ele sunt însăşi Biserica. Ele nu sunt o reţetă miraculoasă pentru toate bolile societăţii şi ale bisericii. Ele sunt Biserica în reînnoire... Nu sunt o utopie, ci sunt un semn al împărăţiei, deşi nu ele sunt împărăţia... Nu sunt mesianice, dar pot fi profetice şi pot produce profeţi, aşa cum trebuie să facă Biserica... Nu sunt o comunitate naturală... idenficată cu o rasă, o limbă, un popor sau o familie... Ele sunt Biserica. Nu sunt un grup de protest, deşi viaţa lor este un protest împotriva mediocrităţii, trândăviei şi a falsităţii multora... Nu sunt grupuri speciale pentru oameni speciali. Ele sunt Biserica îndrep­ tată spre omul simplu, sărac şi nedreptăţit... Nu sunt închise, ci deschise dialogului cu toţi. Ele nu sunt o reformă a lucrării pas­ torale, ci o opţiune pastorală decisivă făcută pentru a construi o nouă imagine a Bisericii.9 Dacă vrei să identifici şi să înţelegi o biserică de tip celulă, priveşte la grupurile-celulă care o alcătuiesc. Grupul mic defineşte o biserică de tip celulă. Tot ce se întâmplă într-o biserică de tip celulă - celebrarea săptămânală, evanghelizările, întâlnirile de pregătire şi echipare, taberele, întâlnirile de evaluare - există pentru a sprijini grupurile-celulă. Totul începe şi se sfârşeşte cu comunitatea de bază a grupurilor-celulă.

32

A Doua Reformă M ăn â n c ă Ban a n a

Cum poate fi descris gustul unei banane cuiva care n-a văzut niciodată vreuna? Pentru a înţelege exact ce gust are o banană, la un moment dat, trebuie să-l experimentezi. Cel mai bine e să decojeşti banana, să o dai per­ soanei şi să-i spui „Gustă, tu, singur!" Chiar şi în urma acestor definiţii şi ilustraţii, te poţi încă întreba cum arată, de fapt, o biserică de tip celulă. Acest fapt este normal, deoarece, la fel ca şi în cazul bananei, o biserică se poate cunoaşte doar prin experi­ mentare personală. Indiferent cât înţelegem Biserica din punct de vedere teologic şi academic, cel ce înţelege cel mai bine definiţia unei biserici de tip celulă este cel ce este implicat profund în experimentarea ei. Biserica de tip celulă nu este ceva ce se studiază şi se analizează pur şi simplu. La un moment dat, definiţia noastră pentru Biserică trebuie experimentată în viaţa proprie.

3 LAR R Y : O P A R A D IG M Ă D E CONDUCERE

Una dintre tragediile vremurilor noastre este aceea că pastorul este în acelaşi timp supraso/ictat şi şomer. — Samuel Miller

arry, un conducător de biserică având în jur de 40 de ani, a păstorit mai multe biserici de succes, dar a devenit din ce în ce mai dezamăgit de modelul tradiţional al bisericii care funcţionează o sin­ gură zi pe săptămână. A ascultat cum alţi participanţi la conferinţă ofereau acelaşi răspuns când erau întrebaţi cum au ajuns la conferinţă: „Am venit pentru a afla mai multe despre biserica de tip celulă.“ Când i-a venit rân­ dul, Larry a fost foarte sincer. El şi-a împărtăşit dorinţa de a afla modul în care Biserica poate deveni noutestamentară. Cu mare emoţie şi evidentă durere, el a mărturisit: „Dacă nu găsesc nişte răspunsuri, plec la pescuit." Toţi cei prezenţi au înţeles imediat ce voia să spună şi au izbucnit în râs. Larry avea să se apuce de altceva, dacă situaţia nu se schimba. Nu numai Lariy, ci şi alţii s-au gândit la aceeaşi soluţie. Pentru fiecare „Larry" care vorbeşte există o mulţime de „Larry" tăcuţi, care încearcă să supravieţuiască în biserica tradiţională cu cât mai multă demnitate şi corectitudine. Larry este unul dintre miile de pastori care trăiesc durerea de a conduce biserici care nu se potrivesc cu paradigma pusă de Dumnezeu în inimile lor. Modelul bisericii care funcţionează o zi pe săptămână nu se va potrivi niciodată cu această imagine. Păstorirea unei biserici tradiţionale, cu o singură aripă este una dintre cele mai dificile ocupaţii de pe pământ. Bineînţeles că aduce şi multe satis­

L

33

34

A Doua Reformă

facţii. în cele trei biserici în care am fost pastor înainte de a pleca peste hotare, am experimentat multă bucurie şi fericire. în multe aspecte este o slujbă extraordinară - ajutarea oamenilor, predicarea lui Isus, slujirea oa­ menilor în momentele importante ale vieţii lor, călăuzirea morală şi spirituală a comunităţii. Cu toate acestea, în decursul ultimilor ani, am văzut în lideri precum Larry o imagine a Bisericii care nu se ridică la înălţimea cerută, în ciuda tuturor lucrurilor bune sau a eforturilor depuse de pastori. Cum se poate ca această chemare specială să fie însoţită de atâta epuizare şi frustrare? Sunt convins că visul şi aşteptările ne omoară. Viziunea Bisericii din inima noas­ tră nu se potriveşte cu realitatea Bisericii din lume. Biserica în care predicăm nu este aceeaşi cu Biserica despre care predicăm duminica. In adâncul sufletului nostru ştim că ceva nu e în regulă. De aceea, pastorul unei biserici doar de duminică este, în cuvintele lui Samuel Miller, „suprasolicitat şi şomer": Suprasolicitat de o mulţime de sarcini care nu au nici cea mai vagă legătură cu religia şi şomer în exact acele lucrări şi preocupări importante de menţinere a unei vieţi spirituale disciplinate în rân­ dul oamenilor... Indiferent care este idealul actual de slujitor marele conducător, agentul de vânzări inteligent, magnatul de suc­ ces - rămâne un mister de ce slujitorul trebuie să cadă pradă aces­ tor imagini false, doar dacă nu cumva a înţeles greşit la ce este chemat.10 De ce există această confuzie în rândul conducătorilor înzestraţi şi chemaţi să fie pastori? Ei sunt educaţi în mod specific pentru acest scop şi sunt sinceri în dorinţa lor de a-L sluji pe Dumnezeu. Cei mai vizionari şi creativi lideri ai bisericii plătesc un preţ uriaş pentru că tânjesc să se înalţe către cer, dar conduc o biserică incapabilă să se ridice de la pământ. Dumnezeu a pus în inima liderilor din fiecare generaţie aceeaşi viziune pe care i-a dat-o lui Pavel în Efeseni. Conform spuselor lui Pavel, Biserica este „plinătatea hu Dumnezeu", „puterea lui Dumnezeu", „înţelepciunea lui Dumnezeu", „casa lui Dumnezeu", „tem­ plul lui Dumnezeu", „trupul lui Dumnezeu" şi „slava lui Dumnezeu". Acestea nu sunt cuvintele pe care majoritatea oamenilor secolului XX le-ar asocia Bisericii. Poate am îndrăzni să folosim aceste cuvinte cu privire la Biserica „răpită" în ceruri, dar nu la Biserica_1^ăniţă“ din care facem noi parte pe pământ. Biserica pe care o ştim, în ciuda tuturor lucrurilor bune, pur şi simplu nu funcţionează după modelul Noului Testament şi de aici decurge agonia pastorului şi a membrilor deopotrivă.

Reformarea bisericii secolului X X I

35

M a i B i n e S ă S p u l b e r i U n V is D e c â t S ă A s c u n z i A d e v ă r u l

Un muzeu a început să cureţe o pictură din secolul XVII despre care se presupunea că ar fi fost pictată de un vechi maestru. In timpul procesului de curăţare, o parte a vopselei s-a desprins de pe tablou, urmată de încă una şi de încă una. Experţii urmăreau cu groază cum un strat de vopsea se dez­ integra chiar sub ochii lor. Dar, sub el au descoperit o altă pictură. Un alt artist încercase să îmbunătăţească opera originală. Acum vedeau adevărul. Acesta era originalul şi era mult mai valoros şi mai important. Stratul superficial care fusese adăugat ulterior fusese acum înlăturat cu grijă şi lăsa să se vadă pictura originală, care a fost expusă într-un loc de cinste din muzeu. „E mai bine să spulberi un vis, decât să ascunzi adevărul!11 Bucăţele din vopseaua singurului model de Biserică pe care-1 cunoşteam au început să se desprindă foarte devreme în lucrarea mea. Din când în când, câte o carte sau câte un program promiteau speranţă pentru un nou model de Biserică. încercam cu entuziasm să implementez noua idee, dar rezultatele erau departe de a imita măcar spiritul sau rezultatele Bisericii Noului Testament. De-a lungul anilor, eu şi soţia mea, Mary, ne-am bucurat de ideile dezbătute la congrese sau în alte ocazii cu Max şi Katie Brown, prieteni deose­ biţi din colegiu şi seminar. Discuţiile noastre se axau adesea pe concepte ino­ vatoare despre Biserică. Mai întâi, Max mi-a povestit despre tipul de biserică pe care Ralph Neighbour L-a experimentat în Houston, la sfârşitul anilor ’60. Ideea de a aiunge cu Evanghelia la cei aflaţi în suferinţă prin intermediul unor slujiri axate pe îngrijire părea atât de noutestamentară, de corectă şi diferită de celelalte despre care auzisem că se practicau în bisericile noastre. Din nefericire, când ne-am întors acasă de la conferinţă, am intrat pe tărâmul Bisericii cu o singură aripă şi aceasta ne-a secat de toată energia doar pentru a păstra în mişcare toate programele şi activităţile. Poate că inima noastră aparţinea Bisericii Noului Testament, dar trupurile noastre erau în proprietatea paradigmei Bisericii tradiţionale, cu o singură aripă. In 1972, în timpul unui weekend de trezire spirituală pentru laici, am experimentat pentru prima dată părtăşia noutestamentară şi viaţa în grupuri mici. Echipe de laici entuziaşti stăteau în casele membrilor noştri. întregul weekend era construit în jurul întâlnirilor în grupuri mici şi în vederea unei părtaşii oneste. Cântece noi erau cântate lui Dumnezeu, nu despre El. Vieţi erau transformate şi căsnicii erau vindecate. Hristos lucrând cu putere în mijlocul nostru, aceasta este impresia care nu m-a părăsit niciodată după acel weekend. Acea experienţă a aplicat o cantitate serioasă de diluant peste vopseaua vechii mele imagini despre Biserică.

36

A Doua Reformă

Fusesem parte vie a bisericii timp de 30 de ani înainte de a avea prima mea experienţă a vieţii reale în Biserica noutestamentară. Deşi experimen­ tasem multe momente de înălţare spirituală în biserică, nu mi se întâm­ plase nimic atât de autentic precum acele scurte momente de părtăşie din grupurile mici. Din păcate, nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce trebuia să fac cu roadele acelei experienţe. Aşa că le-am turnat în vechiul burduf şi singurul pe care-1 aveam: cel al bisericii mele tradiţionale. A fost până la urmă mestecat şi dat afară într-o formă pe care programele noastre tradiţionale o puteau tolera. B is e r ic a C u O S i n g u r ă A r ip ă D in B a n g k o k

Alte părţi au început să se desprindă de pe pânză din momentul când am ajuns ca misionar pe aeroportul din Bangkok, la 1 ianuarie 1975. Mary, gemenii Joey şi Jimmy, M att, Juleigh şi cu mine am coborât din avion într-o căldură şi o umiditate incredibile, o poluare atât de groasă încât o puteai vedea şi un trafic ce merita termenul kamikaze. Era o cu totul altă lume! Intrasem în ^zona crepusculară" a şocului cultural stil Bangkok. Şocul cultural nu a durat prea mult. Copiii s-au adaptat repede şi Thailanda a devenit pentru ei o a doua casă cu oameni, locuri şi experienţe deosebite. Mary şi cu mine am învăţat să comunicăm în limba lor, să citim Biblia şi semnele de circulaţie în thailandeză, să ne raportăm corect din punct de vedere cultural la thailandezi şi să mâncăm unele dintre cele mai picante, dar şi cele mai delicioase mâncăruri din lume. Am supravieţuit şocului cultural, dar nu mi-am revenit pe deplin nicio­ dată în urma şocului „biserică/misiune". Dumnezeu m-a chemat să plantez biserici în zonele urbane şi mi-a dat pasiunea de a descoperi strategii pen­ tru a reproduce Biserica noutestamentară în context urban. Acest zel a intrat repede în conflict cu realitatea când am făcut cunoştinţă cu Biserica din Thailanda. Arhitectura bisericii era diferită, cuvintele de pe pereţi erau scrise într-o limbă ciudată, cântecele erau toate în gamă minoră, iar literatura era tipărită într-un alt format. Totuşi am realizat repede că această biserică era foarte puţin diferită în fel şi natură de cea din care plecasem de acasă. Aceasta era Biserica Nr. 1 din Cutareoraş, pe care Statele Unite o trans­ plantaseră în Bangkok, Thailanda. Chiar dacă nu înţelegeai limba, era uşor să ghiceşti ordinea serviciului divin şi, din păcate, întâlnirile bisericii funcţionau în acelaşi mod!

Reformarea bisericii secolului X X I

37

Intr-un fel, mă aşteptam ca Biserica dintr-unul din cele mai puţin creştine oraşe din lume să fie diferită în natură, mai noutestamentară în funcţionare, mai dinamică şi mai ofensivă. Am început să bănuiesc că ceva era extrem de greşit la modelul meu de biserică. Din perspectiva pe care o am acum, ştiu că nu era altceva decât încă o biserică cu o singură aripă, în stil thailandez! Mi-au trebuit mai mult de 15 ani pentru a realiza că mode­ lul de biserică familiar şi confortabil mie nu putea produce în Thailanda viziunea despre Biserică pe care Dumnezeu o pusese în inima mea. M-am întors la Noul Testament pentru a descoperi o imagine mai biblică despre Biserică decât cea pe care o foloseam eu. Elton Trueblood vede o astfel de căutare din perspectiva corectă: Adevărata recuperare nu este o problemă de a merge înapoi de dra­ gul reinstituirii unui model vechi, ci o descoperire a ceea ce a fost ascuns sau acoperit şi, de aceea, uitat. Scopul unei astfel de desco­ periri este efectul pe care îl poate avea în prezent sau în viitor. De aceea, mergem înapoi la Noul Testament, nu în calitate de anticari şi nici de simpli istorici, ci cu speranţa că vom găsi indicii ale vitali­ tăţii de care contemporaneitatea nu este pe deplin conştientă.12 N u V rem F a l su r i!

Alfred I. DuPont, fost conducător al corporaţiei DuPont, a fost abor­ dat de un comerciant de artă din Filadelfla, care pretindea că are un portret al străbunicii lui DuPont ţinându-şi copilul în braţe. Preţul cerut a fost de 25 000 $. Când DuPont a refuzat să plătească acest preţ din pricină că a observat existenţa în pictură a două stiluri diferite, comerciantul a coborât preţul la 10 000 $, apoi la 1 000 $ şi, în disperare, la 400 S, preţ pe care DuPont l-a acceptat, considerând că măcar rama tabloului valorează atât. Un expert al Muzeului din Filadelfia a analizat tabloul şi a observat că strat­ ul de vopsea din secolul XVIII fusese adăugat peste cel original, din secolul XVII. După înlăturarea stratului adiacent, expertul a descoperit că pictura originală era un Murillo; tabloul de 400 $ a fost reevaluat la 150 000 $.13 Unele falsuri sunt foarte reuşite. Când sunt descoperiţi, falsificatorii întreabă: „De ce se face atâta caz pe seama originalului? Dacă falsul te-a putut înşela, înseamnă că e la fel de bun ca originalul." Autorul articolului de mai sus explică diferenţa dintre un fals şi un original: „Experţii în artă susţin că, în timp, falsurile prezintă o anumită «mortificare», pe când origi­ nalul maestrului păstrează nebănuite faţete ale inspiraţiei - geniul pictoru­ lui ţine pictura în viaţă."14

38

A Doua Reformă

De aceea e mai bine „să distrugi un vis decât să ascunzi adevărul" în orice domeniu - mai ales în ceea ce priveşte Biserica. Originalul vibrează de viaţă, pe când imitaţia este moartă. Isus a fost Maestrul. Tabloul Bisericii creat de El păstrează nebănuite faţete ale inspiraţiei. C u m S u p r a v ie ţ u ie s c L i d e r ii B is e r ic ii ?

Unii lideri supravieţuiesc pretinzând că zboară precum Biserica Noului Testament. Trăind în propria lor lume imaginară, unde totul este minunat, ei aleg mai degrabă să trăiască într-o minciună, decât să-şi distrugă visul. Sunt dintre cei mai zgomotoşi apărători ai bisericii tradiţionale şi mai aprigi opozanţi ai bisericii de tip celulă. Nu concep ca visul să le fie spulberat. Alţi pastori, într-un număr alarmant, ajung atât de dezamăgiţi, încât părăsesc lucrarea în favoarea consilierii, predării în şcoli sau slujbelor administrative, locuri în care au posibilitatea de a obţine rezultatele scon­ tate. Aceste slujbe sunt la fel de importante ca şi lucrarea pastorală (pentru cel ce este chemat să le facă), dar, ca înlocuitori pentru un lider frustrat chemat de fapt să fie pastor, nu au nicio valoare. Există şi unii care se obişnuiesc să supravieţuiască în situaţia dată şi se străduiesc să facă tot ce pot. Dar această atitudine îşi are preţul ei, plătind cu sentimente de frustrare, mânie, durere şi disperare. Liderii se simt folosiţi, iar familiile suferă. Generalul Kennedy povesteşte istoria unui arab căruia într-o noapte i s-a făcut foame, a aprins o lumânare şi a luat o curmală. Avea viermi în ea, aşa că a aruncat-o şi a luat o a doua curmală. Şi aceasta avea viermi, la fel şi a treia. Atunci a stins lumânarea şi a mâncat-o pe a patra. Decât să înfruntăm realităţile neplăcute, preferăm să rămânem în întuneric. Nu doar arterele se pot anchiloza în organismul unui om, ci şi perspectiva lui spiri­ tuală poate deveni greoaie şi inflexibilă.15 Noi, cei ce formăm Biserica, putem alege să stingem lumina şi să ră­ mânem în întuneric în ce priveşte modul în care Dumnezeu lucrează astăzi. Astfel, nu trebuie să înfruntăm realităţile neplăcute. Fiind în întuneric şi eu mi-am mâncat porţia mea de curmale cu viermi în ultimele zeci de ani! Astăzi, nu mai sunt mulţumit cu întunericul, nici cu fructele cu gust ciudat. E ste M â n a M ea A c o l o ?

In cartea sa, Ucenicul, Juan Carlos Ortiz îşi relatează experienţa de la biserica din Buenos Aires. A început cu 184 de membri, iar după 2 ani avea

Reformarea bisericii secolului X XI

39

600. După propria lui afirmaţie, „Şcoala duminicală era de elită", iar pro­ gramul lui de ucenicie „unul dintre cele mai bune“. Cei din conducerea bisericii sale au fost atât de impresionaţi, încât l-au invitat să vorbească la două conferinţe. Iată comentariul său: Cu toate acestea simţeam înăuntrul meu că ceva nu era în ordine. Lucrurile păreau să meargă bine atât timp cât lucram 16 ore pe zi. Dar, când mă relaxam, totul se prăbuşea... M-am dus la ţară şi am petrecut timp în meditaţie şi rugăciune. Duhul Sfânt a început să mă copleşească. Primul lucru pe care mi La comunicat a fost: «Juan, ceea ce conduci tu nu e o biserică, ci o afacere.» Nu înţelegeam ce vrea să spună. «Tu promovezi Evanghelia la fel cum Coca-Cola îşi vinde produsul», mi-a zis El, «la fel cum Rcader’s Digest vinde cărţi şi reviste. Tu foloseşti toate şmecheriile omeneşti pe care le-ai învăţat la şcoală. Dar unde este mâna Mea în toate acestea?» Nu ştiam ce să răspund. Trebuia să recunosc că biserica mea era mai mult un fel de întreprindere decât un trup spiritual. Apoi, Domnul mi-a spus un al doilea lucru: «Nu creşti», mi-a spus El. «Crezi că ai crescut pentru că ai ajuns de la 200 la 600 de membri, dar tu nu creşti - doar te îngraşi.» Ce însemna aceasta? «Nu ai altceva decât mai mulţi oameni de aceeaşi calitate ca înainte. Nimeni nu se maturizează; nivelul rămâne acelaşi. înainte aveai 200 de prunci din punct de vedere spiritual, acum ai 600.»“1S întrebarea pertinentă care trebuie pusă cu privire la bisericile noastre nu este cât sunt de mari, ci „Este mâna lui Dumnezeu acolo?“ în final, acesta este lucrul care aduce unui lider creştin sentimentul de împlinire şi satisfacţie cu privire la lucrarea sa. A m i n t i r i P e r ic u l o a s e

John Baptist Metz ne provoacă să ne gândim la amintirile trecutului: Există amintiri periculoase, care exercită asupra noastră o anumită presiune. Anumite amintiri aduc cu ele în centrul existenţei noas­ tre actuale experienţe din trecut care ne descoperă aspecte riscante... Astfel de amintiri sunt asemenea unor vizite periculoase şi neprevăzute din trecut şi trebuie luate în considerare, deoarece au impact asupra viitorului.17

40

A Doua Reformă

Dumnezeu plantează în inima noastră sămânţa unui nou tip de biseri­ că. Pentru mulţi, mai întâi vin sentimentele pentru noua biserică, apoi aceştia încep să înţeleagă şi să explice aceste sentimente. Dumnezeu pune viziunea în inima copiilor Lui, iar apoi o confirmă prin intermediul unor oameni inovatori care verbalizează şi conturează această viziune. Aceste „sentimente" sunt „amintirile periculoase" din trecut care „influenţează viitorul". Odată cu intrarea în secolul XXI, Dumnezeu re-creează Biserica cu două aripi. Ceea ce se întâmplă duminica, în întâlnirile publice, nu mai este suficient pentru cei ce au viziunea existenţei unei părtăşii în grupuri mici şi a vieţii trupului în timpul săptămânii. Şi oamenii din Faptele Apostolilor au început tot cu o viziune, cu amintiri şi cu visuri. Prima predică a Bisericii revoluţionare a primului veac a început cu un citat despre aceste lucruri: „în zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! (Fapte 2:17) Acestea erau amintiri periculoase din gura profetului Ioel şi din inima lui Dumnezeu. Dumnezeu păstrase aceste amintiri vii pe parcursul a cinci secole, până când, în sfârşit, la împlinirea vremurilor, a răscolit inima poporului Său cu ele. Amintirile periculoase nasc oameni care îşi asumă riscurile, dau viaţă visurilor şi le fac să se împlinească. Aşa erau oamenii din biserica primului secol. Să nu fii surprins că şi în tine există asemenea amintiri şi sentimente. Ascultă-le şi lasă-L pe Dumnezeu să le folosească pentru a-ţi răscoli viaţa. Ele sunt sămânţa pentru A doua reformă.

4 E D D IE : P A R A D IG M A D I N BANCĂ

Marea problemă [a Bisericii] este că metoda de vindecare estefoarte asemănătoare cu boala.

—Elton Trueblood

H

enry G. Bosch relatează o întâmplare hazlie în care un client al unui mic magazin descoperă într-o zi că „Eddie", vânzătorul cel lent, nu mai era acolo.

„Ce s-a întâmplat cu Eddie? E bolnav?" „Nu mai lucrează aici.", veni imediat replica. „Şi aveţi pe cineva care să umple locul gol?", întrebă clientul. „Eddie n-a lăsat niciun loc gol." In cele mai multe biserici din zilele noastre există foarte mulţi „Eddie". Ei pleacă şi nimeni nu observă. De ce? în primul rând, pentru că nu există un sentiment real al apartenenţei la Trupul lui Hristos, în care membrii să fie implicaţi într-un mod eficient. în al doilea rând, mulţi, prin propria lor decizie, au ales să stea pe băncile bisericii, fară să se implice în acţiune.18 Bosch descrie caracteristica majoră a bisericii instituţionalizate moder­ ne. Un mare procent al membrilor bisericii (adesea estimat la 80% sau peste) contribuie cu foarte puţin la viaţa şi la lucrarea bisericii.

41

42

A Doua Reformă „E d i - f ic a r e a “ B is e r ic ii

După ce am vorbit despre Eddie la o conferinţă în Canada, în timpul unei pauze, am primit o întrebare scrisă care suna astfel: „Nu este posibil ca împăratul Constantin să fie cauza edi-ficării* Bisericii?" Ne-am distrat copios când am citit-o, dar ne-am dat seama că în ea era cuprinsă o înţelegere foarte profundă a realităţilor. Intr-adevăr, suntem victimele edi-ficării pe care Constantin a adus-o asupra Bisericii. începând cu anul 312 d. Hr., Biserica a schimbat întâlnirile regulate din case şi întâlnirile în grupuri mari în întâlniri organizate aproape exclu­ siv în clădiri speciale. Ca urmare, Biserica s-a transformat în audienţă! De atunci, multe lucruri au început să difere de la o biserică la alta, de la inter­ pretarea teologică, la modul de închinare şi până la hainele pe care le pur­ tau clericii. Dar structura Bisericii cu o singură aripă, de tip catedrală, a rămas constantă de-a lungul ultimelor 17 secole ale istoriei ei. Deşi Constantin a fost cel care a dat aprobarea finală cu privire la acest model al Bisericii cu o singură aripă, nu este în întregime vina lui. In pri­ mii 300 de ani de istorie a Bisericii, s-au dezvoltat câteva tendinţe care au favorizat atacul lui Satan din secolul IV şi greşeala lui Constantin. în loc să mai fie un organism viu, poporul lui Dumnezeu a ajuns încet-încet captiv într-un burduf de tip instituţional din următoarele motive: • Creştinismul s-a aliniat din ce în ce mai mult sistemelor politice • Lideri profesionişti au început să dezvolte o structură a bisericii • Puterea spirituală a fost înlocuită de abilitatea şi eforturile umane • Conducerea prin slujire a fost înlocuită treptat de autoritarism • Structura bisericii a început să fie influenţată de modelul lumii • Biserica a trecut din ofensivă în defensivă • Organizarea în grupuri mici a bisericii a devenit suspectă în ochii autorităţilor Poate nu ştim tot ce s-a petrecut între anii 100-300 d. Hr., dar putem vedea produsul final în Biserica de tip catedrală a lui Constantin. M o d e l u l D e T ip C a t e d r a l a , C u O S i n g u r ă A r ip ă

Combinând sistemul gurvernamental roman cu cel feudal, împăratul Constantin a croit un model de Biserică ce a dăinuit timp de 17 secole. Care sunt caracteristicile paradigmei de tip catedrală a lui Constantin? *eddie-fication, în lb. engl., joc de cuvinte: Eddification înseamnă zidire, edificare, n.tr.

Reformarea bisericii secolului X X I

43

• Oamenii merg într-o clădire (catedrală) • Intr-o zi specială a săptămânii (duminica) • Şi cineva (preotul sau pastorul) • Face ceva în folosul lor (învăţătură, predicare, absolvire de păcate, vindecare, ritualuri sau distracţie) • Pentru un preţ (colecta) Prin ridicarea de catedrale şi mutarea conducerii şi ritualurilor înăuntrul lor, Constantin a schimbat însăşi natura şi viaţa pe care Hristos le-a lăsat pentru Biserică. Schimbările au generat moduri noi de a vedea Biserica lui Dumnezeu mai mult ca o organizaţie decât ca un organism. Schimbarea structurală reflectă o schimbare fundamentală a modului în care Biserica se raportează la Dumnezeu şi în care Dumnezeu se poate raporta la Biserică. Schimbările au fost mai întâi teologice şi abia apoi structurale. Intr-o conferinţă organizată recent, cineva a întrebat: „Cum a putut schimbarea făcută de Constantin, în secolul IV (din biserică în catedrală) să afecteze Biserica până astăzi?" Nu catedrala a afectat Biserica, ci ceea ce abordarea de tip catedrală a produs în contextul grupurilor mici ale bisericii. N e u t r a l i z a r d e a B is e r ic ii

Satan şi-a dat seama destul de repede că nu poate distruge Biserica. Isus a garantat că porţile iadului nu vor putea sta împotriva Bisericii Sale. Promisiunea Lui s-a împlinit. Persecuţiile, dificultăţile economice, schimbările politice, învăţăturile false, religiile păgâne - nimic nu a putut încetini răspândirea Bisericii în primele secole. In secolul III, numai în Imperiul Roman se estimează că erau 6 000 000 de creştini. Aşa cum nu L-a putut distruge pe Hristos cel întrupat, Satan nu a putut distruge nici trupul Lui pe pământ, Biserica. Dacă n-a putut-o distruge, ce mai putea face Satan împotriva Bisericii? Putea să o neutralizeze! Nici n-ar fi putut inventa un plan mai ingenios. In primul rând, a dat Bisericii recunoaştere politică şi respectabilitate socială. Apoi a pornit neu­ tralizarea ei prin atacarea structurii bazate pe grupuri mici. Astfel, Biserica a fost limitată în capacitatea de hrănire a noilor membri, de aplicare a pute­ rii spirituale, de edificare a trupului, de pregătire a liderilor necesari, de răspândire a Evangheliei în lume, de experimentare a prezenţei Hristosului înviat şi de umblare sub influenţa darurilor Duhului Sfânt. Rezultatul a fost o pasăre cu o singură aripă, care încă arăta şi părea ca o pasăre, dar care nu mai putea face chiar lucrul care o definea ca pasăre: nu mai putea zbura! Biserica a devenit o instituţie religioasă cu o singură

44

A Doua Reformă

aripă, care nu s-a mai putut ridica de la pământ. Echilibrul şi puterea mo­ delului creat de Isus Hristos au fost neutralizate suficient de mult pentru a distorsiona scopul primordial al lui Dumnezeu pentru Biserică - edificarea şi evanghelizarea. Biserica a devenit o audienţă alcătuită din persoane de tipul Eddie. D e La P r o d u c ă to r La C o n su m a to r

Un mare procent dintre membrii bisericii sunt consumatori, nu pro­ ducători. Ei sunt creştini consumatori, deoarece biserica tradiţională nu dispune de un context viabil în care să-i transforme în producători sau în care să-i folosească într-un mod productiv. In contractul pe care Eddie l-a încheiat cu biserica tradiţională, se prevede ca el să fie cocoloşit, să fie slujit şi distrat. In schimb, el va face parte dintre membri şi va contribui cu bani din când în când, pentru a susţine sistemul. Creştinii consumatori reprezintă 80% dintre membrii bisericii şi sunt sprijiniţi şi slujiţi de celelalte 20 de procente care produc. Aceasta demonstrează că Eddie nu este nici pe departe un element neutru în lucrarea bisericii. El este probabil factorul care contribuie cel mai mult la slăbirea ei. Eddie este un mare consumator chiar al bisericii însăşi, având nevoie de un mare număr de creştini productivi pentru a purta de grijă nevoilor lui. Creştinii consumatori neutralizează cele 20 de procente de creştini productivi, care îşi consumă majoritatea timpului şi a energiei slujind lui Eddie, doamnei Eddie şi copiilor lor. Gândiţi-vă la cei 20% de creştini maturi, membri ai bisericii care pro­ duc. Ei sunt capabili să extindă în lume modelul de viaţă al Noului Testament, să ducă biserica în afara zidurilor ei, să facă lucrarea împărăţiei. Dar sunt atât de ocupaţi să facă să funcţioneze sistemul care îl susţine pe Eddie, încât nu mai au aproape deloc timp şi energie pentru a sluji în sen­ sul noutestamentar. Când toţi Eddie se aşază în băncile bisericii, aproape că se poate auzi sunetul pe care îl produc atunci când sorb înăuntrul lor lucrarea de slujire. Câţi creştini productivi credeţi că sunt necesari pentru a crea şi menţine tipul de program care îl atrage pe Eddie şi îl face fericit în biserica tradiţională? Oricare ar fi acest număr, el implică mari costuri şi profituri mici în ce priveşte timpul, efortul şi banii, căci arareori Eddie contribuie într-un mod pozitiv la edificarea bisericii sau la evanghelizarea lumii. Eddie poate pleca dacă găseşte o altă biserică în care simte că mai multe nevoi îi sunt împlinite. El va tinde către lucrarea care îl va atrage cel

Reformarea bisericii secolului X XI

45

mai tare şi care îi va garanta cele mai mari beneficii. Va găsi mereu motive aparent spirituale pentru a migra către păşuni mai verzi. „Ne preocupă binele spiritual al familiei noastre. Această nouă biserică are un program minunat pentru copiii noştri.11 Sau: „Stilul lor de închinare este entuziasmant şi mişcător. Aşa vrem şi noi să ne închinăm lui Dumnezeu." Sau: - „Sunt hrănit de minunatele predici ale acestui pastor. Este un om al lui Dumnezeu atât de spiritual." Cine poate pune la îndoială motivele lui Eddie când invocă lucruri atât de spirituale? Când pleacă, Eddie e tipul de om care nu lasă în urmă un „loc gol" în lucrarea sau slujirea reală a bisericii. Lasă doar un loc gol pe bancă dumini­ ca dimineaţa, o prea mică diferenţă în coşul pentru colectă şi un membru mai puţin de cocoloşit şi de mulţumit. Atunci liderii bisericii trebuie să meargă să caute unul sau doi alţi Eddie, care să ia locul celui plecat. Ce se petrece aici? CONSUMERISMUL BISERICII

Biserici de toate mărimile sunt ţinute ostatice de Eddie care a devenit principala audienţă vizată de majoritatea bisericilor secolului XX. Intradevăr, unele dintre cele mai populare strategii de creştere a bisericii din ultimele decenii sunt construite, într-un fel sau altul, în jurul creştinului consumator. Scheme inteligente de marketing încearcă să-l atragă şi să-l menţină în preajmă pe Eddie, într-o societate centrată în sine. De ce este biserica de acord să permită celor mai imaturi membri ai ei să dicteze direcţia slujirii bisericii? De ce tolerează biserica manipularea chiar şantajul - din partea acelor membri care contribuie cel mai puţin la lucrarea bisericii? Eddie s-a agăţat de biserica cu o singură aripă, deoarece prezenţa lui este măsura succesului într-o biserică de acest tip. Umplerea bisericii duminica dimineaţa este ţelul suprem al religiei organizate. Biserica instituţionalizată contemporană are un criteriu de tipul „numărător de capete" pentru a-şi măsura succesul. Indiferent câte fraze aparent spirituale folosim, succesul unei biserici tradiţionale se măsoară în numărul celor ce participă la cele două ore ale serviciului de duminica dimineaţa. Şi Eddie nu vine dacă nu-1 slujim şi nu-i oferim ceea ce vrea. Sistemul tradiţional are nevoie de Eddie pentru a umple băncile, pen­ tru a completa numărul duminica, pentru a susţine financiar construirea de noi clădiri şi pentru angajarea de noi slujitori. Toate acestea pentru a atrage noi Eddie consumatori care să umple băncile, creând astfel nevoia de alte

46

A Doua Reformă

clădiri noi şi mai bune, care să atragă alţi Eddie, care să ducă la clădiri mai mari şi astfel ciclul se repetă la nesfârşit. Eddie este forţa conducătoare din spatele jocului din biserica tradiţională. Eutih, un personaj fictiv care a contribuit la revista Christianity Today îşi descrie propria experienţă în contextul consumerismului bisericesc: Teamă de zbor f Biserica noastră, intrând în lumea evanghelizării pe uşa market­ ingului, a început recent să se îndrepte către un nou grup-ţintă: cel al oamenilor care zboară frecvent cu avionul. Din pricină că foarte mulţi din pătura superioară a societăţii călătoresc frecvent în tim­ pul săptămânii, nu ne-am zgârcit cu cheltuielile. Scaunele noastre au guri de aer condiţionat individuale, lumini pentru citit şi butoane de apel. Un semnal luminos pentru centura de siguranţă se aprinde ori de cîte ori predicatorul începe să spună ceva controversat; măşti de oxigen şi pungi pentru rău de înălţime sunt aşezate la fiecare scaun. Planul nostru de fidelitate îi răsplăteşte pe cei ce participă frecvent cu călătorii în străinătate la preţ redus (în Ţara Sfântă, desigur). Avem scaune de clasa I care le oferă confort celor ce contribuie generos la fondul pentru construcţia bisericii, îngăduindu-le să părăsească serviciul în timpul ultimei strofe din cântarea de încheiere. însă, după câteva luni, lucrurile au început să scape de sub control. Unii dintre nou-veniţi au început să aibă pretenţii la tratamente speciale: meniu vegetarian, predici alternative disponibile în cască, perne şi pături. Cât de departe ar trebui să mergem cu asta? Miercurea trecută, comitetul bisericii s-a întrunit şi a decis înfiinţarea unei comisii ad-hoc care să se ocupe de aceste cereri speciale. Evanghelizarea prin marketing este grozavă. Dar unde ne vom opri? P e r i c o l u l S i s t e m e l o r D e D i s t r ib u ţ ie

Când Biserica a încetat să se mai întâlnească în grupuri mici şi a trecut exclusiv la contextul de grup mare, sensul membralităţii a fost răsturnat. Biserica a devenit un canal de distribuire a resurselor către membri, în loc să-i provoace să devină ei înşişi resurse. Lyle Schaller subliniază pericolul viziunii de tip distribuţie în locul celei de tip contribuţie asupra organizării.

Reformarea bisericii secolului X XI

47

Cu cât aşteptările sunt mai mari în ceea ce priveşte contribuţia oamenilor cu talentul, creativitatea, timpul, energia, sacrificiile, banii, dedicarea şi alte resurse ale lor, cu atât moralul grupului este mai ridicat şi diviziunile interne mai puţin pronunţate. Acesta este mesajul credinţei creştine, istoria marilor şcoli, tema marilor bi­ serici şi liantul unei societăţi unite. Prin contrast, creşterea aşteptărilor oamenilor cu privire la ce li se va da va avea tendinţa de a politiza luarea deciziilor, de a creşte nivelul de stres şi de a încuraja certurile cu privire la cine a primit o parte suficientă şi cine a fost înşelat.*" Faimosul citat al preşedintelui John F. Kennedy din discursul său de inaugurare a înflăcărat imaginaţia întregii naţiuni în anii ’60, deoarece a vorbit în mod direct despre aceste două perspective: „Nu întrebaţi ce poate face ţara voastră pentru voi (perspectiva distribuţiei), ci ce puteţi face voi pentru ţara voastră (perspectiva contribuţiei)." Elton Trueblood a văzut necesitatea ca fiecare creştin să fie un „instru­ ment al răscumpărării lumii", nu doar un receptor al beneficiilor: Când doctrina lepădării de sine este acceptată în întregime, se vede dintr-o dată clar că, în contrast cu multe alte organizaţii, Biserica nu există pentru beneficiul membrilor ei. Hristos cheamă bărbaţi obişnuiţi şi femei obişnuite la părtăşia Sa veşnică nu în primul rând pentru a-i mântui, ci fiindcă are pentru ei o lucrare de făcut. Este foarte bine cunoscut faptul că El a însoţit chemarea la devotament „Veniţi la Mine" cu chemarea la lucrare „Luaţi asupra voastră jugul meu." Biserica este esenţială pentru un creştin, nu fiindcă îi aduce beneficii personale, nici măcar inspiraţie, ci pentru că, în ciuda tuturor slăbiciunilor ei, este un instrument indispensabil pentru răscumpărarea lumii.21 D e La C o nsu m a to r La P ro du că to r

Biserica cu o singură aripă produce în masă consumatori de tip Eddie, în loc de producători. Cum putem să îi implicăm pe membri? Cum putem închide uşa din spate a bisericii? Ce putem face pentru cei mai credincioşi membri, care se epuizează? Acestea sunt toate întrebări de tip Eddie. Librăriile creştine au rafturile pline cu cărţi despre ucenicie scrise pen­ tru a-1 transforma pe Eddie din consumator în producător. In ultimii 30 de ani, Biserica a încercat toate schemele cunoscute de om pentru a-1 face pe

48

A Doua Reformă

Eddie să devină producător. Liderii şi creştinii productivi au petrecut nenumărate ore încercând să-l schimbe pe Eddie, dar fară succes. Din când în când, câte un Eddie trece de la consumator la producător, dar acest lucru se petrece atât de rar, încât putem suspecta că acel Eddie era de la început un producător în stare latentă. Eddie poate participa la şcoala duminicală şi să fie spectator la serviciul de închinare timp de 30 de ani şi să nu se roage în public. Slujirea sau mărturia către un necredincios nici nu intră în discuţie. Folosind metodele tradiţionale, câţiva Eddie pot fi trans­ formaţi din creştini consumatori în producători. Mulţi lideri sunt convinşi că acest ciclu al lui Eddie nu poate fi schim­ bat fară o modificare a modului în care biserica funcţionează. Care este schimbarea de paradigmă care va transforma această mentalitate frustrantă? Pentru ca biserica să revină la creştinismul dinamic al Noului Testament, trebuie să se petreacă două lucruri: 1 Dă-1 jos pe Eddie din spinarea celor 20% dintre membrii bisericii care sunt creştini productivi, astfel încât ei să poată penetra soci­ etatea cu Evanghelia. 2 Schimbă „creştinii care consumă1' în „creştini care produc11, astfel încât ei să devină parte a soluţiei, nu a problemei. Isus a modelat Biserica în cadrul grupurilor mici pentru a-1 face pe Eddie o parte productivă a Trupului lui Hristos. Nu e de mirare că găsim atât de puţini Eddie pe paginile Noului Testament, pentru că nu se puteau ascunde în spatele activităţilor care au loc în clădiri uriaşe. Biserica Noului Testament se întâlnea în grupuri mici în case, poate chiar în casa lui Eddie. El trebuia să participe şi să producă. A cui este vina? A lui Eddie? A liderilor bisericii? A creştinilor care produc? A sistemului! Sistemul produce consumatori de tip Eddie îl loc să-l transforme într-un producător. Eddie e o victimă a sistemului pe care nu el l-a creat şi care nu îl poate ajuta să fie altceva decât un parazit spiritual. încă din anii ’50, Elton Trueblood a înţeles că era ceva în neregulă cu conducerea şi cu membrii bisericii. El a simţit că este necesară „o oarecare schimbare radicala1 şi ea trebuia să se petreacă la nivelul creştinului „obişnuit11. El îl citează pe John R. Mott: O mulţime de laici sunt astăzi în mare pericol. Este foarte periculos pentru ei să asculte în continuare predici, să participe în continuare la studii biblice şi forumuri, să citească în continuare cărţi religioase şi etice, dacă acestea nu sunt însoţite de un cadru adecvat care să le permită exprimarea zilnică a adevărului recent descoperit.22

Reformarea bisericii secolului X X I

49

Acest cadru este grupul de tip celulă. Fără el, Eddie nu va fi niciodată integrat cu succes în slujirea bisericii şi va continua să fie un obstacol major în calea edificării bisericii şi a evanghelizării lumii. A l t e S c h im b ă r i

Pe lângă modificarea naturii membralităţii, aproape toate celelalte părţi ale Bisericii au fost afectate de schimbarea ce a avut loc în secolul IV. Iată o listă a lucrurilor care au încetat să existe când Biserica nu s-a mai întâlnit în grupuri mici şi a devenit o audienţă într-un grup mare: • Cina Domnului s-a transformat dintr-o masă luată în comun într-o ceremonie • închinarea s-a transformat din participare în observare • Mărturisirea s-a transformat din relaţie în vânzare • Slujirea s-a transformat din personală în aproape exclusiv socială • Conducerea s-a schimbat din una bazată pe daruri şi pe slujitori chemaţi într-una bazată pe slujitori angajaţi • Creşterea s-a transformat din înmulţire în adunare • Misiunea s-a transformat din condiţia de a fi misionari în aceea de a susţine misionari • Confesiunea s-a transformat din ceva public în faţa unui grup în ceva privat în confesional • Ucenicia s-a transformat din ceva făcut pe teren în ceva predat în clasă • Părtăşia s-a transformat din trăirea profundă în comunitate în întâlniri superficiale în grupuri mari • Viaţa în trup s-a transformat din stil de viaţă în membralitate • Darurile s-au transformat din edificare în distracţie, mergând până la dispariţia lor • Puterea s-a transformat din cea dată de Dumnezeu în abilităţi umane • Clădirile s-au transformat din clădiri funcţionale în locuri sacre de întâlnire • Administrarea s-a transformat din intergrată într-una departamentală • Membrii s-au transformat din producători în consumatori • îngrijirea copiilor s-a transformat din responsabilitatea părinţilor în a bisericii • Studiul biblic s-a transformat din împlinitori ai Cuvântului în ascultători ai lui • Evanghelizarea s-a transformat din „duceţi-vă“ în „veniţi"

50

A Doua Reformă

Tranziţia de la grupuri mici la clădiri mari, definitivată în secolul IV, a schimbat faţa Bisericii pentru următoarele 17 secole. Toate cele de mai sus au avut un impact negativ asupra Bisericii pe care o cunoaştem noi. Este posibil ca Biserica de astăzi să poarte asupra sa mai mult amprenta lui Constantin din secolul IV, decât amprenta lui Hristos din secolul I. Mulţi creştini care studiază şi cercetează încep să fie tot mai convinşi de acest lucru.

5 T E R E Z A , O P A R A D IG M Ă A P O C A L IP T IC Ă

Această generaţie se află in centrul istoriei prin faptu l că, în timpul ei, se întâmplă mai multe lucruri decât în toate celelalte generaţii la un loc. —Alvin Tofîler

iserica a cunoscut-o pe Tereza prin intermediul unui membru pregătit de o agenţie locală să poarte de grijă familiilor cu probleme. Direcţia Socială pentru Protecţia Copilului îi dăduse Terezei responsabilitate temporară asupra a şapte dintre nepoţii ei, cu vârste cuprinse între doi şi nouă ani. Fiica ei, mama naturală a copiilor, avea aproape 30 de ani, era dependentă de droguri şi îşi întreţinea viciul prin prostituţie. La fel ca mii de alte persoane, ea încerca să evadeze din iadul existenţei ei prin intermediul utopiei drogurilor. In familie fuseseră mai multe cazuri de abuz asupra copiilor şi de negli­ jare a lor. Cele mai în vârstă două fete fuseseră recent abuzate sexual de tatăl lor vitreg, care acum se afla în închisoare aşteptând să fie judecat. Tatăl lor natural era arestat în Mexic pentru crimă. Toţi aceşti şapte copii minunaţi, cinci fete şi doi băieţi, fuseseră aduşi pe lume într-un vârtej social periculos care ameninţa, cu trecerea timpului, să-i înghită. Observând această situaţie, am văzut cum lucrarea răului devine din ce în ce mai mare. O tânără mamă dăduse deja naştere la şapte copii care aveau toate şansele să ajungă exact ca ea. (Bărbaţii implicaţi aveau cel puţin acelaşi grad de responsabilitate, dar, de obicei, nu erau prin apropiere.) Chiar dacă unul sau doi dintre aceşti copii scumpi aveau să scape, situaţia reprezenta o accelerare rapidă a mizeriei, a durerii, păcatului şi a rănilor.

B

51

52

A Doua Reformă

înmulţind această situaţie cu mii de „Tereza" din lume, descoperim cât de gravă este suferinţa umană şi răul din lume. Răul prosperă, iar suferinţa umană se multiplică. D is t o p ia : B o a l a S e c o l u l u i

XXI

Un articol recent din revista U.S. News & World Report descrie ceea ce se petrece cu Tereza, cu fiica ei, cu nepoţii ei şi cu alţi oameni din întreaga lume, folosind termenul „distopie“23 ca antonim al termenului „utopie". Este o situaţie, spune dicţionarul Webster, „în care condiţiile şi calitatea vieţii sunt înspăimântătoare". Este limpede că un mare procent din locuito­ rii planetei trăiesc o viaţă cumplită. Optimismul utopic al ultimelor decenii s-a spart ca un balon de săpun şi distopia a pus stăpânire asupra lumii ca o boală planetară. Ne aflăm într-un ciclu social periculos, care ameninţă civi­ lizaţia. Chiar şi în America de Nord s-a incubat în oraşe şi se răspândeşte acum ca o plagă în fiecare pătură socială. Distopia este o boală planetară. Cei ce nu au înţelegerea biblică a naturii păcătoase inerente a omului sunt surprinşi de dezvoltarea condiţiilor ameninţătoare ale distopiei. Lumea nu are nici cea mai mică idee care este sursa sau tratamentul aces­ tei boli. Din nefericire, deşi simpatizează cu cei ce suferă de distopie, Biserica tradiţională şi-a pierdut unul dintre cele mai importante mijloace prin care îi poate sluji pe cei aflaţi în suferinţă. Distopia este adesea asociată în literatură cu cei patru călăreţi din Apocalipsa - războiul, foametea, ciuma şi moartea. Aceşti călăreţi cumpliţi apar în fiecare generaţie. în secolul nostru, imaginaţi-vă mulţimea celor ce suferă de distopie prin următoarele cuvinte: „Holocaust", „Hiroshima", „Câmpiile Ucigaşe" şi „Bosnia". Ultimul cuvânt apocaliptic este „Rwanda", dar după el, vor mai fi şi altele până la sfârşitul acestei cărţi. în Africa i-am văzut pe cei patru călăreţi din Apocalipsa răscolind pământul de la un capăt la altul. Mai întâi, a fost războiul şi moartea care-1 însoţeşte. Apoi au venit foametea şi moartea, apoi ciuma care i-a lovit pe refugiaţii din calea războiului, foametea din taberele de refugiaţi unde holera şi alte boli şi-au luat partea lor de victime. Deşi fazele prin care tre­ cem se schimbă, constanta care rămâne este moartea. Imagini cumplite au rămas în urma acestui marş al morţii. Copii plângând lângă cadavrele mamelor lor, mame plângând lângă trupurile neînsufleţite ale copiilor lor. O imagine cumplită este aceea a unui vultur aşteptând lângă trupul diform al unui copil aflat pe moarte, singur, în pustiul din Somalia.

53

Reformarea bisericii secolului X XI

Patru factori istorici importanţi contribuie la distopia lumii de astăzi şi creează contextul istoric al Bisericii pentru secolul XXI: explozia demografică, aglomeraţia urbană, alienarea socială şi izolarea Bisericii. Aceasta este lumea Terezei, o paradigmă apocaliptică ce ameninţă să dis­ trugă civilizaţia pe care o cunoaştem. E x p l o z ia D e m o g r a f i c ă

Statisticile ne spun că numărul oamenilor care au trăit şi au murit de la începutul istoriei până astăzi este proximativ egal cu cel al oamenilor care trăiesc astăzi în lume. Populaţia lumii din vremea lui Isus era egală cu populaţia Statelor Unite astăzi. în timpul lui Martin Luther, populaţia se dublase. Au fost necesari 1500 de ani pentru ca lucrul acesta să se întâm­ ple. în 1800, populaţia se dublase din nou, în doar 300 de ani. în 1930, populaţia s-a dublat din nou, în numai 130 de ani. Din 1930 până în 2000, populaţia va exploda la 6,5 miliarde de locuitori în 70 de ani (n. tr. cartea a fost editată pentru prima dată în anul 1995). Se prevede ca populaţia să se dubleze din nou la 10-12 miliarde de locuitori în decursul secolului XXI. Graficul de mai jos ne va fi de ajutor în acest sens. Explozia demografică. Numărul total al oamenilor care au trăit şi au murit este aproximativ egal eu cel al oamenilor aflaţi astăzi in viaţă. Populaţia lumii din vremea lui Isus era egală cu populaţia de astăzi a Statelor Unite. în vremea lui M artin Luther, populaţia lumii se dublase. Pentru aceastafuseseră necesari 1500 de ani. Reforma în 1800, populaţia se dublase incă o dată, Cium a (M oartea N eagră) în numai 130 de ani. între 1930-2000, populaţia explodează la 6,5 miliarde Evul Mediu in doar 70 de ani! începutul Bisericii Catolice

3000 Î.H.

2000 Î.H.

1000Î.H.

0A.D.

Figura 1. Explozia demografică

1000

2000

54

A Doua Reformă

Conform Departamentului de Populaţie al Naţiunilor Unite, în fiecare an se adaugă la populaţia lumii un număr echivalent cu populaţia Mexicului. Aceasta înseamnă că, pe lîngă cei ce mor, 90-100 de milioane de oameni se adaugă. Paul Erlich, autorul bestsellerului din 1968, Bomba Demografică, spune că actuala populaţie de 5,5 miliarde de oameni se va dubla până la mijlocul secolului XXI. In 1992, el a spus: „Am fost mult prea optimişti. Când scriam cartea se adăugau 70 de milioane în fiecare an. Astăzi se adaugă 93 de milioane anual."24 Aceasta înseamnă că populaţia lumii va creşte cu echivalentul populaţiei Chinei, adică 1 miliard de locuitori, în perioada următoarelor şase decenii. A g l o m e r a ţ ia U r b a n ă

In timp ce explozia demografică face din această perioadă un punct de cotitură al istoriei, urbanizarea adaugă încă un semn de exclamaţie. Evenimentele-cheie ale secolului XXI au loc în mediul urban. Statisticianul David B. Barrett descrie diferitele tipuri de oraşe care iau naştere ca urmare a exploziei demografice. Aceste sunt megaoraşele, care depăşesc 1 000 000 de locuitori. In 1900, existau două astfel de metropole. Numărul lor a crescut la 276 până în 1985 „cu cifre viitoare estimate de Naţiunile Unite la 433 până în 2000 şi 625 de oraşe cu 1 000 000 de locuitori în anul 2025." Pe lângă megaoraşe se observă şi explozia superoraşelor care au o populaţie de peste 4 000 000 de locuitori. „Londra a fost primul superoraş în 1870; astăzi există 38 de astfel de superoraşe; până în 2025 se anticipează un număr de 144, iar până în 2050 un număr de 220." De asemenea, Barrett vorbeşte şi despre explozia oraşelor supergigant, care au o populaţie de peste 10 000 000 de locuitori. „Primul oraş supergi­ gant a fost Tokyo în anul 1958. Imediat, aceste oraşe au erupt peste tot. Până în anul 2000, se estimează un număr de 24 de oraşe supergigant, acest număr crescând până la 80 în anul 2050.“2' Oamenii se aglomerează în oraşe, contribuind astfel la o mai mare pre­ siune şi un mai mare stres al vieţii urbane. Viaţa nu mai este la fel de simplă ca atunci când omul avea un mic magazin sau un mic ogor. Numărul uriaş al populaţiei urbane creează o complexitate nemaiîntâlnită înainte.

