1. Standarde Generale Utilizate in Desenul Tehnic

Capitolul 1. Standarde enerale utilizate util Standa rde ggenerale utiliizate zate în desenul tehnic

1

Capitolul 1

STANDARDE GENERALE UTILIZATE ÎN DESENUL TEHNIC

Cuvinte cheie: linii cheie: linii de baz ă, scriere standardizat ă, formate standardizate, indicator, sc ări numerice. Cuprins: 1.1 Linii utilizate în desenul tehnic - Tipuri de linii - Grosimi de linii - Domenii de utilizare a diferitelor tipuri de linii - Reguli de executare a liniilor - Notarea liniilor 1.2 Scrierea standardizat standardi zat ă - Dimensiuni de scriere - Moduri de scriere - Tipuri de scriere - Notarea scrierii 1.3 Formatele desenelor tehnice - Clasificarea formatelor - Elemente grafice ale formatelor - Utilizarea formatelor - Plierea formatelor - Notarea formatelor 1.4 Indicatorul desenelor tehnice - Con Ń Ńinutul i nutul indicatorului - Amplasarea indicatorului 1.5. Tabelul de componen Ńă Ńă - Amplasarea tabelului de componen Ńă Ńă - Forma şi con Ń Ńinutul i nutul tabelului de componen Ńă Ńă - Completarea tabelului de componen Ńă Ńă 1.6 Sc ări numerice utilizate în desenul tehnic - Defini Ń Ń ie ie - Clasificare Obiective de înv ăŃ are: Utilizarea standardelor generale de desen tehnic în aplica Ń ii. ii. ăŃ are: Utilizarea Bibliografie: - Voichi Ń Ńa Hule, Desen tehnic, Volumul I, Editura Universit ăŃ ăŃ iiii din Oradea, 2009 - Standarde de desen tehnic. Seria U 1. SR EN ISO 128-20:2002 Desene tehnice. Principii generale de reprezentare. Partea 20: Conven Ń Ń iiii de baz ă pentru linii Desene tehnice. Principii generale de reprezentare. Partea 24: 2. ISO 128-24:1999 Linii utilizate în desenele de inginerie mecanic ă ie tehnic ă de produs. Scriere. Partea 0: Cerin Ń Ńe e 3. SR EN ISO 3098-0:2002 Documenta Ń Ń ie generale Documenta Ń Ń ie ie tehnic ă de produs. Formate şi prezentarea 4. SR EN ISO 5457:2002 elementelor grafice ale plan şelor de desen Desene tehnice. Împ ăturire 5. SR 74:1994 Documenta Ń Ń ie ie tehnic ă de produs. Câmpuri de date din indicator 6. SR EN ISO 7200:2004 şi antetele documentelor Desene tehnice. Tabelul de componen Ńă 7. SR ISO 7573:1994 Desene tehnice. Sc ări 8. SR EN ISO 5455:1997 Aplica Ń Ń ii: conform ii: conform cu Lista aplica aplica Ń Ńiii i laborator

2

Desen tehnic

1.1. Linii utilizate în desenul tehnic Tipuri de linii În desenul tehnic se utilizează linii de diferite tipuri şi grosimi, în funcŃie de scara desenului şi de destinaŃia acestuia. Conform SR EN ISO 128-20:2002, există 15 tipuri de linii de baz ă, folosite în desene tehnice, diagrame, planuri sau hărŃi. Acestea sunt prezentate în Tabelul 1.1.1. Tabelul 1.1.1. Linii de baz ă

Nr. 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 15

Reprezentare

Denumire Linie continuă Linie întreruptă Linie întreruptă spaŃiată Linie lungă – punct Linie lungă - două puncte Linie lungă – trei puncte Linie punctată Linie lungă – linie scurtă Linie lungă –două linii scurte Linie – punct Două linii – punct Linie – două puncte Două linii – două puncte Linie – trei puncte Două linii – trei puncte

De asemenea, există diferite variante ale tipurilor de linii de baz ă. În Tabelul 1.1.2 sunt prezentate variante ale tipului de linie de bază 01. În mod asemănător sunt posibile variante ale tipuri de linii de bază de la nr.02 până la nr. 15. Tabelul 1.1.2. Variante ale liniei de baz ă nr. 01

Reprezentare

Denumire continuă uniform

Linie ondulată Linie continuă uniform spiralată Linie continuă în zigzag Linie continuă ondulată Pe desenele tehnice industriale , se folosesc următoarele 4 tipuri de linii (Conform cu ISO 128-24:1999): - Linie continuă (01); - Linie întreruptă (02); - Linie lungă – punct (04); - Linie lungă - două puncte (05).

3

Capitolul 1. Standarde enerale utilizate în desenul tehnic Standa rde ggenerale

Grosimi de linii Grosimea liniei, d , se alege în funcŃie de tipul formatului utilizat, de scara desenului şi de cerinŃele necesare pentru microfilmare sau pentru alte metode de reproducere a desenelor. Grosimea liniei se alege din următorul şir de valori, exprimate în mm: d: 0,13; 0,18; 0,25; 0,35 ; 0,5; 0,7; 1; 1,4; 2 [mm]. Seria grosimilor se bazează pe raportul 1 : 2 . Pe desenele industriale se utilizează, în general, linii având 3 grosimi şi care se notează ca şi în Tabelul 1.3.1. Grosimile acestora sunt în raportul 1 : 2 : 4 . Tabelul 1.1.3. Grosimi de linii

