214 ELIXIRE ALCHIMICE

214 elixire alchimice

oni CEON

214 elixire alchimice (180 unitare şi 34 complexe)

oni CEON

Etimologie şi istoric · Proprietăţi şi indicaţii fitoterapeutice · Abordare antropozofică · Relaţii psiho-existenţiale · Repere din domeniul spagiriei

Traducere: Lucia Mocanu Lidiana Burlacu

Editura ARS AMANDI

Braşov 2008

Culegere: Lucia Mocanu, Lidiana Burlacu Tehnoredactare: Radu Silvestru, Florin Bathory

Corectură: Otilia Stroie

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CERON, TINO 214 elixire alchimice / Toni Ceron ; trad.: Lucia Mocanu, Lidiana Burlacu. - Braşov : Ars Amandi, 2008 Bibliogr. Index ISBN 978-973-87753-1-2 I. Mocanu, Lucia (trad.) II. Burlacu, Lidiana 615 © Copyright Toni Ceron - 1997 2e édition augmentée - 2002 ISBN 2-9509459-0-2

Copyright © 2008 Editura ARS AMANDI Toate drepturile asupra prezentei ediţii în limba română aparţin în exclusivitate Editurii ARS AMANDI

Pentru informaţii actuale şi comenzi contactaţi-ne la: Tel.: 0733 372 427 E-mail: [email protected]

Cuprins Prefaţă ..................................................................................... Avertisment ............................................................................. Spagiria: Date de bază ............................................................. Cele 34 de combinaţii complexe ................................................ C1 STIMOS ............................................................................ C2 VITALOS .......................................................................... C3 EUCALYPTUS COMPLEX ............................................. C4 PINUS COMPLEX ........................................................... C5 TARAX COMPLEX ......................................................... C6 HEPA ROSMARINUS ...................................................... C7 BIL-C RADIX ................................................................... C8 DEPUROS ......................................................................... C9 PANC-BETA RUFA .......................................................... C10 ANGELICA COMPLEX ................................................. C11 MIGOS-MENTHA .......................................................... C12 DIGESTOS ...................................................................... C13 GASTROS ....................................................................... C14 MALVA-TRANS SP ........................................................ C15 HIBIS-TENSIO SP .......................................................... C16 GINKGO COMPLEX ..................................................... C17 MENOPOSIS SP ............................................................. C18 MATRIX SP .................................................................... C19 HEMOS ........................................................................... C20 CASSIS COMPLEX ....................................................... C21 DIUROS COMPLEX ...................................................... C22 TRITICUM COMPLEX .................................................. C23 CYSTIC COMPLEX ....................................................... C24 PARIETRIX COMPLEX ................................................ C25 ZINZIBER TONIC .......................................................... C26 SVELTEX SP .................................................................. C27 CHOLEXOS ................................................................... C28 SOMNOS SP ...................................................................

13 17 19 44 44 45 45 45 46 47 47 47 48 48 48 49 49 50 50 50 51 51 52 52 52 53 53 54 54 55 55 56

AQUILEX, ELIXIRUL ORIGINILOR .................................. 56 SPAGY-DREN ........................................................................ 57 SPAGY-FORŢĂ ...................................................................... 57 SPAGY-SUPLEŢE .................................................................. SPAGY-FLUX ........................................................................ ELIXIRUL SPAGIRIC DIN IERBURI SUEDEZE ........... 180 de elixire spagirice unitare .................................................. ABSINT .................................................................................. AFIN (fructe) .......................................................................... AFIN (frunze) ......................................................................... ALOE ..................................................................................... ALUN ..................................................................................... AMĂREALĂ .......................................................................... ANASON ................................................................................ ANGELICĂ ............................................................................ ANGHINARE (frunze) ........................................................... ARBORELE DE CAFEA ....................................................... ARDEI IUTE .......................................................................... ARMURARIU ........................................................................ ARNICĂ .................................................................................

58 58 59 61 63

BĂDIAN BAMBUS................................................................................. SPINOS (Tabashir) ............................................... BARBA CAPREI (Creţuşcă) .................................................. BARBA URSULUI ................................................................. BĂLBIŞĂ ................................................................................ BĂTRÂNIŞ ............................................................................. BRÂNCA URSULUI .............................................................. BRÂNCUŢĂ ........................................................................... BRUSTURE CU SCAIEŢI ..................................................... BUCHU ................................................................................... BUSUIOC ............................................................................... CALOMFIR ........................................................................... CARDAMON ........................................................................ CASTAN SĂLBATIC ............................................................. CEAI VERDE ......................................................................... CEAPĂ ....................................................................................

89 90 92 93 95 97 98 100 101 103 105 106 108 110 112 114

66

68 70 72 74 75 77 79 80 83 85 87

CEBAREA .............................................................................. 117 CHIMEN ............................................................................ 118 120 CHIMION .......................................................................... CHIPAROS ........................................................................ 124 CHRYSANTELLUM AMERICANUM ................................. 122 CICOARE SĂLBATICĂ ..................................................... 125 CIMBRU DE CÂMP ............................................................ 127 129 CIMBRIŞOR DE CULTURĂ ............................................ 131 CIMBRIŞOR LĂMÂIOS .................................................. CIMBRU (de munte) ........................................................... 132 CIREAŞĂ (cozi) ...................................................................... 134 135 CIUMĂREA ...................................................................... COACĂZ NEGRU (fructe) ............................................... COACĂZ NEGRU (frunze) .............................................. COADA-COCOŞULUI .......................................................... COADA ŞORICELULUI ....................................................... COLA (Nuca de cola) ............................................................. CONDURANGO ................................................................... CORIANDRU ....................................................................... CREŢIŞOARĂ ........................................................................

137 138 139 142 144 145 146 148

CRUŞIN ............................................................................. 151 CUIŞOARE ............................................................................. 150 CURCUMĂ ............................................................................. 154 156 DAFIN (Laurul) ................................................................. DAMIANĂ .............................................................................. 158 DRACILĂ ............................................................................... 158 DROSERĂ (Roua cerului) ...................................................... 160 ECHINACEA .......................................................................... 162 ELEUTEROCOC ............................................................... 164 EUCALIPT ........................................................................ 165 166 FENICUL ........................................................................... 168 FRASIN ............................................................................. FUCUS ............................................................................... 170 FUMARIŢĂ ............................................................................ 172 174 GĂLBENEA ...................................................................... GENŢIANA GALBENĂ ......................................................... 176

HARPAGOPHYTUM (Gheara diavolului) ............................ 178 GHIMBIR .......................................................................... 180 183 GHIMPE ............................................................................ GHIZDEI (Dungăreaţă) ..................................................... 185 186 GINKGO ................................................................................. GINSENG ............................................................................... 188 GOTU KOLA .......................................................................... 190 GRÂU ................................................................................... 191 GUGGUL ................................................................................ 193 HAMAMELIS ......................................................................... 194 HAMEI .................................................................................... 196 HASMAŢUCHI (Asmăţui) ..................................................... 198 HIBISCUS ............................................................................... 199 201 HREAN .............................................................................. IARBĂ NEAGRĂ ................................................................... 203 205 IENUPĂR (bace) ............................................................... 208 ISOP ................................................................................... LAPACHO .............................................................................. 210 LAVANDĂ .............................................................................. 212 LĂMÂIŢĂ .............................................................................. 214 LĂSNICIOR ...................................................................... LEMN DULCE .................................................................. LICHENUL DE ISLANDA .................................................... LIMBA MIELULUI ................................................................ LUCERNĂ .............................................................................. LUMÂNĂRICĂ ...................................................................... MACUL CALIFORNIAN ...................................................... MARGARETĂ (Muşeţel mare)............................................ MĂCEŞ ............................................................................. MĂGHIRAN .......................................................................... MĂRAR .................................................................................. MĂSLIN ............................................................................ MĂTURĂ VERDE ................................................................. MENTĂ (Izmă) ....................................................................... MESTEACĂN ................................................................... MORCOV ..........................................................................

216 217 219 220 222 224 226 227 228 230 232 234 236 238 240 242

MUIRA PUAMA .................................................................... 244 MUR .................................................................................. 246 248 MUŞEŢEL ......................................................................... NALBĂ 251 NALBĂ ................................................................................... MARE ....................................................................... 249 NĂPRAZNIC .......................................................................... 253 255 NUCI .................................................................................. 256 NUC ................................................................................... NUCŞOARĂ ........................................................................... 258 OREGANO (Şovârf) ............................................................... 261 ORTHOSIPHON ..................................................................... 262 OSU IEPURELUI ................................................................... 264 OVĂZ ................................................................................ 265 PARACHERNIŢĂ .................................................................. 267 PAREIRA BRAVA ..................................................................268 PASIFLORĂ ........................................................................... 270 272 PĂDUCEL ......................................................................... PĂPĂDIE (specie) .................................................................. 273 PĂTLAGINĂ (lanceolată) ...................................................... 276 278 PĂTRUNJEL ..................................................................... PICIORUL COCOŞULUI ...................................................... PIN (muguri) ...................................................................... PIPER ................................................................................ PIPERUL BĂLŢII .................................................................. PIRUL TÂRÂTOR ................................................................. PODBAL ........................................................................... POLEN.............................................................................. PORTOCAL (ori) ............................................................ PORUMB ........................................................................... PROPOLIS ......................................................................... PSYLLIUM ............................................................................. RIDICHE DE IARNĂ .......................................................... ROIBĂ (Garanţă) ................................................................. ROINIŢĂ (Melisă) .................................................................. ROMANIŢĂ ........................................................................... ROSTOPASCĂ .......................................................................

280 281 283 286 288 290 292 294 296 299 300 301 303 305 307 309

ROZMARIN ...................................................................... 312 SALCÂM ........................................................................... 315 SALCIE ALBĂ ....................................................................... 316 SALVIE 319 322 SASCHIU.................................................................................. (Brăbănaş) ....................................................... SAXIFRAGĂ .......................................................................... 324 SAW PALMETTO .................................................................. 326 SĂPUNARIŢĂ ........................................................................ 327 SCHINDUF ........................................................................ 329 331 SCLIPET ............................................................................ SCORŢIŞOARĂ ..................................................................... 333 SFECLĂ ROŞIE ..................................................................... 336 SILNIC (Rotungioară) ............................................................ SIMINICHIE .......................................................................... SMILAX ................................................................................. SMIRNĂ ................................................................................. SOC NEGRU .................................................................... SPANACUL CIOBANILOR .................................................. STRUGURII URSULUI ......................................................... SUNĂTOARE .....................................................................

337 339 341 343 345 347 349 350

ŞTEVIE ................................................................................... TALPA GÂŞTEI ..................................................................... TARHON ........................................................................... TEI (alburn) ....................................................................... TEI (frunze şi ori) ............................................................ TOPORAŞ ......................................................................... TRAISTA CIOBANULUI ...................................................... TRANDAFIR ROŞU SĂLBATIC ..................................... TREI FRAŢI PĂTAŢI ............................................................ TRIFOI DE BALTĂ ......................................................... TUO CHA ............................................................................... URZICĂ ALBĂ ...................................................................... URZICĂ VIE .......................................................................... USTUROI .......................................................................... VALERIANĂ .......................................................................... VARGA-CIOBANULUI .........................................................

353 354 356 358 360 361 364 365 368 369 370 371 373 376 379 382

VARGA DE AUR (Splinuţă) .................................................. 383 VÂSC ................................................................................. 385 VERBINĂ ............................................................................... 388 VINARIŢĂ ............................................................................. VIŢĂ DE VIE ......................................................................... VULTURICĂ .......................................................................... ZEDOAR ................................................................................ Anexe ............................................................................................ Tincturile ................................................................................. Modul de întrebuinţare a tincturilor ........................................ Culesul plantelor ..................................................................... Stilul de viaţă .......................................................................... Medicina antropozocă ........................................................... Index de relaţii psiho-existenţiale ........................................... Lexic de termeni medicali şi diverşi alţi termeni .................... Index de identicare unitară prin radiestezie .......................... Diagrame ................................................................................. Bibliograe ..................................................................................

390 392 395 397 401 403 404 407 409 411 413 423 457 471 486

13

Prefaţă Această lucrare, apărută sub imboldul lui Toni Ceron şi al discretei sale echipe de „Lucrători”, nu se vrea a  doar o carte în plus în domeniul „medicinelor naturiste” sau al unei toterapii mult prea moderne. Acest manual este, înainte de toate, un instrument de muncă, ferm orientat către abordarea naturistă şi paracelsiană a sănătăţii prin tospagirie. Obiectivul său este de a încuraja utilizarea diferitelor suplimente alimentare spagirice disponibile la ora actuală. Fără îndoială că acesta va deveni cu rapiditate, pentru orice terapeut angajat pe această cale, un ghid indispensabil în practica sa cotidiană şi, de asemenea, un ajutor nepreţuit al trusei sale medicale. Dacă spagiria1 este o bătrână Doamnă a cărei srcine se pierde, fără îndoială, în noaptea timpurilor, modernitatea sa izbitoare suferă totuşi de dicultatea întâlnită de practician de a se pune pe „muncă”, e aceasta în laborator sau în cabinetul de consultaţii. Filosoa ermetică ce stă la baza demersului terapeutic al spagiriei este obiectivul diferitelor lucrări, începând chiar cu scrierile lui Paracelsus. În cartea sa „La Silencieuse Coincidence”, Toni Ceron aduce un nou punct de vedere asupra actualităţii medicinii paracelsiene de-a lungul celor Cinci Entităţi ale Bolii şi sugerează un program terapeutic adaptat epocii noastre. Practica de laborator beneciază şi ea de mai multe cărţi apărute sau în curs de apariţie. Originalitatea lucrării de faţă constă deci în a propune o serie de elemente ce vor răspunde la această întrebare: „Ce trebuie să fac cu elixirul meu”?, întrebare pe care nu va uita să şi-o pună acela 1 Nota traducătorului: Paracelsus numeşte medicina derivată din alchimie „spagirică” (traducere greacă a expresiei latine „solve et coagula” = a diviza şi a uni). Termenul „spagirie” întâlnit frecvent în lucrarea de faţă, este asimilat cu „alchimie”, iar pentru uenţa întregului material, în carte este utilizat termenul de spagiric, spagirie şi nu cel de alchimie.

14 care va  petrecut săptămâni la rând în prepararea delicatei sale chintesenţe sau terapeutul care va  „scos”, la sfârşitul investigaţiei sale, unul sau mai multe remedii ce par a  adaptate pacientului său. său ciimediat nu esteaceasta doar săprintr-o ajute laabordare găsirea unui remediu Obiectivul pur şi simplu, să realizeze energetică sau simptomatică. În acest scop, un „Ghid practic” este în curs de redactare; acesta va permite să se descopere o serie de remedii pornind de la o simptomatologie. Termenul „simptom”, aici, nu are un sens peiorativ (chiar dacă vrem să-l opunem termenului „energetică”), dar se înscrie în tripla demonstraţie a doctorului Hamer care pune în legătură, într-un mod riguros, termenii: organ, conict biologic şi localizare cerebrală. Practica energetică, ce presupune perfecta măiestrie a unui tip de test (nu contează care ar  acesta: radiestezie, kinetologie, puls etc.), va găsi benecii în a  probată pe instrumentele care au fost adaptate anume pentru remediile spagirice, analogic vorbind, asemenea raportului despre „baraje” sau a modulului despre „terenuri” care este inclus într-un soft. În demersul spagiric, nu există opoziţie între medicină simptomatică şi medicină energetică, în sensul în care înţelegem să opunem „alopatie” unuiîn„alt lucru” în mod necesar mai „blând”. m perfect alopaţi, sensul cel mai restrictiv al termenului şi, înPutem acelaşisătimp, să urmăm un tratament homeopat sau spagiric pe durata întregii zile. Discrepanţa, cât se poate de reală, care pare să existe între două abordări, ba chiar între două lumi, se situează mai degrabă atât în conştiinţa terapeutului cât şi în cea a „pacientului” său. Cuvântul conştiinţă pare din ce în ce mai compromis, atunci când ne-ar plăcea atât de mult să sugereze acel avânt pe aripile acviline ale Observatorului2 lui Ravatin şi astfel să poată  atins acest punct de non-retur, această linie de clivaj care ne-ar face să sărim pe celălalt versant, unde, nalmente, vom putea să ne punem această întrebare ilumina-

Conceptul Observator, care diferă întru totul de observatorul din domeniul zicii, este un element esenţial al Teoriei câmpurilor de coerenţă dezvoltate de J. Ravatin. 2

15 toare şi totuşi atât de simplă: „Cu ce aş  eu implicat, chiar şi foarte puţin, în ceea ce mi se întâmplă sau în simptomele mele”? „De ce avem nevoie de acest elixir”? Novicele, ca expert „în vor radiestezie”, va găsi testului, în acest pe manual elemente de răspuns care-i conrma măiestria de o parte, şi-i vor consolida avansarea, pe de altă parte, chinuit deseori mai degrabă de îndoială decât de un balans aparent nestăpânit. Pentru ecare elixir se va găsi o sinteză completă a proprietăţilor toterapeutice inspirate din cele mai bune surse. Aşadar, nu ne putem înşela dacă alegem să lucrăm la modul cel mai obişnuit posibil: proprietăţile plantelor sunt perfect cunoscute de sute de ani! Pentru a merge mai departe şi deci pentru a ne apropia puţin mai mult de înţelegerea plantelor, ne vom ajuta de alte rubrici, cum ar : etimologia, istoricul, antropozoa... Rubrica „Relaţii psihoexistenţiale” va  adeseori o cheie care va explica faptul că un remediu răspunde foarte exact, atunci când nu pare a  indicat, a priori, în virtutea simplelor sale proprietăţi to. Abordăm aici aspecte emoţionale şi mentale, evident mai subtile. Această rubrică nu-şi propune să ateze „certitudinile unui ego în evoluţie”, şi astfel ar putea să pară puţin rigidă unora, dar cum terapeutul inteligenţa subtil, a înţeles că suntem în miezul are spagiriei: solvesă et lucreze coagulafoarte . Degradarea necesară precedă renaşterea şi reconstrucţia. Această rubrică nu descrie pacientul, ci încearcă să vorbească despre procesele energetice şi inconştiente care pot să găsească ecou la „acest” pacient în ungherele sale mai mult sau mai puţin obscure şi care-i blochează liberul dinamism. „Reperele în domeniul spagiriei” sunt nişte jaloane provenite din cercetările actuale despre utilizarea spagiriei, dar sucient de stabile pentru a  propuse aici ca un ajutor destinat şi el să consolideze rezultatul unui tip de test sau să orienteze un dialog terapeutic. Acestea nu au nicio pretenţie ştiinţică. De altfel, spagiria nu este ştiinţică, în sensul pe care epistemologia îl impune acestui termen. Din contră, ea are un sens raţional, corelat cu o toterapie modernă: faimoasele principii active ale plantei. Din fericire, ea nu este numai atât, dar fără îndoială că industria

16 va ajunge într-o zi chiar să ne demonstreze provenienţa spagirică a cutărei caşete sau gelule! Dorim ca spagiria să e cunoscută mai bine şi să poată da naştere unor vocaţii, căci noţiunea nu este unul din puncartizanal tele forte ale acestei ocupaţii.„productivitate” Suntem mai aproape de lucrul decât de ceea ce ne-am putea imagina că ar ţine de munca de laborator: remediul spagiric este preparat în întregime manual, de la început până la sfârşit, ţinând cont de ritmurile naturale şi fără vreun aport exterior. Cele scrise în această carte fac referinţă la acele remedii pentru care o disciplină riguroasă ne permite să stăpânim, cât mai bine, transformările aduse în planurile subtile de procesul spagiric. Aceste remedii se vor a  de utilizare universală şi nicidecum ele nu sunt orientate către un ţel precis, cum ar  cele produse, fără precauţii, în scop privat, sau cele care, de exemplu, se integrează unui demers cabalistic de evoluţie personală. E vorba de un cu totul alt domeniu care iese complet din cadrul propus de această carte, care se vrea a  doar o referinţă terapeutică în viaţa de zi cu zi.

Gontran LOISELEUR

17

Avertisment Indicaţiile propuse în această carte nu au drept scop să se substituie sfaturilor judicioase ale medicului sau terapeutului experimentat şi nici să înlocuiască rolul medicamentelor în farmacopee. Să nu subestimăm importanţa profesiei medicale în ceea ce avem mai preţios de-a lungul existenţei noastre: sănătatea. Pentru a ne acorda un maximum de şanse în direcţia unei bune sănătăţi şi deci a unei vieţi libere şi responsabile, este indicat să avem la dipoziţie diverse abordări terapeutice care, toate, joacă un rol benec. Sfaturile care urmează sunt date în scopul unei însănătoşiri blânde printr-o terapie alternativă, dar totuşi globală, de vreme ce, prin elixirele tospagirice, aspecte profunde ale inţei sunt repuse în mişcare într-un mod armonios. Scopul acestei lucrări, realizate în echipă, este acela de a ajuta omul să menţină, ba chiar să amplice, o stare de sănătate globală; adică, atât în plan zic, material, cât şi în planurile subtile ale inţei sale, şi aceasta graţie plantelor naturale folosite în spagirie. Omul nu merită să sufere din cauza substanţelor periculoase, atât respectând timp cât plantele medicinale pot să-şi sale îndeplinească rolul terapeutic complexitatea manifestării existenţiale şi, prin aceasta, să declanşeze o forţă de autovindecare. Fie ca justiţia interioară să ne vină în ajutor şi să-l lumineze pe acela care se dedică ajutorării aproapelui său. Sfaturile care sunt date pot să vină în completarea tratamentului medical al cărui diagnostic doar un medic este capabil să-l dea. Lucrarea îşi propune un studiu srcinal şi sintetic a 180 de plante şi 30 de combinaţii complexe folosite în spagirie, cu diverse abordări: etimologie, istorie şi viziune a anticilor, proprietăţi, indicaţii, precauţii, relaţii psiho-existenţiale, informaţii provenite din antropozoe1, o sinteză tospagirică, pe alocuri cu diverse note spicuite pe parcursul cercetărilor noastre, care pot să clarice anumite aspecte uitate sau noi ale plantei. 1

Cu amabila autorizaţie a Editions Triades (W. Pelikan,Omul şi plantele

medicinale)

18 Această lucrare se adresează tuturor acelora care iubesc natura şi binefacerile pe care ea ni le procură şi care nu uită că ea este reectarea a ceea ce suntem în interior; pentru aceasta este bine să o respectăm dacă vrem să ne respectăm pe noi înşine.

19

Spagiria: Date de bază Din cea mai îndepărtată antichitate, oamenii s-au interesat de substanţele naturii pentru a încerca să se îngrijească sau să prevină posibilele afecţiuni. Modul de a folosi plantele, de exemplu, era amprenta unui amestec de empirism, de simbolism, de diverse analogii (forme ale plantei şi ale corpului uman sau ale anumitor părţi), ba chiar de religiozitate sau magie. În Evul Mediu, abordarea medicală a organismului uman era bazată pe o cunoaştere mai intuitivă a forţelor subtile ale naturii. În vechile tratate se descrie, de exemplu, dacă o plantă este caldă, uscată, umedă sau rece şi la ce grad, într-un studiu la fel de bine realizat precum analizele chimice moderne. Încetul cu încetul aceste cunoştinţe străvechi aveau să se piardă. În 1803, Serturner izolează morna de opium şi, începând cu această epocă, punctul de vedere al farmaciei s-a modicat în profunzime. Interesul s-a axat asupra principiilor active izolate, pierzându-se din vedere procesele vitale ale naturii, ciclul şi mişcarea sa. A rezultat de aici pierderea cunoaşterii intuitive a omului şi a naturii. Pornind de aceste circumstanţe, problema activ farmaceutică esenţială a devenit la următoarea: izolarea principiului şi obţinerea unei formule chimice. Etapa următoare a fost sinteza chimică. Aici natura este eliminată complet. Medicamentele sunt sintetizate fără a se preocupa de natură, de specicul materiei. Mult timp medicina a crezut că acţiunea anumitor plante era datorată câtorva componente izolate, dar descoperim din ce în ce mai mult că acţiunea terapeutică se datorează esenţialmente unei sinergii de factori, cunoscuţi sau nu de către ştiinţă. Diversele mecanisme subtile ale plantelor şi efectele lor în organismul nostru nu se pot cunoaşte prin simplul lor studiu farmaceutic.

A. Origini ale spagiriei Dintotdeauna, medicii spagirişti au utilizat arcanele sacre ale alchimiei pentru a estompa ravagiile produse de boală. Mai cu seamă Paracelsus a dezvoltat această medicină izvorâtă din practica alchimică şi, prin aceasta, este radical diferită, în toate aspectele sale, de celelalte

20


demersuri terapeutice. Înaintea lui, vechii egipteni practicau alchimia. Ajunge să ne gândim, de exemplu, la caracteristicile Marii Piramide a lui Keops care reprezintă un alambic1 spagiric în mişcare, dar şi o metodă terapeutică întrucât aspectelecuinţei umane sunt conţinute aici. universală, Sursa acestei ştiinţetoate se confundă alchimiştii, şi mai ales cu Paracelsus, personaj grandios născut în 1493, a cărui deviză era: „să se ferească să aparţină altcuiva, acela căruia îi este dat să rămână al lui însuşi”. Esenţialmente prin el, această ştiinţă a vindecării a ajuns la noi. Paracelsus a compus cuvântul spagirie din doi termeni greceşti care semnică: a scoate, a separa, a diferenţia ( Spao) şi a reuni, a asambla (Ageiro). E vorba de separarea celor Trei Principii, puricarea ecăruia, ceea ce le dă un plus de dinamism şi apoi reunirea acestora în scopul creării de substanţe debarasate de impurităţile care le încărcau. Se obţin astfel remedii ce ţintesc spre o nouă viaţă şi ale căror forţe curative sunt capabile să opereze pe multiple planuri ale inţei, şi anume: mental, emoţional şi zic. Se ştie că o inţă perturbată şi bolnavă a fost mai întâi astfel în structura sa interioară; acest lucru ţine în mod particular de domeniile psihologice şi spirituale.

B. Echilibru Sănătatea este o stare de echilibru între exteriorul omului şi germenele său spiritual interior, care este în devenire. Acest echilibru nu este denit prin intermediul cifrelor, ci depinde de un ansamblu de parametri care sunt atât morali şi psihologici cât şi materiali şi zici. Bagajul ereditar cu care ne naştem este deseori alterat de un mod aberant de a trăi total împotriva naturii, e prin ritmul de viaţă perturbat, stres, neacceptarea propriei inţe şi, deci, în mod logic nici a celuilalt, poluările de toate felurile, vizibile sau nu, audibile sau nu, o alimentaţie cel mai adesea dezechilibrată, intoxicaţiile medicamentoase datorate unor excese etc.

C. Spagiria şi omul Spagiria propune o abordare globală care ţine cont de om în cali1

alambic - aparat metalic pentru distilarea lichidelor

Spagiria: Date de bază

21

tate de microcosmos, o lume în miniatură, înainte de a aborda elaborarea de remedii. Prin procedeele sale, ea caută să apropie materia de inţa umană. Paracelsus spunea că: „Spagiriapeeste artanatura care face lucrurile se dezvolte, maturizarea care nu le-o poatesăda”. O vedem conferindu-le în natură: cu cât o plantă creşte cu atât mai mult se aseamănă cu omul, deoarece astfel îşi revelează natura sa esenţială, arhetipul său, Eul său primordial, aşa cum o numeşte Paracelsus. Spagiria este un proces de separare care „deschide” planta, o purică în cele Trei Principii ale sale, reintegrându-le într-o natură mai subtilă şi mai pătrunzătoare. Etimologia sa provine din două cuvinte greceşti, Spao şi Ageiro. Spao: a despărţi, a deschide; Ageiro: a uni, a asambla. Omul este chemat să elibereze natura terestră din ganga2 sa mortală, aceasta este misiunea sa.

D. Evoluţia materiei Pentru ca o materie să poată evolua către natura umană, este necesar să treacă prin diverse stadii. Această evoluţie va  permisă de următoarele: 1) căldura, Focul 2) umiditatea, Apa 3) ritmul, Mişcarea Exemplu de Distilare: o plantă (Pământ) este plasată într-un solvent (Apă). Prin acţiunea focului are loc o dispersie în spaţiul aerian (Aer). Odată răcit, acest aer încărcat de foc se transformă în particule lichide (Apă). Dacă vom mări căldura (Focul), lichidul se evaporă (Apa) şi are loc o cristalizare. Se produce astfel întoarcerea la element (Pământ), dar pe un plan mai subtil, mai esenţial. Să reţinem că în elementul aer se dezvoltă noi potenţialităţi. Este recuperat astfel un substrat încărcat de căldură, de viaţă şi de mişcare. De exemplu, apa care se ridică de la pământ sub formă de ceaţă şi nori este, la o anumită înălţime, transformată astfel încât recade sub forma apei de ploaie fertile (trăsnete, fulgere, expresii ale elementului foc).

2

gangă - partea sterilă dintr-un zăcământ metalifer; (g.) înveliş.

22


E. Focul Focul este acela care face diferenţa între om şi celelalte regnuri ale naturii; doar inţa umană erbe alimentele sau le condimentează, ceeaDeceasemenea, reprezintă doar un mijloc a folosi inţa de umană esteFocul. conştientă de ea însăşi, deoarece Focul spiritului se aă ÎN EA şi nu în exterior, ca în cazul regnelor animal, vegetal sau mineral. Omul ia cunoştinţă de focul său interior, este „însămânţat”, reînnoit de el, astfel încât în momente de mare fragilitate, mai ales la cotitura unor experienţe existenţiale foarte puternice în inţa sa, să „evadeze” către în sus, în spaţiul său aerian microcosmic, ca într-o distilaţie interioară. În elementul Aer, el întâlneşte eliberarea esenţială a unui suet uşor şi nemuritor care nu se consumă, ci, din contră, se hrăneşte cu focul vieţii eterne. Folosirea Focului de către artizanul spagirist permite elixirelor să e purtătoare ale propriului lor foc interior reînnoit şi deci să e complete. Acest Foc interior le permite, de asemenea, să nu vină să paraziteze şi să delapideze focul interior al inţei umane, şi deci Eul său care reprezintă integritatea sa, centrul subtil al sistemului său imunitar; acesta este un aspect important. Un produs spagiric AUTENTIC este un remediu totodată subtil, energetic şi perfect întruchipat, aici jos în planul material, într-o mişcare vitală completă.

F. Doamna Natură Alchimia nu utilizează energii intense şi provizorii, ci, mai degrabă, energii subtile şi blânde ca acelea ale organismului uman. Anticii ne sfătuiesc să urmărim natura şi s-o lăsăm să lucreze, asemeni grădinarului care-şi munceşte pământul. Alegerea plantelor este importantă; se folosesc plante sănătoase, cultivate fără îngrăşăminte chimice. În plus, caracteristicile planetare ale zilei şi, de asemenea, ora sunt luate în considerare pe cât posibil. Iată ce spune Paracelsus referitor la aceasta în „Paragranum”: „Astfel remediul tău trebuie să-şi aducă roadele, aşa cum vara şi le aduce pe ale sale. Trebuie să ştiţi că vara face aceasta ajutându-se de aştri şi nicidecum fără ajutorul lor. Dacă aştrii sunt capabili de această acţiune, trebuie să ţi în stare să preparaţi remediul în aşa fel încât acesta să e orientat, dirijat, de aştri.


23

Pentru că mai ales aceştia împlinesc, completează munca medicului. Dat ind faptul că ei acţionează, medicina trebuie să e înţeleasă, clasicată şi ajustată sub inuenţa lor. Astfel, trebuie să că remediul trebuie preparat ţinând cont decăaştri că aştriiînţelegem devin remediile”. Paracelsus armă, de asemenea, „ceaşimai înaltă cauză a tămăduirii este iubirea”. Aceste noţiuni sunt abordate în lucrările „La Silencieuse Coincidence”* şi „Phyto-Spagyrie, une medecine qui aime l’homme” (Ed. Col du Feu).

G. Cele rei Principii În cazul unei vegetale, trebuie să i se degaje cele Trei Principii unitare, să e puricate, pentru ca în nal să e reunite, fapt ce îi amplică puternic virtuţile. Cele Trei Principii spagirice ale plantei sunt: - Fitospagiria, o medicină care iubeşte omul - Licoarea (spiritul plantei), - Uleiul esenţial (suetul plantei) Oligoelementele şi sărurile minerale sunt obţinute prin calcinări repetate (corpul plantei). Prin aceste trei componente puricate şi reunite în elixirul spagiric se naşte ceea ce Paracelsus numeşte „Eul primordial” al plantei, său cel mai pur şi mai srcinal. Alchimiştii, care şi eiadică erauaspectul numiţi „lozo ai focului”, numeau elixir aceste trei părţi unicate şi adunate, după necesara lor puricare „prin foc”.

H. Aprofundarea celor rei Principii Cele 4 elemente Foc/Aer/Apă/Pământ reprezintă instrumentul care va regenera, va înnobila cele Trei Principii ale Elixirului, pe care spagiriştii le numeau: Sare, Sulf şi Mercur. A nu se confunda cu elementele chimice cu acelaşi nume. Cele Trei Principii vor , la rândul lor, viitorul vehicul al elixirului. Limfele şi Capul de mort sunt învelişul invizibil al creaţiei; sunt în relaţie cu ceea ce noi am numit Principiul Haotic Memorabil care le cuprinde (vezi lucrările „Phyto-Spagyrie une medecine qui aime l’homme” şi „La Silencieuse Coincidence”, Ed. Col du Feu) * Coincidenţa silenţioasă

24


Principiul Sare: este Corpul, Materia. Apare în tot ceea ce se depune în particule de natură solidă, este ceea ce precipită, ceea ce cristalizează. Prin calcinare şi cristalizare, principiul Sare va xa energiile invizibile şi subtile dându-le o rădăcină minerală pură, o formă. Haos nediferenţiat/Materie

Salpetru*srcinal Nucleol în celulă

Sare primordială/Mamă misterioasă

Nitrat/Tată misterios

4 Elemente

Aer

Apă

Limfă*

Spirit

Foc

Ulei 5 Principii

Pământ

Sare

Cap de mort

3 Principii active: Sare – Mercur – Sulf 2 Principii pasive: Limfe şi Cap de mort Limfele şi Capul de mort sunt învelişul invizibil al creaţiei, sunt în relaţie cu ceea ce noi am numit Principiul Haotic Memorabil care le cuprinde (vezi lucrările „Phyto-Spagyrie une medecine qui aime l'homme” şi „La Silencieuse Coincidence” , Ed. Col du Feu)

salpetru - azotat natural de sodiu, de potasiu, de calciu, de amoniu, folosit ca îngrăşământ mineral în industrie. 4 limfă - lichid incolor sau gălbui, uşor alcalin, din sistemul lacunar şi din vasele limfatice ale vertebratelor, care are rolul de a transporta substanţe în sânge şi ţesuturi. 3


25

El se opune alterării. Substanţele minerale sunt acelea care leagă celelalte două principii. În plantă, acest proces are loc în rădăcini. La om, el se manifestă în gândire. Reprezintă constatarea unei stări de fapt, a unui Sulf: bilanţ.este lumea în care formele se împrăştie către regPrincipiul nuri superioare prin combustie; este procesul de distrugere a materiei prin acără. În cazul vegetalelor, este Suetul nemuritor al plantei, nalitatea sa, sămânţa sa, în vederea continuităţii lumului5, punctul maxim al manifestării sale, esenţa terestră cea mai pură exprimată prin ori şi polen. Aceasta se face cunoscută prin mirosurile, culorile sale, gustul său deosebit; este uleiul esenţial, răşina, balsamul. Substanţele aromatice sunt cele care leagă celelalte două principii. La om, este aspectul voluntar care conduce la acţiune şi la procreaţie, acolo unde focul existenţei se poate exprima. Este, de asemenea, devoţiunea ardentă, spiritul de sacriciu, dăruirea de sine. Principiul Mercur: se exprimă în orice substanţă capabilă să dizolve o alta; este intermediarul, aspectul în echilibru, şi deci cel mai subtil, spiritul. În cazul vegetalelor, se obţine prin maceraţie alcoolică, apoi, prin lenta distilare a tincturii, se trece pe alte octave, alte planuri mai subtile. În regnul vegetal, mercurul este identic pentru ecare plantă, spre deosebire de sulf, care este specic ecăreia. Principiul mercurian se găseşte în substanţele dulci şi spirituale (licori), ind foarte volatile. Frunza este cea care exprimă principiul mercurian al plantei. La om, el aparţine domeniului sentimentelor, al simţirii. Când un om vorbeşte despre sine, îşi duce mâna la inimă, deoarece în profunzimea inimii sale rezidă vocaţia sa cea mai înaltă. Acolo este sediul Focului său Secret şi Sacru. Prin acest principiu mercurian, el dizolvă conceptele mentale (principiul Sare) şi conferă impetuozităţii Focului (principiul Sulf) funcţia sa de transmutaţie şi de nondistrugere. Paracelsus precizează: „Ceea ce arde este Sulf, ceea ce se ridică în fum este Mercur, ceea ce se descompune în rămăşiţe pământeşti este Sare”. Sulf, Sare şi Mercur sunt şi ele numite cele Trei Principii active. 5

lum - serie evolutivă a formelor animale sau vegetale; încrengătură.

26


Celelalte două principii aşa-zis pasive apar în lumea materială: Limfele şi capul de mort, două atribute terestre legate într-adevăr de srcinea realităţilor extrem de subtile, cum sunt chintesenţa şi elixirul spagiric sens propriu. Într-oînlucrare precedentă (Spagiria, sănătate şi echilibru pentru spirit, suet şi corp), noi am abordat aceste două principii pasive incluzându-le în ceea ce numim principiul haotic memorabil, cheie interioară în spagirie şi alchimie.

I) Exemplu de preparare a elixirului spagiric 1) Haotizarea plantei Eliberarea principiilor active ale unei plante nu are loc decât dacă ea îşi pierde structura. Planta trebuie deci să moară ca să-şi elibereze cele Trei Principii. Este vorba de o haotizare, Opera secretă6 a alchimiştilor. Astfel se ajunge la izolarea celor Trei Principii separându-le de un înveliş care va  transformat. Operaţiile spagirice accelerează evoluţia vegetalelor şi fac în aşa fel încât inţa esenţială a plantei, eul său primordial, să reapară în sfera umană pentru a o transforma. 2) Extragerea celor Trei Principii Există mai multe moduri de a opera cu vegetalele. Noi nu vom aminti decât două dintre acestea.

a) Prima metodă Maceraţia/extragerea plantei se face în ziua şi ora specice, până la epuizarea sa. Această tinctură este, la rândul ei, separată în două părţi prin diverse operaţii de distilare şi decantaţie pentru a obţine ceea ce anticii numeau spiritul, aspectul mercur cu arome foarte subtile şi uşor de evaporat în atmosferă; şi apoi suetul, aspectul sulf cu arome foarte ne, dar fără a avea corp şi durată în atmosferă, să ne gândim aici la uleiurile esenţiale. Aceste două părţi ale tincturii sunt puricate separat, prin distilare (recticări ale principiului Mercur) şi decantaţii (principiul Sulf). A se vedea mai jos despre elaborarea sărurilor. Opera secretă - primul stadiu al Marii Opere alchimice care constă în disocierea materiei 6


27

b) A doua metodă (mai lungă) 1) Extragerea Sulfului: se face în vid pentru că temperatura de erbere este prea joasă; aceasta permite păstrarea aspectelor celor mai delicate ale uleiurilorMercurului esenţiale. : fermentaţie alcoolică, maceraţia 2) Extragerea rămasă e pusă la fermentat. Apariţia celor Patru Elemente: - Pământ = plante + zaharuri ale microorganismelor prezente în plantă - Apă = lichid - Aer = gaz care se eliberează (dioxid de carbon CO2) - Foc = energie care se naşte pe parcursul fermentaţiei, creştere a temperaturii. În centrul acestor Patru Elemente se naşte Chintesenţa mercuriană. Ceea ce este stabil (zaharuri) devine volatil; invers, forţa vieţii (volatilă) devine stabilă, coagulându-se în alcool. Rezultă o puricare a acestui alcool prin distilări repetate. 3) Sărurile: a) Săruri de Sulf Ceea ce rămâne din lichid în vasul iniţial (de la începutul experienţei) devine ca mierea. devine Recuperat capsulă, aceasta este încălzită. Substanţa mieroasă din într-o ce în ce mai densă şi mai greoaie, mai închisă, negricioasă, asemenea gudronului7, sau unei substanţe vulcanice; din aceasta se degajă mult fum. Calcinaţie: este expulzarea de CO2 şi de apă pentru a tinde către reziduurile albe. Separarea sărurilor de sulf (solubile + insolubile) se obţine prin lixiviere8. b) Săruri ale plantei Din carbonizări şi apoi calcinaţii vor rezulta sărurile plantei. - Sare solubilă - Săruri xe (lat. Sal Salis) - Sare insolubilă - Cap de mort (lat. Caput Mortuum) gudron - lichid vâscos de culoare închisă, cu miros specic, care se obţine prin distilarea uscată a unor materii organice; catran 8 lixiviere - extragerea dintr-un minereu a unor metale sau compuşi metalici prin dizolvarea acestora 7

28


Am obţinut: - Mercur: alcool pur - Sulf: ulei esenţial -- Săruri (solubile + insolubile) Săruri de aleSulf plantei (solubile + insolubile) 3) Marca distinctivă a celor Trei Principii Zodiacală: săruri de plantă (Caput mortuum + săruri xe sau Sal salis) Planetară: Săruri de Sulf (săruri xe + săruri esenţiale), Ulei esenţial Solară: tinctură mercuriană recticată de trei ori. Cele două principii pasive (Limfa + Cap de mort) posedă o caracteristică legată de Pământul pur srcinal. 4) Reunirea celor Trei Principii Aceste Trei Principii separate şi puricate sunt adunate la o dată precisă; este vorba de naşterea Chintesenţei spagirice, bebeluşul este fecundat în „apele sale”. Acum are loc conjuncţia principiilor după particularitatea planetară a sărurilor + HE + licoare mercuriană. 5

6 4

1

3

1 - SARE 2 - SULF 3 - MERCUR 4 - NAŞTEREA CHINTESENŢ EI, Arhetipul este fecundat 5 - ELIXIR REALIZAT 6 - Epocile filozofice

2


29

Dinamizările îl vor face să crească; încetul cu încetul, de-a lungul epocilor, se va constitui elixirul spagiric, vijeliile se armonizează în jurul unui nou corp. Să ne amintim de prima oră a Nictemeronului9 lui Appolonius din Tiana: „În unitate, demonii cântă laude lui Dumnezeu; îşi pierd răutatea şi mânia”. Cele Trei Principii sunt un instrument, un vehicul care singur permite mişcarea, este un corp triplu care va servi Eului primordial, chintesenţei, unităţii. În această mişcare se naşte elixirul; este ca şi cum planta spagirizată ar întoarce timpul până la srcinea sa, până la arhetipul său, la Eul său primordial plenar constituit. 5) Digestie/Distilare

Prin distilarea la temperatură umană, chiar în cazul unei febre foarte mari, are loc această întoarcere în timp. Sărurile purică tinctura. Vor urma ltrări, calcinaţii, conjuncţii de 3 ori la rând, până la obţinerea unui Elixir imun la inuenţele exterioare, pecetluit în incoruptibilitate; niciun fel de magie sau ritual nu sunt incluse în munca noastră. Este poate util de precizat faptul că remediul spagiric nu se obţine prin transfer sau deplasare „de energii”. Natura este aceea care elaborează şi desăvârşeşte elixirul şi nu vreo putere ocultă a vreunei ierarhii sau fraternităţi subtile. Din raţiuni, pe care nu le vomnu dezbate aici dar care auo legătură cu cele spuse, artizanul spagirist va depăşi niciodată anumită cantitate de elixir în fabricarea sa; 4 - 5 litri corespund măsurii inţei umane, este volumul său sangvin. Trebuie, de asemenea, ca acesta să e prezent de la începutul până la sfârşitul întregului proces. 6) Naşterea arhetipului plantei, elixirul 1 - SARE: Corp puricat (oligoelemente, săruri organice minerale, caracteristica zodiacală reactualizată). 2 - SULF: Suet puricat (HE, caracteristica planetară reactualizată). 3 - MERCUR: Spirit puricat (licori subtile, caracteristica solară reactualizată; deschidere catre transcendenţă, care nu este o simplă lume de dincolo). nictemer - interval de timp de 24 de ore (o zi şi o noapte), folosit pentru a urmări variaţiile ciclice ale unor funcţiuni biologice. 9

30


4 - ARHETIP: centrul acestor Trei Principii este Arhetipul revenit la viaţă. Are loc naşterea chintesenţei spagirice. 5 - ELIXIR: la un moment dat elixirul e gata. Ritmuri şi dinamizări specice au sale însoţit elaborarea elixirului de-asale, lungul evoluţiei al renaşterii până la atingerea coeziunii stabilităţii salesale, de structură. Maturizarea a luat sfârşit, are loc „spargerea oului”, fructul muncii. Chintesenţa a devenit Elixir. J. Mişcarea în elixir Un elixir spagiric nu este, cu siguranţă, un simplu amestec de tinctură cu ulei esenţial şi oligoelemente, deoarece, procedând astfel, nu ar  decât un ansamblu de părţi care nu va forma niciodată un TOT armonios, o chintesenţă, punct de plecare al mişcarii energetice. Este raţiunea pentru care operaţiile din laborator se ghidează după criterii precise. El este, prin elaborarea sa, asemeni corpului uman; nu este sucient să ai un cap, o inimă şi un bazin asamblate într-un corp de carne pentru a face să tâşnească din el Spiritul nemuritor şi mişcarea sa. Tot astfel, nu este sucient să faci amestecuri de ingrediente pentru a regăsi şi a da naştere chintesenţei plantei, arhetipului sau eului său primordial, după cum îl numeau vechii spagirişti. 1) Ritmuri, dinamizări în ansamblul ei, se sprijină pe ritm., Prin mişcarea ritmică are loc Viaţa, dinamizarea materiei. Solve et Coagula disoluţie şi concentraţie, este aceea care permite evoluţia naturii, elevarea materiei. De exemplu, graţie cercetărilor lui Rudolf Steiner, fondatorul Antropozoei şi ale continuatorilor săi, ştim că dinamizările produse în orele dimineţii aduc expansiunea, disoluţia, creşterea luminozităţii, apariţia căldurii. În ciclul anual, ne putem gândi la primăvară. Cu dinamizările produse la crepuscul, avem mai degrabă de-a face cu procese de contracţie, de răcorire, de xaţie; toamna şi maturaţia tind către sfârşitul ciclului. Aceste două treceri sunt momente de deschidere, perioade de legătură importante ce trebuie respectate. Astfel, prin procesele căldurii, ritmurilor, dinamizărilor şi distilărilor, preparatele spagirice sfârşesc prin a dobândi foarte înalte virtuţi curative pe diversele planuri ale inţei umane. Dar ce este omul? 2) Microcosmos şi Macrocosmos Spagiria este o metodă terapeutică a bunăstării, completă şi natu-


31

rală, care ţine cont de diversele aspecte ale omului, graţie unui procedeu foarte vechi, care ne apare azi ca nou şi srcinal. Fundamentul acestei „medicine universale”, cum îi spuneau cei vechi, este totala concordanţă a microcosmosului, cu legile sale, cu macrocosmosul, a omului cu forţele celeste. De fapt, omul este mai mult decât un corp zic, deoarece, ne-o spun toate tradiţiile, el provine dintr-un spirit, un suet şi un corp, el însuşi cuprinzând diverse corpuri mai mult sau mai puţin subtile şi spirituale; chiar acest ansamblu îi permite omului să e în evoluţie, iar evoluţia înseamnă viaţă. 3) Omul - Microcosmos Prin germenele său spiritual, focul său interior, omul este responsabil de regnurile inferioare şi superioare. Nu există evoluţie a naturii fără om, care conţine punctul de coeziune a Totului, Eul care generează orice formă de viaţă. Creaţia nu este un simplu joc al hazardului. Orice formă este, mai întâi, concepută în idee şi numai omul este o inţă gânditoare; dar ideea este rezultatul unei stări de fapt, al unei stări de conştiinţă şi mai subtilă. Singur studiul lumii materiale nu ne poate face să cunoaştem evoluţia omului; şi, la fel, doar studiul lumii spirituale nu ne poate ajuta mai mult. Astfel,săbazându-ne pe un în demers materialist sau chiar spiritualist, ajungem credem orbeşte hazard; sfârşim prin a nu mai respecta evoluţia creaţiei, care cuprinde atât materia cât şi spiritul şi ne poartă mai departe. Trebuie realmente să ştiţi că omul este mai mult decât un corp zic, mai mult decât un ansamblu de corpuri subtile, mai mult decât un suet, mai mult decât un spirit: el este un microcosmos care cuprinde întreaga creaţie şi creatori. Totul este în el. Manifestarea umană este, poate, mai importantă decât credem. Paracelsus spunea: „Priviţi natura care ne înconjoară şi vedeţi în ecare inţă - plantă, piatră, animal - un fragment dintr-un alfabet şi observaţi un cuvânt compus din acest alfabet: veţi găsi omul, omul Microcosmos”. K. Mişcarea în inţa umană Omul se deneşte prin modul său de a acţiona, mişcările sale, acestea sunt expresia vieţii sale interioare.

32


Elanul care determină mişcarea, intenţia motrice, rezidă în profunzimile inţei. Este fundamental să ne trăim plenar corporalitatea, deoarece, în absenţa percepţiei corpului, mişcarea vieţii rămâne în subconştient hrăneşteînoexterior fantasmă, ajungându-se în pragul Mişcarea,şivizibilă în operaţiile spagirice, estebolii. asemeni proiecţiei umbrei mişcării interioare a omului în calitate de microcosmos. Mişcarea o reectă, în toate privinţele, pe aceea a încarnării: veghe-somn, inspiraţie-expiraţie, asimilaţie-excreţie. Prin redescoperirea mişcării, individualitatea, eul, germenele inţei interioare îşi înţelege propriul organism. Fără percepţia corpului ca un tot şi fără perceperea diferitelor sale elemente ca părţi dintr-o unitate, precum şi întreaga percepţie a mediului înconjurător, nicio mişcare corporală nu se poate produce şi, deci, nicio urmă de viaţă autentică. Pentru ca să existe viaţă, trebuie ca în centrul mişcării să existe această unitate, această coeziune interioară; întregul nostru sistem imunitar se xează în jurul acestui centru. Putem să-l comparăm cu vârful minuscul al unui creion, care este un punct fără mărime, capabil să traseze numeroase desene, să deseneze întregul conţinut al acestui imens univers; este ideea lui Eu Sunt. Găsind acest punct, devenim liberi. Vom putea atunci să vorbim de armonie, trăită într-o lume în permanentă schimbare. L. Coerenţă, coeziune, percepţie Prin mişcare, omul ajunge să diminueze tensiunea care există între existenţa sa interioară şi lumea exterioară, între microcosmosul uman şi macrocosmos. Individualitatea, eul, se potoleşte în mişcare şi-şi acceptă înalta vocaţie cu mai multă sinceritate şi acuitate spirituală. Mişcarea este un eveniment spiritual. Orice reducere experimentală a acestui proces conduce la interpretări eronate, la greşeli existenţiale care ne duc la eşec şi suferinţă. Activitatea ritmică şi armonia celor Trei Principii este o proprietate fundamentală a omului şi a lumii materiale în care el evoluează. Astfel, regăsim ritmul la nivel celular, la nivelul organului. M. Sănătate La om, sănătatea este echilibrul între exteriorul stereotip şi interiorul spiritual. Prin conştiinţa sa (cap), el este unit cu exteriorul: este latura sa luminoasă.


33

Prin inconştienţa sa (bazin), el este unit cu interiorul: este latura sa întunecoasă. Centrul care ritmează aceste două polarităţi este inima sa, focul său. Se numeşte şi Silenţioasa coincidenţă, arhetipul sau, mai bine,entuziasm. Copilul nepătat de cunoaştere. Acest centru se exprimă prin căldură, Boala este un dezechilibru între sus şi jos, exterior şi interior, om şi lume etc. Vindecarea începe rearmonizând aceste două polarităţi printr-o restabilire a Eului central. Focul Eului, coeziunea sa, permite învingerea timpului. Alchimiştii vorbesc în acest sens de Timpuri Filozoce. E vorba de a regăsi substanţe care posedă această mişcare srcinală, graţie Focului care nu poate să e adus decât de om. Iată un simplu exemplu: dacă le încălzim la 37 de grade, substanţele vegetale îşi pierd ritmul anual şi prezintă ritmul zi/noapte, ritmul uman. N. Substanţe spagirice În spagirie, nu este vorba pur şi simplu de a părăsi ponderabilul (homeopatie) sau imponderabilul (toterapie) pentru a atinge, prin dinamizările acute, natura luminoasă a remediului şi a rămâne acolo. Este vorba de a opera o mişcare completă care va reuni în substanţă aspectul material, ponderabil, „tenebros”, am putea chiar spune şi aspectul său luminos; cele două, puricate, armonizându-se progresiv unulUn înasemenea altul. Cei elixir din vechime vorbeau Nunta Chimică. în mişcare nu vade interveni între om şi boală, dar îl va însoţi redinamizând în el mişcarea. Preparatele nonspagirice lipsite de cele Trei Principii alchimice puricate, şi anume, de diversele săruri trecute prin foc de lucrător, nu vor putea depăşi niciodată stadiul de impuls; impulsuri care, apoi, sunt luate în primire de organismul atins. Corpul acumulează tot mai mult, în numele unei părţi care funcţionează, dar în detrimentul totului. Marea reconciliere a părţilor risipite până aici este împiedicată. O. Arhetipul plantei, Eul primordial Arhetipul plantei folosite este punctul central care permite mişcarea energiilor vitale. Astfel, ne îndreptăm spre o terapie globală care va acţiona, la fel de bine, pe planurile subtile ale bolii cât şi pe cele concrete şi vizibile, lăsând omul complet liber de substanţele ingerate, deoarece asemenea elixire sunt complete, şi nu solicitanţi ai vieţii omului; sunt „fericite de viaţă”. Să precizăm că asemenea

34


preparate, odată ingerate, nu rămân în sferele subtile umane, ci eliberează locul pe toate planurile. Omul rămâne, în acest caz, „stăpân al casei sale”, cu liberul său arbitru în faţa destinului, spiritul de iniţiativă, caredevaaceastă regenera sfera hepatică; întregul nostru sistem imunitar depinde integritate corporală. P. Cele cinci niveluri de activitate a elixirului tospagiric Modul de preparare a unui elixir spagiric face ca el să nu conţină numai ce percepe chimistul, ci şi alte componente, de ordin subtil, datorită modului în care sunt tratate substanţele. Acestea vor acţiona în mai multe moduri. 1) Asupra bolii (Principiul Sulf) (zico-eteric) - Fitoterapie, aromoterapie, efecte terapeutice ale principiilor active după legea contrariilor (alopatie) care vin să completeze o carenţă sau să lupte împotriva unui simptom morbid. Acţiune antiseptică. - Efecte imediate, dar pe termen scurt. - Prezenţa principiilor active hidrosolubile: alcaloizi10 cea mai mare parte din avone11, taninuri12, anumite săruri minerale, anumite vitamine, terpene13 etc. - Medicină simptomatică. 2) Asupra solului (Principiul Sare) (Mental) -- Oligoterapie, Reechilibrare micronutriţie. durabilă şi profundă a solului (diateză14), efecte pe termen lung. - Reconstrucţie biocatalitică a potenţialului mineral al organismului (Mg, Si, Zn, Co, Al, Cr, Cu, Ni, Mn, K, Ca, Na, Sr, Y, V etc. în funcţie de tipul de plantă). Reînnoirea ţesuturilor. 10

alcaloid - substanţă bazică azotată, de srcine vegetală sau obţinută sin-

tetic, toxică, folosită în doze mici ca medicament; 11 avonă - substanţă cristalină, incoloră, extrasă din orile unor plante şi folosită în industria coloranţilor şi a medicamentelor; 12 tanină - produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are propietatea de a tăbăci pielea, cu întrebuinţări în industrie; acid tanic; 13 terpenă - clasă de hidrocarburi naturale, nesaturate, care se izolează din uleiuri eterice; 14 diateză - predispoziţie a organismului la anumite boli.


35

Sărurile minerale provenite din regnul vegetal sunt mult mai uşor de asimilat pentru organismul nostru decât mineralele provenite direct din regnul mineral. Vegetala este hrana de bază a omului; apetitul este mult mai ridicat la vederea unei grădini de zarzavaturi decât în faţa pietricelelor sau chiar a animalelor. Principiul Sare permite o însămânţare nouă a inţei, o nouă creştere şi a efectelor bactericide şi antitoxice care vor favoriza autoapărarea organismului, precum şi bunul mers al schimburilor metabolice. Prin sărurile solubile, planul subtil se reînnoieşte. Pasărea Phoenix renaşte pornind tocmai de la săruri. Este pură întâmplare că în tradiţie sarea este o garanţie a ospitalităţii? Considerăm că oligoelementele, provenite din vegetale, precum fructe, legume, cereale, alge sunt mai bine asimulate de organism decât mineralele provenite din regnul mineral. Există o diferenţă la nivelul energiei şi al sinergiei lor proprii. De exemplu, un ion de calciu provenit de la un mineral şi unul provenit de la o plantă, chiar dacă din punct de vedere chimic sunt identice, sunt totuşi asimilate în mod diferit. Organismul uman va găsi o energie superioară şi o mai uşoară asimilare în sărurile provenite din vegetale. Vegetala şi mişcarea sa rămânând alimentul-remediu prin excelenţă, nimic nu ne împiedică atunci, în anumite patologii precise şi caremulte acţionează să-i asociem doze foarte mici. Prea aspectepunctual, ale regnului mineral minerale există în îninvizibil, de aceea trebuie să m prudenţi în utilizarea lor, cu atât mai mult cu cât nu cunoaştem modul lor de elaborare. Este de preferat să avem încredere în gama metalelor vegetabilizate elaborate de laboratoarele Weleda, după indicaţiile antropozoce ale lui Rudolf Steiner (metale aliate plantelor cultivate în biodinamică, culturi în jur de 3 ani); plasma marină a doctorului Rene Quinton, precum şi algele, sunt bogate în săruri minerale. 3) Asupra planului subtil (Principiu Mercur) (emoţional) - Medicină vibratorie şi energetică (homeopatia hahnemaniană15) - Efecte ritmate între materie şi energie după legea similitudinilor substanţă şi maladie. hahnemanian - termen provenit de la numele zicianului german Hahn. 15

36


Alcoolul permite extragerea alcaloizilor, a heterozidelor16 (sulfurate, fenolice17, cianogenetice18 etc.), a glicozidelor19, anumiţi acizi vegetali.

4) Asupra planului omului total încarnat (Propagarea a Trei Principii) (Arhetip) Această triplă acţiune în unitate (şi nu separată în mai multe abordări terapeutice) ne face să obţinem un preparat care depăşeşte, de departe, tot ce există. Ansamblul celor Trei Principii, ind propagat, vine să dinamizeze structura Eului în faţa lumii exterioare. E vorba de o regenerare a forţei coeziunii inţei, moment în care se reconstruieşte percepţia centrului. Universalitatea macrocosmosului se fondează aici progresiv, în microcosmosul uman individual; omul îşi regăseşte încetul cu încetul indivizibilitatea, integritatea srcinilor, amintirea originilor, entuziasmul (Theos, Dumnezeu). El se eliberează aici de utilizările eronate ale luminii, ale strălucirii lucrurilor. Limfele (aspectul pasiv al elixirului) sunt, în mod neobişnuit, legate de acest plan. Un substitut de substanţe, asociate medicului spiritual, se regăseşte în diluţiile tari korsakoviene şi remediile obţinute din ori (Bach). 5) Asupra planului omului-Microcosmos (auto-responsabilitate) (Om-Microcosmos) La acest nivel, remediul spagiric şi-a îndeplinit sarcina, eliberează locul şi lasă un om-microcosmos liber şi responsabil de sănătatea sa, fără să mai e împiedicat de tratamentele defectuoase ale remediilor nereuşite. Aici, omul acceptă Tenebra Sacră în inţa lui, temporalul, „banala naturaleţe” a ceea ce el este DEJA, de la srcinea lumii. Are acces la purgatoriu, loc de puricare drastică în opinia lui Paracelsus. heterozidă - substanţă de natură vegetală care conţine în structura ei hidraţi de carbon; glicozidă. 17 fenolic - care conţine fenol; fenol - compus organic derivat din hidrocarburile aromatice; acid fenic. 18 cianogenetic - referitor la cianogen, cian - substanţă chimică sub formă de gaz incolor, cu miros de migdale amare, toxic, lacrimogen; 19 glicozidă - heterozidă. 16


37

Evident, n-are nimic de-a face cu purgatoriile religiilor, oricare ar  ele. Capetele de mort (alt aspect pasiv al elixirului) sunt, în mod neobişnuit, legate de acest plan. Să facem o comparaţie cu oul: - Principiul Sulf: gălbenuşul oului. - Principiul Sare: coaja de ou. - Principiul Mercur: albuşul oului. - Chintesenţa: oul e fecundat. - Elixirul: puişorul format în întregime este destul de puternic pentru a sparge coaja; naşterea lumii exterioare. Q. Cele Cinci Entităţi ale lui Paracelsus Ele determină cele cinci cauze ale bolilor şi pot  privite în relaţie cu această încincită activitate a elixirului. Aceasta face obiectul unei alte cărţi (Silenţioasa coincidenţă - Casa de medicină, T. Ceron, Ed. Col du Feu), abordarea paracelsiană a bolii ind, mai mult ca niciodată, de actualitate. Vorbind despre alchimie, Paracelsus, care era familiar cu învăţăturile celor vechi, o vede astfel: „Alchimia nu înseamnă să faci aur şi argint; scopul ei este acela de a produce esenţele superioare şi de a le folosi pentru a vindeca bolile”. În această ordine de alchimice, idei, nu trebuie confunde substanţele spagirice cu substanţele pentrusăcăse acestea din urmă rămân legate de procesul personal al lucrătorului. Alchimia este, într-adevăr, un proces interior care nu-l priveşte decât pe acesta şi produsele, pe care le poate obţine, sunt în general rezervate propriei sale folosinţe sau eventual anumitor apropiaţi ai săi, deoarece acestea sunt prea mult orientate şi impregnate de el însuşi. R. Avantajul substanţelor spagirice Repunere în mişcare vitală, în profunzime, a funcţiilor de apărare. Sărurile minerale organice şi oligoelementele sunt asimilabile, organismul le recunoaşte, deoarece ele sunt într-un ciclu biochimic complet. Consumarea câtorva picături în puţină apă, suc de fructe sau infuzie de plante medicinale, nu alterează niciodată mucoasa gastrică, precum pulberile de plante uscate sau uleiurile esenţiale când acestea intră în contact cu ele.

38


Anticii vorbeau de „Virtuţile” remediilor lor: nimic de-a face cu produsele de sinteză actuale care n-au nicio legătură cu macrocosmosul şi legile sale, şi deci niciun efect terapeutic asupra planurilor subtile ale organismului nostru. S. Alegerea plantelor şi respectarea ritmurilor Cea mai mare parte a plantelor şi vegetalelor utilizate sunt alese e dintre cele sălbatice, cu calităţile lor naturale, e provenind din cultura biologică sau biodinamică. Momentele propice recoltării, dinamizările, conjuncţiile, au loc respectând anumite zile şi anumite ore, în conformitate cu astrele. T. Spirit şi Corp Spagiria nu intervine între bolnav şi boală, dar întăreşte puterea de apărare a organismului redându-i mişcarea, pentru ca organismul însuşi să se elibereze de agresiunea suferită şi să se reechilibreze păstrând în memorie experienţa benecă a bolii. Într-adevăr, ecare maladie trebuie luată ca o lecţie de viaţă; şi atât timp cât corpul n-a beneciat de această lecţie, uşa va rămâne deschisă în faţa problemelor de sănătate din ce în ce mai grave. Un spirit sănătos nu poate exista decât într-un corp sănătos, fără carenţe şi toxine prea mari; şi reciproc, un corp sănătos nu poate exista decât într-un spirit sănătos, fără aarmonioasă bloca armonia şi coerenţa În măsura care inţa o Mişcare reuneşte aceste ansamblului. două polarităţi, Spirit şiînCorp, este capabilă să asimileze diverse forme de toxine, să le transmute şi astfel să evolueze în conştiinţa sa, scop esenţial al venirii noastre pe pământ. U. Produse alimentare energizante (calorice) Un elixir spagiric este deci un produs alimentar al bunăstării, care a fost obţinut printr-o puricare şi o îmbunătăţire vibratorie a plantei, totul conform unei ordini precise care respectă anumite cicluri energetice ale naturii (planete, semne zodiacale, ore…). Există aici o chintesenţă vegetală superioară simplelor tincturi sau compuşilor aromatici cunoscuţi, deoarece în ea vom regăsi în egală măsură: - virtuţile puricate şi subtile ale tincturilor vegetale - principiile active ale uleiurilor esenţiale - forţa de coeziune, de structurare şi echilibru a oligoelementelor şi mineralelor proprii vegetalei alese. Cele Trei Principii vor da Elixirului o mişcare a energiilor vieţii,


39

o circulaţie energetică ce va contribui la rearmonizarea tripartiţiei umane spirit, suet şi corp. Astfel elaborate, acestea sunt suplimente alimentare dintre cele mai active. Aceste elixire spagirice nu sunt nişte medicamente, ci reechilibranţi energetici care deci oferănicidecum organismului o mai mare rezistenţă în faţa agresiunilor; ele ajută la menţinerea bunei sănătăţi şi asigură o mai bună activitate deopotrivă zică şi intelectuală. Elixirul spagiric vine să amintească naturii corporale direcţionarea corectă a energiilor vitale. Mişcarea ajută la risipirea ignoranţei, a uitării şi stagnării. Încetul cu încetul, corpul redevine conştient de bogăţiile sale şi le foloseşte plenar sub forma unei multitudini de acte interioare, care vin să conrme drumul pozitiv al bunăstării regăsite. V. Relaţii psiho-existenţiale Elixirul tospagiric poate avea cel puţin două abordări: - prin proprietăţile toterapeutice ale plantelor - prin aspectele psiho-existenţiale Proprietăţile toterapeutice reprezintă o bază relativ logică şi confortabilă din punct de vedere mental. Cât despre relaţiile psihoexistenţiale, acestea rezultă dintr-un demers subiectiv şi totodată obiectiv; ele nu determină persoana, ci „norul” care o traversează. un test al elixirului (deAcest către moment terapeut este sau un chiar de cătreCând voi),seseface xează un anumit moment. punct de coerenţă care înglobează pacientul, terapeutul, întâlnirea celor doi, starea de conştiinţă care se obiectivează pentru a merge mai departe, locul etc. Deci, nu persoana în esenţa sa interioară trebuie înţeleasă de-a lungul relaţiilor psiho-existenţiale, ci o viziune a „norului” survenit prin starea prezentă a acestei persoane (anturajul persoanei testate intră foarte mult în discuţie); este precum fotograa psiho-existenţială a momentului. Aici vom vorbi despre Cerul terapeutic. Pentru mai multă precizie în privinţa celor două abordări, am mai putea spune că există: 1. Demersul analitic, raţional, făcând apel la memorizarea proprietăţilor terapeutice ale cutărui şi cutărui remediu în relaţie cu o anumită patologie. Aici, terapeutul este acela care oferă un răspuns la întrebările pe care şi le pune în privinţa bolnavului. La limită, un program bun de calculator poate să facă aceasta foarte bine.

40


2. Demersul analogic, simbolic, energetic, prin diversele teste ale uneia sau alteia dintre metode. Aici, caracterul global al bolnavului (corp şi spirit) este acela care oferă răspunsul la investigaţia terapeutului; estefără cel acare semnalează, semnează remediul cu carea intră înbolnavul rezonanţă trece prin memoria terapeutului. Această doua metodă nu trece prin cunoaşterea apriori a remediului şi poate să pară neînsemnată, ba chiar necredibilă, unora. Cele două abordări în realitate se unesc şi pun demersul terapeutic în mişcare vitală, deoarece nimic nu este exclus, un aspect îl împiedică pe altul să se degradeze, să iasă din aria sa. Echilibrul lor instabil permite operativitatea proceselor vitale; o parte o ajută pe cealaltă să se reprezinte. Fără această întâlnire a celor două polarităţi, poate să aibă loc un exces, ba chiar şarlatanism în unele cazuri, ceea ce ar duce la pierderea Cerului terapeutic. W. Conceperea unui Elixir spagiric complex Fiecare Elixir-Mamă este elaborat plantă cu plantă, apoi reunit cu tinctura hidromelică20 sau glicerinată (glicerină vegetală), în funcţie de ziua sa specică. X. Actualitatea Spagiriei

Nu este o întâmplare dacă spagiria revine astăzi în forţă; considerăm că ea nu va  şi unimensa lux alături de altea terapii faţă de agelurile actuale suferinţă omuluinonagresive dereglat şi descumpănit; descumpănit în faţa anumitor orori ale vieţii, precum în faţa presiunilor presante ale inimii sale. Concluzia noastră în această privinţă este aceea că nu trebuie respinse metodele existente, ele neind apărute la întâmplare. Elixirul spagiric, provenit dintr-un demers terapeutic inspirat de natură, rămâne bineînţeles cel mai aproape de om, de aceea reprezintă pentru el un „ideal”. Acest ideal, alchimistul îl va urmări în laboratorul său puricânduşi fără încetare „elixirul”, deschis şi unit de spirit. Y. U tilizare

Elixirele Fitospagirice sunt adesea mai potrivite decât celelalte preparate vegetale, de aceea cantităţile care trebuie luate sunt mai mici. hidromelic - referitor la hidromel (băutură alcoolică obţinută prin fermentaţia alcoolică a mierii de albine cu apă; mied, mursă) 20


41

Pure şi parfumate, ele sunt bine tolerate şi pot  folosite pe termen lung, ca suplimente alimentare, în caz de afecţiuni cronice de exemplu. În cazul afecţiunilor acute, utilizarea lor se dovedeşte la fel de protabilă, însoţind sau nu acţiunea unuilungă, tratament Durata lor de conservare este foarte chiar medical. îmbunătăţindu-se cu timpul; nu conţin nici coloranţi, nici conservanţi. Elixirul se consumă diluat în puţină apă, un suc de fructe sau o infuzie, de la 5 la 10 picături, de 2-3 ori pe zi înainte de mese. Pentru copiii între 3-12 ani, câteva picături sunt suciente. Cantitatea de alcool ingerată la ecare doză este total neglijabilă: echivalentul a câteva picături de vin (bun)! Z. Concluzie Putem spune că Spagioterapia este totodată o terapie vibratorie (principii subtile), dar şi o terapie de ordin material şi simptomatic, totul ind într-o mişcare armonioasă. Ea redă un vehicul sănătos pe cele trei planuri ale inţei umane: mental, emoţional şi zico-eteric. Un bătrân spagirist (Rhumelius) enunţa supremaţia anumitor remedii prin aceste cuvinte: „A vindeca similarul prin ceea ce este asemănător şi opusul prin ceea ce este contrar, ambele cazuri sunt posibile. chintesenţă spagirică izgoneşte impuritatea care îi este contrară şiPura întăreşte balsamul corpului care îi este asemănător”. Tocmai de aceea noi am calicat spagiria drept medicina care iubeşte omul.

42


Comparaţii cu alte terapii Iată, pentru informare, diferenţa pe care o putem face între spagirie şi celelalte terapii cunoscute: Homeopatia: doar tinctura alcoolică este utilizată (aspect mercurian predominant în funţie de procentul ales) + diluţie şi dinamizări; e vorba de o abandonare a materiei pentru a regăsi spiritul remediului şi o parte a aspectului Sulf. Diluţiile tari (de la 10 la 30 puterea de acţiune) vizează în mod global polul zic şi au o acţiune generală în special în cazurile acute şi de urgenţă (aspect Foc); cele medii (de la 7 la 9 putere de acţiune) se raportează în mod global polului toracic, ele având o acţiune mai funcţională, mai organică (aspect Aer); cele slabe (de la 4 la 5 putere de acţiune) îşi produc efectele în mod global la nivelul polului abdominal, acţiunea lor ind locală şi simptomatică (aspect Apă); aspectul Pământ este de domeniul ponderabilului, adică ceea ce este sub puterea de acţiune. Homeopatia scrutează imensitatea comportamentală subtilă a omului, în esenţă astral repercusiunile mentale de şi diluţiile eterice. Aspectele maiplanul profunde, ba cu chiar magice, sunt sale mai aproape korsakoviene sau de remediile orale. Aromoterapia: doar uleiul esenţial este utilizat (aspect Sulf). Este o terapie de „vârf” care trebuie utilizată „punctual” şi nu pe termen lung; uleiul esenţial este o bombă care trebuie manevrată cu multe precauţii. Ficatul decriptează greu uleiurile esenţiale, acestea obosindu-l mult prin latura lor agresivă; de unde apare interesul în a  utilizate adăugându-li-se propriul hidrosol şi, mai avantajos, pe cale externă în inhalaţii şi, de asemenea, în masaj (de la 0,5 la 1% într-un ulei vegetal de alune sau de sâmburi de struguri). Uleiurile esenţiale ar putea face mari servicii în agelul bolilor grave actuale. Oligoterapia: doar aspectul sare este utilizat aici; fără celelalte două principii ale sale, este un corp lipsit de suet şi spirit. Acţiunea


43

sa contribuie la retrezirea subtilităţilor arhetipale ascunse în profunzimile noastre subterane. Alopatia: nu ţine deloc cont de repercusiunile asupra planurilor subtile conteazăaleceinţei; preţ. omul este tratat ca o maşinărie reparabilă cu nu Alopatia şi vaccinările acţionează asupra structurii corporale; repercusiunile asupra planului astral şi mental nu sunt în niciun fel controlate. Pe aceste planuri, bolnavul se regăseşte singur în postura de a compensa acest dezechilibru.

44


Cele 34 de combinaţii complexe După proprietăţile câtorva plante recunoscute tradiţional şi conrmate ca atare de tradiţia populară. Aceste sfaturi sumare nu înlocuiesc sub nicio formă sfatul medicului. C1 STIMOS

Elixire unitare din: măceşe, scorţişoară, măghiran, cola. Indicaţii: Tonic, stimulent general şi uşor, oboseală, vitalitate. Acţionează şi asupra celei de-a patra chakra 1. Lovitură de oprire în situaţii latente, confuze. În faţa obstacolelor, ne izbim deseori de abandon, fugă, neputinţă şi resemnare. Miile de opoziţii ale vieţii sfâşie suetul până la perturbarea funcţiilor naturale. Stimos este elixirul care trezeşte un impuls în armare, entuziasm, recăpătare a stăpânirii de sine. Aspectele subtile ale inţei aate în latenţă până acum, în lumi separate şi opuse, se armonizează într-o bucurie interioară care se vede şi se simte de departe. Lumina se ordonează într-un nou peisaj aural. de asemenea, elixirul stopării în situaţii latente, care merg pânăEste, la intolerabil. Deznodământ rapid, în genul operaţiunii comando, pentru a restabili o ordine, o armonie. Elixirul sfârşitului frământărilor datorate confuziei. 1 - zona dintre anus şi sex (centrul vitalităţii); 2 - zona organelor sexuale (centrul sexualităţii); 3 - zona ombilicului (centrul voinţei); 4 - zona inimii (centrul afectivităţii); 5 - zona gâtului (centrul intuiţiei); 6 - zona din mijlocul frunţii (centrul mental); 7 - zona din creştetul capului (centrul superior al inţei).

chakra - centru energetic al inţei; există 7 chakra sau centri energetici ai inţei umane: 1

45 C2 VITALOS

Elixire unitare din: propolis, romaniţă, ienupăr (boabe), scorţişoară. de bază zic. şi a şaptea chakra, Indicaţii: AcţioneazăRegenerare şi asupra celei de-aa corpului doua, a cincea precum şi asupra elementelor chineze Pământ şi Foc. Emergenţă (apariţie) a unei citadele solide, a unui corp puternic, a unei integrităţi. Emergenţă a unui corp puternic, protejat de stâlpi care se ancorează profund în această lume materială unde suntem exilaţi. Angoasele rămân la uşile locuinţei şi se risipesc; evenimentele exterioare sunt digerate într-o mişcare vitală sănătoasă; fărâma de eternitate poate, din nou, să se exprime, coerentă şi infailibilă, înconjurată de o integritate corporală întărită. C3 EUCALYPTUS COMPLEX

Elixire unitare din: eucalipt, cimbrişor, echinacea. Indicaţii: Stimulează procesul de apărare a organismului în timpul iernii, răceală. Acţionează şi asupra celei de-a cincea şi a şaptea chakra, precum şi asupra elementului chinez Lemn.

Reconstrucţie în jurul unui central. Deschidere plămânilor cătresoare o energie nă. Elixir al degajării, al deschiderii pulmonare către o energie nă care va purica cele trei planuri ale inţei: mental, emoţional, vital. Redă încrederea omului care s-a pierdut în miile de detalii ale vieţii materiale fragmentate, incoerente. Elixirul este acela care reinjectează cele mai puternice energii solare în cele mai mici detalii ale vieţii cotidiene. Ajută la împlinirea inţei umane în ciuda unei lumi ostile şi fade. Încetul cu încetul, nu-i mai este teamă că ar putea să cadă cerul în cap, deoarece încrederea în propriul său destin emană un centru de viaţă, un cămin imunostimulent; sensurile existenţei se ordonează în jurul său şi o servesc. C4 PINUS COMPLEX

Elixire unitare din: pin (muguri), propolis, cimbrişor, cimbru. Indicaţii: Căi respiratorii, tuse.

46


Acţionează în mod specic şi asupra meridianului limfei. Fiinţa s-a închis într-un mediu lipsit de iubire. Noi schimburi emoţionale. Sentimentul a  nedemn să respirelipsite plenardeviaţa şi emoţiile sale; învinuiri diversede datorate unei ambianţe încredere, de iubire. Elixir care elimină barierele celui care s-a xat pe un scop intelectual de neatins; sau ale aceluia care s-a blocat din cauza unei grabe prea mari, a unei dorinţe de a realiza prematur un lucru şi care a sfârşit prin a dezorganiza mişcarea de schimb cu exteriorul, de exemplu prin sistemul pulmonar. Acest elixir contribuie la o disoluţie a fricilor înconjurătoare, la licheerea stagnărilor care, până atunci, se manifestau ca un lătrat continuu către alţii. Perspective noi înoresc acum în interior, într-o integritate corporală mai puternică şi totodată mai uşor de dirijat. Elixirul este acela care ne arată un nou ritm, un alt balansier, noi schimburi. C5 TARAX COMPLEX

Elixire unitare din: păpădie, panseluţă, ienupăr (boabe). Indicaţii: Probleme cutanate, puricator general al pielii. Acţionează asupra celei de-a treia chakra, precumtemperează şi asupra elementului chinezşiApă; reglează insucienţa de Yang; un mental excesiv. Transformarea carapacei noastre (a pielii) rănite de vechi structuri mentale şi emoţionale. Vechi structuri mentale şi emoţionale, diverse frici, mai mult sau mai puţin fondate, de a nu  atacaţi în integritatea proprie, diverse antagonisme, o întreagă lume, bătrână şi grea, a trecutului îndepărtat intervine între suetul nostru şi lumea exterioară. Pielea noastră manifestă atunci ruinele trecutului, pentru ca noi să m conştienţi de acestea şi să le îndepărtăm denitiv. Falsa protecţie a individualităţii noastre cade, masca de durere este ridicată, carapacea noastră se transformă, simţurile noastre şi organele interioare respiră din nou. Elixir de reconstrucţie într-o lume temporală greu de înteles. Omul revine pe un teren care nu mai inspiră frica.

Cele 34 de combinaţii complexe

47

C6 HEPA ROSMARINUS

Elixire unitare din: rozmarin, cimbrişor. Indicaţii: Elixir al catului. Acţionează asupra celeichinez de-a treia, a cincea şi a şaptea chakra, precum şi asupraşi elementului Metal. Elimină supărările ascunse, vechile eşecuri traumatizante. Restabileşte o justă dualitate. Elixir care elimină vechile eşecuri care au lăsat urme în memorie ajutând la înţelegerea dualităţii psihic/corp. Ne reorientează vitalitatea prin luare în stăpânire a sferei metabolice, eliminând sentimente de culpabilitate şi indispoziţii datorate supărărilor ascunse. Restabileşte o anumită blândeţe a inţei. C7 BIL-C RADIX

Elixire unitare din: anghinare, cicoare, ridiche de iarnă. Indicaţii: Fluiditate a bilei. Acţionează şi asupra celei de-a doua şi a treia chakra, precum şi asupra elementelor chineze Metal, Lemn şi Apă. Restructurează planul emoţional. Elimină vechile concepte, rigide ca piatra, ale orgoliosului care nu se conduce decât după reguli reci şi seci. care eliberează de gânduri reprobatoare, îndreptate asupra unuiElixir ego conceput din viziuni rigide, xate în orgoliu, din conceptualizarea sterilă fără limită şi din vanitate. Elixir care dă forţa de a reveni la viaţă şi la manifestările ei uide. C8 DEPUROS

Elixire unitare din: frasin, rozmarin. Indicaţii: Depurativ general, drenaj al emonctoriilor2. Acţionează şi asupra celei de-a treia chakra, precum şi asupra elementelor chineze Pământ, Apă şi Lemn. Eliberează corpul redându-i energia vitală. Senzaţie puternică de a se regăsi după o uitare îndelungată.

emonctoriu - organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secreţiile sau umorile. 2

48


Elixir drenant care va elimina distanţele articiale şi va dizolva reţinerile psihicului în raport cu corpul şi invers. Elixir eliberator al energiei înmagazinate şi rău utilizate până atunci. C9 PANC-BETA RUFA

Elixire unitare din: urzică albă, eucalipt, sfeclă roşie. Indicaţii: Reglare a zaharozei. Acţionează şi asupra celei de-a treia, a patra şi a cincea chakra, precum şi asupra elementelor chineze Pământ şi Lemn. Întâlnire cu sine însuşi în mijlocul vijeliei. Elixir al marii întâlniri cu sine însuşi în mijlocul vijeliei şi al intoxicaţiilor exterioare. Apreciere zilnică a bucuriei de a trăi, fără funesta manie de a vrea să conducem totul, referindu-se la un trecut, el însuşi, plin de regrete. Elixir al bucuriei, al cunoaşterii, al protecţiei, al deschiderii. C10 ANGELICA COMPLEX

Elixire unitare din: angelică, tei (ori). angoase, stres. şi a şasea chakra, precum şi Indicaţii: AcţioneazăNervozitate, şi asupra celei de-a cincea asupra elementului chinez Pământ. Reactivează în inimă o înaltă valoare morală. Gust al adevărurilor simple. Elixir tranchilizant şi liniştitor care ajută la disiparea ideilor preconcepute, a conictelor, a zguduiturilor, reactivând o înaltă valoare morală în inimă şi, prin aceasta, ajutând la reorganizarea unui sistem corporal coerent şi liber. Elixir al deschiderii către frumoasele profunzimi ale inţei. C11 MIGOS-MENTHA

Elixire unitare din: mentă, rozmarin, lavandă, nuc. Indicaţii: Dureri de cap, încetineală mentală. Acţionează şi asupra celei de-a treia şi a şasea chakra, precum şi asupra elementelor chineze Metal şi Lemn.


49

Elimină tensiunile datorate unei sexualităţi înfrânate, fricilor generate de o f alsă morală. Ajută la eliminarea tensiunilor datorate unei sexualităţi înfrânate, lipsei respectcelor de sine, generate de idei morale Deschide de supapele preafricilor plini de sine, emfazelor unui false. ego rătăcit care blochează mentalul. Elixir al destinderii şi al deplinei acceptări a cursului vieţii. Elixir al reorientării judicioase a forţelor vitale. C12 DIGESTOS

Elixire unitare din: genţiană, iarbă neagră, busuioc şi coriandru. Indicaţii: Dicultăţi şi senzaţii de greutate după mese. Acţionează şi asupra celei de-a doua şi a cincea chakra, precum şi asupra elementului chinez Metal. O mai bună asimilare a alimentelor şi a ideilor. Bună reîncarnare în prezentul viu, sinele actual. Iubire de sine. Elixir al asimilării alimentelor şi a ideilor, al circulaţiei calme a oricărei noi experienţe. Trecutul neînsueţit, considerat drept sacru, este reîngurgitat, mestecat, rumegat (simbol al vacii sacre) o dată pentru totdeauna. Comunicarea cu lumile interioare se restabileşte, graţie unei reîncarnări în sine, unei restabilizări corp. bune Se naşte o adevărată înăcărare care dizolvăpsiho-emoţionale vechile decepţii în şi redă sferei vitale libertatea. Întregul organism primeşte o căldură de viaţă subtilă şi binefăcătoare. Elixirul contribuie la o justă iubire de sine. C13 GASTROS

Elixire unitare din: granat, ghimbir, lemn dulce, cuişoare. Indicaţii: Sfera gastrică, senzaţii de arsură. Acţionează şi asupra celei de-a treia chakra, precum şi asupra elementelor chineze Metal şi Apă; reglează excesul de Yin. Împăcare cu sine, protecţie a teritoriului interior. Certitudine interioară şi acceptare a schimbării. Elixir al împăcării cu sine însuşi, al certitudinii interioare care se manifestă ca o evidenţă. Angoasele schimbării se estompează, omul capătă forţa de a  independent şi o mare vitalitate secretă se răspândeşte în tot corpul. Teritoriul interior nu mai riscă să e răvăşit.

50

214 elixire alchimice C14 MALVA-TRANS SP

Elixire unitare din: nalbă, nalbă mare, rozmarin, trifoi de baltă, ghimbir.

Indicaţii: AcţioneazăRearmonizează şi asupra celeitranzitele de-a douadigestive. şi a treia chakra, precum şi asupra elementului chinez Metal. Elixir al justei măsuri între abandon şi încrâncenare. Elixir al răcoririi, al noutăţii, al bunei măsuri între abandon şi încrâncenare, între vechiul păzit cu mare grijă şi noul pe care-l lăsăm să se piardă. Elixir al justei măsuri, al blândeţii, al schimbării liniştite, fără pierderea propriei identităţi. C15 HIBIS-TENSIO SP

Elixire unitare din: hibiscus, măslin, lavandă. Indicaţii: Prietenul inimii, ne echilibrează tensiunile interne. Acţionează şi asupra celei de-a treia chakra, precum şi asupra elementului chinez Apă. Probleme emoţionale ancorate de mult timp. Tensiune între minte şi suet, între masculin şi feminin. Elixir al problemelor emoţionale ancorate de mult timp, al decepţiilor amoroase, al lipsei afecţiune respingerii Supărări ascunse, tensiuni întredepolii minte şişi al inimă, care auvieţii. fost clădite de-a lungul timpului. Elixir al ritmului cardiac, al bucuriilor de a  în centrul inţei, al respectului unei ordini a priorităţii. Acest Elixir linişteşte corpul emoţional în direcţia unei nobleţe superioare, care ne va duce experienţele la bun sfârşit. C16 GINKGO COMPLEX

Elixire unitare din: ginkgo biloba, măceaşă, oare de tei. Indicaţii: Circulaţie şubredă, tulburări ale vârstei, memorie.

Acţionează şi asupra celei de-a şasea şi a şaptea chakra, precum şi asupra elementelor chineze Foc şi Lemn. Restructurează un mental sănătos care ne ajută să m responsabili în prezent prin analize corecte. Elixir care restructurează un mental sănătos apt să privească miile de fragmentări ale lumii noastre, fără frică, fără fuga obişnuită din faţa


51

responsabilităţilor noastre. Să privim şi să ascultăm din nou ceea ce noi suntem în miile de ramicaţii, miile noastre de legături cu această lume aşa-zis exterioară. Naşterea unui mental bazat pe o moralitate reînnoită, sclipitoare şi nonculpabilizantă. „Nu-mi mai este frică să uit”. Trecutul este reactualizat şi se eliberează în prezent. C17 MENOPOSIS SP

Elixire unitare din: iarbă neagră, mentă, ienupăr (boabe), chimen.

Indicaţii: Toniant, favorizează echilibrul hormonal; indicat femeilor de peste 50 de ani. Acţionează şi asupra celei de-a doua şi a treia chakra, precum şi asupra elementelor chineze Metal şi Lemn. Restabileşte o nouă ordine matricială, un nou pol al feminităţii; elixir al maturizării armonioase graţie acceptării aspectului feminin. Restabilire a unei noi ordini matriciale. Acceptarea trecerii unui ciclu lunar la un ciclu solar, de la Apă la Foc, de la primirea impulsurilor la însuşi impulsul. Aspectul feminin al inţei, pasivitatea trăită până acum îşi găseşte acum sămânţa srcinală, puterea sa fecundantă. Elixir al maturizării armonioase, prejudecăţi, schimbările bruşte, care ne face săfără ne iubim corpul,care să-lîmblânzeşte „digerăm”, să-l aducem acolo unde el este servitorul nostru ideal. C18 MATRIX SP

Elixire unitare din: granat, salvie. Indicaţii: Flux dureros la femeie, normalizare a ciclurilor vieţii. Acţionează şi asupra primei chakra, ancorează corpul zic pe ener-gia pământului. O bună primire în matricea eului care va regenera diversele noastre aspecte vitale în jurul esenţei. Elixir al acceptării ciclurilor naturale şi a mişcării lor în corpulreceptacul. Primire interioară a unui eu care va ghida de acum înainte o regenerare în esenţial, graţie unui spaţiu vital intact care renaşte fără încetare, rămânând total liber de ciclurile inevitabile ale naturii.

52


Elixirul are, de asemenea, o componentă aptă să încarneze impulsurile luminii eliberând sfera aurală de greutăţile temporale. C19 HEMOS Elixire unitare

din: paracherniţă, cimbrişor, castan sălbatic.

Indicaţii: Lejeritate şi libertate a picioarelor. Acţionează şi asupra celei de-a cincea şi a şasea chakra, precum şi asupra elementului chinez Foc. Elixirul bucuriei de a trăi în mijlocul neprevăzutului vieţii. Favorizează dezinvoltura, îndepărtând fricile, opresiunile, negativitatea, blocajele, fatalitatea. Elixir-bucurie de a trăi care, cu supleţe şi ritm, ajută la degajarea discretă a agregatelor unui trecut care ne proiectează în situaţii ireale. Elixir care restabileşte o relaţie de iubire, cu riscurile existenţei. C20 CASSIS COMPLEX

Elixire unitare din: coacăz-negru (frunze şi fructe), sfeclă roşie, urzică vie.

Indicaţii: Supleţe în articulaţii. Acţionează şi asupra celei de-a şaptea chakra, precum şi asupra elementelor Metalfără şi Apă. Libertatechineze de mişcare a-şi impune limite. Capacitatea de a iubi.

Acest elixir ne ajută să regăsim libertatea de mişcare, de a ne servi mai bine înalta vocaţie fără a ne impune limite sau răzbunări asupra capacităţii noastre de a iubi. Elixir al uidităţii în schimbarea activităţilor, precum şi al clarităţii mentale prin pacicarea sa. C21 DIUROS COMPLEX

Elixire unitare din: cozi de cireşe, mentă, coriandru,

bărboasă.

Indicaţii: Eliminare, reglare a lichidelor interne. Acţionează şi asupra celei de-a doua şi a cincea chakra, precum şi asupra elementelor chineze Metal şi Lemn. Vindecă vechile decepţii, curăţă articiile egoului centrat asupra lui însuşi.


53

Deschidere în forţă către potenţialităţile îngropate în spatele euviilor şi al altor amestecuri adunate de-a lungul existenţei. Eliminare a vechilor decepţii, a eşecurilor, a articiilor repetate care au încărcat prea mult corpul vital. drenantă care eliberează distorsiuni ale egoului răsfrânte asupraFuncţie lui însuşi. C22 TRITICUM COMPLEX

Elixire unitare din: grâu, alburn3 de tei, mărar, mesteacăn. Indicaţii: Ne rearmonizează tendinţele de cristalizare, de eliberare a emenctoriului4 lichidelor. Acţionează şi asupra celei de-a patra chakra, precum şi asupra elementului chinez Apă. Celui care vrea întotdeauna mai mult, făcându-i să sufere pe cei din jurul lui. Eliberează xaţiile apărute prin acte de mânie, atât faţă de sine cât şi faţă de alţii. Se adresează celui care vrea mereu mai mult, împrumutând diverse aparenţe, aducând suferinţa în jurul lui, „ancorânduse” din ce în ce mai mult în eul său egotic. Elixirul contribuie la redarea unei tinereţi şi a unei spontaneităţi în relaţiile cu ceilalţi, graţie unei eliminări a vechilor principii recurente. C23 CYSTIC COMPLEX

Elixire unitare din: iarbă neagră, ane (fructe), sfeclă roşie, cimbrişor.

Indicaţii: Aparat urinar, senzaţii de arsură la femeie. Acţionează şi asupra celei de-a doua chakra, precum şi asupra elementului chinez Apă; reglează Yin-ul. Antidot al angoasei, al lipsei de siguranţă faţă de celălalt. Elixir al renunţării. Elixir al renunţării, al eliberării de fricile vechilor structuri adunate deseori inconştient. alburn - totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac, prin care trec apa şi sărurile minerale. 4 emenctoriu - organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secreţiile sau umorile. 3

54


Antidot împotriva angoasei, a lipsei de siguranţă faţă de celălalt, a durerii efectelor bumerang datorate secretelor noastre, celor mai mici detalii ale vieţii. Reconstrucţie acestor opoziţii. conştientă în ciuda opoziţiilor şi chiar a mediului Planul relaţional se nuanţează prin respect mutual într-un spaţiu intact, recucerit de luptă aprigă. C24 PARIETRIX COMPLEX

Elixire unitare din: paracherniţă, romaniţă, ienupăr (boabe). Indicaţii: Aparat genital, micţiuni dureroase la bărbat. Acţionează şi asupra celei de-a treia chakra, precum şi asupra elementelor chineze Pământ şi Lemn; reglează Yang-ul. Unirea contrariilor în jurul unei lumini centrale şi a unei viziuni juste. Elixirul deschide calea unei dinamici care va uni elementele interne opuse; face să ţâşnească energii vitale constructive, pornind din focare pline de tensiuni. Elixirul împrăştie o uşoară căldură care ajută la unicarea contrariilor în jurul unei lumini centrale şi benece, în jurul unei viziuni juste care poate, în acest moment, să aducă viaţa în diversele ei aspecte, chiar şi atunci când totul pare pierdut, fragil. C25 ZINZIBER TONIC

Elixire unitare din: ghimbir, hamei, scorţişoară, cimbru, hibiscus. Indicaţii: Stimulent natural al dorinţei. Acţionează şi asupra primei chakra, a celei de-a doua, a treia şi a cincea chakra, precum şi asupra elementelor chineze Foc, Metal şi Lemn. Previne angoasele destructurării şi pierderii forţelor vitale; stabilizează aura. Elixir care întăreşte unitatea, armonia şi de refasonare constantă a inţei noastre în jocurile de umbre şi lumini. Previne angoasele destructurării şi pierderii forţelor vitale, deschizând calea către un spaţiu de destindere. O bună digestie interioară a experienţei apreciate cu justeţe, fără megalomanie. Aura se stabilizează în centrul polarităţii materie/spirit.


55

C26 SVELTEX SP

Elixire unitare din: creţuşcă, rozmarin, iarbă neagră. Indicaţii: Elixir al siluetei, indispensabilul adjuvant al micilor noastre diete. Acţionează şi asupra celei de-a treia şi a cincea chakra, precum şi asupra elementului chinez Foc. Nu este capabil să-şi controleze sentimentele şi-i face pe alţii să se simtă vinovaţi. Restabileşte inţa în completitudinea sa, insuându-i un sentiment puternic de independenţă. Celui care nu ajunge să-şi controleze sentimentele; acela care este descumpănit într-un habitaclu, e prea mare sau prea mic; acela care-şi respinge corpul în faţa lumii ca şi cum nu l-ar mai vrea, şi cum crezând ar spunecă„iată ce aţi făcut din mine”. Aceluia care ca rătăceşte bogăţiile exterioare îi vor înfrumuseţa suetul sau îl vor proteja. Sveltex SP favorizează îndepărtarea falselor concepte şi apariţia unei forme de expresie mai uşor de adaptat, stabile, care va  adoptată mai uşor de comunitate. Fără a forţa sau constrânge, elixirul ajută la reintegrarea părţilor unei conştiinţe divizate, regenerând, recentrând diversele corpuri, de la cel zic la cele mai subtile. Elixirul este acela care restabileşte inţa complet şi îi insuă un sentiment puternic de independenţă. C27 CHOLEXOS

Elixire unitare din: mur, cimbrişor, măslin, cimbru. Indicaţii: Elixirul exceselor noastre; pentru dinamica uidelor noastre sangvine. Acţionează şi asupra celei de-a doua chakra, precum şi asupra elementului chinez Lemn. Evită să se piardă în abstract, precum şi în situaţiile „cleioase şi gelatinoase”. Ne deschide către celălalt. Elixir al uidizării comenzilor primite; aduce o bună receptivitate faţă de căldura viului din corp. Îngustimea spiritului, contradicţiile şi frământările gelatinoase rămân natura primordială de a exprima bucuria. Energia se degajă din perechea de contrarii, trece în organism şi nu mai este irosită în abstract.

56


Elixir care deschide inţa către bucuria de a trăi, către receptarea celuilalt. C28 SOMNOS Elixire unitare SP din:

bărboasă, roiniţă, dan. Indicaţii: Reglează somnul, repaus liniştit. Acţionează şi asupra celei de-a treia, a patra şi a cincea chakra, precum şi asupra echilibrului Yin-Yang; calmează planul emoţional. Îngustare a personalităţii, permite pecetluirea unui proiect, calmează jocul mental trezind entuziasmul inimii. Se adresează acelui care menţine o neîncredere în raport cu inuxurile solare şi lunare, masculine şi feminine, care ne pun în mişcare. Elixirul împiedica venirea somnului ca un simplu abandon al corpului, ceea ce ar perpetua inuenţa lumii exterioare asupra sa.El împinge, mai degrabă, inţa într-o îngustare a personalităţii sale, conştiinţa nemaiind deschisă tuturor inuenţelor. Fiinţa încetează, puţin câte puţin, să tachineze comunitatea. Ea învaţă să ducă un lucru la bun sfârşit, să pecetluiască un proiect, să nu lase maşinăria să facă toată munca. Elixir care linişteşte îndepărtând stresurile nervoase; calmează jocul mental, trezind entuziasmul El aduce suetul cătreSuetul în sus, către simplitate şi pace, după ce a inimii. reglat perfect planul de jos. a încetat să mai submineze anturajul prin gânduri eronate. AQUILEX ELIXIRUL ORIGINILOR

Elixire unitare din: pătlagină lanceolată, rozmarin, stejar, ienupăr (boabe), portocală amară, ţelină de baltă, trifoi de baltă, valeriană. Proprietăţi energetice: reconstruieşte corpul reanimându-i memoriile vitale; dinamizează materia vie şi redă formă organelor; raport corect între cei patru constituenţi ai inţei (forţele Eului, corpul senzaţiilor, corpul vital, corpul zic); repune omul pe picioare, îl verticalizează făcându-l să-şi accepte prezentul; deschidere a plămânilor către energiile naturale ale pământului. Substanţele exterioare (idei sau alimente) sunt diferenţiate şi se metamorfozează în procese interioare, în forţe asimilabile.


57

Digestiv, toniant al stomacului; calmează nervii, destinde organismul slăbit tonicându-l în profunzime; elixir-forţă, calmant antimelancolie. Acţiune pozitivă asupra a tot ce înseamnă durere. Vitalitate pierdută dinnervoasă, cauza blocajelor persistente; Indicaţii: mental şi emoţional rănite, epuizare iritabilitate, nervozitate, melancolie, tristeţe, anxietate, lipsa iubirii de sine, tulburări digestive, dureri de cap, greţuri, dureri musculare şi articulare. SPAGY-DREN

Drenor al toxinelor, eliminare. Compoziţie: armurariu, ienupăr, fumariţă, ceai verde, coacăznegru (frunze), anghinare, rozmarin, gotu kola, curcuma.

Componentă subtilă a SPAGY-DREN-ului Regenerează forţele vitale şi subtile operând o decongestionare benecă a inuenţelor, mai mult sau mai puţin apăsătoare, ale celorlalţi. Reduce pierderile vitale, conceptele abstracte şi fricile difuze. Regenerează starea generală şi, în special, pe cea emoţională.

SP AGY-FORŢĂ Întăreşte energia de bază, elimină anumite baraje toxinice datorate anumitor poluări, complement al stimulării. Compoziţie: echinacea, lapacho, scorţişoară, yam, armurariu, lemn dulce, ceai verde, propolis.

Componentă subtilă a SPAGY-FORŢEI Ajută puternic eul să-şi ia locul în corp şi, prin aceasta, să centreze omul în mijlocul existenţei sale. Reechilibrare a Gândirii, a Simţirii, a Voinţei graţie unei structuri din nou stăpânite şi înrădăcinate în actual, forţa revine înainte de termen, nemaigăsind supapă. Acţiune asupra celei de-a doua chakra, precum şi asupra meridianelor rinichi, cat, inimă.

58


SPAGY-SUPLEŢE Mobilitate articulară, remineralizare, dureri. Compoziţie: harpagophytum, salcie albă, pipirig-de-baltă, urzică 5 vie, tei (alburn), coacăz negru (frunze), bambus, ienupăr (boabe), dolomită .

Componentă subtilă a SPAGY- SUPLEŢEI Nu se îngraşă deoarece îi este frică să nu e pregătit înainte de termen, întâmpină greutăţi în a-şi lăsa urmele pe pământ. Lipsă a verticalităţii, a căldurii interioare în conştiinţa sa, sângele este îngroşat de concepte, raţiunii îi vine greu să asimileze această lume, tendinţă de abandon. Nu îndrăzneşte să se arme. SPAGY-SUPLEŢE posedă o triplă semnătură: minerală, vegetală, animală. Ajută la depăşirea etapelor diferite ale vieţii, a stadiilor de evoluţie mai elevate până la găsirea unui acord interior între opoziţii. Forţele vieţii devin mai ample şi mai profunde. Reînsămânţează o structură aurală mai bogată, mai stabilă, în relaţie cu anumite zone secrete din noi. Aduce o mai mare forţă de a ne ordona destinul într-un mod liber, de a călători mai ecient în interiorul nostru, în ritmul nostru. Consolidează învelişul corporal fără a cunoaşte frica de întuneric, elimină vechile idei amestecate care sfârşesc prin a ne fragiliza şi a crea distanţe articiale cu anturajul. Rădăcini psihice echilibrate, restructurează neînţelesurile (ambiguităţile). SPAGY-FLUX

Circulaţie, uidicare a sângelui, picioare grele, memorie, echilibrează dualitatea, integrând supleţea ritmurilor, stimulează catul şi favorizează eliminarea, elixir-prieten al venelor noastre, acţiune ecientă asupra îmbătrânirii şi a memoriei. dolomită - mineral format din carbonat de calciu şi carbonat de magneziu, cristalizat în sistemul romboedric. 5


59

Compoziţie: viţă de vie roşie, ghimbir, castan sălbatic, coacăz negru (frunze), păpădie, chiparos, sulnă.

Componentă subtilă a SPAGY-FLUX-ului Amplică bucuria interioară, echilibrează dualitatea integrând supleţea ritmurilor, dăruieşte balsam inimii prizoniere ambianţelor care subjugă, luminează aura, soarta nefastă se estompează, încetează să-şi mai facă sânge negru, o bună armonizare a diverselor corpuri. ELIXIRUL SPAGIRIC DIN IERBURI SUEDEZE

Elixir tradiţional cu mari puteri depurative şi curative, elixirul spagiric din ierburile suedeze este o licoare obţinută pornind de la un teriac6 care este cel mai apropiat de formula srcinală; acesta conţine aproximativ 75 de componente. Teriacul este 100 % vegetal. Este compus din rădăcini, lemne, coji (valeriană, ghimbir, scorţişoară etc.), frunze, ori, vârfuri de crengi înorite (genţiană, unguraş, busuioculcerbilor, trandar roşu etc.), fructe, boabe (cardamon, piper, anason, mărar etc.), cât şi diverse substanţe, cum ar  sucul de lemn dulce sau mierea. Teriacul este, la un anumit moment, gata şi poate intra în formula celor ierburi suedeze selecţionate: aloe, revent (rabarbăr), curcumă, nalbă11 mare, smirnă, camfor natural, turtă, genţiană, angelică, şofran, răşină). Originalitatea metodei de fabricare spagirică a elixirului din ierburile suedeze permit regăsirea şi apariţia unei dimensiuni subtile şi energetice. Dincolo de judicioasa sa compoziţie, prin intermediul procedeelor spagirice, anticii îşi creau cele mai eciente elixire, pentru a pune în mişcare întreaga vitalitate şi forţă, prin preparatele lor. Proprietăţi şi indicaţii principale: Puricare a căilor metabolice graţie unei stimulări a complexului cat-veziculă biliară, eliminări renale şi intestinale ale toxinelor. Ameliorare a funcţiilor drenante. Tonic. Reglare a sistemului nervos.

6

teriac - remediu împotriva otrăvurilor.

60


Istoria Teriacului: Pompei, după ce l-a învins pe Mithridate, îi dădu medicului Damocles faimoasa formulă a electuarului7, antidot al regelui din Pont. Democrates o publică în versuri şi, 150 de ani mai târziu, Nero Acesta îl însărcină pe reţeta medicul său elegiace. Andromachus să o perfecţioneze. îi publică în versuri Nicandru, medic şi poet, îi dă numele teriac (animal feroce), e din cauza viperelor care intră în compoziţia sa, e din cauza efectelor sale curative care i se atribuiau în a vindeca muşcătura animalelor veninoase. Cei vechi îl administrau în cazurile de febră mare, variolă conuentă, rujeolă gravă. (Tratat de farmacie teoretică şi practică, E. Soubeiran, 1863). Baume, în lucrarea sa Elemente de farmacie teoretică şi practică (1777), spune că teriacul este stimulent, stomahic, omoară viermii şi ouăle viermilor intestinali care se dezvoltă în febrele maligne; se recomandă a se lua în cazul dizenteriei, în tusea inveterată; este calmant, uşor sudoric; se ia în cazul variolei, ca un bun tonic al inimii. Se foloseşte în atacurile de ciumă, ca protecţie împotriva aerului vătămător. Doza este de 18 granule (1 granulă = 1/4 dintr-o uncie 8). Se foloseşte, de asemenea, şi extern: este un vezicator uşor; este recomandat pentru înţepătura animalelor veninoase.

electuar - preparat farmaceutic cu aspect de pastă, obţinut prin amestecarea unei pudre cu miere de albine. 8 uncie - unitate de măsură a greutăţii, egală cu aproximativ 35 de grame. 7

180 de elixire spagirice unitare


63

ABSIN (Pelin) Denumire populară: pelinaş, peliniţă, iarba fecioarelor A1. Artemisia absinthium Familia Compositae; parte utilizată: frunze, vârfuri de crengi înorite Etimologie: ABSINT - Artemisia: zeiţă care i-a dat numele, deoarece această plantă aduce multe binefaceri inţelor umane. Artemis (Diana la romani) este de asemenea zeiţa fecundităţii. Posedă virtuţi emenagoge1 (emmena: menstruaţie). Absint: a-psinthos - lipsit de dulceaţă, neplăcut, dezagreabil din cauza puternicului său gust amar; de aceea este citat în Scrierile Snte pentru a simboliza încercările vieţii. Este numită şi Iarba-Fecioarelor, Iarbă Sacră. Platearius o recomanda împotriva beţiei. Galezii îşi încingeau şalele în cazuri de reumatism, iar femeile galeze, pentru a accelera venirea menstruaţiei. Istoric: Marele absint este numit roman şi cel mic, pontic; acestea conţin mult ulei volatil şi sare, puţină limfă. Frunzele şi părţile superioare sunt calde, uscate, astringente, aperitive (stimulează pofta de mâncare) şi diuretice. Marele absint (roman) întăreşte mai bine stomacul, ajută la digestie, stimulează urinarea şi reglarea menstruaţiei, omoară viermii, curăţă bila, risipeşte beţia. Stimulează transpiraţia şi vindecă febrele, mai ales pe cea de gradul 3. Micul absint (pontic) este mai potrivit pentru cat şi pentru splină. Pontic provine de la vechiul nume al Mării Negre şi de la o provincie din Asia Mică; plantelor care cresc în această regiune li se spune pontice. Pontic desemnează, de asemenea, o savoare indiscutabilă; absintul pontic este astfel şi prin savoarea sa, şi prin srcinea sa. 1

emenagog - care provoacă, care favorizează menstruaţia.

64


Matthiole spune că a văzut persoane care suferă de hidropizie 2 abandonate de medici, ind vindecate pentru că au mâncat în ecare dimineaţă, pe stomacul gol, cu trei ore înaintea mesei, o jumătate de uncie de aliment conservat compusă dintr-o livră (1 livră = echivalentul a 500 g) de frunze proaspete de absint pontic şi trei livre de zahăr pudră, măcinat foarte bine şi încorporat împreună într-un mortar de piatră sub formă de aluat. Vinul care este preparat în timpul culesului viilor, cu marele absint dăunează capului şi ochilor când se foloseşte prea frecvent. Sarea esenţială din absint stimulează pofta de mâncare şi este indicată pentru a îndepărta congestia catului, a splinei, a mezenterului3, pentru a favoriza procesul urinării, împotriva icterului, a hidropiziei, a menstruaţiei întârziate la femei. TONIC GENERAL AMAR, EMENAGOG, aperitiv, Proprietăţi: 4 5 eupeptic , coleretic , antiseptic, antibacterian, stimulent imunitar, febrifug, diuretic, vermifug (a se amesteca pulberea, în părţi egale, cu miere). Indicaţii: Amenoree, oxiuroză, dereglări biliare şi digestive, dispepsie, gastralgie, atonie digestivă, anorexie, constipaţie, stări postgripale şi postinfecţioase, febre intermitente. Precauţii: Uleiul esenţial pur (bogat în tuionă) este nerecomandat, deoarece poate provoca efecte psihostimulante, crampe, crize epileptiforme şi tetaniforme. Este interzis categoric copiilor şi femeilor însărcinate. Antropozoe: Plantă inuenţată de aer şi a cărei oare este anemolă (polenizată de vânt). Sfera astrală intră profund în relaţie cu energiile eterice care o atrag, de unde avem ori aromatizate şi amare. Plantă reconfortantă care reglează şi stimulează întregul tractus digestiv, graţie intervenţiei Eului şi corpului astral la acest nivel. hidropizie - boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavităţile naturale ale corpului sau în ţesuturi; dropică. 3 mezenter - foiţă a peritoneului care înveleşte şi leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului şi în care se găsesc vase sangvine şi limfatice, nervi şi ganglioni limfatici; prapur. 4 eupeptic - care uşurează digestia 5 coleretic - care stimulează secreţia biliară 2


65

Această acţiune a aspectelor subtile favorizează din plin uxul biliar, dar atunci când acţiunea lor e prea puternică, toxică, ea poate atinge partea corpului astral al omului în legătură cu creierul şi sistemul nervos: unde apar vertijuri, crize epileptiforme, crampe musculare. Licoareadedistilată deteriorează mai ales organele de reproducere, din cauza unei perturbări a elementului Aer prin lichidele din organism. Absintul, unit cu vinul, cucută amară, Corectează, nimiceşte savoarea nocivă; Amestecat cu ere de bou, Va risipi plictisitorul ţiuit surd al urechilor; Bea-l cu vin botezat, aventurează-te fără frică, Vei provoca atacul înspăimântătorului ţărm. Ruina corpului. Relaţii psiho-existenţiale: Este la capătul puterilor, resimte ruina propriului corp, somnul nu-l mai restabileşte. Vrea o bunăstare intelectuală chiar în detrimentul unei vieţi responsabile de corpul său. Tendinţe decadente. Fiinţa s-a deschis către straturile de jos ale astralului lumii, culori şi luminozităţi l-au zăpăcit până într-atât încât nu-şi mai aminteşte de experienţele trăite în propriile sale profunzimi. Licărirea zilei care apare îl găseşte afectat de noapte, corpurile sale subtile sunt Ceea slab ataşate organele aprovizionate cu forţe zice. ce estecorpului uman se zic, stinge. Se poateslab vorbi aici de un rău de mare unde colcăie vermina provenind din idei repetate la innit în jurul unei inocenţe sexuale ipotetice. Elixirul spagiric Artemisia absinthum ajută la corectarea acidului viciat al unui corp greu încercat; el dizolvă substanţele grosiere care sunt nişte otrăvuri ale sistemului nervos. Întăreşte corpul, îl face mai accesibil aerului. Fiinţa este aici ajutată să iasă din stările convulsive datorate crizelor acute trăite în astralul de jos; organele principale se eliberează, în special sistemul de asimilaţie cat-splină, loc de astralizare a hranei vitale eterice. Eliberează suetul de vechile vicii, karmice şi de larve. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Artemisia absinthum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Răceală, sinuzită, dureri de cap, urmări ale infecţiei, nervozitate, epiză.


66

AFIN (fructe) Denumire populară: afene, cucuzie, pomişoare A2. Vaccinum myrtillus (fructus) Ericaceae

Familia ; părţi utilizate: boabelemurtos; arbust cu care Etimologie: Diminutiv de la Myrte; seamănă anul prin forma frunzelor şi a fructelor. Vaccinum: conform lui Plinius cel Bătrân, vine de la “vacca”, vacă: fructul seamănă cu căpuşele ce parazitează vacile. Plantă a afectivităţii, dedicată lui Venus, care ne pregăteşte de dragoste prin perseverenţă şi ne face să devenim conştienţi de diferitele etape necesare pentru a ajunge acolo. Anele au gust acid, conform medicinei chineze. Istoric: Anele sau strugurii de pădure sunt boabe ce cresc pe un arbust mic cu frunze oblongate, mari ca şi ale cimişirului, dar mai puţin groase, uşor dantelate pe margine şi cu gust astringent; sunt moi, pline de suc, de aceeaşi mărime ca şi boabele de ienupăr, cu un gust astringent care este mai puternic decât cel acid; conţine mai multe seminţe albicioase micuţe; rădăcina este lemnoasă, subţire, adesea ramicată la suprafaţa solului. Această plantă creşte pe soluri sărace, sterile, în locuri necultivate, în pădurile muntoase expuse vânturilor şi uneori la câmpie. Întreaga plantă conţine multă sare esenţială acid terestru ulei. Boabele setea. sunt răcoritoare, desicative, puternic astringente şi buneşisă potolească Sunt recomandate pentru oprirea tuturor scurgerilor; de la hemoragiile nazale la cele uterine şi cele datorate dizenteriei, administrate sub formă de pudră, una sau două grăunţe sau sub formă de decoct. De asemenea, se prepară o peltea din sucul lor îngroşat amestecat cu puţin zahăr şi ea este bună pentru scurgeri ale pântecului şi pentru a reechilibra bila inamată. De asemenea, se mai prepară un sirop ce se foloseşte în caz de vărsături şi când se scuipă sânge, în dizenterie şi tuse. Uleiul de ane obţinut prin infuzie sau decoct al boabelor, împiedică căderea părului, dacă se foloseşte la ungerea capului. Se spune că acest ulei amestecat cu cel de Mastich se foloseşte la ungerea abdomenului în caz de vărsături, diaree şi holeră. Numit şi Vitis Idea, viţa munţilor, pentru că această plantă, precum viţa de vie, are mici boabe asemănătoare strugurilor, şi pentru că


67

creşte din abundenţă pe muntele Ida. Alchimistul Arnauld de Villeneuve recomanda ca în cazul hemoroizilor, pacientul să se aşeze pe o pernă din frunze de an şi trandari erţi. Proprietăţi: ASTRINGENT, ANTISEPTIC ŞI ANTIPUTID, bactericid, protector al pereţilor vaselor sanguine, antisclerotic, îmbunătăţeşte vederea pe timp de noapte. Indicaţii: Diaree, enterite, putrefacţii intestinale, colibaciloză, diabet, probleme circulatorii, pierderea vederii prin degenerescenţă retiniană. Antropozoe: La fel ca şi frunzele de an: ca şi alte Ericacee, anul iubeşte lumina, umiditatea şi prospeţimea la un loc; ca rezultat al faptului că trăieşte în aceste locuri, apare o predominanţă puternică a forţelor cosmice asupra celor terestre slăbite. Ericaceele au o predilecţie către solurile bogate în siliciu, granitice, în care elementele luminoase sunt incorporate în rocă; siliciul ind lumină mineralizată. Este ca şi cum impulsul oral cosmic ar  aspirat de către planul vegetativ foliar, baia se umă de forţele pământului şi ale apei. Anul conţine multe taninuri, caracteristice plantelor care lasă să e pătrunse în mod special, cu putere, bogăţia de cătreorală. planul astral în structura lor eterică, fapt căruia i se datorează Forţa vindecătoare a Ericaceelor se manifestă mai ales în combaterea inamaţiilor datorate degerăturilor, stărilor gutoase şi reumatismale, îngheţării organismelor lichide. Această gumă face bine plămânului obosit, Capului aat în suferinţă, vaselor sanguine uterine Ea le aduce ajutor; distruge viermii; Îmbunătăţeşte golirea stulelor secretate. Experienţe întunecate şi pline de duritate ale vieţii, lipsă de comunicare şi încredere. Relaţii psiho-existenţiale: La fel ca şi la frunzele de an, dar cu o acţiune mai toniantă la nivel intestinal. După ce s-a refugiat în solitudine, ca urmare a eşecurilor sale, celui care caută să descopere i se dăruieşte o putere luminoasă care se aa ascunsă chiar acolo. În toiul experienţelor sale dure şi întunecate, apare întotdeauna o

68


lumină cu mai multă forţă, oferind certitudinea prezenţei sale. Ochii acceptă să se deschidă, să vadă şi să înfrunte ceea ce a fost ţinut sub obroc pentru atât de multă vreme. Preparatul spagiric din an este unanterioare elixir careceoferă susţinere timpul procesului de revelare a vieţilor fuseseră uitate.în Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Vaccinum myrtillus (fructus) va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Nervozitate, angoasă, echilibrarea neuro-psihică, enterite, diaree uşoară, probleme vasculare, diabet, picioare grele, varice, hemoroizi, cuperoză, vedere pe timp de noapte, cistite, vărsături, tuse.

AFIN (frunze)

A3. Vaccinum myrtillus (folium)

Familia Ericaceae; părţi utilizate: frunzele Etimologie: Diminutiv de la Myrte; murtos; arbust cu care seamănă anul prin forma frunzelor şi a fructelor. Vaccinum: conform lui Plinius cel Bătrân, vine de la “vacca”, vacă: fructul seamănă cu căpuşele ce parazitează vacile. Plantă a afectivităţii, dedicată lui Venus, care ne pregăteşte pentru dragoste prin perseverenţă ne faceacolo. să devenim conştienţi de diferitele etape necesare pentru şi a ajunge Istoric: Rădăcina este lemnoasă, subţire, adesea ramicată la suprafaţa solului. Această plantă creşte pe soluri sărace, sterile, în locuri necultivate, în pădurile muntoase expuse vânturilor şi uneori la câmpie. Întreaga plantă conţine multă sare esenţială acid terestru şi ulei. Alchimistul Arnauld de Villeneuve recomanda ca în cazul hemoroizilor, pacientul să se aşeze pe o pernă din frunze de an şi trandari erţi. Proprietăţi: TONIC VENOC, PROTECTOR CAPILAR, hipoglicemiant, astringent, antidiareic, regenerator al purpurei retiniene, antiagregant plachetar, antiseptic urinar, anticolibacilar, împotriva radicalilor liberi, împotriva ulcerului gastric, antibacterian intestinal. Indicaţii: Enterite, diaree uşoară, probleme vasculare, diabet, picioare grele, varice, hemoroizi, cuperoză, scăderea vederii nocturne, retinopatie diabetică, miopie, cistite, vărsături, tuse, parazitoze intestinale.


69

Antropozoe: Ca şi alte Ericacee, anul iubeşte lumina, umiditatea şi prospeţimea la un loc; ca rezultat al faptului că trăieşte în aceste locuri, apare o predominanţă puternică a forţelor cosmice asupra Ericaceele celor terestre auslăbite. o predilecţie către solurile bogate în siliciu, granitice, în care elementele luminoase sunt incorporate în rocă; siliciul ind lumină mineralizată. Este ca şi cum impulsul oral cosmic ar  aspirat de către planul vegetativ foliar, baia se umă de forţele pământului şi ale apei. Anul conţine multe taninuri, caracteristice plantelor care lasă să e pătrunse în mod special, cu putere, de către planul astral în structura lor eterică, fapt căruia i se datorează bogăţia orală. Forţa vindecătoare a Ericaceelor se manifestă mai ales în combaterea inamaţiilor datorate degerăturilor, stărilor gutoase şi reumatismale, îngheţării organismelor lichide. Această gumă face bine plămânului obosit, Capului aat în suferinţă, vaselor sanguine uterine Ea le aduce ajutor; distruge viermii; Îmbunătăţeşte golirea stulelor secretate.

Experienţe întunecate şi pline ale vieţii. Relaţii psiho-existenţiale: Dupădeceduritate s-a refugiat în solitudine, ca urmare a eşecurilor sale, celui care caută să descopere i se dăruieşte o putere luminoasă care se aa ascunsă chiar acolo. În toiul experienţelor sale dure şi întunecate, apare întotdeauna o lumină cu mai multă forţă, oferind certitudinea prezenţei sale. Ochii acceptă să se deschidă, să vadă şi să înfrunte ceea ce a fost ţinut sub obroc pentru atât de multă vreme. Preparatul spagiric din an este un elixir care oferă susţinere în timpul procesului de revelare a vieţilor anterioare ce fuseseră uitate. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Vaccinum myrtillus (folium) va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Nervozitate, angoasă, echilibrarea neuro-psihică, enterite, diaree uşoară, probleme vasculare, diabet, picioare grele, varice, hemoroizi, cuperoză, vedere pe timp de noapte, cistite, vărsături, tuse.

70


ALOE A4. Aloe Vulgaris Familia Liliaceae; parte utilizată: sucul frunzei Etimologie: ALOEA- A loitica: cu gust amar, amăreală. Aloim în ebraică. Cleopatra ar  folosit-o pentru a-şi întreţine frumuseţea legendară. Se numără în jur de 350 de specii de Aloe vera pe care le regăsim mai ales în regiunile tropicale şi subtropicale, în Africa şi în ţările mediteraneene. Aloea, după Lemery, ar proveni din baltă, pentru că această plantă creşte aproape de malurile mării. La Cairo, obiceiul prevede să se planteze o aloe la intrarea unei noi case, pentru a se asigura astfel o viaţă nouă şi înoritoare. Plantă a deşertului, captează şi păstrează cea mai mică umiditate. Istoric: Aloea creşte în ţările calde, cum ar : Persia, Egipt, Arabia, Italia şi Spania. Ea conţine multsângele ulei şi şisare esenţială. Este purgativă, desicativă şi caldă. Rarează excită uxul menstrual, deschide hemoroizii. Întăreşte ventriculul (întăreşte stomacul) şi-l curăţă, numai să e luată în timpul mesei, deoarece, dacă se ia pe stomacul gol, îi cauzează multe tranşee şi-l curăţă puţin. Este potrivită pentru a omorî viermii şi pentru eliminarea lor. Rezistă alterării ind aplicată exterior, restrânge, întăreşte şi purică; într-un cuvânt, este un excelent remediu. Proprietăţi: PUTERNIC REGLATOR INTESTINAL, reconstructor al orei intestinale, reechilibrant al pH-ului, antibiotic natural, astringent, laxativ, vermifug, colagog (facilitează evacuarea bilei), coleretic (în doză mică), stomahic amar, tonic, aperitiv şi digestiv, emenagog. Indicaţii: Lipsa apetitului, anorexie, constipaţie cronică, tulburări hepatice, hemostatic, neplăceri gastrice, ulcere, artritism. Pacienţi care urmează chimioterapia.


71

Precauţii: A se evita în caz de sarcină sau de hemoroizi, vomitiv în doză mare.

