Str. Cărvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureşti
e-mail:
[email protected]
Cuvânt pen ru suflet †) Sfântul Slăvit Prooroc Ilie Tesvitea Tesviteanul nul „Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înaintemergător înaintemergător al venirii lui Hristos, Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei Elisei dar, goneşte bolile bolile şi pe cei leproşi leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăşte tămăduiri.” - Troparul Troparul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul Tesviteanul -
Sfântul Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai populari sfinţi ai Vechiului Testament . Prooroc de foc al Dumnezeului Savaot, mistuit de „râvna
casei Domnului“, el a rămas în conştiinţa Bisericii drept apărătorul neînduplecat al legii dumnezeieşti, dumnezeieşti, într-o într-o perioadă tulbure a poporului poporului evreu, când rătăcirea idolatriei care venea din partea regelui Ahab şi a soţiei sale, Isabela, depărta pe tot mai mulţi de la credinţa în Unul Dumnezeu. Faptele minunate ale lui Ilie, care îşi întărea cuvintele de foc cu foc coborât din cer, intransigenţa în faţa păcatului , calitatea de a fi un văzător al Domnului şi, desigur, relei credinţe
sfârşitul său neobişnuit - mutat la Domnul fără a mai mai trece pragul pragul morţii - i-au dat lui Ilie aura aura de sfânt ales şi de patron al cerului. cerului. Cum este soarele faţă de stele pe firmamentul ceresc, aşa a rămas şi Sfântul Ilie faţă de sfinţii Vechiului Testament.
Este singurul sfânt din perioada Vechiului Testament care marchează „cu roşu“ calendarele noastre. Chiar şi numele lui (Helias, în greceşte) este asemănător cu cel al soarelui (Helios). Fulgerele faptelor sale de vitejie duhovnicească luminează cerul tradiţiei creştine, iar tunetele cuvintelor lui ajung în urechile credincioşilor în fiecare an, la 20 iulie, cu mai multă putere, vestind cele plăcute Domnulu Domnului. i. Amin. Amin. (ziarullumina.ro)
Hrana adusă adusă de corbi corbi lui Ilie prefigurea prefigurează ză pâinea pâinea euharistică euharistică Sfântul Prooroc Ilie face parte din categoria profeţilor care au vorbit mai mult prin fapte decât prin cuvântări. Sfântul Ilie a anticipat prin viaţa şi faptele sale pe Mântuitorul Iisus Hristos, Hristos, înainte cu 900 de ani de Întruparea din Fecioara Maria. Faptul că în fiecare dimineaţă corbii îi aducea pâine şi carne înseamnă o prefigurare a Sfintei Euharistii. Hrana adusă de corbi lui Ilie prefigurează pâinea euharistică care se transformă în Trupul Domnului, Domnului , pentru că nu a fost adusă numai pâine, ci pâine şi carne, adică pâinea care devine Trupul Domnului. De asemenea, faptul că a pogorât foc din cer ca să mistuie jertfa este o prefigurare a pogorârii Duhului Sfânt asupra Apostolilor şi asupra Sfintei Euharistii, Euharistii , de aceea prin Duhul Sfânt se sfinţesc pâinea şi vinul şi primim Trupul şi Sângele lui Hristos. (Preafericitul Părinte Daniel Daniel – ziarullumina.ro) ziarullumina.ro)
Din viaţa viaţa Sfântului Sfântului Prooroc Prooroc Ilie Ilie Tesviteanu Tesviteanul l (20 iulie) Sfântul Ilie a trăit cu peste peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe pe vremea regelui Ahab; era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad, situată dincolo dincolo de Iordan - de aici şi numele proorocului, proorocului, Ilie Tesviteanul. Tesviteanul. La naşterea sa, tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, flacără, simbol al al râvnei pentru pentru Dumnezeu Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi. La porunca lui Dumnezeu, Sf Ilie ajunge la curtea regelui Ahab şi îl mustră, prin cuvinte aspre, pentru