BISERICI
2016 Vasile Hozan e-mail:
[email protected] Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei publica܊ii nu poate fi reprodusă, stocată în vreun sistem informa܊ional, transmisă în orice formă ܈i prin orice mijloace electronice, mecanice, de fotocopiere, înregistrare sau de orice altă natură, fără permisiunea prealabilă, în scris, a de܊inătorului de copyright. Fragmente scurte pot fi folosite în scopuri critice.
Editor: Dumitru Ro܈u 1022, Ave.Dawson, Dorval, QC, H9S 1X6, Canada Tel. (514) 794-3464 e-mail:
[email protected]
Notă: Pentru edi܊ia de fa܊ă, citatele biblice au fost preluate din Biblia sau Sfânta Scriptură, versiunea Dumitru Cornilescu, Bucure܈ti, 1923.
Dépôt légal: 2016 Bibliothèque et Archives nationales du Québec Bibliothèque et Archives Canada ISBN 978-2-924375-29-7
Printre provocările de la facultate, printre examene, ܈i ore întregi de studiu, mi-a căzut în mână, la un moment dat, o carte...carte scrisă de o mână îmbătrânită ce serve܈te cu dăruire lui Dumnezeu, mâna bunicului meu…Vasile Hozan… Lecturarea căr܊ii m-a transpus imediat într-o lume aparte, în care minunile devin obi܈nuite, „supranaturalul” devine „natural”, prin credin܊ă. Prin rândurile scrise mă purta alături de el, pe drumuri mai lungi sau mai scurte, prin Ġară úi străinătate, arătându-mi diferite biserici ܈i spunându-mi povestea fiecăreia. Via܊a de credin܊ă, a܈a cum apare în mărturiile din carte, nu este una monotonă, searbădă, ci una plină de har, de pasiune pentru lucrare, de vitalitate. Bunicul meu este dovada vie că Domnul nu ne lasă să fim neroditori atunci când stăm la dispozi܊ia Lui. El abia a܈teaptă să ne lăsăm umplu܊i de prezen܊a ܈i puterea Duhului Sfânt ܈i să facem lucrări mari prin El. Via܊a de credin܊ă e o adevărată aventură atunci când suntem gata să facem din fiecare zi un exerci܊iu de supunere fa܊ă de Cel Atotputernic. Întreaga lui călătorie pe acest pământ, printre oameni, este marcată de devotamentul pentru Cel care este Domnul ܈i Mântuitorul nostru. Crâmpeie din acest zbor spre ve܈nicie apar pe paginile căr܊ii de fa܊ă. Momente de neuitat, atât din via܊a personală cât ܈i din via܊a bisericii, sunt zugrăvite în culori vii, personajele ܈i întâmplările prinzând via܊ă prin cuvintele simple, dar pline de putere ale povestitorului. Bucuriile ܈i
triste܊ile familiei se împletesc constant cu cele ale familiei lărgite, cu cele ale fra܊ilor de credin܊ă, pe fiecare pagină fiind evidentă comuniunea dintre copiii Tatălui Ceresc. Astfel, pornind pe urmele pa܈ilor bunicului, prin diferite ora܈e ܈i sate, am văzut cum Dumnezeu î܈i îmbracă slujitorii cu puterea Duhului Sfânt ܈i cum îi face mesageri ai luminii Sale sfinte, folosindu-i la răspândirea credin܊ei în noi locuri, înfiin܊ând noi adunări sfinte. De multe ori, citind, am putut auzi vocea bunicului povestind, la fel cum o face de fiecare dată când ne întâlnim. Felul lui de a scrie e atât de authentic ܈i inconfundabil… În această experien܊ă minunată de descoperire a lucrărilor lui Dumnezeu, prin paginile acestei căr܊i, am fost înso܊ită ܈i de profesoara mea de limba română, Sterca Cristina, ܈i de o bună prietenă, Măgeru܈an Ema, aducând unele retu܈uri formei pe care a luat-o cartea, sub condeiul bunicului. GEORGIANA TĂMA ܇
Aici este poza Bisericii Greco Catolice din satul meu natal, Fodora, biserica copilăriei mele. Pe acele vremuri to܊i oamenii din Fodora erau greco-catolici, iar astăzi biserica este păstrată ca monument istoric. Se mai păstrează un document care aminteúte că biserica a fost construită în anul 1817 ܈i a fost pictată în anul 1822 de către zugravii Lazăr Tocaci ܈i Iosif Biro de la Orghiz. Pisania aflată în naosul bisericii, pe balustrada corului, scrisă în limbile latină ܈i română, oferă informa܊ii cu privire la acest eveniment: „Această biserică s-au zidit în anul 1817 fiind paroh locului popa David, figurator Blăjan Lupuа, cantor Tecariu Cozma, clopotar Căpâlne Constantin. S-au zugrăvit cu cheltuiala a tot satul împreună, în anul 1822 prin umiliаi zugravi anume Lazăr Tocaci Юi Iosif Biro de la Orghiz”. Un alt eveniment important în via܊a comunită܊ii din Fodora are loc în anul 1839, când episcopul Ioan Lemeni sfin܊e܈te această biserică. Momentul este consemnat în documentul pecetluit în cele patru col܊uri pe masa altarului. Acest document ne informează:
„Această sfântă biserică întru cinstea Sfântului Erarh Nicolae spre mărirea lui Dumnezeu zidită s-au sfinаit prin Ioan Lemeni a Românilor, Grecilor, Sârbilor de legea grecească unită în Marele Principat al Ardealului Юi părаile lui împreunate Episcop al FăgăraЮului în anul 1839 luna lui August 13”. Aceasta a fost Biserica fragedei mele copilării. În fiecare slujbă, când soarele-܈i arunca o rază pe geamul mic dinspre miazăzi drept pe masa din altar, eu a܈teptam să văd coborând pe respectiva rază de soare vreun înger a lui Dumnezeu; dar n-a fost să fie. În această biserică, eu, Vasile Hozan, ascultam de mic copil pe preotul Chereste ܈Ioan ܈i-i urmăream toate gesturile ce le făcea, cât ܈i lacrimile ce-i curgeau din ochi, făcând ca frumoasele lui cuvântări să prindă bine la inimile ascultătorilor. Mai apoi, îmi amintesc de prezen܊a fra܊ilor cu daruri ܈i înso܊i܊i de harul ce curgea în valuri împletite în revărsarea lor cu strigăte de preamărire. De aici am plecat, la cei 16 ani܈ori ai vie܊ii, să-mi câ܈tig pâinea ܈i să-L predic pe Hristos ܈i Via܊a cea Nouă pe care am găsit-o în Mântuitorul Isus Hristos ܈i în Harul Său, care aduce sfânta pocăin܊ă ܈i iertarea păcatelor. Trecând necunoscut prin mii de sate le vorbeam oamenilor buni, care mă ascultau cu plăcere, dar ܈i celor ce mă huiduiau, de scăpam uneori doar cu fuga…
B Astfel, fiind înso܊it de semne ܈i chiar minuni pe care le făcea Duhul Sfânt, am pornit la înfiin܊area ܈i dezvoltarea comunită܊ilor cre܈tine începătoare care, de܈i aveau o credin܊ă, acceptau acum vestirea Evangheliei Depline. Cartea aceasta vine în ajutorul tuturor celor care vor să planteze noi biserici ܈i a celor ce sunt dornici să cunoască felul în care am fost ajutat de Dumnezeu la plantarea unor noi biserici. Acum ܈i întotdeauna, rămâne un mic grup, o rămăúiĠă, care va recunoaúte falsitatea sistemului nebiblic al bisericilor în care Duhul Sfânt nu are loc. ܇tim că este scris în 1 Corinteni 12:28: „ùi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăĠători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, úi vorbirii în felurite limbi.“ Copiii lui Dumnezeu trebuie să se întoarcă la propovăduirea originară, apostolică, care a ieúit de la Ierusalim, să se îndepărteze de orice idolatrie păgână, pentru a se întoarce la adevărata închinare divină. Mama noastră nu este nici Roma, nici Constantinopolul, ci Ierusalimul ceresc, precum este scris: „Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, úi el este mama noastră.“ (Galateni 4:26) Totdeauna au existat două curente spirituale, de când a existat omul pe pământ: - Abel úi Cain erau condu܈i de două îndemnuri diferite; - Moise úi Balaam erau amândoi proroci, dar aveau în ei ceva ce-i separa total pe unul de celălalt; - Isus ܈i Iuda mâncau dintr-un blid, dar era în fiecare o altă lume. Tot astfel, copiii Domnului trebuie să aibă în ei, ܈i să fie ei în܈i܈i o altă lume. A܈a trebuie să fie adevărata Ecclesie,
biserică. Ea este chemată afară, să se separe de cei ce se numesc azi biserică. Cei care sunt mădulare în adevărata biserică trebuie să fie salvaĠi, împăcaĠi cu Dumnezeu, ceata întâilor născuĠi, răscumpăraĠi prin sângele Mielului, pu܈i deoparte pentru Dumnezeu. Mai există ܈i biserica mondială, lumească, decăzută, care este pătată cu sânge ܈i în care îúi găsesc locul toĠi ceilalĠi. Biserica adevărată, a celor întâi născuĠi (Evrei 12:22-24), chemaĠi de Dumnezeu afară din tabără, Ecclesia adevărată, este zidită „... pe temelia apostolilor úi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.“ (Efeseni 2:20). Ea este casa lui Dumnezeu (Evrei 3: 6); stâlpul úi temelia adevărului (1Timotei 3:15); trupul lui Hristos (1Corinteni 12:12); mireasa Mielului (Apocalipsa 19:7). Despre ai Lui, Domnul a spus: „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.“ (Ioan 17:16) Noi suntem străini úi călători pe acest pământ (Evrei 11:13). CetăĠenia noastră este în ceruri (Filipeni 3:20). Aúa cum la construirea unei clădiri sunt necesare diferite meserii, tot aúa pentru întemeierea Bisericii sunt necesare diferite persoane care au chemările ܈i darurile necesare zidirii. La astfel de bărbaĠi, Dumnezeu le-a făcut de cunoscut planul Lui de zidire úi le descoperă Cuvântul Său proaspăt, de la tronul ceresc, ܈i îl pune în gura lor. Aceste slujbe sunt puse în Biserică pentru zidirea trupului lui Hristos (Efes. 4:11; 1 Cor., 12: 28). Aceasta este ordinea divină, valabilă ܈i neschimbată, de la început, pentru zidirea Bisericii lui Isus Hristos, până la desăvârúirea ei. Domnul nostru a spus: „…voi zidi Biserica Mea …“ (Mat. 16:18). Aúa o zideúte El, în mijlocul tuturor celorlalte Biserici úi o desăvârúeúte pentru revenirea Sa (Filipeni 2:16).
După cum Israelul răspândit a fost adunat în ultimele zile din toate popoarele, pe baza făgăduinĠei făcute de Duhul lui Dumnezeu prin prorocii Vechiului Testament, tot astfel, pe baza promisiunilor Cuvântului din Noul Testament, numai o singură Biserică, cea a Dumnezeului celui viu, pe care a zidit-o însuúi Domnul (Mat. 16:17-18) úi care este stâlpul úi temelia adevărului (1 Tim. 3:15), va fi adunată ܈i chemată la cer în Marea zi a Domnului. Dar azi ea, Ecclesia, este chemată să iasă afară din tabăra lumii, afară din orice învă܊ături omene܈ti. Trebuie să ne întoarcem la baza biblică a făgăduinĠelor, căci numai aúa Biserica va fi rezidită pe fundamentul originar scris în Sfânta Carte, Biblia, nu pe dogme sau pe forme sau pe directive omene܈ti! ܇tim cu to܊ii că Duhul lui Dumnezeu este lucrător numai potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să ascultăm, să primim acum Cuvântul: „Astăzi dacă auziаi glasul Lui, nu vă împietriаi inimile…”, ci crede܊i în ceea ce vi se veste܈te, că Domnul Isus a murit ܈i pentru voi. Acest mesaj al Domnului, prin Evanghelie, ne cheamă afară din lumea aceasta de păcate. Mesajul acesta aduce ordine în timpul vie܊uirii noastre pe acest pământ ܈i în via܊a fiecăruia care-l prime܈te ܈i-l crede din inimă. Să-L urmăm deci pe Hristos úi să trăim prin fapte vrednice de pocăin܊a noastră, întărindu-ne astfel chemarea pe care ne-a făcut-o Domnul. Cine este într-adevăr în voia lui Dumnezeu, va trăi desăvârúirea printr-o lucrare puternică a Duhului Sfânt ܈i prin credin܊a în Harul adus nouă prin Jertfa desăvâr܈ită a Mielului lui Dumnezeu, Isus Hristos, dat la moarte pentru to܊i cei ce cred ܈i ajung la cuno܈tin܊a adevărului.
B
ìǨèǨ Excep܊ionalul: - Vas de cinste (2.Tim.2:20); - Mireasmă de via܊ă (2Cor.2:15-16); - Lumina lumii (Mat.5:14); - Sarea pământului (Mat.5:13); - Cetă܊eni cere܈ti (Filipeni.3:20); - Ambasadori (împuternici܊i) ai harului (2.Cor.5:20). Toate acestea definesc „excep܊ionalul”. Cred că există diferen܊e între oameni, diferen܊e datorate mediului educa܊ional ܈i bunăstării materiale, contextului social ܈i cultural. Dar mai mult ca orice, cred în schimbarea dată de pocăin܊ă. Cred că orice om care s-a pocăit devine purtătorul unui destin unic ܈i excep܊ional. Cel născut din Dumnezeu dobânde܈te natura lui Dumnezeu, care înseamnă măre܊ie, în܊elepciune sau, într-un cuvânt, „extraordinar”. Lipsa extraordinarului, a excep܊ionalului e de fapt rezultatul unei pocăin܊e care a început să ܈chiopăteze. „Extraordinar” nu înseamnă spectaculos, nu înseamnă vedetism, ci înseamnă răspuns dumnezeiesc în pământescul luptelor noastre. Dacă lipse܈te măre܊ia, exclama܊ia de uimire, este pentru că, de܈i rândui܊i unui destin de excep܊ie, unii practicăm o pocăin܊ă de duzină. Cred că oricine practică o pocăin܊ă biblică prin: - Rugăciune - Lepădare de sine - Urmarea crucii lui Hristos
- Strângerea Cuvântului sfânt în inimă - Părtă܈ia fră܊ească - Frângerea pâinii - Slujirea Lui Isus, rode܈te în extraordinar, trăie܈te în extraordinar, devine extraordinar!... Obi܈nuitul: Mă uit la răspunsurile pe care credincio܈ii le dau vie܊ii ܈i nu pot să nu gândesc cu triste܊e: Adio excep܊ionalului, bun venit obi܈nuitului! - Când pocăin܊a înseamnă supravie܊uire de pe o zi pe alta; - Când pocăin܊a înseamnă frică de necazuri; - Când pocăin܊a înseamnă rutină, lehamite, dezgust ܈i silă; - Când pocăin܊a însemnă doar privirea spre sine; Toate acestea înseamnă „obi܈nuitul”! În pestri܊ul lumii noastre credinciosul obi܈nuit: - Nu iese în eviden܊ă (Nu trebuie să ܈tie nimeni că tu e܈ti pocăit!) - Nu străluce܈te (Ce, trebuie să te ară܊i tu mai de܈tept?) - Nu se înfioară ( Fii mai temperat!) - Nu uime܈te (Măi! Chiar a܈a vezi tu lucrurile?) - Nu î܊i taie respira܊ia. (Nu se aude manifestarea Duhului Sfânt ܈i nu se săvâr܈e܈te nici un semn sau minune prin tine?) Toate acestea se datorează unei pocăin܊e care nu a fost în܊eleasă pe deplin. O pocăin܊ă de duzină...
Mediocritatea Dar, mai grav decât „obi܈nuitul” credinciosului este că au început să apară norii mediocrită܊ii. Credinciosul mediocru iese în eviden܊ă, din nefericire, prin absurdul felului său de a fi, prin stupiditatea unor afirma܊ii ܈i o ,,gândire” care te blochează ܈i te face să fugi cât te ܊in picioarele. Mediocritatea are preten܊ii, e sonoră ܈i nu tace, î܊i dă lec܊ii ܈i te pânde܈te cu un ochi critic. Ea apare atunci când ,,pocăin܊a” este de fapt o în܈elăciune a celui rău. E o pocăin܊ă fără cruce. Fără Damasc. Fără Tabor. Între extraordinar, obi܈nuit ܈i mediocru stă un singur cuvânt:
p o c ă i n ܊ă ! Prezen܊a pocăin܊ei aduce extraordinarul; ܇chiopătarea pocăin܊ei ne ܊ine în obi܈nuit; Falsa pocăin܊ă na܈te mediocritatea. Este deci imperios necesar: Să fim pocăi܊i ܈i să avem o pocăin܊ă sfântă!
(Am găsit cu cale să reproduc aceste gânduri ale doamnei profesoare Lidia Яugulan, soră în Domnul, deoarece ele exprimă pe larg cum am început a scrie, iar acum, după atâаia ani, aceste scrieri au ajuns un izvor de însănătoЮire pentru multe suflete bolnave de diferite boli, mai cu seamă de necredinаă, deznădejde Юi de alte stări spirituale. Primind zilnic scrisori din diferite părаi ale lumii Юi de la diferite persoane, aflu cum unii s-au întors la Domnul, cum alаii s-au umplut de credinаă citind, îndeosebi cele trei volume din „Amintiri din Яară - Lucrări făcute de Duhul Sfânt” Юi „Imoralitatea oamenilor”, carte care a smuls din ghearele celui rău sufletele аinute în robia poftelor necurate Юi a traiului nedemn din familii.) „Când în 1997, fratele Vasile Hozan s-a apucat să facă o revistă creútină, au fost destui sceptici care s-au îndoit de izbânda unui pastor de formaĠie constructor. Timidă úi firavă la început, revista „Cuvânt de ÎnvăĠătură” a căpătat putere úi notorietate. Redactorul Vasile Hozan a învăĠat singur problemele tehnice ale folosirii computerului, a găsit materiale, ajutoare, colaboratori, a scris editoriale úi astăzi „Cuvânt de ÎnvăĠătură” este o revistă creútină citită pe patru continente. Izbânda revistei probează că este o lucrare plăcută Domnului úi, când El Ġine ceva în mâna Lui, nu există decât úanse de biruinĠă. În paginile revistei se publică în serial câte un episod sub titlul generic „Amintiri din Ġară” úi într-o zi fratele Hozan s-a gândit să le adune într-o carte, cuprinzând úi alte amintiri dintr-o viaĠă nespus de bogată în evenimente úi experienĠe de tot felul.
Era nevoie de curaj, căci o asemenea carte nu este o glumă nici măcar pentru scriitorii de reputaĠie. Dar Vasile Hozan a pornit la drum (ca în anii tineri ai misiunii, pe toate coclaurile Ġării) úi în 2004 a apărut la Cluj-Napoca cartea sa intitulată „Amintiri din Ġară”. (A doua după „Pagina predicatorului” apărută cu un an înainte). Cu modestie úi veneraĠie, autorul dă cărĠii un subtitlu: „Despre lucrările făcute de Duhul Sfânt” ceea ce înseamnă recunoaúterea supremaĠiei acĠiunii Duhului Sfânt în toată lucrarea autorului úi a celor care l-au însoĠit, nu în construcĠia de case, obiective industriale, restaurări de monumente istorice, ci al zidirii sufletelor úi al chemării oamenilor la crucea salvatoare a Domnului Isus, un drum al experienĠelor generatoare de învăĠătură pentru cei tineri, dar nu numai. El lucra úi mai vârtos, în tot acest timp pentru Marele Templu al ÎmpărăĠiei cereúti. Autorul n-a avut cum să-l cunoască pe marele scriitor francez Marcel Proust úi nici opera celebră a acestuia „În căutarea timpului pierdut”. Autorul francez aplică acolo o metodă de creaĠie numită de critici „fluxul memoriei involuntare”. Adică scriitorul porneúte de la o imagine, o întâmplare plasată în copilăria sa. De aici amintirile se cheamă una pe alta, se asociază nevoit, nepremeditat, într-un lanĠ fără sfârúit. ùi totuúi, în această aparentă dezordine se conturează încet o imagine rotundă, cu realităĠi úi semnificaĠii precise pentru lumea úi vremea evocată. Cam aúa ceva se întâmplă úi în cartea „Amintiri din Ġară”. Vasile Hozan recunoaúte de la început că n-a urmărit cronologia faptelor, că le-a înúirat aúa cum i-au venit în minte, lui úi preĠiosului său ajutor Maria Hozan (soĠia sa), a cărei memorie, simĠ de observaĠie, si predilecĠie pentru detaliu sunt cu adevărat remarcabile. Urmând deci „fluxul memorie involuntare” autorul evocă plaiurile natale, cu frumuseĠile naturii, cu frumuseĠea obiceiurilor patriarhale cu standardele morale înalt întreĠinute de biserică úi úcoală úi care au asigurat rânduielile sănătoase ale statului până la „substituirea lor de către rânduielile
comuniste” pentru care nu au mai existat valori creútine úi morale. Deúi nefixate într-un fluid cronologic, amintirile reconstituie adolescenĠa úi tinereĠea autorului, convertirea sa la credinĠa penticostală (primul din cei 11 copii ce erau acasă. Ionel, care era dus la Câmpia Turzii, primeúte aceeaúi credinĠă acolo) úcoala, începutul muncii pe diferite úantiere din Ġară, armata ú.a.m.d. De timpuriu se prefigurează râvna sa deosebită pentru Domnul úi lucrarea de evanghelizare. Această râvnă cunoaúte uneori strădanii incredibile ca aceea a Postului Mare Ġinut în reprize de câte 3 zile (post negru) o pauză cu mâncare de o zi úi iar de la capăt. ùi nu era decât un tânăr între mulĠi alĠii careúi duceau viaĠa fără griji într-o lume fără restricĠii úi principii de înfrânare morală. ViaĠa de călător evanghelist se desfăúura pe fundalul miúcării penticostale în România. Din perioada următoare celui de Al II-lea Război Mondial, cu toate opreliútile, persecuĠiile (din partea nu numai a autorităĠilor comuniste, ci úi a majorităĠii ortodoxe, a celor vânduĠi securităĠii ú.a.m.d.) úicanele, violenĠele care au vizat, de fapt, întreaga miúcare evanghelică din România. În toate demersurile autorul scoate la iveală forĠa cu care Duhul Sfânt acĠiona în adunările fraĠilor însufleĠiĠi de dragostea dintâi, prin semne, prorocii, vindecări spectaculoase, vorbire în limbi úi alte daruri care i-au convertit până úi pe cei mai înverúunaĠi împotrivitori. AflaĠi departe de Ġară, având în spate ani de experienĠă úi înĠelepciune în slujirea Domnului, fratele Vasile Hozan úi sora Maria Hozan, privesc faptele din trecut cu o anumită melancolie, dar nu fără dragoste úi detaúare. La vârsta senectuĠii ei privesc înapoi, selectează, interpretează úi trag concluzii. Astfel această carte memorialistică, greu de încadrat într-o specie literară sau alta, se îmbogăĠeúte cu numeroase pasaje eseistice (ca aceea despre darul vorbirii în limbi) sau pur úi simplu reflexive ca acesta: „Ce frumoase sunt chemările
făcute de Dumnezeu oamenilor! ùi cum are El pentru fiecare suflet, la naúterea spirituală, daruri pe care i le dă fiecăruia, numai să-L recunoască pe El în toate căile lor. Slăvit să fie Domnul!”(p. 49-50)… Cartea „Amintiri din Ġară” s-a vrut o evocare a drumului fratelui Vasile Hozan cu Dumnezeu, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Involuntar, această evocare implică mult mai multe informaĠii privitoare la locuri úi oameni, prin care se conturează o imagine realistă, vie úi convingătoare a României postbelice. Autorul se recomandă cu modestie un simplu povestitor, nepreocupat de efecte literare. ùi totuúi este un povestitor cu har, care narează fluent úi logic. Nostalgia satului natal se concretizează în fraze pline de poezie care ne amintesc de Ion Creangă cu „Ozana [lui] cea frumos curgătoare úi limpede ca cristalul”. Sensibilitatea pentru frumos a lui Vasile Hozan, reĠine freamătul adânc al locurilor străbătute în notaĠia firească a celor patru anotimpuri. Portretele fugare (fizice sau spirituale) sunt realizate în detalii simple, dar sugestive. Nu lipseúte anecdoticul, amănuntul de viaĠă obiúnuit sau mai puĠin obiúnuit care întăreúte impresia faptului trăit. Limbajul este simplu, accesibil, cu multe elemente din zonele evocate, pe care autorul le explică uneori, alteori ne lasă să le deducem din context. Ne oprim aici, deúi s-ar putea spune multe despre o carte deopotrivă instructivă, plăcută, ziditoare, reconfortantă. Vreau să lăsăm úi altor cititori surpriza úi plăcerea lecturii, fiind apărute până acum trei volume, cu aceasta va fi al patrulea volum, în care cititorul sârguincios va putea descoperi călăuzirea ܈i purtarea de grijă a Domnului Isus, prin intermediul darurilor date de Duhul Sfânt”. Prof. Lidia ğugulan
NOTĂ:
Revista, după o apariаie lunară, până în al XIIIlea an, s-a închis, din cauză că Miuаa mea dragă a decedat Юi nu am mai găsit cine să-Юi sacrifice timpul liber pentru revistă, care cerea multă muncă în fiecare lună. Puteаi privi în fotografia alăturată, ce minunat ajutor am avut eu în viaаă cu acest suflet blând Юi plin de compasiune pentru mine, pentru săraci, care iubea pe fraаii de credinаă Юi pe toаi oamenii deopotrivă.
ǦǤǤǤ
Vorbe cu în܊elepciune: „Oricine se va înălĠa, va fi smerit; úi oricine se va smeri, va fi înălĠat.“ (Matei 23:12) A te smeri nu înseamnă a te inferioriza ܈i a te dezaprecia. Nu înseamnă acea pozi܊ie tristă a fe܊ei lăsată în jos care aprobă ܈i acceptă umilirea celor din jur. A te smeri înseamnă să nu mai la܈i ca firea pământească să te conducă!
A fii smerit înseamnă că omul duhovnicesc e mai tare decât cel firesc. Atunci când e܈ti mândru, puterile tale spirituale sunt scăzute sau nule, tocmai de aceea uneori e܈ti înfrânt. Întotdeauna omul smerit a fost la înăl܊ime pentru că smerenia are în ea for܊a de a învinge mari bătălii. Vrei să fii puternic? Fii smerit! Smerenia te va scoate din patimile trupe܈ti, ܈i te va conduce la dragoste de Domnul. Vrei să fii slab? Fii mândru! Mândria te va face să te ară܊i tare, să crezi că e܈ti cineva, ܈i te va conduce la pofte nesăbuite. „De aceea, omorâĠi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăĠia, patima, pofta rea, úi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.“ (Coloseni 3:5-6) Un fiu ascultător î܈i omoară mădularele care sunt pe pământ, însă un fiu neascultător le va ܊ine în via܊ă. Stabile܈te-܊i motiva܊ia corectă pentru care alegi să fii un fiu ascultător. Cea mai mărea܊ă motiva܊ie este cea izvorâtă din dragoste. Poate până acum ai fost ascultător doar de frica mâniei lui Dumnezeu. Alege să fii ascultător pentru că e܈ti fiul Său ܈i pentru că ai înviat împreună cu Hristos. Ascultarea nu î܊i dăunează, de aceea fii ascultător, fiindcă este doar spre binele tău!
Despre Biserica Penticostală Din Fodora - Sălaj Prima loca܊ie a fost casa familiei Toderean Victoria, ea fiind prima persoană care a aprins focul ܈i dorul după pocăin܊ă în Fodora. Fiind ostăЮiаă, s-a convertit la predica evanghelistului Ioan Marini, care avea o reputa܊ie mondială, făcând parte, la vremea aceea, din Forumul Evangheli܈tilor Europeni. Despre Marini, Richard Wurmbrand mărturisea: „Am trăit adevărate clipe de înălаare ascultându-l pe acest predicator care nu avea pereche Юi care vestea evanghelia Împărăаiei cu puterea Duhului Sfânt”. Ea a chemat în casa ei pe fra܊ii de la Nepos; după ea a rămas fiica dânsei, Blăjan Matroana. A doua loca܊ie cunoscută de mine era în casa familiei Rusu Nicolae, aici am primit ܈i eu credin܊a ajutat de fratele Mercea Pavel. A treia loca܊ie a fost la Căpâlna Tănasie ܈i Iozefa. La urmă s-a donat o bucată de pământ de către fratele Rusu Nicolae; pe acest loc s-a construit prima casă de rugăciune cu contribu܊ia tuturor. Au făcut cărămidă acolo pe loc, au ars-o ܈i au construit casa de rugăciune a bisericii. Cei ce n-aveau bani, plăteau cu zile de muncă. Ca să facă bani, adunau bucatele ce nu erau consumate în cele trei zile de post, apoi le vindeau la Dej în pia܊ă. A܈a făceau bani. Pe atunci nu venea nici un ajutor din străinătate ܈i nu era nici un donator care să le vină în ajutor cu bani. Aceasta a fost prima casă a bisericii, biserica nemaifiind obligată să se adune prin case particulare, Clădirea respectivă a fost construită în 1953.
A patra mutare sau loca܊ie definitivă Această Casă este îngrijită ܈i refăcută în anii 2013 2014 ܈i în ea se adună biserica. Clădirea a fost făcută cu străduin܊ă mare din partea fra܊ilor ܈i a surorilor. Între ace܈ti fra܊i minuna܊i am prins prima dată legătura cu adevăratul Dumnezeu, care mi-a vorbit prin Duhul Ȃ Ǥ£ Sfânt. ܇i de atunci, îmi vorbe܈te mereu: mă sfătuie܈te, mă mângâie în întristările vie܊ii, mă mustră pentru abaterile mele, mă pedepse܈te pentru păcatele mele, dar nu m-a lăsat niciodată de capul meu ܈i nici pe mâinile oamenilor. Glorie Lui în vecii vecilor. Amin! Biserica aceasta a luat fiin܊ă în casa lui Toderean Victoria în 6 ian.1942. Ea a îndrăznit să facă în casa ei adunare cu unii fra܊i penticostali de pe la Ilva ܈i Nepos ܈i au primit pocăin܊a. Ioan Miclea a primit botezul cu Duhul Sfânt pe 12 martie 1942 ܈i pe 10 iunie a prorocit că „Vine Ioan cu darurile, să mergeаi la Iordan, că vine Ioan cu darurile.” Dezbătând ei lucrarea, au în܊eles în unanimitate că trebuie să se boteze, numai să vină Ioan Botezătorul. Iată că duminica următoare a venit un frate din Cluj căruia to܊i îi ziceau Sima. „Măi! Măi, în prorocie a fost că vine Ioan; pe acesta îl cheamă Sima…” Frământat peste măsură, fratele Miclea se gânde܈te cum să-i afle numele întreg ܈i-l roagă să le dea adresa ca să-l mai cheme la ei, că tare le-a mai plăcut cum
a predicat. Sima ia îndată un notes ܈i scrie Ioan Sima. To܊i au strigat de bucurie că îl cheamă Ioan. Sima îi întrebă ce înseamnă bucuria asta? Ei îi explicară cum a fost prorocia ܈i că în urma acestei prorocii ei to܊i sunt deci܈i să facă botezul. Fratele Sima n-a mai comentat nimic ܈i au plecat la Some( ܈la Iordan) ܈i i-a botezat. Erau: Ioan Miclea, Nicolae Rusu, Pavel Mercea, Matroana Blăjan cu mama ei, Victoria Toderean, Ani܈oara Căpâlna, Augustin Căpâlna, care a venit ceva mai apoi. Femeile acestea patru au fost tot timpul vie܊ii lor ca ni܈te mame ale bisericii din Fodora. Când î܈i înăl܊au glasul în rugăciune te cuprindeau fiori ܈i nu rezistai să nu plângi. Lacrimile lor ܈i a celor ce semănau Cuvântul au adus rod bogat în acel an. A܈a că până în luna septembrie 1942 numărul celor boteza܊i a ajuns la 40 de persoane. După patru ani, în septembrie 1946, au fost ordina܊i Miclea Ioan pentru un larg sector ܈i Căpâlna Augustin ca pastor pentru biserica din loc. Pe atunci, penticostalii nu erau liberi ܈i func܊ionau sub tutelă baptistă. Ideile fratelui Augustin au fost multă vreme baptiste. Biserica s-a dezbinat. Unii se adunau în sat, al܊ii la Rusu Tănase pe vale. Sora Ani܈oara Căpâlna la o adunare de început de an s-a ridicat plângând ܈i a cerut fra܊ilor să se unească. Văzând că cei de pe vale nu cedau la lucrările Duhului Sfânt care-i înso܊eau din plin, având cu ei proroci ܈i evangheli܈ti, sora a făcut o propunere ܈i anume: că în cursul anului care vine să ne rugăm cu post ܈i să stăruim în fa܊a Domnului să vină oameni la pocăin܊ă. Apoi la care grupare vor veni mai mul܊i, aia credin܊ă să rămână în Fodora ܈i să nu mai fie două adunări. Fra܊ii au văzut că pe vale s-au adăugat câteva familii întregi, iar la cei din sat nici o persoană. Atunci au chemat pe pastorul de sector al bisericilor baptiste care locuia în Câ܊cău – Mârza –, acesta a întrebat: „Cei de pe vale au predicatori? Au oameni vorbiаi de bine în sat cu ei?” A primit răspunsul că „Da, au”.
El i-a sfătuit să facă orice îi va învă܊a Domnul, dar ace܈tia nu vor veni înapoi la cultul baptist. ܇i că sfatul lui este că nu se face ܈i nu-i bine ca într-un sat mic să fie două adunări. După sfatul fratelui păstor Mârza, to܊i au căzut de acord ܈i s-au unit cu penticostalii, de܈i au figurat sub tutelă baptistă până în anul 1951, când penticostalii au primit recunoa܈terea deplină. Fratele Căpâlna Augustin s-a distan܊at de adunarea din Fodora ܈i mergea pe jos duminică de duminică prin Dobrocina la fra܊ii bapti܈ti din Căpâlna, câ܊iva ani buni. În situa܊ia nou creată, păstorul Miclea Ioan a devenit automat ܈i păstorul bisericii locale. După câ܊iva ani buni, Augustin Căpâlna a fost prins ܈i el la un grup de rugăciune cu prorocii Mercea Pavel, Hozan Nucu ܈i sora Cati܊ă Rusu. Aici s-a întâmplat o minune că Domnul l-a botezat cu Duhul Sfânt ܈i i-a dat daruri: darul vorbirii în limbi străine, darul încuno܈tin܊ărilor ܈i darul vindecărilor. Echipat cu aceste daruri, fratele Augustin a străbătut ܊ara în lung ܈i în lat. Trimis de Domnul, sau chemat de fra܊i, pe urma vizitelor lui se vedeau semne, minuni ܈i vindecări. Fiind odată întrebat: „De ce mai alergi acum a܈a de bătrân? Odihne܈te-te, nu mai alerga atât!” a răspuns că el trebuie să-܈i termine postata „...fiindcă am pierdut prea mult timp în ogorul Domnului fără lucru, acum cu ajutorul Domnului vreau să lucrez ce n-am lucrat ܈i să-i fac ܈i pe al܊ii să creadă ce eu n-am putut crede atâta timp”. Biserica a crescut ܈i s-a întărit suflete܈te foarte mult a܈a că prin anul 1990 penticostalii erau aproape egali cu ortodoc܈ii. Dar plecările în ܊ările din apus i-a redus mult, azi fiind doar 170 de suflete. Biserica a fost păstorită de la înfiin܊area ei ܈i până azi de următori fra܊i: Augustin Căpâlna, Ioan Miclea, Cornel Rusu, Daniel Miclea (fiul păstorului Ioan Miclea), Nucu܊u Căpâlna (nepotul păstorului Augustin Căpâlna).
$ ǣ Singur stând în nopĠi de veghe, Veghind să nu se stingă focul, Am învăĠat ce-nseamnă soartă, ùi ce îĠi poate da norocul. Să vezi tu vremea ne-ndurată Cum pururi cumpăna úi-o saltă… Ce-Ġi dăruieúte azi cu-o mână, ÎĠi fură mâine cu cealaltă. De nu eúti înĠelept să numeri Clipele vieĠii, cât úi anii, ÎĠi va fura úi sănătatea, ùi-Ġi va fura apoi úi banii! Nimic din ce aduni în lume, Cu tine, n-ai să duci, amice... Fii înĠelept úi schimbă-Ġi soarta Cât timpul încă-Ġi e propice! Căci dincolo de poarta morĠii, Faptele tale te urmează... ùi ele îĠi vor trage sorĠii Spre bucurie, sau spre groază! De-aceea, azi te-mbie Harul Adus în lume prin Isus, Să-Ġi schimbi viaĠa úi macazul, Să-apuci spre patria de sus! Cât încă se mai zice „Astăzi” Trezeúte-te! Învinge somnul! Strânge de grabă untdelemnul, Căci în curând se-arată Domnul! de Vasile Hozan, 21 Nov.2013, orele 4-5 PM.
$ Lista cu numele lucrătorilor ie܈i܊i din Fodora care au slujit în bisericile din ܊ară ܈i din Diaspora: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28.
Miclea Ioan Căpâlna Augustin Dîrjan Ghe. Hozan Vasile a lui David Mercea Pavel Prunean Ioan Vultur Gavri܈ Coci ܈Ioan Miclea Daniel a lui Ioan Rus Cornel a lui Tănase Hozan Liviu a lui Nucu Hozan David a lui David ܇uteu Victor a lui Mihai Rus Beniamin a lui Cornel ܇uteu Vasile a lui Mihai Miclea Niculae a lui Victor Vultur Remus a lui Gavri܈ Olaru Beni a lui Augustin Căpâlna Nucu܊u a lui Ioan Miclea Sabin a lui Victor Oros Remus a lui Niculae Ioanac Gabriel a lui Ioan Costea Liviu a lui Ioan Miclea Augustin a lui Victor Miclea Dan-Ioan a lui Daniel Bob Costel a lui Ioan Vultur Nelu a lui Dinu din Dobrocina Bote Gelu a lui Todor
29. Gabriel Condor (ordinat ca diacon) lucrează ca misionar împreună cu so܊ia. 30. Romana Condor (din Chizeni - Fodora) To܊i ace܈ti treizeci de lucrători au crescut pe băncile bisericii penticostale din Fodora. ܇coli܊i pentru început de către fratele Ioan Miclea, completările le-au primit de la Duhul Sfânt, fiecare în parte, după măsura credin܊ei lor ܈i după cum le-a împăr܊it Împăr܊itorul de daruri. Glorie Domnului! Mai apoi unii au terminat ܈i câte o ܈coală teologică… Intrarea în satul Fodora venind de peste Some ܈pe podul dat în folosin܊ă în anul 2002. Lucrările au fost demarate în anul 1992 de către un comitet de ini܊iativă format din membrii bisericii penticostale Fodora, la îndemnul fr. pastor Miclea Ioan. În comitet au activat fr. Căpâlna Ioan,Vădean -Vultur Ghini܊ă úi dl. Cîmpean Gavril, din localitatea Căpâlna, fostul primar al comunei Gâlgău înainte de anul 1989 úi alĠii. Lucrarea a fost contractată la acea vreme, cu un contract ferm la costul de 100 milioane în banii de atunci ܈i cu realizarea investi܊iei în termen de un an de zile. Punctul de pornire a fost misiunea de ajutoare condusă de dl. Johan din Germania care m-a căutat. Acesta, după un timp, a mutat totul la nepotul său Victor ܇uteu, care a sugerat ideea că s-ar putea face un lucru frumos pentru Fodora. Prinzând ideea, pastorul Miclea a activat în direc܊ia respectivă ܈i a reu܈it. Slavă Domnului!
Dar investiĠia a fost terminată abia în anul 2002, lucrările s-au derulat pe o perioada de 10 ani. Având în vedere că acel comitet de ini܊iativă nu dispunea de fondurile necesare, investi܊ia a fost preluată de primăria comunei Gâlgău ܈i terminată cu fonduri de la bugetul local, constând într-o sumă de aproximativ 7 miliarde lei, iar contribu܊ia comitetului ridicându-se de la 100 la 150 milioane, exprimat în banii de atunci. Fondurile băneúti la bugetul local au fost transferate de la bugetul Consiliului JudeĠean Sălaj, bugetul local neavând cum să susĠină o investiĠie atât de mare. Iată ܈i podul peste râul Some ܈de la Fodora:
Alte date ܈i informa܊ii despre Fodora – Sălaj: Fodora este un sat din judeĠul Sălaj, situat în partea de est a acestuia. AparĠine din punct de vedere administrativ de comuna Gâlgău. Localizare Localitatea este amplasată pe malul stâng al râului Someú, la limita judeĠului Sălaj cu judeĠul Cluj. Istorie Prima atestare documentară a localităĠii provine din anul 1508, când satul apare sub numele de Fodorhaza. Alte atestări documentare provin din anii 1597- Olah-Fodorhaza, care ar putea fi tradus „domiciliul sau casa lui Olah Fodor”. În 1618
din nou, Fodorháza (se poate traduce cu „casa valurilor”, fodorele fiind volăna܈ele puse la câte-o rochie sau haină. Numele provine de la o veche povestire în care se aminte܈te despre cre܈tinii fugi܊i de la Roma din cauza prigoanelor de pe vremea împăratului Galeriu. Ace܈tia au fost urmări܊i ca să fie omorâ܊i ܈i urmăritorii au îndrăznit să treacă apa Some܈ului în timpul primăverii, în dusul zăpezii. Ambarca܊iunea lor improvizată n-a rezistat furiei apei ܈i s-a prăpădit lovită de valuri. Cei care-i priveau au considerat că Dumnezeu le-a venit în ajutor când ambarca܊iunea urmăritorilor s-a prăbu܈it. Deasupra valurilor erau numai haine, ce formau în valuri ni܈te volăna܈e). Denumiri succesive ale satului: în 1750 Fodora, în 1854 Olah Fodorhaza, din 1900 ܈i până azi, Fodora. Demografie. PopulaĠia localităĠii Fodora : - 1992: 496 persoane din care 246 bărbaĠi úi 250 femei; - 2002: 530 persoane din care 261 bărbaĠi úi 269 femei; - 2012: 450 persoane din care 217 bărbaĠi úi 233 femei. Penticostali în localitatea Fodora, au fost: -129 în anul 1992; -161 în anul 2002; -163 în anul 2012. -170 în anul 2013 (Nr. Tel.: 0260647456 Vădean – Vultur GhiniĠă, secretar al com. Gâlgău, care ne-a livrat datele) Religii: În Fodora sunt 3 biserici: una veche din lemn ܈i cele două din zid. 1. Cea dintâi este o biserică din vremea când satul era greco-catolic (o fotografie a acesteia este pe prima pagină). Astăzi este monument istoric. Construită în anul 1817, biserica a fost pictată în anul 1822 de către zugravii Lazăr Tocaci ܈i Iosif Biro de la Orghiz.
2. A doua biserică este în mijlocul satului, construită după revolu܊ie. Este Biserica Ortodoxă din cărămidă. 3. Cea de-a treia este Biserica Penticostală, construită în anii 1950 – 1953. În 12 februarie 1953 a fost sfin܊irea lăca܈ului. S-a refăcut în forma actuală în anul 2010. În sat sunt două religii: - Ortodoc܈ii, în jur de 270 de persoane, s-au împu܊inat ܈i ei considerabil. - Penticostalii, la ora actuală sunt 170 de suflete, după cum raportează pastorul Miclea Daniel, care veghează peste un cerc de biserici penticostale din vatra Some܈ului la ora acestui înscris. Bibliografie Chendrea - Roman, Gheorghe – DicĠionar etimologic al localităĠilor din judeĠul Sălaj, Editura Silvana, Editura Caiete Silvane, 2006, ܈i unele culegeri de articole Wikipedia din enciclopedia liberă. MOTTO: „Mai bun este sfârúitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.“ (Eclesiastul 7:8) Hotărâri, voin܊ă, decizii, promisiuni... acestea nu sunt decât începutul, ܈i nu e rău. Dacă te rezumi doar la acestea ܈i ai doar acea bucurie a însufle܊irii de moment, nu rezolvi mare lucru. Ceea ce dă adevărata satisfac܊ie nu este începutul unui lucru, ci sfâr܈itul acestuia. Începe ceea ce ai hotărât, termină ceea ce ai început ܈i nu uita cele mai importante aspecte...
ì£ΪÁ£
Ǧ è£ ǤǤǤ Ǥ
Îmi amintesc cu drag ܈i niciodată nu am să pot uita vacan܊a de primăvară a anului 1976, când părin܊ii mei m-au trimis la Fodora ܈i la Chizeni la surorile mele mai mari, în speran܊a că Dumnezeu se va atinge ܈i de via܊a mea ܈i o să mă schimbe după voia Lui. Aveam 16 ani împlini܊i ܈i pentru mine Dumnezeu nu însemna aproape nimic, de܈i câteodată mai mergeam ܈i la biserică, nu pentru prezen܊a Domnului ci doar pentru prieteni. Nu eram născut din nou ܈i, cum era pe vremea aceea, eram cu părul lung, ceea ce era o ru܈ine pentru părin܊ii mei. Nici îmbrăcămintea mea nu era nici pe departe ca a unui copil al lui Dumnezeu. Când am ajuns la sora mea Iulica ܈i la cumnatul meu Nelu Bob, care acuma este plecat la cele ve܈nice, era sâmbăta de Pa܈ti. To܊i ai casei erau în post ܈i aveau un obicei extraordinar de frumos, să-܈i lase lucrul ܈i să meargă la rugăciune de trei ori pe zi, în timpul postului. Sora mea cu greu mi-a zis: „Uite noi mergem la rugăciune Юi daca nu vrei să stai acasă singur, să vii Юi tu cu noi”. De܈i sora mea stătea la câ܊iva metri de biserica penticostală din Fodora, îi despăr܊ea doar gardul ce trece printre cele două proprietă܊i, de data aceasta, ai casei au mers la sora Cornelia ܈i Niculaie Oros, la rugăciune. Mie mi-a fost ru܈ine să spun nu, pentru că a܈a cum eram, o iubeam totu܈i ܈i o respectam pe sora mea Iulica. Am mers cu ei la rugăciune. Părin܊ii mei m-au încredin܊at în mâna Domnului, când mau trimis la surorile mele mai mari, Iulica din Fodora ܈i Maria
din Chizeni, bineîn܊eles căci se rugau pentru transformarea mea cu post ܈i cu lacrimi. Ajun܈i în casa familiei Oros, nu au fost nici o altă discu܊ie, ci to܊i ne-am pus pe genunchi la rugăciune. A܈a erau pe atunci întâlnirile, începeau cu rugăciune. Aceasta era o educa܊ie mo܈tenită de la greco-catolici. După a܈ternerea noastră pe genunchi, deodată prezen܊a Domnului prin Duhul Sfânt a fost sim܊ită de to܊i cei prezen܊i ܈i au început lucrări de descoperire ܈i prorocii, atât prin cumnatul meu Nelu Bob, cât ܈i prin sora Cornelia ܈i prin al܊ii. Adunarea din Fodora avea mul܊i membri cu daruri de descoperire, prorocie, vise, vedenii ܈i darul minunilor ܈i al vindecărilor. Eu stăteam nerăbdător ܈i a܈teptam să mergem acasă. Nu mă mi܈ca nimic din ceea ce se petrecea în acel grup, până în momentul în care Duhul Sfânt a început să-܈i facă sim܊ită prezen܊a cu o mare putere ܈i har, ceea ce eu n-am sim܊it ܈i nam văzut până atunci. Era a܈a o prezen܊ă de la Duhul Sfânt care s-a coborât ܈i a venit peste un tânăr, cum n-am mai întâlnit. Era fratele Ben, care era de vârsta mea ܈i care până la urmă mi-a fost un bun prieten. Dumnezeu mi-a vorbit prin el despre întoarcerea mea la sfânta pocăin܊ă ܈i despre planul de viitor al Domnului cu privire la via܊a mea. La urmă mi s-a spus să aduc o zi de jertfă (de post) căci Dumnezeu î܈i va începe lucrarea Lui cu mine. Din lucrare se deprindea că mă va face misionar ܈i se va folosi de fiin܊a mea. A܈a m-a mi܈cat încât neavând la îndemână altceva, am luat discret col܊ul ܈or܊ului surorii mele să-mi ܈terg lacrimile, căci mă podidise plânsul ܈i lacrimile se rostogoleau pe obraji la vale, curgând din ochii mei pentru că am recunoscut că mi-a vorbit Dumnezeu prin acest tânăr. Eu am fost atins a܈a de puternic în inima mea încât am crezut ܈i nu mai aveam răbdare gândindu-mă cum va fi, ܈i când o să înceapă Dumnezeu planul Lui în via܊a mea. Priveam
viitorul prin credin܊a sălă܈luită în mine în timpul prorociei venită prin tânărul Ben. Dar cum să fac eu o zi de jertfă? Era imposibil, aveam ceva peste 16 ani܈ori ܈i niciodată nu mi-a trecut nici prin gând să fac o zi de jertfă, (adică să stau fără să mănânc de seara până în cealaltă seară, 24 de ceasuri). Mai mult: ziua următoare era ziua de Pa܈ti... Dragii mei cititori, să nu uităm că în anii aceia, cea mai bună ܈i mai multă mâncare în România era la Pa܈ti ܈i la Crăciun; deci cum să postesc în ziua de Pa܈ti ? Pentru orice tânăr ca mine era ceva imposibil. Nu am spus nimic la nimeni, am mers acasă în seara aceea, m-am culcat ܈i diminea܊a când to܊i s-au sculat ܈i s-au pregătit să meargă la biserică, eu am fost gata fără să mă împingă nimeni de la spate. Eram gata să ie܈im pe u܈ă să mergem la biserică, dar sora mea trebuia să aibă grijă de mine ܈i să-mi dea de mâncare, mai ales că-n ziua de Pa܈ti, în Fodora, nimeni nu ܈tia când o să se termine biserica: la unu sau la două după masa? Sora mea m-a întrebat: ce vreau să mănânc. În casă erau tot felul de mirosuri îmbietoare „ca de Pa܈ti”, dar eu spre uimirea lor am spus: „Mie Domnul ieri, mi-a cerut o zi de post ܈i eu astăzi nu vreau să mai amân, vreau să stau în post”, To܊i m-au întrebat încă odată: „Tu ai uitat că astăzi este ziua de Pa܈ti?” dar eu am spus: „Asta mi-a cerut Dumnezeu ܈i eu asta fac”. Am plecat la biserică ܈i eu nu ܈tiam că tinerii din Fodora au ܈i auzit că Domnul m-a atins ܈i că eu în ziua de Pa܈ti sunt în post. Mul܊i s-au hotărât fără să ܈tiu eu să stea ܈i ei în post împreună cu mine, pentru mine ܈i pentru schimbarea mea.