Antropozoe: Este o plantă a cărei puternică vitalitate se uneşte cu o sulfurare controlată, căreia i se adaugă acţiunea de unei însoriri toride. Reunindbine în mod activ constituenţii umani disociaţi boală sau rană, hrănindu-i prin procese metabolice, Aloea stimulează regenerarea şi calmează suferinţa. Usucă o rană, înviorează carnea; Distruge cancerul prepuţului bolnav; Curăţă ochii de umori, mintea degajată, Urechea perforată şi limba încărcată; Reanimă vigoarea unui stomac slab Opreşte căderea părului şi moleşeala; Uşurează catul şi vindecă icterele; Luată singură, este prea puternică şi răneşte viscerele. Gǎuri în aură, seva vitală epuizată. Relaţii psiho-existenţiale: Sucul vital şi subtil care vine de la inimă s-a îngroşat în prea intensa căldură a experienţelor existenţiale puternice. De aici rezultă o inimă rănită, epuizată chiar de entitate, în mijlocul unei aure dure şi fragile totodată. Aura se surează, crapă şi lasă să se piardă apa vieînprin găurile sale.şiFiinţa trăieşte celor o experienţă a traversării deşertului, afara sfaturilor încurajărilor din jur. Simţindu-se sterilă, nu mai contează pe ea însăşi, pentru că se simte inaptă, încărcată de otrăvuri exterioare şi nu se mai ascultă. Se simte singură, greoaie, degajând un miros de suet dezagreabil. Dureri abdominale acute. Elixirul spagiric Aloe vera cicatrizează lent dar sigur rănile aurei; opreşte suetul în a-şi pierde lichidele în lumi fantasmagorice insaţiabile. Accelerează regenerarea celulară, este ca un balsam natural care apără corpul de putreziciunea astrală. Este elixirul combatantului, al gladiatorului, care înfruntă astralul animat până aici de falşi ghizi. Ajută la dejucarea falselor probe iniţiatice; veritabil „elixir de puricare”, el restabileşte echilibrul ziologic al corpului care a suferit maladii şi medicamente în doze mari. Elixirul spagiric Aloe vera aduce un nou impuls de a asculta de vocea interioară, sensibilitatea creşte vizavi de „celălalt”. Simbol al nemuririi la chinezi, Aloe vera ne apropie de alfa si omega drumului interior.

72


Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric

Aloe vulgaris

va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Probleme rarea catului.pulmonare şi cutanate, constipaţie, intestine, regene-

ALUN A5. Corylus avellana Familia Betulaceae; părţi utilizate: frunzele Etimologie: Alunul: din latinul Nux Avellana. Corylus: korys: cască, aluzie la cupula fructelor sale. Înorind într-o perioadă mai rece, alunul a redat speranţa lui Adam şi Evei după prima iarnă pe care au petrecut-o în afara Grădinii Raiului. Protejează de trăsnet. Celţii îl considerau a  un receptacul al cunoaşterii. Simbol al erotismului şi fecundităţii la germani şi la Celţi. Pentru Hildegarde von Bingen era o imagine a lascivităţii. Plantă acidă (Medicina chineză). Istoric: Alunul este un arbust care creşte în păduri, în zăplazuri, şi în multe locuri necultivate; el este de asemenea cultivat şi în grădini. Alunele cele mai mari, mai bune şi mai căutate sunt cele numite aveline. Ele conţin mult ulei şi sare esenţială şi volatilă. Sunt pectorale, hrănitoare, astringente, bune pentrudeaalun strânge stomac şiremediilor pentru a stimula producerea urinei. Vâscul estelasuveranul pentru epilepsie, în special la copii, caz în care este chiar de preferat vâscului care creşte pe stejar. Lemnul nu serveşte decât foarte puţin la extragerea alcoolului şi a uleiului; pentru aceasta se foloseşte alunul sălbatic. Se spune că dacă loveşti un şarpe cu o baghetă de alun, acesta amorţeşte mai întâi, ceea ce a dus la credinţa că probabil alunul are însuşirea de a rezista la veninul şerpilor. Bagheta cu un capăt în formă de furcă este folosită la descoperirea metalelor. În medicină se folosesc fructele, cojile şi pelicula care le acoperă. După Galenus, miezul alunelor conţine mai multă substanţă rece şi terestră decât nucile, şi el e bun în cazul muşcăturilor animalelor veninoase aplicat împreună cu virnanţ şi smochine. Ele vindecă tusea cronică sub formă de emulsie şi reduce erbinţeala urinei. Coaja crudă făcută pulbere este astringentă, ea stopează diareea şi scurgerile albe ale femeilor. Quercitina pe care o conţine poate 


73

folosită în mod special în pleurezie, împreună cu pulbere de coral roşu şi pulbere de fălci de ştiucă. Pelicula care înveleşte miezul are aceleaşi proprietăţi ca şi coaja. Făina din mâţişorii culeşi primăvara este bună Lusitanus pentru epilepsie. spunea că un om care elimină mici pietre roşii atunciAmatus când urina s-a vindecat mâncând alune din specia Aveline înainte de ecare masă; alţii şi-au păstrat calculii mâncând tot aveline. Mâţişorii alunului sunt astringenţi şi buni pentru scurgeri de tot felul, Corylus, înseamnă nucă mică. Avellana, asemănătoare cu Abellina, vine de la numele unui oraş din Campania (Italia), numit de obicei Abella, unde creşte un mare număr de aluni. Proprietăţi: TONIC VENOS, VASOCONSTRICTOR, astringent, antihemoragic (conţine vitamina P), depurativ, antiinamator, antiedematos. Indicaţii: Ulcere varicoase, varice, periebite, hemoroizi, hemoragii, epistaxis. Precauţii: A nu se face exces de alune în caz de hipertensiune. Antropozoe: Alunul rămâne legat de sfera luminii şi a căldurii; sub forma alunelor, căldura devine substanţă, focul îşi găseşte un loc pe pământul solid, ca şi cum universul încălzit a rodit în elementul

greu al Terei. Alunul cu sintetizează o uniune armonioasă forţele luminii şi ale focului cele htoniene, subterane; de undeîntre se trage şi această imagine: Mama pământ, care duce copilul celest, se odihneşte bine adăpostită sub un boschet de aluni pe care nu îl loveşte niciodată trăsnetul, chiar dacă de jur împrejur e furtună. Lipsa întoarcerii la sine însuşi, a ancorării în pământ. Relaţii psiho-existenţiale: Înţelegerea intelectuală şi facultăţile de a analiza sunt otrăvite deoarece lipseşte întoarcerea la sine însuşi, ancorarea în pământ, datorită refuzului de a accepta să se aşeze în genunchi pe pământ, de a-şi întâlni propriul purgatoriu. Sentimentul este blocat şi îngheţat, expresia corporală este ca şi făcută bucăţi. Mamă al cărei devotament este excesiv. Agresivitate reprimată; supus calculilor urinari, viruşilor. Elixirul spagiric din alun oferă o bună susţinere în faţa sfaturilor veninoase care ne fac să ne cufundăm în somnul spiritual. Curăţă capul de idei xe şi preconcepute. Elimină pierderea forţelor seminale şi aduce un echilibru mineral. Orientează energia

74


vitală către o armonie mult mai amplă între lumină şi întuneric, fără ca suetul să rişte să se împrăştie, pierzându-se în multipla manifestare divină. Corylus avellana Utilizareaîntr-un elixirului Repere în va putea luatspagirie: în consideraţie, modspagiric mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Schelet, articulaţii, reumatism, inamaţii, efect astringent, hemoragie, circulaţie venoasă, ebită, cat, toxine hepatice, frici.

AMĂEALĂ Denumire populară: şopârliţă A6. Polygala (senega) vulgaris sau Polygala amara Poligalaceae; Familia folosită: rădăcinile

partea

Etimologie:

Polygala de Virginie - Poly: mult şi gala: prex care

desemnează latexul, laptele; plantă din care poţi scoate lapte. Se mai numeşte lăptar sau Iarba laptelui. Plantă amară picantă şi caldă; Meridian plămâni, Inimă, Rinichi (Note (Medicina sea Bătrânului. cheie)chineză) TuIstoric: Polygala sau Ambarvalis creşte în locurile înalte, pline cu iarbă, care nu au fost cultivate şi unde nu a fost picior de om; înoresc în mod obişnuit în luna mai. Conţine ulei şi mucilagiu dar şi sare în cantitate mică. Se estimează ca ind bună pentru a da lapte dădacelor; este puricatoare şi laxativă, elimină cu uşurinţă bila. Ambarvalis vine de la ambiendis arvis pentru că bătrânii aveau obiceiul să împodobească fecioarele cu coroniţe din orile acestei plante, pe vremea când se făceau ritualuri pe câmp pentru a-l implora pe Dumnezeu să facă pământul roditor. Proprietăţi: EXPECTORANT, FLUIDIFICĂ BRONHIILE, diu-


75

retic, antiinamatoriu, antifungic (în problemele cutanate), stimulent al funcţiilor digestive, galactogen, emenagog, laxativ uşor. Indicaţii: Astm, tuse seacă, tuse măgărească, bronşită post gripală, eczeme, psoriazis. Precauţii: Este contraindicată în ulcerele stomacului (pastilele care conţin saponină irită mucoasele). Ambianţele sunt opacizate la extrem, natura primordială rămâne ascunsă, resemnată. Relaţii psiho-existenţiale: Ambianţele sunt opacizate la extrem, imposibil de tăiat şi cu cuţitul, natura primordială rămâne ascunsă şi aproape pierdută într-un pământ care nu îi permite să germineze. Elixiriul spagiric din Polygala Senega îl însoţeşte pe acela care, după îndoieli şi autopedepsiri, este gata să scoată la vedere realităţile sale cotidiene, ceea ce îi aparţine, să le scoată la lumină şi să le aşeze cu calm şi resemnare la picioarele maeştrilor. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Polygala Senega va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţia venoasă, picioare grele, tuse seacă, tuse măgărească, eczemă, psoriazis, colesterol, diuretic, echilibru neuro-vegetativ, paratiroidă, anumite psihoze.

ANASON Denumire populară: chimen dulce, bădean, ariş, arison A7. Pimpinella anisum Familia Umbelliferae; parte utilizată: fructe Etimologie: ANASONUL - Ar avea semnicaţia de a face să izvorască şi, după Pliniu cel Bătrân, anasonul înseamnă invincibil, păstrând tinereţea feţei sdând afrontul timpului. Marcă a Gemenilor, alină afecţiunile umerilor şi ale cefei. Numit şi „cel care recuperează soţul”, deoarece ar readuce soţii alungaţi

76


de soţie din cauza respiraţiei neplăcute. Istoric: Anasonul este o plantă care se cultivă în grădini; sămânţa sa conţine mult ulei exaltat şi sare volatilă. Anasonul este cald şi desicativ; în pluslactaţia, este proaspăt şi blând: atenuează şi dizolvă, urina, creşte face bine plămânilor şi stomacului. Se stimulează dă copiilor pentru a curăţa uşor, de sus în jos, reziduurile ventricolului şi ale intestinelor; linişteşte colicile. Corectează şi mirosul greu al respiraţiei, elimină gazele inoportune şi râgâielile acide. Proprietăţi: CARMINATIV, ANTIAEROFAGIC, antispasmodic al aparatului digestiv cât şi la nivelul organelor aparatului respirator, expectorant, calmant, antidot al nicotinei, diaforetic, galactogen, stimulent endocrin general. Indicaţii: Spasme gastrointestinale, sforăit, respiraţie urâtă, meteorism, aerofagie, fermentaţii intestinale, bun decongestiv general, migrene digestive şi palpitaţii, greţuri, vertijuri, crize de astm, accese de tuse seacă şi iritantă, infecţie a bronhiilor. Precauţii: Prudenţă cu uleiul volatil: toxic, epileptizant şi apoi stupeant, luat în doze mari. Acest ulei provoacă convulsii, deoarece este izolat de celelalte principii active ale plantei, contrarprocesului spagiric. Antropozoe: Seminţele de anason cu savoare suavă, totodată apoasă şi de foc, ascunde energiile căldurii estivale. Regăsim aici virtutea antispasmodică şi antimeteorică a Umbeliferelor, dar mai accentuată. Anasonul ajută la aerarea şi astralizarea organismului nostru de lichide. Rudolf Steiner semnalează procesul subtil feros care traversează planta în fructele sale; Urzica îl trăieşte mai degrabă în regiunea foliară. Aerează, astralizează procesul-Apă. Propice stomacului, clarică vederea: De Anason excelent să e înzestrată casa ta. Poartă vechi poveri. Relaţii psiho-existenţiale: Umeri şi ceafă rigidizate de stările afective avute. Noţiuni impuse cu brutalitate, inasimilabile şi deci toxice, care vor supraîncărca vitalitatea hepatică; aceasta se epuizează fără a ajunge să le distrugă. Suetul este într-o situaţie tragică în care duce din ce în ce mai multe poveri moarte, perimate; îşi pierde tinereţea şi spontaneitatea. Subiectul trăieşte coşmaruri şi are greţuri, dureri abdominale insuportabile, căile respiratorii sunt sensib ile la cel mai mic curent de aer.


77

Elixirul spagiric Pimpinella anisum ascunde secrete ce ajută revenirea suetului la copilărie; are o funcţie de hrănire binevoitoare ce evită ca procesele de trezire să se coaguleze prea devreme în concepte ceea ce se poate traduce printr-osetendinţă către torticolis, închegate, lumbago, reumatism. Percepţia şi vederea ameliorează, ajută tânărul suet în caz de lovituri şi căderi, când cade şi se răneşte sub duritatea de lumi deja construite. Elixirul „dezumă” noţiunile impuse de exterior ce nu pot  asimilate; uidică mucozităţile care stagnează. Măreşte, de asemenea, puterea de regenerare a catului. Elixirul spagiric Pimpinella anisum permite o mai bună refacere a corpului vital şi, prin aceasta, posibilitatea de a transmuta ceea ce până acum a fost împins în ascunzişurile abandonate ale aurei. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Pimpinella anisum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Spasme digestive, aerofagie, migrene digestive, greţuri, bronşite, congestie, cat, pancreas, pol neurosenzorial (reglare), exces al principiului Sare (mai ales la nivelul capului).

ANGELICĂ Denumire populară: teişor, turită albă, mătcuţe A8. Angelica arhanghelica; Angelica sylvestis Familia Umbelliferae; parte utilizată: rădăcini Etimologie: ANGELICA - Iarba Îngerilor, Iarba Sfântului Duh; a fost dăruită oamenilor de către Arhanghelul Rafael, terapeutul lui Dumnezeu; prin intermediul angelicăi, Dumnezeu reia legătura cu omul exilat pe pământ. Este planta Îngerilor şi a Arhanghelilor, care arată omului că este şi rămâne fundamental, în ciuda vicisitudinilor sale existenţiale; reprezintă un Pământ Solar. Angelica este specică venelor; ea înlătură veninul din vasele

78


sangvine. Angelica sinensis radix este o plantă dulce şi picantă. Meridiane inimă, cat, splină (Medicina chineză). Istoric: Numim această plantă angelică sau arhangelică din cauza marilor virtuţi pe care ea le posedă. Creşte în locuri umede, în pământ gras iar nervura şi sămânţa se amestecă cu zahăr şi se mănânca pentru a ne feri de proasta dispoziţie. Întreaga plantă are un miros şi un gust aromatic asemănător cu moscul. Rădăcina se culege la începutul primăverii, este stomacal şi cordial prin excelenţă, cefalic, desicativ, sudoric şi de leac. Prelungeşte menstruaţia la femeie şi expulzează fetusul mort. Este potrivită în caz de obturări ale uterului, maladii maligne, scorbut; este rezistentă la venin. Se foloseşte atât exterior cât şi interior; de exemplu, în caz de ciumă, se înghite un dram pentru a elimina transpiraţie. Se sub foloseşte amuletelor şiveninul se ţineprin în gură; se aplică formăladeconfecţionarea cataplasmă asupra muşcăturilor de câini turbaţi. Sămânţa angelicăi serveşte la mestecare. Proprietăţi: TONIC, DIGESTIV, ANTISPASMODIC AL SISTEMULUI NERVOS, plantă energizantă, amar, aromatică, stimulent al apetitului (anorexie mentală), carminativ, stomahic, diuretic, laxativ, antiinamator, cicatrizant, expectorant. Indicaţii: Dispepsii, tulburări cronice stomacale, intestinale şi biliare, inapetenţe, tensiuni abdominale, anemie, ulcere gastric şi duodenal, insomnie nervoasă, migrene, astm nervos, probleme bronhice, gripă, tuse, amenoree, dureri menstruale, ganglioni întăriţi. Precauţii: Prudenţă cu uleiul volatil: în doze ridicate are loc un efect depresiv asupra sistemului nervos central. De asemenea, a se manifesta prudenţă şi cu licorile de Angelică. Antropozoe: Plantă armonizatoare între energiile formatoare ale Aerului şi Apei, reîncălzite şi făcută binefăcătoare cu ajutorul căldurii estivale. Angelica astralizează elementul apos, îl reconduce în domeniul aerului. Paracelsus recomanda angelica pentru imunitate, adică ea întăreşte puterile interne de apărare şi împiedică vulnerabilitatea faţă de epidemii. Este planta curativă tipică stărilor morbide. Fascinat de cei inspiraţi, atitudine disimulată. Relaţii psiho-existenţiale: Angelica archangelica în spagirie este Elixirul de puricare a diverselor corpuri, care îndepărtează malecul şi atitudinile ascunse, reglând într-un mod specic sistemul endocrin. Necunoscuta nebuloasă se risipeşte într-o bucurie strălucitoare.


79

În această puricare interioară, drumul vieţii se deschide PreAmintirii, stării noastre de dinaintea căderii. Fiinţa nu se mai simte distanţată, abandonată din interior. Ea se încarnează mai bine în propriul său care organism. Este elixirul celor carebanale au fostalefascinaţi de din cei inspiraţi, i-au redus la vicisitudinile existenţei spatele machiajelor şi a festelor de scamatorie. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiricAngelica archangelica va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: prevenirea stărilor inamatorii şi infecţioase, gripă, imunitate, sistem digestiv, stomac, insomnie, somn agitat, nervozitate, astm, circulaţie limfatică, drenaj, toxine, toxine emoţionale, vaccinuri etc.

ANGHINAE (frunze) A9. Cynara scolymus (fol.) Familia Compositae; parte utilizată: Frunze, tulpină, rădăcină Etimologie: ANGHINAREA - Cynara: cenere, cenuşă, deoarece această plantă pare să se delecteze pe pământurile unde se împrăştie cenuşă; Scolymus, deoarece anghinarea este înţepătoare la pipăit. Regeneratoare a celulelor hepatice, dezintoxicant emoţional. Plantă amară (Medicina chineză). Anghinarea se cultivă în grădini; conţine mult ulei şi sare Istoric: esenţială şi xă. Este folositoare pentru bolile de inimă, aperitivă, sudorică, hrănitoare, restauratoare, potrivită pentru a purica sângele. Rădăcina provoacă puternic urina şi o face să iasă urât mirositoare; se poate bea artă în vin. Ea este, de asemenea, bună împotriva hidropiziei şi icterului. Frunza pisată cu zahăr şi aplicată peste cutele şi zgârieturile mâinii şi altor părţi este curativă. Proprietăţi: DRENOR ŞI PROTECTOR HEPATOBILIAR, stimulează şi reglează secreţia biliară (coleretic şi amfocoleretic), hipocolesterolemiant, diuretic, eliminator al ureei, tonic amar, stomahic, proprietăţi antibacteriene şi chiar antitumorale. Indicaţii: EXCES DE COLESTEROL, reînnoire celulară, regenerare a catului perturbat, intoxicaţii intestinale, gută, astenii, litiaze biliare, dermatoze de srcine hepatică, diabet, uree sangvină, regim de slăbire.

80


Antropozoe: Prin energiile sale vitale acumulate (în special, hidraţii de carbon şi substanţele amare), ea incită Eul şi corpul astral pentru a interveni energetic în organele digestive. Eliberează ritmurileabdomen oprite, cristalizate. Idei monstruoase, contractat. Relaţii psiho-existenţiale: Aceluia care-şi contractă abdomenul şi nu lasă ideile să se exprime; face loc în sfera sa unor idei monstruoase fără a le găsi sursa. Aceluia delicat care, inconştient, inchide uşa bunei circulaţii a energiilor în sistemul cat-splină. Elixir de deschidere a viscerelor şi de eliberare a fricilor. Cynara scolymus, în spagirie, este un bun dizolvant al regretelor, viaţa se consumă azi, parcelele existenţei trăite până aici îşi regăsesc o anumită coeziune. Elixir care creşte puterea antitoxică a catului. Eliberează ritmurile oprite, cristalizate. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cynara scolymus (fol.) va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Stomac (toniere), cat, veziculă biliară, rinichi, piele, exces al elementului Apă, colesterol, gută, relaţii între chakras-uri.

ABOELE DE CAFEA A10. Coffea arabica, coffea excelsa, coffea robusta Familia Rubiaceae; parte utilizată: Seminţe Etimologie: ARBORELE DE CAFEA- Cafe provine din arabul cahouch care înseamnă a avea puţină poftă de mâncare, deoarece cafeaua scade apetitul când este băută în cantităţi mari. Homer vorbeşte în Odiseea sa despre Nepentes care nu ar  alceva decât Arborele de cafea. Plantă amară (Medicina chineză). Insomniacul gânditor (Important). Istoric: Cafeaua fortică stomacul şi creierul, grăbeşte digestia, calmează durerea de cap, rarează sângele, reduce vaporii, conferă veselie, împiedică aţipirea după masă, excită urina şi menstruaţia la femei, strânge puţin burta. Materia uleioasă care se separă din cafea şi apare la suprafaţă atunci când e prăjită şi mirosul ei specic, sunt indicaţii ale efectelor sale, dacă le luăm în considerare prin raportul lor cu uleiurile extrase prin retortă (prin distilare), de vreme ce această


81

materie uleioasă conţine principii volatile, atât saline cât şi sulfuroase. Tocmai disoluţiei sărurilor sale şi amestecului sulfurilor sale în sânge trebuie să le atribuim virtutea principală de a ne ţine treji. De aici provin proprietăţile saleîntre de a facilita a precipita alimentele, de a împiedica relaţiile alimentedigestia, şi de a de elimina aciditatea atunci când este luată după masă. Prin aceasta, mişcarea pe care o cauzează în sânge, utilă persoanelor grase, dolofane, pituitoase şi celor care sunt expuse migrenelor, devine din contră vătămătoare persoanelor slabe, melancolice sau colerice, precum şi celor care o folosesc foarte frecvent. De asemenea, pentru anumiţi subiecţi, această băutură este diuretică. Experienţa a introdus câteva precauţii având în vedere modul de a lua această infuzie; astfel de precauţii sunt acelea de a bea un pahar de apă înainte de a bea cafeaua, pentru a o face laxativă, de a corecta prin zahăr amăreala care ar putea  dezagreabilă şi de a o amesteca uneori cu lapte sau cu frişcă pentru a-i dilua sulful, intrând în contact cu principiile saline şi făcând-o hrănitoare. M. Andry, observând că punând cafeaua la prăjit i se diminuează greutatea cu aproape un sfert şi că i se ia, prin prăjire, ceea ce are mai volatil şi mai bun, a inventat un mijloc mai simplu şi mai natural de a se folosi de ea, pe care l-a comunicat publicului în Tratatul său despre alimentele Postul a face o tinctură, cumdin se face dinPaştelui. ceai, în Acest acestemijloc fel: se este ia o de mare partedindeeacafea boabe bine curăţate de coajă, o punem la ert în jur de 7 minute cel mult într-o jumătate de ibric de apă, apoi se ia de pe foc licoarea care are o frumoasă culoare galben lămâie; după ce am lăsat-o să stea câtva timp bine acoperită, se bea caldă cu zahăr. În afară de celelalte proprietăţi ale cafelei mai sus menţionate, el a recunoscut, prin experienţe făcute pe mai mulţi bolnavi, că această tinctură calmează asprimea gustului urinei şi alină tusea cea mai îndărătnică. Aceeaşi cafea mai reţine destule virtuţi pentru a se putea servi a doua oară şi chiar a treia oară; dar nu trebuie lăsată să arbă prea mult, nici la foc mare, deoarece în acest caz licoarea devine verde ca un suc de plantă şi este mai puţin bună, ind prea plină de părţi terestre. Este demn de remarcat aici, după cum armă M. Chomel, că aceia care sunt obişnuiţi cu cafeaua, folosind-o zilnic, nu-i resimt deloc la fel de evident efectele în cazul bolilor, precum aceia care n-o

82


folosesc decât ca remediu, iar folosirea ei excesivă este chiar foarte periculoasă, mai ales pentru cei care au inima slabă şi predispoziţie pentru bolile de plămâni; iar persoanele slabe cu un temperament viu şi careîmpiedică dorm puţin trebuie să se abţină de la a o consuma, pentru că irită, somnul şi epuizează forţele. Proprietăţi: STIMULANT CARDIAC ŞI AL CIRCULAŢIEI SANGVINE, diuretic, depurativ renal, detoxiant (băuturi alcoolice), euforizant. Indicaţii: Insucienţă cardiacă, intoxicaţie, otrăvire, astenii, migrene. Observaţie: prin adăugarea zahărului, cafeaua devine excitantă. Precauţii: Cafeaua nu trebuie să e consumată in mod continuu. Cofeina aduce cu sine o dependenţă şi necesitatea de a-i mări dozele. E contraindicată în cazul arsurilor de stomac, ulcer gastroduodenal, colită, nervozitate, hipertensiune, cardiopatii, gută, sarcină (creştere încetinită a fetusului), alăptare. Antropozoe: Impulsul oral este aici puternic legat de ritmica foliară, până în compoziţia fructului. Întreaga plantă este penetrată de procese formatoare de alcaloizi (cofeină). Lemnicarea seminţei arată că impulsurile terestre ale rădăcinii şi trunchiului urcă până la sămânţă. Prin prăjire, substanţa seminţei este mai puternic expusă proceselor luminoase calorice care au făcut-ocu săprincipiul crească. Aici principiul oare/fruct (aspectşimetabolic) se amestecă foliar (aspect ritmic), primind energiile rădăcinii şi ale lemnului (aspect cerebral). Înmagazinare a supercialităţii, a iritabilităţii, a pesimismului. Relaţii psiho-existenţiale: Mentalul este prizonier şi dependent de o irepresibilă nevoie de a continua să înmagazineze inutil, să se ambaleze în privinţa unor idei venite de aiurea, să se înveselească din cauza celor mai bune lucruri eliminându-le pe cele mai rele. Aici totuşi, cele mai rele se amplică atunci când sunt ignorate. Epuizare a forţelor vitale şi creştere a iritabilităţii. Pierderea strălucirii inţei şi acumularea de cunoştinţe seci sfârşesc prin a intoxica inţa, deoarece aceste cunoştinţe sunt din ce în ce mai puţin legate de conştiinţă. Devine pesimist şi-şi uită responsabilităţile, chiar dacă la exterior el trecea drept ingenios, rapid în acţiune şi foar-te activ. Elixirul spagiricCoffea arabica dinamizează procesul de creştere a suetului în devenire; fetusul lui “Eu sunt” este recuperat


83

din fundul puţului. Suetul regăseşte forţa de a se elibera de vechile aderenţe, de vechile obişnuinţe, de vechii stimuli. Mentalul încetează să mai epuizeze corpul. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Coffea arabica va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Ritm cardiac, artere, circulaţie limfatică, drenaj, plămâni, drenaj intestinal, veziculă biliară, digestie dicilă, apatie, frici, oboseală, neputinţă.

ADEI IUE Denumire populară: chiparuş, piparcă, paprică A11. Capsicum anuum Familia Solanaceae; partea folosită: fructele Etimologie: Piment (fr.) latinescul pigmentium: substanţă colorantă, culoare de pictat, suc de plantă. Capsicum - de capsa, magazie în care se păstrează grânele; Capsicum sau capsique: ale cărui fructe se deschid spontan. Kapto: eu muşc. Florile şi seminţele sunt aşezate sub formă de ciorchine. Ardeiul roşu picant. (Note cheie). Istoric: Ardeiul iute, Piperul indian, de Guineea sau de Brazil numit de asemenea şi Corail de grădină sau Siliquastrum, este o plantă care se cultivă în ţările calde; toate părţile plantei au multă amăreală şi în principal fructul său. Împrăştie gâzele, trezeşte spiritele, rarează mucozitatea prea vâscoasă, stimulează digestia şi provoacă transpiraţia. Capsicum, pentru că acest ardei este picant şi înţepător. Este un stimulent mai degrabă culinar decât medicinal; un lubriant energic; tinctura este folosită pentru proprietăţile ei revulsive şi epispastice, iar intern, pentru hemoroizi.

84


Proprietăţi: STIMULEAZĂ ŞI TONIFICĂ APARATELE DIGESTIV ŞI GENITO-URINAR, bogat în vitamina C, este antiputrid, hipocolesterolemiant, antitumoral, antiviral. Inamaţii puternice ale mucoaselor, dispepsie, atomie Indicaţii: stomacală, dizenterie, colici, atulenţă, hemoragie uterină, hemoroizi. În aplicaţie externă lombalgie, probleme musculare, reumatisme. Precauţii: A se consuma moderat în cazurile de cistită, gastrită, ulcere stomacale, hemoroizi, colite sau probleme de prostată. Antropozoe: Cu ajutorul condimentelor omul devine conştient de ceea ce mănâncă. El implică corpul astral si Eul, Fiinţa însăşi, mult mai mult în activitatea digestivă pentru că aceştia sunt cei care se bucură. Activitatea lor este în primul rând deconstructivă. Eul, adică ceea ce ridică omul deasupra naturii animale, pătrunde şi normalizează organizarea termică (ca urmare corpul astral guvernează de asemenea aerul, corpul eteric, lichidele, corpul zic, ceea ce este solid). Iată de ce procesul de încălzire joacă mereu rolul principal în arta culinară. Prin natura lor de a încălzi, plantele picante ajută aceasta cu putere. Singur omul pune focul facându-şi hrana picantă: există în aceasta o acţiune termică ca şi în erbere, prăjire, afumare etc.; iată ce îl diferenţiază pe om de animale. roşu fructele cu Aer pentru că elelui sunt pline atâtÎndeardeiul elementul aer, cât sunt şi deumplute forţele arzătoare ale lunii cuptor. Puterile de astralizare se observă aici de la etericul vegetal cu ajutorul Aerului şi Focului. Această plantă încălzeşte puternic şi energic metabolismul. Puţină forţă de a reacţiona, trăieşte în rutină. Relaţii psiho-existenţiale: Muşcătura timpului l-a pus într-o situaţie precară; îi e greu să digere şi are puţină forţă să reacţioneze. Trăieşte în rutină, în imaginaţie, în trecut, în lucruri vechi fără căldură; suetul îi este copleşit de gânduri nostalgice de propriile dureri. Muşchii se lasă din cauza lipsei de căldură vitală. Este neîndemânatic, irascibil, cu inima strânsă, preferă să rămână singur, să se ghiftuiască şi să se îngraşe ca o femeie însărcinată ca să nu se mai poată deplasa şi să-şi refacă legătura maternă. Căldura nu-i ameliorează starea şi recele o agravează, devenind la acestea inabordabil; tendinţe sinucigaşe. Este o persoană care beneciază de amânare fără tresărire. Cefalee


85

de parcă îi explodează capul şi mai rău decât o tuse. Elixiriul spagiric de Capsicum annum stimulează forţa voinţei, priza conştiinţei asupra prezentului, facultatea de a reacţiona. Dezinfectează ceea ce intră în sferaElixir zică. împotriva răului de mare. Atenuează angoasele nostalgice, refuzul încarnării, viaţa rutinică. Acceptarea celorlalţi, nu doar a universului său egoist. Deschidere către schimb de experienţă. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Capsicum anuum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Metabolism, sistem digestiv, cat, pancreas, intestine, inamaţii, hemoroizi, circulaţie limfatică, lipsa energiei vitale.

AMURIU Denumire populară: arginţică, scai argintat A12. Silybum marianum sau Carduus marianus Familia Compositae; parte utilizată: fructe uscate, frunze şi rădăcină. Etimologie: ARMURARIUL - Chardon de Notre-Dame. Carduus: unealtă terminată mai multe de la lui denumirea ard (vârf). Silybumprin marianum (Spincapete; alb, Spinul Christos)celtică de la Silubon: care are frunze cu nervuri albe de la picăturile de lapte ale Fecioarei atunci când l-a ascuns pe Iisus de soldaţii lui Irod; de unde denumirea Laptele-Fecioarei sau Iarba laptelui. Spinii săi ar  unul din elementele coroanei de spini ale Pătimirii Domnului. După legendă, armurariul îşi propuse să adăpostească sub umbra sa pe Abimelek, care se dădea drept rege în vreme ce era un criminal; imposibilitatea pentru un armurariu de a face umbră este aceeaşi cu a unui criminal de a domni; un criminal nu este niciodată la adăpost. Frunzele sunt dotate cu ace lungi şi sămânţa formează o inimă; scaieţii sunt deci buni pentru înţepăturile inimii şi pentru toate înţepăturile de insecte. Numit şi Scai-măgăresc, este o plantă considerată prea aspră pentru om, astfel încât preţioasele sale proprietăţi n-au fost descoperite decât târziu. Precauţii cu seminţele. Lobul stâng al catului (Important).

86

214 elixire alchimice Istoric: Armurariul creşte în locuri necultivate, uscate şi expuse

către sud; se cultivă şi în grădini. Planta conţine multă sare şi ulei; în medicină se foloseşte rădăcina, sămânţa şi uneori frunzele. Această plantă este recunoscută ca ind pectorală, caldă, desicativă, astringentă, incisivă şi aperitivă, ind folosită în principal în pleurezie, în gălbinare, hidropizie sau turbare. Doza seminţei este de 2 dramuri luate în vin, fapt ce produce o transpiraţie abundentă. Se foloseşte în principal în emulsii, ind potrivită pentru a provoca urina şi menstruaţia. Proprietăţi: PROTECTOR ŞI REGENERATOR HEPATIC (Silymarine), colagog şi coleretic, tonic vascular şi hipertensiv, hemostatic. Indicaţii: Intoxicaţii datorate alimentaţiei sau medicamentelor, cat slăbit, hepatite virale simple,nevralgii, ravagii alevarice, alcoolismului (ciroză), diabet, dureri de cap, migrene, ulcere varicoase, hemoroizi, hemoragie uterină şi tulburări menstruale, litiaze biliare, epuizare nervoasă, alergii. Antropozoe: Plantă a pantelor pietroase însorite şi uscate, poate atinge înălţimea unui om. Planta moare după ce a făcut fructe. Achenele sale ieşite din partea orală acţionează mai ales asupra polului metabolic inferior. Stăpânirea unei lumi efemere. Relaţii psiho-existenţiale: Dăruieşte, dar nu se poate abţine de la a-şi face să sufere în acelaşi timp recipiendarul, din cauza unei lipse de viziune globală. Stăpâneşte o lume efemeră, ind invitat să-i sondeze legile temporale pentru a le relega progresiv valorilor de umilinţă şi celor conţinute în inimă. Elixirul Silybum marianum eliberează inima de intoxicaţii astrale vehiculate de un cat obturat şi supărător. Este elixirul dăruirii de sine către ceea ce este esenţial, deoarece el reuneşte progresiv inima de hrana solidă a unei mistici secrete şi vesele. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Silybum marianum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Glicemie, probleme ale vezicii biliare şi catului, eliminare a toxinelor, toxine în colon, reglare hormonală, inamaţii intestinale şi respiratorii, stabilizează planul emoţional, sistem limfatic.


87

ANICĂ Denumire po pulară: carul pădurilor, carul zânelor, podbal, iarba-soarelui, ţâţa-oilor A13. Arnic a montana Familia Compositae; parte utilizată: capitule orale, rădăcină Etimologie: ARNICA - Iarbă a căderilor, Tabac de Vosgi, Arnică de munte. Denumirea sa vine de la o deformare a cuvântului grecesc Ptarmica, care te face să strănuţi. După legende, arnica triumfă asupra forţelor lupului. Arnica este o plantă erbacee vivace, pe care o întâlnim între zona temperată şi arctică a emisferei boreale (Europa, pe terenurile care conţin siliciu, în masivul central, în munţii Vosgi şi Pirinei). Plantă picantă (Medicina chineză). Intensitatea durerii (zice sau psihice). Istoric: Numită şi creţişor al munţilor sau pătlagină-de-apă de către cei vechi, Arnica creşte în locurile muntoase; ea conţine multă sare şi ulei. Este caldă şi desicativă, sudorică, câteodată diuretică şi puţin vomitivă. Se spune că ţăranii din Holstein o beau în decoct cu bere, împotriva sângelui închegat şi coagulat sau contra febrei; orile sale te fac să strănuţi; infuzia lor opreşte hemoptizia (scuipătură de sânge). Proprietăţi: Pe cale internă: cardiotoxic în doză mare; în doză mică: sedativ cardiac, vasodilatator coronarian, coleretic şi colagog, hepatoprotector. Stimulează sistemul imunitar. Acţiune asupra măduvei spinării. Este remediul contuziilor şi al hemoragiilor spontane. Pe cale externă: de leac, antiinamator, antireumatismal, detraumatizant. Indicaţii: Pe cale internă: în doză mică, inhibă agregarea plachetară, restabileşte şi stimulează sistemul imunitar, sistemul cerebral (traumatizat, apatic), antitumoral. Indicat în caz de epuizare nervoasă, surmenaj, mare oboseală zică, probleme de secreţie biliară. În gargarisme: antiseptic bucal, amigdalite, pioree, angină (faringită). Pe cale externă: resoarbe echimozele, şocuri, lovituri, protuberanţe, luxaţii, elongaţii, hemoroizi, traumatisme externe, în general, dar fără

88


plagă deschisă, (nici măcar răni superciale). Precauţii: În toate cazurile (intern sau extern) a se utiliza arnica diluată puternic (altfel apar riscuri de iritaţie). Pe cale internă, în doze foarte mari, există riscuri de hemoragie, de tulburări neurologice, cardiotoxi-citate, paralizie, iritaţii ale tubului digestiv, tulburări respiratorii. A nu se utiliza extern in mod prelungit (risc de inamaţie şi mâncărime). A se evita, de asemenea, utilizarea pe zone apropiate de ochi, gură, anus. Contraindicată în caz de sarcină şi în timpul alăptării. Antropozoe: Plantă a vindecării rapide, a deciziei energice, care readuce pe drumul cel drept. Creşterea verticală şi orizontală alternează ritmic. Ea aduce procese formatoare în domeniul metabolic şi procese metabolice constructoare în domeniul nervilor. Ajută eul să împiedice nervos, aducând luminăcuînetericul. special prin aciduldezagregarea silicic. Taniniisistemului săi predispun la unirea astralului Arnica stimulează planul astral şi forţa de vindecare prin sine-însuşi. Încercări puternice, lipsă de acţiune în planurile subtile. Relaţii psiho-existenţiale: Este acela care atacă, indispensabilul care ţine să rămână bun la toate, vindecătorul marţial care vine să-şi fabrice un drum al crucii pentru a rămâne într-un statut de păcătos care cade. Fundalul existenţial este aici o durată în conştiinţa care cheamă încercări puternice; acestea ar putea să-l deschidă către lumi mai subtile, către halucinaţii, tulburări vizuale, mici morţi şi vânătăi eterice. Prin reacţie neprevăzută, aceasta poate să meargă până la delăsare, dependenţă, inacţiune, depresie. Îi e frică să e atins sau aproape de oameni, dislocat psihic sau atins în integritatea sa zică. Elixirul spagiric Arnica montana reînarmează inima discret, fără a face zgomot; stimulează sistemul imunitar şi ajută la triumful „forţelor lupului”. Oferă o vedere mai inaltă şi mai precisă asupra încercărilor pe care suetul trebuie să le întâmpine pentru a evolua. Drumurile orizontal şi vertical, materia şi spiritul sunt mai bine percepute. Suetul se retrage din vechile angajamente în care trebuie „să sufere pentru a învinge”. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Arnica montana va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţie arterială şi limfatică, traumatisme (aici se înţelege psihice), sistem imunitar, oboseală zică, angină, instabilitate a planului emoţional.


89

BĂDIAN (Anason stelat) A14. Illicium verum Familia Illiciaceae; parte utilizată: fructe ba djao, “cu persanulillicium, Etimologie: BĂDIANUL -8 Provine colţuri”.din În latină, illicio:

a atrage, a seduce. Înalţă conştiinţa omului terestru pentru ca ceva din Mişcarea celestă înstelată, din armonia sa, să intre în om. Istoric: Bădianul este fructul unui arbore care creşte în China. Sămânţa şi capsula bădianului conţin mult ulei şi sare volatilă. Este carminativ sau potrivit pentru a îndepărta gazele din corp, pentru a întări inima şi stomacul, pentru a da gust bun ind mestecat sau luat sub formă de infuzie. Lemnul acestui arbore are mirosul anasonului, de aceea se numeşte lemn de anason; are virtuţi apropiate de cele ale seminţei sale; lemnul de Persia are şi el miros de anason. EUPEPTIC (faciProprietăţi: litează digestia),ANTISPASMODIC carminativ, pentru MUSCULAR, a păstra abdomenul plat, stomahic, galactogen, sudoric. Indicaţii: Dispepsii, colite spasmodice, fermentaţii şi gaze gastrointestinale, vărsături nervoase. Precauţii: Esenţa e toxică luată în doze mari (anetol). Antropozoe: Plantă a fostei faze solare a pământului nostru, ea se găseşte plină de energii ale căldurii, în special de uleiuri subtile esenţiale. Bogăţii îngropate, principii celeste latente. Relaţii psiho-existenţiale: Grămezi de posibilităţi îngropate în profunzimea inţei. Spiritualul şi materialul sunt blocate şi fermentează fără ştirea noastră. Viaţă delirantă şi convulsivă pentru suet, otrăvită de atâtea desconsideraţii în privinţa sa. Fiinţa nu mai digeră, se îngreunează şi se „umă” în atitudinile sale faţă de ceilalţi. Este atrăgător, seducător, exercită un anumit magnetism graţie aparenţei

90


sale mereu tinere, vigorii sale. Subiectul îşi muşcă limba pentru că el pare să  vorbit, să  ţinut un anumit discurs. Un suet bătrân, un vechi soare „emzic” caută să strălucească; să se răspândească în înalteleElixirul valori ale sângelui, să circule. Illicium verum deschide sternul, adică „strălucispagiric torul”, grota inimii se limpezeşte la lumina stelei. Principiile celeste latente au găsit până la urmă drumul sanctuarului solar. Susul şi josul se deschid, mental şi acţiunea intră în simbioză în inimă, trecut şi viitor se întâlnesc în prezentul viu, umilinţă. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Illicium verum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Colite spasmodice, aerofagie, digestie, spasme musculare, inamaţii articulare (artrite), MRP, îndoieli, lipsa încrederii în sine.

BAMBUS SPINOS (abashir) A15. Bambusa arundinacea Familia Graminee; parte utilizată: exsudatul tulpinii (răşină) Etimologie: BAMBUSUL - Bambus, Mambu sunt nume arabe. Tabaxir este un nume persan care semnică suc sau umoare lăptoasă concretă; acestşinume a fost zahărului. Este numit Belşiţă saudat Trestie. Istoric: Indienii construiesc cu lemnul de bambus case, vapoare, mobile; duritatea sa este atât de mare încât două bucăţi din acest lemn frecate puternic una de alta produc foc: când locuitorii ţării vor să fumeze tutun, iau două bucăţi de bambus crăpat, în una fac o crestătură şi freacă cu cealaltă bucată în această crestătură şi, fără ca bambusul să ia foc sau să scoată scântei, câteva frunze uscate sau altă substanţă inamabilă care se aplică în crestătură ia foc imediat. Acest lemn este cunoscut ca ind sudoric, rădăcina arborelui este diuretică şi stimulează menstruaţia la femei. Proprietăţi: REMINERALIZANT, foarte bogat în siliciu, reconfortant articular, prieten al structurii noastre osoase, tonic. Indicaţii: Dureri articulare, osteoporoză, decalcicare, unghii şi păr degradate, durere de spate, scolioză, menopauză. Antropozoe: Bambusul creşte cu un metru pe zi: el deţine recor-


91

dul de viteză printre toate fanerogamele (plante cu organele de reproducere localizate în ori). Procesul-siliciu se manifestă sub forma unui aspect particular în cazul bambuşilor. Aceste graminee tropicale au o creştere ultrarapidă. Aici, la câteva specii, procesul se înteţeşte, se întăreşte, devine zic, terestru şi se elimină în blocuri dense, de grosimea unei nuci, cu un înveliş alb şi o substanţă interioară gri, brună sau negricioasă. Aceste blocuri se formează în marile tulpini lemnicate şi scobite, în vecinătatea nodurilor. Prin incandescenţă, el ia aspectul unei calcedonii. Este un medicament apreciat de foarte mult timp în Orient. Un mineral care ia naştere la fel de direct din vegetal (o piatră preţioasă de acid silicic care n-a fost eliminat stâncoasă, cavitate de tulpină, provenind dintr-oîntr-o speciegeodă de graminee de ci ceaîntr-o mai mare vitalitate), iată ceea ce permite să speri într-o acţiune terapeutică cu totul specializată a siliciului! Procesul-bambus este un proces vegetal care elaborează un maximum de acid silicic, de care se saturează şi precipită excedentul chiar în interiorul plantei. Stagnează într-o familie spirituală autoritară. Relaţii psiho-existenţiale: S-a convertit la o familie spirituală autoritară foarte structurată; parcurge un drum al crucii cu aşteptări, unde predică indeciziile. Întâmpină greutăţi în a ieşi dintr-o situaţie conictuală, deoarece el nu bănuieşte puterea - focul din el. Însă îi sunt necesare mai multe tururi de pistă pentru a-l trezi, dar, din momentul în care ieşirea e posibilă, pornirea este rapidă, lăsând foarte repede distanţă între vechi şi nou. Se pregăteşte de o nouă stagnare, o nouă înrolare. Elixirul spagiric Bambusa arundinacea restructurează casa corporală, dozând şi echilibrând exteriorul cu interiorul, pe ceilalţi cu sine, forţa cu supleţea. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Bambusa arundinacea va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Decalcicaţie, osteoporoză, probleme osteopatice (coloană vertebrală, cervicale), artroză, toxine articulare, circulaţie limfatică.

92


BABA CAPEI (Creţuşcă) A16. Spiraea ulmaria, Filipendula ulmaria Familia Rosaceae; partea folosită: vârfurile înorite ulmaria Spirie - aminteşte de asEtimologie: Barba caprei - Spirea pectul spiralat.al fructului. Filipendula

(aglică): pentru că tuberculii rădăcină sunt agăţaţi de nişte bre subţiri care nu se ţin decât într-un r; se numeşte Creţuşcă sau Barba caprei pentru că orile seamănă cu aceasta. Remediu miraculos al durerilor încheieturilor. Plantă care intră în rezonanţă cu cea de-a patra chakra a omului, centrul inimii. Ea întăreşte potenţialităţile altor plante, surorile sale, pentru că ea este regina; ea se aă în mijlocul lor. Plantă amară (Medicina chineză). Istoric: Barba caprei, numită in latină Ulmaria sau Regina prati, este o plantă care creşte în locurile apoase; conţine multă sare esenţială şi ulei. Este răcoritoare, puricatoare, sudorică, astringentă, vindecătoare; rezistă veninului, se foloseşte pentru toate scurgerile: diaree, dizenterie, pierderi de sânge, ciumă. Extern se aplică rădăcina zdrobită pe răni pentru a opri sângele şi pentru a le întări. Din ea se mai face, de asemenea, o apă distilată şi un extract pentru ciumă. Ulmaria de Ulmo, ulm pentru că frunzele creţuştei seamănă cu cele ale ulmului tânăr. Este denumită şi barba caprei pentru că orile acestei plante reprezintă într-o anumită măsură barba unei capre. Proprietăţi: ANTIREUMATISMAL NATURAL, antiinamator, antidureros, diuretic, depurativ, sudoric, febrifug, astringent, antidiareic, toniant general. Indicaţii: Reumatism al articulaţiilor, artrită, artroză, gută, hidropizie, celulită, afecţiuni ale căilor urinare, litiazele vezicii, cistită, nefrită, gripă, scăderea temperaturii.


93

Antropozoe: Planta întreagă pare a  un proces de autovindecare a naturii pentru că ea ridică apa care se aă în ea până la nivelul atmosferei, în lumină, şi aici ea se evaporă datorită căldurii verii. Stimulează în organismul lichidelor - ca să stimuleze energeticcorpul procesulastral de eliminare şi de secreţie. Lumi separate, mici speculaţii, critici, ranchiuni. Relaţii psiho-existenţiale: Prepararea elixirului spagiric din Spiraea ulmaria deschide ecluzele care separă elementele şi le pune în mişcare. Micile lumi separate, micile speculaţii asupra universului vieţii celorlalţi, criticile şi ranchinile se opresc. Fluxul vieţii care înglobează totul este reanimat. O mare acceptare a propriului destin face ca totul să se armonizeze în jurul unei inimi care renaşte în mijlocul contrariilor. Elixir al independenţei. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Spiraea ulmaria va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Inamaţii puternice, acţiune puricatoare, toxine diverse, imunitate, felurite infecţii, cistite, nefrite, probleme respiratorii (astm, gripă, inamaţii ORL), reglare hormonală, mental necontrolat, corticalizarea (acceptarea) evenimentelor, psoriazis, asterioscleroză.

BABA USULUI (Coada calului) A 17. Equisetum arvense, Equisetum palustre, Equisetum maximum Familia Equisetaceae; partea folosită: părţile superioare nefertile, crengile Etimologie: Barba Ursului-Equisetum: provine din latinescul Equus care înseamnă cal şi setum care înseamnă coama calului, coadă de cal. Numele arvense provine de la asper care înseamnă dur, aspru; planta era folosită ca dezinfectant; era numită şi iarbă dezinfectantă. Este o plantă străveche, aându-se pe pământ de peste 250 milioane de ani. Ea remineralizează în profunzime până la limi-

94


tele memoriei înscrise în oasele noastre. Plantă acidă. (Medicina chineză). Bătrânul necumpătat. (Note cheie). Istoric: Barba ursului sau coada calului este o plantă care seamănă cu coada unui cal. Există mai multe specii din această plantă. Planta este răspândită în mlaştini, păduri, câmpii, şesuri, toate speciile având aproape aceleaşi proprietăţi; cele din şesuri sunt totuşi cele mai folosite. Barba ursului sau coada calului conţine sare esenţială şi ulei. Este răcoritoare, vindecătoare, puricatoare, astringentă, folosită în hemoragii, în ulceraţii, răni ale rinichilor, vezicii urinare şi intestinelor. Este bună pentru toate tipurile de hemoragii: ale hemoroizilor, ale nasului, rinichilor şi ale altor părţi ale corpului. Decoctul său vindecă rănile sângerânde ale plămânilor; este bună şi pentru diaree. Sucul în cantităţi de două, trei uncii este bun în dizenterie, urinări cu sânge; extern se foloseşte în caz de ulceraţii şi răni. Această plantă se aă în compoziţia poţiunilor vindecătoare pentru răni şi ulceraţii ale părţilor interne şi în unguentele vindecătoare. Cuvântul Equisetum este compus din cuvintele latineşti equus, cal şi seta, soye sau crin (păr din coada calului), ca şi cum ai zice coada calului, pentru că crenguţele şi frunzele plantei seamănă cu coada de cal.

REMINERALIZANT ŞI DIURETIC, stimulează Proprietăţi: imunitatea organismului, astringent, cicatrizant, reumatismal, hemostatic. Bogat în siliciu. Indicaţii: Fracturi, leziuni osoase, căderea părului, decalcieri, unghii fragile, afecţiuni cutanate, riduri, vergeturi, tuberculoză pulmonară, artroză, artrită, reumatisme, hemoragii uterine, hemoptizie, hemoroizi, regim de slăbire, cistită, oligurii, prostatism, arterioscleroză. Antropozoe: Relicvă din opera lemuriană, coada calului este în primul rând o plantă strămoş: fără ori, câteva rădăcini neavând încă supleţea plantelor mai evoluate. Este o plantă fără ori. Este traversată din loc în loc de elementul aer, ind cu „picioarele”, rădăcinile, în pământurile bogate în apă. Este rinichiul din lumea vegetală după părerea lui Rudolf Steiner. Ea drenează apa, o elimină. Unică aerul şi apa graţie conţinutului său de saponină. Organismul de natură lichidă este controlat datorită elementului aer pe care îl are în el însuşi.


95

Conţinutul bogat în siliciu (non-solubil în apă) transformă planta într-una mineralizată. Siliciul se depune pe acele părţi ale plantei care se aă în lumină.

Suetul îşi caută starea dePlantă bine. bătrână, relicvă care păstrează Relaţii psiho-existenţiale: lumina în profunzimile corpului său şi care are o duritate aparentă. Renunţă să se arme prea devreme, înainte de a  sigur că sesizează srcinea lucrurilor. Dureri profunde la nivelul rinichiului drept. Elixirul spagiric din Equisetum avensae restabileşte funcţionarea corectă a eului la nivelul rinichiului. Rinichiul se întăreşte cu forţe noi şi participă în mod activ la constituirea corpului. Întăreşte în profunzime vitalitatea corpului şi dă o stare de bine suetului. Pregăteşte organismul să încarneze lumina şi procesele spirituale într-un mod benec. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Equisetum arvensae va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Decalcieri, fracturi ale oaselor, căderea părului, afecţiuni cutanate, tuberculoză pulmonară, imunitate, reumatisme, hemoragii uterine, cistite, oligurie, structură mentală.

BĂLBIŞĂ (Jaleş) A18. Stachys palustris & sylvatica Familia Labiatae; parte utilizată: vârfuri de crengi înorite Etimologie: BĂLBIŞA - Jaleş (Urzică urât mirositoare a pădurilor), Urzică moartă, Stachys sylvatica sau Creţişor, denumire populară. Provine din grecescul stachus: spic, pentru că orile acestei plante sunt aranjate sub formă de spic, şi sylvaticus: al pădurilor; Spic al pădurilor. Mirosul său neplăcut explică denumirea sa populară Jaleş (Urzică urât mirositoare). Istoric: Panaceu al anticilor, trecea drept păzitor al suetului şi al corpului oamenilor. Rădăcina sa este toxică. Întreaga plantă emană un miros puternic; creşte în locuri muntoase, aspre şi necultivate; conţine multă sare şi ulei volatil; înoreşte vara. Ea provoacă urina şi menstruaţia la femei, grăbeşte naşterea şi ieşirea placentei.

96


Proprietăţi: TONIFIANT AL MUŞCHIULUI UTERIN, emenagog (reglează şi normalizează ciclul menstrual), antispasmodic, sedativ nervos, cicatrizant de mare însemnătate. Indicaţii: Menopauză, amenoree, dismenoree (sângerări intermenstruale), spasme, nervozitate, acufene (ţiuitul urechilor). Ajută la reducerea administrării de somnifere şi anxiolitice. Folosită extern, acţiunea sa este vindecătoare (antiseptic şi cicatrizant). Antropozoe: Plantă a căldurii, ea este caracterizată, asemeni tuturor Labiatelor, prin procesele de căldură care le penetrează profund şi provoacă în ele formarea substanţelor calorice: uleiurile eterice, volatile (esenţe) în puiet; uleiurile grase în seminţe. Domeniul lor de acţiune se situează între digestie şi respiraţie. Procesele şi crearea intensăterapeutică de nectar dulce cu Eul.calorice Labiatele au o acţiune asuprastabilesc corpuluilegătura astral, lor pe care îl liniştesc punându-l sub controlul Eului. Vrăjit de practicile magice, strivit de corp, simţuri tulburate şi rănite. Relaţii p siho-existenţiale: Celui obosit de coşmaruri, celui vrăjit de practicile magice. Celui care are resentimente împotriva corpului medical, suetul şi corpul său ind victima medicilor. Celui care se simte atras de farmecele iubirii extraconjugale, care vede în aventură pierderea unei stări de veghe, un obstacol în calea luminii. Se umă cu idei prosteşti şi nu ajunge să se stabilizeze din cauza sensurilor sale perturbate, rănite. Renunţă rapid la ceea ce deţine; lipsă de tonus în a-şi lua noul destin în mână. Elixirul spagiric Stachys calmează corpul astral, plasându-l sub armătura Eului; el reconduce activitatea psihică către normal şi înlesneşte o nouă ordine matricială interioară. Ajută la stabilizarea şocurilor. Noi gânduri aduc cu sine noi energii pentru a crea noi organe. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Stachys palustris & sylvatica, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Legături emoţional - mentale, uter, organe genitale feminine, menstruaţie (amenoree, dismenoree), angoasă, nervozitate, emotivitate, aparat respirator.


97

BĂÂNIŞ A19. Erigeron canadensis Familia Compositae; părţile utilizate: planta înorită, frunzele

Etimologie: Bătrâniş - (Bunghişor) Erigeron canadian, din greces-

cul er - primăvară, şi geron - bătrân; aluzie la penele albe de deasupra

celor galbene ce apar după ce orile s-au olit. Aceasta este o buruiană ce năpădeşte pământurile uşor nisipoase. Epistaxisul roşu strălucitor. Istoric: Bunghişorul de Canada sau bătrânişul, numit şi muşeţelul fals, sau coada vulpii, ale cărui ori albicioase şi frunze au un gust mentolat atât de pronunţat, încât trebuie să m atenţi să nu-l confundăm cu cruciuliţa sau bătătarnica, care aparţine aceleiaşi familii. Planta degajă, atunci când e strivită între degete, un miros de terebentină pură, un miros neplăcut de chimion, produs de o esenţă alcătuită din citronelol, limonen, terpineol şi menthenă; ea conţine în plus şi materii răşinoase şi tanin, acid galic şi avonoide. Esenţa sa este folositoare mai ales împotriva metroragiilor; este foarte ecientă în albuminurie, cistite, nefrite, diaree uşoară şi catar bronhic, este un diuretic uricolitic util în caz de gută şi antalgic în diverse afecţiuni cum ar  poliartrita subacută însoţită de dureri musculare, articulaţii dureroase, lombalgii, periartrită scapulo-umerală. Erigeron, de vere et senescens, sau altfel spus, bătrânul primăverii, deoarece capetele acestei plante se albesc deja primăvara. Proprietăţi: ANTIINFLAMATOR ARTICULAR, antalgic, antibacterian, fungicid, diuretic, uricolitic, decongestionant pelvian, antireumatismal, antidiareic, hemostatic. Indicaţii: Reumatism, gută, poliartrită, lombalgii, nefrite, cistite, albuminurie, probleme de prostată, diaree uşoară, cicluri prea abundente. Antropozoe: Regula principală care guvernează familia Compositelor este a trăi în sfera orală; genurile şi familiile în care botaniştii subdivizează această familie sunt determinate în mod unic prin studiul structurii lor orale. Tipul Compositelor nu este în nici un caz unul rigid, el se leagă puternic de lumea luminii şi evită tenebrele, umiditatea, înmulţirea. Aici forţele Eului superior, ordonator şi structurant, se unesc cu astralul care se armonizează lin, fără violenţă, cu corpul eteric.

98


Fiinţa nu se mai iroseşte în mod dureros pentru a face plăcere celorlalţi. Relaţii psiho-existenţiale: Mare vitalitate interioară însoţită de o formă de înţelepciune Fiinţa apare aici ca inda un „artist al focului” capabil săprecoce. efectueze transmutarea accelerată forţelor sângelui şi eredităţii, în valori pozitive pentru prezenta încarnare. Elixirul spagiric din bătrâniş ajută la împiedicarea risipirii interminabile a binelui interior, a sângelui, a irosirii dureroase, la naşterea prematură a unor aspecte profunde ale personalităţii. Fiinţa nu mai urmăreşte să le facă pe plac celorlalţi, ci se reconstruieşte pe sine însăşi, iar înaltele valori ale suetului intră în circuitul sanguin. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Erigeron canadensis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Reumatism, splină, rinichi, sistemul urinar, cistită, faringită, congestie pelviană, hipotalamus, sistem endocrin, violenţă, stimularea intelectului.

BÂNCA U SULUI A20. Heracleum sphondylium Apiaceae; parte utilizată: Familia întreaga plantă Etimologie: BRÂNCA URSULUI - Numită şi Talpa ursului, Păstârnac sălbatic sau Angelică sălbatică, iar în latină Heracleum sphondylium. Hercule o consacră datorită robusteţii sale; Sphondylium: vertebră. În poloneză bartszcz: băutură acră pentru a alunga “viermii” din creier. Sphondylium: deoarece sămânţa sa miroase urât ca o insectă numită sphondyle. Plantă picantă (Medicina chineză). Istoric: Brânca Ursului creşte pe câmpuri, pe pajişti şi alte locuri umede şi mlăştinoase; înoreşte în luna mai sau iunie; conţine mult ulei şi sare esenţială.


99

Frunzele sale sunt emoliente, rezolutive, aperitive; se foloseşte pentru decocturi în spălături, în cataplasme; sămânţa sa este incisivă, penetrantă, potrivită pentru epilepsie, astm, pentru a excita urina şi menstruaţia la femei; rădăcina sa e bună pentru a înlătura bătăturile, ind pisată şi aplicată deasupra lor. Se numeşte Brânca Ursului din cauza unei anumite asemănări care s-a găsit între frunzele acestei plante şi tălpile unui urs. Proprietăţi: SEDATIV AL SISTEMULUI NERVOS, digestiv, afrodiziac, tonic, diuretic, hipotensiv, emenagog. Rădăcina conţine psoralenă, substanţă folosită pentru a combate leucemia, sida şi psoriazisul (Plante aromatice şi medicinale - Ed. Bordas). Indicaţii: Astenie sexuală, crampe musculare, anxietate, tensiuni, gastrite, diaree sangvinolentă, hipertensiune, reumatism deformant,dispepsie, menstruaţie insucientă. Antropozoe: Plantă a pajiştilor acide, umbroase, umede, este mai puternic unită cu lumina şi căldura cosmică decât Umbeliferele pădurilor; Brânca Ursului este mai activă în planul astral. Forţă cerebrală, rigiditate într-o ploaie de idei debile. Relaţii psiho-existenţiale: S-a închis într-o haină rigidă, la fel de confortabilă ca o piatră funerară; se simte mai bine cu conceptele sale şi se gândeşte la viitor în timp ce doarme în el însuşi. Cele mai frumoase momente existenţiale care ar trebui să-i revină se pierd prin găuri de aer astrale, risipite. Are o ţinută robustă, o bună coloană vertebrală, dar presimte că dacă un nou curent de aer circulă în planul său astral, certitudinile sale se vor clătina şi nu vor mai ţine. Îi este foame de un plan relaţional puternic, dar este încă incapabil să-l deguste când acesta apare. Energiile sale vitale pleacă prin cap; poate de asemenea să simtă dureri la nivel abdominal (sistem cat/splină, ovare). Elixirul spagiric Heracleum sphondylium ajută aici la traversarea acestui nor, susţine zdruncinarea ploii de idei debile şi dă forţa şi mişcarea pentru a reorganiza un mental deschis spre celălalt. Repere în spagirie:Utilizarea elixirului spagiric Heracleum sphondylium va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Reumatism deformant, teren degenerativ, astenie sexuală, depresie, stimulează digestia, crampe musculare, hipersimpaticotonie, nevroză.

100


BÂNCUŢĂ (Voinicică) A21. Sisymbrium ofcinale Familia Brasicaceae sau Cruciferae; parte utilizată: întreaga plantă - ErysiEtimologie: BRÂNCUŢA mum provine din grecescul eruo (a salva) şi oinee (cântec), deoarece această plantă este preţioasă pentru virtuţile sale în a combate tusea. Este planta oratorilor, a actorilor şi a cântăreţilor. Ea mai este numită şi Planta cantorilor. Istoric: Brâncuţa este o plantă foarte comună, care creşte în locuri pietroase, pe lângă ziduri şi alte locuri necultivate şi în locuri umede; ea conţine multă sare esenţială şi ulei. Se foloseşte sămânţa şi planta. Este caldă, desicativă, atenuantă, incisivă, detersivă, aperitivă şi combate tusea. Principala sa acţiune este aceea de arespiraţia, scoate mucilagiile din plămâni, producând scuipăturilela şirăguşeală, uşurând precum şi aceea de a vindeca tusea convulsivă; este luată sub formă de ceai făcut din frunzele şi orile acestei plante cărora li se adaugă Lemn-dulce. Sămânţa brâncuţei este specică pentru astm, scorbut, suprimarea urinei şi piatră. Doza este un dram de pulbere în vin alb sau oricare alt vehicul potrivit. Este vindecătoare, folosirea sa externă este contra cancerelor şi tumorilor schiroase. Proprietăţi: EXPECTORANT, ANTITUSIV, EMOLIENT, combate tusea, antispasmodic al căilor respiratorii şi biliare, dezumă gâtul, tonică vocea, diuretic. Indicaţii: Bronşite cronice, astm, răguşeală (laringite şi faringite). A se asocia cu gargarisme. A se utiliza de preferinţă planta proaspătă. Antropozoe: Brâncuţa face parte din familia Crucifere şi, în această calitate, este destinată corpului vital sau corpului eteric, al cărui suport material este elementul lichid şi sucurile organismului nostru. Alimentele sulfurate, pe care le găsim în această familie, facilitează


101

acceptarea albuminelor străine de către corpul eteric al omului; le aduc până în pragul astralului, al cărui suportul zic este elementul Aer, pentru a le metamorfoza şi pentru a accelera, astfel, fenomenele vitale şi energetice. Se învinovăţeşte că nu este ascultat şi se închide în muţenia sa încăpăţânată. Relaţii psiho-existenţiale: Se culpabilizează într-o apatie, din cauza celorlalţi care nu l-au ascultat în avânturile sale lirice despre iubire şi frumuseţile existenţiale. S-a aprins de unul singur, până la a se da în spectacol şi şi-a făcut un duş rece, pentru ca în nal să nu accepte lovitura de oprire. Se înlănţuie singur în muţenia sa cu riscul de a-şi consolida un frumos ego.

Sisymbrium ofcinal căldura pentru sineElixirul deschis spagiric către lume şi către ceilalţi. Ceiredă doi impostori, mânie un şi neputinţă, vor ieşi la suprafaţă în conştiinţă şi se vor armoniza, pentru a ajunge să se dizolve în jurul unui sine în fază de reconstrucţie. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Sisymbrium ofcinale, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Enterită, dispepsie, bronşită cronică, astm, faringită, expectorant, dureri reumatismale, emotivitate, somn agitat, convalescenţă, piele (tonicitate), fanere, sistem urinar, imunitate.

BUSUE CU SCAIEŢI A22. Arctium lappa

Familia Compositae; parte utilizată: rădăcini Etimologie: BRUSTURELE - Lappa provine din grecescul labein: se prinde, din cauza fructelor sale acoperite cu mici cârlige; Lambano: eu iau. Arktos: urs, aspect zbârlit. Cuvântul lionez bardane semnică piuneză, din barrum, boue în latină, deoarece piuneza seamănă cu o pată care se agaţă. Brusturele l-a vindecat pe Regele Henri III atins de o boală de piele. După Hildegarde de Bingen,

102


Brusturele are o anumită căldură contradictorie, el se hrăneşte cu sucul şi sudoarea pământului, este totodată bun şi rău. Plantă dulce (Medicina chineză). Istoric:

Numitpeşi Ciulin sauînIarba chelboşilor (sau a păduchioşilor), brusturele creşte drumuri, garduri vii, în cimitire; conţine mult ulei şi sare esenţială. Este o plantă utilă bolnavilor de plămâni, diuretică, diaforetică, abstersivă, astringentă şi, din această cauză, este indicată în cazurile de astm, calcul, hemoptizie (scuipătură de sânge), inamare a splinei şi a altor părţi, şi special pentru gută, aplicând pe locul dureros frunzele pe dos, pentru o piele rănită, pe care se lasă frunzele o jumătate de zi, dar nu mai mult pentru că altfel se îndepărtează cu tot cu piele. Sămânţa pusă în vin alb în cantităţi mici este salutară contra pietrei la rinichi, eliminând-o când ea s-a format, sau împiedică generarea altora. Frunzele se aplică pe rănile învechite, pe articulaţiile luxate, pe arsuri. Rădăcina şi frunzele sunt utile contra pleureziei (inamaţie a pleurei), mai ales apa distilată de brusture şi împotriva hemoptiziei totuşi degenerează în ftizie (tuberculoză pulmonară) şi enzem. Rădăcina e sudorică şi excelentă pentru ceaiuri care se cer în cazurile de febră malignă şi în variolă; la fel de bune sunt şi frunzele erte în urină cu tărâţă şi aplicate în cataplasmă seara şi dimineaţa, pentru a face să dispară tumorile genunchilor. Schmuck ne sigură că frunzele puse în ciorapii şi sub picioarele femeilor vindecă obturarea uterului şi de asemenea ele pot  puse şi sub cap. Proprietăţi: DEPURATIV AL TOXINELOR (PROBLEME CUTANATE), antibiotic, activitate biliară şi hepatică stimulată, hipoglicemiant, diaforetic, diuretic, antireumatismal. Dermatoze, eczemă, exces de uree, Indicaţii:diabet, stalococi, dureriseboree, artritice,acnee, litiaze renale,gută, alopecie (cădere temporară a părului). Antropozoe: Aici frunzele se eliberează de orice luptă împotriva impulsului de înăsprire, din care nu rămâne în ele decât un puternic conţinut de vâscozitate. Brusturele nu autorizează tendinţa scaiete decât în orile sale.


103

Suet tulburat de lupte oculte. Relaţii psiho-existenţiale: Senzaţie de a  incomodat, iritat, rănit. Mijloacele de comunicare (piele, articulaţii) sunt atinse. La femeie, se remarcă lipsa tonicităţii organelor pelviene,răuvoitoare, slăbirea mucoaselor nale. Celor care sunt jucăriile persoanelor capabilevagide a ajunge să exercite acte magico-oculte la distanţă, supunându-se unui ritual de gânduri în ecare seară în timpul lunii pline. Elixirul spagiric Arctium lappa eliberează suetul din luptele oculte. El dizolvă sângele închegat, coagulat; regenerează sângele care este agentul Eului. Nu se mai teme de profunzimile tenebroase, graţie unei legături solide cu energiile luminii. Unicarea contrariilor. Elixirul reconstructor în timp. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Arctium lappa va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Depurativ, toxine sangvine, stimulare a emonctoriilor (organe de eliminare a secreţiilor corpului sau a tumorilor), piele, dermatoze, eczemă, drenaj limfatic, acid uric, gută, probleme infecţioase, slăbire a splinei, echilibru al sistemului nervos vegetativ.

BUCHU A23. Barosma betulina Familia Rutaceae; parte utilizată: frunze Etimologie: BUCHU - Diosma betulina; Barosma betulina. Este un mic arbust spontan în regiunea Cap în Africa de Sud. Barosma betulina: greu; care a dat naştere la baros: greutate, de unde provine barometru, de asemenea gravis în latină prin trecerea de la b la g. Istoric: Buchu, Bucko, Bocco, este constituit din frunzele diverselor Diosmee (Rutacee) srcinare din Africa sudică. Specia cea mai utilizată este Barosma betulina. Lamina cu dinţi de ferăstrău lasă să se zărească punctuaţii ale pereţilor celulari provenind de la prezenţa numeroaselor buzunare secretoare de esenţă repartizate în parenchim.

104


Culoarea verde-gălbuie a acestor frunze devine mai galbenă cu timpul. Mirosul aromat aminteşte de cel al virnanţului, dar e mai dulce, mai n, mai plăcut. Hotentoţii folosesc Buchu ca plantă de leac şi împotriva maladiilor vezicii.împotriva maladiilor aparatului genitoEste considerată specică urinar. Este şi sudorică, antispasmodică, antireumatismală; se foloseşte sub formă de infuzie (10 %) sau ca tinctură (1/8). Proprietăţi: ANTISEPTIC AL AFECŢIUNILOR GENITO-URINARE, regenerează mucoasa urinară. Diuretic, sudoric, tonic al catului. Indicaţii: Maladii inamatoare ale căilor urinare: cistite, uretrite, nefrite, prostatism.ÎnLeucoree, gonoree,semetroragie, bronşită cronică. Antropozoe: cazul Rutaceelor, manifestă mai ales procesele calorice. Tendinţa generală a acţiunilor terapeutice, în această familie, se adresează cooperării organismului caloric cu cel lichid. Ele combat proliferarea şi balonarea aducătoare de inerţie ale organizării inferioare, atenuând procesele inamatoare şi de lâncezeală, întărind Eul şi corpul astral cu energiile lor formatoare, activate de aer şi căldură-foc. Se lasă exploatat, vrând să se dea mare faţă de ceilalţi. Relaţii psiho-existenţiale: Sfârşeşte prin a se lăsa exploatat din cauza unei nevoi de a se împrăştia, de a se uma în faţa celorlalţi. Anturajul îl lasă să creadă în ideile sale tot mai încărcate de greutatea unui eu care se extinde şi se înăcărează dacă nu i se respectă ordinele. Ceva în el totuşi nu este înşelat, corpul său suferă şi încearcă să-l restabilească. Elixirul spagiric Barosma betulina îi indică o justă cooperare între focul conştiinţei şi apa energiilor noastre vitale interne. Focul este ca aclimatizat şi însoţeşte atunci în mod armonios realizările şi construcţiile în această lume terestră. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Barosma betulina va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Probleme genito-urinare, prostată, cat, hepatită, toxine hepatice, ascită, splină, imunitate, nervozitate, muşchi (tonicitate).


105

BUSUIOC A24. Ocimum basilicum Familia Labiatae; parte utilizată: frunze şi ori BUSUIOCUL - Numit Portocal al cizmarilor sau Etimologie: Iarbă regală şi sfântă, din cauza mirosului său deosebit şi a virtuţiilor sale. Ocimum basilicum sanctum. De la ozo: a avea un miros; Ocymum de la ab şi celerite (repeziciune), deoarece sămânţa creşte şi se înalţă prompt. Busuiocul, rex, după cum i se spunea este planta regilor, din cauza mirosului său deosebit şi a virtuţiilor sale. Ocimum, din grecescul okimon (busuioc). Emblemă a virginităţii, a castităţii, iar a-l îndepărta de la fereastră înseamnă, pentru tânăra siciliancă, a indica amantului că poate intra. Împreună cu salvia, busuiocul a protejat Sfânta Familie ce se ascundea. Este o plantă sacră pe care hinduşii o folosesc ca antidot. Mai putem spune că busuiocul este o plantă puricatoare a planurilor subtile; ajută la buna comunicare între diversele noastre corpuri şi organe. Foarte bună pentru rinichi (Important). Istoric: Busuiocul se cultivă în grădini şi în case, unde emană un parfum agreabil. Această plantă este caldă, umedă, digestivă şi rezolutivă. Conţine mult ulei volatil şi este dotat cu sare volatilă, uleioasă, foarte pătrunzătoare; el este astfel cefalic, stomahic şi aromatic, dar puţinuncunoscut anticilor. volatilăameţelii uleioasă acestei plante ascunde spirit ardent, indSarea favorabilă şi adurerilor de cap la bătrâni, curăţării plămânilor, provocării mentruaţiei la femei şi forticării uterului. Este bună pentru producerea urinei, pentru a rezista veninului, elimină gazele, ajută respiraţia, întăreşte creierul şi inima, purică, ajută digestia şi descompunerea, întăreşte sistemul nervos; se foloseşte exterior şi interior. Fiind strivită între două pietre, apoi expusă la soare timp de 4 săptămâni, legenda spune că dă naştere scorpionilor. Proprietăţi: ANTISPASMODIC GASTRIC, sedativ nervos, stomahic, carminativ, antivomitiv, stimulant al cortexului suprarenal, antiseptic, tonic, galactogen, expectorant, emenagog. Indicaţii: Gastrite, vărsături, crampe la stomac, spasme digestive, constipaţie, infecţii intestinale, excese intelectuale, epuizare nervoasă, hipotensiune arterială.

106


Precauţii: Acţiune stupeantă în doză ridicată şi iritaţii ale mucoaselor, folosit extern. Antropozoe: Originar dintr-un climat cald şi umed (India), busuiocul o acţiune de reîncălzire asupra organelor digestive, de puricare are asupra uterului. Planta este un tranchilizant care calmează durerile spasmodice. Lipsa comunicării, minciuni. Relaţii psiho-existenţiale: Îşi pierde sucul, sângele; cuvântul e blocat, limba paralizată. Suferă de unde nocive, ură, răceală, mânie. Elixirul spagiric Ocimum basilicum favorizează echilibrarea mijloacelor de schimb şi de comunicare; moderează şocurile, tresăririle într-o lume relaţională. Într-o lume interioară pacicată din nou, vocea se face auzită, comunicarea este restabilită atât între oameni cât şi între lăcaşurile superioare ale spiritului. Elixir al comunicării care transmută mânia în energii ale iubirii. Purică sfera pulmonară. Este recomandat împotriva ameţelilor şi durerii de cap la bătrâni, celor structuraţi mental, sclerozaţi de idei sterile înainte de vreme. Întăreşte protecţia în faţa celor care ne mint, aceştia ind nevoiţi e să tacă, e să spună adevărul. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Ocimum basilicum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie:

Gastrită, constipaţie, suprarenale, adaptare la stres, oboseală, lipsa tonusului, convalescenţă, ajută la puricarea mentalului şi a planului emoţional.

CALOMFI A25. Tanacetum vulgaris, Tanacetum balsamita sau Chrysanthemum balsamita Familia Compositae; partea folosită: vârfurile înorite, seminţele Etimologie: Tanaisie: Planta Sfântului Marc, Barbotine, Călugăriţa, Athanasa (gr. nemuritor). Tanacetum vulgare. Tanatosîn limba greacă înseamnă moarte. Planta creşte din abundenţă în locurile necultivate şi mai ales pe fostele păşuni. Vârfurile înorite au un miros puternic camforat şi neplăcut. Conţin o mare cantitate de ulei volatil şi tanacetină, care este amară. Florile acestei plante se olesc repede.


107

Plantă amară (Medicina chineză). Istoric: Tanaise Tanaisie Tanacetum, Athanasia vulgaris este o plantă cu miros

puternic, şi cu un gust amar; creşte de-aneplăcut lungul drumurilor, în câmpii, pe lângă garduri şi grădini. Conţine mult ulei şi sare esenţială volatilă. Această pantă este caldă, dezicativă, înţepătoare, discusivă, vindecătoare, uterină şi nefretică. Se foloseşte în principal pentru a omorî viermişorii, pentru tranzitele intestinale, pentru calculi şi impurităţi la nivelul rinichilor şi vezicii şi împotriva gazelor, pentru dispariţia ciclului menstrual, hidropizie, icter şi paloarea chipului, pentru calmarea nervilor. În uz extern se foloseşte pentru aceleaşi afecţiuni de mai sus sub formă de loţiuni şi cataplasme. Frunzele şi orile se folosesc pentru uz intern în decoct şi infuzie; sămânţa şi apa distilată din plantă se iau pentru a omorî viermişorii. Sucul din plantă se recomandă pentru ale mâinilor, pentru şi molii. Pentru reumatism se crăpături pun frunzele în vin cald şi se pitiriazis fricţionează acea parte bolnavă sau se pun la distilat vlăstari din Calomr cu apă după ce au fost lăsate la macerat câteva zile; ceea ce se extrage este un lichid puternic; trebuie umezite adesea părţile bolnave ale corpului, acoperite cu prosoape calde şi chiar să se bea două, trei linguri pe zi. Proprietăţi: ABTIHELMETIC (vermifug), EMENAGOG, tonic general, coleretic, stomahic, purgativ, antiulceros, antitumoral. Indicaţii: Paraziţi intestinali, oxiuri, ascaris, dismenoree, spasme stomacale, afecţiuni urinare. O picătură de Tanasiu parfumează băutura cu anason. Precauţii: Interzis în timpul sarcinilor (apar riscuri de avort). În cantităţi mari apar vărsături şi convulsii. Atenţie la uleiurile esenţiale (cetone neuro-toxice). Antropozoe: Frunzele şi orile acestei plante emana un parfum puternic, aspru, dar înecăcios; uleiurile eterice esenţiale - camfor, bor-

108


neol, tarpenă; această compoziţie aminteşte de cea din Tuia. Pe de altă parte, planta este puternic amară. Trebuie utilizată cu multă grijă, dar are în mod sigur acţiune vermifugă, emenagogă; poate să stimuleze puternic funcţiile metabolice. Olire din punct de vedere intelectual. Relaţii psiho-existenţiale: Atroere şi olire din punct de vedere intelectual. Personalitate puternică, sensibilă, ştie să-l asculte pe celălalt, plăcut la început pentru ca apoi să se încăpăţâneze; poate să dea ordine într-un mod sec şi apoi să le urmeze. Spasme nervoase involuntare şi neregulate, coordonare problematică. Perioade de imobilitate şi paralizie, dar aceasta îi permite să se ridice dintr-o lume în aparentă mişcare, dar în realitate închisă; suetul întotdeauna viu dincolo de aparenţe. Elixirul spagiric din Tanacetum vulgaris ne eliberează de aparenţele înşelătoare, curăţă impurităţile rinichilor şi dezlănţuie forţe vitale blocate. Sfărâmă rondul proliferărilor intelectuale care dezechilibreză bunul simţ. Ascute spiritul, protejează de zumzăiala străină care se aude. Nu mai este un zombi pe jumătate mort, pe jumătate viu. Încetează să mai primească lovituri. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Tanacetum vulgaris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Paraziţi intestinali, dizmenoree, afecţiuni urinare, cistite, hipoza, sistem endocrin.

CADAMON A26. Elettaria cardamonum Familia Zingiberaceae; parte utilizată: fructe Etimologie: CARDAMOMUL - Cardamom (sec. al XII-lea) s-ar ataşa cuvântului arab cordemeni, fără legătură cu cardamon, numele grec al cresonului. Confuzia cu etimonul card, pentru inimă, a provoacat cu mult timp în urmă erori terapeutice (P. Delaveau); el posedă totuşi reale proprietăţi terapeutice în anumite tulburări


109

cardiace. Numit şi Sămânţă a paradisului, intră în compoziţia Teriacului. Plantă picantă (Medicina chineză). Istoric: Fructele sunt calde şi desicative, ele produc plăcere organelor masculine excitând sămânţa, alungă gazele, ajută la digestiesexuale şi elimină afecţiunile din zona capului, a stomacului şi a uterului; provoacă urina şi mentruaţia la femei şi, pentru a rezista umorilor maligne, se mestecă pentru a provoca tusea. Proprietăţi: STIMULANT ŞI TONIC DIGESTIV, aromatic, carminativ, eupeptic, antispasmodic, aperitiv, toniant. Indicaţii: Căi digestive şi intestinale perturbate, răceli, stimulează apetitul la anorexici, tuse, bronşită, astm, incontinenţă urinară. Antropozoe: Cu ajutorul condimentelor, omul devine mai conştient de ceea ce mănâncă; el angajează mai puternic corpul astral şi Eul în acţiunea digestivă, deoarece acestea sunt acelea care gustă. Activitatea lor este la început deconstructivă (din punctul de vedere al atoniei intestinale). Eul, adică acea parte care ridică omul deasupra naturii animale, pătrunde şi reglează organizarea termică (şi, după el, corpul astral stăpânind astfel Aerul, corpul eteric lichidul, iar corpul zic solidul). De aceea procesele calorice joacă rolul cel mai important în arta culinară. Natura calorică a plantelor aromatice ajută aici foarte mult.este Singur omul foloseşte focul atunci când îşi condimentează mâncarea; vorba aici de o acţiune termică asemenea celei de a erbe, celei de a prăji, de a afuma etc.; este de asemenea şi ceea ce diferenţiază omul de animale. Condiment parfumat care atrage Eul superior în organizarea interioară a planului terestru. Muţenie, dezinteres, stări depresive nevindecate legate de copilărie. Relaţii psiho-existenţiale: Se adresează celor care nu-şi văd decât propriul interes şi care sfârşesc prin a se închide până la a deveni ostili oricărei forme de diferenţă. Aceluia care nu mai ajunge să se emoţioneze profund şi se stinge în muţenie şi inapetenţă, dezinteresându-se progresiv de ceilalţi. Elettaria cardamonum în spagirie este elixirul stărilor depresive legate de mentalitatea infantilă nevindecată. El exaltă energiile nervoase, spontaneitatea, sexualitatea. Aduce soare în stările noastre lunare, descompune în sens pozitiv construcţiile trecute, depăşite.

110


Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Elettaria cardamonum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin

aceste cuvinte-cheie: Dezintoxicaţie general, oboseală psihică, anorexie, stimulare a energiei de bază,înstabilizează planul emoţional, ajută la armonizarea planului emoţional cu cel mental, digestie şi intestine perturbate, răceală, astm.

CASAN SĂLBAIC

A27. Aesculus hippocastanum

Familia Hippocastanaceae; părţi utilizate: scoarţa ramurilor, seminţele

Etimologie: Castanul sălbatic este srcinar din Macedonia. Castan mare; în sensul de ghid unic, pentru că fructul, foarte mare, nu conţine decât o singură sămânţă. Hippocastanum: castanul cailor, deoarece alină suferinţa cailor bolnavi de tignafes. A fost introdus în Europa de către Clusius, grădinarul împăratului Maximilian la Viena, unde a fost pentru prima dată cultivat în anul 1576. În 1615 Bachelier l-a adus pe teritoriu francez. După unele vechi credinţe, a avea asupra ta fructele sale coapte te protejează de afecţiunile reumatismale. Plantă acidă; hemoroidar. Istoric: Castanul sălbatic vine din Indiile orientale; în prezent el este cultivat în întreaga Europă, nu atât din cauza fructelor sale, cât din cauza frumuseţii sale şi a umbrei plăcute pe care o face, şi pentru că se adaptează cu uşurinţă şi creşte rapid, ajungând să e un adevărat arbore doar în câţiva ani. Conţine mult ulei esenţial şi sare. Este astringent; prizat pe nas ca şi tutunul, provoacă strănutul şi eliminarea mucusului; se ia în caz de migrenă şi alte afecţiuni ale capului; mareşalii obişnuiau să îşi hrănească caii cu fructele sale, pentru a le stimula din creşterea. M. Bon, primul preşedinte curţiiaceste din Aydes şi nanţelor Montpellier, a găsit mijlocul de a alfolosi castane în alimentaţia animalelor; şi anume umezind fructele tăiate bucăţi cu leşie de cenuşă de curpen, sau cu apă de var; la fel se procedează şi cu măslinele, pentru a deveni comestibile. Hippocastanum de equus sau castanul cailor; acest nume a fost dat castanului sălbatic, deoarece fructele sale alină suferinţa cailor bolnavi de tignafes.


111

Proprietăţi: STIMULEAZĂ CIRCULAŢIA venoasă de revenire, antiinamator, antiedematos, vasoconstrictor, astringent, hemostatic, acţiune de tipul vitaminei P (antihemoragică), febrifug. Hemoroizi, picioare grele şi umate, congestie venoasă Indicaţii: la nivelul bazinului, mialgii lombo-sacrale, fragilitatea capilarelor, ulcere varicoase, hematoame, edeme cerebrale, menopauză, dismenoree, crampe musculare nocturne, gastrite, enterite, prostatite, cancer. Precauţii: Castanele sălbatice au un gust foarte amar şi sunt toxice. Nu le confundaţi cu castanele comestibile! Antropozoe: Castanul sălbatic conţine o substanţă, esculina, care atenuează principiul chimic agresiv care atacă pielea iradiată de lumină. Esculina, provenită dintr-un tip eteric particular de plantă, este precum o pelerină protectoare împotriva fenomenelor exterioare. Ea ajută omul să se apere de chimia moartă distrugătoare, opunându-i o chimie a vieţii (ex. cariile dentare). Prin saponozidele pe care le conţine, planta tinde să depăşească elementul apă, îndreptându-se către cel aer; trecând de la vegetal către animal. Puricarea sângelui (aspect lichid, ce ţine de elementul apă) se face graţie aportului de oxigen (aspectul aerian, corespunzător elementului aer); şi de asemenea, castanul sălbatic oferă un ajutor substanţial în fortierea întregii părţi venoase a circulaţiei. El ajută sângele să se elibereze de greutatea terestră şi de deşeurile pe care le-a acumulat, toniind şi oxigenând circulaţia venoasă. Este cunoscut pentru calmarea durerilor hemoroidale şi varicelor. Prizonier într-o lume a puterii impusă de alţii. Relaţii psiho-existenţiale: Mult timp prezentul a fost jefuit de gândurile care au fost impuse conştiinţelor noastre fragile de către alţii, ca şi de un trecut ale cărui experienţe nu au fost digerate sau acceptate. Prizonier într-o lume a puterii impusă de alţii, gândurile se învârt în cerc precum leul în cuşcă. Castanul sălbatic reprezintă în spagirie elixirul prezentului, care ne vorbeşte cu forţă despre nou, cerul gândurilor se destramă, soarta este schimbată în favoarea unei realităţi pline şi fără lipsuri. Ideile care rătăceau fără încetare într-o atmosferă închisă, sunt puse în mişcare. Spiritul este calm şi se aă în pace cu el însuşi şi, prin urmare, şi cu cei din apropierea sa. Ghidul interior unic este recunoscut şi iubit. Elixir care sfâşie fatalitatea.

112


Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Aesculus hippocastanum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin

aceste cuvinte-cheie: Circulaţie, tonic venos, picioare grele, capilare fragile, apărarea imunitară, dismenoree, sindrom premenstrual, toxine, oboseală, eczeme, hiperemotivitate, angoase.

CEAI VEDE A28. Camelia Sinensis Familia Theaceae; partea folosită: frunzele nefermentate Etimologie: Ceai verde din China - Legenda spune că anahoreţii simţind cum le scade atenţia, îşi prindeau ploapele pentru a rămâne treji. De atunci se zice că îl trezeşte pe cel care îl consumă. Marsialot (1717) precizează că proprietăţile sale sunt acelea de a înlătura confuziile, de a reîmprospăta şi purica sângele. El trezeşte spiritele. Nicolas Lemery spunea ca ceaiul reuneşte şi recreează spiritele, calmează nervii, împiedică aţipitul şi fortică creierul şi inima, grăbeşte digestia, provoacă urina, purică sângele şi se recomandă în cazurile de scorbut şi gută. Lotung, poet chinez Tang, vorbeşte despre ceaiul verde astfel: „Prima ceaşcă îmi umezeşte buzele şi gâtul; a doua ceaşcă de ceai mă rupe din singuratatea mea, a treia pătrunde în măruntaie şi acolo amestecă mii de ideograme bizare,îmia patra îmi produce o uşoară transpiraţie şi tot răul din viaţa mea pleacă prin pori, la a cincea ceaşcă sunt puricat; a şasea mă duce în lumea nemuritorilor, a şaptea! Ah! A şaptea... dar nu mai pot să beau. Simt doar suarea vântului rece care îmi umă mânecile! Unde este Horaţiu? (paradisul chinez) Ah! Lăsaţi-mă purtat de această briză suavă”. Legenda spune că împăratului Cheng Hong (2737 i. de H.), care bea apă sub un copac de ceai, i-au căzut câteva frunze în vasul lui. Savoarea şi gustul plăcut l-au încântat pe împărat şi astfel acest ceai a fost făcut cunoscut oamenilor. Compresele din ceai verde sunt excelente pentru cearcăne, pungi sub ochi, riduri şi îmbătrânirea pielii. Istoric: Ceaiul verde, Thea, Tsia este o frunzuliţă care se aduce uscată din China, Japonia şi Siam, creşte într-un copăcel de unde se culege primăvara când încă este mică şi fragedă. Acest copacel creşte


113

la fel şi în pământul fertil şi în pământul sărăcăcios. Trebuie ales ceaiul verde cel mai proaspăt cu frunzuliţele întregi, verzi cu o savoare şi un gust de violete, dulce şi plăcut; conţine sare esenţială şi ulei. Ceaiul Europa însunt: mod obişnuit formăîndepărtează de infuzie; virtuţileverde careseîi bea suntîn atribuite linişteştesub capul, somnul, calmează toanele, fortică stomacul împotriva indigestiei şi rezolvă şi alte probleme ale acestuia; în consecinţă vindecă răul ipohondric care îşi are cauza în stomac. Purică rinichii de nisip şi calculi, de aceea cei care beau infuzie nu mai sunt expuşi la a face pietre la rinichi şi la vezică pentru că această băutură consumă şi precipită acidul primelor căi; din acelaşi motiv protejează de gută care este o boală necunoscută japonezilor şi chinezilor. Ceaiul verde este un bun cefalic, înlătură starea de somn şi ameţeală, forticând spiritul şi îl destinde; iar neguţătorii, care au mult de scris, asigură că bând ceai verde ei petrec nopţile cu plăcere scriind fără să adoarmă. Se mai folosesc asemeni ceaiului verde, Melisa, micuţa salvie, Capilarele de Canada, Macul roşu, plantele vindecătoare din Elveţia, Urzica moartă şi multe alte plante. Proprietăţi: DIURETIC, LIPOLITIC, STIMULANT CEREBRAL şi cardio-respirator, diuretic, detoxiant, astringent dilatator coronian, adjuvant util în tratarea arteriosclerozei, venos şi muscular. Indicaţii: Cure de slăbire, retenţia apei,tonic edeme, diaree uşoară, colesterol în exces, probleme vasculare, arterioscleroză, astenie, oboseală, mâncărime, calmant şi antipruriginos al afecţiunilor dermatologice. Precauţii: Nu se recomandă în cantităţi foarte mari. Antropozoe: Astralizarea încarnării prin conţinutul bogat în cofeină acceptat în mod relativ de către eteric (tanin). Indispoziţie, lipsă de vigoare, inima îl părăseşte. Relaţii psiho-existenţiale: Nervozitate extremă, dezmăţ imaginar, manii nedrepte. Senzaţie de proastă dispoziţie, de absenţă; pare pătruns de forme astrale care îl fac în mod temporar să se exalte, apoi să cadă într-o melancolie de scurtă durată. Lipsă de vigoare. Aură gri, vise cumplite. Senzaţia că inima lui nu mai există; simptome cardice, dureri de cap, expus calculilor. Elixirul spagiric din Thea sinesis acţionează cu forţă pentru trezirea creierului omenesc, gonind vizitatorii nepoftiţi. Sensibilizează intuiţia şi pune ordine în masa corporală,

114


adună comunitatea, onorează memoria. „Înlătură ceaţa din creier, împrospătează şi purică sângele, trezeşte spiritul.” Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Camelia Sinesis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Diuretic, metabolismul grăsimilor, edeme, vase coroniene, activitate sportivă, afecţiuni cutanate.

CEAPĂ A29. Allium cepa Familia Liliaceae; partea utilizată: bulbii Etimologie: În galeză: cepa; în limba greacă kepaia, plantă legumicolă; alt nume: kaprie: coş de fum, aluzie la efectul său arzător asupra ochilor. Unio: bulb unic, fără muguri. Numele francez (oignon) mai semnică şi bani (pognon - parale) şi semnică densitate, greutate. Cepa: zwie bolle; adică de două ori în formă de bilă. Cepa, caput, capa, adică cap, din cauză că vârful său şi bulbul seamănă cu forma unui cap. Împreună cu usturoiul, apropierea de această plantă este ca şi apropierea de o plantă sacră, care spune: eu îndepărtez, eu distrug, deoarece, conform lui Homer, ceapa este recunoscută ca putând să îndepărteze otrăvurile şi farmecele. „Unio, derivă din unus, UNU, semnică uniune, dar de asemenea, asul, şi de aici, marea perlă (comparată cu un as); la rândul său, ceapa a fost comparată, datorită formei şi culorii sale, cu o perlă uriaşă. În Galia de Nord, metafora unio era desemnată de numele cepei: caepa”. (Comoara rădăcinilor latine, Ed. Belin) Istoric: Cepa rotunda alba, Cepa rotunda rubra , sunt plante din specii diferite, datorită culorii diferite a orilor şi bulbilor; dar toate aceste au aceleaşi proprietăţi de ajuns să leplantă alegi pe celespecii mai înţepătoare, cu capul uncurative. pic maiEste alungit. Această se cultivă în grădinile de legume în pământ gras. În medicină nu se foloseşte decât rădăcina sau bulbul; ea conţine multă sare volatilă care este foarte picantă şi penetrantă, mucilagiu şi ulei în cantităţi modeste. Atunci când tăiem rădăcina este emanată o sare volatilă acidă foarte subtilă, cu gust acru şi picant, care irită ochii. Ceapa albă este în mod


115

normal mai mică şi mai puţin acră decât cea roşie. Ceapa este caldă şi uscată, aperitivă, penetrantă, detersivă, dar uşor vântoasă prin densitatea substanţei sale. Ceapa serveşte în principal la a pătrunde şi curăţa depunerile de piatrăsecreţia din plămâni; subciclul formă de decoctdeschide amestecat cu miere. Stimulează urinei şi menstrual, hemoroizii şi omoară viermii, când e utilizată sub formă de infuzie în vin. Face să se coacă şi să se deschidă apostimele atunci când se coace pe cărbuni, învelită într-o cârpă umedă şi se aplică sub formă de cataplasme; dacă aceste apostime sunt maligne şi pestilenţiale, se umple ceapa cu teriac şi mithridat înainte de a o coace. Un bolnav de hidropizie al cărui corp se umase peste tot, s-a vindecat ungându-se cu ceapă coaptă pe cenuşă caldă amestecată cu puţin oţet şi ulei, mâncând puţină pâine şi bând mult vin alb. Ceapa stimulează secreţia urinei atunci când este coaptă în untură şi apoi este aplicată local. Membrana subţire care separă foile de ceapă produce acelaşi efect dacă este aplicată pe gland; artă, face bine la bătături şi degerături ale picioarelor. Vindecă arsurile când sunt abia în faza de debut, atunci când se aplică zdrobită cu sare, imediat pe partea care corespunde vezicii urinare. În timpul ciumei se ţineau cepe suspendate în casă, crezându-se că în acest mod încetează contaminarea şi camerele sunt puricate. ANTIINFECŢIOS GENITO-URINAR, hipoglicemiant,Proprietăţi: aliment dătător de forţă, remineralizant, diuretic, antihipertensiv, regenerator al sângelui, împotriva agregării plachetare, expectorant, tonic, depurativ, vermifug, digestiv, aperitiv, în prevenirea anumitor forme de cancer (intestinale). Bogată în sulf, alcalinizează pH-ul urinei (bună la eliminare acidului uric şi a altor toxine). Indicaţii: Retenţia lichidelor, prostatită, diabet, arteroscleroză, hipocolesterolemie, hipertensiune, gripă, guturai, bronşită, atulenţă, diaree la nou născuţi (sub formă de infuzie cu miere), artrită, reumatism. În uz extern: acnee (vârfuri de ceapă coapte şi aplicate direct pe piele), înţepături de insecte (se freacă cu o ceapă proaspătă), guturai (sirop de ceapă). Antropozoe: Cu ajutorul cepei, care este bogată în sulf, întreaga organizare a lichidelor este mai bine subordonată controlului exercitat de către corpul astral.

116


Regăsim în acest fel în om cei doi poli dinamici ai acestei plante, anume bulbul şi oarea. S-a discutat timp îndelungat despre virtuţile cepei,

Galenus pretinde nu salutar face bine la ere; Dar, spune el, are că un ea efect asupra egmei. Asclepios, care este un medic auster, de asemenea

O laudă şi o recomandă pentru stomac, căci sucul său dulce Redă culoarea obrazului palid. Atunci când se îmbibă cu miere şi oţet şi se pune pe rană, Vindecă cele mai rele muşcături de câine. Frecaţi cu ceapă zdrobită un craniu pleşuv: De îndată va creşte la loc podoaba mult râvnită. Fiinţă abuzată care se înconjoară cu piei succesive. Relaţii psiho-existenţiale: Înlăturarea învelişurilor corporale subtile; centrul motor al suetului este jefuit până ajunge în punctul în care nu se mai poate exprima într-un mod sănătos aici, în lumea zică. Îi mai rămâne doar ceea ce se aă în lumea de dincolo. Fiinţa abuzată se înconjoară cu piei succesive, cu carapace şi judecăţi; este plină de interdicţii şi refulări, dar plânge în sine însăşi, îşi plânge suetul pierdut, rănit în numele tatălui, al regelui, al lui Dumnezeu al unei sfaturile forţe divine. Psihiculsau urmează unei bocitoare. Sângele devine acid; perimarea vocii şi a pielii care a fost deteriorată. Elixirul spagiric din ceapă acţionează prin impulsuri ondulatorii şi armonioase asupra diverselor corpuri. Vindecă organismul de larvele paraziţilor şi de imaginile triste. Stabilizează inţele eterate care au tendinţa de a zbura şi de a se înstrăina de ele însele; ierarhizează energiile vitale până în punctul în care repune inima în funcţiune. Reordonează forţele şi viaţa, restabilind coerenţa între sus şi jos. „Ceapa dă putere”. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Allium cepa va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţie arterială, arteroscleroză, hipertensiune, gripă, bronşită, diabet, infecţii urinare, atulenţă, frici.


117

CEBAEA Denumire populară: pimpincă A30. Poterium sanguisorba Rosaceae; partea folosită: rădăcini, planta întreagă Familia Etimologie: Pimpinelle (fr.) - Pimpinelle sanguisorba, sanguisorba

ofcinalis. De sanguis: sânge, şi sorbere: a absorbi. Opreşte sângele, este hemostatică şi astringentă. Florile sale sunt de culoarea roşu închis. Se numeşte Pimpinelle sau Bibinella pentru că frunzele sale sunt aranjate două câte două de-a lungul unei tulpini, ca acelea ale pinului. Poterion în greceşte înseamnă cupă, aluzie la forma sa de caliciu. Poterion este un nume care i se potriveşte foarte bine: sălbatică ravă ca o adolescentă, cu micile sale conci de ori adunate, verzi înspre partea cu umbră şi purpurii înspre partea însorită, ea nu are nici nectar, nici parfum. “Nicio salată fără Cebarea, nicio iubire fără o domniţă frumoasă” (cântec popular din Piemont). Platin din Cremona spunea că planta conferă poftă de mâncare şi voluptate celor care o mănâncă. Istoric: Cebareaua sau Sanguisorba este o plantă foarte cunoscută în bucătărie pentru salate. Ea creşte în munţi, la şesuri, pe păşuni şi se cultivă şi în grădinile de zarzavaturi; conţine mult ulei şi sare indispensabilă. Este răcoritoare, dezicativă, astringentă, vindecătoare bună pentru plămâni şi are un gust plăcut. Este întrebuinţată în principal în afecţiunile catarelor plămânilor, în bolile maligne, în diaree şi hemoroizi şi pentru a preveni avortul. Se utilizează intern ca decoct şi extern prin aplicaţii împotriva tuturor felurilor de hemoragii ale rănilor sau hemoragii nazale. Frunzele proaspete purică sângele; ea intră în compoziţia poţiunilor vindecătoare. Strivită între degete, ea se aplică pe arsuri pentru a calma durerile şi a ajuta vindecarea. Proprietăţi: ASTRINGENT, HEMOSTATIC, vasoconstrictor, antidiareic, antiinamator, carminativ, anticanceros, bogat în er. Indicaţii: Diaree, hematurie, expectoraţie, hemoroizi, metroragie, afecţiuni pulmonare, anemie feriprivă. Antropozoe: Sanguisorba este în primul rând hemostatică şi a fost folosită în medicină în toate cazurile în care sângele şi de asemenea lichidele din organism tind să nu se mai limiteze şi erup în exterior, deoarece corpul eteric, în aceste domenii, primeşte de la corpul astral

118


puţine forţe formante şi toniante. Hemoragii ale stomacului, intestinului, plămânului, menoragia, hemoragii ale miomelor uterului, varice, hemoroizi, pe deoparte şi pe de altă parte, catarul intestinalPrincipalul şi diareea găsesc energizantă remediul şi relaxarea. purtătorînalaceastă acestei plantă puteri este taninul. Pentru că taninul favorizează legătura puternică a corpului astral cu corpul eteric şi organismul lichid, care dobândeşte din această cauză mai mult tonus. Amabilitatea prodigioasă a anturajului. Relaţii psiho-existenţiale: Fiinţă mobilă, apoasă, având tendinţa de a se răspândi, care poate să meargă până la a utiliza sângele aproapelui sub o aparenţă de tinereţe veşnică, de gentileţe prodigioasă a anturajului. Manieră de a utiliza sentimentele aproapelui, perpetuând situaţii laşă faţă de sine însuşi. Se face cunoscut cu ajutorul parfumului pe care îl degajă viaţa altora. Cebareaua în elixirul spagiric este un remediu în aceste faze de relaxare şi fragilitate feminină a inţei; canalizează ardorile voluptăţii şi îndeamnă să e acceptată interior toată experienţa care aparţine individualităţii. Curiozitatea maladivă este învinsă. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Poterium sanguisorba va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin

aceste cuvinte-cheie: Funcţii ale sângelui, probleme pulmonare, artere, inimă, intestinul gros, ameţeli, echilibru, sistem neuro-vegetativ.

CHIMEN A32. Carum carvi Familia Umbeliferae (Apiaceae); parte utilizată: fructe Etimologie: CHIMENUL - Face parte din cele 4 seminţe calde: pătrunjel, chimion, anason şi chimen. Chimenul provine de la Carie, o ţară din Asia Mică unde anticii găsiseră această plantă (Lemery). Mai este numită şi anason de Vosgi, fals anason, chimen al pajiştilor. Istoric: Chimenul conţine multă sare volatilă şi ulei. Sămânţa e caldă şi desicativă, rezolutivă şi atenuantă, stomahică şi diuretică, sporeşte laptele doicilor şi se foloseşte în caz de colică şi ameţeală, atât interior cât şi exterior.


119

Proprietăţi: EUPEPTIC, ANTISPASMODIC, CARMINATIV, galactogen, activează diureza. Spasme digestive şi ale Indicaţii: tractusului gastrointestinal, spasme ale căilor biliare, aerofagie, colici, reumatisme, secreţie lactală insucientă. Antropozoe: Chimenul preferă solurile umede şi mult soare. Analiza rămăşiţelor sale pământeşti revelează un destul de ridicat conţinut în acid silicic (3,5 %) şi în oxid de er (3,6 %); aici se exprimă legăturile puternice ale acestei vegetale cu lumina. Ajută omul să controleze mai bine procesele aeriene, acestea ind purtătoare ale corpului astral. Graţie puternicei vitalităţiluminoase şi calorice a orilor şi fructelor sale, planta tonică sistemul metabolic, energizează un corp astral slăbit şi un corp eteric aton. Acţiune în procesele digestive, o mai bună percepţie a ceeaneurosenzorială ce trebuie să digerăm şi să expulzăm. Alungă gazele şi provoacă urina; Combate în intestin viermii exterminaţi; Vindecă stomacul. Dacă ajunge să-mi lipsească, Febra rareori ezită să mă atace. Vapori astrali acizi în aură, piedică în calea încarnării suetului. Relaţii psiho-existenţiale: Elixirul spagiric Carum carvi face posibilă intrarea în materie a suetului, dizolvând euviile şi alţi vapori aerieni din astral. Tonică sfera metabolică, permite digerarea substanţelor externe corectând cu putere acizii întâlniţi; remediază umăturile stomacului; atenuează durerile insuportabile ale abdomenului. Prin principiul său Sare, elixirul posedă o asemenea putere de pătrundere încât energizează aspectele subtile ale corpului. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Carum carvi

120


va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: spasme gastrointestinale, spasme ale căilor biliare, angină (traheită), aerofagie, picioare grele, spasmolie, nevralgii, gingivită, structură dentară, ajută la eliberarea somato-emoţională.

CHIMION (Chimenul roman) A31. Cuminum cyminum Familia Apiaceae (umbelliferae); parte utilizată: fructe Etimologie: CHIMIONUL - Nume de srcine babiloniană, planta este srcinară din Turkestan. Seminţe de chimion, numit şi fals anason, au fost găsite în mormintele egiptene. Emblemă a micimii la greci din cauza dimensiunii reduse a fructului său, fariseii plăteau cu el în mod scrupulos dijma (a doua parte) cu mentă şi mărar, neglijând marile porunci spirituale, fapt pe care Dumnezeu n-a întârziat să li-l reproşeze (Matei XXIII 23). Istoric: Această plantă se cultivă în Insula Malta, aşa cum se cultivă aici grâul; o numim în ţară anason aspru, sau chimen aspru, pentru a o diferenţia de anasonul pe care-l cutivăm la fel şi pe care maltezii îl numesc anason dulce sau chimen dulce. Ea conţine mult ulei semiexaltat şi sare şi volatilă. Sămânţa este esenţială caldă şi desicativă; ea atenuează, digeră, descompune şi este potrivită în caz de colică, de ameţeală; excită urina. Este mai puţin diuretică decât mărarul, ea vindecă totuşi mai bine stranguria (urinarea dureroasă), datorită sării sale volatile uleioase, ce domoleşte acidul care o cauzează. Se spune că chimionul opreşte secreţiile albe ale femeilor şi uxul moderat al menstruaţiei. Trebuie să o alegem proaspătă, bine crescută, curată, întreagă, verzuie, cu un miros


121

puternic şi plăcut. Germanii, englezii şi arabii o folosesc drept condiment, asemenea chimenului. Aceştia din urmă o iau drept afrodiziac, o combinaţie de miere, chimen şi piper, din care mănâncă de 2 ori pe zi. După Matthiole, folosită pentru a dadatorată paloare consumării feţei şi a-şi schimba culoarea, mascândera astfel roşeaţa facială de vin. Proprietăţi: EUPEPTIC, carminativ, digestiv, aperitiv, sedativ uşor (creier şi măduva spinării), galactogen, emenagog. Indicaţii: Dispepsie nervoasă, atonie digestivă, colici, gaze intestinale putride, diaree, menstruaţie insucientă. Precauţii: Uleiul volatil poate provoca convulsii la copii. Antropozoe: În vârful acestui tip de plantă uşoară şi aromată, forţa vitală mult timp reţinută în rădăcină explodează în umbele şi umbelule, acestea exprimând tendinţele dinamice ale silicei (bioxid de siliciu). Umbellifera se leagă în multe feluri de elementul aer. Stimulează totodată iubirea şi apetitul; Provoacă o nevoie subită de a urina mai des; Alungă din cat o obstrucţie vană, Şi opreşte jetul de sânge menstrual; Alungă emanaţia gazelor din stomac,

Şi, timpul mestecat, aduceo paloarea feţei. În sarcinii, femeie prudentă Refuză sămânţa palidă a Chimenului. Mari energii de realizare blocate, riscuri de autodistrugere. Relaţii psiho-existenţiale: Mari energii de realizare şi de lumină (naturală şi spirituală) sunt blocate aici, prizoniere în lumile subterane ale inţei; ele pot să meargă până la autodistrugere. Elixirul spagiric Cuminum cyminum incită o mişcare de deschidere a stavilelor interioare ale inţei şi, în acelaşi timp, o rearmonizare în contactele umane. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cuminum cyminum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Reglare hormonală, eliminare de toxine, circulaţie, colici, gaze intestinale putride, diaree, dureri stomacale, menstruaţie insucientă, blocaje osteopatice (dorsale).

122


CHIPAOS A33. Cupressus sempervirens Familia Coniferae; parte utilizată: conuri verzi (numite nuci de Chiparos) Etimologie: CHIPAROSUL - Cupressus sempervirens. Kuparissos provine de la Cyparissos, nepotul lui Heracle, pe care Apollo îl transformă în chiparos, după ce a omorât din neatenţie cerbul sacru al Nimfelor, cerbul favorit pe care îl călărea; nebun de durere, el le ceru permisiunea zeilor de a putea păstra doliu şi, astfel, se transformă în chiparos. Asociat morţii, din toate timpurile, el este arborele cimitirelor; forma sa piramidală este ca o invocaţie a zeilor din ceruri. Consacrat lui Pluton, zeul infernurilor, el simbolizează, tocmai prin aceasta, imortalitatea de-a lungul tenebrelor morţii, de vreme ce este mereu verde (sempervirens). Chiparosul şi salcia erau cele două plante principale ale farmacopeii babilo-asiriene. Acţiunea sa este profundă atât în jos cât şi în sus, asupra problemelor înnodate de mult timp, prea mult timp, probleme nerezolvate care au sfârşit prin a deveni o a doua natură care blochează inţa esenţială. Plantă acidă. Rizomul are un gust picant, uşor amar şi dulce; meridiane cat, Trei Focare (Medicina chineză). Istoric: Chiparosul este un arbore mereu verde, care se ridică sub formă de piramidă, care creşte în pădurile de munte şi care se cultivă în grădini; acela care creşte în ţările calde elimină răşină prin inciziile făcute în trunchiul său. Nucile de chiparos conţin puţin ulei, puţină sare esenţială şi limfă, mult pământ. Ele sunt puternic astringente, potrivite pentru dizenterie, hernii, pentru a opri gonoreile, pentru hemoptizie, diaree, urinare involuntară, luate sub formă de pulbere în doză de 1/8 dintr-o uncie. Lemnul şi frunzele sunt, de asemenea, puternic astringente; dar nu se folosesc deloc în medicină; fumul care iese când le ardem alungă musculiţele; se spune că pus în haine, împiedică aici înmulţirea viermilor. Folosit împotriva hemoroizilor şi, sub formă de băi, contra tumorilor hemoroidale sângerânde şi deplasării în jos a rectului (ptoză) cu sângerare. Musulmanii pansează rana datorată circumciziei cu seminţe măcinate sub formă de pulbere.


123

Proprietăţi: VASOCONSTRICTOR, TONIC VENOS, astringent, sedativ nervos, hemostatică, trombopenic, antiseptic al căilor respiratorii, sedativ al aparatului genital feminin, diuretic, frânează transpiraţia. Indicaţii: Hemoroizi dureroşi (intern şi extern prin băi de şezut din acelaşi decoct), metroragie, varice, tulburări ale menopauzei, ebite, ulcere varicoase, capilarităţi, purpura trombopenică (în asociere cu carpenul), enurezie, tulburări ale aparatului genito-urinar (tonică sncterele), prostatism, diaree, tuse, gripă, bronşite. Precauţii: Nerecomandat sugarilor. (uleiul volatil trebuie să e folosit în doze măsurate). Antropozoe: Plantă saturniană. Energia elementului apă a luat în posesie aspectul foliar, dar focul intern rămâne mereu activ. Toropeala unei ambianţe seducătoare, pierderea adevăratei sacralităţi. Relaţii psiho-existenţiale: Împrăştierile mentale fac din el o inţă vlăguită, se instalează în toropeala ambianţelor subjugante, pierde virtutea secretului interior pe care Dumnezeu i-l încredinţează în prezent. Imaginea care apare este aceea a unui cap de mort golit de materie vie; aici suetul păzeşte poruncile şi bunurile, din punct de vedere religios. În locmoarte, să crească convivialitate, se acoperă de concepte despre careînpersistă. Este un suetul fel de paznic al închisorii, ceva de genul „nu discutăm”. Se adresează, de asemenea, inţei care, ieşind dintr-o lungă meditaţie „hibernală”, este chemată să-şi ia corpul terestru drept unealtă de salut. Asociat morţii, din toate timpurile, Cupressus sempervirens este arborele cimitirelor; forma sa piramidală este, totuşi, ca o invocaţie adresată zeilor din ceruri. Consacrat lui Pluton, zeul infernurilor, el simbolizează, tocmai prin aceasta, imortalitatea de-a lungul tenebrelor morţii, de vreme ce este mereu verde. Acţiunea elixirului spagiric Cupressus sempervirens este profundă, „atât în jos cât şi în sus”, asupra problemelor nerezolvate care au sfârşit prin a deveni o a doua natură care blochează inţa esenţială. Participă la acţiunea focului, impulsor de viaţă creatoare, foc ce nu e niciodată stins. Este elixirul balsam al inimii, acela care trezeşte sacrul în sanctuarul interior şi ajută la transmutarea tragicului destin uman în desăvârşire.

124


Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cupressus

sem-

pervirens va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic,

prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţie (venoasă şi arterială),angoase. varice, menopauză, infecţii ORL, căi respiratorii, gripă, emotivitate,

CHYSANHELLUM AMEICANUM A34. Chrysanthellum americanum Familia Asteraceae; parte utilizată: întreaga plantă Etimologie: CHRYSANTHELLUM Americanum - Familia Asteraceae. Provine din grecescul chrysos (aur) şi anthos (oare). Sărată şi apoi acră, Ki-ul (energia vitală) plantei răcoreşte şi încălzeşte cu moderaţie. Recomandată în caz de exces al Ki-ului catului şi al veziculei biliare. Istoric: Puternic detoxiant al organimsmului din familia Compositae (Asteracee), Chrysanthellum Americanum se găseşte, în principal, în America de Nord şi în vestul continentului african. Posedă o puternică activitate a antiradicalilor liberi. Hepatostimulant de excepţie prin bogăţia sa în avonoide, este folositor în hepatite alcoolice, urme de vaccin, terenuri toxice generate de poluări medicamentoase alimentare saudatorate de srcine exterioară. Reduce procen-de tele ridicate sau ale colesterolului stresului şi previne riscurile calculi biliari. Proprietăţi: HEPATOPROTECTOR, ACŢIUNE BENEFICĂ ASUPRA CIRCULAŢIEI, TONIC VENOS, efect coleretic prelungit, antiinamator, antiradicali, sedativ antistres, hipocolesterolemiant, antilitiazic (biliar, renal şi salivar). Indicaţii: Hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, litiaze renale şi biliare, etilism (alcoolism), colite, hepatite, fragilitate a capilarelor (vitamina P), circulaţie venoasă perturbată, varice, hemoroizi, astm, oboseală, impotenţă, urme vaccinale. Antropozoe: A trăi în şi în funcţie de valorile sferei orale este legea principală care guvernează existenţa Compozitelor. Plante puternic legate de lumea luminilor, ele alungă tenebrele şi lumile sclerozate, închise în ele însele. Aici prinde rădăcină pe pământ o inţă eterică puternică, profund sănătoasă; planul astral vine în mod


125

armonios şi ansamblul este perfect pregătit să primească o direcţie mai înaltă. Rănit, strivit de loviturile pe care le acumulează. amerispagiric Relaţii psiho-existenţiale: canum se adresează celui rănit,Elixirul celui bătut careChrysanthellum acumulează loviturile

şi îi e din ce în ce mai greu să le asimileze şi să le înţeleagă. Elixir care impulsionează, până în fundul suetului, voinţa de a spinteca lumile sclerozate, fricile şi alte ambianţe şi universuri, separate de curentul vieţii autentice şi frumoase. Elixir al vigorii, al rezistenţei şi al bunei circulaţii a Focului energetic. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Chrysanthellum americanum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Colesterol, veziculă biliară, trigliceride, efecte toxice ale alcoolului, toxine diverse, circulaţie în general (venoasă şi arterială), varice, oboseală, energie de bază, energie sexuală.

CICOAE SĂLBAICĂ A35. Cichorium intybus Familia Compositae; parte utilizată: rădăcini şi frunzeCICOAREA tinere Etimologie: sălbatică Cichorium intybus. Ithybus, tubus: tub a cărui tijă este scobită, de unde provine intubea: andivă. Cichorium provine de la invenio (a găsi): pentru că această plantă se găseşte peste tot, pe câmpuri şi în grădini. Seris de la serere: a semăna; picris de la amar: altfel spus, plantă care se seamănă şi este amară (Lemery). Denumirea Cichorium ar  de origine egipteană sau siriană. Legenda spune că o fecioară, al cărei iubit era plecat pe Pământul Sfânt şi trebuia să se întoarcă la ea din est, într-o zi cu soare-răsare, îl aştepta în ecare dimineaţă pe drum şi fu transformată în oare de cicoare. Plantă îndrăgostită de soarele care nu o priveşte.

126


Semn distinctiv: întreaga plantă este amprentată de mult suc lăptos, amar; dacă este uscată într-un cuptor, atunci când soarele este în semnul Leului, ea apare plină de mici picături roşii-sângerii; natura vrea să ne de spună prinPlantă aceasta că este cel mai bun remediu pentru toate pierderile sânge. amară (Medicina chineză). Istoric: Cicoarea este o plantă care creşte de-a lungul drumurilor, în locuri necultivate; se cultivă, de asemenea, în grădini; ea conţine multă limfă, ulei şi sare esenţială. Cei vechi o considerau un caz particular datorită marilor sale virtuţi, dându-i denumirea de panaceu, asemeni celorlalte medicamente care ajută la vindecarea mai multor boli. Ea face parte din cele 4 mici seminţe reci, împreună cu lăptuca, andiva şi iarba-grasă. Gustul amar şi aspru al cicorii dovedeşte faptul că această plantă estea dotată o sarearaspră penetrantă, dar puţin volatilă. Sarea aspră acesteicuplante aveaşigrijă să echilibreze acidul din stomac. Planta este hepatică, răcoritoare, desicativă, aperitivă, diuretică, atenuantă, abstersivă; se foloseşte pentru a înlătura obstrucţiile catului, adică atunci când sângele degenerează de la starea sa naturală, şi pentru a-l purica. În febre, se dă un păhărel de suc crud de cicoare sălbatică sau 4 uncii (1 uncie = 28,349 g) din apa sa distilată la primele apariţii ale accesului, ceea ce le vindecă în mod obişnuit din 2 sau 3 prize. Sarea xă din cicoare, extrasă din cenuşă, atenuează şi risipeşte umorile grave şi alungă febra. După genţiană şi pelin, cicoarea este un febrifug de excepţie. Proprietăţi: COLERETIC, eupeptic (uşurează digestia), diuretic, depurativ, stomahic, tonic, hipocolesterolemiant, laxativ uşor, antiinamator, acţiune antitumorală. Indicaţii: Insucienţă biliară, atonie a funcţiilor digestive, secreţie biliară perturbată, anemie, colesterol. Obsesii. Antropozoe: Infuziile amare de cicoare colaborează în procesul de descompunere a alimentelor, deoarece ele atrag către stomac şi intestin corpul astral şi Eul, pentru a regla acest proces şi pentru a conduce aceste preparate pe planul eteric, care le va vitaliza din nou. Cicoarea este un puternic remediu hepatic. În plus, există intensul proces silicios, care se exprimă prin marea sa sensibilitate la lumină, prin puterea pe care o are oarea sa de un albastru intens de a se întoarce către soarele-răsare de-a lungul întregii veri. Cicoarea este acordată energiilor dimineţii şi conferă mişcare şi organizare.

127


Uitarea simplităţii, relaţii cu lucruri fade care trenează de mult timp. Relaţii psiho-existenţiale: A fost trezit în inima sa, invitat să e actorul unui destin,lăsând-o în care talentele saledrumului. ar  fost Pentru recunoscute, dar a uitat simplitatea, la marginea a-şi compensa lipsa de substanţă interioară, dă dovadă de lăcomie, voracitate, cu proliferare de idei parazitare. Vine să absoarbă poluările chimice, care sunt în raza sa de acţiune. Indigestii, cat obstruat, acidităţi. Sferă stomacală rece, sferă hepatică caldă. Elixirul spagiric Cichorium intybus purică, calmează, dezobstruează legăturile vechi, farmecele, datorită puterii sale orale inepuizabile acordate energiilor matinale. Incită în a regăsi o legătură cu propria sa matrice interioară, Sophia sa, şi în a se elibera de o relaţie puerilă, care durează cu mama sa, sau care are caracteristicile acesteia. Scutură jugul lucrurilor fade, care tărăgănează de la tentaţia Evei; începe o nouă zi, care pune capăt încetinelii suportate până acum. Elixir al răbdării şi al respectului pentru ciclurile vieţii terestre, care va ajuta Eul să intervină în organism. Aduce moderaţia, simplitatea, cumpătarea. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cichorium intybus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Digestie, drenaj intestinal şi emonctorii, metabolism, toxine, reglare a apetitului, balonări, sânge (compoziţie), lipsă de tonus, anemie.