rătăcirea lui deoarece acesta, încurajat de păgâna lui soţie Izabela, îi persecuta pe Profeţi şi pe toţi oamenii rămaşi credincioşi lui Dumnezeu şi se închina idolilor Baal şi Astarte. Văzând că nu poate aduce pe rege la calea cea dreaptă a credinţei strămoşeşti, îi vesteşte că se va abate asupra ţării o secetă groaznică. Iar Dumnezeu, după ce l-a pus la adăpost pe Dreptul Ilie, trimiţându-l la pârâul Cherit, a trimis secetă cumplită şi îndelungată îndelungată peste Israel. Israel. Ilie îşi potolea însă setea din apa izvorului de lângă peştera în care se retrăsese, iar corbii, după cuvântul Domnului, îi aduceau în zbor mâncare. mâncare. După un timp, Dumnezeu Dumnezeu îl trimite pe Ilie la Sarepta din Sidon. Aici, ajunge la o văduvă care, in ciuda sărăciei în care se afla, pune înainte de toate datoria ospitalităţii şi îndată ce Profetul i-a cerut-o ea îi pregăteşte o pâine, cu făina şi uleiul pe care le mai avea. Femeia a primit fără întârziere răsplata ospitalităţii sale: la cuvântul Profetului, covata sa cu făină şi urciorul său cu ulei nu s-au mai golit până la revenirea ploii. Trecuseră câteva zile de când Ilie era găzduit la această văduvă când iată că moare fiul ei. Cum femeia, în durerea ei, îl acuză pe omul lui Dumnezeu că ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie îl ia pe copil, îl urcă la etaj acolo unde locuia el şi după ce a suflat de trei ori asupra trupului neînsufleţit chemându-L cu strigăte puternice pe Dumnezeu, îl Dumnezeu, îl înapoie pe tânărul băiat viu mamei sale, profeţind astfel învierea morţilor. Seceta îşi abătuse nenorocirea peste tot ţinutul de peste trei ani şi mare parte din populaţie fusese fusese deja decimată; decimată; dar Dumnezeu, respectând respectând jurământul jurământul Profetului său, nu voia să îşi arate mila mai înainte ca Ilie să fi înţeles că El nu doreşte moartea păcătoşilor ci întoarcerea lor lor la credinţă. După trei ani şi jumătate de secetă, Ilie este trimis de Dumnezeu înapoi la regele Ahab. Pentru cunoaşterea cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune regelui ca în faţa poporului, pe Muntele Carmel, să ridice un jertfelnic pentru a cărui aprindere să se roage roage mai mai întâi profeţii lui Baal – 450 la la număr – şi apoi apoi el lui lui Dumnezeu. Dumnezeu. După ce toată ziua profeţii s-au rugat zadarnic lui Baal pentru aprinderea jertfei lor, spre seară, Sfântul Ilie, după ce a cerut ca peste jertfelnicul său să fie turnată apă din belşug, s-a rugat lui Dumnezeu şi îndată a coborât foc din cer, devorând jertfa. Tot poporul a căzut atunci cu faţa la pământ strigând: “Cu “Cu adevărat Domnul este singurul Dumnezeu! ”. ”. Ilie îl anunţă apoi pe rege că seceta avea să înceteze în curând, după care urcă în vârful muntelui unde se roagă stăruitor lui Dumnezeu şi pune capăt secetei şi foametei printr-o ploaie binecuvântată. Pentru a scăpa de furia reginei Izabela care dorea să-l ucidă, Sfântul Ilie pleacă spre muntele Hebron unde se ascunde într-o peşteră la gura căreia aşteaptă glasul Domnului. Domnului. Vijelia năprasnică năprasnică ce despică despică munţii şi sfărâmă sfărâmă stâncile, stâncile, cutremurul cutremurul care mişcă temeliile pământului, focul cel atoatemistuitor prevestesc şi pregătesc cuvintele Celui Preaînalt, Care însă Se descoperă în adierea de vânt lin. lin . Aceasta Aceasta vine ca o izbăvire, izbăvire, vindecătoare de tristeţe şi şi dătătoare de speranţă. speranţă. Dumnezeu Dumnezeu îi spune lui Ilie că mai mai sunt 7000 de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi că trebuie să meargă în Damasc şi să ungă un alt rege, iar în locul lui să-l ungă pe Elisei ca prooroc.