A ܈vrea să mă opresc ܈i să descriu pu܊in tineretul de atunci din Fodora. Nu ܈tiu care pe unde sunt acum. Am aflat din scrierile fratelui Hozan Vasile că din cei crescu܊i în acele zile în adunarea din Fodora sunt ordina܊i ca păstori treizeci de fra܊i. Doresc ca Domnul să-i binecuvânteze pe to܊i, care pe unde sunt, căci Dumnezeu i-a folosit cu mare putere ܈i jertfire pentru schimbarea mea, lucru care s-a văzut pe parcursul anilor, până în prezent; pe dragii mei tineri de atunci! Domnul să vă răsplătească cu via܊a ve܈nică pentru dragostea voastră pentru mine. De atunci mi s-a legat inima de fratele Victor ܇uteu ܈i de܈i acuma suntem unul într-o parte ܈i altul în alta pe globul pământesc, nu o să uit niciodată cum Dumnezeu l-a folosit ca lider atunci pentru tinerii din Fodora. Ziua a trecut foarte greu; cu program lung la biserică, cu dureri de cap ܈i de stomac, fără mâncare în ziua de Pa܈ti... Dar a venit ܈i seara mult a܈teptată; după biserică am mers to܊i la rugăciune, nu la mâncare ܈i, cum să vă descriu? Har, putere, vorbire în limbi, cântare în limbi prin Duhul Sfânt, până acolo încât un tânăr vorbea în limbi ܈i altul tălmăcea (traducea). Era cerul pe pământ pentru tinerii din Fodora, pe când eu eram fără nici o putere, nici măcar putere fizică nu aveam, nici măcar să stau drept pe genunchi ca ܈i ceilal܊i ܈i cu mâinile sus cum stăteau ei... Ce mult îmi doream...
A ܈fi vrut să fiu ca ܈i ei, dar nu eram... Am început să-mi pun coatele pe o canapea să mă sprijin, căci nu mai aveam putere în urma postului. Plângeam ܈i plângeam. Voiam ܈i eu să simt ce sim܊eau to܊i tinerii aceia, ܈tiam că acolo, între ei, este Dumnezeu, nu aveam nicio îndoială. ܇tiam că este prezent Duhul Domnului ܈i vorbea prin ei. Ce mult doream ܈i eu să am experien܊ele lor! În disperarea mea am făcut o rugăciune pe care nu am s-o uit niciodată: „Doamne mi-ai cerut să-܊i aduc o zi de jertfă ܈i ܊i-am adus-o chiar în ziua de Pa܈ti. Acuma te rog să împline܈ti ce ai promis, să mă faci ܈i pe mine să simt ce simt ace܈ti tineri din jurul meu, măcar cât sunt aici cu ei, căci după ce o să merg din nou la Cluj...nu ܈tiu ce va mai fi. Totu܈i, cred că tu rămâi cu mine ܈i că mă vei ܊ine să nu cad...”. Atunci s-a împlinit ܈i cu mine ceea ce i-a spus Samuel lui Saul: „Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei, úi vei fi prefăcut într-alt om.“ (1 Samuel 10:6). Asta s-a întâmplat ܈i cu mine în momentul acela. Am sim܊it o putere extraordinară care m-a ridicat în sus a܈a cum stăteam rezemat de canapeaua aceea. Am sim܊it ceva ce nu am mai sim܊it niciodată până atunci. Duhul Sfânt s-a coborât ܈i în inima mea ܈i am început să vorbesc „cum mi-a dat Duhul să vorbesc” ܈i să preamăresc pe Dumnezeu împreună cu ceilal܊i tineri ܈i bătrâni câ܊i se aflau prezen܊i acolo: „Slavă Duhului Sfânt” ܈i iar zic: „Slavă Duhului Sfânt” ܈i Domnul să binecuvânteze pe to܊i tinerii ܈i de atunci ܈i de acum din frumoasa biserică penticostală din Fodora Dejului, jude܊ul Sălaj! Continuarea scrisorii este trecută la istoricul bisericii din Valea GroЮilor.
ͳͻͻ Să cuprindem în această carte ܈i un fericit episod petrecut în Fodora, în anul 1969: Dacă bine îmi aduc aminte, era în primele sărbători ale lunii ianuarie 1969. Fodora era vestită în toată Europa pentru lucrările Duhului Sfânt care se făceau în sânul acestei biserici la acea vreme. Aceste lucruri au fost vestite prin fratele Ioan Gherghel, din localitatea Ciocoti ܈din Maramure܈. La un serviciu de rugăciune, la ei în Ciocoti܈, acest frate Ioan a prorocit ܈i a vorbit mânat de Duhul Sfânt, spunând: „AЮa vorbeЮte Domnul OЮtirilor. ǼBiserică, dacă vă veаi uni Юi veаi stărui în post Юi în rugăciune, Eu, Domnul, voi pune în mijlocul vostru un dar de vindecare Юi mulаi vor veni la acest izvor Юi o mare bucurie va fi peste voi, peste toаi!ǽ” Dar, cum se întâmplă de obicei, cel de acasă nu-i primit bine ܈i nu-i ascultat cum ar fi unul venit de departe. Fra܊ii nu au luat seama, ca atare nici nu au postit nici nu au cerut să capete darul promis, căci nu au crezut. La vreo două săptămâni sunt vizita܊i de un frate din Fodora ܈i, în prezen܊a acestui frate, prorocul Gherghel Ioan proroce܈te iar: „Fiindcă nu aаi luat aminte Юi nu aаi cerut, nu aаi postit Юi nu aаi crezut, iată că acest dar pe care am zis că-l voi da Bisericii de aici am să-L dau departe de voi, Юi voi veаi merge acolo Юi vă veаi bucura de cele ce veаi vedea; îl voi da la a VIIa Cetate de aici” . La terminarea rugăciunii, Gherghel se ridică în picioare ܈i-܈i explică lucrarea avută ܈i vedenia pe care o primise în
acela܈i timp. Ridicând mâna dreaptă indică cu degetul arătător o direc܊ie în care a văzut el că va fi trimis acest dar. Fratele de la Fodora, urmărind direc܊ia indicată, se ܈i apucă de numărat localită܊ile care aveau în ele adunări penticostale. Explicând el că, dacă a zis „a VII-ea Cetate”, sigur e vorba de localită܊ile unde sunt biserici penticostale cu lucrările Duhului Sfânt. Acesta vine grabnic acasă la Fodora, adună pe fra܊i ܈i pe surori ܈i îi lămure܈te să intre în post ܈i în rugăciune ܈i să ceară de la Dumnezeu, care a promis că le va da un dar de vindecare. Le-a mai spus ܈i că acest lucru trebuie luat în serios, căci, cei din Ciocoti ܈nu au făcut acest lucru, ܈i, prin urmare, Domnul a spus că, de܈i le-a promis lor acel dar, îl va da celor din a VII-a Cetate. Această Cetate este Fodora, deci îndemnul pentru fra܊i era să stăruiască în rugăciuni ܈i în post, cu credin܊ă, pentru a primi darul făgăduit. Fra܊ii din Fodora, to܊i ca unul, se pun pe post ܈i rugăciune, cerând darul de vindecare promis. Într-un timp foarte scurt au început să se arate dovezile unui har deosebit ܈i chiar câteva vindecări. To܊i erau foarte veseli ܈i continuau cu o via܊ă de sfin܊enie. Să redăm un aspect al unei zile din primele sărbători ale anului 1969: Era zi de duminică. Fra܊ii musafiri veneau de cu noapte. Un grup din Gostila ne aminti că era ora ܈ase diminea܊a când ei a܈teptau la apă, ca să vină cineva cu luntrea după ei, să treacă Some܈ul ܈i apoi să ajungă la adunare. Între ei era ܈i un frate plecat din sat, pe lângă Re܈i܊a, care cu ocazia sărbătorilor a venit pe acasă, în Gostila. Curios de cele auzite, mergea ܈i el la Fodora. Îndată, după ce intră în adunare, veni un alt grup de fra܊i din Turda.
Aveau cu ei pe prorocul bine cunoscut de toată fră܊ietatea din ܊ară ca proroc al Domnului, fratele Ni܊u, care era complet orb. Ni܊u, împreună cu cei care l-au înso܊it din Turda ܈i cu cei care li s-au mai alăturat de la Some܈, cum au ajuns în casa de rugăciune (probabil la ora 6:30 sau 6:45), s-au ܈i a܈ternut pe genunchi ܈i au început o rugăciune plină de focul Duhului Sfânt. To܊i cei prezen܊i, care erau veni܊i ܈i cu câte un ceas mai devreme, s-au a܈ternut ܈i ei la rugăciune ܈i, în timp ce se rugau cu mare har, Duhul Sfânt a intervenit prin prorocia rostită de fratele Ni܊u: „AЮa vorbeЮte Domnul, prin Duhul Sfânt: «Astăzi mă voi prezenta în mijlocul vostru Юi voi lucra lucrări de slavă. Эi ca semn că Eu, Domnul, vă vorbesc, veаi vedea cu ochii voЮtri că voi vindeca 18 suflete Юi un copil. Acesta va fi semnul că Eu v-am vorbit», zice Domnul”. Serviciul a fost condus de pastorul local, Ioan Miclea. Acesta a rânduit pe mai mul܊i fra܊i la cântări, la vestirea Cuvântului, fiecare făcând ce era în stare. Înainte de a se termina acel program divin, fratele Miclea, îi solicită pe cei bolnavi să vină în fa܊a amvonului ܈i să se plece pe genunchi pentru a li se administra ungerea cu untdelemn ܈i punerea mâinilor în vederea vindecării trupurilor ܈i sufletelor lor. Au ie܈it foarte mul܊i la această rugăciune. La urmă după ce ace܈tia s-au ridicat de pe genunchi, s-a mai cântat o cântare în comun, cu mult har, iar ochii tuturor erau uda܊i de lacrimile bucuriei ce o sim܊ise fiecare în timpul serviciului divin din acea minunată zi. Fratele Miclea îi îndeamnă pe fra܊i cu următoarele cuvinte: „Dacă cineva a sim܊it vindecarea Domnului în trupul lor, să-L preamărească pe Domnul ܈i să se ridice în picioare arătând fra܊ilor prezen܊i ce anume i-a făcut Domnul!”. Ce crede܊i? 18 persoane s-au ridicat în picioare ܈i to܊i fra܊ii au numărat, amintindu-܈i de prorocia din zorii zilei.
Privind cu uimire la cele 18 persoane vindecate, care de acum se îndreptau spre u܈ă pentru a ie܈i afară, căci întregul serviciu era gata, se întrebau unde-i copilul. ܇i iată că, pe când mărturiseau ei încă, intră de afară o femeie cu un copil pe bra܊e. Copilul părea aproape mort: ochii îi erau da܊i peste cap, mâinile ܈i picioarele îi erau moi, căzând în toate păr܊ile peste bra܊ele mamei lui. Era în comă. Mama, plângând, i-a rugat pe fra܊i să se roage pentru copilul ei. Imediat, ceata pastorilor prezen܊i, care au făcut ungerea celor de dinainte, au procedat la fel. După o rugăciune fierbinte, copilul s-a trezit ܈i a început să-܈i revină, ajungând să se refacă complet, în toate facultă܊ile lui normale. A܈a au putut vedea cu to܊ii: fra܊i ܈i nefra܊i, credincio܈i ܈i mai pu܊in credincio܈i, că atunci când Dumnezeu vorbe܈te, nu este cu putin܊ă să rămână neîmplinită o iotă sau o frântură de slovă sau de cuvânt. Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, vorbe܈te cu „DA” ܈i „AMIN”. Acum aveau drept mărturie a Cuvântului vestit prin Duhul Sfânt pe cei 18 fra܊i vindeca܊i ܈i mai mult, pe copilul care se juca printre ei, deplin sănătos. Ce bine e să ascul܊i de spusele Domnului Isus care este Capul Bisericii, El, mântuitorul trupului, care se descoperă ܈i vorbe܈te prin cei sfin܊i܊i de Duhul ܈i cură܊i܊i prin sângele lui! După câ܊iva ani de har ܈i lucrări de slavă, fra܊ii au avut ocazia să audă cu triste܊e un alt verdict al Duhului Sfânt printr-un proroc, ܈i anume: „Fiindcă nu va-аi păstrat starea cerută de Domnul, Юi aаi făcut ce nu place Duhului Sfânt, iată că voi lua darul dat vouă Юi-L voi muta la a treia cetate de la voi”. În foarte scurtă vreme s-a semnalat acel dar al vindecărilor în biserica din Valea Gro܈ilor, ne mărturisea fratele Victor Miclea. Despre adunarea ܈i Biserica Domnului din Fodora am putea scrie nu un articol sau două, ci zeci de căr܊i în care să cuprindem toate minunile făcute de Dumnezeu Duhul Sfânt în acea vreme, cum spune o cântare:
Când credincioЮi - aceia s-au rugat Эi locu-acela s-a cutremurat, Ei au cerut, atunci, în rugăciuni, Să facă Domnul, semne Юi minuni. Cor: /: Cu ajutorul Duhului Sfânt :/ Biserica se înmulаea, Эi tot mai tare ea creЮtea, Prin semne Юi prin mărturii, în fiecare zi. La poarta cea Frumoasă când s-au dus, Ei au chemat Numele lui Isus. Ologul, în picioare, a sărit Эi-n faаa lor, el s-a tămăduit. Isus Hristos i-a binecuvântat Эi mulаi bolnavi, prin ei, s-au vindecat, Căci, până Юi în umbra lor, era Puterea Юi Dumnezeirea Sa. Prin Duhul Sfânt, când Petru-a predicat, Trei mii aproape-odată s-au predat, Iar dup-aceea, într-o altă zi, Se mai predară încă două mii. Iar când prigoana s-a dezlănаuit, Ei, prin cetăаi, au mers Юi au vestit. Au străbătut pe ape Юi uscat, Эi, la Hristos, pe oameni i-au chemat. - Amin -
i ǣ A treia biserică în care am fost membru. Este situată pe strada Avram Iancu, la nr. 23 ܈i poartă astăzi numele „Alfa Omega”. În acest ora܈, Turda, sunt o mul܊ime de biserici: ortodoxe, catolice, greco-catolice, unitariene, protestante ܈i neoprotestante. ܇apte din ele sunt Penticostale. Un ora ܈cu o istorie foarte Ǧ bogată din vremuri vechi când această a܈ezare se numea Potaissa. După o copilărie grea ܈i plină de multe întristări ܈i frustrări, neîn܊eles ܈i îndepărtat de căminul familiei, dat slugă în satul Dobrocina, am luat, la un moment dat în primire turma de oi a satului, ajutat fiind ܈i de fratele meu David. Acesta era un copil viteaz în vorbă, dar cu multă frică de lup ܈i de animale sălbatice, fiind mai mic decât mine cu trei ani. Am păstorit împreună doi ani oile satului Dobrocina, adunând o frumu܈ică simbrie ce s-a dovedit a fi de mare folos familiei părin܊ilor mei care avea mari nevoi, fiind numeroasă ܈i săracă. Într-una din zilele de toamnă târzie, tata a vrut să mergem la muncă, să defri܈ăm o bucată de pământ unde crescuseră spini, în locul numit Prinături. Tata a plecat, dar eu am tot zăbovit ܈i, când nu l-am mai văzut, am zis către mama: „Eu plec la Turda”. Mi-am adunat câteva haine ܈i am plecat la
trenul de la ora nouă diminea܊a. Am ajuns în Turda la ora unu noaptea. Ploua. Fără să ܈tiu, m-am adăpostit tocmai sub bolta por܊ii centrului de Mili܊ie. A ie܈it la mine ofi܊erul de serviciu ܈i, informându-mă de la el am găsit strada pe care o căutam, unde locuia familia unei surori, Fechete Rozalia. Se făcea ziuă. Ace܈tia m-au dat la familia vecină, a lui Gheorghe Savu. După masă, am găsit-o pe sora mea Florica, ܈i a doua zi pe fratele meu Ionel. Duminică am mers la adunare. Adunarea era condusă de fratele Deiac Gheorghe. Localul era situat pe strada Avram Iancu, într-un atelier de tâmplărie. În acela܈i loc este ܈i azi. Atunci, cu ceva timp înainte de sosirea mea în Turda, reu܈iseră să cumpere acest local ca proprietate a bisericii penticostale. După scurt timp a fost neîncăpător ܈i fra܊ii l-au lărgit înspre curte, deoarece în spate era zidul de sus܊inere a unei văi cu apă. Am stat în Turda din 1954 până în 1961, când am primit Adeverin܊a de Mutare, plecând în păr܊ile Albei Iulia, dar la toate evenimentele bisericii, cum sunt evanghelizările, fra܊ii Malna܈i ܈i Kereke ܈mă invitau în câte o seară ܈i pe mine. De asemenea, la botezuri sau înmormântări, în Turda ܈i în împrejurimi, eram chemat mereu, fiind astfel părta ܈la actele de cult majore ale bisericii. Prin căsătoria fiicei mele Daniela, în Luna, lângă Câmpia Turzii, martorii lui Iehova s-au purtat ca sălbaticii ܈i nu i-au lăsat pe fra܊i să vorbească. S-au perindat vreo patru fra܊i la cuvânt, dar martorii nu-i lăsau să ia cuvântul, deoarece strigau ܈i îi încurcau. Atunci am sosit cu o ma܈ină de ocazie, căci a܈a umblam atunci. Fratele Kereke܈, când m-a văzut, mi-a făcut semn ܈i am mers în fa܊ă, iar el mi-a ܈optit spunându-mi ce se întâmplă. Când s-a terminat cântarea, m-am ridicat cu toată autoritatea primită de la Domnul, ܈i Harul a curs din plin. Nici un martor n-a mai deschis gura. Seara am mers la adunare în Câmpia Turzii ܈i mare mi-a fost mirarea când a venit alături de mine conducătorul Martorilor din Luna. A asistat până la sfâr܈itul serviciului divin. La final am vorbit cu el ܈i l-am îndemnat să ceară Duhul
Sfânt ܈i atunci va vorbi ܈i el cu putere, fiindcă el însu܈i spunea că n-a auzit niciodată pe cineva vorbind cu atâta putere din Biblie. Îmi aduc aminte de înmormântarea fratelui Ni܊u, un proroc orb, dar plin de Duhul Sfânt, când fra܊ii Andra܈ ܈i ܇oani au hotărât ca eu să fiu ultimul vorbitor din Cuvântul Domnului, acolo, sus pe deal, în cimitirul din Turda Nouă. Atunci s-a revărsat un har de părea că până ܈i aerul vibra peste toată adunarea ܈i, de܈i eram în cimitir, oamenii care erau prezen܊i nu încetau să aducă cuvinte de preamărire lui Dumnezeu, cu fiecare cuvânt sau frază exprimată. Nu se auzeau decât Aleluia din piepturile tuturor fra܊ilor. În acel atelier am găsit eu Biserica Domnului. ܇i aici adunarea făcuse mai multe demersuri ca să poată să-܈i desfă܈oare activitatea bisericească. Securitatea era ageră ܈i nui lăsa să lărgească spa܊iul. Dar la un moment dat, Dumnezeu a făcut ca ܈eful sistematizării ora܈ului Turda, domnul Găvriloie, să fie un om cu minte. Fratele Kereke ܈cu Traian Socaciu au căutat să stea de vorbă cu el în secret ܈i el i-a sfătuit: „Fi܊i bărba܊i de inimă mare! Nu cumva să se audă ce vă spun eu acum! Pe data de 1 august (era în anul 1972) ܈eful mare va pleca în concediu pentru 21 de zile. În acest timp voi să demola܊i aici în fa܊ă ܈i să construi܊i cum vă place vouă. Eu n-am să mai vin pe la voi în timpul acesta. Dar să fie gata fa܊ada, căci în interior ve܊i mai putea lucra apoi”. Când venea mai apoi trimis de Secretarul de Partid să vadă „ce mai fac pocăi܊ii ăia”, făcea pe nervosul: „V-am spus să vă opri܊i!” . Striga la fra܊i: „Acum n-am ce vă face, vă amendez!”, ܈i le dădea amenzi cât se putea de mici. La plecare, fra܊ii Socaciu, Andra܈, păstorul Kereke ܈mergeau câ܊iva pa܈i cu el, ca să-l petreacă. Atunci a܈a în surdină le zicea: „Măi, da܊i bătaie, măi, ܈i termina܊i odată! Hai la treabă!”. A܈a se despăr܊eau. Aici s-a dovedit hărnicie ܈i unitate fră܊ească. În acel timp de 21 de zile meseria܈ii ܈i oamenii de ajutor nu au mai mers acasă; de pe schele plecau la servici ܈i pe schele veneau după servici. Unii, care erau în concediu, î܈i petreceau toată ziua pe schele. Printre ei era ܈i fratele Socaciu,
care era cu un picior rupt ܈i pus în ghips: acolo, pe schele, mânca, dormea câte pu܊in ܈i nu s-a lăsat până n-a văzut lucrul gata. Ce părere ai tu, iubit cititor, care nu mergi la biserică pentru că te doare un pic capul? Pe vremea când am venit eu în Turda erau următorii fra܊i: Urcan Nicolae, la care se făceau seri de rugăciune; fratele Deiac Ghe. conducea adunarea; fratele Pădureanu Ghe. cu nevasta, Ister Maria, Dio܈an Maria (aceste două surori erau proroci܊e), Gârbovan Vasile, cu fratele lui, Traian, Rusu Mihăila, Cri܈an Ioan, fratele Trifan, ܉icudean ܈i fratele meu Ionel Hozan cu familia ܈i socrii lui, ܇eulean de la Odăile Turzii, ܇tefan ܇eulean din Băi (numit Cenucu), familia lui Gheorghe Savu, fratele ceferist, Petrică de la gară, Rusu Todorel, neuitatul meu prieten, ܈i unii tineri veni܊i mai recent decât mine. Nu-mi mai aduc aminte de to܊i. După un timp am plecat la ܇coala SFU-Ocna Mure܈. Între timp, mă îndeletniceam să predic ܈i la oameni, ܈i singur, peste dealuri. După terminarea ܈colii, am revenit în Turda, am ܊inut postul mare în reprize de câte trei zile ܈i nop܊i. De aici am plecat la Aiton unde Duhul Sfânt a fost cel care m-a invitat la predică prin conducătorul adunării, un frate, „Iaia” îi zicea. Predica a ܊inut o oră ܈i treizeci de minute. Tot aici în Turda am luat ܈i botezul în Áì apă (era în anul 1956 ziua de 22 iulie). Eram cel mai tânăr din cele douăzeci ܈i două de persoane care eram îmbrăcate în alb. Cel mai bătrân avea 81 de ani.
Mergeam cu mare alai după noi, de pe str. Avram Iancu, străbătând ora܈ul, până am ajuns pe strada Cheii, la râul Arie܈, ceva mai sus de podul actual al ܈oselei. Aici era o mul܊ime de oameni pe ambele maluri ale Arie܈ului, curio܈i să vadă cum se botează credincio܈ii Domnului Isus. Păstorii bisericii erau Kereke܇ ܈oani ܈i Andra܈ Malna܈i. Această poză (de mai sus) este făcută la vârsta de 17 ani în grădina familiei Mănă܈tiureanu Mina ܈i Ioan, pe strada Albinei, în Cluj. Mi-amintesc vorba fratelui Zaharie Bica în Biroul Filialei Penticostale Cluj: „Hă-hăi, pe vremea aceea de demult, Hozan era titanul Evangheliei”. Ce-i drept, nu eram eu, ci harul lui Isus ܈i Duhul Sfânt care lucra cu putere. Înainte de botez ܈i după botezul în apă am mers în multe misiuni. Eram uneori trimis de către fratele păstor Kereke܈, iar una dintre aceste misiuni a fost o deplasare la o adunare aflată în apropiere de Valea Ierii, unde ܈eful de post a împră܈tiat adunarea ܈i a retras Autoriza܊ia de Func܊ionare. Am sosit în zorii zilei la casa de adunare în familia lui ܇ipo܈, pe al cărui băiat îl chema Iliu܊ă. Am pornit după masă din Turda, dar nu m-a luat nici o ma܈ină. Atunci am decis să plec pe jos pe calea ferată, pe linia îngustă a mocăni܊ei. Am ajuns în gară la Mihai Viteazu ܈i mi s-a spus că nu este nici un tren până diminea܊ă, prin urmare, am continuat să merg pe calea ferată. La un moment dat aud că vine din spate un tren ܈uierând ܈i pufăind din greu, urcând spre munte. Era un tren de marfă. Îi fac semn să oprească, dar mecanicul râde ܈i fochistul cu siguran܊ă mai aruncă o lopată de cărbuni în cuptorul locomotivei, căci locomotiva pufăi mai tare, sco܊ând un fum gros ܈i negru. Mă trag mai la o parte ܈i apoi o iau după tren. Mergând îngândurat, luna asfin܊e܈te îndată. Noaptea era din ce în ce mai neagră, nici nu mai ܈tiam unde sunt. De-abia vedeam poteca pe care călcam, dar misiunea trebuia îndeplinită. Hai mai departe! La un moment dat zăresc lampa ro܈ie de la ultimul vagon al trenului. Mă grăbesc ܈i ajung la trenul care stătea pe loc. Mecanicul striga la cei ce se luptau să pună la loc
pârghia-manivelă ce purta roata motrice a locomotivei, care căzuse, oprind locomotiva. Când am ajuns în dreptul locomotivei mecanicul strigă: „Măi! N-a܊i mai gătat! Uite că ne-a ajuns omul acela ce ne-a făcut semn să-l luăm cu noi!”. Cel de sub locomotivă răspunde: „Dar nu intră măi!”. Eu am spus: „Acuma intră, că am ajuns..” Am auzit o lovitură de ciocan ܈i fochistul strigă: „A intrat domnule mecanic!”. A܈a am ajuns cu ei până în gară la Buru. De acolo, pe jos, spre Valea Ierii. Când s-a făcut bine ziuă, înainte de a răsări soarele, am fost în familia lui ܇ipo܈ ܈i l-am luat cu mine pe tânărul Iliu܊ă. Împreună am mers la Postul de Mili܊ie ܈i m-am luptat cu puterea dată de Duhul Sfânt în cuvinte, a܈a că a ܈eful de post a cedat ܈i am scos autoriza܊ia formând din nou adunarea. Odată eram la înmormântarea fratelui Onu܊u din ora܈ul Ocna Mure܈, om foarte bătrân ܈i bine cunoscut de mine, de când făcusem ܈coala S.F.U. în Ocna Mure܈. Pe atunci, când puteam, mergeam ܈i îmi găseam mângâiere în familia lui. Mai vizitam o familie de fra܊i bătrâni din Vere ܈Mort ܈i pe moa܈a din Vin܊u de Sus, de pe deal. Aceste două localită܊i s-au unit ܈i au căpătat denumirea de Unirea 1 ܈i Unirea 2. Moa܈a se ocupa de vindecarea unor bolnavi cu leacurile ei, dar în fiecare diminea܊ă, la amiază ܈i seara, înainte de a le servi masa, făcea cu bolnavii ce-i umpleau cămările, câte o oră de părtă܈ie, cu cântări, citirea Bibliei, rugăciuni ܈i tot ea le predica ܈i Cuvântul. Se bucura mult când mergeam ܈i o ajutam la această lucrare. Acum, fratele Kereke ܈m-a delegat pe mine să merg la înmormântarea lui Onu܊u din Ocna Mure܈. Biserica de aici apar܊inea de fratele Ionel de la Hiria. Acesta, când m-a văzut, m-a întrebat cum de am sosit, că îi păream cunoscut. I-am arătat delega܊ia. M-a privit foarte suspicios: „Dar dacă fratele Kereke ܈te-a trimis…” Când mi-a dat cuvânt ܈i a văzut harul Domnului revărsat în predică s-a bucurat. Fra܊ii erau foarte încuraja܊i oriunde soseam, căci Domnul lucra cu semne printre ei.
Glorie Domnului Isus Hristos!
g Scurt istoric al Biserici Penticostale din Sebeúel, jud. Alba Aceasta este a patra biserică, unde m-am căsătorit ܈i am stat 28 de ani, ca membru ܈i lucrător. Bun găsit, pentru toĠi cei ce doresc să descopere detaliat istoria penticostală a satului Sebe܈el din Comuna Săsciori, JudeĠul Alba, cunoscut de către unii ca satul de pe Valea Frumoasei. Valea Frumoasei este de fapt colo sus, în munĠi, dar curgând la vale întregeúte împreună cu alte pâraie úi văi debitul de apă, formând Valea Sebeúului, pe care unii o mai confundă spunându-i úi ,,Frumoasă". Urcând de la Sebeú spre munte, treci prin Petreúti, pe un drum úerpuit, la numai 9 kilometri de Sebeú, unde ochii se opresc asupra indicatorului de la intrarea din sat, pe care scrie „SEBEùEL”. Localitatea Sebeúel are acum, în 2016, o atestare documentară de 1316 ani. Dumnezeu a a܈ezat satul Sebe܈el acolo unde apele învolburate a le râului Sebe ܈ies din strâmtoarea
mun܊ilor ܈i străbat o luncă îngustă, dar mănoasă. Fiind pu܊in pământ fertil, oamenii satului au fost nevoi܊i să lucreze ܈i dealurile ܈i coastele destul de abrupte. De obicei lucrau pământurile de pe la munte, de la Ple܈, Stroie, Muncel ܈i Bulbuc. În timpul verii î܈i duceau turmele în Custurile Retezatului, iar iarna plecau cu ele pe luncile Dunării ܈i în Dobrogea sau pe la Satu Mare.
Ѵ B I.M. Popescu notează în scrierile sale că vântul penticostal a pătruns în România prin anul 1910, venind din Statele Unite ale Americii. (‚‚Istoria úi sociologia religiilor creútinismului”, Bucure܈ti, România de mâine, 1996 pag. 231). Cu siguranĠă că el făcea aluzie la Susana din satul Curci de lângă Mediaú, a cărei nepoată este prezentă úi azi printre săteni. Personal, am întâlnit-o pe această nepoată a surorii Susana. Susana aceasta venise din America, având botezul cu Duhul Sfânt ܈i vorbirea în alte limbi. Ajunsă acasă, la credinĠa ei s-au alăturat încă patru persoane. Acestea, unindu-se în rugăciune, au cerut úi au primit úi ele botezul Duhului Sfânt úi darul vorbirii în limbi noi (după cum le da Duhul Sfânt să vorbească - conform cap. 2 din Faptele Apostolilor). Susana a mai făcut ܈i misiuni printre cei de neam german. Unii povestesc că Susana, în misiunile ei, a ajuns ܈i la Rupea, în vizită la o altă soră, venită tot din America. ܇i aceasta era botezată de Domnul cu Duhul Sfânt. În acela܈i timp, unele femei din Sibiu, care primiseră credin܊a având între ele ܈i persoane de neam german (săsesc) au mers acolo ܈i a܈a a ajuns credin܊a ܈i în Sibiu. De aici s-au extins adunările penticostale în jude܊ul Sibiu. La Rupea, în judeĠul Braúov, au auzit ܈i au văzut lucrarea Duhului Sfânt. Astfel, surorile din Sibiu au fost informate pe deplin despre principiile de credinĠă penticostală, úi în timpul
rugăciunilor ele cereau stăruitor să le trimită Domnul măcar un bărbat care să le vestească Cuvântul Domnului Isus. Au crescut la număr, dar nu aveau niciun bărbat. Pe când se rugau în casa surorii Rău Ana, deodată deschide u܈a un jandarm ܈i intră între ele. S-au speriat pentru un moment, dar la urmă s-au bucurat, deoarece jandarmul era fratele Miron, care a fost deta܈at pentru un timp în Sibiu. Acest frate a fost mai întâi pe la ceva fra܊i bapti܈ti ܈i tot căutând ܈i întrebând, cineva l-a îndrumat la casa acestei surori, unde au avut frumoase clipe de părtă܈ie împreună. La un oarecare timp, după terminarea Primului Război Mondial, s-a reîntors acasă în localitatea vecină, în Dârloz, Johan Telman. Acesta, care fusese evanghelizat de către misionar întâlnit în timpul războiului, primise úi el această credinĠă penticostală, precum úi botezul Duhului Sfânt cu vorbirea în alte limbi. Astfel, el a început o activitate evanghelică în acea zonă, dar, fiind sas, s-a concentrat pe cei din neamul lui, adică pe vorbitorii de limbă germană.
$g B Ǥ Cu toate acestea, datorită unei strânse prietenii dintre Johan Molnar, un alt sas din Ungurei, judeĠul Alba úi românul Vulcu Visarion din Daia Română, judeĠul Alba, credinĠa penticostală a pătruns úi s-a extins în Centrul Transilvaniei ca o Flacără a Rusaliilor. Între timp, începuseră să frecventeze întâlnirile evanghelice ale lui Johan Telman. Vulc Visalon, auzind ܈i văzând vorbiri în alte limbi ܈i sim܊ind harul ܈i bucuriile în serviciul ܊inut la Dârloz de către Telman, a venit acasă ܈i a stăruit până a primit ܈i el botezul cu Duhul Sfânt. Astfel a început ܈i în jude܊ul Alba Iulia credin܊a penticostală (mai pe larg în articolul despre biserica penticostală din Daia Română).
f Biserica din Sebeúel a avut ca prim pas anul 1933, când un creútin evanghelic, mergând pe lângă râu, dinspre Petreúti spre Câlnic, s-a oprit pe o bancă la umbra mărului care era în faĠa casei familiei Zemora Genoveva úi Zaharie. Fratele i-a cerut Genovevei un pahar cu apă ca să-úi potolească setea úi să se odihnească puĠin, iar aceasta l-a servit cu bucurie. Apoi au discutat pe îndelete despre credinĠa în Domnul Isus úi despre mântuire. Era o zi de sărbătoare. (Femeile de obicei stăteau de ££ vorbă îmbrăcate în costume na܊ionale. În poza alăturată, cea din dreapta este Genoveva.) După plecarea călătorului, Genoveva a trecut strada la vecina sa Rafila Stănu( ܈numită de localnici Bădilă, fiindcă provenea din familia Bădilă din Săsciori.). A luat cu ea úi Biblia pe care o avea. Era o Biblie în format mare, tipărită la Iaúi. Cercetând împreună Sfintele Scripturi, au ajuns să creadă ele úi copiii lor. Al doilea pas important a fost în data de 6 martie 1935, când cele două femei după ce au cerut botezul, au fost botezate în apă de către lucrătorul baptist Petre Oprean din Sebeú, conform poruncii Domnului Isus, care zice: ‚‚Cine va crede úi se va boteza va fi mântuit...’’(Marcu 16: 16 ). Prin educaĠie úi prin modelul lor de viaĠă úi de credinĠă, această nouă credinĠă s-a sălăúluit úi în copiii lor, cu precădere în cei mai mari, adică în Vasile Zemora úi în Ilie Stănuú.
După anul 1940 însă, mareúalul Antonescu a interzis funcĠionarea tuturor adunărilor evanghelice. În ciuda acestui fapt, cu mult curaj, penticostalii au continuat să se adune în fiecare duminică, dar de data aceasta prin păduri úi prin locuri ferite, ascunúi de ochii jandarmilor timpului, care îi căutau să-i închidă úi să îi maltrateze. Fratele Gheorghe Paútiu relatează că la o astfel de întâlnire au plâns fără încetare, de când s-au întâlnit până s-au despărĠit, fiindcă nu útiau dacă se vor mai vedea vreodată. Pe atunci, credinĠa în Domnul Isus era scumpă úi creútea repede în fiecare, pentru că avea apă la rădăcină - ,,apa ochilor”, lacrimile lor. Peste săptămână, seară de seară se adunau sub pretext de úezătoare, cu câte ceva de lucru. O dată la o casă, apoi la alta; înfundau geamurile cu perne ca să nu se audă de afară cum se rugau stăruitor. Domnul boteza cu Duhul Sfânt, iar ei vesteau Cuvântul plini de foc úi de Duh Sfânt. Aúa creútea biserica Domnului, de la o zi la alta. În toiul prigoanelor lui Antonescu, cei doi tineri: Stănuú Ilie al Rafilei úi Zemora Vasile al Genovevei, au cerut úi ei botezul nou testamentar, dar lucrătorul Petru Oprean din Sebeú i-a refuzat sub două motive: că nu aveau încă 20 de ani úi că biserica era în aĠipire. De fapt, prigonirea i-a speriat pe unii care credeau că nu mai trebuie făcut nimic în lucrarea Evangheliei. Aflând dorinĠa celor doi, tânăra Elisaveta Cristea (după căsătorie cu numele de Biúboacă) i-a îndrumat la fratele Ioan Moga din Sebeú, care i-a botezat în anul 1943. Este interesant de útiut faptul că fratele Moga fusese călugăr la Mănăstirea Sâmbăta, dar cercetând Biblia descoperise că nu aveau niciun rost canoanele úi că truda monahală era zadarnică, credinĠa trebuind a fi practicată altfel. Totodată, călugărul înĠelesese că numai harul úi credinĠa în jertfa Domnului Isus dă omului mântuirea, după cum apostolul Pavel explicase în epistola sa către Galateni. Aúadar, revenit acasă de la mănăstire, Ioan Moga s-a alăturat lui
Visarion Vulc úi lui Johan Molnar din Ungurei, ce participau la adunările Ġinute de Johan Telman, de care am amintit la început. Prin această legătură úi el la rândul lui a devenit un lucrător evanghelic úi astfel i-a botezat pe cei doi tineri din Sebeúel. Cu cât prigoanele s-au înteĠit, cu atât mai mult credincioúii penticostali au devenit mai dependenĠi de rugăciuni úi stăruinĠe după Duhul Sfânt. Ei înĠeleseseră că dacă trebuiau să sufere sau să moară pentru Hristos, aveau nevoie să fie îmbrăcaĠi cu puterea Duhului lui Dumnezeu. Aúa se face că, în a doua zi de Rusalii, în plină stăruinĠă, Ilie Stănuú, unul din cei doi tineri din Sebeúel, botezaĠi în apă de Ioan Moga, a fost botezat de Domnul cu Duhul Sfânt úi a primit darul vorbiri în limbi noi - ca cei din veacul apostolic. Duminica următoare (la úapte zile de la minunata experienĠă trăită de Ilie), primeúte botezul cu Duhul Sfânt úi Vasile Zemora (cel de-al doilea tânăr sebe܈ean). Mai târziu, cei doi au fost numiĠi de către penticostalii din Sebeúel ‚‚Gemenii CredinĠei’’, deoarece, fiind plini de Duhul Sfânt care i-a botezat úi le-a dat daruri diferite, cei doi au continuat să practice stăruinĠa necurmată în rugăciune úi să predice o Evanghelie deplină. Astfel, Dumnezeu se folosea de ei úi mulĠi oameni veneau la sfânta pocăinĠă. Din nefericire, în anul 1944 implicarea evanghelică a lui Stănuú Ilie s-a întrerupt pentru doi ani, timp în care a fost încorporat în armată. După lăsarea lui la vatră, între 1946-1947, Ilie Stănuú împreună cu alĠi credincioúi au înfiinĠat Filiala Apostolică Penticostală a Bisericilor lui Dumnezeu din Alba Iulia, devenind secretarul acestui organism, pe care l-au ataúat mai târziu la Centrul Cultului de la Arad. Ca o specificaĠie, tot în acea perioadă, Bradin Gheorghe revenise, după o absenĠă destul de lungă, în fruntea Cultului Penticostal, ca preúedinte. În perioada imediat următoare, cei de la Centrul Cultului din Arad, s-au deplasat în Centrul Transilvaniei, să viziteze grupările de fraĠi. Ghe. Bradin úi Pavel Bochean au vizitat Daia Română, iar sora Persida
Bradin a vizitat Sebeúelul găzduind la sora Genoveva Zemora, în familia căreia se afla úi tânărul lucrător Vasile Zemora. Între timp, tânărul Ilie Stănuú a fost chemat la centrul din Arad pentru úcolarizare, făcând astfel parte din prima promoĠie de fraĠi ܈colariza܊i într-un seminar de scurtă durată. Venind de acolo cu un bagaj considerabil de cunoútinĠe úi broúuri evanghelice, s-a deplasat pe valea Ampoiului, unde a fost prins de jandarmi în timp ce distribuia materiale religioase. Astfel, arestat de jandarmii comunei, a fost reĠinut o noapte în localitatea Meteú, apoi a fost dus din post în post până la Garnizoana Jandarmeriei din Alba Iulia. Aici a fost maltratat sălbatic timp de cinci zile úi cinci nopĠi. Apoi a fost judecat de Tribunalul din Alba úi condamnat la o lună de închisoare. Venind din puúcărie s-a grăbit să-úi perfecteze actele de căsătorie cu o tânără, Ileana din Micalaca, Arad, unde apoi a úi plecat de urgenĠă. După ce a avut nunta, pe data de 10 ianuarie 1948, a rămas definitiv în Arad. Cu toate riscurile din acele vremuri, oamenii au continuat să vină la sfânta pocăinĠă. Din Loman, de pe Plaiul Cercului, s-a alăturat credincioúilor úi Popa Petru, care, în ciuda unei mari distanĠe pe care o avea de străbătut pe jos, era primul la fiecare strângere. Din Răchita, se pocăiseră Stănilă Gheorghe úi PătruĠ Grozav, care acompania cântările cu vioara; apoi tânărul Paútiu Gheorghe. Acesta din urmă venea la adunare cu pachetul de Ġigări în buzunar, dar păstorul Vasile Zemora l-a acceptat să vină úi aúa. În satul Răchita era batjocorit de fetele satului úi de tineri, iar în adunare era privit dubios, căci mirosea a tutun. Totuúi, renunĠând la plăcerile lumeúti s-a botezat úi el în 1946. Urmând Calea Domnului cu fermitate, a ajuns úi el ordinat ca păstor, în 1956, fiind deja căsătorit cu Aurora din BărăbanĠ, de lângă Alba Iulia. Din Sebeúel s-a adăugat la credinĠă Mărie Frate, nepoată a Genovevei, care era plină de bucuria mântuirii exteriorizată printr-o strălucire a feĠei úi prin ropote repetate de bătăi din palme neregulate, însoĠite de strigăte de preamărire care-i umpleau pe toĠi cei prezenĠi de fiori úi de bucurie. În acelaúi timp, penticostalilor li s-au alăturat úi Veta Zdrenghea ܈i sora ei de corp Stănuú-Ghib Rusalina. Aceasta din urmă
pocăindu-se, a fost părăsită de bărbatul ei úi a rămas să-i crească pe Mărie úi Petrică, copiii ei, într-o sărăcie lucie. Sora aceasta era de o pio܈enie úi de o evlavie incontestabilă. Ea nu primea niciun ban: nici pensia alimentară úi nici alocaĠia de stat pentru copii, nimic. Dar nu a fost auzită de nimeni niciodată să vorbească de rău pe cineva sau să se certe cu cineva, nici chiar cu fostul ei soĠ (pe care-l saluta când se întâlnea pe drum), măcar că nu-i da niciun ban pentru creúterea celor doi copii. Ea nu Ġinea mânie pe nimeni. Printre alte persoane ce au ales în acea vreme calea pocăinĠei se numără úi Ioana Zdrenghea din Luncă (născută Stănuú), ce primise dar de descoperire úi vedenii de la Duhul Sfânt, precum úi cumnata ei, Raveca. Apoi: Dican Ecaterina, Dican LucreĠia, Duvlea Irina, úi mai apoi soĠul ei Gheorghe, Stănuú-Ghib Nechifor, precum úi cei din Săsciori, care aparĠineau de biserica baptistă din Sebeú. De asemenea, Bădilă Dumitru din Săsciori úi Inurean Mihăilă din Sebeúel, au primit botezul în apă în Iazul Morii ce trecea pe atunci exact printre actuala remiză de pompieri úi treptele actualului lăcaú din Sebeúel. Era frig úi au fost botezaĠi printre sloiurile de gheaĠă. Dintre băieúii de pe Valea Beiului a venit familia Mărginean Florea úi Gheorghe, úi mulĠi alĠii. Bucuria era mare. Dar iată că, în toamna anului 1948, bucuria credincioúilor a fost umbrită din nou de securitatea vremii, care îl căuta pe Stănuú Ilie. Deoarece tatăl său avea acelaúi nume, s-a creat o confuzie, iar acesta din urmă a fost arestat úi dus la Alba. Acolo, după ce s-a constatat greúeala, l-au lăsat acasă cu condiĠia să le fie dat numele conducătorului adunării. Bătrânul le-a furnizat informa܊ia cerută, iar Zemora Vasile a fost dus la Alba. Imediat, acesta a fost arestat la Alba úi maltratat timp de 10 zile úi 10 nopĠi, până ce, din cauza pierderii de sânge, ܈i-a pierdut cuno܈tin܊a. Mai apoi, a fost adus acasă într-un car pe paie. Oricine căuta să-l ajute cu ceva, era văzut, de mintea chinuită a tânărului slujitor, drept un călău din zilele de tortură din Alba, ܈i astfel, în umbra recentei traume, Vasile începea să urle,
zguduindu-se din toată fiin܊a. Pentru liniútirea trupului úi a fiinĠei lui chinuite, a fost adusă sora LenuĠa Morar din Petreúti, care-l încuraja úi-i povestea de Domnul Isus, până ce s-a făcut mai bine. Cu vremea, cei doi s-au căsătorit úi au slujit Domnului împreună. În 4 noiembrie 1950, în urma apariĠiei Decretului 1203 al Prezidiului Marii Adunări NaĠionale, Cultul Penticostal din România este recunoscut. Astfel, sub denumirea de ‚‚Biserica lui Dumnezeu Apostolică”, adunările penticostale au început să funcĠioneze cu autorizaĠii pe tot cuprinsul României. Panorama Sebe܈elului:
Iată ܈i panorama cartierului cu locuin܊ele Băie܈ilor: După ce au fost lămuri܊i să intre în servicii ܈i au avut bani, toate căsu܊ele slabe au dispărut, ܈i la ora actuală se văd aproape numai case frumoase. Cel mai mult i-a civilizat însă citirea Bibliei, ܈i evanghelizările făcute în cartierul lor. Fotografia a fost făcută în 2011 de pe coasta din spatele casei lui Gârbovan.