Notare Denumirea liniei, în funcŃie de grosime N. 1 Linie subŃire N. 2 Linie groasă N. 3 Linie extragroasă N = 01 ... 15 (tipul liniei de bază, conform Tabelului 1.1.1) Se mai utilizează o grosime de linie specială, pentru înscrierea caracterelor şi a simbolurilor grafice. Există 7 moduri de alegere a grosimilor de linii (Tabelul 1.1.4): Tabelul 1.1.4. Alegerea grosimilor de linii

Grupa de linie

Linia subŃire

Linia groasă

Linia extragroasă

01.1;02.1;04.1;05.1

01.2; 02.2; 04.2

01.3

0,13 0,18 0,25 0,35 0,5 0,7 1

0,25 0,35 0,5 0,7 1 1,4 2

0,5 0,7 1 1,4 2 2,8 4

0,25 0,35 0,5* 0,7* 1 1,4 2

Grosimea liniei pentru caracterele grafice 0,18 0,25 0,35 0,5 0,7 1 1,4

* - Valori preferenŃiale

Domenii de utilizare a diferitelor tipuri de linii Exemple sunt prezentate în Tabelul 1.1.5: Tabelul 1.1.5. Domenii de utilizare a diferitelor tipuri de linii

Simbol Denumire linie 01.1 Linie continuă subŃire

Utilizări .1 Muchii fictive de intersecŃie .2 Linii de cotă .3 Linii ajutătoare de cotă .4 Linii de indicaŃie şi de referinŃă .5 Haşuri .6 Conturul secŃiunilor suprapuse .7 Linii de axă scurte .8 Linia de fund a filetului .9 Punctul de origine şi extremitatea liniei de cotă .10 Diagonalele utilizate în reprezentarea convenŃională a suprafeŃelor teşite plan, a

4

Desen tehnic

Simbol

Denumire linie .11 .12 .13 .14 .15 .16 .17 Linie continuă subŃire .18 ondulată Linie continuă subŃire .19 în zig-zag

01.2

Linie continuă groasă

.1 .2 .3 .4 .5 .6

01.3 02.1 02.2

.7 .8 Linie continuă .1 extragroasă .2 Linie întreruptă subŃire .1 .2 Linie întreruptă groasă .1

04.1

Linie lungă – punct .1 subŃire .2 .3 .4

04.2

Linie lungă – punct .1 groasă

05.1

.2 Linie lungă – două .1 puncte subŃire .2 .4 .5

Utilizări feŃelor laterale ale paralelipipedului şi ale trunchiului de piramidă Muchii fictive marginale şi linii de îndoire Linie de încadrare a detaliilor Indicarea elementelor repetitive nesimetrice Linii de definire a elementelor conice Indicarea direcŃiei fibrei sau a lamelelor subŃiri (ex. tole pentru transformatoare) Linii de proiecŃie ReŃea de linii Linie de ruptură pentru vederi sau secŃiuni parŃiale, trasată cu mâna liberă (dacă nu coincide cu urma planului de simetrie) Linie de ruptură pentru vederi sau secŃiuni parŃiale, trasată cu ajutorul sistemului asistat de calculator (dacă nu coincide cu urma planului de simetrie) Muchii reale vizibile Linie de contur vizibilă Linia de vârf a filetului Limita utilă a filetului cu ieşire Reprezentări principale în diagrame şi scheme (grafice) Reprezentări schematice de structuri metalice Relieful suprafeŃelor striate SăgeŃi de referinŃă Linii de contur folosite pentru evidenŃiere Conturul componentelor aflate în spatele obiectelor transparente Muchii reale acoperite Contururi acoperite (goluri) Indicarea suprafeŃelor cu prescripŃii speciale (tratamente termice, de suprafaŃă) Axe de simetrie Urma planului de simetrie Diametrul de divizare al roŃilor dinŃate Reprezentarea simplificată a elementelor simetrice repetitive Indicarea porŃiunilor din suprafeŃele cu prescripŃii speciale (tratamente termice, de suprafaŃă) Urma planului de secŃionare Conturul pieselor învecinate PoziŃii extreme ale părŃilor mobile Conturul iniŃial al unei componente (înainte de prelucrare) PorŃiuni situate în faŃa planului de secŃionare


Simbol

Denumire linie .6 .7 .8 .9

5

Utilizări Conturul semifabricatului pe desenul piesei finite Conturul piesei finite pe desenul de semifabricat Indicarea conturului etichetei pentru informaŃii (marcaje) Zone de toleranŃă proiectată

Reguli de execuŃie a liniilor Grosimea oricărei linii trebuie să fie constantă pe toată lungimea acesteia. DistanŃa dintre două linii paralele este mai mare sau egală cu dublul grosimii liniei groase. Se recomandă ca această distanŃă să fie de minimum 0,7 mm. În cazul liniilor de tipul 02...06 şi 08...15, lungimea segmentelor şi a intervalelor dintre acestea trebuie să fie uniformă. Schimbarea direcŃiei unor astfel de linii se face întotdeauna pe segmente (Figura 1.1.1). Liniile care conŃin puncte şi segmente de linie încep şi se termină obligatoriu cu segmente, iar intersecŃia acestora se face, de asemenea, pe segmente (Figura 1.1.2).

Figura 1.1.1

Figura 1.1.2

IntersecŃiile liniilor de tipul de bază 07 se recomandă să se realizeze pe puncte (Figura 1.1.3).