CIMBIŞO DE CÂMP A36. Thymus serpyllum Familia Labiatae; partea folosită: frunzele, vârfurile înorite

Etimologie:

Serpolet

- provine din grecescul herpillos, herpein: a se căţăra, a se târî. Serpyllum este forma latină şi e denumită astfel pentru că planta se târăşte pe pământ. Este un remediu al circulaţei care redă

128


moralul şi care alungă animalele duşmănoase. Este dedicată Freiei, apoi Fecioarei Maria. Ajută Sinele să controleze funcţiile sexuale şi să restabilească o înţelegere corectă în ceea ce priveşte aspectele legate de cuplu. Istoric: Cimbrişorul de câmp este o plăntuţă care se întinde pe sol şi ale cărui frunze se aseamănă cu cele ale cimbrişorului de cultură; creşte în locurile neplantate, muntoase, uscate, aspre, nisipoase, pietroase, în câmpii; conţine mult ulei şi sare volatilă. Cimbrişorul este cald, dezicativ, are un miros plăcut şi un gust aromatic, acru, atenuant, aperitiv, cefalic, uterin şi stomahic. Se întrebuinţează în special pentru a provoca ciclul menstrual şi urina şi pentru a opri scurgerile de sânge şi mişcările convulsive; este recomandat pentru epilepsie şi pentru ameţeli. Este de un mare folos în bolile cataroase ale capului, pentru care apa şi spiritul cimbrişorului sunt specice. Planta trebuie culeasă dimineaţa pentru că este udată de rouă. Un dram din pulberea sa băută cu apă domoleşte tranzitele şi înlătură dicultatea de a urina. Se aplică pe frunte pentru a alina durerea de cap şi se pune în oţet sau ulei şi se ung tâmplele. Fiert cu miere purică plămânii. Aplicată extern vindecă insomniile, cefalgiile şi ameţeala; provoacă menstruaţia, folosit în spălături. ANTISEPTIC ŞI ANTIVIRAL PULMONAR, intesProprietăţi: tinal, urinar, combate tusea, expectorant, balsamic, antispasmodic, antioboseală, digestiv, aperitiv, vermifug. Indicaţii: Tuse, afecţuni bucofaringiene, probleme digestive, fermentaţii intestinale, infecţii urinare. Antropozoe: Este un cimbrişor blând care iubeşte pajiştile uscate, dar totuşi ude de rouă, mai ales cele de la munte; urcă până la limita zăpezilor. Numit altădată planta femeilor sau planta de la Notre Dame, cimbrişorul era întrebuinţat pentru a face mai suportabile menstrele, dar conferă şi castitate, adică plasează funcţiile sexuale sub controlul Sinelui şi le stabileşte ritmul lor. Planta proaspătă ajută la digestie dar în planurile subtile. Înţelegere vie în relaţia trupească. Relaţii psiho-existenţiale: Elixirul spagiric din Thymus Serpyllum ajută Sinele să controleză funcţiile sexuale şi stabileşte o înţelegere vie a aspectelor legate de cuplu. Inuenţele psihice găsesc aici un


129

efect în împlinirea corporală şi materială. Elixir care dizolvă frustrările şi lipsurile celui care este pregătit. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Thymus Serpyllum putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin acestevacuvinte-cheie:

Probleme digestive, stimularea catului, metabolismul grăsimilor, colesterol, metabolism în general, infecţii ale căilor respiratorii, răceli, gripe, reglarea circulaţiei, varice, nervozitate, stres.

CIMBIŞO DE CULUĂ A37. Thymus vulgaris Familia Labiatae; partea folosită: frunzele, vârfurile înorite

Etimologie:

Thym

(vulgaire):

Lămâioasă în provensală. Thane: iarbă aromatică egipteană pentru îmbălsămat, încetinind putrefacţiile.

Thuo: a oferi un sacriciu. Thymus, de dor - pentru că această plantă are un miros foarte puternic, sau mai bine Thymus de Spiritus animalis, pentru

că cimbrişorul este capabil să restabilească spiritul instinctual (însueţitor) care ne face să trăim. (Lemery) Thym ar simboliza excitaţia în limba greacă, dar diferiţi autori îi dau însă alte srcini. În Evul Mediu, de sărbătorile Floriilor, zânele şi vrăjitorii se încununau cu cimbrişor şi obiceiul era ca atunci când un cavaler pleca la război, iubita lui broda pe pălăria sa o ramură de Thym în jurul căreia zumzăia o albină pentru a reaminti celui care o purta că el trebuia să îmbine activitatea sa cu tandreţea. Se făcea un amestec cu măghiran, salvie, isop şi rozmarin, o emblemă a cumpătării. Plantă revigorantă zic şi psihic, cimbrişorul este antiinfecţios la diferite niveluri ale inţei; activitatea sa este directă, fără întoarcere. Plantă amară (Medicina chineză). Istoric: Cimbrişorul este o plantă care cuprinde mai multe specii;

130


Thymul de condie care este “cel al Zânzaniei” numit în latină şi Thymus capitatus, cimbrişorul pe care îl plantăm în grădină cu frunzele late

şi cu frunzele înguste. Diferite specii de cimbru au un miros puternic, aromat şi foarte plăcut;cueleunconţin şi sareatenuant, volatilă. Cimbrişorul este cald, dezicativ, gust mult puţinulei acrişor, înţepător şi discusiv; fortică creierul şi atenuează mucozitatea nazală. Se foloseşte în principal în afecţiunile plămânilor, cum sunt astmul şi tusea şi pentru bolnavii de podagră (gută). Cimbrişorul produce poftă de mâncare, ajută digestia, deschide toate organele interne şi ajută în ceea ce priveşte eliminarea gazelor intestinale. Este recomandat ca uz extern în tumorile reci, pentru echimoze (pată de culoare roşievineţie, evoluând până la galben, apărută pe piele prin ieşirea sângelui la suprafaţă în urma unei lovituri) şi contuzii ale ochilor, împotriva balonărilor, durerilor de gută şi paraliziei. Proprietăţi: ANTISEPTIC, TONIC, sporeşte forţele zice şi psihice, stimulent digestiv şi intestinal, bactericid, antiseptic intestinal, eupeptic, coleretic, drenor, antispasmodic, expectorant, diuretic, vermifug. Indicaţii: Astenie (zică şi psihică), boli infecţioase, tuse măgărească, astm, probleme digestive şi intestinale (viermişori), alimente toxice. Antropozoe: Cimbrişorul nu este pretenţios în ceea ce priveşte locul unde creşte; aproape că nu are nevoie de apă. Dar vrea în acelaşi timp mai multe inuenţe cosmice: lumina şi căldura. Plantă a căldurii şi a luminii, este deci de mare ajutor pentru a echilibra organismul sau părţi ale organismului (plămâni, stomac) care sunt insucient pătrunse de căldură şi deci de Sine (cazuri de răceală, catare bronşice, stare de încăpăţânare). Se foloseşte pentru afecţiuni care apar datorită unei lipse de căldură internă. Dar în cazul unei glande tiroide prea activă, remediul poate să-şi depăşească scopul; trebuie să-l folosim mereu cu prudenţă. Este tras înapoi, este depresiv. Trăieşte într-o lume rece. Relaţii psiho-existenţiale: Elixir făcut cu o plantă care va căuta forţele solare cele mai elevate pentru a transmite apoi aceasta în cele mai mici detalii ale vieţii cotidiene. Nu se împiedică deloc de lâncezelile existenţiale care să îl tragă înapoi. Asprimea şi lipsa de conţinut a lucrurilor care îl înconjoară sunt acum înfrânate şi apar chiar ca un subiect de profundă meditaţie în formarea unei inţe libere şi profund fericite.


131

Elixirul din Thymus vulgaris este asemenea celui din Thymus citrone, elixirul realizării într-o lume ostilă dar cu o patologie psihoexistenţială şi corporală mult mai pronunţată, teren depresiv, puls slăbit, apatie. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric din Thymus vulgaris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Răceală, infecţie şi inamare ORL, astm, tonic, convalescenţă, depresie, energie vitală, antiseptic intestinal, pericardită, parasimpaticotonie.

CIMBIŞO LĂMÂIOS A38. Thymus citrus

Familia Labiatae; partea folosită: orile, vârfurile înorite Etimologie: vezi cimbrişorul de cultură (Thym vulgaris). Istoric: Vezi cimbrişorul de cultură (Thym vulgaris). Proprietăţi: EXPECTORANT, ANTICATARAL, decongestionant, bronhic şi pulmonar. Indicaţii: Bronşită catarală, sinuzită. Impotenţă şi frigiditate (la bărbaţi şi la femei), exces de oboseală nervoasă şi psihică, convalescenţă, probleme prostatice. Antropozoe: Cimbrişorul lămâios nu este pretenţios în ceea ce priveşte locul unde creşte, aproape că nu are nevoie de apă. Dar vrea în acelaşi timp mai multe inuenţe cosmice: lumină, căldură. Plantă a căldurii şi a luminii, este deci de mare ajutor pentru a echilibra organismul sau părţi ale organismului (plămâni, stomac) care sunt insucient pătrunse de căldură şi deci de Sine (cazuri de răceală, catare bronşice, stare de încăpăţânare). Se foloseşte pentru afecţiuni care apar datorită unei lipse de căldură internă. Dar în cazul unei glande tiroide prea activă, remediul poate să-şi depăşească scopul; trebuie să-l folosim mereu cu prudenţă. Lâncezeli care te trag înapoi, mediu ostil. Relaţii psiho-existenţiale: Idem ca şi Thymus vulgaris. Elixir făcut cu o plantă care va căuta forţele solare cele mai înalte pentru ca apoi să transmită această exigenţă în cele mai mici detalii ale vieţii cotidiene.

132


Nu se impiedică deloc de lâncezelile existenţiale care îl trag înapoi. Asprimea şi lipsa de conţinut a lucrurilor care îl înconjoară nu mai sunt acum înfrânate, dar apar ca un subiect de profundă meditaţie în formarea unei libere şi profund fericită. Thymus citrus Elixirul dininţe este elixirul realizării într-o lume ostilă. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Thymus citrus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Bronşită, afecţiuni pulmonare, convalescenţă.

CIMBU (de munte) A39. Satureja montana Familia Labiatae; partea folosită: frunzele, vârfurile înorite Etimologie: Cimbrul - provine din latinescul Satureja, din italianul Santoreggia, cel care are grijă de sănătate. Reputaţia sa de afrodiziac i-a determinat pe unii etimologi să asocieze Satureja cu francezul satir pentru că satirii au o înclinaţie nestăvilită pentru succesele în dragoste; iată poate motivul pentrudincare le era interzis călugăriţelor Evul Mediu să-l planteze în grădinile lor. Unii etimologi asociază numele său latin cu saturare, a sătura, a folosi din abundenţă; cuvânt îmbietor care adaugă gust. Cimbrul este numit mâncarea zeilor de către Brillat Savarin. Cimbrul este un puricator eteric şi astral; înlătură principiile învechite impuse de exteriorul rigid al unei dogme; se recomandă pentru voinţa care acţionează la întâmplare; Eului care are o coerenţă jalnică şi care nu face faţă contradicţiilor. Se mai numeşte şi Planta Sfântului Iulian. Plantă amară (Medicina chineză). Istoric: Cimbrul este o plantă care conţine multă sare esenţială, volatilă şi ulei în cantitate mare. Se cultivă în grădinile de zarzavaturi,


133

se adaugă la sosuri şi în special la mâncăruri din boabe; are gust şi miros acru şi picant, ceea ce îl face să aibă reputaţia de cald şi puricator, atenuant, aperitiv şi absorbant. Se foloseşte pentru greaţă, astm, suprimareapieptului urinei şişiauterului. ciclurilorAscute menstruale şi îndisipă alte afecţiuni ale stomacului, vederea, tumorile externe şi alină durerile urechilor. Este bun împotriva letargiei şi a altor afecţiuni, e extern, sub formă de decoct în vin, pentru părţile occipitale ale creierului. Câteva picături din acest decoct distilate în urechi trezesc prompt bolnavii care aţipesc. Cimbrul este pectoral şi sarea sa volatilă şi aromatică este bună pentru a curăţa impurităţile din plămâni şi din piept şi pentru a vindeca tusea, astmul şi alte boli. Vindecă tumorile, întăreşte nervii, vederea şi stomacul. Se poate folosi sub formă de gargară pentru relaxarea omuşorului, pentru rănile şi ulcerele gâtului şi alte afecţiuni ale acestor părţi şi mai ales pentru amigdale. Fumul care iese din decoctul de cimbru este bun pentru ţiuitul şi durerile de urechi. Satureja, de Saturare, a se ameţi; se foloseşte în alimente. Proprietăţi: STIMULENT SUPRARENAL, TONIC NERVOS, afrodiziac, antiviral, antibacterian, eupeptic, stomahic, carminativ, antidiareic, antiseptic intestinal pulmonar, Indicaţii: Astenie mintalăşisau genitală,expectorant. impotenţă sexuală, enterocolite grave, spasme digestive, atulenţe, gastroenterite, paraziţi intestinali, probleme hepatobiliare, astm, catar, bronşite. Precauţii: Atenţie mare la folosirea uleiului esenţial: foarte iritant luat în cantităţi mari, dermocaustic. Antropozoe: Un intermediar între rozmarin şi salvie, cimbrul iubeşte povârnişurile pietroase, grohotişurile prundişurilor; lemnos, dar are nevoie de multă căldură, iar frunzele sale se micşorează aproape cât nişte ace. Ca toate labiatele, cimbrul aduce căldura pentru a ajuta Sinele să controleze diferitele corpuri - subtil şi zic, cu uleiurile sale eterice şi taninii săi. Merge la întâmplare, se afundă în noapte. Relaţii psiho-existenţiale: Se recomandă inţei care merge la întâmplare, care fuge din faţa greutăţilor, care, neaşteptând vreun motiv, se afundă în noapte. Sinele face aici o conexiune slabă. Elixiriul spa-

134


giric din Satureja montana aduce corpului căldura care favorizează Sinele să înfrunte destinul, având ca muniţii diferitele corpuri pe care le-a luat în stăpânire. Elixir care alungă fricile şi „înarmează” cu o mai mare forţă a voinţei. Favorizează o atitudine binefăcătoare a suetului, eliberând astfel corpul. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Satureja montana va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Imunitate, tonic general, gripă, inamaţii ORL, bronşită, antiseptic, energie vitală, nervozitate, angoase, stare depresivă, circulaţie, trigliceride, colesterol, energie sexuală.

CIEAŞĂ (Cozi) A40. Cerasus vulgaris Familia Rosaceae; parte utilizată: pedunculi (codiţe) ale fructului Etimologie: CIREAŞA (Cozi) - Cireşul şi-a luat numele de la un oraş din Pont numit altădată Cerasus, Chirrifonda şi astăzi Cerasonte, Kerasou, oraş din Asia Mică, de unde a fost adus la Roma de către Lucullus, căpitan roman, după victoria sa asupra lui Mitridate (Lemery). Istoric: Cireşele conţin multă limfă, puţin ulei şi sare esenţială. Se folosesc cireşe uscate de două feluri. Sâmburii, goma şi frunzele arborelui care, ind erte în lapte, purică materiile bilioase şi vindecă gălbinarea. Cireşele acre sunt refrigerative, desicative şi astringente; ele susţin inima şi stomacul şi potolesc setea şi căldura febrei. Fernel recomandă decoctul din cireşe în boala hipocondriacă. Cireşele dulci sunt temperate, umede şi cefalice şi, în consecinţă, salutare în afecţiunile capului, în apoplexie, epilepsie, paralizie. Sâmburii de cireşe zdrobesc calculii şi se aplică pisaţi pe frunte sau cu unguent refrigerant, pentru a calma durerile de cap ale celor care au febră. Goma cireşului este considerată litotriptică, adică potrivită pentru a sparge piatra de la rinichi. Goma lucioasă şi roşcată care iese din trunchiul şi din ramurile cireşului este aperitivă, potrivită pentru a provoca urina, pentru a zdrobi piatra, ind dizolvată în vin alb; se foloseşte şi exterior pentru râie şi pitiriazis, dizolvată în apă. Proprietăţi: DIURETIC, SEDATIV ALE CĂILOR URINARE, depurativ şi laxativ uşor. Indicaţii: Cure de slăbire, insucienţe renale, nefrite, cistite, edeme,


135

reumatisme, artrită, gută. Gălbinare (cireşe dulci). Febre (cireşe acide). Antropozoe: Are şi oferă puternice energii vitale într-o acţiune centrifugă. Rozaceele se remarcă printr-un proces-zahăr hipertroat, careeste le face capabileimportant să dea naştere dulci abundente. Zahărul un vehicul pentruunor om sucuri în a accepta încarnarea şi astfel pentru a încorpora şi a devenii UNA cu EUL său. Doar planta poate să rămână detaşată de procesele-zahăr, omul este reţinut de încarnare. Voinţă de a putea, ego repliat asupra lui însuşi. Relaţii psiho-existenţiale: Nu este în stare de normalitate, dar face eforturi în a  recunoscut, esenţialul ind să exerseze o putere riguroasă, să-i folosească pe ceilalţi până ajunge să se alieneze el însuşi.vulgaris S-a exaltat pe insuliţele lângă oameni bine de educaţi. spagiric Cerasus sparge de voinţă putere,Elixirul calmează egoul repliat asupra lui însuşi, ca să le încorporeze în experienţa sa, să le dărâme şi să regăsească astfel spiritul ardent al iubirii; o iubire uşoară şi intimă, eliberată de tensiuni, pe care exteriorul ne-o trimite înapoi. Reîmprospătează relaţia, potoleşte setea şi beţia unui sine sărăcăcios şi pervers. Redă vocea interioară aceluia care şi-o pierduse. O mai bună încarnare în tot corpul, noi acţiuni vor  abordate în zilele ce însoţesc folosirea elixirului. Energie a încarnării şi a libertăţii individuale care ajunge până la a se diferenţia puternic de masă. O mare conştienţă a ceea ce poate îndura acela care se mai aă sub jugul ideilor preconcepute şi invericabile. Elixir colorat de compasiune. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cerasus vulgaris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Diureză, rinichi, nefrită, cistită, dicultate în a urina, reumatism, artrită, acid uric, gută, slăbire a veziculei biliare, inimă, tahicardie.

CIUMĂEA

Denumire populară: bican de pădure, iarba ciumei, scrântitoare, etc. A41. Galega ofcinalis FamiliaPapilonacee; parte utilizată: plantă uscată cu vârfurile înorite Etimologie: CIUMĂREAUA sauRuta Capraria - Virnanţ de capre. Gala: lapte şi ago: a aduce, a face să curgă laptele. Efect galactogen

136


la vacă, dar toxic la oaia gestantă. Mai este numită şi Fals Indigo. Ciumăreaua nu este lipsită de toxicitate şi nu trebuie utilizată decât cu precauţie. Istoric:

Ruta Capraria

Ciumăreaua saudin vecinătatea pâraielor; este o plantă care creşte în locurile umede şi grase se cultivă şi în grădini; planta este culeasă în lunile iunie şi iulie; conţine multă sare esenţială şi ulei. Această plantă este un celebru alexifarmaceutic şi sudoric, utilă mai ales în a risipi veninul pestilenţial. Se foloseşte în pustulele peteşiale (erupţii de pete roşii sub piele), ciumă şi chiar, rujeolă; în caz de epilepsie la copii şi tineri sub 25 de ani, infuzată în vin alb, ind măcinată înainte, sau în decoct cu apă pentru muşcăturile de şerpi. Pentru viermi, se dă de asemenea o lingură din sucul său. Această plantă se distilează astfel: se culege când este în plină oare, se pisează într-un mortier, se pune într-un vas cu vin deasupra; şi se lasă la fermentat 6 sau 7 zile în pivniţă, se distilează în nisip, care e mai puternic decât baia de apă (bain-marie). Această apă este foarte sudorică şi alungă tot veninul bolii. Se foloseşte în caz de vărsat şi epilepsie; în loc de apă distilată, putem da un decoct al plantei. În caz de congestie cerebrală, se aplică pe cap sucul plantei şi drojdia deasupra cu mare succes. Această plantă este în întregime insipidă şi temperată în principalele Proprietăţi: Antidiabetic, galactogen, diuretic,calităţi. diaforetic. Indicaţii: Diabet, probleme de alăptare. Precauţii: A se face cure de 10 zile cu intervale de 8 zile. Este neindicat a se folosi perioade lungi de timp. Planta uscată este de preferat celei proaspete (risc de iritare). Antropozoe: Ciumăreaua, ca majoritatea leguminoaselor, acţionează prin impulsurile astrale, care-i sunt specice, şi intervine în forţă în organismul lichidelor, stimulând secreţiile. Este aproape de sursă, dar refuză s-o pătrundă. Relaţii psiho-existenţiale: Celui care, din exces, se face propovăduitorul sfaturilor venite de sus. Se plasează la sursă, dar nu vrea s-o pătrundă. Administrează, mai mult sau mai puţin bine, această sursă de tinereţe din centrul inţei, dar încă mai întâmpină dicultăţi în a se cufunda înăuntru şi în a trăi cu „facultatea de a uita”, specică transmutaţiei. Fiinţa-Ciumărea aduce, stimulează laptele virginal, dar


137

nu-i cunoaşte gustul. Se dispersează şi prin lipsă de xitate interioară, de unde apare o dependenţă faţă de legile promulgate de alţii. Atunci când adevăratul loc pe pământ nu e acceptat, inţa slăbeşte din punct de vedere muscular, picioarele devinlipsa grele, sângele se îngroaşă şi marchează, printr-un exces de zahăr, noastră de blândeţe cu privire la noi înşine. Cu timpul, aceste renunţări la sine sfârşesc prin a da un dezgust de viaţă, dicil de surmontat. Elixirul spagiric Galega ofcinalis invită la stabilizarea pe pământ, la verticalitate, „atât în Sus, cât şi în Jos”, la acceptarea Tatălui, a Yang-ului în sine. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Galega ofcinalis, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Diabet, pancreas, vezică, prostată, sistem urogenital, mental celular, funcţionare celulară, ARN (programări mentale în ARN), a şasea chakra, hipotalamus.

COACĂZ NEGU (fructe) A42. Ribes nigrum (Fructus) Familia Saxifragaceae; parte utilizată: fructe Etimologie: COACĂZUL NEGRU - (Fructe şi frunze) - Coacăz Casse (1552), coacăzul negru al grădinilor. Termenul ar veni de ladin ind folosit pentru a înlocui Cassia (arbore Antile), ca laxativ. Este foarte mult cultivat pe Coasta de Aur. Căutăm foarte departe nişte remedii foarte scumpe şi care nu au deloc la fel de bune efecte şi-n atât de mare număr ca această plantă, spunea P. de Beaumont în Tratatul său despre coacăzul negru (1757). Plantă acidă (Medicina chineză). Istoric: Coacăzele conţin multă sare esenţială şi limfă, puţin ulei şi pământ. Ele sunt astringente, răcoritoare, întăritoare; ele calmează şi precipită bila, temperează ardorile sângelui, opresc dizenteria şi hemoptizia, rezistă la venin. Se folosesc în caz de holeră, febre anxioase şi putride şi pentru a potoli setea. Proprietăţi: Asemănătoare celor ale frunzelor dar cu mai multe proprietăţi vitaminice P: PUTERNIC PURIFICATOR, ANTIREUMATISMAL, ANTIINFLAMATOR VENOS (proprietăţi vitaminice P), antialergic (efect de cortizon), diuretic, antilitiazic, antihipertensiv, măreşte acuitatea vizuală.

138


Indicaţii: Asemănătoare celor ale frunzelor: TOATE INFLAMAŢIILE, reumatism cronic (artroză), gută, tulburări circulatorii, hemoroizi, edeme, litiaze şi afecţiuni urinare, arterioscleroză, picioare greoaie, astenie,tulburări convalescenţă, hipertensiune, cură de slăbire, diaree (cat stimulat), ale vederii. Pe de altă parte: prevenire a accidentelor vasculare, scorbut, surmenaj. Antropozoe: Aceste Saxifragacee care se înrudesc cu Rozaceele stabilesc o proporţie justă între procesele-calcar, legate de planul terestru, şi procesele-siliciu, legate de planul cosmic. Dacă acest echilibru este perturbat, aceasta poate da naştere calculilor renali. Doar într-un raport foarte echilibrat al acestor două procese este posibil să acţionăm ecient în acest tip de litiaze. Îşi face sânge rău pentru că este prizonier al materiei. Relaţii psiho-existenţiale: Asemănătoare celor ale frunzelor cu un mai puternic sentiment de întemniţare în materie. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Ribes nigrum (fructe) va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Artroză, cartilagiu, litiază (calcul renal), circulaţie, tendinţă alergică, rinită alergică, cistită, intestine, oboseală, astenie, intoxicaţii, oboseală oculară, văz, migrenă nervoasă, răceală.

COACĂZ NEGU (frunze) A43. Ribes nigrum (Fol.)

Familia Saxifragaceae; parte utilizată: frunze Etimologie: COACĂZUL NEGRU - (Fructe şi frunze) - Coacăz negru al grădinilor. Termenul ar veni de la Casse (1552), coacăzul ind folosit pentru a înlocui Cassia (arbore din Antile), ca laxativ. Este foarte mult cultivat pe Coasta de Aur. Căutăm foarte departe nişte remedii foarte scumpe şi care nu au deloc la fel de bune efecte şi în atât de mare număr ca această plantă, spunea P. de Beaumont în Tratatul său despre Coacăzul negru (1757). Plantă acidă (Medicina chineză). Istoric: Frunzele au un miros de urină, sunt diuretice şi bune în caz de turbare şi în iscurie sau eliminarea de urină; se adaugă în decocturi un pumn de frunze, ceea ce stimulează atât de puternic urina încât chiar şi sângele se amestecă în ea.


139

Proprietăţi: PUTERNIC PURIFICATOR, ANTIREUMATISMAL, ANTIINFLAMATOR VENOS (proprietăţi vitaminice P), antialergic (efect cortizon-like), diuretic, antilitiazic, antihipertensiv, măreşte acuitatea vizuală. Indicaţii: TOATE INFLAMAŢIILE, reumatism cronic (artroză), gută, tulburări circulatorii, hemoroizi, edeme, litiaze şi afecţiuni urinare, arterioscleroză, picioare greoaie, astenie, convalescenţă, hipertensiune, cură de slăbire, diaree (cat stimulat), tulburări ale vederii. Antropozoe: Aceste Saxifragacee care se înrudesc cu Rozaceele stabilesc o proporţie justă între procesele-calcar, legate de planul terestru, şi procesele-Siliciu, legate de planul cosmic. Dacă acest echilibru este perturbat, aceasta poate da naştere calculilor renali. Doarsăîntr-un raport foarte acestor două procese este posibil acţionăm ecient în echilibrat acest tip deallitiaze. Legaţi cu mâinile şi cu picioarele de planul terestru. Relaţii psiho-existenţiale: Conştient că este cu picioarele şi mâinile legat de planul terestru, dar uitând că este de asemenea legat şi de planul celest, cosmic. Persistând în această interpretare greşită a stării sale, sfârşeşte prin a vedea totul în negru, a-şi face sânge negru, fapt ce poate duce la apariţia calculilor. O puternică dorinţă de a sparge tot. Ribes nigrum în spagirie este elixirul justiţiei interioare regăsite, al potolirii frământărilor; ajută la găsirea ieşirii din sistem. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Ribes nigrum (frunze) va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Reumatisme, artroză, cartilagiu, circulaţie, cistită, intestine, oboseală, astenie, intoxicaţii, oboseală oculară, migrenă nervoasă.

COADA-COCOŞULUI Denumire populară: cerceluş, creasta cocoşului, pecetea lui Solomon A44. Polygonatum vulgaris, Polygonatum odoratum

Familia Liliaceae; partea folosită: rizomii Etimologie: Coada-cocoşului - numită de strămoşi sigiliul Mariei, iarbă ruptă, iarbă de

140


panariţiu, mugure de şarpe sau fals mugure. Polygonum; din lat. poly, plus: numeros şi geum: miros plăcut care se degajă sau gonu, genunchi: care are noduri multe, numeroşi genunchi. Fructele sunt toxice. Legenda spune rădăcina un talismantemplului. cu care Solomon forţa bucăţile de piatrăcăsă-l asculteeste în construirea Sigiliu, pentru că la ecare umătură, este lăsat un însemn circular de codiţele din anii anteriori. Simbol: Coada-cocoşului, ale cărui boabe mici, negre simbolizează vărsatul de vânt, ind recomandate pentru această boală (Lemery). Plantă dulce şi neutră; Meridianele plămâni, stomac (Medicina chineză). Istoric: Coada-cocoşului, pecetea lui Solomon, Polygonatum este o plantă care creşte în pădurile şi locurile umbroase şi a cărei parte cea mai folosită este rădăcina. Această plantă conţine multă egmă, ulei şi sare esenţială. Rădăcina este moderată, astringentă, puricatoare şi cu un gust un pic amar şi acru. Se foloseşte în mod curent pentru căzături, sub formă de infuzie în vin alb din care se beau două, trei înghiţituri în ecare zi (la copiii între 8 şi 15 ani). Acelaşi decoct din rădăcină în vin alb se recomandă contra mâncă-rimilor. Intern boabele se foloseşte împotriva scurgerilor albe, pentru sângelui; în număr de 14, 15 cu rădăcină şi cu puricarea frunze, ce cântăresc o uncie, purică mucozitatea nazală de sus în jos. Decoctul din întreaga plantă vindecă râia şi alte boli de piele. Rădăcina, prinsă de un colţ al cămăşii în partea de jos a celor care au stări de disconfort din cauza hemoroizilor umaţi şi dureroşi, le alină rapid suferinţele. Extern se foloseşte sub formă de loţiune pentru a înlătura petele de pe chip, pentru a albi tenul, a vindeca contuziile şi tumorile grave, pentru a omorî ouăle de păduchi şi pentru a usca râia la copii, pentru a şterge cicatricile şi petele de la rujeolă. Pentru hernie se aplică un bandaj din aceeiaşi rădăcină zdrobită. În amestec cu rădăcina zdrobită de Grande Consoude, care îi mai ia din causticitate, se aplică pe contuzii şi pentru a vindeca rănile. Se numeşte Sigiliul lui Solomon pentru că nodurile rădăcinii acestei plante au o formă apropiată celei unui sigiliu.


141

Proprietăţi: HIPOGLICEMIANT, DIURETIC, antiinamator, expectorant, tonic pentru bolile mintale, regenerator cutanat. Indicaţii: Diabet, reumatism, leucoree, vânătăi (folosit extern). Boabele şi frunzele otrăvitoare. Precauţii: Antropozoe: Această plantă sesunt întoarce după soare, frunzele sale se ridică întocmai ca nişte mâini, în timp ce orile sale se apleacă de greutate. Aici aparatul oral este ridicat un pic mai sus de pământ şi elementul oral se integrează ritmului său. Acţiunea asupra sistemului locomotor şi asupra sângelui este foarte mare. Rădăcina bogată în mucilagii este un organ de bază al plantei; ea stimulează procesele de regenerare de la zonele periferice ale corpului.

Vechi angajamente colective în detrimentul suetului individual. Relaţii psiho-existenţiale: Inima este pregătită să implore uitarea, dar acţiunile nu urmează rugii şi genunchii nu se îndoaie. Anii trec, amintirea jurămintelor din trecut se pecetluieşte discret, dar sigur. Uzura unui suet care se înclină în faţa câinelui său răzbunător, pierdut în mulţimi de incertitudini care nu au curs. Prin jurământ, o promisiune se păstrează până la moarte. Copiii nu mai au timp să pătrundă realitatea liberatoare verticală, ei se apleacă rapid spre ciclurile terestre. Deschizăturile binefăcătoare sunt rapid acoperite în numele unui vechi ordin patriarhal sau matriarhal. Chip impur, orbit de foc, ochii învineţiţi, capul aproape să crape de lamentaţii. Elixirul spagiric din Polygonatum vulgaris tinde să regleze şi să rearmonizeze energiile vitale prin fapta de azi. Echilibrează jurămintele luate atunci când suetul se aă în formare. Eliberează suetul şi dezleagă mâinile de angajamentele colective. Suetul este chemat să-şi găsească unicitatea, să se elibereze prin individ, de Ego, aceasta ind singura scăpare. rănile, acidul regenerează „Sareabolile sa volatilă acră este bunăCicatrizează pentru a diminua subtil pielea. care produce de piele. Un parfum se iveşte din sine; sfârşitul chinurilor”. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Polygonatum vulgaris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Respiraţie, plămâni, tuse, glicemie, schelet, reumatisme, organe genitale (ovare), iritabilitate.

142


COADA ŞOICELULUI A45. Achillea millefolium Familia Compositae; parte utilizată: vârfuri de crengi înorite COADA ŞORICELULUI Etimologie: denumirea provine de la: Ahile ( Achillea) şifrunze crestate (Millefolium). E numită iarba soldaţilor sau iarbă militară, deoarece Ahile s-a servit de această plantă şi de rugina lăncii sale pentru a vindeca rana regelui Telephos. Este iarba tăieturilor, iarba dulgherilor (dedicată lui Iosif) din cauza innitelor sale crestături. Simbol al plăgii (mii de părţi). Hemoragicul cu sânge roşu strălucitor (Important). Istoric: Creşte în locuri necultivate, uscate, în cimitire şi la marginea câmpurilor.Această plantă are denumirea populară Carpentaria, altfel spus, Iarba Cărăuşilor sau a Vizitiilor, pentru că aceştia o folosesc pentru a opri sângele când au orană. Coada şoricelului conţine multă sare esenţială şi ulei. Această iarbă este detersivă6, desicativă7, caldă, astringentă şi amară; este un bun remediu pentru răni, tumori şi inamaţii; se foloseşte intern în hemoragii şi tot felul de sângerări ale nasului, ale uterului, ale abdomenului, ale rănilor, în hemoptizie8, vomă, retenţia urinei, piatră la rinichi, urinare cu sânge, gonoree, hemoroizi, menstruaţie, tumoare hemoroidală şi răni. Se foloseşte extern împotriva migrenei, hemoragia nasului şi a rănilor, odontalgie9, sub formă de masticator sau emplastru10, împotriva mentruaţiei abundente şi diareii; 6

detersiv - -care şi cicatrizează rănile. desicativ carecurăţă deshidratează. 8 hemoptizie - eliminare de sânge prin tuse, provocată de o hemoragie a căilor respiratorii, mai ales în cazurile de tuberculoză pulmonară. 9 odontalgie - durere de dinţi. 10 emplastru - preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziţia sa săruri de plumb, răşini, cauciuc, medicamente şi care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau xarea pansamentelor; plasture. 7


143

pentru a consolida rănile, pentru a vindeca tumorile hemoroidale şi ale organului sexual masculin, herniile, muşcăturile veninoase, contracţia nervilor. Se consideră că această plantă vindecă ciuma. Coada şoricelului proaspătă pusă înANTIINFLAMATOR, nas provoacă hemoragia. Proprietăţi: ANTISPASMODIC, sedativ uterin hemostatic şi cicatrizant, tonic amar, emenagog, coleretic, diuretic, depurativ sangvin; este, de asemenea, hemostatic în uz extern. E util înaintea unei intervenţii chirurgicale. Indicaţii: Tulburări ale menopauzei, menstruaţii dureroase, tulburări gastrice, spasme digestive, lipsa poftei de mâncare, proastă circulaţie venoasă (hemoroizi, ulcere varicoase, arsuri prost cicatrizate, abcese), cicatrizare, arterioscleroză. Antropozoe: Aici procesul oral nu se produce prematur, cum se întâmplă în cazul vegetalelor cu alcaloizii. Coada şoricelului este, după opinia lui Rudolf Steiner, o capodoperă de armonie vegetală unică în felul său. Într-adevăr, două tendinţe sunt puse admirabil în echilibru: un intens proces salin este vitalizat de jos în sus, căruia i se alătură un proces moderat de aromatizare pornind de jos, contribuind astfel la bunul mers al proceselor constructoare. Întăreşte stomacul, stimulează catul şi formarea sale sângelui; acestora se asociază putere hemostatică. Prin substanţele amare, funcţialidigestivă esteo întărită. Eu congestionat. Relaţii psiho-existenţiale: Revitalizant sangvin şi emoţional, elixirul spagiric Coada şoricelului ajută la dezamorsarea inuxurilor devastatoare externe; ne deschide ochii către fragilitatea şi susceptibilitatea noastră interioară. Aici impulsul vindecător al elixirului trece prin puternicul eu egocentric congestionat, rănit grav şi ne dă forţa să ne recucerim interior, să cicatrizăm breşele timpului, uitările, pornind de la înţelepciunea inimii. Se adresează aceluia care până acum s-a format pe devierile celorlalţi, rămânând cantonat în senzaţia că a uitat ceva. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Coada şoricelului va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Dismenoree, digestie, circulaţie venoasă, abces, congestie, stare de stres, stare de frică, ajută la restructurarea mentalului.

144


COLA (Nucă de Cola) A46. Cola acuminata Familia Sterculiaceae; parte utilizată: seminţele (nucile de cola) acestei plante sunt multfuncţionale, mai gradateutilizarea decât ale timologie: cafelei. FolosităEfectele în mod tradiţional în asteniile sa principală este la fabricarea băuturilor gazoase fără alcool. Istoric: Nucile de cola sau, mai bine, seminţele de cola, sunt produse de arborele Cola nitida, care creşte până la 10 -15 metri înălţime, în zonele ecuatoriale ale Africii de vest: de la Sierra Leone, până în Nigeria şi Gabon. Este un arbore mijlociu al vegetaţiei mărunte care creşte în pădurile dense. În funcţie de specie sau de varietate, sămânţa este albă, roză sau roşie în stare proaspătă; uscată, este acaju brun închis. Culoarea tegumentelor membranoase variază de la alb gălbui la roşu trandariu. Prin uscare, culoarea albă sau roşie devine brun roşcată şi gustul amar dispare într-o anumită măsură. Proporţia medie de cafeină este de 2,5% în cazul substanţei uscate datorită unui tanin care produce efecte asemănătoare cafeinei. Culoarea ruginie a seminţelor de cola uscate se obţine în urma unui proces de transpiraţie masivă, care duce la uscarea lor. Arborele de cola este foarte de folosit de vindecătorii din Coasta de Fildeş, sub formă de decoct sau macerat E

adăugat în băuturi, băi sau injecţii, ca afrodiziac, şi în cazul naşterilor dicile, pentru accelerarea travaliului. Cola acţionează asupra muşchilor, împiedicând oboseala şi diminuează suul. Luată seara, sămânţa de cola poate provoca insomnie; ea este contraindicată în anumite afecţiuni cardiace. Proprietăţi: STIMULENT NERVOS, PSIHIC ŞI INTELECTUAL, creşte rezistenţa la oboseală, afrodiziac, diuretic, cardiotonic, hipertensiv uşor. Indicaţii: Astenii funcţionale, surmenaj, convalescenţă, regim de slăbire, perioada examenelor, exerciţii zice intense. Antropozoe: Cola aparţine unei familii ce cuprinde nalbele; conţine un principiu apos şi plastic care luptă împotriva lignicării şi duricării. Caută să integreze adevărurile spirituale eterne. Relaţii psiho-existenţiale: Refuzul de a muri încetul cu încetul, de a se lăsa împietrit de ambianţa obositoare, tristă, fără nici o sclipire,


145

fără nici o strălucire. Nu mai caută să se perfecţioneze în chestiunile sterile şi efemere, ci caută să integreze adevărurile spirituale şi nemuritoare. Cola acuminata spagirie este elixirul renaşterii sinelui, a luării destinului în propriileînsale mâini. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cola acuminata va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Tahicardie, probleme respiratorii, echilibrarea generală a organismului, imunitate, oboseală, alergie, probleme mentale ce provin din copilărie, piele, psoriazis, dismenoree.

CONDURNGO

A47. Gonobolus condurango

Familia Asclepiadaceae; parte utilizată: coaja lianei uscate în ghemuri, rădăcina Etimologie: CONDURANGO - Gonobulus condurango, Marsdenia Condurango. Liană de Condor, pentru că Condorul îi foloseşte frunzele ca antidot la veninul şerpilor. Exprimă, de asemenea, oţelirea, închiderea în sine însuşi. Istoric: Plantă căţărătoare srcinară din America de Sud, creşte pe versantul de vest al Cordilierei Anzilor; doar coaja tulpinii este farmaceutică. Condurango are un miros mixt de scorţişoară şi piper, un gust puţin aspru şi amar; pulberea sa este maro deschis. El este folositor pentru ulcerele canceroase şi silitice; este antinevralgic şi antireumatismal. Proprietăţi: TONIC AMAR, stomacal, digestiv, antiemetic (antivomitiv), analgezic, gastric, antinevralgic, antireumatismal.

În America Latină renumit atât ca antidot împotriva muşcăturilor de şerpi cât şi caeste anticanceros. Indicaţii: Dispepsii, greţuri cauzate de sarcină, inapetenţă, afecţiuni gastrice în general (în cazul cancerului la stomac), ulcere varicoase, suri ale mucoaselor labiale şi anale. Precauţii: În doze ridicate, risc de greţuri, vărsături şi convulsii, ba chiar o stopare a funcţiilor respiratorii.

146


Antropozoe: Liana ne arată tendinţa de a deveni volubili şi incapacitatea de a crea un suport vertical ferm. Ea se dezvoltă în spirală şi depune toate eforturile pentru a ajunge la lumină, în ciuda abundenţei frunzelor arborilor învecinaţi. Încăpăţânar e, oţelire şi închidere în sine însuşi. Relaţii psiho-existenţiale: Mii de contorsiuni, mii de întorsături, dacă e nevoie, totul se pune pe treabă pentru a atinge scopul. Încăpăţânarea, împietrirea şi închiderea în sine însuşi au creat o grea locuinţă corporală baricadată dar, încetul cu încetul, de nelocuit. Gonobulus Condurango este în spagirie elixirul deschiderii şi al întâlnirii, precum şi al perseverenţei către lumină. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Gonobolus Condurango va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Dureri, lovituri, şoc zic şi nervos, reumatism, infecţii, greaţă (în timpul sarcinii), stomac, intestine (diaree).

COIANDU

Denumire populară: culendia A48. Coriandrum sativum

Familia Umbelliferae ; parte utilizată: coapte Etimologie: CORIANDRUL - Koris: fructe ploşniţă, miros pronunţat al plantei proaspete; coriandru în greacă înseamnă masculul ploşniţei. Comparat cu Mana cerească (Exod 16, 31). Măreşte focul marţian iraţional, înăcărarea. Xenocrate, discipol al lui Platon, arma că ecărui bob luat de către femeie îi corespundea tot atâtea zile fără menstruaţie. Întăreşte chakra splenică (chakra asociatăAyurvedică. testiculelor şi ovarelor), după medicina Istoric: Coriandrul este cultivat în grădini; conţine mult ulei exaltat şi sare volatilă. Sămânţa de coriandru este caldă, desicativă, astringentă şi renumită în relaxarea şi întărirea stomacului, ajutând


147

la digestie. Se ia la sfârşitul meselor pentru a face o impresie bună, remediind respiraţia neplăcută, pentru a închide stomacul şi a opri râgâielile şi nervozitatea. Alungă gazele şi mirosul neplăcut. Mai mulţi din vechii autori botanişti ne asigură că sucul frunzelor de coriandru, ind luat în băutură, este o otravă la fel de puternică ca şi cucuta. Ei ne mai avertizează că slăbeşte memoria, provoacă ameţeli, mari dureri viscerale şi că, ind băut în mare cantitate, cauzează moartea. Foarte mult timp s-a crezut că acesta are ceva malign şi, pentru a elimina această pretinsă calitate negativă, se macera în oţet înainte de a  folosit; dar în prezent nu se ţine seama de aceasta. Proprietăţi: CARMINATIV, STOMACAL, EUPEPTIC (stimulează şi reglează secreţia gastrică stomacală), antispasmodic, afrodiziac,Indicaţii: tonic nervin (în doză mică). Digestie dicilă (dispepsie), aerofagie, fermentaţii intestinale, respiraţie urâtă, convalescenţă (în caz de infecţii). Precauţii: În doze nemoderate, există riscul de intoxicaţie a sistemului nervos. Esenţa volatilă poate să provoace convulsii. Antropozoe: În vârful acestui tip de plantă uşoară şi aromată, forţa vitală, ce a fost mult timp reţinută în rădăcină explodează în umbelule, acestea exprimând tendinţele dinamice ale silicei (bioxid de siliciu). Umbelifera este corelată elementului aer.

Trei boabe de coriandru înghiţite, din bolnav Vor îndepărta febra şi covalescenţa. Xenocrate pretinde că sângele menstrual Atâtea zile întârzie din cursul său obişnuit, Câte boabe din această plantă va  luat femeia. Bun pentru stomac prin calitatea sa picantă, Alungă şi balonările Şi calmează de umori curenţii agitaţi. Dezorganizat de încercările vieţii. Relaţii psiho-existenţiale: Testele vieţii l-au dezorganizat, determinându-l să-şi îngroape energiile psihice şi vitale în anumite unghere ale creierului, ca într-un trecut zăvorât, în care nu se mai permite accesul. Elixirul spagiric Coriandrum sativum este explozia reţinerilor şi a tabuurilor, amplicând focul marţian, înăcărarea. Anturajul este acum obligat să ţină cont de o nouă maturitate a inţei. Elixir al manifestării viguroase.

148


Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Coriandrum sativum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin

aceste cuvinte-cheie: Probleme digestive, aerofagie, intestine, cat, splină, rezistenţă la infecţii, energie sexuală, probleme cu hepatită, energia externă (frig), idei xe, tendinţă către autosubjugare.

CEŢIŞOAĂ A49. Alchemilla vulgaris Familia Rosaceae; parte utilizată: întreaga plantă, rădăcină Etimologie: CREŢIŞOARA - Frunzele în formă de cupă (vas de Rouă) adăpostesc picăturile de Rouă; legenda spune că alchimiştii, care lăudau mult calităţile acestei plante, recuperau această Rouă nocturnă pentru a-şi prepara Solvantul universal. Plantă modestă cu mari virtuţi, este numită Soţia soarelui, Umbrarul-Doamnei. Cei vechi i-au dat şi denumirea de Picior de Leu. Prin frunzele saleuterin rotunde, Creţişoara este comparată cu colul pe care-l închide. Este planta sănătăţii femeilor. Istoric: Această plantă creşte în locurile ierboase şi umede, pe pajişti, de-a lungul văilor; conţine multă egmă, ulei şi moderat sare. Frunzele sunt vestite printre principalele leacuri: sunt temperate între cald şi rece şi servesc la consolidarea, constrângerea, curăţarea şi puricarea sângelui; deci, ele sunt utile în menstruaţia abundentă la femei. Se folosesc intern în decocturi, pentru ulcere la plămâni, tuberculoză pulmonară (ftizie). Ele întră în poţiunile vindecătoare şi se folosesc sub formă de cataplasme pentru a  aplicate asupra herniilor sau ieşirilor intestinului. Frunzele de creţişoară deţin primul loc printre leacuri; se folosesc şi extern pentru ulcere şi răni. Creţişoara este secretul italienilor pentru a reduce natura feminină şi a diminua mărimea mamelelor. Fumul decoctului este primit prin vulvă, pe care o închide într-atât încât o femeie poate trece atunci drept fecioară;


149

pentru a diminua, a rotunji şi a întări mamelele, acestea se umezesc cu decoctul din aceeaşi plantă. Sucul plantei sub formă de decoct sau baie “le îngustează puternic pe proaspetele soţii şi produce plăcere soţilor”. REMEDIUacţiune GINECOLOGIC ŞI TONIC VENOS, heProprietăţi: mostatic, tonic stomacal, generală asupra dereglărilor menstruale, reglator al ciclului feminin. Creşte rezistenţa capilară, diuretic, astringent diareic, calmant al sistemului nervos. Indicaţii: Diaree, gastroenterită, dismenoree şi leucoree, dureri menstruale, menopauză, cefalee de srcine nervoasă, congestii cerebrale (apoplexie), arterioscleroză, varice, vergeturi, gât iritat (gargarisme), pierderea poftei de mancare. Precauţii: Stimulent uterin, de evitat în timpul sarcinii. Antropozoe: Plantă-frunză, chiar şi oarea e verde. În suprapunerea parţială a foliarului peste oral trebuie să găsim semnătura creţişoarei şi a acţiunilor sale curative. Regiunea corespondentă la om nu este în ritmurile inimii şi ale plămânului, ci în uter, acest organ ritmic transpus în domeniul metabolic care e ca o inimă metamorfozată. Creţişoara este planta naşterilor sănătoase, a rapidei cicatrizări după o naştere, a opririi hemoragiilor uterine. Ea ajută la restabilirea corpului mamei în această regiune abdominală, de unde a fost exclus înastral timpulalsarcinii. Naşterea sănătoasă a sinelui. Relaţii psiho-existenţiale: Plantă „port-Rozee” a Alchimiştilor, care adună apa celestă. Elixir al transformării materiei, al naşterilor sănătoase ale sinelui, a întăririi inţei veritabile în funcţiile sale primare. Plantă protectoare a laboratorului interior (oratoric) care permite de acum înainte de operarea cu focul secret, sacru, în cunoştinţă de cauză. Fiinţa munceşte cu tragere de inimă, acceptă să meargă în mijlocul pădurii sale, întărită în ea însăşi şi înarmată cu o iubire a srcinilor într-o continuă creştere. Reţinerile se decongestionează, se naşte o sensibilitate nouă. Elixirul spagiric Alchemilla vulgaris centrează inţa în munca asupra Sinelui şi în renaşterea până în planul corporal. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Alchemilla vulgaris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie:

150


Reglare a metabolismului, ovare, probleme ginecologice, sistem limfatic, articulaţii, rahitism, intestin gros (inamaţii), acţiune depurativă.

CUŞIN A50. Rhamnus frangula Familia Rhamnaceae; parte utilizată: Scoarţă uscată de un an. Etimologie: CRUŞINUL - Burgena (sau Bourgene, Cruşin) este un cuvânt de srcine indo-europeană care semnică baghetă, baston. La bourde desemnează un baston folosit pentru a face să înainteze ambarcaţiunile uşoare. Frangule, frango: a rupe, făcând aluzie la fragilitatea ramurilor sale. Mai este numit şi Lemn negru, Arin negru sau Paţachină neagră. Acţionează asupra celei de-a 7-a chakra, având deschidere către Puterea superioară. Face să apară emoţiile negative uitate în cel mai profund loc al astralului pentru ca ele să e distruse de Focul Prezentului şi pentru ca astfel o lumină corectă să lumineze Calea. Istoric: Această plantă creşte în pădurile umede; cea de-a doua sa scoarţă, şi în special cea a rădăcinii sale, se foloseşte în medicină; ea conţine mult ulei şi sare esenţială. Curăţă toate umorile vătămătoare, în special serul. Se combină cu scorţişoară, ghimbir, anason sauamărar, prinsub vreun alt condiment; gătită cu sămânţă unt, este de bună pentru vindecasaurâia, formă de unguent. Mugurii gătiţi în apă caldă şi aplicaţi pe dinţi vindecă durerea de dinţi, doza e până la 2 dramuri; acest purgativ este cunoscut ţăranilor contra hidropiziei şi a bolilor asemănătoare; doza este de la o jumătate de dram (1 dram = 3,22 g) până la 2 dramuri. Se spune că frunzele dau mult lapte vacilor care le mănâncă. Proprietăţi: LAXATIV UŞOR, prietenul intestinului, acţiune selectivă asupra ultimului segment al intestinului, coleretic şi colagog uşor (stimulare a secreţiei biliare). Indicaţii: Constipaţie ocazională la adult, insucienţă biliară, hepatită acută, ciroză, celulită, cure de slăbire.

Precauţii: 1- scoarţa de cruşin trebuie utilizată la cel puţin 1an după recoltă, dacă nu, apare o purgaţie violentă din cauza glucozidelor de forme reduse.


151

2 - în doze foarte mari: vertijuri, convulsii, sincopă. 3 - contraindicaţie: în caz de durere de stomac, graviditate, alăptare, menstruaţie, criză hemoroidală. A evita a se da Prezenţă copiilor. de saponine şi taninuri, slabă prezenţă a Antropozoe: alcaloizilor. Paravan de cuceriri şi de bunuri materiale. Relaţii psiho-existenţiale: Face să apară emoţiile negative uitate în cel mai profund loc al astralului pentru ca ele să e distruse de Focul Prezentului şi pentru ca, astfel, o lumină corectă să lumineze Calea. Rhamnus frangula în spagirie este elixirul celui care nu se mai ascunde în spatele unui paravan de cuceriri şi de bunuri materiale. El ştie acum cum să facă pentru a se lăsa în voia propriului său destin; dă-i Cezarului ce-i al Cezarului. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Rhamnus frangula va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Sistem digestiv, cat (depurativ al catului, regenerează catul), veziculă biliară, insucienţă biliară, aciditate la stomac, toxine intestinale, nervozitate, stres.

CUIŞOAE A51. Eugenia caryophy-llata Familia Myrtaceae; părţi utilizate: mugurii orali uscaţi Etimologie: Cuişoare - familia Caryophyllaceae; karyonul: miezul noduros hipertroat în care sunt inserate frunzele opuse. Cuişoarele nu sunt de fapt fructe, ci muguri orali. În China curtezanele obişnuiau să le mestece pentru a-şi parfuma respiraţia de ecare dată când trebuiau să se adreseze împăratului. În anumite ritualuri indoneziene, cuişoarele înorite, considerate

152


a  precum soţiile, sunt tratate asemenea femeilor gravide: în preajma lor nu se face nici un zgomot, de teamă că ar putea să li se facă frică şi astfel să-şi scuture prematur mugurii. Antiseptic puternic şi remediu pentru de iubire ajută la reintegrarea substanţelor exterioare sublipsa ghidarea unuide eusine; însoţit de corpul senzaţiilor sale (corpul astral). În Ayurveda se spune că dinamizează chakra gâtului (corespunzătoare glandei tiroide). Plantă picantă. (Medicina chineză) Istoric: Cuişoarele sunt fructul sau mai bine zis orile solidicate ale unui arbore srcinar din India, având aspectul unui cui, de unde li se trage şi numele. Trebuie alese cele groase, bine crescute, proaspete, întregi, de culoare brună sau închisă, uşor de rupt, puternic mirositoare, cu un gust picant aromatic. Cuişoarele conţin mult ulei semi-exaltat şi sare volatilă, au un efect tonic cardiac, antimigrenos şi stomahic. Ele reduc mucusul grosier de la nivelul creierului, stimulează secreţia salivară; încălzesc, diminuează şi disipă şi prin urmare sunt bune în cazuri de slăbiciune şi leşin, probleme dentare, hiperaciditate, vertij, maladii maligne şi afecţiuni ale matricei. Se prepară de asemenea gumă de cuişoare. Cuişoarele seamănă la frunze cu nucul. Proprietăţi: BACTERICID, ANTISEPTIC local, inhibitor al agregaţiei plachetare, analgezic, tonic aromatic, carminativ. Indicaţii: Astenii, probleme digestive, ulcer stomacal (regenerează mucoasa gastrică), respiraţie rău mirositoare. În uz extern: calmant bucal, dezinfectant.

Antropozoe: Datorită condimentelor omul devine mai conştient de ceea ce mănâncă; el îşi angajează corpul astral şi Eul în acţiunea digestiei, deoarece acestea sunt cele care percep gustul propriu-zis. Eul, adică constituentul care îl ridică pe om deasupra naturii animale, pătrunde şi reglează structura termică (tot aşa cum, la rândul său, corpul astral domneşte asupra aerului, corpul eteric asupra lichidelor, iar corpul zic asupra solidelor).


153

Din această cauză procesele calorice joacă rolul principal în arta culinară. În această direcţie, natura calorică a plantelor aromatice are o inuenţă puternică. condimentează adaugă foc Omul hraneieste sale;singurul aceastacare este îşi o acţiune termică şila astfel fel caîşierberea, înăbuşirea, afumarea etc.; şi aceasta îl diferenţiază pe om de animale. Esenţa de cuişoare (mai densă decât apa) ne arată că focul a fost atras cu putere în partea terestră. Elementul Pământ este pus în valoare în întreaga plantă. Planta are efecte intense asupra polului metabolic, în acord cu eul şi cu corpul astral. Lipsă de iubire de sine, inţa rămâne prinsă şi nu mai avansează. Relaţii psiho-existenţiale: Mentalul dur, osicat, încrustat într-un trecut puternic, plin de strămoşi iluştri; „pe vremuri se făcea aşa”. Înţelegerea rămâne înţepenită în concepte calciate de vreme, ideile de revoltă nu mai sunt duse până la capăt. Confuzie între certitudinea interioară dată de suet şi modul său corect de a organiza viaţa, şi certitudinile temporare repetate de vechile autorităţi lipsite de suet. Fiinţa rămâne blocată şi nu mai înaintează. Remediu împotriva lipsei de iubire de sine şi în cazul oboselii produse de atitudinile extremiste, e ele în bine sau în rău. Corpul se umă şi nu se poate decongestiona din cauza presiunii cefalice. Elixirul spagiric de cuişoare favorizează integrarea substanţelor exterioare sub conducerea unui eu plin de demnitate, ajutat de corpul astral pentru a extrage chintesenţa din ele, rămânând în acelaşi timp protejat împotriva inuxurilor exterioare negative şi a autorităţii. Favorizează concepţia în legătură cu forţele de înaltă volatilitate. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Eugenia caryophyllata va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţie, bufeuri, varice, picioare grele, probleme digestive, stare generală, angoase, incertitudini, depresie, mintal agitat.

154


CUCUMĂ (specie de urmeric) A52. Curcuma xanthorrhiza

Familia Zingiberaceae; parte utilizată: rizomi - Şofran al InEtimologie: diilor sau PământCURCUMA Merituos (fr. Terre Merite) sau Căprişor al Indiilor. Karkouma în sanscrită: culoare galbenă. În Antile: Terra merita, pământ de o mare valoare, din cauză că materia acestei rădăcini pare un pământ întărit şi pentru că are mari virtuţi. Curcuma este un nume arab care nu este specic Pământului Merituos; a mai fost dat şi altor rădăcini galbene sau roşii, cum sunt cele de rostopască, garanţă, ştevie-de-grădină. În compoziţia condimentului curry curcuma rămâne unul din ingredientele cele mai importante. Aceste ingrediente sunt: chimen, nucşoară, piper negru, coriandru, ghimbir, cardamom, curcuma. Plantă acidă, uşor amară şi dulce; meridiane Ficat, Trei Focare (Medicina chineză). Istoric: Pământul Merituos apare în mai multe locuri din marile Indii, de unde ne parvine uscat. Rădăcina sa e colorată în galben, asemenea şofranului; indienii o folosesc pentru a da culoare orezului lor şi multor alte feluri de alimente; ea conţine mult ulei şi sare esenţială şi xă. Fabricanţii de vopsele, mănuşarii, sculptorii şi mulţi alţi artizani o folosesc pentru a colora în galben sau auriu. Această rădăcină este consacrată veziculei biliare, stomacului şi catului pentru a îndepărta obstrucţiile; pietrei, pentru nefretică, ind luată sub formă de pulbere sau decoct; apoi splinei şi uterului pentru a provoca menstruaţia la femei. Este caldă, desicativă şi amară, curăţă, atenuează, deschide, digeră; într-un cuvânt, ea este folosită în gălbinare, hidropizie şi caşexie. Proprietăţi: COLERETIC ŞI COLAGOG, stimulant al sucurilor gastrice, carminativ, antiinamator, antibacterian, bun toniant al funcţiilor stomacale.


155

Indicaţii: Afecţiuni hepatice şi veziculare, tulburări funcţionale digestive de srcine hepatică, hipoclorhidrie, litiaze biliare, hipercolesterolemie, icter, inapetenţă. plantelor, omul devine conştient ceeaAntropozoe: ce mănâncă;Cu el ajutorul angajează mai puternic corpulmai astral şi Eul de în acţiunea digestivă, deoarece acestea sunt cele care gustă. Activitatea lor este la început de descompunere (în ceea ce priveşte peretele intestinal). Eul, adică acel constituent care ridică inţa umană deasupra naturii animale, penetrează şi reglează organizarea termică (în urma sa, corpul astral controlează astfel aerul, corpul eteric lichidul şi corpul zic solidul). De aceea procesele calorice au întru totul primul rol în arta culinară. Natura calorică a plantelor picante ajută puternic în această privinţă. Numai omul foloseşte Focul aromându-şi mâncarea; este vorba aici de o acţiune termică asemănătoare celei de a erbe, a prăji, a afuma etc.; de asemenea, şi aceasta diferenţiază omul de animale. Întreaga energie-Foc de ardere este păstrată în rădăcina Curcumei şi nu se răspândeşte decât slab în celelalte părţi ale plantei. Continuă să e o autoritate falsă. Energia vieţii este reţinută în memopsiho-existenţiale: riileRelaţii trecutului, blocată de scheme irealizabile, dorinţe necunoscute. Aspiraţia de a se împărtăşi din forţa vitală este reţinută în idei depăşite care se vor a  liniştitoare, dar în denitiv nu sunt decât blocaje; încearcă să rămână o autoritate falsă. Elixirul spagiric Curcuma xanthorrhiza dezleagă suetul de lamentele subiective şi redă pofta de a-l întâlni pe celălalt, faţă în faţă. Rădăcinile au terminat de reţinut tot, seva se etalează şi puţin mai multă umanitate înoreşte în întâlniri. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Curcuma xanthorrhiza va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Ficat (probleme hepatice în general), veziculă biliară (funcţie şi calculi), colesterol, toxine diverse, statică a scheletului, energie de bază, oboseală, energie Pământ, structurare, memorii inconştiente, programări emoţionale.

156


DAFIN (Laur) A53. Laurus nobilis Familia Lauraceae; părţile utilizate: frunzele şi fructele Lau-rul Etimologie: lui Appolo -Danul Bacca -laurea tus; cununa de laur stă pe fruntea învingătorului, aceasta este o victorie prin ea însăşi; glorie celui care o merită. “Aurul” sau “estul”, simbolizează nemurirea. Cultul zeului solar (Appolo). Laurul este emblema Academiei Franceze în eternitate; dar nu trebuie să dormi pe laurii dobândiţi. Numit Laur de poeţi şi, mai puţin prozaic, danul-sos, danul cu şuncă sau dan de bucătărie. Nimfa Daphne, ica uviului Peneu, a reuşit să supravieţuiască tentativelor de seducţie ale arzătorului Appolo doar transformându-se într-un micuţ arbust. Appolo a iubit-o atâtPrin de urmare, mult pelaurul, această nimfă încâtevocă a instaurat laurului. al cărui nume gloria,cultul reprezintă de asemenea victoria sinelui uşurând mai întâi inima omului, apoi armonizând cele două emisfere cerebrale; focul reconciliind cei doi iluzionişti: Lumina şi Întunericul, la fel cum Christos crucicat era încadrat de cei doi tâlhari; aduce o reorganizare endocrină prin aducerea uxului inimii până la hipoză, care este şeful orchestrei endocrine şi sediul celei de-a şasea chakra; eliberarea şi dilatarea aurei şi recuperarea capacităţilor imunostimulatoare. Istoric: Laurul este un arbore care creşe în locuri uscate şi însorite; se cultivă în grădini; în medicină se folosesc frunzele şi fructele; ele conţin mult ulei şi săruri volatile. Fructele lui uscate ne aduc o parte din ţările calde. Trebuie să e culese proaspete, să aibă un aspect sănătos, neatacate de viermi, sa e întregi, cu coaja intactă, aproape negre la culoare. Laurul este cald şi desicativ; fructele sunt mai calde decât frunzele; planta are efect rezolutiv şi emolient.


157

Fructele se folosesc în principal în cazul încetării ciclului menstrual şi a producerii urinei, în afecţiuni nervoase, paralizie, colici, dureri post-natale, arsuri la stomac. Florile se folosesc în uz extern împotriva înţepăturilor viespilor, pentru a înmuia a declanşa clul menstrual, domolesc durerile, subtumorile, formă depentru băi sau parfum,cişi pentru a alina dentalgiile sau nevralgiile sub formă de gargarisme. Laurus, sau cel care laudă, deoarece se foloseşte la confecţionarea cununilor de pe capul celor care merită gloria. Proprietăţi: TONIC ŞI STIMULENT al funcţiilor digestive, stomahic, carminativ, expectorant, diuretic, sudoric. Antiinfecţios, bactericid, echilibrant al sistemului nervos, regenerează epiderma, emenagog; antireumatismal în aplicaţii externe. Indicaţii: Flatulenţă, dispepsie atonă (blocarea digestiei din cauza lipsei de tonus a organelor), gripă, bronşită cronică, catar nazal, distonie neurovegetativă, probleme cutanate, degenerescenţă, inhibiţii, cicluri perturbate. Antropozoe: Laurul este o plantă solară care secretă substanţe purtătoare de căldură: uleiuri eterice în scoarţă, ori, frunze şi fructe; uleiuri grase în seminţe. Reechilibrarea celor două emisfere cerebrale, victorie asupra

eului prin psiho-existenţiale: sine însuşi. Relaţii Laurul, al cărui nume evocă gloria, lumina, soarele, aduce victoria asupra eului, uşurând mai întâi inima omului, iar apoi reechilibrându-i emisferele cerebrale. Ridică uxul sanguin din inimă spre hipoză, care este şeful de orchestră al glandelor endocrine şi sediul celei de-a 6-a chakre. Focul unităţii care reconciliază cei doi mari iluzionişti: lumina şi întunericul. Laurus nobilus este în spagirie elixirul care aduce dilatarea aurei, graţie unei reorganizări a sistemului endocrin şi o recăpătare a puterilor sistemului imunitar. Victorie asupra eului prin sine însuşi. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Laurus nobilus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: axa cat-plămâni, bronşită, digestie îngreunată, apetit, intoxicaţie alimentară, febră, rinită, angină, energie perversă (rece), structurarea ţesuturilor dar şi a mentalului în relaţie cu individualitatea (prin raportarea la constrângerile exterioare).

158


DAMIANĂ A54. Turnera aphrodisiaca Familia Turneraceae; parte utilizată: Frunze Plantăproprietăţile care creşte în Mexic şi în CaliEtimologie: fornia, renumită DAMIANA în America -pentru sale afrodiziace, pe care misionarul Salvatierra le făcuse cunoscute încă din 1699. Istoric: Recolta damianei, al cărei miros îl aminteşte pe acela de Buchu, are loc în luna august, în momentul în care tulpinile sunt acoperite de o gomă înmiresmată. Această plantă restaurează stările de oboseală generală şi regenerează sistemul nervos şi funcţiile sexuale. Preparatele din damiană sunt psihostimulante şi expectorante, folosite în caz de impotenţă de orice natură, ca tonice generale; această plantă aduce benecii în caz de albuminurie şi migrenă. Proprietăţi: TONIC GENERAL, stimulant hormonal, afrodiziac fără efecte secundare, intensicator al yang-ului, diuretic, antiseptic urinar uşor, laxativ uşor, expectorant. Indicaţii: Impotenţă şi frigiditate (bărbat şi femeie), ejaculare precoce, exces de oboseală nervoasă şi intelectuală, migrenă, convalescenţă, tulburări prostatice. Închidere faţă de relaţiile cu ceilalţi. Pentru acela caresăuită că Relaţii psiho-existenţiale: relaţia cu celălalt îmbogăţeşte spiritul, după sau ce aaceea acceptat piardă ceva, mai ales nişte idei. Turnera aphrodisiaca, în spagirie, este elixirul evoluţiei în relaţii, al puricării inţei noastre interioare prin acceptarea experienţelor exterioare. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Turnera aphrodisiaca va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Lipsă de energie, impotenţă, surmenaj, stres, cistite, infecţii urinare, diuretică, eczeme, toxine (piele), probleme la genunchi.

DRCILĂ A55. Berberis vulgaris Familia Berberidaceae; parte utilizată: Scoarţă uscată a rădăcinilor, frunze şi fructe Etimologie: DRACILA - Berberis, de la denumirea arabă a fructu-


159

lui acestei vegetale. Dracila constituie gazda obişnuită a Ruginii grâului (ciupercă parazită). Lemnul şi rădăcina servesc la vopsirea în galben. Plantă acidă (Medicina chineză). Sistemul renal (Important). Istoric: Acest arbust spinos creşte în locuri necultivate, în păduri, în garduri de mărăcini şi în tuşuri; conţine multă sare esenţială şi limfă, moderat ulei. Fructele culese toamna, aceasta se înţelege prin Berberis; numai fructul este folosit în medicină. Scoarţa galbenă este utilă contra aftelor şi mâncărimilor. Sâmburii intră în specia Diarrhodon Abbatis. Berberis-ul răcoreşte, umectează, strânge, deschide apetitul şi întăreşte stomacul şi catul, ceea ce face să e indicat de obicei în bolile în care este nevoie de răcorire şi de astringenţă, precum diareea şi dizenteria. Este cordial, potrivit pentru a stopa diareea şi hemoragiile, pentru a dezaltera, pentru a calma o prea mare mişcare a bilei. Sămânţa este puternic astringentă. Proprietăţi: DRENOR HEPATOVEZICULAR, URINAR ŞI CUTANAT, colagog, hipotensor, decongestionant, hepatic amar, tonic stomacal, vasoconstrictor, hemostatic, diuretic, laxativ (frunze), dezintoxicare mornică, febrifug.

Litiaze biliare şiuterină, renale,hemoroizi, retenţie dedureri urinăînţepătoare, (oligurie), Indicaţii:gută, reumatisme, hemoragie herpes. Precauţii: A se respecta dozele prescrise. A se evita în timpul sarcinii. Antropozoe: Atrage planul astral în mod esenţial în rădăcinile sale, care conţin cea mai mare cantitate de alcaloizi. Frunzele şi fructele îi rămân protejate. Periodă impetuoasă şi instabilă în care caracterul temerar iese în evidenţă. Se îmbată cu propriile cuvinte. Relaţii psiho-existenţiale: Fiinţa traversează o perioadă impetuoasă şi instabilă, în care caracterul său temerar iese în evidenţă. O simplă atingere uşoară o face să se ridice pentru a răspunde până la a se îmbăta cu propriile-i cuvinte. Este atacat cu duritate şi dispreţuit pentru ideile sale. Nu se împiedică de o atitudine fermecătoare; lasă să apară un caracter care poate  atât de autoritar încât să se opună naturii sale

160


profunde. Îşi devine ostil lui însuşi şi-şi adoarme inţa interioară. Dureri înţepătoare, arzătoare şi iradiante în mişcări mari şi în diferite părţi ale corpului. Elixirul spagiric Berberis vulgaris arde şi elimină toxicităţile deasupra capului, acelea ale imaginilor agonizante ferecateacumulate în vechi eşecuri. Înţelegerea mecanismelor interioare ostile permite suetului să-şi vadă de o cale de a trăi, aureolată de energie calmă. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Berberis vulgaris, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Drenaj, piele, cat, sistem renal şi de eliminare, apetit, hemoroizi, probleme ale uterului.

DOSEĂ (oua cerului) A56. Drosera rotundifolia Familia Droseraceae; parte utilizată: Întreaga plantă Etimologie: DROSERA - Provine din grecescul droseros: acoperit de rouă. Purta denumirile: Apă de Foc, plantă cu

picătură, roua . Picurii cele săi sunt produşi mai alessoarelui în momentele mai calde din timpul zilei, ceea ce-i dă această aparenţă magică. Frunzele de drosera au, asemenea Purpuriului pitcher, Dionaea etc., plante aşa-zis carnivore, proprietatea unică de a se contracta la contactul cu muştele şi alte insecte care vin să se pună pe ele şi să se prindă în sucul vâscos, pe care îl secretă perii glandulari cu care ele sunt acoperite; aceste frunze se închid şi nu se întredeschid din nou decât după ce şi-au digerat victima. Drosera, foarte dicil de adaptat, are nevoie de un sol în general acid şi de o lumină cernută. Vindecă, ameliorează tusea convulsivă a bolnavului (Important). Istoric: Drosera creşte în locuri câmpeneşti şi mlăştinoase, printre muşchi, şi înoreşte în mai; aceste plante sunt puţin glutinoase la atingere. Trebuie culese primăvara, când sunt în oare şi în cea


161

mai mare vigoare (Lemery); conţin mult ulei, limfă şi sare esenţială. Părţile farmaceutice sunt planta, care trebuie culeasă când Soarele este în semnul Leului şi Luna în creştere, într-o zi caldă şi senină pentru a  păstrată a o spăla (Schroder). Sucul găseşte mereu frunze sub formă fără de rouă. Dodonoeus pretinde că se această plantă estepecaldă şi uscată în al patrulea grad şi încurajează folosirea sa internă, dar puţini medici sunt de acord cu el; cei mai mulţi dintre ei o recomandă în ftizie, din cauză că ea este umedă când este foarte cald; contra rănilor, a epilepsiei, pentru a rezista la venin, pentru bolile de ochi, pentru a purica sângele şi sub formă de băutură. Se spune că, ind pusă pe zona genitală, facilitează naşterea, calmează durerea de dinţi atunci când e ţinută în gură, vindecă maniacii dacă este prinsă la gât şi febra cuartă, ind aplicată 6 ore pe cele două locuri unde se ia pulsul şi pusă 6 ore în apă, succesiv, în 10 sau 12 reprize. Infuzia de drosera în rachiu este un excelent cordial. Sucul sau umezeala, care se găseşte pe această plantă în mai mare cantitate când este mai cald, se strânge într-o farfurie deasupra căreia se scutură planta; sucul ajută la întărirea inimii, a catul şi stomacului, la calmarea durerilor de cap cauzate de căldură, la prevenirea şi vindecarea ciumei; se foloseşte extern în caz de durere, inamaţie sau alteProprietăţi: afecţiuni aleANTITUSIV, ochilor. expectorant, antispasmodic, antibiotic (plombagină), antireumatismal, diuretic. Indicaţii: Tuse spasmodică iritantă (tuse convulsivă), urmată sau nu de vărsături, afecţiuni ale căilor respiratorii (astm, bronşite). Precauţii: În doze ridicate, risc de diarei sângeroase, urmare a unei ulceraţii a mucoasei stomacale. Antropozoe: Plantă aşa-zis carnivoră care aminteşte de vegetalele-animale ale vechii Luni, ea caută solurile care conţin turbă, solurile moi, care evocă regatul mineralelor-plante. Aceastei plante îi priesc mlaştina, solurile inundate, moi, umate, demineralizate. Polul său Rădăcină este atroat, astfel încât Polul-Floare care se învecinează cu planul astral este foarte puternic dezvoltat. Frunzele de drosera sunt destinate sistemului ritmic al omului, când acesta este supus unor activităţi astrale excesive. În sistemul ritmic al omului, inspiraţia şi expiraţia reprezintă acord şi dezacord al corpului astral cu cel eteric;

162


când corpul astral plonjează în corpul eteric şi nu mai poate să se retragă (oprire a expiraţiei), vom găsi un antidot benec în drosera. Izbucnire a naturii emoţionale care sfârşeşte prin a secătui

mentalul. Relaţii psiho-existenţiale: Îl priveşte pe acela care îşi vede imensitatea naturii sale emoţionale menţinându-l într-un jug care-l despoaie fără încetare de energiile sale. Spiritele sunt stinse, marile sale virtuţi rămân ascunse. Încetineli ale unui mental care acumulează cuvintele xate, modicate de legile omeneşti şi se conformează lor. Idei xe, insensibilitate a membrelor, rigidităţi în articulaţii, aparat respirator afectat, sentiment secătuit. Elixirul spagiric Drosera rotundifolia este suveran pentru soarele din microcosmos, elimină durerile de inimă şi participă la transformarea radicală şi profundă a inţei. Elixirul ajută suetul să nu se mai secătuiască în ambianţe ordonate şi despotice, în contagiunea conceptelor lipsite de o reală substanţă, lipsite de măduvă. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Drosera rotundifolia, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Tuse spasmodică iritantă, tuse convulsivă, afecţiuni ale căilor respiratorii (astm, bronşite), probleme ce ţin de laringe, reglare hormonală, toxine digestive, inimă (întăreşte inima), util în cancer, otrăvuri subtile, posedare psihică.

ECHINACEA A57. Echinacea angustifolia Familia Compositae; parte utilizată: rădăcină şi ori Etimologie: ECHINACEA - Plantă spinoasă, înzestrată cu ace, hispidă (prevăzută cu peri lungi, rigizi), ascuţită; provine din grecescul echinos (arici). Numită şi Rudbeckia în omagiul lui O. Rudbeck ul (1660-1740). Plantă imunostimulantă, care lecuieşte situaţiile exterioare extravagante şi agresive, ajutând omul să se recentreze în el însuşi, în rădăcina sa uitată, în propria sa sursă imunitară; fundamentul existenţial este regăsit, viaţa îşi reia sensul şi forţa. Vindecă angina gravă (Important). Istoric: Echinacea este o plantă erbacee cu ori minunate de culoare roşu-violaceu; ea poate atinge până la 1,50 m înălţime. Originară


163

din America de Nord, ea a fost şi este mult utilizată de triburile indiene, în special în cazurile de muşcături veninoase ale şerpilor; ea este planta lor Medicinală-Regină. A fost importată în Europa unde este cultivată în agricultura biologică, în special de către societatea elveţiană Bioforce a doctorului Alfred Vogel. Utilizarea sa stimulantă la nivel de susţinere a sistemului imunitar face din ea o plantă preţioasă în toate cazurile de răceală, infecţii, febrile sau nu, şi de scădere a forţei vitale. Proprietăţi: STIMULENT AL SISTEMULUI IMUNITAR, tonic limfatic, antiseptic şi antiinfecţios bacterian şi viral, antiinamator, reglator al secreţiilor bronhice, distruge celulele maligne (experienţe in-vitro). Indicaţii: Oboseală, stres, infecţii diverse, gripă, bronşite, catar, guturai, infecţii renale recurente (complicaţii în angină, faringită), intră în tratamentele sidei, probleme de piele, prostatism. Urmări ale tratamentelor dure (chimioterapie, radioterapie, antibiotice). Antropozoe: A trăi în şi după valorile sferei orale este legea principală care conduce existenţa Compozitelor. Plante puternic legate de lumea luminii, ele alungă tenebrele şi lumile sclerozate, închise în ele însele.

Situaţii psiho-existenţiale: exterioare limitatoare, imunostimulent. Relaţii Aici elixir ia rădăcină pe pământ o inţă eterică viguroasă, profund sănătoasă; planul astral vine în mod armonios şi ansamblul este perfect pregătit pentru a primi o direcţie mai înaltă. Bună integrare a energiilor terestre vitale în sânul sferelor solare. Elixirul spagiric Echinacea angustifolia este un imunostimulent care vizează să remedieze situaţiile exterioare care blochează, ajutând omul să se recentreze în el însuşi, în rădăcina sa uitată, în propria sa sursă imunitară. Fundamentul existenţial este regăsit, viaţa îşi reia sensul şi forţa, pornind de la rădăcini puternice. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Echinacea angustifolia, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Stare generală, stimulare a energiilor interne de vindecare, oboseală, stres, sistem nervos, artrită, acid uric, reglare emoţională, emonctorii (cat şi rinichi), guturai. Întăreşte prima chakra. Aparat genital.

164


ELEUEOCOC A58. Eleutherococcus senticosus Familia Araliaceae; parte utilizată: rădăcini

Etimologie: ELEUTEROCOCUL - Ginsengul rusesc, eleuterococul, numit şi „tuşul diavolului”, este o rădăcină folosită de mult timp în Rusia şi Germania, pentru virtuţile sale tonice, fortiante şi stimulante ale sistemului nervos central, cu o creştere a capacităţilor intelectuale şi zice. Istoric: Puternic protector al urmărilor dezechilibrante şi perverse ale stresului, susţine metabolismul proteic. Este un adaptogen, un normalizator al situaţiilor patologice, creşte rezistenţa la oboseală şi, mai ales, la (nevătămător), surmenaj, neind nicidecum un drog. El este de o totală inocuitate chiar şi în doză ridicată şi în caz de cure prelungite (maladii cronice, îmbătrânire). Este o plantă care creşte în stepele din Siberia, soluri virgine şi puţin accesibile, în Coreea şi în anumite provincii chineze. Se prezintă ca un arbust spinos, care urcă până la 3 m înălţime. Este numit şi rădăcină de Taiga şi aparţine aceleiaşi familii ca a rădăcinii de ginseng şi iederă căţărătoare, familia Araliaceae. Proprietăţi: TONIC REVITALIZANT, stimulent al sistemului nervos central, antistres, imunostimulent, afrodiziac, antiinamator, ameliorează circulaţia cerebrală (putere de concentrare mărită), hipoglicemiant. Indicaţii: Impotenţă sexuală, stres, gripă, convalescenţă, pierderi de memorie, ameţeli, diabet, pregătire pentru probele sportive şi şcolare. Angoasat că este ţinut pe loc. Relaţii psiho-existenţiale: În toate cazurile de angoasă cauzată de bătrâneţe, de dezorganizare, de pierdere a forţelor vitale imobilizându-ne raţiunea de a trăi. Angoasat că este ţinut pe loc, abandonat de mişcarea vieţii. Eleutherococcus senticosus, în spagirie, este elixirul anti-angoasă. A se vedea, de asemenea, Ginsengul (foarte apropiat). Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Eleutherococcus senticosus, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie:


165

Stres, sistem imunitar, inamaţii, reumatisme, circulaţie cerebrală, ameţeli, convalescenţă, oboseală, circulaţie limfatică, toxine, poluţii, probleme osteopatice craniene, MRP, fragilitate a tendoanelor.

EUCALIP A59. Eucalyptus globulus Familia Myrtaceae; parte utilizată: frunze Etimologie: EUCALIPTUL - Arbore al febrei, Eucalipt albastru de Tasmania. Istoric: Arbore zvelt şi înalt, srcinar din Tasmania, folosit în Australia, în Spania, ca febrifug şi antiftizic. Anumite seminţe de eucalipt nu ajung la maturaţie decât la o temperatură de 80°C. Este introdus în Europa şi Algeria către anul 1856, de Ramel, iar în regiunea Provence, către sfârşitul secolului trecut. Într-adevăr, eucaliptul a fost folosit pentru asanarea zonelor mlăştinoase, datorită marii sale facultăţi de a absoarbe apa subterană, de unde provine şi denumirea sa de Arbore al febrei. Singură prezenţa sa ajunge pentru a neutraliza duhorile de mlaştină, după Jules Verne. Nuanţa verde a uleiului volatil de eucalipt este naturală. Plantă care restabileşte schimbul între interior şi exterior, datorită unui aer încărcat de foc în plămâni. Proprietăţi: ANTISEPTIC RESPIRATOR, HIPOGLICEMIANT, balsamic, antiseptic urinar, antireumatismal, febrifug, vermifug, antifungic, previne şi tratează intoxicaţiile. Indicaţii: Răceli, sinuzite, bronşite, astm, tabagism, tuse, dureri reumatismale, febră, diabet (DNID), paraziţi intestinali, intoxicaţie alimentară, infecţie urinară. Precauţii: Prudenţă cu uleiul volatil: a nu  inhalat de copiii sub 2 ani (iritaţii gastrice, tulburări cardiace, greţuri, convulsii, hematurie). Antropozoe: Forţă verticală excepţională, care permite energiilor solare ale Eului să se încarneze complet. Esenţele au aici particularitatea de a ajunge până în zona frunzelor, planul astral penetrând planta până la colet. Eucaliptul întăreşte încarnarea Eului într-o relaţie foarte sănătoasă cu elementul Pământ.

166


Lipsă de integrare în sfera pământului, de integritate, mentalizare excesivă. Relaţii psiho-existenţiale: Eucaliptul întăreşte încarnarea Eului într-o relaţie foarte sănătoasă cu elementul verticală excepţională, care permite energiilor solare alePământ; Eului săforţă se încarneze complet. Esenţele au aici particularitatea de a ajunge până în zona frunzelor, planul astral penetrând planta până la colet. Elixirul spagiric Eucalyptus globulus va contribui la asanarea planului mental, al simţurilor şi al voinţei, sub ghidarea unui stâlp de lumină. Se instaurează o deplină încarnare în materie, se degajă un gen de integritate, chiar dacă aceasta nu este întotdeauna recunoscută de către ceilalţi. Elixir antiseptic. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Eucalyptus globulus, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Perturbare a intestinului gros, probleme respiratorii (infecţii), astm, bronşită, diaree, paraziţi intestinali, frici, îndoieli, confuzie, mentalizare excesivă.

FENICUL A60. Anethum foeniculum, Foeniculum vulgare Familia Umbeliferae sau Brassicaceae; parte utilizată: fructe Etimologie: FENICULUL numit şi ica soarelui - Ferrum: fânuţ, subţirime a frunzişului, aspect subţiat; Foeniculum de Foeno, fân, pentru că această plantă, ind uscată, se îngălbeneşte şi seamănă cu fânul. Bătălia de la Marathon a avut loc pe un câmp de fenicul; acestei plante i se spune şi Marathon în greacă. Plinius spune că şerpii mănâncă fenicul când îşi schimbă pielea, că îi folosesc sucul pentru a-şi limpezi vederea, iar de aici s-a dedus că acest suc este folositor şi oamenilor pentru a preveni cecitatea. De aici


167

provine şi interpretarea anumitor etimologi pornind de la srcinile greceşti ale cuvântului, potrivit căreia Feniculul ar  format din verbe de srcine greacă, însemnând a face să strălucească şi a întări ochii; Feniculul la antici, avea reputaţiacădeîntăreşte a  foarte favorabil ochilor. Medicina Ayurveda, se consideră chakra splenică (care În se situează la nivelul organelor genitale). Plantă picantă (Medicina chineză). Istoric: Feniculul este o plantă care se cultivă în grădini, în locuri uscate, calde, mai ales datorită seminţelor sale. Trebuie să e aleasă sămânţa de Fenicul nouă, curată, bine hrănită, cu un gust dulce plăcut; ea conţine mult ulei şi sare volatilă. Frunzele, tulpinile sale şi rădăcina sa conţin multă limfă, ulei semiexaltat şi săruri: esenţială şi xă. Se folosesc vârfurile de crengi, rădăcina, care este unul din cele 5 aperitive (ţelină, sparanghel, ghimpe, pătrunjel), şi sămânţa care este unul din cele 4 mari seminţe calde (anason, chimion, coriandru). Vârfurile sunt calde, desicative, aperitive, rezolutive, diuretice, carminative şi combat tusea; ele întăresc stomacul, lasă un gust plăcut în gură, ind mestecate, creşte lactaţia doicilor, stimulează vederea şi calmează traheea. Rădăcina şi sămânţa sunt calde şi foarte des folosite, pentru a alunga umorile şi gazele şi a le împinge către circumferinţă. În afară deatât aceasta, de Fenicul este dea obicei purgativelor, pentrusămânţa a le remedia cât şi pentru alunga alăturată gazele. Frunzele de fenicul sunt bune pentru bolile de ochi; ele purică, întăresc, luminează vederea, provoacă laptele doicilor; ele calmează căldurile din piept, întăresc stomacul. Se prepară un lichid oftalmic excelent împotriva mai multor maladii ale ochilor: se taie capetele feniculului, apoi se umplu cu zahăr pudră golurile tulpinilor, care se lasă în apă pe timpul nopţii, iar dimineaţa se consumă această apă. Proprietăţi: ACŢIUNE BENEFICĂ ASUPRA SFEREI DIGESTIVE, EUPEPTIC, CARMINATIV, STOMACAL, tonic al splinei şi rinichilor, aperitiv, galactogen, expectorant, antiseptic urinar, diuretic (săruri de potasiu), emenagog (în doze ridicate). Indicaţii: Eliminare a deşeurilor metabolice, însoţire a regimului de slăbire, colite, aerofagie, balonări, crampe intestinale, lactaţie dicilă, dispepsie şi diaree la sugari, cistită. Folosit extern: în decoct, în caz de inamaţii ale ochilor şi pleoapelor.

168


Împotriva „viermilor din cap”, a se pune câteva picături în urechi. Precauţii: Uleiul volatil ind epileptizant în doză ridicată, folosit intern poate provoca efecte depresoare asupra ritmului cardiac şi poate perturba respiraţia.Frunzele sale sunt organe create de aer şi pentru aer. Antropozoe: Feniculul este penetrat de energii luminoase intense, redă suveranitatea sa aeriană unui corp astral inert pe un organism de lichide devenit leneş. Acţiune pronunţată asupra sferei senzoriale. Sămânţa de Fenicul, înmuiată în vin, Reînsueţeşte, trezeşte un suet invadându-l cu iubire; Ştie să trezească ardoarea în bătrânul întinerit; Alungă durerea catului şi a plămânului; Folosirea binefăcătoare a seminţei chiar Înlătură din intestin gazele care provocau durere. Suetul, obosit să danseze, adoarme în cruste vechi. Relaţii psiho-existenţiale: Un început al procesului de transmutaţie a avut loc, dar desăvârşirea până în conştiinţă lipseşte. Suetul, obosit de dans, înţepeneşte în cruste vechi; el abandonează corpul unui lapte străin. Elixirul spagiric Anethum foeniculum (Foeniculum vulgare) trezeşte suetul, îl uneşte din nou cu uide interne preţioase, vederea este stimulată. Produce o schimbare radicală în procesele reînnoieşte energia sexuală şi folosirea sa. Alte realizări,energetice; mai puţin prinse în cursa stagnării materialiste, pot  acum imaginate. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Anethum foeniculum ( Foeniculum vulgare), va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Sistem digestiv, stomac, intestine, aerofagie, detoxiant intestinal, osteopatie a craniului, metabolism, colesterol, diuretic, splină, echilibru hormonal, frici, stres.

FRSIN A61. Fraxinus excelsior Familia Oleaceae; parte utilizată: frunze şi scoarţă Etimologie: FRASINUL - Fraxinus: loc umed populat de Frasini. Arbore mereu verde, este arborele puterii asupra apelor, Băutura Tinereţii. De la apă, hydra în greceşte şi yggr la nemţi, provine numele


169

Frasinului mitic: Yggdrasil, care susţine universul. După legendele nordice, Odin luă un trunchi de frasin pentru a crea omul (Ask) şi un trunchi de ulm pentru a crea femeia (Ensbla). Ask se aseamănă cu asche (cenuşă). Este, de asemenea, menţionatstrăpuns; că pe acest arbore Odin îşi atârnă, timp de 9 zile şi 9 nopţi, pântecele acest sacriciu

îi aduse cunoaşterea Runelor. Nouă reprezintă cele nouă lumi nordice. Frasinul este vechiul soare Fraximus: cel care se simte bine în locurile aspre. După antici, frasinul alunga şerpii şi îndepărta trăsnetele. Legenda spune că în inima sa trăiesc Parcele, stăpânele destinelor; şi că, prin ramurile sale, o umbră binefăcătoare ar acoperi Tribunalul Zeilor pentru ca judecăţile să decurgă în sensul destinului. Freamătul frunzelor sale vorbeşte de viitor şi simbolizează puterea apei. După o legendă indiană din America de Nord, primii oameni se născură dintr-o spărtură făcută în frasin de o săgeată trasă de Creator. Îl numim şi Quinquina de Europa, recomandat celor care vor să trăiască la bătrâneţe. Vorbind despre seva dulce a frasinului, un dicton spune că „Sub frasin, nu domneşte veninul”. Plantă dulce; scoarţă amară şi astringentă (Medicina chineză). Istoric: Frasinul sau Fraxinus este un arbore gros şi mare, care creşte în locurile umede, pe malul râurilor, către pajişti, unde se dezvoltă mai decât şi înbune locurile uscate; conţine multă sare şi ulei. sunt mult desicative contra muşcăturilor şi înţepăturilor deFrunzele şerpi; se înghite sucul acestora şi se aplică drojdia pe rană. Scoarţa sau lemnul sunt desicative şi atenuante, specice pentru a slăbi asprimea splinei; se folosesc în caz de febre intermitente; sunt diuretice şi litotriptice de minune în decoct. Sarea extrasă din cenuşa lemnului este admirabilă contra rănilor, atât interior cât şi exterior. Se spune, de asemenea, că lemnul tăiat în ziua de Sfântul Ion vindecă rănile şi contuziile, doar atingându-le: după unii, trebuie tăiat înainte ca soarele să răsară, iar după alţii, la amiază. Sămânţa este numită Limbă de pasăre, din cauza gurii sale; ea este ataşată frunzelor şi este caldă, desicativă şi foarte bună pentru cat, pleurezie, calcul şi impotenţă. Ea trebuie culeasă toamna. Răşina este seva dulce şi uscată a unei specii de frasin. Proprietăţi: DIURETIC (ELIMINARE A ACIDULUI URIC), ANTIINFLAMATOR REUMATISMAL, purgativ, antiartritic, decongestionant hepatic, tonic, febrifug, băutură de tinereţe.

170


Indicaţii: Reumatisme gutoase, dureri articulare, artrită, artroză, litiază renală, regim de slăbire, oligurii (diminuare a cantităţii de urină), arterită. Arbore luminos şi solarcucare, în preistoria creaţiei, Antropozoe: strălucea într-o lume care unica pământul soarele şi întregul cosmos. Dispreţuirea propriei inţe. Se întoarce către trecut. Pierdere a intuiţiei. Relaţii psiho-existenţiale: Şi-a pierdut creativitatea, intuiţia, forţa sa masculină. Este acrit, xat pe câteva idei, pradă amărăciunii şi decepţiei. „Îşi scuipă inţa”, întors cu totul în trecutul său. Se plasează în centru şi, în această calitate, beneciază de potenţialităţile care pot  folosite în toate sensurile, e în bine, e în rău. Fraxinus excelsior, în spagirie, este elixirul de echilibru în riscurile existenţei, fără a omite să păstreze o puternică legătură solară pe acest pământ de experienţe uneori tenebroase. Suetul este, din nou, în posesia baghetei magice şi a folosirii sale corecte. Acţiune fortiantă şi calmantă, în caz de hipofuncţionare a catului şi rinichilor. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Fraxinus excelsior, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Scădere a tonusului, surmenaj, a funcţiilor vitale, sistem imunitar, reumatisme, gută, rearmonizare dureri articulare, litiază renală, şolduri, febrifug, infecţii genito-urinare.

FUCUS A62. Fucus vesiculosus Familia Fucaceae; parte utilizată: tal Etimologie: FUCUS VESICULOSUS - Algă, de la algo: corp cleios. Fucus provine din latinescul phykos, pentru alge nedeterminate. Vesiculosus: vezică urinară, aluzie la veziculele umplute cu aer ale varecului; medicina le asocia ganglionilor inamaţi ai gâtului, în special în caz de oreion. Varec: epavă, în limbă nordică, respingere; vrac: scrumbii nearanjate în putina lor (olandez), de unde cuvântul vrac. Alga: Alfa şi Omega. Alge uscate sunt folosite ca barometru în multe case bretone. Plantă sărată (Medicina chineză).


171

Istoric: Fucusul este un gen de plantă care se naşte pe fundul

apelor; în franceză, Vrac sau Varec. Alga este o plantă care creşte în cantităţi mari, de-a lungul ţărmului Mării în altepământ. părţi; ţăranii o pun la uscat şi scot din ea un bălegarMediterane foarte bunşipentru Sticlarii şi parfumierii îşi acoperă cu ea sticlele. De asemenea, se face din ea sticlă, aşa cum se face din Kali; deoarece ea conţine multă sare. Este aperitivă, curativă, desicativă; se pretinde că ea omoară puricii şi ploşniţele. Altădată, se foloseau de Fucus pentru tinctură şi pentru a face sodă. Proprietăţi: REECHILIBRANT GLANDULAR GENERAL, remineralizant, digestiv, ajută la slăbire, laxativ, diuretic, stimulent metabolic, tonic, antireumatismal. Conţine iod (untură arsă, echilibrant psihic). Indicaţii: Obezitate, celulită, gută, constipaţie, gastrită, hernie hiatală, hipotiroidie, aport de iod, demineralizare, arterioscleroză, convalescenţă. Precauţii: Contraindicat bolnavilor de hipertiroidie. Antropozoe: Algele armonizează atingerea uşoară a unui corp astral sănătos către corpurile eteric şi zic. Ajută la adaptarea celor două corpuri inferioare alesubtile sale. personale ale copilului la cele două corpuri vitale S-a pierdut între începutul şi sfârşitul unei experienţe, despică rele în patru. Relaţii psiho-existenţiale: S-a pierdut între începutul şi sfârşitul unei experienţe; fragmentat în sine, este chemat să despice rele în patru. Îşi atrage poluări din partea metalelor grele; tranzitul intestinal este perturbat de constipaţii persistente. Fruntea pare a  strânsă de un cerc de er. Elixirul spagiric Fucus vesiculosus ajută la păstrarea spaţiului său interior srcinar deasupra profunzimilor inconştientului sordid şi contaminat, de întâlniri şi călătorii mai mult sau mai puţin subite. Elixirul permite sentimentelor să capteze o lumină nediluată de răceala sentimentală, lumină ciclică liniştită şi puternică, supusă ciclului naturii. Centura zodiacală îşi slăbeşte inuenţa, suetul învaţă din nou să se lase unduit în curentul de viaţă srcinar.

172


Elixirul ajută astrologul să găsească al 13-lea eon, persoana inoportună (care strică cheful altora). Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Fucus vesiculosus , vacuvinte-cheie: putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste

Inimă, sistem digestiv, probleme psihologice (nevroză), energii externe perverse: Foc, Secetă.

FUMAIŢĂ A63. Fumaria ofcinalis Familia Fumariaceae; parte utilizată: părţi aeriene înorite, frunze, ramuri Etimologie: FUMARIŢA - Fumaria sau Fiere de pământ, deoarece ea s-a născut dintr-o emanaţie a pământului; fum urcând din pământ (fumus terrae); planta are un gust de fum şi de funingine. Mai este numită şi Iarba Văduvei: deoarece asprimea sucului său ajută ochii cei mai uscaţi să plângă, ca şi cum ar  în fum. Semn serveşte împotriva petelor roşiidistinctiv: la copii, provoacă transpiraţia şi curăţă umorile. Arabii o folosesc pentru a da tenului o nuanţă frumoasă. Culeasă în perioada conjuncţiei lui Venus cu Jupiter în Leu, serveşte contra leprei şi tuturor bolilor infecţioase. Este un bun remediu pentru căile biliare, reglându-le uxul, ca şi pentru migrene. Plantă sărată (Medicina chineză). Istoric: Întreaga plantă este puţin amară şi cu un gust neplăcut; este foarte comună şi creşte pe câmpuri, în podgorii, în grădini; conţine multă sare esenţială, ulei şi limfă. Este splenică şi hepatică, atenuează şi purică umorile feroase, bilioase şi moştenite; ea desfundă şi întăreşte intestinele, excită urina şi purică sângele. Se foloseşte pentru a vindeca rujeola şi vărsatul; împotriva scorbutului, a afecţiunilor mezenterului şi ale splinei, gălbinării, litiazei şi tuturor felurilor de râie, a se infuza în zer, după ce am mărunţit-o. Fretagius a vindecat mulţi hipocondriaci scorbutici, cărora toate cele-


173

lalte remedii se dovedeau a  inutile, cu părţi egale de suc de Fumariţă şi Lingurea în zer de capră, care se bea primăvara. Fumariţa desfundă catul, curăţă umorile cauterizate şi este bună contra litiazei (Olivier de Serres). Proprietăţi: DEPURATIV ŞI DECONGESTIONANT HEPATOBILIAR, reglator al uxului biliar (efect amfocoleretic), tonic, antispasmodic, stomahic, laxativ, diuretic uşor, antipletoric, uidiant şi detoxiant sangvin, stimulent respirator, antiastmatic, hipotensor. Indicaţii: Congestie hepatică, litiaze biliare, icter, dispepsii, pletoră, hiperviscozitate sangvină, hipertensiune arterială, migrene digestive, greaţă la femeile însărcinate, anemie, maladii ale pielii în general (dermatoze, eczeme, acnee, furuncul, prurit, urticarie). Durata tratamentului: Fumariţa are o acţiune toniantă la început (8 zile) şi apoi devine hipostenizantă, antipletorică, calmantă şi cu efect de somnifer. Antropozoe: Este o plantă care, sub inuenţa crescută a aerului, luptă împotriva gravitaţiei, neputând  smulsă din pământ. Ea pluteşte deasupra pământului, asemeni unui fum de un roz violaceu. La fel ca în cazul Rostopascăi, planul astral s-a inserat atât de puternic în corpul zic al acestor plante, încât ele produc alcaloizi. Este, în primul rând, un depurativ al sângelui, creareatoate sângelui ind secreatunci controlată din plin de către Eu. Ea favorizează tendinţele toare, datorate intervenţiei corpului astral în metabolism. Tensiuni interne, frici mocnite. Relaţii psiho-existenţiale: Puricator sangvin, elixirul spagiric Fumaria ofcinalis dizolvă tensiunile interne şi face să crească inţa care, menţinându-se prudentă şi ataşată de anumite valori, îl eliberează de vechile greutăţi, de ceea ce rămâne nespus. Elixir al bunei sănătăţi şi al prudenţei care transformă fricile mocnite până acum în energii pentru drum. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Fumaria ofcinalis, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Calculi în vezicula biliară, diabet gras, hipoglicemie, oboseală, metabolism, sistem hormonal, tristeţe, toxine de diverse srcini, protecţie la nivelul articulaţiilor.

174


GĂLBENEA A64. Calendula ofcinalis Familia Compositae; partea folosită: capitul oral

Etimologie: Souci - Calendula: oare a tuturor lunilor (a menstruaţiei). Calendae: prima zi a lunii. Souc, sol, sequia: care urmăreşte soarele; sau chiar logodnica soarelui. Capitulele se deschid şi se închid, conectate cu apariţia soarelui; observaţia petalelor sale ne poate da informaţii despre cât este ora. Plantă a armoniei, a suetului într-un corp vital, puricat, regăsit; pe această nouă şi nobilă bază, luminată cu lumina unei noi dimineţi, inţa umană se poate spiritualiza. Vrea să i seforţelor ofere importanţă iubire, să e la regenerarea eterice subşiîndrumarea uneirăsfăţată, structuricontribuie superioare. Plantă care reintegrează aspectele împrăştiate pe ici pe colo ale personalităţii în corp. Plantă dulce (Medicina chineză). Gălbeneaua dulce (Note cheie). Istoric: Le Soncy, Caltha, Calendula este o plantă foarte cunoscută şi poate  plantată în grădini. Există o specie care creşte de una singură în vii, mult mai mică în toate privinţele decăt cea plantată şi este cea mai bună pentru întrebuinţarea medicinală. Conţine mult ulei şi sare esenţială. Se folosesc în special orile gălbenelei care sunt cardiace, hepatice, aperitive şi astringente; provoacă urina; sunt recomandate în hidropizie în cantitate de un gram; sunt sudorice şi recomandate în cazuri de icter. Ajută la dezvoltarea foetusului şi întârzie ciclul menstrual. Seminţele sale sunt recomandate adesea în febrele puternice. Bulbii orilor sunt buni înainte de a se deschide, se pun la macerat în oţet şi se mănâncă sub formă de capere. Se mai face şi conservă de ori de gălbenea şi au fost incluse în seria de ori întăritoare. Gălbeneaua sălbatică se mănâncă în salate şi se bea cu succes decoctul sau siropul pentru scrofule. Provoacă spargerea lor şi adeseori le vindecă, dar pentru aceasta trebuie utilizat timp îndelungat. În uz extern este un bun dizolvant sub formă de pulbere pisată, amestecată cu vin alb, iar aplicată pe tumorile scrofulelor le face să dispară. Oţetul din gălbenele este un bun protector împotriva ciumei. Pisată


175

şi aplicată pe bătăturile picioarelor le vindecă, dar pentru aceasta trebuie utilizată timp îndelungat. Sucul de gălbenele amestecat cu puţin vin sau oţet cald este extrem de ecient pentru a calma durerile puternice de cap şi de măsele dacă se foloseşte sub formă de fermentaţie sau gargară. Caltha este un diminutiv al cuvântului Calendula şi această plantă a fost numită Calendula pentru că ea înoreşte în mod obişnuit în primele zile ale lunii pe care o numim calende. Proprietăţi: EMENAGOG, ANTISEPTIC, ANTIINFLAMATOR, coleretic, antiviral, antibacterian, antiulceros gastric, calmant şi protector, antipruriginos, imunostimulent, antitumoral, sudoric, antispasmodic, vasodilatator coronarian, hipotensiv, hipocolesterolemiant. Indicaţii: Menstre insuciente, afecţiuni cutanate, răni cangrenoase, arsuri, degerături, eczeme, acnee, fenomene inamatorii şi supurante, probleme nervoase şi digestive, febră, hipertensiune, colesterol. Uz extern: antibacterian, cutanat, antiogistic, vindecă ecient şi atenuează inamaţiile pielii şi ale mucoaselor, favorizând cicatrizarea rănilor infectate, degerăturilor şi ulcerelor persistente, arsurile, acneea, eczemele etc. Antropozoe: Din analiza gălbenelei a reieşit: uleiuri eterice, mulţi coloranţi din familia Carotenelor, gustul amar în plantăsunt şi oare, saponină, tosterină, un pic de acid salicilic, mucilagii; mai puţine principii active decât simptomele care vorbesc despre procesul care le-au format. Esenţele cheamă sfera cosmică şi calorică a Sinelui, carotenul te duce cu gândul la procesele silicoase şi luminoase, amarul are puterea să atragă sfera astrală prin corpul eteric, răşinile sunt dovada acţiunii acestor procese până în planul zic şi mucilagiile împiedică această plantă să cedeze unei solidicări, unei mineralizări. Gălbeneaua ajută Sinele şi corpul astral să refacă partea corpului care a fost distrusă, de exemplu, prin arsuri; gălbeneaua susţine forţele eterice să regleze substanţele care au murit în urma unui ordin înalt şi a unor legi superioare. Rănit, el vrea să i se acorde importanţă şi să e iubit. Relaţii psiho-existenţiale: Rănit, el vrea să i se acorde importanţă şi să e iubit, răsfăţat, dar foloseşte modalitaţi forţate şi constrângătoare;

176


ar vrea să e stăpânul, ceilalţi să se plieze exigenţelor sale. Nervos şi înspăimântat, lozoile şi durerile îl împiedică să-şi înţeleagă aproapele.

Calendulalaofcinalis Elixirul spagiric reintegrează ale personalităţii în corp,dinaducându-l o acceptare a călduriiaspecte unui Sine calm dar puternic şi prezent. Contribuie la regenerarea forţelor eterice sub îndrumarea unei structuri superioare. Elixirul favorizează spiritul să prevadă şi să regleze ritmurile naturii. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Calendula ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Probleme circulatorii, ulcere varicoase, menopauză, amenoree, hemoroizi, hipertensiune, imunitate, toxine, infecţii repetate, reglaj hormonal, migrene digestive, sistem digestiv, piele, (alergie, cicatrizare, arsuri).

GENŢIANA GALBENĂ (Ghinţură) A65. Gentiana lutea Familia Gentianaceae; parte utilizată: părţi subterane Etimologie: GENŢIANA - Ar proveni de la Gentius, rege al Iliriei, primul descoperit virtuţile; mort dar, după Henri Leclerc, ea poartă numelecare unuii-a medic din antichitate, în captivitate la Roma. Plantă-rădăcină, cu frunze opuse şi fără peri, ea acţionează la nivel cerebral, claricând psihicul datorită acţiunii sale tonice asupra funcţiunii hepatobiliare. Rădăcina sa e subordonată Leului şi Soarelui, dar planta depinde de Berbec şi Leu, de Soare şi Marte. Amăreala e dată de Marte, în opoziţie cu Berbecul, la altitudinea polară 47/48/49, dar gradul 48 este cel mai bun şi pentru recoltă: planta trebuie scoasă când soarele ajunge la al 12-lea grad din Fecioară. În acel moment ea este cel mai activă (B. Carrichter, sec. al XVI-lea). Genţiana ajută oamenii deprimaţi, lipsiţi de încredere în ei înşişi, închişi într-un sine efemer şi fragil, pentru a merge către un Eu responsabil care-şi va găsi locul potrivit. Conţine multă genţianoză, care este un zahăr special, ceea ce ajută la înrădăcinarea în corp. Plantă amară şi picantă; meridiane stomac, cat, veziculă biliară (Medicina chineză). Istoric: Genţiana este o plantă care creşte pretutindeni, dar mai ales


177

în munţi. În medicină se foloseşte rădăcina sa, care ne este adusă uscată din Alpi, Pirinei şi din Burgundia, unde este foarte comună. Trebuie aleasă de grosime medie, proaspătă, curată, galbenă înăuntru, foarte amară; se culegeEste în lunile sau septembrie. Conţine mult uleirădăcina şi sare esenţială. caldă august şi desicativă, alexifarmaceutică, aperitivă şi atenuantă. Se foloseşte în principal în caz de ciumă, în bolile maligne, obstrucţii ale catului şi splinei, hidropizie, înfundare a uterului, imbecilitate (slăbiciune) a stomacului, viermi, febre intermitente, luată înainte de acces, de la o jumătate de dram la un dram de pulbere; provoacă transpiraţia şi, dacă se mai ia o dată la accesul de febră următor, ea îl vindecă total; şi ea este mai puţin predispusă la revenirea bolii decât arborele de chinină, mai puţin costisitoare şi mai puţin falsicată decât el. Se foloseşte extern pentru a răcori rănile şi cauterele, pentru a rezista la cangrenă, şi este aplicată cu teriacul peste muşcătura câinilor turbaţi şi a altor animale veninoase, pentru a alunga veninul; în acelaşi timp, se ia intern, pentru a provoca transpiraţia şi a rezista la venin. Bun tonic şi vermifug, ajută femeile la naştere; este considerat cel mai bun dintre febrifugele amare. Proprietăţi: STIMULANT AL SECREŢIILOR GASTRICE ŞI BILIARE, aperitiv şi tonic,febrifug, stimulentantiinamator, imunitar, digestiv amar, antianemic, eupeptic, stomahic, depurativ antireumatismal, vermifug. Indicaţii: Inapetenţă, anorexie, convalescenţă, dispepsii de fermentaţie, oxiuri, dureri şi atonie gastrice, ulcer gastroduodenal, digestii dicile, insucienţă şi tulburări hepatobiliare, febră, reumatisme, astm, gripă, rinofaringite repetate. Precauţii: În doză ridicată, genţiana poate să împiedice digestia şi să provoace iritaţii gastrointestinale. A  evitată de către persoanele predispuse exceselor de secreţie gastrică. În momentul recoltei, a nu se confunda cu stirigoaia (Liliacee), care are frunze asemănătoare dar alternate, în timp ce la genţiană sunt opuse. Antropozoe: Plantă a cooperării între planurile eteric şi astral, deoarece amăreala sa predispune corpul eteric al omului să întâmpine corpul astral. Organismul lichidelor este toniat şi conştiinţa întărită.

178


Genţiana acţionează, mai ales, asupra zonei intermediare dintre cap şi organismul ritmic, favorizând respiraţia până în tractusul digestiv; ea acţionează cu putere asupra organizării astrale a zonei digestive. Bogăţia sa în ulei gras măreşte mobilitatea internă a organelor gastrointestinale. Lipsă de încredere în sine, de înrădăcinare în corp. Relaţii psiho-existenţiale: Gentiana lutea, în spagirie, este elixirul încarnării, dispreţuind tentativele de destabilizare care vizează să demonteze omul din propria sa materie corporală, din experienţa în planul zic. Permite ca o fundaţie vitală corporală să se pregătească să primească mişcările lumii emoţiilor şi a gândurilor puternice, oferindu-le o bună legătură cu pământul, un snx imperturbabil orientat către lumina care vine. Ajută oamenii deprimaţi, lipsiţi de încredere în sine, închişi într-un sine efemer şi fragil, pentru a merge către un Eu care-şi găseşte locul potrivit. Rădăcina de genţiană conţine multă genţianoză, care este un zahăr special, ceea ce ajută la înrădăcinarea în corp. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Gentiana lutea, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Digestie, inapetenţă, cat, anorexie, stare sistem generală, convalescenţă, febră, alergie alimentară, reumatism, cardiovascular, metabolizare a experienţei dobândite.

HAPAGOPHYUM (Gheara diavolului) A66. Harpagophytum procumbens Familia Pedaliaceae; partea utilizată: rădăcinile secundare tuberculoase Etimologie: Harpagophytum - Harpago: cârlig, croşetă, harpon, Harpagon (Avarul de Moliere). Din rădăcina hart derivă cuvintele rapax, rapio, rapace. Seamănă cu o coloană vertebrală sau un prol metalic; este asemenea unei structuri osoase ce înglobează carnea pentru a alcătui corpul. Istoric: Rădăcina de Harpagophytum sau Gheara diavolului, sau rădăcină din Windhoek, nu este cunoscută decât de aproximativ douăzeci de ani în Europa. Ea poate  întâlnită în sudul continentului


179

african: Namibia, Botswana şi Africa de Sud şi creşte de obicei pe soluri bogate în oxizi de er, savane semideşertice şi are tendinţa de a deveni aspră. Rădăcinile sale se aă cam la un metru adâncime; rădăcinile secundareNumele sub formă tuberculi sunt folosite efectele lor terapeutice. de de gheara diavolului vine depentru la fructele sale înzestrate cu spini de forma unor cârlige. Aceste gheare se agaţă în blana animalelor şi le împiedică să se hrănească; înnebunite de durere, animalele se agită frenetic de parcă ar  posedate. Rădăcina de Windhoek este cunoscută pentru puternicul său efect antiinamator în cazul reumatismului articular şi durerilor cauzate de artroze, precum şi calmant general al durerilor. Această rădăcină foarte amară stimulează formarea sucului gastric şi acţionează favorabil asupra întregului sistem digestiv. Indigenii folosesc această plantă în cazuri de malarie, litiază biliară, probleme ale stomacului, articulaţii dureroase; ea facilitează de asemenea travaliul. Proprietăţi: PUTERNIC ANTIINFLAMATOR ŞI ANTIREUMATIC, analgezic, spasmolitic, drenor, stimulent şi fortiant hepatobiliar, acţiune laxativă, reglator al excesului de colesterol şi acid uric, diuretic. Cicatrizant în uz extern. Indicaţii: Reumatism cronic, artroze, inamaţii venoase şi urinare, ORL, durerinevralgii, digestivecicluri şi hepatobiliare, spasmeînintestinale,afecţiuni hipocolesterolemie, dureroase, dureri timpul şi după naştere, în cazul intoxicaţiei nicotinice cronice. Precauţii: A nu se utiliza în timpul sarcinii, nici de către persoane suferind de ulcere ale căilor digestive. Antropozoe: Harpagophytum aparţine, ca şi susanul, familiei Pedaliacee. Aici însă, astralul a pus cu forţă stăpânire pe plantă, dar fără a o putea otrăvi, deoarece etericul compensează efectele toxice prin glucozide şi nu prin alcaloizi. Această mare vitalitate favorizează apariţia secreţiilor biliare care au rolul de a primi mai bine astralul în eteric. Suetul s-a ars într-un trecut îndepărtat. Relaţii psiho-existenţiale: Într-un trecut îndepărtat a fost declanşat un foc prea puternic şi o căldură incredibilă a pârjolit anumite aspecte ale suetului; acesta s-a uscat parţial şi se ascunde în părţile moi pentru a supravieţui. Atitudine plină de supercialitate; îi place

180


să trăiască viaţa ca o legumă, fără griji, fără conicte, lăsând lucrurile în voia sorţii. Tendinţă puternică de a se agăţa de alţii, de a-i secătui, pentru a-i conduce pe căi în care primează atracţia pentru lucruri sterile şi nespirituale. Suetul a rămas blocat acţiune veche foarte îndepărtată, el rămâne chinuit interior, darîntr-o se agaţă de anturajul său; este un pic zgârcit în a renunţa la trecutul său. Elixirul spagiric din Harpagophytum readuce suetul la axa sa verticală, la sacrul din sine, viaţa în materie, dozând în mod ideal schimburile cu cei din jur. Alină durerile, redă elasticitatea, supleţea, ajută la refacerea corpului. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Harpagophytum procumbens va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte cheie: Inamaţii, reumatisme, reglator nervos şi emoţional, degenerescenţă nervoasă, sistemul arterial, îmbătrânire, drenaj, acid uric.

GHIMBI A67. Zingiber ofcinalis Familia Zingiberaceae; părţi utilizate: rizom Etimologie: GHIMBIR - Zinziber, Zingiber. Din sanscritul crngavera, care semnică corp, rădăcină. Prin forma sa aplatizată şi curbă, ghimbirul aduce puţin cu un corn de animal. Reaprinde focul

încarnării noastre într-un corp animat animal, şi reechilibrează inţa umană astfel încât să e gata să-şi regăsească misiunea spirituală. Plantă picantă; stimulează funcţionarea meridianelor plămân, splină, stomac, inimă şi rinichi. (Medicina chineză) Istoric: Originea ghimbirului se aă în Indiile Orientale (Zingibel), iar planta este o specie de stuf ale cărei frunze sunt mari, alungite, verzi şi oarea roşu cu verde, având în centru un fel de punct verde ce seamănă destul de bine cu pedicuţa; aceasta a făcut ca unii botanişti să o numească Arundo humilis clavata sau micul stuf cu oare de pedicuţă.


181

Planta conţine multe săruri înţepătoare şi ulei. Rădăcina este puternic încălzitoare, deşi nu pare astfel la prima vedere, deoarece are părţi apoase grosiere, nonterestre şi umezi. Ea deschide, taie şi atenuează umorile; este şi pe opreşte placul degradarea stomacului,şipieptului a altor viscere; trezeşte apetitul vicierea şi umorilor; diminuează secreţiile pulmonare grosiere şi temperează limfa care a devenit prea înţepătoare şi obstrucţionată. Rădăcina de ghimbir este excelentă în cazul problemelor cronice şi în special contra astmului. Ea ajută la digestie şi stimulează producerea sămânţei. De asemenea, protejează de ciumă şi este un remediu ecace împotriva isteriei. Ghimbirul conat este un stomahic excelent care ajută digestia, încălzeşte aerul, fortică părţile vitale, bun împotriva scorbutului, îi reîncălzeşte pe cei bătrâni şi înlătură vederea înceţoşată, care provine în mod normal de la stomac. Proprietăţi: STIMULENT CIRCULATOR, TONIC, ANTIVOMITIV, stomahic intens, eupeptic, carminativ, antiseptic, colagog, hepatoprotector, expectorant, sudoric, stimulează peristaltismul şi tonusul musculaturii intestinale, antireumatismal. Indicaţii: Digestie dicilă, probleme hepatice, rău în mijloacele de transport, greţurile datorate gravidităţii, atulenţă, ulceraţii gastrointestinale, diaree, slăbiciune, reumatism febril şi inamator. În China ghimbirul are faima de a diminua toxicitatea altor plante. Precauţii: A se evita dozele mari în cazul ulcerului şi gastritei. Antropozoe: Cu ajutorul condimentelor omul devine mai conştient de ceea ce mănâncă; el îşi angajează corpul astral şi eul cu mai multă putere în acţiunea de a digera, deoarece acestea sunt părţile care sunt responsabile cu perceperea gustului. Acţiunea lor este întâi de toate deconstructivă la nivelul intestinal).mai Eul, adică constituentul care îl (de ridică pe om traiectului deasupra naturii animale, pătrunde şi reglează structura termică (tot aşa cum, la rândul său, corpul astral domneşte asupra aerului, corpul eteric asupra lichidelor, iar corpul zic asupra solidelor). Din această cauză procesele calorice joacă rolul principal în arta culinară. În această direcţie, natura calorică a plantelor aromatice are o inuenţă puternică.

182


Omul este singurul care îşi condimentează şi astfel îşi adaugă foc hranei sale; aceasta este o acţiune termică la fel ca erberea, înăbuşirea, afumarea etc.; şi aceasta îl diferenţiază pe om de animale. înInorescenţa uşor esenţială aprinsă a a ghimbirului să se ascundă rădăcină. Partea plantei este ajunge rădăcina. Ghimbirul arzător se opune cu tărie Răcelii din stomac, rinichi şi plămâni, Chiar şi conat tot face bine. Mestecat încă de dimineaţa, el ajută pieptului Ştiind cum să-i înmoaie şi să-i cureţe umorile, Şi să înlăture mucusul corupător din rinichi. Folosirea lui frecventă limpezeşte vederea, Usucă impurităţile şi le împiedică să apară; Mobilizează sângele care străbate inima; Cel mai tare împrumută căldură stomacului, Căldura cea bună pentru a înmuia alimentele ingerate, Îl curăţă de lichidul amar, dezagreabil; Stinge setea; reînsueţeşte şi stimulează creierul; Şi tinereţii îi trezeşte iarăşi pasiunea. Disonanţa dintre natural şi supranatural. Mai reîncălzit întâi vineşi,naturalul, apoiinţa suRelaţii psiho-existenţiale: pranaturalul. Fizicul este mai întâi astfel, acum care nu este frustrată poate aborda în mod sănătos spiritualitatea. Procesele de asimilare care au loc în materie sunt identice cu cele care se desfăşoară în plan spiritual; ele nu sunt opuse între ele. Trebuie să încetăm să mai hrănim vampirii şi preceptele care ne golesc de forţă şi ne transformă aura galben aurie într-un halou de bilă neagră. Elixirul spagiric din Zingiber ofcinalis permite simţurilor terestre să găzduiască simţurile celeste, iar corpul să e străbătut de o căldură plăcută ce îndeamnă la dragoste. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Zingiber ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Digestie dicilă, probleme hepatice, diaree, anxietate nervoasă, nevroze, psihoze, perspectivă asupra Sinelui, lipsa curajului, energie vitală.


183

GHIMPE A68. Ruscus aculeatus Familia Liliaceae; parte utilizată: rizomi Etimologie: GHIMPELE (fr. Fragon) - ar proveni de la frisco, denumirea galeză a Ilexului. Ruscus: plantă rustică şi picantă. Oxymyrsine, de la acutus şi Myrthus: Mirt spinos şi, de asemenea, Mirt sălbatic. Myrtacantha, de la Mirt şi spina: tot Mirt spinos. Face parte din cele cinci rădăcini aperitive şi diuretice, împreună cu pătrunjelul, ţelina, sparanghelul şi mărarul. Lucrări recente arată efectele sale terapeutice în cazul crizelor hemoroidale. Ţăranii de altădată îşi protejau mâncarea de şobolani cu această plantă (Lemery). Plantă dulce (Medicina chineză). Istoric: Ghimpele este un arbust ale cărui frunze sunt asemănătoare celor de smirnă, dar mai aspre, ascuţite şi picante, care sunt mereu verzi; creşte în locurile gloduroase şi pietroase din păduri. Ramurile sale sunt folosite pentru a se face mături, iar, în medicină, i se folosesc bacele şi rădăcina care conţin multă sare esenţială şi ulei. Rădăcina este caldă şi desicativă, ind şi unul din cele cinci aperitive, cu un gust aspru, puţin amar, incisiv, atenuant. Se foloseşte, în principal, în obstrucţia catului, a uterului, a splinei şi a altor viscere, şi mai ales în caşexie; pe de altă parte, este recomandat în ceaiuri în caz de hidropizie, iscurie, strangurie, disurie şi piatră la rinichi. Sâmburii, care se aă în fructul ghimpelui luaţi sub formă de pulbere în vin alb, sunt buni contra pietrei la rinichi şi vezică, asemeni decoctului din rădăcina sa, care se potriveşte, în mod special, după toţi autorii, curei cu scrofule sub formă de pudră. Se ia un dram în ecare dimineaţă numai în vin sau cu rădăcină de Iarbă-neagră sau de aglică. Rădăcina şi, mai ales, bacele de ghimpe conservate cu zahăr sunt utile pentru gonoree.

184


Doza este de două dramuri la jumătate de uncie. Ghimpele, semirustic, ca şi cum ai spune plantă rustică; pentru că ţăranii acopereau, mai demult, cu acesta cărnurile şi alte lucruri pe care vroiau să le protejeze împotriva şobolanilor; aceste nu puteau să pătrundă această plantă fără sădeoarece e înţepaţi foarteanimale puternic. Proprietăţi: ACCELEREAZĂ CIRCULAŢIA VENOASĂ LA NIVELUL PICIOARELOR, vasoconstrictor venos, antiinamator, antiedematos, antihemoragic, diuretic, uric. Indicaţii: Insucienţă venoasă şi capilariană, hemoroizi cronici, varice, crampe ale pulpei piciorului, edeme la membrele inferioare, ebite, picioare greoaie, tulburări premenstruale, tulburări ale menopauzei, gută, artrită, calculi renali, icter, contra cancerului la prostată. Precauţii: În doze ridicate, risc de vărsături şi de diaree. Antropozoe: În ceea ce priveşte Liliaceele, avem tot timpul impresia a ceva infantil, primitiv, ba chiar embrionar. Ele se caracterizează prin acumularea eterică, umarea apoasă şi mucilaginoasă. Liliaceea oscilează între procesele Mercur (zonă ritmică foliară) şi Sulf (zonă metabolică orală). Procesele terestre Sare iau puţin parte la viaţa sa. Liliaceea este ca o picătură care aşteaptă să e iluminată şi colorată de sulful care o ajută să treacă de la sfera mercuriană la procesul oral. Acţiunea are în vedere procesele metabolice, în special părţile inferioare ale sa organismului. Personaj auster, rezervat, pe punctul de a deveni un obiect aranjat într-un colţ. Relaţii psiho-existenţiale: Bucuria s-a diminuat, inima face curbe, resentimentul poartă toată greutatea a ceea ce corpul trăieşte, înţelegerea e blocată. Personaj auster, „pietros”, otrăvit în propriul sânge; spirit redus şi limitat, ciudat, care nu lasă nimic altuia; se îngustează până la a deveni un obiect, o comodă într-un colţ al unei camere; sfârşeşte prin a se lăsa manipulat. Căldurile prieteniei sunt apărate cu gelozie, până la a părea amar anturajului. Nu-i plac şobolanii, avarii. Ficat şi splină obstruate, fermentaţii viciate ale masei sângelui, dicultăţi în a urina. Îl preocupă moartea, iubirea, fricile în faţa scadenţelor fundamentale ale vieţii. Ruscus aculeatus, în spagirie, este elixirul deschiderii către celălalt, în sânul iubirii. Ajută la priza de conştiinţă, pe care această lume n-o oferă decât din pâine şi din jocuri,


185

punându-ne interior în evidenţă propria imagine. Îndeamnă la respect de sine, la a se recentra din punct de vedere energetic. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Ruscus aculeatus, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţie venoasă şi capilară, edeme, ebită, menstruaţie, acid uric, gută, veziculă biliară, sferă digestivă, sistem urinar, resentiment, chisturi somato-emoţionale.