ǷgȂg dz Iată ce aminte܈te profesorul Nicolae Afrapt, în cartea cu titlul de mai sus, unde vorbe܈te despre monografia istorică a Sebe܈elului: Până în anul 1934, populaаia satului a fost în totalitate ortodoxă; izvoarele pomenesc primii neoprotestanаi pe Ilie StănuЮ Юi pe Vasile Zemora. Oamenii le spuneau „pocăiаi”; aceЮtia au avut de suferit datorită regimului totalitar, au fost prigoniаi de legionari Юi interziЮi de regimul antonescian. Până Юi copiii pocăiаilor au fost scoЮi din Юcoală. Numărul credincioЮilor, la început, din cauza fricii, este foarte mic, în urma războiului mondial, dar mai ales după instalarea comunismului, în ciuda atitudinilor ostile ale autorităаilor din 1947-1948, numărul neoprotestanаilor creЮte. De subliniat că, datorită tradiаiei, nici populaаia majoritară ortodoxă nu avea o atitudine tolerantă faаa de ei. Conform unei anchete au părăsit ortodoxia în 1948 trecănd la religia penticostală familiile: Todor Zemora, Inurian Mihăilă, Zdrenghea Simiana, Frate Maria, StănuЮ Rafila (numita Bădilă), Zemora Zaharie Юi Genoveva. De subliniat că Inurian a fost exclus din partid din motivul pocăinаei. În februarie 1952, numărul credincioЮilor penticostali a ajuns la 20: 5 bărbaаi, 9 femei, 3 băieаi Юi 3 fete sub 18 ani. Comunitatea trăia marginalizată, urmărită îndeaproape de autorităаile comuniste, din păcate Юi educaаia ce să făcea atunci în Юcoală Юi în familie nu era una tolerantă. DeЮi eram prieteni unii cu alаii ,când izbucneau conflicte copilăreЮti între noi, ajungeam Юi noi, copiii, să le adresăm jigniri Юi ofense nelalocul lor.
Noi, fiii de ortodocЮi, îi acuzam de credinаa lor, iar ei ne ameninаau „că ajungem în Iad”. De altfel termenul de „pocăit”, datorită folosirii lui în mod nepotrivit, a ajuns un termen ofensator Юi jignitor până în anii 1990. Din fericire „certurile copilăreЮti” nu durau mult Юi ne împăcam repede continuând împreună frumoasa Юi nevinovata noastră copilărie. Comunitatea îЮi аinea zilele de rugăciune la început în casele proprii, când la unul, când la altul. Apoi s-a stabilit casă de rugăciune, în casa uneia din cele mai cinstite familii din SebeЮel, StănuЮ-Ghib Rusalina, cu cei doi copii Maria Юi Petrică. Din anii 1960 a ajuns pastor Domnul Hozan, un autodidact Юi bun cunoscător al Bibliei, care a condus comunitatea penticostală până la începutul anilor 90, când a plecat să propovăduiască peste ocean; tot el a construit în gospodăria socrilor lui Юi o casă mică de rugăciune. Din 1960-1970 numărul credincioЮilor penticostali a crescut foarte mult, mai ales cu locuitorii аigani de pe vale. A fost un lucru benefic, pentru ei ca indivizi, pentru comunitatea penticostală dar Юi pentru sat, deoarece s-a produs o socializare a lor în rândul comunităаii Юi au scăzut într-o mare măsură actele anti-sociale comise până atunci. Astăzi Biserica Penticostală din SebeЮel, conform ultimul recensământ, cuprinde peste 120 de credincioЮi care au reuЮit totodată să-Юi ridice o frumoasă Biserică pentru manifestările cultice. Lucrul cel mai important este că sub influenаa democraаiei de după 1990, mai ales în urma călătoriilor românilor în străinătate, s-a instaurat un spirit de toleranаă deplină, s-au topit toate piedicile între majoritatea ortodoxă Юi comunitatea minoritară penticostală. Dovadă a prieteniei este construirea unei noi Юi frumoase biserici, în locul numit Curtea Morii. Aceste rânduri au fost culese din cartea mai sus amintită, de la paginile 127-129.
Ѵ $ è Prima locaĠie Credincioúii penticostali din Sebeúel s-au adunat la început, pe o durată de 8 ani (1944-1952), în casa familiei lui Zemora Zaharie úi a Genovevei, din str. Morii nr.149, unde se afla úi păstorul lor, Zemora Vasile. A doua locaĠie - Prima mutare a avut loc în 1952, acasă la sora Ghib-Stănuú Rusalina, din str. CoĠia nr.39, unde a funcĠionat din 1952 până în 1967, adică 15 ani. La sosirea mea în această biserică erau foarte pu܊ine persoane, dar cu timpul, s-au adunat ܈i al܊ii, după cum se vede în poza de mai jos,
făcută în anul 1962, luna august, ziua a 20-a. Sora Rusalina era o eroină a credin܊ei în Mântuitorul Isus, a suferit multe bătăi, multă foame ܈i lipsuri de tot felul, fiind părăsită de bărbat din pricina pocăin܊ei. Ea n-a cerut nimic, n-a jurat în
tribunal, nu l-a urât, ci zilnic, când îl întâlnea, vorbea frumos cu el întrebându-l de sănătate. Ea i-a crescut pe cei doi copii ai ei, Mărie ܈i Petrică, numai din ce putea să muncească. Vara la câmp, iarna la tors lână, cânepă sau in, făcea tot ce căpăta de lucru. A܈a ܈i-a crescut copiii!
(Revenirea la prima locaĠie) Apoi a urmat a doua mutare, care era de fapt o revenire la vechiul loc din str. Morii 149, unde casa veche ܈i curtea deveniseră, între timp, patrimoniul moútenitorilor Hozan Vasile úi Maria (născută Zemora). Ea a pavat curtea casei de rugăciune. După porti܊a deschisă se vede fântâna din care beau apă foarte multe familii, deoarece are o apă foarte bună; era făcută de vechiul proprietar, un ungur pe nume Pi܈ti (zis Pi܈ta baci). Când a cumpărat socrul meu Zaharie casa aceasta, era înainte de primul Război Mondial ܈i, spunea el, că fântâna avea pe atunci cca 40 de ani. Satul era obi܈nuit cu apa ei bună. Într-o zi, când era în plină desfă܈urare campania de denigrare a pocăin܊ei în tot Ardealul, a sosit povestea ܈i la mine. Calomnii de tot felul: că eu tai vinele la mâinile copiilor, că recoltez sânge care le trebuie la ܈efii mei din America, că am omorât zece copii până acum ܈i o să mă închidă. Făceau careu cu copiii la ܈coală ܈i îi instruia să fugă de mine când mă văd pe drum. Zvonurile acestea băgau panică în copii ܈i în oamenii satului. În acela܈i timp, otrăveau fântâni prin sate, în special pe cele publice ܈i care erau
aproape de locuin܊a unui pocăit. În zonă, au făcut asta prima dată la Săsciori, a doua a fost la mine, în curtea casei de adunare, căci noi aveam casa nouă peste stradă. Băiatul Daniel se duce de diminea܊ă să aducă o găleată de apă proaspătă. Minune: apa nu mai era ca mai înainte,se vedeau prin ea ceva particule foarte mici ܈i el a aruncat-o. Apa, dând de pământ, a făcut spume jos. Băiatul fuge ܈i mă cheamă, spunând că ܈i fântâna noastră este otrăvită, ca ܈i cea de la Săsciori. Am mers ܈i am bătut capacul pe fântână în cuie, ca să nu vină cineva să ia apă. Am luat o sticlă cu apă ܈i am dus-o la medicul de la Săsciori, dânsul a trimis-o la Sanepid pentru probă de laborator, dar n-a mai venit nici un rezultat. Atunci am vrut să desfac capacul ܈i să cură ܊bine fântâna. Biata fântână, care în 140 de ani de existen܊ă a adăpat pe toată lumea care era setoasă, a secat complet. ܇i a܈a este până azi. Nu are nici un strop de apă în ea. De܈i s-a făcut barajul de la Petre܈ti ܈i a crescut apa în fântânile vecinilor, ea a rămas tot goală până azi, ca mărturie a timpurilor trecute. Casa veche era foarte slabă úi avea doar două camere unde locuiau două familii: bătrânii Zaharia cu Genoveva Zemora úi tânăra familie Hozan Vasile ܈i Maria, care aveau, úi trei copiii. Totuúi, adunarea s-a Ġinut în acest spaĠiu îngust, pe o durată de doi ani, după care a intervenit o benefică mutare într-un lăcaú construit de familia Hozan, pe locul grajdului din acea curte mică. Casa cea veche a fost demolată ܈i a rămas numai casa destinată serviciilor bisericii ܈i cele două mărturii pre܊ioase: fântâna ܈i vi܊a de vie, de care am rezemat bicicleta în visul pe care l-am avut ܈i care mi-a slujit drept îndrumare dumnezeiască, după care m-am căsătorit.
(primul lăcaú construit expres pentru Biserică) Datorită locului incomod úi neîncăpător din casa cu două camere de pe str. Morii, familia Hozan a construit un lăcaú pentru serviciile de cult ale Adunării Penticostale din Sebeúel,
pe terenul lor, mai precis pe locul grajdului. Lăcaúul nou a fost inaugurat în noiembrie 1969. În această clădire binecuvântată s-a adunat frăĠietatea din Sebeúel până în 2009, când s-au pornit noi lucrări de construcĠie, după un plan bine alcătuit. Aúadar, s-au adunat 40 de ani de închinare úi slujire în clădirea de pe str.Morii, la care îi putem adăuga úi pe ceilalĠi 10 ani petrecu܊i în casa familiei Zemora, de la aceeaúi adresă. În acest Lăcaú fraĠii au Ġinut serviciile lor timp de 40 de ani. Familia Hozan Vasile ܈i Maria a păstorit Biserica timp de 27 de ani, din 1963 până în anul 1990, luna mai. Atunci s-au mutat la Sibiu. ܇i ultima mutare în str. Curtea Morii: Aceasta se referă la frumosul ܈i actualul lăcaú închinat Domnului úi Bisericii Sale, la data de mai sus sub numele: BISERICA PENTICOSTALĂ ,,BETEL” DIN SEBE܇EL
Á
Áì
èè
În poză se poate observa o parte din alaiul mul܊imii intrând în curtea casei de rugăciune în sunetul cântărilor cântate cu fanfara. E ziua sfin܊irii lăca܈ului de rugăciune pe data de 21 a VIII-a, 2010.
În această poză îi pute܊i vedea pe fra܊ii care, la terminarea serviciului, au participat la o masă în sala de festivită܊i a satului. Să-i amintim cu numele pe cei din prima linie: Mărginean Tănase, Zdrenghea Vasile, Hozan Vasile, Bijboacă, Andrei Stănu ܈Ilie, Stănu ܈Opreana cu so܊ul ei Petre, Zemora Lenu܊a, nevasta primului păstor Zemora Vasile ܈i Matei Maria.
Slujitorii Bisericii: Pe tot parcursul acestor ani au slujit ca lucrători în această biserică următorii fraĠi: -Zemora Vasile, între anii 1944 – 1955, însumând 12 ani de slujire în Petreúti úi Sebeúel; -Bădilă Dumitru din Săsciori, între anii 1955 – 1963, adunând 8 ani de slujire de la Petreúti la ùugag; -Hozan Vasile, între anii 1963 – 1990, slujind 27 de ani în acea zonă, dintre care primii doi ani numai în Sebeúel, din 5 septembrie 1965 extinzându-úi lucrarea peste toată frăĠietatea existentă în fostul Raion Sebeú, de la VinĠul de Jos úi până la Păuca úi Ludoú; -Stănilă Ioan din Răchita, din 1990 úi până în prezent. Supraveghetorii: Ca supraveghetori peste Biserica din Sebeúel s-au perindat următorii păstori: Stănuú NiculiĠă din Pianul de Sus; Lipovean Ilie din Deva; Moise Viorel din Căstău; Paútiu Ghe. BărăbanĠ – Alba; Tămaú Ioan din Alba; Sârbu Ioan din Sebeú.
Acesta din urmă, a fost iniĠiatorul úi coordonatorul de construcĠie a actualei clădiri în care Adunarea Penticostală din Sebeúel îúi desfăúoară activitatea în prezent. În ampla lucrare demarată, el a fost ajutat neobosit de fratele nostru inginer Vasilică Zdrenghea, care s-a implicat permanent, ca să se finalizeze cu bine úi la timpul stabilit lăcaúul mult visat. ùi, iată-ne la finalul lucrării tentaĠi să admirăm opera oamenilor, această minunată construcĠie care, într-adevăr, e ca o perlă a Sebeúelului, dar care nu este nici pe departe asemeni Casei noastre de Sus la care, cei ce s-au ostenit acum, râvnesc cu atâta ardoare. A lui Dumnezeu să fie toată slava, „...căci până aici Domnul ne-a ajutat!” NOTĂ: Acest scurt istoric a fost prezentat de Hozan Vasile în faĠa unui numeros public adunat în prezenĠa unor autorităĠi de stat úi alături de primarul comunei Săsciori, vicele úi consilierii. Totodată, au mai fost prezenĠi delegaĠii unor întreprinderi care au avut bunăvoinĠa úi au oferit diferite materiale de construcĠii. Programul de inaugurare a fost condus de păstorul Sârbu Ioan. Au mai luat cuvântul: Stănuú Ilie la cei 86 de ani ai săi, Paútiu Gheorghe ajuns úi el la 84 de ani, primarul comunei, Domnul Moraru Florin, precum úi domnul prof. Afrapt Nicolae, ce, printr-o prezentare documentată, a adus un elogiu credincioúilor úi bisericii, referindu-se în mod special la cei care au pus bazele credinĠei penticostale în Sebeúel, oferinduúi vieĠile úi casele lor în slujba lui Hristos úi a Bisericii. Cuvântul de fond úi cel de sfinĠire a lăcaúului a fost rostit de fratele Negruúer Alexandru, secretarul ComunităĠii Regionale Penticostale din Cluj. Acesta din urmă ne-a informat că la ora actuală România are 2578 biserici penticostale, din care Regionala Cluj cuprinde 567. La eveniment a mai fost prezentă úi sora LenuĠa Zemora (acum în vârstă de 82 de ani), soĠia primului păstor Vasile Zemora, care este plecat în ve܈nicie. De asemenea, au mai asistat úi familia
fratelui Biúboacă Andrei de 90 de ani cu sora Veta de 88 de ani, care au fost adu܈i de feciorii lor, GhiĠă din S.U.A. ܈i Nicu din Sibiu. Au fost prezen܊i mul܊i fra܊i de care nu-mi mai amintesc eu acum. La încheierea inaugurării s-a servit o masă copioasă în sala de festivităĠi a satului. în ultima poză se poate vedea adunarea din vremurile de restri܈te ܈i prigoană de sub regimul mare܈alului Antonescu, adunare ce se întâlnea prin păduri.
O parte din acest scurt istoric al Biserici Penticostale din Sebe܈el a fost tipărit în anul 2011, sub formă de bro܈ură, pe când făceam o misiune prin Australia ܈i am tipărit-o la Melbourne. De aici am trimis-o la Sebe܈el, iar acum o prezentăm sub formă completă.
Să continuăm cu unele întâmplări din timpul în care am slujit la Sebe܈el: Realizarea prorociei primită la Vama – Satu Mare Mă aflam în mijlocul adunării, în timpul predicii, la Sebeúel. Deodată, văd că la uúă se înghesuie mai mulĠi. Eu am
fost deranjat de această dezordine. Nu útiam de ce nu se ascultă predica, ce se poate întâmpla acolo. Uitându-mă cu atenĠie am observat că zgomotul e tot mai mare úi se aude chiar plânset. Am fugit de îndată acolo. Sora Irina Duvlea era întinsă pe podea. Lângă ea se afla fiica ei, Mărioara Durco (născută. Duvlea) care era úi moaúa comunei Săúciori. Ea controla cu atenĠie pulsul mamei ei. Pe chipul surorii Irina se vedea cum viaĠa se scurgea din ea. Deodată se auzi strigătul disperat al fiicei: „Gata! A murit mama!” după care plânsul se răsfrânse asupra întregii adunări. Mi-a trecut prin minte atunci prorocia din Vama. M-am aplecat în genunchi úi am pus o mână pe fruntea moartei úi alta pe inima ei. Apoi am început să mă rog îndelung, împreună cu toĠi cei prezenĠi. După un timp de rugăciune insistentă înaintea Domnului, sora Irina deschise ochii úi exclamă: „MulĠumesc Domnului care m-a readus la viaĠă úi vă mulĠumesc úi vouă!” A fost un mare har úi o trezire de moment. Dar necredinĠa unui singur frate a lucrat atât de rău, încât în cele din urmă chiar úi cei din casa surorii Irina ziceau că nu-i adevărat, că a fost doar o ameĠeală, negând că aceasta ar fi fost moartă. N-a durat mult úi a venit un tânăr de la GalaĠi, în Adunarea din Sebeúel, úi atunci, în prezenĠa acestuia am rugat pe sora Mărioara Durco să înalĠe ea o rugăciune de mulĠumire, iar eu mă rugam să descopere Domnul ce a fost cu acel caz. Îndată a ieúit o prorocie în care se zicea aúa: „Femeie!...(arătându-i unele secrete personale), să útii că firul de viaĠă a fost întrerupt. Eu Domnul l-am legat iarăúi!” În 2004 am vorbit cu sora Mărioara, úi ea a reconstituit acele momente vrednice de crezare, dându-mi úi o fotografie a mamei ei, pe care am publicat-o la acea oră, să o poată vedea oricine úi să nu se îndoiască de lucrările harului care se fac úi azi ca întotdeauna. Slăvit să fie Domnul Isus Hristos!
$$ Ѵ ȋȌ Pe când eram în Sebeúel, duceam o mare luptă în a chema oamenii la sfânta Cale a pocăinĠei. TrudiĠi de gândul bun, am început o campanie de evanghelizare prin case. Fiecare membru din adunare, tânăr, bătrân, băiat sau fată, cu toĠii ne-am înĠeles să facem ceva. MulĠi plecaseră la oraú, iar cei bătrâni trecuseră la cele veúnice, aúa că, ne împuĠinam. Mai înainte aveam anual câte un rod, de la două la zece suflete, care se întorceau la Domnul úi încheiau legământul. Acum nu venea niciunul, nici măcar la ascultarea Evangheliei. În fiecare seară plecam úi stăteam de vorbă cu câte cineva, care, de bine de rău, avea răbdare să ne asculte să le povestim despre Mântuitorul Isus Hristos, Domnul. După o bucată de vreme, am hotărât să chemăm la adunare pe toată lumea în duminica ce urma. Cel mai sărac frate, Niculaie Mărginean (a Lupului), surd de-a binelea, a fost pus să aducă pe cel care avea cei mai mulĠi bani, BogăĠan Petre, care câútigase o parte dintr-o moútenire din America, de vreo 600.000 lei. Erau mulĠi bani la ora aceea, când un salariu obiúnuit era între nouă sute úi o mie două sute de lei. Fratele Niculaie îúi câútiga existenĠa prelucrând diferite obiecte de lemn, juguri pentru vaci, cozi de lemn ܈i altele. Lucrurile au mers aúa cam un an de zile. MulĠi au venit la adunare în acea perioadă. Printre ei se număra úi BogăĠan Petre cu Irina, nevastă-sa. Cântau frumos úi se rugau, dar erau robiĠi de băutură úi de prietenii rele. Aúa că, după toată munca noastră úi tot elanul cu care ne străduiam să aducem oameni la Domnul, nu ne-am ales cu nimeni. Pe toĠi ne-a cuprins marea tristeĠe úi am început să ne văicărim, să ne plângem unii altora.
Plângeam cu toĠii atât în rugăciunile comune din adunare, cât úi în cele individuale, de acasă. Vorbind cu bătrânul adunării, fratele Duvlea Gheorghe cu care mă sfătuiam des, i-am spus: „Noi lucrăm neghiobeúte. Lucrăm ca úi cum pocăinĠa ar fi la cheremul nostru, ܈i am putea să aducem pe cine ne place, ca ܈i cum ar trebui să se pocăiască cei pe care îi chemăm noi. Nu-i bine, frate Gheorghe!” „Dar ce-i de făcut?” mă întreabă la rândul lui bătrânul. „Eu cred că ar fi bine să Îi povestim mai întâi lui Dumnezeu úi să-L rugăm pe El să aducă la pocăinĠă pe cine are El în plan, pe cine útie El, căci ai Lui sunt oamenii! Nu?” Fratele Gheorghe a fost de acord cu vorbele mele. Ne-am adunat cu toĠii úi ne-am sfătuit ca împreună să-L rugăm pe Domnul să ne ajute în situa܊ia cu pricina. De aceea am propus fraĠilor să ne însoĠim cererea cu post úi rugăciune înfocată, cu jertfe, atât noi cât úi copiii noútri. Apoi, la sfârúitul zilei să aducem úi câte un dar pentru Domnul úi astfel să-L rugăm să lucreze El la mântuirea oamenilor din Sebeúel, căci El îi cunoaúte mai bine. Fratele Gheorghe a propus ca zi de post ziua de sâmbătă, care se nimerea să fie o zi de sărbătoare, Ziua Crucii, când oamenii nu mergeau la lucrul câmpului. Toată lumea a fost de acord cu ziua respectivă. Sâmbătă, zis úi făcut, nimeni nu a mâncat nimic, nici măcar copiii cei mici de clasa întâi. Seara, ca úi cum ar fi fost o înĠelegere între noi, ne-am adunat cu mic, cu mare în faĠa porĠii de la curtea adunării. Până la deschiderea uúii s-au adunat toĠi fraĠii. Nimeni nu lipsea. Mai mult, când am intrat în casa de rugăciune, fiecare avea un dar în mână: fie haine bune, fie mâncare consistentă. Nimeni, bătrân sau copil, indiferent cât de sărac ar fi fost, nu a venit cu mâna goală la adunare în seara aceea. Banii i-am pus pe amvon, hainele în dreapta, iar mâncarea în stânga amvonului.
Apoi am îngenuncheat cu toĠii úi am început să strigăm către Dumnezeu: „Doamne, te rugăm ascultă-ne úi adu Tu la adunare úi la pocăinĠă pe cine Tu útii, iar noi îĠi vom mulĠumi!” Rugăciunile din seara aceea au fost aúa de fierbinĠi! Ochii tuturor erau roúii de plâns. Iar inimile tuturor ne erau pline de încredere că Dumnezeu ne-a ascultat. Ne-am ridicat úi am împărĠit ajutoarele săracilor din afara adunării noastre. Am trimis în seara aceea diferiĠi fraĠi la familiile nevoiaúe din sat. Apoi ne-am despărĠit úi am plecat fiecare acasă. Era după cum v-am spus, într-o sâmbătă seara. Duminică dimineaĠa ne-am dus ca de obicei la adunare. În acea zi nu a venit niciun nepocăit la slujbă. Dar noi eram plini de încredere úi am continuat să ne rugăm cu credinĠă ca Dumnezeu să aducă pe cine vrea El la sfânta Cale a pocăinĠei. La amiază, am mers acasă fiecare úi am luat prânzul în familiile noastre. Copiii ne întrebau curioúi dacă va veni cineva după-masă la adunare. Fiecare dintre părinĠi răspundeau cu încredere că va veni, cu siguranĠă va veni cel puĠin un suflet...
Pe podul din sat De la biserica ortodoxă au ieúit oamenii la aceeaúi oră cu noi. Un om, căruia i se spunea Petca, după numele unei bătrâne a cărei casă úi moútenire îi rămăsese lui, era văduv úi cu durere în suflet. Numele lui adevărat era Ioan Zemora. Omul nu găsea alin durerii din sufletul lui. El se hotărâse ca în duminica aceea să stea în post úi să nu mănânce. Luând această hotărâre, s-a decis să nu se ducă acasă, ci să zăbovească prin sat, până la slujba de seară.Abia apoi ar fi vrut să meargă acasă úi să mănânce.
Aúa úi făcu. A început să străbată satul, fără nicio Ġintă precisă. A întâlnit un grup de oameni veseli, cu câte un pahar de tărie consumat la masă, care vorbeau cu înjurături úi cuvinte grosolane. A întâlnit apoi un alt grup, de oameni mai tineri. Aceútia vorbeau de plăcerile trupeúti úi râdeau batjocoritor. Stânjenit sa dus mai departe, negăsindu-úi locul între oamenii aceia. Se mira singur în sufletul lui zicându-úi: „Doamne, dar eu aici am crescut úi trăit… Dar parcă nu-i mai cunosc pe oamenii din satul nostru. Parcă erau altfel. Eu îi útiam mai credincioúi.” După care se decise brusc: „ Ia să mă duc eu la Gheorghe, că suntem cam de acelaúi leat, să văd ce mai face úi să mai schimb cu el câteva vorbe. Mergând spre casa fratelui Gheorghe Duvlea, îi veni o idee: „Dacă vrei să scapi de oamenii aceútia fără Dumnezeu, pocăieúte-te!”. Se miră singur de gândul ce-i trecuse prin minte úi se întrebă cu mirare oare de unde era această idee. La intrarea în casa omului, zise cu voce tare: „Bună ziua!” ܇i, fără să mai aútepte răspunsul la salut, întreabă: „Măi frate Gheorghe, o fi prea târziu să mă pocăiesc úi eu? Ce părere ai, măi, frate Gheorghe?” Acesta îi răspunse pe dată: „Pe tine te aúteptam, frate Ioane!” ùi nu mai putu vorbi din cauza lacrimilor pe care emoĠiile i le aduceau în ochi atât lui, cât úi celorlalte persoane din casă. „Dar nu e prea târziu pentru mine, să mă pocăiesc?” „Nu! Nicicând nu! Numai vino acolo, că eúti bine primit!” „Ce vor zice oamenii când mă vor vedea?” „Ce să zică? Se vor bucura nespus de mult!” „Ce va zice Hozan? Oare mă va primi úi pe mine?” Bietul om a stat de vorbă cu familia fratelui Duvlea Gheorghe până la úase după-masă, când era ora de adunare. ùi a venit împreună cu toată familia Duvlea la slujbă. Tot satul a fost impresionat, pentru că în familia lui Ioan Zemora nu a fost niciodată primit un pocăit, să spună o vorbă
despre Domnul Isus. Erau oamenii partidului, comuniúti mari, ܈i firi reci în ceea ce priveúte prieteniile. Nimeni nu îndrăznise să le deschidă uúa cu vorbe despre Mântuitorul până atunci.
Chemat la pocăinĠă de Dumnezeu, în urma postului bisericii. La intrarea în casa de rugăciune se opri în prag, îúi descoperi capul úi salută cu voce tare: „Bună seara, oameni buni!” ToĠi cei prezenĠi úi-au întors capetele să vadă cine a intrat úi salută cu voce tare într-o biserică. Când au văzut fraĠii, mai ales cei tineri úi copiii, s-au pus pe dată în genunchi úi au început o rugăciune cu mari mulĠumiri de bucurie úi cu multe lacrimi. Clocotea bucuria până la suspine úi sughiĠuri la vederea minunii făcute de Domnul úi Mântuitorul oamenilor, Isus Hristos. Noi eram pe genunchi, el era în picioare. Când s-a isprăvit rugăciunea, fratele nostru Ioan Zemora a ridicat ochii úi mâinile către Dumnezeu úi a exclamat: „Doamne Isuse, eu am găsit pe oamenii lui Dumnezeu care se roagă! Eu am găsit ce-mi dorea sufletul! Doamne, eu nu mă mai despart de ei niciodată!” Eu m-am ridicat, am dat mâna cu el úi i-am oferit un loc pe a doua bancă din faĠă, de lângă amvon, spunându-i: „Ăsta va fi locul dumitale, aici îĠi este locul!” „Să útii că eu nu mai plec de aici în veci”, mi-a răspuns fratele Ioan Zemora, „am găsit aici pe oamenii lui Dumnezeu. Cum să mă mai despart de ei? Eu aici rămân, să útii, frate Hozan!” De atunci úi până în ziua morĠii, el a stat în adunare pe acelaúi loc. Oricât ar fi fost de lungi rugăciunile noastre individuale sau în comun, fratele Ioan a Petcăi, Ioan Zemora,
nu se miúca, nu-l dureau genunchii úi nu-úi lăsa mâinile în jos, nicio secundă. El stătea pe genunchi, cu mâinile drepte, întinse foarte tare către cer. Asta a fost poziĠia lui din prima zi de când s-a pocăit, până la plecarea lui din lume. La terminarea programului a dorit să stea de vorbă cu mine úi am stat cu drag lângă el, până ce mi-a povestit tot ce avea el de spus. Printre altele mi-a spus că în dimineaĠa următoare va merge la preotul Coman Alexandru (bătrânul), ca să-i spună ce-a făcut úi ce va face pe viitor. I-am spus că nu-i nevoie, că am să-i trimit eu o scrisoare oficială din partea conducerii bisericii, cu útampilă úi semnată, care o să-l încunoútinĠeze pe preot. Dar el a insistat în dorinĠa de a sta de vorbă cu părintele Coman. Îmi era frică, personal, de faptul că preotul îl va convinge să dea înapoi de pe Calea Domnului, fiindcă avusese doar o singură întâlnire cu fraĠii úi cu Domnul Isus, în timpul celor două ceasuri din adunare. Dar nu a fost aúa. DimineaĠa, pe la ora nouă, a bătut în uúă preotului Coman Alexandru: „Bună dimineaĠa, părinte!” ”Bună Ioane, cu ce ocazie pe la noi?” l-a întrebat preotul. „Părinte, útii, noi nu am avut nici un cuvânt de scăzământ laolaltă. Am trăit cu pace tot timpul úi ne-am întâlnit oricând cu bucurie”. „Aúa-i Ioane. Dar care-i baiul, acum?” „Auzi dumneata! Eu am găsit pe oamenii lui Dumnezeu úi de acum înainte eu merg cu ei úi să nu fii supărat pe mine!” „Pe cine ai găsit? Spune-mi úi mie.” „Aseară am fost la adunare la pocăiĠi, acolo la Hozan, ܈i am găsit ceea ce căutam. ùi mi-am dat seama că trebuie să mă pocăiesc úi să merg pe Calea aceasta a Domnului. Să nu fii supărat! De aceea am venit. Să-Ġi spun, să afli de la mine nu de la alĠii, ci din spusele mele!” „Ioane”, zise preotul, „la care păstor îi cade bine dacă una dintre oi îl părăseúte? Nici mie nu-mi pare bine. Dar dacă aúa ai hotărât, eu ce să mai zic? Faci cum vrei, căci tu răspunzi înaintea lui Dumnezeu de sufletul tău”.
ùi cu aceste cuvinte úi-au dat mâna úi s-au despărĠit. După aceea, fratele Ioan Zemora a venit direct la mine acasă úi împreună am făcut cererea de transfer de la biserica ortodoxă la cea penticostală. Am semnat actul, i-am pus útampilă úi l-am sigilat. Iar el l-a luat úi l-a dus personal preotului Alexandru Coman. După două săptămâni am primit prin poútă confirmarea preotului úi transferul aprobat. În foarte puĠin timp de la această întâmplare a primit botezul în apă. Nu a trecut multă vreme úi a primit botezul cu Duhul Sfânt úi darul vorbirii în alte limbi. A continuat după aceea o viaĠă sfântă úi fără nicio abatere. N-a dat dovadă de oboseală în ridicarea mâinilor. Fratele Ioan Zemora nu a lăsat nici măcar o dată mâna în jos la rugăciune. Aceasta a fost istorisirea de credinĠă a fratelui nostru în Domnul, Ioan Zemora zis úi Ion Petca, că aúa îl cunoúteau sătenii din Sebeúel, comuna Săúciori, judeĠul Alba.
$$ Ѵ Era cu doi ani înainte de RevoluĠia din România când am organizat o săptămână de evanghelizare la Sebeúel, dar fără ca să anunĠăm pe cineva. Pentru aceasta, Domnul mi-a dat un gând: dimineaĠa, toate familiile din adunarea noastră trebuiau să petreacă o oră de rugăciune, între orele 6 úi 7. Prin urmare toĠi – copii, părinĠi úi bunici, toĠi membri familiilor – au stat în acel ceas pe genunchi úi au cerut lui Dumnezeu să trimită un predicator pentru ziua de luni seara. FraĠii erau cam nedumeriĠi de rezultat. I-am anunĠat úi pe prietenii nepocăiĠi să vină luni seara, deoarece ne soseúte un frate úi o să avem o seară plăcută pe care o vom petrece în ascultarea Cuvântului. Organizarea a început de joi seara pentru luni dimineaĠa, toĠi fraĠii, fiecare în casa lui, au cerut stăruitor în acel ceas:
„Doamne, diseară trimite-ne pe unul din servii Tăi să ne vorbească din Cuvântul Tău úi noi te vom preamări. Doamne, ascultă-ne!” Luni seara am fost cu toĠii prezenĠi. Casa s-a umplut până la refuz. Au venit úi mulĠi prieteni. FraĠii úi surorile miúcaĠi de neîncredere se uitau unul la altul. Apoi au trimis bilete, întrebând ce se întâmplă, cu frica în suflet că vor rămâne de ruúine, pentru că anunĠul fusese că vine un predicator bun úi acum nu mai venea. „Vezi ce faci tu, Hozane, cu încrederea ta?” îmi zicea unul. M-am ridicat úi am spus să se mai înceapă o cântare. Era cam a patra cântare. Urma ca apoi să ne rugăm Domnului úi să începem serviciul cu acela pe care Domnul îl va trimite la noi în seara respectivă. Am cântat cântarea: „Binecuvântă-ne, Doamne , Pe noi întotdeauna Ca să fim noi poporul Tău Pe tine a te lăuda.” ùi corul suna aúa: „Iar Isus al nostru soare Plin de har úi de-ndurare Vocea lui mângâietoare ùterge lacrimi úi suspin.” În acel timp uúa casei s-a deschis úi a intrat în adunare Andrica Todor, un frate de la Ilia, Deva, care lucra pe o macara mare ca úofer. Coborâse cu ea din úantierele T.C.Hului de la munte úi pe când să iasă afară din sat, tocmai în capul satului Sebeúel, s-a defectat. Aúa că el pornise în căutare de ajutor. Necunoscând pe nimeni, a venit la mine, căci ne útiam. El căuta ajutor, dar el a fost cel care a dat ajutor. Adevărul este că cea care avea mai mare nevoie de ajutor era biserica, úi nu de unul fizic, ci de unul spiritual, sfânt. Bucuria a fost mare úi fratele Andrică Todor a vorbit cu un har mai mare ca niciodată, ܊inând o slujbă binecuvântată de
Dumnezeu. FraĠii s-au zidit, continuând în fiecare zi aceeaúi experienĠă, cu acelaúi rezultat. În fiecare seară am avut trimiúii Domnului pentru Cuvânt.
Moartea surorii Ecaterina Dican din Sebe܈el Aveam o soră Ecaterina, care cânta foarte frumos ܈i foarte jalnic. În familia ei era singura pocăită, iar bărbatul ei era cantorul bisericii ortodoxe, fapta aceasta producea multe nemul܊umiri. Mai cu seamă la îndemnul preotului Alexandru Coman, ea a suferit mult pentru credin܊a ei. Au venit zilele bătrâne܊ii ܈i ea era epuizată de necaz, de post, de stres ܈i de multe alte neajunsuri ce le avea ea. La un moment dat a anchilozat de la ܈olduri ܈i genunchi. Trebuia să meargă la WC prin curte până în spatele grajdului ܈i nu mai putea. Ginerele ei, Ghi܊ă, se necăjea cu ea. Ba cădea, ba nu mai ajungea unde pornea, boala fiind o povară mare ܈i pentru ea ܈i pentru familie. Într-o duminică pe la amiază, eram la masă cu cei mai scumpi musafiri ai mei ܈i ai bisericii: gemenii credin܊ei din Sebe܈el, cumnatul meu Vasile Zemora ܈i Ilie Stănu܈. Serveam masa. Deodată bate la u܈ă nenea Ilie Dican. Plângea. M-am ridicat în întâmpinarea lui, am dat mâna, l-am poftit să ocupe loc pe un scaun. Dar nu voia nimic. Printre lacrimi spuse: „Domnule ! Te rog vină ܈i fă ceva cu femeia asta că tare suntem năcăji܊i ܈i nu se mai poate, nici pentru ea nici pentru noi. Nu mai putem. Suntem distru܈i cu to܊i din casă de atâta năcaz. Vino ܈i fă ceva!” „Nene Ilie, te rog, lini܈te܈te-܊i inima, du-te acasă că imediat gătăm cu masa ܈i venim to܊i trei. Dar să ܈tii că sora
Ecaterina azi pleacă la cele ve܈nice ܈i nu vă mai năcăje܈te”. Auzind asta s-a speriat. Musafirii mei, după plecarea lui, m-au întrebat: „Cum ai zis a܈a , dacă nu se întâmplă?” „Fra܊ilor eu am experien܊a aceasta că de multe ori am vorbit ܈i sunt încredin܊at că nu de la mine am spus nici de data asta. Cel ce mi-a pus cuvântul Lui pe limbă îl va împlini”. „Bine” au zis fra܊i, „hai să mergem!” Fratele Stănu ܈era tare sceptic ܈i spunea că asta este proba pentru proroci, când dau dată fixă… Am ajuns la casa omului. Omul, mergând prin sat, a spus tuturor ce a vorbit cu mine ܈i pentru faptul că am zis că astăzi sora va muri, a trimis vorbă după fratele surorii Ecaterina, alte rude ܈i vecini. Am ajuns ܈i noi. Bolnava stătea lungită pe spate în patul ei. Frumoasă la chip, veselă oarecum, fiindcă ne-a văzut pe to܊i trei prezen܊i la patul ei. Ne-am plecat pe genunchi ܈i ne-am rugat de sosire, apoi am dat mâna cu sora, cu ai casei, cu cei prezen܊i, la urmă m-am a܈ezat lângă bolnavă, am întrebat-o fiecare din noi câte ceva, apoi am zis hai să cântăm o cântare cu sora noastră. Ea a propus cântarea. Cei doi se grăbeau să meargă, fiindcă Stănu ܈locuia în Micalaca Arad, iar Zemora în Grădi܈tea Oră܈tiei. Ei au plecat gândindu-se că sora Caterina nu dă semne de a muri încă. Dar după plecarea lor, pe când am ajuns cu cântarea la penultimul verset, culoarea fe܊ii i s-a schimbat, ochii au început să i se tulbure ܈i să aibă apa mor܊ii pe ei, iar vocea i-a slăbit ܈i în cel mult 15 minute a căscat o gură mare ܈i a fost gata. Fratele ei de corp era mai bătrân decât ea ܈i insista întruna: „Domnule! Să o a܈ezi bine pe sora mea, că prea mult a suferit aici. Să o a܈ezi bine!” ܇i, plângând ܈i el ܈i noi, am petrecut pe sora Ecaterina la trecerea pragului în lumea de dincolo.
$ Moartea Surorii Rusalina Căta. Înainte nu exista biserică penticostală în Săúciori, judeĠul Alba. Cei câĠiva fraĠi care erau acolo veneau la Sebeúel, unde este úi azi o casă mică aranjată în acest scop. De câĠiva ani s-a construit o casă frumoasă la intrarea în Săúciori, pe dreapta cum urci, cu aportul familiei ùuteilor, care locuiesc în Petreúti, la 6 km distanĠă, úi a misiunii acestora. În anul 1990, în luna mai, am înfiinĠat Biserica de pe strada Lupeni, la Sibiu, numită Biserica nr. 2. Ori de câte ori mergeam la Sebeúel úi o întâlneam la adunare pe sora Căta Rusalina, ea îmi spunea: „Frate Hozan, eu nu mor până când nu vii tu aici. Că eu vreau ca tu să-mi Ġii înmormântarea.” „Bine, soră Rusalina. Bine!” Dar cu vremea, ne întâlneam tot mai rar, iar în februarie 1995 eu cu nevasta mea am plecat în Canada. După trei ani úi jumătate am revenit în Ġară úi întâlnindumă cu sora, ea mi-a reamintit dorinĠa ei. Nu am avut ce să spun decât că „se poate.” Timpul a trecut úi iar a venit vremea să vin în Ġară, pentru a treia oară. Unii dintre fraĠii noútri din Sibiu au auzit că vin úi au făcut un anunĠ cu o dedicaĠie prin cântarea: „Bătrânii care încă sunt”. GhiĠă Celic era acum proprietarul casei (moútenise avutul familiei Căta, Ioan úi Rusalina erau bunicii lui). Venind pe drum, spre casă, a auzit anunĠul făcut de Radio Vocea Evangheliei, Sibiu. Ajungând acasă, úi-a găsit bunica stând de vorbă cu vecinele pe o bancă din faĠa casei. GhiĠă i-a spus imediat: „Bunică, am auzit la Radio Vocea Evangheliei că vine fratele Hozan în Ġară. Azi soseúte.” Auzindu-l, bunica i-a spus senină:
„GhiĠă! Să te pregăteúti, că nu mai trăiesc. Eu mor, până-i Hozan în Ġară, că vreau ca el să Ġină slujba de înmormântare!” Vecinele au ascultat discuĠia úi la urmă au râs cu toĠii. După o săptămână m-am hotărât să particip cu fraĠii la adunarea Bisericii din Sebeúel, adunare la care a venit úi GhiĠă, nepotul surorii Căta. La un moment dat a fost anunĠat să meargă urgent , că bunica lui se simte rău. S-a grăbit să vadă ce s-a întâmplat, iar la terminarea adunării a venit să mă roage să merg la ei, la Săúciori, că bunica lui a paralizat. Am mers úi ne-am rugat pentru ea, administrându-i úi ungerea cu untdelemn în numele Domnului Isus. După aceea bunica Rusalina úi-a revenit biniúor. A putut din nou vorbi, a văzut úi cunoscut pe cei cu care vorbea. După o altă săptămână ܈i ܈i patru zile a paralizat din nou ܈i a murit. Eu, deúi eram pregătit de o călătorie lungă până aproape de Gala܊i în sâmbăta respectivă, care era ziua înmormântării ei, am renunĠat úi am respectat dorinĠa femeii. Am Ġinut înmormântarea în casă úi în curte. După care am lăsat slujba în grija altor fraĠi úi eu am plecat. Până seara am ajuns între GalaĠi úi Brăila la o evanghelizare. La înmormântare au participat mulĠi fraĠi, dar úi alĠi oameni care erau rudenii úi cunoscuĠi ai surorii Rusalina. Oamenii comunei Săúciori, din Laz, Căpâlna, Loman, Petreúti, Gârbova, Sebeú, Sebeúel úi Alba Iulia. ToĠi cunoúteau dorinĠa surorii Rusalina, pentru că aceasta o repetase de multe ori. ùi cu toĠii considerau ciudat cum se întâmplase totul. ViaĠa surorii se curmase fără să aibă o boală anume, ca úi cum ea ar fi comandat ziua în care să moară. MulĠi s-au întrebat cum a fost posibil aúa ceva. Eu am explicat tuturor, cu această ocazie, că Domnul iubeúte pe copiii săi úi dacă ei cer ceva după voia Lui, El îi ascultă. De fapt, a te ruga, când e܈ti tânăr, pentru ziua căsătoriei, sau în tot timpul vieĠii ܈i la bătrâne܊e, pentru ziua morĠii, aceasta este o înĠelepciune pe care nu toĠi o au. Am văzut mai mulĠi fraĠi úi surori care s-au rugat pentru ca Dumnezeu să-i învrednicească ca úi în ziua morĠii lor să fie
conútienĠi úi să nu se chinuie cu ani de boală grea. Au cerut úi li s-a întâmplat exact aúa cum s-au rugat ani de zile. Biblia zice: „CereĠi úi vi se va da” (Mat.7:7), iar în Iacov 4:3 spune „ùi nu aveĠi pentru că nu cereĠi.” Vă îndemn să aveĠi îndrăzneală la Dumnezeu úi să aduceĠi la cunoútinĠa Lui toate nevoile voastre, prin rugăciune, cererile fiindu-vă însoĠite de mulĠumiri pentru cele pe care deja le-aĠi văzut împlinite.
Îmi amintesc o călătorie la Bucureúti, în care am început o evanghelizare pe tren cu oamenii din compartimentul în care mă aflam. Trenul era foarte aglomerat, iar mulĠi stăteau în picioare. Am început o discuĠie înflăcărată despre Domnul Isus Hristos. Unii ascultau cu luare aminte, alĠii erau supăraĠi că le vorbesc despre Hristos. Era prin anii 1977-1978. Unul dintre călători, un ofiĠer de miliĠie, a intrat între noi, în compartiment. Femeile aflate în compartiment au început să se simtă incomfortabil ܈i ar fi dorit să termin, de frica miliĠianului, dar eu am continuat să vorbesc despre Mântuitorul cu úi mai mare patos. OfiĠerul intră în compartiment úi un tânăr se ridică de îndată úi îi cedă locul. Eu am continuat netulburat, ca úi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. O femeie mă întreabă: „Domnule, nu Ġi-e frică să vorbeúti despre credinĠă, că uite a intrat úi domnul…? ùi útii că nu-i voie să predici pe tren!” Ca úi cum nu aú fi auzit întrebarea ei, mi-am continuat fraza începută, apoi ca într-o mică pauză l-am privit pe miliĠian drept în ochi úi le-am zis tuturor: «Dânsul are mai mare nevoie de Dumnezeu úi de Domnul Isus decât noi toĠi la un loc, pentru că este într-o stare în care, dacă ar vrea să vă spună, aĠi cunoaúte imediat cu câtă dorinĠă vrea să-L întâlnească dânsul pe Domnul Isus, ca să-l scape de problemele ce le are».
Tulburat de cuvintele mele, omul a început de îndată să ne destăinuie păsul său: „Am 37 de ani úi nu mă pot căsători. Am adus de mai multe ori pe câte cineva acasă úi ne înĠelegeam să ne căsătorim, dar numai o noapte stătea cu mine úi mai mult nu o mai prindeam. ùi asta din cauza necazului pe care îl am: în fiecare noapte pe la ora unu sau două, în mod inconútient, mă bat singur cu palmele, strig úi fac lucruri pe care eu nu le útiu; numai cei care mă văd útiu exact ce fac eu în acele momente”. Atunci am continuat să le povestesc úi mai înflăcărat despre Domnul „care, aĠi văzut deja, cum cunoaúte oamenii úi cum útie despre fiecare din dumneavoastră totul”. ToĠi din compartiment s-au umplut de frică úi nu au cutezat să se lipească de mine. Le-am spus că aúa îi vrea Domnul úi pe ei, să-L slujească úi să se pocăiască. Altă dată, tot pe tren, dar în drum spre Craiova, eram cu Spiridon Cristinel úi cu GhiĠă Ganea. ùi atunci, tot un miliĠian a fost luat în primire de Duhul Sfânt. Într-o altă călătorie, cu Titi Beraru, eram pe la Războieni, când secretele unui om au fost descoperite într-un mod minunat. Duhul Sfânt îi vorbea omului o dată prin mine, o dată prin Titi. ùi omul îmbujorat la obraji, a spus: „Domnul e aici! Îl simt că este prezent.” Multe din acestea aú mai putea enumera. Altă dată, venind de la Cluj spre Vin܊u de Jos, eram cu Beraru Titi în compartiment ܈i se urcă un frate, ne salută, iar Duhul Sfânt îl ܈i luă în primire. Un lucru nemaiîntâlnit a fost modul în care s-a manifestat atunci Duhul Sfânt; o frază îmi era dată mie să îi spun, altă frază îi era dată lui Titi Beraru. A܈a că, la un moment dat, văzându-se descoperit în întregime era gata să fugă dintre noi. Dar l-am mângâiat ܈i l-am încurajat să-L proslăvească pe Dumnezeu, care-L iube܈te ܈i de aceea i-a descoperit tainele, ca să ܈tie că Domnul cunoa܈te tainele inimii. Amin!