După ce va împlini cele poruncite de Domnul, Sfântul Ilie va merge şi va vesti moartea regelui regelui Ahab, a urmaşilor acestuia acestuia şi a soţiei sale, Izabela. Izabela. După 15 ani de profeţii, îndeplinind misiunea pe care i-o încredinţase Dumnezeu, Ilie, însoţit de Elisei care nu voia să-şi părăsească învăţătorul, se duce la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie îşi ia haina din piele de oaie, o înfăşoară şi loveşte apele, care se despart pentru a-i lăsa să treacă pe uscat. Şi pe când mergeau ei astfel prin pustiu, un car de foc tras de cai scăpărători a apărut între ei. Ilie a urcat în car şi a fost " ca " luat în cer (Sfinţii Părinţi au subliniat că acest "ca" arată că Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil înainte de Învierea şi Înălţarea lui Hristos, dar că a scăpat morţii, precum Enoh şi a fost reţinut de Dumnezeu într-un loc necunoscut, până în ultima zi), într-un rotocol, în timp ce Elisei striga: "Părinte, "Părinte, Părinte, carul lui Israel şi caii săi! ". ". Elisei a luat haina Profetului care căzuse peste el şi lovind apele de două ori a reuşit să traverseze traverseze Iordanul, salutat salutat de fiii Profetului care care strigau : "Duhul "Duhul lui Ilie s-a lăsat asupra lui Elisei! ". ". Astfel înălţat în înălţimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul său, el vestea coborârea Sfântului Duh în ziua Rusaliilor . Cinstea deosebită de care s-a bucurat Sf. Ilie înaintea lui Dumnezeu, se vede din arătarea sa pe Muntele Tabor alături de Moise, atunci când Mântuitorul S-a schimbat la Faţă înaintea ucenicilor Lui. Moise şi Ilie au fost de faţă lângă Domnul în slavă, primul ca primitor şi dătător al Legii, al doilea ca cel mai neînfricat luptător împotriva duşmanilor duşmanilor lui Dumnezeu. Dumnezeu. Aşa cum Ioan a fost Înaintemergătorul Înaintemergătorul primei veniri în trup a Fiului lui Dumnezeu, Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergătorul celei de a doua veniri, la sfârşitul veacurilor. Tradiţia ecleziastă a văzut adesea în cei doi martori, care vor muri în ultima luptă împotriva lui Antihrist (Apocalipsa (Apocalipsa 11), pe pe Enoh şi Ilie, Ilie, care au fost fost păziţi de moarte moarte în acest acest scop. Sfântul Prooroc Ilie este socotit şi protopărintele monahismului creştin, prin îndelunga sa vieţuire în pustie. În timpurile timpurile noastr noastre, e, Sfântul Sfântul Ilie este cinstit cinstit ca protector nu numai de monahi, alpiniştii desăvârşirii spirituale, dar şi de oamenii care lucrează cu forţe ce susţin lumea materială, în domenii ca: energetică, aviaţie, zboruri interstelare. În luna cea mai călduroasă a anului, chipul Sfântului Prooroc Ilie din Tesva Galaadului ne aduce adierea de vânt lin a credinţei că împlinirea voii Domnului este viaţă de lumină pentru veşnicie. Amin. veşnicie. Amin. (Surse: Sinaxar; Proloage; ziarullumina.ro)
Istorioară - Mâinile cele mai lungi
Într-o revistă ştiinţifică, un învăţat a pus odată întrebarea: „Care oameni şi care popoare ar avea mâinile cele mai lungi?“. lungi?“.
S-au strâns multe răspunsuri. Unii spuneau că negrii ar avea mâinile cele mai lungi; alţii, că popoarele din Răsărit; alţii, că hoţii de buzunare. c red că mâinile cele mai Între răspunsuri a fost însă şi unul care zicea aşa: „Eu cred lungi le au oamenii care se roagă din toată inima lui Dumnezeu , pentru că mâinile acestor oameni ajung până la cer şi iau de acolo, prin rugăciune, tot ce le trebuie. Astfel de mâini a avut, spre pildă, şi Ilie proorocul, care şi-a întins mâinile în semn de rugăciune şi a încuiat cerul şi iarăşi l-a descuiat prin rugăciune“. "Rugăciunea întotdeauna trebuie să fie înălţarea minţii şi a inimii către Dumnezeu. Când, înălţîndu-se către Dumnezeu, Îl preamărim,