Figura 1.1.3

6

Desen tehnic

Dacă într-o reprezentare se suprapun linii de diferite tipuri, priorităŃile în trasarea acestora sunt următoarele: 1. contururi şi muchii reale vizibile (linie continuă groasă, de tipul 01.2); 2. contururi şi muchii reale acoperite (linie întreruptă subŃire, de tipul 02.1); 3. traseul planului de secŃionare (linie lungă – punct groasă, de tipul 04.2); 4. axe de simetrie (lini lungă – punct subŃire, de tipul 04.1); 5. linii pentru aplicaŃii particulare (linie lungă – două puncte subŃire, 05.1); 6. linii ajutătoare (linie continuă subŃire, 01.1). Liniile se desenează în alb sau negru, în funcŃie de culoarea fundalului. Pot fi utilizate şi alte culori standardizate, caz în care trebuie explicată semnificaŃia fiecărei culori. Notarea liniilor Sunt indicate următoarele elemente, în ordine: - „Linie”; - număr standard; - numărul tipului de bază, conform Tabelului 1.1.1; - grosimea liniei; - culoarea, dacă este necesar. Exemplu: Linie ISO 128-20 – 04 x 0,35 / alb ă (linie de tipul nr. 04, având grosimea de linie de 0,35 mm, de culoare albă). Linie ISO 128-24 – 01.1.5 x 0,25 (linie de tipul nr. 01.1.5 (folosită pentru haşurare), având grosimea de linie de 0,25 mm).

1.2. Scrierea standardizată Desenele industriale conŃin, pe lângă reprezentări ale obiectelor, inscripŃii referitoare la diferite procedee tehnologice, materiale, dimensiuni, etc. Pentru acestea, se folosesc caractere grafice (litere, cifre, semne diacritice şi de punctuaŃie, precum şi simboluri grafice suplimentare) SR ISO 3098/0:2002 stabileşte convenŃiile de bază, regulile de aplicare a scrierii, tipurile de scriere precum şi dimensiunile caracterelor utilizate pentru scrierea de mână, cu şabloane şi cu instrumente de scriere manuală, prin sisteme letraset (aplicare prin presare) sau sisteme de scriere asistată de calculator şi grafică computerizată. Dimensiuni M ărimea nominal ă a scrierii (h ) este înălŃimea literelor majuscule şi a cifrelor (Figura 1.2.1 a). Se alege din următorul şir de valori, exprimate în mm: h: 1,8; 2,5; 3,5; 5; 7; 10; 14; 20 [mm] . Seria înălŃimilor pentru scriere se bazează pe raportul 1 : 2 şi este preluată din şirul progresiv de dimensiuni ale formatelor de hârtie (vezi §1.3). Grosimea liniei de scriere (d ) este egală cu distanŃa dintre liniile reŃelei cu ajutorul căreia se determină forma şi dimensiunile caracterelor grafice, precum şi distanŃa dintre ele (Figura 1.2.1 a). Grosimea literelor trebuie să fie conformă cu SR

7


EN ISO 128-20.

a). Scriere vertical ă

b). Scriere înclinat ă Figura 1.2.1

Moduri de scriere Se utilizează, la alegere, două moduri de scriere: - scrierea vertical ă (dreapt ă ), cu caracterele grafice perpendiculare pe linia de bază a rândului (Figura 1.2.1 a); - scrierea înclinat ă spre dreapta, la 75 0 faŃă de orizontală (Figura 1.2.1 b). Pe un desen trebuie să se utilizeze un singur mod de scriere. Tipuri de scriere Există următoarele tipuri de bază de scriere: - scrierea tip A, cu grosimea liniei de scriere egală cu h/14 ; se recomandă pentru completarea indicatorului şi a elementelor formatului; - scrierea tip B, cu grosimea liniei de scriere egală cu h/10 ; se utilizează în mod curent; - scrierea tip C, pentru aplicare la desenarea asistată de calculator. Din combinarea tipurilor de scriere de bază şi a modurilor de scriere, există următoarele tipuri de scriere: - scriere tip A, vertical ă (V); - scriere tip A, înclinat ă (S); - scriere tip B, vertical ă (V) – aplicare preferată; - scriere tip B, înclinat ă (S) (Figura 1.2.1.b); - scriere tip CA, vertical ă (V); - scriere tip CA, înclinat ă (S); - scriere tip CB, vertical ă (V) – aplicare preferată; - scriere tip CB, înclinat ă (S) Elementele caracteristice scrierii sunt prezentate în Tabelul 1.2.1. Grosimea literelor şi a cifrelor pentru scrierea tip A şi tip B este redată în Tabelul 1.2.2.

Tabelul 1.2.1

Elementul caracteristic Mărimea nominală a scrierii ÎnălŃimea literelor mici Grosimea liniei de scriere DistanŃa dintre două caractere alăturate DistanŃa minimă dintre două cuvinte (numere) DistanŃa minimă dintre liniile de bază a două rânduri

Raportul de definire Scriere tip A Scriere tip B (14/14)h (10/10)h (10/14)h (7/10)h (1/14)h (1/10)h (2/14)h (2/10)h (6/14)h ((6/10)h (25/14)h (19/10)h

8

Desen tehnic

Tabelul 1.2.2

Caracterul I, i l j 1 f, t J, c, r L C, E, F, a, b, d, e, g, h, k, n, o, p, q, s, u, v, x, y, z , 3 0, 2, 5, 6, 7, 8, 9 B, D, G, H, K, N, O, P, R, S, T, U, Z, 4 A, Q, V, X, Y M, m w W

Grosimea Scriere tip A Scriere tip B (1/14) h (1/10)h (3/14)h (2/10)h (3/14)h (4/14)h (4/14)h (5/14)h (5/14)h (6/14)h

(3/10)h (4/10)h (4/10)h (5/10)h (5/10)h

(7/14)h (7/14)h (8/14)h (9/14)h (10/14)h (12/14)h

(5/10)h (6/10)h (7/10)h (7/10)h (7/10)h (9/10)h

Dimensiunile indicilor şi exponenŃilor înscrişi pe desene sunt, în general, egale cu jumătate din dimensiunile pe care le au în scrierea respectivă literele şi cifrele care figurează cu exponent sau indice, dar nu mai mici de 2,5 mm (Figura 1.2.2).