În timpul lung al ܈ederi mele în satul Sebe܈el (din 1961 până în 1990), am avut adesea ocazia să fiu trimis de Domnul într-o parte sau în alta, cum a fost când m-am dus la Glod, în Mun܊ii Apuseni, sau la Ludo ܈jud. Sibiu sau în alte locuri. Acum vreau să notez doar trei din ele: Trimiterea a. La Stănce܈ti, aproape de Dobra – Ilia Era o vreme de toamnă ܈i, pe când îmi vedeam de treburile gospodăre܈ti în tihnă, primesc o trimitere cu un aspru ܈i urgent imbold în minte ܈i în inimă, să plec la satul mai sus amintit. Doamne, dar venea seara, iar pe atunci circulam cu o motoretă mică. Totu܈i, impulsul se mărea în interiorul meu. i-am povestit so܊iei ܈i am chemat-o să vină cu mine. Ea se cam sperie, spunând că „vine noaptea ܈i unde să mergem acum?” „Hai că Domnul ܈tie de ce trebuie să mergem până acolo”, i-am răspuns, ܈i am plecat la drum trecând prin: Sebe܈, intersec܊ia cu Cugirul, Oră܈tie, Simeria, Deva, intersec܊ia de la podul peste Mure ܈de la Ilia, luând-o, într-un final, spre Dobra. La un moment dat, o luăm în stânga spre mun܊ii Bătrâna ܈i sătui de drum ܈i în܊epeni܊i din cauza pozi܈iei incomode pe care o aveam stând înghesui܊i pe biata motoretă, iată-ne ajun܈i la poarta lui Benteu Petre. În una din camere se mai vedea lumină. Cu sfială, băturăm la u܈a casei. Oarecum speriat, Petre deschise cu o mică întârziere. Ceasul arăta ora unu noaptea. Era deja sâmbătă. Intrăm în casă. To܊i ne privesc cu uimire ܈i cu priviri iscoditoare, „cum de am ajuns la ei ܈i la această oră?” Noi am răspuns că Domnul ne-a trimes. Atunci au început o rugăciune de mul܊umire, cu multe lacrimi de recuno܈tin܊ă, către
Purtătorul de grijă ܈i către Împlinitorul dorin܊elor ܈i cererilor, fără să se lase învin܈i de ܈oaptele necredin܊ei. Erau prezen܊i câ܊iva fra܊i: Virgil Benteu din Ro܈cani, ܇tefan Nicoară din Feleac, Petre Benteu ܈i încă vreo doi sau trei, de care nu-mi mai amintesc numele lor. To܊i ace܈tia stăruiau în rugăciuni neîntrerupt, ziua ܈i noaptea, fiind ܈i în post necurmat, fără apă, fără mâncare. Intraseră în a patra zi. Ei a܈teptau un lucru mare de la Domnul, ܈i pentru acest lucru cereau ei să le trimită Domnul un slujitor care să vină la ei nechemat ܈i neanun܊at. Domnul m-a învrednicit pe mine ca să-܈i împlinească un plan. Bucuria întâlnirii s-a încheiat cu o masă copioasă potrivită cu foamea ce ne rodea pe to܊i. Trimiterea b. La o înmormântare în Gâlgău pe Some܈. Plecând de acasă pe jos, cu o strai܊ă de rafie în mână ܈i cu câ܊iva bănu܊i ca să cumpăr pâine pentru casă, am mers pe scurtătură pe la Buha, la Petre܈ti. Când am ajuns aici am primit trimiterea să merg mai departe. Am luat autobuzul I.G.O. până la Sebe܈. Trebuia mai departe. Am ie܈it în calea Lancrămului. Am a܈teptat până a venit o ma܈ină de Vâlcea, un camion. ܇oferul a oprit lângă mine ܈i ma luat cu el în ma܈ină. „Unde mergi domnule?” „Unde mergi matale, acolo merg ܈i eu.” ܇oferul îmi spune că merge departe, la Gâlgău pe Some܈. „Foarte bine” am răspuns eu , „acolo merg ܈i eu la o mormântare.” Primisem lămurirea că a murit o mamă ܈i era nevoie să merg, să le fiu de mângâiere. Se însera pe când am ajuns în Gâlgău pe Some܈. ܇oferul, aflând de ce fac acest drum de sute de kilometri, n-a mai vrut să-mi ia bani. De fapt, dacă cerea, nici nu aveam de unde să-i plătesc, pentru că eu aveam bani doar de pâine. Mă gândeam acum ce să fac, deoarece înmormântarea nu putea fi făcută noaptea. Am luat-o pe jos, la Fodora, ܈i m-am prezentat la ruda mea ܈i păstorul bisericii, Miclea Ioan.
Se miră ܈i acesta cum de am sosit ܈i se uită la mine: nu eram îmbrăcat de sărbătoare, nu aveam Biblia la mine... Am început să-i povestesc că Domnul m-a trimis pentru o înmormântare, dar eu nu ܈tiu cine este mort în Fodora. Fratele îmi zise: ”E drept, a murit mama a cinci feti܊e ܈i mâine este serviciul de înmormântare, dar nu aici la noi, ci peste apă, peste Some܈, în Gâlgău”. A doua zi am mers amândoi la înmormântare. Am sosit ceva mai de vreme ܈i în casă era jale. Feti܊a cea mai mare, în plânsul ei, se duce la un cuier-pom unde era agă܊at capotul mame sale, îl prinde de o margine ܈i urlând de durere se învârte܈te, acoperindu-se toată în capotul mamei ei, strigând cu mari ܊ipete: „Mamă…! Cui ne la܈i!?…Mamă…! Cui ne la܈i?!…” Am plâns cu cei ce plâng. Pe un scăunel mic în mijlocul camerei ܈edea un bărbat la vreo 35 de ani. Când am întrebat cine-i fratele rămas văduv, acesta s-a ridicat repede în picioare, spunând: „Frate Hozan, eu sunt bărbatul binecuvântat cu ziua aceasta!” Am rămas ca mut, fără să-i pot răspunde vreun cuvânt, văzând ce inimă tare ܈i cât de încrezător este în Domnul, încât ܈i o pierdere a܈a de mare o consideră ܈i o prime܈te ca pe o binecuvântare. To܊i câ܊i citi܊i aceste rânduri, nu vă pierde܊i cumpătul, încrederea, nici bucuria mântuirii! Fi܊i tari ܈i nezgudui܊i de valurile vie܊ii, smeri܊i-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, iar El, la vremea potrivită, vă va da biruin܊ă, crezând că „nu norul este ve܈nic, ci soarele-i acel ce-nvinge ܈i rămâne stăpân în urmă El”. Trimiterea c. La Biserica Baptistă din Sibiu. Era duminică, după terminarea slujbei de diminea܊ă, iar copiii ܈i nevasta abia a܈teptau să-mi gat pove܈tile cu fra܊ii care, ca de obicei aveau întrebări ܈i sim܊eau nevoia de a povesti câte ceva cu mine. Duminica, de obicei, la noi în casă nu mânca nimeni până după adunare. Erau familii, în câte-o biserică, care nici nu mergeau acasă, ci a܈teptau în rugăciuni serviciul de seara.
Acum, cu o „poftă bună”, to܊i cei zece membri ai familiei ne a܈ezăm la masă. Când terminăm de servit masa, eu primesc o trimitere, fără a primi ܈i precizarea unde ܈i de ce. Povestesc cu Miu܊a mea, care mă iubea a܈a de mult ܈i care voia totdeauna să mă odihnesc. Eu îi spun că trebuie să plec. „Vasile” zicea ea „nu mai pleca. Îndată se lasă seara. Unde pleci iar? ܈i mâine trebuie să fii la ora 7 la munca ta, în ܇ermag. Nu pleca niciunde. Ascultă-mă Vasile, ascultă-mă!” „Scumpa mea, crezi că eu nu a ܈vrea să mă odihnesc pu܊in, după atâtea drumuri ܈i după atâta muncă de peste săptămână? Dar tu ܈tii cum mă simt eu de apăsat ܈i de lovit în inimă ܈i în cuget atunci când nu plec unde sunt trimis. Ai văzut ce chin am în urma neascultării! A܈a că, trebuie să plec”. M-am echipat ܈i am ie܈it din casă. A venit ܈i nevasta până la porti܊a cur܊ii. „Vasile , unde te duci acum?” „Nu ܈tiu, Miu܊ă, eu plec în uli܊a mare ܈i ma܈ina care vine o să mă ia… Apoi, unde merge, merg ܈i eu. Domnul o să poarte de grijă, scumpa mea. Tu roagă-te pentru mine ܈i rămâi lini܈tită acasă. Bine, draga mea?!” Se întoarce în casă ܈i trimite repede pe copiii Ezechiel ܈i Amos spunându-le: „Merge܊i ܈i vede܊i dacă n-a plecat tăticu vostru din sta܊ie, să vină înapoi acasă. Uite că se lasă seara.” Copii dau fuga. Dar eu nu mai eram niciunde. În mare grabă am sosit în ܈osea ܈i a ܈i sosit o ma܈ină. Erau patru in܈i, au oprit ܈i m-au înghesuit ܈i pe mine, al cincilea. ܇oferul mă întreabă până unde vreau să merg. Eu îi răspund: „Până unde mergi matale”. El zice că merge la Sibiu. „Bine, acolo merg ܈i eu”. Dar acum se făcea un proces în mintea mea, fiindcă duminica trecută fusesem chemat la evanghelizare la Sibiu, ܈i unde mergeam acum? Ajun܈i în Sibiu, ma܈ina opre܈te în capul străzii Pielarilor. La numai a 4-a sau a 5-a casă era Biserica Baptistă, al cărei păstor era fratele Beni Poplăceanu. El provenea din Ha܊egHunedoara. Mama lui, când a observat că a rămas însărcinată, a fost cuprinsă de nelini܈te. Dar într-un vis i se prezintă o
fiin܊ă îmbrăcată în alb ܈i îi ia nelini܈tea, spunându-i că ea va na܈te un băiat ܈i Dumnezeu se va folosi de el ܈i va deveni un lucrător în câmpul evangheliei. L-a născut în 5 oct.1953. Adevăratele vise se împlinesc cu lux de amănunte. Acestea vin de la Domnul. Această familie a pastorului locuia pe atunci într-un apartament pregătit în podul bisericii, pe str. Pielarilor nr. 6-8. Ma܈ina cu care am mers s-a oprit exact în capul străzii. Mi-am zis: înseamnă că Domnul mă trimite azi la bapti܈ti. Slavă Domnului! Să vedem de ce? Am urcat sus, am bătut respectuos la u܈a fratelui păstor ܈i Dr., Poplăceanu. A venit la u܈ă sora Lenu܊a ܈i cu u܈a întredeschisă strigă: „Beni! Vino să vezi cine a venit la noi!” El răspunde întrebând: „Cine?” „Fratele Hozan, Beni !”
£Á
„Spune-i să intre”. Am intrat, apoi a venit ܈i dânsul ܈i m-a îmbră܊i܈at, spunându-mi: „Domnul te-a trimis la noi azi”. Eu am răspuns că nu ܈tiu asta cu exactitate, fiindcă nu am avut niciun vis, sau vedenie sau descoperire ca să vin; numai o
îndemnare de foc în inimă, de nu am putut să stau acasă. ܇i iată că am sosit. „Da! Domnul te-a trimis!” Îndată am coborât în adunare ܈i fratele mi-a spus: „În seara aceasta numai matale vei predica, eu n-am să predic”. „Bine”, Am zis eu. „Domnul să-mi dea cuvânt”. Amin! Nu ܊in minte ce cuvânt din Biblie a fost citit, dar, pe la mijlocul predicii, m-am văzut silit să spun o pildă: Un om de la munte a venit cu vaca ce avea vi܊el ca să o ducă la târg, la Săsciori. Vaca nu mai văzuse niciodată ma܈ini. Speriată ܈i derutată, era să sară în fa܊a ma܈inii, iar omul se chinuia foarte tare cu ea, de era tot sudori. Un altul îl sfătuie܈te să părăsească drumul principal ܈i să meargă pe strada cealaltă, la vale, ܈i să treacă râul Valea Sebe܈ului. Omul continuă, dar când ajunge la apă, vaca nu vrea să intre în apă, căci la munte nu văzuse niciodată apă mare. Altă luptă pe bietul om. Atunci sose܈te un călător care-l lămure܈te să nu se mai lupte cu vaca, ci să ia vi܊elul în bra܊e ܈i să treacă râul cu el, deoarece vaca va veni singură ܈i să meargă apoi pe calea respectivă pe lângă râu în sus. Pe acolo nu mai e nicio ma܈ină ܈i va ajunge drept în târg la Săsciori. Predica a trecut apoi la cele spirituale, potrivit cu pilda ܈i arătând că zdroaba noastră cu cele de aici este goană după vânt: câte frici, câtă trudă… Noi am pornit spre o destina܊ie precisă, dar zăbovim în problemele care ne împresoară ܈i nu ne putem descurca singuri. Dumnezeu ne pune la îndemână sfătuitori, dar, cu greu acceptăm sfatul salvator. Atunci Domnul se apropie de noi ܈i, în ciuda încăpă܊ânării noastre, de a nu vrea să trecem râul, Iordanul mor܊ii, El ne ia
ce avem noi mai scump, îl ia în bra܊ele Sale ܈i ni-l răpe܈te de lângă noi, trecându-l peste Iordanul mor܊ii. Cu fapta aceasta, ne desprinde privirile de cele pământe܈ti ܈i ni le îndreaptă spre alte tărâmuri, acolo unde a plecat cel drag al nostru. S-a a܈ternut un plâns în adunare, plângeau cu to܊ii, am plâns ܈i eu, dar eu nu ܈tiam de ce plâng ei la o pildă povestită cu atâta simplitate. Când s-a încheiat programul a venit fratele Beniamin, m-a luat ܈i m-a dus să fac cuno܈tin܊ă cu văduva unui frate pe care lau îngropat cu doar trei zile mai înainte de duminica respectivă. Fratele Beniamin se sim܊ea foarte vinovat, pentru că el l-a obligat pe acest frate să-i înso܊ească pe tinerii ce au mers la o nuntă în Oradea a unui tânăr de-al lor. Respectivul n-a vrut să meargă, dar fratele Beniamin a zis că el nu poate merge ܈i „cum să lăsăm mirele fără să fie înso܊it de un frate de bază din adunare!” Mergând la Oradea, tinerii au condus cu viteză, iar el a căutat să se ܊ină după ei, că nu ܈tia în Oradea unde trebuia să ajungă. Undeva după Huedin i sa defectat ceva la motor. A oprit, a reparat repede ܈i cu o ܈i mai mare viteză a plecat să-i ajungă pe cei din fa܊ă. La o curbă a sărit din drum ܈i, izbindu-se de ceva, a murit pe loc. Când ne-am despăr܊it, fra܊ii, ca ܈i păstorul lor, cu to܊ii au recunoscut că am fost trimis de Domnul, că numai El m-a trimis ܈i că Duhul Sfânt a condus predica spre mângâierea lor. Mă opresc aici cu capitolul „Trimiteri”, de܈i ar fi multe să scriu pe această temă.
Ǥʹǡ Credin܊a penticostală pătrunde în ora܈ul Sibiu în primii ani ai lui patruzeci, desigur cu influen܊ă de pe la Media܈, având ܈i aici în componen܊a primei grupări persoane de neam german, anume unele surori săsoaice. Prin anul 1944, fiind militar, fratele Vasile Miron de pe Târnavă a căutat pocăi܊i ܈i a găsit fra܊i bapti܈ti. S-a informat ܈i a aflat că este un mic grup de surori pe strada Bungardului. Cele găsite de fratele Miron, erau: Rău Ana, în casa căreia era adunare, sora MoanĠa, Borza Leonard Schmit, Lebu DobriĠa, Fleschin, Brezae Ana, MiĠi, Burja. Ele se rugau ܈i cereau Domnului în rugăciunile lor să le trimită Domnul Isus un bărbat, căci Evanghelia era vestită de surori, în special de sora Borza care era socotită ca predicator ܈i conducător al acelui grup. La o rugăciune cu mult foc ܈i har, deschide u܈a un militar în uniformă de poli܊ist. Femeile se sperie pe dată, ca mai apoi să se bucure nespus de mult to܊i împreună. De la această dată au venit ܈i al܊i militari la rugăciune cu ele. Cam în anul eliberării fratelui Miron, anul 1945, în Sibiu vine din Ia܈i fratele Iordache Gheorghe, el este primul conducător de adunare. Dar stă un timp scurt în Sibiu. Dumnezeu vede necesitatea vestirii Cuvântului Evangheliei ܈i în acest ora܈, astfel că face să vină un alt bărbat, bine echipat ܈i ܈colit. Social ca arhitect, spiritual – ca păstor care a terminat Seminarul Penticostal la Danzic în Germania, fratele Pascu Gheorghe, s-a mutat în Sibiu definitiv, de܈i vine din Codlea-Bra܈ov. Cu fratele Pascu am fost foarte apropia܊i, ca fra܊i ܈i ca prieteni în lucrarea Domnului. La moartea soacrei mele,
Genoveva, pe el l-am chemat pentru serviciu de înmormântare care s-a ܊inut la Sebe܈el-Alba. Unele dintre aceste surori, care au fost pionieri penticostali ܈i care iubeau mult lucrarea Duhului Sfânt, în anul 1990, când am început biserica de pe Lupeni 53 au devenit membre ale acestei noi biserici, de܈i eu împiedecam venirea fra܊ilor din alte biserici, având nădejdea că aici vor veni oameni din lumea din jurul nostru. A܈a a ܈i fost, în fiecare serviciu erau foarte mul܊i.
Lucrarea la care m-a chemat Domnul în Sibiu Acestă clădire, care a devenit muzeu în 17 februarie 1817, inaugurat cu numele de Muzeul Brukenthal (fotografia din dreapta), este primul muzeu din România, expunând publicului colecĠiile de artă ale baronului Samuel von Brukenthal. În fa܊a acestei clădiri era Pia܊a Mare, numită imediat după revolu܊ie Pia܊a Revolu܊iei, în care se află un monument cu statuia lui Eminescu, a܈ezată deasupra mai multor trepte. Aici era amvonul meu ܈i locul de pescuire a celor ce primeau Cuvântul Vie܊ii. De multe ori mă prezentam singur, dar unii păstori veneau ܈i asistau din capul străzilor ce dădeau în Pia܊a Mare (de aici, pornesc în jur de 7 sau chiar 8 străzi). Câte-odată veneau cu mine ܈i feti܊ele tinere ale familiei Lela Tănase.
De pe acele trepte, cu o portavoce militară, în fiecare zi, îndată ce terminau de bătut clopotele de la Biserica Catolică, începeam să cântăm ܈i apoi citeam din Sfânta Carte, Biblia, ܈i predicam. Portavocea suna foarte tare, ܈i oamenii dornici curgeau de pe toate străzile, încât la un moment dat, când îi !"! #$%& " $&!' &(!$)*&+ ,-. +& , +$ /& 0$ 1 #
solicitam la rugăciune, sute din ei se plecau în genunchi pe caldarâmul aspru de piatră cubică cu care era pavată pia܊a pe acea vreme. To܊i se rugau ܈i a܈teptau cu răbdare până le sosea rândul s-ajung să-mi pun mâinile pe capul fiecăruia ܈i să rostesc o rugăciune. În ziua următoare veneau cu ve܈tile, mărturisind ce boli aveau ܈i cum Dumnezeu i-a vindecat. A܈a am lucrat în acel loc de primăvara devreme ܈i până când a căzut bruma toamnei târzii. Atunci a intervenit poli܊ia ܈i ziarele cerând ܈i obligândumă să mă opresc, să nu mai predic, că locatarii sunt foarte nemul܊umi܊i de atâta zgomot. Nu se puteau odihni la amiază. La ora respectivă am scris ܈i în Revista „Cuvântul Adevărului” un articol, „Lovit cu nuiaua”, în care am relatat cum Domnul m-a pedepsit fiindcă îmi era ru܈ine ܈i greu să merg în pia܊ă să predic de unul singur. Atunci, o boală de piele mi-a apărut pe partea de sus a picioarelor, cu o mâncărime puternică, de mă scărpinam, zi ܈i noapte. La un moment dat, sa extins, mergând în jos până la glezne ܈i în sus până la brâu. Credeam că o să mă omoare boala aceea! Până când am cerut Domnului să mă ierte ܈i să mă vindece, ca să pot ie܈i în fa܊a oamenilor, că a܈a, scărpinându-mă, nu era chip să apar în public. Am promis Domnului Isus că dacă mă scapă de această pacoste, merg în pia܊ă ܈i vestesc Evanghelia Împără܊iei lui Dumnezeu. După post ܈i pocăin܊ă, în trei zile s-a cură܊at toată pata acea grozavă ܈i am ie܈it la lucru, măcar că doctorul de
piele din policlinica Sibiului a spus că de asta n-o să scap niciodată ܈i că toată casa o să se umple. Când m-am dezbrăcat în cabinetul lui ܈i i-am arătat, s-a speriat ܈i a zis că acum el trebuie să dezinfecteze tot cabinetul, că această boală este molipsitoare. Domnul m-a vindecat ܈i până azi nu mai am nimic nici eu, nici al܊ii din casă. A܈a am ie܈it să predic în pia܊ă, din martie până în octombrie, când poli܊ia a început să mă hăr܊uiască ܈i mi-a interzis categoric să mai predic. DESPRE BISERICA PENTICOSTALĂ NR.2 SIBIU
Cum a luat fiin܊ă Biserica Nr. 2 de pe Lupeni 53, din Sibiu, azi numită „Sfânta Treime”: Eram în luna mai, de după revolu܊ie. Acum eram vizitat nestingherit de o mul܊ime de fra܊i, din toate păr܊ile. Într-una din zile am fost vizitat de un frate ungur, Ioji Bocotan, care locuia la Hotari܈ag, lângă Budapesta. Ne-am rugat mult, căci ne bucuram de vedeniile pe care Duhul Sfânt i le dădea acestui frate maghiar, Ioji. Eram în casa noastră de la Sebe܈el-Alba. El a luat cuvântul ܈i mi-a zis a܈a: „Frate Hozan, eu am avut o vedenie, că tu trebuie să mergi de aici undeva departe, cât ai face un drum într-o zi bună de vară. Nu ܈tiu câ܊i kilometri, dar cât mergi pe jos într-o zi bună de vară. ܇i acolo Domnul vrea să lucrezi tu. Acolo am văzut un strat frumos aranjat, gata de a fi semănat, dar o labă mare de coco ܈a vrut să strice stratul cel aranjat, însă n-a putut. ܇ase bărba܊i ܊in în mâini ni܈te făclii bine aprinse, ca tu să vezi drumul ܈i să mergi acolo. ܇i vei merge acolo!” Ce însemna stratul bine aranjat? Era na܈terea unei biserici unde oamenii vor fi semăna܊i cu Cuvântul Evangheliei depline a Domnului Nostru Isus Hristos. Nu numai propovăduirea Cuvântului, ci ܈i manifestarea harului ܈i a lucrărilor de slavă făcute de Duhul Sfânt, s-au dovedit pe deplin în această biserică. Preamărit să fie Domnul! Însemnătatea labei de coco܈. Personal, nu am văzut-o, fiind la amvon ܈i conducând programul, dar fra܊ii care stăteau
afară la u܈a din stradă (pentru a-i îndruma pe cei care veneau ܈i care nu ܈tiau exact unde se face deschiderea de Biserică anun܊ată), la un moment dat au apărut unii cu gândul să împră܈tie adunarea care era în toi. Cei de la poartă, între care era ܈i Iliu܊ă Presecan, nu i-au mai lăsat să intre nici în curte, zicându-le: „Dacă cu gânduri din astea a܊i venit, să dispăre܊i imediat, altfel va fi rău de voi”. Cu vorbele astea aspre i-au împiedecat să-܈i ducă la îndeplinire planurile, iar stratul a rămas să fie semănat mai departe… Ce a însemnat că ei ܊in în mâinile lor făclii aprinse, ca eu să văd drumul ܈i să pot merge acolo? Aceasta referire se făcea la rugăciunile lor stăruitoare ܈i la zilele necurmate de post ce le aduceau înaintea Domnului, pentru a ajunge să vadă cu ochii lor cum împline܈te Domnul rugăciunile făcute după voia Lui. Cine erau cei ܈ase? Ei erau un comitet provizoriu, format înainte de a sosi eu acolo: 1.Corlaciu Octavian 2.Sîmtea Ioan 3.Bogdan Valer 4.Lela Tănase 5.Stânea Ghică 6.Gheorghe Ple܈a ( fratele lui Ionel Ple܈a) 7.Presecan Ilie (Iliu܊ă), care a plecat la rugăciune ca să întrebe cuvântul Domnului prin proroc, rămânând numai ܈ase bărba܊i, ܈i cu mine - ܈apte, în respectiva încăpere. Fratele Nelu ܇imon, care sprijinise chiar la început lucrerea, pe când se amenaja subsolul pentru adunare, ܈i care ܈tia engleză ܈i avea legături cu fra܊ii din străinătate, era mai discret ܈i n-a participat cu noi la această întâlnire. A crezut că-l vor alege pe el fra܊ii pentru slujba de păstor, dar n-a ajuns la această pozi܊ie. Atunci s-a retras definitiv. Fra܊ii care s-au grupat pe Lupeni 53, când au aflat că voi fi păstorul bisericii lor, erau în jur de 30-35 de persoane. Nu
mai ܊in minte exact numărul ܈i numele lor. To܊i ace܈tia a܈teptau cu nerăbdare deschiderea adunării lor care s-a materializat pe 20 mai 1990. Aceasta numai ܈i numai prin harul Domnului. Fratele ܇imon Ioan, de îndată ce a observat părerea celorlal܊i (de a instala ca păstor pe Hozan) s-a retras cum am arătat mai sus ܈i, cu vremea, având sprijinul unor americani (ce au donat bani pentru adunarea asta, de pe Lupeni 53) a înfiin܊at cu ei o misiune în Cisnădie, cumpărând două case pentru această misiune. Mai pe urmă a înfiin܊at o nouă biserică numită „Stânca”, tot în Sibiu, al cărei păstor s-a intitulat el. Cu fratele Nelu ܇imon am avut doar două sau trei întâlniri, într-o atmosferă de pace. ܇i încă una, după o vreme, la misiunea lui în Cisnădie. Fra܊ii din prima forma܊ie, observând retragerea tacită a fratelui ܇imon, s-au orientat ܈i au ales alt comitet, al cărui păstor am fost numit eu, la prima noastră întâlnire, după ce am ajuns la Sibiu.
Într-una din primele zile ale lunii mai au venit unii din ace܈ti fra܊i la Sebe܈el ܈i m-au chemat să merg cu ei la Sibiu, că fra܊ii a܈teaptă un rezultat. Cu greu m-am desprins din sânul familiei, dar totu܈i am plecat cu ei. Gândul îmi era frământat de vedenia avută prin fratele Bocotan din Ungaria. Când am ajuns la Sibiu pe Lupeni nr. 53, fra܊ii mi-au arătat un demisol cât de cât pregătit pentru a se putea ܊ine servicii acolo. De܈i cam incomodă, încăperea era suficient de bună pentru început. După unele dezbateri, am întrebat dacă nu au pe aproape un proroc ca să mai întrebăm odată cuvântul Domnului prin Duhul Sfânt, prin darul prorociei. Pe dată mi-au spus că este o soră la 2-3 km, care are aceste daruri.
Iliu܊ă Presecan, care era ܈i el prezent, a luat bicicleta ܈i a dat fuga la sora Veta Sas, pe care a găsit-o dormind, că era deja târziu. În final s-a sculat din patul ei ܈i s-au rugat împreună. Apoi Iliu܊ă grăbit a venit ܈i ne-a povestit o vedenie pe care a avut-o sora Veta: Cum că era o sală la un subsol, acolo era o bancă, pe bancă, la mijloc, sta un bărbat a܈a, ܈i a܈a, (mă desena pe mine, bărbat înalt, cu ochi alba܈tri ܈i avea o mică musta܊ă), de o parte ܈i de cealaltă al acestui bărbat mai erau câte trei bărba܊i. Ace܈ti ܈ase bărba܊i împreună cu cel de la mijloc, hotărau ceva de viitor. „Domnul mi-a făcut de cunoscut (zicea sora Veta Sas) că ce pun ei la cale este un plan venit de sus de la Domnul ܈i se va împlini”. Am în܊eles cu to܊ii, ܈tiind de acum că Domnul a hotărât asta, ܈i ne-am supus. Cu ace܈ti fra܊i s-au pus bazele Bisericii de pe Lupeni 53, Sibiu, locul unde foarte mul܊i au fost boteza܊i în apă, foarte mul܊i au fost vindeca܊i de boli cumplite, foarte mul܊i au primit Duhul Sfânt ܈i daruri, ܈i mul܊i au avut aici ocazia să-L cunoască pe Mântuitorul Isus Hristos Domnul ܈i adevărata pocăin܊ă. Fratele Sile Ranca scrie: „Către Fratele Hozan Vasile 29 / 08 / 2013 – ora 10 AM Se poate întâmpla să trăim în viaаă, mai mult sau mai puаin timp, ceva deosebit, nepământesc, ceva ceresc. Apoi, suntem, din cauza acestei trăiri, oameni legaаi bine de o viaаă sfântă, mai departe de lume Юi mai aproape de cele cereЮti. Eram odată cu albinele la Turnu Severin, la floarea de salcâm. Uitându-mă în noapte pe cerul senin, am văzut alunecând o stea. Steaua căzătoare lăsa în urma ei o linie de lumină. Cu siguranаă nu aparаinea pământului. AЮa l-am caracterizat eu pe fratele păstor Vasile Hozan. Mersul ei era drept. Mesajul ei nu era acustic, ci era lumină. Oare cine a trimis-o ?
Cine o va lua în seamă? AЮa-i câte un om. El apare, are lumina lui, ca Юi Ioan Botezătorul (Ioan 5:35). Merge drept. AЮa este Юi o biserică înfiinаată de Domnul. Ea are lumină în ea. Membrii ei sunt cunoscuаi de cei din cartier, de vecini, la lucru, căci ei luminează în noaptea acestei lumi. O asemenea vreme am trăit Юi noi la Sibiu împreună cu fratele păstor Vasile Hozan. Veneau oameni din multe părаi ale аării Юi chiar din străinătate să întâlnească pe Domnul, să se zidească sufleteЮte la lumina ce ardea caldă Юi plină de farmecul dumnezeiesc, împărtăЮind tuturor din haruri Юi daruri ce se manifestau prin acest frate. Când eram copil, o vecină venea la mama Юi cerea un pic de jar pe făraЮul ei, de la focul din soba noastră, să-Юi aprindă Юi ea focul. Tot aЮa, toаi dorim căldura prezenаei Domnului Isus Юi lucrarea Duhului Sfânt. Эtim că oamenii de Юtiinаă ar dori să aibă puаin gaz din coada cometei, sau chiar o bucăаică din ea. Эi atunci ar afla cine a trimis-o Юi de unde vine. Vreau, în câteva mici rezumate, să spun despre bucuriile noastre în care am crescut spiritual Юi care ne-au făcut tari, chiar în timpul unor anchete la securitate. Eram la adunare, duminică seara. În curtea adunării se auzea un pic de zarvă. Un om era dat jos, cu greu, dintr-o maЮină parcată în stradă, în faаa porаii bisericii noastre, pentru că era anchilozat în poziаia unui om care este aЮezat pe scaun. Însoаitorii lui au venit la fratele Hozan să-l roage să iasă afară la acel anchilozat. Fratele a spus: „Cum l-aаi băgat în maЮină, aЮa să-l Юi scoateаi Юi să-l aduceаi aici. Eu nu merg să mă rog în stradă”. Vecinii se uitau miraаi, găsindu-se fiecare afară la discuаii ca-ntre vecini, în faаa porаilor Юi priveau la cel nenorocit cu uimire. Doi fraаi mai puternici, după ce cu mare greu au putut să-l scoată din maЮină, Юi-au prins mâinile de au
făcut cu ele un loc de Юezut Юi l-au pus pe mâini ca pe scaun. Cu mâinile libere îl аineau să nu cadă în faаă sau pe spate, că el era anchilozat în totalitate: nu miЮca nicio încheietură Юi nicio gambă. AЮa au coborât scările până în sala adunării, care era, ca de obicei, arhiplină. Numai în faаa amvonului era puаin loc gol. Bolnavul a fost aЮezat pe un scaun Юi fratele Vasile Hozan n-a mai predicat, ci s-a ocupat de el. L-a chestionat în faаa adunării despre greЮelile Юi păcatele vieаii lui. A mărturisit totul, public. Au urmat apoi rugăciuni stăruitoare pentru fiecare încheietură de la picioare. Apoi pentru mâini, gât Юi stomac, care era ca o piatră, căci nu mâncase de mai multă vreme. În faаa bisericii, bolnavul s-a ridicat la urmă, singur, în picioare. Nevasta fratelui Hozan a adus o felie de pâine cu miere de albină Юi, аinând cu mâna de stomacul bolnavului, i-a poruncit în Numele lui Isus, să mănânce. Bolnavul insista că nu poate, dar fratele Hozan nu l-a lăsat până ce n-a mâncat prima îmbucătură, apoi i-a dat lui în mână pâinea Юi acesta a mâncat-o cu poftă. Fratele bolnav a început să ne spună că Юi nevasta lui Юi copiii lui sunt în spitale diferite, chiar la BucureЮti e unul, alаii prin spitalele din Valea Jiului. „Mai mult, zicea el, stând neputincios în patul meu, deodată am auzit cum casa trosneЮte Юi s-a dezlipit un perete, de s-a produs o crăpătură mare în casă. A alunecat pământul Юi multe nenorociri.” Păstorul nost’ ne-a îndemnat iar la o rugăciune Юi a spus cu siguranаă că Numele lui Isus a biruit Юi l-a asigurat pe fratele că „toată casa lui se va însănătoЮi Юi casa va fi reparată, el numai să-L preamărească pe Dumnezeu!” Eu, Noi, Biserica. am fost prezenаi. Isus era si El prezent acolo. Atunci am trăit momente înalte. Ca odinioară, când Isus trecea prin norod, iertându-i Юi vindecându-i pe cei ce erau chinuiаi de diavolul, la fel s-a întâmplat Юi cu acest om bolnav, a urcat singur scările, pe picioarele lui, slăvind pe Dumnezeu. Psalmistul zicea:
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!“ (Psalmi 119:11). Un frate din America a venit la Sibiu Юi a obаinut aprobare să vorbească din Cuvântul Domnului pe stadionul de fotbal. Era imediat după revoluаie, iar stadionul era plin. După atâta ateism, Cuvântul Evangheliei a avut un mare ecou în inimile oamenilor. La final, cei prezenаi au fost întrebaаi dacă vor să-L primească pe Isus Hristos ca Domn al vieаii lor. Au ieЮit în faаă mai mulаi decât cei rămaЮi pe bănci. Fratele Hozan, însărcinat fiind de fratele Beniamin Poplăceanu, care a condus serviciul, a coborât în mijlocul mulаimilor Юi s-a rugat pentru bolnavi. Cei ce formau conducerea stăteau pe scena de la mijloc Юi-l sprijineau pe fratele Hozan cu rugăciunile lor. În acea zi, s-au produs vindecări în mulаime. Un băiat de vreo 18-20 de ani care era surd a primit auzul, fiind testat în faаa tuturor. Iar restul de pastori Юi diaconi au împărаit oamenilor niЮte cartonaЮe cu adresele bisericilor din Sibiu Юi din oraЮele Юi localităаile din împrejurimi, pentru ca aceЮtia să frecventeze, dacă vor, adunările cele mai apropiate de locuinаele lor. O studentă a primit Юi ea acest cartonaЮ, convinsă că există o cale nouă, că există veЮnicie, cer, iertare de păcate Юi mântuire în Numele lui Isus. Rugăciunea ei către Domnul a fost: „Doamne, aЮ vrea să Юtiu care-i adunarea la care să mă duc. Mă interesează să fiu acolo unde voi primi hrană pentru suflet”. Noaptea a avut un vis: cobora pe niЮte trepte la demisolul unei clădiri Юi a intrat intr-o sală. Era o sală de biserică Юi vede la amvon un bărbat cu o mică mustaаă, ce semăna mai mult cu un аăran decât cu un om de la oraЮ. Pe amvon, în faаa lui, era o lampă cu petrol, aprinsă. În duminicile ce au urmat, studenta a început căutarea, vizitând adunările din Sibiu. AЮa s-a întâmplat că, într-o duminică, între adunarea de dimineaаă Юi cea de după masă, s-a pornit o furtună în care a trăsnit într-un transformator. După masă, nu aveam curent,
dar aveam pregătită o lampă cu petrol, care a fost aprinsă Юi pusă pe amvon. Atunci cobora pe scări acea studentă. Noi am văzut că, intrând, i s-a făcut rău Юi niЮte surori, cu care a venit de pe stradă, împreună cu fratele Nicu Benchea, au sărit să o ajute. De ce i s-a făcut rău? Pentru că i s-a împlinit visul. Эi i-a fost frică. Totodată, a simаit prezenаa Harului ce era aЮa de intensă în încăperea sălii unde noi ne adunam încât tânăra studentă a exclamat: „Da, există Dumnezeu cu adevărat!”. AЮa începea o zidire sufletească cu persoane pe care Dumnezeu le trimetea fără ca să fie chemate de noi. Altă dată, am fost chemat de fratele Hozan (pastorul nostru), eu Юi fratele Nelu Andrici, să mergem împreună la spital, secаia de oncologie. S-a întâmplat că un pacient cu cancer la gât a rugat pe sora medicală, care era de asemenea soră în adunarea fraаilor baptiЮti, dacă poate să cheme pe un pastor pocăit. Sora i-a spus fratelui Beniamin Poplăceanu, care a decis să-l informeze pe fratele Hozan, pentru că el se ocupa de cazurile extreme. AЮa am ajuns la acest bolnav. În salon erau strânse 10-15 persoane bolnave. Bolnavul ne-a spus că el era un om de frunte în comuna lui. Îndemânatic în toate. Nu făcea chefuri, nu se bătea, dar trăia ca Юi ceilalаi oameni. TotuЮi, într-o noapte, o voce i-a vorbit foarte clar: „PocăieЮte-te, că, de nu te vei pocăi, va veni vremea de va fi prea târziu pentru tine”. AЮa i-a vorbit vocea, încât imediat s-a trezit îngrozit. În zilele ce au urmat n-a mai fumat, n-a mai băut, n-a mai înjurat. Dar pentru că nu s-a întâmplat nimic, a început vechea viaаă. Într-o altă noapte, aceeaЮi voce i-a vorbit cu asprime aceleaЮi cuvinte. S-a trezit cu multă frică Юi cu adevărat a început o viaаă încât consătenii se mirau de el. Dar după câtăva vreme, fiind la o nuntă, cineva l-a invitat să bea o bere. Nu-i mare lucru... Numai asta Юi gata... Cum îi normal în aЮa conjunctură, a aprins Юi o аigară. AЮa s-a întors din nou la viaаa veche.
Într-o dimineaаă a simаit o piЮcătură în gât. Doctorul de familie s-a uitat, a văzut Юi i-a fost frică să-i spună realitatea. L-a trimis la specialist. Pe când am sosit noi la spital la el, ne-a mărturisit toate acestea Юi apoi a zis: „Acum Юtiu bine că Dumnezeu nu mă vindecă Юi că-i prea târziu pentru mine. Am fost avertizat, dar n-am căutat societatea celor pocăiаi Юi sursa de alimentare pentru sufletul meu”. Noi ne-am rugat pe rând Юi am cerut mila Юi îndurarea Domnului. TotuЮi nu a mai trăit mult Юi a murit, după Cuvântul Domnului. Era prea târziu. Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba, pentru că lucrarea mea este pentru Împăratul. Bucuriile noastre erau multe. Ele nu erau pământeЮti, veneau luminând. Cineva ni le trimetea. Nu era nevoie de minuni vizibile. Doar crezând, harul ne umplea inimile. Într-o după masă, ca de obicei, eram laolaltă Юi am trăit ceva special. Sala de adunare era despărаită în două de un zid, fraаii la dreapta Юi surorile la stânga, amvonul la mijloc, iar tinerii la stânga Юi la dreapta amvonului. În faаa tinerilor era locul pentru musafiri. Se părea că trâmbiаa răsună Юi, deodată, toаi cei prezenаi eram plini de putere, gata de zbor... Nu se părea, ci puterea chiar era prezentă, se simаea. Aceste bucurii Юi prezenаa aceasta nu pot fi descrise în cuvinte. În acele minute, eram ridicaаi 20-30 de centimetri de la podea. La terminarea adunării, am întrebat soаia ce a simаit la rugăciunea a doua, ca să văd dacă Юi alаii au simаit ca mine, sau numai eu. Soаia mi-a răspuns: „Sile, m-am simаit ridicată în sus spre cer...” Oare ne putem închipui că toate acestea au mers fără probleme? Nu. Noi spunem lucrurile cele frumoase. Dar au fost Юi vorbe rele Юi câte un Iuda Юi câte o anchetă la securitate. Dar în cer pe flori nu poаi fi dus, când alаii s-au luptat… Cu aceeaЮi emoаie ne întâlneam totdeauna cu fraаii Юi, deasemenea, cu Domnul Isus. La fiecare strângere ne aЮteptam la lucrări pline de slavă.
$ i Aveam un prieten căruia îi vorbeam mereu de Domnul Isus: Virgil Brăneanul, ܈i acum era convins de cer, de eternitate, de Golgota.... Dar peste el era o patimă foarte mare: fumatul. La fabrică, între colegi, a pus pariu în două rânduri că se lasă de fumat. Dar după două zile, n-a mai putut. S-a trezit noaptea ܈i de la etajul trei a coborât în sta܊ia de autobuz unde a căutat capete de ܊igări aruncate de cei ce se urcau în autobuz. Apoi în baie a fumat pe săturate, recunoscând că robia era peste puterile lui. A venit la mine; eram colegi de lucru: „Te rog, roagă-te acum pentru mine, ca Dumnezeu să mă ajute să mă las de fumat. ܇tiu că El poate. Vreau să mă pocăiesc.” „Auzi. Noi suntem prieteni” i-am spus eu. „Cred că ar fi bine să ne ducem la păstorul meu, la Hozan”. „Când?” „Când vrei? Miercuri” „Nu! Îi prea departe miercuri.” „Atunci, mâine?” „Nu! Eu vreau azi!” S-a dus de s-a învoit de la ܈eful de sec܊ie, apoi de la mai܈tri ܈i a܈a am ajuns la Hozan acasă. I-am spus că prietenul meu nu se poate lăsa de fumat. Ar vrea să se pocăiască. Crede ca Domnul îl poate ajuta. Ne-am rugat. Fratele Hozan a pus mâinile peste el ܈i a mustrat duhul fumatului, poruncindu-i cu toată autoritatea, în Numele lui Isus Hristos să plece de la omul acesta. Să iasă din el afară.
La plecare, afară în stradă, Virgil al nostru a scos din buzunar pachetul de ܊igări Carpa܊i, l-a rupt în două ܈i l-a pus jos la stre܈ina unei case. „Fac asta pentru că sunt convins ܈i cred că Domnul m-a scăpat de această patimă. A ascultat rugăciunea făcută în casă cu omul acesta, păstorul tău, măi Sile! ”. Apoi a intrat într-un magazin unde era fum de ܊igară înăuntru. Imediat a trebuit să iasă afară cu o senza܊ia de vomă din cauza fumului de ܊igară. Astfel, a fost eliberat de grozava patimă a fumatului ܈i a urmat credin܊a, el ܈i casa lui. A܈a trece timpul ܈i vrem ca Domnul să ne fie cea mai mare comoară. „ùi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, úi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăúire pentru păcatele noastre.“ (1 Ioan 4:10)
$ La toate scrisorile eu am făcut completările necesare acolo unde expeditorii uitau unele amănunte. Îmi scrie o soră, Maria, din Suedia, mama pastorului Vasile Barac: „Frate Vasile Hozan, mare a fost harul Domnului pe timpul când te-am avut ca păstor la Sibiu în biserica numită azi „Sfânta Treime”. Parcă te văd Юi azi Юi te aud Юi acum, cum strigai la fraаi: „Măi! Trebuie să lucrăm, să nu stăm neroditori, noi trebuie să lucrăm pentru Domnul! Aveam aЮa o bucurie când te vedeam plin de zel, de râvnă Юi de Duhul Sfânt. Când te ridicai plin de putere Юi porunceai bolnavilor să fie vindecaаi în Numele lui Isus. Sau cum
porunceai zicând: „În Numele lui Isus Hristos, Regele din Nazaretul Galileei, ieЮiаi afară, duhuri necurate!” Эi persoanele erau eliberate. Uneori trântite la pământ, se zvârcoleau până ieЮeau acei demoni Юi până ce Domnul Isus se îndura Юi-i elibera deplin... Glorie lui Dumnezeu! Îmi aduc aminte de o fată de la biserica baptistă, adusă din spitalul de nebuni din Sibiu de niЮte surori, cum a sărit către fraаi Юi parcă te văd cum te tot puneai în faаa ei ca să nu facă vreun rău la careva, până ce au ieЮit cu toаii pe uЮi afară, ai rămas numai cu băieаii matale, Ezechiel Юi Amos Юi cu un alt băiat, Vasilică Târаiu, cu care aаi luptat până la eliberarea ei completă. S-a făcut sănătoasă. Era duminică, aЮa că marаi a putut să-Юi înceapă iar serviciul, după trei luni de stat în spital, ca nebună. O altă fată adusă de acele surori baptiste care intrau la nebuni în fiecare duminică, fata asta era din Basna, avea Юase luni de stat în spital Юi Domnul a eliberat-o Юi a mers acasă sănătoasă.” În aceea܈i scrisoare sora Maria mai scria: „Într-o noapte târzie a venit acasă feciorul ei, azi pastorul bisericii, cu obrajii îmbujoraаi Юi radiind de o mare bucurie. A început să-mi povestească: „Mică! Azi am văzut minunile Domnului!” Era stăpânit de o mare bucurie în urma celor întâmplate la o evanghelizare: Acolo, ca de obicei, lui Vasile al meu îi plăcea să-l însoаească pe fratele păstor al bisericii noastre, fratele Vasile Hozan, vroia să-l audă vorbind sub puterea Duhului Sfânt, Юi să vadă minunile Domnului. „Mică! La rugăciunea pentru bolnavi o persoană surdă Юi-a recăpătat auzul. O altă persoana ce avea un picior mai scurt Юi umbla Юchiopătând, când Юi-a pus mâinile fratele Hozan peste ea Юi s-a rugat (bun înаeles, cu el Юi noi ne-am rugat), piciorul cel scurt s-a lungit pe măsura celui sănătos. Mică! Am văzut minunile lui Dumnezeu!”. Эi tresălta de bucuria ce-i stăpânea inima”.
Ǥ
În a doua scrisoare, sora Maria mai depăna câteva amintiri: „Îmi mai amintesc de o evanghelizare ce trebuia аinută în oraЮ. Era prin anul 1991, în toiul ploilor din luna mai Юi de trei zile Юi trei nopаi ploua întruna. Fratele Vasile ne îndemna plin de credinаă: „Nu vă lăsaаi bătuаi! Credeаi Юi cereаi împreună cu mine să stea ploaia, când trebuie să facem evanghelizarea!” Ce credeаi? Nu numai că a stat ploaia, dar a bătut Юi vântul Юi a uscat băltoacele pline cu apă, iar soarele blând de după nori s-a arătat Юi a fost un timp frumos Юi minunat pentru acea evanghelizare. La evanghelizarea respectivă a participat ca predicator principal un frate străin. Au vorbit mai mulаi păstori, între care Юi fratele Hozan. După predicarea Cuvântului s-a făcut o chemare la pocăinаă. Au răspuns chemării foarte mulаi oameni Юi fratele Hozan a coborât în mijlocul lor Юi s-a rugat punându-Юi mâinile peste ei. Apoi Юi-a pus degetele arătătoare în urechile băiatului Юi strigând tare Юi cu puterea Duhului Sfânt care-l însoаea, urechile băiatului s-au deschis Юi a început să strige: „Aud! Eu aud!”. Atunci l-a întors cu spatele Юi l-a făcut să strige tare tot ce vorbea cu el fratele Hozan care sta la spatele lui, iar el cu faаa înspre mulаime, repeta tot ce auzea. Mare a fost Юi această minune! Slavă-i fie adusă Domnului Isus Hristos!”
$ În a treia scrisoare, sora Maria se referea la un alt eveniment. Îmi amintea de botezul de la Cisnădie. Scrisorile sale mi-au trezit ܈i mie amintirile, ceea ce m-a ajutat să le conturez cu amănunte ܈i cu date, în măsura în care am putut: Era în 1990, luna august. Biserica a început în luna mai ܈i până toamna a adus un rod bogat pentru Domnul, intrând în apa botezului un număr de 22 de persoane. Poza reprezintă ie܈irea candida܊ilor din curtea bisericii. Apele în jurul Sibiului erau foarte murdare, a trebuit să căutăm în altă parte. În timpul acela 2!3! %& ! 4+&/! +! 153&, +! 6$-% &
familia Fodor Petrică ܈i Ioana din Cisnădie ne trimit vestea că ei au vorbit cu cei de la ܈trandul din Cisnădie, care sunt binevoitori să ne lase, numai că trebuie să plătim. Grabnic am plecat cu fratele Sîmtea, casierul bisericii ܈i cu Hozan păstorul ܈i am achitat făcând un contract pe ziua respectivă. Contractul prevedea ca bazinul să fie cură܊at, spălat ܈i să aibă apa proaspătă ܈i curată. Fra܊ii, au pus afi܈e pe stâlpii din Sibiu, Cisnădie ܈i din împrejurimi. Au venit foarte mul܊i oameni. După zeci de ani de comunism lumea era dornică să vadă ܈i să audă despre Domnul Isus. Ne-am pregătit ܈i am ie܈it în stradă cu to܊ii, gata de a ne urca în ma܈ini ܈i în autobuz.