GHIZDEI A69. Lotus corniculatus Familia Leguminoase; părţi utilizate: ori Etimologie: Cel care reîntăreşte sanctuarul inimii, el trezeşte entuziasmul; entuziasmul este expresia lui Dumnezeu. El mai este numit sabotul miresei sau papuceii copilului Iisus. Istoric: Ghizdeiul, numit şi trifoi cornut, este o plantă care creşte pe pajişti şi pe coline; el conţine mult ulei şi mucus şi cantităţi reduse de sare. Ghizdeiul este temperat, desicativ, aperitiv, digestiv, protectiv, antidot pentru veninuri, diuretic, vulnerar. Principala sa întrebuinţare este în pleurezie, disurie, contracţia matricii, început de hidropizie. Uleiul preparat prin infuzarea orilor esteremarcabile expus la soare ca şi cel de sunătoare, este foarte vulnerar şi aresale, efecte împotriva vechilor ulcere, pe care le curăţă, le vindecă şi le cicatrizează; de asemenea planta este bună pentru rănile recente, contuzii, hernii la copii şi poate să prevină inamarea tumorilor; uleiul sau decoctul de ghizdei reduce durerile hemoroidale. Planta uscată pusă între haine le fereşte de a  roase de molii, iar sucul său distilat picurat în ochi limpezeşte vederea. Proprietăţi: ANTISPASMODIC NERVOS, sedativ, astrigent, cicatrizant, uşor hipnotic. Fixează azotul, se utilizează ca şi îngrăşământ verde. Indicaţii: Angoasă, depresie, nervozitate, tahicardie, distonie neurovegetativă, agitaţie nocturnă. În uz extern: inamaţii cutanate. Antropozoe: Florile colorate în galben de către carotenele pe care le conţin fac ca ghizdeiul să aibă o relaţie specială cu metabolismul luminii, cu activitatea eterului luminos şi cu inuenţele acidului silicic. Carotenele captează lumina şi forţele silicice din materialitatea

186


carbonului şi transmit energie luminoasă clorolei din frunze. Aceste ori reorientează metabolismul spre regăsirea ritmului şi luminii. Experienţa rupturii, lipsa ritmului, decepţii sentimentale. Există o anumită precipitare, o încetipsiho-existenţiale: nireRelaţii a curenţilor vitali, o pierdere a armoniei şi blocaje. În mod reex, inţa încearcă să compenseze această stare interioară, luându-şi diferite înfăţişări şi diverse parfumuri emană din suetul său; îşi schimbă ţinuta de mai multe ori pe zi. Fiinţa experimentează ruptura, lipsa de ritm, lumina devine puternic umbrită. Secreţii abundente la nivelul matricii. Ghizdeiul este în spagirie elixirul zămislirii inimii, exaltând entuziasmul şi focul care dizolvă decepţiile sentimentale. Ideile preconcepute care aduc suferinţa sunt puse în mişcare şi se dizolvă în neant. Suetul îşi regăseşte ritmul după diapazonul celor şapte emanaţii planetare. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Lotus corniculatus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte cheie: Spasme nervoase, inimă, favorizează somnul, stomac, greţuri, sistem neurovegetativ, adaptare, informaţii parentale neconştientizate.

GINKGO A70. Ginkgo biloba Familia Ginkgoaceae; părţi utilizate: frunzele uscate Etimologie: GINKGO - Arborele mistic al Extremului Orient, el reprezintă cea mai veche specie vegetală care mai trăieşte pe planeta noastră. Arborele cu patruzeci de blazoane, supranumit şi Maestrul Focului, pentru că este cunoscut ca protejând împotriva ravagiilor focului. Flăcările îl fac să secrete un fel de lac protector. În plus, pe lângă foc şi poluare, el rezistă chiar şi radioactivităţii; este singurul care a supravieţuit bombelor de la Nagasaki şi Hiroshima. Este unul din arborii cei mai preţioşi de pe pământ; frunzele sale în formă de evantai se dezvoltă pornind de la ace. Ginkgo este o veritabilă fosilă vie care ne uneşte cu forţa voinţei superioare de tip Foc, ancestrală şi srcinară, stimulând irigarea creierului nostru cu sânge. Este recomandat, printre altele, în cazul problemelor de memorie. Reunică, reechilibrează axa


187

cap-inimă, bărbatul şi femeia interioară, Iosif şi Maria, într-un foc ce nu distruge, ci ajută la construirea inţei nemuritoare. Istoric: Ginkgo este un arbore dioic, srcinar din China şi Japonia, descris în 1972, în Anglia în 1754, noastre el creşteboîn prezent de în Kaempfer cea mai mare parteintrodus a parcurilor şi grădinilor tanice. Singur supravieţuitor al unui ordin care a fost amplu reprezentat până la sfârşitul erei terţiare, este caracterizat de organe de reproducere specice şi de un fruct cu miros dezagreabil. Seminţele sale, numite pa-kwo în China, conţin un ulei dulce, cu miros plăcut; ele se vând în pieţele orientale pentru proprietăţile lor antihelmintice. Frunzele conţin glucozamide unice care facilitează oxigenarea ţesuturilor (în special a celor cerebrale) şi stimulează sistemul imunitar. Oare există pe lumea aceasta Un suet singuratic, trăind în el însuşi? În care sălăşluiesc două inţe diferite Atât de strâns unite, că par a  doar una? Am găsit răspunsul, de bună seamă, La această întrebare. Oare nu-ţi dai seama din cântul meu

Că eu sunt în acelaşi timp unul şi doi (Goethe) laolaltă? Proprietăţi: VASODILATATOR ARTERIAL CEREBRAL, vasoreglator, antioxidant, revitalizant şi stimulent al circulaţiei capilare, ebotonic, inhibitor al agregării plachetare, vânează radicalii liberi, activează metabolismul celular. Indicaţii: Probleme ale circulaţiei vasculare periferice, varice, hemoroizi, ulcere ale picioarelor, greutate în picioare, staze venoase, probleme circulatorii datorate menopauzei, afecţiuni neurosenzoriale, îmbătrânirea ţesuturilor, memorie, vertij, probleme cu vorbirea, acufene. O bună asociere de plante ce se poate folosi ca infuzie, recomandată pentru stimularea circulaţiei cerebrale şi periferice: Viţa de vie (40 g), Saschiu (20 g) şi Ginkgo biloba (40 g). Antropozoe: Ginkgo biloba din clasa Gymnosperme (plante cu seminţele descoperite) reectă cea mai veche fază evolutivă a planetei noastre: faza guvernată de bătrânul Saturn. Această clasă dă

188


o impresie de arhaism şi reîntăreşte familiile dispărute de multă vreme; ea poartă anumite caractere extrem de primitive. Suetul pierdut în gheţurile unui trecut stins, închis în spatele

convingerilor altora. Relaţii psiho-existenţiale: Suetul pierdut în cenuşa stinsă, în gheţurile unui trecut apus, se menţine închis de convingerile altora. Elixirul spagiric de Ginkgo biloba reuşeşte să trezească procesele focului, făcându-ne să ne părăsim vechile noastre şabloane mentale fosilizate în vechi certitudini care nu-şi mai au locul. Arborele este de asemenea numit Maestrul Focului pentru că protejează împotriva ravagiilor focului. El ne conferă forţa voinţei superioare a focului, care este ancestrală (se aă în simţul apartenenţei la tradiţia strămoşilor noştri) şi srcinară, crescând uxul sanguin cerebral, şi astfel, bucuria de a  încarnat în prezent. Elixirul reîncălzeşte trecutul pentru a-l reactualiza în prezent şi astfel eliberează viaţa actuală de vechile constrângeri. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Ginkgo biloba va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţie, picioare grele, circulaţie limfatică, vertij, probleme neuro-senzoriale, dii auto-imune. arterioscleroză, angoasă, depresie, imunitate, mala-

GINSENG A71. Panax ginseng Familia Araliaceae; partea utilizată: rădăcinile în vârstă de peste 5 ani Etimologie: GINSENG - Asemănător siluetei umane, T’ou T’sing, literal: spiritul venit din pământ sau esenţa pământului. Panax ginseng: panaceul care vindecă totul datorită formei sale umane. Se spune că ia naştere din picăturile de sânge căzute pe sol ale unui om drept care a fost ucis din gelozie, de unde şi numele său: miracolul pământului; această legendă se aseamănă cu cea a Mandragorei, dar cele două plante sunt foarte diferite, e şi numai prin gradul de toxicitate pe care mandragora îl posedă. „Ginsengul este o carte vegetală care îi dăruieşte omului cunoaşterea forţelor erotice şi geriatrice; mandra-


189

gora este mai degrabă o regresie a omului către specia vegetală.” (P. Lieutaghi, Planta însoţitoare). Ginsengul este numit de către Irochezi Garentoguen, adică „rădăcina care reprezintă corpul uman”. Ginsengul este puternică ce îl deschide om către impulsurile universale oşi plantă îl atinge în profunzime în toatepepărţile diferitelor sale corpuri. Aceasta este planta caracterizată de totul sau nimic. Plantă dulce, uşor amară; stimulează meridianele splină, plămân. (Medicina chineză) Istoric: Ging-ging, Canna, Aureliana Canadensis, Simensibus Gin-seng, Gimsin sau Nisi, este o plantă din care chinezii prepară remedii pentru toate maladiile. Ea purică sângele, echilibrează spiritul, înlătură prin transpiraţie umorile viciate, rezistă la venin: doza este de unul până la două scrupule. Nisi este un nume japonez. Ging-ging sau Nimging este un nume chinezesc, care înseamnă om; i s-a dat acest

nume din cauză că rădăcina subpământeană seamănă cu o siluetă omenească. Canna este un nume dat de sălbatici. Rădăcina trăieşte în regiuni ascunse şi umede, departe de razele soarelui. Se spune că ea prelungeşte viaţa, fortică, stimulează; vindecă tuberculoza, anemiile, pierderile de sânge, reumatismul, problemele intestinale, febra, sterilitatea. Este de dorit să nu se confunde veritabilul Ginseng chinezesc cu Sium Ninsi al japonezilor sau Panax quinquefolium care creşte în Canada şi America. Proprietăţi: TONIC GENERAL, stimulent cerebral, imunostimulator, antiviral, bactericid, afrodiziac, antispasmodic, împotriva oboselii, hipoglicemiant, hipotensor, hipocolesterolemiant, echilibrează funcţia cardiacă şi circulaţia sângelui, antiinamator, antitumoral. Indicaţii: Depresie, stres, oboseală intelectuală şi generală, impotenţă, hipercolesterolemie, diabet, hipertensiune, pierderi de memorie, îmbătrânire, probleme hormonale (menopauză). Precauţii: A nu se consuma în exces (produce nervozitate), nici amestecat cu băuturi excitante. Persoana are probleme în a comunica ceea ce o frământă şi astfel ajunge să e rănită. Relaţii psiho-existenţiale: Totul păstrat în cap, idei întortocheate şi învechite de când Adam şi Eva. Persoana salivează după toate lucrurile pe care ar putea să le realizeze, dar nu poate duce nimic la bun sfârşit. Ştie cum să se prezinte într-o lumină favorabilă. Are probleme

190


în a comunica ceea ce îl frământă şi astfel ajunge să e rănită; întoarce spatele criticilor şi prezintă o carapace rece. Elixirul spagiric de Panax ginseng nu încarcă inţa, ci remediază prin toniere un spectruAlarg de stăriînseamnă proaste care au la bază lipsa de coerenţă şi verticalitate.  centrat a  vindecat. Suetul nu se mai lasă agitat, nu se mai lasă imobilizat asupra dublurii sale imaginare. Cei din vechime spun că Ginsengul purică sângele şi echilibrează spiritul. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Panax ginseng va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Decit de energie vitală, stres, impotenţă, hipercolesterolemie, diabet, hipertensiune, îmbătrânire.

GOU KOLA A72. Centella asiatica Familia Umbelifere (Apiaceae); parte utilizată: întreaga plantă Etimologie: GOTU KOLA - Hydrocotyle, din grecescul hydor (apă) şi kotyle (strachină). Strachină de apă, din latinul ex, aqua, cavitas pentru că această plantă are frunze crestate şi pentru că se simte bineOînplantă mlaştini, într-un mediu de umiditate grea. exotică pentru pielesaturat tare (Important). Istoric: Strachina de apă creşte în mlaştini; este puţin acră la gust; conţine multă limfă şi sare esenţială şi xă. Ea este aperitivă, detersivă, de leac. Proprietăţi: REGENERANT AL ŢESUTULUI CUTANAT, cicatrizant şi depurativ, antiinamator, antibacterian, diuretic. Indicaţii: Dermatoze diverse, crize de eczeme, răni superciale, mâncărimi, arsuri uşoare, înţepături de insecte, insucienţă venolimfatică (ulcere ale piciorului), hemoroizi, varice, celulită, obezitate. Antropozoe: Plantă apoasă inorescentă care face mari eforturi pentru a reuni Focul său interior cu elementul Aer, incitând corpul eteric să primească mai bine corpul astral; substanţele sale amare favorizează corpul astral aerian să vină către elementul apos eteric. Oscilează între jocurile apei şi ale aerului, ale umbrei şi ale luminii; savoarea sa aspră şi arzătoare ne vorbeşte despre conictele sale.


191

Utilizată altădată împotriva blocajelor activităţilor abdominale. A  atent la propria sa integritate zică. Relaţii psiho-existenţiale: A crezut că-şi poate realiza obiectivele, rămâne departe decalat în Întâmpină raport cu greutăţi angajamenteledar sale; recunoaşte că de nu aceasta, le poate îndeplini. în a avea astâmpăr, în a rămâne în picioare; energiile imunitare sunt vlăguite şi îl fac incapabil să elimine proasta utilizare a energiei vitale. Atentează asupra propriei sale integrităţi zice; încercat, el se murdăreşte în ochii celorlalţi, îngroşându-şi carapacea. Înţepenire, pierdere a sensibilităţii anumitor teritorii ale suetului. Energia vitală e întemniţată de legături, dând naştere în coştiinţă la mici lumi pe care Eul nu le mai distruge. Situaţie care poate părea că duce la disperare; atroi musculare şi osoase pot de asemenea să apară. Elixirul spagiric Centella asiatica deschide pielea către mişcările cosmice, dezinamează inţa greu încercată. Aduce încarnarea pe pământ fără a evita zone de experienţă. I se încredinţează o misiune de mântuire în teritoriul său corporal. Elixir al longevităţii şi al clarităţii mentale. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Gotu Kola va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Eczeme, dermatoze, acnee, cicatrice toxică, circulaţie venoasă, toxine, acţiune depurativă, digestie a grăsimilor, sucuri digestive (pancreas), conicte emoţionale, îndoială, nehotărâre.

GÂU A73. Triticum aestivum Familia Gramineae; parte utilizată: întreaga plantă Etimologie: GRÂUL - Ar proveni din galezul blato. Grâu (fr. Froment) vine de la a forma, desemnând aptitudinea sa de a forma pâinea, bază alimentară a mai multor ţări din Occident. Triticum: se separă prin măcinare bobul de grâu de spicul său; tritum înseamnă zdrobit, măcinat. Este cea mai veche dintre cerealele lumii occidentale. Un dicton spune: fetelor, priviţi spicul de grâu: cu cât este mai frumos, cu atât mai mult se ruşinează; un altul ne arată relaţia sa cu roua care este

192


semnul unui timp frumos şi durabil: an de rouă, an de grâu. Istoric: Grâul se cultivă pe pământurile grase. Seminţele acestei plante conţin mult ulei şi sare volatilă sau esenţială. Grâul este moderat emolient, discusiv (înlătură acumularea de uide). Secald, foloseşte sub maturativ, formă de pâine, pentru că e foarte hrănitor, exceptând cazul în care înfundă şi blochează. Boabele de grâu sunt pectorale (combat afecţiunile la plămâni) şi calmante, ind luate în decoct; decoctul din grâu se dă copiilor mici, aceasta ind băutura lor zilnică. Făina se foloseşte extern pentru a moleşi tumorile şi a potoli durerile, mai ales pentru inamaţiile ochilor sub formă de cataplasmă, pentru erizipel (boală infecţioasă şi contagioasă care se manifestă prin inamarea şi înroşirea unei porţiuni delimitate a pielii) şi durerile de gută, aplicată uscată sub formă de pudră. Tărâţa se dă în infuzii pentru durerile de piept; sub formă de cataplasmă sau pliculeţe, curăţă murdăria din cap. Grâul zdrobit şi aplicat pe muşcătura de câini împiedică evoluţia veninului prin forţa atracţiei şi omoară furunculele. Dacă un bolnav de gută îşi pune picioarele până la genunchi în grâu, acesta le va deshidrata şi el va  alinat. Făina gătită sub formă de clei este bună împotriva hemoptiziei. Grâul de vară serveşte la formarea amidonului. OU VEGETAL, remineralizant, Proprietăţi: Indicaţii: Demineralizare, oboseală generală,antianemic, tulburări de tonic. creştere. Antropozoe: Grâul posedă un caracter solar însoţit cu pământul în momentul sintezei organice a hidraţilor de carbon. Cerealele sunt legate de procesul siliciu care este un proces nutritiv. Lumina ascunsă care aprinde focul discordiei. Relaţii psiho-existenţiale: O mare forţă a luminii îngropată într-un colţişor ascuns al inţei. Până în prezent, această mică energie a servit la a aprinde ăcările discordiei, a întreţine războiul între contrarii, a goli creierul pentru a introduce aici frământarea şi delirurile. Acum vine momentul de a separa fructul de ramură, de a tăia cordonul ombilical. Acum este vremea armoniei contrariilor prin forţa unei căi de mijloc care va ridica cele două părţi prezente. Triticum aestivum în spagirie este Elixirul bogăţiei, al potenţialităţilor ascunse. Suetul îşi urmează soarele interior, culege recolta din toate timpurile.



193 Triticum aesti-

vum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin

aceste cuvinte-cheie: Metabolism, digestie,rinichi intestin subţire,disfuncţii), amenoree,angoase, menopauză, demineralizare, depurativ, (calculi, reglator al sistemului nervos central, tonicitate a venelor, hipoză, hipotalamus.

GUGGUL A74. Commiphora mukul Familia Burseraceae; partea utilizată: răşina Etimologie: Guggul - Commiphora mukul, din familia Burseraceae, guma-răşină uleioasă secretată de această plantă din regiunile deşertice ale Indiei este un drog la care recurge medicina Ayurveda pentru tratarea reumatismului, obezităţii şi a diverselor dezechilibre lipidice. Istoric: Guggul-ul este un arbust care creşte în tuşuri, cu ramuri spinoase şi are coaja de culoarea plumbului. Această specie creşte în zonele aride din nord-estul Indiei şi Pakistan. Drogul este recoltat la intervale regulate pe parcursul a câtorva săptămâni, în urma incizării superciale a scoarţei trunchiului şi a ramurilor mai groase. Substanţa bună calitate sub forma unor fragmente ca uscată deaua, de translucide, galbensepalprezintă sau verzulii, cu miros aromatic şi amar, balsamic. Probele cu guggul au dus la comercializarea în India a guggulipidei, recomandată în tratamentul hiperlipidemiilor mixte, a hipertrigliceridemiilor şi a hipercolesterolemiilor. Proprietăţi: HIPOCOLESTEROLEMIANT, stimulent tiroidian Indicaţii: Dezechilibre lipidice, hipercolesterolemie, reumatism, obezitate. Antropozoe: Familia Burseraceelor se remarcă prin existenţa canalelor prin care curge răşina, în scoarţă şi lemn; cei mai utilizaţi sunt arborii de talie mică, ce permit incizarea în vederea recoltării răşinilor nobile şi a balsamurilor: tămâie, smirnă etc. Vedem aici o pietricare a superiorului cosmic în interiorul pământescului; focul srcinar acceptă să rămână prins în imobilitatea vegetală.

194


Întoarcerea la unitatea inţei, înainte de a înfrunta diversitatea.

Relaţii psiho-existenţiale: Un asemenea bolovan este greu să pătrundă căldura păzite cu străşnicie. Aparenţă minerală, în închisă, ca inţei urmareinterioare a unei jigniri suportate într-o altă viaţă, o existenţă îndepărtată mai deschisă elementelor şi vieţii naturale. Acesta este momentul reîntoarcerii la profunzimile secrete ale inţei înainte de a înfrunta din nou diversitatea. Commiphora mukul este în spagirie elixirul interiorizării superiorului până la nivel corporal. Nu se poate exprima în cuvinte acea căldură care se trezeşte în el. Ajută la canalizarea ardorii spiritului în materie. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Commiphora mukul va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte cheie: Colesterol, obezitate, probleme tiroidiene, cat, pancreas, stomac, hipotalamus.

HAMAMELIS A75. Hamamelis virginiana Hamamelidaceae; partea Familia utilizată: frunzele, scoarţa Etimologie: Hamamelis - Alunul vrăjitoarelor. Utilizat de multe secole de indienii din America, nu a fost introdus decât de scurtă vreme şi în medicina clasică. El a fost de asemenea numit digitalin pentru vene, datorită proprietăţilor sale. „Ochiul albastru închis.” Istoric: Hamamelisul de Virginia este un arbust care creşte din abundenţă în Statele Unite şi în special în statele Pennsylvania şi Virginia, şi care a fost adus în Europa în anul 1736 de către Collinson. El furnizează ca material medical frunzele şi scoarţa. Frunzele au o nuanţă verde mat şi uneori roşiatic; gustul lor este uşor amar şi astringent şi sunt lungi de 10 până la 12 centimetri, late de


195

la 7 până la 8 centimetri; membranoase sau uşor întărite, marcate de nervuri proeminente pe faţa inferioară. Aceste nervuri poartă perişori dispuşi sub formă stelată. Plantavaricoase este tonică, bună din împotriva ulcerelor şi a astringentă, hemoragiilorantihemoroidală, uterine. Apa distilată frunze şi ramuri de hamei au fost foarte la modă în America pentru îngrijirea pielii. Hamamelisul se aă de asemenea la baza loţiunilor destinate băilor pentru ochi. Proprietăţi: TONIC VENOS (conţine vitamina P), astringent şi vasoconstrictor, hemostatic, bacteriostatic, antidiareic, cicatrizant. Indicaţii: Insucienţă venoasă, hemoragii, fragilitate capilară, echimoze produse de cel mai mic şoc, cuperoză, hemoroizi sângerânzi, ebite, ulcere ale picioarelor, varice, metroragii, congestii uterine, probleme de menopauză, congestii ale prostatei. Antropozoe: Plantă cu un ritm vegetal independent şi invers: vara îşi păstrează în interior culorile şi parfumurile, iar iarna manifestă în exterior un proces oral hibernal. Prin taninurile pe care le conţine, ea consolidează astralul în eteric şi stăpâneşte excesele metabolice.

Destinul său este diferit al celorlalţi. Relaţii psiho-existe nţiale:deCelui sau celei care nu se supun ordinii sociale instituite de masele ce-i înconjoară, deoarece vechile dureri rămân vii chiar şi după trecerea timpului. Timpul său nu a venit încă, destinul său este diferit de al celorlalţi. Hamamelisul este în spagyrie elixirul celui care trebuie să-şi încheie maturizarea în tăcere înainte de a apărea pe deplin în afară, cu condiţia ca el să-şi aleagă singur mijloacele. Este un elixir discret, care nu bate la ochi. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Hamamelis virginiana va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţie, vene, picioare grele, hemoroizi, ebite, echimoze care apar la cel mai mic şoc, acumulări toxice în colon, congestia prostatei, blocaje emoţionale.

196


HAMEI

A76. Humulus lupulus Familia Cannabinaceae; parte utilizată: inorescenţele femele

(conurile) Etimologie: Hamei - Humulus lupulus. Humulus era cuvântul latin folosit mai întâi cu sensul de pământ, până în epoca lui Cicero, când a fost introdus termenul terra; el vine din grecescul chamai, la pământ, iar în rusă, egal. Rădăcina hem vine din hom-o, locuitor de drept al pământului, prin opoziţie cu divus, deus, zeu care locuieşte în ceruri. Humulus lupulus: lup care se ascunde sub ramurile sale, umil; în mod asemănător, această plantă invadează câmpurile ca un lup. Humulus: numele sclavului schmeli; în Caucaz, prin secolul al VIII-lea, hameiul a fost amestecat în fabricarea berii de orz, şi astfel a apărut prima bere. Numită de asemenea şi viţa nordului sau salsaparila indigenă. Plantă amară. Istoric: Hameiul este o plantă ce se caţără şerpuitoare până la înălţimea unui mic arbore. Există două specii: una femelă şi una masculă. Partea masculă poartă ori şi fructe, iar cea femelă, care este mult mai joasă şi mai puţin frumoasă, nu poartă decât arareori fructe. Ambele cresc pe lângă zăplazuri, de-a lungul drumurilor, pe marginea apelor curgătoare. Toate părţile plantei conţin multe săruri esenţiale şi ulei. Se folosesc orile şi părţile înalte ale mlădiţelor de sex masculin care apar în luna martie. Florile sunt calde, desicative, amare, blânde şi discusive. Principala lor utilizare în uz intern, sub formă de decoct, este în cazul obstrucţiilor splinei şi catului, hepatită, stările de rău datorate ipohondriei, declanşează ciclul menstrual şi purică sângele, stimulează producerea urinei, pentru mâncărimi. În uz extern se foloseşte pentru alinarea durerii, vindecarea contuziilor, luxaţiilor şi a unor tumori. Hameiul mâncat primăvara sub formă de asparagus sau în salată purică sângele şi protejează împotriva râiei. Miezul mlădiţelor, ca şi seminţele, sunt bune împotriva viermilor intestinali. Florile macerate în puţin lapte de capră sunt recomandate pentru puricarea sângelui; sunt remarcabile în caz de scorbut, stare de rău datorat ipohondriei, în probleme ale splinei, herpes, râie şi alte infecţii


197

cutanate; decoctul lor vindecă pe de-a-ntregul fermentul patogen care pare a  implantat în substanţa sângelui. Siropul de hamei purică de asemenea şi sângele, precum şi sucul din vârfurile mlădiţelor, sucului de fumariţă. Florile şi fructele hameiului mascul asemenea intră în compoziţia berii. Cea mai importantă întrebuinţare a hameiului vizează problemele capului. Numită şi Lupus salictarius, pentru că se spune că adesea se înfăşoară în jurul sălciilor, în apropierea cărora creşte. Proprietăţi: ECHILIBRANT NERVOS, sedativ, hipnotic, anafrodiziac, estrogenic, tonic amar, stomahic, echilibrant digestiv, galactogog, bactericid, antifonic, diuretic. Indicaţii: Cicluri dureroase, probleme de menopauză, probleme digestive, dispepsie nervoasă, iritaţii intestinale, anxietate, inapetenţă, migrenă, anemie, convalescenţă, astenie, surescitare în cazul bărbaţilor, insomnie, acnee. Antropozoe: Omul trebuie să ajungă la idealul exprimat de: „Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi”, să se întoarcă la propriile sale fundaţii eterice şi vitale graţie în principal gustului amar care favorizează o încarnare mult mai coerentă în ansamblul astral şi eteric.

Propriapsiho-existenţiale: lume creată pespinarea inţelor considerpe atetine inferioare. Relaţii „Omule, cunoaşte-te însuţi” scria pe poarta ce păzea intrarea către mistere; adică este nevoie să devii umil, cu scopul de a-ţi menţine privirea interioară aţintită asupra a ceea ce este inţa cu adevărat. Şi de asemenea trebuie să i om cu adevarat şi să nu te consideri o inţă superioară, zeiească şi orgolioasă, care se foloseşte de ceilalţi pentru a-şi îndeplini propriile fantasme şi a-şi ridica propria lume pe spinarea inţelor considerate a  inferioare. Hameiul este în spagirie elixirul umilinţei; „lupul devine umil” şi noi trebuie să protejăm această umilinţă a lupului din noi. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Humulus lupulus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţie, maladia Raynaud, sclerodermie, cicluri dureroase, ovare, digestie, stomac, insomnie, stres, angoasă, echilibru nervos.

198


HASMAŢUCHI (Asmăţui) A77. Cerefolium sativum Familia Umbelifere; parte utilizată: planta înorită. Etimologie: HASMAŢUCHI - Plantă a lui Ceres; este aducătoare de bucurie prin eleganţa frunzelor sale şi delicateţea parfumului său. Din grecescul kairo (bucurie) şi phyllon (frunză). Istoric: Plantă potajeră destul de comună, hasmaţuchi se cultivă în grădini; este, de obicei, în vigoarea sa primăvara; toate părţile sale au un miros şi un gust dulci şi plăcute; planta conţine multă limfă, ulei semiexaltat şi sare esenţială. Hasmaţuchi e cald şi desicativ, rezolutiv, diuretic, aperitiv, provoacă menstruaţia la femei, atenuează şi scoate piatra de la rinichi; resoarbe sângele coagulat prin tenuitatea (subţirimea) substanţei sale, este febrifug; tămăduieşte cancerul, înlătură obstrucţiile şi provoacă lent somnul. În ceea ce priveşte folosirea sa externă, în cataplasmă şi fomentaţie, este nemaipomenit în colica nefretică, în reţinerea de urină şi pentru erizipel. Proprietăţi: STIMULANT ENDOCRIN GENERAL, diuretic, depurativ primăvăratic, hipotensiv, emenagog, antihemoroidal. Indicaţii: Oftalmii, anemie la tinere (cloroză), limfatism, tulburări ale circulaţiei, insucienţă hepatobiliară. Antropozoe: Bogăţie foarte mare a formelor foliare într-o veritabilă explozie aeriană, este un gen de volatilizare a plantei de la Apă la Aer, de la eteric la astral. Umbeliferele sunt foarte sensibile la această confruntare. Înorirea aeriană merge până la a rupe orice alianţă cu elementul Apă pentru a se asimila mai bine domeniile aerian, astral, animal. Aici toată energia mirositoare orală e ca densicată în elementul foliar, într-un parfum mai dens, mai greu, mai aspru decât dacă energia mirosului ar  rămas la nivelul orilor, ca în cazul lavandei sau trandarului, de exemplu. Aceste umbelifere întăresc acţiunea astrală asupra corpului eteric, favorizând astfel secreţia; ele aduc corpul astral prea ataşat de o zonă organică la o destindere centrifugă,


199

ceea ce explică şi faptul că aceste plante ajută la a face să se deruleze mai bine procesele de dezvoltare ale materiilor, în special în digestie. Uneşte cu mierea cea dulce Hasmaţuchi zdrobit:

Alină cancer; în vinpeinfuzat, Zdrobitunverde, aplicat durere în compresă, El calmează slăbiciunea unei părţi dureroase; Eliberează prin vomă stomacul descărcat; Şi menţine relaxat şi liber un abdomen degajat. Intensă înorire a sentimentelor, deschidere a intuiţiei. Relaţii psiho-existenţiale: Elixirul spagiric Cerefolium sativum favorizează deschiderea către simţul intuitiv până atunci găzduit în structurile pe care inţa le credea solide şi protectoare. Necazurile şi pasiunile care blocau schimburile se transmută într-o intensă înorire sentimentală, ca nişte parfumuri ale inţei interioare care urcă în zonele sale conştiente şi iau contact cu anturajul. Fiinţa se resimte şi începe, într-un mod cu totul natural, să se iubească. Aspectele corporale şi materiale sunt puse în joc şi avansează pe un drum evolutiv, destinul terestru ia un sens pozitiv. Nu ajunge doar să ştim că inţa este purtătoare de fericire şi iubire, dar este bine să ne şi folosim de aceasta. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cerefolium sativum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie:

Circulaţie capilară, sindromul lui Raynaud, probleme oculare, toxine, hipertensiune, imunitatea, echilibru hormonal, util în cancer.

HIBISCUS A78. Hibiscus sabdariffa Familia Malvaceae; partea utilizată: orile Etimologie: Hibiscus - Ketmie, vechi nume grecesc al nalbei mari (ibiskos). Originară din America Centrală, dar probabil că fusese introdusă dinainte în lumea antică, hibiscusul este cunoscut sub diferite nume: ceai roşu, ceai Karak, măcriş de Guinea, trandaraş. Istoric: Aceasta este o specie care creşte tot atât de bine în regiunea tropicală Santa Cruz (700 m), ca şi în văile calde din Cochabamba (2500 m) în Bolivia. Frunzele şi orile se folosesc proaspete sau uscate, în infuzie pentru a facilita digestia şi împotriva durerilor stomacale.

200


Rădăcina se foloseşte proaspătă sau uscată, bucăţi conice, în decocturi purgative. Caliciul său este foarte dulce şi de aceea creolii îl folosesc la prepararea dulceţurilor şi jeleului, care sunt foarte ecace contra pulmonare; pentru acelaşi motiv pun de şi învedere ceai. Ceaiul afecţiunilor din frunze este hipotensiv şi răcoritor. Din îl punct farmacologic, această plantă are o acţiune antibacteriană asupra bacililor ce produc infecţii ale căilor urinare; orile sunt antispasmodice, antihipertensive şi de asemenea, antihelmintice. Proprietăţi: ANTISPASMODIC GASTROINTESTINAL ŞI UTERIN, laxativ moderat, hipotensor, antihelmintic. Indicaţii: Hipertensiune, astenii funcţionale, slăbiciune, anorexie. Antropozoe: Fructele Malvaceelor sunt impregnate de mucilagii care împiedică înăsprirea şi permit alinarea inamaţiilor exterioare şi interioare. Modul foarte blând prin care este separată sfera astrală de către procesul oral nu îngăduie ca anumite specii de nalbă să devină toxice. Acţiunile lor terapeutice se adresează în mod logic proceselor metabolice. Acţiunea tranchilizantă şi sedativă a orilor de nalbă se explică prin efectul procesului oral care ia naştere prin intervenţia astralului în corpul vegetal al plantei. În cazul insomniei, inţa umană se confruntă cu dicultăţi în a-şi detaşa corpul astral de cele două corpuri inferioare (zic şi eteric). Suetul imatur îşi caută un corp. Relaţii psiho-existenţiale: Rănit în focul vieţii, în Eul profund. Forţa unui suet încă nematurizat se răspândeşte în lumile semiobscure şi calde, în căutarea unui corp. Sunt atinse zona afectivă şi plămânii; bucuriile interioare sunt reprimate până în punctul în care inţa devine un călău interior. Elixirul spagiric de Hibiscus sabdariffa tonică şi reîmprospătează sângele; ajută suetul să accepte cu blândeţe corpurile pe care le cuprinde. Deschiderea sferei pulmonare permite integrarea dorinţelor pentru a le trăi din interior fără tensiune sau brutalitate. Elixir ce permite expansiunea. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Hibiscus sabdariffa va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Hipertensiune, reglator al tensiunii arteriale, probleme de ritm, risc de infarct, edeme, varice, constipaţie, obezitate, toxine mentale şi emoţionale, anorexie.


201

HEAN A79. Cochlearia armorica Familia Cruciferae (Brassicaceae); partea folosită: rădăcini proaspete. Etimologie: Hrean provine din latinescul raiz, radix, rhiza care înseamnă rădăcină, şi fars, care înseamnă acru, deci rădăcină acră. Mai este numită Cohlearia din Bretania sau hrean ori muştar. Rădăcina din hrean trebuie să e culeasă la cel mult un an sau cel puţin la doi ani. Plantă picantă. (Medicina chineză) Istoric: Hrean sălbatic, Raphanus rusticanus, Cohlearia folio cubitali este o plantă pe care D-l Tournefort a plasat-o printre speciile de Cohlearia. Rădăcina sa e groasă şi lungă, agaţătoare, albă, cu un gust puternic acru şi înţepător; creşte în grădinile şi în locurile cu umezeală şi conţine multă sare esenţială şi volatilă. Dat pe răzătoare, hreanul e folosit pentru a condimenta carnea, unii îl numesc muştarul nemţilor. Se foloseşte şi în medicină pentru că amplică pofta de mâncare; e o plantă erbinte, puricatoare, înţepătoare, atenuantă şi are aceleaşi proprietăţi ca şi ridichea de iarnă dar mult mai puternice. Savoarea sa penetrantă arată că această plantă este impregnată de o sare volatilă acră care se degajă şi pişcă ochii celui care o taie, pierzându-se apoi în digestie. Datorită acestei săruri volatile acre, hreanul se aă printre primele medicamente antiscorbut care acţionează, corectând şi distrugând acidul viciat al scorbutului. Rădăcina de hrean tăiată rondele o infuzăm în vin simplu. Etmuller spune că ar  cunoscut un soldat care a fost vindecat cu această infuzie, la fel şi o femeie hidropică şi scorbutică, cu picioarele umate şi cu tuse a fost vindecată după ce a folosit remedii obişnuite cu rădăcină de hrean sălbatic infuzată în vin, mărunţit şi zdrobit într-un mojar fără altă licoare; bolnava a băut lichidul ltrat care a puricat-o, continuând mai multe zile la rând; ceea ce reiese că hreanul sălbatic are o virtute vomitivă. Hreanul sălbatic curăţă tartrul mucilaginos, vindecă deci în mod specic scorbutul, provoacă apariţia urinei, elimină pietrele de la rinichi; hreanul este bun

202


în caz de colică nefretică, pentru retenţiile urinare, pentru menstruaţii, pentru întinerire, pentru obstrucţiile splinei, pentru hidropizie. Sucul sau infuzia în oţet din hrean, băut, îndulcit cu miere şi cu puţină apă produce instinctul vomitiv. Această rădăcină, zdrobită şi sucul său extras curăţă mai întâi contuziile; trebuie oprită aplicarea lui când începe să usture. Proprietăţi: STIMULANT NUTRITIV ŞI DIGESTIV, stomahic antiscorbutic (bogat în vitamina C), acţiune anticancerigenă, expectorant, diuretic. Uz extern: lubreant în caz de dureri reumatismale, gute, stomatite (clătiri ale gurii). Precauţii: În cantitate mare provoacă deranjări şi iritaţii ale intestinului. În ceea ce priveşte uleiul esenţial: risc de cefalee, acces de tuse. Atenţie la iritaţia ochilor (reacţii de hipersensibilitate), foarte iritant pentru piele. Antropozoe: Atât în cazul rădăcinii de hrean cât şi în cazul plantei, ca sursă de siliciu, aceasta acţionează în mod esenţial asupra polului neuro-senzorial al omului reparând (datorită sulfului pe care îl conţine) problemele care apar din cauza proceselor sulfuroase anormale (inamaţii), unde ca predominau proceseleo sărate. Ritmul său vitaldezlănţuite este rapidacolo şi energic toate cruciferele; mare dorinţă de viaţă o parcurge. A gândi este penibil. Se împrăştie, se împarte... Relaţii psiho-existenţiale: Obosită, uşoară stare febrilă, muşchi şi articulaţii dureroase, dinţi care se desfac din gingii, dureri de gât, atroe, răni care apar fără motiv. Stare egmatică, a gândi este penibil, disperat. Curenţi subtili coboară rapid în sacrum, materia sacră a încarnării fără creier, înţelegerea procesului care are loc. Călătorie în capul său, dar uită şi reia contactul; frăgezimea vieţii. Se împrăştie, se împarte; întărirea catului şi splinei. Acumulează infecţii şi îşi blochează plămânii. Elixirul spagiric din Cochlearia armorica purică creierul şi diminuează mirosurile urâte, uidicând umorile care nu cedau, obstacolele în calea marii dorinţe de a trăi, care acum vor străbate corpul.


203

Purică atât la nivel inferior cât şi în partea superioară. Vechile scheme de viaţă sunt arse de esenţele sulfuroase ale acestei rădăcini; aduce un bun echilibru bolului alimentar, purică toate putrefacţiile interioare. Readuce în inerţia forţă frăgezimea verticalitatea, înlătură din jur. suetului, tinereţea, puterea şi Creşte puternic rezistenţa la entităţile astrale şi inutilităţile create de furiile implicate într-un umanitarism dogmatic care vrea să impună un nou ordin de pace mondială. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cohlearia armorica va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Diuretic, rinichi, digestie blocată, căi respiratorii, inamaţii, articulaţii, stimulează energia, adaptare la stress, acţiune de drenaj (combate umiditatea).

IABĂ NEAGĂ A80. Caluna vulgaris Familia Ericaceae; parte utilizată: ori şi vârfuri de crengi înorite

Etimologie: IARBA NEAGRĂ - Provine din celticul brwg: tuş. Callune, grecescul kallyntron: mătură, având în vedere soliditatea micilor ramuri. Kallunein: a curăţa. Erica, grecescul ereike: eu zdro-

besc, sparg. Iarba-neagră curăţă rinichiul, zdrobeşte calculii urinari. Plantă lunară, ea acţionează asupra celei de-a 2-a chakra (renal); este un puricator al corpului astral şi al amestecurilor karmice tari ca piatra. Iarba-neagră este brizantă. Plantă acidă (Medicina chineză). Istoric: Iarba-neagră este un copăcel care creşte pe terenurile aride, în păduri; conţine multă sare şi ulei. Frunzele şi orile sale sunt potrivite pentru piatra la rinchi, pentru a excita urina, pentru muşcăturile animalelor veninoase, pentru a rezista la venin; se iau în decoct. Cu siguranţă, cunosc mai mulţi oameni, spune Matthiole, care, având o viaţă cumpătată, au fost vindecaţi de piatra la rinichi şi au expulzat-o în bucăţi mici folosind numai acest decoct.

204


Decoctul orilor luat în băutură este ecient în cazurile durerilor de şale şi burtă; sucul lor distilat este bun pentru slăbiciunea ochilor. Uleiul aceloraşi ori prin infuzie sau prin coacere este excelent pentru pecinginile de peANTISEPTIC faţă. Proprietăţi: ŞI SEDATIV URINAR, diuretic, antireumatismal, astringent, antidiareic. Indicaţii: Prostatite, cistite, colibaciloze, reumatism, gută, inamaţie renală, litiaze urinare, diaree. Antropozoe: Ca şi celorlalte Ericaceae, îi plac lumina, umiditatea şi prospeţimea reunite; o puternică predominanţă a energiilor cosmice asupra energiilor terestre slăbite este în acţiune în locurile unde ea creşte. Ericaceea are o predilecţie pentru terenurile silicioase, granitice, în care elemente luminoase sunt încorporate în stâncă; siliciul ind de la lumina mineralizată. Impulsul oral cosmic este ca aspirat de planul vegetativ foliar, fructul se umă de energiile pământului şi ale apei. Găsim aici multe taninuri, caracteristică a plantelor care primesc, în mod special, puternic astralitatea în structura lor eterică, de unde şi bogăţia lor orală. Este o plantă care acţionează cu totul particular în inamaţii, răcelile lichide, gută, reumatism. Vechi tabuuri instituite ca sanctuare interioare. Relaţii psiho-existenţiale: Face să cadă vechile tabuuri ridicate ca sanctuare neînsueţite umplute de regrete eterne; acestea invadează sfera vitală nemailăsând loc prezentului trăit. Plantă brizantă al cărei Elixir spagiric ajută la curăţarea sentimentelor împietrite şi permite redescoperirea altora într-o relaţie mai atentă, mai plină de respect faţă de celălalt. Elixirul spagiric Caluna vulgaris deplasează munţii ştiinţei rigide şi ai împotrivirii. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Caluna vulgaris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Reglare hormonală, hipoză, metabolism, obezitate, intoxicaţii, gută, sechele de probleme pulmonare, prostatite şi cistite cronice, recentrare prin raportare la sine însuşi.


205

IENUPĂ (bace) A81. Juniperis communis Familia Cupressaceae; parte utilizată: bace uscate Etimologie: IENUPĂRUL - Juniperus communis. Junior: tânăr, generat, sau junix: juncă; parere: a naşte, a crea; deoarece Ienupărul generează fructe noi, în timp ce altele se coc. Este piticul liniştitor şi binefăcător printre conifere. Gustul aspru al bacelor i-a dat plantei denumirea savantă, pornind de la cuvântul celtic juneprus, care semnică aspru. El este consacrat Fecioarei Maria. Ienupărul este antidotul ispititorului încolăcit pe ramurile arborelui cunoaşterii binelui şi răului, al dualităţii. Numit uneori Petron, această plantă era deja considerată, în Evul Mediu, un remediu universal, un panaceu. După medicina populară, acela care mănâncă în ecare zi o bacă de ienupăr va  cruţat de boală şi va trăi până la bătrâneţe. Abuzul de bace poate, totuşi, să irite aparatul urinar. Plantă dulce (Medicina chineză). Istoric: Ienupărul este un arbust mereu verde, care creşte pe câmpuri şi în păduri; el conţine mult ulei şi sare esenţială. Părţile utilizate sunt lemnul, bacele, goma şi fungusul. Lemnul e cald şi uscat, parfumat, mai ales dacă se taie în luna martie. Răzătura sa se foloseşte pentru a face săculeţi sub formă de bonete, datorită virtuţilor sale cefalice şi nervine. Bacele sale sunt calde, uscate, discusive, incisive şi atenuante; se folosesc, mai ales, pentru a elimina urina, transpiraţia şi menstruaţia la femei, de a înlătura obstrucţia splinei, a vindeca bolile capului, ale nervilor, pieptului, tusea, colica şi durerile cauzate de gaze; în sfârşit, de a curăţa mucilagiile vâscoase ale rinichilor şi vezicii; fumul de bace şi ramuri este folosit pe timp de ciumă. Aceste bace trebuie culese când soarele se aă în semnul zodiacal al Fecioarei: trebuie să le alegem proaspăt uscate, mari, bine coapte, cu un miros

206


puternic şi aromat. Matthiole spune că a văzut vindecându-se oameni ţinuţi la pat de guta sciatică, îmbăindu-se până la rinichi, după ce au fost curăţaţi, într-un decoct concentrat din lemn de ienupăr, tăiat în bucăţi, făcutautor în apă, aţâţând acestahidropici părţile bolnave. Acelaşi spune că acuvăzut vindecaţi, pentru că au băut 4 sau 5 uncii de leşie, din cenuşă de ienupăr, făcută în vin alb, care este şi ea excelentă pentru a curăţa rinichii de orice litiază. Goma de ienupăr, pe care arabii o numesc Sandaracha sau Sandarax, este caldă, uscată şi discusivă; se foloseşte în resorbţia unui chist, răceală, retracţie şi alte afecţiuni ale nervilor, în răcelile capului. Lacul lichid se face cu această gomă dizolvată în ulei de in. Este bun pentru arsură şi pentru a calma durerile, mai ales cele de hemoroizi. Nu trebuie să se confunde Sandaracul arabilor, de care vorbim aici, care este lacul, cu Sandaracul grecilor, care este orpimentul, arsenicul roşu. Vinul alb, în care am pus la ert vârfurile de crengi de ienupăr, este foarte diuretic şi mai mulţi autori ne asigură că au vindecat hidropici prin acest decoct. Se fac din bace un lichid, un spirt, un ulei, o sare, o peltea, un extract, un vin în timpul recoltei viilor. Ceaiul făcut cu lemn de Ienupăr este sudoric. Se lasă să ardă în case, asemeni bacelor, pentru a parfuma camerele şi pentru a le purica de mirosul urât. Fungusul sau ciuperca, care creşte în luna mai pe ienupăr sub formă de muşchi, serveşte soluţiei oftalmice. Este una din cele mai de folos plante din Europa. Cofetarii acoperă bacele cu zahăr şi fac din ele un fel de drajeuri, pe care le numesc Drajeuri de Saint Roch, din cauză că sunt bune pentru ciumă.

Proprietăţi: ANTISEPTIC SANGVIN, URINAR ŞI RESPIRATOR, expectorant, diuretic, antigutos, eupeptic, stimulant al apetitului, tonic digestiv, antireumatismal, stimulent uterin, emenagog. Indicaţii: Afecţiuni ale sângelui şi căilor urinare, exces de acid uric, cistite, artrită, reumatisme cronice, infecţii bronhopulmonare, tuberculoză, inapetenţă, menstruaţie dureroasă, efect antiviral asupra virusului de herpes, acnee.


207

Dureri reumatismale (fricţiuni cu ulei volatil diluat în alcool de 40°C). Precauţii: În doză ridicată sau în timpul unor cure prea prelungite, el provoacă o iritarepersoanelor a rinichilorsuferinde (risc de hematurie şi albuminurie). Nu este indicat de insucienţă renală. A nu se folosi în timpul sarcinii. A nu se depăşi niciodată cure de 6 săptămâni consecutive. Antropozoe: Plantă plină de energie calorică; formatoare şi protectoare a vitalităţii interioare a omului. Protejează omul de forţele demoniace ale naturii, abandonată ei înseşi în jocul dualităţii; ea întăreşte cu căldură conştiinţa în frigul acestei lumi decăzute. Bună pentru plămân, baca sa parfumată Alungă accesul de tuse încă viu şi cronic Scoate din corp un venin periculos,

Sămânţa sa arsă calmează o durere de cap îngrozitoare. A uitat de dreptul său de a trăi. Relaţii psiho-existenţiale: Şi-a uitat dreptul de a trăi, se simte expus celor mai mărunte boli, atmosferă zică şi psihică poluate, lipsă de stabilitate interioară, de perseverenţă. Se zăpăceşte la cea mai mică furtună, îi pierde lecţia. Elixirul spagiric Juniperis communis impregnează planul terestru, pentru ca planul spiritual să se poată naşte în sânul lumii terestre. Vine să ajute omul care se simte pierdut în această lume, exilat, pentru a-l reîncălzi, a-l face să-şi accepte corpul, pentru ca Eul spiritual să continue să muncească în lumea terestră şi pentru ca experienţa sa de viaţă să-i e din plin benecă. Elixir purtător de noroc, care iubeşte omul şi-l consolează în drumul său către ceea ce este esenţial. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Juniperis communis, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Depurativ (piele), acnee, tonic digestiv, apetit, maladii degenerative, sistem renal şi respirator, migrene digestive, depresie, viziune asupra lumii, afecţiuni ale căilor urinare, cistite, gută, reumatisme.

208


ISOP A82. Hyssopus ofcinalis Familia Labiatae (Lamiaceae); părţile utilizate: frunzele, vârfurile înorite. Etimologie: Isops - din ebraică: Ezob: iarbă cu parfum plăcut sau iarbă sacră. Isopul menţionat în Biblie este în mod cert diferit de al nostru, care nu creşte în Palestina. Plantă a puricării la evrei, care era folosită la stropirea ritualică; ea pregăteşte psihicul să devină receptiv la misiunea sa spirituală mai înaltă. „Spăla-mă-vei cu isop şi mă vei înălbi” spune regele Solomon (Psalmii 51, 9). Isopul poartă semnătura lui Mercur şi se foloseşte în toate maladiile mercuriene în care plămânii sunt organul principal vizat. Plantă sărată. Istoric: Isopul este o plantă aromatică ce se cultivă în grădini. În medicină se întrebuinţează frunzele şi vârfurile înorite recoltate în august. El conţine multe uleiuri exaltate, precum şi săruri volatile şi esenţiale. Această plantă este caldă, desicativă şi bine înzestrată; ea taie, deschide şi curăţă. Este tăioasă, aperitivă, vulnerară şi fortiantă. Se foloseşte în special în maladiile plămânilor (silicoză), tuse, astmă şi alte probleme ale pieptului. Se foloseşte adesea isopul cu absint pentru alinarea stomacului; dar se foloseşte şi sub formă de decoct sau infuzie. Pudra de isop luată cu hidromel este foarte bună pentru afecţiuni pulmonare. Siropul de isop diluat de patru ori cu apă de paracherniţă (Parietaria ofcinalis) ajută al eliminarea pietrelor la rinichi precum şi a calculilor urinari. Infuzia din isop, smochin, virnanţ, miere şi apă este recomandată pentru astm şi tuse cronică. Pentru vânătăi şi contuzii oculare se pisează vârfurile de isop şi înfăşurate în tifon se erb, iar apa se aplică pe ochi; aceasta face să se dizolve cheagurile de sânge care împiedică vederea. Se foloseşte în uz extern pentru a curăţa matricea. Împotriva acufenelor, se toarnă picături în ureche cu o pâlnie. Planta pisată şi macerată în ulei este bună împotriva viermilor; de asemenea se mai foloseşte pentru


209

curăţarea gurii ca gargarisme. Proprietăţi: EXPECTORANT, FLUIDIFIANT, antitusiv, tonic, stomahic, digestiv, antiinamator intestinal, carminativ, diuretic, astringent, antisudoral. Indicaţii: Afecţiuni cronice ale căilor respiratorii, cataruri, bronşite, guturai, tuse, astm, dispnee (dicultăţi în a respira), inapetenţă, atonie digestivă, leucoree, litiază renală. În uz extern, pentru lovituri şi răni. Precauţii: Este bine să m precauţi cu uleiul esenţial, care provoacă crampe şi convulsii asemănătoare celor epileptice. Se interzice în cazul femeilor gravide şi al hipertensivilor. Antropozoe: Prin frunzişul său abundent dezvoltat, puterea sa curativă se adresează în special sistemului ritmic, inimii şi plămânilor. Acţiunii sale încălzitoare i se adaugă, din cauza conţinutului său de camfor, acţiunea sedativă şi antispasmodică. Isopul curăţă mucusul umed din plămâni; Plămânul este avid de isop înmuiat în miere, Atunci când tusea cea cronică el o încălzeşte; Şi feţei frumoase culoare îi dă. Un suet care are ceva de magician, cu aspecte bune şi rele. Relaţii psiho-existenţiale: Personalitate în acelaşi timp binefăcătoare şi malecă; poate  scandalagiul satului, micuţul cu gură mare pe care se poate conta ca să se dărâme autoritatea. Un suet care are ceva de magician, cu aspecte bune şi rele, se joacă cu diferite forţe oculte, ajungând uneori până la a se dezechilibra şi a lua din plin soluţii poluante astrale dicil de evacuat. De asemenea, este credinciosul oprimat care aspiră către puritate, alb, pe fondul culpabilităţii şi melancoliei care ajunge până la căderea lui Adam. Elixirul spagiric din isop purică suetul inţei şi mijloacele sale subtile de comunicare. El determină omul, care este o miniatură, un microcosmos, să ofere divinităţii interioare o sinteză armonioasă şi completă a ceea ce este lumea în mare, macrocosmosul. Elixirul din Hyssopus ofcinalis este spaima spiritelor duale şi demoniace. Mişcarea interioară declanşată de acest elixir persistă de-a lungul suişurilor şi coborâşurilor acestei experienţe terestre.

210



Hyssopus

ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Căile respiratorii în general (tuse, astm, bronşită), apetit,hipoză, acţiune antispasmodică, inamaţii intestinale, reglare hormonală, insucienţa vezicii biliare.

LAPACHO A83. Tecoma curialis Familia Bignoniaceae; părţi utilizate: măduva lemnoasă Etimologie: Lapacho - arbore divin pentru indieni, rezervor natural de ozon. Restructurarea eului şi a celorlalte corpuri mai dense printr-o reacţie în lanţ. Se adresează eului rămas fără scut protector, fără carapacea solidă care să împiedice pătrunderea lumii exterioare pline de pretenţii. Istoric: Abanos de Guyana, Pau d’arco - lemn de arc, în portugheză, este un arbore mare ce creşte în mod normal în pădurile primare, în zonele deschise. Creolii prepară din corola orilor un decoct la care adaugă zahăr până obţin un sirop pectoral pentru combaterea tusei şi gripei. indigenii Palikur din America de Sud,guturaiului, scoarţa trunchiului uscatăLa(cea proaspătă nu este considerată a  un remediu prea ecace), pisată n şi aplicată sub formă de plasture este utilizată ca remediu în cazul brucelozei. Plasturele se schimbă în ecare zi până la completa vindecare a ulceraţiei. Indigenii Wayapi foloseau scoarţa acestui arbore ca remediu împotriva febrei, strict controlat de către şamani; el este un arbore ce adăposteşte spiritele şi, prin urmare, este foarte rar retezat. Întotdeauna la Wayapi el este supranumit „cel care sparge topoarele” datorită faptului că lemnul său este atât de dur încât ştirbeşte tăişul toporului. Analizele efectuate de Hegnauer in 1964 menţionează prezenţa în acest lemn a chinonelor şi, în special, a celei numite lapachol. Această naftochinonă a fost regăsită în miezul mai multor Bignoniacee americane şi asiatice şi constituie un inhibitor al proceselor respiratorii. Rao (1974) a descoperit că lapachol-ul are o acţiune antitumorală asupra carcinosarcomului Walker 256 la şobolani ca


211

şi asupra sarcomului Yoshida. În plus, el prezintă proprietăţi antischistosomale, antiplasmodiale şi antibiotice. Nickell (1959) a semnalat proprietăţi fungicide şi antibacteriene asupra germenilor gram pozitivi şi negativi şi asupra i se atribuie măduvei acestui copac bacteriilor proprietăţi micotice. astringenteÎnşiBrazilia este folosită împotriva stomatitelor şi ulcerelor gâtului, de srcine silitică. Se foloseşte scoarţa trunchiului în doze mici, sub formă de decoct, în gargarisme, împotriva anginei: o linguriţă de pudră la o ceşcuţă, decoct, se bea de trei ori pe zi; împotriva ulcerelor gastrice, durerilor intestinale sau colitelor: două linguriţe de pudră în infuzie, pentru spălarea antiseptică a rănilor purulente şi a ulcerelor varicoase; şi ca pudră, ca şi hemostatic şi cicatrizant asupra rănilor. Scoarţa acestei specii latino-americane intră în tratamentul diverselor afecţiuni dermatologice. Proprietăţi: AGENT ESENŢIAL AL SISTEMULUI IMUNITAR, antitumoral şi protector anticanceros, antioxidant, protector celular, împotriva radicalilor liberi, bactericid, antiviral, antianemic, hipoglicemiant, antiinamator, anticoagulant; remediu complementar preţios în tratamentul artrozelor, artritei, reumatismului, ulcerelor, eczemelor, psoriazisului etc.; sedativ, diuretic, hipotensor, analgezic. Indicaţii: Decit imunitar, cancer, leucemie, diverse infecţii, ulcere varicoase, diabet, gastrită, reumatism, oboseală, anemie, cure de dezintoxicare. Lipsa unei protecţii, a unui scut protector. Relaţii psiho-existenţiale: Elixirul spagiric din Techoma curialis ajută la restructurarea eului şi a celorlalte corpuri mai dense, printr-o reacţie în lanţ. Se adresează eului rămas fără protecţie, fără un scut solid în faţa invaziei lumii exterioare pline de pretenţii sau care este percepută astfel. Elixir care xează. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Techoma curialis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Decit imunitar, drenarea toxinelor, cancer, infecţii diverse, ulcere varicoase, gastrite, reumatism, probleme psihologice în relaţiile afective, centrare în raport cu energiile părinţilor.

212


LAVANDĂ A84. Lavandula vera; Lavandula ofcinallis Familia Labiatae (Lamiaceea); părţi utilizate: orile, vârfurile înorite, frunzele. Etimologie: Lavanda - Lavandula: iarba spălătorilor; din rădăcina laver‚ a spăla; deci lavanda: a se spăla, a se purica, a primi apa,

umezeala, umilinţa, umanitatea, care este sigura atitudine interioară iniţiatică. Îl aduce pe om la punctul de pornire potrivit, la punctul iniţial: umilinţa. Paleta energetică şi terapeutică a lavandei este atât de vastă şi de variată, încât ea îndeamnă la o umilă puricare înainte de a se putea vorbi despre structura înşeptită a inţei umane. Lavanda ajută omul să dobândească o nouă vitalitate în acord cu ordinea superioară cea mai înaltă, care este într-adevăr şi va rămâne Vidul iniţial şi suprem, nobila umilinţă. Lavanda poartă semnătura zodiei Leului şi ajută în toate problemele de inimă şi stomac. Plantă amară. Istoric: Lavanda mascul şi femelă, Lavanda mas latifolia şi Lavandula foemina angustifolia, sunt două plante a căror diferenţă constă în mărimea frunzelor şi orilor. Masculul, care este numit aspic, le are mai mari şi mai puternic mirositoare, planta femelă,

numită simplu lavandă, are un miros mai agreabil; ambele sunt folosite în egală măsură. Se cultivă în grădini în toate ţările. Ambele tipuri de lavandă conţin mult ulei exaltat şi sare volatilă. În medicină se folosesc în principal orile, care sunt calde şi desicative, cu un gust uşor acru şi amar, cu o structură rezistentă, cu proprietăţi nervine şi antimigrenoase. Folosirea lor principală este în cataruri, reumatism, paralizii, convulsii, apoplexie, vertij, letargie, tremurături ale membrelor; stimulează producerea urinei şi declanşează ciclul menstrual şi travaliul; elimină gazele. Florile de lavandă sunt bune pentru fortierea creierului şi nervilor; ele alungă umorile rele prin transpiraţie. În uz extern ca spălături în zona capului pentru afecţiunile capului şi ale articulaţiilor; mestecată, este bună pentru cataruri, împingându-le şi împiedicându-le să ajungă la nivelul pieptului. Mirosul lor este de ajuns pentru a alunga păduchii; pentru aceasta


213

se freacă capul cu ulei din aspic, se lasă aşa acoperit peste noapte, dimineaţa se spală cu decoct de lavandă şi aceasta face ca păduchii să cadă cu toţii morţi. Se dă cu acest ulei şi pe lemnul patului pentru a alunga moliile. de spălat, pentru că se foloseşte în băi şiploşniţele spălături;şisau poateLavandula pur şi simplu pentru că spălătorii o pun între lenjeria lor spălată şi înălbită pentru a-i da un parfum plăcut. Proprietăţi: ANTISPASMODIC ŞI TONIC NERVOS, relaxant, antiseptic al căilor respiratorii, coleretic şi colagog, hipotensor, drenor şi diuretic, antireumatismal, antiseptic în cazul afecţiunilor intestinale şi genito-urinare. Indicaţii: Iritabilitate, stres, hipertensiune, palpitaţii nervoase, insomnie, ameţeli, migrene, diaree, blenoragie, spasme digestive, afecţiuni ale căilor respiratorii, bronşite, boli infecţioase (ale căilor respiratorii şi urinare), gripă, tuse normală şi convulsivă, astmă, laringită. În uz extern: contracţii, dureri musculare. Precauţii: Există riscul apariţiilor convulsiilor în cazul folosirii în doze mari a uleiului esenţial. Antropozoe: Dacă tuşul de rozmarin emană ceva puternic şi năvalnic, tufa de lavandă emană o pace dulce şi nobilă. Vindecă toate maladiile care îşi au srcinile într-un metabolism care nu mai este controlat de Eualeşiunui care,corp din astral cauzadezechilibrat. acestui fapt, moare în faţa acţiunilor distructive Revitalizare ordonată şi amplă conform unor criterii nobile. Relaţii psiho-existenţiale: Revitalizare ordonată şi amplă conform unor criterii nobile şi mai înalte. Ocolişurile, precum şi ceea ce nu este exprimat, sunt vide de substanţă, spălate de petele timpului şi păstrate în memorie. Spirtul răzbunător este atenuat şi lasă locul unei armonii bazate pe un eu sănătos regăsit, structurat pe şapte niveluri. Lavandula vera ofcinalis este in spagirie elixirul înălţării care recunoaşte viaţa ca ind maestrul cel bun şi drept, ce oferă învăţături infailibile. Deschide inţa către cunoaşterea ezoterică. Lavanda poartă semnătura Leului şi este bună pentru diferitele rele ale inimii şi stomacului. Stimulează şi eliberează organizarea Eului, dar tinde mai degrabă să conducă şi să liniştească corpul astral. Ea dirijează acolo unde sângele trebuie „să se urce la cap”,

214


stimulând activităţile metabolice. Readuce Eul acolo unde corpul astral a invadat una din funcţii (de exemplu, paralizia unui membru). Estecăile un bun antispasmodic în cazul tusei şi este un bun antiseptic pentru respiratorii. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Lavandula ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Iritabilitate, stres, dereglări hormonale, hipoză, agitaţie, reglarea generală a organismului, migrene pe bază nervoasă, spasme digestive, infecţii ORL.

LĂMÂIŢĂ

A85. Cymbopogon nardus

Familia Poaceae; parte utilizată: întreaga plantă Etimologie: LĂMÂIŢA Verbină a Indiilor; Iarbă de cămilă, Stuf parfumat. În latină, Cymbogon citratus, Cymbopogon, pogon: barbă. Creolii spală corpurile morţilor într-o baie cu decoct cu frunzele de Lămâiţă, pentru din ele murdăria rău. Esenţa de Verbină indiană saua alunga de Lemongrass, produsăşidespiritul Cymbopogon citratus, are un miros de lămâie foarte pronunţat, culoarea sa e galbenă sau maro-roşcat, densitatea sa e de 0,89 l. Ea este constituită mai ales din citral. Se prepară, de asemenea, în Madagascar, Tonkin, în insulele Antile, Guyana etc. Istoric: Stuful parfumat este o specie de Iarbă tunsă, care creşte în aşa mare cantitate în Nabateea, provincie din Arabia Fericită (Yemen), şi la poalele Muntelui Liban, încât serveşte de furaj şi de aşternut de paie pentru cămile, ea abundând pe pajiştile din India şi Malaezia; sunt specii de paie, scurte şi dispuse în tufe, care i se atribuie denumirii Andropogon Schoenanthus (spic cu barbă de bărbat). Ea conţine mult ulei exaltat şi sare volatilă. Tulpinile şi frunzele sale dau o esenţă aromatică folosită asemeni aceleia de Andropogon Iwarancusa, cu folos în unele ţări împotriva ulcerelor şi reumatismelor. Ea intră în compoziţia Teriacului. Este incisivă, atenuantă, pene-


215

trantă, detersivă; rezistă malignităţii umorilor şi este un excitant nervin. Este de leac, vindecă obstrucţiile, excită urina şi menstruaţia la femei; se foloseşte extern şi intern. Se foloseşte şi ca infuzie-ceai pentru răcelile puternice. Proprietăţi: Bactericid, antiinamator, antiinfecţios, antireumatismal, antispasmodic. Indicaţii: Colite spasmodice, enterocolite infecţioase, reumatisme, artrite. Antropozoe: Pretutindeni, o graminee rămâne o spadă vie de lumină care a fost plantată în pământ şi a prins rădăcină. Spiritul cosmic, solar, al plantelor, Eul lor, acţionează pe axa verticală a creşterii lor. Această familie de plante posedă o mare forţă vitală pentru verticalitate; şi armă cu putere acest principiu vertical. Închis în lumea sa. Relaţii psiho-existenţiale: Nu mai ascultă de ceea ce vine de la periferie, e ocupat în totalitate de a nu vrea să reproducă decât ceea ce aparţine micului său univers. Se inundă în apele stătătoare ale unui plan relaţional mâlos, ba chiar violent, în detrimentul căldurii unui eu superior, independent şi luminat. Hipersensibilitate la stimulii exteriori care vin din grupuri, dar care-l vor lăsa neterminat în maturitatea sa spirituală individuală. Nu are ochi decât pentru capacităţile sale de a se revărsa şi a se reproduce în schemele sale, fraţii şi surorile sale, în religie sau copiii săi. Elixirul spagiric Cymbopogon nardus face să crească şi structurează un suet care miroase frumos; oarea mistică a inimii se deschide şi se revarsă, deschizând inţa către spaţiile superioare, ne, către depărtările până acum inaccesibile. Alungă spiritele umate, rotunjite asupra lor însele şi dezvoltă un caracter solar unindu-se, printr-o iubire puternică, cu planul terestru în noi. Matricea noii inţe se ridică din obstrucţii; suetul iese din balonul său. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cymbopogon nardus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Stări infecţioase, toxine urmate de infecţii, spasmolie, paratiroide, inamaţii ale intestinelor, dureri de stomac (stres), exprimare a emoţiilor.

216


LĂSNICIO A86. Solanum dulcamara Familia Solanaceae; parte utilizată: tinereEtimologie: ramuri, frunze LĂSNICIORUL - Gust dulce care urmează celui amar, raportându-ne la gustul bacelor sale. Numit şi Viţa Evreului. Este planta bolilor cronice agravate de condiţiile de umiditate (climă rece şi umedă, ploioasă, locuri umede). Plantă dulce (Medicina chineză). Frigul umed şi efectele sale (Important). Istoric: Lăsniciorul creşte în locurile acvatice, de-a lungul pâraielor şi al şanţurilor; el scoate curpeni lungi, de obicei, de două sau trei picioare (1 picior = 0,324 m); conţine mult ulei şi sare esenţială. Este cald, febrifug, pulmonic şi omoară viermii. Frunzele şi bacele sale sunt desicative, digestive, detersive, rezolutive, potrivite pentru obstrucţiile catului, pentru hernii, pentru cei care sunt căzuţi din lună, pentru a dizolva sângele coagulat, ind luate sub formă de decoct sau altfel. Se foloseşte sub formă de cataplasmă asupra tumorilor mamelare cauzate de coagularea laptelui; zahărul şterge petele de pe faţă. Indicat în tratamentul bolilor pielii, al ulcerelor, reumatismelor, gutei, metastazelor lăptoase şi contra silisului vechi. Proprietăţi: DEPURATIV ŞI LICHEFIANT AL SÂNGELUI, antidiscrazic (stare generală), diuretic, antireumatismal, expectorant, anafrodiziac. Indicaţii: Dermatoze, acnee, eczeme, psoriazis, pletoră sangvină, reumatism, gută, diaree. Precauţii: În doze ridicate, poate provoca greţuri, palpitaţii şi iritare a tubului digestiv; pot rezulta ameţeli şi tulburări foarte grave. Antropozoe: Aici, planul astral cedează planului eteric toate drepturile sale, el nu se insinuează nici prea devreme nici prea puternic. Ridicatul conţinut de siliciu al lăsniciorului (18 % de acid silicic în cenuşa sa) îi dă posibilităţi de a acţiona puternic asupra sferei simţurilor şi asupra ectodermului.


217

De aici, utilizarea sa în inamaţiile cutanate, catarale (mucoase ale căilor respiratorii), în tusea convulsivă, afecţiuni ale mucoasei intestinului şi ale vezicii.

Ficatul ajutat de care o iubeşte, Dar nu oeste apropiaţi deplanta oribilapeapostemă Al cărei rău îl acreşte; dacă e cald, astringent; Sucul său îi redă uterului scurgerea. Este căzut din lună. Relaţii psiho-existenţiale: După gustul amar vine cel dulce. Pentru cei care sunt căzuţi din lună. Amortizează prin exibilitate pulsiunile de regrete legate de acţiunile noastre trecute; ranchiunile care vin din sferele noastre subtile găsesc locuri de dezamorsare în corpul nostru material, fără a  răpus. Solanum dulcamara, în spagirie, este elixirul care ajută la a pune dig peste cerul care cade pe cap. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Solanum dulcamara, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: circulaţie, sistem circulator, diuretic, gută, reumatism, probleme de piele (acnee, eczema etc.), digestie, stomac, oboseală generală.

LEMN DULCE glabra A87. Glycyrrhiza Familia Leguminoase; partea utilizată: rădăcinile. Etimologie: Lemnul dulce Glycyrrhiza. Glycys - dulce şi rhiza: rădăcină, rădăcină dulce. Mai este numită şi Liquirice sau Requelice, în Evul Mediu. Din lemn dulce se face o băutură numită coco. Infuzia obişnuită din spitale numită „Buna” era un amestec din Lemn dulce, orz şi pin. Este o plantă regeneratoare de noi celule şi protectoare a mucoaselor iritate. Plantă dulce care armonizează

218


savorile, uşurează absorbţia altor medicamente, tonică centrul şi elimină căldura; acţionează asupra celor 12 meridiane, dar în special asupra splinei şi plămânilor (Medicina chineză). Istoric: Lemnul dulce creşte în ţările calde în păduri, în locurile nisipoase; în medicină se foloseşte doar rădăcina sa; conţine mult ulei şi sare esenţială. Rădăcina de lemn dulce este moderată între cald şi rece, umed, pulmonic şi nefretic; domoleşte causticităţile umorilor, umectează pieptul şi plămânii, uşurează expectoraţia, dezalterează şi înmoaie burtica copiilor. Se foloseşte pentru tuse, răguşeală, eroziunea vezicii, aciditatea urinei: se foloseşte sub formă de praf, în infuzie şi decoct. Sucul îngroşat, de obicei ind prescris în afecţiuni ale gâtului, limbii şi laringelui: se ţine în gură pentru a-l lăsa să se dizolve puţin câte puţin pentru a corecta mai bine aciditatea limfei. Proprietăţi: ANTIGASTROLGIC (activitate tipică de pansament), ANTISPASMODIC (avonoide), antitusiv, expectorant, emolient, antiinamator, antiviral, antioxidant hepatoprotector, hipotensiv, hipolipemiant, imunostimulent (acţionează asupra virusului HIV), antitumoral, anorexant în caz de bulimie. Indicaţii: Ulcere gastroduodenale, constipaţie, halenă, tuse nervoasă, bronşite, angine (faringite, tabagism, gripă, artrită, hemoroizi,

dermatite, probleme ginecologice). Precauţii: În cantitate mare apare risc de hipertensiune arterială, pierdere mărită de potasiu şi o diminuare a diurezei. Antropozoe: Ritmul vital al acestei plante alternează între cucerirea înverşunată a terenului şi un proces oral efemer. În rădăcini sunt transpuse procese vitale pe care alte plante preferă să le consacre genezei fructului şi seminţelor. De asemenea dinamica particulară a acestei plante reface activitatea metabolică în regiunea plămânului; glicerizima care este un fel de saponină acţionează în acest domeniu.

Îmbibă-ţi plămânul cu lemn dulce În cavitatea lui moale el pătrunde şi alunecă. Irigă venele şi încălzeşte sângele Potoleşte setea; sucul său răcoritor Îndepărtează din stomac orice impuritate Respiraţia este stimulată şi se purică.


219

Apariţia unei ordini interioare. Relaţii psiho-existenţiale: Elixirul spagiric din Glycyrrhiza glabra favorizează apariţia unei ordini interioare pe care inţa o intuieşte dar nu poate încă recunoaşte întru totul şiînnici nu o opoate Cu orăbdare, progrese au fost realizate umbră, maremanifesta. vitalitate secretă a fost acumulată, o mare putere de independenţă şi de puternice convingeri interioare fac deja parte din viaţă. Puterea îi este acum dată pentru a realiza ceea ce trebuie să e rea-lizat înainte de a muri prosteşte din nou. Elixir al desăvârşirii. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Glycyrrhiya glabra va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Stres, simpaticotomie, circulaţie, varice, ebite, hemoroizi, tuse nervoasă, broşită, protecţia pielii (dermatită, radioterapie), pancreas.

LICHENUL DE ISLANDA (Lichenul de piatră) A88. Cetraria islandica

Familia Parmeliaceae; partea utilizată: talul. Etimologie: Lichenul de Islanda - Lichenul zidurilor (din grecescul leicho: a linge). Lichenii sunt organisme al căror tal este constituit prin asocierea dintre o algă şimâncărimile o ciupercă. Lichenul, că purică sângele, vindecă pecinginea, şi alte bolipentru de piele. Se mai numeşte şi muşchi de Islanda. Istoric: Lichenul este o micuţă plantă pitică fără ori, care creşte în regiunile reci şi muntoase; ea conţine mult ulei şi sare esenţială. Este renumit mai ales pentru folosirea în cazurile de astm, tuse cronică şi pentru alte maladii pulmonare; planta este vulnerară, astringentă; ea opreşte hemoragiile, ind luată sub formă de decoct, şi poate de asemenea să e aplicată pe răni. Proprietăţi: ANTIEMETICĂ, ANTITUSIVĂ, expectorantă, tonic amar intestinal şi gastric, antianemic, anticanceros. Indicaţii: Tuberculoză cu tuse ce provoacă vărsături (greţuri), afecţiuni ale aparatului respirator, migrene cu vomismente, hepatită. Precauţii: Contraindicat în cazul ulcerelor gastro-intestinale. Antropozoe: Intermediar între scoarţa arborilor şi scoarţa terestră, între algă şi ciupercă, lichenul reprezintă încarnarea vegetalului

220


într-un sol ferm şi mineral. El este dotat cu o excepţională forţă vitală, trăind în ţinuturi vitrege. Schimbarea înfăţişării. care a supravieţuit rigorilor Relaţii şipsiho-existenţiale: existenţei se pregăteşte să-şiCelui construiască un nou destin după nenumărate suişuri şi coborâşuri. Plantă a schimbării înfăţişării, lichenul de Islanda în elixir spagiric îşi dăruieşte adevărata măsură celui care porneşte la drum şi nu mai revine înapoi. Ajuns la capătul tuturor ambiguităţilor, forţe noi se pun în mişcare pentru a pleca într-o solitudine sacră şi plină de forţă care este acum recunoscută a  noul motor existenţial. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cetraria islandica va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste

cuvinte-cheie: Toxine, artrită, afecţiuni ale aparatului respirator, colesterol, trigliceride, circulaţia inimii, nevroze, vezica urinară.

LIMBA MIELULUI

A89. Borrago ofcinalis

Familia Boraginaceae; parte utilizată: frunze şi ori Etimologie: LIMBA MIELULUI Burra: peri, puf; la bure: stofă groasă din lână. Abou: părinte, rash: sudoare, pată; părinte al sudorii din cauza marii sale puteri diaforetice; vina părintelui, din trecut, este greu de purtat. Sau ar  şi o alterare a sensului cuvintelor deoarece ago: stimuleză inima, Cu oarea sa cu 5risipeşte vârfuri,melancolia. planta este bună în 5 scopuri pentru a ne fortica şi a alunga melancolia. Ea este dătătoare de curaj, aprinzând profunzimile inţei pentru a-i degaja energiile care vor face să iasă tot, vor curăţa până la ieşirile emonctoriale; ea acţionează de altfel şi asupra cronicităţii problemelor cutanate. Redă curaj şi forţă de a scoate toate vechile acumulări şi face posibilă o nouă organizare interioară. Plantă sărată (Medicina chineză).


221

Istoric: Întreaga plantă este amprentată cu un suc vâscos şi gros,

cu un gust searbăd; se cultivă în grădini şi este o plantă potajeră destul de cunoscută; conţine mult ulei şi limfă, puţină sare. Se foloseşte rădăcina, care sunt puse înAceastă numărulplantă orilor cordiale (Miluţă). frunzele, Rădăcina orile, se păstrează decojită. e cordială, caldă şi umedă, redresează melancolia, înveseleşte spiritele vitale şi animale afectate de melancolie, într-un cuvânt remediază toate relele pe care le cauzează supărarea, precum şi boala hipocondriei; este foarte bună pentru obstrucţia menstruaţiei la femei, în cazul căreia remediile calde fac mai mult rău decât bine. Moderează asprimile sângelui sau ale altor umori, unindu-le sau condensându-le sarea cu sucul său vâscos; relaxează abdomenul. Pleureticii se tratează cu un pahar din sucul său, apoi ei trebuie să se învelescă bine pentru a produce transpiraţia care-i vindecă. Sucul epurat de Limba Mielului amestecat cu o cantitate egală de vin nu numai că vindecă râia, dar şi alungă melancolia, întăreşte inima şi catul şi îmbunătăţeşte şi purică sângele. Proprietăţi: DIAFORETIC (săruri), EMOLIENT: calmează inamarea ţesuturilor (mucilagii) şi a arborelui respirator (antitusiv, expectorant), calmant, diuretic, antireumatismal, stimulant adrenalinic al glandei corticosuprarenale, depurativ al sângelui, galactogen, reglator menstrual, cicatrizant, elimină bine eczemele, laxativ, antistres. Face agreabile regimurile fără sare; a se consuma frunze şi ori în salate. Indicaţii: Stări febrile, scarlatină, afecţiuni pulmonare, tuse seci şi aspre, inamaţie a gâtului, bronşite, răceli, tuse convulsivă, pleurezie, reumatisme, râie, îmbătrânire a pielii, artrită, nefrită. Precauţii: A ltra ceaiul pentru a elimina perii. Antropozoe: Limba mielului caută umiditatea, dar şi lumina. Este foarte vizitată de albine (abundenţă de nectar) şi diseminarea este asigurată de furnicile care îi adună seminţele. Ea stimulează energiile formatoare prin procesele silicioase şi prin mucilagii. Ea posedă un avânt vital, calm, bine structurat şi se întoarce destul de repede către energiile greutăţii (ori aplecate). Atunci intervine, datorită albinelor şi furnicilor, sfera astrală pentru a combate ceea ce ameninţă să se supună stagnării, coagulării, inamaţiei, înăspririi. Darurile tale sunt preţioase, excelentă Limba-Mielului!

222

214 elixire alchimice Tu readuci imediat veselia care se ascunde, Tu vindeci durerile unui stomac bolnav,

Tu readuci bucuria şi ştergi lacrimile.

Zdrobit sub poveri, îi e greu să redevină stăpânşipecircumstanţe sine. Relaţii psiho-existenţiale: Zdrobit sub greutăţi existenţiale dicile. Melancolie, dureri de burtă, umoarea este acidă deoarece el nu se gândeşte că poate să se elibereze în sfera aurei sale de vechile destine legate de altele. Îşi confundă tatăl cu Tatăl luminilor; dă impresia că este mahmur, deoarece îi e greu să redevină stăpân pe sine. Pieptul e chinuit, opresat şi nu poate să-şi strige cântecul vindecător. Elixirul spagiric Borrago ofcinalis vindecă melancolia, fortică inima şi catul, înveseleşte spiritele vitale puricând sângele. Este un cordial cald şi umed; prin căldura sa, dizolvă formele mentale şi astrale împietrite şi, prin apa sa, face să circule energia eliberată. Fiinţa se apleacă aici asupra ţării de unde provine, nu-şi mai reneagă experienţele trecute, povara sa terestră, umilirile sale. Păstrează aici o puternică legătură cu lumina subtilă a cerurilor înstelate, eliberate de trecutul satelizat articial (siliciu). Elixir al bucuriei regăsite, al veseliei inimii. Protejează mediul înconjurător. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Borrago ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste

cuvinte-cheie: Febră, respiraţie, infecţii ORL, pleurezie, bronşită, răceală, probleme de digestie, stres, emotivitate, probleme afective, reglator al sistemului nervos vegetativ, constipaţie cronică.

LUCENĂ A90. Medicago sativa Familia Leguminoase (Fabaceae); parte utilizată: întreaga plantă Etimologie: LUCERNA - Provine de la lux, lucis, lumină, deoarece sămânţa în formă de elice turtită este de culoare deschisă. Medicago, medica, iarbă de Medie; Medica provine de la Media, pentru că sămânţa acestei plante a fost adusă de la Medie.


223

Sămânţa are forma unui mic rinichi. Istoric: Lucerna creşte pe câmpuri. Ea conţine cantităţi mari de ulei şi cantităţi medii de sare esenţială. Ea temperează ardoarea sângelui a altor umori; excităproaspete, urina, indîn luată Lastrivite, Kallawayas,şifrunzele sunt utilizate salată,incadecoct. diuretic; ele se aplică în calitate de hemostatic asupra rănilor uşoare. Extrag un suc din tulpini şi din frunzele proaspete împotriva afecţiunilor catului. Rădăcinile proaspete, zdrobite cu frunzele amestecate cu ulei de amandă dulce, se utilizează ca dezinfectant al rănilor; pisate în decoct, rădăcinile servesc, de asemenea, la spălarea părului pentru a-i facilita creşterea şi a evita calviţia. Proprietăţi: REVITALIZANT GENERAL, încărcat de energii solare, antianemic, remineralizant, diuretic, preventiv în hipercolesterolemie. Proprietăţi estrogenice, bogat în minerale şi oligoelemente. Indicaţii: Demineralizare, decalcicare, osteoporoză, unghii şi păr fragile, avitaminoză, hemoragii, tulburări hepatice, ulcer gastroduodenal, fermentaţii intestinale, constipaţie, astenii, organisme în creştere, menopauză. Antropozoe: Familia leguminoaselor, cu caracterul său aeriansangvin, este atractivă pentru planul astral; ele îşi însuşesc în mod direct azotul care este o substanţă de încarnare pentru sferele astrale; aici astralul penetrează deci, într-un mod intens specic, viaţa vegetală. Pe de altă parte, leguminoasa tinde cu toată forţa către domeniul aerului şi al luminii; este aici o întreagă lume animată, excitată de astralitate, dar în ansamblu uşoară şi care facilitează plutirea. Un proces oral bogat, intens şi frumos cuprinde, în general, toată planta. Dependenţă şi decienţă zică şi mentală. Relaţii psiho-existenţiale: Nu se mai sprijină pe cele două picioare ale sale, din cauza unei adeziuni prea rapide la legi noi predicate de maeştri ranaţi. Suferă de decienţă zică şi mentală. Are tulburări nervoase şi întâmpină greutăţi în a digera ceea ce i se impune; lumea sentimentelor este ca furată de suetul interior. Elixirul spagiric Medicago sativa reîncarcă suetul cu energie solară, îl ajută să-şi regăsescă hrana celestă, până la a-l individualiza

224


aici jos, în carne şi oase, înrădăcinându-l în experienţa unui corp terestru. Fiinţa învaţă modestia şi se eliberează de stăpânii săi; corpul său astral se uşurează şi regăseşte o mişcare amplicată, o viteză a conştiinţei mare, sentimente sănătoase. Repere mai în spagirie : Utilizareamai elixirului spagiric Medicago sativa va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Astenii, întărire a sistemului imunitar, îmbătrânire, risc de infarct, demineralizare, osteoporoză, hemoragii.

LUMÂNĂICĂ Denumire populară: coada vacii⁄boului A91. Verbascum thapsus

Familia Scrophulariaceae; parte utilizată: ori descojite, frunze Etimologie: COADA-MIELULUI Lumânărică (fr. Molene): moale, mucozităţi, vâscozitate. Candela regia: lumânare regală, pentru că tulpina plantei serveşte drept til în lămpi. Ea vindecă umăturile părţilor intime; numeşte şi Bon-om. Numită şi Coadăsedemailup, Lumânare de Notre-Dame, Iarbă a Sntei Trăsuri sau simplu Bonom. În latină, numele său e Verbascum sau Herbascum, sau Barbatus, deoarece frunzele sale sunt păroase şi cutate. Tusea zgomotoasă sau măcăit (Important). Istoric: Această plantă creşte în locurile nisipoase, pe câmpuri, la marginile drumurilor; conţine mult ulei şi puţină sare esenţială. Ea este moderat caldă, desicativă, emolientă, discusivă, anodină şi de leac, deoarece frunza pisată şi încorporată în ulei de măsline vindecă rănile proaspete dacă se aplică deasupra lor. Se foloseşte în principal în durerile de piept, tuse, hemoptizie şi tăieturi ale abdomenului. Se crede că rădăcina luată timp de 9 sau 10 zile consecutiv opreşte uxul şi durerile de hemoroizi. Frunzele şi orile, sub formă internă, sunt foarte utile pentru a linişti


225

durerile, mai ales cele ale tumorilor anusului. Pentru tenesme (simptom constând în necesitatea inecientă, neplăcută şi uneori dureroasă de a urina sau defeca, manifestată în cistite, rectite, suri anale etc.) asociate dicil deParfumul vindecat,sau se găteşte lumânărica în lapte de dizenteriei, vacă pentruboală a o vindeca. fumul de lumânărică este specic aceleiaşi boli. Fomentaţia (aplicarea în scop terapeutic a unui medicament cald pe o parte a corpului; (pop. oblojire) acestei plante şi a seminţei de măselariţă gătite în apă a vindecat o durere de hemoroizi insuportabilă şi rezistentă la toate celelalte remedii. Sucul şi marcul (pasta) frunzelor de lumânărică pisate şi aplicate este un cunoscut remediu pentru a vindeca leziunile nervilor şi ale membranelor. Mestecând câteva bucăţi din tulpină, aceasta redă o voce clară celui care e răguşit. Lumânărica trebuie culeasă pentru toate cele menţionate mai sus pe lună plină în iunie sau iulie, înainte ca orile să cadă, pentru că acesta e timpul celei mai mari ecienţe ale sale. Proprietăţi: ANTITUSIV, EXPECTORANT, ANTIINFLAMATOR, sudoric, calmant şi uidiant pectoral, antispasmodic, sedativ, diuretic. Indicaţii: Pe cale internă: tuse iritante seci, cronice (tuberculoză, astm, tuse convulsivă, măgărească), inamaţie a gâtului, bronşite, răceală, gripă, mucoasă intestinală iritată, diaree, reumatism, psoriazis, menstruaţie dureroasă. Pe cale externă: frunze erte în lapte sub formă de cataplasme aplicate asupra furunculelor, panariţiu, arsuri, degerături, hemoroizi. Precauţii: A strecura ceaiul printr-o pânză nă pentru a reţine perii care ar irită gâtul. Antropozoe: Plantă care acţionează ca remediu la excesele proceselor metabolice în sistemul ritmic (plămâni). Conceptele unei mame rele care frânează şi împiedică. Relaţii psiho-existenţiale: Proiectele pe termen lung au fost înfrânate prin „sfaturile” unei „mame rele”, prin ideiile ei care frânează şi reduc, prin cuvinte pline de sentimente, dar care de fapt şochează şi fac rău suetului. Mama cea rea este o matrice înşelătoare care a respins şi a invadat prezentul. Elixirul spagiric Verbascum thapsus redă un ax, o forţă mobilizatoare pentru a realiza destinul personal, dincolo de energiile inconştiente ale bătrânei mame şi rmamentul său.

226



Verbascum

thapsus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin

aceste cuvinte-cheie: Veziculă spasme), reumatism, inamaţii alebiliară gâtului,(secreţii iritaţie şi a mucoasei intestinale. artroză, bronşită,

MACUL CALIFONIAN A92. Eschscholzia californica Familia Papaveraceae; parte utilizată: întreaga plantă Etimologie: MACUL CALIFORNIAN - Plantă vivace, cultivată anual, erbacee şi care înoreşte din iunie până în septembrie. Este dedicată botanistului estonian J. F. Eschscholtz (1793-1831). A fost introdusă în Europa în anul 1790 ca plantă decorativă; aparţine familiei Papaveracee, dar alcaloizii acesteia nu sunt toxici. Este un mare sedativ şi un antinevralgic fără efect secundar. Energie de substituţie care dezamorsează încetinelile (stângăciile) corporale, uşurându-ne legăturile cu planul conştient, ceea ce permite găsirea refugiului în somn. Istoric: Eschscholtzia sau macul de California este o plantă anuală srcinară din California, unde ea invadează vaste întinderi, la fel de bine în văile aride cât şi în câmpiile şi dunele de coastă. Din experienţă, ştim căsomnului preparatele pe bază de calitatea. Eschscholtzia diminuează durata apariţiei şi îi ameliorează Proprietăţi: SEDATIV AL SISTEMULUI NERVOS, somnifer ce nu creează dependenţă, analgezic, calmant uşor pentru copii (surescitaţie). Indicaţii: Nevropatie şi enurezie nocturnă la copii, surmenaj nervos, somn agitat, anxietate, emotivitate, colici hepatobiliare, dureri de cap, dureri difuze, spasme nervoase şi intestinale. Antropozoe: Plantele din familia Papaveraceae încarnează un tip de vegetală care dă naştere, pornind de la elementul apă, unor specii erbacee fără a le întări sau lignica vreodată, unind intens această natură apoasă-lichidă cu lumina. Bogăţia orală a papaveraceaelor ne face să ieşim din domeniul apos pentru a intra în acela al proceselor luminoase şi ale căldurii, pe care aerul le poartă şi le susţine, deoarece acest tip de plantă trece rapid de la aspectul foliar la unul oral intens şi luxuriant.


227

Ele ne smulg din lumea durerilor terestre, dureri creatoare în lumea solidă şi concretă, pentru a ne duce cu sine către imagini diverse, variabile la innit, care emană din sfera dorinţelor noastre, din suetul nostru către profunzimi Toxicitatea se anulează când planta se necunoscute. maturizează şi formează papaveraceaelor sămânţa; adică, părăseşte sfera lunară apoasă pentru sfera solară strălucitoare. Mental tulbure şi neclar care se agaţă. Relaţii psiho-existenţiale: Energie de substituţie care ne eliberează de încetinelile (stângăciile) corporale, uşurându-ne legăturile cu planul conştient, ceea ce permite găsirea refugiului în somn. Eschscholtzia california în spagirie este elixirul delăsării pozitive, al nonacţiunii în sens Zen, al desprinderii de un mental încâlcit şi imprecis. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Eschscholtzia california, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: somn agitat, dicultate în a adormi, stres, surescitaţie, surmenaj, sistem nervos, dureri, suferinţă emotivă, pancreas, funcţionare celulară, metabolism.

MAGAEĂ (Muşeţel mare) A93. Chrysanthemum parthenium Familia Compositae; părţi utilizate: capitulele Etimologie: Margareta - Muşeţelul mare, Chrysanthemum parthenium: din krusos - aur şi anthemon - oare. Parthenos - fată tânără; este oarea de aur care vindecă maladiile fetiţelor. Plantă dulce sau amară, în funcţie de varietate. Stimulează meridianele plămâni, cat, rinichi. Istoric: Muşeţelul mare sau muşeţelul comun, numit şi Chamaemulum parthenii, Leucanthemum parthenium etc. creşte pe câmpuri în locuri nisipoase. Întreaga plantă are un miros deloc dezagreabil; ea conţine carminativă, mult ulei semiexaltat şi sare esenţială. elimină Este emolientă, digestivă, rezolutivă, îndulcitoare; gazele, stimulează declanşarea ciclului menstrual, alină durerile, fortică. În principal se folosesc orile atât în uz extern cât şi intern, sub formă de spălături, cataplasme, fumigaţii. Proprietăţi: PREVINE CRIZELE MIGRENOASE, antiinamator, inhibitor la serotoninei plachetare.

228


Indicaţii: Migrene, cicluri dureroase. Precauţii: Ingerarea plantei proaspete poate provoca iritaţii; nu se administrează femeilor gravide. Acţiune Antropozoe: datorită esenţelor sale amarestimulentă puternice.în sfera metabolică şi sexuală Obiceiul de a judeca, de a împărţi lucrurile în bun şi rău. Spirit încăpăţânat. Relaţii psiho-existenţiale: Margareta corespunde în spagirie unei stări de criză ce se datorează obişnuinţei de a judeca, de a împărţi totul în bine şi rău, uneori chiar forţând lucrurile care ne sunt date, prin lovituri în retur. Elixirul se adresează unei părţi încăpăţânate din noi înşine, căreia îi place să se separe între un trecut şi un viitor în care nu există mirosuri neplăcute, ce amintesc că inţa s-a supus unor ghidări greşite, a trecut pe la nişte şcoli greşite ale vieţii. În mijlocul acestor locuri obositoare, în secretul camerei interioare aate în vârful Turnului Misterelor ni se oferă un spaţiu pur. Acum este momentul în care Floarea de aur se deschide sub ochii noştri şi ne luminează întunecimile umede şi gângăniile, pentru a le transmuta în Focul Prezentului, după ce le-a mumicat. Îmbrăţişarea pe care ne-o oferă aici viaţa este dulce şi binefăcătoare, ea ne conduce către mişcarea suetului şi, prin aceasta, la odihna a corpului. Respinge atacurile astrale, orientându-le înapoi către justă cel care le-a iniţiat. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Chrysanthemum partheneum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Migrene, cicluri dureroase, lipsă de energie, dureri în general, artere.

MĂCEŞ (trandafir sălbatic) A94. Rosa canina Familia Rosaceae; parte utilizată: fructe, întreaga plantă Etimologie: MĂCEAŞA - Măceşul. Din grecescul kynos: câine şi rhodon: trandar. Cynobastos, canis şi rubus în latină: Mur de câine. Plantă acidă (Medicina chineză).


229

Istoric: Măceşul sau trandarul sălbatic este o specie de tran-

dar spinos care creşte, fără a  cultivat, în gardurile de mărăcini şi în tuşuri. Florile de măceş au aceleaşi virtuţi ca ale trandarilor veritabili, faptul căsareacestea suntşi mai ele conţin puţinexceptând ulei semiexaltat, esenţială multăcomprimate; limfă. Ele sunt astringente. Prin distilare, din ele se obţine o apă bună pentru bolile ochilor. Sunt folosite în secreţiile menstruale sau albe ale uterului. Fructele conţin sare acidă învelită în mult ulei; acest fruct se curăţă de sămânţă şi păr. Ele sunt aperitive pentru urină, şi astringente pentru abdomen; se dau în colica nefretică pentru a atenua piatra la rinichi şi la vezică, dar şi pentru a opri diareea, sub formă de ceai sau conservate (antidiareic). Sămânţa este astringentă şi bună pentru piatră la rinichi şi vezică, dată sub formă de pulbere în greutate de 1 dram în vin alb, după ce a fost infuzată în el pe durata nopţii. Buretele care se găseşte ataşat pe ramurile trandarului sălbatic, numit Gală sau burete de măceş, conţine multă sare esenţială şi ulei; este recomandat pentru piatra la rinichi şi vezică; pentru a provoca urina, a se lua în vin alb; pentru scorbut, guşă, viermi, dizenterie, se ia în vin gros roşu, dacă nu are febră, sau în bulion, dacă are febră, doza ind de la 1/24 dintr-o uncie (1 uncie = 28,349g; 1 uncie = 1 dram) la 1 dramcare de pulbere. Pietricelele saupână viermişorii se găsesc în aceste gale sunt buni pentru a alunga viermii din corp; aceste gale se iau sub formă de pulbere sau în alte preparate. Perşii le foloseau pentru a dizolva calculii şi pentru a diminua menstruaţia prea abundentă. Împotriva turbării, era indicat să se mănânce pe stomacul gol o omletă ce conţinea rădăcină de măceş răzuită. Proprietăţi: TONIC ŞI STIMULENT AL ENERGIEI RENALE, astringent, bogat în vitamina C (de 5 ori mai mult decât lămâia), fortiant imunitar, antiinfecţios, depurativ, antidiareic, hipoglicemiant. Indicaţii: Cure de primăvară, boli infecţioase, disfuncţie urinară, diarei cronice, stări anemice, gripă, convalescenţă, sarcină, alăptare, dizenterii, creştere, hemoragii diverse, leucoree. Antropozoe: Rosei canina îi prieşte un sol sărac unde se înrădăcinează adânc şi îl traversează din toate părţile. Distrugându-i fără încetare vârful, se regenerează de la bază şi începe să urce.

230


Sfera astrală se apropie foarte mult, dar energiile eterice ale plantei îi aduc echilibru; în aceste condiţii, nu avem de-a face niciodată cu apariţia de otrăvuri.

Slăbiciune în faţa greutăţilor, karmice şi ereditare. Relaţii psiho-existenţiale: Viaţaboli întinde o mână asupra bunurilor terestre, o alta asupra persoanelor iubite; ochii nu văd decât aceasta şi suetul se pierde aici. Sfera pulmonară, loc de schimb, este blocată în această evoluţie, idei stereotipe au coborât în rinichi, până la a aduce perturbări în Entitatea Naturală şi, prin aceasta, generând boli ereditare. Aspectul pozitiv al elixirului spagiric Rosa canina este acela de a incita la tenacitate şi energie pentru a găsi o soluţie la tot, într-un fel sau altul. Marea sa vitalitate se plasează ca o centură de forţă în jurul rinichilor, pentru a înfrunta nenorocirea şi a ajunge să iasă la lumină. Elixir al orientării de neclintit adresându-se unui suet care-şi regăseşte forţa poetică interioară. Subtilităţile suetului reapar în evenimentul trăit şi pun capăt riscurilor de boli karmice. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Rosa canina va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Disfuncţii urinare, stări anemice, gripă, probleme pulmonare, dizenterii, leucorei, depresie, depurativ sangvin, ameliorează entitatea naturală (una din cele 5 Entităţi ale lui Paracelsus).

MĂGHIRN A95. Origanum majorana Familia Labiatae; părţi folosite: frunzele, vârfurile înorite Etimologie: Măghiran - din mlaştini, pentru că această plantă nu putrezeşte. Ea are aceeaşi origine ca şi micuţa păpuşă care o reprezintă pe fecioara Maria şi care a devenit odată cu trecerea timpului, sinonimă cu micuţa marionetă care este manipulată; inorescenţele sale seamănă cu nişte micuţe capete rotunde. Ea reprezintă meta-


231

morfoza acordată de către zei unui oţer grec pe nume Amarakos, care a murit pe când transporta parfumuri şi a fost lovit de o altă corabie. Măghiranul reduce anxietatea şi înveseleşte inima. Semnătura: măghiranul, formaşiunui cap, ne arată căcare esteafectează bun în cazul ticurilor faciale, având guturaiului a tuturor uxurilor creierul. Este o plantă de tip aer, care îl aşează pe om în centrul unui spaţiu vast; desprinde inţa din presiunile şi constrângerile exterioare şi îi redă spaţiul interior, liniştea sa sacră. „Nu-i lipseşte aerul.” Istoric: Măghiranul este cultivat în grădini; conţine mult ulei exaltat şi sare volatilă, şi puţin mucus. Este cald şi desicativ, cu părţi rezistente, digestiv, atenuant, rezolutiv, antimigrenos, carminativ. Se foloseşte în principal în afecţiuni ale capului, apoplexie, epilepsie, vertij şi alte probleme ale creierului şi nervilor. De asemenea, se foloseşte în afecţiuni ale organului genital feminin, pentru declanşarea uxului menstrual; probleme ale simţului mirosului, guturai şi pierderea simţului mirosului. Proprietăţi: ANTISPASMODIC moderat al sistemului simpatic, hipotensor, expectorant, bactericid, antiviral, tonic, digestiv, carminativ. Indicaţii: Probleme neurovegetative (insomnie, anxietate, spasme, neurastenie, ticuri nervoase, migrene), hipertensiune arterială, digestie îngreunată, tuse, astmă, este bronşite. În uz extern:atulenţă, „Uleiul de măghiran un remediu excelent pentru a unge nervii şirei spinării, în paraliziile adevărate sau false, acestea din urmă provocate de colici”. (Schroder) Antropozoe: Inuenţa măghiranului este încălzitoare şi binefăcătoare; esenţa sa dulce este amestecată cu substanţe camforate (acţiune antispasmodică şi sedativă). El intensică metabolismul şi organele genitale, fortică stomacul şi intestinul, vindecă colicile, diareea, favorizează concepţia şi stimulează declanşarea menstruaţiei. Antispasmodic în caz de astm, ameţeli, paralizii. Stimulează metabolismul. Fiinţa joacă un rol inconfortabil care nu i se potriveşte. Relaţii psiho-existenţiale: Fiinţa nu stă într-un loc, inima şi plămânii sunt plini de insecuritate afectivă; este obligată să joace un rol inconfortabil care nu i se potriveşte, un rol imaginat de un mental mistic plin de idei xe religioase. Este capabil să se dedea exceselor senzuale, să se lase cu totul în voia pulsiunilor elementare, în

232


încercarea de a se regăsi, de a deveni independent. Suetului îi place să se scufunde în umbre şi să se înconjure cu mirosuri plăcute până la limita ameţelii. Elixirulcare spagiric din măghiran este de mare ajutor în dereglările nervoase se manifestă la polul superior al inţei; în cazul mâncărimilor ce apar datorită sentimentului de a  înţepenit. Aici coloana vertebrală este îndemnată să construiască un corp mult mai bine adaptat trăirilor interioare. Corectează insomnia şi secreţiile abundente. Face ca inimile să se întâlnească într-un spaţiu mult mai amplu. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Origanum majorana va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Sistem neurovegetativ, ortosimpatic, anxietate, insomnie, astm, bronşită, infecţii respiratorii, oboseală, restructurarea mentalului

MĂR A96. Anethum graveolens Familia Umbeliferae; parte utilizată: fructe Etimologie: MĂRARUL, Anethum graveolens - Graveolens: miros puternic; Aneth, din grecescul anethon, care creşte repede deoarece această plantă creşte în foarte scurt timp (Lemery). Plantă erbacee care creşte o dată pe an. Se spune că pentru a face să tacă pe cineva care sforăie şi care vorbeşte în somn, ajunge să-i strecori, fără să ştie, Mărar sub cap. Plantă picantă (Medicina chineză). Istoric: Mărarul se cultivă în grădini; conţine mult ulei şi sare; se foloseşte doar sămânţa. Este cald şi desicativ, elimină gazele, excită urina, dizolvă, maturează, îmblânzeşte durerile, provoacă laptele doicilor, diminuează apetitul amoros şi opreşte sughiţul şi voma, ajută digestia.


233

Cât despre utilizarea sa externă, se foloseşte în clismele calmante şi cataplasmele cefalice calmante şi somnifere, punând la ert vârfurile cu ulei de măsline. Frunzele sale proaspete sau uscate se folosesc, de asemenea, la gătit. Proprietăţi: STOMAHIC (favorizează digestia stimulând stomacul), eupeptic (reglează secreţia sucului gastric), carminativ (favorizează eliminarea gazelor intestinale), diuretic, galactogog. Indicaţii: Dispepsii (digestie dicilă şi dureroasă), meteorism (abdomen umat de gazele intestinale), sforăit la copii, vărsături. Scleroză în plăci. Antropozoe: Plantă caldă. Uleiul său volatil întăreşte energiile conştiinţei unui eu încarnat, eliberat din trecut de duhoarea vechilor farmece. Mărarul elimină gazele, micşorează tumorile Şi risipeşte umăturile unui pântece gras.

Eul prizonier al unor forme vechi de magie. Relaţii psiho-existenţiale: Lentoare în conştientizarea experienţelor, întâmpină greutăţi în a digera complet ceea ce, aparent, la suprafaţă, fusese acceptat. Eul are greutăţi în a se elibera de un trecut hrănit cu vechi farmece. Suetul toarce şi se zbate într-un univers prefăcut impregnat de tensiuni debordante; largi plaje astrale congestionate ne paralizează sensibilitatea. Elixirul spagiric Anethum graveolens ajută suetul să se deplaseze, să-şi reia în posesie aria. Intensică energiile conştiinţei unui eu prezent în planul zic; îmblânzeşte durerea. Suetul e atins uşor de pana cuexterioare. laptele fecioarei. Nu se mai agită şi devineîngerului vigilent şi în se faţahrăneşte ordinelor Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Anethum graveolens va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Digestie dicilă, apetit, stomac, aerofagie, balonare, veziculă biliară, sforăit, ortosimpaticotonie, sistem neurovegetativ.

234


MĂSLIN A97. Olea europaea Familia Oleaceae; părţi utilizate: frunzele Etimologie: Măslinul - simbol al păcii, al victoriei asupra violenţei, al înţelepciunii şi fecundităţii. Marinarii foloseau uleiul pentru a mai domoli valurile pe timp de furtună. Simbol al lui Abraham, strămoşul tuturor credincioşilor, e ei evrei, musulmani sau creştini. Este arborele ce semnică măsura justă, transmută nervozitatea interioară în armonia vieţii şi în liniştea siguranţei de sine. Muntele Măslinilor este locul privilegiat în care s-a retras Cristos pentru a face pace cu ceea ce lumea ignorantă aruncase asupra lui, adică, pentru a disipa iluziile şi greşelile. Dacă cei care se aă la guvernare, e ea politică, religioasă sau ştiinţică, ar sta pe un scaun de măslin, întreaga lume ar  schimbată. Măslinul este arborele păcii deoarece el comunică cu focul - soare, intuiţia - căldură din centrul Iubirii. El este purtătorul luminii, Luciferul srcinar care fusese ul lui Dumnezeu. „Dezbracă-mă, a spus măslinul, eu te voi îmbrăca pe tine; unge-mi picioarele, eu îţi voi unge gura.” (proverb din Languedoc). Uleiul de măsline este cel mai parfumat ulei culinar. Plantă amară. Istoric: Măslinul este un arbore de înălţime medie, din care există două specii: una cultivată, alta sălbatică; se cultivă în ţările calde, în Italia, Spania, Languedoc şi Provence; iubeşte locurile uscate şi argiloase. Măslinele conţin foarte mult mucilagiu şi sare esenţială, care este lăsată să se scurgă şi risipească înainte de a  duse la presat. Uleiul de măsline se extrage prin presare; este cald şi umed, cel vechi mai mult decât cel proaspăt, emolient, digestiv, rezolutiv, detersiv, bun în caz de dizenterie, colici, este vulnerar. Cea mai frecventă utilizare a sa în uz intern este în clisme, pentru a debloca intestinele constipate în care s-au acumulat multe excremente


235

întărite, care odată înmuiate, ies pe cale naturală, astfel vindecându-se chiar constipaţiile cele mai rebele. Cei care nu se împacă cu clismele, pot mânca dimineaţa pe stomacul gol un miez de pâine uşor copt şi îmbibat cu mult ulei de măsline, pentru a obţine acelaşi efect. În cazul constipaţiilor severe, clismele se pot relua de câteva ori. Măslinele verzi sunt desicative şi astringente, în special cele sălbatice. Frunzele sunt răcoritoare, desicative şi astringente; principala lor întrebuinţare externă este pentru cefalee, scurgeri de tot felul (inclusiv ciclu menstrual), herpes şi alte maladii asemănătoare. Măslinul francez este sălbatic, produce o răşină asemănătoare cu guma elemi, dar este puţin întrebuinţată. Proprietăţi: HIPOTENSOR, REGLATOR CARDIOVASCULAR, hipoglicemiant, cole-retic, febrifug. spasmolitic, diuretic, hepatoprotector, colagog, Indicaţii: Hipertensiune, aritmie, angină pectorală, diabet, edeme, ateroscleroză (prevenire), litiază renală. Uleiul de măsline este antitoxic şi are efecte bune asupra nivelului de colesterol, diminuând riscul de infarct miocardic. A se folosi cu moderaţie în caz de calculi biliari: există riscul declanşării unei colici biliare. Antropozoe: Arbore foarte terestru, deschis luminii limpezi şi căldurii Focului cosmic. El îşi dăruieşte toate forţele fructelor sale, încetând să crească în înălţime şi să mai dea noi ramuri; măslinul rămâne astfel axat pe propria sa descendenţă, dăruind fructelor sale un ulei gras. Uleiul gras este substanţa care permite vegetalului să-şi încheie ciclul şi să materializeze căldura, element suprem al creaţiei terestre. Forţe consumate prin lupta contrarilor, războiul perechilor. Cicluri terestre perturbate.

Relaţii psiho-existenţiale: Forţe consumate prin lupta contrariilor, războiul perechilor, al dualităţii duricate de o voinţă individuală egocentrică, ce nu ezită să treacă peste alţii pentru a se impune. Elixirul spagiric din măslin mobilizează energiile pentru a duce la bun sfârşit ciclul terestru, până la obţinerea roadelor muncii sale, focul interior, iar nu cel exterior. Prin armonizarea relaţiilor sale cu mediul exterior, omul poate să pătrundă mai adânc în sine însuşi, şi în cele din urmă, să se cunoască pe sine însuşi. Elixir purtător al luminii realizării prin pacea interioară.

236



Olea europaea

va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Hipertensiune, inimă,probleme aritmie, angină pectorală, de apă (diuretic), sistem limfatic, cu vocea, energieretenţie vitală perturbată, voinţă, probleme de a înfrunta realitatea.

MĂUĂ VEDE A98. Sarothamnus scoparius Familia Papilionaceae (Leguminoase); parte utilizată: ori îmbobocite şi ramuri tinere Etimologie: MĂTURA VERDE - Sarothamnus scoparius. Saro: mătură, thamnos: arbust, scoparius: mătură. În celtică, gen semnică tuş; celţii îi consacrau Mătura verde lui Belenos, echivalentul lui Apollo, zeul luminii. În China, galbenul este culoarea eternităţii. De la fr. Genet, s-a ajuns la galben (fr. jaune), culoarea aurului, a srcinii, a Orientului. Diverse cercetări au ajuns la concluzia că mătura verde neutralizează veninul. Frunzele sunt culese înainte de a înori total şi înainte de formarea păstăilor, dacă nu, există riscul tulburărilor digestive. Când păstaia este coaptă, se aude plesnind către amiază. Plantă sărată (Medicina chineză).

Istoric: Mătura verde este un arbust care creşte pe câmpuri, în

locurile nisipoase şi muntoase. Floarea şi sămânţa sa se folosesc în medicină; ele conţin multă sare esenţială şi ulei. Florile sunt de obicei galbene şi rareori albe. Mătura verde este splenică, nefretică, hepatică, caldă, desicativă, aperitivă, atenuantă şi detersivă, ea scoate piatra din rinichi şi curăţă umorile seroase, atât prin vărsături cât şi prin scaune şi urină. Se foloseşte cu succes în caz de obstrucţii ale catului, splinei şi în hidropizie, şi gută sciatică, pentru Semezenterului; spune că sămânţa de măturăguturai verde distruge scrofulele, indscrofule. aplicată deasupra lor. Luată în proporţie de un dram, sub formă de pulbere, pe stomacul gol, ind infuzată de seara până dimineaţa într-o jumătate de pahar cu vin alb, ea vindecă hidropizia şi curăţă atât de bine rinichii, încât nu rămâne niciun r de nisip; ea îi scoate prin scaune, urină şi, câteodată, prin partea de sus. Produce vărsături bolnavilor de gută.


237

Primăvara se culeg orile îmbobocite, înainte de a  înorit, şi se conservă cu oţet şi sare sau cu acid etilic; oral aceşti boboci sunt buni pentru a opri vărsăturile. Sarea xă scoasă din cenuşa plantei este sale excelentă în hidropizie, pentrumurdăriile a scoate lichidele prinadunate urină. Florile sunt bune pentru a curăţa şi sucurile din decienţele splinei, e luate sub formă de decoct, e de infuzie, e sub formă de esenţă şi elixir. Aceleaşi ori amestecate şi erte încet în unt proaspăt, expuse la soare sau deasupra unui cuptor, formează un unguent excelent pentru a fricţiona membrele paralitice. Apa lor distilată ajută la evacuarea nisipului şi a calculilor renali şi vezicali. Dacă se acoperă trunchiul unui arbore cu ramuri verzi de mătură verde, toate omizile vor fugi. Rozengreuzerus şi mulţi alţi chimişti ne asigură că se găseşte cositor în cenuşa acestei plante, după calcinarea sa, dar este acesta cositor adevărat? Proprietăţi: DIURETIC, CARDIOSEDATIV, ANTIHEMORAGIC, antiaritmic, vasoconstrictor, favorizează circulaţia venoasă, măreşte puterea contracţiilor (inimă, uter), hipertensor uşor, stimulent al tranzitului intestinal şi stimulent uterin. Ar procura o anumită imunitate la veninul de vipere (sparteină). Indicaţii: Edeme cardiorenale, gută, reumatisme, hemolie, varice, hemoroizi, hipotensiune, excitaţie anormală afecţiuni pulmonare (pleurezii, pneumonie), naştere.a inimii, aritmie, Precauţii: Contraindicat în timpul sarcinii şi în caz de hipertensiune. Antropozoe: Mătura verde abundă în solurile silicioase, nisipoase şi uscate; mult siliciu şi var în cenuşa sa. Aceastei plante îi place căldura, dar nu suportă seceta. Mătura verde este bogată în taninuri şi coloranţi. Astralizarea intensă care se manifestă în procesul său oral o face toxică în toate părţile sale. Utilizarea ei în doze mici face din ea un remediu în tulburările datorate unei accelerări a proceselor metabolice, printr-o revărsare astrală, fapt ce dezorganizează sistemul ritmic cardiac. Este o plantă care transferă vehiculul eteric (Apă) în vehiculul astral (Aer); ea creşte secreţia urinară şi este indicată în retenţiile lichidelor şi în calculii urinari. Îşi acumulează beneciile până ce acestea îl blochează. Relaţii psiho-existenţiale: Întâmpină greutăţi în a se opri şi acumu-

238


lează benecii până i se înfundă. Administrând în el dicil aspectul solar, devine zeul Apollo mereu curăţel şi mizantrop, care oleşte aspectul relaţional. În momentul în care locul său trebuie să e luat, lucrurile se destramă, nu mai circulă, ritmurile administrate de splină substanţele sunt perturbate de decienţe formale.interioare Elixirul spagiric Sarothamnus scoparius reaprinde căldura vitală centrală, deschizând porţile larvelor care blochează mentalul. Elixir protector al vechiului uier care vrăjeşte, aducând forţă şi încredere noi. Acţiune asupra retenţiilor de lichide şi calculilor urinari. Neutralizează vorbele veninoase. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Saro thamnus scoparius, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Plămâni, cat, imunitate, sedativ cardiac, ritm cardiac, sistem nervos central, probleme hormonale (gonade, ovare), circulaţie venoasă, sistem limfatic, paratiroide, îndoieli.

MENĂ (Izmă) A99. Mentha piperita Familia Labiatae; părţi utilizate: frunzele, vârfurile înorite Etimologie: Menta piperată - numită de asemenea şi balsam. Vine de la nimfa Myntha, ica lui Cocyt, unul din uviile infernului; surprinsă de către Persefona în braţele lui Hades (Pluto), ea a fost transformată de către zeiţă într-o plantă (menta); regăsim adesea în mentă forţa sentimentelor, şi de aceea ea este consacrată lui Venus. Se spune că ar  fost acuzată de către Fecioara Maria, deoarece a vrut să le arate soldaţilor lui Irod unde se aa ascunsă Sfânta Familie sub snopi de grâu. „Mentă, tu vei minţi în veci; tu vei înori, dar nu vei avea seminţe niciodată.” Oare din cauza acestui blestem fructul sec al acestei plante nu poate elibera nici o sămânţă? Mentha, adică, ţine de minte, gânduri, deoarece această plantă fortică creierul, stimulează gândirea şi memoria.


239

Există o paralelă interesantă între minte (mintal) şi verbul a minţi. Plantă a trezirii simţurilor spirituale amorţite, închise în trecutul încarnărilor noastre inferioare, menta ne face să înţelegem o voce nouă. Printre altele,care ea este corectează prin caracterul său expansiv, latura saastringenţa marţiană. şi Eaamarul deschide porţile şi paralizează centrii termici; este, prin urmare, recomandat să se pună puţin ca şi cantitate, atunci când o întrebuinţăm. Plantă picantă; stimulează meridianele plămân, cat. Istoric: Există două categorii de mentă: una domestică, numită izmă bună, şi altele, sălbatice. Toate tipurile de mentă conţin mult ulei exaltat, precum şi săruri volatile şi esenţiale. Toate speciile de mentă sunt calde, desicative, robuste şi puţin astringente. Ele fortică creierul, inima, stomacul, înlătură gazele, cresc rezistenţa la otrăviri, stimulează apetitul, provoacă ciclul menstrual şi travaliul gravidelor, dar le şi calmează durerile, ajută respiraţia şi digestia, corijează aciditatea şi echilibrul acido-bazic al organismului, pune capăt greţurilor şi omoară viermii. În uz intern se foloseşte pentru sughiţ, slăbiciune, arsuri la stomac şi supraîncălzirea acestuia, în obstrucţia catului, colici, vertij, coagularea laptelui femeilor care alăptează; o linguriţă din apa de mentă potoleşte agitaţia copiilor. În uz extern, frunzele de mentă aplicate sub formă deşicataplasmă fortică stomacul, alină colicile, înmoaie mameloanele dizolvă laptele coagulat; de asemenea, vindecă şi râia localizată în zona capului. Uleiul obţinut prin infuzarea frunzelor şi orilor de izmă bună este foarte bun pentru toate felurile de răni şi contuzii, ind aplicat pe acestea sub formă de comprese. Proprietăţi: ANTISPASMODIC DIGESTIV, antiseptic intestinal, eupeptic, carminativ, stomahic, coleretic, colagog, răcoritor intern, antiviral, tonic, afrodiziac. Indicaţii: Spasme gastrice, atonia tubului digestiv, indigestii, greţuri, migrene, rău în mijloacele de transport, aerofagie şi atulenţă, intoxicaţii de srcine gastrointestinală, hepatita A, halenă fetidă, analgezic, răceală. Precauţii: Trebuie să avem grijă cu administrarea uleiului esenţial la copii mici, deoarece poate exista riscul apariţiei spasmelor laringelui şi prin urmare asxia. Mentolul este toxic în doze mari.

240


Nu aplicaţi niciodată pe o suprafaţă cutanată mare, deoarece are efect de răcire (hipotermie). Antropozoe: Principiul căldurii se luptă aici cu principiul advers al umidităţii şi răcelii. Este o pentru plantă încălzitoare, de foc şi apă; stimulantă, încălzitoare, indicată combaterea blocajelor digestive, balonărilor, crampelor, având pe de altă parte şi o acţiune răcoritoare, tonică şi calmantă, care alină problemele de ritm cardiac. Menta ar minţi dacă tulpina sa proaspătă Nu ar distruge viermii tăinuiţi de intestin. Stomacul găseşte în ea un ajutor surprinzător Atunci când vrea să-şi trezească apetitul somnoros. Prea plină de sine, inţa vrea să comande tuturor, folosindu-se de minciuni. Relaţii psiho-existenţiale: Izma în preparat spagiric răcoreşte erberea celui care vrea să controleze totul, să se agaţe de ceilalţi sub tot soiul de pretexte, făcând chiar uz de minciună. Deschide porţile celui care este prea plin de sine, cu un ego super umat care paralizează mentalul ducându-l pe căi fără ieşire. Elixir ce calmează agitaţia şi ciocnirile, ajută la deschiderea inţei către alte inţe, către aproapele său. Acţiune calmantă a perechii de contrarii. elixirului Repere în spagir ie: Utilizarea va putea  luat în consideraţie, într-un mod spagiric mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Acţiune calmantă, evacuarea toxinelor, guturai, rinită, migrene, indigestii, greţuri, reumatism datorat supraîncărcării inţei cu toxine, toxine ce rezultă în urma infectării, rinită alergică, acufene, dureri. Mentha piperita

MESEACĂN A100. Betula alba Familia Betulaceae; parte utilizată: frunze, muguri, scoarţă Etimologie: MESTEACĂNUL - Provine din galezul beto şi în franceza veche bol, boul. Bedw se apropie de bedd: mormântul, Mesteacănul este arborele morţilor. Betullus (srcine celto-latină): arbore al solurilor nisipoase, cu climat umed. Arbore nefritic (Matiolă). Mesteacănul ar proveni din ramura pe care Eva a cules-o cu fructul oprit (Căutarea Graalului); este simbolul zeului tunetului pentru la-


241

poni. Este de asemenea Arborele Înţelepciunii, puricatorul blocajelor emoţionale localizate în rinichi; el redă un nou elan către în sus, către cap, înţelegerea luminată de planul superior. Plantă lunară, acţiunea sa se exercită prin ceakarmice de-a doua (renală), curăţă, spală corpul astral şi amestecurile tarichakra ca piatra. Iarba neagră, la rândul ei, este mai degrabă brizantă şi acţionează mai în amonte. Mesteacănul simbolizează calea prin care coboară energia din cer şi prin care urcă aspiraţia omului către Înalt, este Axis Mundi, Stâlpul sacru, noua coloană vertebrală care, prin glanda pineală, intră în relaţie cu cerurile. Plantă amară (Medicina chineză). Istoric: Acest arbore creşte în păduri, în locurile aspre, umede; conţine mult ulei şi limfă, moderat sare esenţială. Frunzele sunt amare, calde, desicative, detersive şi aperitive; ele cresc serozităţile şi sunt recomandate contra hidopiziei şi râiei; se pregătesc şi băi cu frunzele şi vârfurile de crengi pentru aceleaşi maladii, în cazul cărora aceste frunze sunt folosite la fel pe cale internă. Lichidul care iese din vârfurile ramurilor pe care le punem să ardă este bun pentru a vindeca crăpăturile sânilor şi ale mâinilor. Scoarţa ca bitumul încălzeşte şi moleşeşte şi se adaugă parfumurilor care se fac pentru împrospătarea aerului. Ciuperca ce creşte pe acest arbore este astringentă şi se presară hemoroizi pentru în a le opri mai întâi uxul. Sucul, se extrage pe dintr-o gaură făcută trunchi primăvara, înainte să-i care crescut frunzele, în martie când e luna în creştere, în timpul când via îşi varsă lacrimile, este un remediu dovedit foarte apreciat şi un mijloc de apărare excelent pentru a sparge calculul rinichilor şi al vezicii, luat în greutate de 100 g dimineaţa pe nemâncate, şi pentru a şterge petele de pe piele. Se spune că acest suc curge în aşa mare cantitate, încât se poate face bere din el şi Hoffman ne asigură că-l distilează în 14 zile, atât cât arborele cântăreşte, înţelegând aici ramurile şi rădăcinile; sucul de Mesteacăn ajută şi la creşterea părului şi acţionează asupra bolilor articulaţiilor (artroză). Este numit Arbor Sapientis, Arbore de Înţelepciune, Sceptru al dascălilor, pentru că el furnizează nuielele colegiilor; dar la fel Sceptru al dascălilor pentru că tinerele sale ramuri se transformau în bici. Proprietăţi: MARE DRENOR, DIURETIC (acid uric, uree, cloruri), febrifug, sudoric, depurativ, hipocolesterolemiant, coleretic.