Reformarea bisericii secolului X XI

55

A l ie n a r e a S o c i a l ă

Sociologii consideră că al treilea factor care contribuie la distopia modernă este „coconizarea“(de la „cocon“, gogoaşa viermelui de mătase) societăţii. Acest termen descrie modul în care oamenii ies din clădirile bine securizate în care lucrează, ajung în garaje private, unde se urcă în maşina dotată cu aer condiţionat, merg spre casă protejaţi de geamurile fumurii şi în compania muzicii de la bord, parchează maşina în garajul personal închis şi intră în casă, în cochilia lor. Acesta este un mod de a descrie izo­ larea omului modern de societate într-un mediu de siguranţă. Zidul sau gardul sunt simbolurile cele mai relevante ale coconizării oraşelor. Acestea ne spun ceva despre psihologia orăşeanului. Când ajunge acasă, în fiecare zi, orăşeanul se retrage în spatele zidurilor. Rolul barierelor este să păstreze oraşul la distanţă. O cantitate însemnată de timp, bani şi materiale este folosită pentru a ridica ziduri, garduri şi bariere pentru a separa grupul „nostru" de grupul „lor“. Aceste ziduri simbolizează izolarea, singurătatea şi teama. De ce există în oraşe aceste ziduri fizice, dar şi relaţionale? Este evident că orăşeanul se simte vulnerabil, nesigur şi ameninţat de mediul lui urban. El nu-şi poate însuşi toate schimbările şi întreaga complexitate caracteris­ tică vieţii în metropole. Zidurile sunt soluţia pentru instinctul său de autoapărare fizică şi emoţională. Societatea este scăpată de sub control şi teama pune stăpânire pe jungla urbană. Orăşeanul este dezrădăcinat, rupt de relaţiile culturale bine defi­ nite. Divorţul îl face să nu beneficieze de siguranţa familiei şi a căminului şi este determinat tot mai mult să interacţioneze cu maşini şi computere impersonale. Este silit să rabde durerea şi agonia mizeriei umane şi a neomeniei omului faţă de om, demonstrate în fiecare seară în programele de la televizor. El simte că intimitatea îi este ameninţată chiar şi în sanctuarul propriei locuinţe, asaltat fiind de telemarketing, de reclame şi de doze din fiecare religie de pe pământ. I z o l a r e a B is e r ic ii

Pentru a explica cel de-al patrulea factor al distopiei, mă voi referi din nou la o statistică mondială. David Barrett foloseşte statistica pentru a argumenta faptul că lumea de astăzi este diferită de cea dinainte din pri­ cina unui climat „necreştin" sau „anticreştin" în creştere. Intre anii 1400-1700 d. Hr., toate cele cinci cele mai mari oraşe ale lumii erau capi-

56

A Doua Reformă

taie necreştine sau chiar anticreştine. în jurul anului 1900, toate cele mai mari cinci oraşe ale lumii deveniseră bastioane ale vieţii creştine, ale uceni­ ciei, ale evanghelizării urbane şi ale misiunii locale şi mondiale. Dar, în jurul anului 1985, două din cele cinci oraşe erau necreştine, iar în jurul anului 2000 trei vor deveni ostile misiunii creştine. în jurul anului 2050, patru din cele cinci oraşe vor deveni giganţi necreştini şi anticreştini, numărând în jur de 40 de milioane de locuitori fiecare, în ordinea mărimii - Shanghai, Beijing, Bombay şi Calcutta. Procentul creştinilor din mediul urban se află în descreştere. în con­ trast cu situaţia favorabilă creştinismului din anii 1900, acum găsim superoraşe necreştine, care blochează înaintarea creştinismului. Oraşe uriaşe de câte 10 milioane de locuitori, fară rădăcini în creş­ tinism, apar pe tot cuprinsul globului. Printre ele se numără Tokyo, Shanghai, Beijing, Calcutta, Osaka, Bombay. Următoarele vor fi, până în anul 2000, mari oraşe musulmane precum Jakarta, Cairo, Bagdad, Istanbul, Teheran şi Karachi.26 Creştinismul jertfitor n-a fost niciodată o alegere prea populară. Cu aceste schimbări ale perspectivei asupra lumii, Biserica va trebui să evalueze costul mărturisirii lui Hristos, mult mai mic decât în zonele unde există o severă persecuţie a creştinilor. D e s p r e B is e r ic a S e c o l u l u i X X I

în vreme ce populaţia se înmulţeşte, dar se şi aglomerează în oraşe, sunt ridicate ziduri şi creştinismul devine din ce în ce mai izolat. Procentul Bisericii, raportat la întreaga populaţie este în descreştere. Biserica şi-a pierdut eficienţa în câştigarea celor ce suferă de distopie. Cunosc mulţi creştini respectabili care susţin că membralitatea în biserică raportată la numărul total al populaţiei, este în creştere. Aceasta depinde de modul în care definim această noţiune. Dacă îi includem aici şi pe copiii celor credincioşi şi pe cei care aparţin bisericii doar din punct de vedere cultural, atunci aceşti statisticieni pot avea dreptate. însă, dacă membru al bisericii este adultul activ implicat în viaţa biseri­ cii în calitate de credincios, numărul este mult mai mic. Cei mai mulţi statisticieni care se ocupă de Biserică recunosc dificultatea obţinerii unui număr corect, deoarece asta presupune diverse implicaţii subiective şi teo­ logice. Nici măcar bisericile protestante nu se pot pune de acord între ele asupra definiţiei corecte. Atunci, o definiţie care să-i satisfacă şi pe catoli­ ci şi pe protestanţi este cu atât mai puţin posibilă.

Reformarea bisericii secolului X XI

57

Un pastor, împreună cu care am slujit cu mai mult de douăzeci de ani în urmă, a înţeles clar diferenţa care apare când e vorba de statistici cu privire la Biserică. Când era întrebat cu privire la numărul de membri din biserica lui, el răspundea „Vrei să-ţi spun cu câţi membri mă laud sau câţi membri lucrează}“ Categoriile de membri şi de credincioşi influenţează concluzia la care ajungem cu privire la starea Bisericii, care la rândul ei afectează strategiile pe care le dezvoltăm. Statisticile sociale cu privire la numărul de membri ai bisericilor pot avea o anume validitate, însă statistica ce defineşte creşterea Bisericii este aceea privitoare la credincioşii autentici. Pentru dezvoltarea strategiilor Bisericii, mă interesează mai mult identificarea numărului de membri implicaţi în lucrarea Bisericii din lumea întreagă, decât numărul de membri cu care se laudă Biserica. Dacă aspectul numeric nu ne ajută la rezolvarea problemei, problema strategiei se rezumă la diferenţa dintre adunare şi înmulţire. Populaţia se înmulţeşte în timp ce majoritatea bisericilor se bazează pe o strategie de adunare sau chiar de creştere zero. Chiar şi bisericile tradiţionale din Ame­ rica de Nord care dispun de o mare inventivitate folosesc strategii care adaugă membri, în timp ce populaţia creşte prin înmulţire. Multele bise­ rici dinamice împrăştiate prin întreaga lume care folosesc grupurile-celulă ca bază pentru activitatea şi viaţa lor sunt principalele excepţii de la acest model de creştere a Bisericii. In lumina acestor indicatori demografici, se ridică în minte anumite întrebări: ştie Dumnezeu că există o explozie demografică? Iubeşte Dumnezeu miliardele de oameni care se nasc astăzi la fel de mult ca milioanele care s-au născut în vremea lui Isus? Cu siguranţă că da, dar ce face El pentru ei? Are Dumnezeu un alt plan? Chiar şi cei mai optimişti lideri de biserici se pierd când trebuie să explice cum poate modelul unei biserici care funcţionează o zi pe săptămână să aibă un impact semnificativ asupra populaţiei aflate în plină explozie. L e a p ş a ! T u E ş t i!

Explozia demografică, aglomerarea urbană, înstrăinarea socială şi izo­ larea Bisericii ne aşază înăuntrul unei paradigme apocaliptice, într-un cadru al dezastrului, mizeriei şi al răului. Ce se poate face? Trebuie să ne întrebăm: „Poate o biserică izolată între pereţi şi care se bazează pe strategii de creştere prin adunare să biruiască în lupta cu aceste forţe apocaliptice?" întrebarea nu este dacă Biserica lui Isus Hristos va

58

A Doua Reformă

birui. Ea a înfruntat şi în trecut forţe apocaliptice şi a crescut în ciuda lor. Problema este dacă Biserica instituţionalizată (a lui Constantin), aşa cum o cunoaştem noi, va supravieţui. Poate biserica doar de duminică, de o sin­ gură zi pe săptămână, să prospere într-o lume atât de ostilă şi în perma­ nentă transformare, fară o schimbare radicală a modului în care acţionează? Dacă noi nu ne punem aceste întrebări, atunci cine o va face? Politicieni bine intenţionaţi pot repartiza fonduri guvernamentale pentru rezolvarea problemelor, dar nu pot oferi societăţii ceea ce îi lipseşte şi anume puterea şi valorile spirituale. Mulţi „Larry“ sunt dezamăgiţi de modelul vechi pentru a mai vrea să se confrunte cu dificultăţile ridicate de aceste întrebări. „Eddie", membrul consumator al bisericii, este parte a problemei şi este prea comod şi imatur pentru a-şi da măcar seama că există o problemă. Experţii fiecărei biserici sapă din ce în ce mai adânc în aceeaşi groapă istorică, încercând să „regleze" cât mai bine Biserica tradiţională. „Tereza" se îneacă în propriul ei vârtej apocaliptic, trăgându-şi după ea copiii şi nepoţii. Ea nu va găsi niciodată un leac pentru propria ei distopie. Astfel că tu şi cu mine suntem cei care trebuie să ajungem la înţelegerea lumii în care trăim. Trebuie să găsim o cale prin care să trăim „istoria sacră (apocaliptică)" a lui Dumnezeu în aşa fel încât împărăţia Lui să se instaureze „precum în cer aşa şi pe pământ." Ce trebuie să facă Biserica pentru a deveni instrumentul de răscumpărare al lui Dumnezeu pentru lumea în care trăim? Se va baza Biserica pe respectabilitatea ei? Pe programele ei? Pe intelectualismul ei? Pe organizarea ei denominaţională istorică? Pe clădirile ei? Pe liderii ei profesionişti care fac totul? Vremurile apocaliptice reclamă soluţii pe măsură, în Biserică, precum şi în viaţa personală. Vorbim despre o schimbare majoră de paradigmă. Trebuie să începem să experimentăm cea mai puternică paradigmă oferită vreodată: paradigma întrupării. Aceasta poate fi definită astfel: Dumnezeu trăieşte în istorie, în Biserică printr-o prezenţă vie, cu mare putere, având un scop veşnic. Pentru a intra în această paradigmă, trebuie să trecem de la modelul actual de Biserică şi să devenim biserici cu două aripi care au speranţă şi o strategie concretă pentru a-1 transforma pe Eddie într-un creştin care să producă, pentru a lua presiunea de pe umerii lui Larry şi pentru a o ajuta pe Tereza şi pe copiii ei. Aceasta este singura paradigmă care poate răscumpăra Biserica şi, odată cu ea, societatea. Dacă tu şi cu mine nu o facem, va rămâne nefacută! Leapşa! Tu eşti!

6 ÎN T R E B Ă R I D E S P R E B IS E R IC A C U D O U Ă A R IP I

Viteza e bună doar când mergi in direcţia corectă —-Joel A. Barker

robabil că acum ai deja întrebări cu privire la biserica de tip celulă şi cu privire la ceea ce eu şi ceilalţi susţinători ai ei credem. în acest capitol vreau să tratez opt întrebări care se ridică adesea cu privire la biserica de tip celulă. într-o oarecare măsură, acest capitol te va ajuta să înţelegi ce nu vreau să spun.

P

întrebarea 1: „Vrei să spui că biserica de tip tradiţional este in întregime greşită?“ Categoric nu! Biserica, aşa cum o ştim noi, nu este nesinceră sau greşită. Biserica de tip tradiţional nu este incorigibilă; este incompletă. Dă doar din aripa grupului mare. Biserica tradiţională nu e moartă; e doar schiloadă. Scopul acestei cărţi nu este să slăbească aripa grupului mare a bisericii tradiţionale, ci să o ajute să înceapă să-şi folosească şi aripa grupurilor mici. Viaţa tradiţională, în grupul mare trebuie contrabalansată cu viaţa de părtăşie din grupurile mici. Elton Trueblood afirmă că Biserica trebuie să penduleze între realism şi idealism. Trebuie luate în considerare atât calităţile, cât şi slăbiciunile Bisericii moderne. El sugerează însă că accentul trebuie pus pe slăbiciuni, deoarece aceasta duce la schimbare: 59

60

A Doua Reformă

Trebuie să spunem nu că starea Bisericii este mai rea decât a fost înainte - ceea ce poate fi adevărat sau nu - ci că Biserica este mult mai slabă decât ar putea fi. Domenii care acum sunt neglijate ar putea fi reconsiderate; resurse care acum se risipesc ar putea fi folosite. Problema cu care ne confruntăm nu este dacă credinţa noastră a slăbit, ci cum o putem face să fie mai relevantă pentru viaţa contemporană şi pentru nevoile ei urgente. Oricât ar fi de bună, Biserica modernă nu este suficient de bună; nu este atât de bună pe cât ar putea fi, având în vedere începutul ei glorios şi resursele actuale nefolosite. Iar adversarii ei sunt puternici.27 Plimbându-se pe un deal undeva în centrul Indiei, misionarul E. Stanley Jones a găsit un fort păzit de soldaţi îmbrăcaţi în vechi uniforme militare colorate. Fortul respectiv fusese cândva important, fiind centru al unui stat feudal. Cândva între zidurile lui groase se exercitase autoritatea şi puterea statului. De-a lungul timpului, centrul şi autoritatea statului s-au mutat în afara zidurilor, în oraşul de la poalele dealului. Acum fortul era pustiu şi veghea de la înălţime, irelevant, cu soldaţi care-1 păzeau cu mare pompă. Comentând întâmplarea, Jones a spus următoarele: „Aceea, spun criti­ cii, este imaginea Bisericii de astăzi... Se află pe înălţimi, dar aridă... şi irelevantă. Ea nu este conectată la problemele curente. Păzeşte cu mare pompă valori şi aspecte irelevante.' Jones recunoaşte diferenţa dintre irelevanţa valorilor şi irelevanţa struc­ turilor şi a formelor: Valorile pe care Biserica le păzeşte nu sunt lipsite de însemnătate şi nici irelevante. Ele sunt cele mai mari valori pe care umanitatea le-a avut vreodată. Aceste valori pot fi acoperite de forme irele­ vante şi de un limbaj arhaic, dar, dacă s-ar desprinde de acestea din urmă, ele repezintă cele mai preţioase posesiuni pe care le are omenirea.29 Cât de tragică este imaginea Bisericii de astăzi! Are încă în posesie cel mai preţios mesaj şi cele mai importante valori, dar este prea adesea igno­ rată din pricină că mesajul şi valorile sunt îngropate în forme irelevante şi în limbaj arhaic. Nu valorile Bisericii sunt problema, nici teologia ei. Problema este absenţa unui model viabil prin intermediul căruia să poată fi trăite valorile şi teologia. Aici intră în scenă mişcarea bisericii de tip celulă.

Reformarea bisericii secolului X X I

61

întrebarea 2: „Vrei să spui că grupurile mici sau celulele vor rezolva orice problemă în biserică?“ Cu siguranţă nu! Grupul-celulă nu este un soi de structură magică, ce revoluţionează Biserica prin simpla lui prezenţă. Fără-viaţă, structurile, indiferent cât de variate ar fi, sunt nişte oase uscate. Când folosesc termenul „grup mic“ sau „celulă" nu mă refer niciodată numai la structura fizică, ci şi la dinamica vieţii din cadrul lui, care poate veni numai de la Hristos. Dinamica dintr-un grup mic este diferită de ceea ce se petrece într-o adunare mare sau de ceea ce trăiesc eu ca individ. Faţetele comunităţii sunt intimitatea personală, accesibilitatea şi disponibilitatea, contactul fizic, co­ municarea, grija şi ajutorul, darea de socoteală, relaţiile, conversaţia, unitatea, scopul comun şi slujirea în grup. Acestea nu pot fi copiate în acelaşi fel şi la aceeaşi intensitate într-un grup mare sau în viaţa unui singur individ. Grupurile-celulă sunt esenţiale în viaţa unei biserici datorită acestor calităţi, nu din pricina structurii efective a grupului. Nu este nimic de la sine spiritual în faptul că doi sau trei oameni se adună împreună. Oamenii se adună permanent unii cu alţii în societate, politică, afaceri, religie, educaţie şi chiar în scopuri criminale, precum bandele. Ceea ce este diferit cu privire la grupurile noutestamentare este „Hristos în mijlocul lor“, de aceea grupul devine trupul Lui. Aspectele unice esenţiale unei vieţi de biruinţă în Hristos nu pot fi atinse în absenţa grupurilor mici. Biserica de tip tradiţional a încercat ani de zile să facă lucrul acesta şi să fie „biserică", fără să aibă o structură noutestamentară de celule. Unii văd chiar în şcoala duminicală împlinirea acestei cerinţe a vieţii de grup mic. Insă, o clasă obişnuită de şcoală duminicală nu întruneşte caracteristicile comunităţii de celule a Noului Testament. Ea este împiedicată de perioada de timp limitată la o oră pe săptămână, de scopul limitat la cunoaşterea intelectuală a Bibliei şi de locul de întâlnire, izolat de lumea reală din afară. Calităţile şi caracteristicile comunităţii spirituale sunt mai bine expri­ mate astăzi decât în primul secol prin grupurile mici de casă. De aceea Isus a implementat cu grijă grupurile mici în structura de bază a Bisericii nou­ testamentare. Nu structura, ci dinamica vieţii lui Hristos însuşi care lucrează în şi prin grupurile mici, face ca acestea să fie esenţiale pentru Biserică. întrebarea 3: „Asta înseamnă că viaţa membrilor bisericilor de tip tradiţional este lipsită de valoare?“ Nicidecum! Nu am deloc intenţia de a ponegri spiritualitatea, sinceri­ tatea sau sacrificiul a mii de creştini minunaţi care slujesc cu credincioşie în

62

A Doua Reformă

biserici de tip tradiţional. Printre ei se numără părinţii şi bunicii mei, prie­ teni şi fraţi de credinţă. Chemarea la o întoarcere spre modelul noutestamentar al Bisericii nu pune sub semnul întrebării maturitatea spirituală a membrilor din bisericile de tip tradiţional. Creştinii pot creşte individual din punct de vedere spiritual şi în cadrul modelului bisericii cu o singură aripă. Ei petrec timp personal în închinare înaintea Domnului, câştigă suflete pentru Domnul, studiază Biblia în mod sistematic şi serios, se străduiesc să se asemene cu Hristos în faptele lor şi cultivă o profundă viaţă de rugăciune. Caracterul acestui mod creştin de viaţă într-o biserica de tip tradiţional este unul personal. Şi din pricină că este personal în loc să fie colectiv, el poate fi cultivat într-o biserică indi­ ferent de dimensiunile ei. întrebarea este dacă pot avea o viaţă creştină după modelul Noului Testament fară o părtăşie într-un grup mic. Este evident că pot avea o relaţie personală cu Hristos şi cu alţi creştini şi fară contextul unui grup mic. De asemenea, pot participa la activităţi ale unor grupuri mari şi la închinare fară să fac parte dintr-un grup mic. Dar, fară un grup mic, este dificil, dacă nu imposibil, să trăieşti într-o părtăşie noutestamentară. A spune că există şi altceva în afara experienţei personale sau a celei dintr-un grup mare nu înseamnă a spune că tot ceea ce avem în momentul de faţă este greşit. Ci este dorinţa de aduce Bisericii binecuvântarea experimentării lui Hristos în părtăşia plină de putere pe care o vedem pe paginile Noului Testament. întrebarea 4: „Vrei să spui că acest tip de biserică se poate realiza repede sau cu uşurinţă?" Nicidecum! Este limpede că Isus a înţeles că nu va fi uşor. Imaginea pe care Isus o foloseşte este aceea a unei Biserici aflate în plină ofensivă împotriva porţilor Locuinţei morţilor. Asemenea cuvinte nu ne permit să ne aşteptăm la ceva uşor şi confortabil. Procesul de transformare într-o bi­ serică de tip celulă necesită o măsură incredibilă de dedicare şi de credinţă. Isus a spus „Eu îmi voi zidi Biserica Mea“. Zidirea este un proces. Lui Isus i-au trebuit trei ani şi jumătate pentru a definitiva prima Biserică. Acei ani au fost caracterizaţi de opoziţie, neînţelegere din partea liderilor, aban­ donare din partea unor ucenici, trădare din partea altora, iar în final moarte pe cruce. Partea a IlI-a a acestei cărţi prezintă o imagine realistă şi biblică a modului cum se poate începe o biserică de tip celulă şi cum se poate face tranziţia de la biserica de tip tradiţional la cea de tip celulă.

Reformarea bisericii secolului X X I

63

întrebarea 5: „De ce să facem din dimensiunea grupului o problemă? Faptul că venim în prezenţa lui Hristos nu este ceea ce contează?“ Dumnezeu este omniprezent şi se poate arăta în mod individual la mii de oameni deodată. De aceea, închinarea unui număr, mare de oameni înaintea lui Dumnezeu în acelaşi timp nu este o problemă. La fel cum nu este nici închinarea individuală înaintea Lui. Pe Dumnezeu II pot experi­ menta în mod personal chiar şi în mijlocul unei mulţimi de mii de per­ soane. Problema este lipsa părtăşiei. Deoarece eu nu sunt omniprezent, nu pot experimenta părtăşia într-un grup de mii de oameni la fel ca într-un grup mic. Aşa cum sunt limitat fizic în timp şi spaţiu, sunt limitat şi în ce priveşte numărul de persoane cu care pot dezvolta relaţii profunde. Formula care descrie comunicarea în grup este N x N —N = LC. „N“ reprezintă numărul de persoane, iar „LC“ reprezintă liniile de comunicare. Numărul de persoane prezente înmulţit cu sine însuşi, din care se scade acelaşi număr, dă numărul liniilor de comunicare din grup. Pentru exem­ plificare, să presupunem că patru persoane se întâlnesc. Câte linii de comu­ nicare se vor forma? Folosind formula de mai sus, avem următoarele: 4 x 4 - 4 = 12. Intr-un grup de patru persoane există 12 linii de comunicare. Dar dacă grupul are opt persoane, atunci se dublează şi liniile de comu­ nicare? Să folosim formula! 8 x 8 - 8 = 56. Există 56 de linii de comuni­ care într-un grup de opt persoane. Numărul lor nu doar s-a dublat, ci a crescut considerabil, de la 12 la 56. Ce putem spune despre un grup de 12 persoane? 12 x 12 - 12 = 132. Intr-un grup de 12 persoane, pentru ca fiecare să se raporteze la fiecare, e nevoie de 132 de ocazii separate. Vedeţi acum de ce Isus a avut doar 12 ucenici? Dimensiunea grupului este importantă în dezvoltarea relaţiilor şi a părtăşiei.30 Isus n-a spus „Dacă două sau trei sute, sau două sau trei mii se adună în Numele Meu, acolo sunt şi Eu.“ Nu din întâmplare sau fară intenţie a spus Isus că El va fi prezent într-un mod cu totul special acolo unde sunt doi sau trei (Matei 18:20). însăşi natura părtăşiei presupune un grup limitat ca dimensiune. Creştinii Noului Testament îşi doreau părtăşia, de aceea trăiau în grupuri mici. Factorul-cheie este dacă Biserica de astăzi doreşte sau nu părtăşia. întrebarea 6: ,>Nu este o prea mare simplificare să pretindem că o anumită structură bisericească este şi singura?Nu vedem în Noul Testament mai multe tipuri de biserici?“

64

A Doua Reformă

Modelul noutestamentar al Bisericii are două laturi: Biserica adunată în public şi Biserica în case. Tipurile de conducere, metodele de luare a deciziilor şi tipurile de organizare sunt adaptabile, pe măsură ce avansăm în Noul Testament de la evanghelii, prin Faptele apostolilor până la epis­ tole. Insă, modelul de bază al Bisericii noutestamentare nu se schimbă de-a lungul Noului Testament. Niciodată Pavel sau alţi scriitori nu afirmă că Biserica ar trebui să înceteze să se întâlnească după modelul stabilit în chiar primele zile ale existenţei ei, atât în case, cât şi în public. Robert Banks spune acelaşi lucru astfel: ...Pavel nu se dezice niciodată de modul în care a afirmat că Biserica trebuie să funcţioneze. Niciodată nu s-a depărtat de poziţia conform căreia Biserica este o familie autentică extinsă, pentru a îmbrăţişa o Biserică mai puţin personală şi mai instituţionalizată. El n-a sugerat niciodată că biserica locală trebuie să se ocupe doar cu un aspect al activităţii - cel presupus „religios" - şi cu un singur aspect al personalităţii - cel aşa-numit „spiritual". El nu a renunţat niciodată la credinţa lui în slujirea reciprocă şi în împărţirea autorităţii în favoarea unui model bazat pe ordine litur­ gică şi conducere ierarhică.31 Privind prin lentila bisericii cu o singură aripă, vedem o paletă largă de „biserici" în Noul Testament, fapt ce ne produce confuzie. De-a lungul istoriei, aceste diferenţe au devenit şi mai pronunţate în mintea teologilor şi a pastorilor. Cu toate astea, în Noul Testament vedem un singur model de Biserică. In ciuda adaptărilor, modelul Bisericii rămâne în esenţă acelaşi. De exemplu, păsările sunt create cu două aripi pentru a zbura. Acesta este mode­ lul lor. Zborul este funcţia lor. Modelul nu se schimbă, dar funcţia zboru­ lui poate fi adaptată. Păsările precum vulturii şi şoimii zboară şi plutesc. Prepeliţele şi curcanii zboară în scurte explozii de energie. Rândunelele şi alte păsări mici zboară ca săgeţile pentru a prinde insecte. Pasărea colibri pluteşte în aer mişcându-şi aripioarele cu o viteză incredibilă. Gâştele şi raţele zboară în formaţie cu mişcări line şi puternice. Toate însă au acelaşi model fundamental de zbor - două aripi. In Noul Testament, modelul bazat pe grupuri mari şi mici este acelaşi. In Biserica primară nu vedem mai multe modele diferite de „biserici", ci aplicarea diferită a aceluiaşi model. Din nefericire, Biserica de tip tradiţional nu a adaptat modelul noutestamentar de Biserică, ci l-a schim­ bat, prin abandonarea aripii grupurilor mici.

Reformarea bisericii secolului X X I

65

întrebarea 7: „Nu erau grupurile mici modalitatea naturală în care se rapor­ tau unii la alţii oamenii primului secol? N -ar trebui săfie lafe l şi astăzi?“ în 1991, am văzut un pastor care se lupta să aleagă între modelul noutestamentar şi modelul tradiţional de biserică. Biserica lui John (nu este numele lui real) era cea mai mare dintre bisericile acelei confesiuni dintr-un orăşel american al unui stat din nord-est. Ca urmare, el simţea povara de a fi un model pentru celelalte biserici mai mici din zonă. El dorea să vadă lucrarea crescând, lucru care nu se întâmpla prin abordarea tradiţională. La un moment dat a intrat în contact cu cartea lui Ralph Neighbour, Şi de aici încotro? A sunat pentru a afla mai multe despre bisericile de tip celulă. La început, în mod onest, a cercetat atât implicaţiile structurale cât şi cele teologice ale bisericii de tip celulă. întrebarea cu care ne-am confruntat a fost: „dacă principiile şi conceptele bisericii de tip celulă sunt noutestamentare, atunci care sunt implicaţiile pentru biserica mea şi pentru mine?" Discutând pe parcursul mai multor săptămâni, am simţit cum începe să se simtă din ce în ce mai ameninţat de ceea ce putea însemna această abor­ dare pentru biserica lui de tip tradiţional şi pentru lucrarea lui. Treptat, s-a mutat de la o înţelegere teologică, la una istorică asupra Bisericii. în final, după câteva conversaţii telefonice, şi-a exprimat în mod clar concluzia pe care o îmbrăţişase şi care avea să-l călăuzească: „Ceea ce faceau în Noul Testament, prin întâlnirile în case a fost doar modul în care funcţionau atunci. Astăzi, facem altfel." Cu ale cuvinte, el a ajuns la concluzia că mod­ elul Bisericii bazat pe grupurile mici este, în principal, doar unul cultural. Singurul mod în care mintea lui putea rezolva contradicţia dintre structura tradiţională şi cea noutestamentară era limitarea Bisericii cu două aripi doar la paginile Noului Testament. El a subordonat învăţătura Noului Testament propriei lui paradigme. îmi pare rău pentru acel pastor, deoarece a ales Biserica de tip istoric în locul Bisericii Noului Testament. Cercetarea biblică a produs un număr impresionant de dovezi în favoarea grupurilor mici sau celulă, ca principală funcţie a Bisericii Noului Testament (vezi capitolul 10). Cu atâtea dovezi privitoare la grupurile mici în Noul Testament, de ce mai există atâtea dezbateri pe marginea subiectului? Mulţi oameni nu îşi pun întrebarea: „cum au stat lucrurile în perioada Noului Testament?", ci consideră grupurile mici ca fiind o structură neesenţială. Oamenii trebuie să înghită minciuna că funcţionarea Bisericii în grupuri mari şi grupuri mici în acelaşi timp nu este decât o abordare conjuncturală, caracteristică doar acelor vremuri. Modelul Bisericii noutestamentare este aşezat în aceeaşi categorie cu practici culturale din trecut cum

66

A Doua Reformă

ar fi „spuneţi-vă sănătate fraţilor cu o sărutare sfântă". Dacă acceptăm acest raţionament, atunci Biserica zilelor noastre nu mai este nevoită să adopte modelul noutestamentar, alcătuit deopotrivă din grupuri mari şi grupuri mici. Structura Bisericii se află atunci la mila fac­ torilor istorici supuşi schimbării, a convenienţelor culturale şi devine mai degrabă un produs al istoriei decât al teologiei Noului Testament. Mesajul Noului Testament cu privire la Biserică se vede cel mai bine trăit în Biserica primului secol. întrebarea 8: „Bisericile de tip celulă funcţionează in SUA, Europa Occidentală, Canada, România etc?“ Am auzit această întrebare pusă în zeci de ţări. Tonul ei implică faptul că grupurile-celulă nu sunt potrivite pentru o anumită ţară, ci sunt un fenomen specific lumii a treia, nepotrivit pentru cultura occidentală (creştinii din Asia, Africa şi America de Sud pun aceeaşi întrebare). Un prieten care stătea la aceeaşi masă cu mine a afirmat cu tărie şi convingere: „Grupurile mici nu vor funcţiona în America". Omul acesta era un lider în domeniul misiunii în cadrul confesiunii lui, având o con­ tribuţie extraordinară la deschiderea de noi biserici pe parcursul mai mul­ tor decenii. „Singura cale pentru creşterea bisericilor din America este şcoala duminicală." Puţin mai târziu (mereu se întâmplă aşa), mi-au venit în minte câteva răspunsuri inteligente: „Intreab-o pe Jane Fonda dacă grupurile mici funcţionează în America. Ea câştigă o grămadă de bani predând lecţii de aerobic în grupuri mici." Sau „întreabă mişcarea New Age dacă grupurile mici funcţionează în America. Ei organizează astfel de grupuri peste tot." Sau „întreabă-i pe oamenii de afaceri de succes dacă grupurile mici funcţionează în America. Ei îşi organizează afacerile cel mai eficient în grupuri mici de acţiune pentru a putea concura companiile japoneze." Aş fi putut de asemenea să arăt că există un anumit tip de grup mic universal, prezent în fiecare cultură, ţară, societate şi generaţie, de la începuturile omenirii. Familia. Deşi poate diferi de la o cultură la alta sau de la o zonă a lumii la alta, putem recunoaşte familia pretutindeni. însăşi structura societăţii se bazează pe un grup mic. Probabil că orice aş fi spus nu l-ar fi putut convinge pe prietenul meu, deoarece el nu credea în niciun alt fel de grup decât şcoala duminicală. „A crede înseamnă a vedea" Bineînţeles că acesta este doar opusul obişnuitei afirmaţii „ A vedea înseamnă a crede" „Vedem" doar după ce „credem". Prietenul meu nu putea „vedea" grupurile mici, deoarece nu „credea" în ele.

Reformarea bisericii secolului X X I

67

Adevărul este că America se află de câteva zeci de ani în toiul unei revoluţii a grupurilor mici. Profesor de sociologie la Princeton, Robert Wuthnow, în articolul din Christianity Today numit „Modul în care grupurile mici ne schimbă viaţa", descrie amploarea pe care o are activitatea grupurilor mici în America: In prezent, patru din zece americani fac parte dintr-un grup mic, care se întâlneşte regulat şi care oferă membrilor lui îngrijire şi sprijin. Acestea nu sunt simple întâlniri ale vecinilor sau priete­ nilor, ci grupuri organizate: clase de şcoală duminicală, grupuri de studiu biblic, „Alcoolicii anonimi", alte programe de recuperare în 12 paşi, grupuri pentru burlaci, cercuri literare, grupuri sportive sau organizate în jurul altor pasiuni, şi grupuri politice sau civice.32 întâlnim grupuri mici cu miile! Aceasta trebuie să fie o veste îmbucurătoare pentru societate în general şi pentru Biserică în particular. Grupurile mici sunt benefice ca unitate socială. Grupurile mici pot consti­ tui o structură bună pentru terapie emoţională, interacţiune socială, părtăşie, implinirea unor sarcini şi chiar pentru experienţe religioase. George Gallup Jr. leagă grupurile mici de schimbările sociale. „Dacă anii ’60 au reprezentat Deceniul mişcărilor, anii ‘70 au fost Deceniul individu­ alismului, iar anii ’80 au fost Deceniul vidului, atunci poate anii ’90 vor deveni Deceniul vindecării." Gallup crede că o asemenea denumire este potrivită, având în vedere că milioane de americani s-au alăturat unor grupuri mici, în care să fie hrăniţi şi îngrijiţi din punct de vedere psiholo­ gic, fizic, emoţional şi spiritual.33

7 B E N E F IC IIL E B IS E R IC II C U D O U Ă A R IP I

Nici locul, nici contextul, nici ritualul nu sunt miraculoase, cipărtăşia

—El ton Trueblood

^ ntrebarea arzătoare pusă în Guvern în anul dinaintea intrării Statelor I Unite în Al Doilea Război Mondial era ce să facă cu flota germană de X submarine. Haita germană zădărnicea orice încercare a americanilor de a sprijini efortul Aliaţilor din Europa. Sute de vase cu provizii au fost scu­ fundate în timpul traversării Oceanului Atlantic. Intr-o zi, un amiral a declarat că a găsit răspunsul: „Să încingem Oceanul Atlantic până fierbe. Atunci, va trebui ca toate submarinele să iasă la suprafaţă şi le vom putea distruge". Când a fost întrebat cum se poate face lucrul acesta, amiralul a replicat indignat: „Eu v-am dat ideea, e treaba voastră să rezolvaţi aceste detalii". Se spune că preşedintele Franklin D. Roosevelt a folosit această ilus­ traţie pentru a arăta că o idee este inutilă, dacă detaliile punerii ei în prac­ tică sunt imposibile. Puţini sunt cei care se vor alătura unei idei atât de nepractice precum „fierberea Oceanului Atlantic". Paradigma bisericii de tip celulă trebuie să fie suficient de practică pen­ tru a rezolva deficienţele bisericii de tip tradiţional, altfel, ideea va fi respinsă. Din nefericire, se crede că cei ce aduc în discuţie acest mod de funcţionare sugerează „să fierbem Oceanul Atlantic".

69

70

A Doua Reformă

O „C u r s ă D

e

Ş o a r e c i 11M a i B u n ă

Modurile noi de gândire nu sunt niciodată acceptate automat. Schimbările semnificative se produc doar în urma cântăririi atente a beneficiilor aduse de ele. Este ideea cea nouă mai bună decât cea veche? Funcţionează noile metode mai bine decât cele vechi? In timpul acestei perioade de „pre-paradigmă“, ideile vechi şi cele noi sunt în competiţie unele cu celelalte pentru adepţi. Ideea cea nouă va fi acceptată numai dacă va putea face dovada că poate „rezolva problemele care în trecut au dus la crize.“34 Oricât de limpede este o viziune, majoritatea oamenilor vor recurge la acele schimbări semnificative care oferă beneficii concrete comparativ cu actualele metode. Paradigma bisericii de tip celulă nu este doar o idee bună, ci şi una benefică şi practică. Ea rezolvă multe dintre problemele cu care ne-am confruntat de-a lungul anilor. Cu toate acestea, nicio para­ digmă nu rezolvă toate problemele, mai ales la început. „Pentru a fi accep­ tată ca paradigmă, o teorie trebuie să pară mai bună decât competitoarele ei, dar nu trebuie (şi, de fapt, niciuna nu reuşeşte) să rezolve toate proble­ mele cu care este confruntată.“35Ideea bisericii de tip celulă este luată astăzi în considerare în întreaga lume, deoarece dovedeşte că poate rezolva prob­ lemele cu care se confruntă Biserica. In acest capitol vreau să rezum câteva dintre beneficiile bisericii de tip celulă. Dumnezeu vine în sprijinul viziunii, dându-ne suficiente evidenţe practice pentru a parcurge paşii implementării ei, dar niciodată nu ne dă destule dovezi, încât să facă inutilă nevoia de a ne exersa credinţa. B e n e f ic iu l N r . 1: B iser ic a P o a t e C â n t a M e l o d ia !

Biserica Noului Testament cânta un cântec minunat, cu melodie (grupurile mici) şi armonie (grupurile mari). Prin secolul IV, această parti­ tură a fost rearanjată, aşa că astăzi îi lipsesc notele melodiei. Clădiri fru­ moase, mulţimi mari duminica, servicii de închinare emoţionante şi pro­ grame impresionante, toate acestea alcătuiesc armonia din grupurile mari, dar cu o foarte vagă melodie a grupurilor mici. Ca urmare, oricât de tare este volumul, cât de frumoase sunt decoraţiunile, cât de spaţioasă este sala, cât de diverse sunt instrumentele, cât de talentat este dirijorul şi cât de bun este cântăreţul, lipseşte melodia simplă şi pură a Bisericii Noului Testament. Armonia îşi împlineşte complet menirea doar în prezenţa melodiei. Astăzi, cei ce merg în biserici tradiţionale sunt nevoiţi să cânte cântecul

Reformarea bisericii secolului X X I

71

bisericii, în clădirea bisericii, în ziua de duminică. Dacă biserica inter­ pretează armonia fară melodie, cântecul nu va suna niciodată asemenea muzicii Noului Testament. Pe de altă parte, biserica de tip celulă poate cânta atât melodia, cât şi armonia. B e n e f ic iu l N r . 2: U n it â ţ i C e P o t F i C o n d u s e E f ic ie n t

Armatele sunt organizate în unităţi ce pot fi conduse eficient pentru a-şi împlini misiunea. Unitatea de bază este detaşamentul, alcătuit din 9 sau 12 soldaţi. Această unitate face diferenţa în luptă. Toate celelalte forme mai largi de organizare, precum plutonul sau coirtpania, sprijină şi se bazează pe aceste unităţi fundamentale de luptă. Un grup de 5-15 creştini reprezintă unitatea fundamentală a bisericii. Ei sunt „detaşamentele lui Dumnezeu*. Unitatea-celulă a bisericii poate fi condusă, deoarece este autosuficientă. Orice sarcină a bisericii poate fi implementată prin intermediul acestei unităţi de bază. Ucenicia, pregătirea liderilor, evanghelizarea, închinare, slujirea, părtăşia şi studiul biblic, toate funcţionează în cadrul unui grup-celulă. Poate fi condusă şi datorită dimensiunii ei. Când i-a ales pe cei 12 ucenici, Isus cunoştea dimensiunea optimă funcţională a unei unităţi de acest gen. Când un grup depăşeşte 12 persoane, eficienţa comunicării şi a rezultatelor se diminuează. Această unitate creştină de bază poate fi condusă şi datorită sarcinii ei simple. Ea se centrează asupra lui Hristos, care o conduce şi o împuter­ niceşte pentru zidirea spirituală internă şi pentru evanghelizarea în afară. Un grup-celulă nu are nevoie de materiale speciale sau de fonduri. Sarcina lui se poate îndeplini prin viaţa dusă de fiecare dintre membrii lui în mijlocul comunităţii. Grupul-celulă este uşor de condus şi datorită locului de întâlnire, care nu trebuie să fie unul special sau scump. în general, acesta este casa unuia dintre membrii grupului şi orice problemă legată de locul de întâlnire este uşor de rezolvat. Grupul-celulă este uşor de condus datorită structurii simple de con­ ducere. Având un lider şi un asistent, se asigură raportul numeric corect faţă de membrii grupului, care pot fi astfel slujiţi şi ajutaţi să crească efi­ cient. Generaţia următoare de lideri este pregătită printr-o instruire prac­ tică, „la locul de muncă", în interiorul grupului.

72

A Doua Reformă

B e n e f ic iu l N r . 3: U n „S is t e m D e L iv r a r e " A f l a t C h ia r Î n „L in ia Î n t â i“

Acum câţiva ani, de câte ori mergeam la biserică, în mintea mea per­ sista o imagine legată de un anumit moment din serviciul de duminică. Aceasta nu era nici şcoala duminicală, nici cântarea comună, nici predica, nici colecta sau chemarea. Imaginea de care nu puteam scăpa era a celor 10 sau 15 minute de la sfârşitul serviciului, când oamenii ieşeau din biserică, se urcau în maşini şi ple­ cau acasă. Dumnezeu mă bătea pe umăr şi-mi spunea: „Priveşte atent la acest moment al programului de duminică al bisericii. Este important! Ce vezi?“ La început, tot ce vedeam era că după slujbă, nişte oameni se urcau în maşini şi plecau către casă. Ce era atât de important la oamenii care plecau din parcarea bisericii cu maşinile lor? „Doamne, oamenii aceştia pleacă de la biserică şi se duc acasă!“ In cele din urmă, Domnul mi-a arătat ce voia să-mi comunice prin câteva întrebări incomode legate de scena parcării: • Dincolo de limita parcării ei, această biserică va continua să mai fie biserică? • Are această biserică o structură eficientă care să-i permită să funcţioneze şi în afara propriei sale clădiri? • Cei necredincioşi şi cei suferinzi trebuie să aştepte până duminica viitoare pentru a fi slujiţi din nou ca trup viu al lui Hristos? • Trebuie ca toţi aceşti creştini să devină acum nişte „lupi singura­ tici" şi nişte „comandouri spirituale" care au pierdut legătura cu baza şi cu liniile de aprovizionare? Dacă o biserică nu poate fi biserică şi în afara propriei clădiri, nu este o biserică după modelul Lui. Biserica este mai mult decât ceea ce se petrece înăuntrul unei clădiri, o zi pe săptămână. Comunitatea creştină de bază este o modalitate de a „hrăni" şi „îngriji" turma Domnului în lume. Este un „sistem de livrare" prin care creştinii sunt hrăniţi, iar necredincioşii sunt evanghelizaţi. Un beneficiu major al bisericii de tip celulă este prezenţa grupurilor în „linia întâi". Fiecare are acces liber la părtăşia credincioşilor, care se cunosc, se hrănesc, se îngrijesc şi se roagă unii pentru alţii. Fiecare membru bene­ ficiază de o familie care îi oferă dragostea, chiar în mijlocul lumii.

Reformarea bisericii secolului XXI

73

B e n e f ic iu l N r . 4: C r e şte r e a B iseric ii

„Domnul adăuga“ şi „Biserica se înmulţea" sunt expresii folosite în cartea Faptele apostolilor pentru a descrie creşterea Bisericii Noului Testament. In câteva generaţii, o mare parte a lumii fie era creştină, fie fusese în mod direct influenţată de gândirea creştină. Timp de zeci de ani, Biserica a încercat să ajungă din nou la multiplicarea văzută în Noul Testament. De-a lungul anilor, s-au încercat mai multe programe, dar niciunul nu s-a apropiat de creşterea exponenţială din primul secol. Ucenicia, mass-media, instituţiile şi şcoala duminicală au fost prezentate ca fiind soluţia pentru creşterea Bisericii, dar niciuna nu s-a ridicat la nivelul creşterii din Noul Testament. Ucenicia ar fi trebuit să ducă la creştere exponenţială, dar nu a dus. Atât bisericile, cât şi alte organizaţii au încercat, dar au eşuat din cauză că strategia lor era incompletă. Ce faci cu noii credincioşi după ce sunt câştigaţi pentru Domnul? Unde văd ei exemplificată comunitatea creştină? Cum ajung cei ce sunt câştigaţi pentru Domnul parte a soluţiei, în loc să fie parte a problemei? Creşterea unor ucenici care să se multiplice nu se poate produce în afara comunităţii. In ultimele zeci de ani, lumea creştină şi-a pus multe speranţe în massmedia. Se aştepta ca astfel, fiecare persoană de pe faţa pământului să audă Evanghelia. S-a promis un răspuns pe măsură. Lucrul acesta nu s-a întâm­ plat şi nici nu se va întâmpla. Mass-media poate fi o voce, dar atât. Ii lipseşte esenţa Evangheliei şi, anume, întruparea. Necredincioşii nu au nevoie doar de o voce, ci de cineva care să le arate dragoste şi să le demon­ streze viaţa creştină în cadrul comunităţii. Unii au crezut că instituţiile vor conduce la creşterea dorită. Astfel s-au ridicat spitale, şcoli, seminare, orfelinate şi librării creştine pentru câştigarea oamenilor. Insă, până acum, am văzut că aceste instituţii sunt mai eficiente în menţinerea cadrului instituţionalizat, decât în declanşarea multiplicării exponenţiale. Va duce şcoala duminicală la creştere exponenţială? Până acum, n-a facut-o şi nici nu o va face. Nu pentru că este un program rău, ci pentru că este organizată ca un cadru informaţional, nu transformator. Dacă şcoala duminicală ar fi cheia multiplicării, ar fi trebuit ca până acum aceasta să se producă. Multe resurse de timp, bani, personal şi materiale au fost inves­ tite în şcoala duminicală, iar rezultatul s-a concretizat în multe lucruri bune. Insă, de-a lungul timpului, când şcoala duminicală a fost programul

74

A Doua Reformă

cel mai important al Bisericii de tip tradiţional, aceasta nu a experimentat creştere exponenţială. Cheia către multiplicarea noutestamentară a Bisericii este grupul mic. Dinamica celulară care se poate observa într-un trup viu este valabilă şi în ce priveşte trupul spiritual al lui Hristos. Toate celelalte metode pot con­ tribui la o creştere adiţională, însă numai înmulţirea celulelor va duce la creşterea prin multiplicare a Bisericii. Ce este unic cu privire la structura noutestamentară celulară, care duce la multiplicarea exponenţială? 1. Structura de celule conţine în natura şi în esenţa ei toate celelalte structuri, precum ucenicia, evanghelizarea, studiul biblic 2. Creşterea se petrece la nivelul fundamental, al grupului-celulă 3. Celulele se multiplică în mod natural, nu depind de factori externi care să stimuleze creşterea 4.Multiplicarea se poate petrece în orice context, chiar dacă este mai mult sau mai puţin favorabil 5.Celula funcţionează oriunde şi se va multiplica în orice tip de cul­ tură 6.Toţi liderii necesari se formează în cadrul practic al grupului. B e n e f ic iu l N r . 5: L id e r ii C h e m a ţ i D e D u m n e z e u A u U n L o c U n d e Î şi P o t E x e r c it a C h e m a r e a

Acesta este unul dintre cele mai importante beneficii ale bisericii de tip celulă. Toţi liderii chemaţi de Dumnezeu să hrănească oile şi să îngrijească mieluşeii au un cadru în care îşi pot manifesta chemarea. Fiecare lider chemat de Dumnezeu are astfel un loc vrednic de chemarea divină. Iată cum şi chemarea pe care Dumnezeu o pune în inima oamenilor se potriveşte cu modelul bisericii cu două aripi. Bisericile moderne sunt pline de oameni frustraţi care au în viaţa lor o „chemare" pe care nu o pot împlini. Uneori, tinerii „răspund chemării" şi discută cu pastorul despre „intrarea în lucrare". De obicei, când sunt con­ fruntaţi cu perspectiva de a deveni pastori pentru problemele administrative, îşi dau seama că a fost o greşeală şi, uşuraţi* îşi văd mai departe de viaţa lor. Unii simt mai târziu în viaţă o chemare specială. Ei renunţă la serviciu pentru a merge la seminar sau la o şcoală biblică, dar ajung repede la con­ cluzia că ceea ce studiază nu se aplică la ceea ce au simţit că sunt chemaţi să facă. Aşa că renunţă la şcoală, se întorc în biserica locală şi devin „laici" la locul lor, predau la şcoala duminicală sau devin membri în comitet sau în alte comisii. Mulţi ajung să simtă că L-au „dezamăgit" într-un fel pe Dumnezeu.

Reformarea bisericii secolului X X I

75

Aceşti lideri sunt, fară îndoială, puşi deoparte de Dumnezeu pentru o slujire specială de conducere. Din nefericire, fară modelul celular al Noului Testament, chemarea multor lideri nu poate fi pusă în practică în cadrul Bisericii de tip tradiţional. Ce pierdere! Dumnezeu le atinge inima, dar nu au un loc unde să folosească ceea ce Dumnezeu pune în inima lor. Bunicul meu a trăit până la 96 de ani. Stuart Beckham a fost diacon baptist mai mult de 60 de ani, predând în cea mai mare parte a acestui timp la o clasă de studiu biblic pentru bărbaţi. Pe când avea mai mult de 90 de ani, era însărcinat cu slujirea persoanelor în vârstă din cadrul bisericii. In fiecare duminică, cu credincioşie, facea vizite împreună cu pastorul. Era un „câştigător de suflete'1 şi unul dintre acei membri care stau la slujbă în primul rând, sprijinindu-1 pe vorbitor prin „amin11. Mi-1 amintesc stând în balansoarul de pe veranda din faţa casei şi dis­ cutând despre orice, de la politică la cer. Intr-o zi, ne-a împărtăşit cum a simţit în tinereţe că Dumnezeu îl cheamă să predice, dar nu a răspuns chemării, din pricină că trebuia să aibă grijă de familie. Regreta că nu a răspuns „chemării11. Slujirea lui în biserica de tip tradiţional nu a împlinit deplin chemarea pe care Dumnezeu a pus-o în inima lui. In structura celulară a Noului Testament, faptul că era cap de familie nu ar fi exclus posibilitatea să-şi împlinească şi chemarea pastorală. Ar fi putut fi precum Acuila şi Priscila, conducând grupuri-celulă formate din vecini, supervizând un nucleu de grupuri sau, mai târziu, devenind pastorul unei congregaţii. Este tragic faptul că biserica de tip tradiţional ignoră poziţia de conducere cea mai eficientă şi cea mai productivă în hrănire, ucenicie, mărturie şi slujire. B e n e f ic iu l N r . 6: D u r e r il e P o t F i V in d e c a t e , I a r N e v o il e L u m ii P o t F i Î m p l in it e

In biserica de tip celulă, fiecare membru este un slujitor. De aceea, slu­ jirea individuală şi de grup reuşeşte să atingă viaţa oamenilor aflaţi în suferinţă. Deoarece unitatea creştină fundamentală îşi desfaşoară activitatea în mijlocul societăţii, creştinii pot identifica nevoile ei reale şi pot reacţiona la ele. Celulele sunt unităţile care contribuie decisiv la vindecarea durerilor. Structura celulei încurajează slujirea personală în locul uneia profesion­ ale. Biserica de tip tradiţional slujeşte prin intermediul unor angajaţi, care fac anumite lucruri pentru restul congregaţiei. Aceasta limitează drastic felul, numărul şi natura lucrărilor care pot fi implementate. Pentru orice lucrare nouă, trebuie alcătuită, finanţată,

76

A Doua Reformă

administrată şi încurajată de biserică o echipă de creştini interesaţi şi dedi­ caţi. Când păstoream o biserică de tip tradiţional, am simţit că „braţul Domnului s-a scurtat*1 şi că nu mai poate răspunde la durerile şi nevoile reale ale lumii, în absenţa unor programe sociale complicate şi scumpe. De cealaltă parte, biserica de tip celulă oferă contextul grupului mic care se află deja în mijlocul societăţii şi poate sprijini slujirea personală. Celulele aflate „în avanposturi" pot identifica nevoile, pot finanţa slujirea necesară şi pot răspunde în mod personal. B e n e f i c i u l N r . 7: E x p e r im e n t a r e a Î n c h in ă r ii Şi A C e l e b r ă r i i

In timpul petrecut în a treia biserică pe care am păstorit-o, aveam o durere cumplită de cap în fiecare duminică. Până la urmă, am descoperit sursa acestei dureri cumplite, de care nu puteam scăpa. Eram atât de încor­ dat cu privire la ceea ce se întâmpla duminica, încât îngrijorarea se mani­ festa ca durere fizică. Sursa durerilor mele de cap era presiunea exercitată de pretenţiile cărora trebuia să le fac faţă. A încerca să aduci nişte creştini nepregătiţi în prezenţa lui Dumnezeu pentru a se închina e suficient pentru a da oricui o durere de cap. Când am descoperit sursa şi m-am eliberat de ea, m-a lăsat durerea de cap, dar nu şi de inimă. Am continuat să tânjesc după o experienţă de închinare auten­ tică, la care să ia parte creştini pregătiţi, motivaţi de preaplinul prezenţei, puterii şi al scopului lui Dumnezeu. Există vreun tip de închinare care să nu necesite muncă, promovare, producţie şi punere în scenă? Poate ajunge un pastor să privească biserica duminica şi să vadă nişte oameni gata de închinare, care nu au nevoie de motivare şi de divertisment din partea oamenilor? Cum se poate exprima închinarea autentică, din inimă, păstrând echilibrul între emoţie şi reverenţă? Structura bisericii de tip celulă ne dă speranţa că lucrul acesta se poate întâmpla. Membrii care au experimentat prezenţa apropiată a lui Hristos în cadrul grupului mic vor fi atraşi de Duhul Său să celebreze bunătatea şi măreţia lui Dumnezeu şi în grupuri mari. Atunci închinarea autentică şi din inimă se poate manifesta natural, cu emoţia şi reverenţa necesare. Acest tip de închinare este atât de puternic, de spiritual şi de autentic, încât un necredincios va fi impresionat de prezenţa lui Dumnezeu. închinarea într-un grup mare oferă contextul necesar pentru inspiraţie, informare, revelaţie şi celebrare. Părtăşia într-un grup mic permite participarea, edifi­ carea, întruparea şi pregătirea.

Reformarea bisericii secolului X XI

77

Cei ce experimentează închinarea autentică şi celebrarea măreţiei lui Dumnezeu voi fi atraşi şi către experimentarea dragostei lui Dumnezeu în cadrul cald şi intim al unui grup mic. Acesta este adevăratul ritm al închinării care pendulează între grupul mic şi celebrarea într-un grup mare şi este posibil numai într-o biserică de tip celulă. B e n e f ic iu l N

r.

8: D a r u r il e S p ir it u a l e P o t F i F o l o s it e Î n M o d C orect

In orice duminică, într-o biserică de tip tradiţional oriunde în lume, se întâlnesc următoarele două situaţii cu privire la folosirea darurilor spiri­ tuale: In primul, ele nu fac parte deloc din scenariul serviciului de închinare sau din cursul săptămânii. Nu se aşteaptă nici experimentarea prezenţei reale sau a puterii lui Hristos, nici manifestarea entuziasmului spiritual debordant. In a doua situaţie, orice dar spiritual în stare a dovedi credibili­ tatea lui Dumnezeu este folosit în cadrul închinării de duminică. Pastorul, cu ajutorul câtorva lideri profesionişti, foloseşte darurile profeţiei, tălmăcirii, deosebirii duhurilor, minunilor, vindecărilor, vorbirii în limbi şi alte manifestări aşteptate ale Duhului. Sunt aceste două extreme singurele variante? In cadrul bisericii cu o sin­ gură aripă, folosirea darurilor spirituale este limitată drastic, deoarece nu există decât un singur context în care aceasta se poate face: închinarea publică. Pe de altă parte, structura unei biserici de tip celulă oferă un context noutestamentar în care darurile spirituale pot fi folosite. Cine este ispitit „să se dea mare“ într-un grup mic? Dacă cineva nu se foloseşte de darul spiri­ tual în mod corect, atunci poate fi mustrat într-un mod personal şi plin de dragoste. Aşteptarea scripturală ca fiecare să-şi exercite darurile spirituale poate fi împlinită doar în contextul grupului mic. Astfel, liderii sunt elibe­ raţi de sub presiunea de a-şi folosi darurile pentru beneficiul întregului trup. B e n e f ic iu l N r . 9: D isp a r e P r o b l e m a C l ă d ir ii

Biserica de tip celulă nu este condiţionată de o clădire, ci clădirea devine doar ceva de care biserica se foloseşte. Aceasta nu înseamnă că nu va avea clădiri. Insă într-o biserică de tip celulă, sunt mai multe şanse ca ele să fie funcţionale, decât să fie sacre. Astfel, clădirea nu mai este atât de importantă, încât să devină „biserică", ci este doar un loc de adunare al bisericii. Pentru a creşte, bisericile tradiţionale îşi construiesc clădiri. Biserica de tip celulă mai întâi creşte, apoi construieşte.

78

A Doua Reformă

Scriind despre beneficiile bisericilor din case pentru creştinii primului secol, Donald A. McGavran observă că „ei au înlăturat patru obstacole dintr-o lovitură". Trei dintre cele menţionate de McGavran sunt legate, într-un fel sau altul, de clădire: Obstacolul 1: Cheltuielile pentru clădire ar fi redirecţionat resursele necesare pentru lucrare şi mărturisire Obstacolul 2: Fixaţia pe modelul sinagogă ar fi împiedicat mişcarea să avanseze în comunităţile neevreieşti Obstacolul 3: Orientarea către interior ar fi împiedicat casele creştinilor să devină centre evanghelistice Obstacolul 4: O conducere spirituală exercitată doar de câţiva ar fi constat dintr-un număr mic de profesionişti36 Earnest Loosley a spus: Cum ar fi abordat Biserica situaţia de astăzi aflată în continuă schimbare, dacă nu ar fi construit niciodată clădiri? Probabil că ar fi extins şi ar fi dezvoltat ideea „bisericii de casă“, îndemnând grupuri de vecini să se întâlnească în propriile lor case, pentru a experimenta părtăşia de grup. O mare parte a problemelor cu care ne confruntăm astăzi nu se pot rezolva prin practica tradiţională a construirii de locaşuri de închinare. Trebuie să începem să gândim diferit.37 Howard Snyder spune astfel: în aceste zile, atât de asemănătoare cu vremea Noului Testament, clădirea tradiţională a bisericii este un anacronism pe care aceasta nu şi-l mai poate permite. Aceasta nu înseamnă că nicio comuni­ tate de credincioşi nu mai trebuie să deţină proprietăţi. Ci orice proprietate, orice clădire, trebuie să fie expresia unei clare înţelegeri biblice a adevăratei naturi a Bisericii. Orice clădire tre­ buie să fie funcţională; să fie un mijloc, nu un scop. E foarte uşor s-o luăm înapoi către Evul Mediu.38 B e n e f ic iu l N r .10: B ise r ic a D e T ip C e l u l ă A r e O S lujire Integ r ată

Grupurile mici fac ca biserica să aibă mai degrabă o abordare integrată, decât una compartimentată a slujirii. Howard Snyder sugerează că grupurile mici integrează slujirea bisericii în trei domenii:

Reformarea bisericii secolului X X I

1. 2. 3.