Înainte de a pleca spre Cisnădie, Domnul ne-a vorbit prin Duhul Sfânt că El va opri ploaia (întâmplarea făcea că iar ploua de câteva zile întruna). Noi to܊i am crezut că aveam experien܊a altor împrejurări, dar cu vântul ܈i cu frunzele a fost ceva de mare mirare ܈i pentru noi ܈i pentru oamenii aduna܊i. Unul din cuscrii lui Ceau܈escu a venit ܈i el. Toate bune. Ploaia a stat ܈i a început un vânt care despuia copacii de frunzele lor uscate ܈i acum era alt necaz: toată suprafa܊a întregului bazin era acoperită de frunze uscate aduse de vântul care bătea ܈i dezbrăca copacii. Nu se vedea apa nici un centimetru, a܈a era de podită toată suprafa܊a. Oamenii se amuzau. Fra܊ii, întrista܊i, credeau că Dumnezeu ne stă împotrivă să nu facem botezul în acel loc, fiind un loc unde lumea face baie. To܊i se uitau la Hozan; le-am făcut semn ܈i am ܈i spus să tacă, zicându-le: „Să tacă ܈i să creadă, că noi avem un Dumnezeu care ne ascultă. El are metode cu care să cure܊e apa de aceste frunze. Lini܈ti܊i-vă ܈i să ne rugăm”. Am ܈i înăl܊at o rugăciune ca pentru a începe să botezăm, dar ܈i pentru frunzele din bazin. ÎN INTERIORUL ܇TRANDULUI În acel timp a început un vânt la suprafa܊a pământului, a܈a că lovea în peretele de beton al bazinului unde stăteam noi ܈i unde era scara de coborâre în bazin. Apoi se răsfrângea pe deasupra apei adunând 753&,#+ %& +! 6$-% &
acel strat gros de frunze uscate în partea cealaltă a bazinului, colo într-un col܊. To܊i oamenii au rămas înmărmuri܊i ܈i se mirau de această mare minune, cum a ascultat Dumnezeu rugăciunile noastre a܈a de
repede că încă nu am terminat a ne ruga ܈i mâna Domnului a ܈i fost la lucru. Preamărit să fie Domnul nostru Isus Hristos! Pe când veneau unul după altul ܈i intrau în apă, a venit ܈i sora Mihaela Vecerdea. Când eram cu mâna asupra ei ܈i o întrebam despre credin܊ă, am observat că este sub puterea Duhului Sfânt, că i se crispase fa܊a ܈i îi tremura vorba în gură. Atunci i-am poruncit cu tărie, zicând: „Dacă Duhul Sfânt este peste tine… dă-i drumul vorbirii în alte limbi.” Pe dată a izbucnit o vorbire minunată ܈i foarte clară. O altă minune e că nimeni n-a zis nimic către oameni, în schimb to܊i deodată s-au ridicat în picioare ܈i bărba܊ii ܈i-au descoperit capul, au stins ܊igările, mira܊i de evenimentul petrecut, iar eu, ajutat de Bunea, am continuat cu botezul celor care a܈teptau la rând. La urmă s-a făcut chemarea zicând: „Cine vrea să se pocăiască de faptele ܈i de via܊a lui de până azi ca apoi să urmeze pe Domnul Isus?” Au răspuns chemării exact atâtea persoane câte au fost ܈i botezate. Când totul a fost gata, fra܊ii cre܈tini după Evanghelie din Cisnădie ne-au înconjurat ܈i ܈i-au arătat nedumerirea lor, zicând: „Totul a fost foarte frumos frate Hozan, dar asta cu vorbirea în limbi nu trebuia să se întâmple”. La care eu le-am răspuns: „Fra܊ilor! Eu am botezat cu apă, cu Duhul Sfânt este Alt Cineva care botează…!.” Mărească-se Numele Lui ! Auzind bătrânul pastor baptist, fratele Cocaru, l-a întrebat pe unul care a fost de a făcut fotografii, Zaharia, tot baptist din Cisnădie: „Cum a fost, frate Zaharia, la botez cu Hozan?” Zaharia i-a explicat cu lux de amănunte, atunci bătrânul a exclamat: „Preamărit să fie Domnul că El ܈tie ce face”. ܇i a continuat: „Eu îl cunosc pe Hozan!” Aceste amănunte le povestea fratele Zaharia când a venit de a adus fotografiile făcute la botez în Cisnădie, ܈i acum a venit cu ele la noi la Biserică.
În biserica de pe Lupeni am făcut mai multe botezuri, la unul din ele, ajutat de cei doi diaconi, Sile Ranca ܈i Tănase Lela, în 15 octombrie 1993, s-au botezat ܈i copiii mei Ezechiel ܈i Amos. 753&,#+ +# ,&/*&+ 8 '56 5,!$
$B La plecarea fratelui Hozan în Canada (5 februarie 1995) erau adunate toate materialele pentru construirea noii clădiri a bisericii: ciment, var, nisip, lemnul pentru acoperi܈, fierul beton, ܊igla, tot, absolut tot, inclusiv planurile cu toate amănuntele ܈i detaliile viitoarei casei de rugăciune. Cei răma܈i
au dus planul la îndeplinire. În sfâr܈it, fra܊ii, cum am arătat mai sus având planurile ܈i materialele toate gata, s-au apucat
de lucru ܈i, iată că azi se pot bucura într-un lăca ܈frumos ܈i spa܊ios, unde, împreună cu păstorul ales de ei, ܈i, zic eu, ܈i de Domnul,
Barac Vasile, se bucură în Domnul. Zicea mama fratelui Barac: „Peste ani, când venea din Canada Юi se anunаa la Radio Vocea Evangheliei că mâine la ora 13 va sosi pe aeroportul din Sibiu pastorul Vasile Hozan, din Canada, Юi că duminică o
să аină o slujire de vestirea Cuvântului însoаită de rugăciuni pentru cei suferinzi, lui Vasile al meu (pastorul), îi radia faаa de bucurie Юi zicea: „Hozan Юi acum tot mai adună oameni ca Юi pe timpurile când era aici, la noi în Sibiu”. AЮa Юi era, ca pe vremea de început a bisericii. Se umplea casa de rugăciune, se puneau scaune pe lângă cele existente, se puneau pe hol, se umplea Юi la balcoane. Apoi aЮteptau să sosească. Când intra aЮa, bătrâneЮte, cu Biblia în mâna dreaptă, ca de obicei, se punea pe prima bancă aici jos, apoi Vasile Barac (păstorul) îl chema la amvon, lăsându-i timp suficient pentru a se desfăЮura în sfânta lucrare a Domnului. Slavă Domnului Isus Hristos!”
$ MOTTO: „N-am úezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă înveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umpluseЮi de mânie.“ (Ieremia 15:17)
Pe când locuiam în Sibiu pe Lupeni 53, într-o seară vin doi fra܊i bapti܈ti tineri. Unul începe îndată vorba despre prietenul său: „ Frate Hozan, ܈ti܊i, am venit ca să întrebăm pe Domnul, sau să ne spui mata, dacă este bine ca un pocăit să se ducă la petreceri nocturne cu colegii lui nepocăi܊i, să stea cu ei, să mănânce ܈i să petreacă cu ei. Spune-ne!” Îndată, cam ofensat, intervine al doilea: „Da frate… Nu-i a܈a că ܈i acolo trebuie să fie o lumină ?” „ Hai să ne rugăm” zice primul! Al doilea spune:
„ Dacă nu, arată-mi în Biblie unde este scris să nu bei nici un pahar de beutură, că eu n-am găsit ! Am găsit în schimb că ܈i Isus Domnul a băut vin.” „Unde ai citit asta ?” „ Nu mai ܈tiu!” „Hai să-܊i spun eu: În două evanghelii este scris despre aceasta: «Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, úi ei zic: ,Are drac!’ A venit Fiul omului mâncând úi bând, úi ei zic: ,Iată un om mâncăcios úi băutor de vin, un prieten al vameúilor úi al păcătoúilor! Totuúi, ÎnĠelepciunea a fost îndreptăĠită din lucrările ei » (Matei 11:18-19) ܇i iară܈i: «În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, úi ziceĠi: ,Are drac.’ A venit Fiul omului, mâncând úi bând, úi ziceĠi: ,Iată un om mâncăcios úi băutor de vin, un prieten al vameúilor úi al păcătoúilor.’ Totuúi ÎnĠelepciunea a fost găsită dreaptă de toĠi copiii ei. » (Luca 7:33-35) Ambele fraze spun acela܈i lucru despre În܊elepciune (despre Isus Hristos) că a fost găsită dreaptă, ܈i doar vrăjma܈ii, zic ܈i de Ioan ܈i de Fiul omului, adică de Isus că a avut drac ܈i că a băut vin cu păcăto܈ii. Dar copiii jertfei lui Isus L-au găsit drept pe Domnul ܈i Mântuitorul lor Isus Hristos, care nu a băut nici un fel de vin.” Apoi le-am mai, spus celor doi: „Măi fra܊i dragi eu nu ܈tiu toată Biblia, nu ܈tiu unde să vă arăt; dar este Unul care ܈tie exact. Fiindcă El a scris această carte, Biblia…” ܇i luând Biblia în mână o îndrept spre cel de al doilea care era în cauză. „Te rog deschide Cartea asta Sfântă.” El o deschide. „Spune un verset!” El spune că nu ܈tie. „Atunci pune degetul pe un verset.” El întinde mâna ܈i pune degetul. „܉ine a܈a” ܈i eu am învârtit Biblia sub degetul lui ca să poată el citi.
„Cite܈te versetul de sub degetul tău!” ܇i el a citit cu voce tare versetul 8 din capitolul 16 din cartea lui Ieremia, care sună a܈a: „Să nu intri nici într-o casă de petrecere ca să te aЮezi cu ei să mănânci Юi să bei. ” ܇i în capitolul 15 cu 17 arată pozi܊ia corectă a credinciosului matur, zicând: „N-am Юezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei; de frica puterii Tale, am stat singur la o parte…” Pentru toate motivele de mai sus, Biserica a făcut din abstinenĠa totală faĠă de alcool o condiĠie a calităĠii de membru. Această cerinĠă este în acord cu Biblia, care ne învaĠă că Dumnezeu apreciază tradiĠiile omeneúti înĠelepte (vezi cazul recabiĠilor în Ier 35: 2-19) úi cere ca autoritatea Bisericii să fie respectată (Evrei 13:17; Luca 10:16; 2Tesaloniceni 2:15; Filipeni 4:9), atât timp cât ea nu contrazice spiritul Scripturii. Cei care doresc să bea, au deschise porĠile multor biserici de „pocăiĠi” úi „semi-pocăiĠi”, unde se mai poate gusta, sau chiar se poate bea bine, fără consecinĠe disciplinare. Biserica adevărată a Domnului, cei ce sunt mădulare ale trupului lui Hristos, nu tolerează acest obicei, iar acolo unde unii, zis credincio܈i, s-au dedat la mici toleranĠe, urmările prostiei nu au întârziat. Alcoolul este un drog, úi orice drog este un blestem de care nu avem nevoie. Noi urâm alcoolismul, de aceea luptăm împotriva lui. Bisericile care, chipurile, „în numele Bibliei” manifestă toleranĠă faĠă de alcool, s-au secularizat în mare parte. Alcoolul nu aduce în Biserică nici o carismă spirituală, ci numai roadele stricăciunii, ale împărăĠiei lui satan. În fine, este bine de útiut că termenii clasici folosiĠi în ebraică úi greacă pentru băutura din strugure (ebr. yayn; gr. woinos) sau pentru alte băuturi (úekhar, sikera), deúi s-au tradus întotdeauna cu „vin” sau „băuturi tari”, nu reprezintă întotdeauna versiunea alcoolică a băuturii respective, dimpotrivă: yayn se referă la băutura din strugure în orice stare ar fi, chiar úi proaspătă, nefermentată, stoarsă atunci din strugure în pahar, ca în cazul lui Faraon, Geneza, 40:11: „ […] Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon, Юi am
pus paharul în mâna lui Faraon”. Citi܊i ܈i Isaia 16:10; Isaia 55:1; Ieremia 48:33; în toate aceste locuri se vorbe܈te de mustul proaspăt, de܈i i se zicea vin. Adesea, alimentele Canaanului: grâu, vin úi untdelemn, sunt numite: grâu, must úi untdelemn (2 Cronici 2:15; Ezra 7:22; 2 Împăra܊i 18:32; Deuteronom 7:13; 11:14; Neemia 5:11; Ieremia 31:12; Osea 2:8; Ioel 1:10; Hagai 1:11), iar Septuaginta traduce termenul ebraic tiroú (must dulce), prin cuvântul grecesc oinos (care, în mod eronat este tradus întotdeauna cu vin). Realitatea este că úi latinii numeau adesea mustul dulce conservat vinum (e.g. „mierea” de struguri se numea vinum passum „vin/must de struguri uscat). E vorba de struguri de stafidă. În multe locuri în care vinul este recomandat de Biblie (la jertfe, la sărbători, etc.), este vorba, în realitate, de mustul nefermentat (Deuteronom 14:26). Termenul úekhar, adesea asociat cu yain, este în mod eronat tradus „băuturi tari”. Este sigur că anticii nu cunoúteau procesul distilării úi nu aveau „băuturi tari”. Vinul, chiar la păgâni (la greci, de exemplu) se bea amestecat cu apă. Cei care îl beau neamestecat erau consideraĠi mitocani, beĠivani. Există o oarecare nesiguranĠă cu privire la sensul exact al termenului úekhar. La asirieni úi babilonieni, úikaru era un fel de bere, poate úi alte băuturi. În ebraica modernă înseamnă bere. Dr.Samuel Bacchiocchi argumentează că termenul semitic úekhar ar proveni din sanscrită (sankhara - trestie de zahăr) úi astfel ar fi înrudit cu termenii europeni pentru zahăr, deci ar fi avut iniĠial sensul de băutură dulce. Deúi etimologia lui Bacchiocchi e încă neconfirmată, este interesant că avem în Biblie două pasaje în care úekhar este asociat cu noĠiunea de dulce. Primul este în Isaia 24:9, unde úekhar devine amar , ceea ce sugerează că iniĠial este dulce. Al doilea este în Neemia 8:10, unde autorul evită folosirea vechiului cuvânt úekhar, când se referă la o agapă ca aceea din Deuteronom 14:26, deoarece, timp de aproape un mileniu, semantica termenului evoluase, căpătând sensul de băutură îmbătătoare. Foarte probabil că de aceea foloseúte în schimb termenul ne-ebraic mamtaqim (băuturi dulci). Dacă cineva vrea să bea alcool, e treaba lui. Dar nu înĠeleg ce nevoie are de Biblie sau de Biserică pentru a bea cu
conútiinĠa liniútită. Poate să bea úi fără acestea. Nici Biblia, nici Biserica, n-au fost lăsate pentru a sluji poftelor distructive, ci dimpotrivă, pentru a li se opune. Simplificând lucrurile, răspund celor care mă întreabă, că nu beau pentru că aúa m-au învăĠat părinĠii. Este un adevăr ceea ce spun, úi cred că înainte de Biblie, avem taĠi úi mame, iar Domnul Isus întăre܈te porunca Decalogului care ne obligă să ascultăm de ei. Păcat că PărinĠii Bisericii n-au fost la fel de înĠelepĠi ca părinĠii mei. Există, oare, o poruncă a Scripturii, care să mă oblige să beau alcool, chiar úi la Sfânta Împărtăúanie? Pentru cei care susĠin un creútinism alterat, folosirea vinului fermentat, ca úi a pâinii cu aluat, la masa euharistică, este un simbol potrivit pentru ei. Dar cei care Ġin atât la ideea de puritate absolută a jertfei lui Isus, cât úi la puritatea doctrinelor biblice cu care se hrănesc, ei au alte opĠiuni.
Poarta a III-a a cetăаii din Alba Iulia
Istoria úi etimologia oraúului Alba Iulia este veche, de mii de ani. Înainte de cucerirea romană, în apropierea actualului oraú exista localitatea dacică Apoulon, important centru fortificat menĠionat pe hărĠile vremii. După cucerirea Daciei
de către Traian, oraúul s-a numit Apulum, în loc de Apoulon, iar fortificaĠia dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaĠilor Legiunii a XIII-a Gemina staĠionate aici. După retragerea administraĠiei romane sub Aurelian, în anul 271d.H., încă rămâne cu acela܈i nume. Alba Iulia apare în documente úi cu numele de Karlsburg úi de Alba Carolina. În perioada anilor 900-955 apare în documente sub numele de Fehervar, tradus în latină ca Civitam Albam in Erdeel, adică Cetatea Albă din Ardeal. Denumirea latină a oraúului a fost tradusă în documentele medievale redactate în limba slavonă drept Bălgrad (Cetatea Albă). Aici, în acest vechi ܈i vestit ora܈, lucram la restaurarea monumentelor istorice. Ocupam un post de maistru în C.S.C.A.S. (Comitetul de Stat pentru Cultură Arhitectură ܈i Sistematizarea ܉ării) sec܊ia D.M.I. (Direc܊ia Monumentelor Istorice) –Bucure܈ti. Am lucrat în mai multe puncte de lucru din ܊ară. După terminarea restaurării Castelului Huniazilor de la Hunedoara, am fost transferat la restaurarea monumentelor istorice din Cetatea Alba Iulia, precum Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, care a fost înfiinĠată în 31 iulie 1798 din iniĠiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei, Batthyány Ignác (1741-1798). Apoi Catedrala Ortodoxă, numele ei original este „Catedrala Încoronării”, Regimul comunist i-a dat denumirea de „Catedrala Reîntregirii Neamului” ca să pună în umbră evenimentul încoronări din Alba Iulia. Aceasta este un monument istoric de importanĠă naĠională. Istoria Catedralei Ortodoxe din Cetatea Alba Carolina este strâns legată de festivităĠile încoronării regelui Ferdinand úi a reginei Maria. Încă din vara anului 1920, prim-ministrul din acea vreme, Alexandru Averescu, a primit nobila misiune de a pregăti actul încoronării regelui Ferdinand úi a reginei Maria. Aici au fost încoronaĠi regele Ferdinand I úi regina Maria în 15 octombrie 1922 în calitate de suverani ai României Mari.
În cinstea lor, ܈i la întoarcerea lor de la Alba Iulia în „Cetatea de Scaun Bucure܈ti”, s-a dezvelit „Arcul de Triumf” din Bucure܈ti care este o mărturie a evenimentelor trecutului. Această catedrală, este un lăca ܈construit special pentru eveniment, între anii 1921-1922, în stil neo-românesc. Istoria spune că la încoronare, în 15 octombrie 1922, regele Ferdinand a avut un gest autoritar: úi-a pus coroana pe cap singur. Gestul trebuia făcut de înalĠii ierarhi după influen܊a tradiĠiei occidentale, în special franceze. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm nici că Regele Ferdinand era catolic, aúa că poate nu era încântat să fie încoronat chiar de un ierarh ortodox de tradiĠie bizantină. În 9 luni de zile a fost terminată toată construc܊ia, iar la vremea respectivă, România nu avea încă o biserică ridicată la rangul de Patriarhie. În fruntea bisericii era doar un mitropolit. Trebuie amintit ܈i faptul că încoronarea propriu-zisă nu a avut loc în catedrală, ci pe platoul din faĠă, pe acelea܈i motive probabil, sau ca să poată fi văzut actul încoronării de marea 9!6 +& 5,!$ 0$ /!+ 3!3& %& '! 63.# masă de oameni prezen܊i la +! :5$#'&$3&+& 635. /&
această festivitate. Mai amintim ܈i faptul că au participat reprezentanĠi ai tuturor caselor regale din Europa, fiind rude de aproape unii cu al܊ii, mai precis, trăgându-se din aceea܈i familie.
Restaurarea catedralei a avut loc în anii 1966-1969. Atunci s-au restaurat ܈i alte monumente precum clădirea Babilonia, din Cetatea Albei Iulia, vechile por܊i de intrare în cetate ܈i alte monumente istorice la care eu am lucrat în ace܈ti ani, precum ܈i mai înainte, în calitate de coordonator de lucrări.
$ Cum s-a înfiin܊at Biserica Penticostală din Alba Iulia La restaurarea acestor obiective ܈i pentru executarea lucrărilor am angajat mul܊i meseria܈i, din toate meseriile necesare restaurării acestui obiectiv. Biroul central era în Bucure܈ti, eu ܈i arhitectul Badiu Ludovic aveam birouri aici la Alba, el avea la Catredala Catolică, eu în Palatul Parohial al Catedralei Ortodoxe. La un moment dat (era în anul 1968) a venit un zidar , care era un om potrivit de statură ܈i vorbea multe. La vreo două luni după angajare a început să vorbească de rău pocăin܊a, ܈tiind că eu eram pocăit ܈i că umblam tot cântând, ziua ܈i noaptea. El era deranjat de felul meu de a fi. A܈a, în timpul unei pauze de masă, s-a apucat să vorbească grosolan, explicând cu mare patos cum s-a purtat el cu o pocăită. Am nimerit între muncitorii care ascultau cu mult râs povestea lui. Eu am primit încuno܈tin܊area despre cine vorbea el. La un moment dat l-am întrerupt, spunându-i: „Măi! Tu vorbe܈ti de nevasta ta! Măi! N-am ܈tiut că ai de nevastă o soră de a mea. Astăzi eu vin la tine să fac cuno܈tin܊ă cu ea”. Aveam încredere în Harul adus de Domnul Isus Hristos, că se va arăta fa܊ă de familia aceasta. El îmi răspunde: „N-ai după ce să vii, că ea nu mai este pocăită”.
Atunci i-am răspuns: „Cine ܊i-a spus ܊ie că ea nu mai este pocăită? Eu am credin܊a că ܈i tu vei fi un bun pocăit”. To܊i muncitori s-au pus pe râs în hohote: „Na! Pocăitule! Azi-mâine o să te vedem cu Biblia subsioară mergând la adunare, la pocăi܊i!” La terminarea lucrului l-am urmărit ܈i am intrat în casa omului pe nea܈teptate, salutându-i direct cu: „Pacea Domnului Isus”. Plină de sfială, nevasta-sa răspunde că ea nu mai este pocăită. Eu însă nu am lăsat-o, ci cu un pic de for܊are, i-am făcut pe amândoi să se echipeze ܈i am ie܈it din casă. Fiindcă eu le măsuram pâinea lună de lună, nu s-au putut împotrivi. Am mers împreună la familia unui sas venit nu de mult din Berghin, un frate sfânt ܈i scump pe nume Leister (se pronun܊ă Laistăr) Martin. Împreună cu nevasta lui, Maria, aveau o familie numeroasă. Era un meseria ܈bun, ܈i un om cu o inimă deschisă. Fata lor, Maia, a ajuns so܊ia lui Vasile Moise, băiatul pastorului pe două jude܊e: Alba ܈i Hunedoara, Moise Viorel. Când i-am vizitat eu la ora respectivă, fratele Martin, ca în în fiecare seară, mergea din cameră în cameră, se a܈eza pe patul fiecărui copil ܈i-l chestiona despre ce a făcut în ziua respectivă, bine sau rău, cu o voce blândă, cu cuvinte aproape în surdină. Î܈i mustra copiii pentru faptele necuviincioase, sau îi lăuda pentru cele vrednice de laudă. Apoi îi încredin܊a în bra܊ul Domnului Isus ܈i mergeau fiecare la culcare. În seara când am mers cu această familie, a mai nimerit acolo un frate, Eronim, care era de la bapti܈ti. Seara aceea a fost prima seară de adunare penticostală sus în cetate, în ora܈ul Alba Iulia. De aici înainte ne adunam în fiecare miercuri seara în bucătăria acestei familii. Adunarea a crescut foarte repede ܈i a fost necesar să facă o cameră mare, pătrată. Am făcut planul împreună, căci ܈i fratele Martin era un meseria ܈constructor foarte bun. Viitoarea casă de rugăciune a apărut în curtea casei ܈i aici au început oficierea actelor de cult, prin anul 1969, după intrarea în noul loca ܈de 3,5x3,5m, neaproba܊i nici de autorită܊i ܈i nici de Cultul Penticostal. Aici am oficiat prima
binecuvântare de copii, la care am fost asistat de inspectorul cultelor pe jude܊, Domnul Turcu. În ciuda faptului că inspectorul cultic pe jude܊, Turcu, împreună cu pastorul de jude܊, ne împiedicau ܈i ne amenin܊au mereu, am fost chiar ܈i pedepsit din cauza acestei biserici care nu avea autoriza܊ie, adunarea func܊iona de acum ܈i duminica. Între timp, s-a mutat de la Câmpia Turzii fratele Dionisie Hada cu familia lui, ajungând vecin cu inspectorul. Acest fapt a fost bun. Hada mai punea câte o vorbă de domolire a inspectorului. Lucrurile (hăr܊uielile) au durat mai mult timp. La un moment dat, băiatul lui Moise, Vasile, supranumit Sâlicu, a început să iubească pe Maia, fiica fratelui Martin ܈i, vrând nevrând, pastorul care avea o mare putere ܈i pe linie de cult, dar ܈i în rela܊iile cu autorită܊ile, a încercat ܈i a domolit lucrurile, găsind solu܊ia pentru biserica recent înfiin܊ată în Cetatea din Alba Iulia. După o vreme, fratele păstor Gh. Pa܈tiu a fost solicitat de fra܊i să vină să preia el conducerea bisericii, aducând cu dânsul ܈i Autoriza܊ia de Func܊ionare a fostei biserici din Bărăban܊, pentru că în Bărăban ܊nu mai era adunare, după spusele unora, de 20 de ani. Astfel a devenit el însu܈i păstorul acestei biserici din Alba Iulia. Era în anul 1970, iar pe aceea vreme nu se eliberau autoriza܊ii noi, ci se puteau transfera autoriza܊iile dintr-un loc în altul. În ora܈ul Alba Iulia mai fusese o biserică înfiin܊ată de Bododea Ioan, dar, când eu am venit în păr܊ile Albei (1958), nu am găsit nici în ora܈ul Alba nici în Bărăban ܊biserici penticostale, de܈i în Bărăban ܊existase o biserică penticostală ce practica Darurile Duhului Sfânt. În sânul acestei biserici s-a constituit, în 10 August 1947, Filiala Regională Alba. Pre܈edintele Filialei era Emil Cristea din Teiu ;܈secretar - Ilie Stănu ܈din Sebe܈el; casier – Ion Mârza. Aceste două biserici, Alba ܈i Bărăban܊, s-au stins în anul 1950, împreună cu Filiala. Cele două biserici nu aveau legături fră܊e܈ti între ele.
Pe fratele Bododea l-am găsit; era om de serviciu în Autogara din centru ora܈ului. Nu mai erau multe de vorbit cu el despre credin܊ă, de܈i Dumnezeu îi arătase mult har în via܊a lui. Am aflat din spusele lui că, pe când era în Brăili܊a, a fost o vreme când n-a mai avut ce mânca. Înfometat de trei zile, într-o diminea܊ă ce܊oasă, pe când se lumina de ziuă, cineva a strigat la poarta casei lui: „Aloooo !!! Aici locuie܈te domnul Bododea?” El a ie܈it afară ܈i la poarta lui era o călugări܊ă cu doi măgari. Unul pentru călărie ܈i unul pentru bagajul adus. Călugări܊a începe a-i povesti că vine de la mănăstirea cutare, că un înger al Domnului a trezit-o ܈i i-a spus să caute la adresa respectivă pe robul Domnului cu numele Bododea ܈i să-i ducă de mâncare, că suferă de foame! ܇i i-a adus prescuri ܈i alte bunuri. Bododea n-a mai comentat nimic, ci s-a înfruptat din ele. Biserica din Cetate a crescut vertiginos ܈i fratele Ghe. Pa܈tiu, cu vocea lui 7 6&. /! % $ 5+635 ; +1!
blândă, a cucerit autorită܊ile ܈i pe preotul reformat ܈i a cumpărat o clădire în cel mai bun loc din ora܈. Fratele păstor Pa܈tiu, cu în܊eleapta conducere primită de sus ܈i cu multe eforturi, a depă܈it multe piedici ܈i împotriviri, fiindcă mul܊i din fra܊ii de atunci erau potrivnici mutării 7 6&. /! !+&' ; +1! #+ !
adunării de sus din Cetate, jos în centrul ora܈ului. Numai fratele Todor Iancu i-a fost alături, ܈i a܈a s-a cumpărat ܈i s-a construit apoi Biserica Salem din centru ora܈ului Alba Iulia. Fra܊ii s-au mutat acolo, iar familia gazdă (a fratelui Martin) a emigrat în Germania. Acesta este adevărul cu privire la începutul Bisericii Penticostale din Alba Iulia. Pe drept s-ar putea spune că primul care a înfiin܊at actuala biserică penticostală din Alba Iulia a fost Hozan Vasile, apoi greul cu mutarea ܈i cumpărarea l-a ܊inut fratele Pa܈tiu Gheorghe, ajutat de Iancu Todor, urmat de Scheazer Martin, de Ghe.Dicoi ܈i azi, Bec Titus, actualul pastor. Domnul să lucreze în continuare!
Însemnări din martie 2014. În timpul mutării bisericii penticostale din Cetate, jos în centrul ora܈ului, s-a mai desprins o grupare care se aduna în casa fratelui Vin܊an Horea. A܈a s-a născut încă o biserică penticostală în Alba Iulia. Cu vremea, fratele a construit o casă pentru adunare. Autorită܊ile vremii, după multe ܈icane, amenin܊ări ܈i amenzi, au ie܈it cu utilaje ca să o demoleze. Fratele ܊inea o strânsă legătură cu mine, ܈i cu fra܊ii din Borhanci-Cluj. Fiind încurajat de Domnul prin Duhul Sfânt ܈i prin sfaturile primite, a luptat ܈i Domnul i-a dat izbândă. Mai apoi a zidit o a doua casă, tot în curtea lui, ܈i în acela܈i loc a rămas până azi. ܇i în acest loc s-au făcut unele semne ܈i vindecări. Horică (cum i se zicea), a trecut la cele ve܈nice ܈i am avut harul să fiu prezent la serviciul de înmormântare condus de fratele Pădurean Nicolae ܈i să ܊in predica de fond. Fratele Pădurean Culu ܊îmi spunea: „ Frate Hozan, tu să predici, că tu l-ai ajutat ܈i l-ai sfătuit în zilele grele ale hăr܊uielilor comuniste; acum tu să predici, Domnul să-܊i dea har ܈i cuvânt!”
$ g Pensiunea de la Podul Cetă܊elei, din Căpâlna Căpâlna este situată între Săsciori ܈i ܇ugagValea Sebe܈ului. Aici a pătruns credin܊a în Isus prin tânărul numit Niculae Gala܊i, care a fost evanghelizat de cei doi fra܊i ai cumnatului său, Vasile Ha܊egan. Primul a fost Dumitru Ha܊egan, iar mai apoi ܈i Ilie Ha܊egan, care veneau din zona Satului Mare să-l viziteze pe Vasile căsătorit cu Vetu܊a, sora lui Nicolae Gala܊i. Acest Nicolae a învă܊at mai întâi cântări ܈i cânta cu har ܈i plin de râvnă, apoi a început să vestească Cuvântul, împărtă܈ind credin܊a primită de familia lui, începând cu cei doi sătmăreni. Apoi au venit la Calea Domnului mama, Sâmza Gala܊i, sora Vetu܊a Ha܊egan, ܈i cumnatul său Vasile Ha܊egan. Această credin܊ă a prins ܈i la una dintre cele două căpetenii din Oastea Domnului pe nume Simion Anghel, care purta părul retezat la nivelul umerilor, iar barba îi acoperea pieptul. Tot a܈a se purta ܈i colegul lui, Stănilă din Ple܈, localitate situată pe munte mai sus de Loman, dar care a rămas mai departe la Oastea Domnului. Cei din Oastea Domnului de pe aceste meleaguri au fost evangheliza܊i de către înv. Ioan Marini din Săsciori, care a scris o scrisoare către Pre. Iosif Trifa cu următorul con܊inut: „Onorate Domnule Părinte. După o luptă aprigă, Oastea Domnului va învinge, intrând cu bucurie în cetatea adversarului. Luptând înainte, să sperăm că
această izbândă nu va fi departe. Fiindcă vreau úi eu să iau parte la această luptă, vă rog să mă înscrieĠi úi pe mine ca ostaú în Oastea Domnului”. Era prin anul 1928. Fratele Simion Anghel, după ce a primit credin܊a penticostală ܈i-a pus casa la dispozi܊ia fra܊ilor, astfel s-a format biserica în casa lui Simion Anghel, „între Pâraie”. Era prin anul 1951, iar în anul 1955 au primit Autoriza܊ia de Func܊ionare; erau peste 25 de persoane. Putem enumera următoarele familii: Sâmziana Gala܊i, Simion Anghel, Cosma Zemora, Vasile Ha܊egan, Nicolae Anghel, Lenu܊a Suciu, Vasile Petra. Unele familii aveau copii mari. Ei formau adunarea, la care se adăugau prieteni. Cu vremea, unii s-au mutat în alte localită܊i, tinerii au plecat ܈i ei prin căsătorii, numărul membrilor s-a împu܊inat ܈i păstorul Moise Viorel a luat autoriza܊ia, dar nu abuziv, ci cu în܊elegere ܈i a dat-o la o adunare de peste două-trei sute de persoane (după cum spunea dânsul), undeva în ܉ara Ha܊egului, fiindcă nu se eliberau autoriza܊ii noi. Mai târziu, în jurul anului 1980, a crescut numărul credincio܈ilor din nou, adăugându-se familia Boca Ilie, Ionu ܊Maier cu mamă-sa, Achim Ha܊egan cu familia, Achim Cioroga cu familia, Vasile Zemora cu familia, Maria Crăciun a lui Ilie, Matei Ilie cu nevasta lui ܈i al܊ii. Poza de mai sus a fost făcută în ziua cununiei Anu܊ei Anghel cu Ioan Mo܈, în fa܊a unei anticamere pe unde se intra în casa de adunare, sus, „între pâraie”, la Căpâlna de ܇ugag, pe data de 20 februarie 1967, zi de duminică. În poză: pastorul jude܊ean, Moise Viorel, cei doi miri ܈i Hozan Vasile.
Atât Căpâlna cât ܈i ܇ugagul erau filiale ale bisericii din Sebe܈el, unde, din aprilie 1963, a fost ordinat ca lucrător de către Ghe. Pa܈tiu ܈i Viorel Moise, evanghelistul ce străbătea Ardealul dintr-o parte în alta, Vasile Hozan, care vizita des biserica din Căpâlna, de܈i nu aveau autoriza܊ie. În cele din urmă, a reorganizat biserica din Căpâlna ܈i împreună cu fra܊ii pe care i-a întâlnit, a܈a la repezeală, au completat un tip de formulare pe care le de܊inea fratele Hozan ܈i cu care s-au deschis ܈i alte biserici. În aceste formulare erau cuprinse toate cuvântările din marile adunări din ܊ară ܈i cele ܊inute în străinătate de către seful statului, Nicolae Ceau܈escu, cu privire la libertatea religioasă din România, ܈i le-a trimis toate într-o singură zi la toate forurile tutelare, precum: Centru C.P., Filiala C.P. Arad, Primăria Săsciori, ܇efulu de post al Mili܊iei din Săsciori ܈i Inspectoratul pentru Culte–Alba, chiar ܈i la Departamentul Cultelor din Bucure܈ti. Anun܊ând că adunarea din Căpâlna va func܊iona începând cu o dată fixă (cred că era 15 septembrie 1979). I-am sfătuit pe fra܊ii care erau prezen܊i în acea seară, Boca Ilie ܈i Ionu ܊Maier, să nu cedeze în fa܊a represaliilor ce vor urma. ܇i au urmat chemări la postul de Mili܊ie, cu tot felul de amenin܊ări. Vroiau să afle cine are ma܈ină de scris, căci nici aceasta nu era permisă. Aveam pe atunci o hârtie ce se credea a fi înlocuitoarea de autoriza܊ie până vor primi Autoriza܊ia de recunoa܈tere. Ea era formulată de pre܈edintele Filialei Arad, fratele Petru Ardeu, avea antetul Filialei, ܈tampila Filialei Arad ܈i semnătura lui Ardeu. Pentru aceasta, mai târziu după câ܊iva ani, pe când func܊ionau mai multe biserici având pusă în ramă pe peretele din spatele amvonului această semi-autoriza܊ie, s-a sesizat D. S. a Cultelor ܈i, într-o conferin܊ă la Arad, fratele Ardeu a fost dat la o parte din func܊ia de pre܈edinte al Filialei Arad.
A܈a a func܊ionat biserica din Căpâlna, până după revolu܊ie, când s-au dat alte autoriza܊ii. În anul 1982 a ars casa de adunare (proprietatea lui Simion Anghel) ܈i fra܊ii au mers la biserică în ܇ugag până ce s-a reclădit ܈i au amenajat altă clădire, pe acela܈i loc.
La ܇ugag se făceau actele de cult prin fratele diacon Ioan Cernat. Men܊ionăm că biserica penticostală „Dintre Pâraie”, începând cu anul 1951 avea persoană de serviciu care făcea curat, pe orfana Maria Anghel, care a luat această slujbă pe când avea 6 ani܈ori Ea a îngrijit casa împreună cu fra܊ii ei, până în 1970 când s-a căsătorit cu Vasile, un frate din Sebe܈el. De acum, munca era ܈i mai grea, pentru că avea de făcut naveta duminică de duminică. În prezent, Biserica Penticostală din Căpâlna are în sat, peste râu, o frumoasă casă de rugăciune ܈i un număr de aproape 100 de suflete, fiind păstorită de rudenia de sânge a fratelui Vasile Hozan, anume pastorul Victor ܇uteu, ajutat de tânărul diacon Vasile Ha܊egan ܈i de fratele Vasile Zemora, omul de bază din localitate.
$$iȂǣ Bărăban ܊este un sat în jude܊ul Alba, înfiin܊at de coloni܈ti sa܈i. Era numit în limba latină Villa Brabanthia, în maghiară Borbánd, în germană Borbant sau Weindorf . În anul 2000, Bărăban ܊a fost integrat în municipiul Alba Iulia, până la periferia căruia se extinsese. Etimologie Numele satului vine din limba valonă, de la „braibant" („pârlog”), cuvânt ce vine din celtică, de la „brago-brondo" („pământ sterp"), de unde ܈i în germană „Brachbant", iar în olandeză „Brabant". În limba română, cuvântul a ajuns pe filieră flamandă, datorită coloni܈tilor sa܈i veni܊i în secolul al XII-lea din Brabant (Belgia), care astăzi se împarte în Bărăban ܊Valon ܈i Bărăban܊ul Flamand. Bărăban܊ul are ܈i un Obiectiv memorial: Monumentul Eroilor Români din Primul Юi Al Doilea Război Mondial. Monumentul este amplasat în centrul satului Bărăban܈ ܊i a fost ridicat în anul 1947, pentru a cinsti memoria eroilor români jertfi܊i în cele două Războaie Mondiale. Acesta este de tip obelisc, având o înăl܊ime de 2 m, situat pe un postament înalt de 1 m. Este realizat din gresie ܈i ciment, iar împrejmuirea este asigurată de un gard din fier forjat. Pe frontispiciu se află următoarea inscrip܊ie: „În amintirea tuturor eroilor din comuna Bărăban“܊.
B i $$i Iată cum au decurs lucrurile cu privire la această biserică: În Bărăban܊, fra܊ii nu se mai adunau ܈i nu mai rămăseseră decât foarte pu܊ini dintre ei, iar ace܈tia nu aveau legături fră܊e܈ti între ei, de܈i existase aici o biserică penticostală ce practica Darurile Duhului Sfânt. În sânul acestei biserici, s-a constituit, la 10 August, 1947 Filiala Regională Alba. Pre܈edintele Filialei era Emil Cristea din Teiu ;܈secretar – Ilie Stănu ܈din Sebe܈el; căsătorit mai târziu în Micalaca – Arad, casier – Ion Murza. Fratele păstor Ghe. Pa܈tiu mă chema cu ocazia înmormântărilor fiindcă el nu predica la ei în Bărăban܊, de܈i era pastor de sector, având mai multe biserici în primire ܈i un timbru vocal dulce ܈i atrăgător. Odată, am fost chemat la înmormântarea surorii noastre Ghiza Aldea (Panga), cu care eram bune cuno܈tin܊e. Când s-a pocăit, ea a fost alungată de părin܊i ܈i a locuit pentru o vreme în familia socrilor mei (Zaharie ܈i Genoveva Zemora din Sebe܈el), deci a locuit în aceea܈i casă ܈i împreună cu Maria, care a devenit nevasta mea. La această înmormântare, a surorii Ghiza, pe sfâr܈itul serviciului de la groapă, mi-am exprimat dorin܊a de a face adunare în acea localitate. Fratele Pa܈tiu, afectat de întâmplări nedorite dintre cei care erau cândva o biserică, a zis: „Cât trăiesc eu, în Bărăban ܊nu se face adunare”. El frecventa deja Biserica din ora܈. Eu am replicat zicând: „În seara aceasta facem adunare.” ܇i adresându-mă publicului care era destul de numeros, i-am întrebat: „Vre܊i să ne întâlnim deseară la rugăciune ܈i la o predică?” Mul܊i ܈i-au arătat dorin܊a. Atunci am întrebat:
„Cine poate să ne lese în casa lui pentru adunarea din seara zilei de azi?” ܇i sora Magdalena E܈an cu băiatul ei, Dorin, a zis că la ei se poate. A܈a mul܊i oameni s-au adunat, de au umplut două camere. Între cei aduna܊i, era ܈i un grup de tineri pe care îi dăduse afară fratele Cri܈an Ion, păstorul baptist al bisericii de pe strada Doinei din Alba Iulia, pentru că credeau ܈i au primit (unii) botezul Duhului Sfânt, cu vorbirea în alte limbi. Conducerea bisericii penticostale nu i-a îmbră܊i܈at, considerându-i ca răzvrăti܊i ai bisericii baptiste. Ace܈tia erau: Marcel ܈i Călin Dumitra܈, ܈i mama lor Maria, Botinan ܊Maria, Nicu Cosma, Bârlădeanu Pavel ܈i Margareta, părin܊ii lui Alexandru (Ducu), care era ܈i el botezat în apă. În seara aceea de după îngroparea sorei Ghiza, în vara anului 1985, 19 iunie, miercurea, to܊i ace܈ti bapti܈ti au devenit penticostali, căci, de fapt, erau deja boteza܊i de Domnul cu Duhul Sfânt. În evanghelizarea din acea seară s-au mai adăugat două familii. Astfel, Biserica Penticostală a luat fiin܊ă din nou în Bărăban܊. Fra܊ii aminti܊i mai sus erau considera܊i ca disiden܊i, de către penticostalii din Alba, ca nesupu܈i. Eram singurul care le mai încălzea inimile cu vizitele ܈i încurajările ce le aduceam adunării nou înfiin܊ate. Toate persoanele majore adunate în acea seară erau peste 40. Cele două familii,(de care am scris mai sus) so܊i ܈i so܊ii, sau predat Domnului, hotărâ܊i să-L slujească. Atunci am fixat ca, în fiecare săptămână, miercuri seara, să se facă adunare în Bărăban܊. Adunarea a crescut numeric, iar eu mergeam când puteam ܈i ajutam la consolidarea bisericii. După un oarecare timp, i-am sfătuit pe fra܊i să se adune cu programe normale atât peste săptămână cât ܈i duminica diminea܊a ܈i seara. ܇i a܈a a ܈i fost. Apoi i-am sfătuit să se integreze în Cultul Penticostal, dar au fost refuza܊i în mod repetat de cei de la centru.
Biserica a avut nevoie de lucrători ܈i fratele Ioan Blăgăilă, ce locuia atunci în Vinerea, lângă Cugir i-a ordinat pe doi dintre ei, ܈i anume pe: E܈an Dorin ܈i pe Bocotan Iosif (Ioji). Pe mine mă chemau regulat, la cazuri mai grele, precum boli sau altele… Un exemplu este o fată baptistă din comuna Limba, azi Dumbrava, peste Mure܈, care s-a împrietenit cu sora lui Dumitra ܈Marcel, cu Monica. El conducea adunarea din Bărăban ܊la ora respectivă. Această fată asculta mereu un stil de muzică cu cuvinte cre܈tine, dar cu melodia unei cântări ce chema pe necuratul. Într-o seară, Maria din Bărăban ܊a venit la familia Dumitra܈, în vizită la prietena ei Monica. Gazda, sora Dumitra ܈Maria, le-a oferit o cameră, în această cameră fiind numai ele; mama era culcată în altă cameră, Marcel cu familia lui în altă parte. După ora 12 din noapte, Marcel nu poate să doarmă fiindcă fetele râdeau zgomotos. Cum este scris ܈i în proverbe: „Cei nesocotiĠi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinĠă. –“ (Proverbe 14:9) Acest verset are un dicton pu܊in cam lung, dar folositor! Nu pune niciodată păcatul pe seama glumelor ܈i a râsului, fiindcă pasul următor este acceptarea lui!. Râsul atenuează din gravitatea păcatului ܈i nu-l mai face atât de grav pe cât este. Păcatul, înainte de a fi fost acceptat pe fa܊ă, a fost subiect de râs pe din dos. Când râzi la o glumă pe seama păcatului nu uita că aceasta înseamnă acceptarea lui. Dacă glumele ce le spui con܊in tente ܈i aluzii păcătoase, lasă-te de glume! Fii serios, dar nu încruntat! Poartă-te aspru cu tine ܈i nu uita un lucru: zâmbe܈te, Isus te iube܈te! Marcel s-a dus la ele să le oprească din a܈a un râs sălbatic, cu autoritatea lui de bărbat, dar ele au râs ܈i mai puternic. A trezit pe mamă-sa ܈i a trimis-o la fete zicând: „Mamă! Cu fetele astea nu-i bine, acolo este un duh peste ele.” S-a dus mama lor, dar fetele, în loc să se potolească, au râs ܈i mai sălbatic până ce le-a trecut neputin܊ele ܈i au udat tot patul. Atunci a intervenit Marcel ܈i cu mare necaz ܈i luptă le-a făcut să se lini܈tească ܈i au adormit.
Diminea܊a, în adunare, pe când era prezentă toată biserica, după ceasul de rugăciune, Marcel care se credea stăpân pe situa܊ie s-a ridicat ܈i a început să vorbească autoritar împotriva cântărilor cu melodii lume܈ti ܈i demonice. Deodată a fost întrerupt, căci fata, musafira lor, s-a sculat în picioare ܈i când a zbierat odată duhul acela din ea, i-a speriat pe to܊i ܈i s-au îmbolnăvit cu inima în jur de zece persoane. Iară܈i am fost anun܊at să vin ܈i ne-am rugat, iar Dumnezeu a însănăto܈it inimile bolnave, căci unele persoane ajunseseră la spital. Cu astfel de situa܊ii am mai fost confruntat ܈i la Sibiu. Este vorba de o fată a cărei bunică venea la noi la adunare, dar fata cu mamă-sa apar܊ineau de fra܊ii Cre܈tini, că erau veni܊i din Bogatul Român. fata, ascultând o casetă cu melodii demonice, i-a îmbolnăvit pe cei din casă, apoi s-a îmbolnăvit ܈i ea. A ajuns pusă sub pază, la spital, dar, când paza stătea pe coridor, ea a sărit pe geam, spânzurându-se în gardul forjat ce împrejmuia clădirea. Întrebată de ce a sărit, a răspuns că a văzut pe o indiană cântând pe o scenă la nivel cu pervazul geamului, care a chemat-o să cânte împreună melodia ei preferată. A܈a a cântat, cu ܈ezutul în săge܊ile de fier ale gardului, dar pielea tare nu s-a rupt, ci o ܊inea să cânte de acum cu lacrimi ܈i ܊ipete de durere.
Poveste adevărată. Ghiza era o femeie de statură potrivită, dar destul de robustă pentru a putea lucra meseria ei de tinichigiu. Privind-o ܈i ascultându-o, se părea că are un adevărat izvor de lacrimi în ochii ei. Când începea să î܈i depene firul tragediilor vie܊ii ei, aproape întotdeauna, întâi apăreau lacrimile în ochi, apoi ie܈eau vorbele din gura cu buze tremurânde de durerile înmagazinate în sufletul ei.