Figura 1.2.2

Notarea scrierii Notarea tipurilor de scriere A sau B cuprinde următoarele elemente, în ordine: - „Scriere”; - număr standard; - tipul scrierii („A” sau „B”); - înclinarea scrierii („V” - verticală sau „S” - înclinată); - alfabetul („L” – latin; „G” – grec; „C” – chirilic); - mărimea nominală a scrierii, exprimată în mm. Exemplu: Scriere ISO 3098 – BSL – 10 (set de caractere grafice de tip B, înclinat, alfabetul latin, cu mărimea nominală de 10 mm).

(3/10


9

În Figura 1.2.3 este reprezentată scrierea tip A înclinată, iar în Figura 1.2.4 scrierea tip B dreaptă. Scrierea tip A, înclinat ă(S)

Figura 1.2.3

10

Desen tehnic

Scrierea tip B, dreapt ă (V)

Figura 1.2.4

11


1.3. Formatele desenelor tehnice Pentru folosirea raŃională a hârtiei, în vederea executării desenelor tehnice, se aleg dimensiunile hârtiei într-un anumit raport (1: 2 ). Toate formatele standardizate au lăŃimile şi lungimile în acest raport constant (Figura 1.3.1). SR EN ISO 5457:2002 stabileşte dimensiunile, modul de notare, regulile de prezentare şi utilizare a formatelor planşelor de desen, care se folosesc pentru desene tehnice, din toate domeniile tehnice, inclusiv pentru desenele realizate la calculator. Formatul reprezintă spaŃiul delimitat pe coala de desen prin conturul pentru decuparea copiei desenului original. Acest contur are dimensiunile a 1 × b 1 şi se trasează cu linie continuă subŃire. Desenul original se realizează pe formatul minim care permite obŃinerea unei precizii şi clarităŃi necesare înŃelegerii reprezentării.

Figura 1.3.1

Figura 1.3.2. Formate de baz ă

Tabelul 1.3.1

Dimensiunile câmpului desenului [mm]

i u l u t a m r o f l u p i T

Dimensiunile formatului [mm] a1

b1

a2±0,5

A0

841

1189

A1

594

A2 A3 A4

420 297 210

Dimensiunile colii de desen [mm]

]

2

m [ a Ń a f a r p u S

e e d l r u ă d m o u m N

b2±0,5 a3±2

b3±2

821

1159

880

1230

1

16

841

574

811

625

880

0,5

8

594 420 297

400 277 180

564 390 277

450 330 240

625 450 330

0,25 0,125 0,0625

4 2 1

SchiŃa

12

216).

Desen tehnic

Clasificarea formatelor 1). Formate de baz ă (preferen Ń iale), alese din seria principală A (conform ISO

Fiecare format are suprafaŃa egală cu jumătate din suprafaŃa formatului imediat superior (Figura 1.3.2). Dimensiunile sunt prevăzute în Tabelul 1.3.1. Dimensiunile formatului ( a 1 × b 1 ), ale câmpului de desenare ( a 2 × b 2 ) şi ale colii de desen ( a 3 × b 3 ) sunt evidenŃiate în Figura 1.3.3 ( pentru formatele A3, A2, A1, A0) şi în Figura 1.3.4 (pentru formatul A4).

Figura 1.3.3. Formate A3...A0

Figura 1.3.4. Formatul A4


13

2). Formate alungite ( Din motive practice, nu se recomandă folosirea acestor formate.) Aceste formate sunt obŃinute prin combinarea dimensiunii laturii mici, a 1, a unui format de bază (de exemplu An) cu dimensiunea laturii mari, b 1, a unui format superior (de exemplu Ap, p < n ≤ 3 ). (Formatul alungit se va simboliza An.p). Modul de obŃinere a formatelor alungite este prezentat în Figura 1.3.5.

Figura 1.3.5. Formate alungite

Elementele grafice ale formatului Formatele uzuale trebuie să aibă următoarele elemente grafice permanente (Figura 1.3.6): 1. Indicatorul Se execută conform SR EN ISO 7200:2004 şi se amplasează în colŃul din dreapta jos al câmpului desenului, în poziŃie normală de citire (aceeaşi cu direcŃia de citire a desenului). 2. Chenarul Delimitează câmpul desenului. Se execută cu linie continuă, având grosimea de 0,7 mm. 3. Zona neutr ă Este zona cuprinsă între marginile formatului finit şi chenarul care delimitează câmpul desenului. Trebuie prevăzută pentru toate formatele. Are lăŃimea de 20 mm la marginea din stânga a formatului şi 10 mm pentru celelate margini. 4. Simbolul formatului Se înscrie sub indicator, în colŃul din dreapta. 5. Reperele de centrare Există patru repere de centrare, dispuse la extremităŃile celor două axe de simetrie ale formatului, în scopul poziŃionării corecte a formatelor la multiplicare sau la microfilmare. Forma reperelor de centrare se poate alege arbitrar. Se recomandă să se execute cu linii continue având grosimea de 0,7 mm, care încep de la marginile reŃelei de coordonate şi au lungimea de 10 mm. 6. Re Ńe aua / sistemul de coordonate Se utilizează un sistem de coordonate pentru identificarea rapidă a diferitelor zone ale desenului, a detaliilor, adăugirilor, modificărilor, etc. În zona neutră a formatului, la distanŃă de 5 mm de la chenar, se trasează, cu linii continue având grosimea de 0,35 mm, un număr de diviziuni, ales în funcŃie de mărimea formatului (Tabelul 1.3.2). În cazul formatului A4 diviziunile se execută numai pe marginea superioară şi pe cea din dreapta ale formatului. Lungimea unei diviziuni este de 50 mm. ÎmpărŃirea se face începând de la reperele de centrare, diferenŃele rezultate fiind adăugate la diviziunile aflate în colŃuri.