79

Integrarea psihologică Integrarea socială Integrarea teologică şi biblică

Din punct de vedere psihologic, grupul mic facilitează „integrarea aspectelor cognitive, afective şi volitive ale comportamentului uman“. Grupul mic oferă contextul în care fiinţa umană în întregul ei poate experi­ menta prezenţa, puterea şi scopul lui Hristos în trăirea zilnică. Sociologic, aceste structuri permit şi stimulează „relaţiile primare de tip faţă-in-faţă, care dau bisericii „coeziune socială şi putere“. Astfel Biserica are un sistem de livrare în societate, în care şi credinciosul şi necredinciosul pot experimenta vindecarea. Teologic şi biblic, structura grupului mic oferă „contextul pentru experimentarea părtăşiei Duhului Sfânt şi a lucrării Lui de convingere, corectare, încurajare şi discernere prin Cuvânt." (2 Timotei 3:16, Evrei 4:12). Cu alte cuvinte „structurile de grup mic oferă integrare spirituală".39 Pe lângă domeniile de integrare amintite de Snyder, modelul de tip celulă contribuie şi la integrarea organizatorică a bisericii. Isus a creat Biserica noutestamentară pentru a funcţiona ca un sistem simplu, integrat, organizat în jurul vieţii în cadrul grupurilor mici. Noi am dezvoltat un sis­ tem administrativ complex, compartimentat, organizat în jurul unor pro­ grame independente unele de altele. Rezultatul este un sistem care necesită din ce în ce mai multă adminis­ trare, promovare, clădiri, activităţi, bani şi un mare efort din partea celor ce au sarcina conducerii lui. Sistemul compartimentat se află permanent în pragul colapsului, fiind incapabil să apeleze la soluţii simple şi specifice. Este necesar un efort din ce în ce mai mare din partea celor chemaţi să-l ţină în funcţiune. Complexitatea Bisericii decurge din modelul pe care-1 adoptă. O pasă­ re cu două aripi transmite prin zborului ei frumuseţe şi simplitate. O pasăre cu o singură aripă, care încearcă să zboare, se mişcă mult, consumă energie, are activitate, dar nu ajunge nicăieri. Numărul de circ „farfuria care se învârte" este exemplul perfect pentru acest fenomen. Un artist, de obicei cu ajutorul unui asistent, învârte o far­ furie aşezată în vârful unui băţ lung. Adaugă din ce în ce mai multe beţe şi mai multe farfurii, bazându-se pe forţa centrifugă pentru a menţine farfuri­ ile în vârful beţelor. Aceasta înseamnă dezastru sigur, deoarece, pe măsură ce îşi încetinesc viteza, farfuriile sunt în pericol de a cădea. Artistul trebuie să fugă de la una la alta şi să le dea un nou impuls. Asistenţa se implică prin încurajarea celui

80

A Doua Reformă

din faţă, arătându-i care farfurie e gata să cadă şi exprimându-şi dezamăgirea atunci când o farfurie cade şi se sparge. Ca lider al unei biserici, m-am simţit ca acel om care ţine farfurii în echilibru. Am pus în mişcare un număr de programe, însă am realizat destul de repede că, pe măsură ce numărul lor creşte, îmi este din ce în ce mai greu să le menţin în funcţiune. Curând, am descoperit că îmi consum tot efortul făcând „curse“ înainte şi înapoi de la un departament la altul, lucrând din greu pentru a le ţine pe toate în funcţiune. Următorul lucru pe care l-am aflat a fost că problema nu stă în nepăsareaa sau nepriceperea mea. Problema era că fiecare farfurie trebuie să aibă propria sursă de pute­ re care să o facă să se învârtă. Dacă aş putea face ca toate farfuriile să se învârtă folosind o singură sursă de energie, atunci slujba mea ar deveni relativ uşoară. Hristos n-a gândit Biserica pentru a funcţiona în felul acesta. El a creat un sistem de celule simplu şi integrat, nu unul de programe complexe şi împărţite în departamente. Când ajungem obosiţi de atâta alergătură, poate ar fi bine să încercăm şi Biserica după modelul lui Isus!

PARTEA a IIa BAZELE PENTRU O A D O U A REFORM Ă „Căci aşa vorbeşte Cel Prea înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este Sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul -zdrobit şi smerit ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite“ — Isaia 57:15

8 STRUCTURA BISERICII REFLECTĂ N A TUR A LUI D U M N EZEU

„Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe? Poate cineva să stea într-un loc ascunsfă ră să-l văd Eu?“ zice Domnul. JVu umplu Eu cerurile şi pământul?" zice Domnul. — Ieremia 23:23-24

B

isericile de tip celulă au un potenţial incredibil de a răspunde nevoilor în continuă creştere ale unei societăţi disperate. Am văzut în Partea I că această structură a comunităţilor creştine de bază are avantaje evidente asupra altor structuri. Insă avantajul principal al bisericii de tip celulă este de natură teologică, nu de natură structurală. Biserica cu două aripi reflectă natura lui Dumnezeu în transcendenţa (măreţia) şi în imanenţa (apropierea) Sa. Aceasta serveşte drept paradigmă teologică pen­ tru Biserică. J.I. Packer explică transcendenţa şi imanenţa: Dumnezeu nu este limitat. El este etern, infinit şi atotputernic. Noi suntem în mâna Lui, dar El nu e niciodată în mâna noastră. Ca şi noi, El este personal, dar spre deosebire de noi, El e măreţ. Biblia, prin accentul constant pus pe grija reală, personală a lui Dumnezeu pentru poporul Său şi pe bunătatea, blândeţea, înţelegerea, răbdarea şi îndurarea pe care le arată faţă de ei, nu ne lasă să pierdem din vedere măreţia Sa şi stăpânirea Sa absolută asupra tuturor creaturilor Sale.40 Transcendenţa descrie acel aspect al naturii lui Dumnezeu care îl face să fie diferit de om, chiar inaccesibil. Transcendenţa înseamnă că realitatea divină nu este limitată la ordinea noastră naturală, ci este deasupra ei. 83

84

A Doua Reformă

Dumnezeu este Cel Preaînalt. Pe de altă parte, imanenţa vorbeşte despre prezenţa lui Dumnezeu în lume. Dumnezeu este Cel Apropiat. Imanenţa explică latura apropiată şi accesibilă a naturii lui Dumnezeu. Această definiţie a transcendenţei şi a imanenţei poate fi interpretată după cum urmează: • Transcendenţa: Modul în care omul se raportează la Dumnezeu prin prisma divinităţii Lui • Imanenţa: Modul în care Dumnezeu se raportează la om prin prisma umanităţii lui Vorbind despre bunătatea divină a lui Dumnezeu, C. S. Lewis recunoaşte caracterul unic al relaţiei transcendente şi imanente dintre Dumnezeu şi om: Dumnezeu este mai departe şi mai aproape de noi decât orice altă fiinţă. El este mai departe de noi, deoarece diferenţa dintre un arhanghel şi un vierme este nesemnificativă, comparată cu diferen­ ţa absolută dintre Cel ce are principiul vieţii în Sine şi cel căruia acesta îi este transmis. El creează, noi suntem creaţi: El este originalul, noi simpli derivaţi. Dar, în acelaşi timp şi din acelaşi motiv, intimitatea dintre Dumnezeu şi chiar cea mai rea creatură este mai profundă decât orice altă relaţie dintre două creaturi. Viaţa noastră este, în fiecare moment, generată de El: puterea noastră minusculă, dar miraculoasă de a ne exercita voinţa liberă se manifestă în trupuri pe care doar energia emanată continuu de El le menţine în funcţiune - chiar puterea noastră de a gândi ne este transmisă tot de E l/’ Figura 2 pune în contrast cuvinte folosite adesea cu privire la transcen­ denţa şi imanenţa lui Dumnezeu. Aceste cuvinte descriu relaţia lui Dumnezeu cu omul şi pe cea a omului cu Dumnezeu. De-a lungul secolelor, s-au purtat bătălii teologice aprige pe marginea corelării celor două doctrine, a transcendenţei şi a imanenţei lui Dumnezeu. La fel cum stau lucrurile cu privire la multe doctrine care stâr­ nesc neînţelegeri, problema care apare aici este echilibrarea celor două adevăruri la fel de importante privitoare la natura lui Dumnezeu. Pendulul s-a balansat înainte şi înapoi între extremele transcendenţei şi imanenţei. Dumnezeu este „cu totul diferit" şi, de asemenea, „El locuieşte şi rămâne în mijlocul nostru". în această carte, nu vreau să reiau detaliile unor bătălii teologice tre­ cute. Scopul meu este aplicarea unei doctrine biblice echilibrate despre

Reformarea bisericii secolului X XI

85

TR ANSCENDENŢA

IM A N E N T A

Dum nezeul înălţat

Dumnezeul apropiat

Sfânt M ăref Departe Sep arat Etern D easup ra Rege M aiestuos „ Inaccesibil înălţat, Slăvit C u totul diferit

Intim A p ro p iat In mi|loc lău ntric întrupat Implicat Prieten M ân gâie tor A ccesib il Smerit A sem enea nouă

Figura 2. Balanţa transcendenţei şi a imanenţei imanenţă şi transcendenţă la eclesiologie, adică la doctrina despre Biserică. Dacă Dumnezeu este atât transcendent, cât şi imanent, ce impact are acest lucru asupra teologiei şi structurii Bisericii? Howard Snyder sugerează că, pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este El, unui om îi sunt necesare atât închinarea comună în grupuri mari, cât şi koinonia în grupuri mici: Credincioşii au nevoie de acele momente de închinare comună solemnă în care Dumnezeul cel Sfânt şi Preaînalt este onorat cu veneraţie şi reverenţă. Dar, în mijlocul reverenţei, poate că un credincios strigă înăuntrul lui după atingerea caldă şi vindecătoare a koinoniei. Credincioşii au nevoie să afle din proprie experienţă că Dumnezeul cel Preaînalt este şi Dumnezeul cel Apropiat (Isaia 57:15). Dacă închinarea tradiţională comună nu este în mod regu­ lat suplimentată cu ocazii neoficiale pentru părtăşie, credincioşii pot foarte uşor să cadă într-un deism practic, în timp ce biserica devine gardianul sacru al unei forme de evlavie lipsite de putere. Pe

86

A Doua Reformă

de altă parte, forma şi liturghia capătă o nouă semnificaţie pentru creştinii care trăiesc şi cresc într-un mediu de koinonia.''2 Aceasta nu este o dezbatere pe marginea structurii, ci un adevăr privi­ tor la modul în care Dumnezeu alege să funcţioneze trupul Său pe pământ, să Se facă cunoscut omului şi să îşi conducă împărăţia pe pământ. în relaţie cu omul, Dumnezeu a ales să fie atât transcendent (departe), cât şi imanent (aproape) - aceasta este paradigma Lui teologică. Vă invit să cercetăm Vechiul Testament, pentru a descoperi câteva dintre momentele extraor­ dinare, în care Dumnezeu Se descoperă poporului Său, atât în transcen­ denţa, cât şi în imanenţa Sa. A d a m Ş i E v a : C u m A u T r ă it E i C u D u m n e z e u l T r a n s c e n d e n t Şi Im a n e n t

în Genesa 1, Dumnezeul transcendent şi etern, separat de creaţie şi deasupra ei, a creat toate lucrurile prin Cuvânt. Apoi, în Genesa 3:8, II vedem pe Dumnezeu umblând prin mijlocul grădinii, căutând prezenţa lui Adam şi a Evei în ceea ce pare să fi fost o întâlnire regulată. Aceste incur­ siuni ale lui Dumnezeu sunt imaginea minunată a iubirii şi a grijii Lui părinteşti. A fost această relaţie în primul rând transcendentă sau ima­ nentă, ori au fost amândouă în acelaşi timp? Se poate oare ca, înainte de Cădere, Adam şi Eva să fi avut cu Dumnezeu un tip de relaţie care s-a pierdut în urma păcatului, în care puteau experimenta simultan transcen­ denţa şi imanenţa Lui? Este posibil ca, prin păcat, omul să-şi fi pierdut capacitatea de a-L experimenta pe Dumnezeu în plenitudinea naturii Lui şi, mai mult decât orice, în intima Lui părtăşie? Indiferent cum S-a raportat Dumnezeu la Adam şi Eva la început, ştim că scopul lui Satan a fost să distrugă acea relaţie specială. Chiar de la prima ispită, şarpele a început să se interpună între Dumnezeu şi primii oameni. Satan a încercat să-l izoleze pe om de imanenţa (apropierea) lui Dumnezeu, punând sub semnul întrebării sinceritatea lui Dumnezeu, un element-cheie al oricărei relaţii. Apoi, Satan a atacat transcendenţa lui Dumnezeu (atot­ puternicia), punând sub semnul întrebării dreptul suveranităţii Sale asupra lui Adam şi a Evei, precum şi asupra întregii creaţii. Satan a distrus relaţia specială a omului cu Dumnezeu, astfel încât Adam şi Eva să fie înstrăinaţi de Creator, unul de altul şi de lumea din jurul lor. Genesa ne spune că au păcătuit, s-au ascuns de Dumnezeu în grădină şi au pierdut relaţia specială bazată pe transcendenţă şi imanenţă.

Reformarea bisericii secolului X X I

87

„V iz it a t o r ii ** L u i A v r a a m

După ce Adam şi Eva au compromis relaţia lor specială cu Dumnezeu, care includea măreţia transcendentă şi apropierea imanentă, Dumnezeu nu a încetat să Se reveleze omului. Dumnezeu l-a îndrumat pe Avraam să plece din Ur, care era „leagănul civilizaţiei** şi să călătorească spre Ţara Promisă şi spre un destin special. Primele întâlniri ale lui cu Dumnezeu par a fi mai mult de natură transcendentă, decât imanentă. La vârsta de 99 de ani, Domnul i Se arată lui Avraam într-o manieră unică, confirmând promisiunea de a-i da moştenitori (Geneza 18). In tim­ pul acestei apariţii tulburătoare, în care au loc una sau două întâmplări cu caracter general, Sara râde. Din punct de vedere omenesc, ideea că ei aveau să dea naştere unui fiu la vârsta pe care o aveau era de râs, deşi Dumnezeu însuşi făcuse această promisiune. Cu toate acestea, la Stejarii lui Mamre, trei vizitatori îi confirmă lui Avraam (iar Sara asculta din cort conversaţia lor) că legământul va fi împlinit prin naşterea unui fiu. Mulţi consideră această apariţie a lui Dumnezeu o manifestare fizică aparte, o teofanie. Oricum i-am spune, ea a fost o „manifestare apropiată** a Dumnezeului imanent, care le-a schim­ bat lui Avraam şi Sarei vieţile. M

o ise

Î l Î n t â l n e ş t e P e „Eu S u n t “

Dumnezeu îl cheamă pe Moise prin intermediul rugului în flăcări (Exodul 3 şi 4) să se întoarcă în Egipt şi să elibereze poporul lui Israel. Această revelaţie personală şi neobişnuită a lui Dumnezeu faţă de Moise a avut o influenţă profundă asupra vieţii lui. Dumnezeu i S-a prezentat cu numele „EU SUNT** şi i-a dat autoritate în Numele acesta. Verbul folosit pentru numele lui Dumnezeu înseamnă „a fi prezent în mod activ**43 şi poate fi tradus prin Prezenţă Vie. Numele oferit lui Moise pentru a-L identifica pe Dumnezeul transcendent îl descoperă ca fiind şi imanent. în contrast, pe Muntele Sinai (Exodul 19-23), Dumnezeu Se descope­ ră ca Dumnezeul transcendent şi copleşitor, prin prezenţa filmului, tunetelor şi a fulgerelor. Pe munte, Moise s-a aflat în prezenţa transcen­ dentă a lui Dumnezeu. Copiii lui Israel au fost împiedicaţi să se apropie de muntele unde Dumnezeul transcendent S-a descoperit pe Sine şi i-a reve­ lat poruncile Sale lui Moise.

88

A Doua Reformă

St â l p u l D

e

N

or

Ş i C o r t u l Î n t â l n ir ii

Dumnezeu i-a condus pe copiii lui Israel afară din Egipt şi către Ţara Promisă printr-un stâlp de nor ziua şi printr-un stâlp de foc noaptea. Domnul i-a promis lui Moise că prezenţa Lui îi va însoţi. Dumnezeu i-a călăuzit, dar de la distanţă şi într-o formă proprie Dumnezeului transcendent. în aceste capitole învăţăm despre un alt loc de întâlnire dintre Dumnezeu şi Moise, întâlnire oarecum asemănătoare celei de la rugul în flăcări, dar diferită de cea de pe munte sau de stâlpul de nor. în Exodul 33 şi 34, Dumnezeu îl întâlneşte pe Moise în Cortul întâlnirii, „...şi când intra Moise în cort, stâlpul de nor se pogora şi se oprea la uşa cortului şi Domnul vorbea cu Moise... Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.“ Aceasta este o întâlnire imanentă (apropiată) dintre Dumnezeu şi Moise. De asemenea, exista şi o întâlnire de grup, diferită de întâlnirea soli­ tară a lui Moise cu Dumnezeu de la rugul în flăcări. Pasajul ne spune că şi alţi oameni intrau în Cortul întâlnirii, iar Iosua, ajutorul militar al lui Moise, nu ieşea din cort deloc. Nu e de mirare că Iosua a devenit un lider atât de important. Chiar de la început, el L-a experimentat pe Dumnezeu în apropierea Lui imanentă, la fel ca Moise. Pe când Dumnezeu îi vorbea „faţă în faţă cum vorbeşte un om cu prie­ tenul lui“, Moise a zis „...arată-mi slava Ta.“ (Exodul 33:18). Dumnezeu i-a zis lui Moise: Faţa nu vei putea să M i-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!" Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. Şi când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii, şi te voi acoperi cu mâna Mea, până voi trece. Iar când îm i voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea. Faţa lui Dumnezeu este menţionată în ambele întâlniri. însă există o evidentă diferenţă între contextul în care Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise faţă în faţă în Cortul întâlnirii şi cel de pe Muntele Sinai. De ce Moise poate vedea pe Domnul faţă în faţă în Cortul întâlnirii şi nu poate să trăiască dacă vede faţa (gloria) Domnului pe munte? Diferenţa constă între ipostazele în care Se arată Dumnezeu în transcendenţa (măreţia) Sa şi imanenţa (apropierea) Sa. Dumnezeul transcendent este dincolo de înţelegerea şi de umanitatea noastră. în transcendenţa Sa, Dumnezeu Se află permanent pe munte, deasupra noas­

Reformarea bisericii secolului X X I

89

tră şi dincolo de noi. Niciun muritor nu poate vedea faţa lui Dumnezeu în transcendenţa Sa şi să trăiască. Dar Dumnezeu S-a revelat şi în imanenţa Sa, pentru a-i putea vorbi lui Moise „faţă în faţă cum vorbeşte un om cu prietenul său“. Dumnezeu l-a întâlnit pe Moise la rugul aprins, în Cortul întâlnirii şi 'atunci când i-a dat tablele cu poruncile, „Domnul S-a pogorât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului." Aceasta nu este o contradicţie în termeni, ci un adevăr despre natura lui Dumnezeu, care Se raportează la om atât în măreţia Lui transcendentă, cât şi în apropierea Lui imanentă. Omul II cunoaşte pe Dumnezeu printr-o „apropiere mijlocită". întru­ parea este expresia supremă a dumnezeirii Lui transcendente în contextul uman imanent. Dumnezeu „S-a golit pe Sine". Orice ar însemna această expresie, ea spune că Dumnezeu S-a prezentat omului într-un asemenea mod, încât măreţia şi suveranitatea Lui să nu împiedice apropierea de om. Faptul că Dumnezeu este „complet diferit" de om nu L-a împiedicat să devină ca unul dintre noi. Expresiile imanenţei lui Dumnezeu din Vechiul Testament sunt o umbră a întrupării. Prin Hristos, Dumnezeu Şi-a întins Cortul întâlnirii pe pământ nu doar pentru un lider special ca Moise şi nu doar într-un loc aparte. Cortul întâlnirii lui Hristos pe pământ nu mai este limitat doar la preoţi, care puteau intra în Locul Sfânt sau la Marele Preot, care putea intra o dată pe an în Sfânta Sfintelor, pentru a veni înaintea lui Dumnezeu cu sacrificii pentru păcatele poporului. Prin întrupare, orice creştin a devenit un cort al întâlnirii unde Dumnezeu este „faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui". Fiecare creştin este templul lui Dumnezeu, locuinţa Lui. In plus, când doi sau trei creştini se adună în Numele Lui, ei intră în Cortul întâlnirii lui Dumnezeu, unde El le vorbeşte „faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui." Iov: D e L a P e r s o a n a A T r e i a L a P e r s o a n a A D o u a Prima parte a cărţii lui Iov relatează pierderea şi suferinţa lui tragică. Reacţiile şi mângâierea din partea celor patru prieteni ai lui reprezintă în majoritate învăţături privitoare la suferinţă. însă din încercarea lui Iov învăţăm ceva şi despre transcendenţa şi imanenţa lui Dumnezeu. încă din scena de la începutul cărţii, Dumnezeu ni Se arată în transcendenţa Sa, în ceruri, observând tot ce se petrece pe pământ. Evenimentele din viaţa lui Iov sunt declanşate de un dialog dintre Dumnezeu şi Satan, purtat undeva departe, într-un loc transcendent. Atât

90

A Doua Reformă

Iov, cât şi prietenii lui au vorbit despre Dumnezeu cu un respect determi­ nat de transcendenţa Lui. Ei au vorbit despre Dumnezeu la persoana a treia. Iov a strigat: Oh, dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung până la scaunul Lui de domnie, mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi... Dar, dacă mă duc la răsărit nu este acolo dacă mă duc la apus, nu-L găsesc: dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi... De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta mă tem de El (Iov 23:3-4; 8-9; 15). Se prea poate ca prietenii lui Iov să fi avut opinii greşite cu privire la cauza suferinţelor lui, aveau însă o bună înţelegere asupra transcendenţei lui Dumnezeu. Elihu, cel mai tânăr şi ultimul dintre vorbitori, rezumă această perspectivă declarând: „Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie" (Iov 37:23). Primele capitole din Iov II descoperă pe Dumnezeu în transcendenţa Sa, la persoana a treia. Insă, în finalul cărţii, Dumnezeu intră în scenă printr-o revelaţie de Sine puternică şi imanentă. începând cu capitolul 38, Dumnezeu îi vorbeşte lui Iov pe parcursul a mai mult de patru capitole, într-un dialog la persoana întâi, intim şi personal. Astfel, plângerea lui Iov că nu-L poate găsi pe Dumnezeu, că El ar tăcea, nu-şi mai avea temei. Dintr-o dată, Dumnezeu era prea aproape pentru a se simţi confortabil. Dumnezeu nu i-a răspuns lui Iov de departe, ci a venit aproape pentru a-i răspunde la întrebările lui fundamentale despre imanenţa Sa. El nu i-a explicat lui Iov durerea şi suferinţa prin care trecea, ci Şi-a descoperit natu­ ra. Manifestarea apropiată a lui Dumnezeu, deşi nu răspundea tuturor întrebărilor despre durere şi suferinţă, a dus cel puţin la abordarea lor din perspectiva corectă. Esenţa răspunsului lui Dumnezeu este aceea că Dumnezeul transcen­ dent nu este obligat să dea socoteală creaturii cu privire la circumstanţele vieţii. Omul nu are dreptul să-I ceară explicaţii Creatorului. Dar, în timp ce îi explica lui Iov natura Lui transcendentă, Dumnezeu o facea într-un mod personal şi intim, rezultat din imanenţa Sa. Aceasta este marea taină a lui Dumnezeu. El este transcendent (măreţ şi dincolo de om), dar îl învaţă pe om despre aceasta prin imanenţa Sa

Reformarea bisericii secolului X XI

91

(apropiere). „Cel Preaînalt" vorbeşte despre Sine şi despre transcendenţa Sa inabordabilă, devenind „Cel Apropiat". Experienţa intimă şi personală a lui Iov cu Dumnezeul cel apropiat îl determină pe acesta să răspundă (în Iov 42:5-6): „Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în sac şi cenuşă." D a v id L - a C u n o s c u t P e D u m n e z e u l I m a n e n t

Psalmul 23 vorbeşte inimii omului într-un mod aparte, deoarece II descoperă pe Păstorul iubitor şi imanent. Din alţi Psalmi rezultă clar că David înţelegea şi transcendenţa lui Dumnezeu. Dar David II cunoştea pe Dumnezeu şi în natura Sa apropiată, imanentă. De aceea acest psalm al lui David este atât de important pentru noi astăzi. Dumnezeul Păstor este împreună cu noi (imanent) în orice context al vieţii: „în păşuni verzi" „la ape de odihnă" „pe cărări drepte" „prin valea umbrei morţii" „în faţa vrăjmaşilor mei" „Tu eşti cu mine!" Aceasta este afirmaţia unui om căruia Dumnezeu i S-a descoperit de aproape, în imanenţa Sa. Care este rezultatul în plan per­ sonal al unei astfel de relaţii intime cu Dumnezeu? „Nu voi duce lipsă de nimic" „îmi înviorează sufletul" „Nu mă tem de niciun rău" „Tu mă mângâi" „Tu îmi întinzi masa" „îmi ungi capul cu untdelemn" „Paharul meu este plin de dă peste el" „Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele" „Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele" I l ie Î l E x p e r im e n t e a z ă P e D u m n e z e u P e C a r m e l Ş i L a H o r eb

Profeţii aveau datorită chemării lor o relaţie specială şi unică cu Dumnezeu. Slujba lor era să transmită mesajele din partea Dumnezeului

92

A Doua Reformă

transcendent. Se pare însă că aceste mesaje le erau transmise de Dumnezeu într-un mod imanent (apropiat). Păgânilor, Dumnezeu le putea transmite mesaje scriind pe ziduri, dar profeţilor El le vorbea adesea în moduri care descopereau natura Sa imanentă. Vedem aceste două caracteristici ale relaţiei lui Dumnezeu cu profeţii în viaţa lui Ilie. Dumnezeu a pus la cale o întrecere a celor 400 de profeţi ai lui Baal (1 împăraţi 18 şi 19) pe muntele Cârmei, având ca decor Marea Mediterană. Focul, unul dintre elementele sacre ale aceste religii păgâne, s-a pogorât din cer şi a mistuit altarul şi jertfa pregătite de Ilie. Dumnezeu a triumfat, iar cei 400 de profeţi ai lui Baal au fost omorâţi. Apoi, de frică de Izabela şi din dis­ perare, Ilie fuge în deşert. în final, Dumnezeu îi slujeşte lui Ilie sub ienupăr şi îi vorbeşte în crăpătura stâncii de pe Horeb. Dumnezeu era atât de aproape „într-un susur blând şi subţire"! Vedem încă o dată atenţia personală a lui Dumnezeu slujind şi vorbindu-i lui Ilie prin natura Sa imanentă (apropiată). Yah ve Şi E m anuel

Numele Yahve exprimă natura transcendentă a lui Dumnezeu, iar numele Emanuel vorbeşte despre natura Sa imanentă. Yahve era pentru evrei numele atât de sfânt al lui Dumnezeu, încât nici nu putea fi pronunţat. Când s-au întors din robia babiloniană, iudeii au căutat din ce în ce mai mult să protejeze numele lui Dumnezeu de ceea ce ei considerau a fi o familiaritate ireverenţioasă. Aşa că numele divin a început să fie reprezentat doar prin cele patru consoane care îl alcătuiesc: YHVH. Acest cuvânt înseamnă „cel care este" sau „cel care este prezent" şi pre­ supune că Dumnezeu este dispus să vină în ajutor. Chiar şi numele tran­ scendent al lui Dumnezeu purta în el un sâmbure al imanenţei Lui, care era destul de aproape pentru a veni în ajutor. Emanuel, Dumnezeu cu noi, este numele folosit pentru Mesia. „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii." (Isaia 9:6). Acesta va fi Dumnezeu în mijlocul nostru: imanenţa divină şi vie. întruparea este imanenţa supremă. Dumnezeu umblă din nou prin grădină, de data aceasta în forma fizică a copiilor lui Adam şi ai Evei. M

odelul

T e m pl u l u i

Un ultim mod în care Vechiul Testament vorbeşte despre natura lui Dumnezeu se vede în închinarea la Templu, în sărbători şi în ritualuri.

Reformarea bisericii secolului XXI

93

închinarea la Templu era în principal orientată în sus, către Dumnezeul transcendent. însă Dumnezeu a găsit chiar şi în arhitectura Templului o modalitate de a-i învăţa despre imanenţa Sa. în Sfânta Sfintelor locuia Slava lui Dumnezeu (Shekina), „Eu Sunt", Iehova, Yahve, chiar în mijlocul Templului. Dumnezeu se afla în mijlocul Templului, la fel ca şi în tabără, dar El era inaccesibil şi inabordabil pentru evreul de rând din pricina sistemului de acces care devenea din ce în ce mai restrictiv pe măsură ce te apropiai de Sfânta Sfintelor. Dumnezeul imanent era ascuns înăuntrul structurii transcendente a Templului. Modelul prevedea Sfânta Sfintelor în mijlocul unei serii de pătrate concentrice aranjate în ordinea descrescătoare a sfinţeniei, pe măsură ce distanţa faţă de Locul Preasfânt creştea. Acest simbolism al gradelor de sfinţenie era repetat şi în ce priveşte persoanele cărora le era permis acce­ sul în anumite curţi ale Templului. Neamurile se aflau la cea mai mare dis­ tanţă, apoi femeile evreilor, apoi bărbaţii evrei, preoţii şi, în final, marele preot în Sfânta Sfintelor. Sfinţenia era, de asemenea, reflectată şi de mate­ rialele din care era construit Templul: cele mai preţioase erau folosite în apropierea Locului Preasfânt. Aceasta poate fi una dintre cele mai dificile relaţii pe care un popor le poate avea cu Dumnezeul lui. Dumnezeu este aproape, în locul de închinare, dar inabordabil. Dumnezeu locuia în mijlocul poporului Său, în Sfânta Sfintelor, dar era inaccesibil şi complet separat de orice contact per­ sonal şi de orice comunicare cu ei. Numai o dată pe an, şi atunci în urma unui proces atent de curăţire ceremonială, marele preot se aventura dinco­ lo de bariere, în prezenţa Dumnezeului „cel apropiat". Această întâlnire era atât de plină de nesiguranţă şi de teamă, încât tradiţia spune că de glezna marelui preot era legată o funie pentru a putea fi tras afară în eventualitatea că ar fi fost lovit cu moartea pe când se afla în prezenţa lui Dumnezeu. Din punctul de vedere al evreilor, experienţa apropierii de Dumnezeu însemna o experienţă a apropierii de moarte. Moartea lui Isus a schimbat pentru totdeauna locul Sfintei Sfintelor. Isus în carne şi oase a fost întruparea Dumnezeului celui Preaînalt, devenit acum Dumnezeul cel Apropiat. în momentul morţii Lui pe cruce, perdeaua care separa Sfânta Sfintelor de restul Templului a fost sfâşiată de sus în jos, de la Dumnezeu către om, iar acesta a început să îl experi­ menteze pe Dumnezeu într-un mod cu totul nou. Vechile bariere dintre Dumnezeu şi om erau îndepărtate. Dumnezeu a devenit „apropiat", trăind în poporul Său, în mijlocul ekklesiei.

9 T R A N S C E N D E N Ţ A ŞI I M A N E N Ţ A L U I H R IS T O S

...în Hristos descoperim unirea dintre transcendent şi imanent. — E. Y. Mullins

e-a lungul Vechiului Testament, Dumnezeu a vorbit prin patri­ arhi, împăraţi şi profeţi atât în transcendenţa, cât şi în imanenţa Lui. Pentru mai mult de 2000 de ani, Dumnezeu a fost, în mod obişnuit pentru poporul Său, Dumnezeul transcendent şi, în anumite cir­ cumstanţe şi pentru anumiţi oameni aleşi, Dumnezeul imanent. Isus a venit pentru a-L revela pe Tatăl: „Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume.“ (Ioan 17:6). Putea Isus să ni-L arate pe Tatăl, fară să descopere şi natura Lui transcendentă şi ima­ nentă? Cu siguranţă nu! De aceea, la împlinirea vremurilor, Hristos S-a descoperit pe Sine Bisericii şi apoi prin ea lumii ca Dumnezeu transcen­ dent şi imanent. Ceea ce în trecut era rezervat doar ocazional anumitor oameni, a devenit o regulă pentru toţi urmaşii lui Hristos. „Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi şi nu le-au văzut şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi şi nu le-au auzit.“ (Matei 13:17) Patriarhii şi profeţii Vechiului Testament au avut rare ocazii în care au descoperit natura transcendentă şi imanentă a lui Dumnezeu. Astăzi, aces­ te întâlniri au devenit regula valabilă pentru toţi urmaşii lui Hristos, care alcătuiesc trupul Lui spiritual (ekklesia). Isus a creat Biserica în aşa fel, încât să poată experimenta atât natura transcendentă a lui Dumnezeu, cât

D

95

96

A Doua Reformă

şi pe cea imanentă. Francis Schaeffer spunea astfel: Creştinii trebuie să demonstreze caracterul lui Dumnezeu, ceea ce presupune o demonstraţie morală, dar nu doar o demonstraţie a unui principiu etic, ci a fiinţei şi a existenţei Lui.44

Isus A P r e t i n s CA E s t e D u m n e z e u T r a n s c e n d e n t Şi I m a n e n t Mesajele lui Isus din Ioan, capitolele 13-17 cuprind cele mai detaliate explicaţii ale Mântuitorului cu privire la relaţia Lui cu ucenicii. Ioan 14 este şi o uimitoare afirmaţie cu privire la divinitatea lui Isus. El explică modul în care avea să Se raporteze la ucenicii Lui în deplinătatea naturii lui Dumnezeu, după ce Se va înălţa la ceruri. Isus Se va întoarce la Tatăl în ceruri şi va sta la dreapta lui Dumnezeu pe tronul unde îşi are poziţia de drept. El este Dumnezeu etern transcendent. în ceruri, El va pregăti un loc pentru cei ce-L vor urma „ca acolo unde este El, să fie şi ei“ (Ioan 14:1,2). Mai târziu, în acelaşi capitol, Isus îi învaţă că El este şi Hristosul ima­ nent pe pământ. Prin Duhul Sfânt, Isus va fi cu ucenicii Săi şi pe pământ, într-un mod imanent. El pregăteşte pentru ucenicii Lui un loc şi pe pământ, ca „acolo unde sunt ei să fie şi El“ (Ioan 14:16-18). Acel loc este Biserica! El este prezenţa mereu vie în trupul Său, Biserica. Din felul în care Isus vorbeşte despre Sine însuşi în acest pasaj, reiese că numai Dumnezeu este transcendent şi imanent. Dumnezeu este singu­ rul atât de înălţat şi, în acelaşi timp, atât de apropiat. Nu este un altul ca El în ceruri sau pe pământ. Isus pretinde că are natura lui Dumnezeu atun­ ci când explică modelul după care va funcţiona Biserica. Francis Schaeffer argumentează că Hristos va fi cu Biserica Sa într-un mod unic „în perioada dintre înălţare şi a doua venire". în ce priveşte tex­ tul din Ioan 14:16-18, Schaeffer concluzionează că „Hristosul înviat şi proslăvit va fi în Biserică prin intermediul Duhului Sfânt.“ Apoi detaliază această afirmaţie astfel: Observaţi cuvintele „nu vă voi lăsa orfani, mă voi întoarce la voi“. Promisiunea lui Hristos - răstignit, înviat, înălţat, glorificat - este că va fi cu Biserica Sa între înălţare şi a doua venire prin inter­ mediul Duhului Sfânt care va locui în mijlocul ei. Acestea sunt promisiuni universale, făcute Bisericii pentru toată această perioadă. Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le vadă lumea atunci când priveşte la Biserică - ceva ce ei nu pot explica.

Reformarea bisericii secolului X X I

97

Biserica trebuie să fie dedicată realizării practice a acestor lucruri, nu doar susţinerii lor teoretice.45 C in e E s t e C u M in e Î n L u m e a A c e a s t a ?

Din întrebările puse de ucenici şi din răspunsurile date de Isus în Ioan 14 este evident faptul că ei erau îngrijoraţi cu privire la perspectiva plecării Lui. „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.“ Modul în care El Se va raporta la ei în viitor îi pune în încurcătură. Va fi transcendent sau imanent, va rămâne în mijlocul lor într-o formă oare­ care sau va locui în ceruri cu Tatăl? Cum Se va raporta El la Tatăl, care este Dumnezeul cel Preaînalt? Cum Se va arăta ucenicilor Lui? Care va fi relaţia dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pe de o parte, şi ucenicii rămaşi pe pământ, pe de altă parte? Cum poate fi El „în cer la dreapta Tatălui" şi pe pământ „în mijlocul lor“? Cum Se va raporta Isus la ucenici în perioada dintre înălţare şi a doua venire? Acestea erau întrebările şi motivul îngrijorării lor. Isus a încercat să explice taina noii Sale relaţii cu Biserica şi să răspundă temerilor lor. Pentru Biserica din ziua de azi este important să mediteze la aceste întrebări privi­ toare la relaţia lui Isus cu noi, atât în plan individual, cât şi colectiv. Mai întâi, Isus a explicat că Duhul Sfânt va fi cu ei (Ioan 14:16-17). „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac, şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi II cunoaşteţi căci rămâne cu voi şi va fi în voi.“ Apoi dezvoltă această explicaţie arătând relaţia pe care El însuşi o va avea cu ei. „Nu vă voi lăsa orfani, M ă voi întoarce la voi“ (Ioan 14:18). După ce explică faptul că Duhul va fi pe pământ cu ucenicii Lui, de ce încurcă Isus lucrurile, spunând limpede că şi El va fi cu ei? Chestiunea devine şi mai complicată atunci când afirmă că Tatăl va trimite Duhul pen­ tru ca apoi să declare „Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el“ (Ioan 14:23). Deci, Tatăl este atât în ceruri „trimiţând Duhul", cât şi pe pământ „locuind" cu ucenicii lui Hristos. Pot înţelege cum Duhul este cu Mine, dar ce înseamnă învăţătura lui Isus că şi Tatăl locuieşte cu mine şi că însuşi Isus vine la mine? Cine e cu mine aici jos şi în ce formă? Aceeaşi ambivalenţă este prezentă şi în Romani 8:9-11, unde Pavel explică modul în care Dumnezeu se raportează la credinciosul de pe

98

A Doua Reformă

pământ. Pavel foloseşte Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt ca termeni interschim­ babili pentru a explica faptul că Dumnezeu locuieşte înăuntrul nostru. In versetul 9, Pavel afirmă că Duhul locuieşte în mine: „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi.“ In versetul 10, Pavel vorbeşte despre Hristos în mine: „Şi dacă Hristos este în voi.“ Apoi, în versetul 11, el spune „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi,...“. Cine L-a învi­ at pe Hristos prin Duhul Său? Oricine ar fi Acela, El locuieşte în mine prin Duhul. Acela este Dumnezeu Tatăl, care locuieşte în mine. Este evident faptul că Pavel nu scrie aici pentru a clarifica doctrina Trinităţii, ci pentru a explica realitatea prezenţei Trinităţii în viaţa noastră. Cine e cu mine aici pe pământ? Răspunsul: Dumnezeu în întreaga Sa natură. Dumnezeu, în întreaga Sa expresie trinitară, se vede limpede în modelul noutestamentar al Bisericii. Toate cele trei persoane ale Trinităţii iau parte la trupul spiritual al lui Hristos pe pământ. Paradigma teologică a lui Hristos despre Biserică ne oferă soluţia la enigma spaţio-temporală cu privire la cine se află cu mine aici pe pământ. Dumnezeu S-a îngrijit să Se poată raporta la mine în trei moduri aparte: • In contextul amplu al „întregului trup“ • Personal • Unde doi sau trei sunt adunaţi într-un grup mic Grupul mare oferă cadrul în care atenţia să poată fi îndreptată asupra „Celui Preaînalt" din ceruri. In acea experienţă a grupului mare, Biserica se apropie de Dumnezeu ca Trinitate. De aceea se cântă: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul! Toate lucrările Tale îţi vor aduce slavă pe pământ, în cer şi pe mare! Sfânt, sfânt, sfânt! îndurător, Puternic! Dumnezeu în Trei Persoane, binecuvântată Treime! De asemenea, ca individ, creştinul II poate experimenta pe Dumnezeu ca Trinitate. Ştiu că Hristos este în mine, că Tatăl este cu mine şi că Duhul locuieşte înăuntrul meu. Este experienţa mea personală cu Dumnezeu. In Ioan 14, Isus revelează cu mare grijă un nou tip de relaţie în cadrul căreia Se va raporta la ucenicii Lui. Aceasta vine pe lângă relaţia personală (individuală) şi pe lângă relaţia cu un grup mare (în masă). Grupul mic oferă un context special, în care Hristos va fi cu ucenicii Lui în orice veac, la fel cum a fost împreună cu acel prim grup special de doisprezece apostoli. Grupul mic creează cadrul intim pentru experimentarea Dumnezeului apropiat în mijlocul nostru. Nu trebuie să uităm că, şi când se raportează

Reformarea bisericii secolului X X I

99

la noi ca Dumnezeu de aproape, El o face tot în mod trinitar: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. I o a n 14:20 - R e l a ţ ia C u H

ristos

Majoritatea creştinilor acceptă cu uşurinţă învăţătura „Hristos în mine". Experienţa mea şi, probabil, şi a voastră este: Hristos, Tatăl şi Duhul Sfânt - fiecare este în mine. Relaţia noastră personală cu Dumnezeu este una trinitară. „In ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că eu sunt în voi." Eu (Hristos) în Tatăl. Voi în Mine (Hristos). Eu (Hristos) în voi. Slavă lui Dumnezeu! Aceasta este relaţia noastră personală cu Sfânta Treime. Pecetluiţi astfel în Trinitate, putem să întrebăm cu îndrăzneală „Ce ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?" Imaginea din Ioan 14:20 pe care Isus o foloseşte pentru a descrie relaţia personală a creştinului cu Dumnezeu leagă pământul de ceruri. Hristos este în mine pe pământ (imanent), iar eu sunt în Hristos, care este în Tatăl din ceruri (transcendent). Prin Hristos, relaţia mea este cu Tatăl din ceruri. Toate sunt puse într-o bună rânduială în ce priveşte relaţia per­ sonală a credinciosului cu Hristos între înălţare şi a doua venire. Fiecare creştin este pecetluit în Trinitate, de pe pământ şi până în cer. M a t e i 18:20 - R a p o r t a r e a N o a s t r ă L a H r ist o s

Creştinismul de tip „lup singuratic" trăieşte doar o relaţie pe verticală cu Dumnezeu. Eu sunt în Hristos. Finalitatea mântuirii mele este prezenţa lui Hristos în mine. Aceasta este şi finalitatea sfinţirii mele. Această relaţie cu Dumnezeu o pot trăi atât atunci când sunt singur, cât şi atunci când sunt într-o mulţime de sute sau mii de oameni. Aceasta este relaţia personală a credinciosului cu Hristos din Ioan 14:20. Şi este o experienţă extraordinară. Dar Hristos Se află şi în mijlocul comunităţii Lui (Efeseni 2:11-22). A trăi într-o relaţie cu El în cadrul ekklesiei Sale înseamnă să trăiesc şi într-o relaţie cu fraţii şi surorile mele în Domnul. Această învăţătură despre Hristos în mijlocul Bisericii Sale provoacă uneori confuzie creştinilor. Cum Se raportează Hristos la noi atunci când

100

A Doua Reformă

ne adunăm în grupuri mici? Este posibil ca modul în care Hristos Se raportează la doi sau trei creştini care se adună în Numele Lui să fie dife­ rit de cel în care Se raportează la fiecare, individual? Aceasta este ceea ce Domnul Isus ne învaţă în Ioan şi este şi experienţa mea în grupurile-celulă. Isus ne asigură de prezenţa Sa şi în contextul întregii comunităţi, şi în plan personal. In acelaşi fel în care tu şi cu mine înţelegem prezenţa lui Hristos înăuntrul fiecăruia dintre noi, putem înţelege şi prezenţa Lui în mijlocul nostru atunci când ne adunăm într-un grup mic. Matei 18:20 explică modul în care sunt chemat să mă raportez la Hristos în contextul unui grup alcătuit din câţiva creştini: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.“ „Eu“ din acest verset este acelaşi cu „Eu“ din Ioan 14:20, unde Isus face referire la Sine, la Tatăl şi la Duhul Sfânt. De asemenea, „Eu“ este Hristos. Nu putem afirma că Hristos locuieşte deplin în noi în sensul din Ioan 14:20 şi în acelaşi timp să negăm relaţia cu „doi sau trei" făgăduită în Matei 18:20. Şi, cu toate acestea, exact aşa am făcut în practică. Mi-au trebuit mai mulţi ani pentru a înţelege că aceeaşi experienţă trinitară pe care o am în plan personal se aplică şi când sunt împreună cu tine şi cu alţi câţiva creştini la întâlnire cu Hristos. De fapt, din experienţa mea, Hristos se poate manifesta într-un mod mai eficient şi mai cuprinzător atunci când sunt împreună cu „doi sau trei“. Aceasta înseamnă că de unul singur nu pot primi revelaţia deplină a lui Hristos. Pentru a-L putea experimenta pe Hristos în mod plenar, am nevoie de tine şi de alţii pentru a forma o comu­ nitate de viaţă creştină. întâlnirea grupului-celulă poate fi privită ca o devoţiune în grup înaintea Dom nului, pe când alte experienţe (individuală sau în grup mare) sunt de obicei întâlniri „personale" cu Dumnezeu, cen­ trate asupra propriei persoane. Isus a spus în Ioan 14:18 „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi." Aceasta este făgăduinţă unei relaţii apropiate, personale şi imanente. Ea este făcută nu numai creştinului ca individ, ci şi comunităţii creştine. In marea majoritate a timpului, experimentăm împlinirea promisiunii prezenţei lui Hristos în relaţia noastră personală cu Dumnezeu. Dar ne simţim orfani, deoarece nu trăim în unitatea prezenţei Sale şi a familiei Sale într-o comunitate de grupuri mici. Cât de trist! Datorită relaţiei mele personale cu Hristos şi a prezenţei Lui în mine şi datorită relaţiei pe care şi tu o ai cu El, atunci când venim împreună în Numele Lui, noi devenim trupul Lui viu, iar Hristos, Tatăl şi Duhul Sfânt locuiesc în mijlocul nostru. Aceasta este Biserica Lui în forma ei de bază. Experimentăm imanenţa lui Dumnezeu în cadrul unei relaţii personale şi

Reformarea bisericii secolului X X I

101

în cadrul unei relaţii colective. Iată un sumar al modului în care se petrece acest lucru: • Un număr de relaţii spirituale individuale puse în comun alcătu­ iesc un grup, o entitate - trupul Lui. Hristos ia relaţia mea per­ sonală cu El, din Ioan 14:20 (Hristos în mine. Voi în Mine (Hristos). Eu (Hristos) în Tatăl) şi o alătură relaţiei altor creştini, punând în funcţiune Matei 18:20 (Unde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor). In cadrul relaţiei cu El, ne transformă în trupul Său spiritual pe pământ. • Relaţia mea personală cu El şi relaţia ta personală cu El ajung împreună mai mult decât suma experienţelor individuale cu El. împreună, II cunoaştem pe Hristos într-un mod mai cuprinzător decât o putem face prin experienţele noastre individuale. • împreună în Numele Lui, noi devenim trupul Lui viu în care El locuieşte, lucrează şi căruia îi dă putere. Earnest Loosley, în lucrarea Când biserica era tânără, spune: Când un om îl întâlnea pe Hristos - în vremea când Biserica era tânără — era uimit de bogăţiile pe care le primea în prezenţa Domnului. Apoi venea în comunitatea credincioşilor şi era uimit din nou. Minunea părtăşiei zilnice, a grijii, protecţiei şi a „comu­ nităţii" Bisericii... noua zidire... era o experieneţă cu totul nouă pentru omenire. Omul mântuit era o specie nouă, aparte, şi avea un habitat unic şi specific. Nimeni nu cunoscuse încă nimic asemănător Bisericii... comunitatea celor răscumpăraţi. Iată care era celălalt magnet al Bisericii în perioada ei de tinereţe: Ea însăşi!46 P r e z e n ţ a L u i H r ist o s Î n B iser ic a N o u l u i T e s t a m e n t E r a U n ic ă

în Thailanda, necesitatea lui Matei 18:20 a devenit evidentă pentru mine. Organizarea şi înţelepciunea omenească, precum şi tehnica nu puteau penetra secolele de întuneric cauzate de budism şi spiritism. Deja bănuiam că teologia despre Biserică cuprindea mai mult decât învăţasem sau experimentasem eu. Trăind timp de 15 ani în mijlocul budismului, mi s-au confirmat aceste bănuieli. Dumnezeu nu mi-a schimbat atât de mult teologia despre Biserică, ci a adus o nouă provocare asupra modului prac­

102

A Doua Reformă

tic în care trebuie aplicată eclesiologia la viaţa de zi cu zi. Ray Stedman a contribuit la această înţelegere prin ceea ce a scris: Biserica este aici pe pământ nu pentru a face ceea ce pot face şi alte grupări, ci pentru a face ceea ce este cu neputinţă oricărui alt grup de oameni. Ea se află aici pentru a manifesta viaţa şi puterea lui Isus Hristos, în împlinirea lucrării pe care El o primise de la Tatăl...47 întors în Statele Unite, am început să cercetez înţelesul acestui nou tip de biserică pe care Dumnezeu îl pusese în inima mea. în câteva ocazii, am scris lucrurile pe care le înţelegeam cu privire la natura şi funcţionarea Bisericii Noului Testament. în multitudinea de idei, totdeauna apăreau două fraze care cuprindeau trei concepte simple:,Acolo unde este prezenţa lui Dumnezeu, este şi puterea Lui“ ş i ,Acolo unde se află prezenţa şi pute­ rea Lui, Dumnezeu îşi face lucrarea." Aceste două fraze se repetau în mintea mea ca un disc defect. Nu puteam scăpa de ele, dar nici nu le găseam locul potrivit. în final, studiind natura grupului-celulă (grupului mic), fraza a început să capete sens. în sfârşit, mi-am dat seama. Ele se aplicau la unitatea celulară. Dumnezeu locuieşte în Biserica Sa şi îi dă putere la nivelul ei de bază! Acolo unde este prezenţa şi puterea Lui, se face şi lucrarea lui Dumnezeu. Din această descoperire, a rezultat un acrostih pe care eu îl numesc PPS*: Prezenţa lui Hristos: „El locuieşte" Puterea lui Hristos: „El împuterniceşte" Scopul lui Hristos: ,Acolo unde se află prezenţa şi puterea Lui, se face şi lucrarea Lui" Sensul prezenţei lui Hristos în Biserică este esenţial pentru înţelegerea şi funcţionarea Bisericii. Isus a creat Biserica pentru a fi trupul Său viu pe pământ. Acest tip de Biserică va funcţiona numai dacă El o face să funcţioneze. El este sursa vieţii, puterii şi a misiunii ei. Dacă Biserica este trupul Său, El trebuie să fie acolo prezent şi să-i dea viaţă. Francis Schaeffer a înţeles că unicitatea prezenţei luiHristos în Biserica primului secol trebuie să se regăsească şi în secolul XX: Prezenţa aceasta permanentă a lui Hristos le dădea sentimentul puterii, al suficienţei, al capacităţii de a face faţă oricărei situaţii care ar putea apărea. Oamenii aceştia nu aveau niciodată dificultăţi în a şti ce trebuie să facă. Aveau la dispoziţie resurse infinite de har, putere şi înţelepciune din care să se alimenteze... un rezervor * în engleză, „cei trei P“: Presence, Power şi Purpose (n.tr.)

Reformarea bisericii secolului X X I

103

aflat într-o lume nevăzută şi care nu se epuiza niciodată. Oamenii care simţeau că toate resursele pe care Isus le-a avut şi le-a folosit în timpul vieţii Sale pe pământ sunt şi la dispoziţia lor pentru a fi folosite (Ioan 14:12), nu se dădeau la o parte de la nicio sarcină care apărea în calea lor. Nici noi nu ar trebui să facem altfel, dacă am avea o credinţă simplă, asemănătoare cu a lor, o încredere neclintită şi o experienţă cu Domnul cel viu, care stăpâneşte şi locuieşte în mijlocul nostru!48 Prezenţa permanentă a lui Hristos a fost factorul decisiv în Biserica primară. Biserica de astăzi nu va fi asemănătoare Bisericii primare până nu va trăi în această prezenţă permanentă. Grupurile mici de casă erau o parte importantă a experienţei dinamice a secolului întâi. Prezenţa lui Hristos în comunitatea ucenicilor Lui în timpul celor trei ani şi jumătate de lucrare pământească, grupurile de casă care care au început să funcţioneze imediat după Cincizecime, sprijinirea continuă pe grupurile mici în lucrarea misionară a lui Pavel, toate acestea leagă prezenţa continuă a lui Hristos de modelul grupurilor mici în viaţa Bisericii. D u m n e z e u Îşi E x p rim ă N a t u r a Ş i P r in S t r u c t u r i !

A lega natura lui Dumnezeu de forma Bisericii este, pentru unii, o poziţie prea radicală. N-ar trebui să fim surprinşi de faptul că revelaţia de Sine a lui Dumnezeu este exprimată prin forme potrivite. în trecut, Dumnezeu a folosit forme şi structuri pentru a descoperi adevăruri despre Sine. Altarele de jertfa erau folosite ca locuri speciale de întâlnire cu Dumnezeu. Chivotul Legământului era o formă prin care Dumnezeu Se manifesta, la fel şi Cortul întâlnirii: era un loc de întâlnire cu Dumnezeu în pustiu. Muntele Sinai era un loc sacru. Templul a fost creat cu minuţiozi­ tate de Dumnezeu pentru a Se descoperi pe Sine. Sfânta Sintelor era un loc preasfânt, deoarece acolo Dumnezeu Se descoperea într-un mod aparte. în Noul Testament, Isus a modelat Biserica într-o formă simplă de întâlnire, în grupuri mari şi în grupuri mici. Modelul bazat pe grupuri mari şi pe grupuri mici, pe care îl vedem funcţionând în Noul Testament, oferă un context unic în care Dumnezeu să-Şi poată manifesta natura transcendentă şi imanentă faţă de credincioşi. Dumnezeu Se descoperă omului şi atunci când e singur şi atunci când Se află în comunitate. în aceste două contexte, El Se descope­ ră ca Dumnezeu măreţ şi etern şi ca Dumnezeul apropiat şi intim. Grupul mare şi grupul mic au fiecare anumite caracteristici, care le fac potrivite fie pentru manifestarea transcendenţei, fie a imanenţei naturii lui

104

A Doua Reformă

Dumnezeu. Bineînţeles că Dumnezeu poate chiar şi să amestece aceste două tipuri de relaţie, exprimându-Şi transcendenţa şi în grupul mic şi imanenţa în grupul mare. Dumnezeu este suveran şi Se poate manifesta oricum doreşte, indiferent de context. Observaţi pe ce cade accentul în fiecare dintre cele două tipuri de întâlnire. Intr-un grup mare, de cele mai multe ori se pleacă de la accentuarea transcendenţei lui Dumnezeu, de la observarea măreţiei Lui, şi se face tranziţia către imanenţă. Pe de altă parte, într-un grup mic, întâlnirea este orientată mai întâi spre imanenţă, con­ ducând treptat spre transcendenţă. în grupul-celulă, Hristos este în mijlocul poporului Său pe pământ, întâmpinânduT cu imanenţa şi conducându-1 spre transcendenţa Sa. Scopul pentru care Hristos a creat Biserica în felul acesta este, mai întâi, ca ea să-L experimenteze pe Dumnezeu în întreaga Sa natură, atât în transcendenţă, cât şi în imanenţă. în al doilea rând, El doreşte ca Biserica să poată fi instrumentul revelării naturii transcendente şi imanente a lui Dumnezeu în lume. Eşecul folosirii modelului lui Hristos nu este unul de natură organizatorică, ci unul mult mai grav, de natură teologică. Biserica ce refuză să folosească modelul simplu, noutestamentar, nu respinge numai modelul Noului Testament cu privire la Biserică, ci se află în pericolul de a interpreta greşit însăşi natura lui Dumnezeu.