Era precum cu smochinele, care apar ele înaintea frunzelor, în special rodul dintâi. A܈a era la Ghiza: întâi lacrimi, apoi cuvinte. De aceea mi s-au întipărit a܈a adânc în memorie povestirile ei adevărate. Pe vremuri, în Bărăban ܊era un frate Avram (Avrămu)܊, pe timpul lui era o adunare bunicică ܈i vestită datorită unor haruri ܈i carisme ce se manifestau cu putere. În perioada aceea a venit la sfânta pocăin܊ă ܈i tânăra Ghiza, Dombi Ghiza sau Ghizela (în܊eleg că tatăl ei era ungur). Familia lui Aldea era supranumită în sat Panga, după numele soacrei Ghizei. Părin܊ii acestei tinere au fost foarte indigna܊i, iar din supărarea lor s-a iscat o ceartă foarte aprinsă pe seama pocăin܊ei fetei lor. Drept urmare, Ghiza trebui să-܈i facă bagajul ܈i să plece de acasă, unde urmau să o ducă cei doi ochi ai ei. Fata, a participat la ni܈te stăruin܊e în satul Sebe܈el, comuna Săsciori, în casa socrilor mei Genoveva ܈i Zaharie Zemora, ܈i era cu hainele după ea. Fra܊ii din Bărăban ܊veneau cu căru܊a cu cai, străbătând cei peste 30 de km. Sora Genoveva (soacra mea), de܈i avea o familie destul de numeroasă, i-a zis fetei să stea la ei o vreme…. (Era înainte de anul 1950, î܈i aminte܈te băiatul cel mic al familiei binefăcătoare, Niculae Zemora, stabilit în Canada). După un lung timp, tatăl fetei a găsit un lăcătu ܈mecanic la repararea ܈i verificarea cântarelor basculă din cadrul CFR. ܇i a venit ܈i a luat-o acasă, cu scopul să o căsătorească cu acesta. Zis ܈i făcut, numai că ea n-a cedat până el, Vasile Aldea nu s-a pocăit ܈i s-a botezat; apoi s-a măritat cu el. La scurt timp, au avut un băie܊el ܈i i-au pus numele tatălui său, Vasile. Băiatul era foarte frumos ܈i iste܊, umbla pe la u܈ile locatarilor. Locuiau atunci, după câte-mi amintesc eu din spusele Ghizei, undeva în cartierul Maier către Gara CFR, într-o curte cu mai mul܊i locatari. To܊i cei din curtea respectivă, l-au îndrăgit pe copil. Era jucăria ܈i veselia locatarilor.
Dar una din femeile mai bătrâne din curte a început s-o invidieze pe Ghiza ܈i, concomitent, pe băie܊elul ei, Vasile. Diavolul i-a pus în minte un gând uciga ܈acelei femei. A܈a că, într-o zi, s-a stins bucuria. Copilul a luat o bomboană îmbibată în otravă din mâna vecinei ܈i a mâncat-o. La scurt timp, nici medicii nu au mai avut ce să-i facă (probabil era verde de Paris). Copilul, la cei numai doi ani܈ori ai săi, a murit. Dar Ghiza, ܈tiindu-se pocăită, n-a dat-o în judecată pe criminală. Via܊a ei plină de zbucium a continuat. A venit vremea când ܈i părin܊ii ei s-au stins din via܊ă. După moartea bătrânilor, ea a rămas proprietară a casei din Bărăban܊. Între timp, s-a stins pocăin܊a în sat ܈i adunarea, de܈i mai avea autoriza܊ie de func܊ionare, nu se mai făcea. Unii se mai strângeau pe la câte-o casă, al܊ii deloc. Ghiza î܈i depăna gândurile ei, amintindu-܈i de Sebe܈el, vatră dulce dar temporară. Feciorii care erau atunci în familia Zemora erau de acum oameni vârstnici, dar se întreba ce mai era cu Maria, care avusese atunci în jur de 10 ani. ܇i a venit la Sebe܈el. Nu cu căru܊a, ci cu autobuzul de Alba Iulia - ܇ugag. Atunci am cunoscut-o ܈i eu pe sora Ghiza. Eram căsătorit cu Maria, căreia eu îi ziceam de acum „Miu܊a”. Cu această ocazie am ascultat cu nesa ܊pă܊aniile acestei surori. De la această dată am rămas în bune rela܊ii ܈i buni prieteni de familie, precum era Ghiza ܈i mai înainte cu familia Zemora. Bărbatul ei, Aldea Vasile (pe a cărui mamă o chema Panga, acum ܈i Ghizei îi ziceau localnicii „Ghiza a lui Panga”), după o vreme s-a îmbolnăvit grav ܈i mă chema mereu la patul lui. Când mă rugam cu el câte două-trei zile ܈i nop܊i era lini܈tit ܈i putea să doarmă. Din când în când venea ܈i Cristea de la Teiu ܈pe la ei. După plecarea lui Cristea avea spasme ܈i, cu ochii deschi܈i vedea ni܈te oameni negri că vin după el. Striga la nevastă să nu-l lase, că oamenii ă܈tia negri îl iau cu for܊a. Ea sărea, îl mângâia, plângea ܈i se ruga cu multe lacrimi, a܈a scăpa de multe ori de acei oameni.
Apoi a cerut lui Ghiza să nu-l mai cheme pe Cristea, că-i face boala mai grea. El era botezat în apă, dar nu era pătruns de adevărul pocăin܊ei. Când Aldea Vasile a început a fi bolnav, Vasile Cristea de la Teiu ܈era prietenul cel mai apropiat al familiei lor. Într-o seară Cristea a zăbovit până târziu, după miezul nop܊ii, povestind verzi ܈i uscate. Cuvinte nedemne, cu apropouri stricate. Ghiza a fost pătrunsă de un sim܊ământ care-i spunea că omul acesta nu-l mai are pe Isus cu el. Neputând stăpâni acest sim܊ământ ܈i această îndemnare, a strigat strident: „Frate Vasile, unde este Hristos, care era mai înainte în inima dumitale?” Auzise ܈i ea că el a părăsit calea cea dreaptă a credin܊ei, asociindu-se cu ceva vraci care cheamă mor܊i. Dar ea n-a putut crede până în seara aceea. Acesta, când a auzit strigătul Ghizei, a ie܈it în toiul nop܊ii afară, de܈i ploua cu găleata ܈i el era dezbrăcat, n-avea haină mai groasă pe spate. Pe Ghiza au apucat-o ni܈te regrete mari ܈i se tânguia: „Acum nu mai avem nici un prieten cu care să mai stăm ܈i noi de vorbă. Vai ce-am făcut! N-am putut tăcea? Câteva zile s-a tot condamnat în inima ei ܈i îi venea să meargă să-l cheme iar, să-܈i ceară iertare. Dar ceva o oprea mereu. Într-o bună noapte a visat o babă îndoită de spate că trecea pe trotuar undeva mai jos de centru din Alba. Iar o voce-i spunea: „Nu mai plânge, cu această femeie te vei bucura tu în continuare.” Au trecut ܈ase luni, se apropiau sărbătorile ܈i a mers cu o pereche de pantofi la un pantofar vizavi de primărie, unde acesta avea o mică încăpere cu u܈a în stradă. Sta ܈i ea la rând în urma altora. Deodată apare baba din vis. Era exact cum a visat.
܇i-a părăsit rândul, după un moment de gândire ܈i a fugit după acea babă. Când a ajuns-o, a pus mâna cu fine܊e pe umărul ei. Baba s-a întors, a privit-o drept în ochi ܈i a zis: „Ghiza, eu te cunosc de parcă a ܈fi crescut cu tine deodată. Dar nu am voie să stau de vorbă aici în stradă cu tine, eu sunt evreică. Dacă vrei, vină la mine, eu locuiesc la …” Ghiza se umple de fiori ܈i de teamă zicându-܈i în sinea ei: „Nu cumva am scăpat de una ܈i am dat de alta, Isuse Doamne!? Cine va fi această femeie de mi-a cunoscut ܈i numele până eu n-am apucat să-i zic o vorbă măcar?” A܈a tot gândindu-se nu s-a dus s-o caute câteva luni bune. Într-o zi însă, s-a întărit ܈i a plecat în căutarea ei. A găsit-o ܈i a intrat în camera ei, o singură cameră a unei strănepoate de a ei. Atunci baba a zis din nou: „Ghiza! Tu pune-te pe genunchi ܈i roagă-te lui Dumnezeu, eu nu am voie să îngenunchez cu tine, dar ce-mi va spune vocea lui Isus, eu î܊i voi spune”. Printre altele, re܊in din spusele lui Ghizei că i-a zis: „A܈a zice vocea lui Isus, Ghiza, la tine în familie tu e܈ti singura lumină aprinsă, tu trebuie să luminezi tare, ca să se aprindă ܈i ceilal܊i din casa ta, să nu rămână în moarte ܈i în întuneric.” Baba i-a povestit că Lupeasca, care a stricat familia regală, era ruda ei de-aproape, că ea n-a vrut să plece odată cu regele din ܊ară ܈i a rămas la rudenia aceasta din Alba. ܇i că ea prime܈te o indemniza܊ie lunară de la sinagoga din New York din America. Dar nu trebuie să ܈tie nimeni că ea crede în Isus, că atunci nu o mai finan܊ează ܈i ea nu ar mai avea cu ce trăi. Apoi i-a mai spus că în timpul războiului, în 1944, ea s-a ata܈at unui grup de cre܈tini ܈i fugea dintr-un (decung) adăpost în altul, alături de ei, după prorociile ce le primeau ei de la Isus. Ei Ziceau: „A܈a zice Vocea lui Isus, ie܈i܊i din acest decung ܈i muta܊ivă în strada cutare la numărul cutare. Intra܊i acolo în decung că peste atâtea minute aici se va bombarda”.
A܈a fugeau până când au trecut bombardamentele. I-a mai spus că pe ea o cheamă Roza. ܇i că vocea lui Isus i-a spus ei că aici în această lume Roza este o cer܈etoare, dar în via܊a de dincolo ea va fi o crăiasă. Auzind multe de la Roza, Ghiza s-a gândit să-l ducă pe Vasile Cristea de la Teiu ܈la Roza, ca să audă ce va zice Roza despre el. A reu܈it. Când a intrat în casa Rozei aceasta era nelini܈tită. Vasile Cristea a început să-i spună despre evanghelia Domnului Isus. Dar Roza l-a întrerupt spunându-i: „Omule tu atâtea ai citit ܈i ai adunat în inima ta încât acum tu nu mai cuno܈ti ce este adevărul, degeaba spui despre Isus, că tu nu mai ܈tii ce este bine ܈i ce este rău”. Bietul Cristea a ie܈it afară ܈i de data asta ca atunci, în noaptea când ploua tare. ܇i s-a dus. În anul 1969, pe când Biserica Penticostală din Alba avea deja un an de existen܊ă, la fratele Laister Martin în Cetate, Sora Ghizela, numită pe scurt Ghiza, venea cu drag aici la biserica care se contura din zi în zi. Odată, era peste săptămână, probabil miercuri seara, a venit cu obraji ro܈ii de plâns. S-a a܈ezat mai la urmă ܈i tot timpul a plâns. Ea fusese la prietena ei Roza, pe care o găsise foarte bolnavă. Roza îi cerea două lucruri: cel dintâi, să-i dea apă. Ghiza a luat paharul să o servească cu apă. Dar Roza i-a spus „nu apă din asta ci din aceea care ܈tii tu.” Ghiza a în܊eles că Roza cerea botezul, dar n-a ܈tiut cum să procedeze. Ar fi putut să umple vana care era destul de mare în baie ܈i să o fi botezat, sau să fi chemat în grabă pe cineva să o boteze, dar n-a făcut nimic. A doua cerere a babei a fost ca Ghiza să se roage lui Dumnezeu ca să poată muri, că nu putea muri. Văzându-i chinul, în biserică s-a rugat ca Domnul să o ajute pe Roza să poată trece din lumea asta. După ce s-a rugat lui Dumnezeu ca să treacă din via܊ă ܈i să nu se mai chinuie a܈a greu, Ghiza a sim܊it un chin în ea ܈i o condamnare, ca ܈i cum ea ar fi omorât-o pe prietena ei Roza. Încărcată de acest sim܊ământ al vinovă܊iei, s-a grăbit spre casa acesteia din Bărăban܊, dar Roza î܈i dăduse ob܈tescul sfâr܈it pământean ܈i sufletul ei zburase spre cele ve܈nice.
La înmormântare, deserventul Cultului Mozaic (evreiesc), a ajuns cu cortegiul de înmormântare la cimitirul de lângă casa fratelui Todor Iancu. Regula lor spune că nimeni nu poate fi pus în mormânt până nu apune soarele. Acum amurgul se lăsa. Tot cortegiul înconjurase deja sicriul pentru a-܈i lua fiecare un ultim la revedere ܈i, pe când să coboare sicriul în groapă, acest rabin opre܈te pe gropari ܈i pune o întrebare. „Pe cine a avut Roza cea mai bună prietenă ܈i cea mai apropiată de sufletul ei?” Băie܊ii, strănepo܊ii Rozei, spun că pe una, Ghiza! Rabinul a zis: „Să vină Ghiza ca să-܈i ia rămas bun de la Roza, după care o să o coborâm la locul de veci!” Băie܊ii au procurat biciclete ܈i au fugit prin ora܈, întrebând pe to܊i oamenii dacă nu cumva ܈tiu unde locuie܈te femeia aceea care lucra tinichigerie ܈i o chema Ghiza? Unul le explică că stă în Bărăban܊, nu în ora܈. Cu bicicletele au ajuns, au găsito ܈i au adus-o la cimitir. Era noapte de-a binelea când Ghiza a sosit. A plâns a܈a de tare pe sicriul Rozei, de to܊i evreii au plâns cu ea. De-abea au desfăcut-o de sicriu. Apoi a fost lăsat sicriul în groapă, iar Ghiza s-a dus la ea acasă. După acest eveniment, bărbatul Ghizei n-a mai trăit mult, pe când nepo܊ica lui, Oana, avea numai doi ani܈ori, bunicul ei, Vasile Aldea, a trecut la cele ve܈nice. El a trăit 56 de ani, a murit in 19 iunie 1978 din cauza coxartrozei la osul piciorului, care i-a măcinat până la urmă ܈i ܈oldul. Serviciul de înmormântare, dacă bine-mi amintesc, a fost ܊inut de fratele păstor Vasile Hozan cu careva dintre fra܊ii păstori: Moise sau Gagea, nu mai ܊in bine minte. Pe Ghiza, (sau Ghizela), după moartea so܊ului ei, mâhnită ܈i din pricina necazurilor, precum ܈i a situa܊iei fetelor ei care nu erau întoarse la Domnul, o vedeam multe zile în bucătărie murmurând cu lacrimi, rugându-se ܈i mâncând din când în când doar câte o bucă܊ică de pâine uscată. Căci în ziua postului nu se mănâncă mâncări grase ܈i nu se servesc mese copioase.
„Poate se ruga ܈i pentru noi, ca măcar noi să ajungem să Îl cunoa܈tem pe Domnul ܈i Mântuitorul nostru, Isus Hristos, dacă fetele ei n-au ajuns. Am fost marcată de toată suferin܊a ei, nu o pot uita...” ne poveste܈te Oana, nepoata Ghizelei. Oana, poveste܈te spre informare, că bunica ei, Ghiza, a murit când ea avea 9 ani, la 7 ani după so܊ul ei, Aldea. Ghizela a trăit 59 de ani (23 martie 1926-19 iulie 1985). Această nepoată este so܊ia pastorului Călin Trâmbi܊a ܈din Sibiu. De la ea am adunat unele informa܊ii despre bunicii ei. Data botezului bunicii ei n-o ܈tie, dar ܈tie din spusele bunicii că ea s-a botezat când avea 18 ani. Atunci familia ei a alungat-o de acasă pentru că s-a pocăit. Când a murit sora, am fost la serviciul de înmormântare. De obicei, fratele păstor de sector Ghe. Pa܈tiu, mă chema la a܈a ocazii. „Hai Hozan, Hai!”, ܈i mergeam, ܈i ie܈ea bine. Slavă Domnului! Pe când am terminat serviciul de înmormântarea a celei ce a fost printre noi sora Ghiza, acolo în cimitir, sus pe deal, am întrebat adunarea dacă vrea cineva să ne strângem în acea seară… Precum am arătat mai sus, de la această dată a început adunarea penticostală în Bărăban܊ - Alba, din vara anului 1985, 22 iulie, seara. În prezent, biserica are un frumos număr de membri majori ܈i mul܊i copii, sub îngrijirea fratelui păstor Nicu Cosma ܈i a patronului ܈i prezbiterului Daniel Benchea, care a contribuit substan܊ial la construirea acestui frumos lăca ܈de rugăciune unde se adună nestingheri܊i cu to܊ii ܈i-L preamăresc pe Domnul Isus Hristos. !6! %& %#$!.& % $ 7-.-1!$" ; +1!
$ i è Era în anul 1980, la începutul primăverii, când am văzut o schimbare în via܊a prietenului meu Paul ܈i nu ܈tiam ce s-a întâmplat. M-a căutat ܈i mi-a spus că s-a întâlnit cu Isus Hristos, care i-a schimbat via܊a. ܇tiam că mama lui e baptistă, dar nimic mai mult. În schimb, la el am văzut o via܊ă total schimbată, care m-a impresionat. A început să se ܊ină de mine ܈i să mă invite la biserică; îmi plăcea foarte mult să-l ascult, dar când a fost vorba de biserică, m-am dat înapoi. În prima duminică, când a venit la mine, i-am spus că nu pot merge, fiindcă am băut ܈i miros a băutură. În a doua duminică i-am spus că nu am haine pregătite, dar în a treia duminică nu am mai scăpat de el, ܈i m-am dus la biserica baptistă din Alba Iulia, pe strada Doinei. În duminica aceea Dumnezeu S-a atins de mine ܈i mi-a schimbat via܊a. Era nunta de aur a fratelui păstor Zdrânc, a fost invitat fratele Dugulescu de la Ha܊eg ܈i fratele Simion Cure. M-am întors acasă total schimbat. Mama m-a întrebat ce sa întâmplat cu mine, pentru că aveam fa܊a schimbată, eu i-am răspuns că m-am întâlnit cu Isus Hristos. Ea s-a bucurat foarte mult, pentru că de acum nu mai trebuia să-mi poarte de grijă să nu mai beau ܈i să fac prostii. Era la sfâr܈itul lunii februarie, începutul lunii martie. A urmat cateheza ܈i, în data de 31 august 1980, am primit botezul în apă împreună cu fratele Paul. Bucuria ne-a fost deplină, urmând cu credincio܈ie calea Domnului ܈i sfatul fra܊ilor. Imediat am început evanghelizarea la prieteni, printre care era ܈i fratele Dorin E܈anu, băiatul unei surori penticostale din Bărăban܊. Men܊ionez că în Bărăban ܊nu exista nicio biserică neoprotestantă. Dorin râdea când îi spuneam să se pocăiască ܈i nu vroia să
accepte ideea, în schimb evanghelia a avut mare efect, ܈i la el în casă, dar mai ales în casa mea. În anul următor, 1981, s-a botezat mama mea Maria, fratele meu Călin ܈i mătu܈a Mărioara Botinan܊, o femeie năcăjită care venea la noi bătută de bărbat ܈i eu o întăream cu cuvântul Domnului; a în܊eles foarte bine pocăin܊a ܈i a rămas credincioasă cu toată familia ei până astăzi. Până la mine, Marcel, ܈i la Paul, nu se mai pocăise nimeni în Bărăban ܊timp de 20 de ani. În anul 1983, iarna, într-o seară după sărbători, a intrat în casă prietenul meu Dorin E܈anu ܈i mi-a zis „pacea Domnului”. Eu credeam că-܈i bate joc de mine, ca de obicei, îi stătea în caracter a܈a ceva, dar el mi-a spus că Domnul Isus i-a schimbat via܊a în timpul sărbătorilor pe care le-a petrecut la mătu܈a lui Maria ܈i la unchiul lui Valentin Chiuza, un frate ce înfiin܊a coruri, famfare, orchestre prin bisericile penticostale ܈i prin cele baptiste. Familia aceasta locuia în Cri܈eni Călan. Eu m-am bucurat foarte mult ܈i într-adevăr a fost cum mia spus el. Dorin era un om foarte curajos, în ciuda persecu܊iilor care erau ܈i a vremurilor grele; el m-a invitat pe la to܊i prietenii no܈tri ܈i pe la to܊i vecinii să le spunem de Domnul Isus, dar totodată mă deranja pu܊in pentru că tot mereu îmi spunea că fără Duhul Sfânt nu putem să fim mântui܊i ܈i îmi vorbea despre un botez cu Duhul Sfânt pe care trebuie să-l primească cei care au crezut în Isus. Eu nu în܊elegeam ce este asta, dar m-am apucat de studiat Biblia în privin܊a botezului cu Duhul Sfânt ܈i m-am lămurit foarte clar că, într-adevăr, este a܈a! A sosit momentul unei seri în care a venit Dorin la mine ܈i mi-a spus că el a primit botezul cu Duhul Sfânt în casa fratelui baptist Dorin Vlasa, în prezen܊a ܈i sub mâinile unui frate venit de la Lipova. Când ne-am pus la masă să ne rugăm, i-am cerut să se roage el. El a ridicat mâinile în sus ܈i a început să vorbească în alte limbi în a܈a fel încât noi, care îl ascultam, am rămas adânc impresiona܊i. Până ܈i tatăl meu, care nu era pocăit, mi-a zis: „Ce s-a întâmplat cu băiatul ăsta, căci până ieri nu ܈tia să lege doua vorbe în rugăciune ܈i acum se roagă atât de frumos...”
Convins fiind că am nevoie de botezul cu Duhul Sfânt ܈i împins de la spate de fratele E܈an, am participat la o stăruin܊ă după Duhul Sfânt în „Lumea Nouă” la fra܊ii ܊igani, unde era lucrător un fratele proroc, Aurel. În seara aceea m-am întâlnit cu un frate de la biserica baptistă din Alba Iulia, Baco܈i ܇tefan, un frate ungur care căuta ܈i el Duhul Sfânt ܈i care mai târziu a ajuns ܈i el să lupte împreună cu noi în Bărăban܊. Am primit în aceea noapte Duhul Sfânt eu, mama mea, fratele ܇tefan ܈i al܊i bapti܈ti veni܊i cu noi la stăruin܊ă; era în data de 20 noiembrie 1984. A doua zi, după amiază, m-am dus cu fratele Nicu Cozma ܈i cu fratele Bârlădeanu Alexandru zis ܈i Ducu, la pământul acestuia ca să adunăm bostani. Ei m-au întrebat cum a fost la stăruin܊ă, eu le-am spus căci am primit botezul cu Duhul Sfânt ܈i vorbirea în limbi necunoscute, limbi străine. Nicu mi-a zis să ne plecăm pe genunchi ca să audă ܈i . Eu m-am rugat ܈i Domnul mi-a dat vorbirea în alte limbi. Au urmat multe discu܊ii ܈i contraziceri ܈i Nicu nu putea să creadă că e Duhul Sfânt care se manifesta a܈a. Dumnezeu l-a convins ܈i în mar܊ea următoare a primit ܈i el botezul cu Duhul Sfânt în acela܈i loc ܈i sub acelea܈i mâini. Fratele Aurel, după o oră ܈i zece minute, l-a ridicat de pe genunchi pe Nicu Cosma, spunându-i că s-a terminat rugăciunea de mult, „...scoală-te acum că-i destul”. Cum obi܈nuiam în biserica baptistă să servim din Cuvântul Domnului câte un tânăr în fiecare duminică, într-una din duminici era rândul fratelui Nicu Cozma să servească din cuvântul Domnului împreună cu fratele Cri܈an, păstorul bisericii. În aceea duminică a venit ܈i un frate păstor de la Constan܊a, fiind invitat. Fratele Nicu a predicat din Numeri capitolul 17, despre toiagul lui Aaron ܈i a explicat cele patru lucrări ale Duhului Sfânt în via܊a omului, raportate la toiagul lui Aaron, răpind tot timpul fratelui musafir, aceasta fiind o abatere serioasă într-o biserică baptistă. Eu am promis că tot timpul cât va predica el, eu voi sta pe
genunchi ܈i mă voi ruga. A܈a am ܈i făcut. Vinerea următoare a urmat ܈edin܊a cu comitetul bisericii baptiste, care a oprit pe fratele Nicu Cozma din pricina predicii, pe mine pentru că m-am rugat în alte limbi în biserică ܈i pe fratele Paul pentru acela܈i motiv. Am avut o discu܊ie de trei ore, la care nu puteau să ne învinuiască de altceva decât de faptul că noi tinerii bapti܈ti deacum vrem să schimbăm firma de pe frontispiciul bisericii ܈i s-o numim biserică penticostală. Cu această ocazie am fost exclu܈i din Cultul Baptist ܈i sco܈i afară din biserica baptistă de pe strada Doinei din Alba Iulia. În situa܊ia nou creată, am început să ne ocupăm de satul în care locuiam. Într-o discu܊ie avută în col܊ul uli܊ei la fratele Dorin E܈anu, prezen܊i fiind fra܊ii: Dorin, Marcel, Nicu si Ducu, fratele Dorin sus܊inea sus ܈i tare să ne ocupăm de Bărăban܊, că aici va fi o biserică mare unde Domnul va lucra cu semne ܈i minuni. Eu, drept să spun, eram neîncrezător ܈i nu ܈tiam cum se va întâmpla. Dorin ne-a întrebat pe rând: „Măi!, vrei să ne aju܊i să lucrăm la mântuirea oamenilor, aici în Bărăban ”?܊Eu am răspuns cu o jumătate de gură că da. În schimb, Nicu si Ducu s-au împotrivit total, spunând că ei vor merge la bapti܈ti să scoată de acolo fra܊ii la adevărata credin܊ă. Fiindcă nimeni nu ne primea, am mers la adunarea din cartierul numit „Lumea Nouă” din Alba. ܇i cum găseam pe cineva care accepta vestirea Cuvântului prin noi, îl ܈i căram cu noi la fra܊ii din Lumea Nouă. Am pornit prin sat, la prieteni, la cunoscu܊i ܈i băteam în u܈ile oamenilor. Apoi în u܈ile inimilor lor până se deschideau. A܈a ne-am dus prima dată la prietenul nostru Culu܊, (Nicolae Pădurean) ܈i i-am vestit Evanghelia. El era foarte încăpă܊ânat ܈i nu putea pricepe de ce trebuie să se boteze încă o dată, căci el a fost botezat când a fost mic. Mai era încă o problemă, o mare piedică: el era student la Facultatea de Drept ܈i îi era greu ܈i frică ca să se pocăiască. Dar Domnul, până la urmă, s-a atins ܈i de el ܈i a fost botezat la Arad de către fratele
Ardeu, în casa acestuia, într-o vană. Într-o după amiază ne-am dus la un vecin, Todor Cordea ܈i la nevastă-sa Ana, să le vestim Evanghelia. Acesta făcea ܊uică la cazan. După ce Dorin l-a luat tare, că trebuie să se lase de aceste lucruri, l-a chemat la biserică la Lumea Nouă. Todor a zis că nu poate să vină, că trebuie să-܈i termine ܊uica, dar neam ܊inut de el ܈i am stat acolo până când a terminat ܈i am plecat împreună pe jos, prin Broader, peste hotar, până în Lumea Nouă. Pe când am ajuns noi, biserica începuse. Am intrat ܈i s-a a܈ezat ܈i Todor, cu mare sfială ܈i incomod, că unii din adunare erau ܊igani, dar s-a a܈ezat pe bancă. În timpul rugăciunii comune, prorocul Aurel s-a dus la Todor, a pus mâinile peste el, a vorbit în alte limbi ܈i a strigat cu mare putere: „Ascultă Todore! te-am chemat de la cazanul cu ܊uică, căci vreau să te mântuiesc ܈i tu să te pocăie܈ti”. Când a auzit acestea, l-au luat fiori ܈i se întreba mirat: „De unde ܈tie cum mă cheamă? De unde ܈tie că oamenii ă܈tia au stat lângă mine până ce am terminat ce era în cazanul de ܊uică ܈i că am fost luat de acolo?” A܈a a fost întoarcerea familiei Cordea la Dumnezeu. După moartea Ghizei ܈i la îndemnul dat atunci de fratele păstor Vasile Hozan, ne adunam la rugăciune în casa fratelui Dorin E܈anu, o casă veche, de pământ, unde veneau mul܊i vecini ܈i prieteni, dar de la pocăin܊a lui Todor, am început să ne adunăm la el ܈i el ne spunea că biserica va fi la el în casă. Într-o zi, au venit la noi trei persoane dintr-o familie din Ampoi, spunându-ne că vor să se boteze. Am spus: „Cum să nu, vă botezăm! Când vre܊i?” Ei au spus: „Acum”. I-am programat pe a doua zi să-܈i aducă haine, căci vom merge să-i botezăm. Ne-am dus cu ei la râul Ampoi, eu am cântat cântările necesare ܈i Dorin i-a botezat în râu. A܈a era la începuturi. În Bărăban ܊mai erau câ܊iva fra܊i penticostali bătrâni uita܊i de vreme ܈i de oameni: Sora Mirescu ܈i câ܊iva din familia Dan. Pe lângă ace܈tia era ܈i sora Ghiza Aldea a lui Panga. (La înmormântarea acesteia, fratele Vasile Hozan a redeschis
adunarea penticostală din Bărăban܊, după 20 de ani de când nu mai func܊iona). Am început să avem probleme, lucrarea lua amploare si nu avea cine sa ne ajute, ne-am gândit să ne ducem la fra܊ii din Alba Iulia, la fratele Pa܈tiu Gheorghe care locuia în Bărăban܊ ܈i era păstorul Bisericii nr.1 din Alba Iulia. În discu܊iile avute cu ei ne-au spus să ne încolonăm cu to܊ii ܈i să mergem pe ܈oseaua interna܊ională care vine de la Cluj, până la biserica din Alba, la fiecare program timp de doi ani, ܈i apoi pe urmă o să mai discutam. Fratele nu vroia adunare în Bărăban܊. Când am văzut că nu vor să ne ajute, în disperarea noastră, am fugit la fratele Horică pe Tolstoi (biserică înfiin܊ată tot cu sprijinul Domnului ܈i sfaturile fratelui Vasile Hozan). La sfâr܈itul programului de adunare ne-am arătat dorin܊a că am vrea să vorbim cu comitetul. Imediat au rămas la urmă ܈i le-am cerut insisten܊i să vina să ne ajute. Nici unul nu a fost de acord, în afară de fratele Ieronim bătrânul, un vechi slujitor provenit tot de la bapti܈ti. Într-o zi, în Lumea Nouă am auzit că la fratele Horică va veni un frate pe nume Vasile Hozan, un om al lui Dumnezeu. Când am auzit, parcă a răsărit o lumină în inimile noastre ܈i am zis, trebuie să mergem să vedem cine e. Eram deja clătina܊i în suflete ܈i deznădăjdui܊i cu privire la fra܊i. Seara aceea a fost o seară de neuitat , fratele Paul s-a pus pe genunchi la rugăciune ܈i a zis: „Ia să vedem ce fel de om este acesta, lucrează Duhul Sfânt sau nu lucrează Duhul Sfânt prin el?” S-a făcut o rugăciune pentru bolnavi. Paul suferea de ni܈te patimi de care nu putea scăpa. Când a venit fratele Hozan la el ܈i ܈i-a pus mâinile peste el, s-a rugat pentru fiecare patimă în parte ܈i pe nume (căci prin acest frate a܈a vin multe descoperiri, când îl ascul܊i ܊i se pare că el se roagă obi܈nuit, dar el se roagă prin Duhul Sfânt ܈i tu î܊i auzi pomenite prin gura lui boala, patima ܈i necazul din adâncul inimii). Paul a început să tremure din toate încheieturile trupului său ܈i aproape că nu mai era în stare să mai poată a se ridica de pe genunchi.
Am recunoscut că Duhul Sfânt lucrează ܈i că omul acesta, hulit de unii, este un om al lui Dumnezeu care ar putea să ne ajute. Am căpătat o îndemnare, să îl vizităm acasă ܈i să intrăm în legătură cu el, ceea ce am ܈i făcut. I-am povestit necazul nostru ܈i el ne-a îndemnat, după Scripturi, să mergem înainte căci Domnul va fi cu noi. I-am povestit că am găsit in Biblie cum bolnavii trebuie un܈i cu untdelemn, dar noi nu avem untdelemn. Fratele Vasile imediat s-a dus ܈i ne-a adus untdelemn într-o sticlu܊ă. Mi l-a dat mie ܈i fratelui Dorin ܈i a zis: „Voi ܈ti܊i ce ave܊i de făcut cu el?! ܇i-a arătat dorin܊a că vrea să vadă unde ne adunăm ܈i vrea să vină pe la noi. Unele din aceste întâmplări erau înainte de înmormântarea lui Ghiza. Ne-am bucurat foarte mult úi a܈a a început să ne viziteze, chemat úi nechemat. Într-o după amiază am rugat pe un unchi pe nume Mitrofan Grigore, să vină cu ma܈ina până la Sebe܈el căci vrem să-l aducem pe fratele Hozan. El ne-a spus că ar veni dacă îi facem rost de cinci litri de benzină, căci pe vremea aceea era greu cu benzina. Domnul ne-a ajutat de am făcut rost de benzină úi ne-am dus după fratele Hozan. Mitrofan ne-a spus pe drum: „Măi, eu vi-l aduc în Bărăban܊, dar înapoi eu nu îl mai duc”. L-am a܈teptat la poarta Centrului Pirotehnic din Valea Sermagului. Fratele Vasile, ca de fiecare dată, nu a spus nu. ܇i a venit cu noi la Bărăban܊. A fost o seară de neuitat când am chemat mul܊i vecini ܈i prieteni, ne-am adunat în casa fratelui Dorin, căci la Todor nu mai puteam merge, căci l-a amendat mili܊ia, ܈i nevastă-sa Ani s-a speriat foarte tare. Adunarea a ܊inut până la unu noaptea, au fost multe prorocii ܈i cântări în alte limbi. Mi-aduc aminte că atunci a fost o prorocie prin fratele Hozan pentru un vecin, Stanică: Domnul îi cerea să se pocăiască, că dacă nu, va muri nemântuit, dar el a amânat ܈i în anul acela s-a împlinit prorocia. Mul܊i au rămas străpun܈i în inimă ܈i s-au pocăit în urma serilor petrecute în rugăciune cu fratele Vasile Hozan. La unu noaptea, când s-a terminat adunarea, am ie܈it povestind cu fratele Hozan până în uli܊ă, nu ܈tiam cum să-i
spunem că nu avem cu ce să-l ducem acasă, dar Dorin, mai îndrăzne܊, zise: „Frate Hozan, noi nu avem cu ce să vă mai ducem acasă” la care el răspunde: „N-ave܊i o bicicleta, măi?” Aveam una dar n-avem lanternă. ܇i-a plecat cu bicicleta treizeci de kilometri până la Sebe܈el. Diminea܊a la ܈ase trebuia sa fie la serviciul lui pe Valea Sermagului. S-a suit pe bicicletă ܈i a plecat cântând, iar noi am rămas străpun܈i în inimă, gândindu-ne la oboseala lui ܈i, mai mult, că nu a murmurat deloc. Înfiin܊area bisericii din Bărăban ܊este legată de trei mari evenimente: 1) Înmormântarea sorei Ghiza Aldea (Panga). 2) Vindecarea surorii Monica Dumitra ܈de epilepsie, 3) Înmormântarea sorei Margareta Bârlădeanu Sora Margareta era mama fratelui Ducu, o femeie la care ne adunam în casă ܈i care era ca o mamă pentru noi. În casa ei î܈i găseau alinarea to܊i orfanii din Alba Iulia ܈i necăji܊ii răma܈i fără lucru. Mul܊i s-au pocăit prin ea, din pricina faptelor bune pe care le făcea. Fratele Hozan mai venea la stăruin܊ă ܈i în casa unui frate baptist Constantin, care era cel dintâi de la bapti܈ti care a primit Duhul Sfânt. Am început să ne organizam cu cântări, poezii, predici. Fratele Nicu ܈i fratele Ducu care ܈i ei s-au întors în Bărăban ܊erau foarte activi cu cântările pentru că ei ܈tiau să cânte la chitară. Într-o seară de rugăciune, fratele Ducu a avut o vedenie, a zis în fa܊a tuturor celor prezen܊i că a văzut un înger al Domnului care a pus o autoriza܊ie pe masă, to܊i am strigat „Amin!” ܈i „Aleluia!” ܈i am zis că Domnul ne-a dat autoriza܊ia de deschidere a unei biserici, am primit mult curaj. Botezurile erau făcute la râu, în public, pe vremea lui Ceau܈escu. Eram în pericol foarte mare, dar Domnul era cu noi. La unul din botezuri a participat ܈i fratele Hozan ܈i a chemat ܈i pe fratele Moise Lucaci de la Oră܈tie. Acesta nu ܈tia că noi suntem numi܊i disiden܊i, iar când fratele Hozan i-a spus că noi nu avem autoriza܊ie de la cult, s-a speriat foarte tare, dar botezul s-a făcut.
Într-o seară de miercuri, era binecuvântarea unui copil al fratelui Sandu Cozma, fratele lui Nicu Cozma. Fratele Hozan a fost invitat ܈i căuta tot mereu să ne facă legătura cu fra܊ii de la Cultul Penticostal, a܈a a invitat ܈i pe fratele Ion Tăma܈, unul din păstorii din Alba Iulia. Fiind prezen܊i amândoi, au oficiat binecuvântarea noului născut ܈i noi ne-am bucurat foarte mult că un frate păstor de la cult a venit la noi, dar fra܊ii de la filiala Cluj au auzit de venirea lui la noi ܈i i-au tăiat salariul pe trei luni. Dar el a lăsat să treacă această perioada fără murmur, pentru că era un om pocăit. Noi nu am ܈tiut asta, am aflat mult mai târziu. La fratele Hozan nu aveau ce să-i taie, că el era servul fără argin܊i, dar el (Hozan), ne îndemna să intrăm în Cultul Penticostal, iar noi îi spuneam că cei mari ai Cultului nu vor să ne primească. Într-o zi ne-am dus înaintea Domnului, la sora Rozalia de la Borhanci; atunci Duhul Sfânt a strigat către noi: „Cât despre voi, să nu intra܊i sub nici o iscălitură omenească, rămâne܊i sub iscălitura mea, zice Duhul Sfânt.” Când a auzit fratele Hozan, nu a mai stăruit de noi să intrăm în Cult. Hozan era o veche cuno܈tin܊ă a familiei Rozalia ܈i Lazăr Dumitru din Borhanci; prin el am luat legătura cu ace܈ti fra܊i... La moartea sorei Ghiza Panga, a fost invitat fratele Hozan ܈i a venit ܈i fratele Pa܈tiu Gheorghe, am în܊eles că sora Ghiza a petrecut o perioadă din tinere܊ea ei în casa fratelui Hozan Vasile. După predicile din curte profesorul de educa܊ie fizică din Bărăban܊, Dade܈, mi-a spus: „Primii doi au vorbit cum au vorbit dar al treilea m-a mi܈cat la inimă ܈i-mi dau seama întradevăr că Dumnezeu lucrează prin oameni.” La terminare, în discu܊ia fratelui Hozan cu fratele Pa܈tiu Gheorghe, acesta căuta sa-l convingă pe fratele Pa܈tiu să ne accepte ܈i pe noi a܈a cum suntem. Fratele Pa܈tiu nu voia nicicum. În acea seară fratele Vasile Hozan a convocat oameni încă din cimitir ܈i a făcut prima adunare penticostală în Bărăban܊, după o lipsă de peste 20 de ani.
După ܈ase luni după ce m-am pocăit eu, s-a îmbolnăvit de epilepsie surioara mea Monica, care avea cinci ani ܈i jumătate. A urmat o perioadă foarte grea pentru familia noastră ܈i pentru to܊i cei ce se adunau cu noi. Am fost la păstorul baptist Cri܈an pe vremea aceea ܈i i-am spus necazul nostru, el mi-a răspuns că sunt spitale bune în ܊ară care tratează epilepsia. Era la jumătatea anului 1980 ܈i nu ܈tiam atunci de lucrările Duhului Sfânt. Mama a fost cu fata la cele mai mari spitale din ܊ară, Bucure܈ti, Cluj, Târgu Mure܈, dar nu s-a găsit niciun medicament pentru vindecarea sorei mele. Mai târziu, am citit in Biblie, în Marcu capitolul 9, că acest soi de draci nu iese afară decât cu post ܈i cu rugăciune. Am intrat deci cu fra܊ii în post, cu mama mea Maria, cu fratele meu Călin, sora Marioara Botinan܊, fratele Dorin, fratele Nicu, fratele Ducu ܈i al܊ii. Am postit ܈i ne-am rugat patru ani ܈i jumătate ܈i câte o lună din seară în seară dormeam împreună, vegheam asupra ei ܈i ne rugam stăruitor ca Domnul să o vindece, ܈i Domnul a vindecat fata. Împin܈i, îndemna܊i de unii fra܊i dintre noi, să intrăm în cultul penticostal, am întocmit ni܈te acte printr-un frate baptist de la Arad care ne vizita la Bărăban܊. El era avocat ܈i a întocmit dosarul către centrul cultului penticostal de la Bucure܈ti ܈i l-am trimis. Dar n-am primit răspuns. După Revolu܊ie, ne-am dus la Bucure܈ti. Am fost tot comitetul bisericii, am ajuns diminea܊a la sediul cultului ܈i am a܈teptat până ce a sosit fratele Gurău Ioan. El ne-a întrebat cine suntem ܈i ce dorim, noi i-am spus cine suntem ܈i că vrem să ܈tim ce s-a întâmplat cu dosarul pe care noi l-am trimis ܈i la care nu am primit niciun răspuns. El l-a căutat ܈i nu a mai găsit din el decât declara܊ia sorei Magdalena că ne cedează casa pentru adunare. Mai târziu am aflat că ei foloseau dosarul pentru autorizarea altor biserici. Că dosarul era bine ticluit de fratele de la Arad ܈i de către fratele Vasile Hozan, ca ܈i pentru multe alte biserici din Ardeal deschise de Hozan. În discu܊iile avute, fratele Gurău Ioan ne-a întrebat cine ne-a ajutat în actele de cult. Noi i-am răspuns că fratele Vasile
Hozan. El ne-a răspuns: „Oh, Vasile Hozan… este exclus din cultul penticostal, e un rătăcit.” Noi ne-am mirat foarte tare ܈i am zis: „Cum de îl cheamă toată ܊ara peste tot ܈i dumneavoastră nu îl accepta܊i?” El ne-a răspuns ca îl acceptă numai ca să nu se facă tulburare, dar în fond el este un rătăcit. Noi ne-am supărat foarte tare, pentru că era singurul om care ne-a ajutat ܈i prin care a lucrat Duhul Sfânt la reînfiin܊area bisericii ܈i la ridicarea noastră. ܇i i-am spus: „Dacă pe fratele Hozan nu îl accepta܊i înseamnă că nici pe noi nu ne accepta܊i, ܈i noi nu intrăm în Cultul Penticostal fără fratele Hozan, a܈a că nu mai avem nimic de spus. Fratele Marcel a zis: „La corturile tale Israel !” Dar de fapt, fratele Hozan era legitimat, din 5 oct. 1963, cu Nr.57, când i s-au dat în gestiune bisericile din Raionul Sebe܈. Legitima܊ia e semnată de Pre܈edintele Pavel Bochean ܈i de Secretarul General Danciu Ioan ܈i a fost reînnoită în 19 oct 1992, când a primit înaintea întregii adunări de păstori din toată ܊ara Legitima܊ia de Păstor cu Nr. 222, înmânată de către fratele Trandafir ܇andru. Numai noi nu am ܈tiut, că omul acesta nu se lăuda cu astea. Fratele Gurău a zis: „Acuma văd eu cine sunte܊i voi.” Noi am replicat ܈i am răspuns: „܇i noi vedem cine sunte܊i voi…” ܇i am plecat acasă tulbura܊i. Am făcut o adunare generală ܈i ne-am hotărât pentru ordinarea fratelui Dorin E܈an ܈i a fratelui Ioji, un frate ungur din Alba Iulia care sim܊ea cu noi, ca să ne servească la Cina Domnului ܈i la lucrările Domnului, ordinarea s-a făcut de către fratele Blăgăilă de la Arad, frate cu Blăgăilă de la VinereaCugir, ܈i i-a ordinat pe cei doi în slujba de prezbiteri. Într-una din duminici, când avea loc Cina Domnului, fratele Dorin E܈anu ܈i-a luat nevasta ܈i a plecat la Băi, neavând cine să ne servească cu trupul si sângele Domnului. Noi imediat ne-am adunat ܈i l-am pus deoparte ܈i am făcut o nouă alegere la care conducător de adunare a fost ales fratele Marcel Dumitra ܈în locul lui E܈an. Ungerile cu untdelemn erau făcute de to܊i fra܊ii care predicau cuvântul, ܈i care aveau credin܊a în semne ܈i minuni.