14

Desen tehnic

Tabelul 1.3.2

Formatul Număr de diviziuni pe latura mare Număr de diviziuni pe latura mic ă

A0 24 16

A1 16 12

A2 12 8

A3 8 6

A4 6 4

Diviziunile se notează astfel: de sus în jos, cu litere majuscule (excepŃie „I” şi „O”), respectiv, de la stânga la dreapta, cu cifre arabe. Notarea se repetă pe laturile opuse (Figura 1.3.6). Literele şi cifrele se înscriu cu caractere verticale, conform cu SR EN ISO 3098-1, mărimea caracterelor folosite fiind de 3,5 mm. 7. Reperele de decupare a copiei Se utilizează în scopul uşurării operaŃiei de decupare a copiilor obŃinute prin multiplicare. Se amplasează în cele patru colŃuri ale formatului şi au forma a două dreptunghiuri suprapuse, având dimensiunile de 10 mm x 5 mm.

Figura 1.3.6. Elementele grafice ale formatelor

Utilizarea formatelor Desenul original se execută pe cel mai mic format care permite reprezentarea clară a obiectului respectiv. Formatele alungite se utilizează numai dacă obiectul nu poate fi reprezentat pe unul din formatele de bază. Formatele A0 până la A3 se utilizează numai în lungime (cu indicatorul poziŃionat pe latura mare, b1), iar formatul A4 se utilizează numai pe lăŃime (cu indicatorul poziŃionat pe latura mică, a1).


15

Plierea formatelor Copiile desenelor se împăturesc (în acord cu SR 74:1994), utilizând una din următoarele metode: a). împăturirea modulară, conform Tabelului 1.3.4; b). împăturirea copiilor desenelor destinate aplicării unei benzi adezive perforate, conform Tabelului 1.3.5; c). împăturirea copiilor desenelor destinate perforării, conform Tabelului 1.3.3. Metoda a) este aplicabilă copiilor desenelor care urmează a fi păstrate în mape sau în plicuri, iar metodele b) şi c) sunt aplicabile copiilor desenelor ce urmează a fi îndosariate. Pentru evitarea deteriorării desenelor prin plieri şi deplieri repetate se recomandă ca numai copiile desenelor executate pe formate A3 şi A4 să fie perforate direct şi, ca urmare, metoda c) este aplicabilă numai pentru formate A3. Desenele se împăturesc executând mai întâi plierea după linii perpendiculare pe baza formatului şi apoi, dacă mai este cazul, plierea după linii paralele cu aceasta. Plierea se va face astfel încât indicatorul, conform SR EN ISO 7200:2004, să fie complet vizibil. Regulile de împăturire exemplificate pentru formatele de bază, se aplică, prin similitudine şi formatelor alungite. În schemele din aceste tabele, liniile de pliere sunt marcate prin numere de ordine, în succesiunea efectuării operaŃiilor de împăturire. Notarea formatelor Notarea formatelor preimprimate cuprinde următoarele elemente, în ordine: - „Format de desen”; - numărul standardului; - simbolul formatului; - tipul formatului („T” – format finit; „U”- coala de desen); - material: - hârtie de calc („TP”), 92,5g/m2 sau 112, 5g/m2; - hârtie opacă („OP”), 60g/m2 până la 120 g/m2 ; - folie de desenare cu bază de poliester („PE”), cu grosimea ≥ 50 µ m - imprimare pe recto („F”) sau pe verso („R”); - indicator, conform standardului („TBL”), dacă este aplicabil. Exemplu: Format de desen ISO 5457 – A2T – OP 60 – F – TBL (format de desen preimprimat, conform cu ISO 5457, de tipul A2, format finit, din hârtie opacă, cu o greutate pe unitatea de suprafaŃă de 60 g/m2, imprimat pe recto, având indicator conform modelului). Tabelul 1.3.3