242


Antidepresiv, antiinamator. Altădată numit arbore nefretic. Indicaţii: Litiaze renale, reumatisme gutoase, edeme cardio-renale, celulită, regim de slăbire, stare febrilă, decalcieri ale oaselor, artroză, artritism, astenie sexuală, sindrom premenstrual, Sudaţie inhibată, psoriazisconstipaţie, (scoarţă). Alergie (muguri foliferi).eczemă. Antropozoe: Plantă echilibrantă între omul periferic (analitic, Pol neurosenzorial) şi omul central (constructor, Pol metabolic), graţie celor două procese separate ale sale: secretoare de săruri (prin scoarţă) şi fabricant al albuminei (prin frunze). Nostalgie după un trecut glorios, vechi eşecuri înăsprite. Relaţii psiho-existenţiale: A avut, sau mai bine zis a crezut că are, un trecut glorios; s-a închis în încântări şi pofte; şi-a administrat rău abundenţa care s-a revărsat asupra lui. Este în relaţie cu apa şi imaginile unei dulci bunăstări care sfârşeşte prin a suscita melancolia, ceea ce desparte suetul de inuxurile benece primite mai înainte din ceruri. Elixirul spagiric Betula alba reechilibrează polaritatea sus/jos, datorită bogăţiei într-un anumit salpetru celest care deschide canalele, elimină blocajele emoţionale localizate în rinichi; elixir dizolvant al sucurilor grosiere. Atenuează trăsnetele care ne cad pe cap, ne regenerează carapacea exterioarăplantă (pielea) fără a faceRezistenţă din ea o barieră izolantă. Acţiune cicatrizantă, a artizanilor. la asalturile exterioare, ajută la concilierea vătămării timpului şi suscită o bătrâneţe amprentată de juvenilitate. Maturizare armonioasă a suetului care acceptă timpul care trece. Eliminare a amestecurilor, a vechilor idei, a vechilor eşecuri devenite tari ca piatra. Elixir drenant. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Betula alba va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Probleme urinare, incontinenţă, psoriazis, urticarie, lipsă a energiei, lene, reechilibrare a primei chakra.

MOCOV (întreaga plantă) A101. Daucus carota

Familia Umbeliferae; parte utilizată: planta întreagă cu rădăcină Etimologie: MORCOVUL - Carota provine din caro, carne, pentru


243

că rădăcina acestei plante este cărnoasă. Cu 1500 de ani înainte de Hr., ea era folosită ca produs cosmetic sub formă de pastă sau rondele aplicate pe faţă. Istoric: Ea conţine mult ulei şi sare esenţială. Sămânţa sa este caldă şi desicativă; rădăcina şi sămânţa sunt aperitive; frunzele sale sunt de leac şi sudorice. Se poate folosi în caz de sughiţ, pleurezie, cute ale abdomenului, calcul şi pentru a provoca menstruaţia la femei. Sămânţa de morcov face minuni în caz de naştere dicilă, dureri după naştere şi obturări ale uterului (secreţii abundente). Plantă a cărei rădăcină cărnoasă şi foarte dulce ascunde două substanţe cristalizabile (Arnaud); una incoloră: hidrocarotina, se dizolvă în acid sulfuric dând o coloraţie roşu-rubinie; cealaltă, de un frumos roşu închis, numită iniţial carotină, nu este altceva decât carotenul sau provitamina A. Carotenul se transformă în vitamina A (retinol) în cat. Proprietăţi: TONIC, REMINERALIZANT, ANTIANEMIC, antidiareic, vermifug (oxiuri), antiputrid, cicatrizant gastric, întineritor celular şi cutanat, reglator tiroidian, emenagog. Indicaţii: Astenie, anemie, tulburări ale vederii, infecţie intestinală, diaree infantilă, viermi intestinali, oxiuri, ulcer gastroduodenal, insucienţă hepatobiliară, dermatoză, acnee, icter, cură de

dezintoxicaţie, afecţiuni gură pulmonare, hipertensiune creştere, convalescenţă, coclită,cataruri, litiază biliară şi renală,arterială, naştere dicilă, menstruaţie decitară, tuse. Antropozoe: Lumină, acid silicic, apă, humus, căldură, amestecul armonios al acestor elemente conferă acestei clase de plante posibilităţile sale ideale de dezvoltare. Colorantul său galben, carotenul, este o substanţă înrudită cu lumina. Rădăcina morcovului sălbatic, cu procesele sale luminoase şi silicioase, stimulează zona capului, în special la copil, şi îl ajută să se dezvolte pornind de la energiile periferiei cosmice, traversând sfera senzorială. În afară de aceasta, Eul şi corpul astral se pot servi de procesele luminoase şi calorice ale acestei vegetale pentru a interveni cu putere în procesele eterice constructoare ale regiunii metabolice şi chiar în formarea oaselor. Într-un metabolism astfel iluminat, paraziţii organelor digestive nu pot trăi (viermi intestinali). Din aceleaşi motive, morcovul este o plantă alimentară importantă pentru creşterea tinerelor animale şi Rudolf Steiner a reco-

244


mandat-o în special din acest punct de vedere. Rădăcina morcovului sălbatic este considerată a  diuretică şi afrodiziacă; fructele sale ar  favorabile menstruaţiei şi concepţiei, dar şi diuretice; organismul lichidelor este repus astfel sub controlul Revenim la motivul: tonierea corpului astral, speciccorpului familieiastral. umbelifere. Planuri mentale, ezitări, dacă aş  făcut altfel... Relaţii psiho-existenţiale: Eşuează în tentativele sale de blândeţe şi dragoste din cauza unei lipse a voinţei, a ezitării în a îndrăzni, a confuziilor asupra lui însuşi, a fricilor inoculate de natura sa religioasă sau mistică. Şi-a închis ochii şi nu reţine din tentativele sale către celălalt decât nişte calcule mentale: „dacă aş  făcut aşa…” Energiile sale sunt slăbite, îşi pune un capac pe cap şi rămâne în mirosurile sale, miasmele sale, până la a se expune infecţiilor. Axa suetului se înclină către afacerile terestre, calculele mentale sterile pe plan spiritual. Elixirul spagiric Daucus carota creşte rezistenţa la infecţii, eliminarea deşeurilor, înfrumuseţează pielea, fortică dantura. E un autentic remediu atât pentru copii cât şi pentru mamele care alăptează. Ne ajută să avem percepţia justă în ciuda neclarităţii situaţiei, a confuziei între adevăruri şi iluzii. Suetul devine un stâlp de nobleţe şi de iubire, o coloană vertebrală puternică care primeşte dualitatea în complementaritate. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Daucus carota va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Demineralizare, osteoporoză, anemie, convalescenţă, diaree, infecţie intestinală, pancreas, regenerare celulară şi sangvină, sistem limfatic, imunitate.

MUIR PUAMA A102. Acanthea virilis

Familia Oleaceae; părţi utilizate: tulpinile şi rădăcinile Etimologie: În limba creolilor: lemnul încordat este arborele bun pentru erecţie. Pentru Wazapi: wilapilata: de vila - arbore, pila - arborele încordărilor puternice, referindu-se la proprietăţile sale de fortiant muscular. Istoric: Acestă plantă merită să ne reţină atenţia, tot atât de mult


245

precum scoarţa arborelui Yohimbe. Muira puama face parte din Ptychopetalum olacoides, familia Olacacee (din Amazonia). Numită şi arborele încordat, se deosebeşte de arborele încordat din Antile Ri-cheria (peste ), este arboredin mijlociu al pădurii primare, tot îngrandis Guyana, dar un nicăieri abundenţă. Remediul se prezent găseşte în bucăţile de tulpină şi rădăcini; ambele au o scoarţă foarte subţire, gri verzui în exterior, alb gălbui sau maro limpede la interior. Acesta este un afrodiziac foarte bine cunoscut printre creolii din Guyana; modul de preparare de bază este prin macerarea rădăcinilor tinere în rom. La Wayapi, decoctul din scoarţa trunchiului se consumă ca şi expectorant şi tonic de către persoanele cu afecţiuni pulmonare. Principala întrebuinţare a decoctului este pentru întărirea dezvoltării musculare la copiii mici. Planta folosită nu are nici miros, nici gust specic; totuşi se recomandă ca scoarţa să aibă un gust astringent, iar lemnul să e uşor aromat. Poate că aceste proprietăţi depind doar de starea proaspătă a produsului. Scoarţa conţine o esenţă, substanţă cristalizată cu gust amar numită muirapuamină, conţine de asemenea tanin, obafen şi alte substanţe lipsite de importanţă medicală. Ea are de asemenea o acţiune vasodilatatoare periferică, urmată de o acţiune adrenergică; a putut  obser-

vata de asemenea şi o atât uşoară acţiune anti-inamatoare analgezică. Substanţa se foloseşte în interiorul cât şi în exteriorulşiBraziliei; ea este un remediu popular contra impotenţei. Proprietăţi: AFRODIZIAC, STIMULENT DIGESTIV, antireumatismal, expectorant. Indicaţii: Impotenţă, afecţiuni pulmonare. Prea puţin protejat, imatur, suetul tânăr fuge. Relaţii psiho-existenţiale: Prea puţin protejat, imatur, suetul tânăr fuge din faţa scadenţei care îl aşteaptă. El trebuie să se scufunde în spiritul strămoşilor, lăsându-se impregnat cu ceea ce au încarnat ei. Inima are probleme în a-şi păstra ritmul şi deschiderea afectivă. Elixirul spagiric din Acanthea virilis întăreşte suetul tânăr; tonică şi redă supleţea structurilor corporale. Ajută suetul să intre în posesia unei locuinţe corporale eliberate de tarele eredităţii. Întăreşte aspiraţia de împlinire a misiunii vieţii, în sensul realizării acesteia cu o forţă eliberată de moştenirea primită prin naştere. Suetul nu se mai

246


abandonează în mod pasiv lumii şi educaţiei, ci desfăşoară o activitate care pentru el are un sens profund. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Acanthea virilis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Acţiune tonică, impotenţă, gonade, afecţiuni pulmonare, acţiune expectorantă, sistem respirator, apărarea teritoriului.

MU A103. Rubus fruticosus Familia Rosaceae; părţi utilizate: frunzele, mugurii orali, tulpinile tinere Etimologie: Murul - Rubus fructicosus, Rubus vine din rudth, roşu, deoarece fructele sale sunt roşii, înainte de maturizare. Numit de asemenea şi murul gardurilor vii. Întotdeauna preparatele trebuie ltrate. Plantă dulce. Istoric: Murul este un arbust ale cărui ramuri sunt împodobite de ţepi şi care are un fruct asemănător dudelor, dar mult mai mic. Creşte pe lângă gardurile vii, arbuşti, podgorii, de-a lungul drumurilor, ind o prezenţă cunoscută în toate ţările. În medicină se folosesc mai ales vârfurile, fructelepuţină şi uneori rădăcinileşi care subţiri şi ramicate. Vârfurile conţin sare esenţială ulei; sunt fructele conţin multă sare esenţială, ulei şi mucilagii. Vârfurile sunt detersive, astringente şi se folosesc în principal sub formă de gargară în inamaţii ale gâtului. Frunzele şi fructele de mur înainte de a se maturiza, sunt răcoroase, desicative şi foarte astringente. Fructul copt este temperat, mai puţin astringent şi pectoral; el îndulceşte şi diminuează sucurile acre; este folositor în caz de esquinancie şi pentru scurgeri; în uz intern se foloseşte pentru toate scurgerile vaginale, probleme uterine, şi de asemenea, hemoragii nazale. Frunzele se folosesc pentru gargară în cazul inamaţiilor gâtului. În uz extern se foloseşte pentru spălarea aftelor şi în alte maladii ale gurii, ulceraţii, herpes, pentru închiderea rănilor, hrănirea părului şi vindecarea râiei. Decoctul din frunze este utilizat în mod special în cazul ulcerelor profunde ale picioarelor şi se prepară cu vin, spălându-se picioarele în mod repetat. Aceleaşi frunze verzi aplicate imediat


247

pe contuzii, răni vechi, zone cu pecingine şi ulcere ale picioarelor, vindecă cu repeziciune aceste afecţiuni. Siropul din fructe de mur este bun in cazul urinei erbinţi. Rădăcinile de mur sunt aperitive şi sunt bune în caz de calculi (sunt litotriptice), stimularea producerii urinei, şi pentru a opri scurgerile, luatepentru sub formă de decoct. Se recomandă ltrarea decoctului chiar şi în uz extern. Proprietăţi: ASTRINGENT, ANTIDIAREIC, diuretic, depurativ de primăvară, hipoglicemiant. Indicaţii: Diaree, dizenterie, gastroenterite, colite, hemoroizi, hemoragii interne, diabet. Sub formă de băi de şezut sau comprese pentru hemoroizi. Antropozoe: Plantă din familia Rosacee şi care se înrădăcinează printr-un proces oral întotdeauna bogat, uneori chiar supraabundent. Rosaceele se eliberează de sistemul folicular şi se leagă de aspectul oral, hipervegetal, adică astralul animal, cu aceeaşi putere cu care rădăcina sa alungită se ancorează în mineral. Corpul eteric al plantei rămâne în mod constant la înălţime, rezistând asaltului astral; etericul şi astralul colaborează. Frunzişul murului, aspru, amar, astringent, Zăvoreşte uterul, pântecele incontinent.

Forţelepsiho-existenţiale: vitale irosite în vise nerealizate. Relaţii Elixirul spagiric din mur redă forţele vitale care au fost irosite în fantasme şi vise nerealizate. Se adresează inţei care a căzut pradă regretelor şi veşnicelor sentimente de vinovăţie, care o saturează până la paralizarea oricărei forme de iniţiativă. Se face trecerea pentru a se ajunge acum la realizarea unor proiecte înălţate şi întemeiate pe ceea ce este esenţial. Atunci când omul atinge izvorul cald din centrul inţei sale, ceea ce este iluzoriu se topeşte precum gheaţa pusă pe foc. Elixir al trecerilor. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Rubus fruticosus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: rearmonizează corpul astral şi modul în care acesta controlează corpurile eteric şi zic, probleme intestinale, diaree, acţiune depu-rativă şi detoxiantă, vaccinări, regularizează somnul, ajută în cazul modicărilor cerebrale.

248


MUŞEŢEL A104. Matricaria chamomilla Familia Compositae; părţi utilizate: capitulele orale Matricaria - Matrix: maEtimologie: trice, mama ierburilor de leac sau iarba mamelor. Plantă consacrată de către vechii egipteni zeului soare Ra. Numită de asemenea şi muşeţel nemţesc. Istoric: Muşeţelul creşte pe soluri grase, în grădini; conţine mult ulei exaltat şi sare volatilă, esenţială. Este cald, desicativ, atenuant, penetrant; principala sa folosire în uz intern este în afecţiuni reci şi vântoase ale matricii, în blocajele ciclului menstrual, impotenţă, febră putridă, vertij şi hidropizie. Resoarbe părţile duricate, înlătură gazele şi vaporii, deblochează obstrucţiile, curăţă prin intermediul urinei, elimină nisipul şi pietrele de la rinichi şi vezică; datorită sărurilor sale ea elimină viermii. Se foloseşte în uz extern în cazul obstrucţionării uterului sub formă de cu oţet; comprese pe cap; introdus în interior pentru decoct a declanşa ciclulaplicat menstrual; împotriva întăririi mameloanelor, sub formă de cataplasmă; pentru a reduce căldurile şi febra, ca unguent aplicat pe şira spinării; şi în durerile provocate de gută. Se ia oral sub formă de decoct, în spălături sau fomentaţii. Proprietăţi: ANTISPASMODIC, ANTIINFLAMATOR, antinevralgic, febrifug, tonic amar, stomahic, carminativ, emenagog, vermifug, antifungic, antibacterian, antialergic. În uz extern, este antireumatismal şi cicatrizant. Indicaţii: Probleme digestive, balonări, spasme, crampe, ulcer gastro-duodenal, inapetenţă, anorexie rebelă, migrene, probleme legate de cap înaintea ciclului menstrual, amenoree, dismenoree, surmenaj intelectual, iritabilitate, hipersensibilitate, dureri insuportabile, mânie. Antropozoe: În receptaculul bombat al capitulului alb auriu al muşeţelului se aă închisă o picătură de aer. Ea iubeşte lumina, fuge de umbră şi umiditate. Planta are o creştere rapidă, îndrăgeşte


249

solurile sărace şi însorite, terenurile nisipoase, argiloase, bogate în siliciu (Egipt, Ungaria). Are un parfum foarte dulce, conţine puţin ulei esenţial (chamazulen, albastru, foarte limpede, pe care îl regăsim de asemenea sa pentru elementul în aerfrunzele face ca plantei aceastăcoada plantăşoricelului). să ajute la Anitatea reglarea proceselor astrale anormale ale organismului uman. Rădăcina este un remediu cheie în cazul supraîncălzirii rinichilor, readucând Eul la polul neurosenzorial şi ajutând la structurarea şi xarea corpurilor subtile. Întreaga plantă nu reprezintă altceva decât o stăpânire asupra inamaţiei, o disoluţie supusă, un sulf ţinut în chingi de către o sare. Sarea şi sulful se întâlnesc în domeniul ritmic mercurian. Muşeţelul îşi manifestă plenar proprietăţile în orile sale; este o plantă venusiană care are legătură cu cuprul. La polul opus se aă urzica, spadă răsărită din pământ; plantă marţiană legată de elementul er şi foarte bogată în clorolă. Receptacul al luminii într-o lume a tenebrelor. Relaţii psiho-existenţiale: Matrice: mama ierburilor sau iarba mamelor, muşeţelul era consacrat în antichitate de către egipteni zeului soare Ra. Reechilibrant al planului emoţional, elixirul spagiric din Matricaria chamomilla îl face pe om să se simtă din nou un receptacul al luminii într-o lume a tenebrelor care îl înconjoară. A se vedea de asemenea şi muşeţelul roman. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Matricaria chamomilla va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Probleme digestive, spasme, crampe, ulcer gastroduodenal, inapetenţă, anorexie rebelă, migrenă, amenoree, dismenoree, sistem neuroendocrin, MRP, cervical, guturai.

NALBĂ

A105. Malva sylvestris

Familia Malvaceae; părţi utilizate: ori şi frunze Etimologie: Nalba - Malva, moale, bună pentru a înmuia, mucoasă, mucilagiu. Pitagoreicii vedeau în ea o plantă sacră ce eliberează spiritul înrobit de pasiuni. Plantă sedativă ce armonizează schimburile, pornind de la o

250


puricarea a psihicului şi legăturilor sale pasionale, şi mergând până la activităţile metabolice şi metabolismul pielii. Ea posedă certe proprietăţi emoliente şi laxative. Plantă dulce. Istoric: Planta creşte în locuri necultivate, pe pământuri grase, în cimitire, în grădini; ea conţine mult mucus şi ulei şi puţină sare. În medicină se folosesc rădăcinile, frunzele, orile şi seminţele. Nalba reîmprospătează, este umedă şi emolientă; ea alină durerile, uşurează pântecele şi reduce aciditatea urinei. Principala sa întrebuinţare în uz intern este în cazul maladiilor plămânilor, vezicii, intestinelor şi uterului, ftizie, tuse, răguşeală, piatră la rinichi, exulceraţii ale vezicii, uterului şi intestinelor, disurie, anurie, precum şi alte afecţiuni ale rinichilor care se datorează acidităţii urinei. Este de asemenea utilizată în cazul duricării uterului, febră etc. Decoctul de nalbă în leşie acră sau în urina proprie este recomandată în cazul dermatozelor capului, sub formă de loţionări; remediul va  mai ecient dacă se adaugă la decoct şi nişte mazăre. În uz extern nalba se foloseşte la coacerea (maturizarea) acumulărilor şi calmarea durerilor, a colicilor nefritice sub formă de clismă. Seminţele şi rădăcina au aceleaşi virtuţi curative şi sunt preferate ca şi remedii în uz intern. Florile de nalbă pisate cu o cantitate egală

de frunzedindezdrobire, salcie, aplicate pe rănile sucul rezultat le vindecă foartedeschise, repede. împreună Rădăcina cu artă şi aplicată ca loţiune înlătură cojile uscate de la nivelul pielii capului. Proprietăţi: EMOLIENT INTESTINAL ŞI PECTORAL (datorită mucilagiilor), antitusiv, laxativ blând, drenor intestinal, antiinamator. Indicaţii: Constipaţie cronică, enterocolită, atonie intestinală, gas-troenterită, astm, bronşită, răguşeală, tuse, laringită. În uz extern: pentru iritaţii ale pielii. Antropozoe: Fructele de nalbă sunt impregnate cu mucilagii care împiedică duricarea şi permit ameliorarea inamaţiilor externe şi interne. Maniera extrem de blândă prin care astralul intervine aici în procesul oral nu permite anumitor specii de nalbă să devină toxice. Acţiunea lor terapeutică se adresează în mod resc proceselor metabolice din sistemul ritmic. Acţiunea tranchilizantă şi somniferă a orilor de nalbă se explică prin efectul procesului oral care ia naştere din intervenţia astralului asupra corpului vegetal al plantei. În cazul


251

insomniei, inţa umană are dicultăţi în a-şi detaşa corpul astral de cele două corpuri inferioare ale sale (zic şi eteric). Ea înmoaie pântecul cu sucul său mult lăudat

Şi această îi aduce pe materiile care îl poartă; Acest suc face să enumele expulzate intestinale Excită uterul şi uidele sale reşti. Favorizează buna sociabilitate şi îndulceşte schimburile. Relaţii psiho-existenţiale: Elixirul spagiric din Malva sylvestris rearmonizează schimburile dinspre interiorul corpului (intestine) către exterior (piele), şi permite ca prin această mişcare să e regăsită cunoaşterea unei libertăţi care nu exclude pe nimeni. Favorizează sociabilizarea prin îndulcirea schimburilor şi modului de a se face trecerile. Ritmurile diurne şi nocturne sunt facilitate prin acceptare şi detaşare. Acceptarea limpede a propriei inţe este poarta către detaşare şi eliberare. Nemurirea se aă chiar aici, în miezul lumii noastre muritoare. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Malva sylvestris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Stare generală, stări infecţioase, inamaţii otice, ORL şi respiratorii, constipaţie cronică, enterocolite, gastroenterite, astm, bronşite, tuse, laringită.

NALBĂ MAE A106. Althaea ofcinalis Familia Malvaceae; părţi utilizate: rădăcini, frunze, ori

Etimologie:

Guimauve - gomme

şi mauve - adică mucilagiu, mucus, mucoasă, moale; numită şi nalbă albă. În greceşte, Althaino, care înseamnă a îngriji, a vindeca, deoarece această plantă este în stare să aline mai multe tipuri de afecţiuni. După anumiţi autori, numele său provine din latinul bis-malva: adică nalba cu două frunze.

252


Istoric: Nalba mare, Althaea vulgaris, Bismalva sau Malva Sylvestris Prima este o specie de nalbă ale cărei frunze şi tulpini au perişori;

ea creşte în locuri umede şi se cultivă în grădini. Părţile folosite în mod curent sunt frunzele şi rădăcina, recoltează primăvara sau toamna, şi seminţele; planta conţine care multseulei şi mucus, puţină sare. Ea este caldă şi umedă, rădăcina este caldă, emolientă, umezitoare, pectorală, aperitivă, laxativă, rezolutivă şi blândă; ea face să matureze tumorile şi corectează acreala. Este foarte folositoare în afecţiunile rinichilor şi ale vezicii urinare, precum şi ale plămânilor, cum ar  pleurezia. Această rădăcină este indicată în bolile rinichilor şi vezicii urinare, în cazul acidităţii urinei, colicilor nefritice, pentru tuse şi senzaţiile de acru-acid care coboară în piept. Această rădăcină nu trebuie artă mult timp, pentru că face infuzia mult prea cleioasă. Mucilagiul său administrat sub formă de tablete îndulcite este bun împotriva tusei. Frunzele de nalbă mare sau nalbă albă mărunţite în proporţie egală cu cele de salcie şi aplicate asupra plăgilor împiedică apariţia inamaţiilor şi le vindecă cu rapiditate. Dacă se freacă mâinile cu suc de nalbă, le protejează şi chiar vindecă înţepăturile de viespi şi de albine; în uz extern se foloseşte sub formă de cataplasme şi spălături. Proprietăţi: ANTIINFLAMATOARE, ANTIBACTERIANĂ, emolientă, antitusivă, laxativ blând. Indicaţii: Iritaţiile mucoaselor intestinale (gastroenterite), afecţiuni pulmonare, cataruri, tuse iritativă, inamaţiile căilor urinare. Rădăcina înmoaie gingiile bebeluşilor. Antropozoe: Fructele malvaceelor sunt impregnate cu mucilagii care împiedică duricarea şi permit alinarea inamaţiilor exterioare şi interioare. Modul foarte blând în care este separată sfera astrală de către procesele orale nu dă voie anumitor tipuri de nalbă să devină toxice. Acţiunile lor terapeutice se adresează în mod logic proceselor metabolice. Acţiunea tranchilizantă şi sedativă a orilor de nalbă se explică prin efectul procesului oral care ia naştere prin intervenţia astralului în corpul vegetal al plantei. În cazul insomniei, inţa umană se confruntă cu dicultăţi în a-şi detaşa corpul astral de cele două corpuri inferioare (zic şi eteric). Althaea, specia recunoscută de nalbă Conţine vin pur amestecat, ea stopează şi micşorează


253

Scrofulele, pietrele şi îngroşarea sânilor, Şi luată cu un vin înţepător, întăreşte dinţii. Are răspuns la toate şi se mulează pe anturaj. Iritat, coleric, (el nu are iubeşte copii, întărit Relaţii psiho-existenţiale: de realităţile materiale seci şi „responsabile” răspuns la toate). Nu suportă nici boala, nici să depindă de alţii, dar nu vede că insistă subtil şi chiar şi concret, până ajunge să devină strâns agăţat de anturajul său. Elixirul spagiric de Althaea ofcinalis îndulceşte şi temperează „conictul umorilor”, îl face să se relaxeze chiar şi pe moralizatorul cronic. Elixirul tinde să înlăture slăbiciunea interioară, îndemnând la o atitudine de a apuca viaţa cu amândouă mâinile şi a o savura cu pasiune. Elixir care îndulceşte intrarea în materie, care catifelează totul, facilitează renunţarea la vechile ataşamente. Lasă să iasă la lumină copilul interior protejând suetul de goliciune interioară. Impulsionează cu blândeţe eliberarea psihicului celui care s-a lăsat invadat de dogmele înţepenite până când a fost deposedat de liberul său arbitru. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Althaea ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Artrită, infecţii, gastroenterită, inamaţii ORL şi ale căilor urinare, tuse, calmează mentalul, bulimie, eliberează emonctoriile.

NĂPRZNIC

A107. Geranium Robertianum

Familia Geraniaceae; părţile utilizate: părţile aeriene, planta întreagă Etimologie: GERANIUM ROBERT - Iarba lui Robert; Ciocul cocorului. În limba greacă Geranion înseamnăastfel cocor,datorită iar planta a fost numită asemănării fructelor cu capul acestei păsări. Pelargonium: barză (pelargos): cioc lung. Robertium: culoare roşiatică (sau rubertiana). Istoric: Năpraznicul creşte în locuri umbroase, pe lângă ziduri; conţine multe săruri esenţiale şi ulei.

254


Această plantă este echilibrată între cald şi rece, este moderat desicativă, astringentă şi detersivă; ea dizolvă cheagurile de sânge din corp şi vindecă rănile, oprind sângerarea şi curăţându-le; pentru dizolvarea sângelui coagulatintern se aplică sub formă de cataplasmă sau încălzită şi se administrează sub formă de decoct. Cataplasmele din unele specii de năpraznic mărunţite împreună cu sare şi cu oţet, aplicate pe labele picioarelor, diminuează febra. Se aplică de asemenea pe surile mamare pentru restabilirea lactaţiei şi pe ulceraţiile părţilor intime. Năpraznicul conţine un principiu vulnerar atât interior, cât şi exterior, şi el pătrunde în interior prin toate poţiunile vulnerare, dizolvând cheagurile sanguine, având un asemenea efect asupra contuziilor şi rănilor încât favorizează dispariţia, respectiv închiderea rapidă a acestora. El se foloseşte în special pentru a împiedica degenerarea rănilor în ulcere datorită vicierii produse de aer, sau oricărei alte cauze, deoarece prin conţinutul său de sare volatilă alcalină corectează şi inhibă acidul care constituie cauza comună a deteriorării. Hildanus spunea că apa distilată de năpraznic vindecă cancerul. Această plantă mai este numită şi Asperula mirositoare, Iarba esquinanciei (formă complicată de amigdalită), din cauza utilizării sale în cazul acestei maladii. În Canada creşte o specie de năpraznic care răspândeşte un parfum minunat în timpul nopţii, ce dispare însă în timpul zilei. Proprietăţi: HEMOSTATIC, tonic, astringent, antidiareic, hipoglicemiant, diuretic uşor. În uz extern: astringent, cicatrizant. Indicaţii: Astenii, menoragii (reglează cantitatea uxului menstrual), hemoragii intestinale, diabet, gastroenterită, ulcer gastric, litiază urinară, erupţii cutanate, impetigo, inamaţii bucale, împotriva unui virus al poliomielitei. În uz extern: afecţiuni cutanate, afecţiuni oculare şi bucale.

Antropozoe: Marile forţe ale focului sunt active în frunzele şi tulpinile sale, de parcă acestea ar  aprinse. Această plantă degajă un miros de pârlit din frunzele sale, chiar dacă acestea sunt îngheţate. Experienţe acumulate şi care sunt pe punctul de a agresa corpul. Relaţii psiho-existenţiale: Încarnarea a fost experimentată de numeroase ori, ochii au văzut multe, s-au acumulat atât de multe în adâncul suetului, încât acesta a ajuns să se autoamăgească şi să-şi


255

agreseze corpul. Acesta este stăpânul tenebrelor mistice, al vechilor ziduri ale plângerii, al locurilor în care suetele sunt aproape sterile. Elixirul spagiric din năpraznic acţionează asupra acestui suet precum oau„apă ce dizolvă de experienţe care fostmiraculoasă” vii, penetrante, intense.coagulările Vindecă înproduse mod plăcut astralul acid, alterat, care ajunge să ume corpul şi să-l împiedice să se deplaseze. Fluidică sevele suetului care renaşte. Fiinţa se orientează din nou asupra copiilor săi şi dăruieşte prietenie atunci când toată lumea doarme. Iubeşte în secret şi ştie să răspândească această iubire pe ascuns. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Geranium Robertianum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Diaree, probleme intestinale, ulcer gastric, litiază urinară, epiză, detoxierea catului, cicatrice, faringe.

NUCI A108. Juglans regia fructus Familia Juglandaceae; părţi utilizate: nucile Etimologie: a se vedea Nucul Istoric: a se vedea Nucul

Proprietăţi: FOARTE BOGAT ÎN MINERALE, tonic, stomahic, vermifug, drenor cutanat şi limfatic, laxativ, antiscrofulos, antisilitic. Indicaţii: Litiază renală, paraziţi intestinali (tenie), dermatoze, pecingine (sucul din nuci proaspete), scrofuloză, probleme pulmonare, leucoree cronică, metrită cu ulceraţii, colesterol, fragilitatea oaselor, rahitism, debilitate. Antropozoe: Vezi nucul: plantă marcată de încarnarea terestră, ea îşi transmite caracterele astrale în viaţa vegetală. Nuca simbolizează corpul astral al plămânului uman. Mândru în convingerile sale mentale dure precum erul, dar fragil în fond. Relaţii psiho-existenţiale: Preparatul spagiric din fructele de nuc

256


este elixirul erului care nu se lasă deviat de propriile sale convingeri mentale dure, dar fragile în fond, ascunse în spatele unei carapace. Elixir pentru mentalul prizonier ideilor xe, care se ramică în vieţile trecute cristalizate sub formă de bube sau Este de tocmai asemenea elixirul şicare restructurează şi protejează un afte. mental care se pune în mişcare din nou, ascultând de un simţ moral reînnoit. Limba începe să rostească cuvinte pure. Vezi şi nucul. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Juglans regia fructus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Drenajul limfatic, sistemul respirator, colesterol, vermifug, conicte emoţionale, probleme cerebrale, edeme cerebrale, acceptare, structurare psihologică.

NUC A109. Juglans regia Familia Juglandaceae; părţile folosite: frunzele Etimologie: Juglans regia: al lui Jovis, glans: glanda regală a lui Jupiter. În Evul Mediu, nugarius. Nucă: nuire, a face rău, deoarece mirosul nucului provoacă dureri de cap şi îi ameţeşte pe cei care dorm sub el. Puţine plante cresc la umbra nucului. Conform Semnăturilor, nucul era cunoscut pentru vindecarea maladiilorTeoriei creierului, dată ind asemănarea fructului cu cele două emisfere cerebrale. Asemănare nucii cu creierul uman a făcut ca ea să e recomandată în decienţe mentale şi pentru întărirea creierului. Nux regia, deoarece nucul a fost adus din Persia de către regi şi apoi cultivat în alte ţări. Nucul este de asemenea legat de incertitudinea vieţii în doi (cele două emisfere cerebrale), care poate  dulceaţă sau amărăciune, dacă cei doi rămân împreună. În anumite tradiţii nu se recomandă deloc să se doarmă sub un nuc, căci se spune că moartea poate veni pe neaşteptate. Istoric: Nucul creşte în pământuri grase, pe câmpuri şi în grădini; acest arbore conţine mult ulei şi sare. Părţile folosite în medicină sunt: nucile, coaja verde, măduva arborelui, pieliţa care acoperă miezul, mugurii. Nucile verzi sunt calde şi desicative, prin uscare li se amplică aceste proprietăţi şi devin greu de digerat, mai puţin hrănitoare, nerecomandate pentru stomac, bilă, ele dau ameţeli, irită plămânii,


257

provoacă tusea; se crede că ele apără de ciumă. Coaja verde a nucilor provoacă voma cu uşurinţă; sucul obţinut şi îngroşat conform artei se recomandă în diferite probleme ale gâtului, în special în inamaţii al luetei, amigdalelor şi în esquinancie; mai ales în cazul acesta din urmă se foloseşte la declanşarea bolii, pentru a stopa inamaţia. Măduva interioară a arborelui şi seva secretată provoacă vărsături violente şi este sudorică. Pieliţa care acoperă miezul de nucă vindecă colicile, utilizată sub formă de poţiune. Mugurii orali provoacă vărsături uşoare, ameliorează colicile nefritice şi stopează diareea. Uleiul obţinut din nuci uscate se foloseşte pentru colicile însoţite de balonare, pentru vindecarea aparatului genital al femeilor care tocmai au născut, pentru tonierea nervilor. Două sau trei uncii din acest ulei vechi de cel puţin un an, amestecat cu ulei de migdale dulci ajută la eliminarea sub formă de nisip a pietrelor la rinichi. Administrat sub formă de clismă, acest ulei este un bun remediu pentru durerile mari care însoţesc colicile nefritice. Sucul extras din rădăcina de nuc în luna februarie alină ca prin minune durerile date de podagră şi colici renale şi este bun pentru durerile de cap. Mugurii orali şi orile nucului sunt astringente, sudorice, şi luate sub formă de decoct sunt numai bune pentru a creşte rezistenţa în faţa perturbării umorilor. din mugurii orali uscaţi este extraordinar de ecientă în caz Pudra de dizenterie, administrată în cantitate de o drahmă în vin roşu gros şi pentru colici şi „sufocarea” uterului, în vin alb. Proprietăţi: ASTRINGENT, DEPURATIV, hipoglicemiant uşor, antidiareic, toniant digestiv şi muscular, detoxiant, ebotonic, hipotensor, febrifug, emenagog, acţiune antitumorală. Indicaţii: Gută, diabet, anemie, atonie gastrică, anorexie, amenoree, leucoree, probleme hepatice şi digestive, afecţiuni cutanate (eczeme, acnee, scrofule, dermatită herpetiformă, impetigo etc.), reumatism. În uz extern: afecţiuni cutanate, prostatită (băi de şezut). Antropozoe: Plantă marcată de încarnarea terestră, ea îşi transmite caracterele astrale în viaţa vegetală. Nuca simbolizează corpul astral al plămânului uman. O mare forţă de a realiza se aă la îndemână. Relaţii psiho-existenţiale: O mare forţă de a realiza se aă la

258


îndemână, gata să pătrundă în sfera umană. Este vorba de a hotărî dacă răspunsul este da sau nu! Un nou tărâm al suetului este gata să e cucerit. Ceea ce până atunci fusese văzut ca ind un proiect îndepărtat, acum este pe punctul a se al realiza. spagirie, xirul arhitect al locuinţei, al nouluidelocaş vieţii. În Vezi şi nuca.este eliRepere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Juglans regia va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: amenoree, afecţiuni cutanate, toxine, astm, cat, probleme hepatice şi digestive, slăbiciunea rinichilor.

NUCŞOAĂ A110. Myristica fragrans Familia Myristicaceae; părţi utilizate: seminţele frunctelor Etimologie: Nucşoară - în latină, Myristica; în greacă: Myristikos: mirositoare; derivată din Myrigo: a unge cu parfum. Musc: din cauza mirosului său plăcut. Fruct narcotic; în Egipt ea a înlocuit adesea haşişul; intoxicaţia cu nucşoară un faptEa curent în Evul era Mediu. era considerată a  bună pentru tot şi pentru toţi, sănătoşi sau bolnavi, vii sau morţi. Nuca de nucşoară ajută la dezvoltarea glandei pineale şi prin urmare la deschiderea chakrei coronare care este situată în creştetul capului. Asemănarea sa cu creierul, la fel ca şi în cazul nucilor obişnuite, a făcut-o să e recomandată pentru stimularea activităţii cerebrale. Era utilizată de cei din antichitate pentru fortierea creierului şi a părţilor nobile. Se spune că ea stopează răul de mare. Este necesară prudenţa în ceea ce priveşte dozele administrate de nucşoară; salutară în doze mici, poate deveni o otravă periculoasă în doze mari. A dormi… dormi… dormi… Istoric: Nucşoara este o specie de nucă, al cărei fruct, aparţinând unui arbore străin, mare precum părul, ale cărui frunze seamănă cu


259

cele de păr, numai că sunt mai micuţe. Creşte din abundenţă în insula Banda şi în Asia. Fructul este acoperit cu o coajă tot atât de compactă ca şi a nucilor. Această coajă se deschide de la sine atunci când fructul este copt, lasă să apară o frunzuliţă micăo lasă şi subţire în formă de reţea ce acoperă o scoarţă foarte dură pe care să se întrevadă; aceasta este numită nucşoară sau frunzişoară (Macis), şi impropriu, oare de nucşoară. Există două specii ale acestui arbore: una sălbatică şi una cultivată. Cea sălbatică are fructe de formă prelungită, care nu au aproape nici un miros sau gust, şi care prin urmare nu sunt folosite, numită nucşoară mascul sau sălbatică. Fructele femele care cresc pe specia cultivată, şi care sunt folosite la condimentarea mâncărurilor şi ca remedii, sunt mult mai mici decât cele mascule şi forma lor este scurtă, aproape rotundă sau ovală. Nucşoara femelă, pentru a  bună, trebuie să e proaspătă, grea, plină şi atunci când e găurită cu un ac, trebuie să scoată un suc uleios; trebuie să aibă un miros agreabil, gustul uşor acrişor şi culoare portocalie. Nucşoara este caldă, desicativă, astringentă, stomahică, cu proprietăţi de tonic nervos şi uterin. Fortică creierul, inima, stomacul, înlătură gazele, ajută digestia, îmbunătăţeşte mirosul respiraţiei, rezistă la putrefacţie, dă o stare bună foetusului, îmbunătăţeşte stările de şi inima, albe. face să se micşoreze splina mărită, opreşte vomismenteleleşin şi scurgerile Pentru prevenirea avorturilor şi crearea unei stări de confort foetusului, se ia un miez de pâine înmuiat în rachiu pentru femei sau vin de Malvoisie (vin grecesc, dulce), se pudrează cu nucşoară, apoi se aplică totul pe ombilicul mamei. Acelaşi remediu este bun pentru oprirea diareii şi a uxului menstrual excesiv. Aceleaşi virtuţi sunt atribuite frunzuliţei; dar cum ea este mult mai rigidă, acţionează cu mai multă ecacitate şi mai multă forţă penetrantă; atunci când este aleasă, ea trebuie să e proaspătă, întreagă, de culoare galbenă, cu un miros şi gust plăcut, un pic acrişor. Moschata, de muscho, mosc - astfel a fost supranumită nucşoara datorită mirosului său plăcut, chiar dacă acesta nu seamănă cu al moscului. Macis este un nume indian, datorită uscăciunii acestei scoarţe, care conţine foarte puţină umiditate; sau altfel spus, scoarţă săracă. Pentru vindecătorii Kallawayas din Anzii Cordilieri, nucşoara este folosită rasă, în infuzie îndoită cu vin roşu, pentru a uşura travaliul.

260


Proprietăţi: STOMAHIC, ANTIEMETIC, stimulent digestiv şi al apetitului, antidiareic, antiinamator, stimulează ovulaţia, afrodiziac. Indicaţii: Afecţiuni gastrice psihosomatice, ipohondrie, claustrofobie, isterie, dispepsie, greţuri, colici intestinale, diareesomnolenţă, matinală. În cefalee, uz extern: antireumatismal. Precauţii: În doze mari este halucinogenă. Antropozoe: Cu ajutorul condimentelor omul devine mai conştient de ceea ce mănâncă; el îşi angajează corpul astral şi eul cu mai multă putere în acţiunea de a digera, deoarece acestea sunt părţile care sunt responsabile cu perceperea gustului. Acţiunea lor este mai întâi de toate deconstructivă (de la nivelul traiectului intestinal). Eul, adică constituentul care îl ridică pe om deasupra naturii animale, pătrunde şi reglează structura termică (tot aşa cum, la rândul său, corpul astral domneşte asupra aerului, corpul eteric asupra lichidelor, iar corpul zic asupra solidelor). Din această cauză procesele calorice joacă rolul principal în arta culinară. În această direcţie, natura calorică a plantelor aromatice are o inuenţă puternică. Omul este singurul care îşi condimentează şi astfel îşi adaugă foc hranei sale; aceasta este o acţiune termică la fel ca erberea, înăbuşirea, afumarea etc.; şi aceasta îl diferenţiază pe om de animale. Plantă solară, nucşoara atrage conştiinţa-foc în procesul digestiei şi asimilării. Ea reanimăa omului inima răpusă de mâhnire,

Şi, bună pentru stomac, limpezeşte vederea. Dorinţa de a-şi părăsi creierul, adormire, trecere. Relaţii psiho-existenţiale: Fiinţa are dorinţa de a-şi părăsi creierul, de a dormi, pentru a scăpa de aceste calcule mentale care dau naştere vieţii sale. Este momentul naşterii unui nou mod de funcţionare a creierului, mai responsabil, mai vizionar, centrat undeva la mijloc între copilul de ieri şi bătrânul de mâine, mai precis, între infantilism şi dogmatismul sclerozat. În preparat spagiric, nucşoara este elixirul bucuriei care echilibrează, al viziunii corecte ce se bazează pe o inimă deschisă şi simţuri puricate. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Myristica fragrans va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: sistemul cardiovascular, apetit, greţuri, acţiune antiinamatoare în general, reumatism, artroză, melancolie, lipsa de energie.


261

OEGANO (Şovârf) A111. Origanum vulgare Familia Labiatae; părţi utilizate: vârfurile înorite Etimologi e: Oregano - Oros, munte şi garros: bucurie, strălucire, aspect strălucitor. Oregano este strălucirea, frumuseţea, găteala munţilor. Este o plantă căreia îi place la munte. A nu se confunda cu măghiranul, care nu creşte decât dacă este cultivat în climatul nostru. Semnătura: oregano are frunzele străpunse de mici găuri, asemănătoare cu porii pielii, ceea ce ne arată că aceste frunze sunt bune pentru transpiraţie. Oregano se aă în rezonanţă energetică cu a patra chakra, unde oxigenează inima, deschide sanctuarul inimii până când Apa vie face să strălucească lumina până în înalturi, pe Muntele Căpăţânii, Golgota interioară. Focul din cap, omul. Istoric: Oregano este o specie de măghiran care creşte în locuri muntoase, daresenţială. şi la câmpie, în locuri umbroase; conţine mult ulei exaltat şi sare Este cald şi desicativ, astringent, abstersiv. Se foloseşte în principal în obstrucţii ale plămânilor, catului şi uterului; în tuse, astm, icter, pentru a stimula laptele femeilor care alăptează, pentru a produce sudoraţia înainte de baie. Este o plantă bună în migrene, pentru stomac, este carminativă, antiisterică, detersivă, aperitivă. Pentru reumatism şi congestii ale gâtului care împiedică mişcarea, planta proaspăt culeasă trebuie tocată mărunt, apoi încălzită pe uscat într-o tigaie pusă pe foc, amestecându-se încontinuu şi apoi se aplică caldă pe partea dureroasă, înainte de culcare, acoperindu-se bine cu o ţesătură caldă împăturită de câteva ori. În uz extern se foloseşte sub formă de baie pentru uter, pentru cap şi în caz de râie, pentru întregul corp. Proprietăţi: ANTISPASMODIC, TONIC de debut şi apoi sedativ al sistemului nervos (vagotonic şi spasmolitic), antiseptic pulmonar, antiinfecţios, expectorant, eupeptic.

262


Indicaţii: Afecţiuni ale căilor respiratorii, spasme, angine, sinuzită, tuse violentă, tuse convulsivă, astm, probleme digestive, aerofagie, migrene, ameţeli. Restabileşte autoritatea Eului în sfera geAntropozoe: nitală; are în comun cu măghiranul acţiunileforţelor fortiante, reîncălzitoare, stimulente, asupra regiunii sexuale în principal. Oregano se aă în legătură cu domeniul nazal, olfactiv, care este legat de organele genitale. Sucul său alină durerile de piept; Scurtează naşterea, Şi uterul se goleşte expulzând sarcina. Acest suc înlătură şi durerile costale. Armonia şi strălucirea specială inţei. Relaţii psiho-existenţiale: Elixirul spagiric de oregano acţionează prin armonizarea sferei genitale şi sexuale în lumea dualităţii. Conferă inţei o strălucire specială care vine de foarte de sus, după ce omului i-au fost date mijloacele de a se reordona şi rearmoniza conform cu profunzimile sale. Oregano înseamnă de asemenea şi bucurie, frumuseţe, strălucire pe munte. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Origanum vulgare va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie:

Probleme cardiace şi respiratorii, infecţii ORL, astm, nervozitate, intestinul gros, reglarea activităţii mentale.

OHOSIPHON A112. Orthosiphon stamineus Familia Labiatae; părţi utilizate: tulpinile înfrunzite, orile Etimologie: Orthosiphon - Stamineus: mustăţi de pisică, deoarece Orthosiphon are stamine foarte lungi. Sparge structurile articiale care s-au întărit prin repetarea aceloraşi greşeli; planta eliberează corpul vital, prin funcţia sa drenoare. Plantă sărată. Istoric: Numit şi ceai de Java, Barbiore, Ocimum grandiorum, sau infuzie nefritică indiană, este întâlnit cel mai adesea în locuri umede, în Java şi în câteva părţi ale Indiei şi Australiei. Atinge maxim doi metri în înălţime; are orile albe, cu o uşoară nuanţă albastru violacee.


263

Fără îndoială, aspectul şi dispunerea orilor este ceea ce a făcut ca planta să primească numele de Koemis Ketjing, care înseamnă în traducere literală, mustăţi de pisică. În Java indigenii îi supun frunzele aceloraşi ca cele la care suntEisupuse frunzele ceai, cu scopul de proceduri a le usca păstrându-le aroma. le folosesc apoi de ca diuretic, la fel cum şi europenii stabiliţi în Indiile olandezele le folosesc în afecţiuni ale rinichilor şi vezicii, pietre la rinichi, artritism etc. Consumarea regulată a infuziei restabileşte diureza, facilitează evacuarea deşeurilor azotate, a uraţilor şi fosfaţilor şi în acelaşi timp reduce durerile date de tenesme, precum şi durerile vezicale. Se foloseşte în mod curent de către cardiaci şi cei cu afecţiuni renale. Proprietăţi: DIURETIC, ANTILITIAZIC, drenor hepatorenal, colagog, antiinamator (al căilor biliare blocate), hipocolesterolemiant uşor, hipoglicemiant. Indicaţii: Litiază renală, hipertensiune arterială, artrită, gută, exces de uree, de acid uric, afecţiuni hepatorenale, probleme hepatice, diabet, hipercolesterolemie, cistalgii, celulită, obezitate, cure de slăbire. Antropozoe: Această plantă conţine uleiuri eterice, taninuri, o glucozidă şi multe săruri de potasiu. Ea intervine în procesul metabolic, mai ales în procesele de mineralizare cum ar  diateza acidului uric. Plantă cu inamaţie efecte încălzitoare dizolvante, ea restabileşte un bun echilibru între şi duricare, sub controlul şi guvernarea Eului. Este planta funcţiilor renale. Greşeli repetate, corpul vital supraîncărcat. Relaţii psiho-existenţiale: Orthosiphon stamineus este în spagirie un elixir dizolvant care tinde să spargă structurile articiale care s-au întărit datorită unor greşeli repetate; el eliberează corpul vital, prin intermediul funcţiei sale drenoare. Restabileşte un bun echilibru între inamaţie şi duricare, sub controlul şi guvernarea Eului. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Orthosiphon stamineus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Infecţii ORL, acţiune depurativă, stimularea emonctoriilor, eliminarea toxinelor, a ceea ce este de prisos; artrită, la nivel mental: ajută la revelarea şi claricarea situaţiilor instabile.

264


OSU IEPUELUI

A113. Ononis spinosa Familia Papilionaceae; parte utilizată: rădăcini Ononis IEPURELUI, Etimologie: spinosa . OnonisOSU : miros urât de băligar de măgar (onos); ononis pentru că măgarului îi place această plantă; onimem: a  util.

Măgarii se rostogolesc în rădăcinile sale pentru a se scărpina. Bugrane (fr.): buni, bou, deoarece rădăcinile sale opresc boul în momentul trecerii sale blocând brăzdarul plugului pe care-l trage. Rădăcina proaspătă are un miros de ţap; osme (miros). Seminţele sale au forma unui mic rinichi. Plantă sărată (Medicina chineză). Istoric: Osu iepurelui sau Iarba măgarilor, este o plantă care creşte pe pajişti şi pe terenurile arate; în Medicină sunt folosite rădăcinile; ele conţin mult ulei şi sare esenţială şi xă. Rădăcina, şi în special scoarţa, este caldă şi desicativă, abstersivă, atenuantă, incisivă, aperitivă. Se foloseşte în cazurile de retenţie a urinei, piatră la rinichi, gălbinare, obstrucţia catului, tumoare canceroasă internă, hemoroizi interni şi tumoare hemoroidală la anus. Infuzie din această plantă sub formă de gargarism face bine putrefacţiei din gură şi durerii de dinţi; înainte să-i crească spinii, se macerează cu sare şi se mănâncă. Matthiole spune că a cunoscut un bărbat care, continuând mai multe luni să înghită pulbere de rădăcină de osu iepurelui în vin, şi-a tratat o hernie cărnoasă sau tumoare canceroasă internă pe care o avea şi pe care medicii voiau să i-o opereze. facee puternic apă distilată din toată planta cu rădăcinile sale, sirop şi sare,Secare diuretică. Proprietăţi: DIURETIC, colagog, depurativ, antiinamator, stimulent metabolic, sedativ. Indicaţii: Reumatism, gută, litiaze renală şi hepatică, cistită, inamaţie a căilor urinare, ascite, dermatite. Antropozoe: Multe energii orale au coborât în puternica rădăcină. Acestora li se adaugă stagnarea energiilor eterice în formarea spinilor.


265

Rădăcina stimulează corpul eteric uman, îl împinge să reia în stăpânire organismul lichid atunci când acesta a devenit prea zic; astfel, corpul astral intervine în funcţia renală, mărind diureza.

Funcţionar bine disciplinat,Se supunere faţă de structuri. bine Relaţii psiho-existenţiale: adresează funcţionarului înţepenit în propriile sale reguli recunoscute printr-o stare superioară care îl linişteşte în privinţa propriilor sale poziţii. Logica sa îl determină să-şi taie craca de sub picioare în numele regulamentului. Ononis spinosa în spagirie este elixirul „ancoraţilor” şi al celor orgolioşi, pentru a-i ajuta să facă să circule umorile blocate şi pentru ca ei să gândească prin ei înşişi. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Ononis spinosa va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Reumatism, dezintoxicaţie a catului, inamaţii, stimulare a splinei, plămâni (emonctoriu).

OVĂZ

A114. Avena sativa

Familia Gramineae; parte utilizată: grăunţele cu tărâţă Etimologie: OVĂZUL - Avena este un vechi cuvânt indoeuropean. Vegetală din vestul Asiei, cunoscută încă din epoca bronzului. Ovăz: Avere, a dori, deoarece caii vor să-l mănânce când îl miros (Lemery). E nevoie de un bărbat rapid pentru a semăna ovăzul şi de unul lent pentru a semăna orzul, spune un dicton; un altul mai spune că, pentru a  bun, ovăzul trebuie să germineze de 7 ori. Istoric: Ovăzul se cultivă pe câmpuri; conţine mult ulei şi sare esenţială sau volatilă. Este detersiv, astringent, rezolutiv (micşorează inamaţiile), calmant, pectoral. Se foloseşte atât extern cât şi intern: toacădurerile cu puţinde oţet, apoide se uter aplică erbintede între două lenjerii pentru asepotoli colică, şi durerile şale; le alină pentru că, deschizând porii, prin transpiraţie, scoate afară umoarea care le cauza. Se foloseşte şi în decoct, în gargarism sau în spălare. Siropul compus dintr-un decoct concentrat de ovăz şi zahăr este excelent împotriva colicii: se numeşte “siropul lui Luther”, pentru că el îl folosea adesea în colică. Deseori făina gătită cu unt este foarte bună pentru a vindeca râia. Ovăzul ales şi bătut, ert în apă, face bine inamaţiilor gâtului, elimină/

266


ameliorează răguşeala şi tusea rebelă. Decoctul din aceeaşi făină poate servi drept băutură pentru copiii mici. Ovăzul este un remediu care destinde şi calmează, fortică nervii şi redă forţa. Uscat, se foloseşte pentru şi lepră.băi şi loţiunile care se prepară pentru molii, râie, ulcere grave Proprietăţi: RESTABILIZATOR NERVOS, antiastenic, tonic, moderator al procentului de colesterol. Fibra solubilă a tărâţei de ovăz distruge colesterolul vătămător (LDL). Indicaţii: Lipsă a tonicităţii generale, insomnie, nervozitate, anxietate, surmenaj intelectual, depresii, convalescenţă, hipotensiune, pierderea poftei de mâncare, colesterolemie, râie. Antropozoe: Planta cea mai aeriană dintre cereale, cea mai atrasă de lumina şi focul său. Conţinutul său de saponină ne arată o colaborare intimă între procesele apoase şi cele aeriene; de aici decurge o armonizare şi o reglare între corpul eteric şi cel astral, ansamblul supunându-se spontan impulsurilor provenite de la Eul-Foc. Suetului epuizat, nervos, şovăielnic. Relaţii psiho-existenţiale: Celui epuizat nervos, incapabil de a se concentra asupra unui singur subiect. Celui care şi-a pierdut „tainul”de impetuozitate, forţa de a merge cu răbdare către centru. Celor epuizaţi sexual din cauza drogurilor, medicamentelor (mornă), ideilor egocentrice împietrite asupra unui mic eu autoritar. Femeii ruinate nervos; persoanei bătrâne care tremură, alcoolicului insomniac. Bun tonic al convalescenţilor, elixirul spagiric Avena sativa întăreşte şi echilibrează inima, sistemul nervos şi timusul (glandă endocrină); stimulează glanda tiroidă. Este alimentul-remediu ideal în caz de epuizare, surmenaj, oboseală sau senzaţia de oboseală. Elixirul determină o bună relaţie între planurile subtile şi cel zic în serviciul lui Eu Sunt. Trezeşte omul care şi-a pierdut destul timpul şovăind; a venit timpul de a se arunca în propria sa ale căldură în Focul Sinelui. tendinţele depresive unuiinterioară, spirit zdrobit şi lipsa bunei Atenuează dispoziţii. Aduce sensul generozităţii. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Avena sativa va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Apetit, oboseală, articulaţii, piele (toxine), nervozitate, reglator al metabolismului.


267

PARCHENIŢĂ A115. Parietaria ofcinalis Familia Urticaceae; părţi utilizate:Etimologie: părţi aeriene, tulpinile, frunzele Pariete: zid, pentru că ea creşte în mod normal pe lângă ziduri. I-au fost atribuite mai multe nume: Sparge-piatră, găureşte ziduri, espargoule, iarba călugăriţelor, iarba Sntei Ana, Iarba Sntei Mame. Paracherniţa are renumele de a  vindecat un sclav care s-a rănit căzând de pe un zid. Câinii o mănâncă cu multă plăcere. Plantă sărată. Istoric: Vitraria, Herba muralis, Helxine, Urceolaris, a fost

numită astfel deoarece ea creşte de obicei între pietrele zidurilor; ea creşte de asemenea în garduri vii; conţine multă sare şi ulei. Frunzele sale sunt răcoritoare, un pic umede, emoliente, maturative, abstersive, uşor astringente. Se foloseşte în uz intern pentru a provoca secreţia urinei, vindecă rinichii şi elimină calculii; mai ales cea care creşte pe lângă conţinutului săruri nitrice peprepară care îl extragezidurile din varvechi, şi caredatorită îi conferă proprietăţi de diuretice. Englezii un sirop din sucul de paracherniţă, pe care îl administrează pentru a elimina prin urină excesul de apă al bolnavilor de hidropizie sau în caz de ascită sau edem generalizat. Paracherniţa este folosită în cazul în care există acumulări de mucus la nivelul pieptului, tuse, anurie şi pietre la rinichi. În uz extern se foloseşte frecvent contra tumorilor, erizipelului, arsurilor şi rănilor proaspete dacă se aplică pe jumătate zdrobită. Mai este numită şi Helxină, de traho, deoarece are obiceiul de a se agăţa de hainele trecătorilor şi de a rămâne acolo. Vitraria, de vitro, deoarece este o plantă bună pentru a vindeca viermii. Proprietăţi: DIURETIC, ANTIINFLAMATOR, depurativ, antireumatismal, emolient. Indicaţii: Litiaze urinare, colici nefritice, reumatism, cistită, gripă, maladii pulmonare acute. Antropozoe: Crescând în aceleaşi locuri ca şi urzica, verdeaţa lor

268


abundentă împiedică să crească şi alte plante. Plantă ce înmagazinează procesul luminii prin intermediul siliciului. Fiinţa caută să e admirată, dar de la distanţă. a celui care să este în faţaRelaţii unui zidpsiho-existenţiale: şi care nu acceptă Plantă ca atenţia generală e neputincios aţintită şi asupra altcuiva în afară de el, în acelaşi timp. Entitatea de tip paracherniţă face tot posibilul pentru a se agăţa (de oameni, de experienţe, de orice probă), dar nu îngăduie apropierea; ea îşi păzeşte proprietatea şi scoate ghearele în faţa societăţii. În spagirie, este elixirul care dezleagă energiile rău orientate. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Parietaria ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Eliminarea mirosurilor neplăcute şi a otrăvurilor, anxietate, cistită, circulaţie, structura dentară, confuzie mentală, hemoroizi.

PAEIR BRVA A116. Chondrodendron tomentosum Familia Menispermaceae; partea utilizată: rădăcina Etimologie: Pareira Brava - viţă sălbatică. Chondrodendron tormentosum: chondros - grăunte şi dendron - arbore, referire la aspectul

fructelor. Acestea sunt liane din pădurea Americii tropicale, de la care se folosesc rădăcinile. Acest medicament brazilian cunoscut pentru efectele sale hipotermiante şi diuretice a fost introdus în Europa cam prin secolele XVII - XVIII, dar este foarte puţin folosit în zilele noastre. El mai este numit şi Buta. Istoric: Pareira brava sau viţa sălbatică, este o rădăcină care vine din Brazilia, unde localnicii o numesc Botou, sau Botoua. În Franţa sunt cunoscute două specii, una care se foloseşte mai mult şi care este brună pe dedesubt şi un galben maroniu deasupra; cealaltă este albă dedesubt şi galben lămâie deasupra. Ambele sunt alcătuite dintr-o substanţă dură şi în acelaşi timp poroasă şi spongioasă, de câteva ori mai groase decât degetul mare, şi cu un gust dulce amărui, precum lemnul dulce. Această rădăcină este nelipsită din vindecarea colicilor nefritice; ea le vindecă, dar nu aşa cum pretindeau portughezii, spărgând pietrele de la rinichi sau de la vezică, ci dizolvând mucozităţile care


269

fac să se lipească nisipul din care se formează calculii; şi într-adevăr, după ce se ia această plantă, în mod normal se elimină mult nisip. Rădăcina este foarte folositoare în cura de vindecare a ulcerelor la rinichi şi vezică, uidică urina pentru şi vindecă puţin câteprodus puţin ulceraţiile. Ea este ea bună de asemenea astmul umoral de mucusul lipicios care sufocă bronhiile plămânilor şi pentru icterul produs de îngroşarea bilei. M. Geoffroy a vindecat un bătrân slăbit de 72 de ani, care era gata să se sufoce din cauza unui mucus ce nu putea  eliminat din pieptul său, administrându-i două pahare de infuzie din această plantă, la interval de jumătate de oră unul de celălalt; şi aceeaşi infuzie pe care a reuşit să o dea unei femei atacată de icter, tocmai în momentul unei crize violente, i-a oprit colicile, după numai trei pahare băute la interval de jumătate de oră unul de celălalt, lecuind-o de hepatită după numai 24 de ore, timp în care pacienta a continuat să bea câte un pahar de infuzie din patru în patru ore. Doza de administrare a acestei rădăcini este de două cupe de bucăţi mici de scoarţă care se pun la ert în 1,368 litri, până când această licoare îşi reduce volumul la 465 ml. Se răceşte decoctul şi se împarte în trei pahare, care trebuie luate calde, ca şi un ceai obişnuit, cu puţin zahăr. Se foloseşte această rădăcină luându-se câte 8 zile în ecare lună, de este numai 24 deindian grăunţe, care seaparent erb uşor într-o, ceaşcăîndecantitate apă. Botua un nume ce derivă din Butua care este un alt cuvânt din aceeaşi limbă, ce semnică baston, deoarece această rădăcină seamănă cu un baston. Proprietăţi: ANTISPASMODIC, SEDATIV, diuretic, hipotermiant. Indicaţii: Colici hepatice şi nefritice, inamaţii ale căilor urinare, calculi renali, angină pectorală, astm, dureri reumatismale, cicluri dureroase, metroragie, naştere, cistită prostatică, ciclu însoţit de diaree, hematurie (sânge în urină), hemoragii, hemoroizi. Precauţii: Toxic în doze ridicate. Antropozoe: Sfera astrală cosmică poate să pună stăpânire, uneori chiar cu violenţă, asupra acestei forţe vitale eterice, dar ea nu poate să o străpungă. Realitatea materială nu face cadouri. Relaţii psiho-existenţiale: Bastonul se întoarce cu violenţă după ce inţa a fost satisfăcută de o relaţie limitată în mod voluntar şi

270


articial,

care oferea un adăpost de critici şi sfaturi şi în care nu era luată în seamă. Realitatea materială dură care ne face să plătim, fără a ne face cadouri. Durerea arzătoare iradiază de dincolo de ceea ce este localizat noastră şi controlat. Pareira Brava este înascunse spagiriesau preţul plătit de conştiinţa pentru acţiunile noastre lipsite de importanţă şi pentru acele zone din noi care nu par a  la îndemână. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Chondrodendron tomentosum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Febră, cicluri dureroase sau abundente, sistem urinar, dureri, emoţii negative.

PASIFLOĂ A117. Passiora incarnata Familia Passioraceae; părţi utilizate: părţile aeriene, frunzele Etimologie: Passiora incarnata: oarea care încarnează patimile lui Cristos. Ea trebuie că îşi datorează numele aspectului său care pare a semăna cu instrumentele pătimirii lui Cristos: coroniţa ciucurei din centrul orii seamănă cu coroana de spini pusă pe fruntea Domnului Nostru, când a fost crucicat. Legenda ne spune că Maria Magdalena l-a văzut pe Iisus sub formă de Pasiora după crucicare. Planta a fost folosită pentru înlăturarea angoasei la soldaţi în timpul primului război mondial. Floare a pasiunii, ea dinamizează suprasenzorialul liniştind sensibilitatea şi reducând stresul. Plantă dulce. Recomandată insomniacului agitat. Istoric: Floarea pasiunii, Grenadille sau Flos Passionis, este o frumoasă plantă străină ce creşte în Noua Spanie, în valea numită Lile; din mijlocul acestei ori se ridică un pistil înconjurat de cinci stamine, care susţin un fruct tânăr deasupra căruia se înalţă trei corpuri micuţe cedereprezintă oarecum cuiele. fructele Între frunze şi pistil se aă coroniţă ciucuri. Indienii îi deschid aşa cum deschid ouăleo şi îi sorb sucul cu multă plăcere; în limba lor, ei numesc fructul Murucuja. Granadilla, Granada, deoarece fructul său conţine mai multe grăunţe învelite într-o pieliţă roşiatică şi seamănă foarte mult cu cea care acoperă seminţele unei rodii. Flos Passionis, deoarece se spune că partea interioară a orii reprezintă unul din instrumentele suferinţei Mântuitorului. Fructele proaspete sau uscate, preparate sub formă


271

de decoct sunt folosite pentru spălături antiseptice în cazul rănilor şi ulceraţiilor; erte în apă şi transformate în pastă se aplică pe abcese pentru a le face să coacă mai repede. Fructul proaspăt se mănâncă dimineaţa pe stomacul caz dedeafecţiuni şi tot pentru afecţiuni hepatice se iagol subînformă decoct şihepatice; de asemenea contra febrei intestinale. Fructele sale sunt numite tintin în Peru, iar frunzele sale agăţătoare ca ale iederei se folosesc în tratarea rănilor vechi, decoctul ind băut pe stomacul gol sau din oră în oră, timp de cinci ore, opreşte stazele sanguine datorate căldurii. Pulpa fructului se foloseşte în tratamentul erizipelului şi se aplică şi pe egmoane, împreună cu apă de portocal şi zahăr. Decoctul din rădăcini de Passiora laurifolia se consumă rece şi sărat ca şi vermifug energic; frunzele sub formă de decoct amar au efect emenagog. La Wayapi, seva extrasă din tijele zdrobite de Passiora coccinea se foloseşte ca şi colir în caz de conjunctivită. Ea se folosea în insomnia cauzată de intoxicaţia alcoolică, de menopauză sau neurastenie, şi atunci când somnul este alungat de excitaţia cerebrală. Proprietăţi: ANTIDEPRESOR NATURAL, antispasmodic general, sedativ nervos, anxiolitic, somnifer activ şi inofensiv, fără efecte secundare. Indicaţii: Insomnie, surmenaj, spasme digestive, spasmolie, angoasă, isterie, palpitaţii, aritmie cardiacă, tremurături datorate senilităţii, nevralgii, probleme de menopauză. Caută atenţia şi iertarea pentru sine. Relaţii psiho-existenţiale: Recomandat celui care îşi construieşte în tăcere propria sa suferinţă pentru a căuta apoi o formă de iertare, o formă de a atrage atenţia asupra lui; îşi organizează o formă de şantaj emoţional pentru a  în centru. Personaj preocupat şi surmenat. Elixirul spagiric din pasiora dinamizează suprasenzorialul liniştind sensibilitatea şi reducând factorii de stres, mai alesspiritual a celui provocat de propria sa voinţă. Bungeneratori calmant pentru maniacul care îşi generează propriul său „proces Christic interior”. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Passiora incarnata va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Nervozitate, anxietate, sedativ nervos, somn dicil, nevralgie, sincronizarea energiilor chakrelor cu funcţiile zice corespunzătoare.

272


PĂDUCEL A118. Crataegus oxyacantha Familia Rosaceae; parte utilizată: vârfuri de crengi înorite, fructe Etimologie: PĂDUCELUL

Spina alba: spin alb. Oxyacantha: spin ascuţit, vegetal agresiv. Crataegus: kratos, forţă, aluzie la duritatea lemnului său; din lemn de păducel au fost tăiaţi butucii supliciilor. În regiunea Sederon (Drome), pentru a vindeca o muşcătură de viperă, se zgârie pielea în jurul muşcăturii cu o ramură de păducel muiată într-un decoct de spânz (P. Lieutaghi). După credinţele populare, alungă vrăjitoarele şi conspiră farmecele. Este simbolul primăverii, al reînnoirii, al fericirii. Fecioara Maria şi Iisus s-ar  refugiat sub un arbust de păducel, într-o zi vijelioasă, apoi ar  uscat scutecele copilului cu ramurile, fapt ce le-a dat orilor parfumul delicat. Se spune că dacă un copil este slăbit, bolnăvicios fără a se şti bine motivul, mama trebuie să-l pună sub păducel, pentru a se regenera prin forţele inuxului viu care radiază din spini. Plantă de încredere şi dulce; meridiane splină, stomac, cat (Medicina chineză). Istoric: Arbustul de Păducel creşte pe lângă garduri de-a lungul drumurilor; înoreşte în luna mai şi parfumează aerul prin mirosul frumos al orii sale; fructul său nu se coace decât toamna, servind de mâncare păsărilor. Lemnul şi fructul păducelului sunt astringente, seminţele sale mâncate sau luate în băutură opresc diareea. Sâmburii săi pulverizaţi şi băuţi cu vinsău albcare zdrobesc dau afară pietrele. Se distilează lichidul din fructul este bunşi pentru piatră la rinichi. Rădăcina aplicată scoate afară din carne orice spin sau alte corpuri străine rămase în aceasta. Tragus ne asigură că lichidul distilat din orile sale sau spirtul pe care-l scoatem distilându-le cu vin, în care ele au stat ca infuzie 3 zile, îi alină mult pe bolnavii de pleurezie şi colică. Păducelul revigorează mişcarea sângelui.


273

Proprietăţi: ACŢIUNE REGLATOARE ARITMULUI CARDIAC, favorizează circulaţia coronară prin vasodilataţie, antispasmodic al sistemului nervos, reglator al tensiunii arteriale, hipotensiv, cardiotonic, conţine cupru (infecţii, tulburări respiratorii). A se face cure destul de prelungite. Indicaţii: Inimă slăbită, tulburări ale ritmului cardiac, HTA (hipertensiune), anxietate, insomnie. Precauţii: În doze exagerate, apare încetinirea pulsului. Antropozoe: Păducelul exprimă o vitalitate şi o robusteţe datorate energiilor eterice excesive conţinute în plantă. Primăvara planta trebuie să facă faţă unui puternic asalt de energii astrale şi tot felul de animale vin s-o paraziteze. Ea ajută la refularea corpului astral crispat în sistemul ritmic, al inimii în special. Păducelul favorizează irigarea inimii şi o eliberează de o povară astrală nemăsurată. Dualităţi conictuale, tulburări. Relaţii psiho-existenţiale: Plantă prietenă a ritmului cardiac, focul său interior eliberează cordialitatea, bucuria şi speranţa; iubirea se propagă dincolo de ameninţările morţii. Ea întăreşte ritmul sângelui şi biruie dualităţile conictuale ameninţătoare instalate pe două polarităţi separate. Separarea, tulburarea care dă naştere fricii de moarte tinde să se diminueze. În spagirie, Crataegus oxyacantha este elixirul destresant care eliberează inima de dureri emoţionale şi de amărăciune. Revitalizează diferitele părţi ale inţei, protejându-le de o înăsprime ameninţătoare asemănătoare depunerilor calcaroase şi incrustaţiilor arteriale. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Crataegus oxyacantha va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Nervozitate, insomnie, iritabilitate, tulburări emotive, tahicardie, aritmie, hipertensiune arterială, palpitaţii, menopauză.

PĂPĂDIE (specie) A119. Taraxacum dens leonis Familia Compositae; partea folosită: rădăcinile Etimolo gie: Pissenlit - Taraxacum, tarasso : tulburare şi akos:

274


remediu. Taraxis în greceşte înseamnă ochi tulburi. Alte surse spun că provine din arabă din tharakhchakon de la numele unei chicoracee nedeterminata. Numele Gură de leu se datorează formei frunzelor; este diuretic. Alte de aur, Coroană dedenumiri Moine. i-au fost date ca Salată de Taup, Florion Plantă jupiteriană care eliberează corpul zic de un corp astral prea solicitant şi învăluitor. Păpădia este foc apoi devine aer. Este planta care redă culorile datorită minunatelor sale virtuţi regenerante asupra funcţiei hepato-biliare. Plantă picantă. (Medicina chineză) Lobul mijlociu al catului, limba. (Note cheie). Istoric: Păpădia sau gura leului este o plantă foarte comună şi cunoscută; creşte în locurile cu iarbă, necultivate. Se mănâncă în salate primăvara când frunza începe să crească şi când mai este încă fragedă. Conţine multă sare indispensabilă şi ulei; în medicină se aă printre chicoracee cu excepţia faptului că este mult mai ecace. Păpădia este considerată una dintre principalele plante hepatice, are calitatea de a corecta şi restabili volumul sângelui, este binefăcătoare în toate tipurile de febră astfel încât dacă se ia înainte de puseu, acţionează provocând transpiraţia. Se bea sub formă de infuzie stoarsă sau decoct în vin, căruia febra atât mică cât şi mare nu-i poate rezista, spune Etmuller. Decoctul băut din frunzele sale în apă provoacă urina precum şi sucul care curăţă rănile şi ulcerele murdare care apoi se refac de la sine; şterge petele, ceaţa şi rezolvă alte probleme ale ochilor, picurând de trei ori pe zi în ochi lichidul care curge din tulpină când o rupem, diluat cu apă de mărar. După Schmuck rădăcina are acelaşi efect, purtată ca amuletă, care spune că bolnavii simt mai întâi o durere apăsătoare cu senzaţie de sufocare şi apoi contorsiuni ale ochilor, după care se vindecă de toate bolile de ochi; dar există o metodă de a o culege; unii fac o scobitură dedesubt pentru a o scoate mai de jos; alţii, fără să bage de seamă la modalitatea în care o smulg, o taie în nouă bucăţi pe care le poartă agăţate la gât timp de 9 zile.


275

Alţii poartă rădăcina în întregime. Această amuletă alungă febra. Proprietăţi: DEPURATIV HEPATORENAL, COLAGOG, coleretic, eupeptic, stomahic, diuretic, stimulant renal, tonic amar, laxativ uşor,Conţine activitate antivirală blândă. uor (este indicat în osteoporoză, probleme articulare). Indicaţii: Litiaze biliare, ciroză, hipercolesterolemie, icter, cat mărit, celulită, regim de slăbire, constipaţie, reumatism cronic, protecţia ţesutului conjunctiv, gută, eczemă, acnee, cancer, drenaj. Antropozoe: Păpădia este înzestrată cu o mare putere de atracţie faţă de inuenţele luminoase şi de căldură şi, datorită procesului silicios, comunică plantei inuenţele elevate, care emană în special de la planetele superioare care sunt Saturn, Jupiter, Marte. Păpădia inuenţează procesul apos în om şi caloric. Acţionează, datorită sucului său amar, asupra tractul digestiv, combate catarul gastro-intestinal, artritele, normalizează formarea sângelui.

O mai bună coabitare a diverselor corpuri, armonizând căldura foarte mare la nivelul glandei pineale. Relaţii psiho-existenţiale: Căldură puternică la nivelul glandei pineale; expresia acestor inuxuri în corpuri este împărţită; tensiunile mentale se localizează în muşchi. Elixiriul spagiric din Taraxacum dens leoni, îl îndeamnă pe om să se ocupe de sferele mai pământeşti, să-şi aducă din nou, într-o manieră armonioasă, vibraţiile înalte, în sistemul său sangvinic şi să le repartizeze, în diverse stări şi gânduri. Elixir al mişcării atât în partea de sus cât şi în partea de jos, el atenuează tensiunile din corpul zic, ceea ce permite o mai bună convieţuire a diverselor corpuri. Repere în spag irie: Utilizarea elixirului spagiric Taraxacum dens leoni va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Drenaj hepatic sau renal, regenerarea catului, colesterol, toxine în sânge, constipaţie, oase şi articulaţii.

276


PĂLAGINĂ (Îngustă) A 120. Plantago lanceolata Familia

Plantaginaceae;

partea

folosită: planta întreagă Etimologie: Plantain lanceole - numit şi Micul Plantain, Le Plantain este simbolul venelor, vindecă venele umate sau rănite (Lemery); Planta: planta labei piciorului, numele vine de la forma frunzelor anumitor specii de pătlagină. La indieni, pătlagina lanceolată este numită urma omului alb pentru că seminţele acestor plante sunt înzestrate cu straturi exterioare lipicioase care se lipesc de picioarele inţelor umane şi de picioarele animalelor, aceste seminţe putând astfel să e duse foarte departe. Frunzele fragede, lungi şi ascuţite ale micii pătlagine sunt comestibile şi pot  mâncate în salate. Plantă acidă. (Medicina chineză) Gingia inamată sau incontinenţă urinară. (Notiţe cheie) Istoric: Pătlagina este o plantă foarte obişnuită. Există trei specii din care suntlate, folosite; cunoaşte ale căreiaceastă frunzeplantă sunt lucioase, ecaresefrunză indpătlagina trasată înmare, lungime de şapte nervuri. Pătlagina mijlocie diferă de cea mare, atât în ceea ce priveşte frunzele, cât şi tulpiniţele, spicele sale sunt acoperite de un puf alb şi moale iar rădăcina sa este un pic mai groasă; a treia specie de pătlagină, numită pătlagina lungă din cauza frunzelor sale lungi, înguste şi ascuţite ca lama unei săbii, de unde şi denumirea latină Plantago lanceolata. Pătlagina creşte peste tot, în locurile cu vegetaţie, în special ultimele două specii. În medicină se foloseşte sămânţa, frunzele şi rădăcina. Pătlagina aproape că nu are gust, dar este puţin astringentă; conţine multă spută, ulei şi sare. Această plantă este răcoritoare, desicativă, purgativă, vâscoasă, hepatică, astringentă şi vindecătoare. Se foloseşte în toate felurile de scurgeri, de exemplu pentru diaree, dizenterie, hemoptizie, vărsături, hemoragie puternică, gonoree, urinat involuntar, menstruaţie abundentă; se mai foloseşte pentru


277

febră, ulcerele limbii şi ale amigdalelor, ale omuşorului, gâtului şi alte afecţiuni asemănătoare. Extern se foloseşte pentru a vindeca rănile şi ulcerele foarte grave; maceratul din pătlagină este folosit pentru inamaţiile ochilor. Proprietăţi: ANTIALERGICĂ ŞI ANTIINFLAMATOARE ale căilor respiratorii, antitusivă, emolientă, depurativă, hipocolesterolemiantă, antiinfecţioasă. În uz extern: cicatrizant, antiseptic pentru răni. Indicaţii: Alergii, disfuncţii bronşice, rinită, sinuzită, astm alergic, tuse, diaree, hemoragii, anemie, exces de colesterol, infecţii ale căilor urinare, reumatisme. În uz extern: hemoroizi, ulcere varicoase, răni, arsuri, clătiri ale gurii (cu decoct de amestec cu gălbenele şi echinaceea). Pătlagina-i bună pentru a hemoptizie-i vindecare. Prin virtutea sa astringentă stinge-un foc afurisit. Posesivitatea, aroganţa intoxică propria sa aură. Relaţii psihoexisteţiale: Aroganţă rigidă, moştenitoarea unei educaţii solide, e prin absenţă, e prin agresivitate de tip colonialist. Refuzul de a creşte pe pământurile sale. Nu reuşeşte să-şi regleze conturile cu părinţii sau cu ordinile religioase şi morale şi rămâne ascultându-şi gândurile negre care îl macină. Simţurile omeneşti sunt într-o oarecare măsură deteriorate din cauza posesivităţilor. Deochiul produce rănicare şi inuenţează relaţional. Armacătre care elpoate să topească cleiul îngreuneazăplanul simţurile; s-a reîntors însuşi, se înveninează de unul singur, dar refuză să se exprime, să e mai maleabil. Se intoxică în propria-i aură. Elixiriul spagiric din Plantago lanceolata reînnoieşte sângele, îl înmoaie prin vâscozitatea sa şi îl usucă datorită taninului; înlătură rigidităţile minţii. Capul se goleşte de gânduri şi se văd, cu calm, mecanismele interioare acolo unde planează eşecurile relaţiilor trecute, nearmonioase, unde nu a fost pus suet. Auzul se ascute şi face inţa să-şi cânte viaţa ca un cântăreţ de operă italiană, o determină să se exprime, să se suprime, să se nască fără nicio piedică. Atenuează nevralgiile dentare, inamaţiile canalelor auditive. Pectoral bun şi un cicatrizant al unui suet vulnerabil dar pregătit să se nască. Repere în sparigie: Utilizarea elixirului spagiric Plantago lanceolata va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie:

278


Reglare hormonală, probleme ginecologice, detoxiere, circulaţie venoasă, bronşite, sinuzite, tuse, diaree, constipaţie, rigiditate mentală.

PĂUNJEL A121. Petroselinum sativum Familia Umbeliferae; părţi utilizate: frunze, fructe, rădăcini Etimologie: Petroselinum: de piatră; selinon, selinum: iarbă aromatică: numită de asemenea ţelina stâncilor. Simbol al victoriei asupra încercărilor, al spiritelor rele şi morţii. Se spune că ar putea sparge pietrele la rinichi. Plantă universală care purică întregul organism şi trezeşte sexualitatea atunci când este mâncată crudă, tocată mărunt; este o veritabilă hemoglobină vegetală încărcată cu clorolă. Istoric: Pătrunjelul, Apium hortense sau Petroselineum, este o plantă legumicolă şi cu proprietăţi medicinale; se cultivă în grădina de zarzavat, în sol umed; conţine o sare atât de pătrunzătoare, încât corodează sticla; deoarece dacă se ciocnesc paharele în apa în care a fost spălat pătrunjelul şi în care au mai rămas câteva frunze, este sucientă apăsarea exercitată pentru a spăla paharele, pentru ca acestea să se facă bucăţi. Rădăcina şi sămânţa sa se folosesc mai des în medicină decât frunzele; rădăcina estemici una din cele cinci sămânţa este una din cele patru seminţe calde,aperitive alături demajore, cele deiar ţelină, morcov, ami (ammi visnaga). Rădăcina se culege primăvara, seminţele se culeg în luna august, iar frunzele tot timpul. Pătrunjelul este cald şi desicativ, atenuant, foarte aperitiv, diuretic, hepatic. Principala sa întrebuinţare este în obstrucţia plămânilor, a catului, splinei, rinichilor, vezicii, în tuse, icter, caşexie, calculi, retenţia urinei şi a uxului menstrual, astm. În uz extern, dizolvă tumorile calde şi e bun în special pentru contuzii ale ochilor, împreună cu Lemnul Domnului, împiedică căderea părului; pus sub sâni, opreşte secreţia lactică a femeilor care alăptează, ind un remediu tradiţional atunci când se doreşte înţărcarea copiilor. Frunzele de pătrunjel sunt rezolutive şi vulnerare, de aceea se aplică cu mult succes pe tăieturi oricât de adânci şi pe contuzii, după ce au fost în prealabil frecate între degete. Pătrunjelul este bun pentru a alina şi înlătura hemoroizii, ind zdrobit şi încălzit şi plasându-se


279

zona deasupra aburilor. Frunzele sale proaspete împrăştiate în apa fântânilor şi heleşteelor fac bine peştilor bolnavi. Petroselineum, Petra şi apium, pentru că este o specie de ţelină (Apium) care se spune că arProprietăţi: putea spargeDEPURATIV pietrele la rinichi. SANGUIN, DIURETIC, stimulent general, antirahitic, afrodiziac, aperitiv, carminativ, stomahic, emenagog, stimulent uterin. Indicaţii: Probleme circulatorii, anemie, convalescenţă, probleme menstruale, dismenoree, menopauză, durerile naşterii, reumatism, gută, edeme, oligurie, celulită, litiază renală. În uz extern: face să dispară petele roşii (infuzie de pătrunjel cu apă de ploaie) Precauţii: Contraindicat în timpul sarcinii, în caz de nefrită sau ciroză hepatică. Antropozoe: Acţiunea sa analgezică se explică prin puterea pe care o au umbeliferele de a alina nervii asupra cărora acţionează cu prea multă putere astralul. Întăreşte parfumul experienţelor interioare. Relaţii psiho-existenţiale: Perceperea zonelor de metabolizare este obstrucţionată, îngreunată de spiritele trezite mult prea devreme, îndemnate mult prea curând să se pună în valoare în noi. Corpul cade pradă dorinţelor, dar aacestea se sting Fiinţa are o atitudine paternală, fără însă cunoaşte starearepede. aceasta. Simptome urinare, hemoroizi cu mâncărimi puternice, strangularea viscerelor abdominale. El deschide spaţiul-timp, dizolvă şi eliberează organismul de însămânţările psihice secundare, care nu şi-au atins ţinta. Înlătură rămăşiţele morbide ale resentimentelor, victime disperate ale loviturilor sorţii. Pregăteşte organele şi spiritele înţepenite să se reîntoarcă la ciclurile naturale. Întăreşte parfumul experienţelor interioare şi conferă o mare prospeţime şi un curent de aer proaspăt. Ne pregăteşte de luptă şi controlează tracul; înlătură balonările abdominale. Tonică musculatura uterină după naştere. Face să moară tot ceea ce nu provine din inima solară. Mentalul este confruntat cu moartea sa alchimică, esenţa suetului se elevează fără a mai  necesară nici o altă intervenţie. Această lipsă de intervenţie este sămânţa cea bună; piere teama de moarte. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Petroselinum

280


sativum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin

aceste cuvinte-cheie: Oboseală, echilibrare nervoasă, anemie, probleme menstruale, reumatism, gută, edeme, litiază renală.

PICIOUL COCOŞULUI Denumire populară: grâuşor, untişor, sălăţică A122. Ficaria ranuncoloides Familia Ranunculaceae; parte utilizată: rădăcini tuberizate Etimologie: PICIORUL COCOŞULUI - Plantă a hemoroizilor, Mică Rostopască, Scrofularia minor, Plantă a negilor. Ficaria, din latinescul cus, smochină, datorită aspectului rădăcinilor sale îngroşate în mici bulbi de câţiva centimetri în lungime, care amintesc de smochine. Specică pentru hemoroizi. Evocă, de asemenea, acţiunea binefăcătoare a plantei asupra negilor, voluminoase veruci ale bovinelor. Scrofularia minor, asemănare a rădăcinilor cu cele de Scrofuloză. Haemorrhoidum herba, pentru că rădăcinile sale vindecă hemoroizii. Istoric: Piciorul cocoşului sau iarba-neagră este o mică plantă cu ori de un galben strălucitor, cu rădăcini mici, care trăieşte în locuri umede şi umbroase, în păduri, mlaştini sau alte locuri acvatice. Conţine mult ulei şi sare esenţială. Este umectantă, răcoritoare, rezolutivă, aperitivă, potrivită pentru bolile splinei, pentru scorbut, gălbinare, uxul hemoroizilor şi pentru a calma durerile provocatede aceştia. Planta este renumită pentru toate felurile de hemoroizi, atât pentru a le stopa uxul excesiv, cât şi pentru a calma durerea şi a vindeca tumoarea. Rădăcina uscată se pune la infuzat în băutura bolnavilor; şi apa distilată, sucul, uleiul, sau untul proaspăt în care s-a pus la ert întreaga plantă mărunţită se aplică peste partea dureroasă. Numită şi plantă scorbutică, din cauza ecacităţii sale în a vindeca scorbutul: ea este temperată în sărurile sau principiile sale active şi mai puţin aspră la gust decât celelalte antiscorbutice, sucul său este folosit cu spiritul antiscorbutic care derivă din el. Rădăcinile sale zdrobite şi infuzate de seara până dimineaţa în vin alb o fac foarte bună pentru piatra la rinichi şi la vezică, dacă se continuă folosirea ei. Extern, se foloseşte contra tumorilor hemoroidale cărora le este specică, şi contra alterării dinţilor.


281

Proprietăţi: DECONGESTIONANT VENOS, antiinamator, pro-prietăţi vitaminice P vasoconstrictoare şi antihemoroidale. Indicaţii: Hemoroizi şi alte afecţiuni anale. A se utiliza moderat în toterapie. Precauţii: Antropozoe: Un intens dinamism se degajă dintr-o întâlnire puternică între planul apos şi aerian-luminos. Se realizează armonizarea între umiditatea eliberată, pământul care iese din tenebrele iernii, cosmosul care caută să se unească cu acest pământ cu ajutorul energiilor Lunii şi ale Soarelui. Aici chimismul, mai întâi lichid, al vieţii primeşte însemnul proceselor luminoase, aeriene şi calorice; ceea ce provine din polul terestru şi lunar (rădăcină, mlădiţă şi frunză) se găseşte forticat de către polul oral şi solar: rezultă de aici substanţe arzătoare, inamatoare, foartespecii volatile, care dispar deseori în deshidratare; în caz contrar, numeroasele de oare-broştească, care cresc pe pajiştile noastre, ar otrăvi fânul. Piciorul-cocoşului îşi îndreaptă spre sol frunzele rotunjite, sub garduri de mărăcini, formează bulbili reproducători, dar se eliberează de o oare galben-aurie cu numeroase petale înguste. Exigent în relaţiile sale, nu poate accepta să e arătat cu degetul. Relaţii psiho-existenţiale: Presiuni interioare neasimilabile şi prea mult timp ascunse. Dacă cere în relaţiile sale, el preferă mai degrabă să fugă decât să se „implice”, decât să arate ceea ce a devenit. Dacă-şi imaginează că ar  arătat cu degetul, aceasta n-o poate accepta. În spagirie, Ficaria ranunculoides este elixirul fugarului, totuşi conştient, care este deţinătorul unui înalt destin. Contribuie la o rearmonizare a metabolismului care eliberează oarea aurie. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Ficaria ranunculoides, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţie venoasă şi limfatică, acţiune antiinamatoare, sferă urinară, rinichi, vezică, afecţiuni al colonului, secreţii lacrimale, ochi, îndoieli, dicultăţi în a alege şi a se stabili.

PIN (muguri) A123. Pinus sylvestris Familia Coniferae; partea folosită: mugurii Etimologie: Pin sylvestre (mugurii) - Pinus în latină; pitys în

282


greceşte; în limba celtă pen desemna capul. Mugurii: burra poils, dtuve (ca Limba Mielului sau Borago ofcinalis). Pinul este folosit pentru catargele corăbiilor (pinul maritim e consacrat lui Poseidon); scobiţi, îmbarcării şaicilesau (ambarcaţie uvială=mică, cu pânzeeişiservesc cu fundul plat) dincaLandes penişele (penişă navă uvială, şlep, folosită la transportul mărfurilor). Răşina ( peuke) în greceşte şi mugurii combat afecţiunile plămânilor într-un mod ecient şi sunt recunoscuţi de Esculape care este reprezentat ţinând un con de brad în mână. În fuga sa în Egipt, copilul Iisus, ferindu-se de soldaţii lui Irod, s-a ascuns într-un pin. De atunci amprenta mâinii lui Hristos binecuvântând este păstrată în inima sa. Copac mereu verde, înoritor în ciuda dicultăţilor, pinul este simbolul fecundităţii. Pinul este ţăruşul sacru, falusul. El ne deschide către elementul aer, ind un bun oxigenant al corpului. Face să dispară limitele rezervei, arată calea lacrimilor care alină marile tristeţi. Istoric: Pinul este un copac din care fac parte patru specii: unul plantat, ceilalţi sălbatici. Pinul plantat are fructe care se numesc seminţe de conuri, în latină Nuces pineae, Strobili pinei. Acest copac se plantează în grădini în special în ţările calde; celelalte specii cresc în locurile muntoase şi pietroase. Toţi pinii care cresc în ţările calde multă prinindispensabilă. tăierile care i se fac la conţinedaumult uleirăşină şi sare Coaja şi nivelul frunzelescoarţei; de pin sunt răcoritoare, desicative şi astringente; se intrebuinţează în principal sub forma de esenţă în dizenterii şi menstruaţii excesive. Seminţele de conuri de pin conţin mult ulei şi puţină sare. Ele sunt calmante, umede, maturative, liniştitoare, pectorante, potrivite pentru îngrăşat, ceea ce înseamnă că pot  întrebuinţate tuberculoşilor ind bune pentru tuse, sângerări şi în acrimoniile urinei pentru a o calma; provoacă urina şi sperma. Modică ulcerele rinichilor, resoarbe, coace, înmoaie. Sunt binefăcătoare în bolile de plămâni care depind de limfa acră, sărată şi acidă, pentru tuberculoză, răguşeală, gât roşu. Uleiul din seminţe de conuri de pin este pectoral şi liniştitor, aproape ca uleiul de migdale dulci. Proprietăţi: ANTISEPTIC RESPIRATOR ŞI URINAR, calmant, antitusiv, stimulant al glandelor suprarenale (hormonii sexuali), diuretic.


283

Indicaţii: Afecţiuni respiratorii (bronşite, răceli, pneumonii etc.), cistite, calculi renali, slăbiciune, reumatism, contuzii, contracţii. Antropozoe: Coniferele se aă într-o relaţie profundă cu elementul Foc (formarea esenţiale, răşina parfumată şi alteîntipuri de răşină). Mugureleuleiurilor de pin favorizează pătrunderea în Sine, procesele de încălzire internă şi, printre altele, favorizează şi sistemul nervos, care este o zonă rece; esenţele de pin stimulează atât de profund sistemul nervos încât în organism ceva se eliberează şi devine independent. Efectul neurotonic al esenţelor de conifere se bazează pe ceea ce s-a spus mai sus. Pentru febra trecătoare şi pentru tuse e un bun calmant Pinul, oboseala cronică o vindecă Dacă masculul o foloseşte mai bine contra tusei rebele, Abdomenul relaxat i se potriveşte mai bine femelei… Autoritate limitată care nu are niciodată răspunsuri. Relaţii psiho-existenţiale: Suetul este făcut din materii mentale şi sentimente complicate; el îşi pierde prima iubire, matricea vieţii, fericirea sa s-a schimbat în relaţiile cu ceilalţi. Elixirul spagiric din Pinus sylvestris operează o stimulare a Eului în sistemul nervos; deschide sfera pulmonară care-l conduce la fanta către intelect. noi, idei despre independenţă să încolţească în minte. OmulIdei se eliberează în mod conştient deîncep inuxuri exterioare neterminate şi care îi solicită integritatea. Este elixirul înoririi interioare pe care niciun anotimp nu poate veni să-l perturbe. Se adresează autorităţii care nu se mulţumeşte vreodată fără răspunsuri. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Pinus sylvestris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Inamaţii ORL şi respiratorii, sinuzită, astm, psoriazis, polipi, oboseală, obezitate, trigliceride, acţiune calmantă.

PIPE A124. Piper nigrum FamiliaPiperaceae; partea utilizată: fructele culese înainte de maturitate Etimologie: Poivre vine de la cuvântul poivriere care este o liană căţărătoare care se găseşte în India şi Malaezia, numită scumpină.

284


Piper coctus, piper copt, pentru că piperul a fost ars şi uscat puternic de razele soarelui. Numele provine din sanscritul pilpali, condiment

iute care stimulează funcţiile reproducătoare, protejează de boli ascunse şi scoate prin efectul săuparfumează. de a provoca strănutul. Condiment carespiritele dă gust rele mâncării, conservă, Pe lângă piperul negru mai există si piperul alb. Istoric: Piperul este asemănător rochiţei rândunicii şi are nevoie de un copac pe care să se agaţe. Conţine multe săruri volative şi ulei. Este pişcăcios, atenuant, resorbant, stimulează pofta de mâncare; este rezistent la malignitatea umorilor; produce spermă, elimină gazele, provoacă strănuturi; îl aplicăm pe omuşor când este micşorat de o umoare care a apărut acolo; piperul o usucă şi întăreşte brele slăbite. Uleiul distilat din piper este foarte pătrunzător şi carminativ, oprind febra dacă este luat cu două ore înainte şi în condiţiile în care s-a făcut şi ajută la puricare. În uz extern se foloseşte pentru frecţii în caz de febră, amestecat în unguente în care se pun câte două, trei sau patru picături. Proprietăţi: STIMULEAZĂ DIGESTIA ŞI SISTEMUL NERVOS CENTRAL, bactericid, vermifug, insecticid, sudoric, febrifug, uidiant bronşic, expectorant. Indicaţii: Bronşite, febră, tuse, lipsa poftei de mâncare, dispepsie, reumatisme.

Precauţii: Se recomandă reducerea consumului de piper în alimen-

taţie în caz de hipertensiune, hemoroizi sau probleme gastrice. Antropozoe: Datorită mirodeniilor omul devine mai conştient de ceea ce mănâncă. El implică corpul astral şi sinele mai mult în acţiunea de digestie pentru că ele sunt cele care se bucură de aceasta. Activitatea lor este mai întâi de toate de a descompune (este vorba de peretele intestinal). Sinele, adică constituentul care ridică omul deasupra naturii pătrunde xează structura de reglare a corpului (la animale, rândul său corpulşiastral reglează aerul, corpul termică eteric lichidele şi corpul zic, masa solidă.) Iată de ce produsele calorice joacă primul rol în arta culinară, ajutată foarte mult de natura calorică a condimentelor iuţi. Omul doar adaugă Focul în inţa lui, făcându-şi picantă hrana; este vorba aici de o acţiune de încălzire asemănătoare cu acţiunea de a erbe, a coace, a afuma etc.; iată ce diferenţiază omul de animale.


285

Planta agăţătoare tropicală, piperul, dezvoltă un proces oral intens şi se deschide forţelor calorice astrale până la producerea de alcaloide. Aprinde metabolismul printr-o intrare în forţă a puterilor Sinelui.

Luat de dimineaţă pe stomacul gol, piperul Elimină umorile bolnavului, halena face să-i dispară; Savoarea sa picantă corpul înviorează, căldură îi aduce. Şi-n ce-l priveşte, piperul negru are activă forţa de a dizolva. Stomaculu-i conferă calitatea de a digera şi-l curăţă de boli. Piperul alb e un ajutor binevenit în traumatism nervos,

tuse îndârjită Durerilor stomacului. Frisoanele previne şi vederea înceţoşată. Arde peste tot. Nu se foloseşte de niciun articiu, probleme existenţiale. Relaţii psiho-existenţiale: Neimplicându-se nu se duce, nu se foloseşte de niciun articiu pentru a  apetisant. Este lipsit de orice griji, grosier şi searbăd. Fierbe totuşi la focul care îl înăbuşe ca şi cum ar  sub presiune. Îi este greu să comunice cu prietenie, să se focalizeze asupra unui scop precis. Dureri de cap, vedere înceţoşată, nelinişti asupra adevăratului sens al existenţei sale. Trebuie să accept eu acest foc interior, această carbonizare? Elixiriul spagiric din piper negru deschide în suet profunzimi şi adâncimi ale unei stări de bază şi de fericire dincolo de aparenţe: opera obscură, descinderea către valorile sângelui cald al încarnării, sânge intoxicat de paraziţi pe care focul deja prezent îi va arde. Atenuează tristeţea unei stări iniţiatice care nu a fost încă recunoscută şi acceptată. Recunoaşte arborele vieţii unde el poate acum să se lase aprins fără să său e distrus. Învaţă să nu mai lase să se volatilizeze esenţele suetului care ia naştere. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Piper nigrum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Sistem digestiv, cat, intestine, sistem nervos, plex solar, tonică şi stabilizează planul emoţional, tuse, gât.

286


PIPEUL BĂLŢII A125. Polygonum hydropiper Familia Polygonaceae; părţi utilizate: partea aeriană Polygonum hydropiper: piEtimologie: per de apă; Polygonum: de polus: numeros şi geum: miros agreabil care se degajă; gonu: genunchi, tulpini noduroase. Hydropiper: plantă acvatică cu gust de piper. Semnătura: planta are pe frunzele sale pete roşii precum picăturile de sânge, pentru a ne arăta că este bună pentru toate felurile de răni şi pierderi de sânge. Conform lui Paracelsus, este bună pentru rănile deschise, atât la om, cât şi la animale, având aceeaşi natură cu carnea rănită; ea calmează şi vindecă erbinţelile mari, cele care provoacă moartea cum ar  cele din zona capului, maniile, agitaţiile şi alte manifestări asemănătoare. De asemenea, este bună atunci când corpul suferă de o boală care îl consumă până într-atât că nimic nu mai pare să-l ajute. Este mijlocul ultim pentrusăa călători inţei; vindecă hidropizia şi face ca sângele devină în maiinteriorul coagulabil, mai dens. Istoric: Plantă acră şi arzătoare, numită şi piper de apă sau curaj de apă, sau iarbă piperată sau iarbă acră, este o plantă ce creşte în locuri umede şi ape stătătoare; se recunoaşte după tulpina sa roşie şi frunzele verzi. Această plantă are un gust piperat sau iute; ea conţine multă sare acră şi ulei. Florile sunt calde şi desicative. Planta este aperitivă, incisivă, rezolutivă, detersivă, astringentă, vulnerară. Este foarte ecientă în criza de ipohondrie, scorbut, probleme de splină, tumori şi obstrucţii ale mezenterului. Principala sa întrebuinţare în uz extern este împotriva rănilor, tumorilor dure, ulcerelor maligne, cronice şi greu de vindecat, sub formă de cataplasmă sau decoct. Această plantă înlătură umăturile şi tumorile edematoase de la nivelul picioarelor, coapselor şi altor părţi, prin aplicarea călduţă a plantei erte sau a ţesăturilor îmbibate cu decoct. Sucul din planta zdrobită instilat în interior omoară viermii


287

localizaţi la nivelul urechii şi vindecă ulcerele oamenilor şi animalelor; iarba atârnată la gâtul unui animal care suferă de râie sau care are o ulceraţie în care au apărut viermi, face ca acestea să se vindece. Paracelsus a descris larg virtuţilebolilor acesteişi plante, care serveşte în mod specialfoarte pentrupetransferarea dezlegarea farmecelor şi a paselor magico-naturale; de exemplu, se pune la macerat în apă planta verde, apoi se pune pe rană sau pe ulceraţie, până când aceasta este bine încălzită, şi apoi se îngroapă bine în bălegar pentru ca să putrezească mai iute, iar rănile se vor vindeca şi ele mai repede. Se face la fel pentru vindecarea durerilor de dinţi; unii ard ceea ce rămâne de pe urma gargarismelor şi a decoctului care a servit la îngrijirea acestora, pentru ca durerea să se calmeze mai iute; rănile sau ulceraţiile se vindecă pe măsură ce planta putrezeşte, pentru că ea atrage în ea însăşi tot răul. Planis Campy ne spune că apa de piperul bălţii extrasă prin distilarea în Bain Marie a frunzelor şi vârfurile acestei plante, la care se adaugă sare de cenuşă din plantă rămasă după distilare cu apă de ploaie, este excelentă pentru toate tipurile de ulceraţii oricât de rele şi de cronice ar  ele, chiar şi cele de vărsat de vânt, stule, cancere, toate rănile produse de armele de foc, cangrene şi putrefacţii, ulcere ale cailor etc. Planta tocată şi aplicată pe rănile vechi, care rod din trup, le curăţă de putreziciune şi viermi. Este de asemenea bună pentru afecţiuni renale şi apa sa distilată de mai multe ori din planta proaspătă este un remediu suveran şi dovedit împotriva calculilor, conform unor englezi. Se mai numeşte persicaria, deoarece frunzele sale seamănă cu ale piersicului. Hydropiper: de aqua şi piper: plantă acvatică cu gust de piper. IMPORTANT HEMOSTATIC, antireumatismal, Proprietăţi: diuretic, hipotensor, anticanceros, antihemoroidar. Indicaţii: Hemoragii interne, vărsături şi hemoptizie, metroragie, hemoragii ale organelor genitale, hemoroizi sângerânzi, migrenă. Antropozoe: Conţinutul de taninuri, acid oxalic şi antrachinone indică faptul că această plantă vine în ajutorul unui metabolism leneş sau încetinit.

288


Nevoia de a-şi revărsa maniile asupra semenilor săi, pentru a le câştiga încrederea. Relaţii psiho-existenţiale: Dragostea de sine fără măsură a sfârşit prin a umple cu zona trupul, care este rănit în permanenţă, totvitală soiul cu de manii, creaturiinfestând fantasmagorice. Nevoia de a se revărsa, de a se elibera de toate acumulările sale, face să recurgă la tot soiul de demonstraţii pentru a câştiga încrederea semenilor, pentru ca după aceea să se poată băga mai bine în inima lor. În această relaţie de o aparentă dulceaţă şi încredere, victima este înţepată fără a  prevenită. Piperul bălţii spagiric este elixirul „dulceţii care înţeapă”, care ar merita să primească numele de apă îngheţată. Este elixirul care vindecă rănile ce nu vor să se cicatrizeze. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Polygonum hydropiper va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Alergie, rinită, colesterol, ovare, echilibru mintal, agresivitate, mânie, simpaticotonie, probleme de dominanţă în folosirea unor organe pereche.

PIUL ÂÂO (Pir gros) A126. Cynodon rizom dactyolon FamiliaAgropyron Gramineaerepens, ; parte utilizată: Etimologie: PIRUL - Are formă de dinte ascuţit al mugurilor terminali ai rizomilor. Plantă puricatoare.Agropyron repens. Agrios: sălbatic; puros: grâu, sămânţă, grâu sălbatic.Gramen de la gradiendo: a merge, pentru că rădăcinile acestei plante se întind orizontal mult, agăţându-se de sol; ea are şi denumirea de grâu agăţător. Pirul provine de la Cynodon, din grecescul kynos: câine şi odous: dinte. Pir (fr. Chiendent), deoarece tinerele mlădiţe albe ale rizomului seamănă cu un cârlig; şi, de asemenea, deoarece câinii, atunci când se simt rău, au poftă să le mănânce; ei mănâncă frunzele de iarbă tunsă, care îi curăţă şi-i vindecă. Iarbă câinească sau susai sunt şi ele denumiri ale pirului. Dicil de smuls din rădăcină, pirul marchează dicultatea, revenirea aceloraşi dicultăţi. China antică atribuia albelor sale rădăcini lungi virtuţi puricatoare. Plantă dulce (Medicina chineză). Istoric: Pirul este o plantă care se găseşte peste tot, dar în special


289

pe solurile aride şi nisipoase. Rădăcina de pir este foarte mult folosită în Medicină: trebuie aleasă cea mai groasă şi cea mai bine hrănită, recentă, albă, curăţată de lamentele sale, culeasă în mai sau în septembrie; ea conţine multă sare esenţială, moderatşiulei. Rădăcinile sunt răcoritoare şi desicative, aperitive, astringente dotate cu porţiuni stabile şi pătrunzătoare. Frunzele sunt temperate, între cald şi rece. Pirul se foloseşte intern în obstrucţiile catului, splinei, ureterelor, pentru a provoca urina, pentru piatră, pentru piatră la rinichi, la vezică, în hemoptizie (caz în care sucul său face minuni) şi pentru a omorî viermii la copii, ind luată sub formă de decoct. Se foloseşte extern împotriva durerilor de cap, caz în care se preferă Pirul cu 7 noduri; în inamaţiile ochilor, se alege Pirul cu 3 noduri, cules în perioada de descreştere a lunii, şi legat în jurul gâtului; în supurarea urechilor, în caz de dureri de dinţi şi umătura gutei. Se distilează un lichid din această rădăcină în luna mai, cu care se spală abdomenul copiilor, pentru a opri diareea; luat intern, omoară viermii şi opreşte hemoragiile. Proprietăţi: ANTIINFLAMATOR URINAR, calmant al mucoaselor, diuretic, depurativ al sângelui (creştere a irigării sangvine la nivel renal), colagog, hepatoprotector lent dar constant, emolient, febrifug, sudoric. Indicaţii: Litiaze biliare şi urinare, cistită, artrită, reumatisme, gută, erupţii cutanate, icter, stări infecţioase, afecţiuni ale căilor respiratorii, tuse, hemoroizi, cură de slăbire. Antropozoe: Plantă al cărei esenţial din fo rţa sa vitală este concentrat în rizom; Focul solar este profund legat de principiul său mineral. Problemerelaţionale bine ancorate care se ramică în toate direcţile. Relaţii psiho-existenţiale: Plantă al cărei esenţial din forţa sa vitală este concentrat în rizom; Focul solar este profund legat de principiul său mineral. Probleme relaţionale bine ancorate, ramicându-se în toate sensurile. Cel mai mic gând evocă alte gânduri şi, astfel, se eşafodează mii de poluări mentale pornind de la un fapt foarte simplu: acela de a continua să se agaţe de o idee, de o persoană, atunci când a trecut timpul. Agropyron repens, în spagirie, este elixirul ciudaţilor care-şi sapă anturajul. Ajută la realizarea unei eliminări, fără menajament, a ideilor secrete răuvoitoare.

290


Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Agropyron repens va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Nefrită, diureză, litiaze urinare, sferă hepatică, piele, eczeme, tuse, traheite, guturai.

PODBAL

Denumire populară: bruscaris, cenuşoară, gălbinele, guşa găinii A127. Tussilago farfara Familia Compositae; părţi utilizate: capitulele, frunzele uscate Etimologie: Numit Bekhion de către greci, de la Bekhos: tuse, de unde rezultă bechique (combate tusea). Tusis: tuse, în latină, şi agere: a alunga sau ago: eu îngrijesc; cu alte cuvinte, eu îngrijesc sau alung tusea. Farfarus: făinos, din cauza albeţii pufoase a feţei interioare a frunzelor sale; acestea sunt mari rotunjite, în un formă de unghie de măgarşi(de aici vine alt nume popular al podbalului). Florile apar înaintea frunzelor, de unde şi expresia, ul (oarea) înaintea tatălui (frunzele). Are semnătura bronhiilor, şi calmează în mod remarcabil tusea cu expectoraţii abundente. Numită de asemenea şi iarba Sf. Quirin sau Sf. Guerin (Sf. Ioan D’Aulps din Haute Savoie şi Sion în Elveţia, care este sărbătorit în ecare an) sau Taconet în zona Alpilor. Plantă picantă. Istoric: Podbalul, Ungula Cabalina, Farfarella, Bechion, este o plantă ce creşte în locuri umede cum ar  malul râurilor, pâraie, şanţuri, rigole, a cărei oare galbenă apare înaintea frunzelor, de unde expresia latina Filius ante patrem (ul înaintea tatălui). Ea conţine mult ulei, mucilagiu şi sare esenţială în cantitate moderată. În medicină se folosesc frunzele, orile şi rădăcina, care proaspete sunt mai mult temperate decât răcoritoare; dar atunci când se usucă, devin acre şi


291

calde. Întreaga plantă este pectorală şi principala sa întrebuinţare este contra tusei, mai ales a celei însoţite de un mucus grosier şi vâscos; ea este bună în pleurezie pentru expectorarea mucusului din plămâni şi în emzem, sub formă de decoct, împreună oximel (băutură apă, miere şi oţet) şi alte preparate asemănătoare, cu alte din preparate mai simple. Planta este bună pentru guturai, pentru stimularea secreţiei salivare, pentru a curăţa şi alina ulcerele pieptului, pentru puricarea sângelui. Fumul de podbal inspirat pe gură opreşte catarul bronşic de la nivelul traheii sau plămânilor; sau dacă se amestecă frunzele tocate precum cele de tabac cu chihlimbar galben pisat praf şi seminţe de anason, pentru a se fuma cu pipa. Sucul său băut timp de nouă zile îndepărtează frigurile. Frunzele verzi aplicate direct, vindecă ulceraţiile erbinţi şi inamaţiile; decoctul din frunze şi ori coapte în vin cu mastic, smirnă şi litarga (oxid de plumb) stopează cangrenarea picioarelor ulcerate de hidropizie. Tussilago, adică cel care împiedică tusea. Ungula cabalina sau asinia, pentru că se pretinde că frunza sa seamănă cu o copită de cal sau de măgar. Bechion, tuse în latină, pentru că această plantă este bună pentru tuse. Farfara, farfarella, pentru că frunzele sale seamănă oarecum cu celeProprietăţi: ale plopuluiEMOLIENT, alb, pe care ceiANTITUSIV, din vechime îlEXPECTORANT, numeau Farfarus.antibacterian, depurativ, antispasmodic, stimulent cardiovascular, inhibitor al agregării plachetare. Indicaţii: Afecţiuni respiratorii cum ar  astmul, tusea, răguşeala, bronşite, traheite, tuberculoză, emzem pulmonar, silicoză, catar al căilor respiratorii; se poate amesteca cu Datura şi rula sub formă de ţigară fumată în caz de astm; afecţiuni ale căilor urinare, febră şi oboseală la copii şi bătrâni. Precauţii: Nu se recomandă utilizarea sa îndelungată, mai ales a frunzelor crude (conţin alcaloizi pyrolizidinici). Contraindicaţii: insucienţă hepatică, ciroză hepatică, hepatită virală. Antropozoe: Dă un impuls metabolic puternic la nivelul polului ritmic al sanctuarului inimii. Lichează mucusul din bronhii; alungă tusea, de unde şi numele care i s-a dat. Cenuşa din plantă conţine mult salpetru.

292


Decalaj în materializarea lucrurilor. Relaţii psiho-existenţiale: Elixir al întârzierilor din procesele temporale de materializare a lucrurilor. Reprezintă sosirea prematură la capăt, la un acolo. sfârşit,„Fiul fără a(oarea) respectaatimpul necesar tatălui şi realitatea pentru a se ajunge venit înaintea (frunzele)”. Elixirul spagiric din podbal se adresează celui care se încăpăţânează să stagneze într-o idee xă, care nu reuşeşte să se integreze în ritmul timpului, în desfăşurarea corectă a lucrurilor. Elixir care îl corectează pe cel care, nerespectând mersul resc al lucrurilor, sfârşeşte prin a se autodistruge. Ajută la obţinerea unei bune prize de conştiinţă asupra nevoilor. Elixir al celui care învaţă adevărata umilinţă şi care nu se mai teme de închisoare. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Tussilago farfara va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Reumatism, probleme digestive, depurativ, stimulează emonctoriile, infecţii, reglare hormonală, angoase, astm pe bază nervoasă, bronşite, tuse, limfă, sistem circulator, pancreas, cat.

POLEN A128. ProvinePollen de la albine; partea utilizată: elementul masculin al orii (sacii polinici ai anterei) Etimologie: Pollen vine din grecescul pale care înseamnă făină şi praf de ori ridicate de Eole, zeul vântului. Polenul mai este numit şi Pâinea albinelor. Istoric: Polenul este o chintesenţă orală extraordinar de bogată în aminoacizi, în vitamine din grupa B, în vitaminele C, D şi E, în provitamina A, caroten, în oligoelementele ( Ka, Cu, Fe, Mg, Mn, P, K, Si, S), în minerale, în enzime, în substanţe antibiotice active şi în substanţe care accelerează procesul creşterii. Polenul este stimulant şi toniant, reechilibrând funcţiile metabolice foarte slăbite. Fiind un puternic detoxiant general, întăreşte sistemul imunitar. Acţionează asupra stărilor de oboseală, atât zică cât şi psihică. Proprietăţi: STIMULANT AL GLANDEI ENDOCRINE, accelerator al procesului creşterii, toniant, cardiovascular, hipotensiv,


293

detoxiant general, antibiotic natural, reglator intestinal, reechilibrant funcţional, adevărată bogăţie de vitamine şi săruri minerale. Indicaţii: Hipertropia prostatei, nicturie, astenie, demineralizare, convalescenţă, îngrăşare, carenţă,gripă, stări depresive, pregătire pentrualăptare, examene,anorexie, boală de stări nervi,deinsomie, afecţiuni cutanate, unghii care se rup, căderea părului, geriatrie. Antropozoe: Particularitatea polenului este că se găseşte la baza regnului vegetal şi animal. Este asemenea unui produs vegetal preparat în laboratoarele stupilor. Activitatea sa este mai ales orientată asupra aspectelor vitale ale metabolismului printr-o mare dinamizare şi mobilizare a forţelor nutritive şi energetice. Redă sângelui principiul fermentaţiei, al spiritualizării substanţelor din care este alcătuit corpul. Relaţii psiho-existenţiale: Dragoste fragmentată, micul eu încăpăţânat şi elocvent care tinde de fapt să eleveze suetul. Dragostea este dusă la saturaţie, încetinită în anumite locuri, astfel încât el se roagă să e purtat în diversele părţi ale Microcosmosului. Este unit cu forţele cosmice, dar le adânceşte în el, le face să devină atât de vâscoase, încât ele atât de efervescente ind, strică ordinea interioară, o screlozează, se înfurie şi îşi pierde echilibrul interior. Deşi organizat în pierdespirituală, neţea, subtilitatea, careexterior, este o inţă o chintesenţăvivacitatea, solară. Nuacel este ceva fericitpentru când se naşte un copil. Nu se gândeşte de şapte ori înainte să vorbească. Învaţă, pune cu usurinţă mâna pe suetul altuia pentru a-i impregna echilibrul său precar. În acest scop am spune că un maestru nu ştie nici măcar că are această forţă. Rămâne pentru noi suprema necunoaştere care nedăruind nimic ne lasă să pierdem totul. Un maestru, prin puterea focului, nu lasă nicio urmă şi nu se îngrijorează de tradiţii. Nu ne topeşte în amintirea sa. Elixirul spagiric din polen face suetul să trăiască într-o atmosferă de iubire şi armonie, de colaborare perfectă; impregnează cu iubire tot ceea ce atinge. Cadou al sinelui pentru un echilibru gândit al unor diferite regnuri ale naturii. Multiplele concepte colorate se rezolvă printr-o însueţire superioară. Favorizează formarea sângelui, acţiunea dezinfectantă pentru hepatici. Reduce riscul sclerozei. Redă volumului sanguin, cu organisme,

294


testate, învechite înainte de vârstă sau nu, principiul efervescenţei spiritualizării materiei. Ce a mai rămas din om întrevede subtilităţile unei joncţiuni prin intermediul suului. Elixir se combină ori, elixirului trandari spagiric celeşti şiPollen albine.va putea  Repereînîncare spagirie : Utilizarea luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prinaceste cuvinte-cheie: Sistem neuro-endocrin, stare depresivă, oboseală, energie vitală, hipertensiune, artere, prostată, demineralizare.

POOCAL (flori) A129. Citrus aurantium Familia Rutaceae; părţi utilizate: frunzele şi orile Etimologie: Portocalul - Aurantium, de culoare aurie, deoarece fructul său are în afară culoarea aurului. Simbol al fecundităţii, datorită numeroşilor sâmburi conţinuţi de fruct, portocalul este de asemenea asociat cu căsătoria. Este o plantă care expansionează centrul, inima microcosmosului nostru, dându-i aurei culoarea aurului ce porneşte din acest foc central, animat de suprasenzorial. Este un echilibru frumos între yang-ul toniant al fructului şi yin-ul calmant al frunzelor şi orilor. Istoric: sau Aurantia este un arboresălbatic veşniceste verde, are portocalePortocalul acre şi amare, sau dulci. Portocalul cel care mai folosit în medicină; scoarţa sa supercială, din care se face coji, este impregnată cu mult ulei exaltat şi cu sare volatilă, care redau aproape tot mirosul specic fructului; sucul său este acid, şi prin urmare este alcătuit din sare esenţială. Scoarţa portocalului amar este caldă şi este bună la colici, disurie, eliminarea gazelor, tonică şi stimulează stomacul şi creierul, se opune malignităţii umorilor şi este bun la febră, datorită proprietăţilor sale de febrifug sudoric. Doza administrată este de un scrupul, până la o drahmă, pudră. Sucul de portocale este umezitor şi tonic pentru inimă; se amestecă cu miere şi apă pentru a obţine un soi de poţiune calmantă cu gust foarte agreabil, numită oranjadă. Portocala dulce conţine un suc dulce şi plăcut, care conţine multe mucilagii, un pic de ulei şi de sare esenţială; ea este umezitoare, răcoritoare, tonică pentru inimă şi bună pentru a potoli setea în caz de febră prelungită. Scoarţa portocalului dulce conţine mult ulei semi-


295

exaltat şi o cantitate modestă de sare volatilă acidă. Florile de portocal sunt bune pentru dureri de cap, sunt bune pentru nervi la stomac şi contra viermilor. Neroli este un ulei sau o esenţă din ori proprietăţi de portocal.(sunt Aceste şi apa distilată obţinută din pentru ele au aceleaşi buneori pentru dureri de cap, sunt bune nervi la stomac şi contra viermilor). Proprietăţi: ANTISPASMODIC, sedativ al sistemului nervos central şi cardiac, hipnotic uşor, digestiv, hemostatic, eupeptic. Indicaţii: Tahicardie, palpitaţii, insomnie, nervozitate, migrene, crampe, accese de tuse, inapetenţă, aerofagie, aciditate gastrică, dureri menstruale. Antropozoe: Tendinţa generală a acţiunilor terapeutice ale acestei familii a Rutaceelor este de a face pace între organismul caloric şi cel lichid; ele combat proliferarea şi umarea amorfă a organismelor de tip inferior, atenuând procesele inamatorii şi relaxând, reîntărind Eul şi corpul astral cu forţele lor ce se mişcă uşor, dinamizate de elementul aer şi de căldura elementului foc. Frunzele conferă o mângâiere uşor aspră; pulpa fructului este răcoritoare în mod plăcut. A se considera drept însuşi soarele. Relaţii psiho-existenţiale: Orgoliu pe fondul insucienţelor şi refuzului de a lua la cunoştinţă părerea unui om cuSuet inimă.supus A se considera drept însuşi soarele, „care este mereu acolo”. senilităţii şi răcelii. Anxietate, depresie, cefalee însoţită de greţuri, nevralgii, simptome cutanate. Senzaţii de greutate pe piept, inima este punctul său slab. Fiinţei îi lipseşte curajul şi antrenul, este foarte îngustată, centrată doar asupra sa însăşi, geloasă. Sunetul şi lumina sunt în capul său. Elixirul spagiric din portocal expansionează centrul microcosmosului şi îi conferă o aură strălucitoare ce tinde să dizolve aglomerările unui trecut emoţional forjat în sens unic, sterilizant. El dă ideea unui Întreg coerent, plin de subtilitate, care cuprinde o inimă bine xată, reîncălzită, care „vede cu adevărat”. Orgoliul este pus la locul său, ind transmutat în curaj, în deschiderea luminoasă către ceilalţi şi chiar în devoţiune. Stimulează sinceritatea şi nu mai îngăduie acumularea regretelor care să-i înăbuşe capacităţile mediumice deja împuţinate. Purică relaţiile cu „mama” sa, cu uterul. Căsătoria focului cu apa.

296


Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Citrus aurantium va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Nervozitate, stres, somn, reglarea nervos centralapetit, dezechilibrat, reglarea funcţiilor cardiace,sistemului tahicardie, palpitaţii, echilibrul energiilor pământ-cer, funcţia maternă, ajutor în timpul curelor de radioterapie.