10 A CUILA ŞI P R IS C IL A COMUNITATEA NOULUI TESTAMENT

Trebuie să existe o ortodoxie a comunităţii, după cum există o ortodoxie a doctrinei. — Francis Schaeffer

uca relatează că cei credincioşi se întâlneau în fiecare zi, nu numai la Templu (adunarea întregii biserici), ci şi în casele lor (adunările de casă), mâncând cu bucurie şi curăţie de inimă, lăudându-L pe Dumnezeu şi bucurându-se de bunăvoinţa oamenilor (Fapte 2:46, 5:42, 20:20). Biserica Noului Testament a funcţionat în primul secol ca o părtăşie care avea loc într-un cadru dublu. Biserica adunată: se întâlnea în întregime, în calitate de congregaţie şi mergea la Templu. Biserica disper­ sată: se întâlnea sub forma grupurilor mici, în cadrul celulelor, mergând din casă în casă. Această structură a dat naştere unui ritm şi unei melodii aparte în biserica primului secol. Howard Snyder, Elton Trueblood şi Ray Stedman au folosit toţi termenul „ritm“ pentru a descrie structura Bisericii Noului Testament. De exemplu, Howard Snyder a scris:

L

Totdeauna a existat acest ritm armonios grup-mic/grup-mare, grupul mic oferind viaţa intensă de părtăşie care aduce profunzime întâlnirii în grupul mare (indiferent dacă aceasta din urmă este făcută pentru închinare sau pentru mărturisirea Evangheliei).49 Elton Trueblood a afirmat: 105

106

A Doua Reformă

în mod obişnuit, ritmul Bisericii este stabilit în aşa fel, încât dumini­ ca se aşază temelia pe care Biserica funcţionează separat în timpul săptămânii. Dar, deoarece nu doar anumite zile sunt sfinte, nu există un motiv întemeiat, pentru care lucrurile să nu poată sta şi invers.50 Ray Stedmann a adăugat: în biserica primară exista în mod evident un anumit ritm al vieţii: Creştinii se adunau în case pentru a se învăţa unul pe altul, pentru a studia şi a se ruga împreună, precum şi pentru a-şi exercita darurile spirituale în folosul celorlalţi. Apoi, se întorceau în mijlocul lumii pentru a lăsa ca strălucirea şi căldura din vieţile lor umplute de dragoste să se reverse într-o mărturie creştină spon­ tană, care să îi atragă pe păgânii flămânzi după dragoste, la fel cum o bomboană atrage un copil.51 A c u il a Ş i P risc ila

Istoricul F. F. Bruce ne prezintă un cuplu care constituie esenţa însăşi a Bisericii primare. Ei erau domnul şi doamna Lider Creştin Obişnuit care „simţeau ritmul" Bisericii noutestamentare. Descoperirea felului lor de viaţă din cadrul Bisericii ne va ajuta să înţelegem teologia practică a Bisericii Noului Testament. Ei nu doar că aveau o doctrină corectă, ci practicau şi o relaţie comunitară corectă: La începutul anului 50, un cuplu interesant de evrei a ajuns în sina­ goga din Corint. Un timp trăiseră la Roma, dar, în ultima vreme, izbucnirea unor răzmeriţe printre evrei i-a prilejuit împăratului Claudiu ocazia, deloc neplăcută, să aplice o serie de resctricţii comu­ nităţii evreieşti din oraş, mergând până la expulzarea lor. Edictul de expulzare nu a ţinut foarte mult, însă multe familii de evrei din Roma au fost nevoite pentru o vreme să îşi caute cămin în altă parte. Printre cei ce au ajuns astfel în Corint se număra şi familia despre care vorbim, un prelucrător de piele, pe nume Acuila, împreună cu soţia lui, Prisca. Acuila nu era evreu cu cetăţenie romană din naştere, ci era născut în Pont, pe coasta din Asia Mică a Mării Negre. Se pare că soţia lui, mai binecunoscută sub numele de Priscila, ar fi aparţinut unei clase sociale mai înalte decât soţul ei, având legături cu familia romană de viţă nobilă cunoscută sub numele de gens Prisca. Acest cuplu pare să fi avut legături cu o mişcare nouă din sânul iudaismu­ lui, care fusese la originea răzmeriţelor evreilor din Roma...52

Reformarea bisericii secolului X X I

107

Acest cuplu a făcut parte din lucrarea apostolului Pavel din Roma, Efes şi Corint. Ei nu au fost doar prietenii lui Pavel, ci şi mentorii lui Apolo. Ei cunoşteau înţelesul creştinismului şi amănuntele esenţiale ale funcţionării Bisericii Noului Testament cel puţin la fel de bine ca oricare familie creştină din primul secol. Ei erau liderii care funcţionau la nivelul de bază al lucrării. Acuila şi Priscila erau conducători ai unei adunări de casă, uni­ tatea funcţională fundamentală a Bisericii primare. Paradigma despre Biserică în baza căreia acţionau ei era mult mai aproape de biserica de tip celulă decât de modelul bisericii catedrală. Doctrina timpurie despre Biserică (eclesiologia) cuprindea următoarele elemente, care validează grupurile mici ca fiind celula de bază a Bisericii primului secol. Ele arată că Biserica de astăzi nu poate funcţiona în „rit­ mul" Noului Testament fară modelul creat de Domnul Isus şi anume cel bazat pe grupurile mici: • • • • •

Se întâlneau în case La închinare oamenii erau participanţi, nu spectatori învăţătura reflectă cel mai adesea contextul unui grup mic Mesele de dragoste se ţineau în fiecare casă Darurile spirituale erau folosite în cadrul grupurilor mici (celulelor) M

ulte

C a se

Scripturile arată că, în primul secol, creştinii se adunau în case pentru laudă, părtăşie şi învăţătură (1 Corinteni 16:19, Romani 16:5, Coloseni 4:15, Fapte 5:42). In cartea Evanghelizarea în Biserica primară, Michael Green face o listă a câtorva case care în primul secol erau folosite în acest scop: • Casa lui Iason din Tesalonic era folosită în acest scop • Casa lui Tit Iust, aşezată provocator vizavi de sinagoga din Corint (cu care Pavel rupsese relaţiile), devenise loc de întâlnire • Casa lui Filip din Cezareea pare să fi fost un loc în care musafiri precum Pavel şi tovarăşii lui de călătorie, dar şi profeţi rătăcitori precum Agab, erau bineveniţi • Casa Lidiei, din Filipi, era atât loc de întâlnire, cât şi loc de găzduire pentru Pavel • Acuila şi Priscila se pare că au avut câte o biserică în casa lor peste tot pe unde au locuit, fie în Corint, fie la Roma • Casa temnicerului din Filipi a fost folosită drept centru de

108

A Doua Reformă

evanghelizare, după convertirea lui dramatică • Cei din casa lui Ştefana au fost botezaţi de Pavel şi se pare că apostolul a folosit şi casa acestuia pentru „slujirea sfinţilor" • Camera de sus din casa mamei lui Marcu, din Ierusalim, este cel mai timpuriu loc de întâlnire despre care se aminteşte. „Nu e de mirare că biserica din case a devenit un factor crucial pentru răspândirea credinţei creştine."53 Din când în când, Biserica primară se aduna laolaltă pentru întâlnire în comun. Unii încearcă să demonstreze că până în secolul IV nu au exis­ tat locuri pentru întâlniri de mare amploare. Alţii, care susţin întâlnirea Bisericii exclusiv în comun, citează scrieri timpurii care arată că erau folosite sinagogi şi clădiri mari, pentru a sugera că Biserica primului secol prefera întâlnirea unui grup mare de oameni ca mod predominant de închinare. In lucrarea sa Biserica Mare, John N. Vaughan precizează: Eusebiu menţionează distrugerea a unsprezece clădiri de biserici deja existente în perioada domniei celor şapte împăraţi romani. Cele mai bune relatări de care dispunem menţionează existenţa unei largi varietăţi de locuri adaptate de creştinii primului secol pentru închinare. Printre acestea se numărau case, camere de sus, Templul, sinagogi, coline, săli de clasă, temple păgâne şi clădiri de utilitate publică. înainte de perioada domniei lui Constantin, bise­ ricile aveau deja de mult timp cimitire, locuri de adunare şi toate cele necesare închinării.54 Cine are dreptate? Biserica primară se întâlnea în grupuri mari sau în grupuri mici? Amândouă sunt adevărate. Natura Bisericii presupune func­ ţionarea ambelor aripi: adunarea în comun a congregaţiei şi împărţirea în celule locale în cadrul comunităţii. Astăzi, problema nu este dovedirea fap­ tului că Biserica a existat atât în congregaţii cu număr mare, cât şi în celule mici în primul secol. Acest fapt este evident în Noul Testament. Problema noastră astăzi este că biserica de tip tradiţional ignoră modelul Noului Testament şi nu trăieşte părtăşia noutestamentară. în lumina atâtor dovezi copleşitoare, cum se mai poate continua astfel? Î n c h in a r e a P a r t ic ip a t iv ă

Tipul de închinare descris în Noul Testament sugerează că grupul mic era cadrul principal de închinare. Mare parte din ceea ce prezintă Noul Testament cu privire la închinare nu se potriveşte în contextul contempo­

Reformarea bisericii secolului X XI

109

ran al întâlnirilor în grupuri mari, indiferent cât de mult am încerca noi să-l forţăm. Creştinii Noului Testament îşi vedeau faţa unul altuia, nu doar ceafa celui ce stă pe rândul din faţă. Creştinii primului secol erau partici­ panţi la închinare, nu spectatori. Pavel descrie în epistole închinarea lor. In Efeseni 5:18-19 şi în versetele corespondente din Coloseni 3:12-17, creştinii trebuie să fie „plini de Duhul Sfânt, să vorbească unul cu altul cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântând şi aducând din toată inima laudă Domnului." Acest tip de închinare este cel care include pe fiecare participant, închinarea participativă II are în centru pe Dumnezeu, dar, de asemenea, îi are în vedere şi pe cei din jur. închinarea lor era una verticală, către Dumnezeu, dar şi una orizonală, unii către alţii. Astfel, se închinau lui Dumnezeu împreună. Creştinii primului secol erau conectaţi la Dumnezeu, ca obiect al închinării, dar şi unii la alţii, ca instrumente ale închinării. Ei nu erau solişti în închinare, ci parte a unui cor în care, împre­ ună, înălţau laudă Domnului. închinarea implica, de asemenea, şi o sumă de sarcini sau de activităţi. Psalmii, imnurile şi cântările duhovniceşti sunt aşezate în contextul tuturor darurilor spirituale: profeţia, cuvintele de învăţătură, vorbirea în limbi şi interpretarea lor. Pentru ca toate aceste lucruri să se poată petrece, era nevoie ca mulţi oameni să fie participanţi activi la închinare. Aceasta nu se facea de către doi sau trei solişti, care făceau toate lucurile, în locul celorlalţi! In Coloseni 3:12-17, Pavel creează o imagine a intimităţii în trupul lui Hristos. Acest tip de închinare folosea contextul grupului mic în vederea iertării, sprijinirii şi încurajării reciproce. Acestea erau acţiuni ale grupului mic, nu activităţi ale unui grup mare. Pavel descrie un fel de închinare care presupune în mod necesar grupul mic ca parte esenţială a acestei experienţe. De aceea, este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, să potrivim cuvintele şi acţiunile ce descriu închinarea primului secol în structura cu o singură aripă a Bisericii secolu­ lui XX. închinarea desfăşurată în contextul unui grup mare încurajează mai degrabă un spectacol de pe scenă, decât o participare din bancă. Creştinii primului secol nu erau spectatori care încurajau echipa de închinare, ci par­ ticipanţi activi şi importanţi în cadrul evenimentului. Biserica de tip tradiţional a încercat tot soiul de tehnici pentru a impli­ ca audienţa în închinare: lecturări de texte biblice cu implicarea celor din bancă, întrebări adresate audienţei, cântări comune, salutarea reciprocă a participanţilor în timpul serviciului de închinare, precum şi alte metode. In Orient, toţi participanţii se pot ruga cu voce tare în acelaşi timp, creând astfel un sentiment de participare colectivă. Indiferent ce am încerca,

110

A Doua Reformă

închinarea noastră de astăzi nu poate arăta, nu se poate simţi şi nu poate suna precum închinarea din primul secol. Şi aceasta nu din pricină că nouă ne lipseşte sinceritatea sau spiritualitatea lor, ci pentru că ne lipseşte struc­ tura lor. Imaginea lui Pavel despre închinarea din secolul I se poate contu­ ra şi astăzi prin folosirea în biserică a contextului grupurilor mici, alături de cel al grupului mare. Î n v ă ţ ă t u r il e N o u l u i T e s t a m e n t

Fiecare dintre noi îşi pune propriii „ochelari" (paradigme) atunci când citeşte Biblia. Aceşti ochelari ne ajută să înţelegem contextul a ceea ce citim. Timp de ani de zile, am citit Noul Testament având pe nas ochelarii Bisericii cu o singură aripă. Singurul mod în care puteam interpreta învăţăturile Noului Testament era filtrarea lor prin contextul bisericii din care faceam parte. Biserica din care faceam parte se întâlnea într-un grup mare, impersonal, condus de lideri religioşi profesionişti, înăuntrul zidurilor bisericii. Unele dintre pasaje nu aveau niciun înţeles când încer­ cam să le aplic în contextul bisericii moderne din care faceam parte. Unul dintre aceste pasaje era Matei 18:15-17. învăţătura lui Isus cu privire la rezolvarea conflictelor personale este greu de aplicat în contextul Bisericii cu o singură aripă. „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-1 între tine şi el singur... Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi... Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-1 Bisericii. Şi dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş." De la a lua pe încă unul sau doi cu tine şi până la aducerea problemei înaintea bisericii există un salt uriaş. Dacă este văzută prin ochelarii Bisericii cu o singură aripă, în care Biserica este adunarea de duminică dimineaţa, la care iau parte sute sau mii de oameni, problema ne depăşeşte. Imaginaţi-vă aplicarea acestei recomandări folosind crezul Bisericii doar ca grup mare. Câte cazuri de disciplinare şi mărturisire ar trebui aduse duminica dimineaţa în timpul închinării înaintea bisericii? De aceea, în cele mai multe cazuri, disciplinarea este ignorată în bisericile tradiţionale. Pur şi simplu, este dureros şi stânjenitor să pui acest lucru în practică în cadrul închinării unui grup mare. Această învăţătură a lui Isus are deplină aplicabilitate atunci când este înţeleasă prin ochelarii Bisericii cu două aripi. Biserica în acest caz era grupul mic, care cunoştea problema şi pe cei implicaţi. Cei unul sau doi proveneau din cadrul grupului. Dacă problema nu se putea rezolva în cadrul grupului-celulă, atunci trebuia aplicată o disciplinare severă la acel

Reformarea bisericii secolului X XI

111

nivel. Aceasta înseamnă că învăţăturile lui Isus pot fi aplicate într-un mod natural. A ne strădui să aplicăm învăţăturile lui Isus în contextul unei Biserici care există doar printr-un grup mare nu este nici natural, nici prac­ tic şi nici noutestamentar. Prin ignorarea grupurilor mici, pierdem oportu­ nitatea de a aplica în viaţa noastră multe din învăţăturile'Noului Testament într-un mod natural şi nu arbitrar şi artificial. M a sa D e D

r ag o ste

(A g a p e )

Din Fapte 2:46, aflăm că ei „erau împreună nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.“ Cina Domnului era un eveniment care în Biserica primară se petrecea în grupurile mici. Masa de dragoste era masa de reamintire a lui Hristos. El a înfiinţat Cina Domnului în camera de sus, în mediul cald şi neoficial al unei familii evreieşti obişnuite, atmosferă care se crea la unele evenimente speciale de familie. La început era frântă pâinea, iar vinul era băut ca un toast la sfârşit. Isus a dat unor evenimente obişnuite de familie o semnificaţie spirituală. Căldură personală şi atmosfera relaxată a unei astfel de mese nu poate fi reprodusă în cadrul unei mulţimi mari. Primii creştini puteau să îl comemoreze pe Domnul Isus exact în modul în care El îi învăţase, deoarece aveau acest context al grupurilor mici. Amintirea vieţii şi morţii Lui, a sprijinului şi jertfei Lui, a prezenţei Lui împreună cu ei şi a răscumpărării Lui era pusă într-un context neoficial şi simplu, de familie. Astăzi, nu avem contextul în care să împlinim ce ne-a cerut Isus pen­ tru că avem doar întâlniri în grupuri mari. William Barclay spune: Nu există lucruri mai departe unul de altul decât celebrarea Cinei Domnului într-o casă din primul secol şi celebrarea ei într-o cate­ drală a secolului XX. Lucrurile sunt atât de diferite încât se poate spune că nu există nicio legătură între ele.55 Felul în care se sărbătorea Cina Domnului arată că întâlnirea în grupuri mici era principala modalitate de funcţionare a Bisericii. Î n t r e b u in ţ a r e a D a r u r il o r S p ir it u a l e Î n C a d r u l G r u p u r il o r M ici

Felul în care erau folosite darurile spirituale reprezintă încă o dovadă în sprijinul contextului grupurilor mici. Vorbind despre folosirea darurilor

112

A Doua Reformă

spirituale, Pavel spune „Când vă adunaţi laolaltă,... unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire...“ (1 Corinteni 14:26). De asemenea, tot el spune că darurile trebuie să fie supuse şi controlului bisericii. Din cele scrise de Pavel în 1 Corinteni, darurile trebuie folosite în aşa fel, încât fiecare să aibă oportunitatea să participe cu un psalm, o învăţătură, o descoperire, o vorbire în altă limbă sau o tălmăcire. Dar toate trebuie făcute cu decenţă şi rânduială. In ce context se poate aduna Biserica în aşa fel încât să existe atât libertatea, cât şi rânduiala necesare exersării darurilor spirituale? Intr-o întâlnire a unui grup mare, se poate exercita doar un număr restrâns de daruri spirituale. Aceasta înseamnă că majoritatea darurilor despre care vorbeşte Noul Testament nu pot fi folosite în contextul unui grup numeros. Intr-un asemenea context, funcţionează daruri precum predicarea, învăţarea şi închinarea. De asemenea, Noul Testament vorbeşte despre daruri precum vindecarea şi minunile întrebuinţate în con­ textul unui grup mare. Cu toate acestea, grupul mare nu întruneşte condiţiile de libertate şi rânduială necesare pentru folosirea corectă a celor­ lalte daruri spirituale menţionate de Noul Testament. Exersarea darurilor spirituale exclusiv în contextul grupului mare, duce la o atitudine radicală faţă de unele dintre acestea. In unele biserici care funcţionează doar în grupuri mari este împiedicată folosirea oricărui tip de dar spiritual. Stilul oficial al închinării a fost pregătit cu atenţie de-a lun­ gul anilor pentru a elimina surprizele şi situaţiile jenante care pot fi genera­ te de exercitatea altor daruri spirituale decât cele folosite de slujitorii profesionişti. In alte grupuri mari, există prea puţină rânduială în folosirea darurilor spirituale, pentru ca ele să mai poată zidi întregul trup. Astfel darul spiritual devine o activitate personală, de pe urma căreia beneficiază aproape doar cel care-1 practică. Contextul grupului mare facilitează doar întrebuinţarea darurilor spirituale ale unuia sau ale câtorva lideri vizibili sus-puşi. Cum poate cineva să beneficieze de pe urma unei descoperiri profetice în mijlocul unei mari mulţimi în felul despre care vorbeşte Pavel? In cele mai multe servicii cu grupuri mari de oameni, unde se aşteaptă mani­ festarea darurilor spirituale, liderii exersează toate darurile de pe scenă sau sunt luaţi prin surprindere de către cineva care întrebuinţează un dar fară discernământ sau rânduială din partea bisericii. Acesta este specificul întâl­ nirii unui grup mare. Cu siguranţă, aceasta nu este imaginea pe care o vedem descrisă de Pavel pentru folosirea darurilor spirituale.

Reformarea bisericii secolului XXI

113

Singurul context care aduce echilibrul, rânduiala şi libertatea noutesta­ mentară necesare pentru exercitarea darurilor spirituale este grupul mic. In acest tip de context, omul nu prea este tentat să se dea în spectacol (cel puţin nu după ce a încercat o dată), deoarece nimeni nu se poate sustrage mustrării spirituale, dacă foloseşte darurile într-un mod firesc şi ne­ spiritual. Dar acolo este şi libertatea necesară pentru ca Duhul lui Dumnezeu să-şi toarne darurile în poporul Lui. A c u il a Ş i P r isc ila Î n B iser ic a T a

Dacă Acuila şi Priscila ar vizita biserica ta, ce ar găsi? Ar regăsi elementele care asigură acea viaţă pe care au experimentat-o ei în perioada Noului Testament? Ei ar căuta lucrurile pe care le-au experimentat în biserica lor, ca semne ale adevăratei Biserici. Da, doctrina ar fi aceeaşi şi lucrul acesta l-ar considera foarte important. Dar ar fi ei invitaţi în diverse case în care Hristos este în centru şi în care se dezvoltă relaţii? Ar putea participa la închinare într-un context în care şi altcineva în afara liderilor se poate exprima? Ar putea dezvolta relaţii în care să dea socoteală unul altuia, relaţii de deschidere şi ar putea lua Cina Domnului în mijlocul fam­ iliei? Ar putea vedea ei fiecare membru al bisericii practicându-şi darurile în libertate şi bună rânduială? S-ar bucura de învăţătura bună şi de închinarea dintr-un grup mare, dar, de asemenea, ar tânji să experimenteze viaţa şi relaţiile din trupul lui Hristos care beneficiază de prezenţa Lui. Dacă ar vedea că şi acestea există, s-ar alătura cu bucurie, deoarece ar descoperi genul de biserică pe care l-au cunoscut în primul secol.

11 T E O L O G IA LUI L U T H E R , S P E N E R ŞI A L U I W E S L E Y

Reforma a fo st o revoltă împotriva autorităţii papale, nu împotriva conceptului de biserică-instituţie. —William R. Estep

odelul originar al Bisericii a ieşit la suprafaţă în locuri şi circum­ stanţe ce păreau foarte puţin probabile pentru acest lucru. Creştinii s-au închinat lui Dumnezeu în grupuri mici şi în con­ gregaţie în toate perioadele istoriei. Chiar şi unii dintre cei mai proemi­ nenţi lideri ai Bisericii au luat în considerare şi chiar au implementat strategii ale grupurilor mici. Când, din pricina persecuţiei, Biserica a fost obligată să părăsească Ierusalimul, creştinii s-au întors la modelul nou tes­ tamentar al grupurilor mici.

M

C e l e N o u ă z e c i Ş i Şa s e D e T e z e A l e L u i M a r t in L u t h e r

Martin Luther, conducătorul primei reforme, a intenţionat ca, odată cu teologia Bisericii, să reformeze şi structura ei. El a identificat trei feluri de închinare în prefaţa de la Misa germană şi ordinea serviciului divin. Prima, a spus el este misa latină, iar a doua este liturghia germană. Observaţi comentariul lui Luther asupra celui de-al treilea fel de închinare, care este foarte asemănător cu grupurile mici ale Noului Testament: Aceste două rânduieli ale serviciului divin trebuie folosite în pu­ blic, în biserici, unde sunt mulţi care nu cred şi nu sunt creştini. 115

116

A Doua Reformă

...Aceasta nu este congregaţia rânduită şi organizată în care creştinii pot fi conduşi după Evanghelie... Al treilea tip de serviciu trebuie să fie un serviciu cu adevărat evanghelic şi nu trebuie ţinut în public, pentru tot felul de oameni. Ci cei ce doresc să fie creştini cu adevărat şi care mărturisesc Evanghelia cu toată fiinţa trebuie să fie scrişi pe o listă şi să se întâlnească într-o casă, undeva, pentru a se ruga, a citi, a fi botezaţi, a le fi administrate sacramentele şi pentru a face alte lucrări creştine... Aici se poate pune la punct o scurtă şi frumoasă rânduială pentru botez şi Cina Domnului şi totul se poate centra pe Cuvânt, rugăciune şi dragoste... Pe scurt, dacă există un grup de oameni care ar dori din toată inima să fie creştini, în scurt timp pot fi gata pentru ei regulile şi rân­ duielile. Dar, deocamdată nici nu pot şi nici nu îmi doresc o asemenea biserică sau adunare sau să fac reguli pentru ea. Deoarece încă nu am oamenii pentru ea şi nici nu văd prea mulţi care să-şi dorească asta. Dar, dacă mi s-ar cere să fac lucrul acesta şi nu aş putea refuza cu conştiinţa împăcată, ar trebui să-mi fac partea cu bucurie şi să ajut cu ce pot/" întâlnirea în case, în grupuri mici este teza nescrisă a lui Luther, în care el a crezut, dar pe care nu a reuşit s-o implementeze. D. M. Lloyd-Jones evidenţiază faptul că Luther, pe măsură ce Reforma avansa, devenea din ce în ce mai deprimat. El simţea că bisericile care răspunseseră învăţăturii lui nu aveau viaţă spirituală reală şi suficientă vigoare. Lloyd-Jones scrie: Un alt element care a agravat mult acest sentiment [de depresie] care s-a amplificat în el a fost fenomenul anabaptist... El a trebuit să admită că exista o anumită calitate superioară a vieţii în biseri­ cile lor, care era absentă din bisericile de care aparţinea el. Aşa că, faţă de ei, el a reacţionat în două feluri: i-a avertizat pe oamenii din biserica lui cu privire la ei, dar, în acelaşi timp, îşi dorea ca şi în biserica lui să se petreacă lucrurile care funcţionau atât de bine în bisericile lor. Rezultatul acestei întregi frământări a fost concluzia că singurul lucru care se putea face era... să-i adune împreună pe toţi cei ce sunt cu adevărat creştini într-un fel de biserică intimă.57 Luther ştia că dacă a reformat vinul doctrinar, trebuie să schimbe şi burduful structural al Bisericii. Ce l-a împiedicat pe Luther să ducă până la capăt reforma stilului de viaţă al Bisericii, aşa cum a făcut cu teologia ei? D. M. Lloyd-Jones crede că a fost un spirit de precauţie, anumite conside­

Reformarea bisericii secolului X XI

117

raţii politice, o lipsă de credinţă în oamenii din biserica lui şi teama de a nu pierde mişcarea în favoarea anabaptiştilor. Cum ar arăta astăzi Biserica, dacă Luther ar fi avut acelaşi succes în domeniul structurii şi al activităţii Bisericii, precum a avut în cel al teolo­ giei? Nu putem decât să facem presupuneri, dar personal cred că Biserica ar fi mult diferită de ceea ce cunoaştem astăzi. Luther a continuat să folosească modelul catolic de tip catedrală ca burduf pentru noile sale doc­ trine, iar acesta avea crăpături. Între L uth er Şi W

esley

Grupurile mici au continuat să apară chiar şi după ce Luther a decis să folosească vechea structură de tip catedrală. Doyle L. Young, în pătrunzătoarea sa carte, O viaţă nouă pentru biserica ta, merge pe urmele grupurilor mici până în vremea mişcării pietiste. El face un studiu excelent asupra lui Philip Jakob Spener, părintele pietismului (1635-1705). Dr. Young arată că „încă din 1669 Spener a ajuns să înţeleagă că Biserica prin definiţie le cere creştinilor să se întâlnească regulat în grupuri mici pentru a se încuraja şi a se disciplina unul pe altul.“ Pentru Spener, aceasta nu era „o strategie pastorală, ci o dimensiune necesară a eclesiologiei“. Young îl citează pe Spener: în orice caz, este sigur că noi, predicatorii, nu-i putem învăţa pe oameni de la amvon atât cât au nevoie, ci avem nevoie de alte per­ soane care, prin harul lui Dumnezeu, să aibă o înţelegere supe­ rioară asupra vieţii creştine, să accepte durerea ca parte a preoţiei lor universale şi care să lucreze împreună cu noi şi sub coordonarea noastră pentru corectarea şi reformarea apropiaţilor lor, atât cât sunt ei capabili după înzestrarea şi în simplitatea lor.58 Este evident că Spener a început aceste întâlniri din 1670 pentru a-i ajuta pe creştini să se încurajeze şi să se supravegheze reciproc. El a numit aceste grupuri Collegiapietatis (adunări pioase), care se adunau de două ori pe săptămână şi la care luau parte şi bărbaţi şi femei. La început, grupul discuta despre predica din duminica precedentă sau citea un text devoţional. Apoi, se concentrau asupra discutării Scripturii. Rezultatele nu au fost atât de bune pe cât nădăjduia Spener. în unele grupuri au apărut disensiuni, iar din partea bisericii luterane oficiale au apărut împotriviri, susţinute şi de guvern; toate acestea au împiedicat

118

A Doua Reformă

mişcarea. în Frankfurt, consiliul local a refuzat să permită grupurilor să se adune în case. Când grupurile s-au întors în clădirea bisericii, Spener a simţit că ele au încetat să se mai exprime deschis. Acesta a fost, de fapt, decesul experimentului prin care s-a încercat alăturarea unei reforme struc­ turale la cea teologică. A m e n in ţ a r e a B iseric ii „R e a l e “

în mişcarea pietistă, membrilor nu li se permitea să considere că grupurile mici sunt adevărata Biserică atunci când vorbeau despre ele în comparaţie cu biserica oficială. în acest moment, este posibil ca Spener să fi făcut unele concesii bisericii de tip catedrală. în teologia lui, este evident că el considera grupurile ca fiind adevărata Biserică. însă, în declaraţiile lui publice a ţinut cont de faptul că poziţia lui teologică ar putea fi o ameninţare la adresa structurii oficiale. De aceea, el folosea afirmaţii pe care autoritatea oficială să le găsească mai puţin ameninţătoare. Termenul „biserică" era folosit doar pentru ceea ce se petrecea duminica. Procedând astfel, Spener a transformat grupurile într-un simplu apendice al bisericii oficiale, condamnând astfel mişcarea. Spener a fost victima unei definiţii nepotrivite a propriilor lui grupuri mici. Văzute ca fiind ceva mai puţin decât Biserica, ele nu puteau rezista în momentul când a apărut opoziţie din partea Bisericii tradiţionale, care era considerată Biserica reală. Din scrierile lui, vedem că Spener nu a intenţionat ca aceste ekklesiolae in ekklesia (mici biserici în biserică) să înlocuiască Biserica instituţionalizată. El a interzis celebrarea sacra­ mentelor în grupurile de casă. în Pia Desideria, Spener a scris că grupurile trebuiau să fie: Instrumente prin care Biserica să ajungă din nou să reflecte imagi­ nea comunităţii creştine primare... Ele nu trebuie să fie mijloace de separare a „adevăraţilor" creştini de ceilalţi, pentru a nu da celor dintâi un sentiment fariseic de automulţumire.59 Am o deosebită simpatie pentru Spener. A fost un om cu viziune pen­ tru înnoirea vieţii Bisericii vremurilor sale. A înţeles că reformarea teolo­ giei trebuie să fie legată de reformarea structurii Bisericii. A căutat să implementeze ceea ce el numea „un element biblic crucial". Dar el a ade­ rat la structura oficială a Bisericii de o zi pe săptămână, din vremea lui, care era susţinută şi de guvern.

Reformarea bisericii secolului X X I

119

Ca urmare, Young spune că, prin 1703 (la 33 de ani de la începutul grupurilor), Spener a devenit cinic şi rezervat cu privire la ele şi, după ce a plecat din Frankfurt, nu a mai început altele. Dar, pentru a nu-1 nedreptăţi, Spener a încercat implementarea unei noi structuri, lucru pe care Luther l-a lăsat doar la nivelul de consideraţie teologică. N

o il e

B u r d u f u r i A le L ui J o h n W

esley

Samuel Wesley, tatăl lui John şi Charles, a început întemeierea unei noi grupări religioase încă din 1701-1702. Susannah Wesley, mama lui John şi Charles, a început o întâlnire în casa ei, care a crescut la asemenea proporţii, încât Samuel, plecat mult timp de acasă în misiunea lui, s-a alar­ mat şi i-a cerut să se oprească. In esenţă, ea i-a scris „dacă vrei să fii în con­ flict cu voia lui Dumnezeu, te voi asculta mai degrabă pe tine decât pe Dumnezeu.11 Cel care a dat până la urmă formă şi forţă mişcării a fost John Wesley. Howard Snyder, în cartea Wesley cel radical: modele de înnoire a Bisericii, face o cronică a apropierii lui Wesley de grupurile mici. Wesley a fost cel care cu adevărat a îndreptat Biserica din vremea lui spre modelul Noului Testament. Snyder scrie despre el: Comunităţile metodiste erau împărţite în clase şi grupuri. Probabil mai corect ar fi să spunem că bisericile metodiste reprezentau suma celor ce faceau parte din aceste clase şi grupuri, de vreme ce esenţa apartenenţei la grup era tocmai acest nivel intim al comunităţii, iar membralitatea într-un astfel de grup era obligatorie pentru a putea fi membru al bisericii... întâlnirea clasei era piatra unghiulară a întregului edificiu. Aceste clase erau, de fapt, biserici în case (nu clase pentru instruire, cum ar putea sugera termenul), ale căror întâlniri aveau loc în zonele în care membrii lor locuiau... Clasele se întâlneau în mod obişnuit o dată pe săptămână, pentru aproximativ o oră. Fiecare participant vorbea despre progresul lui spiritual sau despre anumite nevoi sau probleme personale, pri­ mind de la ceilalţi sfaturi şi sprijin în rugăciune. „Dacă era necesar, erau oferite sfaturi sau mustrări, erau rezolvate eventualele con­ flicte, lămurite diversele neînţelegeri; după o oră sau două petre­ cute în această atmosferă de dragoste, încheiau cu rugăciune şi mulţumiri.60

120

A Doua Reformă W e s l e y Ş i B is e r ic a T r a d i ţ i o n a l ă

Unii lideri tradiţionali l-au acuzat pe Wesley de cauzarea unei schisme prin împărţirea oamenilor în clase. Evident, a fost acuzat de „scoaterea Bisericii din biserică". In termeni moderni, a fost acuzat că fură oile. El a negat acest lucru categoric! Răspunsul lui a fost: „Dacă vă referiţi la simpla adunare a oamenilor în afara clădirilor pe care le numim biserici, e adevărat. Dar, dacă vă referiţi la diviziune între creştini şi creştini, dis­ trugând astfel părtăşia creştină, nu e adevărat." Dacă cineva caută motivul pentru care Wesley a avut succes în imple­ mentarea unei mişcări a grupurilor-celulă acolo unde alţii au eşuat, acesta constă în felul în care el a înţeles natura acestor „clase". Grupurile mici (clasele) funcţionau ca biserică. Ele făceau tot ceea ce trebuie să facă Biserica. Când a apărut opoziţia, pe Wesley nu l-a afectat poziţia Bisericii tradiţionale care se considera Biserica reală. Pentru el, clasele erau Biserica reală, aşa că ele erau principala lui preocupare. Aceste grupuri funcţionau cu întreaga autoritate a trupului lui Hristos. Deoarece Wesley a dat grupurilor un scop spiritual atât de înalt şi o înţelegere doctrinară atât de profundă, ele au putut rezista opoziţiei Bisericii tradiţionale. Wesley şi-a protejat grupurile, deoarece le-a identificat corect ca fiind însăşi esenţa mişcării lui. Pur şi simplu, el nu-şi pierdea timpul cu oameni care nu erau dispuşi să se întâlnească în grupuri. El scrie în jurnalul său, în data de 26 mai 1759: Am găsit mica societate căreia mă alăturasem la doi ani după ce se fărâmiţase. M-am întâlnit după-amiaza cu câţiva dintre membri şi le-am arătat ce înseamnă părtăşia creştină şi cât de mare era nevoia lor de aşa ceva. Cam 40 dintre ei au venit la întâlnirea cu mine în duminica din 27, la domnul Gillie, imediat după serviciul de duminică după-amiază. Când ne-am despărţit, erau hotărâţi să se întâlnească săptămânal cu domnul Gillie, în acelaşi loc şi la aceeaşi oră. Dacă lucrul acesta se va face, voi mai merge la Glasgow. Dacă nu, am lucruri mai bune de făcut cu timpul meu.62 Wesley şi-a rezumat atitudinea faţă de grupuri într-o scrisoare. „Cei ce nu vor să se adune în clase nu pot rămâne cu noi". Accentul principal al lucrării lui Wesley a fost dezvoltarea Bisericii la acest nivel al comunităţii. Atitudinea lui Wesley arată că Dumnezeu a căutat permanent să-Şi readu­ că Biserica la modelul noutestamentar bazat pe grupuri mici. George

Reformarea bisericii secolului XXI

121

Whitefield, contemporan al lui Wesley şi evanghelist de excepţie, a înţeles, de asemenea, importanţa grupurilor mici. In timpul trezirii wesliene din secolul XVIII din Anglia, Whitefield le scria convertiţilor lui: Fraţii mei... să ne spunem unul altuia deschis şi lib'er ce a făcut Dumnezeu pentru sufletele noastre. Aţi face bine, aşa cum au mai făcut şi alţii, să vă adunaţi în grupuri mici de patru sau cinci şi să vă adunaţi săptămânal pentru a vă spune unul altuia ce este în inima voastră, pentru a vă ruga şi a vă mângâia unul pe altul după nevoie. Numai cei ce au experimentat deja pot vorbi despre avan­ tajele de nedescris ale unei asemenea comuniuni şi părtaşii de suflete... Cred că nimeni care îşi iubeşte cu adevărat sufletul şi pe fraţii lui ca pe sine însuşi nu se va sfii să-şi deschidă inima, pentru a primi de la ei sfaturi, mustrare, îndreptare şi rugăciune, după necesitate. O persoană sinceră va considera lucrul acesta ca una dintre cele mai mari binecuvântări.64 C u m A u E şu a t

Unde au eşuat aceste eforturi de a implementa o mişcare de biserici de tip celulă care să se autoperpetueze? In istorie, grupurile mici au fost slăbite din două direcţii. Mai întâi, liderii bisericii de tip tradiţional s-au opus unui mod nou de a face biserică şi au anihilat orice nouă mişcare. Aplicând lucrul acesta pentru zilele noastre, un grup de autori moderni scriu despre grupurile mici: „Obstacolul principal în calea grupurilor mici în Statele Unite nu este adaptarea lor la cultura occidentală, ci depăşirea rezistenţei la schimbare din partea unei instituţii închistate în tradiţii."65 Al doilea punct slab l-a constituit o înţelegere teologică incorectă a naturii grupurilor mici din partea susţinătorilor lor. Cu excepţia lui Wesley, aceşti lideri au eşuat pentru că nu au prezentat aceste grupuri ca fiind adevărata biserică. Luther, Spener şi Wesley au definit corect vinul teologiei şi al doctrinei despre grupurile mici. Ei au eşuat însă fie în înţelegerea structurilor tradiţionale, fie în grija de a crea o legătură între grupurile mici şi struc­ turile tradiţionale existente, după ce au dispărut liderii puternici de la început.

12 C R E Ş T IN IS M U L D E L A U M Ă R Î N SUS

Trebuie să existe ceva ce lumea să nu poată explica prin metodele ei sau prin psihologia aplicată. —Francis A. Schaeffer

ând fiul lui Daniel B. Wallace a fost lovit de o boală mortală, acest profesor de seminar a învăţat ceva despre nevoia de a-L experimen­ ta pe Dumnezeul cel apropiat şi plin de viaţă. El spune cu propriile lui cuvinte: „Experienţa cancerului fiului meu este cea care m-a făcut să-mi vin în fire, care m-a adus înapoi la rădăcini." El vorbeşte în biserică mulţimilor de oameni care caută din răsputeri viaţa în prezenţa şi prin puterea lui Dumnezeu. Am simţit împreună cu el, deoarece eu însumi am experimentat aceeaşi uscăciune. Ce ne desparte pe noi de un Tată prezent şi plin de grijă? Cum se face că sfârşim într-un punct, pe care el îl numeşte „un exerciţiu pur cognitiv." In Christianity Today, în articolul intitulat Cine se teme de Duhul Sfânt?, Dr. Wallace îşi împărtăşeşte următoarele sentimente: In mijlocul acestei „veri de iad", am început să analizez ce se ale­ sese de credinţa mea. Am descoperit o dorinţă profundă de a mă apropia mai mult de Dumnezeu, dar am descoperit că lucrul aces­ ta nu era posibil prin metodele mele obişnuite: exegeză, citirea Scripturii, iarăşi exegeză. Cred că îl depersonalizasem pe Dumnezeu atât de mult, încât atunci când aveam cu adevărat nevoie de El, nu mai ştiam cum să mă raportez la El. Tânjeam 123

124

A Doua Reformă

după El, dar descopeream multe piedici din partea comunităţii şi a mediului din jur. Am descoperit o sufocare a Duhului atât în tradiţia mea evanghelică, cât şi în propria mea inimă. Accentul pus pe cunoaştere, în dauna relaţiei, a produs în mine o bibliolatrie. Pentru mine, ca profesor de Noul Testament, textul este sarcina mea - dar eu l-am transformat în Dumnezeul meu. Textul a devenit idolul meu... Efectul final al unei astfel de bibliolatrii este depersonalizarea lui Dumnezeu. Până la urmă, ajungem să nu ne mai raportăm la El. Dumnezeu devine obiectul investigaţiilor noastre, în loc să fie Domnul căruia ne supunem. Vitalitatea religiei noastre se risipeşte în felul acesta. Pe măsură ce Dumnezeu este disecat mai mult, poziţia noastră se schimbă din „Mă încred în...“, ajungând să fie mai mult „Cred că...“. Dr. Wallace rezumă lucrarea lui Dumnezeu folosind o descriere a ima­ nenţei Lui: „In căutarea puterii lui Dumnezeu, am descoperit persoana Lui. El nu este doar omnipotent, ci şi Dumnezeul oricărei mângâieri.“ Nu trebuie să ne surprindă faptul că toţi căutăm un sens spiritual pentru viaţa noastră. Durerea goliciunii spirituale poate fi găsită în băncile bisericii, la amvon sau pe scaunul profesorului.

DouA D e n a t u r ă r i A l e N a t u r i i L u i D u m n e z e u Biserica secolului XX experiementează acum ravagiile produse atât de deism, cât şi de panteism. Deismul (umanismul secular) derivă dintr-o poziţie extremă asupra transcendenţei lui Dumnezeu. El este cu totul dinco­ lo de om, fiind astfel imposibil de experimentat. Universul se conduce singur. Panteismul (New Age, misticismul oriental, ocultismul) adoptă o poziţie radicală asupra imanenţei lui Dumnezeu, văzându-L pe El ca parte a univer­ sului şi orice lucru ca parte a Lui. Aceste două filozofii sunt astăzi prevalente atât în afara Bisericii, cât şi înăuntrul ei. într-una din ele (deismulAimanismul secular), Dumnezeu e prea departe. în cealaltă (panteismul, New Age), El este prea aproape şi prea familiar. Identitatea Lui este absorbită în creaţia Lui, aşa că realitatea lui Dumnezeu ca persoană (Persoana) este pierdută. J. Rodman Williams descrie deismul şi panteismul astfel: Deismul trebuie separat cu mare atenţie de teism. Teismul, spre deosebire de cel dintâi, îl vede pe Dumnezeu implicat în creaţie,

Reformarea bisericii secolului X X I

125

drept urmare, miracolele pot apărea. De aceea, creştinismul istoric este teist, nu deist. Teismul este calea de mijloc între deism şi pan­ teism. Teismul, ca şi deismul, pune accentul pe transcendenţa lui Dumnezeu şi, ca şi panteismul, subliniază şi imanenţa Lui - însă fară a prelua extremele vreuneia dintre cele două poziţii. Deismul este transcendenţa absolută (Dumnezeu înlăturat complet din lume); panteismul este imanenţa absolută (Dumnezeu identic cu lumea). Teismul susţinut de creştinism afirmă atât separarea, cât şi implicarea lui Dumnezeu: El este Creator şi Susţinător, Autor şi Răscumpărător.6' Francis Schaeffer a fost o voce profetică, avertizând asupra poziţiei umanist-seculare care a invadat Biserica în secolul XX: „Generaţia noastră este extrem de naturalistă. Există un devota­ ment aproape total faţă de conceptul de uniformitate a cauzelor naturale într-un sistem închis... Conform poziţiei biblice, realitatea are două părţi: lumea naturală —ceea ce vedem sau normalul — şi partea supranaturală." După Schaeffer, trebuie să fim atenţi când folosim cuvântul „supranatural": Din punctul de vedere biblic, „supranaturalul" nu este mai neobişnuit în univers, decât ceea ce noi numim natural. Singurul motiv pentru care îl numim supranatural este faptul că nu îl întâl­ nim în mod obişnuit. Doar atât. Din punctul de vedere al Bibliei... realitatea are două jumătăţi, precum cele două jumătăţi ale unei portocale. Nu poţi avea toată portocala, dacă nu ai ambele jumătăţi. O parte este vizibilă în mod obişnuit (naturalul), iar cealaltă nu este vizibilă în mod obişnuit (supranaturalul). Cum se potriveşte învăţătura lui Schaeffer despre umanismul secular într-o discuţie despre transcendenţa şi imanenţa lui Dumnezeu şi despre structura Bisericii? Când Biserica nu are o formă echilibrată prin care să transmită o imagine corectă a naturii lui Dumnezeu, apar deismul intelec­ tual practic (umanismul secular) sau pantesimul superstiţios (New Age, misticismul oriental, ocultismul). Structurile sau formele care reflectă doar jumătăţi de adevăr despre natura lui Dumnezeu au oferit un sol fertil pentru dezvoltarea umanismu­ lui secular şi a multor învăţături denaturate.

126

A Doua Reformă

Figura 3. Contorul adevărului P e C in e Să D ă m V in a ?

De ce a apărut această „sufocare a Duhului"? De ce pendulează Biserica între intelect şi experienţă? Şi de ce mulţi dintre cei crescuţi în Biserică o părăsesc? Eroarea fundamentală a Bisericii de astăzi porneşte de la înţelegerea naturii lui Dumnezeu. Cine este Dumnezeu şi cum Se raportează El la creaţia Sa? Este El ca un ceasornicar, care a pus. toate legile în mişcare şi apoi a plecat? Este El un Dumnezeu care locuieşte într-o lume complet spirituală şi care este total separat de lumea materială în care trăieşte omul? A existat o vreme când era foarte obişnuit să blamezi schimbările excen­ trice ale teologilor şi filozofilor germani de la intelectualism la experimentalism, schimbări care ameninţau să distrugă credinţa membrilor bisericii prin învăţături liberale. Şi pe noi înşine trebuie să ne acuzăm pentru vidul nostru spiritual. Avem tendinţa de a aborda lucrurile exclusiv, academic, de a-L sluji pe Dumnezeu, fară o relaţie cu El. Aceasta duce în mod inevitabil la deper­ sonalizarea lui Dumnezeu. Putem ajunge secătuiţi spiritual, chiar şi având o teologie corectă, dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu, credincioşie faţă de Biserică şi o viaţă personală de închinare. Problema nu este teologia greşită sau nesinceritatea. Problema este sis­ temul. Când trecem printr-o „vară de iad“, avem nevoie de prezenţa ima­ nentă a lui Dumnezeu, de mângâierea şi încurajarea Lui. Acest tip de

Reformarea bisericii secolului X X I

127

relaţie se zideşte şi se întreţine de-a lungul timpului, în părtăşie cu Dumnezeu şi cu ceilalţi credincioşi. Când în viaţă ne ajung coşmarurile, Dumnezeu trebuie să fie viu în noi, atât individual, cât şi în comunitate. M o d e l u l S im p l u A l L u i I su s E s t e E s e n ţ ia l

Isus, cunoscând inima omului, a modelat Biserica astfel încât să învingă ispita omului fie de a intelectualiza creştinismul şi a-1 transforma într-o filozofie omenească (deism) , fie într-o superstiţie bazată pe experi­ mentare (panteism). Ramura evanghelică a Bisericii pare să aibă mai mult de înfruntat peri­ colul intelectualismului biblic, care duce la o ortodoxie aridă. Ramura carismatică a Bisericii se află în pericol mai mult din punct de vedere al experienţei, unde sentimentalismul devine mai important decât revelaţia biblică. Poate părea simplist, dar cred că soluţia pentru ambele ramuri ale bisericii amintite mai sus este întoarcerea la modelul noutestamentar de Biserică, aşa cum l-a creat Isus, având relaţii atât în grupuri mari, cât şi în grupuri mici. Biserica trebuie să reînceapă să trăiască mesajul Noului Testament prin metoda Noului Testament, în grupuri mari şi în grupuri mici. Biserica nu-L poate experimenta pe Dumnezeu la fel ca în primul secol, fără structura de bâză a Bisericii noutestamentare. In parte, sufocarea Duhului vine din pricină că Biserica a abandonat modelul bazat pe grupuri mici, prin intermediul cărora Isus a promis că va fi împreună cu noi. Din experienţă personală, cred că leacul pentru uscăciunea academică din sufle­ tul nostru este să-L întâlnim pe Hristos împreună cu alţi doi sau trei creştini, ca Biserică sau ca trup al Lui. De asemenea, răspunsul pentru sen­ timentalismul care foloseşte greşit şi abuzează de darurile spirituale este acelaşi - darea de socoteală reciprocă într-un grup mic. Avem nevoie de modelul noutestamentar, în care Biserica se întâlneşte în ansamblul ei şi în case. Avem nevoie de ambele, nu din pricină că Dumnezeu ar fi limitat în vreun fel, ci din pricină că noi avem limite atunci când II experimentăm pe Dumnezeu. Contextul grupului mic ne reamin­ teşte permanent de apropierea lui Dumnezeu, de grija Lui, de mângâierea Lui. Ne oferă părtăşia caldă prin care Hristos este în mijlocul nostru, iar noi suntem legaţi unul de altul prin durerile şi bucuriile noastre. In cer, limitele omeneşti nu ne vor mai afecta în experimentarea lui Dumnezeu. Acolo, nu vom mai fi împiedicaţi de incapacitatea noastră de a ne raporta la mulţimi mari de oameni sau la Dumnezeu în transcendenţa

128

A Doua Reformă

Lui. „îl cunosc pe El aşa cum şi eu sunt cunoscut de El.“ Dar, până atunci, suntem dependenţi de trei moduri de raportare la Dumnezeu: • îl întâlnesc pe Dumnezeu ca individ • îl întâlnesc pe Dumnezeu într-o mulţime mare de oameni • îl întâlnesc pe Dumnezeu în comunitate, cu un grup mic de oameni I m a g i n e a D e f o r m a t ă A B is e r ic ii

Diagrama din fig. 4 prezintă manifestarea transcendentă şi imanentă a lui Dumnezeu faţă de Biserica Lui în contextul grupului mare şi al grupu­ lui mic. Observaţi: Dumnezeu a oferit o cale prin care omul II poate

-^pANSCENDENT/\

V1N3NVW\

Figura 4. Imaginea deformată

Reformarea bisericii secolului X X I

129

experimenta în transcendenţa şi imanenţa Lui, atât în plan personal, cât şi în comun. Hristos este în mine. Aceasta este experienţa mea personală cu Dumnezeul imanent. Eu sunt în Hristos. Aceasta este experienţa mea per­ sonală cu Dumnezeul transcendent. Noi suntem cu Hristos. Aceasta este experinţa grupului nostru mare cu Dumnezeul transcendent. Hristos este „în/cu noi“. Aceasta este experienţa grupului nostru mic cu Dumnezeul imanent. Scoateţi sfertul din stânga jos al cercului din diagramă şi veţi avea imaginea Bisericii incomplete a ultimilor 1700 de ani. Cu excepţia unor rare perioade istorice, Biserica cu o singură aripă nu a avut posibilitatea să-L experimenteze şi să-L exprime pe Dumnezeu în imanenţa Lui, în dimensiunea grupurilor mici. Acest fapt a denaturat serios relaţia noastră cu Dumnezeu ca indivizi, dar şi modul în care lumea II percepe pe Dumnezeu.

D e Ce P ă r ă s e s c

E i B is e r i c a ?

Conform unui studiu recent, „Generaţia «pierdută» a celor născuţi în jurul anilor 1950, care au părăsit mişcarea protestantă între anii 1970-1980, nu se mai întoarce înapoi, iar bisericile vor exercita o influenţă încă şi mai mică asupra copiilor lor.“ Propriii noştri membri şi copiii lor, care odată umpleau băncile biseri­ cilor, părăsesc bisericile într-un număr alarmant. De ce ne-au părăsit? Deşi pe noi ne-au părăsit, mulţi dintre ei nu L-au părăsit pe Dumnezeu! Ei au părăsit structurile impersonale ale bisericilor noastre, care nu reuşeau să-i pună în legătură cu Dumnezeul cel real, implicat con­ cret în viaţă. Structura noastră cu o singură aripă le-a oferit o imagine incompletă despre Dumnezeu, arătând un Dumnezeu de departe, inabor­ dabil. Le-a oferit un Dumnezeu instituţional, al regulilor şi al legalismului, nu al dragostei; un Dumnezeu al clădirilor şi al comitetelor, nu al relaţiilor; un Dumnezeu al informaţiei, nu al transformării; un Dumnezeu al modi­ ficării comportamentale, nu al puterii spirituale. De ce au plecat? Benton Johnson, un profesor de sociologie de la Universitatea din Oregon a sugerat că „pur şi simplu, Biserica nu face nimic pentru ei.“™ In ce fel a eşuat Biserica faţă de ei? Se pare că nemulţumirea nu este la nivelul informaţiei oferite. Biserica cu o singură aripă le-a oferit multe informaţii despre Dumnezeu. Nici atmosfera nu este domeniul în care a eşuat Biserica. In ultimele douăzeci de ani, Biserica a ieşit în evidenţă prin calitatea programelor pe care le-a oferit. Cu toate

130

A Doua Reformă

acestea, Biserica a fost incapabilă să le arate un Dumnezeu viu pentru viaţa lor reală. Omul nu poate tolera prea mult timp absenţa lui Dumnezeu din lume. Dacă Biserica nu trăieşte în prezenţa Lui permanentă, ca „Dumnezeu de aproape", atunci lumea îşi creează intelectual propriul ei zeu-ceasornicar, se îndreaptă experienţial spre panteism sau, pur şi simplu, renunţă. Lumea e prea înspăimântătoare fară Dumnezeu şi nu are nicio noimă fară o prezenţă spiri­ tuală în lumea fizică. Ca urmare, omul va face un salt de credinţă de la raţional (deismul intelectual), la experienţă şi sentiment (panteismul spiritual). Rezultatul este că o mare parte din Biserică, deşi are cunoştinţă despre Dumnezeu, nu a experimentat puterea Lui în trăirea personală. Relaţia cu Dumnezeu a fost sacrificată pe altarul cunoştinţei despre El. Ca urmare, comunitatea a fost sacrificată în favoarea experienţei personale. Cultura informaţională, de grup mare a bisericii cu o singură aripă prea puţin oferă înţeles sau speranţă pentru ceea ce Francis Schaeffer numeşte „lucrurile grele ale vieţii". Nu are niciun rost să spui că ai o comunitate de dragoste reciprocă, dacă aceasta nu se aplică lucrurilor grele ale vieţii... Sunt convins că, în secolul XX, oamenii din orice parte a lumii nu vor vrea să ştie dacă avem o doctrină corectă, o politică corectă, dacă nu le oferim comunitate.71 Ne surprindem susţinând împreună cu profesorul Wallace un sistem cognitiv de credinţe: „Cred că..." în loc să trăim într-o relaţie personală care să ne facă să spunem: „Mă încred în...“ L e u c o p la s tu l

Nu DA R

e z u lta te

Unele biserici, în urma efectuării unor cercetări referitoare la ce îşi doreşte generaţia actuală, încearcă să le ofere experienţa pe care aceştia o cer. Strategia este un nou mod de prezentare a Bisericii, astfel încât oamenii să aibă parte de mai multă experienţă şi de mai puţină cunoştinţă. Cu toate acestea, fară o structură noutestamentară a unei părtăşii transparente în grupuri mici, Biserica nu va avea mai mult succes în latura experienţială decât a avut în cea cognitivă. In cartea lor Ce nu merge bine cu secerişul?, Engel şi Norton con­ cluzionează: „Soluţia nu se află în înnoirea formelor vechi, fiindcă aceasta înseamnă adesea doar aplicarea unui leucoplast pe rănile exterioare ale unei cochilii vechi."72

Reformarea bisericii secolului X XI

131

Leucoplastul aplicat la exterior nu va da rezultate! Problema este siste­ mul însuşi. Nu contează de câte ori răspunde Biserica la nevoile membrilor ei, fie în ce priveşte cunoştinţa, fie în ce priveşte experienţa, problema tot nu va fi rezolvată. Soluţia problemei nu stă în împlinirea nevoilor credin­ cioşilor sau ale necredincioşilor. Isus a rezolvat deja problema pendulării omului între cunoştinţă şi experienţă. Soluţia este ca Biserica să fie trupul lui Hristos, prin care El trăieşte şi Se revelează în măreţia Lui trans­ cendentă şi în mângâierea Lui imanentă.