Într-o seară, ne-a chemat o familie de oameni necredincio܈i, familia Dusa, că Lenu܊a, mama lor, era pe moarte. Ne-am dus cu fratele Dorin, cu fratele Culu܈ ܊i cu fratele Baco܈i ܇tefan zis Pi܈ti. Într-adevăr, femeia era în ultimele clipe ale vie܊ii. Ne-am rugat cu credin܊ă ܈i to܊i patru iam făcut ungerea cu untdelemn. Dumnezeu a vindecat-o ܈i a sculat-o din moarte, a܈a că ܈i ei s-au pocăit. Mai târziu au sosit la noi ni܈te fra܊i din Moldova sovietică ܈i au ordinat în slujba de diacon pe fratele Marcel Dumitra܈, pe fratele Nicu Cozma ܈i pe fratele Ducu. Biserica nou înfiin܊ată i-a acceptat ܈i a lucrat spre ridicarea membrilor din fosta biserică. Mai târziu, fra܊ii din Rusia au fost trime܈i la noi cu în܈tiin܊area să ordineze pe fratele Marcel, fratele Nicu ܈i fratele Ducu în slujba de prezbiteri. În aceea duminică planificată de Duhul Sfânt a apărut la noi fratele Traian de la Ighiel. L-am întrebat cum de a venit, iar el ne-a spus că Domnul l-a în܈tiin܊at printr-o vedenie să vină la Bărăban܊, că Domnul are de lucru cu el, ܈i în felul acesta împreună cu fra܊ii din Rusia au făcut ordinarea fra܊ilor în slujba de prezbiteri. Înainte de toate acestea, fra܊ii s-au eviden܊iat fiecare în lucrarea la care era chemat de Duhul Sfânt. Fratele Marcel Dumitra ܈era cu rugăciunile pentru cei bolnavi, cu stăruin܊ele după Duhul Sfânt, cu credin܊a în semne ܈i minuni, ܈i cu prorociile. Fratele Nicu Cozma era cel mai bun la predică, chemat pe la evanghelizări, om de talie înaltă în privin܊a aceasta, în vocabular ܈i cuno܈tin܊e de ne-ntrecut. Fratele Ducu era tare la sfat ܈i în învă܊ătură, nimeni nu făcea nimic fără sfatul lui, orice se hotăra în biserică, ultimul cuvânt îl avea el ܈i to܊i recuno܈teau că Domnul lucra în privin܊a asta prin el ܈i că sfatul lui e cel mai bun dintre toate. A܈a s-a întâmplat că fratele Nicu Cozma a plecat o perioada de aproximativ doi ani ca evanghelist în sectorul păstorit de Hozan ܈i ajutat financiar de el. Sub îndrumările ܈i sfaturile fratelui Hozan Vasile, a lucrat mult pentru Domnul ܈i a ajutat pe fra܊i. Dar după doi ani s-a întors înapoi, hotărât să
lucreze în Bărăban ܊cu darul pe care Domnul i l-a dat. Presiunile de a intra în cultul penticostal au continuat din partea unor fra܊i, a܈a s-a întâmplat că într-o adunare care a avut loc la Sebe ܈a venit fratele Tipei ܈i fratele Romi Mocanu. Ne-am prezentat ܈i noi acolo ܈i ne-am exprimat dorin܊a de a intra în cult. Fra܊ii au fost de acord să ne primească ܈i ne-au spus că trebuie să ne mai ordineze ei încă o dată ca prezbiteri. Noi am acceptat aceasta ܈i astfel, în final, am intrat în cultul penticostal. După Revolu܊ie am vrut să-mi cumpăr o ma܈ină. Trebuia să scot de la CEC o sută zece mii de lei ܈i am girat cu casa mamei. Au venit de la CEC, au măsurat casa, au întocmit actele ܈i urma să-mi dea banii; am primit răspuns că îmi vor da banii ܈i a doua zi trebuia să mă duc să semnez ܈i să îi scot. În ziua aceea a venit la mine fratele Viorel ܈i cu fratele Henegar ܈i m-au întrebat dacă ܈tiu unde stă fratele Hozan Vasile în Sibiu, pentru că se mutase la Sibiu. Eu le-am spus că ܈tiu, ܈i am plecat spre casa fratelui. Fratele Henegar avea un copil bolnav ܈i aceasta era cauza pe care o punea înaintea Domnului. Când am intrat în casa fratelui Vasile, acesta ne-a salutat cu bucurie ܈i ne-am plecat pe genunchi, cuvântul Domnului s-a îndreptat spre mine, ܈i spunea a܈a: „Cât despre tine bărbatule, înaintea ta stă o ispită. Dacă vei intra în ea vei munci Юi vei plăti Юi niciodată nu vei termina de plătit, dar dacă nu vei intra în ea Юi dacă mă vei asculta, eu Domnul te voi binecuvânta”. Ne-am ridicat de pe genunchi ܈i fratele Hozan mi-a zis: „Măi copile, ce vrei să faci”? Eu i-am răspuns: „De ce mă întreba܊i?” El a continuat: „Te-am văzut înaintea unor ape foarte învolburate ܈i ca un dârg de cuptor, te împingea să te bagi în apele acelea ܈i a܈a a urmat lucrarea.” Eu i-am spus că mâine trebuie să mă duc să semnez la CEC pentru cumpărarea unei ma܈ini, el a continuat ܈i mi-a spus să nu cumva să fac lucrul acesta, căci în scurtă vreme toată ܊ara va fi încercată ܈i mul܊i vor intra în bănci ܈i în împrumuturi ܈i vor rămâne fără case ܈i va fi o mare nenorocire
printre fra܊i. A܈a m-a scăpat Duhul Sfânt ܈i am rămas cu casa nebăgată în bancă. Iar în ܊ară s-a înfiin܊at minunea de la Cluj ܈i mul܊i au rămas păgubi܊i rău de tot ܈i unii ܈-au vândut casele ܈i au rămas fără ele. Vreau să amintesc de întoarcerea fratelui Viorel Dobrescu, omul de bază al preotului ortodox din Bărăban܊. Botezurile la râu le făceam trecând pe strada lui, iar el ie܈ea la poartă ܈i se uita la noi nedumerit. Într-o miercuri seara ne-am trezit cu el la adunare, avea o barbă mare ܈i era bolnav cu inima. La rugăciunea pentru cei bolnavi i s-a făcut ungerea cu untdelemn ܈i Domnul l-a vindecat. Imediat s-a dus la prietenul lui, la preotul Tarău, ܈i i-a dus toate căr܊ile, spunându-i: „Eu m-am pocăit!” ܇i a܈a a ܈i fost. A urmat pocăin܊a. ܇i surorii Magdalena Vlasa, o femeie cultă, asistentă stomatolog, Domnul i-a schimbat via܊a. Bărbatul ei, Marius Vlasa, era om cuminte ܈i gospodar, dar batjocoritor în felul lui. Sora a avut multe de îndurat, dar la urmă l-a câ܈tigat ܈i pe el pentru Hristos. ܇i amândoi slujesc pe Domnul. Sora Veronica Viciu, o veche credincioasă, era neîntrecută în facerea binelui. Sora Juja ܈i acuma se roagă pentru so܊ul ei ܈i pentru casa ei, să-i aducă Domnul la mântuire. Amintesc ܈i pe Sora Fotea, profesoară de matematică, împreuna cu so܊ul ei, Radu Fotea, fost activist de partid ܈i inginer la IRTA. Sora Dorina, era privită ca un stâlp al bisericii. Mul܊i ar mai trebui aminti܊i aici în acest înscris. La început, când umblam cu fratele Dorin, într-o duminică mergeam pe jos la gară să ne ducem la Vinerea lângă Cugir… Mă trezesc cu două tinere care au ie܈it de pe o stradă alăturată, Alina ܈i Claudia, cu o chitară mică în mână. Le cuno܈team pentru că veneau la rugăciuni cu noi, le-am salutat cu pacea Domnului, dar nu ܈tiam că Dorin s-a în܊eles cu ele să vină la Vinerea. După câ܊iva metri le-am întrebat: „Voi unde merge܊i”? Ele au răspuns: „La Vinerea.” Eu m-am gândit în capul meu, Doamne dar ce-or face fetele acestea a܈a tinere cu noi la Vinerea ܈i eu le-am răspuns: „Voi nu pute܊i veni cu noi, că navem bani să vă plătim trenul”, la care Dorin a intervenit ܈i a
zis: „Taci mă, că plătesc eu”. Când ne-am suit pe tren, într-un vagon lung, după ce neam a܈ezat, fratele Dorin s-a ridicat în picioare ܈i a zis: „Mul܊umim Domnului că am ajuns cu bine în vagonul acesta, acuma oameni buni, sora Alina ܈i sora Claudia vor cânta o cântare spre slava Domnului iar fratele Marcel va vorbi din Cuvântul Domnului.” Era pe vremea lui Ceau܈escu, în anul 1985. Au început cu chitara să cânte cântarea: „Ce chemare sfântă Domnul ne-a făcut”. N-am să uit niciodată câtă dulcea܊ă aveau în voci, am început să plâng tare úi mi-am dat seama că eu nu am ܈tiut cu cine am plecat la drum. Au urmat predicile úi alte cântări până la Vinerea. Ele, mai târziu, au fost ni܈te surori de bază ale bisericii din Bărăban܊, fete sfinte, úi Dumnezeu le-a răsplătit prin bărba܊i credincio܈i. Sora Alina este so܊ia fratelui Nicu Cozma actual pastor al bisericii, iar sora Claudia este so܊ia fratelui Daniel Benchea, om preaiubit de Domnul ܈i binecuvântat de El în cele pământe܈ti ܈i spirituale. El a ajutat mai mult decât to܊i, financiar vorbind, la construirea bisericii. Domnul îi va răsplăti în continuare. Fratele Ciociu Petru s-a pocăit împreună cu mama lui úi cu sora lui, Monica. Când s-a pocăit tânărul acesta, prima dată a luat toate icoanele din casă, le-a scos afară ܈i le-a sfărâmat. Se ruga tare în casă, singur, úi vecinii s-au speriat. A venit la mine o vecină ܈i mi-a spus: „Domnu’ Marcel, eu în܊eleg că se pocăiesc oamenii, dar nici chiar a܈a, să rupă icoanele! Eu i-am spus că aceasta este adevărata pocăin܊ă: când te pocăie܈ti, te despar܊i de tot ce-i din vechiul trai ܈i de vechiul obicei. Fratele Marius Botinan܊, un tânăr dintre cei mai tineri, de la vârsta copilăriei având legături cu noi, chiar úi de rudenie, la acceptat pe Isus în via܊a lui. Tot timpul a fost gata pentru Dumnezeu ܈i este sprijinit astăzi de so܊ia lui, sora Alina, fata fratelui Viorel Dobrescu. Fratele Ion Cor܈au, împreună cu sora Gabi úi casa lor, om greu încercat, dar care a rămas neclintit, lucrează úi astăzi pentru Domnul, iar Domnul nu va rămâne dator fa܊ă de el. Fratele Călin Dumitra܈, căsătorit cu sora Viorica de la Cergău, este un stâlp al bisericii ܈i de netăgăduit în fapte bune ܈i în credin܊ă. Au doisprezece copii, úi chiar úi nepo܊i astăzi,
fiind una dintre familiile de bază ale bisericii. Locul lor este unde nu se bagă nimeni, dacă e vorba de îmbunătă܊iri ale localului sau ale cur܊ii ei sunt prezen܊i, dacă e vorba să facă cură܊enie în biserică, ei sunt prezen܊i, dacă n-are cine sta la u܈a bisericii, ei sunt prezen܊i, dacă lipsesc fra܊ii ܈i nu e cine să predice, fratele Călin predică, Domnul să-i binecuvânteze. Fratele Iosif Bec mutat în Bărăban ܊împreună cu so܊ia lui úi cu copiii, este un sfetnic al bisericii, om care sluje܈te la cântare úi bun de sfat, sora Maria Dumitra ܈este o femeie sfântă ܈i nu este bolnav în sat care să nu fie îngrijit de ea. Ea face injec܊ii la tot satul úi la to܊i care nu pot plăti injec܊iile, ea le face fără bani; cum moare câte unul trebuie să fie ea prezentă la moartea acestuia. Ea locuie܈te cu Monica Dumitra܈, o ajută în cre܈terea copiilor úi o întăre܈te spiritual.
B $ Hozan cu tinerii din Bărăban܊ Era după revolu܊ia din 1989 când am auzit că fratele Hozan a fost invitat de către fratele Ion Voro܈anu în Moldova Sovietică. Imediat ne-am oferit împreună cu fratele Nicu Cozma úi cu fratele Ilie Mari܊, băiatul fratelui Simionuc, să mergem cu fratele Hozan. Fratele Ion Voro܈anu úi cu sora Ana, ni܈te oameni deosebi܊i, fără copii, implica܊i întru totul în lucrarea Domnului, ajutorarea săracilor, evanghelizări, s-au pus pe ei în܈i܈i, casa lor ܈i toate bunurile lor în slujba Domnului. În casa lor eu am fost de multe ori, împreună cu fra܊ii din Germania, cu altă ocazie, împreună cu fratele Lazăr Boantă de la Petrila, altă dată cu sora de la Re܈i܊a, de care se folosea Duhul Sfânt. Ori de câte ori am mers în această familie, bucuria ne-a fost deplină. Misiunea împreună cu fratele Hozan a fost deosebită de toate celelalte.
Ajun܈i to܊i patru în casa fratelui Ion Voro܈an, am fost primi܊i foarte bine ܈i încă din prima seară am plecat prin satele apropiate, unde ne-am bucurat la rugăciuni ܈i seri de evanghelizare. Rugăciunile începeau adeseori după masa de amiază úi ܊ineau până la două, trei noaptea. Diminea܊a eram rup܊i de oboseală, dar fratele Hozan se trezea la ora ܈apte, mulgea caprele úi le dădea drumul în аârlan, să iasă la păscut, cu celelalte capre ale sătenilor (turma de capre se nume܈te „܊ârlan”; turma de cai, „stavă”, turma de vite, „ciurdă”, ܈i cea a oilor, „turmă”), după care mătura curtea murdărită de capre. Pe la ora opt, venea úi ne zicea: „Hai, scula܊i-vă, măi copii, că avem de lucru prin grădină, că trebuie să ne plătim măcar mâncarea pe care o mâncăm”. Fratele Ion Voro܈anu avea o grădină lângă casă foarte mare, cu multe zarzavaturi ba chiar ܈i câmpuri cu porumb. Ne trezea la opt úi ne ducea în grădină úi ne punea să săpăm grădina. Bineîn܊eles, el săpa împreună cu noi úi lucram până la ora zece când se trezea gazda úi ne pregătea mâncarea de diminea܊ă. După mâncare, iară܈i mergeam la treabă, până la ora două, când mâncam de amiază. De la această oră erau numai rugăciuni úi predici, ba la casa gazdei, ba la bisericile din case. A܈a a fost timp de două săptămâni, în fiecare zi. Diminea܊a, când venea fratele Hozan să ne trezească, fratele Nicu Cozma, care era mai îndrăzne( ܊actualmente este pastor al bisericii din Bărăban)܊, totdeauna comenta: „Mai lasă-ne să dormim, căci suntem mor܊i de oboseală”. Dar niciodată nu i-a reu܈it cu fratele Hozan, întotdeauna a trebuit să ne ridicăm din pat ܈i să facem ce zicea el. Într-o zi, după masa de prânz, a dat buzna în casă, pe când eram la rugăciune o fată care avea vreo optsprezece ani. Era nepoata fratelui Ion Voro܈an (nu îmi mai aduc aminte numele ei). Era complet surdă. Fratele Ion ne-a spus cine este úi că nu aude nimic, ܈i ne-a întrebat dacă am putea face o rugăciune pentru ea, căci el credea că Dumnezeu o va vindeca.
Fratele Hozan imediat i-a zis fetei: „Pune-te pe genunchi aici în mijlocul nostru, úi noi cu to܊ii ne vom ruga pentru tine”. Ne-am ridicat în picioare, a citit un cuvânt din Biblie, ne-am pus cu to܊ii pe genunchi úi am început să ne rugăm. Rugăciunea a ܊inut mult úi a fost un har deosebit. Mai la urmă, fratele Hozan s-a ridicat în picioare, i-a pus degetele în urechi úi a strigat, „EFATA”, adică „deschide-te”. Imediat i s-au deschis urechile úi fata a auzit perfect tot ce se vorbea úi am putut să ne în܊elegem cu ea. În timp ce fratele Hozan vorbea cu ea, i-a spus să se întoarcă cu spatele, a pus-o în col܊ul celălalt al camerei úi vorbea încet întrebând-o: „CâĠi ani ai?” Ea a răspuns: „Optsprezece” úi alte întrebări, la care răspundea corect. În timp ce vorbea cu ea a sunat telefonul, fratele Ion Voro܈anu a îndemnat-o să răspundă ea la telefon. S-a dus repede úi a răspuns. Era tatăl ei ܈i întreba de ea, iar ea i-a răspuns: „Sunt eu, tată!” Dar el n-a vrut să creadă: „Spune-mi cine e܈ti, căci fata mea nu aude”. Ea a încercat să-l convingă: „Sunt eu, tată. Domnul Isus m-a vindecat, este aici un frate, un om pocăit, Hozan. S-a rugat pentru mine, mi-a pus degetele în urechi úi-a strigat tare un cuvânt, úi Dumnezeu m-a vindecat. Aud bine, Slăvit să fie numele Domnului”. Imediat fata a încheiat legământ cu Domnului úi a rămas credincioasă Celui ce a vindecat-o. Într-o zi, am fost invita܊i într-o familie la rugăciune, întrun sat la vreo treizeci de kilometri de unde locuia fratele Ion Voro܈anu (el locuia în Lipcani), úi ne-am dus. Era după amiaza, ܈i ܈tiam doar atât: că se fac rugăciuni. Am ajuns la casa fra܊ilor, o casă frumu܈ică de ܊ară, cu gard úi poartă de lemn. Am intrat înăuntru úi casa era arhiplină. Am intrat printr-un hol, din care, în stânga se făcea o cameră mai mări܈oară, de zi, în care am fost invita܊i să intrăm. Tot din acel hol se mai intra în alte două camere ale căror u܈i erau închise. Am intrat în camera de zi, am îngenuncheat cu to܊ii úi a început rugăciunea. Eu ܈i fratele Nicu totdeauna stăteam lângă fratele Hozan, ܈i când auzeam că nu se mai roagă, deschideam
ochii, să vedem ce se întâmplă. A܈a a fost ܈i de data aceasta. După vreo cinci minute de rugăciune, dintr-odată, fratele Hozan nu s-a mai rugat. Noi am deschis imediat ochii; el era deja în picioare úi a ie܈it pe hol, mergând spre una din camere. Eu cu Nicu am mers după el. Nimeni nu úi-a dat seama, căci rugăciunea era foarte înflăcărată, iar el călca încet printre fra܊i, ca nimeni să nu-܈i dea seama. De altfel, acesta era felul lui de a lucra. A pus mâna pe clan܊a primei u܈i, a deschis-o, a intrat înăuntru, iar noi după el. A închis u܈a úi s-a îndreptat spre un pat de copii mici, un pat de lemn care era acoperit cu o pătură. A dat pătura la o parte, úi noi am rămas încremeni܊i: în pat era un copil dezbrăcat în pielea goală. Am aflat mai târziu că avea vârsta de douăzeci de ani, dar era rahitic: rămăsese mic ܈i cu capul mare. Fratele Hozan l-a luat în bra܊e lini܈tit, ca ܈i cum de mult l-ar fi cunoscut ܈i a început să se roage cu „copilul” în bra܊e. Noi ne-am rugat împreună cu el. Nu ܈tiu cât a ܊inut rugăciunea, dar ܈tiu că atunci când am terminat de ne rugat, lângă noi erau deja părin܊ii copilului, care plângeau, ܈i fra܊ii care erau veni܊i la rugăciune. Fratele Hozan a întrebat cine sunt părin܊ii, iar ei au răspuns: „Noi, frate Hozan”. Le-a spus că în timpul rugăciunii a avut o descoperire cu privire la părin܊i, că au un păcat ascuns, iar Dumnezeu le cerea să facă o mărturisire. Dacă ei vor asculta, El le va vindeca copilul. Familia nu a vrut să accepte ܈i n-au putut să mărturisească. Nu au zis că nu au ceva ascuns, dar de mărturisit nu au vrut să mărturisească. În urma tuturor acestor lucruri fratele Hozan a a܈ezat din nou copilul în pat, am făcut o rugăciune de mul܊umire úi am plecat cu to܊ii acasă. Pe drum eu l-am întrebat pe fratele Hozan: „Cum a܊i ܈tiut că în camera aceea este un copil bolnav”? El mi-a răspuns: „Când am intrat în curte, înaintea mea s-a pus un păianjen mare, pe poarta de lemn úi mi-a zis: „Aici nu ai voie să intri, eu sunt stăpânul casei”, úi am în܊eles că ceva se întâmplă. A܊i văzut că imediat am deschis u܈a la bucătăriile de vară, crezând că acolo este ceva, apoi am venit
după voi ܈i am intrat cu to܊ii în casă ܈i ne-am a܈ezat pe genunchi. Domnul mi-a făcut de cunoscut ce este ܈i a urmat întâmplarea cu copilul. Binecuvântat să fie numele Domnului care descoperă tainele!” Am fost într-o seară la Tabani, unde conducător de adunare era fratele Robu, un om bătrân, care a prins războiul ܈i conducea biserica milităre܈te, fiind foarte autoritar. Când i-a întrebat pe fra܊i dacă se bucură de musafirii sosi܊i, ei au răspuns că da, dar a܈a, mai moale. Când a mai întrebat odată cu o voce militărească ܈i făcând un semn cu mâna, to܊i au început să zbiere din toate puterile: „Da! Domnul să-i binecuvânteze!”, la care el a răspuns: „A܈a mă! Să vadă fra܊ii că îi iubi܊i.” A început adunarea ܈i a fost un har deosebit. Ilie al lui Simionuc, un cântăre ܊iscusit cu acordeonul, a cântat câteva cântări, iar harul a venit în adunare ܈i to܊i strigau „Amin!” ܈i „Aleluia!” Apoi a intrat fratele Nicu Cozma la cuvânt, un frate iscusit în vorbire úi dibaci în a atinge inimile prin harul dat lui pentru slujire. După o predică bine condusă de Duhul Sfânt, ne-am plecat pe genunchi la rugăciune. Ne-am rugat vreun ceas úi harul a fost nespus de mare, n-am să uit niciodată… După predica lui Nicu ܈i rugăciunea făcută, am cântat cu to܊ii o cântare. Apoi a început Ilie să cânte cu Iair ܈i s-au deschis toate inimile. Îmi aduc aminte că am plâns. Apoi a urmat fratele Hozan, care a predicat cu har, ܈i s-a sfâr܈it cu rugăciune pentru cei bolnavi si ungere cu untdelemn. Dumnezeu a lucrat în mod deosebit ܈i to܊i au recunoscut că Duhul Sfânt a fost prezent, binecuvântat să fie numele Domnului! Ne-a prins în această misiune ziua de sfântul Ilie, 20 iulie. Fratele Ion Voro܈anu a ܊inut foarte mult să facă evanghelizare în această zi în ora܈ul Lipcani, cu ocazia venirii musafirilor. A organizat totul foarte bine ܈i în centrul ora܈ului a înăl܊at un fel de tribună, unde stăteau cântăre܊ii ܈i vestitorii evangheliei, pe platforma a două remorci.
Era foarte mare secetă în Moldova Sovietică, de aceea úi săpatul în grădina fratelui Ion era foarte greu. Pământul era foarte crăpat, pentru că nu mai plouase de vreo trei luni ܈i jumătate sau chiar patru. Nicio picătură de ploaie. După cântări ܈i predici a vorbit fratele Hozan. Predica a fost despre prorocul Ilie ܈i misiunea lui în Israel. A explicat ce înseamnă prorocia si prorocii. Vorbea cu un megafon úi se auzea foarte bine. S-a umplut centrul ora܈ului de oameni, care ascultau cu mult interes. La sfâr܈itul predicii, cineva din mul܊ime a întrebat vrând să ܈tie ce este o prorocie? Fratele Hozan a zis: „Să fii proroc, ܈i să proroce܈ti, asta este un dar ܈i un har ce vine de la Dumnezeu. Eu vă spun acum dumneavoastră, celor care mă asculta܊i: «Ca semn că Domnul a vorbit astăzi în Lipcani Юi ca semn că Domnul vrea să vă pocăiаi, mâine pe la unsprezece se va arăta un semn pe cer, fire subаiri de nor iar pe la două va ploua ca Юi cum ai turna apă dintr-o găleată răsturnată. Acesta e semnul pe care Domnul îl dă astăzi prin mine. Când se va împlini, să vă aduceаi aminte că Domnul a vorbit úi să vă pocăiаi». Am plecat cu to܊ii acasă úi ziua aceea a fost singura zi când ne-am culcat mai devreme. Rămânând în familia fratelui Voro܈an, am cinat împreună cu ei úi ne-am bucurat de părtă܈ia avută împreună. A doua zi diminea܊a, am ie܈it iar la treabă, la sapă, în grădină. Domnul să ne ierte pe to܊i trei, căci fratele Hozan se uita în pământ la sapă, dar noi eram tot cu ochii pe sus să vedem dacă n-apare norul, dar cu frică să nu cumva să ne vadă. Părtă܈ia la sapă era deosebită, tot timpul ne vorbea despre lucrările Domnului ܈i ne întăream suflete܈te. Era mai greu până ne trezeam, dar când ne vedeam în grădină, era deosebit de plăcut. Tot uitându-ne în sus, pe la unsprezece ܈i jumătate, am văzut ca un abur într-o parte a cerului, apoi ni܈te fire sub܊iri, ܈erpuind pe cerul albastru, cer care începea să nu
mai fie clar. După câteva minute a început să se întunece tot cerul. Am mâncat mai repede în ziua aceea pentru că eram programa܊i să ne ducem într-un sat, la rugăciune, úi îmi aduc aminte că la ie܈irea din Lipcani a trebuit să oprim ma܈ina la marginea drumului úi să stăm pe loc, căci venise o ploaie atât de puternică, cu fulgere úi trăsnete, încât fratele Ion n-a mai putut conduce. A plouat toren܊ial, mai bine de o jumătate de oră. Am rămas foarte mi܈ca܊i văzând cum lucrează Duhul Sfânt úi i-am auzit pe oamenii prezen܊i la evanghelizare că într-adevăr Dumnezeu există úi că mai are proroci úi astăzi. Am auzit mai târziu că mul܊i s-au pocăit în Lipcani, până úi úeful mafiei, pe care to܊i îl cuno܈teau sub numele de Tarzan. Mul܊umim Domnului pentru minunea făcută úi pentru felul cum se descoperă oamenilor! Tot în acea misiune am fost în satul cu numele Mămăliga. Aici era o soră care avea mâna dreaptă în܊epenită ܈i nu o putea mi܈ca nici de la cot ܈i nici din umăr, ci stătea cu ea ca ܈i cu un par pe lângă trup, drept în jos, de câ܊iva ani. La prima rugăciune, după intrarea noastră în adunare, fratele Hozan s-a rugat pentru ea ܈i pentru al܊i bolnavi. Femeia, când a văzut că-܈i poate mi܈ca mâna, a început să zbiere de bucurie ܈i a ie܈it afară, iar noi după ea. Striga în gura mare învârtindu-܈i mâna roată, ridicând-o ܈i gesticulând, de au ie܈it unii din vecini să o vadă cum se bucura de vindecarea primită de la Mântuitorul Isus Hristos. Amin. „SfinĠii, care sunt în Ġară, oamenii evlavioúi, sunt toată plăcerea mea.“ (Psalmi 16:3) „LăudaĠi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărăúia oamenilor fără prihană úi în adunare.“ (Psalmi 111:1)
Cu omul fără de prihană Ai cea mai dulce companie, Căci el nicicând nu-Ġi face-o rană, Ci-Ġi dă prilej de bucurie… Cu omul fără de prihană Te simĠi comod oriunde-n lume; Nu-Ġi lasă inima orfană, Nici barca înecată-n spume… Cu omul fără de prihană Tu ai un colа de rai oriunde; ÎĠi úterge lacrima din geană ùi-a lui iubire te pătrunde… Cu omul fără de prihană PoĠi fi voios oricând sub soare; ÎmparĠi cu el aceeaúi hrană ùi-aici, úi-n lumea viitoare…
Versuri de Ticu Moisa.
B Unele familii din Bărăban܊, ce locuiesc în prezent în Spania, doresc să facă o adăugire la istoria bisericii din Bărăban܊: După prima întâlnire cu fratele Hozan m-am dus acasă, am postit o zi úi am întrebat pe Domnul cine este fratele acesta Vasile Hozan úi dacă este bine să ascultăm de el. La sfâr܈itul zilei de post am deschis Biblia úi m-am uitat la un verset pentru ca Domnul să-mi vorbească, a܈a cum eram învă܊a܊i la fra܊ii bapti܈ti. Cuvântul Domnului s-a deschis în Psalmul 37 cu versetul 37: „Uită-te bine la cel fără prihană Юi priveЮte pe cel fără vicleЮug, căci omul de pace are parte de moЮtenitori”. De aici eu am în܊eles că trebuie să mă uit la fratele Hozan, să ascult de el, ܈i eu ܈i grupul care era pe lângă mine. Vreau să amintesc o altă întâmplare. Eram tineri úi ne adunam la rugăciune în casa fratelui Dorin E܈anu. Acolo a apărut un tânăr deosebit, adus de către fratele Drago ܈cu care se împrietenise. Era preot greco-catolic úi „func܊iona” în ilegalitate (era pe vremea lui Ceau܈escu). Avea studii superioare úi era foarte în܊elept. Fratele Nicu Cozma l-a văzut în adunare úi a intrat în vorbă cu el. Drago ܈i l-a prezentat úi de acolo s-a legat o prietenie strânsă între el úi noi, într-un mod deosebit cu fratele Nicu Cozma. De altfel, to܊i „func܊ionam” în ilegalitate úi aveam aceea܈i soartă: eram în pericol în fiecare zi. Am ajuns să ne adunăm la rugăciune úi în apartamentul lui úi aveam părtă܈ie din cuvântul Domnului. Fratele Nicu Cozma i-a vorbit despre Duhul Sfânt ܈i despre necesitatea de a-l avea. I-a explicat ܈i despre proroci ܈i prorocii ܈i tânărul acesta a rămas foarte interesat de acestea. Într-o zi úi-a exprimat dorin܊a, către fratele Nicu, de a fi dus la un proroc. Nicu s-a bucurat foarte mult ܈i a programat o zi când au plecat cu bicicletele către casa fratelui Hozan de la
Sebe܈el, la treizeci de kilometri buni (de la Bărăban ܊la Alba Iulia). Tânărul, pe nume Mitrofan Ioan, ܈i-a luat o pereche de pantaloni scur܊i albi ܈i un tricou, ca să poată pedala mai bine. Era obi܈nuit cu salutul ܈i vocabularul din biserică. Ajun܈i la casa fratelui Hozan, au intrat în curte, au salutat amândoi cu „pacea Domnului” ܈i au dat mâna cu fratele Hozan. Acesta culegea vi܈inele ܈i i-a invitat pe musafiri să urce în vi܈in ܈i să mănânce vi܈ine. Mitrofan a urcat, după cum li s-a spus. Fratele Hozan îi spuse: „Ai grijă frate, să nu î܊i pătezi pantalonii, căci pata de vi܈ină iasă greu din pantalonii ăia a܈a de albi!” Mitrofan îi răspunse: „Nu e nicio problemă, căci spală nevasta”. Fratele Hozan îi dădu replica: „ Oh! Săracele neveste, cât de mult sunt pomenite chiar ܈i de cei ce nu le au!” Tânărul s-a speriat gândindu-se de unde ܈tie omul acela că el nu are nevastă. Vreau să specific că preo܊ii greco-catolici nu se căsătoresc. Apoi au intrat în casă ܈i au început să se roage. Duhul Sfânt s-a adresat tânărului Mitrofan ܈i i-a descoperit toată taina vie܊ii lui. Întorcându-se la Alba, Mitrofan a recunoscut înaintea fratelui Nicu Cozma că, într-adevăr, Dumnezeu are proroci úi descoperă taine ܈i în zilele noastre ca ܈i în timpurile trecute. El ܈i-a continuat via܊a ܈i la ora actuală este rector greco-catolic la una din cele mai mari institu܊ii biserice܈ti de la Blaj. Fratele Nicu îl vizitează ܈i astăzi ܈i au discu܊ii frumoase din cuvântul Domnului, aducându-i aminte că el trebuie să se pocăiască. Ori de câte ori trece pe la el îl prime܈te cu multă bucurie ܈i cuvinte de binecuvântare, Domnul să-l ajute să se pocăiască. Dumnezeu să ne binecuvânteze, ar mai fi încă multe de spus. Câte întâmplări minunate, câte semne ܈i câte minuni am văzut noi cei din Bărăban܈ ܊i pe care nu le putem atribui nici inteligen܊ei, nici priceperii unui om, ci numai ܈i numai Domnului pe care L-am văzut lucrând! Domnul să vă binecuvânteze. Amin!
Cum a intrat credin܊a penticostală în Bogata de Sus a Dejului
Era, după cum îmi amintesc eu, în urmă cu vreo 55 sau 56 de ani, când terminasem ܈coala profesională „S.F.U.” din Ocna Mure܈ului. Acasă la Fodora, familia mea pregătise material pentru a face o nouă casă, căci casa veche era necorespunzătoare ܈i foarte ܈ubredă, învelită cu paie, ca multe altele din acea vreme. Fratele meu Gavri( ܈cel mai mare dintre fra܊i) era căsătorit ܈i avea ܈i copii, locuia în Bogata de Sus a Dejului. ܇i-a lăsat lucrul lui ܈i a venit să ajute ܈i el la ridicarea noii case. El era un cântăre ܊vestit între cei de o seamă cu el. Eu, mijlociul, locuiam în Turda, cu fratele meu Ionel ܈i cu sora noastră Florica. Sora Mărie era mai mare decât mine cu vreo patru ani ܈i ea lucra acasă mai mult decât ceilal܊i. Eu primisem credin܊a mai înainte de a merge la ܈coală la Ocna Mure܈. ܇i ca ܈i astăzi, în tot timpul aveam o mare râvnă de a cânta, de܈i eu nu cântam a܈a frumos ca fratele meu Gavri܈. Pe atunci aveam o cântare pe care numai ce o învă܊asem: Jos sub crucea lui Isus, Stau îngenuncheat, Iar gândul îmi este dus Dincolo de ceruri, sus la Domnul Isus. ܇i ultimul verset al acestei frumoase cântări zicea: Poate sigur că Юi eu L-aЮ fi răstignit, Dacă El prin harul Său Nu m-ar fi scăpat de cel rău, Юi nelegiuit.
Cântarea aceasta a prins la inima fratelui meu Gavri܈ ܈i o cânta mereu. Apoi a început să meargă când ܈i când la adunarea penticostală care era la 2 sau 3 kilometri de la el de acasă, la Curtuiu܈ul Dejului. Timp de ܈ase ani a tot insistat să meargă ܈i nevasta sa, Reghina, cu el. La un moment dat Reghina îi spunse că ea va merge „atunci când va veni cumnatul Vasile la noi. Până atunci nu mă duc.” Gavri ܈îmi scrise o scrisoare în care mă rugă să mă duc la ei, că Reghina dore܈te aceasta. Cu prima ocazie am mers la ei ܈i am făcut adunare. Era într-o sâmbătă seara. Au venit mul܊i vecini ܈i au ascultat cu drag cântările ܈i predica. Duminică diminea܊ă, cumnata mea Reghina ܈i-a pregătit toată casa ܈i am mers la adunare în Curtuiu܈ul Dejului, iar din acea zi au continuat să meargă, până azi. Astfel a intrat pocăin܊a ܈i în Bogata de Sus a Dejului. Feciorii lor – nepo܊ii mei – au devenit buni slujba܈i ܈i predicatori în Ogorul Împără܊iei lui Dumnezeu: - Petre a rămas în credin܊ă, dar fără o slujire importantă; - Ionuc a fost un bun evanghelist. Umbla în misiune cu fratele Moi܈a, actualul pastor din Baia Mare; - David (Du܊u) este păstor în Sacramento, S.U.A.; - Cornel este păstor pe un sector din preajma ora܈ului Huedin ܈i scriitor de căr܊i, - Vasile este ܈i el slujba܈, diacon, pe lângă fratele Romi Mocanu din Dej, ܈i to܊i ai casei lor ܈i copiii sunt credincio܈i în Isus Domnul. ܇i cele două surori ale lor, Estera ܈i Lenu܊a, au rămas credincioase Domnului, împreună cu familiile lor. Când sămân܊a o ai de la Domnul, pe unde semeni vezi cum cresc lăstari. Mai ales dacă semeni cu lacrimi. Fratele meu Gavri܈ ܈i astăzi sluje܈te din cuvânt ܈i cu câte o cântare, după puterea pe care i-o dă Dumnezeu la cei 86 de ani ai săi (cumnata, Reghina, are 87 de ani). ܇i este de o mare trebuin܊ă prezen܊a lui Gavri ܈în lăca܈ul de adunare din Bogata de Sus. În anii trecu܊i, biserica a fost construită cu ajutorul unei surori născute în Curtuiu܈ul Dejului, care este acum stabilită în America. Numele acestei surori este Ofelia.
g Cum au apărut penticostalii în Valea Gro܈ilor, comuna Vadu-Dejului.
Aici am mers cu gândul de a-mi vizita veri܈orii cu care ne întâlneam la păscutul vitelor, în locul în care se întâlneau hotarele satelor. Mereu îmi abăteam vitele ca să îmi întâlnesc veri܈orii ܈i pe unchiul meu Aurel, care ne fascina cu fel de fel de pove܈ti. Am ajuns să-l iubesc mai mult decât pe oricare dintre neamurile ܈i cunoscu܊ii mei. Cu vremea, el a murit ܈i tare a ܈fi vrut să particip ܈i eu la înmormântarea lui. Dar deja începusem să cunosc câte ceva din ale sfintei pocăin܊e ܈i asta parcă mă împiedica să mă duc. Fiind confuz, m-am dus la familia Rusu Tănase ܈i Cati܊a, la rugăciune. Acolo Duhul Sfânt mi-a vorbit a܈a: „Tânărule, lasă morаii să-Юi îngroape pe morаii lor, nu te duce acolo că de te duci diavolul a Юi făcut un plan cum să te prindă Юi vei avea mult de a plânge de nu mă asculаi”. A܈a că am rămas ܈i l-am plâns acasă mult timp. După o vreme, am mers să-mi vizitez rudeniile. Mătu܈a Marie era soră cu mama mea. Am ajuns într-o după amiază. Veri܈orii mei, plini de dor, m-au primit cu multă bucurie, dar mătu܈a mea auzise că eu merg deja la pocăi܊i. Ea s-a purtat foarte rău, cu multe vorbe grele ܈i răzvrătire mare. Atunci eu i-am întrebat pe verii mei, dacă nu ܈tiau pe cineva care să ne lase să facem o adunare la ei în casă. Veri܈oara Iulica (Iuliana) a spus că merge până la badea Pompei, pe poiană, să vadă dacă ne lasă. Când a venit, a venit cu un bun rezultat, a܈a că am mers în casa omului. El era martor al lui Iehova. Casa era plină de oameni, dar eu nu am ܈tiut cine sunt. Ei au tăcut cu to܊ii, ca să vadă ce voi face eu, ca tânăr penticostal.
Când am intrat în casă am sim܊it în duhul meu o mare împotrivire, dar am trecut direct la masă, am scos un caiet cu cântări, am cântat, am făcut o rugăciune ܈i am început să predic Cuvântul Domnului. To܊i au stat nemi܈ca܊i ܈i au ascultat în tăcere. La ora unu noaptea am terminat. La plecare, unul din frunta܈ii lor, pe nume Alexandru Vancea, a ie܈it cu mine ܈i s-a alipit de vărul meu Iona ܈Mure܈an. A umblat cu Iona ܈cam vreo patru ani, apoi a găsit o pricină de poticnire ܈i s-a reîntors la Martori. Din acea seară Iona ܈cu Alexandru mergeau des la adunare în Fodora, în special când auzeau că merg acasă, fiindcă eu locuiam deja în Turda. Eram foarte preocupat de gândul de a face misiuni ܈i Domnul mă înso܊ea. Înfiin܊am biserici, de܈i nu aveam încă botezul în apă. Odată, pe când era singur, Iona ܈a ajuns pe sub Comoară (cel mai înalt deal din zonă) ܈i s-a pomenit că în dreapta lui, pe nesim܊ite, mergea alături un om. Acesta a început să-l sfătuiască cum să trăiască, ca Domnul să-l poată folosi în lucrare. La intrarea în sat, tot pe nesim܊ite nu a mai avut pe nimeni lângă el. Cu a doua ocazie, ܈i în continuare, ne strângeam la o familie de fra܊i bapti܈ti, Ioan ܈i Lodovica. Fata lor, Rusanda, era ca un înger în vorbă ܈i în comportament, o femeie de admirat în pocăin܊a ce o exprima vădit. So܊ul Rusandei era Victor Filip. Ei erau părin܊ii păstorului Nelu Filip de la Timi܈oara. În această familie eram primit cu atâta căldură ܈i mă sim܊eam a܈a de fericit în casa ܈i în prezen܊a lor. Cu vremea, s-a deschis adunare la ei în casă ܈i nu mai mergeau la biserica baptistă peste Some܈, la Căpâlna. Bucuriile întâlnirilor fră܊e܈ti erau mari. ܇i Domnul adăuga tot mereu alte suflete la Calea Domnului. Ei mergeau de acum la Fodora unde Domnul făcea multe semne ܈i vindecări miraculoase. Mul܊i ani au avut parte de un mare har fodorenii. Dar după câ܊iva ani de har ܈i lucrări de slavă, cei din biserica din Fodora au avut ocazia să audă, cu triste܊e, un alt verdict al Duhului Sfânt, printr-un proroc.
܇i anume: „Fiindcă nu v-aаi păstrat starea cerută de Domnul Юi aаi făcut ce nu place Duhului Sfânt, iată că voi lua darul dat vouă Юi-L voi muta la a treia cetate de la voi”. În foarte scurtă vreme s-a semnalat acel dar al vindecărilor în biserica din Valea Gro܈ilor, după cum ne mărturisea fratele Victor Miclea (frate cu păstorul Ioan Miclea). El credea că au fost unii prin܈i de la܊urile securită܊ii de la ei din biserică ܈i de aceea Domnul s-a supărat ܈i a luat harul cel mare de la ei, dându-l celor din Valea Gro܈ilor.
ͳ Prima zi a Pa܈tilor am petrecut-o în Fodora. Seara m-a botezat Domnul cu Duhul Sfânt, a doua zi de Pa܈te, luni, am mers în misiune, cu un grup de tineri. Noi eram plini de bucurie ܈i nu ne mai puteam despăr܊i unii de al܊ii. To܊i eram plini de dragostea lui Dumnezeu ܈i to܊i se minunau de schimbarea radicală pe care a făcut-o Duhul Sfânt în via܊a mea într-un timp a܈a scurt. Ne-am gândit să începem misiunea (căci eu de atunci am început misiunea), dar nu ܈tiam unde să mergem. Fratele Victor ܇uteu, care era liderul tinerilor din Fodora, a venit cu ideea să mergem la Valea Gro܈ilor. A܈a mi-a călăuzit Dumnezeu pa܈ii pentru primă dată să ajung ܈i eu la Valea Gro܈ilor despre care nu ܈tiusem nimic până atunci. La Valea Gro܈ilor, fratele Iona ܈Mure܈an conducea biserica de acolo. El a cerut ca un frate tânăr să vină la amvon ܈i să vorbească ceea ce o să-i dea Domnul. ܇i, ce să crede܊i, ܈i
1
Prima parte a scrisorii lui este scrisă la articolul despre Fodora, în primele pagini al acestei căr܊i.
acuma când îmi amintesc, mă gândesc că într-adevăr a fost doar Duhul Sfânt cel care m-a luat de pe bancă ܈i m-a dus la amvon, pentru prima dată în via܊a mea, la numai după o zi de pocăin܊ă. De܈i înăuntru eram schimbat total, la felul în care arătam pe dinafară, nu meritam nici pe de parte să stau cu Biblia în mână la amvon. ܇i astăzi mă gândesc cum s-a întâmplat că fratele Iona ܈nu a zis nimic. De fapt s-a întâmplat ceva... Nu ܈tiu cum să vă spun, dar în Valea Gro܈ilor era o prezen܊ă a Domnului cum nu era în multe alte locuri în vremea aceea în România. Am început să spun ceva despre iertarea pe care am primit-o eu ܈i pur ܈i simplu „a explodat” biserica toată: s-a ridicat în picioare ܈i, o „predică” de câteva cuvinte, s-a transformat intr-o mul܊umire ܈i proslăvire a Numelui Scump al Domnului Isus. În timpul acesta am văzut cum multe vie܊i au fost atinse ܈i mul܊i au fost vindeca܊i ܈i schimba܊i în prezen܊a Domnului. Nici eu ܈i nici cei din jurul meu nu ܈tiau atunci că acesta era doar începutul lucrării la care Dumnezeu m-a chemat, al lucrării de misiune. Pe atunci nici nu aveam curajul să mă gândesc unde îmi va duce pa܈ii Dumnezeu. De-a lungul anilor ܈i până astăzi Dumnezeu m-a ajutat să ajung în 37 de ܊ări, iar acum, după 38 de ani, pot, cu bucurie, să dau tot meritul Duhului Sfânt pentru călăuzirea Lui ܈i pentru toate sufletele atinse de cuvântul Domnului, care este viu ܈i lucrător. Vacan܊a s-a terminat ܈i a trebuit să merg acasă, dar când am trecut prin Dej, nu m-am uitat ca ܈i până atunci la ce film să merg, ci m-am uitat după prima frizerie ܈i am mers ܈i m-am tuns zero, că a܈a erau tun܈i pocăi܊ii pe acele vremuri. Fără să-mi spună nimeni nimic, Duhul Sfânt mă călăuzea în tot adevărul. Nu vă pot descrie surpriza părin܊ilor mei de acasă când m-au văzut, căci nu mai sunt Pavel pe care l-au trimis la Fodora, categoric eram altul, schimbat ܈i transformat prin Sângele Scump al Mântuitorului Isus. Când am intrat în casă, ca niciodată înainte în via܊a mea, mi-am îmbră܊i܈at părin܊ii cu lacrimi de bucurie în ochi ܈i spre surprinderea lor le-am cerut să ne plecăm pe genunchi să
mul܊umim Domnului că am ajuns acasă. Am înăl܊at Domnului o rugăciune cu har, cu voce tare, cu vorbire în limbi ܈i prin Duhul Sfânt. Slăvit să fie Domnul! Părin܊i mei plângeau, tresăltau de bucurie. Stima܊i părin܊i, care citi܊i aceste rânduri, imagina܊i-vă ce s-a petrecut în inima părin܊ilor mei. Ei s-au rugat de mine de nu mai ܈tiu câte ori să nu-i fac de ru܈ine ܈i să mă tund, pentru că atunci era mare ru܈ine pentru copilul pocăitului să poarte părul mare, ܈i acum, fără ca ei să-mi spună, eu singur m-am tuns ܈i i-am îndemnat la rugăciune. Slava Duhului Sfânt produce în noi na܈terea din nou. Vă îndemn deci, părin܊ilor, să nu dispera܊i, căci acela܈i Dumnezeu care i-a ascultat pe părin܊ii mei are să vă asculte ܈i pe dumneavoastră ܈i „Toаi copiii voЮtri vor fi ucenici al Celui Prea Înalt Юi mare va fi propăЮirea lor.”(Isaia. 54:13). În tinere܊ea mea am fost de multe ori în Valea Gro܈ilor. De܈i eram doar un tinerel de 17-18 ani, Dumnezeu mă folosea ܈i predicam cu putere în biserică. Pentru cei care nu ܈ti܊i cum era acolo, a ܈vrea să vă descriu pu܊in: Prima duminică din lună se ܈tia că la Valea Gro܈ilor Dumnezeu făcea minuni ܈i oamenii din toată România, chiar ܈i străini din Germania ܈i din alte ܊ări veneau acolo. Unii erau prezen܊i de joi sau vineri seara, ca să aibă loc înăuntru. Duminica diminea܊a se strângeau de pe la orele 3 sau 4 noaptea, iar la ora 9 ܈i curtea era plină. Programele ܊ineau până târziu, nu se ܊inea cont de oră ci de prezen܊a Domnului. De܈i oamenii stăteau lipi܊i unii de al܊ii, nici vorbă de scaune, nimeni nu se grăbea să plece acasă. Îmi amintesc că odată, când fratele Iona ܈m-a anun܊at să predic, a fost foarte greu să ajung la amvon, căci toata lumea era îngrămădită. Cu greu, în timpul unei cântări, am ajuns la amvon. Aveam vârsta de vreo 18 ani atunci ܈i o vechime în pocăin܊ă de un an ܈i jumătate ܈i nu ܈tiam ce să predic, nu aveam nimic pe hârtie ܈i tremuram tot de emo܊ii. Când mi-am întors capul înspre geamul care nu mai era, căci îl luaseră jos, am văzut toată curtea acea plină ܈i emo܊iile mi-au crescut. Dar eram la amvon cu Biblia în mâna ܈i în fa܊a mea era un public
setos după Dumnezeu, cu credin܊a că Dumnezeu le va asculta rugăciunea ܈i le va vindeca bolile de care sufereau. Ei veneau din toată ܊ara cu nădejdea că în Valea Gro܈ilor Dumnezeu lucra cu semne ܈i minuni ca ܈i altădată la Fodora, când oamenii intrau în biserică în cârje ܈i cărucioare ܈i ie܈eau pe picioarele lor. Am deschis deci Biblia la cartea profetului Ieremia, care zicea a܈a: „Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu útiu să vorbesc, căci sunt un copil.”“ (Ieremia 1:6) ܈i, ce să vă zic, nu am terminat bine de citit acest verset ܈i s-a coborât o prezen܊ă a Domnului pe care eu nu pot să v-o descriu, dar pot să vă descriu ce am văzut eu ܈i to܊i cei care au fost prezen܊i (tata socru Vasile Vanciu, care acuma este în Canada, de multe ori îmi aminte܈te de acea întâmplare, căci el era acolo atunci, dar nu ne cuno܈team). A fost o prezen܊ă a Domnului deosebită, în care mul܊i, pur ܈i simplu strigau ܈i slăveau pe Dumnezeu cu mâinile ridicate ܈i cu lacrimi de bucurie. Auzeam pe mul܊i mul܊umind Domnului pentru vindecarea din trupul lor, mai ales pe o femeie pe care nu o cuno܈tea niciun frate ܈i nici eu n-o cuno܈team. În schimb, am aflat mai târziu căci era o secretară a unui activist de partid din Teleorman. Aceasta avea o femeie care-i făcea cură܊enie în casă (o ܊igancă) care i-a zis: „Dacă ai merge la Valea Gro܈ilor, acolo te-ai vindeca. În adunarea pocăi܊ilor de acolo se prezintă Dumnezeu ܈i vindecă bolile oamenilor!” O secretară de partid să vină în biserică ܈i nu oriunde, ci în Valea Gro܈ilor la pocăi܊ii penticostali? În această adunare, pe care comuni܈tii au încercat de atâtea ori să o închidă, prezen܊a unei persoane ca aceasta era o mare minune. Femeia acesta a început să plângă a܈a de tare încât am putut să o disting dintre ceilal܊i, care se rugau ܈i plângeau la fel de tare fiindcă au sim܊it fiorii ܈i prezen܊a Duhului Sfânt, Ea a început să se manifeste ܈i în exterior ridicându-܈i mâinile, a început să strige cât putea de tare: „Tinerelule te iubesc! Tinerelule te iubesc!” (se referea la mine) ܈i bătea din palme. Era sub o cercetare deosebită pe care nu am în܊eles-o pe moment, dar după program fra܊ii au stat de vorbă cu ea ܈i
le-a spus că atunci, în momentul acela, Dumnezeu s-a atins de ea ܈i a vindecat-o de cancer... Exprimarea ei nu era după standardul bisericii ܈i nu era nici pe departe pentru mine; ea era o femeie... ܈i eu eram un tinerel, dar exclama܊iile ei erau categoric pentru Cel care s-a atins ܈i de ea, o secretară de partid din sudul ܊ării, ܈i a vindecat-o. Aleluia ܈i Slavă Celui ce vindeca ܈i cancerul!. ܇i acum, când scriu aceste rânduri, după 36-37 de ani, Dumnezeu vindecă ܈i astăzi cancerul. Anul trecut (2012) Dumnezeu l-a vindecat de cancer pe fratele meu mai mare, Petrică, de la Cluj ܈i anul acesta tot de cancer pe fratele meu Teofil, aici la Seattle. Acesta este Dumnezeul nostru care ne iartă ܈i ne vindecă. „El este acelaЮi, ieri, azi Юi în veci” (Evrei.13:8). Dumnezeu l-a folosit cu mare putere pe fratele Iona ܈din Valea Gro܈ilor. În tinere܊ea mea am fost mult cu el în diferite locuri din ܊ară ܈i am fost martor la multe minuni pe care Dumnezeu le-a făcut prin el. De multe ori îl duceam la serile noastre de rugăciune, cu tinerii din Cluj, iar Dumnezeu îl folosea cu putere. Îmi amintesc de o misiune cu el la Băile Herculane, Or܈ova ܈i Turnul Severin, unde am avut o experien܊ă pe care nu pot să o uit. În Turnul Severin Iona ܈predica ܈i în timpul predicii a zis: „Domnul îmi arată că este aici un bărbat care a venit în biserică cu ܊igările în buzunar, dar Domnul nu te face de ru܈ine, doar î܊i cere să te pocăie܈ti”. Apoi a continuat predica. Au fost multe lucrări, rugăciune pentru mul܊i ܈i apoi s-a terminat biserica. Eu, curios, nu am uitat ce a zis fratele Iona܈, eram cu el afară din biserică ܈i nu am văzut niciun „semn”. Deja majoritatea fra܊ilor plecaseră ܈i eu nu aveam răspunsul la acestă lucrare ܈i nu aveam curajul să zic nimic. Dar, dintr-o dată, un om a venit direct la noi ܈i a început să vorbească foarte rapid ܈i a zis către fratele Iona„ ;܈Eu sunt acela...” Dar Iona ܈a continuat: „Care acela căci au fost mul܊i astăzi aici la biserică...” Omul a răspuns cu o voce răspicată: „Eu sunt cel cu ܊igările“.