POUMB A130. Zea mays Familia Gramineae; partea utilizată: mătasea Etimologie: Porumbul - cereală apărută cu 7000 de ani înainte de Cristos. Cea venită din Mahi: plantă cultivată în Mexic. Zeul Mais: zeul vieţii. Numele Zea vine de la Zea Francisco, Antonio, botanist de srcine bască născut la Medellin în Columbia în 1776. El a fost directorul grădinii botanice din Madrid şi titularul catedrei de botanică în 1805; a fost de asemenea vicepreşedinte al Republicii Columbia, a doua după Bolivar. Porumbul mai este numit şi Mala terrestria, Mala canina. Istoric: În general se consideră că porumbul (sau grâul turcesc) , aEuchlaena fost adusMexicana. în EuropaAdin de Sud şi derivă din Teosinthe fostAmerica numit grâu turcesc doar printr-o eroare, de către botanistul amand Ruellius. Aceasta este o plantă ierboasă mare, cu tulpină robustă, cu foi largi şi lanceolate, cu inorescenţă unisexuată monoică. Inorescenţa masculină este în partea de sus, alcătuită din spiculeţe cu trei stamine. Floarea femelă are un stil stigmatifer lung şi subţire, de culoare brun gălbui. Fructele sunt cariopse mari, inserate pe axa cărnoasă a ştiuletelui. Aceste lamente sau mătasea de porumb se folosesc în principal în durerile acute şi cronice ale rinichilor şi vezicii urinare, sub formă de extract, infuzie şi sirop. Mătasea de porumb conţine glucoză, maltoză, ceară, alantoină şi o mare cantitate de săruri de potasiu, cărora li se datorează proprietăţile diuretice incontestabile, creşterea cantităţii de urină şi faptul că este analgezic al căilor urinare. Din boabe se extrage un ulei colorat în galben, o făină alimentară (mălai) şi un îngrăşământ pentru animale; de asemenea, ele constituie


297

o sursă industrială pentru fabricarea alcoolului. Uneori, la populaţiile pentru care porumbul este sursa esenţială de alimentaţie, se constată apariţia pelagrei. De asemenea, se poate face o băutură foarte energizantă lăsându-se o oră bună foc mic,ajută căreia îi putem adăuga un picboabele de sos să de arbă soia. Boabele delaporumb la refacerea energetică; ele armonizează dezechilibrele tiroidiene. Făina de porumb este folosită în regiunea Franche-Comte la prepararea rezedei de terci, care este un fel de supă. Spicele sunt de asemenea folosite pentru confecţionarea saltelelor de paie. Martin Delgar în lucrarea sa Terapeutica indigena boliviana 1770 (L. Girault, Editura Orstom) ne spune că indienii din America de Sud îşi numesc grâul sau porumbul, sara en kechua şi tonco en aymara; acest porumb se consumă ert, prăjit, sau sub formă de spice. Sucul obţinut din măduva ştiuleţilor vindecă rujeola şi alte afecţiuni cutanate. Sucul frunzelor proaspete închide rănile proaspete, iar boabele coapte pe grătar, umezite cu oţet, se pun într-un săculeţ de pânză care se încălzeşte şi se aplică pe abdomen pentru a înlătura durerile. Cataplasma preparată din mălai, oţet şi apă de trandari înlătură orice fel de umături şi resoarbe herniile. Daca adăugăm lapte la această făină, gălbenuşuri de ou şi ulei de trandari, în aplicaţii calde şi dese, considerabil durerile produse de gută.aiMălaiul amestecat cu atenuează apă de nalbă înmoaie bătăturile şi sânii întăriţi femeilor care sunt gata să nască, iar amestecat cu grăsime nesărată face să coacă puroiul. Făina de porumb amestecată cu urină şi aplicată pe frunte înlătură cele mai puternice migrenele cauzate de insolaţie. Mălaiul amestecat cu pinco pinco, vilayo şi tămâie, ajută la refacerea fracturilor. Făina de porumb alb înmuiată în apă doar atât cât să e o pastă groasă, se scufundă în grăsime de capră, şi se ia pe stomacul gol, contra dizenteriei. Din mălai se prepară două feluri de chica, una coaptă, cealaltă mestecată; ele sunt foarte hrănitoare, ameţitoare ca şi vinul şi se pot face cu rachiu sau oţet. Ele sunt diuretice şi aperitive. Acest tip de băutură, chica, curăţă căile urinare, împiedică formarea calculilor în asemenea măsură, încât nu se cunoaşte ca vreun indigen să  suferit de acest tip de afecţiuni; luată zilnic pe stomacul gol, după ce s-au lăsat la macerat în ea ace de pin alb zdrobite, purică rinichii. Aceeaşi băutură, băută călduţă, se ia în tratamentul colicilor, împotriva

298


retenţiilor urinei şi afecţiunilor hepatice. Proprietăţi: DIURETIC, DEPURATIV, sedativ al căilor urinare, antihemoragic (conţine vitamina K3, care este unul din factorii de coagulare), muscular. Indicaţii:stimulent Litiaze urinare (prevenirea lor), cistita cronică, cistalgii, edeme (datorate insucienţei cardiace sau cirozei), afecţiuni circulatorii, regim de slăbire, reumatism, gută, inamaţii intestinale, alergii alimentare, exces de toxine. În uz extern: face să se vindece rănile cele mai infectate. Antropozoe: Plantă intens terestră, una din cerealele în care forţa gravitaţională se manifestă cu putere. Fiinţa supremă care se crede investită cu lumina solară. Relaţii psiho-existenţiale: Fiinţa se xează cu putere asupra ideii că este o inţă superioară investită cu puterea luminii solare şi convinsă că ceilalţi trebuie să asculte de ea, să îi savureze cuvintele pe care le rosteşte cu aprindere şi pasiune. Poet atunci când se aă în natura sălbatică, dar citadin convins în adâncul suetului său. Elixir al celor care au tendinţa de a se considera trimişi ai lumilor spirituale, deşi ei nu sunt decât simpli mediumi, cai dresaţi să asculte de sferele subtile de dincolo, în care domnesc reexiile şi imaginile inversate alespagiric lumii noastre terestre. Elixirul din Zea Mays readuce înapoi inţa care se pierduse în lumile spirituale, o învaţă ce este gravitaţia şi ce înseamnă a asculta. De asemenea, o învaţă să se protejeze, să nu se deschidă primului venit care dă buzna. Ne ajută să regăsim liniştea pământului mamă, care este materia primordială. „Materia este rezultatul voinţei divine” spunea Goethe. Elixirul spagiric din porumb ne învaţă să interiorizăm cu calm ceea ce, neind supus timpului, îl transcende. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Zea mays, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Deschiderea emonctoriilor, dezintoxicare, cat, stomac, gută, apetit, digestie, inamaţie, activitate hormonală, epiză, somn, cistalgie, puricarea organismului înainte de începerea unui tratament, antihemoragic.


299

POPOLIS A 131. Propolis Provine de la stupi; partea utilizată: răşină colectată de albine Propolis literar înseamnă pro polis - înaintea oraşului. Etimologie: Albina, Apis, este format din „a” şi înseamnă „care indică absenţa”, pes, adică picioare: deci înseamnă „fără picioare” , muscă fără picioare, pentru că atunci când o ţii ea le pune împreună şi le ascunde atât de bine sub burtică, încât cu greu se pot separa. (Lemery). Protejează corpul zic, localizează şi face să dispară inuenţele străine, periculoase, este mare protector al integrităţii corporale. Istoric: Propolisul este o ceară pură sau un soi de sacâz roşcat sau galben pe care albinele îl formează şi cu care ele ung şi astupă crăpăturile şi găurile din stupii lor, pentru a împiedica aerul şi frigul să pătrundă înăuntru. Această răşină este colectată de albine de pe scoarţa şi mugurii unor plante bogate în răşină. Aceasta răşină amestecată cu secreţiile salivare va forma o substanţă cleioasă şi lipicioasă: propolisul; bogat în avonoide. Această substanţă este sfărâmicioasă şi are un miros care se apropie de cel al mugurilor de plop; conţine puţină sare volatilă, acidă şi mult ulei. Este digestivă, atenuantă, resorbantă; o folosim pentru a sparge abcesele, pentru a extrage schijele din er

care au intrat în şicarne, pentru ulcerele maligne; folosimind în prepararea unguentelor pentru plasturi; se foloseşte în îlinhalaţii încălzit pentru cei care au tuse puternică; propolisul calmează şi domoleşte. Proprietăţi: PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL, antiseptic excepţional, stimulant al sistemului imunitar, antiinamator, antivirus, antifungic, antiparazitar, intensică metabolismul celular, antireumatismal, cicatrizant. Indicaţii: Indicat în toate bolile infecţioase, reumatisme, artrită cronică, dezintoxicarea catului, angină (faringită), gripă, infecţii ale căilor urinare şi intestinale, ulcere, gută, stalococi, prostatită, cistită, oboseală, anemie, migrene, boli de piele, proastă circulaţie a sângelui, inamaţii bucale, faringite şi probleme ginecologice, igienă dentară. Pe cale externă este indicat în răni superciale, eczeme, arsuri, dermatite. Antropozoe: Există în propolis o mare intensitate de schimburi între nivelul superior şi cel inferior, între aspectul sulfuros expansiv cu parfumurile sale, coloritul său puternic, gustul său pronunţat şi

300


aspectul sărat, arătându-se mineralizarea forţelor orale în laboratoarele albinelor. Observăm aici cum sulful este menţinut în echilibru de principiul sărat, cu ajutorul unei forţe astrale şi de bunăvoie ca o modalitate de acare proteja corpul în soare întregime decosmos toate excesele de lumină şi raze nocive provin de la şi din (infraroşii, ultraviolete, raze X, gamma etc.). Protejează corpul zic, intensitatea schimburilor. Relaţii psiho-existenţiale: Tulburări datorate traumatismelor psiho-emoţionale şi zice. Preparat sub formă de elixir spagiric, propolisul protejează, localizează şi face să dispară inuenţele străine periculoase. Elixir protector al integrităţii corporale care stimulează şi reintroduce forţele Eului în sectoarele unde ele sunt absente sau slăbite. Repere: Utilizarea propolisului va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Infecţii, imunitate, metabolism celular, dezintoxicarea organismului, oboseală, convalescenţă, hipotalamus, sistem hormonal, prostată.

PSYLLIUM (Ochiul lupului) A 132. Plantago psyllium Familia Plantaginacea; partea utilizată: seminţele de psilium Psyllium reprezintă mici grăunţe asemănătoare puriEtimologie: cilor, vine din grecescul psill a şi latinescul pulex‚ pulicaria în Evul Mediu. Sămânţa este bogată în mucilagiu, pe care prezenţa apei o face să se ume şi de aici acţiunea sa laxativă şi care alină ceea ce va pune în mişcare fecalele. Seminţele de Psyllium erau folosite de medicii egipteni ca laxativ şi împotriva inamaţiilor aparatului urinar. Istoric: Psyllium sau iarba purecilor creşte în mod obişnuit în locurile necultivate, pe câmpii, la marginea podgoriilor, aproape de mare. Se cultivă în mai multe locuri pentru sămânţă, care este folosita în medicină; această sămânţă se culege în octombrie. Conţine mult ulei şi sare volatilă esenţială. Datorită mucilagiului elimină bila galbenă şi causticitatea umorilor; este specică în dizenterie, hemoragie, eroziuni ale intestinelor, gonoree. Doza este de 2 grame/6 pentru a extrage mucilagiul într-o apă potrivită termic pentru a  băută sau pentru a se folosi în spălăturile care se fac în cazul dizenteriei sau în inamaţiile rinichilor.


301

Sămânţa de psyllium are ceva în plus faţă de celelalte purgative pentru că ea reîmprospătează, pe lângă rolul purgativ; aceasta nu o scuteşte de reprehensiune şi maliţiozitate. Mucilagiul din sămânţa plăntuţei se mai foloseşte inamaţiile gâtului,extras esquinancie, erbânţeală şi uscăciunea limbii,înpentru a domoli inamaţiile erizipelului şi toate bolile de natură egmatică, usturimea căilor renale şi erbânţeala febrei, sub formă de comprese pe frunte sau în palme. Acest mucilagiu extras cu oţet stinge focul schimbător şi usucă pitiriazisul, elimină durerile de cap; aplicat pe pleoape elimină roşeaţa din ochi. Planta răspândită prin cameră îndepărtează puricii. Se numeşte Psyllium pentru că sămânţa are forma şi culoarea apropiate într-o anumită măsură de cea a unui purice. Proprietăţi: EMOLIENT, LAXATIV, protector al mucoaselor intestinale (pansament gastro-intestinal ecace), antiinamator. Indicaţii: Constipaţie cronică prin insucienţa mişcărilor peristaltice (atonice), dureri gastro-intestinale, ulcere stomacale, colite, hemoroizi, colesterolemie, trigliceriade, afecţiuni urinare. Articii ale puterii pentru a-şi masca mai bine fragilitatea. Relaţii psiho-existenţiale: Purică sângele celui care menţine articiiElixiriul ale puteriispagiric pentru a-şi mai bine fragilitatea. Plantago psyllium din masca atenuează şi elimină conceptele „lungi şi subţiri“ ale celui se oboseşte să găsească soluţii neclare. Reper în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Plantago psyllium va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Intestine, atonie intestinală, sistem urinar, cistite, ATM.

IDICHE DE IANĂ (idiche neagră) A133. Raphanus niger

Familia Cruciferae; partea folosită: rădăcini proaspete, suc de plantă proaspătă Etimologie: Rădăcină de iarnă; radix, rhiya, rhizome, înseamnă rădăcină. Raphanus niger: rădăcină neagră . Toate rădăcinile cultivate care provin din Ravenelle, care înseamnă ridiche sălbatică (Raphanus,

302


Raphanistrum) şi este de fapt o buruiană ce creşte în locurile neîn-

grijite ale caselor. După Apollon, dacă ridichea sălbatică valorează cât plumbul şi sfecla albă valorează cât argintul, ridichea de iarnă valorează cât aurul. Herodot spune că usturoiul şijaponez ridichea neagră erau împărţite muncitorilor piramidelor. Takuwanul este o ridiche preparată, foarte apreciată în bucătăria macrobiotică datorită puternicei sale predominanţei Yang. Plantă picantă. (Medicina chineză) Ouf! Se anunţă ceva promiţător… nu mă mai îngrijorez. 4 (Note cheie). 4 Istoric: Hreanul de cultură. Ridichea de iarnă sau R Stivus este o plantă cultivată în grădinile de zarzavaturi şi care se scoate din pământ primăvara atunci când e moale şi plină de suc, uşor de rupt şi bună de mâncat; conţine, ca toate rădăcinile, multă sare esenţială şi volatilă. Rădăcina este mult mai cunoscută în bucătărie decât în farmacii, pentru că din fâşiile presărate cu zahăr se extrage o licoare pe care o dăm copiilor s-o înghită pentru a le purica plămânii de mucus. În medicină se foloseşte rădăcina şi seminţele. Ridichea cultivată sau ridichea de iarnă are calităţile: caldă, dezicativă, aperitivă, absterivă şi atenuantă. Rădăcina sa este folosită în primul rând pentru a sfărâma şi a elimina piatra din rinichi, pentru a provoca urina şi menstruaţia şi pentru a elimina obturaţiile catului şi ale lângăbolile aceasta excelent în avezicii puricaurinare de mucus. Sucul său splinei. este bunPepentru deeste rinichi şi bolile cauzate de mucozităţi sau de pietre; şi acelaşi suc amestecat cu puţin zahăr este remarcabil pentru a curăţa stomacul şi plămânii şi pentru a vindeca tusea şi astmul cauzate de aceste substanţe vâscoase. Rădăcina de ridiche de iarnă dată pe răzătoare se aplică pe tălpile picioarelor pentru febră şi hidropizie şi chiar pe gât pentru durerile de cap şi temperatură foarte mare. Sămânţa este de asemenea aperitivă, dar dacă o ţinem singură în gură provoacă strănutul. Înghiţită, ridichea de iarnă provoacă senzaţia de vomă şi râgâituri; se consideră una dintre vomitivele uşoare. Proprietăţi: COLAGOG, DRENOR HEPATOBILIAR, depurativ, antiacneic, laxativ, diuretic uşor, tonic respirator, aperitiv, stimulant al sistemului imunitar (antibiotic, pectoral). Conţine sulf, formează pielea şi cartilajele. Indicaţii: Probleme hepatobiliare, litiaze biliare şi urinare,


303

dispepsii, constipaţie, dermatoze, (acnee, eczemă), afecţiuni pulmonare, tuse seacă şi spasmodică, urticarie, artrită cronică, oboseală. Antropozoe: În familia cruciferelor sunt plante umplute pe toate părţile de forţele Elesăajută corpul etericnatura să distrugă energic albumina din eterice. mâncare, supună şi săvital domine lor străină, să le ucidă, apoi să revitalizeze ceea ce a fost omorât pentru a-l integra în organismul uman. Pentru aceasta sunt folosite plantele care formează substanţe aromatice sulfuroase pentru că sulful favorizează vitalizarea albuminei. Accelerează şi energizează fenomenele vitale. Aici un impuls caloric pătrunde în procesele vegetative, iar căldura produce substanţe încărcate cu foc al cărui ciclu vegetal este dus la bun sfârşit. Pătrunderea în propria locuinţă. Relaţii psiho-existenţiale: Dureri înţepătoare în cat şi splină, o mare acumulare de gaze, senzaţie de balonare care arde în interiorul corpului. Nu iubeşte copii, în special fetiţele. Insomnii de srcine sexuală la femei. Elixiriul spagiric din Raphanus niger este un concentrat vital care permite inţei să umanizeze inuxurile exterioare care se abat asupra lui; să răspândească lumina; să scoată comoara ascunsă şi să intreElixir cu adevărat în locuinţa sa. al transformării terestrului în cosmic şi invers. Binefăcător pentru hepatici. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Raphanus niger va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Digestie, cat, vezică, pancreas, detoxierea organismului, sistem renal, acţiune antispasmodică, reumatism, energie vitală şi imunitate, lipsă de motivaţie, percepţia interioară a propriei sale realităţi.

OIBĂ (Garanţă) Denumire populară: otrăţel, paţachină, rumenele, etc. A134. Rubia tinctorum Familia Rubiaceae; parte utilizată: rădăcini Etimologie: ROAIBA - Rubia tinctorum. Ruber: roşu, deoarece colorează în roşu. Planta este un colorant atât de puternic încât

304


colorează în roşu urina şi, câteodată, chiar şi oasele celor care o consumă. Paracelsus o preconiza contra tuturor pierderilor de sânge. Ea facilitează naşterea şi are bune proprietăţi diuretice. Istoric: esteEuropa. o plantăSecăreia-i se cultivă în mai multeRoiba ţări din smulgeplac dinsolurile pământgrase; în lunile mai şi iunie şi se pune la uscat pentru a o păstra şi a o transporta. Olandezii fac cu ea un mare negoţ: ea serveşte vopsitorilor, pentru a vopsi în roşu, de unde vine şi denumirea de Rubia tinctorum; se foloseşte şi în medicină. Conţine multă sare esenţială şi ulei. Este caldă şi desicativă, aperitivă pentru urină, discusivă, disolutivă, astringentă pentru pântece şi curativă. Se foloseşte, în principal, în obstrucţia catului, a

splinei şi a uterului; în caz de gălbinare, piatră, hidropizie, suprimare de urină şi menstruaţie sub formă de pesar. Fiind mâncată, ea face urina roşie, după cum reventul o face galbenă, fără a o schimba totuşi în substanţa ei; ea rezistă la venin. Ea face parte din poţiunile de leac. Decoctul din această rădăcină, făcut în oţet şi apă, este salutar în căderi şi contuzii. Vopsitorii se servesc de ea pentru a vopsi în roşu şi iese mai frumos şi cu ulei de terbentină, decât cu apă sau acid etilic. ANTIINFLAMATOR ALlaxativ, CĂILOR URINARE, Proprietăţi: tonic hepatic, diuretic, aperitiv, emenagog, antilitiazic urinar, proprietăţi antitumorale. Indicaţii: Insucienţă biliară, infecţii, cistită, nefrită, calculi urinari (exceptând calculii oxalici), artrită. Observaţie: consumarea sa colorează urina în roz, fără pericol. Antropozoe: În cenuşa de garanţă, s-a găsit potasiu, calciu, dar şi magneziu şi acid silicic, fapt ce arată strânsa ei relaţie cu lumina. R. Steiner spune că producerea intensă de culori roşii indică faptul că o plantă se apără împotriva unor puternice inuenţe astrale. Deposedat de bun urile exterioare, fatalitatea existenţei. Relaţii psiho-existenţiale: Rubia tinctorum este, în spagirie, planta-elixir a celui decepţionat, care a lăsat astralul ambiant, bunurile exterioare, fatalităţile existenţei, să-l deposedeze de Binele său, fără contraparte satisfăcătoare şi echilibrantă. Sentimentul dreptăţii este înşelat. Pregătit să refacă o tentativă, o


305

nouă şi adevărată experienţă până în valorile roşii ale suetului-sânge, până în corpul-receptacul zic. Lumina începe să licărească în tenebrele ascunse ale corpului încarnat. Elixir al efortului nal. elixirului spagiric Rubia tinctorum, Repere în spagirie: Utilizarea va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Arbore urinar, stomac, respiraţie, homeostazie hormonală, stres, osteopatie (dorsale).

OINIŢĂ (Melisă sau iarba stupilor) A135. Melissa ofcinalis

Familia Labiatae; părţi utilizate: frunzele, vârfurile înorite Etimologie: Roiniţa - ardeiul albinelor pentru că albinele îndrăgesc această plantă. Numită de asemenea lămâiţă sau iarba tinerelor fete. Conform lui Avicenna, roiniţa reînsueţeşte inima şi trezeşte capacităţile virile. Hildegarde de Bingen dacă femeiaPentru ar şti care este valoarea roiniţei, ar purta-o necontenit în cămaşa sa. Roiniţa are semnătura matricii (uterului); şi este un remediu suveran în cazul inamaţiilor acestui organ. Culeasă atunci când luna descreşte în Berbec, Leu sau Săgetător, vindecă afecţiunile inimii. Aceasta este o plantă cordială, care intrând prin dualitatea emisferelor cerebrale, coboară în sanctuarul inimii. Realizând mariajul dintre minte-inimă, foc-apă, ea se aseamănă cu o apă de foc, o apă a vieţii. Ea acţionează favorabil în cazul distoniilor neurovegetative şi a problemelor de ritm. Ea a fost numită Celeyos de către Chaldeeni, sau Casini de către greci (Albert cel Mare). Roiniţa este o plantă care deschide inima şi aduce optimismul în viaţă; ea înalţă suetul dezlegându-l de legăturile sale obscure. Dinamizează chakra plexului solar, care este asociată cu catul şi cu glandele suprarenale, conform Ayurvedei. Plantă dulce.

306


Istoric: Roiniţa este o plantă care se cultivă în grădini, ale

cărei frunze miros uşor a lămâie, de unde şi numele de lămâiţă; ea conţine mult ulei exaltat şi sare esenţială. Această plantă este caldă şi desicativă, şi este renumită în vindecarea afecţiunilor capului, inimii, uterului şi stomacului; în caz de melancolie, somn agitat, paralizie, apoplexie, epilepsie, vertij, lipotimie, arsuri la stomac, retenţia uxului menstrual şi lohii (scurgere uterină postnatală), halenă fetidă, febră malignă, ciumă. Apa de roiniţă distilată cu vin, aplicată pe cele două zone ale pulsului sau pe regiunea inimii e folosită în caz de sincopă sau palpitaţii. Se recomandă ca în cazul acestor maladii să se înmoaie un săculeţ cu roiniţă în alcool etilic pentru a-l aplica în zona inimii. Ea constituie un remediu extern salutar în băi (spălături interne) ale zonei genitale feminine, şi împotriva înţepăturilor de albine şi viespi, sub formă de cataplasmă. Roiniţa este una din numeroasele plante cu efect tonic cardiac (cordiale) şi se aă la baza celebrei Ape a Carmelitelor, remediu cordial şi antispasmodic considerat a  de mulţi un adevărat „aur potabil vegetal”. Proprietăţi: ANTISPASMODIC, TRANCHILIZANT, coleretic, neuro-sedativ (al SNC), stimulent general, antidepresiv, carminativ, emenagog, antiviral (herpes). Indicaţii: Migrene şi probleme digestive de srcine nervoasă, vomismente provocate de anxietate sau de graviditate, emotivitate, stres, nervozitate, palpitaţii, vertij, insomnie, acufene, pierderea memoriei. În uz extern, se foloseşte ca antiviral. Antropozoe: Planta se manifestă în special în lumea căldurii şi a apei. Reîncălzitoare, răcoritoare şi mai ales întăritoare, roiniţa acţionează în special asupra proceselor ritmice, proprietăţile sale manifestându-se în mod pregnant în frunze. Ea înoreşte târziu şi odată înorită îşi pierde însuşirile aromatice, şi chiar se usucă. Acţiunea sa evidentă este asupra aparatului ritmic; palpitaţii cardiace, nevroze, angine pectorale. Are de asemenea o acţiune liniştitoare asupra organelor genitale. Ea pare a avea o dublă acţiune: trezeşte, dar în acelaşi timp, linişteşte; aliniază înapoi corpurile subtile. Împreună cu muşeţelul, ea acţionează cu dulceaţă asupra aspectului venusian al inţei, anume sfera renală. Tonică rinichii, atunci când sunt supraîncălziţi.


307

Înalţă suetul, dezlegându-l de legăturile sale obscure nereuşite, nenalizate. Relaţii psiho-existenţiale: Elixirul spagiric din Melissa ofcinalis entuziasmează inima şi corpul aate în mijlocul dualităţii şi conictelor. Elixir care deschide inima şi aduce optimism vieţii; înalţă suetul dezlegându-l de legăturile sale obscure nereuşite, nenalizate. Acţionează favorabil în cazul distoniilor neurovegetative şi problemelor de ritm. Redă mobilitate ideilor înţepenite, cu scopul de a le lichea şi a le reda energia încătuşată. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Melissa ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Probleme digestive, indigestii, alergii alimentare, al apetitului, eliminarea toxinelor, tuse alergică, tuse cronică,reglator bronşite, rinită alergică, gripă, somn, circulaţie cardiacă, sistem cardio-vascular.

OMANIŢĂ

A136. Chamaemelum nobile

Familia Compositae; parte utilizată: capitule orale Etimologie: ROMANIŢA - (Denumire latină: Chamaemelum nobile sau Anthemis nobilis). Provine din grecescul cham: pământ, pantă, pitic şi melon: amestec, cartof. Cartof, în funcţie de forma capitulelor şi a mirosului anumitor varietăţi de romaniţă care amintesc de cel al cartofului. Este de asemenea numită şi ochiul soarelui, având forma unui buric; de asemenea ea este bună pentru a calma durerile de burtă şi suturările buricului (Lemery). Nu mai este buricul pământului, şi-a pierdut nobleţea, fructul său este în pământ, este ieşirea din Grădina Edenului. Plantă solară, îşi răspândeşte focul-lumină în organism şi armonizează dualităţile bine/rău refulate, spasmele convulsive, lucrurile lăsate la voia întâmplării. Plantă amară (Medicina chineză).

308


Groaznicul copil intolerant şi intolerabil (important). Istoric: Romaniţa creşte în grădini; conţine mult ulei pe jumătate exaltat şi sare esenţială. Este caldă, desicativă, digestivă, laxativă, emolientă, anodină; elimină gazele, provoacă menstruaţia la femei şi iese afară prin urină. Ea face parte din cele 4 ori carminative sau bune pentru a elimina gazele, împreună cu mărarul, granatul şi sulna. Folosirea sa este recunoscută în colică sub formă de decoct, în paralizia părţilor inferioare şi tot ce presupune aceasta. Se foloseşte pe cale externă în clisme şi cataplasme anodine, emoliente şi pentru a cauza supurarea. Romaniţa este o excelentă plantă de leac. Se prepară din ea apă şi ulei prin distilare şi ulei prin infuzia orilor sale la soare, sare şi sirop. ANTISPASMODIC, antistres, stomacal, sedativ, eupepProprietăţi tic, tonic amar, :antiinamator, emenagog, febrifug, sudoric, vermifug. Indicaţii: Anemie, migrene, insomnii, inapetenţă, indigestii, balonări, spasme gastrice (dispepsie), intestine iritate (meteorism), spasmolie, dureri menstruale, amenoree, menopauză. Cicatrizare a rănilor (comprese), băi de ochi (decoct). Antropozoe: Romaniţei îi place lumina, respingând umbra şi umiditatea. Puternica sa acţiune terapeutică asupra proceselor astrale anormale ale organismului uman se bazează pe anitatea sa pentru elementul aerian (picătură de aer în receptacul) şi pe legăturile sale specice cu sfera astrală. Toată această plantă nu e decât o inamare controlată, o disoluţie stăpânită, o Sulfură ţinută în frâu de o Sare. A se vedea şi la Granat. Dezbină şi stăpâneşte, separă lumina de întuneric. Relaţii psiho-existenţiale: Totul nu a ieşit la lumină, toracele rămâne astupat de umori, funcţiunile inferioare încetinite. Tulburări gastrice şi frisoane în interiorul abdomenului. Impresia că trebuie să nască a doua oară; ar vrea să e asistat mai ales atunci când se pregăteşte să împartă pentru a stăpâni, să păstreze lumina şi să ducă întunericul într-un alt loc din corpul său sau în altele. Un fragment de lumină rămâne mereu prezent în inţă. Elixirul spagiric Chamaemelum nobile va lucra, pornind de la această lumină găzduită în mijlocul cerurilor noastre interioare, pentru a reconstrui cu polaritatea obscură Focul-Soare interior, dualitatea se va organiza în jurul unui centru liber.



309 Chamaemelum

nobile va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin

aceste cuvinte-cheie: Nervozitate, agitaţie, insomnii, palpitaţii, tahicardie, urmări ale problemelor cardiace, teren alergic, regenerare a ţesuturilor, intestine iritate, congestie.

OSOPASCĂ A137. Chelidonium majus Familia Papaveraceae; parte utilizată: întreaga plantă Etimologie: ROSTOPASCA - Iarbă a negilor, Iarba Domnului, Iarba Bunului Dumnezeu, Iarba rândunicii. Din grecescul chelidonion. Chelidon: rândunică, deoarece înoreşte la venirea lor. Dar al cerului pentru alchimişti, care vedeau în culoarea rădăcinilor sale semnul pietrei lozofale. Potrivit unei legende, mama rândunică vărsa suc de rostopască pestea-iochii răniţigalben ai micului său pui pentru reda vederea. Poartă simbolul erii; stinge febra bilioşilor şi vindecă gălbinarea producând transpiraţie. „Ea este numită Aquilaire de către caldeeni, deoarece ea apare în timp ce vulturii îşi fac cuiburile; de către greci, Valis; această plantă apare, de asemenea, când rândunelele îşi fac cuiburi” (Albert le Grand). Rostopasca este o plantă viguroasă, care restabileşte erea într-un metabolism corect, deblocând funcţiile sistemului hepatobiliar; plantă de foc activă la unirea corpurilor astral şi eteric. Plantă picantă (Medicina chineză). „Lobul drept al catului” (Important). Istoric: Rostopasca creşte în mărăcini, în crăpăturile zidurilor groase ale vechilor edicii; ea conţine multă sare esenţială şi ulei. Este caldă şi desicativă, puternic detersivă, atenuantă şi cu un gust aspru şi amar. Ea curăţă erea prin săruri şi urină şi clarică vederea. Din această cauză se foloseşte în gălbinare şi în obstrucţiile splinei, catului şi uretrelor.

310


Rădăcina este alexifarmaceutică; se aplică sub formă de supozitor, se foloseşte extern pentru oboseală, ulcere şi celelalte afecţiuni ale ochilor. Iar unii se mulţumesc să pună în ochiul bolnav suc galben care ieseSe dinspune tulpinile acestei plantă plante când că această pusă este sub ruptă. talpa piciorului gol vindecă gălbinarea. Vinul în care s-a pus la infuzat această rădăcină tocată mărunt devine galben; şi ind băut de cei care suferă de gălbinare, îi vindecă în mod inevitabil; se poate îndulci acest vin cu struguri trecuţi, care sunt la fel de buni în această boală; într-un cuvânt, nu există deloc un remediu mai specic în gălbinarea galbenă şi neagră decât sucul, infuzia, decoctul şi toate celelalte preparate din această plantă, mai ales dacă îi adăugăm şi erul. Rădăcina de rostopască ţinută în gură şi mestecată calmează durerea de dinţi. Sucul de rostopască se foloseşte pentru a vindeca negii, pecinginile, râia, ind aplicat extern. Această plantă este bună pentru a  aplicată pe vechile ulcere şi rănile grave, pe care le închide. Fretagius scrie că, artă în oţet, ea a vindecat şi a apărat singură mai multe persoane de ciumă. Se distilează din ea un lichid care e puternic preţuit şi folosit pentru bolile ochilor. Proprietăţi: STIMULENT ŞI DRENOR HEPATOBILIAR, colagog, coleretic,depurativ, analgezicpreventiv şi antispasmodic stomacal şi intestinal, diuretic, purgativ, anticanceros. Indicaţii: Litiaze biliare, spasme gastrointestinale şi bronhice, angină pectorală, astm, arterioscleroză, hipertensiune, reumatism, gută, icter, scaune galbene, migrene hepatice. Extern: sucul său prospăt aplicat pe negi, bătături. Precauţii: Toxic în doză mare (iritare a tractului gastrointestinal), a se folosi cu prudenţă şi moderaţie. A nu se aplica pe rănile deschise. Nerecomandată copiilor. Antropozoe: Plantă a cărei astralitate îi conferă relaţii intime cu regnurile animal şi uman. Procesele-rostopască în natură, după antropozoe, se pot pune în paralel cu procesul cat-ere în inţa umană: procesele constructoare care se desfăşoară în cat sunt realizate de către corpul eteric; la rândul ei, erea este separată prin descompunere în procesul digestiv, graţie intervenţiei corpului astral.


311

Rostopasca este un remediu care conţine un principiu vegetal inamic al tuturor blocajelor; ea reorientează erea din interior spre exterior.

Puişorilor privaţi de lumină, Rândunica,săi spune Pliniu, abilă şi tandră mamă, Graţie Rostopascăi pusă în ochii lor, Chiar şi atunci când sunt bolnavi, le redă lumina cerului. Înţelegere încetinită de vechi răni, care încă mai bântuie inţa. Relaţii psiho-existenţiale: Cap greu, ochi livizi, înţelegere încetinită de către vechi răni încă neeliminate şi care îl mai obsedează; somnolenţă, vertijuri, senzaţie dureroasă ridicând ochii spre cer. Refuză să vadă clar şi-şi face sânge rău, perseverând încă în a rămâne orb şi mărginit; un zid. Persoana este deseori energică, cu un bun simţ practic, neîmpiedicându-se de abstracţiuni şi speculaţii intelectuale. Echilibru perturbat între a lua şi a lăsa, care sfârşeşte prin a măcina aspectele bune ale personalităţii. Elixirul spagiric Chelidonium majus reorientează energiile emoţionale într-o sferă debarasată de idei grosiere; el transmite în mod clar informaţiile şi favorizează exprimarea, schimbul, dialogul. Tendinţa depresivă cu privire un viitor înspăimântător preface într-o deschidere către un viitorla mai bine înţeles, mai bineseacceptat. Riscurile de a evacua în exterior părţi din sine se reduc, degajându-se de aici o mai mare responsabilitate, o viziune mai globală a naturii noastre. Vechile răni, rupturile devin acum o mişcare de fermentaţie spirituală interioară, o metamorfoză; fructele vieţii nu au rămas închise şi seci. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Chelidonium majus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Antispasmodic (spasme vezică biliară şi intestine), ulcere la stomac, probleme de cat-vezică biliară, atonie digestivă, digestie dicilă, constipaţie, colică nefretică, oboseală intelectuală, surmenaj, lipsă de energie, precardialgie, urticarie, gută, migrenă hepatică.

OZMAIN

312


A138. Rosmarinus ofcinalis. Familia Labiatae; partea folosită: vârfurile înorite, frunzeleEtimologie: Rozmarinul - ros, de rhus sau rhous vine din greacă: copăcel, tuş şi marinus, de la mare, se simte ca marea. Plantă care primeşte vaporii mării sub formă de roze. Este numit rosemarin sau Rozmarinul trubadurilor. Legenda spune că în momentul în care au fugit în Egipt, Fecioara Maria a găsit refugiu lângă un rozmarin sub care şi-a lasat veşmântul albastru. De atunci, arbustul a făcut ori albastre şi a fost numit Copacul Sntei Maria. Simbol al imortalităţii şi renaşterii, se sărbătoreşte în ziua de Florii, odată cu intrarea lui Iisus în Ierusalim şi reprezintă speranţa Învierii. Însemnare: Rozmarinul are nişte frunzuliţe groase şi pline care ne gândulbun la pentru organele cat şi pancreas; frunzele de(Lemery). rozmarin suntduc un cu remediu obstrucţiile acestor două organe Rozmarinul ajută la reunicarea: inimă/cap, Betleem/Golgota, la schimburile celulare, la puricare, la respiraţie. Plantă foarte completă, rozmarinul este un antiseptic pulmonar şi intestinal, care va activa procesele sangvine, va echilibra temperatura corpului şi are acţine digestivă. Clădeşte ceea ce este descompus (excesele intelectuale). Rozmarinul calmează catul încărcat adeseori de emoţii. Componenta sa subtilă face să apară o entitate care nu stă liniştită la locul ei şi care trebuie să e combătută pentru a  eliminată. Fortică Eul şi corpul astral prin căldura sa; infuziile amare ajută corpurile astral şi vital să se unească în mod armonios. Rozmarinul este expresia a ceva foarte puternic şi înăcărat. Plantă acidă (Medicina chineză). Istoric: Rozmarinul este un copăcel lemnos, înmiresmat şi aromatic, care se cultivă în grădină şi care îşi păstrează frunzele verzi şi


313

în timpul iernii; dar el apare fără să  fost cultivat, în mod abundent în ţările calde şi uscate. În medicină se folosesc adesea frunzele şi orile de rozmarin numite de farmacişti Anthos, dar sunt de preferat cele din Languedoc din Paris, pentru că climadecaldă le faceşi să e mai bune şi mai celor spirtuoase; uneori sunt folosite asemenea seminţele. Conţine mult ulei şi sare esenţială sau volatilă. Rozmarinul este cald şi puricator, pişcăcios, are un gust amestecat de acru cu amar, astringent şi este unul din principalele cefalice şi uterine. Principala sa întrebuinţare este în apoplexie pentru forticarea creierului, epilepsie, paralizie, ameţeală şi celelalte afecţiuni specice capului şi psihicului şi pentru tulburări isterice. Luminează vederea, corectează mirosul urât al halenei, dezobstrucţionează catul şi splina, remediu pentru probleme feminine, cum sunt scurgerile albe, pentru uter, pentru icter şi întăreşte inima. Remediile extrase din rozmarin mai sunt bune pentru forticarea feotusului şi pentru a preveni avortul. Extern se foloseşte pentru a întări încheieturile şi nervii, pentru a lupta împotriva cangrenei, pentru a resorbi umorile reci. Apa vieţii extrasă prin distilaţie din vinul în care au fost puse la macerat frunze şi ori de rozmarin, vindecă scabia, spune Arnaud Tratat despre vinurile medicinale, vindecă cancede releVilleneuve şi stulele în rezistente la alte remedii; dacă frecăm des mâinile şi alte membre paralitice cu infuzie din frunze şi ori de rozmarin, se încălzesc şi uneori chiar pot  vindecate. Extern se foloseşte sub formă de parfum pentru catare şi afecţiunile corelate cu acestea şi pentru a întări uterul. Florile de rozmarin se pot păstra doi ani. Rozmarinul este un cuvânt compus din roz, roză şi marin din cauza faptului că această plantă, care creşte adeseori pe lângă mare, resoarbe vaporii care cad sub formă de cristale de apă în formă de trandari. Mai este numită şi Coronarius pentru că în trecut oarea de rozmarin era folosită pentru alcătuirea coroniţelor şi pălăriilor din ori. Proprietăţi: COLAGOG, COLERETIC, hepatoprotector, diuretic uşor, stimulent general, tonicardic, eupeptic, antispasmodic, antioxidant (vânător al radicalilor liberi), antiseptic, antiinamator, emenagog, activitate contraceptivă, antigonadotrop.

314


Indicaţii: Probleme hepatobiliare, dispepsii, astenii, pierderi ale memoriei, cefalee, migrene, ameţeli, astmă, boli ale aparatului respirator, surmenaj psihic şi intelectual, stări depresive, amenoree. Pe calePrecauţii: externă: băi decoctmari pentru o stimulare În cu cantităţi apar riscuri de generală. iritaţii gastro-intestinale, nefrite. Antropozoe: Parfumul răspândit de rozmarin este forticant pentru conştiinţă. Radiaţia sa puternică fortică eul activând procesele sangvine. Organele ind mai bine irigate cu sânge şi mai bine încălzite, eul şi corpul astral pot acţiona mai bine. Esenţa de rozmarin este una din substanţele cunoscute cele mai bogate în hidrogen (aspect călduros). Este bradul labratelor după R. Steiner. Iată câteva indicaţii ale lui Rudolf Steiner: 1. Eul cosmic al plantei acţionează în formarea uleiurilor eterice. 2. Astralitatea cosmică a plantei acţionează în formarea taninurilor, printre altele, care sunt organele de mediere între impulsurile astrale şi corpul eteric vegetal. O intervenţie foarte intensă a astralităţii în zic, încălcând domeniul forţelor formatoare eterice, conduce la alcaloide şi otrăvuri vegetale. 3. Etalarea forţelor de atracţie asupra astralului în sânul corpului eteric prin din producerea substanţe eterice,seînexprimă special cele rozmarin unor au, din această amare. cauză, oUleiurile acţiune vindecătoare care consistă în a stimula eul. Taninul determină corpul astral să se lege de corpul eteric. Amarul incită corpul eteric să ia în el corpul astral. Rozmarinul vindecă tenesmele (dureri anale) dureroase Întăreşte stomacul; însueţeşte şi înveseleşte Nu se simte în siguranţă, trebuie să se lupte pentru a nu  eliminat. Relaţii psiho-existenţiale: Nu se simte în siguranţă acolo unde este, trebuie să lupte pentru a nu  eliminat. Elixirul spagiric din Rosmarinus ofcinalis fortică Eul şi corpul astral datorită căldurii sale. Taninul şi gustul amar al acestei plante ajută corpurile astral şi vital să se unească în mod armonios. Este un dezobstruant al catului şi pancreasului; are proprietăţi tonicardice. Rozmarinul exprimă putere şi înăcărare şi ajută inţele devitalizate şi dezorientate.


315

Pe de altă parte, simbol în zilele de nuntă şi solemnităţi, rozmarinul stimulează Ajna chakra, viziunea lozocă, percepţia. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Rosmarinus ofcinalis acacia putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin acestevacuvinte-cheie:

Probleme hepatobiliare, dispepsii, asteni, pierderi de memorie cefalee, migrene, astmă, aparat respirator, surmenaj, stări depresive, tiroidă şi paratiroidă, amenoree.

SALCÂM A139. Robinia pseudo acacia Familia Leguminoasae; partea folosită: orile Etimologie: Salcâm - Fals acacia. O zicală populară spune că atâta timp cât salcâmul e verde, toamna nu vine. Ph acid (note cheie) Istoric: Pseudosalcâmul este un copac mare, unul din cele mai plăcute ornamente ale grădinilor datorită întinderii şi frumuseţii ramurilor sale, prin mirosul plăcut al orilor sale şi prin umbra sa. L-am putea numi Glycyrrhiza arborescens pentru că nu se deosebeşte de lemnul dulce decât prin faptul că este un copac şi lemnul dulce o plantă. Frunzele sale sunt alungite, dispuse pe perechi, orile sale frumoase, lungi, leguminoase, albe, nişte cu unfructe mirossubdulce şi foartesunt plăcut; când ele se scutură, le urmează formă de păstăi plate, care conţin seminţe, sub forma unui mic rinichi. Se spune că primul salcâm care ar  fost adus în Franţa din America a fost plantat în grădina regelui, în Paris, sub îngrijirea lui M. Robin, unde mai există încă, puternic, mare, viguros; de aceea este numit salcâmul lui Robin, părintele tuturor salcâmilor din Paris. Florile sale sunt emoliente, laxative, aperitive, resorbante şi antiisterice. Rădăcina sa este pectorală. Proprietăţi: ANTIINFLAMATOR, ANTISPASMODIC, diuretic, colagog, emolient tonic. Indicaţii: Hiperaciditate gastrică care produce crampe la nivelul stomacului şi intestinului, gastrită, ulcer gastroduodenal, meteorism. Precauţii: Restul plantei este toxic. Antropozoe: Format datorită aerului şi pentru aer, iubind lumina, este atât delicat cât şi puternic. Leguminoasă foarte astralizată,

316


folosită când corpul astral al omului este prea activ, în căile digestive superioare, producând un exces de acid gastric, chiar şi ulcer. Idei care rămân în aer, teamă că cerul ar putea să-i cadă în cap. Aciditate la copii, râgâială chinuitoare, Relaţii psiho-existenţiale: stomac şi intestine dilatate, cefalee frontală. Obstacol psiho-emoţional în experienţe, înainte ca acestea să e asimilate în întregime de organism. Nu se lasă timp subtilului şi uidului să se încarneze; ideile rămân în aer. Elixirul spagiric din salcâm este elixirul unui destin care se derulează, fără a  oprit de frica de a vedea cerul care „cade” deasupra capului. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Robinia pseudo acacia va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Inamaţii (ORL, pulmonare, piele), dicultate respiratorie, simţul mirosului, efect diuretic, puricator al sângelui, protecţie hepatică, aciditate gastrică.

SALCIE ALBĂ A140. Salix alba Familia Salicaceae; partea folosită: coaja, mâţişorul albăalbă - Arborele împotriveşte Etimologie: Se mai numeşte Salcia şi Răchită sau Sauxcare alb.seEste copacul cudurerii. crengi exibile (Răchita), consacrat zeiţei Diana - Artemis, căreia îi plăcea să se odihnească la marginea râurilor. Simbol al castităţii în Grecia, Salcia albă este considerată incompatibilă cu dragostea. Este şi simbolul longevităţii, imortalităţii, renaşterii, prosperităţii, dar şi copacul durerii, doliului, separării. Fumul din coaja de salcie invocă entităţi de pe lună şi inţe acvatice. Cu ocazia fugii în Egipt a Sntei Familii, salcia plângătoare îşi va apleca crengile. Salix: eu sar, pentru că salcia creşte atât de repede şi în scurt timp, încât pare ca şi cum ar sări. Coaja sa are reputaţia că este febrifugă, medicament înlocuitor al chininei, fără însă a-l egala pe acesta. Plantă amară (Medicina chineză). Istoric: Salcia sau Saulax, Salix este o plantă iubitoare de locuri umede şi mlăştinoase, păduri umede de-a lungul râurilor; conţine mult ulei şi egmă, puţină sare. Se folosesc frunzele, mâţişorii, coaja şi vâscul. Frunzele sunt răcoritoare, dezicative, astringent. Decoctul


317

său este recomandat pentru hemoragii şi pentru a opri pasiunile lui Venus. Se foloseşte în dizenterii sub formă de spălături. Se spală de asemenea gambele şi tălpile cu un decoct pentru insomnii şi febră puternică saunasului pentruşicăldurile pentru aSeopri hemoragiile rănilor ale altorfebricitelor, părţi ale corpului. presară prin camerele bolnavilor pentru a reîmprospăta aerul. Pentru obturările şi obstrucţiile catului şi pancreasului şi pentru a curăţa stomacul, se erbe un pumn de coajă de salcie într-o jumătate de litru de apă până se consumă o treime din această cantitate, adăugând puţin zahăr în lichidul ltrat pentru a-i lua din amăreală, se înghite pe stomacul gol în ecare dimineaţă până la vindecare. Pentru durerea de pancreas se aplică comprese cu frunze de salcie, pisate cu puţină sare. Decoctul din coajă de salcie sau răchită în care amestecăm vin roşu sau apă aburindă este un remediu recomandat în menstrele femeilor. Cenuşa cojii de salcie amestecată cu oţet tare este bună pentru bătături şi pentru negi, ind aplicată sub formă de compresă. Salcia de natură masculină nu are decât mâţişori, cea de natură feminină are doar seminţe; aceşti mâţişori sau ori aplicate extern opresc toate felurile de hemoragii. Vâscul din salcie este recomandat pentru a uşura naşterile. Dacă esteunei stropit cu bătrâne urina unui de gută reumatism, trunchiul sălcii plinăbolnav de vigoare facesausă de dispară boala. Coaja de salcie trebuie păstrată în bucăţi mari şi apoi transformată în pulbere în momentul folosirii ei. Să nu se păstreze niciodată coaja sub formă de pulbere. Prop rietă ţi: ANTIINFLAMATOARE, ANTISEPTICĂ, antitermică (febrifugă), antispasmodică, sedativ al organelor genitale, antinevralgică, tonic astringent, antireumatismală, anafrodiziacă. Indicaţii: Stare febrilă, gripă, răceli, bronşite, dureri uterine şi menstruale, menopauză, cistită, artritism articular, reumatisme, gută, angoasă, nevralgie, afecţiuni gastro-intestinale, diaree. Antropozoe: Plantă a umezelilor proaspete, luminoase şi aerate. Partea sa eterică, vegetală are înclinaţie către lumea astrală. Favorizează transmiterea forţelor interioare unor procese superioare. Evoluţia lichidă este atunci asumată de corpul astral şi prin acest fapt astralul se pune mai bine la dispoziţia Sinelui.

318


Sucul ajunge la microbii din ureche şi-i omoară. Oţetul din coajă înmoaie negii; Floarea luată ca tinctură îngheaţă plăcerea Şi îi stingecadorinţa puternică Iaramorului Amorul dispare şi acăra sa careşisearzătoare. stinge. Nemainăscându-se niciun fruct al dorinţei, ea dispare Floarea usucă din germeni copilul nedorit Frunza închide rana desfăcută. Suet gol, de ornament, fără forţă după ce a excelat prea devreme. Relaţii psiho-existenţiale: Inuenţabil de atmosfera dezagreabilă, capricios până la isterie; apetit amoros neînfrânat la femeie. Se interesează de cei care se plâng, reîmprospătează înăcărarea mâinilor şi pasiunilor. Se recomandă celui care a reuşit preadevreme în ochii celor dinjur. Melancolie care se amplică în timp ce bucuria de a trăi şi forţele vitale sunt diminuate. Suetul este gol, fără ornamente, fără forţă, fără exibilitate. Apostolii şi-au spălat picioarele în apă înainte să pună în practică legile compasiunii, care se rezumă la aceste cuvinte christice: „iubiţi oamenii”. Umilinţă. spagiric din salcie comorilor albă se aseamănă unei baghete de ghicitorElixirul care ajută la descoperirea interioare în ciuda viziunilor rele şi vicilor care există printre oameni. Face să se vadă partea ascunsă a misticii emoţionale şi religioase a inimii locuită de un cler care se ocultează de trei ori. Evită indiciile false despre prezenţa intimă a curentelor de apă vie, umila forţă care ne face ca fără ea noi să m handicapaţi ai inimii. Protejează suetul de pierderea strălucirii sale spirituale, care apare atunci când se trăieşte o castitate prost înţeleasă, forţată dintr-o proastă educaţie. Se recomandă inţelor abandonate sau private prea devreme de căldura suetească, orfanilor, celor abandonaţi care au puţină tărie, melancolicilor al căror astral este stagnant. Acţiune benecă asupra copiilor cărora li s-au făcut farmece. Elixir care vindecă rănile, calmează durerile şi ajută la dăruirea compasiunii, pentru că redă căldura care vindecă.



319 Salix alba va

putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Reglaj hormonal, sistem digestiv (cat etc.), reumatisme, sisteme osoase, circulaţie, vezică.

SALVIE A 141. Salvia ofcinalis Familia Labiatae; partea folosită: frunzele, vârfurile înorite Etimologie: Sauge - Salvia: a salva de unde şi numele său de Iarbă sfântă. Este oarea sacră a incaşilor, aşa cum e Lotusul pentru egipteni. O zicală spune că cel care nu a căutat ajutorul salviei, nu-şi mai aminteşte de Fecioară. A fost numită de asemenea şi planta „bună la toate”, după ce a fost binecuvântată de Fecioara Maria pentru că ar  ascuns-o de soldaţii lui Irod, ind împreună cu Iisus. Poartă de asemenea şi denumirile de ceai al Franţei, al Europei, al Greciei. “Cine are salvie în grădina sa nu are nevoie de niciun medicament”, spune o zicală provensală. Simbol: salvia are şi simbolul limbii şi vindecă tumoarea benignă situată sub limbă şi redă glasul celui care l-a pierdut. Salvia proaspătă, zdrobită, sub formă de cataplasmă regenerează rănile infectate, greu de vindecat (P. Lieutaghi). Energie a vieţii, a iubirii vieţii pământeşti; plantă care expansionează conştienţa venirii noastre aici, pe pământ, pentru a  salvaţi. Stimulează funcţia sexuală pentru ca să e trăită din plin, pentru a recunoaşte aici ceva din uniunea spirituală interioară, în scopul de a da Cezarului ce este al Cezarului şi pentru a-i da lui Dumnezeu ce-i revine Lui. În caldeeană o numim colorio sau coloricon, în greacă clamor, în latină salvia şi în general în Franţa, salvie (Albert cel Mare). Restabileşte o bună conexiune între corpul astral şi luminează viitorul.

320


Frunză dulce, rădăcină amară. Meridianele inimă şi pericard. (Medicina chineză). Istoric: Salvia este o plantă care are mai multe specii ce diferă între prin în măreţia şi culoarea frunzelor aiciîndemedicină, o plantă careele creşte mod obişnuit în grădini şi pesale. careVorbim o folosim se disting două specii: una mare şi una mică; aceasta mică este cea mai apreciată, cea mai bună şi este numită salvie proaspătă sau micuţa salvie. Ambele conţin mult ulei, sare volatilă şi xă şi putină egmă. Salvia iubeşte pământurile argiloase; este bine să e plantată la intersecţia străzilor pentru a îndepărta şerpii şi broaştele (care caută salvia). În medicină se folosesc frunzele şi orile acestei plante care sunt calde, puricatoare, astringente, abstersive, cefalice şi diuretice. Pune în mişcare uxul menstrual oprit în substanţă grosieră şi chiar îi micşorează cantitatea dacă este excesivă. Salvia este recomandată în paralizii, reumatisme, ameţeală, epilepsie, tremuratul membrelor, catare, apoplexii şi alte afecţiuni ale creierului; ne folosim de ea în modul în care ne folosim de ceai. Bând acest ceai timp de mai multe zile, dimineaţa, pe stomacul gol, nu are efecte benece numai pentru problemele de mai sus, ci este foarte utilă şi în suprimarea ciclului menstrual, în digestie, slăbiciunile stomacului, pentru atulenţă şi colici,Înpentru omorî viermişorii şi pentru a curăţa plămânii astmaticilor. decoct,a cu lingurea şi hrean, se foloseşte pentru vindecarea scorbutului şi sub formă de gargară pentru gingiile umate şi ulcerate. Fumându-se salvie cu o pipă, seara şi dimineaţa, alină în general toate bolile capului. Farestus spunea că el a cunoscut un meşteşugar care s-a vindecat de un tremurat grav prin folosirea berii preparate din salvie, salvie crudă, mărunţită, mâncată cu pâine şi unt şi, în ne, punând salvie în toate alimentele. Apa distilată cu salvie închide rănile; trasă pe nas opreşte hemoragia, fortică creierul şi membrele, vindecă înţepăturile, alină durerea de dinţi, restrânge gingiile, puricând cavitatea bucală, curăţă ulcerele şi aftele prin gargară. Proprietăţi: PROTECTOARE HEPATICĂ, COLERETICĂ, eupeptică, emenagogă, antisudorală (repară pierderile de yin care se fac prin pierdere de lichid), tonic, astringent, acţiune estrogenică, ameliorează fertilitatea, antilăptoasă, toniant pentru piele, antibiotic


321

natural, antiseptic general, antispasmodic, diuretic, hipoglicemiant. Indicaţii: Dispepsie, astenie, menstre dureroase, dismenoree, menopauză, sterilitate, transpiraţia din timpul nopţii a picioarelor şi a mâinilor, stări depresive, surmenaj, distonie neurovegetativă, hipotensiune, inamarea căilor respiratorii, astm, dermatoze. Precauţii: Uleiul esenţial din salvie poate provoca convulsii care prezintă simptomele epilepsiei. Antropozoe: Stimularea sinelui printr-o creştere a căldurii proprie Labiatelor, care, plină de putere, întăreşte corpul astral datorită taninelor conţinute în salvie şi care reactivează procesele glandulare. Răşinele, care sunt ca nişte esenţe solidicate, mumicate, stimulează activitatea sinelui în sistemul neurosenzorial. Decoctul de salvie are proprietăţi abortive, ea mai era numită şi Planta fructului pierdut. Datorită acţiunii sale toniante asupra uterului, este recomandată pentru că uşurează concepţia, calmând durerile, şi după naşteri pentru că reglează ciclul şi face să reapară acesta. Omule, de ce mori

Atâta timp cât în grădina ta creşte salvia? Pentru moarte nu există remediu, dar Salvia întăreşte nervii, opreşte tremuratul nervos al mâinilor Înlătură febra. Salvie care ne aperi de Toate bolile rele! Suferinţelor psihice tu le aduci alinare Antidotul Adrien oferă chiar salvare. Se supraestimează, umplându-se cu propriile sale sfaturi, uită spaţiul său vindecător, gol; regrete. Relaţii psiho-existenţiale: Salvia este recomandată inţei care se supraestimează şi care se umple cu propriile sale proiecţii mentale. Ea o salvează redându-i un spaţiu gol în care inţa umană poate să măsoare până la ce punct se înşeală, dacă uită de acest spaţiu vindecător, gol, această „primă iubire”, acest purgatoriu, cum l-ar numi Paracelsus. Elixirul spagiric din Salvia ofcinalis stabileşte o bună legătură între corpul astral şi eteric, aducând organismului o căldură subtilă. Regretele sunt lăsate deoparte, viitorul se luminează cu mare uşurinţă. Elixirul spaţiului pur care nu mai tolerează umidităţile şi emanaţiile care vin dintr-o lume a conictelor.

322


Elixir cu care trecutul e lăsat în urmă pentru totdeauna. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Salvia ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Astenie, lipsă de energie, probleme digestive, intestine, funcţie pancreatică, pancreatită, nervozitate, emzemă, eczemă, structura ţesuturilor, sterilitate.

SASCHIU (Brăbănaş) A142. Vinca Minor Familia Apocinaceae; partea folosită: frunzele Etimologie: Saschiul - Micuţa Vinca Minor înseamnă a triumfa. Pervenche: per vincere înseamnă „pentru a birui”; aceasta din cauza foliarului veşnic verde care rezistă la asprimile iernii. Vrăjitoarele o foloseau în băuturile lor magice, de aici şi numele Toporaşul vrăjitoarelor sau Toporaşul morţilor. De asemenea mai este numită Păstoriţa sau Condurul Doamnei. Caldeeni o numeau Vetisi sau Iterisi, grecii Vorax, iar latinii Proventale (Albert cel Mare). Îi era greu să-şi exploreze propriul suet, se simţea ţinut la distanţă de propria sa sursă de afectivitate şi, ca urmare a acestui lucru, ideile îi erau bucăţiafective solide, şigreu de urnit pentru ca el sa triumfe în lumina unei nişte înţelegeri raţionale. Plantă amară (Medicina chineză). Pieliţa de la lapte (notiţe cheie). Istoric: Saschiul, numit de asemenea şi Clematitis daphnoides, creşte în păduri, în locurile umede; conţine mult ulei şi, într-o măsură moderată şi indispensabilă, sare. Saschiul este o oare răcoritoare, desicativă, detersivă, astringentă şi un excelent leac. Se întrebuinţează în principal pentru dizenterie, hemoroizi, hemoptizie, pentru puricarea sângelui, pentru ulceraţiile plămânului, pentru pleurezie. Se foloseşte pentru serozităţile care abundă în răni la ulceraţii. Sucul său se poate folosi pentru clisme, împotriva dizenteriei şi, când este folosită din timp, pentru forticarea micilor ulceraţii din intestin. Extern se foloseşte pentru a opri hemoragiile din orice parte a corpului. Agricola estimează că saschiul este specic afecţiunilor amigdalelor şi ale omuşorului. Dacă omuşorul este inamat şi alungit, aproape să sugrume bolnavul, se erbe planta în apă şi se face gargară pentru tu-


323

moare. Timpul potrivit pentru a  culeasă este în jurul zilei de 15 septembrie. Această gargară scoate o cantitate uimitoare de mucozitate şi astfel reface zona respectiva şi permite intrarea aerului proaspăt. frunzăÎnsau douămod de ea saschiu puse sub alimbă opresc hemoragiileOnazale. acelaşi serveşte pentru vindeca miraculos sub forma de loţiune. Plantă rezistentă la frig o mai numim de asemenea Daphnoides Clematitis, de clematis, palmes virg, pentru ca această plantă se extinde, ca o viţă de vie şi Daphnoides, de la Daphne, Laurier, pentru ca seamănă la frunze cu un laur. Proprietăţi: TONIC ŞI OXIGENATOR CEREBRAL ŞI SEXUAL, vasodilatator coronian, reglator al tensiunii, hipoglicemiant, tonic amar şi astringent, analgezic, antitumoral. Indicaţii: Insucienţă a circulaţiei cerebrale şi coroniene, accidente vasculare, hemoragii, hipertensiune arterială uşoară, diabet, anxietate, ameţeli, migrene, tulburări ale memoriei, anemii, anorexie, impotenţă sexuală, inamaţia mucoasei bronşice, colite, gastro-enterite. Afecţiuni ale amigdalelor şi omuşorului (sunt bune gargarele), remediu pentru afecţiunilor cutanate (acnee şi eczeme). Antropozoe: Acţiunea terapeutică a apochinaceelor se manifestă în cazurile în care corpul uman astral a pătruns foarte puternic dincolo de limita sănătate,vegetal în parteaîmpotriva eterică agreutăţii, organismului ritmic. Luptade procesului mai ales în lichidele plantei, asigură o diminuare a greutăţii dar şi o vitalizare, atunci când organismul lichid al omului este prea slab eterizat. Sensibilitatea rămâne blocată într-un labirint de idei complicate.

Relaţii psiho-existenţiale: Energiile solare care urcă din inimă îşi pierd subtilităţile celeste într-un labirint de idei complicate în genul profesorului Turnesol, care se încântă de unul singur şi suferă de scleroză. Blochează tranziţia melancoliei, a sentimentului, în idei; de aici diferitele probleme corelate polului neuro-senzorial, piele sensibilă, ameţeli, stele verzi în faţa ochilor, urechi care vâjâie şi ţiuie, păr dezordonat. Viziunea spirituală nu mai este decât o dulce amintire, facultatea intelectuală eliberatoare este diminuată. Suetului îi este greu aici să îşi exploreze propria inimă; ea se simte îndepărtată de propria sa sursă

324


emoţională. Ideile sunt ca nişte bucăţi mari greu de urnit. Elixirul spagiric din Vinca Minor redinamizează partea sensibilă a suetului, forţa sa poetică, delitatea faţă de ceea ce nu s-a născut niciodată, până la o susţinere interioară Sfântului care nu piere. la anihilarea părţii din noi. Coborârea DuhAjută îşi face efectul mult maiinstinctuale armonios, poezia şi frumuseţea se trezesc. Intensică uxurile sangvine ale capilarelor cerebrale, reducând diviziunile celulare. Dinamizează forţele planetare, prin urmare, mult mai umane al zodiacului interior care nu mai evoluează. Elixir al reîntoarcerii şi triumfului Sinelui. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Vinca Minor va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Inamaţii ORL, vezică biliară, digestie dicilă, picioare obosite, varice, ameţeli, sistem cardiovascular, mânie, acţiune calmantă, dureri, angoase, tulburări de memorie, osteopatia craniului.

SAXIFRGĂ A143. Saxifraga granulata Familia Saxifragaceae; partea folosită: rădăcinile : provine din Nulat. Etimologie: de saxum : stâncăSaxifraga şi margini; a sparge. mele i-ar veni de la puterea sa de a sfărâma calculii datorită bulbilor adunaţi la piciorul tulpinii şi care te duc cu gândul la calculi. Celelalte nume ale sale sunt: spărgătorul de pietre (Grâul potârnichii) şi iarba pietrelor la rinichi. Istoric: Saxifraga albă este o plantă căreia îi cresc frunze aproape rotunde şi cu marginile dantelate, semănând puţin cu frunzele silnicului, dar mai mari şi mai albe; are oricele albe în vârful unei tulpini destul de înaltă. Rădăcina sa este plină de mici tuberculi puţin mai mari decât seminţele de coriandru pe care le numim grăunţe sau seminţe de saxifragă. Creşte în locurile pline cu iarbă, necultivate, pe munţi, în văi; conţine multă sare esenţială şi ulei.


325

Această plantă este caldă şi dezicativă, diuretică şi aperitivă. Se foloseşte în special pentru înlăturarea pietrelor la rinichi şi din vezică, pe care le fărâmiţează şi le scoate afară; pentru înlăturarea mucusului prin urină; seo erbe un pumn dinînrădăcinile sale într-o într-ocană oca de apă sau se infuzează jumătate de uncie timpul nopţii de vin alb sau chiar se erbe un pumn din rădăcinile sale cu Hasmaţuchi, cu atâta apă încât să rămână un castron după erbere. Ceaiul se bea dimineaţa pe stomacul gol; aceasta a vindecat mulţi oameni de râie. Este recomandată şi pentru obstrucţiile uterului. Extern se poate folosi în băile diuretice. Proprietăţi: DIURETIC, ANTILITIAZIC, alcalinizant urinar, colagog, astringent amar, stimulent, bogat în vitamina C, emenagog. Indicaţii: Litiaze biliare şi renale, colici nefretici, probleme hepatobiliare. Antropozoe: Plantă care înfruntă corpurile minerale pietroase (procese silicoase şi calcaroase), mineralele pot  licheate, absorbite şi apoi eliminate cu ajutorul saxifragei. Saxifraga permite un echilibru normal între acţiunile cosmice prinprocesele siliciului şi acţiunile terestre, prin procesele calcarului; ea se dezvoltă în mod viguros în armonia proceselor minerale arhetipale ale celor două proprietăţi complementare: acidul cosmic bazicul dorinţa terestru;de de aexemplu caîn cazul granitului. Mânii carecureîncep, sparge totul. Relaţii psihoexistenţale: Ar vrea să e rezistent şi să aibă o atitudine de neperturbat astfel încât, dincolo de mâniile sale care i-au revenit, să aibă dorinţa de a sparge totul. Elixirul spagiric din Saxifraga granulata se recomandă celui care este pregătit să-şi deschidă stăvilarele pentru a face să dispară reţinerile viscerale ale unui nivel de sus (energii subtile blocate), ca şi ale unui nivel de jos (forţe zice blocate în calculi). Elixirul desface amestecurile care vin din cer ca şi pe cele care vin de la om împotriva aproapelui său. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Saxifraga granulata va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Muncă asupra energiei de bază, epuizare, litiaze biliare şi renale, probleme hepatobiliare, toxine.

326


SAW PALMETO (Palmierul pitic) A144. Sabal serrulata (Serenoa repens) Familia Arecaceae; partea utilizată: fructele coapte

Etimologie: Sabal serrulata - numită în latină Serenoa repens sau serrulata, este palmierul pitic numit şi palmierul de Florida. Fructul său este ca o măslină neagră. Era folosit de către indienii din America de Nord şi are acţiune antiinamatoare asupra aparatului genito-urinar. Prostatic (note cheie). Istoric: Palmierul de Florida este un palmier cu frunzele dispuse sub formă de evantai, de o culoare verde albăstruie, foarte alungite şi prinse de o tulpiniţă căptuşită pe margini cu mici ace ascuţite şi cu smocuri de oricele. Fructul care, constituie medicamentul, este sub formă sferică, având un sâmbure albăstrui negru când e copt. Această specie de palmier creşte în pământurile nisipoase din statele sudice ale Americii. Are acţiune antiinamatoare şi antiedematoasă; se recomandă ca tratament pentru simptomele de hipertroe benignă a prostatei la pacienţii care nu se restabilesc după operaţie. Efectul asupra polakiuriei (creşterea frecvenţei micţiunilor) nocturne este superior efectului placebo; are efect asupra disuriei, asupra algiilor perineale şi genitale şi asupra reziduului postmicţional. Toleranţa produsului este excelentă în majoritatea cazurilor ale tratate. Recomandarea sa (polakiurie, este următoarea: în manifestări funcţionale adenomului prostatic disurie, greutate pelviană) - Jean Bruneton, Farmacunoaştere (Ed. Lavoisier). Proprietăţi: SEDATIV AL CĂILOR URINARE, antiinamator, antiedematos, afrodisiac, favorizează creşterea sânilor, pectoral. Indicaţii: Probleme funcţionale ale vezicii (prostată hipertroată), micţiuni nocturne frecvente, cistită cronică, insucienţă sexuală, erecţii dureroase, litiaze renale, afecţiuni pulmonare. Antropozoe: Fructele sale, în raport cu polul metabolismului şi membrele, au o acţiune selectivă asupra hipertroei prostatei, forticând procesul de hrănire. Teamă de a se desprinde, de a înmâna torţa, de a merge la culcare. Relaţii psiho-existenţiale: Teamă de a se desprinde, de a înmâna torţa, de a merge la culcare; pierderea puterii sexuale; organe genitourinare iritate. Are oroare de a  compătimit; o mulţime de idei se încurcă în capul său. Elixirul spagiric din Sabal serrulata contribuie


327

la creşterea potenţialului natural şi amplică puterea asupra propriului destin. Elixir care transformă eşecul, slăbiciunea şi grijile acumulate în forţe uide şi iubire de sine. Împăcarea opoziţiilor interioare; mai bună faţă de celălalt, evitându-se a se mai da sfaturiodespre viaţaapropiere lui. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Sabal serrulata va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Prostată, calculi renali, circulaţie limfatică.

SĂPUNAIŢĂ A145. Saponaria ofcinalis Familia Caryophyllaceae; partea folosită: rizomii şi rădăcina; planta întreagă Etimologie: Saponaire: Iarbă pentru fetru, iarbă de săpun, din lat. Sapo (săpun), pentru că această plantă face spumă în apă. Istoric: Săpunariţa, Odagaci, Lychnis sylvestris este o specie de Lychnis care creşte aprope de râuri, de iazuri, de viituri, de-a lungul râurilor înşi locurile nisipoase; se cultivă de asemenea în grădini, în special săpunariţa a cărei oare este dublă; înoreşte în lunile iunie şi iulie; conţine multă sare esenţială, ulei şi egmă. Această plantă este caldă, atenuantă, aperitivă şi sudorică. Este bună pentru producerea urinei şi pentru menstruaţie la femei, este potrivită şi pentru astm, ind luată sub formă de pulbere de către epileptici când e lună nouă, timp de trei luni consecutive, o dată în ecare lună; diminuează considerabil numărul şi violenţa acceselor lor. Provoacă strănutul extern; tot pe cale externă vindecă tumorile, pitiriazisul, o formă uşoară de râie şi alte mâncărimi, folosindu-se decoctul său în fermentaţii; mai este bună şi pentru a împrăştia tumorile organului sexual masculin. Sucul din frunzele sale este atât de puternic puricator încât scoate petele de pe haine, de aici şi numele său de săpunariţă, Saponaire, care

328


provine din italianul sapone, săpun, pentru că această plantă curăţă şi scoate petele de pe piele, aşa cum ar face un săpun. Proprietăţi: PURIFICATOR, DIURETIC, EXPECTORANT, diaforetic, antitumoral, vermifug. Indicaţii: Afecţiunihipocolesterolemiant, respiratorii, reumatisme, gută, dermatoze, probleme sangvine, anemie. Precauţii: Luată în cantităţi mari există riscul apariţiei unor probleme gastro-intestinale (vărsături, diaree). Antropozoe: În săpunariţă întâlnim un proces oral care se produce neîncetat, refulat către vârf; există aici o înorire marcată de o erupţie cu putere a astralului care aduce o uşoară toxicitate; aceasta rămâne moderată pentru că astralul este atras de un sistem ritmic bine organizat; nu se formează alcaloide, ci saponine. Se recomandă organelor respiratorii şi sângelui, polului ritmic, datorită înclinaţiei sale de a se adapta aerului (Saponine). Propovăduitor moralizator, suet împotmolit, indiferenţă. Relaţii psiho-existenţiale: Ceea ce este aerian şi liber în mişcarea şi ritmurile vieţii, aici este ca şi întemniţat; se reduce la o lume închisă, tot căutând să arunce praf în ochii celorlalţi cu aceasta. Nu are un fond rău, însă cu toate că este mort îl respinge pe celălalt, iar durerea îl lasădar indiferent. Bineînţeles, păstrează o legătură cu regretele şi doliul, se schimbă repede în mod radical. Propovăduitor care moralizează, care se bate pentru puritate, pentru albeaţa templului interior şi exterior, pentru structurile care funcţionează bine; bucuros furnizor de hrană spirituală. Se crede cel care are cheile. Subiect de depresie pentru că pe moment îşi dă seama de lâncezeala apatică în care a alunecat şi în care şi-a împotmolit suetul. Elixirul spagiric din Saponaria ofcinalis este un calmant eteric care echilibrează în profunzime faptul de a lua şi a lăsa. Limpezeşte vederea, „goneşte” umorile maligne care îmbolnăvesc plămânii. Reduce pierderea de substanţe protectoare ale organelor, cauzată adesea de spiritul critic. Acţiune toniantă pentru bolile cu transmisie sexuală, ulcere şi erupţii uscate. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiricSaponaria ofcinalis


329

va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Astm, reumatism, detoxiere, colesterol, probleme hepatice, circulaţie hepatică.

SCHINDUF A146. Trigonella foenum - graecum Familia Leguminoase; parte utilizată: seminţe Etimologie: SCHINDUFUL - Specie de papilonacee. Provine de la trigonus: triunghiular, aspect al corolei Schindufului. Foenumgraecum, adică Fân de Grecia; i s-a dat acest nume Schindufului pentru că, ind uscat, seamănă cu fânul şi pentru că sămânţa sa a fost adusă din Grecia. Este numit şi Buceras, de la bos şi cornu: Corn de bou, pentru că păstăile sale sunt sub formă de coarne; sau chiar Aegoceras, de la capra şi cornu: corn de capră, din aceleaşi motive. Era ales administrat femeilor pentru a dobândi lor. o rotunjire amai trupului avantajoasă, semn deorientale prosperitate a stăpânului Seminţele au fost numite şi seminţe voioase, probabil datorită virtuţilor lor afrodiziace. Schinduful are semnul distinctiv al Peştilor şi vindecă toate bolile de picioare şi mâini care sunt guvernate de acest semn. Plantă amară şi picantă (Medicina chineză). Istoric: Sămânţa de Schinduf cultivat se foloseşte în medicină; ea conţine mult ulei şi puţină sare esenţială sau volatilă. Sămânţa de schinduf domestic este caldă, uscată, emolientă, digestivă şi anodină; ea se maturizează şi se transformă, ind atât de des folosită încât nu există cataplasmă în chirurgie unde schinduful sau mucilagiul său (care se obţine punând sămânţa la muiat în apă caldă) să nu e incluse. El intră, mai ales, în clismele emoliente, pentru a înmuia causticitatea umorilor şi a domoli eroziunea intestinelor. Acelaşi mucilagiu aplicat pe vânătăile ochilor le vindecă puternic.

330


Această sămânţă trebuie să e aleasă nouă, groasă, bine crescută, de culoare galbenă, deoarece, dacă o păstrăm mult timp, ea devine întunecată sau neagră. Se spune că indienii prepară un vin dulce cu sămânţa de Schinduf. Proprietăţi: STIMULENT ALIMENTAR, FORTIFIANT, HIPOGLICEMIANT. Tonic digestiv şi general, antiinamator, antiacneic, stimulent neuromuscular (bogăţie în fosfor), încălzeşte rinichii şi organele genitale, hipocolesterolemiant, galactogen. Indicaţii: Convalescenţă, slăbiciune, tulburări ale metabolismului, denutriţie, astenie, dureri abdominale, ulcer gastric, mentruaţie dureroasă, menopauză (slăbire a Qi-ului rinichilor), diabet, colesterol, acnee. Pe cale externă: decoct de seminţe bogate în mucilagii de aplicat în caz de hemoroizi, cicatrizare a leziunilor cutanate (plesnituri ale pielii, celulită, furuncule etc.), articulaţii dureroase. Antropozoe: Familia leguminoaselor, cu caracterul său aeriansangvin, este puternic atractivă pentru planul astral; ele îşi apropriază direct azotul, care este o substanţă de încarnare pentru sferele astrale; aici planul astral penetrează deci, într-un mod specic intens, în viaţa vegetală. Pe de altă parte, leguminoasa tinde cu toate puterile sale către domeniul aerului şi al luminii; e vorba aici de o lume animată, ba chiarplăcute. excitată de astralitate, dar în ansamblu uşoară şi aducătoare de stări Un proces oral bogat, intens şi frumos pune stăpânire, în general, pe întreaga plantă. Schinduful acţionează asupra coecientului de zahăr din sânge, pe care îl reduce. Este un bun fortiant pentru convalescenţi. Un miros de ţap caracterizează această plantă. Cu Schinduf se tonică un stomac avid, Ia-l cu succes contra egmei umede. Buncăr de sentimente înnodate în reguli rigide, puţină iubire îndreptată către planul terestru. Relaţii psiho-existenţiale: Tinde cu toată puterea către înaltele satisfacţii ale spiritului şi ale afectului; suetul tinde către lejeritate şi frumuseţe, în vreme ce corpul rămâne înlănţuit într-o materie prost înţeleasă. Încarnarea eului este respinsă, deoarece este prea dură şi fără blândeţe. Zona ritmică a inimii şi a plămânilor este un buncăr de sentimente înnodate în reguli rigide. E vorba şi de nehotărâre, de


331

dualitatea unei situaţii nerezolvate, deoarece este îndreptată puţină iubire către planul terestru. Ştiinţa logistică (de detaliu) este dezvoltată la innit, dar întrebările fundamentale rămân fără răspuns. Elixirul

Trigonella foenum - graecum spagiric restabileşte triunghiul Gândire, Simţire, Voinţă şi tinde să arate suetului că el trebuie să continue să se manifeste în corpul carnal. Asigură sănătatea membrilor aceleiaşi familii, al tuturor celor care trăiesc sub acelaşi acoperiş. Elixirul vindecă arsurile unui spirit prea incisiv şi dominator, în mod normal chiţibuşar. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Trigonella foenum - graecum, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Diabet, pancreas, perturbare a metabolismului, colesterol, muşchi, inimă, sistem cardiovascular, drenaj limfatic, acţiune depurativă, dismenoree.

SCLIPE A147. Potentilla erecta Familia Rosaceae; partea folosită: rizomii fragezi Etimologie: Tormentile: potentille, potens: puternic, foarte activ; tormenta, tourmenti , dureri sau tormina: colici.

Sclipetul este bun pentru dizenterie şi este cel mai ecace pentru această boală. În vechime era numit Heptaphyllon: şapte frunze pe o codiţă. În mod excepţional nu are decât patru petale galbene în loc de cinci cum au Rosaceele, de aici suferinţa sa. Era considerată de mitologia greacă ca ind o plantă magică din cauza sucului său alb ca zăpada rizomilor, care se transformau imediat în culoarea sângelui roşu. Istoric: Tourmentille este o plantă care cuprinde dou ă specii cunoscute: cea salbatică care este o specie cu cinci frunze şi creşte în păduri, în locurile nisipoase şi de asemenea pe pajişti şi locuri umede; şi apoi cea din Alpi şi Pirinei care diferă de prima prin frunzele care sunt mai mari şi rădăcina care este mai groasă; se foloseşte sub formă uscată, în

332


medicină. Conţine sare esenţială şi ulei. Rădăcina este dezicativă fără a  prea caldă, astringentă, vindecatoare, diaforetică şi alexifarmică. Se foloseşte în special pentru ciumă şi pentru alte boli grave care sunt însoţite dizenterie, diaree, nazale frecvente. Pe de parte, eade rezistă nocivităţii şi, pehemoragii de altă parte, opreşte scurgerea sân-o gelui şi este cea mai folosită dintre toate plantele în toate tipurile de scurgeri, în catare, variolă, răni, în otrăviri. Se amestecă şi cu remediile cardiace. Extern se foloseşte în aceleaşi afecţiuni şi împotriva vărsăturilor, rănilor; Tormentille de tormento, tourment pentru că s-a pretins că rădăcina acestei plante, pisată şi amestecată cu puţin Pyrethre şi alun, ţinute în gură, ar vindeca suferinţele cauzate de durerea de măsele. Proprietăţi: ASTRINGENT, ANTIINFLAMATOR, antidiareic, tonic, aperitiv, putere imunostimulentă şi inductoare de interferon. Indicaţii: Inamaţii gastro-intestinale, ulceraţii, diaree, enterocolite, gastroenterite, dizenterii, vărsături, hemoragii intestinale, enurezie, iritaţii ale căilor urinare, leucoreea tinerelor fete, diabet. Antropozoe: Plăntuţă rizomatoasă concentrată asupra ei însăşi, cu micuţele sale ori de un galben strălucitor cu patru petale. Organul principal este rizomul de un roşu intens care conţine mult tanin. Aici procesele cele care coboară sângerări în rădăcină. Folositorale pentrusunt diaree, inamaţii, interne, catare ale tractului digestiv cât şi pentru toate slăbirile mucoasei abdominale. R. Steiner vedea acest rizom într-o diluţie foarte puternică, un specic al Sinelui care reglează funcţiile reproducătoare şi mai ales problemele legate de menstruaţie şi cele ginecologice. Ambianţă despotică care-l face să piardă teren. Relaţii psiho-existeţiale: Menţinerea unui sistem constrângător, plin de suferinţă, condus cu forţă de o entitate cu o mână de er. Este o inţă a puterii care nu caută să înţeleagă planul din fundal al legilor stabilite, şi care, din contră, vrea să le aplice altfel propriului său sistem interior egocentric. Elixirul din Potentilla erecta este elixirul despotului care se armă şi îi este teamă de propriile profunzimi sau, din contră, a celui care este învins de un mediu despotic care-l face să piardă teren. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Potentilla erecta


333

va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Artrită, stimularea stării generale, sistem imunitar, alergie, depurativ puternic, enterocolite, gastro-enterite, vărsături, diabet, colesterol, circulaţie arterială şi venoasă, varice, ulceraţii.

SCOŢIŞOAĂ A148. Cinnamomum zeylanicum Familia Lauraceae; parte utilizată: scoarţă de tulpină (scorţişoară) Etimologie: SCORŢIŞOARA Trestie (Canne): vegetală cu tulpină găurită; Scorţişoară (Cannelle): vegetală cu tulpină găurită cu diametru mic. Cinnamomum: kinein, a înfăşura; a: fără; momum: defect; este planta care se înfăşoară fără cusur. Scorţişoara, leac preţios, intră în prepararea uleiurilor snte şi era o componentă a unui lemn parfumat sacru; simbolizează dulceaţa balsamică de a Înţelepciunii; este numităeaCacynnama , adică lemn parfumat, către ebraici. mai În Exod 30. 23, Moise primeşte ordinul divin să o integreze în uleiul sfânt. Plantă a farmecelor şi a vrăjitoarelor, dedicată lui Venus, îşi transmite energia parfumată prin cea de-a cincea chakra, chakra gâtului, va dilata sanctuarul capului prin aromele sale şi va readuce inţa în faţa a ceea ce este esenţial din misiunea sa pe pământ: Întâlnirea cu Celălalt. De aici provine faptul că scorţişoara este considerată afrodiziac pentru a ne impulsiona să mergem către celălalt în planul zic. În medicina chineză, ea este o plantă picantă şi dulce. Acţionează asupra meridianelor inimă, plămân, vezică; Cortexul interior al scorţişoarei chineze acţionează asupra meridianelor cat, rinichi, splină (Medicina chineză). Istoric: Scorţişoara conţine mult ulei exaltat şi sare volatilă. Ea încălzeşte, usucă, deschide, risipeşte, grăbeşte menstruaţia la femei şi naşterea, înveseleşte viscerele şi spiritele şi ajută la digestie. Se

334


foloseşte în cazul slăbirii energiilor, lipotimiei (leşinului) şi răcelilor capului, stomacului şi uterului. Este potrivită pentru a întări creierul, inima, stomacul, pentru a rezista veninului, pentru a elimina gazele. stimulantantiseptic, general, afrodiziac uşor,Proprietăţi: carminativ, TONIC remediu AROMATIC, digestiv cald, sudoric, antispasmodic, proprietăţi hipoglicemiante, toniant renal, stimulant uterin. Indicaţii: Atonie gastrică, atonie intestinală (indigestie, diaree cronică), halitoză (respiraţie urât mirositoare), astm, slăbiciune renală, diabet, perturbări datorate menopauzei. Antropozoe: Cu ajutorul condimentelor, omul devine mai conştient de ceea ce mănâncă; el angajează mai puternic corpul astral şi eul în acţiunea digestivă, deoarece acestea sunt acelea care gustă. Activitatea lor este la început deconstructivă (din punctul de vedere al atoniei intestinale). Eul, adică acea parte care ridică omul deasupra naturii animale, pătrunde şi reglează organizarea termică (şi, după el, corpul astral stăpâneşte astfel aerul, corpul eteric lichidul, iar corpul zic solidul). De aceea procesele calorice joacă rolul cel mai important în arta culinară. Natura calorică a plantelor aromatice ajută aici foarte mult. Singur omul foloseşte Focul atunci când îşi condimentează mâncarea; o acţiune asemenea şi celei erbe, celeieste de avorba prăji,aici de adeafuma etc.; termică este de asemenea ceeadecea diferenţiază omul de animale. Ca toate condimentele, ea angajează deci mai puternic procesele de conştiinţă în funcţia digestivă; Focul condimentelor stimulează această funcţie şi o reglează.

Scorţişoară: O scorţişoară pură oferă multiple avantaje: Întăreşte funcţia catului şi a vocii; Prin ea dispar palpitaţiile; Renaşte vigoarea plămânului şi a spiritului. ARBORE DE SCORŢIŞOARĂ: Patru varietăţi de Scorţişoară se spune că Există: cea mai bună are cea mai nă aromă; Pe limbă totodată mai picantă şi mai dulce, Reprimă uxul diareii, Dă stomacului o nouă forţă,


335

Trezeşte dragostea apatică şi rebelă, Se bea cu lapte de vacă proaspăt; Dinamizează memoria şi spiritul amorţit. Mestecată, răspândeşte în gură Un parfum Scorţişoara suav care distruge mirosul suspect, Redă spiritului epuizat vechea sa ardoare, Şi simţurilor apatice le redă vigoarea; Reaprinde acăra iubirii stinse Şi curăţă stomacul când înviorează suetul. Îşi pregăteşte un loc pentru a muri; răceli în zona capului. Relaţii psiho-existenţiale: Îşi împrăştie sângele, energia şi vine să-şi pregătească un locşor ca să moară. N-a găsit o linie de mijloc între întuneric şi lumină; şi-a pierdut mercurul interior, tinctura sa, libertatea sa sangvină unde se aă eul său. Îşi simte capul îngreunat de umori rele, agonizează, energiile sunt slăbite, nu are chef de nimic. Spiritul nu este nimic fără forţa ardentă a inimii, fără glasul inimii. Cancer însoţit de durere şi miros greu, cu pielea intactă. Hemoragii în caz de sarcină, stare tumorală. Elixirul spagiric Cinnamomum zeylanicum trezeşte spiritele şi face să revină conştiinţa de sine, vindecă răcelile capului, nu mai adăposteşte idei obosite. o relaţie cu durerile cauzate vindecare.Excelent Face catonic, roşul are soare interiorpozitivă să se nască în centru, dupăde coborâre (primul stadiu în alchimie: disocierea de materie) şi urcare (următorul stadiu în alchimie: puricarea). Elixirul aduce o mare forţă de strălucire a inţei, începând cu o bună digestie interioară a evenimentelor exterioare. Lumea raţională este integrată, dizolvată, într-o plăcută căldură interioară. Elixir al luminii strălucitoare şi ordonate, care bucură atât viscerele cât şi spiritele. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cinnamomum zeylanicum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţie, menopauză, stare generală, oboseală, imunitate, inamaţii respiratorii, piele (tonicitate, aspect), asimilare a energiei alimentelor, energie sexuală, impulsionează corpul zic, diureză, diabet, hipoză, stomac, element Foc, parazitaj astral.

336


SFECLĂ OŞIE A149. Beta vulgaris var. rufa Familia Chenopodiaceae; parte utilizată: frunze şi rădăcini

vulgaris ROŞIE - Beta provine de la Etimologie: litera greacă BetaSFECLA , pentru că această plantă, în timprufa ce este încărcată de seminţe, reprezintă imaginea acestei litere. Istoric: Sfecla roşie se cultivă în grădinile de zarzavaturi, pentru că ea se foloseşte foarte mult la gătit; conţine multă limfă, ulei şi sare esenţială. Este o plantă caldă şi desicativă, laxativă şi bună pentru eliminarea mucozităţilor din nas prin părţile sale nitroase. Ea conţine o sare esenţială sau nitroasă, care fortică intestinele şi uşurează stomacul. Purică sângele şi este indicată celor care sunt incomodaţi de splină; gătită şi mâncată cu usturoi, omoară viermii din stomac. Sucul său bine trecut şi puricat folosit în clismă ajută la evacuarea materiei fecale, care rezistă celorlalte clisme laxative, împingând-o afară prin intermediul limfei înţepătoare de care abundă. Chiar sucul de sfeclă singur, sau amestecat cu cel de scânteiuţă cu ori albastre, pus în căuşul palmei şi aspirat prin nas, produce strănutul, descarcă creierul şi elimină mucozităţile care cauzează înfundarea nasului şi durerile de cap. Frunzele se aplicăcaustic. pe piele când aceasta este băşicată de vreun vezicator sau remediu Se aplică de asemenea şi asupra micilor ulcere ale râiei; ele întreţin lent curgerea umorilor prin glandele pielii. Proprietăţi: REGENERATOR HEPATIC ŞI RENAL, aperitiv şi digestiv, bogat în minerale, antiinamator al peretelui stomacal, al intestinului, reconstituant sangvin, facilitează metabolismul grăsimilor, conţine Litiu (instabilităţi şi decienţe mentale). Indicaţii: Arterioscleroză, tulburări ale circulaţiei, anemie, demineralizare, colesterol. Antropozoe: Atrage şi acumulează în rădăcina sa zahărul pe care frunzele sale îl produc din abundenţă; este, pe scurt, o fructicare la nivelul rădăcinii. Sfecla roşie controlează procesele-zahăr graţie proceselor saline ale rădăcinii sale. Familiei Chenopodiacee îi place sarea. Ingerând această plantă, procesele digestive se pun mai puternic sub controlul energiilor capului, care le ordonează.


337

Dizarmonie între intelect şi sensibilitatea inimii. Relaţii psiho-existenţiale: Comunicare dizarmonioasă între intelect şi sentiment; lucruri care stau în gât. Iritat, înţepat de cel ce caută să restabilească unitatea. hrănit puternic în meandrele sale păstrează tot şi lasă puţin Mentalul pentru restul corpului. Energiile vitale sunt deturnate pentru a alimenta un trecut care te face să uiţi că totul este UNUL; trecut, prezent, viitor izvorăsc din faptul de a trăi. Actorul încarnării a devenit spectator şi crede că ştie asta mai bine decât ceilalţi, atunci când vine prea târziu şi prin procură. Elixirul spagiric Beta vulgaris (rufa) deschide splina către energiile de dincolo ale sistemului solar, nediferenţiate şi globalizante. Fortică intestinele şi moleşeşte durităţile reziduale datorate unui ego care păstrează totul pentru el. Elixirul deschide trecerea către totalitatea expresiei inţei. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Beta vulgaris (rufa) va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Reumatism, demineralizare, glicemie, cistite, inamaţii stomacale, nervozitate, angoase, anumite nevroze şi psihoze.

SILNIC (otunjoară) A150. Glechoma hederacea Familia Labiatae; partea utilizată: părţile aeriene înorite şi frunzele. Etimologie: Celelalte nume ale sale sunt Iarba omului cumsecade, Rotunda.Glechoma, din grecescul glekhon (busuiocul cerbilor); a constituit obiectul superstiţiilor printre populaţiile germanice ale Evului Mediu. He-dera, care era numele vechi al rotungioarei, a fost numită „Dumnezeu care merge”. Pentru greci, aceasta era o plantă apreciată, ind unul din atributele lui Dyonisos, al poeţilor şi un simbol al nemuririi. Fructele sale în formă de mici boabe rotunde vindecă guşa. Istoric: Silnicul este o plantă mirositoare cu tulpini joase, târâtoare,

338


ce susţin frunze rotunde, cu marginile dantelate. Ea creşte în locuri umbroase şi umede, pe lângă ziduri, garduri vii, pe lângă arbori bătrâni şi conţine multă sare esenţială şi ulei. Această plantă acră şi amară, caldă, desicativă, vulnerară, aperitivă, detersivă, foarte pectorală este foarte recomandată pentru a disloca şi dizolva depunerile silicice din plămâni, rinichi şi alte părţi; ea este un remediu puternic în cazul obstrucţiilor produse de aceste depuneri, în cazul hepatitei şi al ulcerelor viscerelor pe care le curăţă şi le consolidează; remediază tusea, ftizia, emzemul, ulceraţiile rinichilor, pieptului, plămânilor, bună pentru astm, scorbut. Pudra de rotungioară băută cu apa distilată din aceeaşi plantă la mijlocul lui mai sparge pietrele de la rinichi şi îi curăţă în profunzime. În cazul căderilor, când sângele coagulat împiedică respiraţia, rotungioara este un remediu sigur. M. Boyle spunea că a văzut efecte surprinzătoare ale acestei plante în cazul afecţiunilor pulmonare şi ale pieptului, acolo unde toate celelalte remedii nu ajutaseră cu nimic, nici chiar cele recomandate de cei mai savanţi doctori. Uleiul în care frunzele au fost lăsate la infuzat la soare vara, într-o sticlă cu pereţii dubli, este foarte bun pentru colici, luat atât ca băutură, cât şi sub formă de spălături. Aceleaşi frunze tocate mărunt şi lăsate la soare chiar fără ulei, într-un recipient de sticlă bine închis, fermentează şi dau un lichid excelent pentru răni. Se pune în decocturi în băi, pentru dizolvarea pietrelor la rinichi la bătrâni, şi se foloseşte în clisme pentru a calma durerile date de colici. Proprietăţi: EXPECTORANT, lichează secreţiile bronhopulmonare şi le reduce apariţia, antispasmodic, antitusiv, tonic şi stimulent respirator, diuretic, diaforetic, antiulceros, antitumoral. În uz extern, este vulnerabil. Indicaţii: Bronşită cronică, afecţiuni bronhice, tuse, astm, gripă, stări febrile, nervozitate, diaree. În uz extern: hemoroizi, răni, contuzii. Antropozoe: Silnicul este una din primele plante care creşte şi înoreşte primăvara; şi este prima dintre Labiate care transformă încălzirea cosmică a pământului în calităţi calorice vegetale. Această plantă a pământului care năpădeşte pământul graţie stolonilor săi, este un bun stimulent primăvăratic al metabolismului general. Eul amorţit oricât de puţin de iarnă se reorganizează.


339

Stimulează expiraţia, ieşirea a ceea ce este deja mort în inţă. Relaţii psiho-existenţiale: Silnicul în preparat spagiric este elixirulplămân care acompaniază încarnarea în lumea terestră; favorizează legătura cutendinţei elementul forma Ajută de unor asemenea la înlăturarea de solid, a adăposti în corporală. sfera sa dezvoltarea paraziţi. Stimulează expiraţia, ieşirea a ceea ce este deja terminat din inţă; este momentul naşterii. Calmează nerăbdarea, ticurile, mişcările involuntare, vorbăria, teama de a pierde. Ajută la desprinderea unui corp emoţional care este mult prea ataşat de cele zic şi vital. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Glechoma hederacea va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Oboseală, tonus scăzut, convalescenţă, bronşită cronică, afecţiuni bronhice, tuse, astmă, gripă, stări febrile, diaree, nervozitate.

SIMINICHIE (senna) A151. Cassia angustifolia Familia Leguminoaseae (Fabaceae), partea folosită: păstăile şi foliculii Etimologie: Sene - Senna, sana: pentru că această frunză este bună pentru Folosită împreună cu puricare, încăfrudin vremeasănătate. egiptenilor; ei o introduceau înAloe anus pentru cu ajutorul unei trestii mos mirositoare, imitându-i pe ţigănuşii de pe Nil; astfel s-ar  inventat prima clismă şi prima spălătură intestinală. Acetona (Note cheie). Istoric: Siminichia este o frunză mică şi lunguiaţă care se poate aduce uscată din mai multe locuri, din Alexandria, unde este cea mai bună, din Italia. Frunzele şi foliculii plantei conţin mult ulei şi sare. Este purgativul cel mai folosit; purică cu uşurinţă umorile apoase care au reapărut şi mucozitatea nazală, la nivelul mezenterului (mezenter = îndoitură a peritoneului care xează organele digestive de peretele posterior al abdomenului), stomacului, bilei, pancreasului şi la încheieturi. Purgativul arde datorită mucilagiului său vâscos care se prinde de intestine; de aceea nu se recomandă niciodată siminichie fără să i se adauge sare de tartru cât un vârf de cuţit. Pentru a se desprinde acest mucilagiu, planta se recomandă sub formă de substanţă sau infuzie. Acest mucilagiu de siminichie se descompune astfel: dacă

340


îl erbem, decoctul este gros şi mucilaginos; acesta, băut, produce doar răni, fără să aibă vreun efect. Dacă însă i se adaugă sare de tartru, decoctul va deveni foarte purgativ şi nu va mai răni deloc; Siminichia se recomandă formă de infuzie, decât ca decoct, cu toate că acesta din următotuşi este sub foarte purgativ. Pentru că siminichia este caldă şi uscată, o amestecăm cu violete şi ori de limba mielului şi pentru a o împiedica să vătămeze stomacul, se poate adăuga scorţişoară, galongo, ghimbir etc. Se recomandă pentru orice vârstă şi chiar femeilor plinuţe. Cantitatea care se ia sub formă de substanţă este un gram şi jumătate; în infuzie două grame şi jumătate sau un gram şi jumătate. M. Chomel spunea că siminichea purică foarte bine toate tipurile de umori, dar că nu trebuie folosită în caz de hemoroizi, hemoragii şi boli de piept şi nici în problemele inamatorii. Siminichia nu poate face rău nimănui, spune dimpotrivă M. du Bue, ea nu aprinde cu căldura sa umorile, nu erodează intestinele şi nu arde pântecele; ea purică cu blândeţe toate tipurile de umori. Aplicată extern sub formă de loţiune, face să dispară stările de melancolie. Proprietăţi: LAXATIV, DEPURATIV, EMENAGOG. Indicaţii: Constipaţie gravă (să e utilizată conform sfaturilor medicului). Precauţii: Să se evite folosirea ei în cazuri de obezitate şi alăptare, ca şi în cazuri de hemoroizi, enterite, colite, spasme, cistite. Antropozoe: Siminichia conţine tipuri de răşină purgativă (care există de asemenea şi în alte plante laxative, cum este revantul şi cruşinul); activează peristaltismul intestinal, dar este şi diuretică şi colagogă, aşa cum se aşteaptă de la o plantă atât de unită cu ritmicitatea oristică. Acestea sunt calităţi sulfurice (comprimate în domeniul mercurian-ritmic) al acestei plante sud-tropicale. Pierderea stării de mulţumire şi a bucuriei inimii. Relaţi psiho-existenţiale: Forţa vitală a fost captată de un puternic sentiment de melancolie şi angoasă, tristeţea a pătruns în minte şi în suet, umorilor şi umorului le este greu să circule. Stări de demult, blocaje vechi aproape uitate, într-atât inţa s-a obişnuit să se strângă până la a-şi reproşa asta. Îşi supără suetul. Elixirul spagiric din Cassia augustifolia redă


341

starea de mulţumire şi bucuria inimii şi ajută la eliminarea ideilor glorioase, dar fără substanţa de altădată. Planurile de viitor au astfel mai multă forţă să se realizeze. Alungă melancolia, aromatizează ritmica sanctuarului suetesc. Cea mai puternică voinţă rezonează cu amintirea plină de recunoştinţă. Purică umorile, bolile cronice, febra care durează mult. O puternică acuitate a percepţiilor nonintelectuale, lozoi nu se mai refulează într-un mental sec. Suetul este îndrumat să aibă experienţa momentului începutului lucrurilor. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Cassia augustifolia va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Intestinul gros, acţiune puricatoare, purică emoţiile care stânjenesc, vezica biliară, personalitatea.

SMILAX A152. Smilax aspera Familia Smilacaceae; partea folosită: rădăcinile Etimologie: Salsepareille - aparţinând genului Smilax. Era considerată de către latini o plantă nu de un prea bun augur, dar cu toate acestea era mult(boabele); utilizată pentru şi protectoare împotriva veninului tinereledurerile mlădiţedesecap consumau ca şi sparanghelul. Smilax: urmărită de Apollo, nimfa Smilax ceru ajutor Pământului; rugămintea i-a fost îndeplinită şi ea a fost transformată într-o plantă agăţătoare cu ghimpi. Zarsa, murul şi parilla, micuţa vie, e mai bine să se evite amestecul lor. (Note cheie). Istoric: Salsepareille sau Sarcepareille, Smilax aspera, Peruviana este o plantă care creşte din abundenţă în Peru, în locurile umede. Rădăcina trebuie aleasă cu bre lungi, bine hrănită şi uscată, groasă cam cât un creion de scris, exibilă, gri pe dinafară, un pic uscată, uşor de tăiat, albă în interior, dar mărginită de două linii roşiatice, foarte sănătoasă, moale, fără urme lăsate de carii şi fără să se separe în mici bucăţele, nici să se facă praf; trebuie aleasă rădăcina proaspătă care este puţin neagră, fără carie care să aibă greutate şi să e greu de rupt; ea conţine multă sare esenţială şi ulei. Este caldă, puricatoare, sudorică. Se foloseşte în special în catare, reumatisme, gută, sciatică,

342


hidropizie pentru a stopa gonoreea, pentru scrofule, pentru a atenua accidentele siliticului. Se poate lua ca decoct sau sub formă de pulbere. Sarsaparilla este un cuvânt compus din două cuvinte indiene: zarsa care înseamnă mur şi parilla care înseamnă vie mică, ca şi cum

ai spune o plantă care provine din vie şi din mur. Proprietăţi: PURIFICATOR AL SÂNGELUI, activator al metabolismului, aperitiv, toniant, diuretic urolitic, sudoric, laxativ uşor. Indicaţii: Sindrom premenstrual, menopauză, uremie, reumatism gutos, calculi renali, colesterol, probleme de digestie, nefrită, dermatoze, herpes, psoriazis, eczemă, silis. Precauţii: Să se evite consumul boabelor care pot produce vărsături. Antropozoe: Această Liliacee volubilă este foarte mercuriană prin importanţa dată aparatului foliar. Rizomul său conţine saponină, ulei gras, răşină, zahăr. Saponina este o substanţă care absoarbe aerul din apă, este un adevărat Mercur vegetal. Comunicativitatea celui care de fapt rămâne prins într-o tristă rutină. Relaţii psiho-existenţiale: Elixirul spagiric din Smilax aspera este recomandat celui care se întoarce în străfundurile sale impenetrabile, în diferiteşi ascunzişuri, ce a atras, datorită impresionantei sale vitalităţi formei sale după exterioare, una sau mai multe legături. Aceste legături sunt făcute cu multă forţă, asemenea unor şomoioage de foc care ard în aer, apoi sunt duse în lumile acvatice, lumi ale emoţiilor şi amintirilor. Aspectele subtile ale elementului masculin (voinţă de nezdruncinat) sunt domolite în apele elementului feminin pasiv şi neschimbător. Aparenta comunicativitate a celui sau a celei care de fapt rămâne prinsă într-o tristă rutină a ideilor xe, ale funcţionarului pentru care nimic nu se schimbă cu adevărat. Probleme urinare, piele îmbătrânită şi ridată, erupţii supurante, acestea pot  simptomele aparente. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Smilax aspera va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Acţiune puricatoare, toxine în sânge, metabolism general, funcţionarea intestinului, constipaţie, dismenoree, psoriazis.


343

SMINĂ A153. Balsamodendron myrrha Familia Amyridaceae; părţi utilizate: guma-răşină Smirna - myrrhe : eusecurg; unii, numele vine de Etimologie: asemenea de la amăreala sa: amar spunedupă murr în arabă, murra în aramaică. Myron în limba greacă înseamnă parfum. Mai poetic, se spune că numele se datorează Myrrha-ei, care s-a culcat cu tatăl său, regele Ciprului, şi care a fost transformată în arborele care îi poartă numele; de atunci ea îşi plânge încontinuu păcatul săvârşit. Ofrandă a regilor magi şi parfum al preoţilor. Plantă amară şi neutră; stimulează meridianul cat. Istoric: Smirna este o gumă răşinoasă care apare prin incizarea unui arbore spinos ce creşte în Arabia Felix (Yemenul de azi), Egipt, Etiopia, Abisinia şi la toate popoarele ce locuiesc în scobiturile stâncilor, de unde provine cea mai bună smirnă, smirna troglodiţilor. Smirna conţine mult ulei şi sare esenţială, puţine mucilagii. Ea încălzeşte, usucă, deschide, restrânge, atenuează, maturează, rezistă la putrezire şi este vulnerară. Stimulează producerea urinei şi are efect astringent asupra pântecelui. Declanşează ciclul menstrual, grăbeşte travaliul şi fortică placenta; pătrunde, atenuează, dizolvă, rezistă la putreziciune, bună în uterine, caz de hernii. Principala sa întrebuinţare în cazuleste obstrucţiei expulzarea foetusului, mucilagiilor este din intestine şi plămâni, răguşeală, tuse, pleurezie, colici, viermi, diaree, dizenterie, frisoane datorate febrei şi în mod special în cazul paludismului, care la început produce friguri. Mestecată şi înghiţită, vindecă halenele fetide. Doza luată este de la jumătate de scrupul (1 scrupul = aprox. 1,3 g nota trad.) până la două scrupule sau o drahmă. (1 drahmă = aproximativ 3,9 g nota trad.). Smirna se foloseşte din plin împotriva ulcerelor şi a alterării părţilor interne, ftizie, emzem, ulceraţii ale rinichilor şi alte afecţiuni de aceeaşi natură. În uz extern se foloseşte în caz de febră, cangrenă, tumori şi ulcere maligne, răni recente şi vechi, mai ales în zona capului şi ea intră în mod obişnuit în alcătuirea plasturilor astringenţi. Ea modică ulcerele maligne, urâte, cangrenoase care au deja viermi, e sub formă de decoct, e ca şi unguent sau plasture, la care se adaugă smirnă. Atunci când se pune smirnă într-o compoziţie,

344


trebuie avut grijă ca ea să nu se pună decât după ce amestecul a fost luat de pe foc, deoarece prin coacere sau erbere îşi pierde proprietăţile. Smirna pe care au oferit-o magii Mântuitorului când se aa în iesle, se pare căînera a noastră, ea ind foarte preţios şi aromat; locdiferită de asta,desmirna noastră esteun câtparfum se poate de obişnuită, fără miros sau gust plăcut. Unii armă că aceasta era Smirna Stacta, alţii că era Storax, iar alţii pretind că era o gumă sau un balsam mirositor foarte rar. Smirna, “de uo” eu curg, pentru că această gumă se prelinge din arbore; sau mai degrabă unguent, pentru că această gumă constituie materie primă pentru multe unguente. Unii pretind că numele ei provine din povestea fetei unui rege al Ciprului care pentru a  salvată de mânia tatălui său cu care s-a culcat, fu transformată într-un arbore care creşte în Arabia şi care îi poartă numele, iar acum îşi plânge păcatul comis, cu lacrimi de smirnă. Proprietăţi: În uz intern: EXPECTORANT, ANTISPASMODIC, anticataral. În uz extern: vulnerar balsamic şi dezinfectant, astringent (pentru răni care se cicatrizează greu) Indicaţii: Uz intern: infecţie, febră, catarul căilor respiratorii. Uz extern: inamaţii ale cavităţii bucale, stomatite, gingivite, cicatrizarea rănilor.

Precauţii: A se evita în perioada sarcinii (stimulează contracţiile uterine). Antropozoe: Ca toate răşinile, smirna reprezintă o pietricare a superiorului în sfera terestră; scoarţa este solidă şi grea. Aspectul încălzitor srcinar acceptă să e imobilizat în nemişcarea vegetală. Fiinţa se sufocă în fantasme stufoase, în practici oculte. Cuvinte deformate şi jignitoare. Relaţii psiho-existenţiale: Fiinţa este înţepenită în concepte cărate prin tradiţii şi valori familiale. Copleşită şi oprimată, ea se usucă, se mumică, îşi pierde propriul aur, propria srcine, bucuria interioară. Este supusă fantasmelor stufoase, practicilor oculte, cuvintelor care jignesc şi deformează. Este ca şi cum vitalitatea sa terestră a folosit icoanele încremenite ale lui Dumnezeu pentru a-şi pune gândurile în mişcare, acestea putând deveni chiar malece. Elixirul spagiric din smirnă ne readuce la curenţii calzi ai lumilor aate dincolo de mişcările religioase şi dogmele seculare. Vechiul burduf este parfumat


345

pentru a primi vinul cel nou. Elixirul redinamizează caracterul religios, conectează din nou suetul şi corpul, sub conducerea spiritului. Ne învaţă modestia care face să se topească suetul împietrit. Aduce suetul la punctul în care Elixir acceptăcare şi apoi consolidează corpul terestru, pentru a-l armoniza. prelungeşte viaţa, oferindu-i acea calitate spirituală preţioasă şi rară. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Balsamodendron myrrha va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Febră, infecţii ORL, cicatrizare, dureri de stomac, aciditate, sistem hormonal, funcţionarea celulelor.

SOC NEGU

A154. Sambucus nigra

Familia Caprifoliaceae; partea folosită: orile Etimologie: Socul negru - Sambucus nigra. Plantă nitrolă căreia îi place vecinătatea omului, este una din cele mai vechi plante folosite de om; s-ar părea că exista şi în preistorie. Sambuke în greacă este un aut făcut din ramuri de soc. Copac protejat de un elf numit Elle pe care nu trebuie să-l supărăm culegând orile sau fructele fără a-i cere voie. Socul esteentităţile consacratbenece lui Thor, zeulcasele trăznetului; el îndepărtează relelenegru şi atrage pentru lângă care este plantat. După o tradiţie engleză ar  lemnul din care era făcută crucea lui Iisus şi după o alta, copacul de care s-a spânzurat Iuda. Planta Chelului: vrea să fugă din faţa existenţei grele. A doua coajă, frunzele şi orile sunt diuretice şi laxative. Peştele în borcanul său. (Note cheie). Istoric: Socul negru este un copăcel destul de obişnuit care creşte în locurile umbroase, pe lângă gardurile caselor, canale, în oraşe şi în vâlcele. Conţine mult ulei şi sare esenţială. În medicină se folosesc orile sale, boabele sale care sunt negre la maturitate, coaja verde, vârfurile şi bureţii săi. Toate părţile socului sunt calde şi dezicative, vindecătoare şi specice în hidrozie. Florile sunt tonice, carminative, discursive, emoliente, rezolutive, sudorice şi calmante, folosind pe cale internă la prevenirea şi vindecarea herpesului şi pentru a scădea febra. În uz extern se întrebuinţează pentru colici, herpes şi arsuri.

346


Boabele sale sunt sudorice; sunt bune pentru dizenterie, luate intern. Coaja internă sau a doua coajă verde purică umorile seroase ale celor bolnavi de hidropizie şi scorbut, luată sub formă de infuzie sau decoct; ceea ce se extrage din volumului rădăcină este considerată ca ind râia. cea mai bună; elimină şi serozităţile de sânge care produce Folosirea pe cale externă a acestei coji, sub formă de infuzie sau decoct în ulei este un remediu excelent pentru arsuri. Mugurii sau vârfurile se mănâncă în salate; purică de jos şi uneori de sus pentru că sunt culese de sus. Pulberea din aceste vârfuri are acelaşi efect. Buretele care creşte pe soc şi care se numeşte popular Urechea lui Iuda vindecă bolile de ochi; îl punem să se înmoaie în apă potrivită pentru a-l aplica apoi ca şi compresă. Unii beau infuzia din acest în vinbună alb pentru pentru epilepsie vindecarea hidropiziei. Infuzia acestui bureteburete este foarte la copii, pentru durerile de gât şi pentru alte inamaţi ale acestei zone. Se pune la macerat în oţet cu care se fac gargare pentru gât. Bureţii socului sunt foarte mici, dar ind infuzaţi în orice lichid devin mari şi moi; apa în care se face infuzia este uimitoare, atât în uz intern cât şi extern, împotriva tuturor tumorilor gâtului. Măduva care se găseşte în interiorul crenguţelor, fărâmiţată şi înghiţită, provoacă urina şi scoate nisipul din rinichi şi vindecă adesea nefrita şi hidropizia. Se crede că Socul care a crescut pe Salcie în formă de vâsc este bun contra epilepsiei. Proprietăţi: EMOLIENT, SUDORIFIC, PECTORAL, laxativ uşor, diuretic, antireumatismal, antispasmodic, galactogog. Indicaţii: Răceşte (scade temperatura), răceli, bronşite, stare febrilă, gripă, afecţiuni reumatismale şi cutanate. Antropozoe: Socul este o plantă cu o mare suprafaţă oristică, ale cărei forţe reectă universul periferic, inuxurile cosmice. Florile conţin uleiuri esenţiale şi mult Sulf; acesta stimulează etericul, ind perceptibil datorită activităţii aeriene a corpului astral. Viermii intestinali şi limbricii pier cu ajutorul Socului Dar mai mult cu ajutorul orii decât cu copăcelul Floarea păstrează un miros acru şi e mai otrăvitoare. Stomacului îi redă o moliciune blândă, Vindecându-l de o apatică umoare Compresa din frunze îi înlătură tumoarea.


347

Teamă de imagini din sfera sa de viaţă. Relaţii psiho-existenţiale: Când, închizând ochii, el încearcă să vadă punctul, se înspăimântă de imaginile adunate în sistemul său central; desăsufocare: Fiinţeisieşi, îi lipseşte atunci încredereaapar în eateama însăşişişicrizele se reţine revină asupra căutând să fugă. Pentru proprile decizii el cere aprobarea altuia. Altuia care, fără doar şi poate, îl va face să asude. Coloana sa vertebrală, Şarpele său de foc nu rezistă să rămână canalul de transmutaţie între întunecimea din partea de jos şi lumina din partea superioară; lumina care s-a ivit din tenebre este blocată în elanul său. Fiinţa, la care elixirul spagiric din Sambucus nigra răspunde, încetează puţin câte puţin să mai e un stâlp de biserică plină de imagini adunate; el devine cu o anumită uşurinţă o coloană în templul Dumnezeului său interior. Atrage entităţi benece, existenţa sa se deschide, ind în vecinătatea focului. Elixirul spagiric din soc favorizează şi visele premonitorii. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Sambucus nigra va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Reglaj hormonal şi emoţional, nervozitate, astm, tabagism, ovare, hemoroizi, reumatisme, probleme ale pielii, atonia vezicii biliare, intestinul gros.

SPANACUL CIOBANILO Denumire populară: fierul plugului A155. Chenopodium bonus henricus Familia Chenopodiaceae; parte utilizată: întreaga plantă Etimologie: SPANACUL Bunul Henri - Numele Henri era altădată dat plantelor care alegeau vecinătatea omului, în locurile din apropierea locuinţelor. Chenopode (Spanac) provine din grecescul chen (gâscă) şi podion (labă); numit şi Labă de Gâscă sau Spanacul ciobanilor, din cauza frunzelor sale de diferite feluri. Istoric: Spanacul ciobanilor este o plantă pe care botaniştii au clasicat-o printre brusturi (Lapathum), care creşte în locuri necultivate, aspre, pe ziduri şi de-a lungul drumurilor; are frunza asemănătoare celei a rodului pământului. Conţine mult ulei şi sare esenţială.

348


Ea înmoaie abdomenul celor care o mănâncă gătită ca spanacul; ea este vindecătoare, potrivită pentru a omorî viermii; rădăcina este puţin laxativă, rezistentă la venin, vindecă râia; se foloseşte extern şi intern. Această plantă este foarte bună pentru a curăţa şi a vindeca ulcerele: sucul rădăcinii sale aplicat vindecă furia şi, cu oţet, vindecă petele de pe piele. Este recunoscută în vindecarea muşcăturilor de animale veninoase. Proprietăţi: ANTIANEMIC ( bogat în Fier şi Vit. C), emolient, răcoritor, depurativ, laxativ uşor. Indicaţii: Anemie, constipaţie. Precauţii: Nerecomandat în doze ridicate bolnavilor de gută şi celor cu probleme renale, artriticilor şi reumaticilor. Antropozoe: Întâietate a principiului Sare şi atroe a pincipiului Sulf. Puternică legătură cu regnul mineral. Lipsă de echilibru, rămâne ataşat de idei perimate abandonate de alţii. Relaţii psiho-existenţiale: Lipsă de ritm, de balans, deoarece se ataşează ideilor abandonate de alţii, perimate. Se pune cu modestie la picioarele unui maestru care cunoaşte tot şi devine pentru autoritate ca o funcţie ciuda unor condiţii ce foarte vitrege. deoarece Multămetabolică, asprime se în manifestă pe măsură îmbătrâneşte, buna vitalitate care însoţeşte această inţă este readusă într-un „puternic trecut”. Elixirul spagiric Chenopodium bonus henricus stimulează secreţia pancreatică, desfundă ceea ce nu aparţine Eului, relaxează nodurile din stomac. Dăruieşte inteligenţă misticii inimii şi sentiment nobil ideilor. Ceea ce stagnează în potenţialităţile noastre vitale este depăşit şi mai bine asimilat. Abandonează norii New-Age-ului. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Chenopodium bonus henricus va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Dismenoree, anemie, constipaţie, reglare intestinală, gripă, eliminare a toxinelor, urmă de vaccinări.


349

SUGUII USULUI A156. Arctostaphylos uva-ursi Familia Ericaceae; parte utilizată: frunze Etimologie: STRUGURII URSULUI - Arctostaphylos. Arktos: urs şi staphule: ciorchine de struguri; strugure de urs, uva ursi. Anticii cunoşteau puternicele sale virtuţi diuretice şi antiseptice ale căilor urinare. Istoric: Strugurii ursului este un arbust care seamănă cu anul, dar frunzele sunt mai groase, lunguieţe, rotunjite, apropiate de cele ale merişorului, mai înguste, dungate pe două părţi, broase, cu un gust astringent însoţit de amăreală. Fructele, aproape rotunde, moi, roşii, cuprind ecare câte cinci oscioare; aceste fructe au un gust astringent. Această plantă creşte în ţările calde. Frunzele sale, fructele şi rădăcina sunt foarte astringente. Proprietăţi: ANTISEPTIC ŞI ANTIINFLAMATOR AL CANALELOR URINARE, diuretic uşor, eliminator acidului astringent (taninuri). Acţiune mai pronunţată dacă sealţine regimuric, vegetarian care va alcaliniza urina. Indicaţii: INFLAMAŢII GENITO-URINARE, uretrite blenoragice, cistite acute şi cronice, gută, prostată hipertroată, litiază renală, afecţiuni ale veziculei biliare, infecţii intestinale, leucoree. Precauţii: Produce greaţă dacă se ia în doze foarte mari. A se evita folosirea sa îndelungată (de la 10 la 12 zile cel mult). Antropozoe: Avem în aparatul rinichi-vezică o regiune organică în care corpul astral pune stăpânire pe organismul lichidelor şi-l organizează, descompunându-l în interior, apoi secretând în afară. Asupra acestui aparat acţionează preparate din frunze de Struguriiursului, când legile lumii organice se insinuează prea repede şi prea puternic în procesul secretor; urina nu ar trebui să se supună acestor legi decât atunci când a ieşit din corp şi această anomalie poate să se manifeste sub forma calculilor, a descompunerilor şi putrefacţiilor.

350


Timiditate, lipsă de siguranţă, decepţie.

Relaţii psiho-existenţiale: Arctostaphylos uva-ursi în spagirie este Elixirul timidităţii şi al lipsei de siguranţă pentru acela care ar vrea să se deschidă către celălalt. Se adresează celui decepţionat care s-a închis în suferinţa unei relaţii mai profunde. Celui care uită că procesele interioare se ameliorează în procesele exterioare; interior şi exterior în echilibru sunt Unul. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Arctostaphylos uva-ursi va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Eliminare, emonctorii, toxine, piele, psoriazis, cistite, parasimpaticotonie, reglare hormonală, epiză, hipoză, paratiroide.

SUNĂOAE

A157. Hypericum perforatum

Familia Hyperaceae; părţile utilizate: vârfurile înorite, frunzele Etimologie: Sunătoarea - Iarba sfântului Ioan. Hypericum sau perforata, străpunsă de numeroase găuri, numită de asemenea planta celor o mie de perforaţii, impresie datorată existenţei „buzunarelor” din frunze ce conţin esenţă. Altă semnicaţie etimologică: Hypo - aproape, şi ereike - bălărie, mărăciniş; care seamănă cu o bălărie. Pentru alţii, semnicaţia vine din grecescul hyper (deasupra) şi eikon (imagine). Semnătura: ea dă prin macerare un lichior asemănător sângelui; natura ne dă astfel de înţeles că planta este un remediu bun împotriva hemoragiilor şi pentru reducerea ciclurilor menstruale. Numită de asemenea şi Fuga daemonum (Alungă demonii), este extrem de ecace în cazul stărilor depresive şi angoaselor nocturne. Coloana de lumină celestă care s-a coborât asupra lui Ioan Botezătorul atunci când l-a botezat pe ul lui Dumnezeu. Supranumită şi Alungă-demonii şi “planta înţepăturilor”, ea era considerată de către druizi ca ind o plantă binecuvântată, al cărei miros era de ajuns pen-


351

tru a pune pe fugă spiritele rele. Recomandată traiectului nervos. Istoric: Hypericum sau sunătoarea este o plantă foarte cunoscută, care creşte în păduri şi în alte locuri necultivate; vârfurile sale înorite sunt adesea folosite în medicină; ele colorează în roşu uleiurile, alcoolul din vin şi alte lichide sulfuroase; ele conţin mult ulei balsamic şi sare esenţială. Această plantă este caldă, desicativă, cu o structură robustă, diuretică şi vulnerară; folosirea ei atât în uz intern, cât şi în uz extern, duce la curăţarea şi închiderea rănilor, dizolvarea sângelui coagulat şi a cheagurilor, ea este bună în cazul rănilor sau ulceraţiilor tuturor părţilor interne, în special contra ulcerelor rinichilor; elimină piatra de la rinichi şi viermii atunci când este culeasă în timpul perioadei sale de exaltare, altfel nu posedă această ultimă proprietate; se dă copiilor beasunătoare apă de sunătoare cu etilic apă desepirprepară contra viermilor. Din mici orilesă de şi alcool o esenţă de culoare roşie care este numită în mod obişnuit tinctură de ori de sunătoare, care, în afară de proprietăţile vulnerare şi nefritice, are anumite însuşiri ce o fac să e folosită în mod special în cazuri de delir, manii, melancolie şi alte afecţiuni asemănătoare. Există obiceiul de a se amesteca împreună cu esenţă de scânteiuţă împotriva ideilor xe. Pentru sciatică, reumatism şi alte maladii asemănătoare, se freacă partea afectată cu un amestec format din două uncii (aprox. 56,8 ml, nota trad.) de ulei de sunătoare şi o uncie (aprox. 28,4 ml, nota trad.) de alcool etilic. Acest ulei de sunătoare obţinut prin macerarea orilor de sunătoare în ulei de măsline şi lăsat astfel la soare timp de o lună, deşi este simplu, este absolut remarcabil în cazul tuturor rănilor, în contuzii, în special în afecţiuni ale nervilor, tremurături şi naşteri dicile. Planta este de asemenea utilizată sub formă de parfum. Paracelsus a aşezat sunătoarea între plantele de leac ce dezleagă farmecele şi alungă duhurile, motiv pentru care trebuie culeasă întotdeauna în zorii zilei, sub inuenţa lui Marte, Jupiter şi Venus, niciodată a Lunii; din această cauză se foloseşte ca şi amuletă, pusă la pălărie, la căpătâi, noaptea, mirosită adesea, presărată prin toată casa, atârnată pe perete. Proprietăţi: Uz intern: ANTIINFLAMATOARE, SEDATIVĂ (favorizează producerea melatoninei, care reglează ritmul somnului), astringentă, antiseptică, decongestionantă, balsamică, antidepresoare, antidiareică, digestivă, colagogă, fortiant nervos, cicatrizant intern. Se foloseşte în pediatrie contra poluţiilor nocturne.