16

Desen tehnic

Tabelul 1.3.4


Tabelul 1.3.5

17

18

Desen tehnic

1.4. Indicatorul desenelor tehnice Orice desen tehnic trebuie să fie prevăzut cu un indicator. Indicatorul conŃine o serie de date necesare identificării, exploatării şi înŃelegerii desenelor. Are rolul de a facilita schimbul de documente şi de a asigura coerenŃa acestora. SR EN ISO 7200:2004 stabileşte câmpurile de date utilizate în indicatoarele şi antetele documentaŃiei tehnice de produs, fiind aplicabil atât în proiectarea informatică, cât şi în cea manuală. Numărul câmpurilor de date din indicator este limitat la minimum necesar. InformaŃiile cuprinse pot avea statut obligatoriu sau opŃional. În cazul utilizării sistemelor informatizate de gestionare a documentelor, numărul câmpurilor de date care alcătuiesc indicatorul este mai mare decât în cazul sistemelor neinformatizate. ConŃinutul indicatorului InformaŃiile conŃinute în indicator sunt grupate în trei categorii principale: date de identificare; date descriptive; date de gestiune. Corespunzător, există trei zone (câmpuri de date) importante în indicator. Acestea sunt prezentate sintetic în Tabelul 1.4.1. 1. Date de identificare: 1.1. Proprietar legal Se înscrie numele proprietarului legal al documentului (firmă / companie / întreprindere). Poate fi indicat prin denumirea sa oficială, prin denumirea prescurtată sau prin siglă. 1.2. Num ăr de identificare Numărul de înregistrare / identificare este considerat ca referin Ńă a documentului (număr de desen). Acest număr este stabilit de proprietar şi trebuie să fie unic. 1.3. Index de revizuire Indexul de revizuire precizează stadiul de revizuire a documentului. Se numerotează diferitele versiuni, în ordine crescătoare, cu ajutorul literelor majuscule, începând cu A, B, ..., Z şi, dacă mai este necesar, cu AA, AB, etc. sau cu ajutorul cifrelor: 1, 2, 3,... (Se evită majusculele „I” şi „O” – pentru a nu se confunda cu cifrele „1” şi „0”). Tabelul 1.4.1

Câmpuri de date din indicator

1. Date de identificare

2. Date descriptive


Dependent de limbă

Nume câmp 1.1. Proprietar legal 1.2. Număr de identificare 1.3. Index de revizuire 1.4. Data ediŃiei (emiterii) 1.5. Număr planşă 1.6. Număr total de planşe 1.7. Cod de limb ă 2.1. Titlu 2.2. Titlu suplimentar

Nu Nu Nu Nu Nu Nu Da Da

Număr de caractere recomandat Nespecificat

16 2 10 4 4 4 25 / 30* 2x25 / 30*

Grad de obligativitate M=obligatoriu O=op Ń ional

M M O M M O O M O

* 30 de caractere pentru limba japoneză, chineză, etc.

19



Nume câmp

3.1. Departament responsabil 3.2. Referent tehnic 3.3. Aprobat 3.4. Autor 3. 3.5. Tip document Date de 3.6. Clasificare / cuvinte cheie gestiune (administrative) 3.7. Statut document 3.8. Număr pagină 3.9. Număr pagini 3.10. Format hârtie

Dependent de limbă

Nu/Da* Nu/Da* Nu/Da* Nu/Da* Da Nu/Da* Da Nu Nu Da

Număr de caractere recomandat

10 20 20 20 30 Nespecificat

20 4 4 4

Grad de obligativitate M=obligatoriu O=op Ń ional

O O M M M O O O O O

* „Da” pentru a suporta prezentarea în diferite tipuri de alfabete

1.4. Data edi Ńi ei (emiterii) Se înscrie data primei ediŃii a desenului (maxim 10 caractere: an-luna-zi) Data ediŃiei este importantă din punct de vedere legal (de exemplu pentru drepturi de autor). 1.5. Num ăr plan şă Desenul poate fi realizat pe mai multe planşe, identificate prin aceeaşi referinŃă / acelaşi număr de desen (1.2). Se va indica numărul planşei în cauză. 1.6. Num ăr total de plan şe Se înscrie numărul total de segmente / planşe care alcătuiesc documentul / desenul. 1.7. Cod de limb ă Precizează limba în care sunt prezentate părŃile documentului. 2. Date descriptive: 2.1. Titlu Se scrie denumirea piesei reprezentate sau a ansamblului. Titlul trebuie să fie sugestiv, să indice din punct de vedere funcŃional produsul. Nu se recomandă utilizarea abrevierilor. Exemplu: „Tijă filetată” 2.2. Titlu suplimentar Se poate indica un titlu suplimentar, pentru a prezenta informaŃii suplimentare despre obiectul reprezentat. Exemplu: „Robinet cu ventil” 3. Date de gestiune (administrative): 3.1. Departament responsabil Denumirea (sau codul) sectorului organizaŃional responsabil pentru conŃinutul desenului la data ediŃiei. 3.2. Referent tehnic Numele persoanei de contact, care poate să dea informaŃii despre conŃinutul desenului şi care are rol de coordonator. Referentul trebuie să fie o persoană din organizaŃia proprietarului desenului.