Îi mulţumim şi Îl rugăm să ne dăruiască bunuri duhovniceşti, cu conştiinţa şi cu sentimentul măreţiei Lui şi a binefacerilor Lui, şi a milostivirii Lui celei mari, atunci ne rugăm sau ne aflăm în stare de rugăciune. Dacă noi, rostind rugăciuni, nu facem numai să pronunţăm cuvinte, ci avem şi gânduri şi sentimente sentimente potrivite, tocmai tocmai aceea este rugăciunea adevărată." adevărată." (Sf. Teofan Zăvorâtul)
“Mare har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, prealăudate Proorocule Ilie, căci în viaţa ta pământească ai proorocit şi ai săvârşit mari minuni, iar mai pe urmă, răpit cu trupul la cer şi după suirea cea mai presus de fire, te-ai înfăţişat pe Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la faţă şi ai vorbit cu El; şi până astăzi nu încetezi a săvârşi minuni şi a izvorî bogăţia milelor şi a tămăduirilor, celor ce cu osârdie te cinstesc, cântând lui Dumnezeu cu credinţă: Aliluia!” (din Acatistul Sfântului Mare Prooroc Ilie)
Sfântul Ilie Ilie – un sfânt aspru aspru
Sfântul Ilie este un sfânt aspru, un sfânt hotărât. hotărât . El a zis: Dumnezeu Dumnezeu trebuie să fie biruitor biruitor în lumea aceasta; aceasta; să terminăm odată odată cu oamenii care se împotrivesc lui Dumnezeu . Bineînţeles că noi nu zicem aşa. (...) Dar, în orice orice caz, trebuie să să ne supunem supunem faţă de Dumnezeu, Dumnezeu, faţă de învăţătura învăţătura Domnului Domnului Hristos, Hristos, trebuie trebuie - atâta cât putem tem noi noi - să căutăm să înlăturăm răul din noi şi din jurul nostru şi unde nu mai putem noi, să cerem ajutorul lui Dumnezeu, să biruie El răutatea din lumea aceasta. Să luăm de la Sfântul Ilie Ilie ceea ceea ce putem noi face face şi ceea ce se potriveşte cu firea noastră, cu înţelegerea noastră de creştini. Să fim ca Sfântul Ilie, doar atunci când este vorba de răutatea din noi, de răutatea care trebuie nimicită. În loc de mânie - să avem avem blândeţe, blândeţe, în loc loc de mândrie mândrie - să avem avem smerenie, smerenie, în loc de lene - să avem hărnicie, hărnicie, în loc de lăcomie lăcomie - să avem post, în loc de desfrânare desfrânare - să avem înfrânare, înfrânare, să ne întărim în bine, bine, pentru că aşa vrea Domnul Domnul Hristos. Hristos. Domnul Hristos Hristos însă, nu vrea vrea să fim nimicitori nimicitori de oameni. oameni. Nu ne-a ne-a pus Domnul Domnul Hristos să judecăm care este bun şi care este rău, cine trebuie să trăiască şi cine trebuie să moară. Pe noi ne-a pus Dumnezeu Dumnezeu să fim binevoitori, binevoitori, îngăduitori, îngăduitori, iertători. Să fim buni cu oamenii care sunt răi. Să fim înţelegători, să fim iertători, să căutăm să-i îmbunătăţim, să-i ajutăm să fie buni, dar să nu îi nimicim. Nu este al nostru să facem cum a făcut Ilie. Judecata este a lui Dumnezeu, răzbunarea este a lui Dumnezeu. Noi nu cerem nici judecata, nici răzbunarea, ci cerem mila lui Dumnezeu peste tot şi cerem ajutorul lui Dumnezeu. Să căutăm, iubiţi credincioşi, ca cinstitori ai Sfântului Ilie, să căutăm râvna pentru bine, râvna din sufletele noastre, râvna de a nimici răutatea şi de a nu mai fi răi. Să vedem răutatea din noi şi să ştim că ar trebui să vină Sfântul Ilie să o nimicească. Şi chiar să ne rugăm lui Dumnezeu să trimită pe Sfântul Ilie să facă rânduială în sufletele noastre, în viaţa viaţa noastră. noastră. Amin. Amin. ( Arhim. Teofil Părăian - “Predici la praznice praznice şi sărbători”)
Semnificaţia Semnificaţia numelui numelui Ilie Numele Ilie în Ilie în sine este şi el purtător de înaltă semnificaţie semnificaţie religioasă: continuator al numelui biblic Elijahu , alcătuit din cele două numiri predilecte ale lui Dumnezeu în limba ebraică, El şi Jahve (cum am zice noi: „Doamne „Doamne Dumnezeule ”), ”), are înţelesul de „Domnul e adevăratul Dumnezeu ” ”.
Preot Paroh Paroh Liviu Popa – tel. 0722 280 280 003
Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE BELVEDERE – RO41RNCB006900766572 RO41RNCB0069007665720001 0001