PARTEA a IIIa M O D E L U L R E V O L U Ţ IO N A R A L L U I IS U S P E N T R U B IS E R IC Ă

Există un nou stil de viaţă al bisericii, care este atât de biblic încât precede modelul bisericii [modeme], aşa cum îl cunoaştem noi, dar atât de „futurist", încât nu poate f i pus în „burdufuri vechi". — Ralph N eighbour

13 P IA T R A D E T E M E L IE A L U I IS U S

Dacă, după cum credem noi, Dumnezeu este revelat cu adevărat in viaţa lui Hristos, atunci cel mai important lucru pentru E l este crearea unor centre de părtăşie ale dragostei, care, la rândul lor, să influenţeze lumea.

—Elton Trueblood

iecare eveniment important din viaţa lui Isus s-a petrecut într-un oarecare fel de comunitate. Cel mai adesea, această comunitate era un grup mic. Isus S-a pogorât din ceruri din părtăşia trinitară dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - prima dată când doi sau trei s-au adunat împreună. S-a născut şi a crescut într-o familie evreiască, în care comuni­ tatea era alcătuită din Iosif şi Maria. A fost botezat în Iordan, în mijlocul comunităţii lui de ucenici. Timp de trei ani şi jumătate a trăit în mijlocul unei comunităţi de 12 lideri pe care i-a ales El însuşi. Schimbarea Lui la faţă a fost experimentată, de asemenea, în cadru unei comunităţi, alcătuită din Petru, Iacov şi Ioan, care au fost prezenţi acolo. Pe măsură ce momentul crucii se apropia, experienţele din comunitate au devenit din ce în ce mai importante pentru El. în camera de sus le-a spălat picioarele ucenicilor. I-a învăţat, le-a servit drept model de slujire, i-a dus cu gândul la moartea şi învierea Sa, toate acestea în cadrul unei comunităţi. I-a condus apoi în grădina Ghetsimani pentru un ultim moment de rugăciune în comunitate. Şi pe cruce a fost însoţit de o comunitate, aceea a unor tâlhari, fiind pus în numărul celor fărădelege. Deşi dezorientată, speriată şi în număr mult mai mic, tot comunitatea a fost cea care a aşteptat lângă piciorul crucii. Femeile au rămas cu El până la cumplitul sfârşit, jelind şi, în acelaşi 135

136

A Doua Reformă

timp, făcând cele necesare pentru înmormântarea trupului Lui. Acest mic grup a rămas laolaltă, deşi plin de teamă, în timpul acelor ceasuri întunecate pe care Isus le-a petrecut în mormânt. Afectaţi? Da! Temători? Da, dar au rămas împreună în comunitate. Unei comunităţi înspăimântate au adus femeile vestea despre învierea lui Hristos. Cele mai multe dintre apariţiile de după înviere au avut loc în cadrul unei comunităţi. Cei doi aflaţi pe drumul spre Emaus L-au recunoscut ca fiind Cel ce frânsese pâinea cu ei la masă în comunitate. La prima apariţie în camera de sus, Isus S-a descoperit comunităţii prezente acolo ca fiind mai mult decât un spirit. O săptămână mai târziu, din nou în camera de sus, s-a arătat comunităţii de credinţă şi a suflat asupra lor Duhul Lui. Toate aceste apariţii s-au petrecut atunci când inimile lor şi inima Lui s-au întâlnit într-o comunitate. Li S-a arătat ca grup pentru a treia oară pe malul mării unde ei se duse­ seră la pescuit. A pregătit masa pentru ucenici, i-a încurajat şi i-a învăţat în dimineaţa aceea tot în comunitate. Mulţimea prezentă la înălţarea lui Isus a fost, de asemenea, o comuni­ tate, alcătuită din aproximativ 500 de persoane (1 Corinteni 15:6). Zece zile mai târziu, în timp ce se aflau împreună, Duhul promis s-a pogorât asupra comunităţii aflate în camera de sus. Nu e de mirare că primii creştini „stăruiau în... legătura frăţească" (Fapte 2:42). Comunitatea fusese contextul trăirii lor împreună cu Hristos, timp de mai bine de trei ani. G r u p u r il e D e T ip M a r i a Ş i M a r t a

Isus a zidit Biserica în primul secol sub forma unei comunităţi adunate în jurul unei relaţii personale cu El. In Luca 10:38-42, Isus a dat un exem­ plu cu privire la esenţa acestei comunităţi, în întâmplarea cu Maria şi Marta: Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului, şi asculta cuvin­ tele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.“ Drept răspuns, Isus i-a zis: Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămînţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.“

Reformarea bisericii secolului X X I

137

Acţiunile acestor surori reprezintă două modalităţi ale apropierii de Hristos: Abordarea de tip Marta: Slujirea lui Hristos • Face o slujbă pentru Hristos • Aşteaptă ca şi alţii să facă ceva pentru Hristos • Pregăteşte venirea sau prezenţa lui Hristos • Organizează toate lucrurile cât mai bine pentru Hristos • Coordonează programul lui Hristos • Este ocupată cu slujirea lui Hristos până la distragerea totală a atenţiei • II vizitează pe Hristos pe fugă, în timpul slujbei ei • Se plânge lui Hristos de slujirea altora • îşi împlineşte datoria, chiar dacă relaţiile au de suferit • Se concetrază în primul rând pe lucrurile secundare Abordarea de tip Maria: Persoana lui Hristos • Intră în prezenţa lui Hristos • Stă la picioarele lui Hristos • Priveşte faţa lui Hristos • Ascultă vocea lui Hristos • Primeşte puterea lui Hristos • Aşteaptă vindecarea tuturor rănilor de către Hristos • Simte atingerea blândă a lui Hristos • Cunoaşte acceptarea necondiţionată a lui Hristos • Se odihneşte în dragostea lui Hristos • Este ca un copil în braţele lui Hristos • Experimentează libertatea în Hristos • Aduce la Hristos toate temerile • Spală picioarele lui Hristos (Ioan 12:1-8) • Face voia lui Hristos din preaplinul prezenţei Lui • Se concentrează în primul rând asupra lucrurilor mai bune S a r c in i S a u H r i s t o s ?

Probabil că Marta este persoana din Biblie în apărarea căreia sar cei mai mulţi oameni: dacă spui ceva rău de ea, vei fi apostrofat cu comentarii de genul „Ea slujeşte", „Dacă toţi doar ar sta şi ar medita, nu s-ar mai face nimic“ sau „Cineva trebuie să facă şi asta“.

138

A Doua Reformă

în multe predici din acest pasaj, Marta este ridicată la rang de sfântă. „Mâini ca ale Martei şi inimă ca a Măriei" este adesea subiect de predică, deşi nu prea are de-a face cu adevărul acestui pasaj. Isus nu laudă mâinile Martei, nici pe ale noastre. El laudă inima Măriei pentru că a intrat în prezenţa Lui şi s-a dezlegat de nevoia de a-I fi plăcută prin lucrul mâinilor ei. Maria a înţeles importanţa comunităţii. Istoria Măriei şi a Martei nu este despre cine spală vasele, cine mătură podeaua şi cine pregăteşte masa. îngrijorarea şi nemulţumirea lui Isus faţă de M arta au de-a face cu relaţia ei cu El şi cu atitudinea faţă de El. Marta e atât de ocupată să facă lucruri pentru El, încât nu are timp să stea cu El. V-o puteţi imagina pe Marta în timp ce trece în grabă spre treburile ei făcând cu mâna către Isus? Poate spune „Doamne, e atât de bine să Te avem în casa noastră. Nu am timp să stau cu Tine, fiindcă sunt prea ocu­ pată să fac ca toate să fie pregătite pentru Tine. Spune-i, Te rog, şi Măriei să se ridice şi să mă ajute." Această atitudine este caracteristică celui ce face ceva pentru Isus. Toţi ceilalţi trebuie să facă ceea ce fac şi ei. Nu numai că Marta îşi găseşte sem­ nificaţia în ceea ce face pentru Hristos, dar îi judecă pe ceilalţi în acelaşi mod. După părerea ei, Maria greşea că n-o ajuta să pregătească masa pen­ tru Hristos. Isus o corectează explicându-i importanţa lui af i faţă de aface. La Isus, a fi este totdeauna mai important decât a face. Isus a spus că Maria s-a concentrat asupra a ceea ce este mai impor­ tant, iar Marta asupra unui lucru secundar. Relaţia noastră cu Hristos tre­ buie să fie prioritară. Nimic nu trebuie să o împiedice. Indiferent ce lucrare facem, chiar dacă e una spirituală, nu trebuie să ia locul relaţiei noastre cu Hristos, părtăşiei cu El, dedicării vieţii şi a timpului nostru pentru El. Dacă Marta ar fi stat în prezenţa lui Isus, toate treburile ar fi fost făcute la timp şi, probabil, cu mai multă bucurie. Isus şi Maria ar fi făcut tot ce era posibil pentru a o ajuta. Dacă Marta ar fi fost sinceră, ar fi recunoscut că nu pentru Isus facea toată acea muncă, ci pentru a-şi satisface propria nevoie de semnificaţie. Cele mai credincioase „Marta" sunt cele care cred că semnificaţia şi mântuirea lor stau în ceea ce fac pentru Isus. S u n t e m N o i „L u c r a r e a M â in ii L u i " S a u L u c r ă t o r i i L u i ?

„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele" (Efeseni 2:10). A fi lucrarea mâinilor Lui şi a lucra pentru El sunt două abordări cu totul diferite ale vieţii de creştin. în cadrul grupului, care

Reformarea bisericii secolului X X I

139

se centrează asupra lui Hristos, ajungem să înţelegem diferenţa. în prezenţa Lui devenim lucrarea mâinilor Lui prin puterea Lui care lucrează în noi şi apoi umblăm în fapte bune. Evident că Maria înţelegea diferenţa dintre a fi lucrarea mâinilor Lui şi a lucra pentu El. înainte de toate, ea dorea să fie în prezenţa Lui. Biata Marta nu părea să aibă nici cea mai vagă idee despre lucrul acesta. Multe dintre grupurile mici care se găsesc acum în biserici sunt de tip Marta, conduse de performaţe, orientate spre realizarea anumitor scopuri, epuizate de lucrări, centrate pe activităţi şi legate de sentimentul datoriei. Isus nu este mai mulţumit de grupurile de astăzi orientate spre perfor­ manţă decât a fost de Marta în primul secol. Isus nu ne-a învăţat să fim ca Marta, uniţi de un contract de muncă pentru a face ceva pentru El. Isus ne uneşte în grupuri de tip Maria pentru a sta împreună la picioarele Lui şi pentru a deveni lucrarea mâinilor Lui. De ce sunt grupurile noastre de obicei de tip Marta, orientate spre per­ formanţă? Modul nostru colectiv de apropiere de Hristos decurge din modul individual în care ne apropiem de El. Grupurile la care participăm reflectă relaţia noastră individuală cu Hristos. Mulţi dintre noi suntem creştini de tip Marta, centrându-ne asupra performanţei şi în viaţa noastră. Când ne adunăm în grupuri, ne concentrăm asupra activităţilor şi sarcinilor de îndeplinit, deoarece în acelaşi fel ne apropiem de Dumnezeu şi în mod personal. A studia despre Hristos şi a face ceva pentru El este mai comod decât să ai o relaţie apropiată, intimă cu El, în contextul unui grup. De aceea îi luăm apărarea Martei cu atâta înverşunare. Să n-aveţi nicio îndoială: moartea este sfârşitul lucrurilor făcute pentru Hristos. Până la urmă, acestea vor ucide libertatea, harul şi bucuria de a-L sluji pe Hristos în mod individual sau în grup. U n E x e m p l u D e G r u p - C e l u l A D e T ip M a r ia

Atitudinea inimii este cheia unui grup de tip Maria, dar inima se exprimă în modalităţi practice. Oricare ar fi modalităţile de exprimare pe care le folosim pentru viaţa de grup, ele trebuie să izvorască din întâlnirea cu Hristos. Un astfel de model este cel pe care eu îl numesc PPS: Prezenţa lui Hristos, Puterea lui Hristos şi Scopul lui Hristos. Cele ce urmează nu reprezintă unica modalitate de experimentare a lui Hristos. însă oferă o imagine a ceea ce am în vedere atunci când vorbesc despre un grup-celulă de tip Maria. Folosiţi aceste lucruri pentru a experimenta Prezenţa Lui şi pentru a vedea diferenţa dintre un grup-celulă de tip Maria şi unul de tip

140

A Doua Reformă

Marta. Acest model poate reprezenta un punct de pornire pentru o biseri­ că în care se doreşte începerea unor grupuri-celulă. P r o g r a m M o st r ă P e n t r u G r upul- C elulă

Spărgătorul de gheaţă: Care este cel mai bun lucru care vi s-a întâm- j plat în săptămâna care a trecut şi de ce? Recunoaşterea prezenţei lui Hristos: Liderul spune: Suntem aici pentru a-L experimenta pe Hristos. Hristos spune „Unde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, acolo sunt şi Eu prezent" şi, de aseme­ nea, „Nu vă voi lăsa orfani, ci voi veni la voi". Noi cre­ dem că Isus face ceea ce promite, de aceea recunoaştem prezenţa Lui între noi şi Ii spunem bunvenit între noi. Rugaţi-vă un timp mulţumindu-I lui Isus pentru prezenţa Lui în grup. Cântaţi câteva cântece de laudă şi închinare (dacă puteţi folosi o chi­ tară e foarte bine, dar închinarea grupului nu depinde de talentul muzical al celor ce-1 formează). Ţineţi minte: Hristos este în mijlocul grupului vostru, conducându-vă în închinare înaintea Tatălui. Experimentarea puterii lui Hristos: Citiţi Luca 10:38-42. Alege întrebările pe care simţi că Duhul Sfânt te îndeamnă să le discutaţi: 1. Unde îşi găsea Marta semnificaţia? 2. Unde îşi găsea Maria semnificaţia? 3. Cel mai adesea cu cine te identifici, cu Marta sau cu Maria? De ce? 4. A simţit Marta că acea întâlnire a fost un „succes" sau că nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor? De ce a simţit aşa? 5. Ce a simţit Maria cu acea ocazie? De ce a simţit aşa? 6. Ce este „partea cea mai bună" în acest pasaj? 7. Care sunt „multele lucruri" care te distrag, te îngrijorează şi te întristează, până la punctul în care nu te mai poţi concentra asupra celor „mai bune"? Dacă te vei concentra asupra lucrurilor „mai bune", cele „multe" vor mai fi făcute?

141

Reformarea bisericii secolului X XI

8. Ce trebuie să se întâmple în viaţa ta pentru a avea faţă de Hristos o atitudine precum cea a Măriei? întreabă: Ce lucrare a puterii Sale vrea să facă Hristos în viaţa mea chiar acum? Nu te teme de tăcere în acest moment. Dacă, după cinci minute, nimeni nu împărtăşeşte nimic, treci direct la partea următoare. Adesea, cineva va împărtăşi o nevoie din viaţa lui pe care Domnul trebuie să o împlinească, ceea ce va crea ocazia pentru rugăciune, slujire şi îmbărbătare. împlinirea scopului lui Hristos: întreabă: Cum vrea să se folosească Hristos de mine pentru a împlini nevoile oamenilor? Dă fiecărei persoane oportunitatea de a împărtăşi: Hristos vrea să mă folosească săptămâna aceasta pentru... a mă ruga pentru Ion, a face o prăjitură pentru persoana singură care s-a mutat recent pe strada noastră, a mărturisi vecinilor mei etc. încheiaţi cu rugăciune pentru viziunea de slujire specifică pe care v-a dat-o Dumnezeu. S in g u r u l N o s t r u O b ie c tiv :

Isus

Care este obiectivul grupurilor-celulă? El este! Isus însuşi este obiec­ tivul. El este acel factor unic esenţial în viaţa comunităţii Lui de pe pământ. Poate că în trecut v-aţi concentrat pe închinare, slujire, terapie, ucenicie, studiu biblic sau evanghelizare, pentru a reproduce dinamica vieţii grupurilor mici din Noul Testament. Aceste abordări pot da rezul­ tate o dată sau pentru o scurtă perioadă de timp, dar nu pot susţine creşterea dinamică şi nu pot furniza bisericii puterea Noului Testament pentru prea mult timp. Epuizarea este rezultatul cert al concentrării asupra oricărui alt lucru în afara lui Hristos. De fapt, toate celelalte obiective de mai sus se pot atinge mult mai bine în alte contexte decât în grupurile mici. închinarea, într-un context în care sunt mai mulţi oameni, poate fi mai mişcătoare. Slujirea poate fi mai efi­ cientă într-un grup orientat special în această direcţie. Terapia poate fi mai eficientă într-un grup condus de consilieri calificaţi. Părtăşia poate avea loc mai bine la o cofetărie sau în contextul unui eveniment cu caracter social.

142

A Doua Reformă

Grupurile orientate exclusiv spre studierea Bibliei pot face o treabă mai bună în domeniul studiului biblic. Grupurile de acţiune socială pot fi mult mai eficiente în a exercita presiunea necesară producerii unor eventuale schimbări politice. Organizaţiile parabisericeşti, care se dedică exclusiv uceniciei şi evanghelizării pot fi mai rodnice în domeniul lor de activitate decât un grup-celulă. Prezenţa lui Hristos în mijlocul poporului său este singurul lucru care nu poate fi reprodus în niciun alt tip de grup. Lucrul acesta este unic. Niciun alt grup nu se pregăteşte pentru aceasta, nu se aşteaptă la aceasta şi nu pretinde a-1 realiza. Numai grupurile care trăiesc în prezenţa, puterea şi pentru scopul lui Hristos în mod intenţionat vor experimenta prezenţa întrupată, permanentă şi plină de viaţă a lui Hristos în mijlocul lor. Acestea sunt grupuri în Hristos la fel cum eu, creştinul, sunt în Hristos. Vom renunţa la acest scop unic, prezenţa lui Hristos în mijlocul nostru, pentru celelalte obiective spirituale? Nu! Hristos este forţa din spatele grupurilor şi forma pe care o folosim trebuie să-I permită lui Hristos să conducă grupul şi să trăiască în el. Când Isus devine obiectivul nostru, toate celelalte obiective sunt atinse, deoarece toate sunt produse secundare ale acestui fapt. După cum spune şi încurajează Robert Raines: Grupurile koinonia oferă contextul în care biserica instituţionalizată poate să devină trupul lui Hristos, în care creştinii doar cu numele pot să devină ucenici ai lui Hristos. In asemenea grupuri, creştinii sunt echipaţi pentru lucrarea de slujire, mai întâi în bi­ serică, iar apoi în lume.73

14 S IS T E M U L R E V O L U Ţ IO N A R A L L U I IS U S

Sistemul este soluţia. —A T&T

ulte organizaţii, indusiv unele biserici, susţin faptul că ar avea mai puţine probleme dacă angajaţii şi-ar face bine treaba. Aceasta poate fi o concluzie logică, dar este şi corectă? Problema are de-a face cu organizarea, cu lucrătorii sau cu sistemul? Dr. Joseph M. Juran se numără printre experţii în controlul calităţii care susţin că schimbarea sistemului de prestare a muncii ar putea conduce la eliminarea greşelilor şi a erorilor. Dr. Juran spune „Aceasta este regula 85/15: cel puţin 85% dintre problemele de organizare pot fi eliminate prin schimbarea sistemelor (care sunt determinate în mare parte de conducere) şi mai puţin de 15% au de-a face cu muncitorii..."74 Dr. Juran ar spune că problema Bisericii este eşecul sistemului, nu o slăbiciune a personalului. Cu toate acestea, se ajunge în general la concluzia că oamenii sunt veriga slabă a Bisericii. Ca urmare, am încercat să îmbunătăţim calitatea oamenilor, să-i motivăm şi chiar să-i facem să se simtă vinovaţi pentru a se strădui mai mult. Ii educăm, le predicăm, îi pregătim, toate fară folos. în cartea sa, Agentul Schimbării, Lyle Schaller recunoaşte imposibili­ tatea oamenilor sinceri de a se schimba în bine în interiorul unui sistem greşit. „Dacă nu se produce o schimbare în direcţie, sistem de valori şi în

M

143

144

A Doua Reformă

orientarea organizaţiei, apar frecvent limitări serioase ce nu pot fi depăşite nici de transformarea oamenilor, nici de adăugarea de nou personal."75 Michael Gerber, autorul cărţii M itul Electronic, sugerează că fiecare organizaţie ar trebui să-şi pună o întrebare foarte importantă: „Cum pot crea o afacere care să fie dependentă de sistem, nu de oameni?" El nu spune că oamenii nu sunt importanţi. „Oamenii dau viaţă sistemelor. Oamenii fac ca sistemele create să funcţioneze, să producă rezultatele scontate."76 Apoi, adaugă: „Sistemul conduce afacerea. Oamenii conduc sistemul".77 Din per­ spectivă creştină am putea adăuga şi că „Dumnezeu îi conduce pe oameni." După părerea lui Gerber, „Pentru ca oamenii obişnuiţi să facă lucruri extraordinare, sistemul (felul de a acţiona) trebuie să poată compensa handicapul dintre abilităţile reale ale oamenilor şi abilităţile necesare pro­ ducerii de rezultate extraordinare."78 Când liderii bisericii acceptă faptul că sistemul este cel care produce majoritatea problemelor, vor înţelege inutilitatea încercării de a se schim­ ba ei înşişi sau membrii bisericii lor, până când nu se schimbă sistemul. U n S is t e m B is e r ic e s c

Cum definim sistemul? Gerber spune: „Sistemul este un set de lucruri, acţiuni, idei sau informaţii care interacţionează unele cu celelalte influenţând astfel alte sisteme."79 Folosirea conceptului de sistem pentru a înţelege Biserica nu este neapărat un lucru firesc, nespiritual. Dumnezeu este creatorul sistemelor. Universul însuşi este un sistem; folosim termenul „sistemul solar". Abordarea Bisericii ca un sistem ne face pur şi simplu să înţelegem că Biserica este alcătuită din diverse părţi care se potrivesc unele cu altele, integrându-se într-o formă după un anumit design. Pavel foloseşte termeni ca administrare (isprăvnicie în trad. D. Cornilescu, n. trad.) şi plan, în Efeseni, pentru a explica sistemul funcţional al Bisericii: ...căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-1 alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremilor, spre a-Şi uni iar într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ (Efeseni 1:9,10). ...şi să pună în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia aces­ tei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile, pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu (Efeseni 3:9,10).

Reformarea bisericii secolului X X I

145

Printre cele mai folosite metafore din Noul Testament pentru a descrie Biserica sunt „trup“, „familie“ şi „zidire". Aceste metafore sunt, într-un fel sau în altul, sisteme integrate. Trupul este un sistem viu, organic. Familia este sistemul social fundamental. Clădirea este un sistem arhitectural. Pavel pare a prefera conceptul de trup ca metaforă pentru Biserică şi îl foloseşte în 1 Corinteni 12:12-27. în Efeseni şi în Coloseni această temă este şi mai mult dezvoltată. Hristos este capul Bisericii, care este trupul Său (Efeseni 1:22, 5:23, Coloseni 1:18,24). Metafora trupului portretizează Biserica mai degrabă ca organism viu, decât ca organizaţie, un sistem al întrupării prin care Dumnezeu locuieşte în Biserica Sa. James F. Hind, autorul cărţii Inima fi sufletul conducerii eficiente: O abordare creştină a conducerii şi a motivării oamenilor, împărtăşeşte o obser­ vaţie interesantă privitoare la stilul de conducere al lui Isus. Hind sugerează că Isus a acţionat ca un conducător, ceea ce presupune existenţa unui anu­ mit tip de sistem. în numai trei ani, El a definit o misiune şi a creat strategiile pen­ tru ducerea ei la îndeplinire. Cu un grup de 12 oameni deloc ieşiţi din comun, El a organizat creştinismul, care astăzi are ramificaţii în toate ţările lumii, are 32,4 procente din populaţia lumii, de două ori mai mult decât următorul rival. Conducătorii vor să-şi aducă oamenii la potenţialul lor maxim, luând oameni obişnuiţi, pe care să-i transforme în oameni extraordinari. Asta a făcut şi Hristos cu ucenicii Lui. Isus a fost cel mai eficient director executiv din isto­ rie. Rezultatele obţinute de el nu sunt depăşite de nimeni.80 Isus a fost executantul divin al unui sistem divin. Biserica este extensia unui sistem pe care Isus l-a construit cu grijă în ultimii trei ani şi jumătate ai vieţii Lui de pe pământ. Examinarea elementelor esenţiale ale acestui sistem ar trebui să fie punctul de plecare pentru implementarea sistemului lui Isus astăzi. Î n C ă u t a r e a U n u i S is t e m

Mi-am început căutarea după un sistem bisericesc pe vremea când slu­ jeam ca misionar în Thailanda. Căutarea mea a fost determinată de două observaţii: • Pentru câştigarea unei ţări budiste erau necesare măsuri radicale • Actualele sisteme nu conduceau spre un model noutestamentar de biserică

146

A Doua Reformă

Peste tot pe unde am căutat am văzut nevoia unei schimbări radicale! Pentru a înţelege de ce schimbare e nevoie am căutat cărţi pe această temă. In cartea Agentul Schimbării, Lyle Schaller include un proces de schimbare în cinci paşi. Procesul acesta, detaliat mai jos, mi-a devenit de nepreţuit în înţelegerea modului în care se schimbă sistemele bisericeşti. 1. Convergenţa intereselor, determinată de nemulţumirea faţă de situaţia actuală. Ideea cea nouă se izbeşte de situaţia actuală şi astfel apare confruntarea. Convergenţa dintre vechi şi nou face parte totdeauna din procesul de schimbare. Schaller spune că „în orice discuţie despre schim­ bare, nu se poate exprima în cuvinte importanţa nemulţumirii. Fără nemulţumire faţă de situaţia actuală, nu se poate petrece... schimbarea.“81 Dacă ideea cea nouă rămâne numai o idee nouă hrănită de nemulţumire, schimbarea nu are loc. 2. înfiinţarea unui grup de iniţiere a strategiei. Cineva trebuie să ia iniţiativa şi să creadă în noua idee suficient de mult, încât să şi treacă la acţiune. Un vizionar sau doi cred în ideea cea nouă şi încep să o promoveze. Totuşi, dacă doi sau trei cred într-o idee, dar nu pot convinge pe nimeni altcineva, ideea cea nouă nu va prinde niciodată. Lor trebuie să li se alăture şi alţii. 3. Legitimarea şi susţinerea ideii prin dezvoltarea unui grup de bază. Un grup mai mare trebuie să îşi însuşească ideea, alături de vizionari, ei devenind astfel susţinătorii care o legitimează. Cu toate acestea, ideea nu va funcţiona până când nu este implementată efectiv. 4. Mobilizarea şi implementarea resurselor. Ideea este implementată şi pusă în mişcare. Numai dacă viziunea devine un model viabil se va produce şi schimbarea. Susţinerea schimbării şi implementarea ei sunt două lucruri total diferite. Nu este suficient să îmbrăţişezi o idee nouă la nivel concep­ tual, ci ea trebuie implementată şi dovedită eficientă. Pentru ca ideea să poată fi pusă în acţiune este nevoie de crearea formelor şi a căilor necesare. 5. împlinirea obiectivului prin „îngheţarea" la noul nivel de perfor­ manţă. După ce ideea e pusă în mişcare, iar schimbarea este efectiv imple­ mentată, ea trebuie conservată, pentru ca cei ce se ocupă de implementarea ei să nu alunece în vechile moduri de operare.82 Când am citit prima dată această analiză a procesului de schimbare am ştiut că se aplică la ceea ce Dumnezeu mă chemase să fac în dezvoltarea unui sistem pentru zidirea bisericii. Cu toate acestea, nu aveam un sistem de referinţă la care să raportez aceste concepte de schimbare. Pentru mai

Reformarea bisericii secolului X XI

147

mult de cinci ani am pus deoparte aceste idei despre procesul schimbării, în timp ce mi-am continuat căutarea după un sistem funcţional şi noutes­ tamentar pentru biserică, în primul rând în Faptele Apostolilor, iar apoi în epistole.

15 C O N T I N U U M U L L U I IS U S

Fiecare activitate, fiecare slujbă este parte a unui proces. O diagramă a parcurgerii oricărui proces va împărţi munca în etape. —W . Edwards Deming

upă cercetarea Faptelor apostolilor şi a epistolelor în căutarea unui model noutestamentar pentru Biserică, am căutat ajutor şi în evanghelii. Speram să găsesc natura Bisericii şi modelul ei funda­ mental în lucrarea lui Isus. Până la urmă, Biserica primului secol din Faptele apostolilor s-a dezvoltat după modelul pe care Isus l-a lăsat ucenicilor Lui. Această cercetare a fost condusă de câteva întrebări. A avut Isus în minte un proces când a început prima biserica? A exista un model sau un plan?

D

O C ă u ta r e F ru str an tă

Căutarea în evanghelii a unui proces al plantării de biserici a început cu frustrare şi dezamăgire. Evenimentele din evanghelii păreau întâmplătoare şi fară legătură între ele. Am examinat o armonie a evanghe­ liilor, dar nu am putut găsi o armonie a dezvoltării Bisericii. Ştiam că cele patru cărţi erau scrise din perspective diferite pentru a oferi o imagine completă asupra persoanei şi lucrării lui Isus. Matei era unul din­ tre cei doisprezece, chemat pe vremea când era un dispreţuit colector de taxe. Unii cred că era mai în vârstă decât ceilalţi ucenici din pricina poziţiei pe care o avea în administraţia publică. Marcu a trăit evenimentele pe viu, 149

150

A Doua Reformă

crescând probabil în casa în care au avut loc multe din întâlnirile primei bi­ serici. A fost, fară îndoială, influenţat de relatările lui Petru şi Barnaba. Pe de altă parte, Luca a scris din punctul de vedere al unui istoric educat şi a folosit martori oculari ca sursă pentru scrierea lui. Ioan, unul din cercul intim al lui Isus, oferă o prezentare spirituală a vieţii lui Isus, pentru a completa relatarea istorică. Cu aceste patru imagini ale vieţii lui Hristos, am continu­ at să cercetez evangheliile în căutarea unui model pentru zidirea Bisericii. N um erele Su n t Im po r ta n t e

Descoperirea am facut-o atunci când am observat numărul de oameni cu care Isus a lucrat în fiecare etapă. In relatările din fiecare evanghelie, apar cu consecvenţă numere diferite. Aceste numere sunt semnificative pentru felul în care Isus şi-a zidit Biserica: • • • • • •

Doi erau inovatori Trei alcătuiau cercul intim Pe doisprezece i-a adunat ca grup de bază 70 au alcătuit reţeaua de sprijin 120 au devenit congregaţia de bază 3000 şi 5000 au fost convertiţii

Isus a urmat un proces în timpul celor trei ani şi jumătate de lucrare, ale cărui etape pot fi identificate în funcţie de numerele aferente. Dicţionarul Webster defineşte un continuum ca fiind „o cantitate continuă, o serie sau un în tre g ".U n continuum este o acţiune continuă. Doar dacă cineva se află în afara unui continuum poate vedea etapele desfăşurării lui şi poate observa ce se întâmplă. La scurt timp după ce am descoperit aceste grupuri, mi s-a aprins o lumină. M i-am amintit de procesul schimbării descris în cartea lui Schaller. Abordarea lui Isus din veacul întâi, cu privire la schimbare, a sur­ venit cu 2000 de ani înaintea observaţiilor lui Schaller. Continuumul folosit de Isus pentru plantarea Bisericii a urmat unui proces universal de schim­ bare. In primul secol, Isus a acţionat în baza unei strategii etapizate de con­ ducere. Fiecare etapă se zidea pe cele anterioare. S is t e m u l E v a m g h e l ie i D i v i n e A l L u i I su s

Evangheliile ne oferă un cadru de referinţă pentru înţelegerea a ceea ce este, cum funcţionează şi cum a început Biserica. Lucrul acesta nu-1 pune

Reformarea bisericii secolului X XI

151

pe Pavel în conflict cu Isus. Isus a creat modelul primei biserici pe care apoi, Pavel şi liderii primului secol l-au urmat instinctiv. Putem înţelege şi aprecia mai bine modelul mai complex şi mai avansat al Bisericii din Epistole, după ceea ce am văzut în Evanghelii. Isus a zidit Biserica în epistole în acelaşi mod în care a zidit prima biserică în Evanghelii. In timpul studiului asupra evangheliilor, am comparat modelul de schimbare al lui Schaller cu etapele bisericii din continuumul evangheliilor. Tabelul 5 arată cum se raportează continuumul la numerele Noului Testament (coloana 3) şi la modelul de schimbare al lui Schaller (coloana 2). Acest tabel ne va servi drept ghid de discuţie în restul cărţii. Următoarele pagini ale acestui capitol sunt o privire de ansamblu asupra continuumului lui Isus (coloana 4).

Figura 5. Tabelul Continuumului

152

A Doua Reformă E tapa D e C o nverg enţă

Etapa de convergenţă este perioada de pregătire înainte ca o nouă idee să fie pusă în acţiune în mijlocul realităţii existente. După 400 de ani de tăcere profetică, Dumnezeu intră în istorie prin vieţile Măriei, a lui Iosif, a Elisabetei şi a lui Zaharia. Mişcarea profetică poate fi rezumată în întru­ parea Cuvântului, Emanuel, Dumnezeu cu noi, Isus. Dumnezeu devine parte a Universului pe care El însuşi l-a creat. Acest fapt a avut un teribil impact asupra guvernării romane, a filozofiei greceşti, a iudaismului şi a lumii păgâne. Dumnezeul transcendent a devenit imanent. Cuvântul s-a făcut trup, iar acel trup acum avea un nume, un popor, o istorie, un timp şi un loc. întruparea avea un loc specific pe pământ şi un timp specific în istorie. La împlinirea vremurilor, Dumnezeul întrupat a intrat în conver­ genţă cu istoria, printr-o viaţă şi o voce inconfiindabile. E t a p a D e In o v a r e

în timpul etapei de inovare, viziunea este prezentată de lideri cu influ­ enţă. Isus şi Ioan Botezătorul au fost cei doi catalizatori care au pus viziu­ nea în mişcare. Rolul lui Ioan a fost temporar - el a fost o „voce în pustiu1. Lucrarea lui Isus a fost cu totul altceva decât o voce în pustiu. El a pus bazele unui trup spiritual (Biserica), prin care avea să continue să trăiască până la a doua Sa venire. Ioan a venit din deşert cu misiunea clară de a pregăti calea pentru Mesia. Apoi Isus a venit predicând împărăţia lui Dumnezeu. Ioan şi Isus s-au întâlnit în apele râului Iordan unde Tatăl L-a prezentat pe Isus ca fiind Fiul întrupat „în care îşi găseşte toată plăcerea". De ce a avut Isus nevoie de Ioan? Un singur inovator nu era suficient. Era nevoie de Ioan în etapa de inovare pentru a anunţa cine era Isus cu adevărat. Şi în lucrarea noastră vedem tot felul de inovatori şi de cataliza­ tori. Există catalizatori care pregătesc calea (Ioan), care zidesc calea (Isus) şi care sunt pregătiţi pentru a conduce pe cale (Petru, Iacov şi Ioan). Viziunea trebuia pusă în mişcare pentru ca ideea să capete formă concretă. Acesta a fost grupul strategic iniţial. Pentru începerea unei biserici de tip celulă e nevoie de două sau trei persoane care au această viziune adânc săpată în inima lor. Ei sunt profeţii, care văd ceea ce încă nu există ca şi cum ar fi deja acolo. Ei sunt gata să plătească orice preţ pentru a face ca viziunea să devină realitate. Ioan, în cazul lui, a plătit cu capul, iar Isus a plătit cu moartea prin răstignire.

Reformarea bisericii secolului X X I

153

N ucleul D e C onducere

Nucleul de conducere este cel ce îşi însuşeşte şi supraveghează viziunea. Deşi Isus începuse să predice mulţimilor, avea un alt plan în minte. El a chemat un nucleu de conducere pentru a le ilustra ekklesia, adică „cei chemaţi afară“. Acest nucleu era alcătuit din doisprezece lideri aleşi datorită potenţialului lor de a asculta, nu datorită pregătirii sau abilităţii lor. Isus şi-a investit viaţa şi timpul în acest nucleu de lideri. Ei au alcătuit comunitatea lui de bază, prin intermediul căreia aveau să fie pregătiţi viitorii lideri. Isus pregătea un burduf în care avea să fie turnat vinul întrupării. Acest burduf nu era creat doar pentru Ziua Cincizecimii, ci pentru fiecare generaţie până la revenirea lui Isus. Robert Raines ne-a aju­ tat să aplicăm acest fapt la propria noastră situaţie: Trebuie să pregătim un nucleu de ucenici devotaţi, pe care să-i creştem pentru a servi ca aluat în biserica locală. Avem din partea Scripturii o autoritate de nezdruncinat în sensul acesta. Exact asta a făcut Isus cu cei doisprezece ucenici. Citim în capitolele 8, 9 şi 10 ale Evangheliei după Marcu faptul că Isus i-a luat pe aceşti prieteni apropiaţi din mijlocul mulţimii şi i-a pregătit într-un pro­ ces de ucenicie. El îi pregătea intenţionat ca, după moartea Lui, să devină lideri. Nu mulţimea căreia Isus îi predica, ci acest grup avea să devină temelia bisericii primare. Pavel a predicat mulţimilor în sinagogi, în pieţe şi oriunde le putea găsi, dar nu aceste mulţimi, ci micile grupuri din Galatia, Filipi şi Corint, în mijlocul cărora a trăit şi împreună cu care a lucrat timp de mai multe luni, au devenit temelia bisericilor din zona mediteraneană.84 E t a p a G r u p u l u i D e S pr ijin

în etapa grupului de sprijin se adună cei ce vor implementa viziunea. Isus Şi-a echipat şi Şi-a pregătit pe parcursul unei perioade de trei ani şi jumătate un nucleu de lideri şi un grup extins de sprijin. Grupul de sprijin a crescut de la cei doisprezece la şaptezeci, care erau adesea trimişi doi câte doi. în acest proces de învăţare, ucenicii îi puneau lui Isus tot felul de întrebări greşite: de ce, când, unde, ce şi cum? Isus punea mereu o singură întrebare: Cine? El avea să-Şi zidească Biserica prin prezenţa şi puterea Lui, nu prin cunoştinţa sau abilităţile lor. Aceasta era lecţia fundamentală pe care au învăţat-o în etapa grupului de sprijin.

154

A Doua Reformă

Isus Şi-a implementat sistemul divin prin intermediul acestui grup loial de sprijin. Isus a format o comunitate embrionară din cei şaptezeci. Nicio etapă din continuumul lui Isus nu este mai importantă decât aceasta. Şi în lucrarea voastră, această etapă va avea loc pe măsură ce nucleul de li­ deri începe să aducă alături membri ai familiei şi alţi prieteni apropiaţi care se dedică viziunii. E t a p a C o n g r e g a ţ ie i D e B a z ă

Congregaţia de bază este unitatea în care se poate manifesta puterea de multiplicare şi de slujire. In camera de sus, 120 de ucenici au aşteptat în ascultare de Domnul. Promisiunea lui Isus din Ioan 14 s-a împlinit. La Cincizecime, Isus a venit la ei, Isus şi Tatăl au venit să locuiască împreună cu ei, Duhul era în ei şi cu ei. Totul era acum pregătit pentru o multiplicare exponenţială care să se petreacă prin acea congregaţie, lucru care s-a şi întâm­ plat! Congregaţia de bază avea puterea necesară implementării viziunii. E t a p a B is e r ic ii

Isus cel întrupat în Biserică, noul Său trup spiritual, coordona multi­ plicarea celulelor şi bisericilor în „Ierusalim, ludea, Samaria şi până la mar­ ginile pământului." Mulţi erau adăugaţi la Biserică, mai întâi 3000 şi în curând încă 5000. Biserica extindea şi multiplica viziunea. Astăzi, dacă o biserică de 120 de membri are 50 de convertiţi, are mari dificultăţi în păstrarea şi integrarea lor în trup. Cum a reuşit Biserica de după Cincizecime să integreze 3 000 şi apoi încă 5 000? Trebuie realmente să înţelegem că biserica număra acum mai mult decât cei 120 de ucenici devotaţi din camera de sus. Ştim că, înainte cu zece zile de Cincizecime, 500 de ucenici s-au adunat pentru înălţarea lui Isus la ceruri. Cu toate aces­ tea, chiar cu 500 de persoane, abilitatea bisericii de a absorbi 8 000 de noi membri într-o perioadă scurtă este uimitoare. Cum s-a făcut lucrul acesta? Isus le-a exemplificat timp de mai mult de trei ani structura prin care un număr mare de oameni ar putea fi integrat în biserică. La fel ca o fami­ lie, nucleul de conducere format din cei doisprezece, care avea un cerc interior format din Petru, Iacov şi Ioan, era capabil să absoarbă oameni în număr mare şi să aibă grijă în mod eficient de ei. De aceea mergeau zilnic din casă în casă. Acesta era contextul în care un număr mare de noi credin-cioşi putea primi grija, învăţătura şi putea fi integrat în grupul iniţial de credincioşi. In fiecare zi, erau orientaţi spre importanţa timpului necesar

Reformarea bisericii secolului X X I

155

integrării a mii de noi credincioşi în trupul lui Hristos. Grupurile mici care se întâlneau în case au oferit bisericii primare modalitatea de a absorbi şi hrăni un grup care era de patru sau cinci ori mai mare decât grupul iniţial. Pe lângă întâlnirile din case, adunările întregii biserici le ofereau apos­ tolilor ocazia să organizeze evenimente speciale. Acum lumea putea vedea unitatea dintre ei, Evanghelia putea fi predicată şi împărtăşită şi se putea transmite viziunea câştigării întregii lumi. Notă. Fiecare etapă din continuumul lui Isus va fi discutată în detaliu în paginile următoare. Tabelul 5 vă va ajuta să înţelegeţi cum se potrivesc unul cu altul diferitele elemente. La începutul fiecărei etape se va regăsi Tabelul 5, având îngroşate elementele referitoare la etapa respectivă. Capitolele 16 şi 17 descriu etapa de prototip a începutului sau a tranziţiei către biserica de tip celulă. Capitolelel8-22 parcurg elementele continuumului lui Isus în detaliu şi oferă sfaturi practice pentru implementarea strategiei. Acest proces vă va conduce către masa critică, punctul de lansare al unei biserici funcţionale de tip celulă, care este discutată în capitolele 21 şi 22.

E ta p e s tra te g ic e

P ro ce su l s ch im b ă rii al lui S c h a lle r

N u m e re le din N oul T e s ta m e n t

C o n t in u u m u l

lui Isus

V iz iu n e / A c ţiu n e

SiSlXIlSSBBHBBHH P r e g ă tir e

C onvergenţă

C uvinte profetice (Isus)

Viziunea bisericii-celulă

C o n c e p e re

Iniţierea

2-3 p erso an e

Inovare

In tro d u ce re

Legitimarea sprijinirea

12 p erso an e

N ucleul de c o n d u ce re

Asim ilare

E xecutarea

70 d e p e rso an e

G rup d e sprijin

A tingerea obiectivului

120 de persoane

^ y j_ n m n

p R O

T 0

T

1 P

O P E

-------—1 R Masa A criticâ

T O N A

J/ţ

16 P R O T O T IP U L

Prototipul devine modelulfuncţional al unui vis; este un vis într-un microcosmos. —Michael E. Gerber

u câţiva ani în urmă, un pastor a zburat spre Houston pentru a vorbi despre biserica de tip celulă. Era foarte motivat şi provocat de viziu­ nea bisericii de tip celulă, după ce citise cartea Şi de aici încotro? Când l-am luat de la aeroport, i-am simţit repede frustrarea şi chiar un pic de mânie. Aşteptările lui de a începe o biserică de tip celulă nu se împli­ neau şi nu putea aşeza toate piesele la locul lor. Suferea de o boală obişnuită legată de biserica de tip celulă, pe care, mai târziu, aveam s-o identific ca fiind Sindromul BCI: Sindromul Bisericii Celulă Instant. W . Edwards Deming descrie acest sindrom ca „budincă instant":

C

Companiile caută soluţii rapide pentru probleme complexe, dacă nu au un scop clar pe termen lung. Soluţiile rapide oferă doar o linişte temporară şi fac să pară că ceva se întâmplă. Nu este, după Deming, decât „budincă instant", nu un program bine dezvoltat şi conceput pentru viitor.85 S i n d r o m u l B is e r ic ii C e l u l ă I n s t a n t

Această maladie este fatală pentru viziunea bisericii de tip celulă, dacă nu este diagnosticată şi tratată la timp. 157

158

A Doua Reformă

Simptomele Sindromului BCI sunt: 1. 2. 3. 4.

Aşteptarea multiplicării în timpul etapelor de pregătire Schimbarea structurilor înainte de schimbarea valorilor Dependenţa de metode şi materiale, în loc de principii şi concepte Ataşarea grupurilor-celulă ca un apendice la o biserică cu o singură aripă 5. Organizarea unui serviciu de duminică cu o importanţă exagerată în viaţa bisericii, în timp ce se încearcă organizarea unei baze de celule Sindromul BCI se transmite: 1. Prin citirea de cărţi despre mişcarea bisericii de tip celulă care pro­ voacă şi promovează viziunea fară o explicaţie adecvată a procesului, a perioadei de timp necesare pentru a deveni o astfel de biserică. 2. Prin ascultarea unor vizionari care îi entuziasmează pe lideri prin prezentarea rezultatelor bisericii primare de după Cincizecime, fară a-i pregăti să plătească preţul de dinainte de Cincizecime, necesar implementării unui model funcţional. 3. Prin pelerinaje la mari biserici de tip celulă, unde produsul final este prezentat, fară a se explica suficient anii de pregătire. 4. Prin seminarii şi conferinţe unde sunt prezentate strategii de lucru, fară a se lua în considerare cei trei ani şi jumătate ai procesului de pregătire din viaţa lui Isus.

înainte de orice, sindromul BCI este o boală a inimii noastre. Asemenea lui Esau, ne vindem viitorul drept de întâi născut pe o farfurie de linte obţinută rapid pentru o satisfacţie imediată. însă, înainte de toate, Sindromul BCI este foarte contagios şi se răspândeşte prin alte biserici de tip celulă, care suferă de amnezia prototipului, uitând cum era la început, când a debutat tranziţia către celule. Persoana care crede că poate face câteva schimbări minore bisericii existente şi astfel să devină o biserică de tip celulă funcţională, este deja infectat cu BCI. T ratam entul

Tratamentul pentru BCI este dezvoltarea unui prototip. Michael Gerber ne explică acest termen: Pentru cel ce vrea să dezvolte o reţea, prototipul este un model funcţional al visului său; visul la nivel de microcosmos. Prototipul

Reformarea bisericii secolului X XI

159

devine un incubator şi o pepinieră a tuturor ideilor creative, locul unde creativitatea este hrănită de pragmatism pentru a deveni o inovaţie care funcţionează. Prototipul este şi locul unde toate presupunerile sunt puse la test pentru a vedea cât de bine funcţionează, înainte de a fi implemen­ tate în afacere... Prototipul acţionează ca un tampon între ipoteză 86 şi acţiune. O doză bună de studiu asupra modului în care a acţionat Isus când a pus bazele primei biserici de tip celulă va vindeca Sindromul BCI. Lucrarea lui Isus pe pământ a fost prototipul primei biserici. Dacă Ii per­ mitem lui Isus să ne poarte prin lucrarea Sa de trei ani şi jumătate, El va face minuni pentru cei afectaţi de această boală. Tratamentul are cele mai mari şanse de reuşită la începutul procesului, nu în etapa operaţională, când boala se manifestă deja din plin. Perioada de recuperare este de 3-5 ani în cele mai multe cazuri. Isus a pregătit mântuirea, sistemul şi slujitorii Lui care să primească şi să acţioneze sub călăuzirea Duhului Lui în timpul celor trei ani şi jumătate de lucrare. El i-a trecut pe ucenici pas cu pas prin continuumul necesar pentru a pune bazele creşterii exponenţiale de la Cincizecime. Perioada prototipului este timpul când: 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Viziunea este descoperită şi comunicată Valorile sunt definite şi însuşite Conducătorii sunt identificaţi şi instruiţi Viaţa în trup este experimentată şi exemplificată pentru alţii Infrastructura este testată şi experimentată Puterea este aşteptată şi primită.

Cei ce au primit din partea lui Dumnezeu viziunea bisericii de tip celulă trebuie să dezvolte un prototip înainte ca viziunea să devină funcţională. FĂ L u c r u r il e

C o r e c t D e L a În c e p u t

Isus a urmat meticulos continuumul creşterii pentru a zidi primul model de biserică. A început cu doi sau trei inovatori, a crescut grupul la 12 lideri, a adăugat o reţea de sprijin de 70 de persoane, care a crescut până la 120 în camera de sus. Anumite lecţii trebuiau învăţate şi anumite etape trebuiau parcurse înainte de formarea congregaţiei de bază şi înainte să aibă loc multiplicarea exponenţială. Etapele fazei de prototip sunt esenţiale pentru viitoarea multiplicare a bisericii.

160

A Doua Reformă

Etapele pot fi accelerate, dar nu eliminate complet. în timpul etapei de prototip, fiecare fază pregăteşte biserica pentru viaţa împreună în celule şi pentru a avansa spre multiplicare. Dacă o etapă este sărită, biserica trebuie să compenseze sau să se întoarcă pentru a învăţa lecţia pierdută. Aceasta va face ca etapa de prototip să fie mai lungă din pricina corecturilor şi ajustărilor ce trebuie făcute. Experţi în controlul calităţii, precum W. Edwards Deming şi J. M. Juran, susţin importanţa executării corecte a lucrurilor încă de la început. Etapa de prototip are de-a face cu controlul calităţii încă de la momentul modelului iniţial. Dacă lucrurile nu sunt făcute bine de la început, trebuie corectate mai târziu. După calculele lor, este de 50 de ori mai dificil să rezolvi o problemă după ce procesul a început greşit, decât să faci totul bine de la început. Tatăl meu era constructor. De multe ori, eu şi fratele meu mergeam să-i dăm o mână de ajutor. îi aduceam sculele necesare, îi ţineam ruleta pentru măsurători şi îl ajutam să toarne drept placa de beton. Apoi, bateam ţăruşii şi cuiele şi îl ajutam să întindă sforile necesare pentru trasarea schiţei clădirii, înainte ca echipa de construcţie să ajungă la faţa locului, tatăl meu ştia că tre­ buie să creeze prototipul care să servească drept model pentru clădirea ce urma să se ridice. Dacă procesul de zidire nu începea cum trebuie, consecinţele ar fi fost foarte costisitoare şi financiar, şi din punct de vedere al timpului. A reveni şi a corecta ceva ce a fost făcut greşit era foarte dificil, în mod special dacă zidul era din cărămizi. Tatăl meu n-a auzit niciodată despre teoria controlu­ lui calităţii, care spune că un lucru este de 50 de ori mai dificil de reparat decât de făcut corect de la început, dar, din experienţă, a respectat-o. Faceţi lucrurile corect din faza de prototip, iar modelul va fi mult mai uşor de implementat în faza operaţională. Faceţi lucrurile greşit de la început şi veţi adăuga dureri de cap, de inimă, frustrare şi timp la procesul de ansamblu. După cunoştinţa mea, fiecare biserică mare de tip celulă a trecut printr-un fel de etapă prototip, fie intenţionat, fie în mod providenţial. Bisericile de tip celulă nu apar, pur şi simplu, pe scenă gata formate. A m n e z ia D e P r o t o t ip

în timpul ultimelor două decenii, conducători de biserică din întreaga lume au făcut pelerinaje la biserici funcţionale de tip celulă din diverse părţi ale lumii. Invariabil, ei au ajuns la concluzii greşite, în ce priveşte felul în care acele biserici de tip celulă se raportează la situaţia bisericii lor. Ei au încercat să implementeze metodele bisericilor funcţionale de tip celulă, în loc să folosească metodele lor de prototip.