352


Paracelsus o recomandă împotriva viermilor. Indicaţii: Uz intern: probleme de circulaţie, arterite, astmă, afecţiuni ale bronhiilor, perturbări în sfera hepatobiliară, digestie dicilă, distoniecalculi neurovegetativă, depresii simptomatice, enurezis, cistită cronică, renali, insomnia persoanelor în vârstă, tratamentul sau prevenirea cancerului, diminuează simptomele dureroase în gută, sciatică, reumatism, viermi. Uz extern: uleiul roşu de sunătoare (preparat din vârfurile culese în ziua de Sf. Ioan, la prânz, 200 g, adăugate la 500 ml de ulei de măsline, expuse la soare timp de aproximativ 28 de zile, apoi ltrat şi închis etanş) constituie un remediu tradiţional important în cicatrizare (arsuri, răni, ulcere varicoase, crăpături, suri). Precauţii: Hypericina este o substanţă fotosensibilă. Evitaţi expunerea prelungită la soare după folosirea acestei plante. Antropozoe: Singurul lucru către care se îndreaptă această plantă este lumina; ea xează forţa solară care se aă în momentul său maxim de Sf. Ioan. Plantă ce energizează pe termen lung corpul astral şi căile nervoase (în special organele genitale). Regulator şi coagulator al secreţiilor lichide. Suetul este sensibil la ceva mai bun pentru a renaşte, teamă

de întuneric. Relaţii psiho-existenţiale: Frământat, suetul aşteaptă ceea ce apare din senin, ca o lovitură de trăsnet; neliniştea sa a sfârşit prin a deprima sistemul nervos greu pus la încercare. Supus durerilor acute excesive, intolerabile, agravate de cea mai mică atingere. Suetul se deschide inuenţei unui soare exterior, unui maestru exterior, sensibil deochiului, care îl face să doarmă şi îi inoculează vise care uneori chiar ajung să se realizeze. Bogăţiile interioare sunt lăsate la o parte, necultivate, insensibile la lumina focului interior. Capul este atras spre în sus, zona sacrală este comprimată. Elixirul spagiric din sunătoare ajută suetul să-şi găsească calea, la capătul chinurilor sueteşti, după ce a căutat ceva mai bun pentru a renaşte, îndreptându-se către tărâmuri mai spirituale, mai elevate în vibraţie. Acum privirea scânteiază mai presus de imaginaţie, suetul înghite şi dizolvă sorii, inima se deschide către seva srcinară, plin de umilinţă şi nerăbdare. Adaptată focului său interior, inţa nu se mai teme acum de arsurile


353

spiritelor, predicatorii-prădători nu mai pătrund acum în lăcaşul său. Elixirul dizolvă entităţile nefaste şi celelalte larve. Sfera aurică se umple de cantităţi masive de lumină solară care vor repara şi echilibra diferitele corpuri Recomandată pentru copiii cărora le e teamă de întuneric, caresubtile. au somnul agitat sau în caz de enurezis. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Hypericum perforatum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Hipoză, depresie, acţiune antiseptică şi anti-inamatoare, diaree, dureri reumatismale, prostată, angoasă, plexul solar, metabolizarea energiilor alimentare.

ŞEVIE (Iarbă dulce) A158. Stevia rebaudiana

Familia Compositae (Asteraceae); partea folosită: întreaga plantă Etimologie: Stevia rebaudiana - plantă de zahăr, plantă dulce din Paraguai sau Kaa Kee, Eupatorium rebaudianum. Istoric: Plantă de 40-80 cm înălţime, puternică datorită rădăcinii sale; frunzele alungite sunt zimţate, într-un mod uşor pubescent (care este acoperit cu peri ni şi mici, ca un puf şi cu un gust puternic dulce.) Inorenscenţele suntdecapitule de ori colorate culoriParaguaiului. pale. Această plantă este srcinară pe înaltele platouri din în Nordul Primele lucrări asupra principiului dulce în Kaa Kee au reînceput la mijlocul secolului al XX-lea. În afară de steviozide, Kaa Kee ascundea şi seponosidele. În Paraguai, frunzele din ştevie sunt amestecate în cantităţi mici cu cele de Mate pentru a masca gustul amar. Unele triburi indiene le folosesc ca şi anticoncepţional. Planas şi Kuc (1968) au observat o diminuare a fecundităţii la animalele care au primit un decoct din aceste frunze. Steviozida pare puţin toxică pentru om; laxativ uşor, este eliminat fără să apară vreo modicare în corp (P. R. Paris şi H. Moyse, Substanţă medicală, Ed. Masson). Niciun efect glicemiant. Proprietăţi: LAXATIV UŞOR, ANTICONCEPŢIONAL. Indicaţii: Constipaţii trecătoare, diabet. Antropozoe: Viaţa în sfera orală este legea principală care conduce existenţa Compozitelor; speciile, genurile în care botanistul împarte această familie sunt determinate în mod unic de studiul structurii

354


lor orale. Tipul Compozitelor nu are nicio rigiditate, este conectată intens la lumea plină de lumină şi nu are legătură cu întunericul, umiditatea sau reproducerea. Aici, forţe ale principiului superior al Sinelui, care ordonează şi structurează, se unesc unei astralităţi care se armonizează fără violenţă corpului eteric. Îi este greu să treacă la acţiune. Relaţii psiho-existenţiale: Îi este greu să treacă la acţiune deşi nimic nu-l trage înapoi. Are mii de posibilităţi la dispoziţie, mii de forţe de reînnoire constantă, dar se blochează făcând din personalitatea sa un joc de puzzle fărâmiţat în care imaginea vie dispare. Stare de criză puternică pe ultima sută de metrii. V - vine de la victorie la capătul mâinii ridicate, dar acţiunea nu îi urmează. Elixirul spagiric din Stevia rebaudiana întăreşte voinţa creatoare într-un corp armonizat cu forţele solare neatinse de concepte, forţe foarte actuale, aproape fără trecut. Ajută la reculegerea celor mai înalte vibraţii pentru a fecunda un corp cu mai multe aspecte: „haina fără modă” a iniţiaţilor. Cicatrizează contuziile, loviturile, rănile. Îl face să se simtă bine în corpul său. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Stevia rebaudiana va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Acţiune tonică, eforturi, sporturi, dureri musculare, constipaţie, respiraţie, ritm cardiac, inerţie.

ALPA GÂŞEI A159. Leonurus cardiaca Familia Lamiaceae (Labiatae); parte utilizată: părţi aeriene, frunze Etimologie: TALPA GÂŞTEI - denumirea sa ar proveni de la locurile rău cultivate; alţii spun că talpa gâştei semnică frunză palmată cu lobi ascuţiţi. Leonurus: leon, leu şi oura: coadă, coadă de leu. Cardiaca, cor, deoarece această plantă este recomandată pentru inimă. Este, de asemenea, numită de către antici Lycopus, lupus, pes, picior de lup, deoarece frunza are forma unei labe de lup. Sămânţa tălpii gâştei seamănă cu o inimă umană. Este, de asemenea, numită iarba dogarilor. În mod tradiţional, este utilizată pentru calmarea palpitaţiilor. Plantă acidă, amară, uşor rece; Meridiane Ficat, Stăpânul Inimii (Medicina chineză).


355

Istoric: Talpa gâştei sau Cardiaca are un

miros puternic şi un gust amar; ea creşte în locurile necultivate, noroioase, pietroase, lângă garduri şi ziduri; esteesenţială în vigoare toată vara; conţine multăeasare şi ulei. Frunzele sunt calde şi uscate, atenuante şi rezolutive, desicative, detersive, recomandate pentru inimă, vindecă în special distensia hipocondrelor11 şi cardialgia12 la copii, ele provoacă urinarea şi mentruaţia, curăţă egma pectorală şi facilitează naşterea dicilă. Cardiaca înlătură palpitaţiile inimii, reface spiritele şi omoară viermii când este luată sub formă de pulbere sau decoct13. S-a dovedit că trei sau patru picături din sucul său băut singur sau amestecat cu puţin vin, vindecă pleurezia14. Proprietăţi: SEDATIV CARDIAC ŞI AL NERVILOR ÎN GENERAL, tonică muşchiul stimulant intestinal şicardiac, uterin, hipotensiv, carminativ, emenagog, astringent, cicatrizant (pe cale externă). Indicaţii: Palpitaţii cardiace (şoc emoţional), angină pectorală, anxietate, tulburări nervoase în timpul menopauzei (contracţii uterine), travaliu greu la naştere, hipertiroidie, gaze intestinale, dismenoree. 11

hipocondru - regiune a peretelui mamifere la păsări, situată la dreapta şi la stânga regiuniiabdominal epigastrice,lasub ultimeleşicoaste. 12 cardialgie - durere acută de stomac sau de inimă. 13 decoct - soluţie apoasă obţinută prin erberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea. 14 pleurezie - boală care constă în inamaţia acută sau cronică a pleurei pulmonare, însoţită adesea de o abundentă secreţie de lichid seros, purulent sau hemoragic.

356


Antropozoe: Plantă cu gust foarte amar, acţiunea sa se orientează către sistemul ritmic şi procesele sale cardiace: palpitaţii, dispnee15, angoasă, slăbiciune a inimii, angină pectorală.

Spirite rău cultivate. Relaţii psiho-existenţiale: Leonurus cardiaca, în spagirie, este un Elixir reparator al spiritelor slab cultivate, stagnante şi diseminate în zonele aurei. Până acum aceste spirite dăruiau ca o rezervă de forţe superioare, fără a  posibil de a repune în discuţie această stare de fapt. Acest tip de a  ar avea tendinţa de a vrea să regăsească o veche superioritate monarhică asupra vechilor sale spirite, dar ora a sosit, e acum chemat să redevină regele unui regat interiorizat, echilibrat, de mână cu Doamna Linişte. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Leonurus cardiaca va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Reglare hormonală şi circulatorie generală, palpitaţii cardiace (şoc emoţional), angină pectorală, anxietate, tulburări nervoase în timpul menopauzei, hipertiroidie, Zona Zoster.

AHON A160. misia dracunculus FamiliaArte Compositae (Asteraceae); parte utilizată: frunze, întreaga plantă Etimologie: TARHONUL - Dracunculus: aspect foarte pătrunzător. I se mai spune Serpentin sau Iarba dragonilor. Istoric: Tarhonul este o plantă care se cultivă în grădini, pentru a o folosi în salate, în timp ce ea este încă tânără şi fragedă. Ea conţine multă sare şi ulei. Este cordială, stomacală, incisivă, detersivă, aperitivă, sudorică, provoacă urina şi menstruaţia la femei, dispnee - stare patologică constând în tulburări respiratorii cauzate de insucienţe cardiace sau de stări nervoase. 15


357

alungă gazele, produce pofta de mâncare, rezistă la venin, este bună pentru scorbut, te face să scuipi dacă e mestecată. Iată ce spunea inimitabilul Henri Leclerc despre acest subiect Spicele (lea , Ed. că Masson): de legume dindesecolul XVIspuneau tarhonul„Vânzătorii provenea din seminţele in, pe alcare le închiseseră într-o ridiche sau o ceapă, după care le-au băgat în pământ. Tarhonul a fost menţionat pentru prima dată în secolul al XIII-lea de către Ibn El-Beithar; tharkhoum în arabă a dat targon şi dragon. Pentru medicii arabi, planta elimina gazele, rupea umorile grosiere şi vâscoase, restabilea puritatea aerului viciat de ciumă. În Anglia era considerată drept unul din cele mai sigure mijloace de apărare împotriva ciumei. Ea pune la dispoziţie tuturor,

bogaţi sau săraci, un accesoriu al artei culinare în măsură să rivalizeze cu mirodeniile cele mai rare şi cele mai preţioase. Ar lua prea mult să enumerăm multiplele combinaţii care-şi împrumută vraja de la contactul său magic, de lajigoul pe care l-a umplut cu o crenguţă de tarhon până la sosurile bearnez, veneţian, remulad, sos picant cu usturoi, pe care le înnobilează cu parfumul şi mirosul său. Fără tarhon, oţetul s-ar încrunta în rigiditatea monotonă a unui produs chimic, muştarul ar evoca amintirea dezolantă a cataplasmelor, castraveciorii nu ar  de decât niştear avortoni de castravete îndopaţi cu acid acetic, amatorii salate ignora plăcerea pătrunzătoare pe care o procură o lăptucă proaspăt culeasă, unde formează cvartet pătrunjelul, hasmaţuchiul, cebareaua şi tarhonul. Să adăugăm meritelor sale că stimularea pe care o exercită asupra organelor digestive nu este însoţită de niciun efect iritant, că poate, într-o anumită măsură, să înlocuiască piperul, oţetul şi sarea şi să gureze, în consecinţă, printre condimentele a căror folosinţă trebuie să o permitem şi chiar să o recomandăm bolnavilor dispeptici şi bolnavilor justiţiabili ai regimului declorurat”. Proprietăţi: ANTISPASMODIC DIGESTIV, eupeptic, carminativ, stimulent general, antiinamator, antiinfecţios, antiviral, antibacterian, antialergic, emenagog, vermifug. Indicaţii: Gastralgie, dispepsie, colită inamatoare, spasme intestinale, sughiţ, distonie neurovegetativă, rinită, paraziţi intestinali, dismenoree, dureri premenstruale, spasmolie, nevrită, sciatică.

358


Antropozoe: Plantă condimentară uşoară a cărei amăreală este foarte atenuată, cu o predominanţă aromatică şi un gust uşor picant care aminteşte de anason. A se avea în vedere şi absintul care aparţine aceleiaşi familii. Lipsă acută a puterii de a se putea prelungi în celălalt. Relaţii psiho-existenţiale: Dragonii profunzimilor noastre ascunse nu sunt lăsaţi în voia lor, ci gâdilaţi; ei îşi scuipă focul şi intră în contact cu personalitatea noastră şi planul ei relaţional extern. Capul este sediul şocurilor de retur pe plan afectiv şi sexual. Resimte lipsa puternică de a nu se putea prelungi în celălalt. O energie terestră este forţată să migreze în zonele mentale. Pot rezulta de aici rigidităţi ale cefei şi ale articulaţiilor, migrene, urechi care ţiuie. Simţurile amorţesc şi sfârşim prin a ne obişnui să înghiţim poţiunea amară a timpului risipit, în afara contactului cu viaţa. Elixirul spagiric Artemisia dracunculus restabileşte o mai bună armonie interioară şi exterioară, sine şi non-sine, mascul şi femelă. Favorizează liniştirea şi ajută la reconstruirea fragmentelor care au fost împrăştiate de refularea continuă. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Artemisia dracunculus, va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prinSistem aceste digestiv, cuvinte-cheie: aerofagie, dicultăţi de digestie, veziculă biliară, sughiţ, coccis.

EI A161. Tilia sylvestris (cortex), Tilia cordata, Tilia tometosa, Tilia europaea

Familia Tiliaceae; partea folosită: alburnul (miezul - coaja privată de partea sa externă) Etimologie: Teiul - simbol al iubirii conjugale, al tenebrei delităţi, mai mult decât al pasiunii. Este de asemenea împreună cu ulmul un copac care simbolizeaza libertatea regăsită; în timpul Eliberării din 1945 teii şi ulmii erau plantaţi în numeroase oraşe şi sate din Franţa. După spusele legendei (“Metamorfozele” lui Ovidiu) Baucis devine Tei, aspect feminin, dedicat Fecioarei Maria şi Philimon, aspect masculin care devine Stejar (sau Frasin dupa alte surse). În gr. i se spune


359

Philyro, care seamănă cu philio, prietenie. Philyre, ica lui Oceanos

era iubită de Cronos, ea îl aduce pe lume pe centaurul Chiron. Teriată, ea roagă zeii s-o transforme în Philyra, în tei. Tei, Tilier, creion şi Illum săgeată.legendei, Copac vechi, el aeste popoarelor nordice. După, spusele Siegfried fostmemoria rănit de moarte în locul unde

o frunză de tei l-a atins cand se scălda în sângele dragonului, care ar  trebuit să-l facă invulnerabil. Teiul comunică omului ceva din trecutul îndepărtat; energia sa vibratilă srcinară reanimă suetul omului după ce i-a calmat aura care a fost până în acel moment invadată şi bulversată de paraziţi. Plantă dulce (Medicina chineză). Istoric: Tilleul sau Teiul, Tilia este un copac frumos care cuprinde două specii, ca să se deosebească, masculul are frunzele late şi femela este cu frunzele înguste. Teii au nevoie de un pamânt roditor, se plantează în grădini şi pe alei. Conţin multă sare esenţială şi ulei. Masculul e steril, nu se foloseşte şi se întrebuinţează copacul femelă care are ori şi seminţe. În medicină se folosesc orile şi frunzele, seminţele şi a doua coajă (după Alburn Tei). Florile sunt calde, dezicative, discusive, cefalice. Se recomandă în special în epilepsie, apoplexie şi ameţeală. Frunzele şi coaja se usucă, repercutează; provoacă ciclul menstrual şi urina; o femeie coajă de tei, în vin.cohectică a fost vindecată complet cu decoctul din Mucilagiul extras din aceeiaşi coajă este recomandat pentru arsuri şi ulcere. Sămânţa remediază dizenteria şi toate felurile de scurgeri, iar hemoragia nazală se opreşte ind aspirată sub formă de pulbere. Lemnul conţine cantităţi mici de carbon şi, stins în oţet, înmoaie sângele închegat. Frunzele de tei se folosesc în mod obişnuit în săculeţe pentru infuzii şi poţiuni cefalice. Frunzele sale aplicate pe tumorile picioarelor sunt bune pentru a le vindeca. Decoctul din frunze se foloseşte contra durerii de tenesme, aplicat sub formă de fermentaţie în rect; strânge stomacul şi elimină dorinţa de a merge des la toaletă. Vâscul din tei este recomandat pentru convulsiile epilepticilor; este la fel de antiepileptic ca cel din alun. Se întrebuinţează şi contra căderii părului. Proprietăţi: DRENOR HEPATOBILIAR ŞI URINAR, coleretic, antispasmodic, antireumatismal, uşor dilatator, coronian, hipotensiv.

360


Indicaţii: Litiaze biliare şi renale, migrene şi afecţiuni de srcine hepatobiliară, reumatism, celulită, gută, arterioscleroză. Antropozoe: Se luptă cu aspectul pământesc, dur, pentru a eliberaMare o circulaţie şi eterică.unicare. puterevitală de împăcare, Relaţii psiho-existenţiale: O mare putere de împăcare, de unicare a contrariilor distructive pe care le-a simţit până acum. Pace provizorie, dar pe de altă parte binevenită a acestei etape din drumul vieţii. Elixirul din tei redinamizează legăturile lăsate în urmă înainte de a vedea toate dedesubturile şi detaliile. * A se vedea Tei (ori şi frunze). Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Tilia sylvestris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Drenaj, rinichi, vezică biliară, sistem limfatic, reumatisme, acid uric, prostată, schelet care nu se dezvoltă.

EI (Frunze şi flori) A162. Tilia sylvestris (Fol & os), Tillia cordata Familia Tiliaceae; partea folosită: ori şi bractee

Etimologie: Istoric: IdemTei ca (frunze la Tei. şi ori) idem ca la Tei. Proprietăţi: SEDATIV, ANTISPASMODIC, emolient şi calmant (datorită mucilagiului), antitusiv, diuretic, hipotensiv, activitate estrogenică. Indicaţii: Nervozitate, spasme digestive de srcine nervoasă, ameţeli, palpitaţii, insomnie, migrene biliare, arterioscleroză (uidiant sangvin). Antropozoe: Se aă într-o luptă cu principiul pământului, dur, pentru a elibera o circulaţie vitală şi eterică. Regăsiri interioare de rădăcini cosmice şi pământeşti. Relaţii psiho-existenţiale: Elixirul din tei este elixirul care realizează o rearmonizare pentru cei care şi-au pierdut atât rădăcinile terestre cât şi cereşti şi care se aprind uşor. Ajută la ridicarea coloanei templului interior; reintroduce suetul în matricea sa cerească, spaţiul vid, purgatoriul său, după cum îl numea Paracelsus.


361

Se recomandă celui care se retrage într-o mare singurătate după eşecul iubirilor pieritoare. Regăsiri interioare de forţe dele şi de neclintit, care nu-l vor mai părăsi pe căutător pe drumul său. Aceste forţe par noi, dar de fapt ele sunt vechi. Este elixirul forţei prieteniei constante care durează în timp; calitaţile sale sunt calmante, păstrând în inţă un punct sensibil şi fragil care este ca o poartă de intrare a dialogului interior cu Transcendenţa. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Tilia sylvestris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Nervozitate, acţiune sedativă, calmează mintea, somn, hipertensiune, vezică biliară, greaţă, volum sangvin.

OPORŞ

A163. Viola odorata

Familia Violaceae; părţi utilizate: orile, frunzele, rădăcina Etimologie: Violetta - Iode, deoarece culoarea margaretei seamănă cu a iodului. Din Ion, termen ce desemnează la greci diverse ori colorate. De la numele Iamos, copilul Violetei, u al lui Apolo, abandonat de mama sa Evadue şi care a fost hrănit cu miere de către şerpi. Cuprinsă de remuşcări, ea îşi va regăsi copilul într-un câmp de violete; semnătura sa este venusiană, se foloseşte în toate bolile venerice şi de rinichi. Ea realizează puricările fundamentele ale acestei încarnări la nivelul primei chakra, unde se aă încolăcită Kundalini, în partea inferioară a Sanctuarului Bazinului. Istoric: Numită şi micşunică, violeta de martie, Viola martia purpurea este o plantă foarte cunoscută şi creşte la umbră, de-a lungul drumurilor, al gardurilor vii, zidurilor; se cultivă de asemenea în grădini; ea înoreşte la începutul primăverii cam prin luna martie, de unde şi numele său: violeta de martie; ea conţine mult ulei şi sare esenţială. În medicină se utilizează frunzele şi seminţele, şi în principal orile pentru a prepara un sirop care este foarte mult folosit.

362


Trebuie alese orile simple, nou culese, umede de rouă, cu miros puternic şi culori vii. Aceste ori proaspete sunt răcoritoare şi umede; uscate sunt mai puţin regenerative, dar sunt mai desicative, emoliente, laxative, pectorale şi tonice pentrubila, inimă. Se folosesc pentru a tempera mai ales cea neagră, pentru a diminua erbinţelile în caz de febră şi durerile de cap care le însoţesc, ameliorează tusea, sunt aspre şi înţepătoare pentru gât, sunt bune în caz de cataruri agresive, pleurezie, ind un purgativ blând; ele uşurează pântecul. Florile aparţin celor patru tonice cardiace, celelalte ind: limba mielului, limba boului şi garoţa; la care se adaugă şi limica. Siropul obţinut din mai multe infuzii de violete diluat în apă curăţă pântecele şi este foarte bun în ulceraţii ale rinichilor, la fel ca şi tinctura, care se extrage din aceeaşi apă de violete. Frunzele şi orile de toporaş se folosesc în uz extern sub formă de loţiuni, cataplasme, clisme şi alte remedii asemănătoare, deoarece sunt emoliente, umectante, rezolutive. Seminţele de violete sunt purgative şi, în afară de aceasta, ele au o proprietate specială de a curăţa rinichii şi de a stimula eliminarea urinei şi a calculilor. Emulsiile obţinute din aceste seminţe preparate cu apă de ventrilică sunt un remediu recunoscut în toate cazurile de dicultăţi eliminarea a urineisegenerate de nisip, mucus sau orice alte cauze.de Atunci când tocmai declanşează o colică nefritică, este bine ca abdomenul să e ţinut liber şi se prepară o emulsie din trei drahme de seminţe de toporaş în apă de violete, care curăţă rinichii, eliminând nisipul prin urină curăţând în acelaşi timp şi pântecul. Seminţele măcinate de toporaş, la care se adaugă zahăr şi suc de ventrilică, sub formă de electuar, are aceleaşi efecte. Doza de seminţe este de una până la trei drahme. Proprietăţi: EMOLIENT, ANTITUSIV, mucolitic expectorant (catar bronhic), emetic, sudoric, antiinamator digestiv şi urinar, laxativ. Indicaţii: Staze bronşice, afecţiuni respiratorii în general, pleurezii, tuse uscată, guturai, cură antitabac, migrenă, cistită. Antropozoe: Conform lui Rudolf Steiner, toporaşul primeşte parfumul cosmic al lui Mercur şi îl degajă în atmosferă pentru ca noi să-l putem respira. Plantă modestă care în transformările sale


363

rămâne înconjurată de o înaltă astralitate cosmică. Prin intermediul toporaşului, Universul „îşi bagă nasul” în chestiunile pământeşti; este una din primele plante medicinale terestre care scot capul din pământ la iernii metabolismul, şi debordează de în plecarea limite corecte maienergiile ales celprimăvăratice. al plămânilor. Ea readuce Daţi toporaşi împotriva senzaţiilor de greutate, Căci ea alungă complet aburii beţiei. Roşul vindecă de asemenea relele vechi, Şi mai presus de toate, copilul care îi bea sucul cu apă; Ea aduce un somn bun celui bolnav; Ajutorul său este sigur în caz de vărsături. Pieptul şi laringele perturbate de entităţi parazite. Fiinţa a uitat măreţia ce se aă în simplitate. Relaţii psiho-existenţiale: Celui care are pieptul şi laringele perturbate de entităţi astrale parazite, îi seacă cuvintele şi organele de percepţie. Acestea sunt afectate şi în special auzul. Îl face să simtă din nou pe cel melancolic, căruia îi lipseşte umilinţa şi pune capul mai presus de inimă. Fiinţei îi lipseşte dulceaţa şi este nestatornică în sentimente, înclinată către orgii şi chiolhanuri. Celui care este foarte ataşat şi nu renunţă la nimic şi care împiedică o comunicare uidă şi uşoară. Celui cares-a nuangajat hrăneştesăcu suetele caremăreţia i-au fostcare încredinţate şi pe care le uşurinţă crească. Fiinţa a uitat se aă în a  mic, delicata fragilitate a încarnării sale terestre, modestia. Elixirul spagiric din toporaş relaxează inuenţele, reconfortează sistemul ritmic şi uidică circulaţia în zona capului, pe care o curăţă. Sunt temperate căldurile şi efervescenţa sângelui, se instalează o mai bună ascultare. Ajută la regăsirea unei căi de comunicare între modestie şi măreţie, între o stare sălbatică, ascunsă, vulnerabilă şi armarea acestei bogăţii interioare în sânul comunităţii. Permite păstrarea sincerităţii şi a respectului de sine fără a se renega pe sine; se eliberează de o prea mare discreţie, fără a-şi pierde totuşi inima. Este bună de asemenea pentru copii fragili şi delicaţi, care suferă de paraziţi intestinali. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Viola odorata va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie:

364


Bronşită, expectorant, inamaţii digestive şi urinare, asimilarea emoţiilor, parazitare astrală, dicultate de exprimare.

RISA CIOBANULUI A164. Capsella bursa pastoris Familia Cruciferae (Brasicaceae); parte utilizată: întreaga plantă Etimologie: TRAISTA CIOBANU-LUI - Din cauza fructului său care seamănă cu o desagă, o pungă, pe care oierii o poartă la centură. Caldeenii o numesc Loromborot, grecii Allomos (Albert cel Mare). Mai este numită şi Punga-papei, Moletă sau Mii de ori; este considerată a  planta sângerărilor. Plantă sărată (Medicina chineză). Uterina însângerată (Important). Istoric: Această plantă creşte peste tot pe câmpuri, în grădini, în locurile necultivate şi pustii; ea conţine mult ulei, moderat Frunzele sunt desicative, şi de leac. Se folosesc însare. hemoragia nasului, hemoptizie,astringente diaree, dizenterie, urinarea cu sânge, gonoree, menstruaţie abundentă la femei. Se foloseşte extern pentru a închide rănile, pentru a opri sângerarea nasului, dându-i-se bolnavului s-o miroase strivită între degete, punând-o la subsuoară, la ceafă şi sub talpa piciorului gol. Se fac din ea cataplasme febrifuge pentru a se aplica pe cele două încheieturi ale mâinii, adăugându-i-se frunze de pătlagină, puţin şofran şi camfor, totul pisat împreună. Ea este, în afară de asta, potrivită pentru tumorile organelor genitale masculine. Proprietăţi: VASOCONSTRICTOR, ANTIHEMORAGIC, hemostatic, astringent, stimulant uterin, hipotensiv, tonic digestiv, accelerează naşterea. Indicaţii: Probleme ginecologice, menstruaţie neregulată (metroragii) sau abundentă (menoragii), dureri menstruale (dismenoree), sensibilitate uterină, cistită, diaree cronică, atonie intestinală, hemo-


365

roizi, varice, tensiune dereglată, hemoragie nazală (epistaxis). Antropozoe: Aici procesul-rădăcină inuenţează puternic planta până în regiunea orală. Traistasale, ciobanului proiectează puternic spre înalt energiile rădăcinii într-o puternică forţă multiplicativă în regiunea orilor şi a fructelor. Are o mare putere hemostatică. Proiecţii asupra altora, lipsuri, dureri de inimă. Relaţii psiho-existenţiale: Capsella bursa pastoris ca elixir spagiric stabilizează visele, face să înceteze proiecţiile asupra celuilalt sau asupra unor situaţii nerealiste, perimate. Elixir care reduce durerile de inimă datorate lipsei şi redă încrederea într-un sine eliberat de vină. Uşurează închisoarea temporală construită de i subtili şi stabili. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Capsella bursa pastoris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Ovare, menstruaţie neregulată, HTA (hipertensiune arterială), varice, vene, picioare grele, circulaţie, anxietate, stare anxioasă cu hiper-somnie, obsesie, hipotalamus, pierderi de energie.

RNDAFI OŞU SĂLBAIC (specie de Măceş) A166. Rosa gallica Familia Rosaceae; partea folosită: petalele Etimologie: Rosa rouge de Provins (fr.) - provine de la rădăcina indoeuropeană vrod: exibil, suplu datorită tulpinei sale. Floarea sa este un simbol al frumuseţii, iubirii, purităţii feciorelnice; al fragilităţii existenţei, efemerităţii şi deci al morţii. Tradiţia pretinde că provine din Siria, adus în Franţa în sec. al 13-lea de Thibault al 4-lea, zis şi Cântăreţul. După înţelepciunea chineză, trandarul nu are spini decât pentru acela care vrea să-l rupă. După unele legende, se spune că spinii au apărut în momentul neascultării lui Adam şi Eva. În plan simbolic se poate spune că înainte ca trandarul să înorească, bobocul seamănă cu capul unui om ceea ce arată că poate  folosit în toate durerile de

366


cap ce provin din egocentrismul nostru, din închiderea noastră faţă de lumea exterioară, în care trăiesc cei asemeni nouă. Omul închis în el însuşi şi deci în boboc îşi face rău în aşteptarea de a se deschide parfumului acestfaţă parfum interior nu aparedupă decâtcedupă ce îşi deschide său inimainterior; şi suetul de lumea exterioară; a avut proba lumii provizorii, fragile şi efemere a creaţiei temporale care ne-a făcut să m din carne şi sânge, supuşi bolilor şi morţii. Trandarul roşu este de asemenea planta ezoterismului occidental, la Rosa Mystica, Trandarul Mistic. De asemenea este o plantă care deschide inima lui Venus şi pasiunile, atunci când esenţa inimii nu este folosită în întregime, ci doar unele rămăşiţe. Deschide suetul Focului care reanimă (bucurii, parfumuri, gingăşii) şi arde (condimente, suferinţa amantului provizoriu). Este numit Eglerisa de către caldeeni, Isaphinus de către greci (Albert cel Mare). În Ayurveda, trandarul roşu este cunoscut pentru că repune în putere chakra inimii (chakra asociată timusului). Istoric: Copăcelul este bun pentru cultură sau sălbatic. (Aici noi vorbim de măceşul de cultură). Florile diferitelor specii au diverse calităţi; unii le consideră având calităţile acru; alţii consideră având calitatea rece şi susţin cumdecăcald aceaşicăldură carelerezidă la suprafaţă sau receledecare l-au crescut se pierd pe măsură ce ele se usucă. În general orile de măceş sunt răcoritoare şi astringente; fortică şi trezesc instinctele. Florile de o culoare mai pală sau roşu stacojiu uşurează stomacul; cele roşii şi albe îl strâng. Intern se foloseşte în special în scurgeri, febră, sete, dezgust etc. Intern este foarte bun pentru întărirea stomacului, pentru oprirea vărsăturilor, diareei, hemoragiilor; pentru cefalalgie, insomnii, dureri ale urechilor şi gingiilor, intestinului gros. Poate  folosită de asemenea şi extern pentru lovituri la cap şi în alte părţi, după lovituri sau căderi; pentru dislocări, pentru entorse la picioare şi la mâini, pentru vânătăi, pentru întărirea articulaţiilor şi nervilor; erbând orile în vin pentru a le aplica în fermentaţie. Au aceeaşi întrebuinţare pentru ulcere şi inamaţiile cavităţii bucale, ale gâtului, ochilor. Floricelele galbene sau ricelele din mijloc, ind uscate, se amestecă cu prafurile pentru întărirea gingiilor. Florile


367

de măceş trebuie culese dimineaţa înainte să răsară soarele, pentru că atunci substanţele lor esenţiale sunt concentrate de prospeţimea din timpul nopţii şi soarele nu a împrăştiat încă o parte din acestea. ASTRINGENT UŞOR,expectorant, CICATRIZANT, reglator Proprietăţi: intestinal, antidiareic, reglator menstrual, antiseptic. Indicaţii: Diaree, stomac leneş, hemoragie, tuberculoză pulmonară, leucoree. Multiple utilizări pe cale externă pentru îngrijirea pielii. Antropozoe: Plantă oriferă care, unindu-se cu impulsurile cronice ale Focului pentru a produce hidraţi de carbon, acţionează asupra proceselor metabolice inamatorii. Sămânţă deoparte decojită, trandarul roşu e calmant Pentru hemoroizi, oferă o răcorire binefăcătoare Alină accesul de colici intestinali Atât la nivelul capului, cât şi la nivelul gurii Obţine un dublu succes. Floarea creuzetului interior. Relaţiile psiho-existenţiale: Este oarea creuzetului interior unde zeii şi maeştrii se aprind şi se topesc, unde forţa revine. Elixirul spagiric din măceş pregăteşte suetul eliberat pentru revelaţiile Focului interior; cuvinte secrete care vor  spuse despre măceş. Pieptul, sternul, unui vitraliu de catedrală, încep să vibreze,unei o forţă centrală asemenea care nu aparţine niciunui zeu uşurează conceperea noi inţe, regenerată de mişcările uidice ale Iubirii. Iubirea poate orice şi dă totul. Rigidităţile şi sfaturile autoritare pot cădea, dogmele nu mai sunt hrănite. Trandarul simbolizează chintesenţa, a 5-a esenţă. Aarea secretului, indicatoare puse pe căile exilului nostru terestru. Elixirul favorizează ascultarea interioară, impulsionează o mai bună aprindere a iubirii, a vieţii în felul în care ea se prezintă într-o profundă acceptare, într-o mistică autentică. Religia, arta, cunoaşterea reprezintă un fapt al iubirii interioare. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Rosa gallica va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Infecţii, organe genitale feminine, probleme menstruale, afectivitate, stare emoţională, tranzit intestinal.

368


EI FRŢI PĂAŢI A165. Viola tricolor Familia Violaceae; părţile folosite: părţile aeriene înorite Etimologie: Viola tricolor: violeta cu trei culori. Herba Trinitas. Simbol al amintirilor, al meditaţiei asupra totalităţii naturii sale complete, asupra celor trei sanctuare: de la nivelul capului, al inimii şi al bazinului. Istoric: Herba trinitatis, este cultivată în grădini; ea conţine multă sare esenţială şi ulei: Este caldă, desicativă, acră, puţin amară, şi prin urmare, abstersivă, penetrantă, incisivă, discusivă, vulnerară şi sudorică. Se foloseşte pentru a potoli erbinţelile la copii, pentru râie şi mâncărimi; pentru a reduce mucusul vâscos din ulcerele plămânilor şi pentru a înlătura obstrucţiile uterului. În uz extern se foloseşte pentru mâncărimi şi răni pe care le vindecă. Se numeşte Herba trinitas şi Viola tricolor, pentru că este o specie de violetăDEPURATIV a cărei ori areSANGUIN trei culori. ŞI CUTANAT, diuretic, Proprietăţi: coleretic, antiinamator, antispasmodic, acţiune antialergică ORL şi pulmonară, expectorant. Indicaţii: Afecţiuni cutanate (acnee juvenilă, eczeme, impetigo, psoriazis, prurit), tuse, rinită alergică, bronşite, probleme urinare, reumatism, gută, artroză cu probleme ale circulaţiei venoase. Antropozoe: Plantă mercuriană care îndrăgeşte solurile silicoase şi are o înclinaţie vizibilă în special faţă de zinc. Recentrează corpul astral şi activitatea metabolică. Erori de judecată şi de comportament bine înpte în inţă. Relaţii psiho-existenţiale: Erorile de judecată şi de comportament sunt adânc înrădăcinate, devenind valori ce ajung să facă activităţile vieţii de zi cu zi să pară dicile şi insurmontabile. Ar vrea să îşi fabrice noi idei care să le înlăture pe cele vechi şi pentru a fugi de reîncarnare.


369

Elixirul spagiric din trei fraţi pătaţi recentrează corpul astral şi activitatea metabolică, readunând ideile împrăştiate. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Viola tricolor va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Probleme cutanate, toxine în sânge, vezică biliară, gută, alergii ORL, astm, relaţii sociale, probleme de exprimare.

IFOI DE BALĂ (rifoişte) A167. Menyanthes trifoliata Familia Gentianaceae; părţi utilizate: frunzele Etimologie: Men - lună şi anthos oare, deci oare de lună; O altă interpretare: de minutho - a reduce, a diminua şi anthos - oare, deci: care înoreşte puţin timp, în scădere. Plantă bogată în vitamina C antiscorbutică. Mai este numită de asemenea şi trifoi de febră. Plantă de apă, mercuriană, care acţionează într-un astrale mediu în mişcare, dar totuşi xând valorile în corpul eteric. Plantă picantă. Istoric: Numită de asemenea trifoi de baltă, de mlaştină sau trifoiul castorului, trifoiştea creşte în mlaştini şi în alte locuri acvatice, pe soluri sărăcăcioase; ea variază în mărime în funcţie de diferitele locuri în care creşte. Se foloseşte în principal pentru toate maladiile cauzate de obstrucţii, cum ar  icterul, hidropizia, în cazul colicilor şi scorbutului. Ea stimulează eliminarea urinei, este indicată în cazul pietrelor la rinichi, durerilor renale, purică umorile grosiere diminuându-le; în caz de boală, se bea decoctul sau se ia o cantitate de pudră egală cu o drahmă (1 drahmă = aproximativ 3,9 g nota trad.), de trei ori pe zi. Seminţele sale sunt bune împotriva tusei, pentru afecţiuni ale pieptului; este detersivă, indicată pentru a reteza şi înlătura umorile grosiere; se foloseşte şi pentru a opri hemoragiile. Proprietăţi: DEPURATIV HEPATO-BILIAR, tonic amar, antimi-

370


grenos, digestiv, laxativ, hipoglicemiant, calmant nervos, emenagog, febrifug. Indicaţii: Crize de cat, migrene de srcine digestivă, convalescenţă, anorexie,Încicluri neregulate, stări şigripale. Precauţii: doze mari este emetic diareic. Antropozoe: Elementul apă determină această formă de Genţianacee. Apa favorizează apariţia vegetală şi îi conferă acestei vegetaţii caracterul său mercurian. Amărăciunea sa este echilibrată de somptuozitatea înoririi sale. Acţionează în principal asupra traiectului gastrointestinal. Senzaţie de greutate în zona capului, dureri nervoase spastice, inţa ia ce o interesează şi nu se gândeşte la viitor. Relaţii psiho-existenţiale: Senzaţie de greutate în zona capului, dureri nervoase spastice. Fiinţa ia ce o interesează şi nu se gândeşte la viitor; răceală a stomacului şi a extremităţilor. Dacă continuă să refuze să pună degetul pe rană, este condamnată să sufere mai departe. Plantă de apă, mercuriană, care acţionează într-un mediu în mişcare, dar totuşi xând valorile astrale în vitalitatea noastră corporală. Este asemenea unei înoriri efemere care captează esenţialul din energia subtilă şicare mai apoi se reorientează asupra sie însăşi. Valorile eterice nemateriale sunt de asemenea readuse pe pământ, mai emergenţa precis, în acest încarnat. Elixirul spagiric de trifoişte favorizează uneicorp naturi solide care pune în valoare potenţialităţile spirituale îngropate şi care până atunci fuseseră percepute doar prin intermediul durerii şi a frigului. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Menyanthes trifoliata va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Tranzit intestinal, digestie, criză de cat, migrene de natură digestivă, stomac, convalescenţă, anorexie, cicluri neregulate, probleme de încredere în sine.

UO CHA A168. Tuo cha Familia Teaceae; partea folosită: frunzele. Etimologie: Tuo Cha, vezi Ceai verde de China. Istoric: Tuo Cha, vezi Ceai verde de China.


371

Proprietăţi: LIPOLITIC, HIPOCOLESTEROLEMIANT, diuretic, previne bolile cardiovasculare, Indicaţii: Exces de colesterol, hipertrigliceride, arteroscleroză, litiazeAntropozoe: biliare şi renale. Elixirul spagiric Tuo cha are acţine diuretică, se foloseşte pentru colesterol, trigliceride, previne bolile cardiovasculare, digestiv, adjuvant în curele de slăbire. Viziune adolescentină asupra vieţii, infantilism. Relaţii psiho-existenţiale: Lipsă de maturitate psiho-spirituală, rămâne cu o viziune adolescentină asupra vieţii, confundă infantilismele cu tinereţea suetului. Se rigidizează, se agaţă într-o manieră nepotrivită de această viziune de pseudo-tinereţe limitată la aspectul zic. Îşi duce cu sine corpul şi creierul care nu se mai transformă, cu o încetineală în gândire şi cu corp dizproporţionat, în dezavantajul laturii spirituale. Suetul rămâne mic, împietrit. Mânia şi critica erau anturajul său, el refuzând să se interiorizeze, să se simtă şi astfel pierde ceea ce temporalitatea îi impregnează inţa la ecare trezire. Ceea ce este rezistent devine nerezistent, iar ceea ce este exibil se ridigizează. Elixirul spagiric Tuo cha eliberează corpul de senzaţii şi emoţii; eliberează suetul din înlănţuirile unui corp cu tendiţe de rigiditate. Elixir al transformării, al asimilaţiei care favorizează dezvoltarea unei conştiinţe vaste. Acţionează ca mediator care va înconjura capsulele suprarenale cu o funcţie superioară, unde creierul şi sistemul nervos devin sinergice. Regenerarează pielea, ovarele, capsulele suprarenale, arterele. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiricTuo cha va putea  luat în consideraţie, într-un modmai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Trigliceride, metabolism, sistem digestiv, litiaze renale.

UZICĂ ALBĂ (Urzică moartă) A169. Lamium album

Familia Labiatae; partea utilizată: corola curăţată Etimologie: Lamium album - urzica albă. Lamium vine din limba greacă şi înseamnă spiriduş, sau fetiţă spiriduş, numită Lilith în limba ebraică. Cu ea erau speriaţi copiii, spunându-li-se că ea îi caută ca să-i devoreze.

372


Urzica albă a mai fost numită şi urzica moartă pentru că se presupunea că orile ei seamănă cu faţa acestui spirit; se vede astfel că la srcinea numelui acestei plante nu este altceva decât o himeră Lamier înseamnă a devora; prin extensie, Lamium: copilărească. gâtlej, gură deschisă. Istoric: Urzica albă creşte de-a lungul drumurilor, pe lângă ziduri şi garduri vii, pe câmpuri, în grădini, prin mlaştini, în locuri necultivate; în medicină se folosesc frunzele şi orile; ele conţin mult ulei şi destul de puţină sare. Acestea sunt desicative şi astringente, recomandate sub formă de decoct pentru oprirea scurgerilor albe feminine. Sunt aplicate de asemenea sub formă de cataplasme calde pentru a vindeca. Proprietăţi: DEPURATIV AL CĂILOR DIGESTIVE ŞI URINARE (acid uric), tonic uterin, astringent, colagog, vasoconstrictor, antiinamator, antidiareic, cicatrizant, diuretic, hipotensor. Indicaţii: Gută, exces de acid uric, probleme ginecologice, leucoree, metroragii (cicluri menstruale prea abundente), probleme menstruale în general, probleme digestive şi hepatobiliare, hemoroizi, varice, prostatită, cistită. În uz extern, pentru contuzii şi răni. Antropozoe: Urzica albă nu păstrează decât urme ale proprietăţilor

calorice ale Labiatelor. Ea este şiasemenea foc molcom într-un context terestru, acvatic răcoros. unui El acţionează în exilat principal asupra sferei renale, zonei genitale şi de asemenea asupra aparatului respirator prin proprietăţile sale emoliente. Dizarmonie între aspectele masculin-feminin printr-o revărsare necontrolată a aspectului feminin. Relaţii psiho-existenţiale: Prin amplicarea excesului aspectului feminin în inţa noastră se ajunge la punctul în care procrearea devine imposibilă; forţele acvatice care dau năvala au suprimat aproape complet focul masculin fecundant. Zâmbetul şi râsul au fost înlocuite de un rictus de convenienţă, capul se mişcă armativ; iar la mânie apare o gură deschisă ce devorează. Elixirul spagiric din urzică albă contribuie la rearmonizarea celor doi curenţi ai vieţii care împreună formează mişcarea divină: Dumnezeu, sau doi într-unul. Pentru femeile epuizate zic şi psihic care nasc înainte de termen. Probleme uterine.



373 Lamium album

va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Detoxiant general, acid uric, colesterol, probleme tensiune arterială, ginecologie (dismenoree, metroragie, menopauză, menstruale), digestie, cistită, adaptare la stres, probleme în relaţia cu mama, somn agitat.

UZICĂ VIE A170. Urtica dioic a Familia Urticaceae; părţi utilizate: partea aeriană Etimologie: Urtica urens. Uro: a arde. Consacrată lui Thunas, zeul

tunetului şi al căsătoriei la Germani. Un proverb ungar spune că tunetul nu atinge urzicile, pentru că ar însemna să se înfrunte un diavol cu alt diavol. Semnătura: miile de ace mici care se aă pe frunzele sale arată că este bună pentru crampe şi senzaţie de arsură a intestinelor. Mugurii sunt bogaţi în vitamina C, frunzele au un efect diuretic şi acţionează asupra metabolismului. Antidot al efectelor negative ce survin în urma consumului de scoici. Este o plantă ce aparţine lui Marte (are un conţinut important de er) care reglează nivelul erului din inţa noastră. Strânge aura până la a comprima a patra care este o sursă de apă-vie şi face să circulechakra, energiachakra până lacardiacă, nivelul sanctuarului capului, chakra coronară, a 7-a, sau sediul Marelui Preot, glanda pineală. Ajută eul să se încarneze şi să accepte să înlăture distanţele faţă de ceilalţi. „Numită Royb de către Chaldeeni, Olievibus de către greci; cel care va ţine această plantă în mână împreună cu sunătoarea, nu va mai avea nici un pic de teamă, nu va mai  înspăimântat la vederea nici unei fantome.” (Albert cel Mare). Plantă acidă. „Cea care te face să te scarpini peste tot.” Istoric: Există trei specii principale de urzică, cea mare, ale cărei ori sunt în formă de ciorchine; cea mică, care creşte tot anul, numită urzică sfrâncioc; şi cea romană, care are micuţe globule sau fructe rotunde, mari cât mazărea, ce conţin o sămânţă asemănătoare celei de in. Aceste tipuri de urzică cresc în locuri necultivate, nisipoase, în zăplazuri, pe lângă ziduri, în grădini. Părţile folosite sunt rădăcina şi seminţele de la cea mare - acestea din urmă se culeg în august; frun-

374


zele celei mici şi sămânţa celei romane. Urzicile conţin multă sare esenţială şi ulei. Întreaga urzică este caldă şi desicativă, cu o structură zdravănă, aperitivă, abstersivă, emolientă, diuretică, litotriptică şi este un antidot în caz de otrăvire măselariţă şiîncucută. Rădăcina urzicii mari estecurecomandată caz de icter; băută sub formă de decoct e bună în caz de cangrenă; vârfurile puse în ciorbă sau în salată eliberează pântecul, curăţă rinichii, elimină calculii, stimulează expectorarea şi erupţia rujeolei; ea este bună pentru plămâni şi în caz de ftizie, pentru piatră la rinichi şi la vezică, pentru puricarea sângelui, pentru gută, reumatism. Sucul de urzică, mai ales cel obţinut din urzica mare, este un remediu sigur împotriva hemoragiilor, e ele bucale, nazale, hemoroidale sau de alte tipuri. Sămânţa de urzică romană este folosită în afecţiunile pulmonare, astm, tuse uscată, tuse cronică, pleurezie şi peripneumonie. În uz extern, urzica se foloseşte pentru a vindeca inamaţia luetei, sub formă de gargarisme; sucul din urzică mică pus în nas ameliorează cangrena; fricţiunile cu urzică stimulează circulaţia sanguină în părţile respective şi remediază atroile. Frunzele de urzică pisate peste care se pune puţină sare se aplică imediat pe muşcăturile de câine, pe cangrene, pe şancre, pe ulcere maligne şi urâte şi pe de parotide. urzică vindecă uşoracoperită pişcăturile de urzică. Urtica, urere, aUleiul arde, de deoarece urzica este cu nişte perişori foarte ni, ascuţiţi şi ţepeni, care se ataşează de pielea celui ce o atinge, şi penetrând-o are aceeaşi acţiune asupra nervilor ca şi cum partea respectivă ar  atins focul. Proprietăţi: FORTIFIANT ŞI DECONGESTIV HEPATOBILIAR, antianemic, hipogliceminat, colagog, remineralizant, tonic, diuretic, uricolitic, anti-inamator, astringent, depurativ alcalinizant al sângelui (elimină reziduurile acide), antihemoragic, anticataral, digestiv, galactogen, regulator intestinal. Conţine calciu (bun pentru fragilitatea oaselor, carii dentare) şi siliciu (redă verticalitatea). Indicaţii: Anemie, litiază renală, artroză, infecţii urinare, prostată, gută, eczeme, hemoragii, hemoroizi, reumatism asociat sau nu cu erupţii de urticarie, diaree, constipaţie, nevrită, căderea părului, dermatoze, eczeme, acnee. Antropozoe: Plantă ritmică prin excelenţă, predomină aspectul


375

frunzos, rădăcina şi orile sunt aproape inexistente. Planta se complace într-o repetiţie eternă, fără a ajunge la o metamorfoză decisivă. Elementele predominante sunt tulpina şi frunzele, întâlnirea apă-aer. Florile sunt receptive la jocul dintre lumină şi în umbră, umiditate şi extraordinar uscăciune dindemediul înconjurător. Plantele cresc zone de frontieră în care găsim un echilibru între lumină şi obscuritate, apă şi aer, eteric şi astral. Sucul său picurat în nări opreşte sângerarea nazală. Aceasta este planta sângelui, a Eului, a asimilării (contrastul verde-clorolă - roşu-sânge). Urzica creşte pe un sol care a fost cândva cultivat, iar apoi abandonat, pentru a-l echilibra (prin puterea sa ritmică); îi place să trăiască în locuri prin care a trecut omul. Spadă înptă în pământ, forţa sa vitală eterică este atât de puternică încât stăpâneşte complet pătrunderile astralului. Există o relaţie între muşeţel (plantă venusiană) şi urzică (plantă marţiană). Ea îmblânzeşte efectele vomismentelor îndelungate; Recheamă somnul demult dispărut; Sămânţa dată prin miere alină colicile, Băutura sa luată adesea calmează tusea cronică; Reîncălzeşte plămânul; înmoaie tumoarea; Vindecă toate durerile articulare.

Angoase produse mediul înconjurător, alergie la a avea contact cu alţii, contactdeanimalic. Relaţii psiho-existenţiale: Fiinţa surprinde prin felul său de a pleca şi de a veni; părăseşte un loc, o ambianţă, se face că uită, apoi revine, spre surpriza tuturor. Are alergie la a avea contact cu alţii, la cei care vin să se încarneze pe această planetă. Indolenţă. Planta îl înţeapă pe cel care visează cu ochii deschişi, îl face să se pună în mişcare, face să circule energia vitală prin corpul său zic, până în actele sale. Contact animal cu alţii. Elixirul face să se atenueze efectele divorţului, tensiunile, conictele, sentimentele de trădare trăite de-a lungul timpului. Bun redinamizant al corpului vital, elixirul spagiric de urzică va ajuta Eul să se încarneze şi să accepte să reducă distanţele ridicate în mod articial faţă de ceilalţi. Lucrurile murdare care au fost abandonate sunt asumate acum cu forţă şi vitalitate, mergând până la a schimba în mod pozitiv mediul. Elixirul este recomandat în caz de psihoză obsesivă,

376


dezechilibre emoţionale, angoase produse de mediul înconjurător şi la modul general, tot ceea ce pătrunde în plămâni. Fiinţa devine conştientă că are o datorie importantă faţă de aproapele său şi faţă de tot ceea ce reprezintă omul. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Urtica dioica va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Tonus nervos, eliminarea toxinelor, arderea toxinelor intestinale, intestin slab, reglator al tensiunii (hipotensor), reumatism, cat, vezică biliară.

USUOI A171. Allium sativum

Familia Liliaceae; parte utilizată: bulbi Etimologie: USTUROI - Este Teriacul săracului şi, la greci, Trandarul împuţit. Din celticul all: usturător. Ar  srcinar din Asia Centrală şi răspândit din timpurile preistorice. Herodot spune că constructorii Marii Piramide din Egipt consumau câte un căţel de usturoi în ecare zi; Keops a pus să se graveze unul în vârful monumentului; ind legumă sacră, se depunea jurământ pe ea sau ceapă. de seducători şi seducătoare, dar folosit pentru a Esteperespins îndepărta vampirii. Plantă picantă (Medicina chineză). Istoric: În medicină, se utilizează fructul şi rădăcina usturoiului. Ele conţin multă sare volatilă, acidă, picantă, moderat ulei şi egmă; sunt incisive şi atenuante; elimină gazele, provoacă urinarea, scoate piatra de la rinichi şi vezică după ce a zdrobit-o; rezistă mirosului neplăcut ind luat interior. Este un mijloc de apărare contra ciumei. Rădăcina este caldă, desicativă, incisivă, aperitivă, rezolutivă, indicată în alexie16; se foloseşte intern în colica biliară, împotriva viermilor; în caz de ciumă cu oţet şi contra tusei; consumă vâscozităţile stomacului şi provoacă pofta de mâncare. Face sperma mai abundentă. alexie - incapacitate de a citi, cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii nervoşi. 16


377

Extern, este recomandată în cazuri de râie, în eliminarea urinei, în obturări de uter, când se unge buricul cu sucul său; în tuse, când se ung tălpile cu acelaşi suc, amestecat cu grăsime albă sau untură de porc. Se aplică în spatele urechilor şi pe locul unde se simte pulsul în durerile de dinţi. Usturoiul plantat şi smuls din pământ în timp ce luna este pe cer are o savoare mai dulce. Pentru a face să nu se simtă usturoiul după ce l-am mâncat, trebuie să se mestece virnanţ17 şi curcumă. Usturoiul şi ceapa gătite cu ulei şi aplicate pe regiunea pubisului înlătură eliminarea urinei. Fructul şi rădăcina usturoiului se folosesc exterior pisate aplicându-le în pumn în timpul frisoanelor sau la începutul accesului de febră intermitentă; sunt bune şi pentru a arde bătăturile picioarelor, ind sfărâmate şi aplicate deasupra lor. Apa în care usturoiul s-a înmuiat sparge paharele când sunt ciocnite, după cum acţionează apa în care s-a spălat pătrunjel, fapt ce nu poate să se întâmple decât printr-o calitate foarte penetrantă a sării sale. Proprietăţi: HIPOTENSIV, ANTIBACTERIAN, VERMIFUG, FUNGICID, uidiant plachetar), sangvin, antiateromatos, hipolipemiant, antiseptic hipoglicemiant, brinolitic (antiagregant pulmo18 nar şi intestinal, diuretic, stomahic, colagog şi coleretic, expectorant, tonic general, stimulant al sistemului imunitar, conţine seleniu (antiradicali, anti-îmbătrânire), preventiv al tumorilor maligne. Indicaţii: Maladii infecţioase, bronşite, prevenirea trombozelor19, protecţie şi întărire a miocardului, hipercolesterolemie, hipertensiune, arterioscleroză, diabet, diaree, fermentaţii intestinale, astm, răceală, gripă, vertijuri. Precauţii: Nu este indicat a se folosi în doze mari în caz de hemoragie (rană) sau menstruaţie abundentă, precum şi în caz de sarcină. virnanţ - rută colagog - (substanţă) care favorizează evacuarea bilei în duoden. 19 tromboză - boalăprovocată de astuparea unui vas sangvin cu uncheag de sânge 17 18

378


Antropozoe: Graţie acţiunii usturoiului, eul şi corpul astral des-compun total mâncarea şi o prepară perfect (graţie proceselor sulfuroase) pentru a  oferită corpului eteric. Orice astralitate bizară şiUsturoiul orice parazit sunt oînlăturate, ora intestinală rămâne normală. provoacă sănătoasăiar colaborare între domeniul respirator astral şi domeniul etericolichid. Usturoiul, mestecat dimineaţa, înnoieşte savoarea Licorilor şi lichidelor noi ale băutorului, Înlătură mirosul urât, reînviorează faţa, Copt, crud, îndulceşte vocea răguşită. Muştarul picant este bun pentru ochi, Şi Usturoiul pentru piept este un tonic fericit. Apăsare mentală, frici difuze. Relaţii psiho-existenţiale: Materialele vitale care ne înconjoară se încurcă, se cristalizează şi devin tari ca pietrele; concepte şi idei xe se satelizează în sfera noastră aurală şi ne răzbat din priviri. O carapace uniformă şi seacă se formează în exterior; uşa către celălalt se închide; în interior vedem o umezeală, o lipsă de siguranţă. Rezultatul: o senzaţie de piatră la stomac însoţită de frici difuze, o apăsare mentală, care poate merge până la a-l înşela pe celălalt asupra zăpăcelii interioare, deoarece noi putem ca ind câteodată „omnoastre de viaţă”. Creaturi imaginare născute dinpoza superstiţii îşi fac cuibul în această greutate mentală. Veritabil Teriac al săracilor, elixirul spagiricAllium sativum este totodată aliment, remediu, chiar şi un talisman împotriva pietrelor noastre interioare vătămătoare. Îndepărtează paraziţii astrali, îi arde şi le descompune inuxurile, limpezind o sferă aurală până acum în solda „ochiului dracului”, „monoculum”, cum îi spune Paracelsus. Elixirul Allium sativum se aă la răspântia drumurilor pentru a ne da forţa de a contribui la construirea noului corp. El protejează nounăscutul, noul suet, de veninuri şi de „deochi”, decuplând energiile Focului interior. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Allium sativum va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: reumatisme, sisteme limfatice, digestie în general, anti-


379

septic, gripă, fermentaţii intestinale, HTA, tonic cardiac, sport şi efort muscular, zona Zoster, vermifug.

VALEIANĂ Denumire populară: odolean, guşa porumbelului, năvalnic, etc. A172. Valeriana ofcinalis

Familia Valerianaceae, părţi utilizate: rizomii şi rădăcinile Etimologie: Valeriana - Valer: care are mari virtuţi, mare valoare. Valeo: a  ecient. Cei din antichitate o numeau Phu din cauza mirosului foartesau neplăcut. Numită şi iarbă pentrusău tăieturi planta pisicilor; poate din cauza faptului că pisicile erau ameţite de valeriană. Numită şi iarba loviturilor sau planta Sf. George. Poartă semnătura zodiei Berbecului, ea vindecă problemele de cap şi gât; culeasă atunci când Soarele şi Luna se aă în conjuncţie, este un antidot bun pentru otrăvuri, şi vindecă ciuma şi epilepsia. Plantă care linişteşte omul care este ars de un foc interior neplăcut, ind supus unor inuxuri subtile parazite ce îl împiedică să e el însuşi. Plantă amară. Istoric: Există două specii principale de valeriană ce se folosesc în medicină; se cunoaşte valeriana liberă, care se cultivă în grădini, având orile albe, numită în latină Valeriana hortensis, Phu folio olusatri Dioscoridis, care este cea mai apreciată; cea de-a doua, este marea valeriană sălbatică, numită în latină Valeriana sylvestris major, ale cărei ori sunt aproximativ la fel cu ale celeilalte. Ambele specii conţin mult ulei exaltat şi sare volatilă sau esenţială. Marea valeriană liberă este caldă, desicativă, atenuantă, aperitivă, antidot pentru otrăvuri, sudorică şi diuretică. Principala sa întrebuinţare este împotriva slăbiciunilor vederii, pudra din rădăcina uscată la soare, prizată în ecare dimineaţă restabileşte vederea la cei bătrâni. Această valeriană fortică creierul, stomacul, înlătură gazele, declanşează ciclul menstrual, îmbunătăţeşte respiraţia, e bună în caz de ciumă, astm, pleurezie, obstrucţii ale

380


catului, splinei, ureterelor, transpiraţii, hernii, de care a vindecat numeroase persoane cărora li s-a administrat în ecare dimineaţă câte o drahmă de pudră de rădăcină. Frunzele zdrobite şi aplicate alină durerile de din cap,corp reduc buboaneleşişisăgeţilor tumorileşi,date de Charbon, permit extragerea a gloanţelor de asemenea, a spinilor intraţi adânc în carne; ele vindecă ulcerele înveterate. Aceeaşi aplicaţie realizată dimineaţa şi seara pe picioarele umate şi inamate de gută, alină durerile. În ceea ce priveşte rădăcina marii valeriene sălbatice, este una din cele mai sigure remedii recomandate pentru vindecarea epilepsiei. Pentru a avea aceste efecte, rădăcina trebuie culeasă în luna martie înainte să-i dea tulpinile, se usucă la umbră, se macină până ajunge pudră, apoi bolnavului i se administrează purgative şi chiar şi tartru emetic, dacă acesta este sucient de înalt şi voinic, după aceea i se dă timp de trei zile consecutiv, pe stomacul gol, de la o jumătate de gros (1 gros = 3,824 g, nota trad.) până la un gros şi jumătate, în funcţie de vârstă, cu o lingură de vin sau lapte; apoi se fac aceleaşi spălături bolnavului a doua oară şi i se mai administrează încă trei reprize de pudră. M. Chomel a vindecat în acest fel mai mulţi bolnavi de diferite vârste şi sexe; unul dintre aceştia, în vârstă de doisprezece ani, care în avusese crizecu convulsive câte două-trei pe ultimii lună, detrei-patru pe urma ani cărora rămăsese un tremurdecontinuu şi care ori s-a vindecat fără a mai avea vreodată reveniri. În uz extern se foloseşte pentru a reconforta vederea, pentru a înlătura petele de pe ochi, durerile de cap, stimularea ciclului menstrual şi a transpiraţiei sub formă de băi; pentru a usca catarurile, sub formă de parfum. Rădăcina spânzurată de gât sub formă de amuletă, vindecă febra obişnuită. Proprietăţi: SEDATIV AL SISTEMULUI NERVOS CENTRAL, hipnotic, antispasmodic, stomahic, antitumoral. Observaţie: maceratul la rece are o acţiune sedativă superioară infuziei calde. Indicaţii: Probleme de srcine nervoasă (excitaţie nervoasă, isterie, insomnie, neurastenie, palpitaţii), surmenaj intelectual, anxietate, stres, angoase, astm, hipertensiune, depresie nervoasă, cefalee, vertij, spasme gastrice, colici, probleme de menopauză, bufeuri, dezintoxicaţie tabagică, tratament complementar al epilepsiei, dureri reumatismale,


381

tensiuni musculare. Precauţii: Dă iritaţii gastrice, cefalee, dacă este folosită o perioadă lungă de timp şi în exces; în doze normale nu are efecte secundare. Plantă de apă cu o sa puternică tendinţă aeriană, prin Antropozoe: inorescenţa sa aeriană. Activitatea vital eterică aduce lichidele vii şi substanţele maleabile la întâlnirea cu sfera astrală activă. Ea se dizolvă complet aici, rezultând un proces oral intens ce se întinde în întreaga plantă, până la rădăcină, o pătrunde cu forţe calorice, luminoase şi aeriene. Acest proces oral se uneşte cu cel din regiunea rădăcinii, care este orientat către solidicare şi saliere. Însoţeşte substanţele camforoase, care reprezintă sulful de la nivelul Sării, ca să spunem aşa, în limbajul alchimiştilor. Prin urmare aceste substanţe reprezintă procese ale focului şi aerului solidicate. Preparatele din rădăcină de valeriană armonizează în om relaţia dintre corpul eteric şi cel astral, atenuând excesul inuenţei astrale asupra domeniului organizării neurosenzoriale, supunând-o supremaţiei Eului. Din acelaşi motiv (eliberarea corpului astral), aceste preparate diminuează crampele şi aduc somnul. Această acţiune este susţinută de alte substanţe, formate sau acumulate în rădăcina plantei: amidon, zahăr, gume şi mucilagii, deoarece zahărul şi toate substanţele pe care organismul le transformă în şizahăr depind de şi activitatea şi de stimulul primit. Acidul tanic taninurile joacă ele un roleului important: ele sunt substanţele a căror prezenţă este determinată de astral. Li se atribuie o putere calmantă în caz de catar intestinal. Planta reglează relaţia eteric/astral şi creează condiţiile favorabile accederii la un Eu superior. Acceptarea comunităţii, ţinând cont de ecare. Relaţii psiho-existenţiale: Valeriana este elixirul spagiric al liniştirii, stabilizării, al acceptării comunităţii dincolo de meschinării, critici, de relaţii glaciale, ţinând cont de ecare persoană. Îl face pe cel singuratic să schimbe întregul grup, evoluând cu căldură către tărâmuri superioare, către lumile unui Eu central, în care ecare devine conştient de rolul esenţial care îi este rezervat, dincolo de stresul nervos şi de răceală. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Valeriana ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie:

382


Inimă, sistem nervos în general, angoasă, nervozitate, echilibrarea mentalului, insomnie, senzaţie de greutate, celulită, reglator al apetitului, constipaţie, hipertiroidie, menopauză, bufeuri.

VAGA-CIOBANULUI A173. Dipsacus sylvestris Familia Dipsacaceae; parte utilizată: rădăcina şi planta înorită Etimologie: VARGA-CIOBANULUI - Numit şi „pieptene de lup”, deoarece spinii săi au servit pentru răsucirea lânii, de unde şi numele său; Cabaretul păsărilor sau Varga ciobanului.Dipsacus - provine din grecescul dipsakos, a-i  sete şi scaiete. Provine de la Dipsao: eu potolesc setea. Frunzele, unite două câte două la bază, reţin apa de ploaie ca nişte mici cupe, de unde provin celelalte denumiri ale sale: Lavoarul lui Venus, Cabaretul păsărilor.Dipsacus: pentru că această plantă conservă mereu în subsuorile frunzelor sale mici rezervoare de apă ca pentru a potoli setea. Se mai numeşte şi Agheasmatar şi apa pe care o strânge ar avea aceleaşi virtuţi ca apa binecuvântată de Paşti. Se pare că fructele sale se deschid când aerul este uscat şi se închid dacă e prea multă umiditate. Apa acumulată în subsuoara frunzelor (numită „apă de noapte” în Charente) serveşte la calmarea ochilor iritaţi, la reducerea urmelor timpului asupra feţei (cearcăne, riduri), lameridiane spălarea pecinginilor şi împotriva pistruilor. Plantă amară, picantă; cat, rinichi (Medicina chineză). Istoric: Varga-ciobanului creşte în locuri acvatice, de-a lungul şanţurilor şi pe terenurile nisipoase; ea conţine multă sare şi ulei. Floarea şi rădăcina sunt sudorice şi aperitive. Rădăcina e desicativă şi abstersivă, după Matthiole; ind gătită în vin şi pisată sub formă de cerat (alie pe bază de ceară şi ulei), ea ajută în mod special la sudarea surilor, a crăpăturilor şi stulelor anusului, precum şi a negilor care atârnă şi a celor care au baza largă, ind aplicată deasupra lor. Găsim câteodată toamna în oarea acestei plante, după ce a fost uscată, un mic vierme pe care unii îl consideră bun pentru febra cvartă, ind pus la gât sub formă de amuletă sau legat de braţ în timpul accesului, închis într-un săculeţ de pânză. Este un depurativ antioftalmic care se poate utiliza în caz de conjunctivită.


383

Proprietăţi: DEPURATIV CUTANAT şi SANGVIN, diuretic, diaforetic, tonic al catului şi al stomacului. Indicaţii: Dermatoze, eczeme, descuamări, psoriazis, acnee, stule anale, edeme, hidropizie, acid uric, artrită. Energii vitale reţinute. Relaţii psiho-existenţiale: Idei explozive reziduale care circulă în sânge şi de care rămânem agăţaţi ţinând neapărat să le organizăm, să le administrăm. Aşăm anturajului o atitudine socială care se vrea a  corectă şi în care totul “se scaldă”. Mare reţinere a energiilor vitale sexuale; tentativă de a le secătui prin idei şi atitudini denaturate. Totuşi inţa interioară rămâne puternic agăţată de curenţii şi instinctele iubirii. Nevrând să se lase pradă, îmbătrâneşte şi moare în singurătatea sa. Elixirul spagiric Dipsacus sylvestris pune în circulaţie apa-vie, antrenând şi eliminând stagnări şi idei primite. El întinereşte inţa atât de mult încât şi anturajul remarcă aceasta. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Dipsacus sylvestris va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Imunitate, boli degenerative, circulaţie a inimii, tonic şi regenerare generală, rezistenţă, eczeme, boli de piele, angoasă, probleme emoţionale.

VAGA DE AU (Splinuţă) Denumire populară: oare boierească A174. Solidago virga aurea Familia Compositeae (Asteraceae); părţi folosite: vârfurile înorite Etimologie: Varga de aur: iarbă evreiască sau Solidago. Solidum et agere: a consolida, în sensul de a îngriji rănile; legat de proprietăţile vulnerare ale acestei plante, care, după cei din vechime, reuşeşte să facă să se închidă rănile căscate, evitându-le inamarea. Se numeşte vergea aurită din cauză că tulpinile sale sunt drepte şi ferme precum o vergea, acoperite de ori galbene sau aurii.

384


Plantă sărată. Meridianele rinichi şi cat. Istoric: Varga de aur sauSolidago virga aureasau iarba evreiască, este o plantă din care există mai multe specii ce diferă între ele în funcţie de înălţime de mărimea frunzelor.trei picioare, drepte, având Tulpinile lor suntşi înalte de aproximativ în vârf ori dispuse sub formă de spic, de culoare galben aurie. Planta creşte în locuri muntoase, umbroase, umede, în păduri; conţine multă sare esenţială şi ulei. În medicină se folosesc frunzele şi orile acestei plante; ambele sunt calde şi desicative, detersive, astringente, aperitive, vulnerare atât în uz intern, cât şi extern, litotriptice şi diuretice. Se folosesc în caz de diaree şi dizenterie, hemoragii - pentru oprirea acestora, pentru curăţarea mucilagiului din rinichi şi uretre, împotriva colicilor nefritice, pentru a vindeca mâncărimile gingiilor, pentru întărirea dinţilor care se clatină, curăţarea şi vindecarea rănilor, recente sau vechi. Administrată sub formă de pudră, cam o drahmă, într-un ou gătit moale, sau lăsată la macerat de seara până dimineaţa într-un pahar de vin alb, sunt foarte bune contra dicultăţii de a urina, precum şi pentru pietre la rinichi şi la vezică. Arnaude de Villeneuve armă chiar că frunzele şi orile acestei plante, prizate în continuu timp de doisprezece sauşicincisprezece zile,mărunţite fac să seşispargă pietrele de laulceraţii vezică; iar frunzele orile proaspete aplicate pe vechile ale picioarelor, le vindecă după numai nouă zile de aplicare, cataplasmele ind schimbate dimineaţa şi seara. Proprietăţi: DRENOR HEPATOBILIAR ŞI RENAL, diuretic, astringent, depurativ sanguin, expectorant, antidiareic, hipocolesterolemiant, antiexudativ, antitumoral. Indicaţii: Afecţiuni dureroase ale rinichilor, litiază renală, nefrită, edeme renale, cistită, oligurie, artrită, reumatism, gută, exces de uree şi colesterol, menoragii (cicluri abundente), diaree, enterite. Antropozoe: Splinuţa conţine saponozide, substanţe care semnalează interacţiunea dintre aer şi apă, adică intervenţia impulsurilor astrale în domeniul eteric. Locurile de întâlnire ale acestor două sfere se aă în plămâni, sânge, glande, piele şi în rinichi. Se poate observa în toate aceste organe efectul saponozidelor: acţiune diuretică, distrugerea pietrelor şi cal-


385

culilor urinari, acţiune în cazul atroerii rinichilor, în astmul uremic, albuminurie şi hidropizie. Puricarea astralului şi a corpului zic, solitudine sacră,

fecundantă. Relaţii psiho-existenţiale: Impulsuri puternice ale corpului astral, care, pe de o parte, tinde spre atemporalitate şi pe de altă parte tinde să penetreze locurile vitale susceptibile de a-l metaboliza, de a-l încarna. Locul de întâlnire: sfera pulmonară. Senzaţie de slăbiciune, rinichi sensibili la presiuni. Elixirul spagiric din splinuţă creşte încrederea în sine, ajutând inţa să-şi purice atât părţile zice, cât şi cele astrale. Aici nu mai este vorba de recunoaşterea şi acceptarea de către mediul social sau spiritual înconjurător dorit, ci de naşterea inţei în sine însuşi, în ecare clipă a vieţii şi a morţii. Aici, idealistul ajuns pe culmi sublime şi insesizabile, dar care cu timpul se lasă devorat de mânie până la ajunge numai o umbră, lasă în urmă luminile oraşului şi se cufundă în solitudinea sacră şi fecundantă. Cele mai mari lucruri se fac în secret. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Solidago virga aurea va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Toxine, emonctorii, reumatism, sinuzită, eczeme, uree, acid uric, litiază renală, enterită, mânie, resentimente.

VÂSC A175. Viscum album mali Familia Loranthaceae; partea utilizată: frunzele Etimologie: Vâscul pomilor, vâsc. Creşte adesea departe de sol pentru a se sustrage inuenţei malece a lui Loki, duhul tenebrelor, cel care aduce răul. Într-adevăr, în mitologia nordică, Balder, zeul luminii, pe care Creatorul l-a limitat astfel încât să reprezinte doar lumina pentru că el a refuzat în inţa lui şi umbra sfântă, a fost ucis de o ramură de vâsc aruncată de zeul orb Hoder, dirijat de Loki, zeul tenebrelor, care era gelos pe Balder. De fapt, cei doi sunt inexorabil atraşi unul de celălalt până la sfârşitul acestor timpuri în care domneşte dualitatea. Considerat la început drept o plantă malecă, pentru că era perceput doar în aparenţele temporale, vâscul devine, pentru cel care

386


deschide ochii, simbolul renaşterii. La srcine, vâscul a fost un arbore de talie mare, sădit în pământ sfânt; legenda spune că însăşi crucea lui Cristos a fost croită din lemn de vâsc, de aceea el mai este numit şi Lemnul cruci. Vâsculvâscul este rădăcina ceruluibolilor înptăvenerice, în pământ. În unele sntei credinţe străvechi, poartă semnul pe care însă le vindecă prin sudoraţie. El este o plantă ce simboliza eternitatea lumii şi nemurirea suetului la druizi. Plantă aer-apă, mercuriană, intermediară între focul celest şi pământul încarnării noastre, ea ajută la o nouă respiraţie - aspiraţie şi, printr-o nouă armonie între ceea ce este sus şi ceea ce este joc, unică lumina vieţii cu umbrele vieţii. Plantă a păcii interioare care pătrunde până în nucleul celulelor noastre, vâscul ignoră legile gravitaţiei şi se poate înălţa în orice direcţie; el pare a scăpa de legea fotosintezei şi poate să rămână verde chiar şi la întuneric. Alcaloizii pe care îi conţine variază de-a lungul anului, conform fazelor lunare. Această plantă a fost numită de către chaldeeni Luperax, Elisena de către greci şi Gui de către francezi. Ea creşte în arbori care sunt crestaţi şi, ind foarte apropiat de aceştia, a fost numit Sylphium, cel care descuie toate uşile (Albert cel Mare). Plantă cu gust amar, stimulează funcţionarea meridianelor cat şi rinichi. (Medicina chineză) Istoric: Vâscul este o plantă ce se naşte pe trunchiul sau ramurile groase ale celor mai multe specii de arbori cum ar  stejarul (rar), mărul, părul, salcia, plopul, moşmonul, gutuiul, prunul sălbatic, scoruşul, alunul, măceşul, păducelul; dar cel mai apreciat în medicină este cel care creşte pe stejar. Acesta este numit viscum quercinum, focul lemnului sntei cruci. Fructele sunt nişte boabe mici rotunde sau ovale, moi, albe, lucioase, semănând cu micuţele noastre coacăze albe, pline cu un suc pe care cei din vechime îl foloseau pentru a face clei. În mijlocul acestui fruct se aă o mică sămânţă dură şi plată, în formă de inimă. Vâscul nu pare a avea o rădăcină vizibilă; ea se confundă cu substanţa arborelui; el rămâne mereu verde, iarna sau vara; preoţii păgâni din vechime se adunau sub stejarii încărcaţi cu vâsc pentru a-şi face rugăciunile şi adorau vâscul ca plantă sacră. Lemnul vâscului este adesea folosit în medicină; pentru aceasta trebuie aleasă o plantă groasă, bine hrănită, tare, grea şi, dacă se poate, încă ataşată de o bucată de stejar, sucientă ca să-i asigure supravieţuirea.


387

Adesea pe piaţă se vinde vâscul comun drept vâsc de stejar. Vâscul conţine mult ulei şi săruri esenţiale sau volatile. El este folosit în uz intern pentru a tonia creierul, în cazuri de epilepsie, letargie, convulsii, El intră de paralizie, asemeneaapoplexie, în alcătuirea unor remedii de uzviermi extern,intestinali. cum ar  comprese, unguente, pentru a fortica, hrăni, pentru a face să coacă şi apoi pentru a dizolva puroiul sau tumorile. Vâscul care creşte pe alţi copaci are virtuţi asemănătoare celui care creşte pe stejar, dar mult mai slabe. Boabele de vâsc sunt acre şi amare; cleiul lor este bun pentru a face să coacă abcesele şi le grăbeşte supurarea; dar nu se administrează niciodată pe cale orală, deoarece ele conţin un anumit tip de otravă; dacă ar  să dăm crezare celor din vechime, ele au un efect purgativ foarte puternic şi opresc inamaţia dinăuntrul viscerelor; eu nu le-am probat niciodată. Vâscul mai este numit şi vâsc clei, pentru că sucul său intră în alcătuirea cleiului. Proprietăţi: HIPOTENSOR, CARDIOTONIC, vasodilatator periferic, anticanceros (vâscul alb fermentat), diuretic. Indicaţii: Nervozitate, tahicardie, dureri pericardiace, palpitaţii, acufene, vertij, cefalee, astmă, menopauză, arterioscleroză, îmbătrânire, cancer, stări canceroase (conform antropozolor), reumatism şi artroze cronice. Precauţii: Boabele de vâsc sunt otrăvitoare şi acţionează direct asupra inimii şi nervilor. Antropozoe: Plantă care încetineşte ritmul vegetativ, vâscul nu se poate încarna în mineralul mort, ci într-un sol care este viu prin el însuşi. Seva sa este un element al luminii aeriene care se înalţă spre claritatea cosmică. Vâscul se ţine departe de inţele focului şi ale pământului, el se menţine în elementele intermediare mercuriane aer şi apă. Sămânţa sa, dacă ajunge pe pământ, nu poate prinde rădăcini. Impulsul de a se revolta în faţa închisorii temporale. Relaţii psiho-existenţiale: Voinţa de a sparge ritmurile stabilite şi conservatoare ale unei societăţi care este percepută ca ind plină de capcanele regulilor rigide, care fac să se usuce totul. Mare impuls de a se revolta în faţa închisorii temporalităţii; voinţa de a ieşi din dualitate şi de a se uni cu rădăcina care se aă în cer. Eliberarea din strânsoarea

388


falsei lumini, pentru a se îndrepta spre umbra sacră şi astfel către focul esenţial care înglobează lumina şi umbrele în mişcare. Elixirul spagiric din vâsc este complet impregnat de acest simbol al reînnoirii („vâscul nouluiinterior. an”). Noul este pământene, regăsirea ermitului Elixir al încetarea renaşterii chinurilor şi reînvierii, această plantă, în anumite aspecte, reprezintă trisomia 21 în regnul vegetal, la fel cum măgarul realizează aceasta în regnul animal. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Viscum album mali va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Circulaţia arterială şi capilară, sindromul Raynaud, arterioscleroză, palpitaţii, nervozitate, cefalee, reumatism, inamaţii violente.

VEBINĂ A176. Verbena ofcinalis Familia Verbenaceae; părţi utilizate: frunzele Etimologie: Verbina - iarbă sfântă, nume dat de către cei din vechime, care o consacrau mai multor divinităţi. Verbina, de la verrere: a îmbăia, a spăla; sucul de verbină servea la puricarea altarului dedicat lui Jupiter. Numită mai ales iarba lui Venus, zeiţa frumuseţii şi aiubire. iubirii, ea este intra în compoziţia Preoţii luisimbolul Isis, careîncântării negociauşiîncheierea ostilităţilor,ltrelor agitau de în aer o ramură de verbină în semn de pace, de unde li se şi trăgea porecla de verbenari. Grecii şi latinii ţineau la loc de cinste verbina pentru puterile sale benece de a alunga spiritele rele şi de a atrage protecţia zeilor. Cel care o purta la centură era astfel înarmat împotriva răului. Numele său celtic era Ferfaen; mai era numită de asemenea “iarba sângelui”, “iarba vrăjitoarelor” sau “iarba miracolelor” în Provence. În mod simbolic, ea este planta renunţării, care taie cordonul ombilical. Plantă mercuriană, adică a mişcării, contradicţiilor, încântării şi curiozităţii. În medicina Ayurvedică se spune că dinamizează chakra gâtului (asociată cu glanda tiroidă). Caldeenii o numeau Verbina Olphanas, iar grecii Hilioron. Magicienii spuneau că această plantă îi vindecă pe cei bolnavi de epilepsie dacă este culeasă când soarele se aă în semnul Berbecului şi este amestecată cu seminţe de bujor vechi de un an. (Albert cel


389

Mare). Verbena odorante este acidă; Verbena ofcinalis este amară şi picantă. Istoric: Verbina, numită şi “iarba tuturor relelor”, sau “vindecătot”, estepeolângă plantăziduri ce creşte lungul drumurilor, pe lângă la gardurile vii, şi altede-a locuri necultivate; ea înoreşte mijlocul lui iunie; conţine multă sare esenţială şi ulei. Această plantă este caldă, desicativă, cu gust amar; este aperitivă, incisivă, atenuantă, astringentă, antimigrenoasă, rezolutivă şi vulnerară; ea stimulează secreţia lactată a femeilor care alăptează şi este bună pentru crampe şi balonări. Principala sa întrebuinţare este împotriva durerilor şi a altor afecţiuni ale capului date de răceli, în bolile de ochi şi de piept, tuse cronică, obstrucţii ale catului şi ale splinei; icter, dureri abdominale, dizenterie, unde planta se administrează sub formă de decoct şi este un remediu vericat; ea dizolvă şi elimină calculii, trezeşte apetitul sexual, alungă frigurile, alină guta, vindecă rănile şi uşurează naşterea. Sucul proaspăt stors este purgativ, el elimină masiv mucusul. În uz extern se foloseşte împotrivadurerilor de cap, tocată şi aplicată simultan pe frunte şi pe tâmple; se foloseşte în dureri de dinţi, alopecie sau căderea părului, melancolie, roşeaţă, slăbiciunea ochilor; împotriva esquinanciei şi a răguşelii, sub formă de cataplasmă în jurul gâtului; împotriva durerilor de splină sub formă unguent preparat cu osânză de porc, pentru alinarea bolnavilor de de gută, curăţarea şi închiderea rănilor murdare, împotriva prolapsului anal şi a cicatricelor broase rămase pe urma hemoroizilor. Planta zdrobită se pune pe coaste pentru a lina durerile în caz de pleurezie; ea lasă o culoare roşie pe piele. Unii folosesc verbina pentru a vindeca accesele de febră din friguri, atât cele care survin la două zile, cât şi cele care survin la interval de trei zile. Pentru cele care apar la două zile, se consumă planta începând cu al treilea nod numărat pe tulpină de jos în sus, iar pentru cele care apar la trei zile, începând cu al patrulea nod. Se spune că verbina ar vindeca scrofulele, purtată ca amuletă; pentru aceasta, Marcel, vindecător empiric, recomandă ca rădăcina să e tăiată de-a lungul în două părţi, iar trunchiul de con de jos să se poarte la gât, iar cel de sus să se suspende deasupra căminului şi, pe măsură ce acesta se usucă, se vor usca şi scrofulele; dacă după aceea se aruncă într-un râu cele două bucăţi, se spune că scrofulele vor reveni cu siguranţă.

390


Verbina purtată la gât este foarte ecientă pentru calmarea durerilor de cap. Paracelsus spunea că verbina domoleşte sângele Proprietăţi: STIMULENT DIGESTIV, ANTINEVRALGIC, uşurează naşterea, galactogog, stomahic, antiinamator, antispasmodic, hipotensor, diuretic lejer, fortiant. Indicaţii: Spasme digestive, migrene, iritaţii gastrice, aerofagie, insomnie, nevralgie, palpitaţii, oboseală, anxietate, agresivitate, insucienţa secreţiei lactice, dureri reumatismale, sinuzite. Lucruri neterminate, stânjenitoare, adunate în faţa uşii noastre. Relaţii psiho-existenţiale: Tot ce nu a fost terminat se adună pe masa noastră de lucru, împiedicându-ne viziunea asupra lucrurilor şi secându-ne de energie. În acest caz de secătuire energetică noi trebuie să apelăm la altcineva, atrăgându-le atenţia prin orice mijloace şi altfel furându-le energia. Afecţiuni cutanate, probleme nervoase, surzenie, indispoziţii, dureri ale sacrumului care iradiază în întreg spatele. Elixirul spagiric din Verbena ofcinalis acţionează în sensul armonizării prin raportare la sine însuşi. Din această cauză această plantă a fost numită plantă sacră, deoarece ne permite să facem curat în faţa uşii noastre, evitând ames-tecul în treburilepealtora, care ar ducesăuneori la fanatism. maimercuriană, dicil să te cucereşti tine însuţi decât cucereşti un oraş.Este Plantă adică a mişcării, contradicţiilor, încântării şi curiozităţii.Dinamizează chakra vorbirii, a exprimării verbului. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Verbena ofcinalis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Drenaj hepatic, regenerarea catului, digestie (stomac), reumatism, constipaţie, oboseală, anxietate, agresivitate, echilibrarea mentalului, iritabilitate gastrică, nevralgii.

VINAIŢĂ A177. Asperula odorata Familia Rubiaceae; parte utilizată: întreaga plantă Etimologie: VINARIŢA - Aspero: înţepător, aspru; mică plantă înţepătoare la atins. Este numită de cei vechi Lăcrimioara pădurilor,


391

Regina pădurilor sau Crucea voinicului (în Elveţia). Plantă vivace sau anuală, rustică, care intră în compoziţia Vinului de Mai nemţesc. Istoric: Vinariţa este o specie de turiţă. Această plantă înorită dă un puternic miros şidulce plăcut; şicreşte în locurile conţinea mult ulei exaltat sareşivolatilă esenţială. Este muntoase; potrivită pentru întări şi a înveseli inima, pentru a înlătura obturările, pentru a provoca urina şi menstruaţia la femei, pentru a grăbi naşterea, ind luată sub formă de infuzie sau decoct. Este plantă de leac şi se aplică exterior pe răni; era numită Iarba contra oboselii. Proprietăţi: REGLATOR AL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV, sedativ, antispasmodic, facilitează digestia la persoanele agitate, vasodilatator periferic, diaforetic, antiinamator (reumatisme), insucienţă hepatobiliară, antilitiazic al canalelor biliare şi urinare, uidiant sangvin. Indicaţii: NERVOZITATE, tulburări şi dureri hepatobiliare, tromboebite, insomnie la copii, bătrâni şi persoane slăbite, probleme digestive minore, stres, palpitaţii cardiace datorate emoţiilor, dezintoxicaţie de primăvară, litiaze biliare şi renale, infecţii urinare. Precauţii: Conţine cumarină; prudenţă în folosirea simultană de antiogistic (acid acetilsalicilic, de exemplu). Antropozoe: Asprimea contactului nu pare să corespundă parfumului său delicat, atunci când ea este proaspăt culeasă. Odată cu olirea, etericul apos se duce şi parfumul său ne împinge la astralizare, la animarea energiilor vitale primite şi nu la a lăsa aceste energii să se cristalizeze în asprime, să se reîntoarcă la duritatea lucrurilor. Dispare frica de a  lipsit de bunurile terestre concrete. Omul respiră bogăţia sa interioară şi îşi doreşte daruri celeste. Duritate terestră, dulceaţă interioară, suet complicat. Relaţii psiho-existenţiale: Realităţile materiale se amalgamează şi se înghesuie. Apare atunci o imagine limitată numai la problemele existenţei terestre. În mod paradoxal, inţa este cu totul altfel în interior; asprimea vieţii exterioare este decalată în raport cu blândeţea şi delicateţea astrală interioară care ia naştere. Suetul îşi întinde acum parfumul, inţa nobilelor sentimente crescute în mijlocul unei asprimi terestre care nu face cadouri.

392


Elixirul spagiric Asperula odorata ajută suetul să-şi administreze mai bine vitalitatea. Cerul aurei se deschide, se ajunge la un luminiş în mijlocul pădurii, forţaÎncercările verticală îşi deschide până înîninimă. suetului săuunîldrum transformă cavaler redresat. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Asperula odorata va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic, prin aceste cuvinte-cheie: Sistem nervos vegetativ, spasme digestive, crampe, insomnie, dureri cronice, colică nefretică, extrasistole (de srcini vagale şi emoţionale), anxietate, nervozitate, depresie, probleme de ritm.

VIŢĂ A178.DE VitisVIE viniferis Familia Ampelidaceae ( Vitaceae}; părţi utilizate: frunzele Etimologie: Viţa de vie - Vitis, liană suplă, de la vieo ecto: cedez, mă curbez. Uio, uiere: a împleti, deoarece viţa se pliază, se curbează şi încolăceşte în jurul aracilor sau al plantelor din apropiere. Vinifera: care dă vinul. Pentru greci, ea era planta civilizaţiei şi constituia obiectul unui veritabil cult. Plantă de apă care pătrunde în centrul inţei omului şi îi imprimă ritmul vieţii plecând de la elementul foc. Prin acest ritm bun, focul este distribuit în toate cele patru corpuri, amplicând forţele vieţii. Plantă amară. Istoric: Viţa de vie este un arbust care nu are nevoie să e descris pentru a  recunoscut. Viţa conţine în toate părţile sale multă sare şi ulei. Frunzele de viţă şi cârceii sunt răcoritori şi astringenţi; în uz intern se foloseşte pentru scurgeri, dizenterie, pofte nesănătoase, vărsături, epistaxis şi alte hemoragii; se bea sucul, decoctul sau pudra frunzelor culese în luna octombrie, în cantitate de o drahmă amestecată cu un lichid corespunzător. În uz extern este răcoritoare şi reduce durerile de cap, provoacă somnul dacă este folosită în formă de loţiune aplicată pe picioare sau pe cap.


393

Atunci când vârfurile de viţă sunt tăiate primăvara, este produsă în mod natural seva (lacrimile viţei de vie), care este aperitivă, detersivă, bună pentru pietre (calculi), ind asimilată intern. Distilată şi picurată în ochi vindecă oftalmia şi roşeaţa ochilor, petele (de pe cornee), înceţoşarea vederii şi limpezeşte vederea. Ameliorează mâncărimile dacă le spălăm după ce în prealabil le-am frecat cu salpetru. Este reconfortantă în febrele maligne. Spălăturile cu această sevă vindecă râia precum şi alte afecţiuni ale pielii. Câteva picături puse în ureche, vindecă surzenia. Aceste suc lăsat la soare timp de un an capătă consistenţa mierii şi este un balsam excelent pentru curăţarea şi vindecarea tuturor tipurilor de răni şi ulceraţii. Mugurii de viţă, cu frunzuliţe şi cârcei sunt numiţi în latină Pampini Capreoli, iar în franceză Pampres. Ei sunt astringenţi, răcoritori, buni pentru scurgeri şi hemoragii sub formă de decoct; de asemenea

din ei se fac fumigaţii la picioare; frunzele provoacă somnul. Curmeiele de viţă de vie sunt foarte aperitive, sub formă de decoct. Strugurii verzi se numesc în latină Agresta, în franceză Verjus; sunt astringenţi, răcoritori şi desicativi; stimulează apetitul, şi sunt buni în caz de febră ridicată şi pentru oprirea scurgerilor, dar provoacă indigestie. Strugurii copţi stimulează apetitul şi eliminarea; din ei se extrage mustul din care se face vinul; acesta este cald şi umed, dar mai întâi inamează stomacul, provoacă arsuri, diaree şi alte probleme asemănătoare. Mustul sau Mustum în latină, conţine mult mucilagiu, ulei şi sare esenţială; favorizează eliminarea, calmează iritaţiile pielii, este tonic cardiac şi pectoral. Strugurii uscaţi, lipsiţi de mucusul lor, sunt mai degrabă temperaţi decât calzi; sunt buni pentru îndulcirea senzaţiilor de acreală a pieptului şi pentru tuse, pentru a înmuia şi decongestiona abdomenul, domolesc atitudinea arţăgoasă, sunt buni pentru stomac, plămâni şi cat şi calmează tusea; se folosesc în ceaiuri pectorale pentru stimularea secreţiei salivare. Curăţate de sâmburi, boabele făcute compot sunt foarte plăcute pentru bolnavi şi potolesc setea; sâmburii sunt foarte astringenţi şi sunt buni în vărsături, scurgeri de diferite feluri. Acestea se prăjesc, apoi se pisează şi se administrează o drahmă din pulbere într-o băutură plăcută sau se bea un decoct din sâmburi pisaţi. Resturile care rămân după stoarcerea strugurilor pentru obţinerea mustului se numesc în latină Vinacea; se pun la păstrare până

394


fermentează şi se încălzesc; atunci se învelesc membrele cu acest amestec sau chiar întregul corp, pentru a vindeca de reumatism, paralizie, gută sciatică, pentru a provoca transpiraţia şi pentru tonierea nervilor; adesea provoacă ameţeli prin esenţa sa sulfuroasă (care se urcă ladar cap). Proprietăţi: REGLATOR AL CIRCULAŢIEI SANGUINE, tonic venos, acţiune vitaminică, protector vascular, astringent, diareic, antiseptic urinar, hemostatic, hipotensor. Indicaţii: Fragilitate capilară, menoragie, ebite, varice, picioare grele, hemoroizi, probleme de menopauză, hemoragii uterine, ulcere varicoase, cuperoză, diaree, hipertensiune, infecţii genito-urinare cu streptococ. Antropozoe: Apa, căldura şi procesele de zaharisire fac ca Viţa de vie să se apropie de funcţionarea catului. Băutura rezultată din fermentarea sucului său îi oferă omului curajul de a-şi relua legăturile cu pământul renunţând la forţele magice de clarviziune moştenite. Această misiune încheiată, omul trebuie să regăsească el însuşi lumile spirituale fără alte articii. Alcoolul, produs toxic, paralizează viaţa fermentativă care i-a dat naştere şi sfârşeşte prin a o ucide pentru a se menţine; pentru a se menţine naturaînsa.stagnarea Alcoolul proprie, ne ridicăîntr-o de la sferă pământ, dar sfârşeşte prin a neîn bloca dilatată, dar în acelaşi timp foarte închisă în sine însăşi, dacă noi nu o controlăm, redându-i funcţia corectă de instrument mercurian şi care, din această perspectivă, are un început şi un sfârşit. Regăsirea verticalităţii prin integrarea ritmurilor dualităţii. Relaţii psiho-existenţiale: Apa şi focul, aspecte feminin şi masculin, materia şi spiritul, Eva ivită din coasta lui Adam, aceste aspecte diferite ale dualităţii aduc echilibrul şi forţa de a ne îndeplini misiunea pe acest pământ. Este vorba de regăsirea verticalităţii pentru a se reintegra în ritmurile vieţii noastre terestre moderne orizontale. Elixirul spagiric din viţă de vie permite construirea şi punerea în practică într-o manieră suplă şi ritmată a mesajelor pline de forţă primite din lumile spirituale, fără a se îmbăta cu sine însuşi într-o manieră egocentrică. Reîmprospătează şi diminuează durerile de cap, curăţă corpul de mizeriile acumulate datorită lăcomiei.


395

Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Vitis viniferis va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Fragilitate capilară,hemoragii menoragii, ebite, varice, picioare grele, hemoroizi, menopauză, uterine, ulcere varicoase, cuperoză, hipertensiune, infecţii genito-urinare, structură celulară.

VULUICĂ A179. Hieracium pilosella Familia Compositae; partea utilizată: planta întreagă în stare proaspătă Etimologia: Piloselle (fr.): ureche de şoricel (iarba vulturului). Hieracium pilosella. După spusele bătrânilor, uliul îşi ascuţea privirea pătrunzătoare mâncând planta proaspătă din această specie. Vulturica este o plantă micuţă, plină de puf, ale cărei frunze se aseamănă cu urechile unui şoricel. Favorizează puricarea hipozei şi a hipotalamusului (corpul mental) şi astfel întreg sistemul Plantă care renal. echilibrează atât partea superioară a corpului cât şi partea inferioară. Se utilizează numai în stare proaspătă. Istoric: Vulturicii i se mai zice de asemenea şi Auricula muris pentru că frunzele sale seamănă cu urechile unui şoricel. Este o plantă agăţătoare, cu rădăcinile în pământ şi ale cărei frunze sunt acoperite de puf. Florile sale sunt galbene, creşte în locurile muntoase, în câmpii; conţine mult ulei şi moderat sare. Este erbinte, uscată şi detersivă, astringentă, purgativă, provoacă strănutul şi lecuieşte. Opreşte diareea şi menstruaţia, hemoragiile pasive, elimină piatra de la rinichi, opreşte accesul de paludism din trei în trei zile; este bună şi pentru durerile de piept, pentru calculi renali, reîmprospătează bila, curăţă umorile şi vindecă herniile copiilor. Gargara cu vulturică vindecă ulcerele cavităţii bucale, iar în combinaţie cu salvie şi brunel inamaţiile amigdalelor, ulcerele gâtului şi partea inferioară a omuşorului.

396


Opreşte hemoragiile nazale dacă se inhalează sub formă de praf. Forma: ea are forma unui canal prin care se scurge urina; de asemenea are rolul de a provoca şi elimina urina, dar nu cu fracţionări dureroase. DIURETIC, favorizând eliminările urinareantibiotică, ale clorurilorProprietăţi: şi ureei, depurativ al sângelui, astringent, are acţiune antibacteriană, antiinfecţioasă, convulsivă. Indicaţii: Insucienţe renale, exces de uree, acid uric, hipertensiune, oligurie colibaciloză, bruceloză, cistită, celulită, hernie, cure de slăbire, gripă, febră aftoasă, catar bronşic, diaree, greţuri, migrene,insomnie. Antropozoe: A trăi în sfera orală este legea generală care guvernează existenţa Compozitelor. Aceasta specie nu este câtuşi de puţin rigidă, ea se aă în legătură cu lumea de lumină, se sustrage tenebrelor, umidităţii, proliferaţiei. Acolo, o entitate eterică plină de vigoare şi perfect sănătoasă prinde rădăcini pe planeta Pământ. Sfera astrală o abordează şi îşi orientează puterile sale formatoare în direcţia unei evoluţii orale intense, dar fără să-l brutalizeze, ea nu trece peste limitele forţelor formatoare eterice (ceea ce ar provoca apariţia peştilor). Închide şi purică rana unei inimi care se simte ameninţată. Relaţii S-a locul folatsău, peste tot,cea aascultat tot şi nu s-apsiho-existenţiale: reţinut de la a-şi face după respins absolut adesea cu hotărâre şi pasiune propunerile altora. Încheie relaţia, umple reuniunile, nu-i este teamă să se aşeze în faţa cuiva mai solid decât el. Pronunţă cu uşurinţă pedepse: cine e cu el va trăi, ceilalţi la moarte! Sfârşeşte prin a se inhiba pe el însuşi prin cuvintele sale veninoase şi se elimină de unul singur. Elixirul spagiric din Hieracium pilosella elimină obturaţiile şi deşeurile care blochează posibilităţile de schimbare şi de comunicare, atât pe plan intelectual cât şi afectiv sau sexual. Alină sfera toracică, echilibrează sternul prin puterea sa radiantă între a primi şi a face. Împrăştie scrofulele, risipeşte, închide şi purică rana unei inimi care se simte în pericol. Dezinamează puternic radiaţia renală, dozându-şi forţa luminoasă în sfera metabolică. Reduce excrescenţa ieşită din cavitatea sa srcinară (Hernie). Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Hieracium


397

pilosella va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin

aceste cuvinte-cheie: Acid uric, uree, depurativ al sângelui, rinichi, sistem urinar, vezică urinară, sistem urinar, gripă, infecţiiSinelui. ale plămânului şi ORL, sinuzită, homeostazie hormonală, conştiinţa

ZEDOA A180. Curcuma zedoaria Familia Zingiberaceae; părţile folosite: rizomii Etimologie: Zedoar - Zedoaria, este un nume de srcine indiană. Istoric: Zedoarul este rădăcina plantei Zadura herba. Această

plantă are frunzele lungi, ascuţite, asemănătoare cu cele ale ghimbirului, ceea ce a făcut să e numită de unii ghimbir sălbatic. Există două specii din această plantă; cea dintâi, numită zedoar lung, este o rădăcină lungă şi groasă ce seamănă cu degetul mic, de culoare albicioasă sau cenuşie, cu un gust aromat; cea de-a doua, numită zedoar rotund, este o rădăcină tăiată bucăţi şi uscată, de culoare gri, şi cu gust aromat. Aceste două rădăcini nu sunt de fapt decât una singură; zedoarul rotund, sau Zerumbeth, este partea de sus, sau capul de deasupra pământului; zedoarul lung este partea de jos. Zedoarul lung trebuie ales cu atenţie să e bine hrănit, gros,cald greuasemănător de rupt, fărăcuviermi, care obişnuiesc să ocaroadă, cu gust aromat cel al rozmarinului. Zedoarul rotund, sau Zerumbeth, trebuie să e ales astfel încât să e gros, dicil de rupt, cu gust aromat: este ceva mai puţin folosit în medicină decât celălalt. Ambele tipuri conţin multă sare şi ulei exaltat. Aceste rădăcini sunt calde, desicative, carminative, cu un gust foarte samar, şi sunt un bun antidot pentru otrăvuri. Se folosesc împotriva colicilor şi a durerilor de stomac, muşcăturilor veninoase, stopează expulzarea prin diaree a alimentelor în stare aproape intactă, şi vărsături; declanşează ciclul menstrual, vindecă problemele de uter, omoară viermii intestinali şi intră în compoziţia antidoturilor. Din aceste rădăcini se extrage cu alcool o frumoasă tinctură de culoare roşie, care este foarte bună pentru colici şi alte afecţiuni ale intestinului şi stomacului. Zedoarul ţinut în gură de către doctori îi împiedică să e contaminaţi de aerul respirat de câtre bolnavi.

398


Oţetul de zedoar protejează foarte bine împotriva ciumei. Se administrează aceste sub formă de infuzie în vin alb, sau decoct în apă în cantitate de 7,6 ml până la 30 ml, cu 568 ml de lichior. Sub formă de pudră sau rădăcina ca atare, cantitate de 0,8sau până la 1,06 g. Se administrează aproximativ 3,8 gînextract cu rachiu alcool etilic. Proprietăţi: STIMULENT AL SECREŢIEI GASTRICE, carminativ, coleretic, colagog. Indicaţii: Probleme hepatobiliare, hepatită virală, icter, digestie dicilă. Precauţii: A se evita excesul de către pacienţii care suferă de ulcer la stomac sau hiperaciditate. A se evita folosirea în timpul sarcinii. Antropozoe: Cu ajutorul condimentelor omul devine mai conştient de ceea ce mănâncă; el îşi angajează corpul astral şi Eul cu mai multă putere în acţiunea de a digera, deoarece acestea sunt părţile care sunt responsabile cu perceperea gustului. Acţiunea lor este mai întâi de toate deconstructivă (de la nivelul traiectului intestinal). Eul, adică constituentul care îl ridică pe om deasupra naturii animale, pătrunde şi reglează structura termică (tot aşa cum, la rândul său, corpul astral domneşte asupra aerului, corpul eteric asupra lichidelor, corpulcauză zic asupra solidelor). Diniar această procesele calorice joacă rolul principal în arta culinară. În această direcţie, natura calorică a plantelor aromatice are o inuenţă puternică. Omul este singurul care îşi condimentează şi astfel îşi adaugă foc hranei sale; aceasta este o acţiune termică la fel ca erberea, înăbuşirea, afumarea etc. Zedoarul nu-şi coboară inorescenţa, şi prin urmare, inţele de foc, în regiunea rădăcinii, aşa cum fac alte Zingiberacee. Rădăcina şi frunzele de zedoar sunt condimente stomahice. Într-un moment de pauză, luaţi această rădăcină: Ea combate răul cronic şi-l înlătură; Întăreşte stomacul contra scârbei Şi-l goleşte dacă s-a umplut cu umori; Alimentele se digeră. Odată ce pauza s-a încheiat, luaţi Zedoar: El va regla cursul noilor alimente;


399

Va îndulci contururile pântecului; Alungă greţurile. Astfel, această plantă dată bolnavului Îi surâde şi-inaşte face împreună bine. Dicultăţi de a se cu altcineva. Relaţii psiho-existenţiale: Fiinţa are dicultăţi de a se naşte împreună cu altcineva, de a găsi un domeniu de interes comun cu altcineva, de a ieşi din sine însuşi. Căile de comunicaţie către planurile subtile sunt închise până la a inhiba plăcerile care ar putea să apară din acest schimb. În starea corespunzătoare acestei plante, mentalul rămâne încă relativ în afara blocajelor care rămân la nivelul emoţional (sanctuarul inimii) şi al voinţei (sanctuarul bazinului). Elixirul spagiric din Curcuma zedoaria acţionează curăţând vechile însămânţări astrale care gravitează în sfera sentimentelor; suetului i se dă şansa de a-şi umple din nou cu sentimente spaţiul inimii; cicatrizează rănile care dezechilibrau arhitectura completă a Eului. Repere în spagirie: Utilizarea elixirului spagiric Curcuma zedoaria va putea  luat în consideraţie, într-un mod mai specic prin aceste cuvinte-cheie: Digestie (stomac, cat), splină, articulaţii, reumatism, viermi.

ANEXE

402


403

Anexe

incturile Tinctură afrodiziacă: damiană, isop, eleuterococ, pasioră, talpa gâştei, scorţişoară, brânca-ursului, chimen, ghimbir. Tinctură antidiabetică: ciumărea, frunze de an, eucalipt, ţintaură, păpădie, (rădăcini), mentă. Tinctură antireumatică: urzică vie, castan sălbatic, mesteacăn, coacăz negru (frunze), harpagophytum, frasin, barba ursului. Tinctură antistres: roiniţa, pasiora, păducel, valeriană, măghiran, ienupăr (boabe). Tinctură pentru căile respiratorii: 1) Cimbru, scorţişoară, cimbrişor, isop, urzică vie. 2) Pătlagină, nalbă mare, nalbă, silnic, lumânărică, trifoi de baltă. Tinctură pentru circulaţie: castan sălbatic, traista ciobanului, coada şoricelului, păducel, verbină parfumată. Tinctură digestivă: fenicul, roiniţă, busuioc, armurariu, nalbă, mentă, oregano. Tinctură diuretică: orthosiphon, barba ursului, mesteacăn, isop, chimion, rozmarin, bătrâniş, iarbă neagră, strugurii ursului. Tinctură pentru drenarea organismului: mesteacăn, anason, nalbă mare, ienupăr, scorţişoară, păducel, barba ursului, cicoare sălbatică. Tinctură feminină: muşeţel, hamamelis, păducel, lemn dulce, creţişoară, ghizdei, valeriană, castan sălbatic, traista ciobanului. Tinctură hepatică: 1) anghinare, ciumărea, valeriană, isop, brusture, anason, viţă de vie, roiniţă, curcumă. 2) anghinare, gălbenea, barba caprei, păpădie, vinariţă, genţiană, ginkgo. Tinctură pentru hipertensiune şi inimă: păducel, roiniţă, rozmarin, merişor mic, barba caprei, măslinul, gălbenea, valeriană.

404


Tinctură de înfrumuseţare: brusture, salcie, gălbenea, anghinare, pipirig de baltă, lăsnicior, scaiete, ienupăr (boabe), isop. Tinctură imunostimulentă: barba ursului, echinacea, ginkgo, gălbenele, urzică vie, păducel, : anason, armurariu. nalbă mare, talpa gâştei, cimbrişor, euTinctură laxativă calipt, rozmarin, lemn dulce, trifoi de baltă, gălbenea, ghimbir. Tinctură remineralizantă: pin (muguri), lucernă, barba ursului, echinacea, harpagophytum, coacăz negru (frunze), armurariu, valeriană. Tinctură renală: pir, eucalipt, varga de aur, coacăz negru (frunze), viţă de vie, barba caprei, frasin. Tinctură de slăbit: frasin, fucus, lemn dulce, anason, viţă de vie, smilax, orthosiphon, gălbenea, rozmarin. Tinctură pentru sportivi: mentă, rozmarin, coacăz negru (frunze), ginkgo, harpagophytum, eleuterococ, genţiană, păducel. Tinctură tonică: scorţişoară, rozmarin, castan sălbatic, iarba neagră, eleuterococ.

Modul de întrebuinţare al tincturilor care foloseşte tincturile este liberbune, să folosească plantă altaAcela în amestecurile pe care le va consideră în funcţieo de ceeasau ce caută. Infuzia este destinată pentru plantele cu ori fragile şi care sunt foarte aromate (menta, verbina, anason, cimbrişor, coriandru, chimen, rozmarin etc.) În schimb, decoctul este destinat plantelor sau părţilor plantelor care sunt mai tari, cum sunt rădăcinile, tulpiniţele, cojile, fructele şi frunzele groase care au o aromă mult mai slabă (păducel, pipirig de baltă, harpagophytum, păpădie, trifoi. În cea mai mare parte din cazuri pentru plantele propuse, se poate face din ele un decoct mai slab (câteva minute de erbere la foc mic). Nu este necesar să existe liste mari de plante pentru a obţine o acţiune terapeutică; una sau două plante pot avea rezultate satisfăcătoare. Unele amestecuri de tincturi în care intră mai mult de şase, şapte plante pot  împarţite în două şi luate rând pe rând. Se înţelege de la sine că ceea ce noi obţinem prin tinctură reprezintă

Anexe

405

doar ceea ce poate  extras din apă. Un elixir din plante făcut după metoda spagirică permite să se păstreze potenţialităţile plantei în ceea ce priveşte mişcarea energetic dinamizată după cum s-a spus mai sus. Elixirul tospagiric poate  folosit singur sau cu o tinctură recomandată. De reţinut: utilizarea uleiurilor esenţiale în băile aromatice va  înlesnită punând picăturile într-o linguriţă de lapte praf; pentru căile respiratorii se pot face inhalaţii deasupra unui vas de apă erbinte sau cu ajutorul unei lămpi aromatice; este o bună metodă de relaxare, stimulare, puricare sau armonizare a mediului interior cât şi exterior. Mai multe plante sau elixiruri pot răspunde problemelor puse, vă ramâne să le folosiţi una câte una, în funcţie de cum simţiţi în urma unui sfat sau a unui test terapeutic. Ecienţa în ceea ce priveşte o stare foarte bună nu ţine doar de principiile active, ci şi de alegerea liberă, de voinţă şi determinare, mai ales în ceea ce priveşte substituenţii alimentari sau produsele naturale care nu sunt medicamente.

406


407

Anexe

Culesul plantelor Din bătrâni se vorbea despre Calendarul oral pentru a găsi momentele propice culesului plantelor. Pentru a evita anumite confuzii care ar putea  periculoase, este bine să se ceară sfatul unui cunoscător în ceea ce priveşte plantele; cu sănătatea nu se poate juca. Plantele destinate păstrării trebuie culese când e vremea uscată şi temperaturile sunt moderate, niciodată pe ploaie sau pe ceaţă; acest lucru cu scopul de a uşura uscarea şi păstrarea lor. E indicat să nu se rupă niciodată plantele cărora li se iau frunzele şi orile şi să nu se distrugă natura care se oferă cu generozitate, culegând doar cantităţile care ne sunt necesare. Nu ne costă nimic să întrebăm în gând spiritul plantei de a ne da permisiunea de a pune o parte din corpul său în regnul uman pentru sănătate. Estedeindicat să se evite plantelor în locurile care prezintă riscuri poluare, cum suntculesul autostrăzile, oraşul sau zonele industriale. Să se usuce plantele într-un loc aerisit, întunecos, să e întoarse de două, trei ori pe zi, apoi trebuie păstrate într-un borcan din sticlă sau un vas din cositor, foarte curate şi uscate. Puneţi etichete cu data clară pe ecare borcan. Plantele nu se păstrează mai mulţi ani (2 ani maxim). Florile: se culeg în plină prospeţime, fără să e veştejite, pe timp uscat, dis-de-dimineaţă, imediat ce se evaporă roua. Vârfurile pline de ori: se culeg la început, când înoresc. Mugurii: se culeg la începutul primăverii cand înmuguresc (şi au între 1 şi 3 cm.). Frunzele: se culeg înainte de apariţia primelor ori, dimineaţa după ce se evaporă roua şi înainte să se încălzească vremea. Unele plante (din familia labiatelor) trebuie culese în momentul înoririi.

408


Tulpinile: se culeg toamna. Cojile: se culeg primăvara sau toamna. Alburnurile20: se culeg de la sfârşitul lui mai până la sfârşitul lui iulie. Grăunţele, seminţele: se adună atunci când sunt în plină desicare21. Fructele: se culeg când sunt coapte bine sau înainte de a se coace, din arbori, sau arbuşti, de pe jos, cele căzute. Rădăcinile, rizomii, bulbii: se culeg la sfârşitul toamnei şi la începutul primăverii, sunt despământiţi, pentru că au o anumită consistenţă, semn al unei foarte mari vitalităţi. Plantele întregi: se culeg ind tăiate înainte de înorire.

20 21

strat lemnos care se găseşte între coaja unui copac şi inima acestuia. a desica - a elimina apa (dintr-un corp)

409

Anexe

Stilul de viaţă Pentru un mod de viaţă echilibrat omul trebuie să se poarte chibzuit şi să nu facă excese. De la masă să plece mai degrabă cu poftă de mâncare decât sătul. În felul acesta, regula „mai bine sătul decât ămând” nu este mereu un bun exemplu de urmat. Stomacul nu trebuie să e nici plin nici gol, pentru că cea mai mare saturaţie şi cea mai mare abstinenţă, spune Hipocrate, dăunează dacă ceea ce mâncăm depăşeşte capacitatea organismului sau este mai puţin decât are el nevoie. Dacă alegem saturaţia, ea încarcă şi împovărează forţele prin abundenţa umorilor, iar abstinenţa slăbeşte, usucă sau consumă materia. Corpul ind astfel slăbit este mai puţin rezistent în faţa bolii, dar alterarea organismului, cauză a bolilor, se creează cu uşurinţă de la prea multă abundenţă de hrană, dacă suntem de acord cu Galin care spune: „Mai multă umoare, mai multă dezintegrare, mai multă dezinte-

grare, un pericol mai mare”. Sănătatea înseamnă echilibru şi aceasta este adevarata regulă demnă de urmat, deci e necesar compromisul de a adapta modul de viaţă şi toate activităţile corpului, acestuia. Somnul excesiv, trândăvia provoacă o supraabundenţă care tulbură simţurile şi spiritul; nopţile pierdute îngreunează digestia alimentelor. Excesul este împotriva rii şi duce la ruina corpului. Cumpătarea dimpotrivă întreţine corpul, îl fortică, îl ajută să crească, să e împlinit. În ceea ce priveşte calitatea cărnurilor, e necesar să e însoţite de un suc bun, pentru că altfel ele se alterează repede din cauza aerului. De aceea carnea este îmbibată cu oţet sau suc de aguridă, sărată, spălată înainte de a  gătită, friptă sau artă, cu aguridă sau măcriş, cu suc de portocale, lămâie sau oţet.

410


Fructele nici ele nu sunt bune sau sănătoase în exces cu excepţia cireşelor, mărului roşu de sezon; măslinele fortică stomacul, curăţă catul şi splina, prunele sunt bune pentru erbinţelile catului, smochinele, strugurii, migdalele purică şi sunt purgative, ind Toate recomandate şi pentru venele înfundate, purică plămânii şi pieptul. aceste fructe împiedică degradarea. Setea încălzeşte sângele, ceea ce înseamnă că trebuie să se bea moderat pentru a se evita această inamare a sângelui care ar putea să ducă la febră. Se bea un vin roşu mai degrabă decât unul tare, oricât ar  acesta de aromat şi chiar se poate pune apă în el. Ne vom menţine mereu spiritul vesel şi vom evita toate motivele de supărare, ne vom strădui pe cât posibil să nu m trişti sau îndureraţi şi să avem suetul liniştit, pentru că odihna trebuie întotdeauna să însoţească suetul şi face corpul sănătos.

411

Anexe

Medicina antropozofică Medicina antropozocă este o dezvoltare a medicinei, o Artă de a vindeca pe baza unui demers de observare ştiinţică a vieţii spirituale. A fost denită de fondatorul său Rudolf Steiner (1861 - 1925) ca o modalitate de dezvoltare interioară, ca o modalitate de cunoaştere care „ar vrea să reunească spiritul din om cu spiritul Universului.” Antropozoa, termen care deneşte înţelepciunea oamenilor, nu este o înţelepciune menită erudiţilor, nici o religie, ci o metodă care are în vedere dobândirea unei cunoaşteri vaste şi globale a inţei umane şi a lumii, cunoaştere care are nişte consecinţe practice în organizarea vieţii de zi cu zi. Punctul său de plecare este o anumită imagine a omului, o reprezentare a modului în care omul se înţelege pe el însuşi. Acest mod se întemeiază pe convingerea că adevărata natură a omului este de ordin spiritual. În primul rând, nu materialul formeazăîlinţa umană, ci sinele său individual, spiritual şipecorporalul care antropozoa numeşte eu. Acesta este, la rândul său, împărţit în trei învelişuri corporale sau „părţi ale inţei” şi anume corpul exterior, zic corpul vital sau eteric, corpul suetesc sau astral. Singur, corpul zic exterior este perceput de simţuri. Celelalte învelişuri corporale şi spirituale ale inţei sunt de natură suprasensibilă şi nu pot  sesizate în mod direct cu ajutorul celor cinci simţuri obişnuite ale noastre. Cum ştiinţele zice şi naturale se ocupă doar de ceea ce la inţa umană este perceptibil de simţuri sau prin metode zico-chimice, celelalte trei corpuri care alcătuiesc inţa nu sunt subiecte de studiu pentru acestea. Pe scurt iată imaginea celor patru compuşi ai inţei umane conform antropozoei: Structura eului: categorie funcţională care îşi face din corpul uman suport al individualităţii spirituale.

412


Corpul suetesc sau astral: categorie funcţională care îşi face din corpul astral uman suportul puterilor mentale. Corpul vital sau eteric: categorie funcţională care face din corpul uman baza vieţii individuale. care face din corpul uman Corpul zic: metabolice categorie funcţională suportul substanţelor minerale.

Interacţiunea dintre plante şi fiinţa umană

413

Anexe

Index de relaţii psiho-existenţiale A) 28 Complexe C1 - STIMOS: „Lovitură de oprire în situaţii latente, confuze.” C2 - VITALOS: „Emergenţă (apariţie) a unei citadele solide, a unui corp puternic, a unei integrităţi”. C2 - EUCALYPTUS COMPLEX: „Reconstrucţie în jurul unui soare central; deschiderea plămânilor către o energie nă” C4 - PINUS COMPLEX: „Fiinţa s-a închis într-un mediu lipsit de iubire; noi schimburi emoţionale” C5 - TARAX COMPLEX: „Transformarea carapacei noastre (a pielii) rănite de vechi structuri mentale şi emoţionale“ C6 - HEPA ROSMARINUS: „Elimină supărările ascunse, vechile eşecuri traumatizante. Restabileşte o justă dualitate. C7 - BIL-C RADIX: „Elimină vechile concepte, rigide ca piatra, ale orgoliosului care nu„Eliberează se conduce decât reguli reci şi seci. C8 - DEPUROS: corpuldupă redându-i energia vitală; senzaţie puternică de a se regăsi după o uitare îndelungată”. C9 - PANC-BETARUFA: „Întâlnire cu sine însuşi în mijlocul vijeliei”. C10 - ANGELICA COMPLEX: “Reactivează în inimă o înaltă valoare morală. Gust al adevărurilor simple”. C11- MIGOS-MENTHA: „Elimină tensiunile datorate unei sexualităţi înfrânate, fricilor generate de o falsă morală.” C12 - DIGESTOS: „O mai bună asimilare a alimentelor şi a ideilor. Bună reîncarnare în prezentul viu, Sinele actual. Iubire de Sine.” C13 - GASTROS: „Împăcare cu sine, protecţie a teritoriului interior. Certitudine interioară şi acceptare a schimbării”. C14 - MALVA-TRANS SP: „Elixir al justei măsuri între abandon şi încrâncenare”. C15 - HIBIS-TENSIO SP: „Probleme emoţionale ancorate de mult timp. Tensiune între minte şi suet, între masculin şi feminin”.

414


C16 - GINGKCO COMPLEX: „Restructurează un mental sănătos care ne ajută să m responsabili în prezent prin analize corecte.” C17 - MENOPOSIS SP: „Restabileşte o nouă ordine matricială, un nou pol al feminităţii; acceptării aspectului feminin”elixir al maturizării armonioase graţie C18 - MATRIX SP: „O bună primire în matricea eului care va regenera diversele noastre aspecte vitale în jurul esenţei ”: C19 - HEMOS: „Elixirul bucuriei de a trăi în mijlocul neprevăzutului vieţii”. C20 - CASSIS COMPLEX: „Libertate de mişcare fără a-şi impune limite; capacitatea de a iubi” C21 - DIUROS COMPLEX: „Vindecă vechile decepţii, curăţă articiile egoului centrat asupra lui însuşi”. C22 - TRITICUM COMPLEX: „Celui care vrea întotdeauna mai mult, făcându-i să sufere pe cei din jurul lui” C23 - CYSTIC COMPLEX: „Antidot al angoasei, al lipsei de siguranţă faţă de celălalt; elixir al renunţării”. C24 - PARIETRIX COMPLEX: „Unirea contrariilor în jurul unei lumini centrale, şi a unei viziuni juste” C25 - ZINZIBER TONIC: „Previne angoasele destructurării şi pierderii vitale; aura” să-şi controleze sentimenC26 -forţelor SVELTEX SP:stabilizează „Nu este capabil tele şi-i face pe alţii să se simtă vinovaţi. Restabileşte inţa în completitudinea sa, insuându-i un sentiment puternic de independenţă”. C27 - CHOLEXOS: „Evită să se piardă în abstract, precum şi în situaţiile «cleioase şi gelatinoase». Ne deschide către celălalt.”. C28 - SOMNOS SP: „Îngustare a personalităţii, permite pecetluirea unui proiect, calmează jocul mental trezind entuziasmul inimii.”

