legile naturii care trebuie cunoscute de fiecare fiinta umana
Full description
legile termoFull description
LEGILE SCHIMBARII
Penjelasan singkat mengenai prinsip mandelian dan non-mandelian
Full description
Descripción completa
Descripción completa
Legile Lui Zamolxe
Full description
Ensayo sobre las leyes de Mendel GeneticaDescripción completa
Full description
Full description
Leyes de Mendel (resuelto)Descripción completa
Makalah ini berisi hukum persilangan medel 1 dan mendel 2Full description
3.1. Legile lui G.Mendel
Planul lecției • Încrucișarea monohibridă. Legea uniformității • Încrucișarea dihibridă și polihibridă. Legea segregării independente • Bazele citologice și statistice ale segregării mendeliene • Încrucișarea de analiză
Gregor Johann Mendel • 1822- 1884 • Călugăr austriac • A experimentat experimentat cu plantele de mazăre • Susținea că ‘factorii ereditari’ (genele) păstrează individualitatea individual itatea din
generație în generație • 1865 - “Versuche über Pflanzen-Hybriden”
Premizele • 1831 Charles Darwin inițiază călătoria pe corabia Beagle • 1839 Schleiden și Schwann propun Teoria celulară • 1847 Semmelweiss presupune că infec ția se transmite prin mânele contaminate ale medicilor • 1856 Mendel inițiază studiile de hibridizare cu boabele de mazăre • 1857 Louis Pasteur propune teoria despre germenii bolilor infecțioase • 1859 Darwin publică Originea speciilor • 1865 Mendel comunică rezultatele despre transmiterea caracterelor fenotipice la mazăre în cadrul Societă ții Naturaliștilor din Brünn. • 1900 Hugo de Vries în Olanda, William Bateson în Anglia, Franz Correns în Germania, și Erich Tschermak în Austria redescoperă legile lui Mendel, punând bazele geneticii clasice.
Termenii de bază: Generații: P = generația parentală (părinții) F1 = prima generație F2 = generația a doua Încrucișări: Încrucișare monohibridă = încrucișarea a două forme homozigote ce se deosebesc după un caracter analizat Încrucișare reciprocă = tip de încrucișare cu inversarea sexelor formelor parentale
Încrucișare dihibridă = încrucișarea a două forme homozigote ce se deosebesc după două caractere analizate
Termenii de bază: Semne: ♀ = genotipul (organismul) feminin ♂ = genotipul (organismul) masculin X = încrucișare + = alela dominantă a genei G = genotip (totalitatea de gene ale organismului) F = fenotip (totalitatea de caractere externe ale organismului)
1907- Reginald Punnett și William Bateson
Termenii de bază
Obiectul de studiu:
Pisium sativum 1856-64
• Mendel aplică ipoteza Purității gameților
• A inițiat investigațiile cu 34 tipuri de
Pisium
sativum
• După 2 ani a ajuns la 22 de linii pure
Avantajele • Plantă autogamă cu o structură a florii ce exclude apariția polenizărilor străine întâmplătoare • Plantă cu o perioadă scurtă de vegetație • Plantă cu caractere bine conturate
• Specie cu un sortiment bogat de varietăți
Pisium sativum
Caracterele analizate la
mazăre
Caractere din stânga sunt dominante, iar cele din dreapta recesive
Caracterele (7) analizate de G.Mendel
Componentele florii
Ipotezele lui Mendel • Există forme alternative de ‘gene’=alele
• Pentru fiecare caracter
organismele au 2 gene –
una de la mama și una de la tata
• Spermatiile și oosfera
(gameții) au o singură alelă, deoarece alelele segregă
• Când o alelă se exprimă, iar cealaltă nu are efect notabil, atunci această alelă este dominantă
Experimentele lui G.Mendel 1. Plantele trebuie sa posede caracteristici distincte de diferențiere. 2. Pe perioada înfloririi hibrizii de
plante trebuie să fie protejați (izolați) reproductiv pentru a exclude pătrunderea polenului străin
3.
Hibrizii și descendanța lor nu trebuie să sufere nici o modificare în fertilitatea sa
1. Încrucișarea monohibridă • Legea uniformității
• Legea segregării
Legea (principiul) uniformității • La încrucișarea
formelor homozigote
ce se deosebesc după un caracter (sau mai multe caractre!), în
generația următoare se obține o uniformitate după caracterul dominant
Legea (principiul)
uniformității Genotipuri în F1 4/4 Ss Fenotipuri în F1 4/4 netede
Legea segregării • La încrucișarea a doi indivizi heterozigoți ce se deosebesc
după un caracter, în generația următoare are loc segregarea
după fenotip în raport de 3 : 1
Legea segregării Genotipuri în F2 1/4 SS 1/2 Ss 1/4 ss Fenotipuri în F2 3/4 netede 1/4 rugoase
2. Încrucișarea dihibridă • S – forma netedă a bobului
• S – forma rugoasă a bobului
• Y – culoarea galbenă a bobului
• y – culoarea verde a bobului
Încrucișarea dihibridă • Segregarea după fenotip:
9:3:3:1
• Segregarea după genotip:
1:2:2:4:1:2:1:2:1
• după forma bobului: 3:1
• după culoarea bobului: 3:1
Legea segregării independente • La încrucișarea formelor parentale ce se deosebesc după două sau mai multe caractre segregarea în generația a două (F2) are loc independent după fiecare caracter în raport de (3 : 1)n ,
unde n reprezintă tipul încrucișării (numărul perechilor de gene)
Încrucișarea trihibridă 1.
Organismele inițiale se deosebesc după trei caractere
2.
Rezultatele încrucișării: 1. 64 de combinații a 8 tipuri de
gameți
2. 27 de diferite genotipuri 3. 8 diferite fenotipuri (2 x 2 x 2) 4.
Segregarea după fenotip = 27:9:9:9:3:3:3:1
Dacă numărul de perechi de gene este n, atunci: • Numărul de gameți în F1 = 2n • Numărul de clase fenotipice în F2 = 2n • Numărul de clase genotipice în F2 = 3n
Legea segregării independente este validă, dacă: • Gameții și zigoții sunt deopotrivă de viabili și viguroși • Gameții care poartă alelele unei gene se unesc randomizat • Genele sunt localizate în cromozomi diferiți (nu sunt înlănțuite)
• Genele sunt localizate în autozomi (nu sunt cuplate cu sexul)
Ge le
inte cțio
ă înt el
3. Bazele citologice și statistice ale segregării mendeliene • Fiecare pereche de cromozomi omologi dintr-o celulă somatică conține câte un cromozom matern și unul patern • Fiecare pereche de gene analizată (forma bobului și culoarea bobului) este localizată pe cromozomi omologi diferiți • Orientarea cromozomilor omologi în cadrul diviziunii meiotice este randomizată (la întâmplare) • Gameții obținuți pot conține diferite combinații de gene
1. Selectarea valorii - P ( probabilității că diferențele dintre cele observate și cele preconizate se datorează șansei ). 2. Valoarea - P se obține din tabelul cu valorile probabilității (0.05, 0.10. 0.30, etc.) în dependență de gradul de libertate (df ). 3. P = 0.05 este deseori citată ca fiind semnificativă . 4. df = # clase fenotipice - 1 (n - 1)
Exemplu: SsYy x ss yy 1/4 + 1/4 + 1/4 + 1/4 (încrucișarea de analiză ) Fenotipul