20

Desen tehnic

3.3. Aprobat Numele persoanei care aprobă desenul. Dacă desenul trebuie verificat şi de alte persoane, numele acestora se pot preciza în indicator sau într-o parte distinctă, în câmpul liber al desenului. 3.4. Autor Numele proiectantului sau al persoanei care a întocmit / revizuit desenul. 3.5. Tip document Tipul documentului / desenului („Desen de execuŃie”, „Desen de ansamblu”, „Desen de subansamblu”, etc.) Această informaŃie are rol important în operaŃia de căutare a documentelor. 3.6. Clasificare / cuvinte cheie Codul sau textul care clasifică conŃinutul documentului utilizat pentru căutarea documentară. 3.7. Statut document Precizează stadiul în care se află documentul în ciclul său de viaŃă. Exemple: „Publicat”, „Anulat”, „În curs de aprobare”, „În fază de elaborare”, etc. 3.8. Num ăr pagin ă În cazul documentelor tehnice. Numărul paginii este generat de formatul de reprezentare. 3.9. Num ăr pagini Numărul de pagini ale documentului depinde de formatul de reprezentare folosit (fontul / mărimea caracterelor, formatul de hârtie, etc.) 3.10. Format hârtie Dimensiunea colii pe care se reprezintă documentul original. Exemplu: format A4. În Figurile 1.4.1 şi 1.4.2 sunt prezentate modele de indicator, conform cu SR EN ISO 7200:2004. Se pot adăuga rubrici în indicator, în care să fie prevăzute: simbolul materialului din care se confecŃionează obiectul reprezentat, scara de reprezentare, simbolul metodei de proiecŃie, unitatea pentru măsurarea dimensiunilor liniare, valorile parametrilor de rugozitate, etc. (Figura 1.4.3). Amplasarea indicatorului Modul de poziŃionare a indicatorului pe desenele tehnice este conform cu SR EN ISO 5457:2002. Pentru documente de tip text nu există cerinŃe standardizate. Pe desenele tehnice realizate pe formate A0...A3, indicatorul se poziŃionează pe latura mare, în colŃul din dreapta jos, lipit de chenar, iar în cazul celor realizate pe format A4, pe latura mică, lipit de chenar. Sensul de citire a indicatorului este acelaşi cu sensul de citire a desenului. Lungimea totală a indicatorului este de 180 mm. Celelalte dimensiuni se aleg arbitrar. Toate liniile din indicator vor avea aceeaşi grosime. Se va utiliza acelaşi model de indicator pe toate planşele aparŃinând unui document.

21

Capitolul 1. Standarde enerale utilizate în desenul tehnic Standa rde ggenerale Departament responsabil

Referent tehnic

CMEC 1

Nume1Prenume

Proprietar legal

Autor

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

Nume2Prenume Aprobat

Nume3Prenume

Tip document

Statut document

Desen de execuŃie

Publicat

TF 01

Titlu, Titlu suplimentar

Tijă filetată Robinet cu ventil

Rev

A

Data ediŃiei

Limbă

2008-12-21

ro

Planşă

1/3

Figura 1.4.1. Indicator (SR EN I SO 7200:2004)

Departament responsabil

CMEC 1

Referent tehnic

Autor

Nume1Prenume

Nume2Prenume

Aprobat

Tip document

Publicat

TF 01




DEx

Statut document

Desen de execuŃie

Proprietar legal

Clasificare

Nume3Prenume

Rev

A

Data ediŃiei

Limbă

2008-12-21

ro

Planşă

1/3

Figura 1.4.2. Indicator (SR EN I SO 7200:2004)

UnităŃi de măsură:

mm

Departament responsabil

Referent tehnic

CMEC 1

Nume1Prenume

Proprietar legal

Autor


Nume2Prenume Aprobat

Nume3Prenume

Material:

Scara:

Tip document

Statut document

OL 50 STAS 500/2-80 Desen de execuŃie

Publicat

TF 01



1:1

Rev

A

Data ediŃiei

2008-12-21

Limbă

ro

Planşă

1/3

Figura 1.4.3. Model indicator

1.5. Tabelul de componenŃă Tabelul de componen Ńă însoŃeşte orice desen de ansamblu şi are ca scop identificarea elementelor componente ale ansamblului. Se execută în conformitate cu SR ISO 7573:1994. Modul de amplasare a tabelului de componen Ńă Tabelul de componenŃă se amplasează fie pe desenul de ansamblu, fie pe un document separat. a). Dacă tabelul de componenŃă se execută pe desenul de ansamblu, acesta se aşează deasupra indicatorului, lipit de acesta, astfel încât să poată fi citit în sensul de citire a desenului respectiv. În Figura 1.5.1 a se indică posibilităŃile de amplasare a tabelului de componenŃă (2), faŃă de indicator (1). În situaŃii speciale, când tabelul trebuie întrerupt, fie din cauza reprezentării obiectului în desen, fie din alte cauze (notaŃii, menŃionări, etc.), acesta poate fi continuat deasupra reprezentării sau textului scris,

22

Desen tehnic

fără a se repeta titlurile coloanelor (Figura 1.5.1 b). De asemenea, tabelul de componenŃă poate continua în stânga indicatorului, la o distanŃă de 10 mm de acesta, lipit de chenar (Figura 1.5.1 b, c), cu repetarea titlurilor coloanelor.

a) b) c) Figura 1.5.1. Modul de amplasare a tabelului de componen Ńă pe desenul de ansamblu (1 = Indicator, 2 = Tabel de componen Ńă )

b). În cazul ansamblurilor complexe, se admite ca tabelul de componenŃă să fie reprezentat pe un format separat, ales în conformitate cu SR EN ISO 5457:2002. În acest caz, tabelul de componenŃă trebuie identificat prin acelaşi număr ca şi al desenului original, fiind precedat de cuvintele: „Tabel de componenŃă”. Forma şi conŃinutul tabelului de componen Ńă Un model de tabel de componenŃă este prezentat Figura 1.5.2.

