Coloana litologica Student:Ghinescu Eduard-Costin Grupa:201 A
Introducere Marea Neagra (Fig. 1) este o depresiune de forma elpitica, cu lungimea maxima de 1130 km si latimea maxima de 530 km. Bazinul pontic este unul din bazinele complexului tectonic tethysian, el Fig.1
insusi parte a orogenezei alpino-himalayene din care fac parte si muntii care marginesc Marea Neagra. Situata intre Europa si Asia, Marea Neagra are ca state riverane Romania, Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia si Bulgaria. Prin Stramtoarea Cherci Stramtoarea Cherci Marea Neagra comunica cu Marea Azov, iar prin Stramtoarea Bosfor cu Marea Marmara si prin Stramtoarea Dardanele cu Marea Egee, deci, cu Marea Mediterana.
Din punct de vedere hidrologic, Marea Neagra este un rest al Marii Sarmatice si prezinta o serie de caracteristici unice in lume: ape salmastre ( 16-18 grame de sare pe litru față de 34 -37 în alte mări
și oceane) sau lipsa curentilor verticali ceea ce conduce la o stratificare intre apele de suprafata, oxigenate, si cele adanci, lipsite in oxigen (euxinism). Despre originea Marii Negre au fost elaborate, de-a lungul timpului, mai multe ipoteze. In 1997 a fost lansata ipoteza Ryan-Pitman sau ipoteza potopului pontic. Conform autorilor, bazinul pontic adapostea acum zeci de mii de ani un lac de apa dulce (Lacul Pontic) al carui nivel era cu 180 de metri mai jos decat nivelul actual al marii (Fig.2), astfel incat
Fig.2
platforma continentala nu era acoperita de ape si adapostea primii agricultori europeni. Cand nivelul apelor oceanice si ale Mediteranei au depasit cota cea mai joasa a istmului Bosforului acestea s-au revarsat umpland catrastofal bazinul pontic doar in cateva luni, fortand astfel agricultorii sa isi paraseasca asezarile. Ipoteza Ryan-Pitman, desi cu foarte mare priza la public, este respinsa de majoritatea specialistilor. Printre cele mai acceptate, sprijinandu-se pe date obtinute din foraje in zonele de panta si cele profunde, atat in Marea Neagra, cat si in Marea Mediterana este ipoteza emisa in 1977 de Biju Duval, K. Derocout si X. Le Pichon. Acestia sunt de parere ca, prinsa intre doua platforme epiproterozoice (Platforma Est Europeana si Platforma Africano-Araba), Marea Neagra a fost influentata de evolutia acestor doua megacratoane.
Date Datele primite reprezinta carota K24 prelevata la data de 14.06.1994 din Marea Neagra, in zona medie a conului abisal al Dunarii (Fig.3) la adancimea de 1678 de metri.
Fig.3
Adancimea totala a carotei este de 257 de centimetri si descrie litologia fundului marii in zona mediana a conului abisal al Dunarii. Carota este impartita in opt intervale litologice, fiecare avand alaturata descrierea macroscopica.
Metodolog ie Pentru prelevarea probelor din substratul moale si realizarea unei
Fig.4
imagini litologice de ansamblu asupra sedimentelor neconsolidate se utilizeaza: dragajele, grefierele si carotierele. Carotierele sunt utilaje complexe folosite in obtinerea unei sectiuni pe vertical a sedimentelor strabatute care poarta numele de carota. Carotierul gravitational, asigurat cu un cablu, este lasat sa se scufunde sub actiunea gravitatiei cu o viteza controlata, aleasa in functie de greutatea echipamentului. Carotierul se va infige in sediment, dupa care este ridicat la bord pentru analizarea carotei.
Carotier gravitational cu piston-model de functionare Dupa J. Blanc, 1972
O imbunatatire a carotierului gravitational este carotierul cu piston (Fig.4). Acesta este alcatuit dintr-un cilindru rigid lestat la capatul superior si un tub carotier cu piston. Ogiva de la capatul inferior al cilindrului este deschisa cand carotierul coboara, asigurand astfel circulatia apei, iar cand carotierul este ridicat aceasta se inchide, impiedicand sedimentul sa se scurga in timpul ridicarii. In folosirea carotierelor gravitationale apar si unele probleme precum: alegerea corecta a tipului de carotier in functie de scopul urmarit, calcularea vitezei de coborare, alegera greutatii sau aprecierea amortizarii balansului tubului dupa coborare. Unele carotiere pot avea atasate camere foto sau termometre speciale pentru masurarea fluxului termic la nivelul fundului bazinului.
Pregatirea unui carotier gravitational
Interpretare Utilizand datele primite am realizat o coloana litologica (Fig.5) a succesiunii formatiunilor geologice din zona mediana a conului abisal al Dunarii pe o adancime de 257 de centimetri. In dreapta coloanei sunt trecute adancimile formatiunilor si descrierile acestora. In partea stanga sunt trecute unitatile litologice impreuna cu varstele absolute si varstele relative. Pe coloana litologica propriu-zisa am reprezentat, prin semen conventionale, constitutia litologica a stratelor prelevate de carotier. Sedimentarea in Marea Neagra
Sedimentarea in Marea Neagra este rezultatul aportului terigen, organogen si residual la care se adauga mineralele autigene. Sursa terigena consta in fragmente de cuart, feldspat, mice, litoclaste, minerale grele (granat, amfibol s.a.) provenite din debitul solid al raurilor. Sursa organogena este alcatuita din cochilii carbonatate actuale de Mya arenaria si Mytilus, dar si din material relict, acestea participand intr-o mare masura la alcatuirea sedimentelor grosiere. Se mai adauga aici si organismele planctonice cu variatie sezoniera, dar si algele din franja litorala si fitoplanctonul. Sedimentarea cuaternara din Marea neagra este caracterizata prin depunerea de creta lacustra, mal superior sideritic sau cu pirita, mal cu turbidite si alternante de mal cu Diatomee. Comparand cu sursele din literature, pe coloana litologica am separate 4 unitati litologice:
Unitatea I-malul cu Coccolitoforidee, cu o grosime de 19,5 centimetri, depus in ultimii 3000 de ani. Aspectul sedimentului este de microlamine foarte bogate in coccolitul Emiliana huxleyi si marcheaza inceputul conditiilor actuale.
Unitatea II-sapropelul, situate sub malul cu Coccolitoforidee, are 34,5 centimetri grosime, cu aspect microlaminat. Formatiunea a inceput sa fie depusa in urma cu aproximativ 7000 de ani, atunci cand s-a instalat in Marea Neagra actualul regim euxinic.
Unitatea IIIlutitele laminate, cu o grosime de 100,5 centimetri, marcheaza un moment anterior regimului euxinic, moment in care rata de sedimentare era de 2-3 ori mai mare decat in primele doua unitati.
Unitatea IVturbiditele, caracteristice Pleistocenului, incep de la adancimea de 154,5 centimetri si apar ca effect al dinamicii inca activa a bazinului Marii Negre.
Fig.5
Concluzii Cu ajutorul carotei prelevate de carotier si interpretarii acesteaia am reusit sa obtinem informatii importante cu privire la sedimentarea cuaternara din zona mediana a conului abisal al Dunarii.
Bibliografie
PANA I., Geologie marina, Bucuresti, 1987
PAULIUC S., DINU C., Geologie structurala, Bucuresti, 1985
http://oceanclass.blogspot.ro/2008/10/3-bazinele-oceanice.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Neagr%C4%83