Reformarea bisericii secolului X XI

161

De ce lideri sinceri au dificultăţi în a reproduce ceea ce văd la bisericile mari de tip celulă? Din pricină că, de obicei, aceste biserici prezintă ceea ce se întâmplă în momentul respectiv, nu ceea ce s-a întâmplat cu zece ani sau mai mult în urmă, în vremea când procesul de creştere era pus în mişcare. Bisericile mari de tip celulă suferă de o formă de amnezie în ce priveşte etapa lor de prototip. Liderul unei biserici tradiţionale nu se poate aştepta ca structura unei biserici mari funcţionale de tip celulă (de exemplu Biserica Evangheliei Depline Yoido din Seul) să fie potrivită pentru situaţia lui. Principiile şi conceptele pot fi aceleaşi, dar etapele de dezvoltare sunt la ani-lumină diferenţă. E necesar să descoperi ce s-a întâmplat acum 30 de ani în acea biserică uriaşă. Nu strategia actuală a unei biserici de 750 000 de oameni e necesară, ci strategia iniţială de tranziţie. Acest model este multiplicat prin dezvoltarea conducerii vizionare, a reţelei de sprijin, a dedicării faţă de celule, a organizării simple, a congre­ gaţiei de bază şi a teologiei grupurilor-celulă noutestamentare. Acestea au fost ingredientele folosite pentru transformarea acestei biserici tradiţionale în cea mai mare biserica de tip celulă din lume. Bisericile funcţionale de tip celulă trebuie să petreacă la fel de mult timp pentru a învăţa celelalte bise­ rici despre peregrinarea lor în etapa de prototip, pe cât petrec în a le instrui cu privire la procedeele operative actuale. P r e supun erea F a t a l ă

Este fatal să presupunem că înţelegerea mecanismelor bisericii de tip celulă înseamnă înţelegerea bisericii celulă în sine. Biserica de tip celulă înseamnă mult mai mult decât aceste mecanisme. Fără dinamică, principii şi fară o filozofie de viaţă în spatele lor, mecanismele sunt forme moarte. Singura modalitate de înţelegere a vieţii bisericii de tip celulă este experi­ mentarea ei. După cum Isus a parcurs trei ani şi jumătate cu prima Sa biserică, tot aşa, prin Duhul, El trece printr-o perioadă de trei ani şi jumătate cu fiecare biseri­ că ce doreşte să-L urmeze. La fel cum El a acordat atenţie personală zidirii primei biserici, şi astăzi acordă atenţie personală zidirii oricărei biserici. Dacă vrem să devenim acea biserică unică pe care o vedem pe paginile Noului Testament, trebuie să-L însoţim pe Isus într-o perioadă de pregătire şi reînvăţare. Această perioadă este în mod special importantă pentru lideri, aceia care de multe ori caută scurtături şi metode de a deveni biserică de tip celulă instant. In lumina a tot ceea ce trebuie să învăţăm

162

A Doua Reformă

pentru a deveni tipul de biserică a lui Hristos, ar trebui să fim bucuroşi că suntem în faza de prototip, pentru a începe lucrurile corect. Să nu uităm că Isus, pe când era în trup, a coordonat în mod intensiv începerea unei singure biserici, şi tot I-au fost necesari trei ani şi jumătate. Iată întrebarea: s-ar fi multiplicat biserica, în mod exploziv, după venirea Duhului Sfânt, dacă Isus n-ar fi pregătit cu grijă o congregaţie de bază, o structură de conducere şi o infrastructură a comunităţii bazate pe celule? Nu cred! Problema nu este a Duhului, ci dacă viaţa noastră este trăită în supunere faţă de El. Trebuie să fiu pregătit să fac parte dintr-un asemenea tip de biserică ce depinde în totalitate de Hristos. Trebuie să fie o biserică dedicată în întregime, dispusă să sacrifice, să slujească şi să trăiască în prezenţa, puterea şi pentru scopul lui Hristos. Aceasta necesită timp. Mecanismele bisericii de tip celulă pot fi învăţate repede; dinamica proce­ sului este mai dificilă. Trebuie să ne însuşim un set de valori ale bisericii cu totul nou şi să devenim parte a unei culturi bisericeşti noi, care operează cu o perspectivă asupra lumii bazată pe întrupare şi pe transformare. B a z a D e V alori C are P r o d u c e A ccelerarea

Unele biserici mari par a sări peste etapa de prototip, ajungând aproape imediat la o nouă structură de celule şi la o creştere impresionantă, înseamnă aceasta că au descoperit o metodă care să le permită să sară peste prototip şi să ajungă imediat la multiplicare? Nicidecum! Multe biserici fac tranziţia repede, deoarece în anii anteriori a fost aşezată o bază de valori, care trebuie inclusă acum ca factor în ecuaţie. Adesea, această bază este aşezată în timp ce biserica păstrează o aparenţă de biserică tradiţională, având încă multe dintre structurile ante­ rioare. Când aceste biserici care au aşezat deja baza primesc din partea lui Dumnezeu viziunea bisericii de tip celulă, ele au deja un mare potenţial de tranziţie rapidă. Dacă viziunea şi valorile sunt aşezate la locul lor, procesul de schimbare este mult accelerat. Perioada pe care aceste biserici au folosit-o pentru a-şi schimba viziunea şi valorile este un element esenţial în perioada lor de prototip. Nu au devenit în mod instantaneu biserici de tip celulă prin simpla schimbare a structurilor. Mai mult ca sigur, au petrecut mai mult de un deceniu pentru schimbarea treptată a bazei de valori, de obicei sub influenţa unui lider puternic aflat în respectiva biserică pentru o perioadă mai lungă de timp. Este posibil ca respectivul lider să nu fi avut de la început o înţelegere a bisericii de tip

Reformarea bisericii secolului XXI

163

celulă, ci mai mult ca sigur a considerat lucrul acesta ca pe un ajutor pentru ca biserica să devină tot mai asemănatoare modelului noutestamentar. Dumnezeu a pregătit aceste biserici pentru o tranziţie rapidă, nu fiindcă au găsit o scurtătură prin care să evite etapa de prototip, ci pentru că ele au trecut deja printr-o schimbare a valorilor, care trebuie să se petreacă în faza de prototip. B u d in c ă I n s t a n t

Atunci când ajung la conferinţele noastre, mulţi dintre lideri sunt loviţi şi răniţi de aşteptările lor cu privire la apariţia instant a unei biserici funcţionale de tip celulă. I-au pus pe oamenii din biserică pe o pistă rela­ tiv lipsită de efort a tranziţiei către o biserică de tip celulă. Aceste aşteptări încep să se năruiască încă din etapele incipiente ale procesului şi, la momentul când participă la o conferinţă despre biserica de tip celulă, speranţa s-a transformat în disperare. Pentru a fi corecţi până la capăt, această disperare nu a ucis dorinţa de a deveni o biserică noutestamentară de tip celulă, pe care Dumnezeu a pus-o în inima lor. Insă credinţa le-a fost serios pusă la încercare în acest proces. în prima zi a seminariilor, simt de obicei multă frustrare şi sentimentul eşecului, din cauza liderilor care şi-au început deja călătoria către biserica de tip celulă. De obicei, aceştia au citit o carte, au participat la un seminar sau au vizitat o biserică unde se practică grupurile mici. De acolo au tras tot felul de concluzii greşite cu privire la modul în care pot face şi ei tranziţia către o biserică de tip celulă. Caută răspunsuri de la alţii, fară să aibă o înţelegere asupra principiilor şi a valorilor călăuzitoare. Aceasta produce mult rău. Deming comentează despre oamenii de afaceri care se entuzias­ mează la gândul controlului calităţii: Prea adesea iată cum stau lucrurile: conducerea unei companii, doreşte să îmbunătăţească productivitatea şi calitatea, dar neştiind cum să facă acest lucru, fară să aibă principii conducătoare şi căutând lămuriri, organizează excursii la alte companii care se des­ curcă mult mai bine. Sunt primiţi cu braţele deschise şi începe schimbul de idei. Ei (vizitatorii) află ce face gazda, iar unele din­ tre aceste lucruri pot fi, accidental, în concordanţă cu cele 14 puncte. Lipsiţi de principiile conducătoare, amândoi sunt în derivă. Niciuna dintre companii nu ştie dacă şi de ce un lucru este bun sau rău. întrebarea nu este dacă o companie are succes, ci de

164

A Doua Reformă

ce îl are. Şi de ce nu are şi mai mult succes. T ot ce se poate spera este ca vizitatorul să fi avut o excursie plăcută. Nu trebuie blamaţi, ci compătimiţi.87 A doua zi, aproape că pot să prezic momentul în care se produce uşurarea. In timpul sesiunii despre etapele de prototip şi operaţiuni ale bisericii de tip celulă, povara de a deveni o astfel de biserică peste noapte este ridicată de pe umerii lor. Pe măsură ce liderii încep să înţeleagă că bis­ erica de tip celulă nu se naşte gata matură, aproape că se poate auzi un oftat de uşurare. Participanţii la seminarii au găsit foarte încurajator faptul că însuşi Isus a trecut prin faza de prototip în zidirea propriei Lui biserici de tip celulă. în sfârşit, ne putem debarasa de sarcina nerealistă de a face bud­ incă instant din biserica celulă!

17 F A C T O R II P R O T O T IP U L U I

Prototipul acţionează ca un tampon intre ipoteză şi acţiune. —Michael Gerber

odelele Ford Contour şi Mercury Mystique din 1995 au costat şase miliarde de dolari şi au fost necesari câţiva ani până la intrarea în producţie. Vă vine să credeţi? Şase M ILIA R D E de dolari! Cu câţiva ani în urmă, modelul Saturn a costat trei miliarde de dolari. Este evident că aceste companii producătoare de automobile cred că modelul prototip este esenţial pentru producerea de maşini, astfel încât sunt gata să cheltuiască timpul şi banii necesari pentru dezvoltarea unor prototipuri în întregime funcţionale. Acest proces migălos şi costisitor de producere a unui prototip necesită viziune, dedicare şi răbdare. Când Isus Şi-a început Biserica, a creat mai întâi un prototip, un model funcţional. Acesta a fost principalul Lui obiectiv în cei trei ani şi jumătate de lucrare. El a asamblat cu grijă toate componentele necesare ale modelului Bisericii, iar apoi S-a întors fizic la ceruri înainte ca Biserica să înceapă să funcţioneze. Astăzi, bisericile care doresc să fie biserici noutestamentare de tip celulă trebuie să treacă prin aceeaşi etapă de prototip, înainte de a putea ajunge la întregul potenţial de funcţionare ca biserică de tip celulă. Anumiţi factori sunt abordaţi diferit în această etapă, decât în cea de funcţionare la întreaga capacitate. înţelegerea acestor factori şi acţionarea

M

165

166

A Doua Reformă

în consecinţă simplifică mult procesul creării unui prototip şi aşezarea unei baze operaţionale. De asemenea, va scurta timpul necesar pentru a deveni o biserică funcţională de tip celulă. Nu uitaţi: e de 50 de ori mai uşor să faci lucrurile bine de la început! Etapele de prototip şi de funcţionare nu sunt diferite în natură şi scop. Sunt diferite în modul de implementare. Deoarece etapa de prototip este prima şi aşază temelia pentru cea operaţională, trebuie să aibă o altă strate­ gie. Următorii factori sunt parte din etapa de prototip pentru dezvoltarea unei biserici de tip celulă: 1. F a c t o r u l T i m p

în etapa de prototip este necesar mai mult timp decât în cea operaţională pentru efectuarea aceloraşi activităţi de bază. Unele pro­ totipuri de maşini necesită luni sau chiar ani până la definitivare. Companiile alocă bucuroase celor ce lucrează în acest domeniu timpul şi banii necesari pentru a descoperi care sunt lucrurile care funcţionează şi care nu. însă, dacă timpul alocat dezvoltării unui prototip este acelaşi cu cel alocat producerii lui pe linia de asamblare, compania are mari probleme. Alocarea unui timp suficient în perioada de prototip face posibilă ulterior producerea în serie a modelului. Scopul prototipului în biserica de tip celulă este acelaşi. în timpul acestei etape, este necesară o perioadă mai mare de timp, deoarece acum se pregăteşte modelul pentru multiplicare. Nu trebuie să ne aşteptăm ca în această perioadă să ia naştere instantaneu biserica de tip celulă. Pentru dezvoltarea fiecărei părţi a modelului, e nevoie de o perioadă mai lungă de timp pentru: • • • • •

Dezvoltarea liderilor iniţiali Dezvoltarea reţelei de celule Ucenicizarea unui nou credincios Reproducere şi creştere Implementarea infrastructurii bisericii de tip celulă

Alte modele de biserică pot da naştere unui număr mai mare de mem­ bri în primele etape. Aici sunt incluse modelele orientate spre cei ce-L caută pe Dumnezeu*, meta biserica** şi chiar unele modele de biserică tradiţională. Aceste tipuri de biserică adună împreună consumatori şi pun * lb. engl. seeker model, n.tr. ** lb. engl. meta church n.tr.

Reformarea bisericii secolului X XI

167

la punct mai repede un sistem de distribuţie decât biserica de tip celulă. Cu toate acestea, le va fi greu să susţină această creştere pe termen lung, iar cele mai multe vor fi depăşite de biserica de tip celulă. Odată ce o biserică de tip celulă devine operaţională, este posibilă multiplicarea exponenţială, deoarece etapele de prototip creează un sistem prin care toţi creştinii sunt mobilizaţi şi echipaţi pentru lucrare. 2. F a c t o r u l Î n z e st r a r e

Etapa de prototip necesită oameni cu o mai mare îndemânare. In această etapă, oameni cu doctorat în domeniul lor îşi vor sufleca mânecile şi îşi vor murdări mâinile pentru dezvoltarea unei noi maşini, pentru ca lucrători mai puţin îndemânatici să poată face acelaşi lucru în faza de operare. McDonald’s are un sistem bine pus la punct de oameni între­ prinzători şi foarte bine pregătiţi. Asta face posibil ca, mai târziu, oameni mai puţin pregătiţi să poată conduce afacerea. Strategia lui Isus a fost ca sistemului Bisericii Sale să funcţioneze cu oameni mai puţin înzestraţi. El a început crearea modelului cu oameni care aveau potenţialul de a deveni lideri vizionari. Ei au fost pregătiţi în timpul etapei de prototip. In 1 Corinteni 1:26-29, Pavel afirmă acest principiu: „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu." Biserica tradiţională, cu o singură aripă, este dependentă de lideri pro­ fesionişti, înzestraţi, care să facă lucrarea de slujire. Sistemul lui Isus ne eliberează şi ne împuterniceşte pe toţi să participăm la cea mai importantă sarcină a unui credincios: facerea de ucenici prin viaţa noastră de dragoste faţă de Dumnezeu, de aproapele şi unii faţă de alţii. 3. F a c t o r u l C o n d u c e r e

în timpul etapei de prototip, Isus Şi-a concentrat atenţia asupra formării de lideri. Coleman scrie „Preocuparea Lui nu au fost programele

168

A Doua Reformă

care să câştige mulţimi de oameni, ci oameni pe care mulţimile să-i urmeze... Oamenii erau metoda Lui de a aduce lumea la Dumnezeu." Recent, am discutat cu conducerea unei biserici mari care are viziunea de a deveni o biserică de tip celulă în adevăratul sens al cuvântului. Singura excepţie acolo era pastorul senior al bisericii. El era ocupat având un pro­ gram încărcat de predicile pe care trebuia să le ţină în diverse locuri. El vedea celulele ca pe încă un lucru ataşat şi aşa multelor activităţi ale bisericii şi credea că altcineva dintre angajaţii bisericii se poate ocupa de problema aceasta. Ceilalţi angajaţi m-au întrebat „Dacă vrem să devenim o biserică de tip celulă, este necesar ca pastorul senior să fie implicat în viaţa celulelor?" O asemenea întrebare e ca şi cum un pastor dintr-o biserică de tip tradiţional şi-ar întreba comitetul „Este necesară implicarea mea în predicarea de duminica?" Bineînţeles că trebuie să se implice! închinarea de duminică este partea cea mai importantă a vieţii unei biserici de tip tradiţional. „Este necesar ca pastorul senior să fie implicat în procesul de tranziţie către biserica de tip celulă?" Cum ar putea fi altfel? Viaţa în grupul-celulă este elementul fundamental al bisericii. Dacă principalii lideri nu sunt în legătură cu procesul dezvoltării prototipului, nu vor putea conduce în etapa operativă. Cei mai înzestraţi lideri trebuie să participe la descoperirea şi implementarea sistemului de bază. Aici se includ pastorul senior şi lideriicheie ai bisericii. Delegarea este un principiu important într-o biserică de tip celulă. Aceste biserici prosperă deoarece au o cârmuire de tip Ietro, în care con­ ducerea este delegată unor lideri peste 10, 50,100 şi 1 000 de oameni. Dar viziunea şi exemplul nu pot fi delegate! Liderii seniori ai bisericii trebuie să transmită viziunea şi să dea exemplu de trăire a vieţii creştine într-un grup mic în etapa de prototip. Liderul senior trebuie să fie exemplu pentru tipul de comunitate pe care îşi doreşte ca ceilalţi să-l dezvolte. Dacă liderii nu au timp să fie parte din viaţa unui grup-celulă, cum se pot aştepta ca membrii să o facă? După ce au trecut de faza de prototip, iar biserica a ajuns în faza operaţională, liderii vizionari au stilul de viaţă şi experienţa care le permite să conducă dinăuntrul sistemului. Continuumul lui Isus în faza de prototip este un proces de conducere. Totul începe cu liderul senior, iar apoi liderii se adaugă altor lideri într-un proces incremental de dezvoltare a unui grup din ce în ce mai mare de li­ deri, după cum urmează:

Reformarea bisericii secolului X X I

• • • •

169

Echipa de vizionari Un cerc intim de 12 lideri de bază O reţea de sprijin de până la 70 de ucenici devotaţi 120-200, congregaţia de bază. 4. F a c t o r u l E v a n g h e l iz a r e

Ce fel de evanghelizare trebuie să abordăm în perioada de prototip? Cum diferă acesta de cel din faza operaţională? Cu siguranţă că diferenţa nu stă în pasiune şi dedicare, ci poate consta în obiectiv şi ţintă. Etapa de prototip este una importantă, în care se pune baza pentru evanghelizarea exponenţială ulterioară, prin: 1. Dezvoltarea unei pasiuni pentru evanghelizare, care izvorăşte din edificare 2. Punerea la punct a unui sistem de celule prin care cei necredincioşi pot fi contactaţi, ajutaţi să-L primească pe Hristos, hrăniţi şi pregătiţi 3. Pregătirea membrilor pentru a se implica în evanghelizarea holistică: evanghelizare prin relaţie, evanghelizarea celor ce caută precum şi a celor profund împotrivitori 4. Eliminarea barierelor pe care diversele programe le ridică în calea evanghelizării 5. Echilibrarea evanghelizării prin evenimente cu dezvoltarea infra­ structurii de celule Evanghelizarea care se adresează prietenilor, rudelor şi cunoştinţelor din sfera de influenţă a cuiva (numită evanghelizare oikos) merge cel mai bine în etapa de prototip din următoarele motive: 1. Evanghelizarea oikos prezintă metoda elementară de câştigare a oamenilor 2. Evanghelizarea oikos se potriveşte într-o comunitate în formare şi este cel mai puţin deranjantă 3. Evanghelizarea oikos zideşte o reţea vastă pentru o viitoare recoltă în perioada de formare a comunităţii de celule 4. Evanghelizarea oikos ajută la controlarea persoanelor care intră în grupul-celulă în perioada critică a formării comunităţii 5. Evanghelizarea oikos îi pregăteşte pe membrii grupului-celulă să îi

170

A Doua Reformă

câştige atât pe cei deschişi pentru Evanghelie, cât şi pe cei împotri­ vitori. In etapa de prototip se pot organiza şi evenimente evanghelistice de amploare, dar numai în momente atent alese. Fără o bază de celule, aceste evenimente pot fi consumatoare de timp, pot deranja viaţa celulelor şi pot necesita o organizare foarte strictă în perioada în care dezvoltarea celulelor trebuie să fie prioritatea principală. Ce fel de evanghelizare trebuie să aibă loc în cadrul grupurilor-celulă în faza de prototip? Acelaşi care trebuie să aibă loc şi în faza operaţională; cel descris în 1 Corinteni 14:24-25: Dar dacă toţi proorocesc şi intră vreun necredincios sau vreunul fară daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. Aceasta este evanghelizarea prin prezenţa Domnului. Necredincioşii care vin în grupul-celulă trebuie expuşi la prezenţa lui Hristos. Specificul întâlnirii nu trebuie schimbat pentru a-i converti sau pentru a se concentra asupra lor. Lor trebuie să li se permită să stea şi să fie martori ai modului în care Domnul lucrează în poporul Său. Aceasta este cea mai puternică mărturie de pe faţa pământului. Adesea credem că un schimb verbal de informaţii reprezintă cea mai puternică mărturie pentru un necredincios. Biserica Noului Testament ştia că cea mai eficientă mărturie este comuni­ tatea credincioşilor care trăiesc în prezenţa, în puterea şi pentru scopul lui Hristos. Nici perfecţiunea creştină şi nici natura coruptă a vizitatorului nu sunt obiectul central al întâlnirii grupului-celulă, ci prezenţa lui Hristos. Prin imperfecţiunile creştinilor, Dumnezeu îşi descoperă puterea înain­ tea celor ce stau şi observă. Când un necredincios vine într-un grup-celulă, este momentul să se audă mărturia lui Hristos, nu cea verbală a fiecărui credincios. In prima noastră experienţă de grup mic, în Thailanda, am învăţat cum să nu fac evanghelizare într-un grup-celulă. După încheierea primului an de învăţare a limbii, am început un grup la noi acasă, vineri seara. Experimentam o adevărată părtăşie şi edificare, cu multe cântece şi multe experienţe împărtăşite. Intr-o vineri, unul dintre membrii grupului a adus un om pe care l-a întâlnit la piaţă, cu care se angajase într-o dispută aprinsă

Reformarea bisericii secolului X XI

171

despre creştinism şi budism. Creştinul i-a spus „Vino la întâlnirea noastră şi vei afla ce este cu adevărat creştinismul." In seara aceea, masa şi cântarea au mers bine. Creştinii şi musafirul au intrat în discuţii cordiale şi plăcute. Insă, când am început_partea mai ofi­ cială a întâlnirii, spiritele s-au încins. Planul de slujire reciprocă şi de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu a fost repede abandonat. Creştinii, de la cei mai vechi până la cei mai noi, îşi încărcaseră atent „pistoalele mărturiei" în timp ce mâneam şi cântam. Când cel necredincios a început să pună întrebări şi să fie în dezacord cu ei, au scos pistoalele, l-au luat la ochi şi au tras în el pentru tot restul întâlnirii. La sfârşit era ciuruit de tot. Nu a mai revenit la vreo altă întâlnire şi nu-1 condamn. Nici eu nu m-aş mai fi întors. Ce a făcut modul nostru de evanghelizare acelui om pierdut e deja destul de grav, dar încă şi mai tragic e ceea ce s-a întâmplat cu grupul de creştini. înainte ca el să apară, Hristos îşi zidea trupul. Vieţile erau schim­ bate. Când cel pierdut a apărut în grup, credincioşii nu s-au mai concen­ trat asupra lui Hristos, ci asupra lui. Hristos n-a mai putut să-i întărească şi să le edifice vieţile. Convertirea acestui om a devenit scopul întâlnirii, nu Hristos. Astfel, edificarea a fost scurtcircuitată. Nevoia acelui budist neconvertit era să-L întâlnească pe Hristos, nu să se angajeze în dispute intelectuale. Grupul ar fi trebuit să se concentreze în continuare asupra lui Hristos, ca omul acesta să-L vadă pe El la lucru în mijlocul poporului Său. Atunci poate ar fi căzut cu faţa la pământ şi ar fi spus „Cu adevărat, Dumnezeu este în acest loc." Ralph Neighbour povesteşte ce s-a întâmplat într-un grup celulă unde atenţia a rămas centrată asupra lui Hristos, deşi acolo erau doi necredin­ cioşi. Aşa trebuie să aibă loc evanghelizarea în cadrul celulei. Unul dintre cei doi necredincioşi era un bancher catolic, care nu mai mersese la biseri­ că de ani buni. Recent, soţia îl anunţase că se desparte de el. Suferea foarte mult! în seara aceea, Hristos a slujit nevoilor câtorva dintre credincioşii din grup, în timp ce necredinciosul, neameninţat de nimic, a putut observa liniştit cum a lucrat Dumnezeu în acel grup. Mai târziu, acest necredincios necăjit L-a primit pe Domnul. Dr. Neighbour ne explică ce s-a petrecut acolo: înţelegeţi? „Metoda" de evanghelizare în acea întâlnire a fost prezenţa lui Hristos la lucru prin mireasa Lui! El a fost

172

A Doua Reformă

„încredinţat de toţi, judecat de toţi, iar tainele inimii lui au fost date pe faţă"; aproape că a căzut cu faţa la pământ în timp ce toţi ceilalţi se rugau pe trepte. El a descoperit că Dumnezeu cu adevărat era în mijlocul oamenilor din acea celulă.89 In timpul etapei de prototip, şi evanghelizarea din afara grupurilorcelulă trebuie să fie o prioritate. Omul care a fost prezent la întâlnirea grupului de mai sus a fost contactat anterior de un alt grup, menit să con­ tacteze şi să cultive relaţiile cu necredincioşii. Apoi a fost invitat la grup, unde accentul a căzut asupra lui Hristos, nu asupra celui pierdut. Numai un grup-celulă matur, cu o clară înţelegere a scopului său îşi va menţine atenţia asupra lui Hristos atunci când sunt de faţă necredincioşi. Dacă la fiecare întâlnire accentul se mută de pe edificare pe evanghelizare pentru că un necredincios este de faţă, continuitatea şi părtăşia sunt pier­ dute. Creştinii slabi să fie hrăniţi. Trupul să fie vindecat. Membrii să fie izbăviţi de întăriturile celui rău. Şi cel credincios, ca şi cel necredincios să-L întâlnească pe Hristos în mijlocul lor! Etapa de prototip este perioada punerii temeliei pentru o viitoare evanghelizare exponenţială. In timpul acestei faze, Isus a vorbit despre evanghelizare, a demonstrat cum se face, Şi-a pregătit ucenicii pentru evanghelizare, trimiţându-i doi câte doi şi a transmis viziunea evanghelizării. Toate acestea s-au făcut în contextul unei comunităţi de grup-celulă. Şi, în timpul acestei perioade, nu a lăsat ca evanghelizarea maselor să interfereze cu scopul principal de echipare a liderilor şi de creare a sistemului comunităţii. 5. F a c t o r u l E d if ic a r e

In timpul etapei de prototip, membrii grupului trebuie să înveţe cum să se edifice şi să se ajute reciproc în maturizare. Isus a creat Biserica pentru a face evanghelizare pornind de pe o bază solidă de edificare, iar în acest proces fiecare credincios trebuie să aibă o contribuţie. Doar o biserică în care procesul de edificare este eficient va fi eficientă în evanghelizare. Ray Stedman şi-a dat seama de importanţa evanghelizării făcute de un trup sănătos. „Pentru o lucrare eficientă este necesar un trup sănătos. A încerca să faci evanghelizare în timp ce trupul lui Hristos este bolnav este mai mult decât inutil."90 în lucrarea Calea, el scrie:

Reformarea bisericii secolului X XI

173

Am scris cartea aceasta stând pe malul lacului Massaweepie, din munţii Adirondacks. In fiecare dimineaţă, un stol de raţe sălbatice venea în apropierea malurilor căutând mâncare. O raţă părea mai slabă decât celelalte şi îşi petrecea majoritatea timpului încercând să nu rămână în urmă. Nu avea vreme să se hrănească. Mulţi din­ tre noi ne petrecem majoritatea timpului încercând să nu rămânem în urmă cu împlinirea sarcinilor ce ne revin. Nu avem timp să ne hrănim duhul. Ne lipseşte o rezervă care să ne permită să nu ne consumăm toată energia doar cu împlinirea treburilor cotidiene.91 Această răţuşcă slabă avea nevoie de un loc unde să se poată hrăni în linişte, fară a fi nevoită să ţină pasul cu celelalte. Avea nevoie de un stol care să se îngrijească de cei mai slabi şi care să nu sacrifice perioada de hrănire de dragul de a ţine pasul cu cel mai puternic. încercarea perma­ nentă de a ţine pasul, fară a-i oferi prilejuri de a se hrăni, va condamna răţuşca cea slabă să fie din ce în ce mai slabă. Toţi suntem răţuşte slabe. Fiecare creştin are nevoie de un timp perso­ nal de hrănire, în care să nu fie condiţionat de ţinerea pasului cu activităţile celorlalţi. Fără asta, creştinul devine din ce în ce mai slab. Grupul-celulă este contextul în care ni se oferă acel plus, acea „rezervă care să ne permită să nu ne consumăm toată energia împlinind treburile cotidiene." De aceea, comunitatea creştină de bază trebuie să însemne, înainte de toate, un timp de edificare. Grupul-celulă trebuie să fie contextul în care fiecare răţuşcă să se poată hrăni fară presiunea de a ţine pasul cu ceilalţi. Odată creat modelul de edificare în etapa de prototip, grupurile sunt pregătite să intre în perioada de extindere a lucrării şi a evanghelizării, în etapa operaţională. 6 . F a c t o r u l E c h ip a r e

In timpul celor trei ani şi jumătate de dezvoltare a prototipului, Isus S-a concentrat în mod expres asupra echipării liderilor. Mari mulţimi mergeau după El şi, totuşi, El părea a fi aproape distras şi detaşat de ele, alegând să petreacă cât mai mult timp individual cu oamenii şi, în special, cu liderii Lui. Isus chiar a fugit de mulţimi. S-a urcat într-o corabie şi a traversat Marea Galileii. Şi-a luat ucenicii şi a urcat în munţi. „.. .Isus nu voia să ştie nimeni că trece. Căci învăţa pe ucenicii Săi...“ (Marcu 9:30,31).

174

A Doua Reformă

Unii sugerează că Isus a încercat să stea departe de mulţimi deoarece era obosit şi avea nevoie de odihnă. Poate că oboseala trupului avea ceva de-a face cu asta, dar nu acesta era motivul principal pentru care Isus S-a distanţat de mulţimi. El era ocupat cu pregătirea unui nucleu de lideri în timpul etapei de prototip. Concentrarea asupra mulţimilor în timpul etapelor preliminare L-ar fi putut împiedica să le câştige mai târziu. Etapa prototipului este perioada de echipare a liderilor şi de pregătire a procesului de echipare. Fiecare membru va putea să se dezvolte pentru a fi ucenic numai în cadrul unui context de echipare sistematică. Acest sis­ tem funcţionează prin studiu personal, cu ajutorul unui mentor şi în con­ textul grupului-celulă. In China, raţele şi gâştele sunt hrănite cu forţa. Pe gât le sunt băgate cu forţa boabe de porumb şi mălai printr-o pâlnie. Prin acest mod de hrănire, raţele şi gâştele ajung să fie foarte mari. însă, dacă această metodă este schimbată, ele vor muri, chiar dacă mâncarea se află peste tot în jurul lor, deoarece le lipseşte capacitatea de a se hrăni singure. Nimic nu este mai important decât descoperirea şi implementarea unui program eficient de echipare, care va ajuta pe fiecare credincios nou să se hrănească singur, fară a fi dependent de alţii. Este crucial ca, în etapa prototipului, acest sistem să fie pus la punct, testat şi implementat în biserica de tip celulă. Fără el, noii credincioşi nu se vor dezvolta şi vor continua să fie parte din problemă, nu din soluţie. Şi este foarte important ca acest program să fie completat înainte să aibă loc creşterea consistentă. După ce se declanşează creşterea şi multiplicarea, este foarte dificil să te întorci şi să pui la punct un program eficient de echipare, cu atât mai mult să îi echipezi pe cei ce au intrat în biserică fară a avea parte de vreun fel de echipare. Ciclurile iniţiale ale unei biserici de tip celulă oferă oportunitatea dezvoltării unui program de echipare, prin care viitoarea multiplicare exponenţială în urma evanghelizării, să poată fi conservată prin metode exponenţiale de echipare. 7. F a c t o r u l R e o r g a n iz a r e

Etapa prototipului este cea în care celulele pot fi reorganizate şi rearanjate pentru a dezvolta câteva modele prototip sănătoase. Este exagerat să aştepţi în perioada de învăţare a modului în care funcţionează o astfel de comunitate ca toate celulele să se multiplice la fiecare 6-9 luni. O biserică

Reformarea bisericii secolului XXJ

175

trebuie să testeze viaţa celulelor la începutul procesului. Presiunea multi­ plicării trebuie să treacă în plan secund faţă de învăţarea modului în care trebuie să funcţioneze celulele şi să se organizeze viaţa în comunitate. De aceea, este mai importantă întărirea primelor celule prin rearanjarea oame­ nilor în ele decât multiplicarea unor celule slabe şi nefuncţionale pentru a păstra un ritm arbitrar de creştere. Dacă o biserică de tip celulă se află încă de la început sub presiunea multiplicării exponenţiale, nu prea mai este timp pentru dezvoltarea liderilor şi a infrastructurii necesare susţinerii multiplicării exponenţiale. Elementele reorganizării din timpul etapei de prototip pot fi unul sau o combinaţie a următoarelor: • • • • •

Reorganizare în jurul liderului Reorganizare geografică Reorganizare pentru dezvoltarea viziunii şi a comunităţii Reorganizare pentru curăţirea şi eliminarea celulelor slabe şi bolnave Reorganizare pentru ca grupurile să nu devină orientate spre interior şi stagnante • Reorganizare cu scopul asimilării de noi lideri.

în timpul etapei prototipului, identificaţi şi întăriţi celulele sănătoase care se vor multiplica. Reorganizaţi celulele bolnave. De exemplu: cinci celule se pot multiplica în şapte, nu în nouă sau în zece celule. După încă un ciclu, şapte celule pot deveni zece, nu neapărat să se dubleze la paispre­ zece. După o anumită perioadă, trebuie să existe aşteptarea ca fiecare celulă să se multiplice după un ciclu normal al celulei, dar acesta se poate stabili doar după ce biserica devine în întregime funcţională. Lungimea ciclului unei celule poate diferi de la un loc la altul. în mod normal sunt necesare între patru luni şi un an pentru multiplicarea celulei. Dacă o celulă nu vrea sau nu poate să se multiplice într-un an, ceva nu merge bine în structura ei de bază. Grupul ar trebui reorganizat prin redistribuirea membrilor în alte grupuri sănătoase. Câte cicluri sunt necesare înainte ca adevărata multiplicare să se pro­ ducă într-o biserică de tip celulă? Depinde de starea celulelor iniţiale. Cât de eficienţi sunt liderii de celule? Vin persoane noi la grupuri? Există un program de echipare? Câte persoane cu probleme se află în grupuri? Grupurile funcţionează pentru împlinirea sarcinilor sau gravitează în jurul persoanei, puterii şi al scopului lui Hristos? Experimentează grupurile cu adevărat viaţa şi comunitatea Noului Testament? Ştiu membrii grupurilor

176

A Doua Reformă

cum să se edifice şi să se slujească unii pe alţii? A fost însuşită o bază de valori a bisericii de tip celulă? In timpul etapei prototipului, sunt necesare câteva cicluri de şase-opt luni fiecare până când iau fiinţă acele grupuri-celulă care pot oferi şanse rezonabile de multiplicare exponenţială.

8. F a c t o r u l P r e d i c t i b i l i t a t e

în timpul etapei prototipului, trebuie stabilite anumite modele repetabile de viaţă a celulelor. Este necesar un anumit cadru funcţional, care să poată fi duplicat în fiecare dintre ciclurile următoare. Următoarele patru aspecte ale bisericii de tip celulă trebuie să funcţioneze în mod repetat şi să urmărească în mod constant acelaşi scop: viaţa în grupulcelulă, echiparea, evanghelizarea şi conducerea. Fără predictibilitate în aceste domenii, liderii nu pot fi pregătiţi şi, fară lideri, nu poate avea loc multiplicarea exponenţială. Dacă fiecare lider face „ce e bine în ochii lui“ nu se poate crea un model în cadrul căruia să poată fi instruiţi viitorii lideri şi nu pot fi elaborate mate­ rialele. Să presupunem că aveţi cinci celule cu trei stiluri diferite, trei modalităţi diferite de echipare a noilor membri, moduri diferite de evanghelizare, de alegere şi de folosire a liderilor. Cum va arăta prototipul vostru după patru sau cinci generaţii de multiplicare? Va fi haotic. Fiecare ciclu de multiplicare va fi tot mai divers şi mai incompatibil. Diferenţa dintre celule ar fi atât de mare încât interschimbabilitatea liderilor, mate­ rialelor şi a metodelor ar deveni imposibilă. Când auzim cuvinte ca „previzibilitate" şi „constanţă a scopului" ne gândim la „control" şi „pierdere a libertăţii". Cineva poate întreba: „Dacă toate celulele utilizează acelaşi stil, aceleaşi materiale şi programe nu limi­ tează aceasta lucrarea Duhului Sfânt? Nu este aceasta doar o altă abordare care limitează viaţa bisericii?" Nu este aşa! Schimbările constante oferă doar iluzia progresului şi a libertăţii. Când eram în ultimul an de liceu, a fost angajat un nou antrenor pen­ tru echipa de baschet. Imediat a schimbat sistemul de atac. Aveam doar şapte sau opt scheme de joc, dar le repetam de foarte multe ori la antrena­ mente. Un jucător pasa mingea în centru, după care venea să facă paravan pentru jucătorul care primea mingea şi apoi arunca la coş. Fără o apărare

Reformarea bisericii secolului X X I

177

adversă înscriam de flecare dată. însă, în situaţie de meci, apărarea adversă nu a cooperat totdeauna. De aceea trebuia să fim inventivi. Cu toate aces­ tea, deoarece aveam câteva scheme de bază, acestea ne ofereau un sistem pe care ne puteam baza şi care ne dădea stabilitate. Un sistem standard de grupuri-celulă, împreună cu un program stan­ dard de echipare, evanghelizare şi de conducere nu restricţionează, ci creează libertate pentru lucrarea Duhului Sfânt. Ciclurile din etapa pro­ totipului oferă posibilitatea creării unui cadru în care să se poată desfăşură viaţa creştină eficientă. Această perioadă le permite liderilor să descopere şi să definească părţile previzibile ale bisericii de tip celulă.

E ta p e stra te g ic e

P ro ce su l s c h im b ă rii al lu i S c h a lle r

N u m e re le din Noul T e s ta m e n t

C o n t in u u m u l

|u j |sus

V iz iu n e / A c ţiu n e

18 S T R A T E G IA D E C O N D U C E R E

Fiecare trebuie să decidă dacă vrea ca lucrarea lui să aibă importanţă ... în aplauzele temporare ale recunoaşterii publice sau în reproducerea vieţii lui în câţiva oameni aleşi, care să ducă mai departe lucrarea lui după ce el nu va maifi. — Robert Coleman

^ n Ioan 17, Isus îi spune Tatălui că strategia lor avea să fie încununată de succes. Ce îl facea pe Isus să fie optimist? Avea încă înainte crucea, trădarea lui Iuda şi eşecul ucenicilor. Atunci, care era baza încrederii Lui? Să luăm în considerare trei variante de motivaţie ale unui asemenea raport optimist:

I

Raportul nr. 1: Strategia noastră va da roade deoarece în primul an mari mulţimi de oameni au venit după mine. Nici nu puteam scăpa de ei. M ă rugau să le vorbesc şi chiar îşi părăseau casele şi slujbele pentru a veni să Mă asculte. Am avut un răspuns extraordinar din partea lor şi o mare popularitate. Raportul nr. 2: Strategia noastră va da roade deoarece în viitorul apropiat va avea loc Cincizecimea. într-o singură săptămână după aceea, mii de oameni vor crede. De aceea, strategia va funcţiona datorită numărului mare de credincioşi care vor exista după Cincizecime. Raportul nr. 3: Strategia va da roade datorită grupului iniţial de ucenici. Ei sunt cei ce au trăit în părtăşie cu Mine. I-am învăţat şi am trăit împre­ ună cu ei. Ei ştiu că am venit de la Tine, Tată! Strategia noastră va da roade datorită acestor lideri. 179

180

A Doua Reformă

Care dintre cele trei variante sună mai promiţător şi mai logic? Prin prisma metodelor de creştere ale multor biserici de tip tradiţional, primele două rapoarte au cele mai mare şanse de succes. Ambele au un număr sufi­ cient de mare fie la începutul, fie la sfârşitul procesului încât ar putea oferi o previziune a succesului. Cu toate acestea, Isus a folosit al treilea raport cu toată încrederea înaintea Tatălui. Isus a avut o strategie de conducere, nu una de mulţime sau de cifre. In ultimii zeci de ani, Robert Coleman a fost una dintre cele mai puternice voci care au susţinut importanţa strategiei lui Isus de con­ ducere. El spune că .Accentul a fost pus pe conducere. Isus demonstrase deja prin propria Lui lucrare că mulţimile erau deja pregătite pentru seceriş, dar fară păstori spirituali care să-i conducă, cum ar fi putut fi vreodată câştigate?'192 De asemenea, Coleman observă: Cât de folositor ar fi fost obiectivului Său final dacă ar fi stârnit mulţimile să vină după El, iar aceşti oameni nu ar fi avut o viitoare conducere şi învăţătură cu privire la Cale? De mai multe ori se demonstrase că mulţimile sunt pradă uşoară pentru zeii falşi când sunt lipsite de îngrijire adecvată... Din acest motiv, cei ce veneau la Isus aveau nevoie de oameni competenţi ai lui Dumnezeu care să îi protejeze şi să-i conducă în adevăr, altfel, starea lor de la sfârşit ar fi fost mai rea decât cea de la început. De aceea, înainte ca lumea să poată fi ajutată în mod continuu, era nevoie să fie echipaţi oameni care să conducă mulţimile în lucrurile lui Dumnezeu.93

Isus

Ş i- a P r e g ă t i t L id e r ii Î n t r - u n C a d r u S p e c ia l

Observaţi triunghiul conducerii din figura 6. In vârful triunghiului este Hristos, catalizatorul sau inovatorul. La mijlocul triunghiului se află cercul intim format din Petru, Iacov şi Ioan. La baza triunghiului se află ceilalţi nouă din nucleul de lideri al lui Isus. Restul ucenicilor lui Isus, familia extinsă, se află în jurul acestui grup de bază. In acest context al conducerii, Isus S-a raportat la aceşti lideri în mai multe moduri. Uneori, Se raporta la ei în mod individual, cum a făcut cu Petru, Toma, Ioan, Filip şi chiar cu Iuda. De asemenea, s-a raportat la cei doisprezece ca la o unitate. Mare parte din învăţătura Lui era adresată celor doisprezece; adesea îi lua din mijlocul mulţimilor pentru a fi numai cu ei. Intr-un studiu al Evangheliei după Marcu, Jim Egli sugerează că 49% din ea este dedicată momentelor pe care Isus le-a petrecut cu ucenicii Lui.94

Reformarea bisericii secolului X XI

181

Figura 6. Structura de conducere a lui Isus Coleman adaugă: Nu putem să nu observăm că referirile la ucenici, ca grup, sunt mult mai frecvente în Evanghelii decât acelea făcute la indivizi... Când ne amintim că aceste lucruri au fost scrise sub inspiraţie divină de către apostoli, nu de către Isus, este semnificativ faptul că ei înşişi îşi precizează poziţia în felul acesta. Nu trebuie să tragem de aici concluzia că ucenicii nu erau importanţi ca indivizi, pentru că nu este adevărat, dar ne putem da seama că ei au înţeles că Domnul lor privea la ei ca la un grup de credincioşi cu o misiune comună. Ei s-au văzut prin Hristos mai întâi ca biserică şi abia apoi ca indivizi ce fac parte din trup.95 Ucenicii s-au raportat unii la alţii personal, de la om la om. Uneori, aceste relaţii nu erau bune. De exemplu, în timp ce se îndreptau pentru ultima oară către Ierusalim, erau supăraţi unii pe alţii. Iacov, Ioan şi mama lor încercau să obţină privilegii faţă de ceilalţi. înăuntrul triunghiului de lideri ai lui Isus au existat relaţii personale atât bune cât şi rele. Această abordare a conducerii i-a oferit lui Isus multe momente în care să-i înveţe, să-i încurajeze şi să-i mustre pe ucenici.

182

A Doua Reformă

Adesea, Isus avea momente de părtăşie cu cei din cercul său intim. I-a luat pe Petru, Iacov şi pe Ioan cu El pe muntele schimbării la faţă. Când a vindecat-o pe fiica lui Iair, cei trei au intrat cu El în cameră în timp ce toţi ceilalţi au rămas afară. Coleman notează: In cadrul acestui grup apostolic special, Petru, Iacov şi Ioan par a se bucura de o relaţie specială cu Stăpânul faţă de ceilalţi nouă... Preferinţa acordată acestor trei este atât de evidentă, încât, dacă Hristos n-ar fi fost generozitatea întruchipată, ar fi generat resen­ timente din partea celorlalţi apostoli. Faptul că nu există nicio relatare că ei s-ar fi plâns de poziţia privilegiată a celor trei, deşi au murmurat cu privire la alte lucruri, este dovada că acolo unde preferinţa este manifestată cu un duh potrivit şi din motive corecte, nu e obligatoriu să apară jignirea.96 Ultima dată când Isus a petrecut cu ucenicii înainte de moartea Lui a fost în grădina Ghetsimani. Acolo, El i-a departajat în mod fizic pe ucenici în ce priveşte conducerea. I-a lăsat pe ceilalţi nouă la marginea grădinii, iar pe cei trei din cercul intim i-a luat cu El în grădină. In ultima noapte în care a fost cu ei, Isus le arată încă o dată felul în care Se raportase la grupul Său de lideri în timpul ultimilor trei ani. S u b g r u p e Î n N u m ă r u l C e l o r D o is p r e z e c e

Mai există cel puţin încă un tip de relaţie în cadrul triunghiului de con­ ducere al lui Isus. Petru, Iacov şi Ioan aveau câte alţi trei ucenici cu care puteau aveau o relaţie de mentor. Subgrupele din numărul celor doisprezece le permiteau celor trei să le ilustreze celorlalţi relaţia pe care Isus a avut-o cu ei. Aceste subgrupe permiteau ca transferul de conducere despre care se vorbeşte în 2 Timotei 2:2 să opereze în cadrul de conducere fixat de Isus: „Şi ce-ai auzit dela mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii." Conducătorul trebuie să pregătească mereu alţi lideri pentru a duce mai departe ce a învăţat. Isus a făcut asta cu un grup de doisprezece oameni. F o l o s i r e a T r iu n g h iu l u i

In timpul ultimilor ani, am avut întrevederi cu biserici de toate mări­ mile şi de toate felurile cu privire la tranziţia lor către biserica de tip celulă.

Reformarea bisericii secolului X XI

183

încă nu am găsit o biserică în care acest triunghi al conducerii să nu funcţioneze. în timpul acestei etape a conducerii, în cadrul procesului prototip vor avea loc: 1. 2. 3. 4.

Descoperirea stilului şi a dinamicii celulei de bază , Testarea părţilor funcţionale esenţiale ale unei biserici de tip celulă Identificarea şi adunarea liderilor celor mai importanţi Dezvoltarea infrastructurii celulelor

1. D

e s c o p e r ir e a

S t il u l u i

Şi A

D i n a m ic i i C e l u l e i D e B a z ă

Una dintre cele mai importante sarcini ale unei biserici de tip celulă în devenire este să descopere cum arată unitatea fundamentală, grupul-celulă. Triunghiul de conducere al lui Isus ne ajută să facem lucrul acesta (figu­ ra 7). Eficienţa unei biserici de tip celulă depinde de unitatea funda­ mentală, grupul-celulă. Fiecare biserică trebuie să descopere cum vrea Dumnezeu să fie Domn în grupurile lor celulă de fiecare dată când se întâl­ nesc, într-un mod care să poată fi repetat şi la a zecea multiplicare. Pastorul şi iniţiatorii din jurul lui pot descoperi caracteristicile unităţii celulare de bază prin folosirea triunghiului de conducere. Mai întâi, pastorul alege un Petru, un Iacov şi un Ioan ca iniţiatori. In bisericile deja existente, aceşti lideri deja funcţionează în anumite poziţii de conducere. într-o biserică nouă, ei trebuie să facă parte din grupul de iniţiativă. Ei, împreună cu partenerii de viaţă, formează o comunitate creştină fundamentală de opt persoane. în cazul în care cineva este necăsătorit, la grup poate fi adăugată încă o persoană necăsătorită. Când se formează grupuri de lideri dintre tineri sau studenţi, opt lideri dintre stu­ denţi pot fi aleşi pentru grupul iniţial. (Nu vă cramponaţi de numărul „opt“. Grupul poate fi alcătuit din şase sau zece persoane) Obiectivele aces­ tui grup iniţial experimental alcătuit din lideri sunt: • • • • • •

Viaţa împreună în comunitate îndepărtarea măştilor învăţarea semnificaţiei edificării Descoperirea unui stil funcţional pentru celule Experimentarea dinamicii vieţii în celulă Hrănirea pasiunii pentru evanghelizare

Această celulă experimentală alcătuită din lideri trebuie să experimen­ teze comunitatea, nu să studieze modul de funcţionare al unei celule, întâlnirea pentru a discuta principiile bisericii de tip celulă ar trebui

184

A Doua Reformă

Grup iniţial experimental alcătuit din lideri

CATALIZATOR

Nivel secundar de celule experimentale

______ Figura 7. Folosirea triunghiului______ rezervată pentru alte ocazii. Acest grup trebuie să experimenteze viaţa în trupul bisericii de tip celulă la nivelul ei fundamental. Dacă liderii unei biserici nu au experimentat comunitatea, părtăşia şi edificarea, cum vor şti membrii acelei biserici ce trebuie să se întâmple într-o celulă? Acest grup-celulă iniţial experimental poate dura numai câteva luni. Funcţionarea lui poate fi accelerată prin întâlniri frecvente şi intensive, inclu­ siv excursii împreună în weekend sau întâlniri care să dureze o zi întreagă. Acest grup nu are ca scop doar experimentarea fiecărui aspect al vieţii grupului-celulă, ci şi descoperirea prezenţei, puterii şi a scopului celulei de bază şi determinarea stilului potrivit pentru întâlnirile viitoarelor celule. O biserică nu poate învăţa viaţa de celulă la mâna a doua, din expe­ rienţele altor biserici sau din cărţi. Pentru înţelegerea vieţii în celulă, liderii trebuie să o experimenteze personal. Deming spune „Este periculos să

Reformarea bisericii secolului X X I

185

copiezi. Este necesar să înţelegi teoria din spatele a ceea ce doreşte să facă cineva."97 Liderii care copiază celula de bază de la altcineva fac lucrul aces­ ta punându-şi propria biserică în pericol. Viaţa în celulă trebuie să fie originală, nu copiată de la alţii. Numai Dumnezeu deţine originalul. (Consultaţi capitolul 13 pentru a vedea un model pentnl celula de bază, care vă poate ajuta la începerea procesului). Testul suprem al conducerii nu este dacă cineva poate conduce, ci dacă îi poate învăţa pe alţii să conducă în acelaşi fel. După ciclul de două sau de trei luni al celulei iniţiale experimentale, alcătuită din lideri, aceştia trebuie să formeze al doilea val de celule experimentale alcătuite din lideri. Este posibil ca prima celulă experimentală să fi funcţionat bine datorită faptului că liderul a fost foarte bine pregătit. De aceea, liderul trebuie să restruc­ tureze celula iniţială de descoperire în trei noi celule. Lui „Petru" îi sunt încredinţaţi trei noi lideri, „Iacov" primeşte trei şi „Ioan" tot trei. Din nou, împreună cu soţia sau soţul, ei experimentează modul de funcţionare şi dinamica tipului de grupuri-celulă pe care vor să le formeze în biserică. Al doilea ciclu de celule experimentale pleacă de la modelul rezultat în urma experienţei celulei iniţiale experimentale. Persoana care a condus celula iniţială trebuie să supravegheze cele trei celule nou create. Scopul este de a retuşa stilul şi dinamica deja experimentate de prima celulă experimentală. După un nou ciclu experimental de încă două sau trei luni, toţi cei implicaţi în aceste celule experimentale formate din lideri tre­ buie să fi experimentat deja viaţa în grupurile-celulă. 2 . T e st a r e a E l e m e n t e l o r F u n c ţ io n a l e E s e n ţ ia l e A l e U n e i B iseric i D e T ip C e lu lă

Primele unităţi celulare funcţionale pot fi acum formate din anumiţi membri selectaţi din biserică. Liderii care au experimentat deja viaţa în una dintre celulele experimentale devin liderii, ajutoarele de lider şi membrii de bază ai celulelor de testare. Alţi membri dedicaţi din biserică sunt incluşi pentru a fi restul membrilor grupurilor-celulă. Acestea pot cuprinde până la opt adulţi. In timpul acestei perioade importante a prototipului este mai bine să ai mai puţine celule puternice decât mai multe celule slabe. Numărul celulelor de testare depinde de mărimea bisericii. Insă, nu trebuie să uităm că acestea sunt celule de testare. încă nu este momentul să inclu­ dem toţi membrii bisericii în celule. Formarea a cinci celule de testare este eficientă şi poate oferi un grup de control realist asupra a ceea ce s-a întâm­ plat în primul ciclu, aproape indiferent de mărimea bisericii.

186

A Doua Reformă

Celulele de testare vor folosi acelaşi mod de funcţionare şi aceeaşi dinamică descoperite de către lideri în primele două cicluri. însă, acestea vor fi diferite în unele aspecte faţă de cele dintâi. Mai întâi, ele vor sta împre­ ună un ciclu întreg de viaţă în celulă, de şase până la nouă luni, în timp ce primele două cicluri de celule au petrecut împreună două sau trei luni. în al doilea rând, ele vor diferi de primele prin faptul că se vor îndrepta către oikos-urile (relaţiile) membrilor lor şi vor creşte atât prin adăugarea de noi convertiţi, precum şi prin alăturarea periodică a altor membri din biserică. Pe măsură ce aceste celule de testare se apropie de sfârşitul perioadei de şase-nouă luni, ele ar trebui reorganizate, mai degrabă decât multipli­ cate (vezi Factorul Reorganizare, din capitolul 17). în acest moment, este preferabilă reorganizarea mai degrabă decât multiplicarea, deoarece majoritatea acestor celule nu vor funcţiona exact ca modelul final de grupuri-celulă. Ei învaţă cum să facă evanghelizare, echipare, edificare, conducere, cum să formeze un ajutor de lider şi să dea socoteală unii alto­ ra. Pe lângă aceste elemente importante, aceste grupuri încearcă să experi­ menteze comunitatea şi învaţă cum să-i trateze pe membrii cu probleme, în timpul ciclurilor de testare, membrii deja implicaţi în celule trebuie rearanjaţi şi redirecţionaţi pentru a dezvolta câteva prototipuri de celulă puternice şi sănătoase. Pe măsură ce liderii trec prin ciclurile de experimentare şi de testare, trebuie, de asemenea, să implementeze elementele esenţiale ale bisericii de tip celulă. O biserică nu va funcţiona fară înfiinţarea unui program de echipare, a unuia de evanghelizare, de pregătire a ajutoarelor de lideri, fară o închinare şi o celebrare echilibrate, fară o temelie a rugăciunii şi o struc­ tură de conducere. Aceste părţi funcţionale sunt interdependente. De exemplu, este difi­ cil să pregăteşti lideri până când programul de echipare nu funcţionează. Fără structura de conducere, evanghelizarea nu va fi eficientă. La început, când aceste elemente funcţionale sunt implementate, rezultatul vieţii în celule nu va fi spectaculos. însă, pe măsură ce fiecare parte devine din ce în ce mai eficientă, produce elemente care ajută celelalte componente să funcţioneze la un nivel mai înalt. Sinergia se realizează pe măsură ce părţile funcţionale să se completeze una pe cealaltă. Trebuie pus la punct un program de echipare, prin intermediul căruia fiecare membru al bisericii să fie echipat pentru o viaţă creştină eficientă şi rodnică. în timpul ciclurilor experimentale şi de testare, trebuie dezvoltat, testat şi implementat în viaţa celulelor un program sistematic de echipare. O biserică de tip celulă nu va funcţiona fară o modalitate de echipare a

Reformarea bisericii secolului X XI

187

fiecărui membru pentru a deveni un ucenic rodnic. Cele câteva cicluri de testare oferă un mediu controlat pentru testarea şi aplicarea programului de echipare. Evanghelizarea trebuie să izvorască din viaţa celulelor prin inter­ mediul relaţiilor naturale. Noi credincioşi sunt aduşi în mijlocul unei vieţi relevante în celulă pentru a fi hrăniţi spre a deveni ucenici rodnici. în tim­ pul perioadelor de testare, evanghelizarea prin prietenie devine parte natu­ rală a vieţii celulei. Celulele încep să contacteze necredincioşii la trei niveluri. Mai întâi, sunt necredincioşii aflaţi deja în sfera de influenţă a membrilor celulei. în al doilea rând, celula îi primeşte şi îi asimilează pe necredincioşii care vin căutându-L pe Domnul şi o comunitate. In al treilea rând, membrii celulelor îi contactează pe necredincioşii împotrivitori, prin intuirea şi împlinirea nevoilor lor. Pregătirea ajutoarelor de lider trebuie implementată încă din ciclul de tes­ tare. O celulă creşte pentru că produce în interior lideri pentru orice nivel de conducere. Aceştia sunt cheia pentm creştere. Liderii trebuie să se deprindă să-şi instruiască ajutoarele „pe teren", astfel încât aceştia să fie eficienţi în a face ce au văzut la el. Pregătirea lor trebuie să includă şi o formă sistematică de învăţare, cum ar fi un curs teoretic, precum şi practică asistată de lider. în timpul modelelor iniţiale de celulă, trebuie creată şi testată o structură de conducere. Pe măsură ce se dezvoltă celulele de testare, trebuie să pui la punct şi structura de supraveghere, pentru ca liderii să înveţe cum să acţioneze veghind asupra a 50, 100 şi 1 000 de oameni (vezi figura 8). Odată cu experimentarea vieţii de celulă, şi închinarea şi celebrarea capătă un nou înţeles. întâlnirea cu Dumnezeu în public este o continuare a întâlnirii cu Dumnezeu în grupurile-celulă. La temelia a tot ceea ce se face trebuie aşezată rugăciunea. Fără o dependenţă vitală de Tatăl, nu se va putea realiza nimic. în timpul ciclurilor experimentale şi de testare, trebuie dezvoltate aceste componente esenţiale şi integrate în structura şi în viaţa bisericii. 3. I d e n t if ic a r e a Ş i A d u n a r e a L id e r il o r C e l o r M a i I m p o r t a n ţ i

Triunghiul conducerii pune în mişcare dezvoltarea unei structuri de tip Ietro, care permite vegherea asupra a 1 000,100, 50 şi 10 persoane. Bisericile de tip celulă au în general un raport de 1 lider la fiecare 5-10 membri. Aceasta poate varia într-o anumită măsură, dar principiul conducerii într-o biserică de tip celulă este supravegherea membrilor în contextul unui grup mic.