Figura 1.5.2. Tabelul de componen Ńă

Tabelul de componenŃă este alcătuit din mai multe coloane, ordinea acestora este facultativă. De asemenea, dimensiunile coloanelor sunt orientative. Se trasează cu linii continue groase şi linii continue subŃiri. SemnificaŃia rubricilor din tabel este următoarea: (1) Num ărul de pozi Ńi e al fiecărui element component poziŃionat pe desen; (2) Denumirea elementului component respectiv. Se recomandă ca denumirea să fie cât mai scurtă, la singular, nearticulat, subliniindu-se caracteristica constructivă a obiectului respectiv (de exemplu, se va scrie: “Tijă” sau “Tijă filetată” şi nu “Tija filetată a robinetului”). Dacă obiectul poziŃionat este standardizat se vor înscrie denumirea şi


23

caracteristicile dimensionale ale acestuia, în conformitate cu notarea prescrisă prin standard. De exemplu: “PiuliŃă M10” sau “Şurub hexagonal M10x60”; (3) Referin Ń a: Se înscrie Num ărul desenului în care elementul component este reprezentat de sine stătător. Dacă piesa este standardizată se va înscrie num ărul standardului respectiv (şi nu se mai întocmeşte desen de execuŃie pentru ea); (4) Num ărul de componente identice cu piesa componentă poziŃionată; (5) Marca sau denumirea materialului din care este executat elementul component respectiv. Dacă este vorba despre un material standardizat, se va folosi notarea standardizată (simbol, urmat de numărul standardului referitor la material). De exemplu: “OL 37 STAS 500/2-80”. Dacă poziŃia respectivă din desenul de ansamblu reprezintă un subansamblu, căsuŃa (5) nu se completează; (6) Date suplimentare privind: dimensiunile semifabricatului, numărul modelului din turnătorie, date referitoare la starea materialului, locul de procurare, etc.; Tabelul de componenŃă mai poate conŃine şi alte informaŃii considerate a fi necesare pentru definirea produsului (masa unitară, modul de livrare, etc.). Nu se admite înscrierea datelor prin cuvinte prescurtate (exceptând cele prevăzute în standarde) sau înlocuirea acestora prin cuvântul “idem” sau ghilimele. Completarea tabelului de componen Ńă InformaŃiile înscrise în tabelul de componenŃă se dispun în rânduri orizontale pentru fiecare reper (piesă componentă). Ordinea indicaŃiilor este cea a numerelor de poziŃie corespunzătoare componentelor ansamblului. Tabelul de componenŃă aplicat pe desenul de ansamblu se completează de jos în sus, titlurile coloanelor fiind situate în partea de jos a tabelului. Tabelul de componenŃă executat pe format separat de desenul de ansamblu se completează de sus în jos, iar titlurile coloanelor sunt situate în partea de sus a tabelului. IndicaŃiile se pot completa cu mâna liberă sau cu şabloane, de preferinŃă cu litere majuscule, conform scrierii standardizate.

1.6. Scări

numerice utilizate în desenul tehnic

Prin scara unui desen se înŃelege raportul dintre dimensiunile liniare măsurate pe desenul original şi dimensiunile reale ale obiectului reprezentat (Scara unui obiect reprodus poate să difere de cea a desenului original). Scările de reprezentare se aleg, conform SR EN ISO 5455:1997, în funcŃie de complexitatea şi dimensiunile obiectului reprezentat şi de destinaŃia desenului respectiv. Scara aleasă trebuie să fie suficient de mare pentru a permite o interpretare uşoară şi corectă a datelor furnizate. Scara şi dimensiunile obiectului de reprezentat influenŃează alegerea formatului de desen. Raportul care defineşte scara se exprimă sub forma 1:1 în cazul scării de mărime naturală, X:1 în cazul scărilor de mărire şi 1:X în cazul scărilor de reducere. În Tabelul 1.6.1 sunt prezentate scările numerice recomandate a fi utilizate în desenul tehnic.

24

Desen tehnic

Tabelul 1.6.1

mărire Scări de:

mărime naturală reducere

2:1 20:1 1:2 1:20 1:200 1:2000

5:1 50:1 1:1 1:5 1:50 1:500 1:5000

10:1 1:10 1:100 1:1000 1:10000

Dacă, pentru aplicaŃii speciale, este necesară o scară de mărire mai mare sau o scară de reducere mai mică decât cele indicate în tabel, se admite acest lucru, cu condiŃia ca scara dorită să provină dintr-o scară recomandată prin înmulŃirea, respectiv împărŃirea, cu o putere a lui 10. Se pot alege scări intermediare, dar numai în cazuri excepŃionale, când scările recomandate nu pot fi aplicate din motive funcŃionale. Scara desenului se notează în indicator. Notarea completă a unei scări trebuie să conŃină cuvântul “SCARA”, urmat de indicarea raportului ales, de exemplu: “SCARA 1:1”, “SCARA 5:1”, “SCARA 1:2”. Dacă nu există posibilitatea de confuzie, cuvântul “SCARA” poate fi omis. Pe desenele în care unele proiecŃii (vederi, secŃiuni, detalii) sunt reprezentate la altă scară decât cea a proiecŃiei principale, se înscrie scara proiecŃiei principale în indicator, iar celelalte scări, diferite de aceasta, se înscriu lângă sau sub notarea proiecŃiilor cărora le corespund. Detaliile care sunt prea mici pentru o cotare completă în reprezentarea principală, trebuie reprezentate într-o vedere (sau secŃiune) de detaliu la o scară mai mare, alături de proiecŃia principală (exemplu în Figura 1.6.1).

Figura 1.6.1

Pe desenul unui obiect de dimensiuni mici, executat la o scară mare, se recomandă, cu titlu informativ, adăugarea unei vederi în mărime naturală a obiectului respectiv. În acest caz, vederea în mărime naturală poate fi reprezentată simplificat, doar prin conturului obiectului.

1. Standarde Generale Utilizate in Desenul Tehnic

Recommend Documents