B) 180 unitare

ABSINT - „Ruina corpului” AFIN (fructe) - „Experienţe întunecate şi pline de duritate ale vieţii, lipsă de comunicare şi de încredere” AFIN (frunze) - „Experienţele întunecate şi pline de duritate ale vieţii” ALOE - „Spărturi în aură, seva vitală epuizată” ALUN - „Lipsa întoarcerii la sine însuşi, de ancorare în pământ”

Anexe

415

AMĂREALĂ - „Condiţii exterioare opacizate la maximum, natura primordială rămâne ascunsă, resemnată” ANASON - „Poartă vechi poveri” ANGELICĂ - „Fascinat cătremonstruoase, cei inspiraţi, abdomen atitudine disimulată” ANGHINARE (frunze) -de„Idei contractat” ARBORELE DE CAFEA - „Înmagazinare a supercialităţii, a iritabilităţii, a pesimismului” ARDEI IUTE - „Puţină forţă de a reacţiona, a trăi în rutină” ARMURARIU - „Stăpânirea unei lumi efemere” ARNICĂ - „Încercări puternice, lipsa de acţiune în planuri subtile” BĂDIAN - „Bogăţii îngropate, principii celeste latente” BĂLBIŞĂ - „Vrăjit de practicile magice, strivit de corp, simţuri tulburate şi rănite” BAMBUS - „Stagnează într-o familie spirituală autoritară” BARBA CAPREI - „Lumiseparate, mici speculaţii, critici, resentimente” BARBA URSULUI - „Suetul îşi caută starea de bine” BĂTRÂNIŞ - „Fiinţa nu se mai iroseşte în mod dureros pentru a face plăcere celorlalţi” BRÂNCA URSULUI - „Forţă cerebrală, rigidizare într-o ploaie de idei debile” BRÂNCUŢĂ - „Se învinovăţeşte că nu este ascultat şi se închide în muţenia sa încăpăţânată” BRUSTURE - „Suet tulburat de lupte oculte” BUCHU - „Se lasă exploatat, vrând să se dea mare faţă de ceilalţi” BUSUIOC - „Lipsa comunicării, minciuni” CALOMFIR - „Olire din punct de vedere intelectual” CARDAMON - „Muţenie, dezinteres, stări depresive nevindecate legate de copilărie” CASTAN SĂLBATIC - „Prizonier într-o lume a puterii impuse de alţii” CEAI VERDE - „Indispoziţie, absenţă, lipsă de vigoare, inima îl părăseşte” CEAPĂ - „Fiinţa abuzată care se înconjoară cu piei succesive” CEBAREA - „Amabilitatea prodigioasă a anturajului” CHIMEN - „Vapori astrali acizi în aură, piedică în calea încarnării suetului”

416


CHIMION - „Mari energii ale realizării blocate, riscuri de autodistrugere” CHIPAROS - „Închidere faţă de relaţiile cu celălalt” rile CHRYSANTELLUM pe care le acumulează”AMERICANUM - „Rănit, strivit de lovituCICOARE SĂLBATICĂ - „Uitarea simplităţii, relaţii cu lucruri fade care trenează de mult timp” CIMBRIŞOR DE CÂMP - „Înţelegere vie într-o relaţie trupească” CIMBRIŞOR DE CULTURĂ - „A  tras înapoi, depresiv, trăieşte într-o lume rece” CIMBRIŞOR LĂMÂIOS - „Lâncezeli care te trag înapoi, mediu ostil” CIMBRU - „A pluti în derivă, a se afunda în noapte” CIREAŞĂ (cozi) - „Voinţa de a putea, ego repliat asupra lui însuşi” CIUMĂREA - „Este aproape de sursă, dar refuză să pătrundă” COACĂZ NEGRU (fructe) - „Îşi face sânge rău pentru că este prizonier al materiei” COACĂZ NEGRU (frunze) - „Legat cu mâinile şi picioarele de planul terestru” COADA ŞORICELULUI - „Eul congestionat” COADA-COCOŞULUI mentul suetului individual”- „Vechi angajamente colective în detriCOLA (NUCĂ) - „Caută să integreze adevărurile spirituale veşnice” CONDURANGO - „Încăpăţânare, oţelire şi închidere în sine” CORIANDRU - „Dezorganizat de încercările vieţii” CREŢIŞOARĂ - „Naşterea sănătoasă a sinelui” CRUŞIN - „Paravan de cuceriri şi de bunuri materiale” CUIŞOARE -„Lipsa iubirii desine, rămâne prinsşi nu mai avansează” CURCUMĂ - „Continuă să e o autoritate falsă” DAFIN - „Rearmonizarea celor două emisfere cerebrale, victorie asupra sa însuşi, prin sine însuşi” DAMIANĂ - „Toropeala unei ambianţe seducătoare, pierderea adevăratei sacralităţi” DRACILĂ - „Perioadă impetuoasă şi instabilă în care caracterului temerar iese în evidenţă. Se îmbată cu propriile cuvinte”

Anexe

417

DROSERĂ - „Izbucnire a naturii emoţionale care sfârşeşte prin a secătui mentalul” ECHINACEA - „Situaţii exterioare limitatoare, elixir imuno-stimulent” ELEUTEROCOC - „Angoasat că este ţinut loc”pământului, a EUCALIPT - „Lipsa unei integrări în pe sfera integrităţii, mentalizare excesivă” FENICUL - „Suetul, obosit să danseze, adoarme în crustele vechi” FRASIN - „Dispreţuirea propriei inţe, se întoarce spre trecut, pierderea intuiţiei” FUCUS - „S-a pierdut între începutul şi sfârşitul unei experienţe, despică rul în patru” FUMARIŢĂ - „Tensiuni interne, frici mocnite” GĂLBENEA - „Rănit, vrea să e luat în seamă şi iubit” GENŢIANĂ - „Lipsa de încredere în sine, de înrădăcinare în corp” GHIMBIR - „Disonanţă între natural şi supranatural” GHIMPE - „Personaj auster, rezervat, pe punctul de a deveni un obiect aranjat într-un colţ” GHIZDEI - „Experienţa rupturilor, lipsa ritmului, decepţii sentimentale” GINKGO „Suet pierdut în răceala unui trecut stins, închis în spatele opiniei-altcuiva” GINSENG - „Probleme în a comunica ceea ce îl preocupă şi ajunge să e rănit” GOTU KOLA - „A  atent la propria sa integritate zică” GRÂU - „Lumină ascunsă care aprinde focul discordiei” GUGGUL - „Întoarcerea la unitatea inţei înainte de a înfrunta diversitatea” HAMAMELIS - „Destinul său este diferit al celorlalţi” HAMEI - „Propria lume creată pe spinarea celorlalţi, pe care îi consideră inferiori” HARPAGOPHYTUM - „Suetul s-a ars într-un trecut îndepărtat” HASMAŢUCHI - „Intensă înorire a sentimentelor, deschiderea intuiţiei” HIBISCUS - „Suet imatur aat în căutarea unui corp” HREAN - „A gândi este penibil. A se dispersa, a se împrăştia”

418


IARBĂ NEAGRĂ - „Vechi tabuuri instituite casanctuare interioare” IENUPĂR - „A uitat că are dreptul de a trăi” ISOP - „Suet care are ceva de vrăjitor, cu aspecte bune şi rele” LĂMÂIŢĂ - „Închis în lumea sa” LAPACHO - „Lipsa unei protecţii, a unui scut protector” LĂSNICIOR - „Este căzut din lună” LAVANDĂ - „Revitalizare ordonată şi amplă după nişte criterii nobile” LEMN DULCE - „Apariţia unei ordini interioare” LICHENUL DE ISLANDA - „Schimbarea înfăţişării” LIMBA MIELULUI - „Zdrobit sub poveri, îi e greu să redevină stăpân pe sine” LUCERNĂ - „Dependenţă şi decienţă zicăşişiîmpiedică mentală” ale unei LUMÂNĂRICĂ - „Concepte care frânează mame rele” MĂCEAŞĂ - „Slăbiciune în faţa gr eutăţilor, boli karmice şi ereditare” MACUL CALIFORNIAN - „Mental tulbure şi neclar carese agaţă” MĂGHIRAN - „Joacă un rol inconfortabil care nu i se potriveşte” MĂRAR - „Eul prizonier al unor forme vechi de magie” MARGARETĂ - „Obiceiul de a judeca, de a împărţi lucrările în bun şi rău. Spirit încăpăţânat” MĂSLIN - „Forţe consumate prin lupta contrariilor, războiul perechilor. Cicluri terestre perturbate” MĂTURĂ VERDE - „Îşi acumulează beneciile până ce acestea îl blochează” MENTĂ - „Prea plină de sine, inţa vrea să comande tuturor, folosindu-se de minciuni” MESTEACĂN - „Nostalgie după un trecut glorios, vechi eşecuri înăsprite” MORCOV (întreaga plantă) - „Planuri mentale, ezitări, dacă aş  făcut altfel…” MUIRA PUAMA - „Prea puţin protejat, imatur, suetul tânăr fuge” MUR - „Forţele vitale irosite în vise nerealizate” MUŞEŢEL - „Receptacul al luminii într-o lume a tenebrelor” NALBĂ - „Favorizează buna sociabilizare şi îndulceşte schimburile” NALBĂ MARE - „Are răspuns la toate, se mulează pe anturajul în care se aă”

Anexe

419

NĂPRAZNIC - „Experienţe acumulate care sunt pe punctul de a  dăunătoare pentru corp” NUCI - „Mândru în convingerile sale mentale dure precum erul, dar NUCŞOARĂ fragil în fond”- „Dorinţa de a-şi părăsi creierul, adormire, trecere” NUC - „O mare forţă de a realiza se aă la îndemână” OREGANO - „Armonia şi strălucirea specială inţei” ORTHOSIPHON - „Greşeli repetate, corpul vital supraîncărcat” OSU IEPURELUI - „Funcţionar bine disciplinat, supunere faţă de structuri” OVĂZ - „Suetului epuizat, nervos, şovăielnic” PĂDUCEL - „Dualităţi conictuale, tulburări” PĂPĂDIE - „O mai bună coabitare a diferitelor corpuri, armonizând căldura foarte mare la nivelul glandei pineale” PARACHERNIŢĂ - „Fiinţa caută să e admirată, dar de la distanţă” PAREIRA BRAVA - „Realitatea materială nu face cadouri” PASIFLORĂ - „Caută atenţia şi iertarea pentru sine” PĂTLAGINĂ - „Posesiunea, aroganţa intoxică aura propriei inţe” PĂTRUNJEL - „Întăreşte parfumul experienţelor interioare” PICIORUL COCOŞULUI - „Exigent în relaţiile sale, nu poate accepta e arătat cu-degetul” PIN să(MUGURI) „Autoritate limitată care nu are niciodată răspunsuri” PIPER - „Arde tot, nu se foloseşte de nici un articiu, incertitudini existenţiale” PIPERUL BĂLŢII - „Nevoia de a-şi revărsa mâniile asupra semenilor săi, pentru a le câştiga încrederea” PIR - „Probleme relaţionale bine ancorate care se ramică în toate direcţiile” PODBAL - „Întârziere în materializarea lucrurilor” POLEN - „Redă masei sanguine principiul fermentaţiei, spiritualizarea masei corporale” PORTOCAL (ori) - „A se considera drept însuşi soarele” PORUMB - „Fiinţă supremă ce se crede investită cu puteri solare” PROPOLIS - „Protejează corpul zic, intensitatea schimbărilor” PSILIUM - „Articii de putere pentru a-şi masca fragilitatea”

420


RIDICHE DE IARNĂ -„A intra în propria locuinţă” ROIBĂ - „Deposedat de bunurile exterioare, fatalitatea existenţei” ROINIŢĂ - „Înalţă suetul, dezlegându-l de legăturile sale obscure nereuşite, nenalizate” ROMANIŢĂ - „Dezbină şi stăpâneşte, separă lumina de întuneric” ROSTOPASCĂ - „Înţelegere încetinită de vechi răni care încă mai bântuie inţa” ROZMARIN - „Nu se simte în siguranţă, trebuie să se lupte pentru a nu  eliminat” SALCÂM - „Ideile rămân în aer, teamă că ar putea să-i cadă cerul în cap” SALCIE ALBĂ - „Suet gol, decorativ, lipsit de forţă, după ce a excelat prea devreme” SALVIE - „Se supraestimează şi se umple cu propriile sale sfaturi, îţi uită spaţiul său gol vindecător, regrete” SĂPUNARIŢĂ - „Predicator moralizant, suet scufundat în nisip, indiferenţă” SASCHIU - „Sentimentul este blocat de încurcătură de idei complicate” SAW PALMETTO - „Teamă de a se desprinde, de a înmâna torţa, de a merge la culcare” SAXIFRAGĂ - „Mânii ascunse, dorinţă de a sparge tot” SCHINDUF - „Buncăr de sentimente înnodate în reguli rigide, puţină dragoste îndreptată către planul terestru” SCLIPEŢI - „Ambianţă despotică ce-l face să-şi piardă teren” SCORŢIŞOARĂ - „Îşi pregăteşte un loc pentru a muri, răceli în zona capului” SFECLĂ ROŞIE - „Dizarmonie între intelect şi sensibilitatea inimii” SILNIC - „Stimulează expiraţia, ieşirea a ceea ce este deja terminat în inţă” SIMINICHIE - „Pierderea mulţumirii şi a bucuriei inimii” SMILAX - „Aparentă volubilitate a celui sau celei care de fapt rămâne agăţat de o tristă rutină” SMIRNĂ - „Fiinţa se sufocă în fantasme stufoase, în practici oculte. Cuvinte deformate şi jignitoare” SOC NEGRU - „Teamă de imagini din sfera sa de viaţă”

Anexe

421

SPANACUL CIOBANILOR - „Lipsă de echilibru, a rămâne ataşat de idei perimate abandonate de alţii” ŞTEVIE (iarbă dulce) - „Îi este greu să treacă la fapte” STRUGURII URSULUI - „Timiditate, lipsa de siguranţă, decepţie” SUNĂTOARE - „Suetul este sensibil la ceva mai bun pentru a renaşte, teamă de întuneric” TALPA GÂŞTEI - „Spirite rău cultivate” TARHON - „Lipsă acută a puterii de a se prelungi în celălalt” TEI (cortex) - „Mare forţă de împăcare, de a unica” TEI (frunze şi ori) - „Regăsirea interioară a rădăcinilor celeste şi terestre” TOPORAŞ - „Pieptul şi laringele perturbate de entităţi parazite. Fiinţa a uitat măreţia ce se aă în micime” TRAISTA CIOBANULUI - „Proiecţii asupra altora, lipsuri, dureri de inimă” TRANDAFIR ROŞU SĂLBATIC - „Floarea creuzetului interior” TREI FRAŢI PĂTAŢI - „Erori de judecată şi de comportament bine înpte în inţă” TRIFOI DE BALTĂ - „Senzaţie de greutate la cap, dureri nervoase spastice, ia ce-o interesează asupra şi nu sevieţii, gândeşte la viitor” TUO CHA -inţa „Viziune adolescentină infantilism” URZICĂ ALBĂ (MOARTĂ) - „Dezechilibru între aspectele masculin/feminin printr-o revărsare necontrolată a aspectului feminin” URZICĂ VIE - „Angoase produse de mediul înconjurător, alergie la a avea contact cu alţii, contact animal” USTUROI - „Apăsare mentală, frici difuze” VALERIANĂ - „Acceptarea comunităţii, ţinând cont de ecare” VARGA DE AUR - „Puricarea astralului şi a corpului zic; solitudine sacră, fecundantă” VARGA-CIOBANULUI - „Energii vitale reţinute” VÂSC - „Impulsul de a se revolta în faţa închisorii temporale” VERBINĂ - „Lucruri neterminate, stânjenitoare, adunate în faţa uşii noastre” VINARIŢĂ - „Duritate terestră,dulceaţă interioară, suet complicat”

422


VIŢĂ DE VIE - „Experienţe întunecate şi pline de duritate ale vieţii, lipsă de comunicare şi de încredere” VULTURICĂ - „Închide şi vindecă rănile inimii care se simte ameninţată” ZEDOAR - „Dicultăţi de a se naşte împreună cu altcineva”

Anexe

423

Lexic de termeni medicali şi diverşi alţi termeni A

Abortiv: substanţă care poate produce avorturi.

Absorbant: usucă lichidele şi absoarbe gazele xându-le în propriile sale molecule. Abstersiv: protejează ţinând la distanţă. Achen: fruct sec indehiscent (care nu se deschide la maturitate) conţinând o sămânţă unică. Acid uric: produsul nal al degradării purinelor, care se acumulează în sânge în caz de gută. Acidoză: uşoară aciditate a sângelui (scăderea pH-ului) Acnee roşiatică: vezi Cuperoză. Acnee: inamaţie a foliculilor pielii. Acolie: încetarea secreţiei biliare. Acufene: senzaţii auditive anormale. Adenopatie: maladie în care se tumează ganglionii limfatici. Adipogen: favorizează producerea şi acumularea grăsimilor în ţesuturi şi creşterea în greutate (aport de lipide) Adjuvant: care susţine, întăreşte acţiunea unui remediu. ADN: dezoxiribonucleic: substanţă ereditare. a cărei moleculă, în dublu helix foarteacid lung, este suportul caracterelor Adrenalină: hormon important al organismului, care intervine în funcţionarea sistemului nervos. Adsorbant: xează la suprafaţă o substanţă lichidă sau gazoasă pentru a favoriza eliminarea ei. Aerob: care poate să trăiască şi să se dezvolte în contact cu aerul. Aerofagie: înghiţirea exagerată a aerului în aparatul digestiv. Aerogastrie: prezenţa aerului în stomac. Afazie: pierderea capacităţii de a-şi aminti cuvintele prin care doreşte să-şi exprime gândurile. Afecţiuni soporice: afecţiuni caracterizate printr-o somnolenţă profundă Afonie: imposibilitatea de a vorbi (datorată e unei emoţii prea vii, e inamaţiei faringelui, paraliziei sau excesului vorbirii). Afrodiziac: care trezeşte sau amplică dorinţa şi activitatea sexuală.

424


Aftă: ulceraţie supercială a mucoasei bucale, în general dureroasă. Agorafobie: teamă maladivă de spaţii deschise. Agranulocitoză: dispariţia globulelor albe din sânge. Albeaţă: theke, Pată găseşte pecompuse corneeadin ochiului. Albumină: numeînveliş. generic datcare uneisesubstanţe carbon, azot, oxigen, hidrogen (grupa proteine). Rolul său în serul sanguin este de a menţine presiunea osmotică a sângelui. Alburn: parte moale a lemnului situată între lemnul dur şi scoarţă; bogată în apă şi culoare limpede. Alcalin (sau bazic): principiu chimic opus acizilor (o bază neutralizează un acid, un acid neutralizează o bază). Alcaloză: modicarea reacţiei sângelui sau a urinei la alcalinitate (creşterea pH-ului). Alergenic: care conţine substanţe ce pot provoca alergia. Alergie: reacţie exagerată a organismului care întâlneşte o substanţă. Alexifarmac: remediu care anihilează otrăvurile, antidot (alexein, a respinge şi pharmakon, venin). Algie: durere. Alopatie: metodă terapeutică ce se supune legii contrariilor Alopecie: căderea părului. Amar:adesea tonic vegetal gastrice, febrifug.care stimulează apetitul şi stimulează funcţiile Amauroză: diminuarea sensibilităţii ochiului, fără obstacol în formarea imaginii retiniene. Amenoree: absenţa ciclului menstrual. Amfocoleretic: reglează secreţia biliară. Amfolit: compus chimic care se poate comporta, după caz, ca o bază sau ca un acid (ex. acizii aminici). Amfoter: se spune despre un corp chimic ce poate prezenta caracteristici opuse. Amigdalită: stare inamatorie a amigdalelor. Amnezie: pierderea memoriei. Anafrodiziac: inhibitor al activităţii sexuale, calmează dorinţele sexuale. Analeptic: remediu capabil să stimuleze momentan forţele reactivând una sau mai multe din funcţiile organismului (convalescenţă). Analgezic: care înlătură durerea.

Anexe

425

Anasarcă: edem generalizat. Anchilozare: suprimare mai mult sau mai puţin completă a mişcărilor unei articulaţii (artrită, reumatism, consecinţă a fracturilor) Anemie: scăderea numărului globulelor roşii în sânge, secătuind vitalitatea. Anemolie: din anemo (vânt) şi lie. Anestezic: substanţă care suprimă sau atenuează durerile. Anevrism: dilatare a peretelui unei artere, care provoacă o scădere a rezistenţei (durere, amorţeală, nevralgie) Angină pectorală: stare în care obturarea spasmodică a unui vas sanguin din vecinătatea inimii provoacă o durere vie însoţită de angoasă. Angină: inamaţie acută a faringelui. Angiocolită: inamaţie a căilor biliare. Angiom: tumoare datorată proliferării/creşterii patologice a vaselor capilare. Anorexie: pierderea sau diminuarea apetitului. Anosmie: pierderea mirosului. Antalgic: care atenuează durerea. Antianemic: care se opune anemiei aducând un aport de er şi vitamine. Antibacterian: se opune bacteriilor patogene e distrugându-le (bactericidele), e care împiedicându-le proliferarea (bacteriostaticele). Antibiotic: opus vieţii şi care distruge microorganismele. Se opune dezvoltării microbilor. Anticorpi: agenţi de apărare a organismului produşi de un antigen. Antidiabetic: care face să scadă glicemia; hipoglicemiant. Antidiareic: combate şi opreşte diareea printr-un efect astringent, adsorbant, sau chiar antibiotic sau inhibitor al tranzitului. Antidot: anihilează otrava. Antiemetic: care opreşte vărsăturile. Antiogistic: substanţă calmantă care combate şi atenuează inamaţiile excesive ale organismului; acţiune antiinamatoare. Antifungic: care distruge ciupercile parazite, micozele. Antigalactogen: care opreşte lactaţia. Antigen: substanţă străină de organism care provoacă formarea anticorpilor şi declanşează mecanismele defensive imunitare.

426


Antigonadotrop: reduce activitatea gonadelor. Antigutos: diuretic eliminator al acidului uric (criză de gută). Antihelmintic: care distruge şi elimină viermii şi paraziţii intestinali,Antihemoragic: vermifug. înlătură hemoragia favorizând coagularea printr-o acţiune astringentă de contracţie a vaselor sanguine. Antiinfecţios: vezi, antiseptic. Antiinamator: vezi, antiogistic. Antilactos: remediu ce poate opri producere laptelui în momentul înţărcării. Antileucoreic: care stopează leucoreea sau scurgerile albe. Antilitiazic: care se opune formării calculilor la rinichi şi vezică. Antimalaric: distruge microorganismele responsabile cu apariţia paludismului (malariei). Antimitotic: împiedică mitoza, diviziunea celulară (dezvoltarea cancerului). Antinevralgic: combate durerea situată pe traiectul unui nerv sensibil sau într-o zonă pe care acesta o inervează. Antioxidant: care împiedică oxidarea (responsabilă de râncezirea substanţelor grase). Antiparalitic: de paralizii. Antiparazitar:care careacţionează expulzeazăasupra viermiiamorţelilor şi amibeledate din intestin. Antipiretic: care previne sau luptă cu febra. Antipletoric: acţionează asupra stărilor pletorice (vezi Pletora). Antiputrid: care luptă cu putrefacţia. Antireumatismal: care ajută la combaterea durerilor reumatismale. Antiscorbutic: care combate scorbutul (lipsa de vitamina C). Antiseptic: distruge germenii patogeni (infecţiile). Antispasmodic: care combate spasmele şi convulsiile, crampele, contracturile, afecţiunile nervoase involuntare. Antisponic: care înlătură răguşeala. Antisudoral, antisudoric: diminuează secreţia de transpiraţie (reduce transpiraţia excesivă). Antitusiv: care calmează şi combate tusea. Antiviral: care acţionează împotriva viruşilor. Antivomitiv: care împiedică vărsăturile.

Anexe

427

Antivomitiv: care se opune greţurilor şi vărsăturilor. Antrax: conuenţa mai multor focare purulente la nivelul glandelor sebacee vecine. Antropozoe: literal: „Înţelepciunea omului”. Caleunui modernă inaugurată de Rudolf Steiner şi care propune alăturarea Spirit înnobilat unei materii întotdeauna srcinale. Cale a cunoaşterii şi experimentării ce respectă lumea terestră sub diversele sale aspecte. Anurie: absenţa aproape completă a urinei, datorită unei perturbări a funcţiei renale. Anxiolitic: care combate anxietatea. Aortă: trunchi comun al tuturor arterelor; principalele sale afecţiuni sunt aortita (inamaţia aortei) şi anevrismul. Aperitiv: care stimulează şi creşte pofta de mâncare (vezi amar). Apnee: oprirea respiraţiei. Apoasă (fază): parte a unor celule sau ţesuturi constituite din apă şi substanţe care sunt solubile în ea (hidrole). Apoplexie: pierderea parţială sau totală a senzaţiilor şi mişcării, urmată adesea de paralizie locală, mai mult sau mai puţin persistentă. Apostim: din latinul apostema (în greacă, aphistemi, a separa), acest termen acoperă toată gama de abcese, tumori purulente, ulcere interne şi externe. Apozem: din greceşte apozein, a face să arbă; o foarte puternică decocţie din mai multe tipuri de rădăcini, frunze, ori, fructe şi seminţe şi de alte remedii corespunzătoare, în funcţie de boli. Arhetip: aici se înţelege starea primordială a plantei readuse la viaţă prin procese spagirice. Arhonte: suveranul ierarhiei de eoni. Aritmie: anomalie a ritmului cardiac sau respirator. Aromatică: substanţă sau miros puternic şi agreabil. Arterioscleroză: îngroşare a pereţilor arterelor prin depunerea grăsimilor. Arterită: inamaţie a peretelui intern al arterelor. Artroză: inamaţie acută sau cronică a articulaţiilor. Ascită: revărsarea lichidelor în peritoneu (în insucienţă hepatică, cardiacă sau renală). Asistolie: maladie în care bătăile inimii sunt slabe şi neregulate.

428


Astazie: pierderea capacităţii de a sta în picioare. Astenie: slăbire a stării generale datorită pierderii forţelor şi care antrenează insucienţe funcţionale multiple; imposibilitatea de a face eforturi. Astm: maladie caracterizată de crize de sufocare, îngeneral nocturne. Astringent: care strânge şi întăreşte ţesuturile vii, favorizând cicatrizarea rănilor şi reducând inamaţiile. Acţiune hemostatică, antidiareică (datorită conţinutului de taninuri). Atavism: apariţia caracterelor ereditare. Atenuant: relaxant. Ateroscleroză: arterioscleroza arterelor mari. Risc de infarct, accidente cerebrale sau periferice. Atonie: stare de slăbiciune datorită unei diminuări a tonusului normal al ţesuturilor sau unui organ contractil (stomac). Aura: stare ziologică şi nervoasă specică ce precedă o criză. Azotemie (vezi Azoturie): acumulare de produse azotate de excreţie metabolică, în exces în sânge (uree, acid uric). Azoturie sau hiperazotemie: exces de substanţe azotate (uree) în sânge (depăşeşte 0, 40 g la litru). Vezi Uremie. B

Bacifer: care poartă fructe bace (boabe). Bactericid: care distruge bacteriile. Bacteriostatic: care împiedică proliferarea bacteriilor. Balneoterapie: băi terapeutice. Balsam, unguent: medicament pentru uzul extern care trebuie să e folosit în pansament sau cel mai adesea, fricţiuni. Balsam: preparat pentru îngrijirea maladiilor cutanate, a durerilor nevralgice, reumatismelor. Balsamic: substanţă mirositoare ce conţine balsamuri şi răşini ce calmează ţesuturile, în special cele ale trunchiului respirator. Basedow (boala lui): guşă exoftalmică; afecţiune a tiroidei etc. Behic: care calmează tusea şi iritaţiile bronhiilor şi faringelui. Besoardic: stomahic, care favorizează digestia gastrică. Bila albă sau umoarea albă: vezi egmă, mucus. Bila neagră sau umoarea neagră: vezi Venin negru.

Anexe

429

Bila roşie sau umoarea roşie: vezi Sânge. Bilă: bila galbenă sau umoarea galbenă în antichitate, secretată de cat; elementul foc. Biocatalizator: corp aoligo-elemente, cărui prezenţă accelerează reacţiile vitale ale organismului (vitamine, hormoni, fermenţi) Bouillaud (boala lui): reumatism articular cronic. Bractee: frunză asociată unei ori sau inorescenţe. Bradicardie: încetinirea bătăilor inimii. Bright (boala lui): nefrită cronică caracterizată de hidropizie şi albuminurie. Bronşită: inamaţie acută sau cronică a mucoasei bronhiilor; insucienţă respiratorie. Brucelle: bacterie patogenă (bruceloză sau febră de Malta). Bubon: din grecul boubon, abdomen; un ganglion mare infectat (în lepră, silis). Adenopatie. Bulimie: senzaţie de foame excesivă şi nevoia de absorbi o mare cantitate de alimente. C

Cacoetic: de la kakos, rău. Caduc: rău sau răulitiază. caduc. Calculi vezi biliarimarele sau renali: vezi Calculi: solidicări renale la scară mică. Calmant: care calmează ţesuturile iritate. Vezi sedativ. Cancer: tumoare malignă. Cangrenă: moartea şi putrezirea ţesuturilor având tendinţa de a se generaliza. Capilarită: inamaţie a vaselor capilare. Cardialgie: durere profundă la nivel cardiac. Cardie: oriciul care face esofagul să comunice cu stomacul. Cardiotonic: care tonică muşchiul cardiac, crescându-i puterea. Carie: osteită cronică de natură tuberculoasă, caracterizată de distrugerea ţesutului osos. Carminativ: care resoarbe sau ajută la îndepărtarea gazelor provenite din fermentaţiile intestinale. Carus: vezi coma carus.

430


Caşexie: alterare profundă a organismului care se traduce printr-o slăbire şi slăbiciune considerabilă. Catalepsie: pierdere a mişcărilor voluntare, membrele rămânând în poziţia în care suntanormală puse. a unei mucoase inamate (mucoasă respiCatar: secreţie ratorie, vaginală) Cataractă: opacierea cristalinului. Caustică: substanţă care pusă în contact cu pielea, o arde. Cefalgie sau cefalee: durere de cap. Cefalic: la nivelul capului. Care acţionează împotriva migrenelor şi durerilor de cap în general. Celulită: inamaţie a ţesutului celular subcutanat, se manifestă prin induraţii dureroase (în special pe coapse şi fese). Chakre: centri de percepţie ai corpului astral, numit de asemenea şi corpul sentimentelor sau corpul dorinţelor; au aspect de vârtejuri colorate. Există 7 chakre corelate cu glandele endocrine din corpul zic. Charbon: maladie infecţioasă comună omului şi animalelor, produsă de o bacterie a cărbunelui, numită de asemenea şi antrax malign. Se manifestă printr-o tumoare dură extrem de dureroasă, care se transformă rapid. într-o crustă negricioasă cangrenoasă. Necroza se întinde Cheratită: inamaţie a corneei. Chil: din grecescul khulos, suc. Substanţă lăptoasă constituită din limfă şi grăsimi. Lichidul şi produsele absorbite de intestinul subţire. Chilurie: prezenţa chilului în urină. Chim: produs al digestiei stomacului. Chist: tumoare benignă formată într-un organ şi conţinând un lichid. Cianoză: coloraţie albastră a tegumentelor (piele şi mucoasă) datorată unor probleme circulatorii. Cicatrizant: care favorizează cicatrizarea rănilor. Vezi, vulnerar. Ciroză: scleroză a catului ce favorizează proliferarea broasă a ţesutului conjunctiv (ţesutul care uneşte organele între ele). Cistită: inamaţie a vezicii urinare. Citoplasmă: structură complexă cu consistenţă de gel, care

Anexe

431

constituie „corpul” celulei şi care conţine nucleul şi diverse organite. Citostatic: care inhibă sau stopează proliferarea anarhică a celulelor (în special a celor canceroase). Citotoxic: pentru celule. Clorolă: toxic pigment verde conţinut în cloroplaste; moleculele de clorolă captează energia luminoasă utilizată apoi pentru sinteza glucidelor. Cloroză: anemie manifestată în mod special la tinerele fete în momentul pubertăţii, datorită unei diminuări a producţiei de hemoglobină; din kloros, verde, din cauza unei tente de o paloare extremă. Colagen: proteină broasă ce alcătuieşte substanţa intercelulară a ţesutului conjunctiv. Colagenoză: boală datorată deteriorării colagenului. Colagog: care facilitează şi dinamizează evacuarea bilei prin contracţia vezicii biliare. Colaps: încetarea sau diminuarea brutală a activităţii unui organ (creier etc.) Colecist: inamaţie a vezicii biliare. Colecistokinetic: care acţionează asupra contracţiilor vezicii biliare. Colemie: prezenţă a elementelor componente ale bilei în sânge. Coleretic: care celulelor provoacă hepatice; şi creşte secreţia biliară, în special uidicând-o la nivelul favorizează digestia grăsimilor. Colestrol: vezi hipercolesterolemie. Colibaciloză: boală produsă de colibacilul patogen (Escherichia coli) care se instalează în organele digestive, intestin şi căile genitourinare. Colică: durere abdominală. Colici uterine: dureri abdominale puternice. Colici: acces violent de durere. Colir: remediu de uz extern pentru combaterea anumitor afecţiuni oculare sau inamaţiilor pleoapelor. Colite: inamaţii ale colonului. Colon: partea intestinului gros situată intre cecum şi rect. Colostru: primul lapte al unei femei care alăptează. Colurie: prezenţa bilei în urină. Coma carus: comă foarte profundă în care reexele sunt total abo-

432


lite; însoţite de probleme circulatorii şi respiratorii grave. Coma: pierdere a cunoştinţei şi capacităţii de mişcare, cu păstrarea circulaţiei şi respiraţiei. Condiloame: mici dureroase tumori inamatorii (veruci)înavând forma unei excrescenţe cărnoase care se situează jurul sau în interiorul anusului, perineului şi organelor genitale. Conjunctivă: membrană care acoperă faţa posterioară a pleoapelor şi partea anterioară a ochiului. Convulsivă, tuse: accese de tuse însoţită de vomă vâscoasă; maladie infecţioasă acută şi contagioasă. Coprologie: studiul materiilor fecale. Cordial: tonic stimulant, care deschide inima, dinamizează circulaţia sanguină şi chiar şi funcţiile digestive. Coree: din khoreia, dans. Coricid: produs care se aplică pe bătături. Coronare: artere care irigă peretele inimii. Corticosuprarenală: parte externă a glandei suprarenale ce secretă hormonii responsabili cu metabolismele importante din organism. Crampă: contracţie involuntară şi dureroasă a unui muşchi. Cretinism: slăbiciune intelectuală şi zică datorate unei atroeri a glandei Crizătiroide. de sânge: apoplexie sau hemoragie cerebrală, criză de mânie. Cromozom: lament constituit în principal din ADN unde caracterele ereditare sunt transmise de gene. Crup: laringită pseudo-membranoasă, adesea difterică. Cuperoză: numită şi acnee rozacee; mici dilataţii ale vaselor cutanate ale feţei, înroşire. Cutanat: al pielii. D

Dansul lui Saint Guy: vezi coree. Decalciere: diminuarea conţinutului de calciu din organism. Decoct: erberea unei plante timp de 10-20de minute într-un solvent. Decontractant: relaxează şi reîncălzeşte muşchii, calmând contracţiile prin acţiune revulsivă ţi antispasmodică. Depresie: tristeţe mentală, sentiment de eşec, tonus psihic scăzut.

Anexe

433

Depurativ: care purică sângele favorizând eliminarea toxinelor şi a deşeurilor; acţiune diuretică, sudorică, laxativă. Dermatită: inamaţie a pielii. Dermatoză: afecţiune cutanată. Descuamaţie: exfolierea epidermei. Desicativă: acţiune a unei substanţe care provoacă sau favorizează deshidratarea, uscarea, sau care absoarbe puroiul unei răni printr-o acţiune astringentă asupra ţesuturilor (taninuri). Vezi detersiv şi astringent. Detersiv: din detersus, a curăţa; remediu care curăţă rănile şi ulceraţiile şi le favorizează cicatrizarea. Desicativ, detergent. Dezobstrua: a deschide, a destupa. Diabet zaharat non-insulino dependent: datorat insucientei produceri de insulină de către pancreas. Diaforetic sau sudoric: care produce transpiraţia. Diaforeză: transpiraţii abundente. Diafragmă: medicament pentru uter; dispozitiv introdus în vagin, destinat a remedia toate deviaţiile uterului. Prezervativ anticoncepţional pentru femeie. Diagnostic: arta de a recunoaşte o maladie. Diastolă: dilatarea inimiibrelor şi a arterelor datorită sosirii sângelui în cavităţile inimii şi relaxării cardiace, care urmează. Diateză: stare particulară; sinonimă cu temperamentul. Digestiv: care stimulează sau favorizează digestia; acţiune carminativă. Diplopie: vedere dublă. Dismenoree: cicluri dureroase, neregulate. Dispepsie: digestie îngreunată şi dureroasă. Dispnee: dicultate de a respira, sufocare. Distonie neuro-vegetativă: perturbare a tonusului echilibrului neuro-vegetativ. Distonie: perturbarea a tonusului. Disurie: micţiune dicilă. Diuretic: care favorizează sau creşte funcţia urinară de eliminare a deşeurilor provenind din activitatea rinichilor. Diureză: eliminarea urinei. Dizarmonie: perturbarea echilibrului care, la un individ normal,

434


există între dezvoltarea relativă a diferitelor organe şi intensitatea funcţionării lor. Drastic: laxativ energic; evacuare importantă a sărurilor, adesea ca urmare a supradozării remediu. Duoden: începutul unui intestinului subţire, care îi urmează stomacului imediat după pilor. E

Ecbolic: nume grec al unei băuturi cu proprietăţi abortive. Echimoză: acumulare a sângelui deasupra unor ţesuturi ca urmare a unui şoc sau lovituri. Ectazie: dilatarea unui organ gol. Edem pulmonar acut: maladie acută, caracterizată printr-un aux de lichid spumos în alveolele pulmonare şi conducând la moarte prin asxie. Edem: inltraţie de lichid care provoacă o umare a ţesuturilor subcutanate sau în mucoasele viscerale. Efelide: pete brune pe piele. Egregor: ansamblu de proiecţii mentale şi emoţionale ale oamenilor încarnaţi care se întinde în toate domeniile subtile din lumea de dincolo în căutarea scopurilor, e ele spirituale sau nu. Embolie: obliterare a unui vas de către un corp străin (cheaguri de sânge, fragmente de neoplasm), Embriocardie: ritm cardiac al adultului comparabil cu al foetusului. Emenagog: provoacă şi reglează ciclurile menstruale. Emetic sau vomitiv: care provoacă sau stimulează vărsăturile terapeutice. Emzem pulmonar: plămân umat din cauza unei inltraţii gazoase în alveole. Emzem: inltraţie gazoasă în ţesutul celular, umătură. Emolient: care calmează, înmoaie ţesuturile cutanate; reduce inamaţia ţesuturilor iritate şi răcoreşte zonele inamate. Emonctorii: organe care elimină deşeurile organismului (piele, rinichi, plămân). Empiem: de la empuema, abces Emulgator: care favorizează formarea emulsiilor şi le stabilizează. Emulsie: amestec de apă şi ulei sau răşină, menţinut în suspensie

Anexe

435

sub formă de picături. Enathem: erupţie localizată pe mucoase. Encefalită: inamaţie a unei părţi mai mult sau mai puţin întinse din Encefaloid: creier. se spune despre tumorile având aspectul şi consistenţa creierului. Endartrită: inamaţie a tunicii interne a arterelor. Endemie: maladie contagioasă permanentă, specică unei anumite zone geograce. Endocardită: inamaţie a tunicii interioare a inimii. Enteralgie: durere intestinală. Enterită: inamarea mucoasei intestinale. Enteroragie: hemoragie intestinală. Enurezis: micţiuni nocturne involuntare. Eoni: grupe ierarhizate în lumile spaţiului şi timpului şi care dirijează umanitatea să iasă din starea de iluzie voluntară şi organizată de la păcatul srcinar al omului. Totul este astfel aranjat încât roata naşterilor şi morţilor succesive să continue să se învârtă. Epigastru: scobitura stomacului. Epilepsie: contracţii musculare bruşte şi necontrolate însoţite de pierderea cunoştinţei. Epispasdias: din epi şi span, a sfâşia, a rupe; deschidere anormală a uretrei în spatele penisului. Epispastic: vezi Epispasdias. Epistaxis: sângerarea nasului. Epitem: aici, în mod special, înseamnă un fel de compresă din stofă sau bumbac înmuiată în sucul unei plante sau în decoctul său şi aplicată în mod special pe zona catului. Eritem: stare a pielii manifestată printr-o roşeaţă ce dispare la presiune. Erizipel: maladie cutanată infecţioasă datorată unui streptococ, ce se manifestă prin apariţia unor leziuni roşii şi edemului la nivelul feţei sau piciorului. Errhin (în nas): care provoacă strănutul. Escară: crustă negricioasă formată de ţesutul necrozat. Esquinancie: din grecul kunankhe, zgardă de câine. În antichitate acesta era numele dat amigdalitei şi anginei. Năpraznicul şi Asperula

436


odoranta erau numite iarba pentru esquinancie. Estrogen: care provoacă o dinamizare a funcţiilor sexuale feminine. Estrogenic: care acţionează asemenea estrogenului provocând o dinamizare a funcţiilor sexuale la femeie. Etilism: intoxicaţie cu alcool. Eupeptic: sau digestiv; care facilitează digestia. Eupneic: care reglează respiraţia decongestionând mucoasele. Eventraţie: hernie ce se formează în regiunile anterioare şi laterale ale abdomenului. Excitant: care stimulează spiritul sau organismul zic. Expectorant: favorizează expulzarea secreţiilor bronhice, degajă căile respiratorii. Exsudat: lichid organic care se prelinge de la nivelul unei suprafeţe inamate. Extrasistolă: neregularitate a ritmului cardiac provenind dintr-o contracţie anormală prematură şi care survine între contracţiile normale. Exulceraţie articială: leziune provocată care nu permite evacuarea substanţelor vătămătoare. F

Fagocite: din phag, a mânca, celule care pot absorbi şi digera particulele străine. Faringe: canal situat între partea din spate a gurii şi esofag în spatele traheii; punctul de întâlnire a căilor respiratorii şi digestive. Faringită: inamaţie a faringelui, punctul de întâlnire a căilor respiratorii şi digestive. Farmacodinamie: ştiinţă experimentală ce studiază efectele remediilor asupra unui organism viu. Febră Malteză sau melitococie: maladie infecţioasă datorată Brucellei melitensis, caracterizată printr-o febră intermitentă neregulată. Febră terţiară, febră qvartă: accese de febră intermitentă care apar la interval de două sau trei zile (paludism) Febrifug: previne sau face să scadă febra. Fenol: component al uleiurilor esenţiale cu proprietăţi antiseptice. Fitoterapie: metodă de tratare a bolilor cu plante sau preparate din plante Flatulenţă: balonare datorată gazului acumulat în intestin şi stomac.

Anexe

437

Flavonoide: pigmenţi în general de culoare galbenă produşi de marea parte a vegetalelor. Din acestea fac parte şi pigmenţii orilor şi fructelor (antocianine). Flavonoidele sunt practic lipsite de toxicitate pentru oameni şi animale. Flebită: inamaţie a unei vene antrenând formarea unui cheag de sânge. Dacă se desprinde peretele interior al venei, există riscul de embolie pulmonară. Flegmă: bila sau umoarea albă în antichitate, element apă, secretat de către creier. Flegmon: inamaţie a ţesutului conjunctiv care separă organele. Fluidiant: care dizolvă, lichează mucozităţile şi secreţiile, ceea ce le facilitează expectorarea. Fluxiune: congestie, vine de la ux.de un lucru. Fobie: teamă sau dezgust maladiv Focul serpentiform sau şarpele de foc: sistem creator ce îşi are reşedinţa la nivelul coloanei vertebrale a omului şi care circulă de-a lungul măduvei spinării controlând prin intermediul nervilor întreaga viaţă a omului şi manifestările sale. Focul Sf. Anton: zona Fomentaţie: folosirea acestui termen este adesea însoţită de noţiunea de „mici băi calde”. Aceasta este de fapt o baie (caldă) aplicată local cu ajutorul unei comprese sau săculeţ impregnat cu preparat. (din latinul fomenta: pansament cald) Fortiant: care redă forţele organismului; tonic. Fotofobie: teamă de lumină. Ftizie: din grecescul phtisis, tuberculoză pulmonară Furnicături: senzaţie de înţepături multiple. Datorate unei poziţii greşite, alteori, unei afecţiuni a vaselor sanguine. G

Galactogen: care creşte secreţia lactată. Galactogog: care favorizează sau activează producerea laptelui de către lăuze. Galactoree: secreţie anormal de abundentă de lapte. Ganglioegic: blocarea trecerii inuxului nervos la nivelul ganglionilor simpatici. Gastralgii: dureri vii la nivelul stomacului localizate în regiunea

438


epigastrului (în hiperaciditate). Gastrită: inamaţie a peretelui stomacului. Gastro-enterită: inamaţie simultană a mucoaselor stomacului şi intestinului. Gastroragie: hemoragie a feţei interioare a stomacului. Gastroree: regurgitarea lichidului acid secretat de către stomac (ulcer piloric). Geriatrie: medicina bolilor vârstnicilor. Glaucom: afecţiune a ochilor. Glicemie: cantitatea de sânge conţinută de sânge. Glicozurie: prezenţa glucozei în urină. Glomerul: o mică aglomerare de vase sanguine la nivelul rinichiului. Gloseită: leziune inamatorie a limbii. Gnoză: suul a ceea ce există, dincolo de credinţe, dogme, ierarhii. Sursa sa se aă în acel Eu Sunt, perfect acceptat şi înţeles de omul încarnat, este Snxul interior. Nici o grupă anume nu aparţine Gnozei, doar pregătirile. Gonoree: scurgere de puroi produs de gonococ (sinonim cu blenoragie) Granuloză:de prezenţa formă acută şi generalizată tuberculoză caracterizată în aproape toate organeledea granulaţiilor tuberculoase. Grenouillette: vocea deformată (ca a unei broaşte) de o tumoare închistată lichidă apărută sub limbă, datorită unui calcul care obstrucţionează glandele salivare. Gumă: producţie a ţesuturilor sau lichide cu aparenţă gumoasă. Guşă: hipertroe a tiroidei care este cauzată e de hipofuncţia (guşă simplă sau endemică sau mixedem) e de hiperfuncţia (guşă exoftalmică sau maladia Basedow) al acestei glande. Gută: afecţiuni articulare dureroase datorate unui exces de acid uric în sânge. Guturai: inamaţie a mucoasei nazale sau bronhice. Coriza. Guturaiul (febra) fânului: guturai de srcine alergică (polenul anumitor plante). H

Anexe

439

Habitus: aparenţă generală a corpului. Hemartroză: scurgere sanguină în articulaţii. Hematemeză: hemoragie a stomacului, sângele ind eliminat prin vărsături sau fecale. Hematii: globule roşii. Hematoză: oxidarea sângelui în plămân. Hematozoar: animal parazit trăind în sânge având formă de bastoane fusiforme. Hematurie: sânge în urină. Hemicranie: migrenă unilaterală. Hemiplegie: paralizia unei jumătăţi de corp. Hemolie: predispoziţie congenitală către hemoragii grave caracterizate de un timp mare de coagulare. Hemoglobinurie: prezenţa hemoglobinei în urină (fără hematii). Hemolitic: provoacă hemoliza; care distruge globulele roşii (în caz de anemie, icter). Hemoliză: distrugerea peretelui globulelor roşii, însoţită de eliberarea hemoglobinei (în cazuri de intoxicaţii, infecţii). Hemoptizie: izbucniri ale sângelui prin căile respiratorii. Hemoroizi: dilataţie varicoasă la nivelul anusului, ce poate antrena dureri şi sângerări. Hemostatic: care opreşte hemoragia favorizând coagularea sângelui (vasoconstricţia); ajută la cicatrizare. Hepatic: remediu ce vindecă afecţiunile catului. Hepatită virală: afecţiune inamatorie a catului, de srcine virală. Hepatizare: modicare a plămânului care îi conferă aspectul de cat. Hepatocancerogenicitate: provoacă cancere la nivel hepatic. Herbacee (plantă): plantă în general verde cu o consistenţă suplă, moale şi umedă. Hermafrodită (plantă): care area ambele sexe,sau ambele funcţionale. Hernie: deplasarea anormală unui organ unei părţi dintr-un organ, din cavitatea care-l conţine în mod normal, printr-un oriciu (sncter). Herpes: erupţie cutanată de vezicule în zone inamate (datorită unei scăderi a imunităţii). Hesperanopie: viziune crepusculară slabă.

440


Hidrartroză: revărsarea unui lichid seros într-o cavitate articulară. Hidremie: creşterea cantităţii de apă din sânge. Hidropizie: acumulare de lichide într-o cavitate naturală a corpului, Hiperazotemie: în ţesutul celular.creşterea Umareazotemiei generalizată, la unedem. nivel patologic, în special în insucienţele renale grave (vezi azoturie). Hiperclorhidrie: exces de acid clorhidric în stomac. Hiperestezie: sensibilitate exagerată. Hiperhidroză: transpiraţie exagerată. Hipersomnie: somn anormal prelungit. Hipertensiune: prea mare presiune arterială. Hipertensiv: care provoacă creşterea tensiunii arteriale. Hipertricoză: dezvoltare anormală a pilozităţii. Hipnotic: care provoacă somnul. Hipoaciditate: producţie insucientă de acid gastric. Hipocolesterolemiant: care favorizează reducerea concentraţiei de colesterol în sânge; prevenirea aterosclerozei. Hipocondru: ecare din părţile laterale ale abdomenului, situate sub coaste. Hipoglicemiant: sau antidiabetic; care face să coboare conţinutul de glucoză din sânge. Hipotensiune: insucienţă a presiunii arteriale. Hipotensiv: care face să coboare tensiunea arterială. Hipotensor: care face să coboare tensiunea arterială. Hipotermie: scăderea temperaturii corporale. Hipotiroidie: insucienţa secreţie hormonală a glandei tiroide. Homeopatie: metodă terapeutică ce utilizează doze foarte diluate şi dinamizate de produse care în doză normală (alopată) declanşează simptomele aceleiaşi maladii. I

Icter: gălbinare. Ictus: apariţia bruscă a unor probleme nervoase, datorată în general unei hemoragii cerebrale. Idiosincrasie: predispoziţie specială în virtutea căreia ecare individ resimte într-un mod specic inuenţele diverşilor agenţi tera-

Anexe

441

peutici. Ignipunctură (moxibustie): aplicarea de foc pe diferite puncte. Ihtioză: afecţiune ereditară; este o uscare a pielii care îi dă aparenţa de solzi de peşte. Impetigo: maladie cutanată contagioasă care se manifestă prin erupţii de pustule gălbui ce se usucă formând cruste îngroşate. Imunitate: proces de rezistenţă naturală a organismului contra viruşilor, paraziţilor, microbilor, agenţilor infecţioşi, graţie anticorpilor. Imunodepresor: care diminuează procesele naturale de autoapărare ale organismului în faţa unui agent patogen. Imunostimulant: întăreşte procesele de rezistenţă naturală a organismului contra viruşilor, paraziţilor, microbilor, agenţilor infecţioşi, graţie anticorpilor. Inapetenţă: reducerea apetitului. Incisiv: care taie. Indehiscent: fruct care nu se deschide la maturitate. Infarct: loc insucient irigat prin circulaţia sanguină şi care se necrozează. Inhalaţii: tratament extern al anumitor maladii cu ajutorul unor uleiuri esenţiale sau decocturi de plante. Inhibiţie: fenomen nervos sau substanţial în care este încetinită sau suprimată funcţia unei anumite părţi a organismului. Inotrop pozitiv: care dă putere contracţiilor inimii. Insecticid: care omoară un anumit gen de insecte. În general, principiile insecticide sunt conţinute de uleiurile volatile. Instilaţie: aplicaţie, picătură cu picătură, a unui lichid pe o suprafaţă bolnavă. Intertrigo: inamaţie a pielii la nivelul încheieturilor. Invaginare: pătrunderea unei porţiuni dintr-un tub exibil in tubul însuşi, în forma de deget de mănuşa întors pe dos. Inveterat: care se adânceşte şi se întăreşte cu timpul. Involuţie: regresul unui organ sau a unei funcţii. Ipohondrie: neurastenie datorată unei probleme de cat sau de stomac. Formă de depresie nervoasă caracterizată prin atribuirea unei importanţe excesive indispoziţiilor, în absenţa unei maladii reale. Angoasă obsesivă ce vizează starea de sănătate şi afecţiunile proprii.

442


Ipohondru sau ipohondriac: persoană nevrozată care se plânge fără un motiv real de dureri. Ischemie: anemie locală. Isterie: nevroză complexă cu convulsii ce se datorează unor probleme de ordin emoţional şi psihic, inuenţată de sugestii. Rău suetesc. Isurie: suspendarea excreţiei urinei (imposibilitate de a micţiona).

J, K Julep: poţiune pe bază de apă şi zahăr, aromatizată cu ajutorul unei esenţe vegetale. Serveşte drept suport de administrare a unor anumite remedii. L

Laringe: partea superioară a arterei traheii până la nivelul coardelor vocale. Laringită: inamaţie a laringelui, partea superioară a arterei traheii până la nivelul coardelor vocale. Laxativ: purgativ lejer care acţionează asupra evacuării intestinale, fără iritarea acestuia. Lecitină: substanţă capabilă de îngloba globulele roşii. Lemnoasă (despre o plantă): ale cărei organe sunt lignicate, ţesuturile sunt întărite. Lenitiv: calmant. Lentigo: pete roşii. Letal: care produce moartea. Letargie: stare patologică de somn profund, asemănătoare cu moartea, dar fără încetarea funcţiilor vitale. Leucemie: maladie în care apare o creştere a numărului de globule albe (leucocite) în sângele care are o formă modicată şi un decit al numărului de globule roşii. Leucocitoză: maladie în care apare o creştere a numărului de globule albe (leucocite) în sângele care rămâne într-o formă normală. Leucom: pată albă pe cornee. Leucopenie: din grecescul leukos, alb şi penia, sărăcire. Diminuarea numărului de leucocite în sânge. Leucoplazie: afecţiune cronică a mucoaselor care sunt acoperite

Anexe

443

de plăgi albicioase. Lichen: dermatoză caracterizată de prezenţa unor papule pruriginoase. Lieuterie: leios, aproape neted, şiintactă; enteron,substanţele intestin; diaree carealunecat expulzează alimentele în stare care au prin intestin. Limfă: vezi egmă, mucus. Limfatism: distroe a copilăriei caracterizată de o mărire a organelor limfoide, o anumită moliciune, împleticire, paloare. Lipitude: lopo, grăsime, obezitate, supraponderalitate. Lipolitic: care dizolvă grăsimile, depunerile şi supra-acumulările. Lipotimie: primul grad al unei sincope. Litiază: formarea de concreţii solide (calculi) în vezica biliară, căile urinare sau glandele salivare. Calculi ce provoacă colici hepatice (la cat) sau nefritice (la rinichi). Litolitic: care dizolvă calculii, e ei renali, biliari sau vezicali. Litotriptic: care sparge calculii. Lixiviere: trecerea unui lichid într-o substanţă pulverizată pentru a extrage principiile active solubile (percolare). Lombalgii: dureri în regiunea lombară. Lupus: afecţiune a pielii de origine tuberculoasă.

M Macerat: planta şi solventul aate în contact la rece, urmate de o ltrare. Macrocosmos: întreaga lume, câmpul viaţii din ansamblul manifestării. Malarie: paludism Malign: sinonim pentru grav. Mamită: inamaţia mamelelor (mastită). Marele rău: rău caduc (numit şi sacru sau divin): criză de epilepsie generalizată, însoţită de cădere, rigidizarea corpului, convulsii, apoi comă şi revenire spontană. Marisc: hemoriod vechi care s-a brozat (cicatrizat) şi formează o mică tumoare în zona anusului. Masticator: substanţă care se mestecă pentru a stimula secreţia salivară.

444


Mastită: toate infecţiile inamatorii ale mamelei. Mastopatie: desemnează toate modicările patologice ale mamelei. Megalomanie: delirul grandorii. Melancolie: stare intensă de depresie. Meningită: inamaţie a meningelui. Menopauză: încetarea ciclurilor menstruale la femeie. Menoragie: scurgere menstruală abundentă, ciclu abundent. Metabolism: ansamblu de reacţii chimice şi energetice aparţinând structurilor vii. Metastază: localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli - răspândire la distanţă a unei tumori maligne. Meteorism: umarea abdomenului de către gazele intestinale. Metroragie: ciclu neregulat, hemoragie ce survine în afara ciclului menstrual. Mezenter: din mesos, mijloc, şi enteron, intestin; cută a peritoneului care leagă jejuno-ileonul de peretele abdominal posterior. Miasme: gaze putride care se acumulează în locuri supralocuite şi prost aerisite. Miastemie: maladie auto-imună datorată unei probleme de transmitere a inuxului nervos la nivelul legăturii nerv-muşchi. Slăbiciune extremă a muşchilor. Micoză: afecţiune provocată de o ciupercă parazită a unui organism animal (drojdie, mucegai). Microcosmos: universul în mic, câmpul vieţii creator individual unde se aă tot ceea ce este creat şi tot ceea ce este necreat. Omul încarnat în planul zic se aă în centrul acestei ordini microcosmice şi manifestă doar unele aspecte foarte limitate în cursul vieţilor sale succesive. Este un sistem viu foarte vast şi complex înformă de sferă care îl include pe om în manifestarea sa zică, vitală, emoţională şi mentală. Micţiune: acţiunea de a urina. Midriază: dilatarea pupilei (contrariul miozei). Midruatic: care provoacă dilatarea pupilei. Migrenă: durere de cap însoţită uneori de greţuri şi vărsături, agravată de lumină şi zgomot. Miocard: muşchiul inimii.

Anexe

445

Miom: tumoare formată în ţesutul muscular. Miozită: inamaţia ţesutului muscular. Mithridatism: imunitate la otrăvuri obţinută prin obişnuirea corpului cu ingerarea repetată a unorplanctonului, doze mici decare otravă. Mitilism: intoxicaţie datorată apare atunci când se consumă midii. Mucilaginos: conţinut de hidraţi de carbon care se umă în contact cu apa formând o soluţie vâscoasă, mucilagiul. Mucilagiu: consistenţă vâscoasă datorată unei soluţii de gumă în apă, obţinută prin erberea anumitor plante (fenugrec, lichen de Islanda, nalbă, psyllium etc.) Mucozităţi: produse vâscoase secretate în mod exagerat de către organele respiratorii, organele genitale feminine, intestine etc. Mucus: lichid tulbure, compus din salivă şi secreţii esofagiene acumulate în timpul nopţii, eliminat dimineaţa pe stomacul gol, ca urmare a unui spasm al cardiei (în gastrita alcoolică). Eliminarea mucusului prin vărsături de dimineaţă. Mucus: secreţie normală a organelor.

N

Narcotic: care provoacă articial un somn profund; amorţeşte simţurile. Narcoză: somn articial. Necroză: moartea ţesuturilor (oase, cartilagii etc.) Necrozant: care distruge (omoară) ţesuturile. Nefrită: maladie inamatorie a rinichilor (acută sau cronică). Nefritic: care ţine de rinichi. Nefroză: leziune degenerativă a rinichiului, fără inamarea acestuia. Neoplasm: tumoare. Neurastenie: slăbirea tonusului nervos. Neuroleptic: medicament care relaxează sistemul nervos vegetativ pentru a calma stresul şi agitaţia din psihoze. Neurosedativ: care calmează nervii. Nevralgie: durere vie care urmează traiectul unui nerv. Nevrită: leziunea nervilor. Nevrom: tumoare formată pe ţesutul nervos.

446


Nevroză: problemă a sistemului nervos; comportament anormal pe care bolnavul nu şi-l poate controla, chiar dacă este conştient de acesta. Nodozităţi: sfere dure care se observă sub piele. Noevus: pată cutanată datorată unei dezvoltări vasculare sau pigmentare. Nucleol: organită conţinută în nucleu şi care joacă un rol esenţial în funcţionarea celulei.

O Ocitocic: care favorizează contracţiile uterine în momentul naşterii. Odontalgie: durere la nivelul unui dinte. Oftalmic: utilizat pentru afecţiuni ale ochilor şi pleoapelor. Oligurie: reducerea volumului contagioasă urinei. Oreion: maladie infecţioasă, care se manifestă, in principal, printr-o parotidită (inamaţia glandelor parotide, principalele glande salivare). Organită: structură sau corpuscul conţinut în citoplasma unei celule şi având un rol determinant. Orhită: inamaţie a testiculelor. Osteomielită: maladie a măduvei osoase. Osteopatie: toate afecţiunile oaselor. Osteoporoză: pierderea ţesutului, antrenând o fragilizare a osului. Otită: infecţie a urechii. Otoree: scurgere din urechi. Oxiuri: viermi minusculi ce se găsesc din abundenţă în intestine, mai ales la copii. Ozenă: afecţiune a mucoasei nazale caracterizată prin aceea că este emanat un miros fetid. P

Micul rău: epilepsie parţială. Palpitaţii: accelerarea bătăilor cardiace. Panariţiu: inamaţie acută a degetului. Pancreatită: inamaţie a pancreasului. Papile: mici excrescenţe naturale pe piele sau mucoase (ex: papile gustative) Papilom: leziune inamatoare a pielii sau a mucoaselor, caracteri-

Anexe

447

zată prin hipertroa papilelor. Parasimpatic: parte a sistemului nervos involuntar autonom controlată de către creier (nervii cranieni) şi măduva spinării (nervii rahidieni). Parasimpaticolitic sau vagotonic: care stimulează activitatea sistemului nervos parasimpatic. Parasimpaticotonie sau vagotonie: hiperexcitabilitate a parasimpaticului sau nervului bag. Transpiraţii abundente, tendinţă către constipaţie şi crampe musculare. Paraziticid: care omoară paraziţii. Pareză: paralizie uşoară constând într-o slăbire a contractibilităţii. Pecingine: afecţiune cutanată însoţită de o descuamare nă. Pectoral: care acţionează împotriva tuseipieptul. şi inamaţiilor aparatului respirator; stimulează respiraţia deschizând Pediculoză: prezenţa păduchilor. (vezi pitiriazis) Peladă:dermatoză ce atinge zonele piloase ale corpului. Pelagie: vezi pelagism. Pelagism: din latinul pelagos, mare; rău de mare. Pepsină: ferment secretat de stomac. Periostită: inamaţie a periostului. Peristaltice (mişcări): contracţii care fac să avanseze bolul alimentar şi fecalele prin tubul digestiv. Peristaltism: contracţii care fac să avanseze bolul alimentar şi fecalele prin tubul digestiv. Peritoneu: membrană seroasă ce tapisează cavitatea abdominală şi care înveleşte organele. Peritonită: inamarea peritoneului. Peteşie: mici pete datorate hemoragiilor pielii, rupturii capilarelor. Pica:de la pie, coţofană, deoarece această pasăre mănâncă orice; obicei maladiv de a consuma substanţe nealimentare. Pilor: sncter situat la ieşirea stomacului care se leagă de intestinul subţire. Pitiriazis: dermatoză provocată de păduchii laţi. Piurie: prezenţa puroiului în urină. Placenta: tot ceea ce este eliminat la naştere după expulzarea copilului. Plachete: vezi hematoblaste.

448


Plantă erbacee: vezi herbacee. Plantă hermafrodită: vezi hermafrodit. Plantă lemnoasă: vezi lemnos. Plantă vivace: vezi vivace. Plasmă: parte lichidă ce intră în alcătuirea anumitor ţesuturi. Se referă în special la partea lichidă a sângelui. Plasmodium: parazit al sângelui transmis de ţânţarul anofel şi responsabil de apariţia malariei (paludism). Pletoră: supraabundenţă a sângelui sau a altei umori lichide în organism (obezitate). Pleurezie: inamaţie a membranei seroase situate între cuşca toracică şi plămâni (pleură). Plex: reţea deinamaţie linii nervoase, etc. datorită unor germeni Pneumonie: acutăvasculare a plămânului infecţioşi. Podagră: gută localizată la picioare. Polachiurie: frecvenţa exagerată a unor mici cantităţi de urină. Polen: corpuscule diferenţiate în interiorul anterei staminei. Polifenol: substanţă organică ce prezintă mai multe funcţii fenolice în aceeaşi moleculă (taninuri, avonoide). Poliomielită: maladie contagioasă a meningelui ce provoacă paralizii musculare care uneori pot  denitive. Polip: tumoare benignă pediculată. Poliurie: creşterea anormală a cantităţii de urină eliminate. Polivalent: remediu cu un spectru larg de acţiuni. Pronostic: previziunea evoluţiei viitoare a unei boli. Prostatită: inamaţie a prostatei; evacuarea urinei este încetinită prin urmare de creşterea în volum a prostatei, glandă a aparatului genital masculin. Prurit: afecţiune cutanată caracterizată de mâncărimi şi leziuni date de scărpinare. Psihotrop: medicament orientat direct asupra psihicului. Psihoză: dezintegrare relativ profundă a personalităţii fără ca bolnavul să e conştient de aceasta. Psoriazis: dermatoză ce se prezintă sub formă de pete roşii îmbrăcate de scuame albicioase sau sidefate uscate ce se desprind. Ptisane: din grecescul ptisane; orz curăţat; era infuzia obişnuită a

Anexe

449

celor din antichitate, termen care la ei desemna doar decoctul de orz. Ptoză: relaxarea muşchilor de susţinere, care provoacă coborârea unor organe. care provoacă maiPurgativ: uide. Laxativ puternic.evacuarea fecalelor din intestin şi le face Purine: produc acidul uric şi prin aceasta probleme artritice. Ele provin din deşeurile metabolizării proteinelor. Purpura trombopenică: purpură caracterizată de scăderea numărului de plachete sau trombocite. Purpură: hemoragie capilară ce se întinde în adâncimea pielii. Pustulă: ridicătură la suprafaţa epidermei ce conţine puroi. Q

Quintesenţă: literal, a cincea esenţă, al cincilea element; focul, apa, aerul şi pământul sunt cele care fac să se nască chintesenţa.

R Răcoritor: care dă o impresie de prospeţime prin acţiunea sa diuretică sau febrifugă, calmează setea şi scade temperatura organismului. Rahitism: carenţă de vitamina D şi calciu, din timpul copilăriei, care duce la o insucientă calcicare a osului. Deformaţii ale scheletului şi întârzierea creşterii. Îmbătrânire prematură. Râie sau scabie: maladie cutanată provocată de prezenţa paraziţilor la nivelul pielii (sarcopt) şi însoţită de mâncărimi. Rect: porţiunea terminală a intestinului gros. Regurgitaţie: vomă fără efort (la bebeluşi). Remineralizant: aduce săruri minerale şi oligoelemente; acţiune profundă asupra solului. Reumatism articular acut (RAA): provocat de toxina unui streptococ. Mai ales bărbaţii tineri sunt afectaţi de acesta. Această maladie infecţioasă atrage adesea complicaţii cardiace. Dacă, ca urmare a unei scarlatine sau angine, apar dureri articulare însoţite de temperatură, trebuie chemat medicul fără întârziere. Reumatism:afecţiune inamatoare care atinge mai ales articulaţiile; cauzele sale sunt variate. Revulsiv (acţiune externă): care provoacă un aux de sânge într-o

450


anumită zonă, fără de care aceasta ar  bolnavă (sinapisme, cautere, moxe, ventuze, cataplasme). Rezolutiv: care resoarbe şi vindecă rănile sau infecţiile fără supuraţii, alungând inamarea ţesuturilor sau astuparea glandelor. A fundamenta. Rinită: inamarea mucoase nazale însoţită de curgeri, guturai. Rinofaringită: inamaţie a rinofaringelui sau părţii superioare a faringelui. Rizom: tulpină subterană, în general îngroşată, care are unele frunze reduse, şi din care apar apoi rădăcinile şi tulpinile drepte, de la suprafaţa pământului. Rubeant: care irită pielea prin dilatarea vaselor sanguine, provocând o roşeaţă a pielii în care s-a stimulat circulaţia sângelui (senzaţie de căldură). Rubeere: acţiunea unui revulsiv asupra pielii. Ruderal: care creşte în mod natural printre ruine sau prin locuri degradate de cultivarea solului. Rujeolă: erupţie de pete roşii cutanate. S

Salidiuretic: ce elimină apa şi clorurile (în caz de edem, hidropizie, ascită,diuretic insucienţă renală). Salmoneloză: intoxicaţie alimentară microbiană. Salpingită: inamaţie a uneia din trompele uterine. Sânge: bila roşie la cei din antichitate sau umoarea roşie, secretată de intestine; elementul aer. Sarcom: tumoare a ţesutului conjunctiv. Sarcopt: parazit ce determină apariţia râiei. Saturnism: intoxicaţie cu plumb. Scabie: vezi râie. Sciatică: durere are pleacă de la nivelul fesei, coboară de-a lungul coapsei şi merge pe gambă în jos până la talpă. Scleroză: duricarea unui organ sau ţesut. Scolioză: deformare laterală a coloanei vertebrale, coloană în formă de S. Vezi şi decalciere. Scorbut: afecţiune datorată lipsei de vitamina C.

Anexe

451

Scrofulă: stare limfatică sau tuberculoasă proprie copilăriei şi adolescenţei. Scrofuloză: maladie care face să se îngroaşe gâtul. Tuberculoză cronică a ganglionilor gâtului. Adenită cervicală şi abcesul pe care îl provoacă. Scuamă: foiţă epidermică ce se desprinde. Seboree: producţie exagerată de sebum care conferă pielii şi părului un aspect uleios. Secretolitic: care favorizează producerea secreţiilor sucient de uide în bronhii. Sedativ: care provoacă o uşoară depresie a sistemului nervos central şi care face pacientul mai calm, fără însă a-l adormi; calmează durerile în general. Septic: care conţine microbi. Septicemie: infecţie microbiană generală fără reacţii locale. Sevă elaborată: seva care coboară îmbogăţită cu schimburile care au loc între plantă şi cosmos. Sfera aurică: este câmpul vieţii care înconjoară şi pătrunde manifestarea noastră zică încarnată, adică corpul nostru, suetul şi spiritul nostru. Simpatic: parte aşisistemului de măduva spinării ramicată nervos în douăinvoluntar lanţuri de autonom ganglionicontrolată de-a lungul întregii coloane vertebrale. Simpatolitic: inhibă acţiunea sistemului nervos simpatic (ortosimpatic). Sinapism: cataplasmă cu făină de muştar umectat cu apă călduţă pentru obţinerea unui efect revulsiv. Sindrom: o grupare de simptome care se repetă într-un anumit număr de maladii. Sinergie: asocierea componentelor active care se completează şi se pun în valoare. Sinuzită: inamaţie a unui sinus al feţei. Sistolă: contracţia muşchiului cardiac ce împinge sângele prin artere. Somnifer: care provoacă somnul. Soporic: care tinde să provoace somnul. Spasme: contracţii musculare involuntare excesive şi prelungite.

452


Spasmolie: hiperexcitabilitate care poate  datorată unei scăderi a conţinutului de calciu. Crize de contracţii neuro-musculare urmate de oboseală sau de mai multe şocuri psihologice. Dereglare endocrină a glandelor paratiroide. Spasmolitic: care atenuează sau suprimă crampele, spasmele musculare involuntare. Spermatoree: emisie involuntară de spermă. Splenic: care se referă la splină. Splenizare: modicarea ţesutului pulmonar care îl face să semene cu splina. Splenomegalie: hipertroe a splinei. Squinancie: vezi esquinancie. Stază: oprire sau încetinire a circulaţiei. Steroizi: constituenţi esenţiali ai inţelor vii, derivând dintr-un nucleu cu patru cicli (colesterol, acizi biliari, hormonii produşi de capsulele suprarenale, hormoni sexuali). Stimulent: care excită şi creşte temporar activitatea zică şi nervoasă sau zică. Stiptic: care are proprietăţi astringente şi hemostatice. Stomahic: activează digestia gastrică şi stimulează stomacul. Stomatită: inamaţia mucoasei bucale. afecţiunilor bucale şi Stomatologie: medicină consacrată dinţilor. Strangurie: urină foarte redusă vezi Anurie. Strănutător: care provoacă strănutul. Stupeant: care acţionează asupra centrilor nervoşi şi provoacă slăbirea voinţei. Folosirea prelungită produce o deteriorare psihică şi o stare de dependenţă întotdeauna foarte pronunţată. Subicter: icter uşor. Sudoric sau diaforetic: care face să apară transpiraţia. Sufocarea uterului: prezenţa unor secreţii abundente la nivelul uterului. Suprarenale: glande endocrine situate deasupra rinichilor, compuse din două părţi: medulo-suprarenala, (secretă adrenalina) şi corticosuprarenala (secretă corticosteroizii). T

Anexe

453

Tahicardie: ritm cardiac accelerat. Tal: structură de bază a organismelor care sunt lipsite de tulpină, frunze sau rădăcini diferenţiate. Taninuri: substanţe polifenolice non azotate prezente în numeroase plante (au acţiune astringentă). Tegument: care serveşte la învelirea corpului. Tendinită: inamaţie a unui tendon datorită reumatismului localizat într-o articulaţie. Tenesme: senzaţii de arsură; dureri la nivelul anusului sau gâtului vezicii urinare. Tenifug: care provoacă expulzarea teniilor. Tensiune intraoculară: presiune în interiorul ochiului. Atunci când creşte, poate să grecescul genereze glaucom. Teriac: (din ther, ară sălbatică, şi akeomai; eu vindec). Se spune că a fost introdusă în practica medicală de către Nicander din Colophon (sec II î. e. n.), poet grec şi preot al lui Appolo. Reţetă atribuită lui Andromac, medic al lui Nero, se pare că se referea la Mithridat, care a modicat şi perfecţionat (73 de ingrediente!). Considerată a  un remediu universal contra tuturor otrăvirilor şi muşcăturilor de şerpi, a fost preparatul farmaceutic cel mai celebru. De-a lungul anilor, ea a cunoscut numeroase variante, dar principalul său constituent a rămas opiumul. Tetanie: contractura extremităţilor. Tiită: inamaţie a cecumului. Tifoidă: acea stare particulară întâlnită în caz de febră tifoidă. Tofus: acumulare de acid uric sub piele. Tonic nervin: stimulează sistemul nervos. Tonic venos: astringent şi decongestionant al circulaţiei venoase. Tonic: care stimulează tonusul organismului şi îi redă forţele vitale într-un mod durabil. Tonicardiac: vezi cardiotonic. Topic: remediu ce acţionează local, la exteriorul afecţiunii. Torticolis: poziţie defectuoasă a capului ce provoacă o durere a muşchilor gâtului. Toxemie: acumularea în sânge a otrăvurilor de srcine endogenă sau exogenă. Traheită: inamaţie relativ dureroasă a traheii ce provoacă şi tusea.

454


Tranchilizant: vezi sedativ. Trombofenic: vezi purpură. Tromboză: formarea unui cheag de sânge ce obstrucţionează însuşi vasul sanguin. maladie infecţioasă gravă provocată de bacilul Koch Tuberculoză: care poate atinge plămânii, oasele şi articulaţiile, organele genitale şi rinichii. Tumefacţie: umătură. Turniol: panariţiu care are tendinţa de a încercui unghia. U

Ubicvist: care creşte la fel de bine indiferent de mediu. Ulcer gastric: pierderea de substanţe prin mucoasa gastrică. Ulcer varicos: ulcer al gambei, adesea legat de varice. Slabă tendinţă de cicatrizare. Ulcer: pierderea de substanţă din căptuşeala cutanată sau mucoasă care nu manifestă tendinţa de a se cicatriza. Umori: sunt în număr de patru: albă, galbenă, roşie şi neagră. Unguent: remediu cu consistenţă păstoasă pentru uz extern. Uremie: toxine în sânge pe care rinichii nu le mai elimină normal din(vezi cauza unei insucienţe renale; creşterea cantităţii de uree din sânge Azotemie). Uricemie: exces de acid uric în sânge. Uricolitic: care dizolvă acidul uric. În legătură cu guta, insucienţa renală, afecţiunile măduvei osoase. Poate  datorată şi unei alimentaţii grase şi bogate în purine (carne, mezeluri, scrumbii), excesului de alcool. Urobilinurie: prezenţa urobilinei în sânge. Urticarie: din cauza alergiilor, alimentaţiei, medicamentelor, paraziţilor, şocuri emoţionale. V

Vaginalită: inamaţia tunicii vaginale a testiculului. Vaginism: contracţie spasmodică a muşchilor constrictori ai vaginului. Vaginită: inamaţia mucoasei vaginului.

Anexe

455

Varice: dilatarea permanentă a unei vene, în principal la nivelul picioarelor sau anusului (hemoroizi). Vasoconstrictor: care diminuează diametrul vaselor sanguine prin contracţia brelor care sale creşte musculare şi poate provoca paloarea. Vasodilatator: diametrul vaselor sanguine şi poate provoca roşeaţa. Venin negru: bila neagră sau umoare neagră, melancolie, ea este reţinută de splină; elementul pământ. Vergeturi: striaţii cutanate datorate unei întinderi exagerate a pielii. Vermifug: care combate şi elimină viermii intestinali. Vezicant sau vezicator: care provoacă băşici pe piele; rubeant sau revulsiv violent. Vitiligo: afecţiune cutanată caracterizată de zone decolorate. Vivace (plantă): plantă ce trăieşte mai mulţi ani. Vomitiv: vezi emetic. Vulnerar: care stimulează circulaţia şi vindecarea rănilor. Z

Zona: dureri violente de-a lungul traiectelor nervoase care pot persista şi după dispariţia veziculelor. Virus înrudit cu cel al varicelei.

456


Index de identificare unitară prin radiestezie1 coada şoricelului, lumânărică, limba mielului, iarba neagră, osu iepurelui, strugurii ursului, coacăz (frunze), coacăz (fructe), mărar, nalbă, harpagophytum, dungăreaţă, porumb, smirnă, pareira brava, saschiu, ardei iute, propolis, salvie, gălbeneaua, sclipet. Abces cald: coada şoricelului, lumânărică, limba mielului, iarba neagră, osu iepurelui, strugurii ursului, coacăz (frunze), coacăz (fructe), mărar, nalbă, harpagophytum, dungăreaţă, porumb, smirnă, pareira brava, saschiu, ardei iute, propolis, salvie, gălbeneaua, sclipet. Abces dentar: coada şoricelului, gălbeneaua. Abces rece: coada şoricelului, gălbeneaua. Acnee: brusture, varga-ciobanului, morcov (planta întregă), lăsni-cior, schinduf, cuişoare, hamei, nuc, ceapă, trei fraţi pătaţi, saschiu, păpădie, ridiche de iarnă, gălbeneaua. Acufene: bălbişă, mărar, ginko biloba, vâsc, roiniţă. Adenită: nuc. Aerogastrie: mărar, anason, busuioc, romaniţă, chimion, conduAbces:

rango, coriandru, fenicul, cuişoare, amăreală, pătlagină, salcâm, verbină.mentă, portocal (ori), oregano, Afecţiuni pulmonare: limba mielului, morcov (planta întreagă), nalbă mare, muira puama, cebarea, ridiche de iarnă, saw palmetto. Afonie: arnică, echinaceea, brâncuţă, genţiană, nalbă, propolis, lemn dulce, podbal. Agitaţia la copii: fumariţă, hamei. Agitaţie: vinariţă, ovăz, bălbişă, vâsc, cola, lavandă, silnic, ghizdei, muşeţel, roiniţă, portocal (ori), polen, tei (frunze şi ori), verbină. Agregare plachetară: arnică.

Anexe

457

Alăptare: măceş, ciumărea, sunătoare, polen. Albuminurie: scorţişoară, măceş, varga de aur (solidago), bătrâniş. morcov, armurariu, chrysantellum americanum. Alcoolism: Alergie: porumb, pătlagină. Alopecie: lucernă, bambus, brusture, polen, barba ursului. Amenoree: absint, coada şoricelului, angelică, brânca ursului, lu-mânărică, traista ciobanului, romaniţă, morcov, chimion, bălbişă, schinduf, ienupăr, muşcată, harpagophytum, hamei, urzică moartă, muşeţel, trifoi de baltă, nuc, pareira brava, margaretă, rozmarin, salvie, gălbenea, varga de aur, viţă de vie. Amigdalită: arnică, genţiană. Amnezie: ginseng siberian, ginseng, romaniţă. Anchilostom: morcov, gotu kola, măceş, echinacea, tarhon, eucalipt, mărar, muşcată, lapacho, sunătoare, nucă, cimbru, salcie albă, valeriană, verbină, viţă de vie. Anemie: coada şoricelului, creţişoară, angelică, anghinare (frunze), brânca ursului, sfeclă roşie, romaniţă, morcov, coacăze (fructe), hasmaţuchi, spanac, cicoare sălbatică, chrysantellum americanum, lăsnicior, fumariţă, ienupăr, hamei, lapacho, nuc, urzică vie, pareira brava, piperul bălţii, saschiu, cebarea, pătlagină, barba ursului, propolis, hrean,pătrunjel, săpunariţă, tei (frunze şi fructe). Angină (orl): lumânărică, limba mielului. Angină pectorală: talpa gâştei, rostopască, măsline, pareira brava, valeriană. Angoasă: coada şoricelului, talpa gâştei, creţişoară, lucernă, ovăz, bambus, brânca ursului, romaniţă, scorţişoară, chiparos, bălbişă, mac, schinduf, ghimpe, ginkgo biloba, ginseng, vâsc, hamamelis, hamei, ghizdei, măghiran, castan, nucşoară, pasioră, pătrunjel, saschiu, smilax, salvie, salcie albă, valeriană, verbină, viţă de vie. Anorexie: absint, coada şoricelului, aloe, ovăz, condurango, tur1meric, ienupăr, genţiană, hibiscus, hamei, isop, muşeţel, trifoi de baltă, sau prin orice alt mijloc de testare precum kineziologie, puls, diverse nuc, portocal (ori), Kiron, saschiu,Lecher). piper, polen. antene (Rod-master, Această listă de plante recomanscorţişoară, măceş, dracilă, frasin, pătrunjel, Anurie: date pentru ecare simptom a fost realizată pe baza rubriciivulturică, Indicaţii, barba ursului, sânziană. corespunzătoare ecărei plante fără a se ţine cont de datele rubricii RepereAritmie: în spagirie. păducel, mătură verde, măslin, pasioră.

458


Arsuri stomacale: mărar, busuioc, condurango, cuişoare, amăreală, pătlagină, salcâm. Arterioscleroză: usturoi, creţişoară, sfeclă roşie, coacăz (fructe), coacăz (frunze), rostopască, frasin, fucus, vâsc, sunătoare, ceapă, măslin, ceai verde, tei (auburn), tei (ori şi frunze), tuo cha. Artrită: varga-ciobanului, cireşe (cozi), pir, lămâiţă, roibă, ienupăr, orthosiphon, barba ursului, propolis, ridiche de iarnă, lemn dulce, creţuşcă, varga de aur, bătrâniş. Artroză: mesteacăn, coacăz (frunze), coacăz (fructe), vâsc, harpagophytum, urzică vie, trei fraţi pătaţi, barba ursului, creţuşcă. Ascaris: morcov (planta întreagă), gotu kola, măceş, echinacea, tarhon, eucalipt, mărar, lapacho, sunătoare, nuc, cimbru, calomr, cimbrişor de cultură. Ascită: osu iepurelui. Astenie: lucernă, arnică, anghinare (frunze), busuioc, brânca ursului, hrişcă, mesteacăn, cafea, scorţişoară, morcov (planta întreagă), coacăz (frunze), coacăz (fructe), mac, schinduf, năpraznic, cuişoare, hibiscus, hamei, cola, măghiran, muşeţel, nuci, pasioră, polen, rozmarin, cimbru, salvie, ceai verde, cimbrişor de cultură, valeriană. Astenie sexuală: brânca ursului, mesteacăn. Astm: usturoi, angelică, anason, lumânărică, limba mielului, scorţişoară, cardamon, morcov (planta întreagă), rostopască, chrysantellum americanum, droseră, brâncuţă, eucalipt, genţiană, vâsc, nalbă mare, isop, lavandă, silnic, măghiran, nalbă, sunătoare, muira puama, oregano, pareira brava, cebarea, pătlagină, amăreală, ridiche de iarnă, hrean, rozmarin, saw palmetto, cimbru, salvie, cimbrişor de cultură, podbal. Atonie generală: lucernă, ovăz. Azoturie: anghinare (frunze), brusture, scorţişoară, măceş, fumariţă, orthosiphon, vulturică, smilax, sânziană, bălbişă, ginkgo biloba, vâsc, hamamelis, castan sălbatic, roiniţă, smirnă, an (frunze), saschiu, coada şoricelului, viţă de vie. Blefarită: lucernă, anghinare (frunze) brânca ursului, mesteacăn, cafea, morcov (planta întreagă), coacăz (frunze), coacăz (fructe), mărar, schinduf, năpraznic, cuişoare, hibiscus, hamei, cola, măghiran, an (frunze), polen, rozmarin, cimbru, salvie, ceai verde, cimbrişor de cultură, valeriană.

Anexe

459

Blenoragie: buchu, strugurii ursului, scorţişoară, măceş, lavandă, varga de aur. Botricefaloză: morcov (planta întreagă), gotu kola, măceş, echinacea, eucalipt, mărar, năpraznic, lapacho, sunătoare, nuc, cimbru,tarhon, calomr, cimbrişor de cultură. Bronho-pneumonie: mătură verde, isop, pin. Bronşită: usturoi, angelică, anason, lumânărică, limba mielului, buchu, scorţişoară, cardamon, morcov (planta întreagă), rostopască, chrysantellum americanum, chiparos, droseră, echinacea, brâncuţă, eucalipt, genţiană, vâsc, nalbă mare, isop, dan, lavandă, silnic, măghiran, nalbă, sunătoare, muira puama, ceapă, oregano, pareira brava, panseluţă, cebarea, pin, pătlagină, piper, amăreală, ridiche de iarnă, hrean, lemn dulce, rozmarin, saw palmetto, cimbru, salvie, salcie albă, soc negru, lămâiţă, cimbrişor de cultură, podbal, violetă. Bufeuri de căldură: valeriană. Calculi biliari: pin. Calculi renali: ilice, roibă, sunătoare, pareira brava, varga de aur. Cancer: condurango, ilice, vâsc, lapacho, castan sălbatic, sunătoare, păpădie. Capilare (fragile): chiparos. polen, hrean. armurariu, mac, vâsc, muşeţel, nucşoară, Carenţe: creţişoară, Cefalalgie: vulturică, rozmarin, valeriană. Celulită: mesteacăn, cruşin, gotu kola, fucus, orthosiphon, vulturică, păpădie, creţuşcă, tei. Chist: sunătoare. Circulaţia sângelui: coada şoricelului, creţişoară, arnică, anghinare (frunze), brânca ursului, coacăz (fructe), chrysantellum americanum, lăsnicior, fumariţă, ienupăr, ginkgo biloba, pareira brava, piperul bălţii, saschiu, cebarea, barba ursului, propolis, săpunariţă, tei. Cistită: arnică, traista ciobanului, iarbă neagră, buchu, osu iepurelui, strugurii ursului, scorţişoară, cireşe (cozi), cicoare sălbatică, pir, măceş, eucalipt, mărar, roibă, ienupăr, urzică moartă, porumb, sunătoare, an (frunze), orthosiphon, urzică vie, pareira brava, parachelniţă, vulturică, pin, barba ursului, propolis, creţuşcă, saw palmetto, salcie albă, cimbrişor de câmp, varga de aur (solidago), bătrâniş.

460


Cloroză: hasmaţuchi. Coleocistită: arnică, cicoare sălbatică. Colesterolemie (hiper): usturoi, anghinare (frunze), păducel, sfeclă chrysantellum americanum, ginseng, guggul,roşie, harpagophytum, ceapă, păpădie, curcumă, pătlagină,schinduf, smilax, gălbenea, ceai verde de China, tuo cha, varga de aur (solidago). Colibaciloză: scorţişoară, măceş, an (fructe), vulturică, varga de aur (solidago). Colici intestinali: nucşoară. Colită: badian, lumânărică, romaniţă, chrysantellum americanum, lămâiţă, tarhon, mărar, nalbă mare, hamei, hamei, nalbă, pătlagină, cimbru, sclipet. Colostază hepatică: fumariţă. Congestie cerebrală: creţişoară, coacăz (fructe), saschiu. Conjunctivită: lecernă, anghinare (frunze), brânca ursului, mesteacăn, cafea, morcov (planta întreagă), coacăz (frunze şi fructe), hasmaţuchi, mărar, schinduf, muşcată, cuişoare, hibiscus, hamei, cola, măghiran, an (frunze), polen, rozmarin, cimbru, salvie, ceai verde, cimbrişor de câmp, valeriană. Constipaţie: absint, aloe, busuioc, mesteacăn, cruşin, spanac, fucus, nalbă, urzică vie, păpădie, pătlagină, ridiche neagră, lemn dulce, siminiche, ştevie. Contuzie: coada şoricelului, creţişoară, arnică, coacăz (fructe), Convalescenţă: ovăz, morcov (planta întreagă), coacăz (frunze şi fructe), măceş, damiană, ginseng, schinduf, fucus, genţiană, hamei, cola, trifoi de baltă, polen, lămâiţă. Coriza: usturoi, lumânărică, mesteacăn, limba mielului, cardamon, echinacea, tarhon, genţiană, isop, ceapă, trei fraţi pătaţi, pin (muguri), pătlagină, soc negru, violetă. Crampe musculare: talpa gâştei, brânca ursului, harpagophytum, castan sălbatic. Crampe stomacale: busuioc. Cuperoză: hamamelis, an (frunze), viţă de vie. Cură de slăbire: cruşin, cireşe (cozi), schinduf, hibiscus, orthosiphon, vulturică, ceai verde. Degerătură: gălbenea.

Anexe

461

Demineralizare: lucernă, bambus spinos, sfecă roşie, hrişcă, mesteacăn, fucus, polen, barba ursului. Depresie nervoasă: ginseng, ghizdei, măghiran, sunătoare, valeriană. Dermatoze: anghinare (frunze), brusture, varga-ciobanului, gotu kola, pir, lăsnicior, fumariţă, năpraznic, ridiche de iarnă, lemn dulce, smilax, săpunariţă, salvie. Diabet: anghinare (frunze), brusture, varga-ciobanului, gotu kola, pir, lăsnicior, fumariţă, năpraznic, ginseng, lapacho, mur, an (frunze şi fructe), nuc, ceapă, orthosiphon, coada şoricelului, sclipet. Digestie dicilă: vinariţă. Dismenoree: coada şoricelului, creţişoară, brânca ursului, lumâ-nărică, traista ciobanului, morcov (planta întreagă), chimion, bălbişă, tarhon, schinduf, ienupăr, năpraznic, harpagophytum, hamei, urzică moartă, castan sălbatic, muşeţel, trifoi de baltă, pareira brava, margaretă, pătrunjel, smilax, salvie, gălbenea, calomr, varga de aur (solidago), viţă de vie. Dispepsiehiperstenică:romaniţă, scorţişoară, mentă, trandar roşu. Dispepsie hipostenică: absint, chimion, isop. Disurie: scorţişoară, măceş, varga de aur (solidago). Dizenterie: creţişoară, brânca ursului, lumânărică, traista ciobanului, iarbă negră, scorţişoară, morcov (planta întreagă), coacăz (frunze şi fructe), chimion, măceş, chiparos, lăsnicior, mărar, ghimbir, lavandă, silnic, mur, nucşoară, an (frunze şi fructe), ceapă, urzică vie, pareira brava, vulturică, ardei iute, cebarea, pătlagină, trandar roşu, salcie albă, ceai verde, sclipet, varga de aur (solidago), bătrâniş, viţă de vie. Drenaj: parachelniţă, păpădie. Eczemă: brusture, varga-ciobanului, lăsnicior, fumariţă, nuc, urzică vie, trei fraţi pătaţi, saschiu, păpădie, amăreală, ridiche neagră, smilax, gălbenea. Edeme: coacăz (frunze şi fructe), ghimpe, fumariţă, ginko biloba, hamamelis, castan sălbatic, an (frunze), viţă de vie. Emzem pulmonar: isop, podbal. Emotivitate: talpa gâştei, chimion, mac, harpagophytum, cola, muşeţel, roiniţă, podbal. Enterită: creţişoară, busuioc, brânca ursului, tarhon, năpraznic,

462


nalbă mare, lapacho, castan sălbatic, nalbă, an (frunze şi fructe), salcâm, cimbru, sclipet, varga de aur (solidago). Epilepsie: valeriană.

Eretism genital: saw pir,palmetto. năpraznic. Erupţii cutanate: Faringită:arnică, echinacea, brâncuţă, genţiană, propolis, lemn dulce. Febră: absint, mesteacăn, cireşe (cozi), eucalipt, genţiană, silnic, smirnă, vulturică, piper, hrean, salcie albă, gălbenea, soc negru, podbal. Ficat (insucienţă hepatică): anghinare, coacăz (frunze şi fructe), trifoi de baltă, sunătoare, păpădie, propolis. Fisuri anale: varga-ciobanului. Fisuri: condurango, sunătoare. Flebită:usturoi, vinariţă, chiparos, ghimpe, hamamelis, alun, viţă de vie. Frigiditate: brânca ursului, mesteacăn, damiană, lămâiţă. Furuncul: lumânărică, fumariţă. Gastralgie: absint, mărar, busuioc, romaniţă, condurango, tarhon, cuişoare, mentă, portocal (ori), amăreală, pătlagină, salcâm, valeriană. Gastroenterită: creţişoară, busuioc, brânca ursului, năpraznic, nalbă mare, lapacho, castan sălbatic, nalbă, salcâm, cimbru, sclipet. Gât: lumânărică, limba mielului. condurango, măceş, ghimbir, roiniţă, polen. mentă, Graviditate: Greţuri: anason, condurango, ghimbir, lichen de Islanda, nucşoară, vulturică. Gripă: cardamon, eucalipt, mentă, creţuşcă, salcie albă, soc negru, usturoi, angelică, lumânărică, măceş, echinacea, ginseng siberian, genţiană, dan, lavandă, silnic, ceapă, parachelniţă, vulturică, polen, propolis, lemn dulce. Guşă simplă: fucus. Gută: anghinare (frunze), brusture, mesteacăn, iarbă neargră, osu iepurelui, strugurii ursului, varga-ciobanului, coacăz (frunze şi fructe), cireşe (cozi), rostopască, pir, lăsnicior, dracilă, mărar, ilice, frasin, fucus, mătură verde, urzică moartă, porumb, sunătoare, nuc, orthosiphon, urzică vie, trei fraţi pătaţi, pătrunjel, vulturică, păpădie, propolis, hrean, creţuşcă, smilax, săpunariţă, salcie albă, tei, varga de aur (solidago), bătrâniş. Guturai de fân: mesteacăn, tarhon, trei fraţi pătaţi, pătlagină.

Anexe

463

Halenă fetidă: anason, scorţişoară, mentă, lemn dulce. Hematurie: scorţişoară, măceş, pareira brava, cebarea, varga de aur. Hemolie: coada şoricelului, creţişoară, arnică, anghinare, brânca ursului, coacăz (fructe), chrysantellum americanum, lăsnicior, fumariţă, mătură verde, ienupăr, pareira brava, piperul bălţii, saschiu, cebarea, barba ursului, propolis, săpunariţă, tei. Hemoragie: lucernă, măceş, năpraznic, hamamelis, mur, urzică vie, piperul bălţii, pătlagină, trandar roşu, sclipet. Hemoroizi: coada şoricelului, arnică, traista ciobanului, coacăz (frunze şi fructe), gotu kola, armurariu, pir, chrysantellum americanum, chiparos, dracilă, piciorul cocoşului, ghimpe, mătură verde, ginkgo biloba, hamamelis, urzică moartă, castan sălbatic, mur, an (frunze), urzică vie,dulce, pareira piperul bălţii, ardei iute, cebarea, barbaalun, ursului, lemn viţăbrava, de vie. Hepatită virală: curcumă. Hepatomegalie: anghinare (frunze), cocăz (frunze şi fructe), trifoi de baltă, păpădie, propolis. Hernie: vulturică. Herpes: dracilă, ienupăr, smilax. Hidropizie: varga-ciobanului, creţuşcă. Hiperhidroză: salvie.

Hipertensiune arterială: păducel, morcov (planta întreagă), hasmaţuchi, măghiran, saschiu. Îmbătrânire: ginkgo biloba, ginseng, vâsc, pasioră, polen. Icter: morcov (planta întreagă), cireşe (cozi), rostopască, pir, curcumă, ghimpe, fumariţă, lichen de Islanda, păpădie, curcumă. Impetigo: nuc, trei fraţi pătaţi. Impotenţă: brânca ursului, mesteacăn, chrysantellum americanum, damiană, ginseng siberian, ghimbir, ginseng, muira puama, saschiu, pin, cimbru, lămâiţă. Inapetenţă: schinduf. Indigestie: aloe, curcumă. Infecţii: brusture, busuioc, echinacea, piciorul cocoşului, năpraznic, lapacho, pătlagină, propolis, smilax. Insomnie: angelică, vinariţă, ovăz, romaniţă, mac, hamei, lavandă, ghizdei, măghiran, roiniţă, sunătoare, portocal (ori), pasioră, vulturică, polen, tei (frunze şi ori), valeriană, verbină.

464


Insucienţă cardiacă: cafea, porumb. Insucienţă respiratorie: isop, rozmarin, podbal. Isterie: nucşoară, pasioră, valeriană. măceş,mărar, ciumărea, polen.polen, verbină. Lactaţie Lactaţie (hiper): (hipo): măceş, ciumărea, Laringită: angelică, anason, arnică, lumânărică, limba mielului, cardamon, morcov (planta întreagă), bărboaţă, chiparos, droseră, echinacea, brâncuţă, eucalipt, genţiană, nalbă mare, isop, lavandă, lichen de Islanda, silnic, măghiran, nalbă, muira puama, an (frunze), portocal (ori), oregano, trei fraţi pătaţi, cebarea, pătlagină, piper, amăreală, propolis, ridiche neagră, lemn dulce, saw palmetto, cimbrişor de câmp, cimbrişor de cultură, podbal, violetă. Leucopenie: coada şoricelului, creţişoară, arnică, anghinare, brânca ursului, coacăz (fructe), chrysantellum americanum, lăsnicior, fumariţă, ienupăr, pareira brava, piperul bălţii, saschiu, cebarea, barba ursului, propolis, săpunariţă, tei (frunze şi ori). Leucoree: coada şoricelului, creţişoară, brânca ursului, lumânărică, traista ciobanului, buchu, strugurii ursului, morcov (planta întreagă), chimion, măceş, schinduf, ienupăr, năpraznic, harpagophytum, hamei, isop, urzică moartă, muşeţel, trifoi de baltă, nuci, nuc, pareira brava, mar-garetă, roşu, salvie, coada-cocoşului, gălbenea, sclipet, varga de aur,trandar viţă de vie. Leziuni: creţişoară, arnică, gotu kola, bălbişă, ghimbir, porumb, sunătoare, smirnă, nuci, pătlagină, gălbenea, sclipet. Limfatism: hasmaţuchi. Lipotimie: usturoi, anason, ginseng, ginkgo biloba, vâsc, lavandă, roiniţă, oregano, saschiu, rozmarin, tei (frunze şi ori), valeriană. Litiază biliară: vezi calculi biliari. Litiază urinară sau renală:vezi calculi renali. Lumbago: bătrâniş. Mastită: sunătoare. Menopauză: coada şoricelului, talpa gâştei, creţişoara, lucernă, bambus, romaniţă, scorţişoară, chiparos, bălbişă, schinduf, ghimpe, ginkgo biloba, ginseng, vâsc, hamamelis, hamei, castan sălbatic, pasioră, pătrunjel, smilax, salvie, salcie albă, valeriană, viţă de vie. Menoragie: traista ciobanului, năpraznic, varga de aur.

Anexe

465

Menstruaţie: coada şoricelului, creţişoară, arnică, anghinare (frunze), brânca ursului, lumânărică, traista ciobanului, morcov, coacăz (fructe), chrysantellum americanum, chimion, lăsnicior, schinduf, fumariţă, ienupăr, năpraznic, harpagophytum, hamei, urzică moartă, muşeţel, trifoi de baltă, pareira brava, margaretă, piperul bălţii, saschiu, cebarea, barba ursului, propolis, săpunariţă, salvie, gălbenea, tei (frunze şi ori), varga de aur, viţă de vie. Meteorism: usturoi, mărar, angelică, anason, romaniţă, coriandru, chimion, ghimbir, dan, mentă, an (fructe), ceapă, salcâm, cimbru, cimbrişor de câmp. Metrită: coada şoricelului, brânca ursului, lumânărică, traista ciobanului, morcov (planta întreagă), chimion, schinduf, ienupăr, năpraznic, harpagophytum, hamei, urzică baltă, nuc, pareira brava, margaretă, salvie, moartă, gălbenea,muşeţel, sclipet, trifoi varga de de aur, viţă de vie. Metroragie: coada şoricelului, brânca ursului, lumânărică, traista ciobanului, buchu, morcov (planta întreagă), armurariu, chimion, chiparos, dracilă, schinduf, ienupăr, năpraznic, hamamelis, harpagophytum, hamei, urzică moartă, muşeţel, trifoi de baltă, pareira brava, margaretă, piperul bălţii, ardei iute, cebarea, barba ursului, salvie, gălbenea, varga de aur, viţă de vie.

Migrenă: angelică, anason, cafea, romaniţă, rostopască, fumariţă, lavandă, lichen de Islanda, măghiran, muşeţel, roiniţă, mentă, trifoi de baltă, portocal (ori), oregano, margaretă, piperul bălţii, propolis, rozmarin, tei (alburn), tei (frunze şi ori), violetă. Naştere: talpa gâştei, morcov (planta întreagă), mătură verde, harpagophytum, pareira brava, pătrunjel. Negi: rostopască. Neurastenie: măghiran, valeriană. Nevralgie: coada şoricelului, talpa gâştei, creţişoară, arnică, bambus, busuioc, morcov (planta întreagă), coacăz (fructe), bărboaţă, echinacea, bălbişă, mac, tarhon, piciorul cocoşului, ghimpe, frasin, fumariţă, mătură verde, năpraznic, ginkgo biloba, vâsc, hamamelis, harpagophytum, lapacho, porumb, măghiran, roiniţă, smirnă, an (frunze), orthosiphon, urzică vie, pareira brava, pasioră, pătrunjel, saschiu, pătlagină, propolis, ridiche de iarnă, creţuşcă, salcie albă, verbină, viţă de vie.

466


Obezitate: coacăz (frunze şi fructe), gotu kola, fucus, guggul, orthosiphon, ceai verde. Oboseală intelectuală: ginseng. lucernă, anghinare, mesteacăn, cafea, morcov,Ochi: coacăz (frunze şi fructe),brânca mărar,ursului, schinduf, năpraznic, cuişoare, hibiscus, hamei, cola, măghiran, an (frunze), polen, rozmarin, cimbru, salvie, ceai verde, cimbrişorul de cultură, valeriană. Osteită: bambus. Otită: mărar. Otrăvire: cafea. Oxiuroză: absint, morcov (planta întreagă), gotu kola, măceş, echinacea, tarhon, eucalipt, mărar, genţiană, năpraznic, lapacho, sunătoare, nuc, cimbru, calomr, cimbrişor de cultură. Palpitaţii cardiace: talpa gâştei, vinariţă. Paludism: absint. Panariţiu: lumânărică. Paralizie (sechele): măghiran. Păduchi: sunătoare, oregano, piperul bălţii, lemn dulce. Păr: lucernă, bambus, brusture, polen, barba ursului. Păr încărunţit: lucernă, bambus, brusture, polen, barba ursului. cola. Perioada Piele: osuexamenelor: iepurelui, varga-ciobanului, chimion, fumariţă, hamamelis, an (frunze), nuc, ceapă, pătrunjel, propolis, gălbenea, ceai verde, viţă de vie. Pişcătură de insectă: gotu kola, ceapă. Pitiriazis: năpraznic, nuci. Pletoră-obezitate: lăsnicior, fumariţă. Pleurezie: limba mielului, morcov, mătură verde, nalbă mare, isop, sunătoare, muira puama, cebarea, ridiche de iarnă, saw palmetto, violetă. Pregătirea examenelor: polen. Probleme ginecologice: traista ciobanului, urzică moartă. Prostată (hipertroere): polen. Prurit: fumariţă, trei fraţi pătaţi, ceai verde. Psoriazis: lumânărică, mesteacăn, varga-ciobanului, lăsnicior, trei fraţi pătaţi, amăreală, smilax.

Anexe

467

Rahitism: nuci. Râie: ovăz, limba mielului. Rău de călătorie: ghimbir, mentă. anghinare,iarbă brusture, ursului,strugurii lumânărică, Reumatism: mesteacăn, limba mielului, neagră,brânca osu iepurelui, ursului, varga-ciobanului, chimion, coacăz (frunze şi fructe), cireşe (cozi), rostopască, pir, lămâiţă, lăsnicior, dracilă, mărar, ghimpe, frasin, fucus, mătură verde, ienupăr, genţiană, ghimbir, guggul, vâsc, harpagophytum, urzică moartă, lapacho, porumb, sunătoare, nuc, orthosiphon, urzică vie, parachelniţă, trei fraţi pătaţi, pătrunjel, vulturică, păpădie, pătlagină, piper, barba ursului, propolis, hrean, creţuşcă, smilax, săpunariţă, salcie albă, coada-cocoşului, tei, varga de aur, bătrâniş. Reumatism articular acut: creţuşcă. Rinichii şi aparatul urinar: scorţişoară, măceş, dracilă, varga de aur. Rinofaringită: genţiană. Salpingită: coada şoricelului, brânca ursului, lumânărică, traista ciobanului, morcov, chimion, schinduf, ienupăr, năpraznic, harpagophytum, hamei, urzică moartă, muşeţel, trifoi de baltă, pareira brava, margaretă, salvie, gălbenea, varga de aur, viţă de vie. Sânge: coada şoricelului, creţişoară, arnică, anghinare, brânca ursului, coacăz (fructe), ienupăr, ginkgo biloba,chrysantellum pareira brava,americanum, piperul bălţii,lăsnicior, saschiu,fumariţă, cebarea, barba ursului, propolis, săpunariţă, tei (frunze şi fructe). Sâni: sunătoare. Sâni (reîntărire): sunătoare. Scarlatină: limba mielului. Sciatică: tarhon, sunătoare. Scolioză: bambus. Scorbut: coacăz (fructe), hrean. Seboree: brusture. Secreţii lactate: verbină. Sinuzită: eucalipt, oregano, pătlagină, lămâiţă. Sistemul imunitar: arnică, lapacho. Sistemul neurovegetativ: cimbrişorul de cultură. Spargerea vaselor de sânge: peraira brava, piperul bălţii, cebarea, barba ursului.

468


Spasmolie: tarhon, pasioră. Sport: ghimbir, cola, mentă. Stomac: usturoi, mărar, anason, busuioc, rozmarin, condurango, coriandru, chimion,cimbru, ghimbir, cuişoare,dedan, pătlagină, salcâm, cimbrişor câmp.mentă, ceapă, amăreală, Stomatită: smirnă, hrean. Stres: vinariţă, echinaceea, ginseng siberian, ginseng, lavandă, roiniţă, valeriană. Sufocare: nucşoară. Sughiţ: mărar, anason, tarhon. Tabagism: eucalipt, violetă. Tahicardie: vâsc, ghizdei, portocal (ori). Tensiune arterială: păducel, morcov, hasmaţuchi, măghiran, saschiu. Torticolis: coada şoricelului, talpa gâştei, creţişoară, arnică, morcov, coacăz (fructe), bălbişă, mătură verde, ginkgo biloba, vâsc, hamamelis, harpagophytum, roiniţă, smirnă, an (frunze), pareira brava, pătrunjel, saschiu, viţă de vie. Traheism: podbal. Traumatism: talpa gâştei, arnică, hamamelis. barbalimba ursului, trandar roşu. lavandă, Tuberculoză pulmonară: lumânărică, mielului, droseră, Tuse convulsivă: oregano, amăreală. Ulcer gastroduodenal: mărar, busuioc, morcov, condurango, genţiană, cuişoare, muşeţel, amăreală, pătlagină, salcâm. Ulcer varicos: coada şoricelului, armurariu, condurango, chiparos, lapacho, castan sălbatic, sunătoare, viţă de vie. Urechi: mărar. Urticarie: pir, fumariţă, năpraznic, ridiche de iarnă. Varice: creţişoară, traista ciobanului, gotu kola, armurariu, chrysantellum americanum, chiparos, ghimpe, mătură verde, ginkgo bilo-ba, hamamelis, urzică moartă, castan sălbatic, an (frunze), alun, viţă de vie. Vedere (slăbirea vederii): lucernă, anghinare, brânca ursului, mesteacăn, cafea, morcov, coacăz (frunze şi fructe), mărar, schinduf, năpraznic, cuişoare, hibiscus, hamei, cola, măghiran, an (frunze),

Anexe

469

polen, rozmarin, cimbru, salvie, ceai verde, cimbrişorul de cultură, valeriană. Vergeturi: creţişoară. morcov,lapacho, gotu kola,sunătoare, măceş, echinacea, tarhon, calomr, eucalipt, Viermi: mărar, năpraznic, nuci, cimbru, cimbrişorul de cultură. Vomă: mărar, anason stelar, busuioc, droseră, lichen de Islanda, roiniţă, an (frunze), pareira brava, piperul bălţii, cebarea, sclipet.

470


Bibliografie Anonim - Aurea Catena Homeri sau Nature dévoilée (Dervy)

Pharmacie du Bon Dieu Bardeau - La (Stock) BernardetF.M. - Phyto-Aromathérapie pratique (Dangles) Binet C. - Oligo-éléments et Oligothérapie (Dangles) Bouche P. - Les mots de la médecine (Belin) Boucherle A., Josserand L. - Des mots pour la pharmacie (Ed. de Santé) Bouquet A., Debray M. Plantes médicinales de la Cote d’Ivoire (Orstom) Cazin F. J. - Traité pratique et raisonné des plantes médicinales indigènes (Ed. de l’Envol) Ceron T. - Spagyria, santé et équilibre pour l’esprit, l’àme et le corps; Phyto-Spagyrie, une médecine qui aime l’homme; SphinxGrande pyramide, l’Alchimie intérieure; La Silencieuse Coincidence - la maison de médecine (Ed. Col du Feu) Conservatorul oraşului Geneva - De la plante au médicament Crollius O. - Traicté des Signatures (Arche) Daems W. F. - L’homme et les plantes (Publications Weleba) des plantes qui guérissent (Larousse) Debuigne - Dictionnaire Deglos A. G. - Les merveilleux secrets des plantes (Andrillon) Delaveau P. - La mémoire des mots (Louis Pariente) Dogna M. - Manuel du nouveau thérapeute (Tredaniel) Dorvault - L’Ofcine (Vigot 1948) Dr. Pamplona-Roger - Guide des plantes médicinales (Ed. Vie et Santé) Duraffourd C., D’Hervicourt L., Lapraz J. C. - Cahiers de Phytothérapie clinique (Masson) Elixalp (Brochures) - L’Alchimie végétale des Anciens; La Dynamique des 5 Mouvements Ettmuller M. - Nouvelle chymie raisonnée (1693)

Ferrari J. P. - Dictionnaire étymologique de la ore française (Lechevalier) Fort G. - Guide de traitement par les plantes médicinales et phytocosmétologie (Heures de France)

Diagrame: Unităţi spagirice

Diagrame utilizate pentru determinarea prin radiestezie sau alte mijloace spagirice specifice bolilor a tratamentului

471

472


e c i r i g a p s e ir x il e 0 8 1

r o t a ic d n I

e ec a i xe l iri re S p ga mp o s C

3

air eS ec ex iri el ga p p mo s C

2 1 ai r e

S eci ri exel gaps p mo C


473

4 1 C P S S N A R T A V L A M

3 1 C S S O O T R S T E S G A I A HT D G 2 NE 1 C M -

S O G I

XE LP

5

4

3

M 11C

MOC A CI L EG AF U NA RA T EB 01 CN AP 9

0 5

2

i z e p e z o d e d l u r ă m u N

0 1

7

3

1

C

C r o t a ic d n I

RADIX C7 BIL-C

US MARIN RO S

X LE P M

E PL EX A R L M P TA O M C5 C CO S US U T N PI YP L 4 C CA S U O E L A C3 IT O XC

5 1

5 1

S ORUP ED 8 C

EPA C6 H

0 2

C

X

1 2

3

4

5

6

7

O M

2V C

1

STI

S 0 1

5 1

0 2

ă z o d e r a c e if a l ir u t ă c i p e d l u r ă m u N

e li z n î i u l u t n e m a t a rt a t a r u D

474


8 2 C P S S O N M O S

7 2 C S 6 2 O C X P E S L X O E H TL C

42 C

52 C C I N OT

XE LP M OC

0 5

5

4

E V S

3

R E B I ZN IZ

2


r o t a ic

MUC I TI RT

d n I

EX IS COMPL AS S

C1

S MO E 9H

R AT M 8 C1

1

2

IX

C

SP

17

EN M

O

PO

S SI

7

5

1

LEX OS COMP C21 DIUR

C

0 1

3

SY C

C 20

5 1

u D 1

XI 32 C RT XEL EI RA PM OC P C IT 22 C XE L P MOC

0 2

le i z în i u l u t n e m a t a tr a t a r

SP

G

IN

G K

O

O C

P M

LE

X

3

S IO S N E TIS B

C16

5 1

P

4

5

6

7

0 1

HI 5 1

C

0 2



UX L F YG A SP

475

UL XIR C ELI I GIR SPA N DI LE URI B R E IE DEZ E U S

0 5

5

4

3

2


0 2

5 1

0 1

7

5

S

A P

P U SY G

E Ţ E L

1

3

1

r o t a c i d n I

Ă Ţ R O F Y G A P S

1 2

3

4

N E R D -Y G AP S

5

6

7

RO LI NI G I R LU O , XELRI XI LE I U QA

0 1

5 1

0 2

ă z o d e r a c ie f a l ir u t ă c i p e d l u r ă m u N


476


A Ş I B L Ă B

I U L I E U R S P R S A U O C N A I A P B B S R R L A A U B S B

L U N A I D A AC B IN RA LU I

ET U I

0 5

5

4

U B M A B

3

2


1

0 1

7

3

1

E DR A

AEF AC E D

EL E R OB R

r o t a c i d n I

A

EA ANGHINAR

ICĂ ANGEL SO

A

5 1

5

RA RU MR A

LU I

A AN

0 2

N 1

LA EA R MĂ

2

3

UL N U AL

EA O L A

U IN AF

L

(

U FR

) ZE N

4

L U A

R (F

C U

) E T

5

6

7

T

FIN A

B

IN S

L U

0 1

5 1

0 2




477

P

Ă M C Â I M T C U A E N B L D A L U C Ă L S I S O U R R L R E A A U O M E P N I Ş A R O I I H A M C M R I LU O H U B C C NE L I M L M C I I E

AU AE RA BE C AP AE C

4

3

2

ĂLBATIC

L

d n I

UL 1

UL OC I SU BU

B

H UC

2

3

U

B

R

U

U ST

R

EL

4

E

R

Â

N

C

U

A Ţ C N

B B

RÂ

A

U

R

U S

L

U

I

5

6

7

N Ă B

RÂ T

IŞ

0 1

7

1

CARDA

CA

5 1

3

UL MON

F IR OM

0 2

5 1

r o t a ic

U I AE C

CASTANUL S

5

C T NA S Y R H C

H C

E DREV L

0 5


0 1

5 1

0 2


e il z n î i u l u t n e m ta a rt a t a r u D

478


A N A I M A D

L U N I F A D

A M U C R U C

E R A O Ş L I U U N I C Ş

0 5

5

4

U R C

AR A OŞ IŢ E L UR RC DN A I R OC

3

2


r o t a c i d n I

LUI

E) UNZ COADA EGRU (FRFRUCTE) N L U( Ă ZU C R A G CO NE L ZU ) CĂ A A LI E AU CO E ĂR

R CI

EA

7

5

3

LUI CELU ŞORI

UM

0 1

1

AL OC

CI

5 1

u D 1

OG NA RU DN OC

COADA-COCOŞU

0 2

le i z în i u l u t n e m a t a tr a t a r

ŞA

1

OZ (C

B IM C

L U R R C

IMB

R O IŞ

U

L

L

Ă

Â M

IO

S

IŞ IM C

BR

R O

L U

E D

U C

T L

R U

Ă

2

3

4

5

6

7

0 1

5 1

0 2

ă z o d e r a c e if la ir u t ă c i p e d l u r ă m u N


479

O G K N I G

L U I E D Z I H G

A L O K U T O G

G N E S N I G

0 5

5

EL EP M I H LU G R IB M IH MUT G YH PO GA PR AH ANA I

Ţ NE

4

3

2

F

G

r o t a ic

L USU

N FE

L

IC

1

UL

C EU

AL

2

UL T IP

0 1

7

5

3

d n I

UL

5 1

1

FUMARIŢA

U SIN A R

0 2

e il z n î i u l u t n e m a t a tr a t a r u D

1

G

AUAE NE BL Ă

FUC


O C

L U C

3

4

5

O R E A T E U C A LE A E IN R E H S C E RO

6

7

D

D

IL AC R

A

0 1

5 1

0 2


480


A N R E C U L

I U L A U D L N E E I A C L M L S I U A D A E B D L D M N I U L AV L N U A M N LU L E E L RO H IC C IN I L

OH CA PA L

0 5

5

4

3

2


SĂL

0 1

7

3

1

L UP OS I

r o t a ic

d n I

IENUPĂRUL

RĂ N EA G IARBA H

5 1

5 1

AŢI Â MĂL

AN RE

0 2

UL 1

L SU U SC BI I H

2

HI C ŢU A SM A H UL M HA

3

4

5

EI

A H

M

M A

E

S LI

6

7

G

U G UG

L

0 1

Â R G

UL 5 1

0 2


e il z n î i u l u t n e m ta a rt a t a r u D


481

E L I C U N

L U E C I R N A Z M A A R B P L Ă A N

A B L A N

L UL EŢ EŞ LU U RU M

0 5

5

N

4

3

M

AMA UP AR I U L UV

OC RO

2

0 1

7

5

1

M r o t a ic d n I

RDE

MĂTU

M

5 1

3

M

IENUPĂRUL

IN ĂSL

0 2

e il z n î i u l u t n e m a t a rt ta a r u D

1

L UNĂCA ET SE M

E RA V


UL 1

TA RE A RG MA AR R MĂ

2

M

ĂG

HI

N RA

UL

A M

L U C

FO LI A C

N IA N R

M

3

4

5

6

E ĂC

Ş A

A

U L

N ÂM

A IC R Ă

7

0 1

5 1

0 2

ă z o d e r a c e if la ir u t ă c i p e d l u r ă m u N

482


L U R E P I P

L U N I P

I

L U R I P

II Ţ L Ă B L U R E P I P

U L U Ş O C LU O LE C J

0 5

5

4

3

L U R O IC I P

NU RTĂP

ANI GA LT ĂP

2


1

r o t a ic d n I

PASIFLORA

VA BRA EIRA PAR

R

Ă OV

IŢA 1

L ZU

O

SU

0 1

7

5

1

L UL E CUDĂP

PA

5 1

3

AI D ĂPĂ P

E RN ACH

0 2

PU IE

O

L RE

2

UI

O TH R

S

IP

H

O

N

U

3

L

4

5

6

E R O

G

O N A Ş CU N

O

7

A R A C U N

L U

0 1

5 1

0 2

ă z o d e r a c e fi a l ir u t ă c i p e d l u r ă m u N

e il z n î i u l u t n e m a t a rt a t a r u D


483

A I VL A S

Ă BL A A I CL LU A MÂ S CL A L UN S IR AM ZO R AC SAP

OTS

O T T E M L A P

A G A R F I X A S

L U I H C S A S

A S

IL PS

4

3

2

d n I

RNĂ E IA D A 1 2

IUM

P

3

PO

R

4

BU M U

L

5

L A C O T R O P

0 1

7

5

1

r o t a ic

S LI

5 1

3

OR

PO O R

0 2

le i z în i u l u t n e m a t a tr a t a r u D

1

ROINIŢA

E ICH R ID

5

W

AŢI NA MOR

BA RO I

0 5


L U

6

7

N E P

L U

L A

OL P

DB O

0 1

5 1

0 2


484


A I V ET Ş

L U N I O E T H Ş R Â A G T

A P L AT

AE RA OT Ă I UL U NUS SR UII RU GU LU RT CA S NAP

)I ) R N O R L U F B I L Ş A ( E I Z E N T U R F ( I E T

0 5

5

4

3

2


X SMILA

HIA NIC I M SI IC

1 2

EC SF

LA

R

IE OŞ

SC

O

R

ŢI

ŞO

7

5

3

r o t a ic d n I

SMIRNA

LN SI

0 1

1

OS

UL

5 1

u D 1

S

UR GE N L U C

0 2

le i z în i u l tu n e m a t a rt a t a r

3

A

R

L C S

4

A

5

IP

E

T

6

L U

S

F U D IN CH

L U A

S

P Ă

A IŢ R

7

0 1

UN 5 1

0 2



485

A ŢI R A N I V

A N I B RE V

E I V E D A Ţ I V

R A O D E Z

A C I R U T L U V

0 5

5

4

LU CS ÂV RUA

ED

3

2


7

5

3

C- A GR AV r o t a c i d n I

USTUROIUL

IE CA V URZI

Ă ALB A CH

T

0 1

1

ANA I REL AV

O TU

5 1

u D 1

AG RA V

I UL UN AB O I

ICA URZ

0 2

le i z în i u l tu n e m a t a rt a t a r

F RI

U OI

L

DE

E TR

S

L Ă

IC 1 2

ŢI U I A Ş U T O L Ă R U IP N L U A AŢ

B

R IF

TĂ AL

T A B

D N A R T

F A

IR

T

A T IS RA

C

3

4

5

6

B IO

7

U Ş A P O T

L 0 1

OR 5 1

0 2


486


Girault L. - Kallawaya, guérisseurs itinérants des Andes (Orstom) Girre L. - La santé par les plantes (Ouest France) Grenant P., Moretti C, Jacqemin H. - Pharmacopées traditionnelles en Guyane (Orstom) Husemann F şi Wolff O - La médecine à l’image de l’homme (Ed.

Triades) Kabir - Le ls de Ram et d’Allah (Les Deux Oceans) Le Breton - Les clefs de la philosophie spagyrique (J. C. Brailly) Leclerc H. - Précis de Phytothérapie (Masson); Les epices (Masson) Leene H. - Les sept sceaux (Col du Feu) Leene M. şi H. - Origine et sagesse des chiffres(Col du Feu) Lemery N. - Cours de Chymie (1756); Dictionnaire universel des drogues simples (1733) Lieutachi P. - Jardin des savoirs, jardin d’histoire (Les Alpes de lumière, 05 Mane); Les simples entre nature et société(Epi, 05 Mane) Luu C. şi V. - Cours Imderplam, F-34130 Candillargues Manuila L., Manuila A, Nicoulin M. - Dictionnaire médical (Ed. Masson) Marié E. - La Médecine hermétique de Paracelse (Paracelse) Maveric J. - La Médecine hermétique des plantes (Ed. Bélisane)

suis (Les Deux Océans); A la source de la conNisargadatta - Je science (Les Deux Océans) Osmont A. - Plantes médicinales et magiques (Champs-Elysées 1944) Pagot J. - Le Caractère Philosophique (Chez l’auteur) Pancaldi A. - Alchimia practica (à paraitre aux Ed. Col du Feu) Paracelse - Oeuvres complètes (Ed. Traditionnelles); De natura rerum libri novem (Z. Palthenius 1605); Oeuvres médico-chimiques ou Paradoxes (Ed. Sebastiani) Paris R. R. şi Moyse H. - Matière médicale (Masson) Pelikan W. - L’homme et les plantes médicinales, 3 Tomes (Ed. Triades) Pinto R. - Manuel pratique d’homéopathie (Maloine) Platearus - Le livre des Simples Médecines (Vilo - Bibliothéque Nationale) Poletti A. - Fleurs et plantes médicinales (delachaux et Niestlé)

Bibliograe

487

Raynal-Roquea A. - La botanique redécouverte (Belin) Reader’s Digest - Secrets et vertus des plantes médicinales Requena Y. - Acupuncture et Phytothérapie, 3 Tomes (Maloine) „Thérapeutiques naturelles” Revista (feb/mar 1996), nr. 123 (iun/iul 1996) Nr. 102 (Ian 1993), nr. 121 Rhumelius J. Ph. - L’Antidote chymique (J. Huttner 1648) Riviere P. - La Médecine spagyrique (Savoir pour etre); La Médecine de Paracelse (Ed. Traditionnelles) Salle J. - Le totum en phytothérapie (Frison Roche) Schauenberg, Paris - Guide des plantes médicinales (Delachaux et Niestle 1977) Schroder - La Pharmacopée raisonnée (1698) Şcoala din Salerne - (J. B. Bailliere et Fils 1861) Sctrick L. - L’Oligothérapie exactement (Roger Jollois) Steiner R. - Oeuvres parues chez: Triades (Paris), Editions Anthroposophiques Romandes (Geneva), les Trois Arches (Chatou), Novalis (78362 Montesson) Valnet J. - Phytothérapie (Maloine) Van Hellemont J. - Compendium de Phytothérapie (APB) Vial B. - Dictionnaire affectif des plantes (Sauramps medical)

Von Bernus A. - Médecine et Alchimie (Ed. Ediru)

488


214 ELIXIRE ALCHIMICE

Recommend Documents