188

A Doua Reformă

Figura 8 ilustrează câteva caracteristici importante ale conducerii în biserica de tip celulă: 1. Conducerea este organizată în jurul tipurilor de lideri, care pot fi identificaţi după numărul de membri pe care-i slujesc. Liderii sunt respon­ sabili pentru 10, 50, 100 şi 1000 de persoane. Aceste categorii sunt flexi­ bile, nu reprezintă bariere rigide. Ele au o limită inferioară şi una supe­ rioară, pentru a facilita creşterea. De exemplu, o persoană care slujeşte ca lider peste 50 de persoane (supervizor de zonă) poate conduce două până la şase celule sau douăzeci până la şaizeci de persoane. Cei ce slujesc ca li­ deri peste 100 de persoane (pastor de zonă) pot îngriji între zece şi douăzeci şi cinci de celule sau o sută până la trei sute de persoane. 2. Liderii se află în relaţie unii cu alţii pentru sprijin şi pentru a da socoteală. De exemplu, un lider pentru 10 persoane (lider de celulă) are o relaţie de sprijin cu un lider de 50. Liderul peste 50 are o relaţie de sprijin cu un lider peste 100, iar acesta cu un lider peste 1000 (pastor de district).

nivelul de 1000 PASTORI DE DISTRICT Şl AJUTOARELE LOR peste 5 pastori de zonă

nivelul de I PASTORII DE ZONĂ Şl AJUTOARELE LOR peste 5 supervizări de zonă

nivelul de 50 SUPERVIZORI DE ZONĂ Şl AJUTOARELE LOR peste 5 lideri de celulă

nivelul de 10 LIDERI DE CELULĂ Şl AJUTOARELE LOR peste 5-15 creştini

Figura 8. Structura bisericii de tip celulă (Structura Ietro)

Reformarea bisericii secolului X XI

189

3. Ajutoarele de pastor sunt repartizate fiecărui nivel de conducere, inclusiv celor peste 1000,100, 50 şi 10. Aceste ajutoare reprezintă viitorul grupurilor. Fără ei creşterea şi multiplicarea ar fi imposibilă. 4. Liderii peste 1000 şi 100 sunt, de obicei, salariaţi angajaţi cu normă întreagă. Liderii peste 50 şi 10 sunt voluntari, fară salariu. Potenţialul de multiplicare exponenţială este compromis dacă şi liderii peste 10 sau 50 trebuie angajaţi. 5. Profilul liderului peste 10 trebuie să fie Acuila şi Priscila, nu Pavel şi Timotei. Multiplicarea exponenţială va fi imposibilă dacă poziţia de lider peste 10 necesită ordinare. 6. Calităţile liderului, amintite în 1 Timotei 3 şi Tit 1 sunt de obicei căutate la liderul peste 50, care are un rol de supraveghere. Liderii de celulă, peste 10, trebuie văzuţi ca slujitori, nu ca lideri, care trebuie să se supună unor cerinţe mult mai rigide. 7. Conducerea în cadrul unei biserici de tip celulă este definită prin slujire. In acest sens, Filipeni 2:5-11 este unul dintre cele mai importante pasaje. Nu pot fi lideri aceia care caută să urce pe scara ierarhică a conduce­ rii. Ei trebuie să lucreze cu o inimă de slujitor, după modelul lui Isus din camera de sus, unde a luat un ştergar şi un lighean şi a spălat picioarele ucenicilor. 8. Intr-o biserică de tip celulă care funcţionează bine, liderii sunt pro­ movaţi mai degrabă pe verticală, din interior, decât pe orizontală, prin aducerea lor din afară. Aceasta permite unui lider să fie pregătit în propria lui biserică pentru intrarea în fiecare etapă a slujirii. 9. Intr-o biserică de tip celulă care funcţionează la capacitate maximă, structura de conducere de tip Ietro funcţionează ca un sistem de siguranţă pentru lideri, care trebuie să îşi dovedească abilităţile mai întâi în poziţiile primare, înainte de a putea primi responsabilităţi mai mari. Această pregătire „la locul de muncă" oferă un context în care pot fi identificate carenţele doctrinare sau de caracter. Liderii nepotriviţi pot fi identificaţi repede şi înlăturaţi cu blândeţe sau pregătiţi suplimentar. 10. Cel mai important rol în structura de conducere este cel de lider de celulă. Toţi ceilalţi lideri există pentru a facilita şi a sprijini ceea ce se întâmplă la nivelul celulelor. 11. Această structură de conducere oferă un context în care Efeseni 4:12 poate fi pus în aplicare. Liderii puşi de Domnul îi pregătesc pe sfinţi pentru lucrarea de slujire la nivelul de bază al vieţii de celulă. în timp ce echipa de lideri trece prin ciclurile experimentale şi de testare, această structură unică de conducere trebuie testată şi implementată.

190

A Doua Reformă 4. D e z v o l t a r e a I n f r a s t r u c t u r i i D e C e l u l e

Triunghiul conducerii este prima parte din procesul de dezvoltare al unei infrastructuri de celule, care ulterior va deveni congregaţia de bază. Figura 9 ne oferă o imagine de ansamblu asupra a ceea ce se petrece în tim­ pul procesului descris în acest capitol. Observaţi cum triunghiul conducerii se raportează la structura mai largă de celule care se dezvoltă în timpul etapei de prototip. Intr-o biserică de tip celulă toate activităţile şi compo­ nentele sunt legate de infrastructura de celule. După cum ilustrează imaginea anterioară, zidirea prototipului începe cu triunghiul conducerii. In timpul primelor două cicluri experimentale,

Figura 9. Dezvoltarea infrastructurii

Reformarea bisericii secolului X XI

191

liderii seniori dezvoltă modul de funcţionare şi dinamica vieţii în comuni­ tatea creştină fundamentală. După ce liderii au descoperit modul în care Dumnezeu vrea să locuiască în mijlocul lor, în prezenţa, în puterea şi pen­ tru scopul Său, în viaţa de comunitate, liderii formează primul ciclu de testare. Cercurile din figură reprezintă o serie de cicluri de testare. Acestea pot fi în număr de trei sau patru, cu durata de şase-nouă luni. Aceasta înseamnă că faza ciclurilor de testare poate dura doi ani sau mai mult. Scopul fazei ciclurilor de testare este dezvoltarea câtorva celule sănătoase, stabilirea structurii de conducere, învăţarea metodelor de echipare, evanghelizare şi de pregătire a ajutoarelor de lider. Când vechile celule sunt reorganizate şi se adaugă unele noi, alţi membri sunt incluşi în noile celule de testare în fiecare ciclu. Scopul este ca până la final să avem zece până la cincisprezece celule sănătoase, care să servească drept model pentru tranziţia întregii biserici. Când există zece sau cincisprezece celule funcţionale, a început proce­ sul de însuşire a vieţii de celulă în întreaga biserică. Biserica este pregătită pentru această schimbare internă de către pastorul senior care transmite viziunea şi ajută membrii să-şi însuşească valorile bisericii de tip celulă. Unele structuri trebuie desfiinţate în acest proces, pentru a pregăti intro­ ducerea celulelor în întreg organismul bisericii. Un număr din ce în ce mai mare de lideri ai bisericii vor deveni parte a viziunii de conducere: 12 vor alcătui conducerea centrală, 70 vor forma reţeaua de sprijin, iar în final 120 vor deveni congregaţia de bază. Pentru acest proces, lui Isus i-au fost nece­ sari trei ani şi jumătate. O biserică obişnuită va avea nevoie de trei până la cinci ani pentru a finaliza procesul de prototip. Până se ajunge la momentul de introducere a celulelor în întreaga biserică, vor fi necesari cel puţin doi ani. Atât de mult timp este necesar pentru învăţarea modului de funcţionare şi a dinamicii vieţii bisericii de tip celulă. Trebuie implementată infrastructura de celule şi trebuie introdus un program de echipare, evanghelizare, pregătire a ajutoarelor de lideri, de închinare şi celebrare, rugăciunea şi structura de conducere. Pe lângă asta, Dumnezeu trebuie să pregătească liderii pentru trăirea într-un asemenea tip de biserică. Ambele necesită timp. Etapele finale ale acestui proces sunt descrise în detaliu în capitolul 20. Isus a avut o strategie de conducere şi aşa trebuie să avem şi noi. Triunghiul conducerii oferă un cadru pentru dezvoltarea şi implementarea strategiei iniţiale de conducere, necesară pentru a ajunge la o biserică funcţională de tip celulă.

E ta p e s tra te g ic e

P ro ce su l sc h im b ă rii al lui S c h a lle r

N u m e re le din Noul T e s ta m e n t

P regătire

C on v erg en ţă

C uvinte profetice (Isus)

Viziunea bisericii-celulă

P

Iniţierea

2-3 persoane

Inovare

C o n t in u u m u l

lui Isus

R O

Legitimarea Nucleul de 12 persoane sprijinirea conducere

T 0 T 1 P

E xecutarea

70 d e p e rso an e

A tingerea obiectivului

120 de persoane

O

Masa critică

E R A O N

■

V iz iu n e / A c ţiu n e

C o n c ep e re

19 G R U P U L D E SPR IJIN

Pentru ca o paradigmă să aibă succes, trebuie să câştige un prim grup de susţinători, oameni care să o dezvolte până la punctul in care p o tf i elaborate şi multiplicate argumente solide.

—Thomas Kuhn ţi călărit vreodată un cal nărăvaş? Eu da. Primul meu cal, Judy, era o iapă drăguţă, roib de talie mică, cu capul roşiatic şi picioarele subţiri. Insă nu era nici pe departe atât de drăguţă precum îi era numele sau aspectul. Când obosea, Judy voia să se întoarcă acasă, în grajd. La vârsta de zece ani, nu aveam puterea să o conving să treacă peste oboseală şi să mă poarte către o nouă aventură. Când Judy o pornea la fugă spre casă, nu aveam decât două variante: să mă ţin bine până când decidea ea să se oprească sau să găsesc o porţiune de nisip mai moale şi să-mi dau drumul jos. Cei 70 din reţeaua de sprijin a lui Isus trebuie să se fi simţit la fel ca mine atunci când mergeau după El pe ultimul drum către Ierusalim. Auziseră de comploturile făcute, văzuseră mânia crescândă şi ura de pe feţele liderilor evrei şi simţiseră neîncrederea Romei. Oricât de mult încer­ caseră, nu L-au putut face să se răzgândească.

A

A l c ă t u i r e a G r u p u l u i D e S pr ijin

Grupul de sprijin era alcătuit din mai multe grupuri de lideri adunaţi împreună în jurul unei viziuni comune. Acest grup îi includea pe cei 12 aleşi de Isus pentru a fi grupul Lui mic. Familiile lor erau, de asemenea, parte din reţeaua de sprijin, împreună cu alte rude ale lor, precum Ioan 193

194

A Doua Reformă

Marcu, a cărui mamă, Maria, era una dintre femeile care îl urmau pe Isus. Mulţi din grupul iniţial de sprijin erau ucenici ai lui Ioan Botezătorul. Femeile erau adesea menţionate ca fiind persoane loiale lucrării lui Isus, cu care aveau o relaţie specială. Mama Lui, Maria, este totdeauna văzută ca una care îl sprijinea, deşi unii dintre fraţii şi surorile Lui îi puneau la îndoială intenţiile. Această reţea puternică de ucenici era absolut necesară pentru dezvoltarea mişcării Lui. Ş a s e E l e m e n t e A l e G r u p u l u i D e S pr ijin

Lyle Schaller menţionează următoarele şase elemente esenţiale ale unui grup de sprijin eficient. Dacă reuşim să aplicăm limbajul lui Schaller la evenimentele Noului Testament, este evident că Isus a urmărit aceleaşi principii universale în dezvoltarea primei biserici. Observaţi ultimul pas, acela al însuşirii. Grupul de sprijin îşi însuşeşte ideea şi implementează conceptul. Până când nu adună un grup de sprijin în jurul ei, o idee nu va putea fi implementată în mod semnificativ. NUMĂRUL: Grupul de sprijin trebuie să aibă un număr suficient de persoane, pentru a-şi atinge scopulpropus. LEGITIM AREA: Aceasta este o „ştampilă de aprobare“ esenţială, pentru a obţine şi altefeluri de sprijin necesar. LOIALITATEA: Importanţa loialităţii este adesea trecută cu vederea în eforturile de a dezvolta un grup de sprijin. Valoarea ei se vede mai ales atunci când lipseşte. ABILITAŢILE: Este nevoie de o conducere competentă mai întâi pentru a obţine aprobarea necesară schimbărilorpropuse, iar apoipentru a implemen­ ta efectiv schimbările în realitate. COALIŢIA: Abilitatea de a accepta diferite idei cuprivire la implemen­ tarea schimbărilor şi de a-i include şipe alţii împreună cu ideile lor în proces. IN SU ŞIREA: Capacitatea unui grup de sprijin de a prelua o idee de la un grup mai mic de iniţiativă şi de a o adopta cafiin d „a noastră7 Un grup de sprijin este esenţial în procesul de începere a unei noi bise­ rici de tip celulă sau de tranziţie către ea. în cazul unui nou început, lucrarea va creşte prin adunarea a 70 de ucenici dedicaţi, dispuşi să imple­ menteze strategia. într-o biserică în tranziţie, dacă nu sunt 70 de membri gata să se dedice cu toată inima viziunii, sunt prea puţine şanse de a-i face pe toţi membrii bisericii să se integreze în grupuri-celulă. Reţeaua de spri­ jin de 70 de persoane formează, de asemenea, celulele de testare în proce­ sul dezvoltării bisericii.

Reformarea bisericii secolului X XI

„SA M

ergem

Şi N oi

195

Să M u r i m Cu E l “

Un grup de sprijin de 70 de ucenici testaţi în bătălii va dovedi o atitu­ dine şi un devotament cu totul speciale faţă de cauză. Imediat după moartea lui Lazăr, ucenicii şi-au dat seama că nu-L pot face pe Isus să nu meargă la Ierusalim, iar Toma a dat glas gândului care le trecea tuturor prin minte: „Să mergem şi noi să murim cu El!“ (Ioan 11:16). Grupul de sprijin al lui Isus nu înţelegea tot ce facea El. Nu erau de acord cu decizia Lui. Mergeau cu teamă spre locul unde îi conducea, dar Ii erau atât de devotaţi, încât erau dispuşi să înfrunte şi moartea cu El, la Ierusalim. Grupul de sprijin este loial şi va fi gata să înfrunte orice pericol pentru a urma viziunea. E adevărat că, ajunşi la Ierusalim pentru Paşte, ei s-au răspândit ca un stol de potârnichi, dar au fost gata să păşească în necunos­ cut şi în pericol cu El. Fred şi Peggy au fost cu noi în Houston în primul an de plantare a bisericii noastre. Fred a recunoscut că totdeauna a fost un „fugar". Când într-o biserică apărea confruntarea sau lucrurile deveneau dificile, el tot­ deauna pleca în altă parte. Insă, într-un anumit moment al vieţii sale în Biserica Shepherd, Fred a exclamat: „Sunt distrus! Unde să mă mai duc după ce am început să experimentez acest fel de comunitate? Dumnezeu nu mă mai lasă să fug!" Reţeaua de sprijin îţi va sta alături şi va merge cu tine la război. Nu vor da bir cu fugiţii în faţa greutăţilor. Planurile personale vor fi înlocuite cu cel al lui Isus şi nu vor da înapoi. Ei deja vor fi trecut prin momente difi­ cile şi credinţa şi dedicarea lor i-au ţinut în grup. Cei 70 sunt gata „să meargă şi să moară" cu tine. Viziunea a fost preluată. Valorile au fost însuşite. Loialitatea a fost consolidată. Grupul de sprijin este puternic motivat să meargă mai departe, chiar în faţa opoziţiei şi a pericolului. R o l u l G r u p u l u i D e S p r ijin Î n I m p l e m e n t a r e

Grupul de sprijin este format din oameni pe care Thomas Kuhn îi descrie ca fiind „oameni care să o dezvolte (viziunea, n. tr.) până la punc­ tul în care pot fi elaborate şi multiplicate argumente solide." In timpul acestei etape, viziunea este implementată, infrastructura este stabilită, lecţiile sunt învăţate, defectele sunt înlăturate, testarea este finalizată, materialele sunt pregătite, metodele sunt testate şi liderii sunt identificaţi.

196

A Doua Reformă

Isus i-a trimis pe cei 70 de ucenici pentru a învăţa despre împărăţia Lui, puterea Lui şi despre cum vor reacţiona necredincioşii faţă de ei. în timpul acesta, reţeaua Lui de sprijin, cei 70, a învăţat despre evanghelizarea lumii şi despre edificarea vieţii de comunitate. Şaptezeci este un număr bun pentru a învăţa ce înseamnă imple­ mentarea. E destul de mare pentru a conţine câteva unităţi de bază de câte 10 (celule), dar şi pentru a fi model altor grupuri de lideri peste 50 şi peste 100. Modul de funcţionare şi dinamica bisericii de tip celulă pot fi experi­ mentate într-un grup de asemenea mărime, şi totuşi numărul este suficient de mic pentru ca liderii să nu piardă controlul, să poată face adaptări, schimbări şi să poată monitoriza procesul. Şaptezeci înseamnă destui oameni pentru implementarea unui model viabil, fară a îngreuna procesul cu un număr prea mare. G r u p u l D e S p r ijin R e n u n ţ ă L a „ A l t e A g e n d e “

Cei ce devin parte a grupului de sprijin învaţă să renunţe la agendele lor personale, pentru a deveni parte a unei viziuni comune. în cea mai mare parte, creştinii de astăzi mai degrabă se adună în jurul unor cauze sau lucrări, decât în jurul comunităţii lui Hristos. O persoană care are un alt obiectiv decât Hristos şi vine într-un grup se gândeşte: „Voi avea relaţii cu voi doar dacă grupul pleacă de la aceleaşi premise cu mine. Altfel, nu voi fi parte din grup.“ Aceasta este o formă de control care distruge comunitatea. în timpul formării grupului de sprijin de 70, agendele ascunse sunt scoase la iveală şi se renunţă la ele, sau procesul de a deveni biserică de tip celulă eşuează! Chiar şi agendele personale bune distrug procesul de dezvoltare a comunităţii-prototip. Poate că agenda mea este binele spiritual al copiilor mei. Poate că agenda ta este studiu biblic aprofundat. Agenda altcuiva poate fi folosirea darurilor spirituale, închinarea, ucenicia sau evanghe­ lizarea. Unii pot susţine anumite cauze politice bune. Cu toate acestea, indiferent cât de bune sunt în ele însele, aceste agende personale vor dis­ truge procesul zidirii comunităţii, nu din pricină că sunt agende rele, ci din pricină că sunt „ale mele“. Aceasta este boala egoismului, care vrea să se impună ca o condiţie pentru părtăşia grupului. Imaginaţi-vă că faceţi parte dintr-un grup care se deplasează într-o direcţie şi în care fiecare persoană are poziţii, propuneri şi obiective diferite de ceilalţi. Asemenea agende personale limitează drastic domeniile spre care grupul se va îndrepta şi restrâng libertatea Duhului. Fragmentează viziunea grupului, disipează energia spirituală şi, până la urmă, întoarce fiecare per­

Reformarea bisericii secolului X X I

197

soană din grup împotriva celorlalţi, dacă aceştia nu-i împărtăşesc viziunea personală sau modul de împlinire a acelei viziuni. Agenda mea este o încer­ care subtilă de a controla viziunea grupului, în loc să mă încred în Hristos pentru a controla El grupul. Agendele personale separă grupul în enclave de interese egoiste şi în zone de confort care nu pot fi atinse sau influenţate. Cum putem şti dacă reţeaua de 70 funcţionează în jurul agendelor per­ sonale şi nu în jurul lui Hristos? Căutaţi în grup cuvântul „dacă“, fie rostit, fie trăit. Agendele personale înfloresc într-un mediu de relaţii condiţiona­ te. „Voi fi parte din acest grup dacă acţionează într-un anumit fel; dacă vei face cutare lucru; dacă vei accepta anumite doctrine; dacă vă purtaţi cu mine într-un anumit fel; dacă îmi pot exercita influenţa asupra grupului!" înţelegeţi efectul devastator pe care îl are termenul dacă? Cel care îl foloseşte afirmă că relaţia lui sau a ei cu comunitatea este condiţionată. Comunitatea nu poate supravieţui într-o atmosferă de relativism. Când impunem grupului cererile noastre, comunitatea moare. Adevărata comu­ nitate se supune unei singure condiţii: dragostea. Dietrich Bonhoeffer s-a născut în Germania în 1906. Carierea lui de teolog, scriitor şi profesor a început la Berlin, oraşul lui natal. In timpul regimului lui Hitler, Bonhoeffer a vorbit cu îndrăzneală împotriva guvernării naziştilor. In ultima parte a anilor ‘30, el a condus un seminar clandestin, într-o comunitate de 25 de studenţi. A fost arestat pentru rolul activ pe care l-a jucat în mişcarea de rezistenţă şi a fost executat la vârsta de 39 de ani de către Gestapo, pe 5 aprilie 1945, chiar la sfârşitul războiului. In timpul cât a fost întemniţat, a scris cărţile Preţul Uceniciei şi Viaţa împreună pe bucăţele de hârtie pe care le strecura afară prin intermediul unor gardieni prietenoşi. Următoarele reflecţii despre ce înseamnă trăirea ca trup al lui Hristos fac parte din a doua carte şi demonstrează cât de serios privea Boenhoffer dedicarea condiţionată în comunitate: Orice năzuinţă personală impusă în comunitatea lui Hristos reprezintă un obstacol în calea comunităţii autentice şi lucrul aces­ ta trebuie împiedicat pentru ca acea comunitate să supravieţuiască. Cel ce-şi iubeşte propriul vis în ce priveşte comunitatea mai mult decât comunitatea creştină însăşi ajunge să o distrugă pe cea din urmă, chiar dacă intenţiile lui sunt cinstite, vin din toată inima şi el este gata de sacrificii... Omul care construieşte o viziune idealis­ tă despre comunitate pretinde ca aceasta să fie împlinită de Dumnezeu, de ceilalţi şi de sine însuşi. El intră în comunitatea creştinilor cu propriile pretenţii şi îşi aplică propria lege după care îi judecă pe fraţi şi chiar pe Dumnezeu... Când lucrurile nu merg

198

A Doua Reformă

cum vrea el, consideră că tot efortul a fost un eşec. Când imaginea lui ideală este distrusă, vede comunitatea mergând spre distrugere. Aşa că devine, mai întâi acuzator al fraţilor lui, apoi al lui Dumnezeu şi, în final, propriul acuzator. '9 Caracteristica definitorie a grupului de sprijin nu este numărul, ci ati­ tudinea. Este adevărat că o biserică de tip celulă trebuie să aibă cel puţin 70 de adulţi care să înveţe cum să funcţioneze astfel. Dar, chiar mai important este să existe 70 care, în procesul învăţării de a deveni biserică de tip celulă, şi-au însuşit atitudinea şi mentalitatea lui Hristos cu privire la trăirea în comunitate şi la slujire. Grupul de sprijin alcătuit din cei 70 de ucenici dedicaţi facea parte din cei 120 care se aflau în camera de sus în Ierusalim, unde erau uniţi în rugăciune, într-un gând şi o voinţă. Din duhul celor 70 întreaga congregaţie de bază îşi va primi puterea de a fi trupul lui Hristos. Fără un grup de sprijin care să trăiască cu Hristos şi să-L urmeze în camera de sus, congregaţia de bază nu poate lua naştere.

P ro ce su l s c h im b ă rii al lu i S c h a lle r

E ta p e stra te g ic e

Pregătire

P R O T O T ■t

P

O

Masa criticâ

P E R A

T 1

O N A

L

20 R Ă M Ă Ş IŢ A - C O N G R E G A Ţ IA D E B A Z Ă A L U I ISU S

Grupul mic trebuie săfie atât adiacent, cât şi normativ: adiacent pentru că nu înlocuieşte închinarea colectivă, normativ pentru că, fiin d structura de bază a bisericii, este egal în importanţă cu închinarea colectivă. — Howard Snyder

ând S-a înălţat la ceruri, Isus a lăsat în urmă o singură congregaţie de bază de 120 de persoane. Astăzi, Hristos zideşte acelaşi tip de biserică pe care l-a plantat în primul secol. Când, în cele din urmă, se formează congregaţia de bază, tot ce este necesar pentru trupul lui Hristos se află la locul lui. Hristos nu ne-a chemat să zidim biserici de mii de oameni, ci să-L lăsăm pe El să-Şi se formeze în jurul nostru congregaţii de bază de 120. O congregaţie de bază de 120 până la 200 de creştini cum era cea din camera de sus este infrastructura esenţială pentru formarea unei biserici de mii sau zeci de mii de oameni.

C

Y o id o

A

F ă c u t T r a n z i ţ i a P r in I n t e r m e d i u l U n e i R ă m ă ş i ţ e

Ani de zile am încercat să înţeleg Biserica Evangheliei Depline Yoido de 750 000 de membri din Seul, Coreea de Sud. Cum s-a transformat această biserică tradiţională de 2 400 de membri într-o biserică de tip celulă dinamică şi explozivă? Secretul este chiar în scrierile pastorului, Dr. Cho: Aveam numai 28 de ani, dar organismul meu era o epavă. Doctorul îmi spusese să renunţ la predicare şi să mă ocup cu altceva. Dar, în ciuda stării organismului meu, simţeam o incredibilă încântare. 201

202

A Doua Reformă

Dumnezeu îmi vorbise prin Cuvântul Lui în perioada în care am fost imobilizat la pat. M i-a descoperit un întreg plan de restruc­ turare a bisericii noastre pentru a nu mai fi nevoit să port singur povara slujirii. Eram nerăbdător să îl pun în practică, deoarece eram convins că va da rezultate. Insă, nu m-a putut reîntoarce pur şi simplu la biserică şi să le ordon membrilor să implementeze planul. Biserica noastră avea 2400 de membri şi avea un comitet de diaconi care trebuia să fie de acord cu orice schimbare în structura sau în slujirea bisericii. Dr. Cho a înţeles importanţa implicării în viziune a factorilor de decizie ai bisericii. In Biserica Evangheliei Depline Yoido, acesta era comitetul de diaconi. Ceea ce a întâmpinat nu a fost opoziţie pe faţă, ci altceva la fel de tulburător. La o lună după ce m-am pus pe picioare am adunat comitetul de diaconi şi le-am spus*: „După cum ştiţi, sunt foarte bolnav şi nu pot duce toată lucrarea bisericii, în mod special cea de consiliere şi de vizitare pastorală. Nu mă pot ruga pentru bolnavi şi nici măcar pentru cei ce au nevoie să fie umpluţi cu Duhul Sfânt". Le-am împărtăşit lucrurile pe care Domnul mi le descoperise din Scriptură, şi le-am spus că le dau libertatea să se implice ei în duce­ rea mai departe a lucrării. Le-am spus că trebuie să stea pe propri­ ile lor picioare. Apoi le-am prezentat planul, aşa cum mi-1 descoperise Domnul. Le-am arătat diaconilor cum întâlnirile de casă vor avea succes şi le-am prezentat sprijinul biblic pe care-1 aveam pentru acest nou sistem. „Da, ai argumente biblice solide", a replicat un diacon. „Acest sis­ tem pare a veni de la Domnul. Dar noi nu suntem pregătiţi să facem ceea ce faci tu. De aceea te plătim să fii pastorul nostru." Un altul a spus: „Eu sunt un om ocupat. Când mă întorc de la ser­ viciu sunt obosit şi am nevoie de odihna căminului meu. Nu voi fi în stare să conduc o întâlnire de casă". Cam toate comentariile au mers pe aceeaşi linie. Toţi erau de acord că ideea era sănătoasă din punct de vedere biblic, dar nu vedeau cum poate da rezultate în biserica lor. Nu vedeam nicio cale prin care să-i pot motiva. Nimeni n-a fost supărat; erau doar con­ vinşi că nu se putea face. Dr. Cho avea de înfruntat o mare problemă. In timpul întâlnirii, era evident că factorii de decizie ai bisericii nu aveau să fie cei ce vor imple­

Reformarea bisericii secolului X X I

203

menta viziunea. Ce se putea face? Era viziunea condamnată? După o perioadă de rugăciune şi de cercetare a Scripturii, doamna Choi şi cu mine discutam diverse variante de implementare a planului grupurilor mici şi am ajuns împreună la ideea de a folosi femeile din biserică. Rugându-ne în continuare pentru această idee, în timp ce îmi vărsăm inima înaintea Domnului, doamna Choi a spus: „Cred că Domnul ne-a descoperit această metodă deoarece este calea Lui. Cred că trebuie să le adunăm pe diaconiţe şi să le prezentăm lor 1 i u 100 planul . Acesta a fost momentul cel mai critic în transformarea Bisericii Evangheliei Depline Yoido într-o biserică de tip celulă. în acel moment, Dumnezeu a ales o rămăşiţă a congregaţiei de bază, pe care a facut-o să crească până la dimensiunea fenomenală de azi. La chemarea publică au răspuns 200 de femei. Observaţi că această rămăşiţă reprezenta cam 10% din membrii bisericii. în mod providenţial, Dumnezeu a oferit o rămăşiţă prin care să facă tranziţia acelei biserici în biserica de tip celulă model pen­ tru secolul XX. Rămăşiţa de 200 de femei a fost cheia spre tranziţie. După părerea lui Karen Hurston, care a crescut în această biserică, acest grup iniţial de 200 a trecut prin mai multe cicluri până la definitivarea infrastructurii. Ea relatează cum, „cu câteva excepţii, acele prime grupuri s-au dezintegrat".101Apoi dr. Cho a acordat atenţie unor probleme speciale, care făcuseră ca grupurile să eşueze şi a întărit infrastructura de celule. Este important să observăm că Biserica Evangheliei Depline Yoido a efectuat tranziţia de la o biserică de tip tradiţional de 2 400 de membri la biserica de tip celulă învăţând mai întâi în cadrul unui prototip rămăşiţă de 200 de persoane. Şi nu trebuie să trecem cu vederea faptul că le-au fost necesare mai multe cicluri pentru a face prototipul să funcţioneze. C um Se P o ate M â n c a U n E lefant?

în Thailanda, obişnuiam să întrebăm: „Cum se poate mânca un ele­ fant?" Răspunsul era: „înghiţitură după înghiţitură". Cum se începe o biserică de tip celulă? Câte o congregaţie pe rând. Aşa a făcut Isus în primul secol şi la fel face şi în secolul XX. O strategie formată din etape are logică atât din punct de vedere biblic, cât şi practic. Vă rog să acordaţi o mare atenţie procesului înainte de a începe o biserică de la zero sau de a porni tranziţia unei biserici, indiferent

204

A Doua Reformă

de dimensiune. Numerele importante pentru Isus nu sunt miile. El este interesat să găsească doi sau trei inovatori care să prindă viziunea Lui pen­ tru biserică; 12 lideri de bază, care să-şi lase năvoadele pentru a merge după El; 70 de susţinători dedicaţi, care vor implementa conceptele şi vor merge cu El la Ierusalim pentru a înfrunta moartea; şi, în final, 120 care sunt împuterniciţi să fie rămăşiţa de bază. Acesta este continuumul lui Isus, prezentat în capitolul 15. înţelegerea tipului de biserică pe care o zideşte Isus aduce uşurare. Zidirea unei congregaţii de bază este posibilă. îmi pot imagina o rămăşiţă de 120 şi infrastructura necesară susţinerii ei. O biserică de mii de oameni e prea mare pentru dezvoltarea unei strategii realiste de implementare. însuşiţi-vă şi aplicaţi acest continuum în strategia voastră. Acesta este modelul de conducere pe care Isus îl foloseşte pentru dezvoltarea primei congregaţii de bază: Doi sau trei lideri inovatori încep procesul. Se adună un grup de 12 lideri de bază. Grupul de sprijin de 70 de ucenici pune în practică prototipul. O congregaţie de bază de celpuţin 120 de adulţi dă naştere multiplicării. C a r a c t e r i s t i c il e C o n g r e g a ţ i e i D e B a z ă

Cum va arăta o congregaţie de bază cu potenţial de multiplicare expo­ nenţială? 1. Vor exista 12-15 celule sănătoase, care să trăiască împreună într-o comunitate noutestamentară. Cuvântul-cheie aici este celule sănătoase, între ele, pot exista şi unele celule disfuncţionale, dar trebuie să existe cel puţin 12-15 celule sănătoase funcţionale, pentru o congregaţie de bază. 2. Toţi liderii necesari sunt rezultatul vieţii în celulă. Pentru fiecare nivel de conducere există ajutoare de lideri, pregătite şi dezvoltate sistema­ tic. Supraveghetorii voluntari peste trei-cinci celule îi sprijină pe liderii grupurilor de 10 şi coordonează lucrarea la nivelul de bază al celulelor. Pastorii peste 100 transmit viziunea şi dau direcţia generală a bisericii. 3. închinarea şi celebrarea decurg din viaţa celulelor, pe care o sprijină ca fiind activitatea de bază a bisericii. 4. Necredincioşii sunt contactaţi şi relaţia cu ei este cultivată printr-o evanghelizare naturală, prin relaţiile dinăuntrul oikos-ului. Celulele îi evanghelizează pe cei pierduţi prin intermediul unor grupuri speciale de

Reformarea bisericii secolului X XI

205

contact care vin în întâmpinarea nevoilor celor necredincioşi. Cei ce-L caută pe Domnul sunt asimilaţi în celule. Biserica nu este dependentă în ce priveşte creşterea de întâlnirile mari comune, ci creşte din viaţa celulelor. 5. Noii membri sunt crescuţi pentru a deveni ucenici-maturi prin inter­ mediul unui program sistematic de echipare. 6. O puternică viaţă de rugăciune susţine toate activităţile bisericii: prin rugăciunea personală, din celule, de la întâlnirile de lideri şi în adunările comune. Congregaţia aşteaptă şi doreşte ca Domnul să dea pute­ rea necesară unei creşteri dinamice exponenţiale. O biserică ajunsă în acest punct poate dori să pună deoparte o lună de rugăciune, post şi de aşteptare, arătând astfel că numai Domnul poate da acea putere necesară unei creşteri exponenţiale asemănătoare celei din biserica primară. S t r a t e g ia D e T r a n z ţ i e

Dumnezeu a făcut ca Biserica Evangheliei Depline Yoido, precum şi alte biserici celulă de succes să realizeze tranziţia prin intermediul unei strategii bazate pe o rămăşiţă. Totuşi, ispita celor mai mulţi pastori care vor să ajute biserica să devină una de tip celulă, este să încerce să-i aducă pe toţi oamenii deodată. Acest lucru este aproape imposibil din mai multe motive: • Cefaci cu toate activităţile şiprogramele existente în timp ce are locpro­ cesul de tranziţie? • Cum vorf i schimbate viziunea şi valorile bisericii la nivel de ansamblu fără un modelfuncţional? • Cum va f i experimentată viaţa în celulă şi implementată infrastructura necesară în bisericăpeste noapte? • Cum vor f i liderii bisericii disponibili să dezvolte prototipul în acelaşi timp în care au responsabilităţi şi în cadrul structurii deja existente? Un lider trebuie să se gândească la rămăşiţă. Cu un număr mic şi mai uşor de condus dintre membrii bisericii, se poate crea un prototip de biseri­ că de tip celulă, prin intermediul căruia întreaga biserică să efectueze tranziţia. Figura 10 explică tranziţia prin intermediul rămăşiţei. Fiecare cerc reprezintă un aspect al procesului de tranziţie. Cele două cercuri de sus, numite tranziţia rămăşiţei şi tranziţia valorilor, au loc simultan. Cercul de jos numit tranziţia structurii creşte din celelalte două şi va deveni efi­ cient numai în momentul în care tranziţia rămăşiţei şi valorilor este efec­ tuată cu succes.

206

A Doua Reformă Î n ţ e le g e r e a C e r c u lu i D e T r a n z iţ ie

A

R ă m ă ş iţe i

Procesul de tranziţie urmează îndeaproape continuumul de conducere al lui Isus, care începe cu doi sau trei inovatori, cu 12 lideri de bază, cu reţeaua de sprijin de 70 şi, în final, cu cei 120 care aşteptau puterea promisă de Isus (Figura 10, cercul din stânga sus). Dacă o biserică ar putea pune deoparte chiar de la început 10% dintre membrii ei activi pentru a descoperi cum poate fi o biserică de tip celulă, procesul ar fi foarte mult accelerat. Insă majoritatea bisericilor vor deveni acea rămăşiţă numai în urma unui proces deliberat şi etapizat. Iniţial,

Tran ziţia rămăşiţei

Tranziţia valorilor Ceilalţi membri ai bisericii A ■

V

însuşirea valori Prom ovarea*! Crearea unei b a rugăciunii

M etode: predicarea şcoala du m in ica lă răm ăşiţa i g r u p u l de rugăciune * şi stu d iu l valorilor "

"

T ran ziţia structurii Figura 10. Strategia de tranziţie

j ;

Reformarea bisericii secolului X XI

207

rămăşiţa va fi mică, dar va creşte pe măsură ce avansează în continuumul de conducere al lui Isus. Acest proces este o binecuvântare, deoarece permite crearea unui model fară a necesita ca fiecare din biserică să îl înţeleagă sau să participe la el. El lasă structura existentă la locul ei până când structura alternativă este descoperită şi testată. Această abordare oferă timpul necesar pentru aducerea treptată a membrilor în celule. Nu este necesar ca toţi să înţeleagă viziunea şi să se dedice ei imediat. Pentru zidirea rămăşiţei, biserica va trece prin continuumul discutat în capitolul 18. Se începe cu prima celulă experimentală alcătuită din lideri. Apoi, cei din prima celulă vor conduce a doua celulă experimentală. In aceste două prime cicluri, vor fi aduşi mai mulţi oameni din biserică în celulele de testare. Rămăşiţa va trece prin câteva cicluri de celule de testare, crescând până la 12-15 celule. Aceasta este perioada în care prototipul, dis­ cutat în capitolele 16 şi 17, este pus la punct. Este vremea pentru: 1. Descoperirea modului de funcţionare şi a dinamicii comunităţii creştine de bază. 2. Stabilirea a 12-15 celule sănătoase prin intermediul mai multor cicluri de testare de 6-9 luni fiecare. 3. Introducerea unor elemente esenţiale în infrastructura de celule, precum structura de conducere de tip Ietro, programul de echipare, pregătirea ajutoarelor de lideri, închinarea şi celebrarea, rugăciunea şi evanghelizarea. Principiile continuumului sunt aplicate la tranziţia unei biserici mari la fel ca la plantarea unei biserici noi. Diferenţa constă în faptul că o biserică în tranziţie are deja o bază de oameni pe care-i poate introduce în celulele de testare. În ţ e l e g e r e a C e r c u l u i D e T r a n z iţ ie

A

V a l o r il o r

In timp ce prototipul se pune la punct cu ajutorul rămăşiţei alese, în ansamblul bisericii sunt introduse anumite elemente importante. Pastorul senior şi ceilalţi lideri sunt principalii agenţi ai schimbării şi pentru restul bisericii (Figura 10, cercul din dreapta sus). Viziunea noutestamentară a vieţii în celule este transmisă întregii bise­ rici, căreia îi sunt comunicate şi detalii specifice, dar numai în măsura în care conducerea bisericii şi-a însuşit viziunea şi valorile. Nu este nevoie să

208

A Doua Reformă

comunici întregii adunări fiecare detaliu privitor la biserica de tip celulă, până când conducerea bisericii nu şi-a însuşit viziunea şi nu o practică în mijlocul rămăşiţei. Discuţiile detaliate despre anumite structuri care vor fi modernizate sau înlăturate treptat sunt neproductive. Schimbările struc­ turale trebuie discutate cu întreaga biserică în detaliu, numai atunci când un mare număr de lideri sprijină acea acţiune şi după ce motivaţia acelei acţiuni a fost înţeleasă şi acceptată de lideri şi de ceilalţi membri. La nivelul întregii congregaţii, valorile sunt însuşite prin predici şi studii ţinute în cadrul structurii deja existente: şcoala duminicală, timpul de închinare, serviciile de rugăciune etc. Nu uitaţi, o structură nu trebuie înlocuită înainte de a schimba valorile aferente ei. Când valorile se schimbă, anumite strucniri pot fi modernizate sau eliminate. Nu daţi curs pornirii interioare de a explica viziunea, subliniind schimbările ce trebuie făcute. Mai degrabă, explicaţi viziunea în termenii valorilor ce trebuie însuşite şi trăite. Pre-celulele vor fi de mare ajutor, la nivelul întregii biserici, pentru tranziţia de ansamblu. Acestea nu sunt propriu-zis celule, celule experi­ mentale şi nici măcar celule de testare. Ele pot fi grupuri de rugăciune, de studiu al valorilor noutestamentare, precum comunitatea, evanghelizarea sau echiparea sfinţilor. Astfel de grupuri includ biserica în ansamblu în procesul de tranziţie, învaţă deprinderea comunicării în grup şi îi ajută pe membri să înţeleagă procesul schimbării. Pre-celulele asigură şi o cale de pregătire a membrilor aleşi pentru a trece la viaţa de celulă, atunci când se adaugă noi celule în timpul ciclului celulelor de testare. Oamenii nu vor fi dispuşi să se schimbe, dacă nu li se schimbă mai întâi valorile şi dacă nu văd un model funcţional şi viabil a ceea ce îşi vor însuşi. De aceea este atât de importantă dezvoltarea prototipului prin intermediul rămăşiţei, în timp ce întreaga congregaţie este pregătită pen­ tru viaţa în celule. Î n ţ e l e g e r e a C e r c u l u i R e s t r u c t u r ă r ii

După ce o biserică deja existentă a dezvoltat din rămăşiţă o congregaţie de bază, trebuie să-şi împartă membrii în grupuri (congregaţii) funcţionale de 60-200 de adulţi. Organizarea în unităţi de 100 va permite bisericii să facă pasul final în tranziţia către o biserică de tip celulă. In fiecare dintre aceste congregaţii, plasaţi câţiva din grupul rămăşiţă ca lideri, ajutoare de lideri sau membri de bază ai noilor celule (Figura 10, cercul de jos). In câmpiile din centrul Thailandei, chiar înainte de sezonul plantării orezului, de pe şosea se poate vedea un lucru neobişnuit: nişte parcele din

Reformarea bisericii secolului X X I

209

ogorul în care va fi plantat orezul arată ca nişte covoare verzi de iarbă. Acestea sunt, de fapt, paturi de seminţe pentru orezul care va fi plantat în curând. Când câmpurile sunt inundate şi vine vremea plantării, aceste covoare verzi sunt smulse cu grijă şi legate în mici baloturi şi sunt depozitate sepa­ rat, într-un anumit loc. Fiecare cultură de orez este plantată manual. Un mic pat de seminţe conţine destul orez pentru a acoperi o zonă de o sută de ori mai mare decât dimensiunea lui iniţială. Aceasta este imaginea strategiei bisericii bazate pe rămăşiţă. Prototipul rămăşiţei, care este plantat cu grijă şi creşte în câteva luni, este apoi plan­ tat la momentul potrivit în mijlocul câmpurilor, congregaţiile de 100. De la o mică rămăşiţă, întreaga biserică poate fi plantată cu conceptele şi strategiile bisericii de tip celulă. Până la urmă, întreaga biserică va arăta precum patul originar de seminţe: verde şi proaspătă. C o n g r e g a ţ iil e : M a ş in ă r ii B in e U n s e

în contextul bisericii de tip celulă, congregaţiile (unităţile de 100) se organizează în ceea ce adesea este cunoscut drept o zonă de celule. O con­ gregaţie este alcătuită din 10-25 de celule (comunităţi creştine de bază) care sunt legate împreună. Congregaţia este o unitate spirituală funcţională care ajută liderii celulelor şi celulele să facă lucrarea de slujire. Un pastor peste 100 coordonează lucrarea dintr-o anumită zonă geografică sau strat social din biserică. Congregaţia dintr-o biserică pură de tip celulă este „o maşinărie bine unsă“, care urmăreşte asigurarea dinamismului vieţii la nivelul celulelor. Este minimalizat aspectul administrativ, punându-se accentul pe slujirea la nivelul celulelor. Reţelele de 100 se concentrează tot asupra grupurilor mici de 10 unde fiecare sarcină a bisericii prinde viaţă. Congregaţiile oferă doar un cadru care să ajute la împlinirea nevoilor la nivelul celulelor. Când o biserică este restructurată în congregaţii de tip celulă, fiecare membru devine parte dintr-o congregaţie şi începe să fie slu­ jit de către celulă (unitatea de 10), nu de către pastorii angajaţi. în formarea acestor congregaţii, trebuie luate în considerare următoarele lucruri: • Factorul geografic va fi, în general, unul major. Bisericile de tip celulă au nevoie să ia în considerare aspectele geografice • Componenţa etnică/culturală a grupurilor de 100 • Organizarea pe grupe de vârstă, cum ar fi tinerii sau vârstnicii • Factorii socio-economici

210

A Doua Reformă

• Limba • Slujiri speciale, cum ar fi lucrarea printre surzi P o t r iv ir e Ş i A d a p t a r e

Pentru ca o biserică existentă sau una nou plantată să ajungă să fie biseri­ că de tip celulă, trebuie să fie dezvoltată o congregaţie dintr-o rămăşiţă. Singura diferenţă dintre o biserică nou plantată şi una aflată în tranziţie este că în cazul celei din urmă principiile congregaţiei de bază şi infrastructura trebuie adaptate ulterior pornind de la structurile deja existente. Intr-o biserică nou plantată lucrurile se potrivesc de la început. Aceasta înseamnă că etapele se zidesc de la zero, din moment ce nu există deja o structură. In cazul unei biserici în tranziţie lucrurile se adaptează ulterior. Aceasta înseamnă că etapele trebuie introduse din nou în structurile deja existente şi trebuie să aibă loc o modelare a ceea ce există deja pentru a se potrivi cu modelul de tip celulă. Numeroase biserici existente, unele cu mii de membri, au trecut prin continuumul de trei ani şi jumătate al lui Isus. Congregaţiile de bază de 120-200 de adulţi sunt formate cu grijă din membrii existenţi. Pe măsură ce aceste biserici termină continuumul, le putem compara rata de creştere şi soliditatea structurii cu cele ale altor biserici care au ignorat procesul etapizat şi au încercat să treacă direct la celule funcţionale. Tendinţa este deja evidentă: bisericile mari care dezvoltă mai întâi o congregaţie de bază dintr-o rămăşiţă trec mult mai repede la viaţa deplină a bisericii de tip celulă decât cele ce ignoră acest proces.

E ta p e stra te g ic e

P ro ce su l s c h im b ă rii al lui S c h a lle r

N u m e re le din Noul T e s ta m e n t

P regătire

C o n v erg en ţă

C uvinte profetice (Isus)

Viziunea bisericii-celulă

C o n c ep e re

P R o

Iniţierea

2-3 p erso an e

Inovare

In tro d u ce re

T

Legitim area sprijinirea

12 p e rso an e

Nucleul d e c o n d u cere

Asim ilare

E xecutarea

70 d e p e rso an e

G rup de sprijin

A tingerea obiectivului

120 de persoane

0

V iz iu n e / A c ţiu n e

C o n tin u u m u l

lui Isus

T

1 P

O P E

------Masa

R

a

C VTvIG SI

1

...........

1

N 1

■

21 M A S A C R IT IC Ă

Mare parte din unicitatea creştinismului, în forma lui originală, a constat in fa p tu l că oameni simpli puteau f i uimitor de puternici când îşi erau mădulare unii altora. —Elton Trueblood

maginaţi-vă următorul lucru - sunt 50 de zile după Paştele anului 30 d. Hr., şapte săptămâni după moartea şi învierea lui Hristos şi 10 zile de la înălţarea Lui la ceruri. Eşti unul dintre cei 120 de ucenici din camera de sus din Ierusalim. Cei unsprezece ucenici rămaşi sunt acolo împreună cu femeile, cu familia lui Isus şi cu alţii care II urmaseră în tim­ pul ultimilor trei ani şi jumătate. In timpul sărbătorii Cincizecimii, evreii aveau sărbătoarea roadelor şi celebrau darea Legii pe muntele Sinai. Timp de zece zile după înălţare, te-ai dedicat cu toată inima, rugăciunii împreună cu ceilalţi, în camera de sus. Grupul, după cum comentează John Stott este „gata să împlinească porunca lui Hristos, imediat cel El îşi va împlini promisiunea Lui.“102 Ultimul lucru poruncit de Isus era să aştepte Duhul Sfânt care avea să vină (Luca 24:49; Fapte 1:8). In aer pluteşte încordarea, iar tăcerea este asurzitoare. Greutatea aşteptării este aproape palpabilă în cameră. Fiecare dintre cei prezenţi simte că urmează să se petreacă ceva incredibil. Isus este aşteptat să vină în mijlocul vostru, după cum a promis. Stott spune: „Deşi locul lui Iuda a fost luat de Matia, locul lăsat gol de Isus nu a fost luat încă de Duhul Sfânt“.103 Aşteptaţi ca Regele să Se întoarcă şi stăpânul să-Şi ocupe locul.

I

213

214

A Doua Reformă

Ai fost martor la puterea care L-a înviat din morţi şi care L-a ridicat la ceruri. Acum ştii că lui Hristos nimic nu-I este imposibil. Atunci se întâmplă! Vâjâitul unui vânt puternic şi nişte limbi de foc se coboară peste voi. II experimentezi pe Dumnezeu prin Duhul Său cu întreaga ta fiinţă. C e S e P e t r e c e A ic i ?

Masa critică este „cantitatea minimă de material fisionabil capabilă să producă o reacţie în lanţ care să se autosusţină".104 La Cincizecime, Hristos a început să Se întrupeze în Biserică prin Duhul. Camera de sus a devenit epicentrul spiritual al prezenţei vii, al marii Lui puterii şi al scopului lui Dumnezeu pe pământ. Ceea ce a reprezentat staulul pentru întruparea fizică a lui Hristos a fost camera de sus pentru întruparea Lui spirituală în lume prin Biserică. Slava lui Dumnezeu, care îi însoţise pe copiii lui Israel prin pustiu, care fusese în mijlocul taberei în cort şi care a părăsit Sfânta Sfintelor la moartea lui Isus se întorsese! Sămânţa întrupării semănată de Hristos prin moartea Lui pe cruce încolţea la Cincizecime. Masa critică era atinsă în camera de sus. Î n t o t d e a u n a I sus C l ă d e ş t e O M as A C r it ic ă

Din relatarea din Fapte, cineva poate crede că o bombă cu ceas aştepta să fie detonată. Cei 120 de ucenici formau o masă critică explozivă deoarece aveau componentele necesare pentru a da naştere unei reacţii în lanţ autosusţinute. Ceea ce experimentaseră ei, modul în care îi pregătise Isus, relaţia lor cu El înainte şi după înviere, dovada puterii prin care învi­ ase şi prezenţa Duhului Sfânt au dus la un moment exploziv. „Duhul este cunoscut de aici înainte ca puterea plină de îndurare a lui Dumnezeu şi ca prezenţa lui Hristos însuşi",105 spune Stott. Cei 120 din camera de sus constituiau o masă critică, deoarece prezenţa lui Hristos a venit asupra lor, urmată de puterea Lui, care au dus la împlinirea scopului Lui prin ieşirea lor pe străzi pentru a-L mărtursi pe El. Şi astăzi Biserica continuă să fie născută la fel. Nu susţin că aceleaşi evenimente neobişnuite trebuie să se petreacă la naşterea oricărei biserici astăzi. Nu evenimentele spectaculoase, ci întru­ parea este necesară pentru ca Biserica să ia naştere în primul secol sau în cel actual. Prezenţa lui Dumnezeu permanentă, întrupată şi vie în trupul Său pământesc, Biserica, este esenţială pentru naşterea Bisericii, altfel, ea nu este decât o organizaţie omenească. Jess Moody a spus: „Dacă tot suc­

Reformarea bisericii secolului X X I

215

cesul nostru se rezumă la ceea ce se poate explica prin termeni organiza­ torici şi manageriali, adică ceea ce şi lumea ar putea face cu aceeaşi investiţie de efort şi tehnică, atunci lumea ne va repudia într-o zi.“106 Intr-un sens, Cincizecimea este un eveniment unic, ca şi întruparea, însă este şi un eveniment care continuă de-a lungul istoriei. Hristos, născut odată în Betleem, Se naşte şi în inima mea. Duhul Se pogoară la Cincizecime ca eveniment unic, dar acest eveniment continuă în viaţa mea. Biserica a primit putere la Cincizecime, dar acest lucru trebuie să se întâm­ ple cu fiecare biserică. întruparea, crucea, învierea şi Cincizecimea sunt evenimente care continuă să fie trăite în viaţa mea şi în viaţa bisericii. Ceva din viaţa şi din puterea primei Cincizecimi însoţeşte Biserica ori de câte ori El locuieşte în mijlocul ei. Bernard J. Lee şi Michael A. Cowan scot în evidenţă această remarcabilă aşteptare în cartea lor Amintiri Periculoase: Creştinii care de-a lungul secolelor s-au rugat pentru darul Duhului care aduce focul în inima noastră, care schimbă faţa pământului, nu sunt surprinşi că Cel ce a inventat Biserica la Cincizecime o poate reinventa ori de câte ori este cazul. Istoria sugerează că Cincizecimea este o sărbătoare transferabilă.107 F ă r ă Î n t r u p a r e N u E x is t ă „M a s ă C r it ic ă "

Ce înseamnă că „Hristos locuieşte în mijlocul Bisericii"? Folosim această expresie pentru a descrie relaţia unică dintre Hristos şi Biserică. O relaţie a unei continue întrupări. Numai această prezenţă vie a lui Hristos în Biserica Sa poate face ca Biserica să devină o masă critică explozivă. Ray Stedman identifică taina sfântă a Bisericii ca fiind întruparea. Dumnezeu locuieşte în poporul Său, în Biserica Sa. Acesta este secretul Bisericii. Secretul Bisericii este că Hristos locuieşte în ea şi mesajul Bisericii către lume este să-L proclame pe El, să vorbească despre Isus Hristos... Aceasta (Efeseni 2:19-22) este taina sfântă a Bisericii ea este locuinţa lui Dumnezeu. El locuieşte în poporul Său. Aceasta este marea chemare a Bisericii - să-L facă vizibil pe Hristosul invizibil.11 Stedman a înţeles importanţa întrupării pentru doctrina Bisericii. El crede că ceea ce s-a întâmplat la o scară mică în primul secol continuă astăzi la o scară mult mai mare prin întreaga Biserică:

216

A Doua Reformă

Facem o mare greşeală atunci când credem că întruparea s-a încheiat odată cu viaţa pământească a lui Isus. Ea continuă. Viaţa lui Hristos este încă manifestată în mijlocul oamenilor, dar acum nu printr-un trup fizic individual, ci printr-un trup complex, colectiv, numit Biserică. In a doua sa scriere (Faptele apostolilor), doctorul Luca a continu­ at relatarea lucrării lui Isus în mijlocul oamenilor, de data aceasta prin intermediul noului Său trup, Biserica. Prin urmare, Biserica, atunci când trăieşte în şi prin Duhul, trebuie să fie nici mai mult nici mai puţin decât extensia vieţii lui Isus pentru întreaga lume, în 109 orice vreme. William O. Carver, misiolog şi teolog baptist, trage câteva concluzii uimitoare despre sensul întrupării pentru Biserica zilelor noastre. El crede în „întruparea continuă a lui Hristos în lume“ şi că Biserica este „trupul în con­ tinuă creştere" al lui Hristos. „Biserica este o extensie a întrupării Lui (Hristos). O biserică locală este manifestarea lui Hristos în comunitatea Lui.“110 In Efeseni, Carver găseşte Biserica „atât de intim şi de fundamental legată de Hristos şi de scopul Lui pentru lume, încât devine propria Lui personalitate în continuă creştere în procesul de împlinire a obiectivelor întrupării Lui. Biserica este trupul Lui în continuă creştere pentru ca în ea, El însuşi să crească spre maturitate."111 Î n t r u p a r e a C o m u n it a r a

Dumnezeu Se manifestă în lume prin Biserica Sa în cel puţin două moduri. Scriptura ne învaţă că El S-a manifestat în lume ca o persoană (Hristos) şi ca o comunitate (Biserica). In ambele cazuri, Dumnezeu foloseşte aspectele fundamentale ale vieţii ca mijloace ale manifestării de Sine. Când S-a manifestat fizic (prin întrupare) în lume, prin Hristos, El a folosit celulele fizice. întruparea este unică, deoarece ne învaţă că Dumnezeu a intrat în lume adoptând forma noastră, trupul nostru, com­ plet vulnerabil la durerile noastre, rănile, păcatele, ispitele şi suferinţele noastre. Trupul lui fizic a fost alcătuit din celule biologice, la fel ca ale noastre. De asemenea, Dumnezeu continuă să Se întrupeze în lume într-un al doilea mod, prin Biserică. Acum Dumnezeu este întrupat într-un context comunitar. Pavel sugerează lucrul acesta în Efeseni 2:21-22: „în El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi

Reformarea bisericii secolului XXI

217

prin El, şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.“ Biserica este locaşul lui Dumnezeu. Adică, întruparea spiri­ tuală are loc în şi prin ekklesia (Biserică). întruparea lui Hristos în lume într-un context fizic £ făcut parte din sistemul meu de credinţă încă de când eram copil. însă întruparea lui Hristos în contextul comunităţii Lui spirituale a necesitat mai mulţi ani pentru a se cristaliza în viaţa mea. Acest concept de întrupare comunitară este greu de însuşit. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu Se întrupează din nou în celule, dar de data aceasta, nu în celule biologice, ci în celule sociologice, prin care El devine o comunitate. Din nou El foloseşte lucrurile fundamentale ale vieţii pen­ tru a-Şi crea trupul spiritual care funcţionează pe pământ. Acelaşi context pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a Se întrupa în viaţa fizică (celulele biologice) este folosit şi pentru a Se exprima în viaţa comunitară (celulele sociale). Ray Stedman a înţeles acest concept unic al „întrupării continue" a lui Hristos în şi prin Biserica Sa: Isus Hristos nu este izolat într-un colţ depărtat al Universului (cerul), nici nu i-a lăsat pe ai Săi aici singuri să se lupte şi să se des­ curce cât pot mai bine până se va întoarce El. Aceasta nu a fost niciodată intenţia lui Dumnezeu şi nu este nici modelul Noului Testament. Hristos este viu şi S-a aflat la lucru în societatea umană pe parcursul ultimelor douăzeci de secole, aşa cum a spus că va face: Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului (Matei 28:20).112 Cercetătorul biblic C. H. Dodd consideră că Biserica este unică datorită relaţiei pe care o are cu Hristos: ...după „patruzeci de zile"... Hristos a dispărut în final din ochii oamenilor: „un nor L-a ascuns de ochii lor". Acel capitol s-a încheiat şi nu va mai fi repetat vreodată. Dar tot Noul Testament este martor că prezenţa reală a lui Hristos n-a fost retrasă când „arătările" Lui au încetat. întâlnirile unice şi evancescente cu Domnul cel înviat au dat naştere unui nou tip de relaţie, care s-a dovedit a fi permanentă... în părtăşie, prezenţa Domnului nu a mai fost o apariţie neaşteptată şi convingătoare, dar de scurtă durată. Ea a devenit o realitate permanentă, care a dat naştere unei vieţi în comun.

218

A Doua Reformă

Având această viaţă în comun, care s-a maturizat şi s-a extins, şi cu o perspectivă lărgită, înţelegerea lor asupra celor întâmplate s-a aprofundat. Nu era doar faptul că Liderul pe care-L pierduseră Se întorsese la ei. Dumnezeu venise în mijlocul lor într-un mod cu totul nou. Faptul acesta punea toate lucrurile într-o lumină nouă.“113 Nu există masă critică fară prezenţa specială a lui Hristos în Biserica Sa. Administrarea noastră, motivaţia şi promovarea pe care o putem face noi nu vor produce o masă critică. Aceste eforturi omeneşti pot produce o bună organizaţie dar, fară întruparea lui Hristos, Biserica nu va exploda niciodată cu puterea din Noul Testament. I m p u l su l S p r e U n N o u S a l t

După atingerea masei critice, Biserica poate face un salt către o nouă lucrare. Punerea la punct a primului prototip este dureroasă. Fiecare pas trebuie învăţat, implementat şi testat cu grijă. însă, odată ce o biserică a început multiplicarea exponenţială, nu mai trebuie să revină la început de fiecare dată când plantează o nouă biserică. O biserică funcţională de tip celulă poate da un impuls unei noi lucrări prin trimiterea unei rămăşiţe pregătite care să devină nucleul noii lucrări. Acest nucleu poate fi alcătuit din 12, 70 sau chiar 120 de persoane. Cu cât mai numeroasă este rămăşiţa iniţială, cu atât mai repede noua lucrare va lua fiinţă şi va atinge masa critică. Biserica Evangheliei Depline Yoido a trimis mari congregaţii în diverse locuri pentru a începe noi biserici. Mai mult de 500 000 de oameni fac parte din bisericile începute de biserica mamă de 750 000 de membri. Această abordare a plantării de biserici va revoluţiona modul în care s-a făcut misiunea în ultimul secol. Am avut ceea ce eu numesc o „strategie de tip margarină“, care s-a manifestat prin răspândirea misionarilor în straturi subţiri şi pe o suprafaţă cât mai mare cu putinţă. Agenţiile de misiune de obicei trimit un cuplu pentru a începe o lucrare într-o anumită zonă geografică, adesea în zone nebătătorite până atunci. De obicei, nu se trimit echipe deoarece plantarea de biserici de către congregaţii puternice nu a prins niciodată ca strategie. Impulsul oferit de bisericile de tip celulă va mări formidabil potenţialul de creştere exponenţială. O asemenea rămăşiţă care este gata pregătită va şti deja ce înseamnă să fii parte dintr-o biserică de tip celulă şi va avea sufi­ cienţi oameni pentru a exemplifica viaţa în celule, conducerea şi evanghe­

Reformarea bisericii secolului X XI

219

lizarea într-o asemenea biserică. Impulsul dat unor astfel de mase critice în întreaga lume poate fi la fel de exploziv ca în primul secol, când persecuţia i-a răspândit pe credincioşii din Ierusalim pe toată suprafaţa imperiului roman.

22 C O M P O N E N T E L E M A SEI C R IT IC E

D aţi-m i 100 de oameni care nu urăsc altceva decât păcatul şi II iubesc pe Dumnezeu cu toată inima şi voi zgudui lumea pentru Hristos!

—-John Wesley

enomenul masei critice nu se întâmplă de la sine. Anumite compo­ nente trebuie să se alăture într-un anumit mod pentru a produce o reacţie în lanţ. O componentă este parte a unui întreg. Dacă acele componente lipsesc din amestec, totalul va fi incomplet, iar masa critică nu va fi atinsă. O bombă fară circuitul electronic potrivit, fară substanţele potrivite, fară învelişul potrivit, nu e o bombă. Lumea afacerilor recunoaşte importanţa fenomenului masei critice:

F

Pentru a pune o idee în mişcare e nevoie de entuziasm. Când ideea este susţinută de un număr suficient de indivizi, atinge masa criti­ că. Atunci se autopropulsează, dând impresia unei mişcări extra­ ordinare în continuă creştere şi sentimentul că acum e momentul. Dimensiunea masei critice poate varia de la numai câţiva oameni-cheie până la o întreagă companie. In primele etape ale schimbării, masa critică porneşte cu schimbarea poziţiei liderilor-cheie de la neutralitate la susţinere, sau, cel puţin, de la opoziţie la indecizie.114 Care erau componentele masei critice a lui Isus? Care sunt lucrurile necesare pentru obţinerea acelei explozii descrise în Faptele apostolilor? 221

222

A Doua Reformă

C o m p o n e n t a 1: N u m ă r u l

Pentru realizarea unei reacţii în lanţ este necesar un număr suficient de oameni. Este necesară adunarea unui număr suficient de mare de oameni dedicaţi pentru a face să avanseze procesul schimbării. O biserică va aduna aceşti oameni din rândul membrilor deja existenţi. O biserică nou plantată trebuie să îi adune dintre cei necredincioşi, dintre creştini care rătăcesc sau din creştini trimişi de Dumnezeu. Un număr suficient de oameni, adunaţi în jurul aceluiaşi scop, pot genera o sinergie care să producă rezultate cu mult peste numărul lor. Evident, Isus a ajuns la concluzia că 120 de adulţi erau suficienţi pentru a-şi împlini viziunea. Nu uitaţi citatul lui John Wesley: „Daţi-mi 100 de oameni care nu urăsc altceva decât păcatul şi II iubesc pe Dumnezeu cu toată inima şi voi zgudui lumea pentru Hristos!" Wesley a recunoscut puterea unui număr suficient de oameni adunaţi cu pasiune în jurul unei cauze comune. Numărul 120 nu are nimic magic. Dacă te afli într-o biserică mică, masa critică poate fi sub 120 de persoane. Totuşi, vei avea nevoie de un procent semnificativ din membrii bisericii pentru a atinge masa critică. Dacă te afli într-o biserică mult mai mare, de sute sau mii de oameni, vestea bună e că 120 de persoane sunt suficiente pentru a face până la urmă tranziţia întregii biserici. Peter Wagner recunoaşte importanţa masei critice în cartea sa Plantarea de biserici pentru o recoltă mai mare: în fizica nucleară, masa critică este cantitatea minimă de material fisionabil necesar pentru producerea unei reacţii în lanţ. în plantarea de biserici ea indică dimensiunea de care are nevoie un nucleu viabil în momentul în care iese în public, pentru ca biserica să crească bine. Dacă planul pe termen lung al bisericii este să nu fie mai mare de 200 de persoane, masa critică nu are nevoie să fie mai mare de 25 sau 30 de adulţi. Dacă biserica plănuieşte să crească mai mare de atât, atunci acest număr nu este suficient. Masa critică trebuie să fie între 50 şi 100 de adulţi.115 C o m p o n e n t a 2: V iz iu n e a

Pentru a ajuta un grup de oameni să atingă masa critică, e nevoie de o viziune a bisericii de tip celulă. George Barna, în cartea sa Puterea Viziunii,

Reformarea bisericii secolului X XI

223

descrie viziunea într-o serie de imagini. Pentru el, viziunea este: O privire aruncată în viitorul pe care Dumnezeu îl vrea pentru fiecare ucenic Un vis pe roţi şi o hartă O ţintă aleasă din mulţimea copleşitoare de nevoi O idee pe măsura lui Dumnezeu Vederea invizibilului şi transformarea lui în vizibil Visuri sfinţite116 Viziunea este o componentă esenţială pentru atingerea masei critice. Nu mă refer la viziunea bisericii scrisă pe fluturaşi şi răspândită printre oameni. Din perspectiva împărăţiei, viziunea este pasiune, chemare, con­ strângere din partea lui Dumnezeu, necesitate. Acest tip de viziune nu este ceva ce eu prind, ci ceva care mă prinde pe mine. Nu eu activez această viziune, ci ea mă pune pe mine în mişcare. Hellen Keller a fost întrebată: „Ce ar putea fi mai rău decât să te naşti orb?“ Ea a răspuns: „Să ai vedere fară să ai viziune?" Oswald Chambers, în lucrarea Ce am mai bun pentru Cel Preaînalt descrie viziunea ca un proces care se desfaşoară în viaţa noastră. „Dumnezeu ne dă viziunea, iar apoi ne duce prin vale pentru a ne pune în forma potrivită împlinirii ei, dar acolo, în vale, atât de mulţi dintre noi cedăm şi renunţăm. Fiecare viziune va deveni realitate, dacă avem răbdare." Viziunea este ceva ce lucrează în viaţa noastră, nu ceva asupra căruia lucrăm noi. Chambers vorbeşte din nou despre viziune: „Nu putem ajuta viziunea, ci trebuie să trăim în inspiraţia ei până când se împlineşte sin­ gură".117 Şi Barna recunoaşte caracterul „formator" al viziunii. „A afirma că vizi­ unea se ocupă de ceea ce este de dorit înseamnă să insinuăm că ea deter­ mină schimbarea. Viziunea nu are niciodată de-a face cu menţinerea actualei stări de fapt. Ea are de-a face cu extinderea realităţii până când ajunge dincolo de etapa actuală."118 In camera de sus, vedem un grup de oameni care fuseseră formaţi după viziunea adusă de Hristos de la Tatăl. Trecuseră prin vale şi acum formau o unitate dinamică: trupul lui Hristos, masa critică. Fiecare persoană din Biblie folosită pentru a împlini viziunea lui Dumnezeu a trecut prin acest proces de formare în umblarea prin vale. Ei nu au conceput viziunea, ci au fost schimbaţi de ea, aşa încât Dumnezeu a putut să o împlinească prin ei. Avraam a fost schimbat după viziunea lui Dumnezeu, apoi Dumnezeu Şi-a

224

A Doua Reformă

împlinit viziunea prin el. La fel au fost Moise şi David. Priviţi la procesul schimbării din viaţa lui Petru şi a lui Pavel. Amândoi au trecut prin vale înainte ca Dumnezeu să-i cheme să implementeze viziunea. Noi abordăm viziunea astfel:,Aceasta este viziunea lui Dumnezeu; eu trebuie să fac tot ce ţine de mine pentru a o împlini." De aceea avem nevoie să fim transformaţi înainte de a experimenta viziunea lui Dumnezeu. Atunci când lucrul acesta se petrece, ajungem să gândim astfel: „Iată viziu­ nea lui Dumnezeu; acum vreau să văd cum mă va transforma Dumnezeu în acord cu viziunea Lui." Un conducător al unei biserici de lângă Washington D.C. a primit de la Domnul următorul cuvânt despre viziune: „Unde viziunea este neclară, preţul e totdeauna prea mare." De aceea trebuie să vedem clar viziunea lui Dumnezeu. Viaţa de comunitate şi de slujire pe care Isus a pregătit-o pen­ tru noi este atât de importantă, încât trebuie să ne facem bine socoteala cheltuielilor, după cum ne-a spus El. Dacă viziunea nu e clară, undeva pe drum o vom abandona. C o m p o n e n t a 3: D e d ic a r e a

Fără o dedicare absolută pentru Hristos, nu se va atinge masa critică. In repetate rânduri, Domnul Isus a căutat să testeze şi să întărească dedi­ carea ucenicilor Lui. „Cine spun oamenii că sunt Eu?“ „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul." „Voi nu vă duceţi?" Masa critică se va atinge numai în contextul unei dedicări intense şi necondiţionate. La acest tip de dedicare nu ajungem peste noapte. El se învaţă în viaţa de celulă, adică în exact acelaşi context în care Isus a format dedicarea ucenicilor Lui. Dedicarea se dez­ voltă în creuzetul vieţii de celulă şi este testată acolo prin împlinirea viziu­ nii. Trăirea împreună a vieţii de celulă dezvoltă acea dedicare necesară atingerii masei critice. Isus are aceleaşi standarde în ce priveşte dedicarea pentru fiecare generaţie a celor care vin după El. Apoi a zis tuturor: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să M ă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine

Reformarea bisericii secolului X XI

225

însuşi? Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, Se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri (Luca 9:23-26). Acest tip de dedicare se descoperă în comunitate. Elfon Trueblood ne provoacă spunând următoarele: Nu vom fi mântuiţi prin nimic altceva decât prin dedicare, iar aceasta nu va fi eficientă dacă nu îşi găseşte exprimarea printr-o relaţie dedicată. Dacă am cunoaşte cât de cât natura umană, am începe prin a respinge aroganţa autosufxcienţei. Oamenii dedicaţi au nevoie de părtăşie nu pentru că sunt puternici, ci pentru că sunt şi ştiu lucrul acesta - în mod fundamental păcătoşi şi slabi.119 A -L urma pe Hristos în comunitatea Sa reclamă o dedicare măsurată până la moarte. Aceasta a fost ceea ce i-a învăţat El pe ucenici înainte de a ajunge în camera de sus. Camera de sus vorbea despre moartea Lui, dar şi despre moartea lor faţă de propria lor agendă, mândrie, visuri de mărire personală, poziţie şi faţă de confortul şi răsplata pământească. Numai o asemenea dedicare va duce la atingerea masei critice. C o m p o n e n t a 4: V a l o r il e

Valorile sunt acele lucruri sau calităţi cu valoare intrinsecă; convingeri sau standarde. Valorile sunt convingeri profunde şi bine însuşite care ne influenţează acţiunile. Care sunt valorile care au condus viaţa lui Isus? Care au fost calităţile care au avut importanţă şi valoare intrinsecă în ochii lui Isus? Aceste valori sunt esenţiale pentru atingerea masei critice. Isus i-a învăţat zilnic pe ucenici despre valorile spirituale. Nu L-a interesat dacă pot spune pe dinafară un crez despre valorile împărăţiei, ci a vrut ca ei să-şi însuşească aceste valori până la nivelul inimii şi apoi să le trăiască în cadrul comunităţii. Unele dintre valorile despre care a vorbit în mod constant sunt credinţa, trăirea în prezenţa Sa, comunitatea, slujirea, darurile, unitatea, rugăciunea, edificarea şi evanghelizarea. Aceste valori formează baza prin care se atinge, în mod intrinsec, masa critică. Nu con­ tează atât de mult ce este important pentru mine, ci ce este important pen­ tru Dumnezeu. Aceste valori care se revarsă din inima lui Dumnezeu au ca rezultat masa critică.

226

A Doua Reformă

C o m p o n e n t a 5: T im pu l

De câte ori mai fuseseră ucenicii împreună în camera de sus? Probabil că de câteva ori. Cu toate acestea, nu se întâmplase nimic asemănător Cincizecimii, deoarece nu venise încă „împlinirea vremurilor". Pentru a asambla componentele sistemului lui Isus este necesară o perioadă de timp, dar însuşirea dinamicii lui necesită şi mai mult. Putem înţelege cum funcţionează celulele destul de repede, dar trăirea în ele necesită mai mult timp. Din nefericire, puţini dintre noi preţuiesc răbdarea şi, după cum spunea Shakespeare: „cât de săraci sunt cei fară răbdare". Nicăieri lucrul acesta nu este mai adevărat decât în cazul conducătorilor de biserici. Vrem împlinire şi succes imediat. Cultura noastră este croită pentru soluţii rapi­ de şi pentru a obţine orice repede. Reclamele de la televizor fac totul să pară atât de uşor. Este uşor să cumperi o maşină, să ridici o casă, să slăbeşti 20 de kilograme, să devii un om de afaceri prosper, să devii milionar în dolari sau - să faci să crească o biserică. Nerăbdarea noastră în implementarea oricărei viziuni în biserică îşi are rădăcinile în mândria noastră. Totdeauna ne supraestimăm abilitatea de a face ca lucrurile spirituale să se petreacă repede. Nevoia noastră de soluţii rapide şi de succes instant dezvăluie o deficienţă de bază în modul în care înţelegem Biserica. Mulţi cred că dacă depun destul efort şi aplică metodele corecte, atunci biserica va avea succes foarte repede. Aceasta ar fi adevărat dacă Biserica ar fi doar o organizaţie pe care o conducem şi o administrăm. Pentru ca Dumnezeu să zidească tipul de biserică pe care II doreşte, este necesar un anumit timp. Dumnezeu face totul la împlinirea vre­ murilor. Această împlinire nu se petrece până când Isus nu pregăteşte un popor care să devină Biserica Sa. Marea parte a acestui timp trebuie dedi­ cată liderilor ca ei să înveţe cum să-L lase pe Dumnezeu să-Şi facă lucrarea în loc să încerce să o facă ei. C o m p o n e n t a 6: P r o c e su l

Masa critică se atinge pas cu pas, printr-un proces. Procesul atingerii masei critice într-o biserică presupune formarea unui nucleu de lideri ino­ vatori, atragerea unei reţele de sprijin dedicate şi pregătite şi apoi dez­ voltarea unei infrastructuri de bază. Ocolirea oricăreia dintre aceste etape

Reformarea bisericii secolului X XI

227

importante ale procesului va da naştere unei imitaţii de biserică de tip celulă, în locul uneia explozive. Fiecare etapă conţine seminţele pentru următoarea. In fiecare etapă, vor exista mai mulţi oameni decât sunt necesari pentru acel stadiu. De exemplu, la momentul în care există un nucleu de 12 lideri, mai mult de 12 persoane trebuie să participe activ. Poţi avea 100 de persoane care să te urmeze, dar să te afli tot în perioada în care faci ucenicia celor 12 sau în care înveţi implementarea prin intermediul reţelei de sprijin de 70. Insă, la momentul în care este atinsă masa critică, fiecare etapă trebuie să fi fost parcursă şi să aibă reprezentanţi acolo: inovatorii, liderii de bază şi reţeaua de sprijin formează infrastructura dezvoltării bisericii. Numai atunci poate Duhul lui Dumnezeu să lucreze şi să creeze prin aceste etape masa critică. C o m p o n e n t a 7: C o n d u c e r e a

Isus a avut o strategie de conducere, nu una de membralitate. Şi-a con­ centrat timpul şi energia pe dezvoltarea liderilor şi transformarea lor într-o unitate funcţională. Biserica de tip celulă nu va atinge niciodată masa criti­ că până când liderii nu sunt pregătiţi să înţeleagă sistemul divin al bisericii de tip celulă şi până nu se dedică implementării lui. Metoda veche de con­ ducere a bisericii prin slujitori profesionişti nu va duce la atingerea masei critice. Trebuie implementată structura de conducere de tip Ietro (Exod 18) pentru ca Hristos să aibă un lanţ de sprijin şi de coordonare peste 10, 50, 100 şi 1 0 00 de persoane. Masa critică se va dezvolta numai prin lideri cu atitudine de supunere şi de slujire. In Povestea celor trei regi, Gene Edwards descrie acest tip de supunere în viaţa regelui David. Următoarea conversaţie este una alegorică între un tânăr ofiţer şi „Marele războinic" al regelui David. „Marele războinic" explică ce l-a făcut pe David un mare conducător: David mi-a arătat supunere, nu autoritate. El m-a învăţat nu soluţiile rapide ale legilor şi regulilor, ci arta răbdării. Asta mi-a schimbat viaţa. Legalismul nu este altceva decât modalitatea unui lider de a evita suferinţa. Regulile au fost inventate de bătrâni, pentru a se putea duce mai devreme la culcare! Oamenii care se agaţă de autoritate dau astfel dovada că nu o au. Iar regii care ţin cuvântări despre supunere dezvăluie două temeri din inima lor: nu sunt siguri că sunt cu

228

A Doua Reformă

adevărat lideri, trimişi de Dumnezeu şi trăiesc cu o teamă cumplită de răzvrătire. Regele meu nu mi-a vorbit despre supunerea mea faţă de el. El nu s-a temut de rebeliune... pentru că nu îi păsa dacă ar fi fost detronat! David m-a învăţat ce înseamnă să pierd, nu să câştig. Să dau, nu să iau. El mi-a arătat că liderul, nu cel ce-1 urmează, trebuie să rabde. El ne-a protejat de suferinţă, nu a minimalizat-o. El m-a învăţat că autoritatea se supune rebeliunii, mai ales când rebeliunea nu este mai periculoasă decât imaturitatea sau prostia. ...autoritatea de la Dumnezeu nu se teme de provocatori, nu se apără şi nu îi pasă deloc dacă este detronată. Conducerea ştie că mândria şi puterea nu duc la o creştere spirituală explozivă. Poate părea incredibil, dar numai o inimă supusă şi slujitoare poate asigura o conducere de calitate care să genereze masa critică. C o m p o n e n t a 8: S t r u c t u r a

Biserica de tip celulă operează cu structurile ei proprii, unice şi nu va funcţiona cu structura veche a unei singure zile pe săptămână. Masa critică nu va fi atinsă până când structurile necesare nu sunt aşezate la locul lor. Structura de bază este însăşi celula, iar toate celelalte activităţi şi funcţii vin în sprijinul ei. Structurile esenţiale cuprind: conducerea, echiparea, evanghe­ lizarea, închinarea, rugăciunea, după cum sunt descrise în capitolele 18 şi 20. Scriind despre înnoire în cartea Semnele Duhului, Howard Snyder explică una dintre dimensiunile înnoirii: ...are de-a face cu formele şi structurile. Este acea dimensiune a înnoirii care se referă la felul în care noi, credincioşii, experi­ mentăm viaţa împreună. Este problema burdufurilor celor mai bune pentru vinurile noi. Adesea, înnoirea moare prematur din lipsă de structuri eficiente. Vinul cel nou se scurge prin crăpăturile formelor noastre şi este rapid pierdut. înnoirea devine o amintire dragă, nu un mod de viaţă.122 C o m p o n e n t a 9: R u g ă c iu n e a

Rugăciunea este respiraţia şi viaţa unei biserici de tip celulă. Isus a spus: „Eu îmi voi zidi Biserica m ea...“ în procesul zidirii Bisericii de către

Reformarea bisericii secolului XXI

229

Hristos, partea noastră este rugăciunea şi comunicarea cu Marele Zidar. Deoarece biserica de tip celulă nu funcţionează fară implicarea lui Hristos în zidirea ei, ea depinde în întregime de rugăciune. Cum vei fi parte din ceea ce zideşte El, dacă nu înţelegi inima şi dorinţele Lui? Cum vor şti liderii să slujească, dacă nu sunt pe aceeşi lungime de undă cu Dumnezeu şi nu au puterea Lui? Cheia pentru atin­ gerea masei critice este dependenţa de Domnul, nu activităţile bune. Dacă biserica nu este una care se roagă, care tânjeşte după prezenţa lui Dumnezeu, atât individual, cât şi colectiv, atunci intrarea în celule se va dovedi a fi cea mai frustrantă acţiune pe care o veţi încerca. Un lucru este adevărat: dacă Dumnezeu vrea ca biserica ta să devină una de tip celulă, vei învăţa să te rogi fie înainte, fie după implementare. Rugăciunea va deveni un strigăt de disperare către Singurul care poate conduce biserica spre ceea ce trebuie să fie. Coleman spune: ... El a subliniat importanţa vieţii de rugăciune în repetate rânduri în discuţiile cu ucenicii, lărgindu-i tot mereu semnificaţia şi aplicabilitatea, pe măsură ce ei deveneau mai capabili să înţeleagă realităţile mai profunde ale Duhului Său. Era o parte indispensa­ bilă a pregătirii lor, pe care, la rândul lor, trebuiau să o transmită altora. Un lucru e sigur: dacă nu înţelegeau însemnătatea rugăciu­ nii şi nu o practicau cu consecvenţă, din vieţile lor nu ar fi rezultat t 123 mare lucru. Trebuie înţeles sensul rugăciunii. Ea trebuie să îşi găsească locul la toate nivelurile bisericii - la întâlnirile celulelor, ale liderilor, la întâlnirile săptămânale, în serviciile colective, în familii şi individual. Cele mai mari biserici din lume nu au doar un sistem de celule în care toţi să beneficieze de viaţa în comunitate, ci sunt cunoscute şi pentru rugăciune. C o m po nenta

10: P u t e r e a

Toate componentele de mai sus se pot afla la locul lor, dar sistemul să nu funcţioneze. Este nevoie de o putere extraordinară pentru a face ca o biserică pământească, alcătuită din oameni, metode şi structuri să devină o masă critică spirituală. Numai Dumnezeu este Cel ce poate asigura această componentă. De aceea Domnul Isus, după perioada de pregătire de trei ani şi jumătate, le-a poruncit ucenicilor să aştepte în Ierusalim până vor fi primit „făgăduinţă".

230

A Doua Reformă

El a promis că Se va întoarce în Duhul, iar ei vor deveni trupul Său spiri­ tual pe pământ. Duhul făgăduit este detonatorul care activează toate com­ ponentele şi duce la declanşarea reacţiei în lanţ a puterii spirituale. La Cincizecime s-a atins masa critică, o explozie de viaţă şi de comu­ nitate spirituală care a zdruncinat lumea. Dar acea explozie a fost alcătuită din componente pe care Isus le-a asamblat cu grijă timp de mai mult de trei ani: cei 120, viziunea, dedicarea, valorile, timpul, procesul, conducerea, structura, rugăciunea şi puterea. Astăzi, noi trebuie să acordăm atenţie aceloraşi componente. Fără ele, explozia întrupării nu va fi posibilă şi vom avea o mare problemă, nu o mare explozie.

E ta p e I stra te g ic e I _____________I

P ro ce su l I sch im b ă rii I al lui S c h a lle r i

Pregătire

C onvergenţă

N u m e re le din I C o n t in u u m u l I V iz iu n e / Noul I |u j |sus I A c ţiu n e T e s ta m e n t | __________________ I ___________

C uvinte profetice (Isus)

Viziunea bisericii-celulă

C o n c e p e re

In tro d u ce re

_______ P

Iniţierea

2-3 p erso an e

Inovare

Legitim area sprijinirea

12 p erso an e

Nucleul de co n d u cere

E xecutarea

70 d e p erso an e

A tingerea obiectivului

120 de persoane

R O T 0 T 1 P

M asa

critică

O P E R A j

G rup de

■

C O N C L U Z IE D O C T R I N A R E V O L U Ţ IE I

Coruperea instituţiilor şi a mişcărilorface ca viaţa care le-a fo st dată la început săfie adesea înăbuşită. De aceea ele au nevoie de o reevaluare constantă, de o critică permanentă şi o continuă întoarcere la scopul şi spiritul lor originar. Biserica nuface excepţie. Ba chiar este ilustraţia cea mai clară a afirmaţiei de mai sus.

—E. Stanley Jones

ntrând în secolul XXI, multe voci profetice sugerează că Biserica tre­ buie să se schimbe radical pentru a putea fi instrumentul eficient al lui Dumnezeu. După părerea lui Francis Schaeffer exprimată în cartea Moartea în Cetate, trăim într-o lume „postcreştină". Având în vedere situaţia în care ne aflăm, el face următoarea propunere:

I

Biserica generaţiei noastre are nevoie de reformă, trezire şi de revoluţie constructivă. Adesea, oamenii cred că cei doi termeni „reformă" şi „trezire" sunt opuşi unul altuia. Dar aceasta este o greşeală. Amândoi au de-a face cu „restaurarea". Reforma se referă la restaurarea unei doctrine curate, trezirea se referă la restaurarea vieţii creştine. Reforma vorbeşte despre o întoarcere la învăţăturile Scripturii, iar trezirea despre o viaţă adusă într-o relaţie corectă cu Duhul Sfânt.124 Discutând starea Bisericii, Schaeffer pune alături patru cuvinte impor­ tante - reformă, trezire, restaurare şi revoluţie. El concluzionează că, înainte ca revoluţia spirituală a societăţii să poată avea loc, trebuie să se petreacă o reformă a doctrinei şi o trezire a credincioşilor. Aici sugerează (iar în alte locuri o spune clar) că o restaurare a structurilor este esenţială, împotrivirea face şi ea parte din amestec. 231

232

A Doua Reformă

Revoluţia spirituală care va schimba societatea din rădăcini se petrece după următoarea ecuaţie: Reformarea Doctrinei + Trezirea adusă de Duhul Sfânt + Rămăşiţa dedicată lui Dumnezeu + Restaurarea prin întoarcerea la modelul noutestamentar = Revoluţie Spirituală. R e f o r m a r e a D o c t r in e i

Reformarea câtorva doctrine importante s-a petrecut cu mai mult de 500 de ani în urmă. Deformarea unor doctrine precum mântuirea, autori­ tatea Scripturii, preoţia credincioşilor şi altele a fost corectată, iar acestea au fost aduse pe o cale mai biblică. Bineînţeles că aceasta presupune o regândire a acestor doctrine în fiecare epocă. Totuşi, Reforma a stabilit un cadru doctrinar care lipsise în ultimii 1000 de ani. Astăzi, nu mai este nece­ sar ca Biserica să treacă prin procesul dureros al reformării cadrului te­ ologic major al creştinismului. Lucrul acesta s-a făcut deja. Reforma este considerată de mult ca fiind cel mai important moment din istoria Bisericii. De când am intrat în mişcarea bisericii de tip celulă, am început să privesc altfel Reforma. Ce-ar fi dacă Reforma de acum 500 de ani a fost o pregătire pentru ceea ce Dumnezeu intenţionează să facă astăzi? Dacă în planul lui Dumnezeu reformarea doctrinei a fost numai unul dintre ele­ mentele de pregătire a lumii în vederea recoltei revoluţionare pe care El o pregăteşte pentru astăzi? Este aceasta o abordare radicală? Da! Dar dacă priv­ im istoria ca pe un proces continuu prin care Dumnezeu foloseşte anumite evenimente pentru a le facilita pe următoarele, nu e exagerat să gândim astfel. Dumnezeu abordează istoria pe termen lung. Evenimentele Vechiului şi ale Noului Testament au fost împletite unele cu celelalte pe o perioadă de mai bine de 2000 de ani de istorie. Nu este istoria modernă suficient de impor­ tantă în ochii lui Dumnezeu pentru a beneficia de aceeaşi atenţie divină? T r e z ir e a A d u s ă D e D u h u l S f â n t

Revoluţia spirituală începe cu reformarea doctrinei şi continuă cu trezirea adusă de Duhul Sfânt. Nu vorbesc doar despre „revitalizare", deşi aceasta şi trezirea adusă de Duhul Sfânt sunt destul de strâns legate. Am

Reformarea bisericii secolului X XI

233

avut perioade în care Biserica, mai ales în istoria modernă, a fost trezită. Asemenea revitalizări poate că au schimbat şi au dat energie societăţii lor pentru o scurtă perioadă de timp, dar nu au avut efecte pe termen lung. Singura speranţă este o revoluţie spirituală constructivă. Aceasta nece­ sită o trezire de la Duhul lui Dumnezeu, care este Cel ce generează orice trezire. In acest secol, Dumnezeu pare a fi turnat Duhul Său într-un mod cu totul special. Iar lucrul acesta nu a avut de-a face cu descoperirea unei noi doctrine despre Duhul Sfânt, ci trezirea a avut loc prin experimentarea şi trăirea vieţii din Duhul. în timp ce bisericile evanghelice se avântau în dezbateri şi învăţături despre Duhul Sfânt, în alte grupuri se petrecea o mişcare a Duhului lui Dumnezeu. In secolul XX, am fost martori ai lucrării Duhului Sfânt în multe vieţi. Această mişcare a Duhului lui Dumnezeu se petrece în grupuri precum bisericile penticostale, mişcarea de reînnoire catolică şi mişcarea celui de-al treilea val din rândul cultelor celor mai mari. Engel şi Norton discută lucrul acesta în cartea lor Ce nu merge bine cu secerişul. Istoria Bisericii ne oferă şi nişte lecţii menite să ne trezească. Când Biserica intră din nou într-o politică statică de împotrivire la schimbare, devine o cochilie goală. Aspectele exterioare pot părea potrivite, dar vitalitatea interioară s-a stins demult. Bineînţeles că lucrul acesta este tipic pentru o biserică aflată în criză de eficienţă, care face lucrurile în virtutea inerţiei. Dar apoi are loc renaşterea o lucrare a Duhului Sfânt, o nouă relevanţă! Cel mai adesea, acest vin nou nu poate fi ţinut în burdufurile vechi şi trebuie creată o nouă părtăşie. Alteori viaţa cea nouă „infectează" vechea cochilie goală, readuce trupul la funcţiunea lui adevărată şi la eficienţă.125 P u t e r e a R ă m ă ş iţ e i

Revoluţia spirituală care decurge din reformarea doctrinei şi înnoirea adusă de Duhul Sfânt este implementată de o rămăşiţă a poporului lui Dumnezeu. Când Dumnezeu se pregăteşte să facă ceva măreţ, El alege o rămăşiţă. Rareori face Dumnezeu ceva important prin intermediul majorităţii, după cum vedem clar din istoria lui Ghedeon. Dumnezeu l-a ales pe Ghedeon să conducă armata împotriva madianiţilor, amaleciţilor şi a fiilor Răsăritului. Chemarea la arme s-a auzit în Israel şi aproximativ 32 000 de voluntari s-au adunat pentru a lupta împotriva unei armate de 135 000 (Judecători 7 şi 8).

234

A Doua Reformă

Cele două armate ajunseseră destul de aproape pentru a se putea deja angaja în bătălie în valea Izreel, când Dumnezeu decide să aleagă rămăşiţa. Pregătirea a început prin reducerea numărului de soldaţi. Dacă ar fi câştigat războiul, ar fi spus că s-a făcut datorită priceperii lor şi numărului soldaţilor. Dumnezeu îi spune lui Ghedeon că armata e prea mare. 32 000 de voluntari împotriva a 135 000 de soldaţi profesionişti? „Doamne, cred că glumeşti!" Dar Ghedeon le transmite voluntarilor din armata sa cuvân­ tul lui Dumnezeu. „Oricare dintre voi care este speriat sau nu vrea să lupte sau vrea să se întoarcă acasă, e liber să plece" le-a spus el. Ghedeon a fost aproape ruinat. 22 000 de oameni au plecat acasă. Insă Dumnezeu încă nu-Şi găsise rămăşiţa. Cei 10 000 care rămăseseră erau încă prea mulţi şi, dacă ar fi câştigat, şi-ar fi arogat meritele. Testul rămăşiţei a mai fost aplicat o dată. Dumnezeu i-a spus: „Uită-te la soldaţi când se duc să bea apă. Pe cei care îşi lasă suliţele jos şi se aşază în patru labe să bea, devenind astfel vul­ nerabili, trimite-i acasă. Pe cei care se duc să bea fară să lase suliţa din mână, conştienţi că sunt în zonă de luptă, şi beau din căuşul palmei, păstrează-i.“ Câţi au rămas? Trei sute. Trei sute împotriva a 135 000. Aceasta era rămăşiţa lui Dumnezeu. Trebuie să ajungem să înţelegem puterea rămăşiţei. Dumnezeu căuta un grup care să depindă de El, de puterea Lui şi de planul Lui, fară comentarii. Dumnezeu avea nevoie de o rămăşiţă ascultătoare, deoarece bătălia care urma avea să fie dusă după metodele Lui. In noaptea aceea, prin Ghedeon, Dumnezeu le-a spus soldaţilor despre planul de luptă şi despre armele pe care aveau să le folosească. Care erau aceste arme? Un ulcior, o făclie şi o trâmbiţă. Ce s-ar fi întâmplat dacă toţi cei 31 700 de soldaţi care plecaseră acasă ar fi fost acolo să primească aceste instrucţiuni? Când Ghedeon le-ar fi spus că urmau să ducă o bătălie pe timp de noapte, ar fi murmurat. Când le-ar fi spus despre armele pe care Dumnezeu le alesese pentru luptă, s-ar fi revoltat cu siguranţă, ar fi rupt rândurile sau ar fi por­ nit lupta cu duşmanul folosind arme convenţionale. Ar fi fost înfrânţi. Ce au făcut cei 300? Nu s-au plâns, nici nu s-au revoltat. Au luat acele arme şi au pornit la luptă. De ce? In momentul acela numărul lor era atât de mic, încât nu conta ce arme foloseau. Nu puteau învinge 135 000 de soldaţi cu aruncătoare de grenade. De obicei, o rămăşiţă este atât de mică, încât trebuie să lupte după planul lui Dumnezeu, cu armele lui Dumnezeu, la vremea stabilită de Dumnezeu, cu puterea lui Dumnezeu. Rămăşiţa lui

Reformarea bisericii secolului XXI

235

Dumnezeu e dedicată şi ascultătoare, făcând ceea ce are de făcut în felul lui Dumnezeu. Şi astăzi Dumnezeu cheamă o astfel de rămăşiţă. Tu ai putea face parte din ea. Dacă eşti, ţi se va cere să dai dovadă de o mare credinţă şi de mult curaj. Mulţi nu vor răspunde chemării sau nu se vor ridica la înălţimea provocării. Vei fi parte din rămăşiţă nu datorită spiritualităţii sau abilităţilor tale, ci datorită dedicării tale pentru bătălie şi disponibilităţii de a purta lupta cu armele lui Dumnezeu, după planul lui Dumnezeu, la vre­ mea stabilită de Dumnezeu şi cu numărul de oameni ales de Dumnezeu. Restaurarea M o delului

Biserica este speranţa pentru revoluţia secolului XXI. Dar ce fel de biserică? Ce model? Ce structură? Poate Biserica, aşa cum o ştim, să fie folosită pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu în aceste vremuri? Revoluţia spirituală în secolul XXI nu poate fi eficientă fară construirea unei structuri prin care să poată fi exprimate doctrina curată, puterea spiri­ tuală şi revelaţia lui Dumnezeu. Din când în când în istorie, primele trei părţi ale ecuaţiei revoluţiei au apărut împreună. Am avut parte de reformarea doctrinei, de trezire din partea Duhului lui Dumnezeu şi de alegere a unei rămăşiţe a Lui. Dar nu s-a produs o revoluţie spirituală. Reforma s-a produs, dar a fost turnată înapoi în burdufurile vechi. Mişcările Duhului lui Dumnezeu în istorie au fost izolate geografic şi ca structură. Rămăşiţe ale poporului lui Dumnezeu au fost alese periodic, dar fară rezultate pe termen lung. Aceste prime trei părţi ale ecuaţiei nu au avut un cadru în care revoluţia spirituală să se poată declanşa. Ultima parte a formulei lipsea. Nu exista o structură în trupul lui Hristos în care să poată fi implementate reforma, trezirea şi rămăşiţa. Revoluţia spirituală are nevoie de o structură. Această structură este mode­ lul Bisericii noutestamentare cu două aripi. în lipsa unui burduf structural, vinul reformei, al trezirii şi al rămăşiţei se va evapora treptat. Acest ultim element începe să fie aşezat la locul lui în aceste ultime zile dinaintea trecerii într-un nou mileniu. Modelul de tip celulă al Bisericii Noului Testament promite să fie structura care va da celorlalte elemente cadrul în care să se poată declanşa o revoluţie explozivă, în mişcarea bisericii de tip celulă, Dumnezeu creează structura prin care biserica poate fi catalizatorul revoluţiei spirituale.

236

A Doua Reformă D u m n e z e u S e O c u p ă D e R e v o l u ţ ii!

Biblia proclamă foarte clar că Dumnezeu a creat prin Cuvânt istoria omului, iar încheierea ei se va produce la strigătul şi sunetul trâmbiţei care anunţă a doua venire a lui Hristos. Istoria nu merge în cerc, aşa cum inter­ pretează gânditorii orientali, nici nu se deplasează înapoi, cum cred animiştii, nici nu se orientează spre înăuntru, cum cred adepţii New Age, nici nu se deplasează în sus aşa cum interpretează scientiştii şi nici nu se îndreaptă spre nicăieri, după cum susţin nihiliştii şi ateii, nici nu merge în spirală în jos, către ţinutul întunericului, aşa cum susţin sataniştii. Istoria se deplasează înainte, către un punct prestabilit de Dumnezeu, care este implicat activ în hotărârea cursului ei. In monumentala sa istorie a lumii, Istoria Civilizaţiei, Will Durant compară influenţa lui Cezar cu cea a lui Hristos. Iată ce spune el despre Isus: Revoluţia dorită de El a fost una mult mai profundă, fară de care reformele ar putea fi numai ceva superficial şi tranzitoriu. Dacă ar putea curăţa inima umană de dorinţe egoiste, de cruzime şi pofte, utopia s-ar împlini de la sine şi toate acele instituţii care apar din pricina lăcomiei şi a violenţei umane, precum şi nevoia de legi ce decurge din acestea, ar dispărea. Din moment ce aceasta ar fi cea mai profundă dintre toate revoluţiile, pe lângă care toate celelalte ar fi simple cotip d’etats, în care o anumită clasă înlătură o alta pen­ tru a exploata în locul ei, Hristos a fost, în acest sens spiritual, cel mai mare revoluţionar din istorie.126 Istoricul Edward Gibbon a apreciat, de asemenea, valoarea creştinis­ mului în comparaţie cu alte mişcări revoluţionare din istorie. In timp ce marele trup [Imperiul Roman] era invadat de violenţă publică şi subminat de o decădere treptată, o religie curată şi modestă s-a strecurat în minţile oamenilor, a crescut în tăcere şi în obscuritate, şi-a întărit puterile prin persecuţie şi, în final, a înălţat victorioasă steagul Crucii pe ruinele Capitoliului.127 B is e r ic a E s t e I n s t r u m e n t u l L u i D u m n e z e u

Pentru cei mai mulţi dintre noi, „istoria sacră“ reprezintă fie ceea ce s-a întâmplat în trecut în istoria Bisericii, fie ceea ce se va întâmpla în viitor,

Reformarea bisericii secolului X X I

237

la întoarcerea lui Hristos. Arareori ne gândim să folosim acelaşi termen şi pentru istoria contemporană. Suntem suspendaţi într-un creştinism de mâna a doua, aşteptând ca evenimentele spirituale importante ale celei de-a doua veniri să ne scape din vremea aceasta lipsită de spiritualitate. Bisericia de tip catedrală acţionează dintr-o perspectivă a cercului închis, cu o mentalitate de genul „Pe-aici nu se trece!", în aşteptarea revenirii sal­ vatoare a lui Isus. Cu siguranţă, Dumnezeu n-a fost prins nepregătit de această perioadă a istoriei. El trebuie să aibă o metodă de a câştiga milioanele de oameni născuţi în vremea noastră. Indiferent ce vrea să facă, El o va face prin Biserica Sa. După cum spune Howard Snyder în cartea Comunitatea Regelui: Biserica este mai mult decât instrumentul lui Dumnezeu pentru evanghelizare sau pentru schimbare socială; ea este, în supunere faţă de Hristos, instrumentul împlinirii întregului scop cosmic al lui Dumnezeu. împărăţia lui Dumnezeu vine şi, în măsura în care această împărăţie se manifestă deja în istorie înainte de întoarcerea lui Hristos, planul lui Dumnezeu este dus la îndeplinire prin Biserică... Biblia spune că Biserica nu este altceva decât trupul lui Hristos. Este mireasa lui Hristos (Apoc. 21:9), turma lui Dumnezeu (1 Pet 5:2), templul Duhului Sfânt (Ef. 2:21-22)... Dacă Biserica este trupul lui Hristos - mijlocul de acţiune al capului în lume - atunci ea este o parte indispensabilă a Evangheliei, iar eclesiologia (teolo­ gia despre Biserică) este inseparabilă de soteriologie (teologia despre mântuire).128 Este imperativ ca Biserica să înţeleagă ce face Dumnezeu şi încotro se îndreaptă El în istorie. Avery Willis descrie istoria ca fiind o „istorie sacră" (,heilsgeschichte), în care ceea ce face Dumnezeu stă la baza a tot ceea ce oamenii numesc, în general, istorie. Dumnezeu nu este un simplu spectator, care priveşte la ceea ce fac oamenii; el este un participant activ la răscumpărarea omenirii pierdute... Dumnezeu lucrează în viaţa copiilor Lui pentru a-i trimite la seceriş; de asemenea, lucrează şi în inima oamenilor din lume, ca să-i pregătească pentru mărturia copiilor Lui. Trebuie să vedem mâna Lui în ridicarea maselor aflate în căutarea unei vieţi mai bune, în neliniştea naţiunilor... Este ca şi cum Dumnezeu ar purta o mănuşă pe ale cărei degete

238

A Doua Reformă

sunt scrise cuvintele: cultură, politică, societate, economie şi religie. Mâna lui Dumnezeu acţionează în toate activităţile omului şi ale naţiunilor, pentru a produce o recoltă.129 Implicarea lui Dumnezeu în istorie merge de la crearea lui Adam şi a Evei, Avraam şi Moise, Ghedeon, profeţii şi până la naşterea lui Hristos. Ştefan a fost martirizat din pricina perspectivei pe care o avea asupra isto­ riei sacre. Citiţi predica lui remarcabilă despre istoria sfântă a lui Dumnezeu (vezi Faptele ap. 7). In Noul Testament, avem prezentată isto­ ria primilor ucenici. Ştim despre Augustin şi despre ceilalţi Părinţi ai Bisericii. Cunoaştem locul lui Luther şi al lui Wesley în istoria sfântă a lui Dumnezeu. Dar unde este locul Bisericii secolului XX? Care este locul nostru în istoria sacră a lui Dumnezeu? Este istoria seculară atât de rea şi de coruptă, încât Dumnezeu să nu mai poată folosi Biserica în implicarea Lui în istorie? Capacitatea lui Dumnezeu de a interveni în istorie nu a depins nicio­ dată de calitatea ucenicilor Lui. întotdeauna, ceea ce Dumnezeu a folosit pentru răscumpărarea istoriei distructive a omului a fost voia Lui suverană şi puterea Lui. Locul nostru în istoria lui Dumnezeu este acelaşi cu al acelora care au fost înaintea noastră. Astăzi, noi suntem instrumente ale istoriei Lui sacre, prin care continuă să răscumpere, să înnoiască şi să revoluţioneze.

Aici N im e n i Nu

P o a r tă P a n to fi!

Două companii producătoare de pantofi au dorit să deschidă o piaţă de desfacere într-o ţară nouă. Fiecare dintre ele a trimis câte un agent de vânzări pentru a evalua posibilităţile. Amândoi au descoperit aceeaşi reali­ tate. Nimeni în acea ţară nu purta pantofi. Unul dintre agenţi a trimis companiei lui următorul mesaj:,Anulaţi comanda. Aici nimeni nu poartă pantofi". Al doilea agent a trimis şi el companiei lui un mesaj: „Triplaţi comanda. Aici nimeni nu poartă pantofi". La fel ca în întâmplarea cu cei doi agenţi de vânzări, creştinii proce­ sează aceleaşi date ale realităţii, dar ajung la concluzii diametral opuse cu privire la Biserica de astăzi. Privind la starea lumii putem concluziona că trăim într-o perioadă a istoriei aflată sub influenţa a ceea ce s-a întâmplat în trecut cu Reforma. Suntem copleşiţi de ceea ce se întâmplă astăzi şi siliţi să stăm şi să aşteptăm

Reformarea bisericii secolului XXI

239

sfârşitul. Pe de altă parte, cineva cu viziune poate spune că această perioadă ne oferă cele mai mari oportunităţi pentru recoltă din toată istoria. Nu poate face Dumnezeu un lucru măreţ şi astăzi? Ralph Neighbour este de ani de zile agentul de vânzări care a triplat comanda. El .vorbeşte despre posibilităţi şi oportunităţi: Sunt convins că biserica tradiţională din lumea întreagă este încet înlocuită de o lucrare a lui Dumnezeu. Lucrările care au loc astăzi sunt la fel de puternice ca mişcarea din 1517, din timpul lui Martin Luther. Nu se poate spune că Luther a determinat prima reformă. El a fost numai cremenea care a aprins focul; lemnul uscat era gata de foc. Istoricii au examinat forţele care au intrat în acţiune în acel moment. Dezvoltarea tiparului, nemulţumirea clocotitoare faţă de lăcomia Romei, dezamăgirea crescândă faţă de sistemele filozofice, apariţia metodelor ştiinţifice, toate au făcut din acel secol unul de tranziţie. Biserica a fost reformată de mâna lui Dumnezeu ca s-o pregătească pentru lumea nouă, care era gata să apară. Catolicismul Evului Mediu era, pur şi simplu, incapabil să facă faţă noilor condiţii. Biserica reformată era un copil al vremii ei. A înfruntat fiecare nou eveniment cu putere de sus. Ea nu şi-a avut rădăcinile în vechile structuri, iar ramurile mai conservatoare au ţinut suficient de mult la vechile căi pentru a-i ardepe rug pe cei ce s-au depărtat prea mult. Tipul de viaţă bisericească atât de potrivit pentru Reformă, este, în zilele noastre, lipsit de putere. Biserica este neputincioasă. Nu se poate reproduce până când nu dă naştere fizic unor copii. Colind pământul acesta din 1974, iar neputinţa este peste tot. Este vremea unei noi reforme. Oamenii au intrat într-o nouă eră, una care n-a existat niciodată până acum în istoria omului. Schimbările se produc din ce în ce mai repede, iar Biserica este din ce în ce mai incapabilă să le facă faţă.130 Z â m b e ş t e , Sa r a , Z â m b e ş t e !

Cum va reacţiona biserica instituţionalizată faţă de cei ce vor intra în a doua reformă? Confruntarea şi amuzamentul sunt două variante posibile. Leonardo Boff pune această întrebare cu privire la Biserică şi la neliniştea creată de ceea ce el numeşte „reinventarea modernă a Bisericii". In lumina

240

A Doua Reformă

acestor noi aşteptări, statu-quoul zâmbeşte la exprimarea entuziasmului şi a speranţei, cu superioritate şi cu scepticism. Probabil că biserica instituţionalizată, cu experienţa şi prudenţa oamenilor mai vârstnici, va zâmbi la auzul acestor consideraţii —ca şi bătrâna Sara. Ea era stearpă şi credea că este imposibil să zămis­ lească. Ea a râs. Dacă ne punem în locul lui Avraam, vom auzi întrebarea lui Dumnezeu: De ce a râs Sara? Este oare ceva prea greu pentru Domnul? (Genesa 18:14). Zîmbeşte, Sara, pentru că tu, care erai sterilă, ai devenit fertilă, ai devenit o nouă creaţie! Sara deja a zămislit. Acolo, în pântecul Sarei, semnele unei noi vieţi încep deja să apară: se naşte o nouă Biserică în adâncul întunecat al problemelor umanităţii.131 Deci ce va face vechea şi înţeleapta biserică instituţionalizată dacă va mai auzi încă o dată despre noua viaţă a bisericii de tip celulă? Nu au fost schimbarea, înnoirea şi chiar revoluţia profeţite şi în alte vremuri, pe când Biserica era în tinereţea ei, capabilă să procreeze alţi copii? Acum Mireasa este în vârstă, iar vremea a trecut! Jucaţi-vă cu copiii născuţi lui Avraam de Agar! Renunţaţi la ideea ca un trup bătrân să aducă pe lume o viaţă nouă! Sara, zâmbeşte la gândul că o nouă formă va creşte din cea veche! Chicoteşte la gândul că o viaţă nouă şi exuberantă va ieşi din ceea ce este prea bătrân! Incruntă-te la gândul că viaţa ta veche şi confortabilă va fi per­ turbată de plânsetele şi pretenţiile noii veţi! Impotriveşte-te gândului că trebuie să-ţi reorganizezi vechea casă, pentru a face loc noii vieţi! Dar acel zâmbet de amuzament şi de neîncredere se va transforma în râsete de bucurie, când primele mişcări se vor simţi în adâncul trupului mamei. Zâmbetul de neîncredere se va transforma în bucurie. Naşterea va pre­ supune durere, dar noua viaţă va aduce o mare bucurie. Atât de mare a fost acea bucurie, încât Avraam şi Sara au pus copilului numele Isaac, care înseamnă „a râs“. La început, probabil au râs şi de Isus, de Petru, Pavel, Luther şi de Wesley. De ce să considerăm faptul acesta ca fiind ceva ieşit din comun? Până la urmă, vei ajunge să îţi dai seama că organismul este prea bătrân, rigid şi uscat pentru a mai naşte. Adoptă un copil! Ia-ţi un animal de com­ panie! Găseşte programe create de alţii şi joacă-te cu ele. Găseşte înlocuitori. Mulţumeşte-te cu bătrâneţile tale. Joacă-te cu copiii altora şi fii convins că, odată ce ai ajuns la bătrâneţe, nu vei mai zămisli ceva nou.

Reformarea bisericii secolului X X I

241

Da, statu-quoul zâmbeşte când aude vorbindu-se despre naşterea unei noi revoluţii a Bisericii. Boff le dă următorul avertisment celor ce zâmbesc superior în faţa revoluţiei lui Dumnezeu: Acesta este doar începutul, procesul este în plină desfăşurare. Nu este o realitate completă încă. Pastori şi teologi, luaţi seama! Nu dispreţuiţi această nouă cale care se iveşte la orizont. Nu căutaţi imediat să încadraţi acest fenomen în categoriile teologic-pastorale dobândite din alte contexte şi din alte experienţe eclesiale. Dimpotrivă, asumaţi-vă atitudinea acelora care văd, înţeleg şi . ~ 132 invaţa.

r\A p D o u âv

Kerorma A Doua Reformă este o argumentare informată şi susţinută a modelului noutestamentar al celebrării în grup mare asociată cu ucenicia în grupuri mici. — Howard A. Snyder, Profesor de Istoria Misiunii Asbury Theological Seminary In 1517, Martin Luther a afişat pe uşa bisericii din Wittenberg 95 de teze, ca o invitaţie la dezbatere asupra credinţelor fundamentale ale bisericii oficiale. 480 de ani mai târziu, A Doua Reformă ne provoacă cu dragoste, dar şi cu fermitate la a evalua Biserica de astăzi. Cartea abordează întrebări dificile, cu care mulţi dintre noi ne luptă, de ani buni: • D e ce este Biserica atât de ineficientă în împlinirea nevoilor disperate ale societăţii noastre? • De ce atât de mulţi lideri ai bisericilor sunt epuizaţi? • Cum trecem de la a face convertiţi la a face ucenici? • Putem cu adevărat experimenta felul de biserică despre care citim în Fapte? Nemulţumindu-se cu simpla identificare a problemelor Bisericii, Beckham sugerează şi soluţii biblice şi practice pentru cele dintâi. După prezentarea stări actuale a bisericii, el prezintă o temelie biblică urmată de un model practic pentru biserica secolului XXI. Cu ani de experienţă ca pastor, misionar, plantator de biserici şi profesor, el provoacă Biserica la a-şi evalua credinţele şi structura în lumina singurei noastre surse de autoritate, Biblia. W illiam A. Beckham este preşedintele T O U C H Global, o misiune cu rol catalizator în naşterea mişcării bisericii de tip celulă în întreaga lume. El vorbeşte şi se consultă cu biserici şi organizaţii în căutarea implementării conceptelor prezentate în această carte. Mai mult de 15 ani a slujit ca plantator de biserici al Southern Baptist în Tailanda. înainte de aceasta a fost pastor în trei biserici din Texas. Este căsătorit cu M aiy de 35 de ani şi în prezent sunt bunici.

E nevoie de o corectitudine a comunităţii lafel de mult ca o corectitudine a doctrinei. —Francis Schaeffer,

Biserica la sfârşitul secolului X X Reforma afost o revoltă împotriva autorităţii papale, dar nu împotriva conceptului roman de biserică-instituţie. —William R. Estep,

Povestea Anabaptiştilor In multe domenii, biserica trebuie mai întâi săfie mică, pentru ca ulterior să poatăfi cu adevărat puternică. —Elton Traeblood,

Jugul lui Hristos ISBN

l f l f l OA 2 A ^ D - 1

9 791880

828907