Atunci m-am apropiat să fiu mai atent la discu܊ia lor, ܈i omul nostru continuă: „Când ai zis că este aici cineva cu ܊igările în buzunar, toate fricile au dat peste mine. În schimb când ai zis că Domnul nu mă face de ru܈ine, m-am încălzit din nou. Î܊i promit că arunc ܊igările ܈i mă pocăiesc!” Aleluia ܈i slavă Domnului, care iartă ܈i mântuie܈te pe oricine se lasă de păcat ܈i se apropie de El! Cititorule drag! Poate ai ܈i tu ceva de care trebuie să te la܈i ܈i să te pocăie܈ti. Cred că în acest moment este „clipa cercetării tale”. Pune-te pe genunchi ܈i cere-i Domnului Isus să vină în via܊a ta ca Stăpân ܈i Mântuitor, fă rugăciunea aceasta simplă dar din inimă: „Doamne îаi mulаumesc pentru Domnul Isus pe care L-ai dat să moară pentru păcatele mele pe cruce la Golgota. Te rog primeЮte-mă Юi spală-mă de orice păcat prin Sfânt Sângele Domnului Isus. Cred că ai puterea de a ierta păcatele Юi de a mântui sufletul, deci, te rog, mântuieЮte-mă Юi scrie-mi numele în Cartea Vieаii. Doamne Isuse, te recunosc în viaаa mea Юi te rog să fii Stăpânul Юi Domnul vieаii mele de acum încolo”. Acuma te rog să găse܈ti o biserică în care să vezi ܈i să sim܊i prezen܊a Domnului prin puterea Duhului Sfânt, a܈a cum ai citit în acestă carte, până acuma. Mă rog Domnului să ne ajute să ne întâlnim în Împără܊ia Sa ܈i să stăm la aceea܈i masă în prezenta Răscumpărătorului iubit, Isus Hristos, Domnul! Dacă ar fi să descriu toate câte le-am văzut ܈i auzit în biserica din Valea Gro܈ilor ar fi multe, dar nu pot să trec cu vederea ܈i vreau să mărturisesc o lucrare prin care Dumnezeu a fost proslăvit ܈i care a afectat ܈i schimbat familia noastră: Îmi amintesc că tatăl meu era foarte bolnav de stomac, iar asta l-a făcut să ܊ină un regim foarte strict, ܈i a slăbit mult fizic. Eu nu în܊elegeam multe, căci eram cel mai mic dintre cei 6 copii, în schimb îmi aduc aminte de disperarea familiei mele. Tata era cel care aducea pâinea de toate zilele în casă ܈i de sănătatea lui depindeam to܊i ܈i toate ale casei. Într-o zi, tatăl meu a mers ܈i el la Valea Gro܈ilor, să stea înaintea Domnului pentru vindecarea lui. Eu nu ܈tiu detalii, căci eram prea mic atunci, ce ܈tiu însă, vă spun: tăticu a fost
vindecat de stomac în Valea Gro܈ilor, de Mâna Celui mai mare Doctor. Numele lui este Isus, Slăvit să-I fie Numele Lui! Când am crescut mare ܈tiu ܈i îmi amintesc perfect că tăticul mânca orice mâncare; nu a mai avut nevoie de nici un regim alimentar ܈i a fost sănătos până în ziua în care Domnul l-a chemat acasă la vârsta de 85 de ani. Deci, după vindecarea lui a mai trăit încă 40-45 de ani fără dureri ܈i regim. Acesta este Dumnezeul nostru pe care Îl binecuvântam din toată inima. Cum am spus, tăticu era sănătos, dar slăbit, la vârsta de 85 de ani, ܈i într-o diminea܊ă s-a trezit, a chemat-o pe mama ܈i i-a zis: „Veronică dragă, astăzi vine Mirele ܈i eu plec acasă”. Bineîn܊eles că mama s-a cutremurat la o veste ca aceasta. Vă imagina܊i...o căsătorie de 70 de ani era gata să se încheie. O via܊ă de biruin܊e ܈i uneori de înfrângeri. Acum erau doar ei doi... Din cei 6 copii...ce să zic, niciunul nu eram cu ei. Ce este via܊a?... Ei se sprijineau unul pe celălalt ܈i amândoi pe Domnul care le-a fost desfătarea vie܊ii. Iar acuma venise momentul acela când, „Vine Mirele să-Юi ia pe cel pregătit ca să fie parte din Mireasa Sa.” Mama a făcut ce i-a cerut tăticu. L-a chemat pe fratele ei unchiul Ion, care a ajutat-o, ܈i au făcut tot ce trebuia să facă. Când mama era gata să-i închidă ultimul nasture de la căma܈ă, tăticu s-a uitat în ochii ei ܈i a zis: „Ar fi mai bine să vii Юi tu cu mine acuma, decât să rămâi aici singură...” ܇i tăticu ܈i-a întors capul a închis ochii ܈i a plecat cu „Mirele, iubitul ܈i Domnul vie܊ii lui: Domnul Isus.” ܇i este cu El în gloria eterna. Dar...ce trecere din via܊a... Eu a ܈vrea să am o a܈a trecere din via܊a aceasta, să ܈tiu că sunt cu Mirele Isus. Atunci când o să mi se închidă ochii ace܈tia ܈i o să mi se deschidă ceilal܊i, în ve܈nicie, a ܈vrea să-L văd pe Isus care să îmi spună: „Vino slugă bună de moЮteneЮte viaаa veЮnică!” Dar tu, ce nădejde ai, iubitul meu cititor al acestor rânduri? Stimate cititorule, ܈tii cine te a܈teaptă dincolo?
܇tii pe cine o să vadă ochii tăi în ve܈nicie? Te întreb astăzi: pe cine iube܈ti ? Pe Isus sau pe Satana? Poate că o să-mi spui că pe Isus. Foarte bine, dar lasă-mă să-܊i dau răspuns la asta: Pe Acela pe care Îl iubesc eu… 1. Pe Acela Îl cred; 2. Pe Acela Îl ascult ܈i Îl urmez; 3. Prin credin܊ă pot să devin ca ܈i El (să mă asemăn cu El); 4. Cu Acela îmi petrec timpul; 5. ܇i cu Acela îmi voi petrece ܈i ve܈nicia. Te îndemn, în modul cel mai serios, să te gânde܈ti la toate acestea. Nu sunt decizii de o via܊ă, sunt decizii de o ve܈nicie ܈i te rog să nu te la܈i amăgit, “Ceea ce seamănă omul, aceea va secera” (Galateni, 6:7). Este logic, nu? Eu am câteva motive pentru care nu vreau să merg în iad: 1. Nu m-a invitat nimeni acolo, ܈i eu am un principiu; nu merg fără invita܊ie ܈i nu refuz unde sunt invitat. 2. Iadul nu a fost creat pentru mine, ܈i nici pentru vreun alt om, ci pentru satan ܈i îngerii lui. 3. Eu nu am fost creat pentru iad. 4. Nu-mi place compania de acolo; prorocul mincinos, fiara, criminalii, ho܊ii, Hitler, Nero... 5. Nu-mi place ce se întâmplă acolo: scrâ܈nirea din܊ilor, viermele nu doarme ܈i focul nu se stinge, strigăte de disperare ܈i durere ve܈nică... 6. Isus nu este acolo ܈i nu vreau să fiu fără Isus. 7. Eroii mei nu sunt acolo: Moise, Samuel, David, tăticu ܈i mama nu sunt acolo ܈i niciunul din martirii ce-au trăit de-a lungul anilor, nici eu nu vreau să merg acolo. Dragul meu cititor, gânde܈te foarte în܊elept la toate acestea. Sunt numai doi domni: unul este Isus ܈i celalalt este Satana. Sunt numai două locuri în ve܈nicie: unul este Raiul, ܈i celălalt este iadul.
Ce ai zice dacă pre܈edintele României sau al Americii ܊i-ar propune să stai cu el pe scaunul lor de domnie? Acum, ascultă ce promisiune î܊i face Împăratul împăra܊ilor ܈i Domnul domnilor, Isus Hristos: „Celui ce v-a birui îi voi da să Юadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum eu am biruit Юi am Юezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”.(Apocalipsa,3:21). La sfâr܈it vor fi două diplome; 1. Biruit 2. Biruitor A ta care o să fie ? Ce frumos a sfâr܈it apostolul Pavel în 2 Timotei 4:6-8 „Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, Юi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinаa. De acum mă aЮteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „Ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Эi nu numai mie, ci Юi tuturor celor ce vor iubi venirea Lui.” To܊i avem un început ܈i un sfâr܈it, în afară de Cel care este Alfa ܈i Omega, de Hristos, care este începutul ܈i sfâr܈itul. Am descris lucrarea Domnului de la Valea Gro܈ilor, dar ܈i astăzi încă mai avem printre noi pe unii slujitori ai Domnului, pentru care am un deosebit respect, din tinere܊e. To܊i venim în lume trăim ܈i murim, cel mai important este unde ne ducem când părăsim pământul, pentru că aici trăim unul mai mult, altul mai pu܊in, dincolo, în schimb ne a܈teaptă ve܈nicia. Din suflet doresc să ne întâlnim cu to܊i cititorii acestor rânduri pe marea de cristal din Împără܊ia Marelui nostru Împărat Isus, care nu a cunoscut ܈i nu va cunoa܈te niciodată înfrângerea. „Prin El Юi noi vom ieЮi mai mult decât biruitori.”(Romani, 8:37). Multă binecuvântare tuturor, Pastor misionar Pavel Duma Iată ce mai istorise܈te ܈i fratele Nicu Co܊an din Halmeu, despre lucrările Domnului din Valea Gro܈ilor: „Un punct însemnat în istoria bisericii penticostale de pe Some ܈a fost Valea Gro܈ilor. Începând cu perioada anilor 1970 era un adevărat loc de întâlnire cu Domnul a multor fra܊i din
toată ܊ara. În anul 1978, spre finalul anului, am călătorit cu trenul de la Cluj la Căpâlna, unde trebuia să coborâm ܈i să trecem Some܈ul cu luntrea, pentru a ajunge la Valea Gro܈ilor. Trenul care venea de la Baia Mare trecuse ܈i acum am sosiserăm ܈i noi cu trenul care venea de la Cluj, în Halta Căpâlna. Din cele două trenuri au coborât zeci de fra܊i ܈i surori, din toate păr܊ile. Lucrul acesta a alertat autorită܊ile, care ne a܈teptau pe ܊ărmul Some܈ului ܈i ne luau buletinele de identitate. Dar am ajuns la casa de rugăciune, unde au slujit printre al܊ii, ܈i fratele Iona܈, fratele Nu܊u Caba ܈i fratele Ruje Aurel de la Oradea. După o zi de părtă܈ie sfântă, în care au fost rugăciuni fierbin܊i, mărturisiri, vindecări ܈i alte semne ce de obicei se făceau la Valea Gro܈ilor (în timpul adunărilor ܈i în special în prima duminică a fiecărei luni), ne-am întors ܈i am luat buletinele fără să ni se întâmple vreun rău. Domnul ne-a apărat pricina. Slavă Lui!”…
$ PITE܇TI jud. ARGE܇ Nu cunosc multe amănunte, dar îmi aminte܈te fratele diacon, Samuel ܇eulean un episod al unei întâlniri din cadrul unui serviciu, vrednic de a fi cunoscut. Apoi, împreună, depănându-ne amintirile, am putut să culegem ܈i alte date de mare interes pentru cartea de fa܊ă. Aici, la Pite܈ti era un medic păstor. La un moment dat l-am chemat să ridice de la mine din Sibiu ceva pachete de care el avea trebuin܊ă în serviciul pe care-l făcea el. Cu această ocazie, m-a chemat să-i fac ܈i eu o vizită la biserica păstorită de el în Pite܈ti. La momentul oportun ne-am în܊eles cu doi tineri: Cristi Talpă ܈i Vasilică Târ܊iu, ܈i am plecat. Când am sosit noi, am aflat că păstorul nu era acasă în acea duminică. După scurte predici am trecut la a ne ruga pentru persoane. To܊i trei stăteam în fa܊a bisericii ܈i-i chemam pe cei
care aveau cauze grele, fie tăinuite ܈i ne܈tiute de nimeni, fie cunoscute. Oricum, noi doar ce veniserăm ܈i nu cunoa܈tem pe nimeni, nici necazurile nimănui, dar Duhul Domnului cunoa܈te totul ܈i ܈tie necazul fiecărei persoane. „Credeаi aceasta”? To܊i au zis că ei cred, ܈i au început să iasă la noi unul câte unul. Pentru prima persoană care a venit m-am rugat ܈i Duhul Sfânt i-a desfă܈urat tainele inimii lui. Toată biserica a clocotit de bucurie împletită cu uimire. A venit a doua persoană. Pentru aceasta am prins pe Cristi de mână ܈i i-am pus mâna lui pe umărul acelei persoane, iar mâna mea pe umărul lui Cristi, îndemnându-l să se roage tare ܈i să nu se împotrivească, ci să dea drumul la lucrarea Duhului Sfânt cu încredere. Căci Domnul e prezent la lucru! Iară܈i s-au produs strigăte de preamărire la auzirea exactită܊ilor descoperite de Duhul Domnului. A venit a treia persoană; o femeie care plângea cu mult amar. Era rândul lui Vasilică să se roage pentru ea. La fel iam luat mâna ܈i am pus-o pe umărul femeii, iar mâna mea pe umărul lui, îndemnându-l la lucru sfânt în ogorul Domnului. Pe to܊i trei ne-au apucat un tremur în fa܊a acestor „exerci܊ii” sfinte. Vasilică a ezitat un scurt timp, dar la îndemnarea repetată ce i-o adresam, deodată, ca un fulger, a ie܈it o strigare, apoi a continuat cuvântul Domnului prin Darul de descoperire ܈i prorocie, arătând că ea este o femeie decep܊ionată, o femeie părăsită de bărbatul ei ܈i că grijile ei sunt foarte mari ne܈tiind ce va face ܈i cum ܈i cu ce î܈i va hrăni copiii. Dar Domnul poartă de grijă. În fa܊a acestor descoperiri toată adunarea, pocăi܊ii ܈i nepocăi܊ii au răbufnit în plâns ܈i preamăreau pe Domnul Isus pentru că au văzut nevăzutul ܈i au cunoscut în acea zi lucrurile necunoscute ܈i tainice. Acele lucruri erau adânc depozitate în inima oamenilor ܈i nimeni nu le putea cunoa܈te, dar Domnul le-a scos la iveală. ܇i cazul cu femeia era cunoscut de to܊i, căci bărbatul acestei femei o lăsase. cu mai mul܊i copila܈i minori ܈i fugise cu o femeie tânără, desfrânată, în America. Tot aici, la biserica cu o cruce mare de fier (un simbol idolatru ܈i păgân, dar care a ajuns să fie preluat ܈i încre܈tinat,
simbol al unui idol foarte vechi, apărut cu mii de ani înainte de Hristos) s-a întâmplat, după o vreme, că un frate, prezbiterul adunării, pe nume Tudorache Dorel împreună cu o grupă de fra܊i, au hotărât să deschidă o altă biserică. ܇i au deschis-o, la sediul fostei pu܈cării din Pite܈ti. Privitor la această pu܈cărie consemna Richard Wurmbrand, în una din scrierile lui, că unul din gardieni, aflându-i pe câ܊iva fra܊i că se rugau ܈i chiar vroiau să oficieze Cina Domnului, a ordonat ca în loc de pâine să folosească excremente umane, ܈i în loc de rodul vi܊ei, urină, făcându-i să ceară binecuvântarea peste ele ܈i să se împărtă܈ească cu ele. Ce grozăvie! Au ajuns ca prorocul Ezechiel. Acum, când au venit zile de libertate, în acea pu܈cărie s-a făcut pentru prima dată, cu multe lacrimi, adevărata împărtă܈ire oficiată de prezbiterul Dorel Tudorache ܈i de către diaconul Samuel ܇eulean, acesta din urmă, vorbind despre tristul episod a܈a cum îl găsise scris de către Richard Wurmbrand.
èè è Parcul din faаa primăriei oraЮului CosteЮti
Geografie: Ora܈ul Coste܈ti este situat în jude܊ul Arge܈, în partea sa sudică, la o depărtare de 22 km de municipiul Pite܈ti, re܈edin܊a jude܊ului. Ora܈ul Coste܈ti are o suprafa܊ă totală de 91,31km². Localitatea este situată pe albia râului Teleorman, cu orientare geografică nord-sud. Ora܈ul Coste܈ti are o atestare documentară de 500 de ani.
Componen܊a etnică a ora܈ului Coste܈ti: - Români (94.82%) - Romi (1.28%) - Necunoscut (3.82%) - Altă etnie (0.06%) Componen܊a confesională a ora܈ului Coste܈ti - Ortodoc܈i (94.71%) - Necunoscută (3.87%) - Altă religie (1.4%) Conform recensământului efectuat în 2011, popula܊ia ora܈ului Coste܈ti se ridică la 10.375 de locuitori, în scădere fa܊ă de recensământul anterior, din 2002, când se înregistraseră 10.868 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,82%), cu o minoritate de romi (1,28%). Pentru 3,83% din popula܊ie, apartenen܊a etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodoc܈i (94,72%). Pentru 3,87% din popula܊ie, nu este cunoscută apartenen܊a confesională. Fără îndoială, 18 aprilie 1930 este cea mai neagră zi din istoria localită܊ii. A fost o zi de vineri, Vinerea Mare de dinainte de Pa܈ti. În micu܊a biserică din lemn din satul Coste܈ti, preotul ܈i mul܊imea de enoria܈i se pregăteau pentru slujba de Denie. În jurul orei 18, s-a întâmplat tragedia. 116 suflete, majoritatea copii, adică aproape to܊i copiii satului, au pierit într-un cumplit incendiu care a cuprins ܈i a mistuit, în câteva minute, bisericu܊a cu tot ce avea în ea, de la podoabe, icoane, oameni, copiii ܈i preot. Tot ܈i to܊i au ars, datorită lumânărilor ܈i coroanelor, jerbelor din hârtie parafinată ce slujiseră la câte-o înmormântare ܈i care erau puse în interior pe pere܊i, ca ornamente.
Ce s-a întâmplat la înfiin܊area bisericii Penticostale din Coste܈ti? Prin 1991, am fost a܈teptat la gara din Coste܈ti, (venind cu trenul din Sibiu până în ora܈ul Coste܈ti), de către fra܊ii ܇eulean Samuel, Georgel Radu ܈i de încă un frate, cu ma܈ina, pe nume Petrescu Teofil. Interesul pentru Evanghelie ne-a făcut să umblăm în mare grabă ܈i să închiriem Sala de Cultură a ora܈ului Coste܈ti. Am fixat ora 7 seara, apoi ne-am deplasat în localită܊ile limitrofe ora܈ului. Am avut izbândă, pentru că era un plan al Domnului. În prima seară nu aveam cum să facem cunoscut oamenilor planul nostru de evanghelizare, dar am auzit zgomot ܈i multă vorbă de copii ܈i am ie܈it în fa܊a Sălii de Cultură, care avea câteva trepte din trotuar până la u܈ă. Au apărut ni܈te copii, cu căr܊ile rupte, la câte unii fiind legate cu a܊ă ܈i date peste umăr, iar la al܊ii fiind ܊inute la subsuoară. Mergeau ca la război. Am oprit coloana ܈i i-am întrebat dacă ar vrea să le iau ceva bomboane. To܊i au spus „Da!!!” „Da ai cui sunte܊i voi?” „Nenea, noi suntem de la Casa Copilului!” Cei trei fra܊i cu ma܈ina erau pleca܊i prin ora ܈să cumpere ceva biscui܊i, sau nu mai ܈tiu unde… Eu am rugat copiii să se urce pe treptele din fa܊a u܈ii ܈i am început să-i învă ܊cântarea: „Isus Hristos e Domnul…” ܈i apoi le-am pus în mâini mai multe hârtii cu anun܊ul ܈i invita܊ia ca să vină la întâlnirea de la ora 7 în Sala de Cultură că a venit un om din Sibiu ܈i le va predica despre Domnul Isus Hristos. Copiii a dat la fiecare persoană pe care o întâlneau. Ei mi-au spus, când i-am întrebat ai cui sunt ei, că ei sunt de la Casa Copilului, nu au părin܊i. Oricum, în acea seară au fost pline toate băncile din sală, a܈a mul܊i oameni veniseră să asculte predica. Totul a decurs extraordinar de bine în prima seară. Nu mai re܊in exact, dar în a doua sau în a treia seară, în loje, sus, pe la mijloc o
bancă era plină din cap în cap de preo܊i ܈i studen܊i, de la Institutul Teologic Ortodox. Au ascultat ei o vreme, dar cum erau „programa܊i” pentru a mă bruia, m-au luat cu asalt, punând întrebări diferite. Domnul era lângă mine ܈i-mi dădea răspunsuri la care nu mai aveau ce zice. Să punctez măcar două sau trei din întrebările lor: -܇tii cine este patroana ora܈ului Coste܈ti? -Nu ܈tiu. Cine este? -Este sfânta Filofteia! -Nu am găsit acest nume în Biblie. -Nu, dar este făcătoare de minuni. ܇ti܊i… părin܊ii de la Mănăstirea de la Arge ܈au adus co܈ciugul cu moa܈tele ei ܈i l-au lăsat în biserică peste noapte. Preotul paroh a fost ho܊, i-a dat călugărului o cheie să închidă ܈i să meargă la paroh acasă ca să doarmă. Dar parohul mai avea încă un rând de chei. A venit noaptea ܈i a furat o salbă mare de argint de pe moa܈tele sfintei. Diminea܊a, când a venit călugărul, de necaz a blestemat, zicând: „Să ardă biserica ܈i preotul” A܈a s-a ܈i întâmplat. (Atunci am aflat legenda despre incendiu din ziua neagră a ora܈ului Coste܈ti, pe care l-am descris mai sus). La acestea eu am răspuns că, într-adevăr, este scris în Proverbele lui Solomon că „blestemul neîntemeiat nu nimere܈te” dar cel întemeiat nimere܈te. Numai că eu eram confuz: ce fel de sfântă, sau de sfânt, poate fi acum în legea cea nouă a harului ca să blesteme, pentru că este scris: „Să nu blestema܊i, ci voi să binecuvânta܊i căci la aceasta a܊i fost chema܊i”. Văzându-se încurca܊i, deja a sărit altul, cu o altă întrebare. „lucrezi de sfântul Ilie? fiindcă cine lucrează în ziua aceia îl trăsne܈te sfântul Ilie. Ce răspunzi la asta?” –Eu lucrez când am de lucru ܈i mă odihnesc ܈i mă rog oricând. Dacă eu sau altul trăim în Domnul, omul acela este prieten cu sfin܊ii. ܇i trebuie să vă spun că nu sfântul Ilie trăsne܈te. Oamenii nu sunt da܊i pe mâna altor oameni, ci Dumnezeu hotără܈te când să ia via܊a cuiva, până ܈i o vrabie, a
spus Domnul Isus, că nu cade în la ܊fără ܈tirea lui Dumnezeu. A intervenit a treia întrebare: – Mata, te rogi la maica Domnului, la Sfânta Maria?” La aceasta am stat un pic pe gânduri. Adversarii mei zâmbeau satisfăcu܊i, crezând că m-au lăsat fără răspuns. ܇i a܈a ܈i era, dacă nu era Domnul cu mine să-mi pună în minte ܈i pe limbă cuvinte ca să le pot răspunde corect. Am început a le pune ܈i eu întrebări zicând: „Eu nu sunt de aici, mă cunoa܈te܊i pe vorbă poate ܈i pe aspect, dar punem cazul că vreau să merg la Bucure܈ti ܈i pornesc la drum a܈a cum se circulă acum cu ma܈ini de ocazie. Ajung la o răscruce de drum ܈oferul mă lasă jos. Eu nu mai ܈tiu încotro este Bucure܈tiul unde vroiam să ajung. Privind mai atent văd acolo un mort în ܈an܊. Pe partea cealaltă de drum stă un om viu în marginea drumului. Dragi părin܊i, a܊i putea să-mi răspunde܊i, pe cine să întreb oare încotro este Bucure܈tiul, ܈i de la cine să cer ca să mă ajute cu ceva bani, că nu mai am? De la cel mort sau de la cel viu? Ce zice܊i dumneavoastră. Cui să mă adresez? To܊i s-au grăbit să-mi răspundă, chiar ܈i oamenii din sală: „De la cel viu”. „Foarte bine”, le-am răspuns eu. „܇ti܊i, la noi în Ardeal sărbătorim moartea maicii Domnului. Aici, la dumneavoastră, se sărbătore܈te?” „Da!!!”, au răspuns cu to܊ii. „Atunci ܈ti܊i ce? Lăsa܊i-o să doarmă, ܈i dacă ave܊i ceva de cerut, de întrebat, sau dacă vre܊i să face܊i vreo rugăminte, vă rog să nu vă mai adresa܊i mor܊ilor, ci Celui care a fost mort, a înviat ܈i este viu în vecii vecilor. Lui să vă ruga܊i. Pe El, pe Isus Cel viu să-L întreba܊i. Pe Maria, mama Domnului, lăsa܊io să doarmă !” În sală, era un fost ofi܊er de Mili܊ie ܈i, de܈i era acum în rezervă, purta uniforma, numai epole܊ii fiind da܊i jos. S-a ridicat omul respectiv în picioare ܈i a zis:„Domnule, lăsa܊i-i pe ă܈tia în pace, că nu merită să dialoghezi cu ei, că de ă܈tia nu ne mai puteam închide u܈ile la Mili܊ie , toată ziua veneau, după ce primeau spovedaniile (mărturisirile) de la oameni, ܈i îi turnau la noi. A܈a că, noi trimeteam la sigur pe careva din mili܊ieni, ܈i omul rămânea mirat de unde ܈tie mili܊ia toate câte se vorbe܈te ܈i câte se întâmplă. De azi înainte, la mine în casă
va fi adunarea. Nu mai plăti bani pe frigiderul acesta”. (Era foarte rece în acea sală). La terminarea serviciului, nu mai era nici un preot, plecaseră cu to܊ii. Dar oamenii n-au plecat, au stat de m-am rugat pentru mul܊i dintre ei. Erau mira܊i cum de mă rugam exact pentru durerea, boala, interesul fiecăruia. Erau rugăciuni venite prin mine de la Duhul Sfânt. A ajuns ܈i rândul acestui ofi܊er, ܈i când am pus mâna pe el am strigat tare: „Doamne! Cine l-a mai pus úi pe omul acesta să împartă pământul la oameni? Scoate-l de acolo Юi fă-i loc în ogorul Tău ca să împartă evanghelia la oameni”. To܊i ܈tiau că el era un fel de ܈ef peste comisiile ce împăr܊eau pământul la oameni. Am aflat mai târziu că-i ziceau oamenii „Nea Vasile”. Nu ܈tiu alt nume de-al lui. A܈a a luat fiin܊ă biserica din ora܈ul Coste܈ti, iar pe fratele Georgel Radu, l-am însărcinat să vadă de această biserică. Biserica func܊ionează ܈i azi. Radu a emigrat în America, dar ܈i-a lăsat ca înlocuitor, un nepot cu numele de Valentin Stan. Acesta ostene܈te în prezent cu vestirea Evangheliei în biserica din ora܈ul Coste܈ti de Arge܈.
gB g Pârvu Ro܈u este un sat ce apar܊ine de primăria ora܈ului Coste܈ti din Arge܈, având o popula܊ie de 776 de locuitori. Pe data de 30.10.2012 a avut loc deschiderea pentru slujba liturgică ortodoxă ܈i sfin܊irea lăca܈ului care datează din 1813, lăca ܈ce fusese lăsat în parangină vreme îndelungată. Acum a fost renovată ܈i redată folosirii. Această biserică din Pârvu Ro܈u, sat aflat la 17 Km de la Pite܈ti, are, după unele surse, o veche atestare. Era prin anul 1991, pe când lucrarea din biserica de pe Lupeni, din Sibiu, era deja cunoscută în toată ܊ara ܈i veneau foarte mul܊i pocăi܊i ܈i nepocăi܊i fiecare cu ale lor necazuri ܈i
nevoi suflete܈ti. A܈a au venit ܈i doi fra܊i de la Pite܈ti: Radu Georgel ܈i ܇eulean Samuel, buni prieteni. Aveau gândul doar să mă viziteze, fiindcă auziseră de mutarea mea la Sibiu. De altfel, eram rudenie cu ܇eulean. Au participat la serviciile adunării ܈i au cunoscut pe această cale harul de care eram învrednici܊i noi ܈i Biserica Domnului de pe Lupeni-Sibiu, în fiecare serviciu. ܇eulean a zis „Unchiule! Ar fi bine să mai faci o vizită Юi pe acolo, pe la noi!” Radu intră ܈i el în vorbă zicând: „Frate Hozan, în jurul PiteЮtiului pe o rază de cel puаin 50 sau 70 de km, cât Юtim noi, nu este nicio biserică penticostală. Ar fi bine să te deplasezi Юi în părаile noastre. Ce zici?” La această solicitare am răspuns pe loc: „Lăsaаi, măi fraаi, că o să vin Юi facem adunări Юi o să fie la urmă Biserici Юi în jurul PiteЮtiului!” La cel mult două luni, am răspuns acestei invita܊ii. Am luat trenul din Sibiu până la ora܈ul Coste܈ti, unde am fost a܈teptat, după cum spuneam mai sus, de ܇eulean, de Radu ܈i de Petrescu Teofil, fratele cu ma܈ina. De acolo am mers la Pârvu Ro܈u unde am fost primi܊i de o soră ce se numea Bălan Stana. Ea era singura credincioasă din acel sat. Era de acum ܈i bolnavă, fiind înaintată în vârstă. A fost o mare bucurie pe sufletul ei. S-au adunat câ܊iva oameni, noi am cântat ܈i ne-am rugat cu ei ܈i pentru fiecare din ei, lucru care i-a apropiat tare de noi. Procedând a܈a mereu, oamenii au rămas hotărâ܊i pe cale ܈i unii din ei trăiesc ܈i azi. La vreo 4 ani, sora Stana a trecut din via܊ă ܈i, sub influen܊a preotului ortodox, nimeni n-a mai vrut să-i primească pe pocăi܊i în casele lor. Astfel, adunarea din Pârvu Ro܈u s-a lipit de cea din Coste܈ti. Cât timp fusese adunare aici, fra܊ii au fost ajuta܊i de fratele Samuel ܇eulean.
B i g ǡ g În aceea܈i vreme, odată cu Coste܈ti ܈i cu Pârvu Ro܈u, am vizitat ܈i localitatea Cer܈ani. Mergând într-o recunoa܈tere a localită܊ii, nu am întâlnit pe nimeni pe stradă. Ne întrebam ce este de făcut? Atunci mi-a venit o idee în mintea mea ܈i am considerat că vine de la Domnul. Să merg… ܈i m-am ܈i dus la crâ܈ma din localitate. Acolo nu era numai crâ܈mări܊a, nici un om. Îndată această doamnă m-a privit cu mult interes, ܈i în mod aparte, că ܈i vorba mă dădea de gol că eram un străin… „Cu ce vă putem servi?” „Doamnă scumpă! Nu doresc să fiu servit cu ceva, nici eu nici colegii mei. Iată care este dorin܊a noastră! Eu vin din Ardeal, din Sibiu. (Căci acolo locuiam în acel timp). ܇i a܈ avea un dor ca să predic, să vestesc Evanghelia, să vorbesc oamenilor despre Mântuitorul nostru, despre Isus Hristos, Domnul. ܇i nu ܈tiu unde să ne strângem pentru aceasta. Sau ave܊i în sat vreo sală, Cămin Cultural, pe care l-am putea folosi în acest scop?” Femeia mă ascultă cu mare aten܊ie, apoi zise: „Avem Cămin Cultural, Юi să vedeаi cum aаi nimerit că soаul meu este directorul căminului Юi, sigur că da! Se poate folosi Căminul.” „Mai am o întrebare la dumneavoastră! Ave܊i în comuna aceasta vreun mijloc prin care să putem anun܊a oamenii? Ave܊i un tobo܈ar care să bată toba? Sau ave܊i o sta܊ie de amplificare cu difuzoare prin casele oamenilor?” Ea răspunse: „Nu! Dar asta nu este o problemă; o rezolv eu. Pe la orele cinci vin oamenii aici, la crâ܈mă cu grămada, unii mai beau câte un pahar, al܊i vin pentru pove܈ti. ܇i eu o să le spun: «Fra܊ilor, azi nu se bea alcool, azi mergem să-i ascultăm pe ni܈te oameni veni܊i la noi în comună, care vor predica despre Domnul Isus.» Eu o să închid crâ܈ma ܈i pun un afi܈, ca to܊i să ne întâlnim acolo. Bine va fi a܈a?”
„Foarte bine!!!” Am răspuns noi. Eram: eu, ܇eulean Samuel, Radu Georgel ܈i ܈oferul Petrescu Teofil. În zilele petrecute prin zonă ne-am hrănit mai mult cu biscui܊i eugenia, deoarece nimeni nu avea obicei să cheme la masă, mai ales că eram 4 bărba܊i sănăto܈i, ܈i ܈tiau ei că mâncăm mult. Spre mirarea noastră, seara a fost plin Căminul, au venit ܈i unele dintre autorită܊ile locale. A mers a܈a cât a mers, dar, la un moment dat, ܈eful Postului de Mili܊ie ne-a spus că de fapt noi avem Autoriza܊ie, cum se cere în astfel de cazuri. Preotul ortodox s-a sfătuit împreună cu ܈eful de Post să ne întrerupă evanghelizarea, fiindcă văzuseră că se adunau, seară de seară în jur de 200-250 de oameni. Au venit, ne-au oprit ܈i ne-au amendat cu 5000 de lei. Amenda a fost pusă pe numele lui ܇eulean Samuel. Fratele nu a avut de unde plăti că era foarte mare suma. S-a ajuns la Tribunal. ܇eful de post, pe nume Piele Gheorghe, nu s-a prezentat. Judecătoarea a început să pună întrebările de rigoare. La un moment dat, a spus că ea nu vede niciun fel de infrac܊iune săvâr܈ită, care să fie vrednică de amenda respectivă. La urmă, a zis cu voce tare: „ Ce fel de om e Юi Piele acesta? ÎЮi face de cap?”. ܇i a anulat cazul, salvându-l de amendă pe fratele ܇eulean Samuel. Glorie Domnului! Cu toate acestea, Cuvântul a fost sămânat ܈i a dat rod. Oamenii au crezut, au continuat să se adune cu fratele diacon ܇eulean Samuel ܈i, până azi, în Cer܈ani este o biserică în care sluje܈te prin Cuvânt un frate cu numele de Florin Boian. Domnul să-܇i reverse harul peste el ܈i peste slujirea pe care o face pentru Isus Domnul, în acel loc.
ETIMOLOGIE: „Teleorman” ar putea însemna „pădure nebună” (în limba turcă: Delii Orman). Din vechea Pădure Nebună de odinioară s-a păstrat, până pe data de 17 iunie 2010, când a fost scos din rădăcini, în urma unei furtuni, în nordul jude܊ului, în satul Plopi, cel mai bătrân stejar din ܊ară. Locuitorii jude܊ului se numesc teleormăneni. Zimnicea este un ora ܈din jude܊ul Teleorman, Muntenia, situat în punctul cel mai sudic al ܊ării noastre, fiind port la Dunăre încă din epoca bizantină târzie, men܊ionat în cronici sub numele de Demnitzikos sau Dezimnikos, de aici venind mai târziu, Zimnicea. În 2011 avea o popula܊ie de 14.058 de locuitori. Dacă ve܊i căuta Stema Teleormanului, ve܊i vedea că ea arată bogă܊ia grâului ce se cultivă aici, cre܈terea ovinelor de rasă, marele stejar, ce aminte܈te de sălbătăcia teritoriului ܈i apa Dunării jos de tot. Prin anul 2001, Marian Bâ܊a Linca, din Izlaz, Teleorman, care-L primise pe Domnul ܈i botezul în 1999, în localitatea Vrata, Jud. Mehedin܊i, botez oficiat de Ionică Nenea܊ă, s-a gândit să facă misiune în ora܈ul Zimnicea. Fiind de neam dintre rudari, el a găzduit la unul de-al lor, la o rudă, în familia Petru ܈i Dida Cioplitoare, mătu܈a lui. În prima seară, strada ܈i gardurile erau pline de oameni care-܈i rezemau cotele pe ele ca să asculte în tihnă Evanghelia Domnului Isus, mai cu seamă că era vestită de un tânăr ce nu avea încă 18 ani, care era ܈i din neamul lor. Îl ascultau cu mare interes. El nu aveau de unde să ܈tie că acel gând care-l mâna spre Zimnicea venea de la Domnul. Astfel în luna februarie, către sfâr܈it, apoi ܈i în martie un timp a poposit aici în Zimnicea.
În prima seară a predicat cu mult zel jertfa Domnului Isus, iar ca rezultat s-au predat Domnului cu gândul pocăin܊ei zece persoane. Atunci Marian s-a dus după tatăl său vitreg, despre care ܈tia că predică bine, de asemenea. Cei doi fra܊i, Malacul Aristica, cu feciorul nevestei lui, Marian Ba܊ă Linca, au continuat două săptămâni seară de seară vestirea cuvântului. Apoi Aristica a plecat acasă la Vrata ܈i Marian a mai rămas încă o săptămână. La sfâr܈itul celor trei săptămâni erau gata pentru botez 40 de persoane. A܈a a ajuns să vadă un bun rezultat tânărul Marian, evanghelist la doi ani după botez. La selectarea pentru a fi boteza܊i, nu to܊i au trecut examenul, pentru că unii nu aveau acte legitime, au trebuit să-܈i facă acte legale de căsătorie. În 14 august Á
2004, am fost invitat ܈i eu (Vasile Hozan) să vizitez adunarea din Zimnicea. Am găsit un număr frumu܈el de suflete adunate în curtea adunării. Unii, curio܈i, au venit să vadă cine a venit la pocăi܊i tocmai din Canada, căci Marian făcuse mare publicitate. Aici afară, am ܊inut ܈i serviciul divin căci casa, ridicată de fra܊ii din loc prin muncă proprie, nu era finalizată. Au făcut
£ì
funda܊ia ܈i stâlpii din
beton, apoi au făcut un fel de bol܊ari din pământ cu paie ܈i au legat stâlpii, deasupra zidurilor, cu o centură de beton. Foarte frumos au lucrat. Dar ei nu mai aveau putere să o acopere, ܈i toamna cu ploile ei ar fi distrus frumoasa lor muncă. Mul܊i oameni săraci ar putea să facă la fel, atât case proprii cât ܈i case de rugăciune ܈i nu i-ar costa mult. Atunci, din vânzarea căr܊ilor mele, am putut să le trimit banii, cu care au cumpărat întregul acoperi܈, lemnul ܈i tabla, ܈i ceva neînsemnate ajutoare pentru ei. Una din cele mai mari minuni a fost că, în acea zi după vestirea Cuvântului, am făcut cu ei stăruin܊ă ܈i, spre mirarea tuturor, au fost boteza܊i cu Duhul Sfânt, Marian, care era la ora aceea militar, ܈i încă trei persoane, constatându-se cu o mare satisfac܊ie ܈i bucurie că cei care primiseră botezul cu Duhul Sfânt erau de fapt persoanele care se îndeletniciseră cu vestirea Evangheliei. ܇i inima mea a fost mângâiată văzând că Domnul a înso܊it Cuvântul, dovedindu-L cu putere. După înfiin܊are, Biserica a rămas sub supravegherea fratelui Nelu Bochean din Bucure܈ti. Nu departe de locul casei de rugăciune, lângă drum, am văzut o locuin܊ă primitivă, un fel de tran܈eu săpat mai adânc în pământ. Peste intrare era făcut un acoperi ܈de crengi ܈i paie ܈i bucă܊i de cartoane peste ele, iar în interior se adăpostea o familie cu copiii ei. Intrau pe o gaură sub pământ.
B Ȃ La o evanghelizare de stradă (Iulie 1994), am avut mul܊i ascultători, dar a venit preotul ortodox ܈i i-a intimidat pe unii. De partea preotului era ܈i secretarul primăriei, care
făcea gură. Unii oameni au ascultat de ei ܈i au plecat. Dar o femeie a venit din mul܊ime, foarte curajoasă, zicând: „De azi înainte la mine în casă să faceаi rugăciune Юi predică; să văd eu cine poate să-mi comande mie în casa mea”, după cum se poate vedea ܈i în poză. Domnul să o mântuiască pe această femeie! Am ܈i plecat, cu oamenii care mai rămăseseră, la ea în casă. În acele zile foarte călduroase, misionam cu un grup de fra܊i care-l înso܊eau pe fratele Cornel Cuibu ܈din Viena. Nu mai am nicio informare din Osica Olteniei?
$$g Ce s-a întâmplat în AMĂRĂ܇TII de SUS, Dolj Cândva, Amără܈tii a fost o singură localitate, dar cu mai mul܊i ani în urmă s-a despăr܊it, fiind de fapt o comună foarte largă. După divizare, au rămas două comune: Amără܈tii de Sus ܈i Amără܈tii de Jos, de fiecare comună apar܊inând unele sate din preajmă. Aici trăia o femeie bătrână, numită Olimpiada. Ea avea un strănepot ce locuia în Australia, în ora܈ul Perth. El mă găzduise un scurt timp la casa lui, când am vizitat Australia prima dată (2001). Atunci el m-a rugat să-i fac o vizită la această străbunică a lui, pe care el o botezase acolo când fusese ea în vizită la ei. Mi-a trimis ܈i bani la Bancă în Sibiu, numai să-i împlinesc dorin܊a. A trecut mai mult timp, dar, odată, am plecat de la Sibiu la Vâlcea, de acolo la Drăgă܈ani ܈i tot a܈a, cu ocazii. Apoi am făcut ܈i un lung drum pe jos. În sfâr܈it am ajuns în Amără܈tii de Sus. Nu mai ܈tiu data. Acolo am găsit-o pe bunica Olimpiada bolnavă ܈i pregătită de moarte de către ܈ase femei, cărora Olimpiada le era na܈ă. Acestea au spălat-o, au premenit-o ܈i au îmbrăcat-o gata pentru moarte. Când am intrat în casă, femeile plângeau. Am întrebat dacă acolo locuie܈te doamna Olimpiada, iar ele mi-au arătat
spre patul unde zăcea bătrâna, spunându-mi că este gata de moarte, că are cancer, o tumoare pe creier. „܇i vre܊i să moară?” „Nu!” au răspuns ele. „Atunci veni܊i să ne rugăm.” ܇i ne-am a܈ezat cu to܊ii pe genunchi. Femeile au rostit rugăciunile pe care le ܈tiau: Tatăl Nostru, Născătoarea, Crezul, ܇apte Taine, Zece Porunci, Îngerelul etc. Eu m-am rugat cu o mână pe fruntea ܈i alta pe inima muribundei. Am întrebat dacă au pe cineva să bată cu toba, sau difuzoare prin case ca să pot face un anun܊. Mi-au spus că la ei toate ܈tirile ܈i poruncile le dă preotul duminica la biserică. Atunci am întrebat dacă au un Cămin Cultural? ܇i una a răspuns că bărbatul ei este directorul căminului. Pe femeile prezente în casa lui Olimpiada, le-am rugat să meargă fiecare acasă ܈i să trimită copiii prin sat, din casă în casă să-i roage pe oamenii să vină la cămin că eu am venit din Sibiu ܈i vreau să le vorbesc despre Domnul Isus Hristos la to܊i oamenii! Pe când am sosit eu, sala era plină cu oameni. I-am salutat după cuviin܊ă ܈i m-am urcat sus pe scena căminului. Am zis Tatăl nostru cu toată audien܊a, apoi le-am cântat o cântare , am citit din Evanghelie ܈i am început predica. Preotul de partea lui a chemat ܈ase bărba܊i solizi; le-a dat de băut ܈i i-a trimis la luptă. S-au în܈iruit cu spatele frecând peretele unul lângă altul ܈i tot câte un mic pas înaintau spre scara tribunei din Cămin. La jumătatea sălii au început să strige: „Măi!! Dă te jos de acolo! Noi nu avem nevoie aici de predicator! Avem un om pe cărucior, ie܈i afară ܈i vindecă-l!” Auziseră că m-am rugat pentru Olimpiada. Eu nu răspundeam nimic la provocările lor, ci continuam să predic. Ei strigau mai furtunos; ܈i se apropiau de scenă, de mine. În acele momente a intrat în sală femeia cea bolnavă de moarte, Olimpiada. Toată lumea a încremenit. Eu am primit noi puteri ܈i un mare curaj. Am început să chem în fa܊ă pe cei bolnavi. A venit o femeie ce umbla cu greu, numai prin rotirea ce o făcea din ܈olduri (coapse) că picioarele ei erau anchilozate, complet ܊epene. M-am rugat repetat poruncindu-i în Numele lui Isus să-܈i îndoaie genunchele ܈i să-܈i ridice piciorul drept sus. Ea răspundea mereu, „nu pot, domnule!”
A cincea oară am sim܊it fiorul puterii Duhului de vindecare ܈i i-am poruncit să nu mai zică nu pot, ci să creadă că, în Numele lui Isus, totul se poate. A܈a a ܈i fost. A ridicat piciorul drept. Apoi acela܈i exerci܊iu pentru stângul ܈i Domnul a vindecat picioarele ei. I-am poruncit atunci să se pună pe genunchi, fiindcă, zicea ea, că de patru ani ܈i jumătate ea nu sa putut pune pe genunchi, nu se putea ridica în picioare din pat ܈i nici nu se putea pune în pat fără ajutor. Atunci s-a repezit pe genunchi, s-a sculat cu mâinile ridicate către Dumnezeu ܈i to܊i oamenii au dat slavă Domnului. La ie܈ire, vitejii preotului s-au a܈ezat ܈i ei în rând, ܈i fiecare îmi lua mâna ܈i o a܈eza pe capul lui, zicând să mă rog ܈i pentru el, că este un mare păcătos. Cu ajutorul Duhului Sfânt po܊i înfiin܊a biserici ܈i ai succes în a predica pe Isus.
Cum a început Biserica din Cârna - Jud. Dolj Comuna Cârna se află situată în partea de sud, sud-vest a judeĠului Dolj, la 50 de km de oraúul Craiova. Comuna are 1600 de locuitori, majoritatea persoane în vârstă, populaĠia tânără migrând spre oraúele apropiate sau peste hotare. SuprafaĠa agricolă a comunei este de 2853 ha. Agricultura este ocupaĠia de bază a localnicilor, practicându-se totu܈i ܈i zootehnia úi pescuitul.
PLUGUL NENOROCIRII ܇I BRAZDA INIMII ! În primăvara anului 2006 Domnul a cercetat partea de sud a Ġării prin inundaĠiile care au avut loc pe Dunăre, afectând mai multe zone printre care úi localitatea Cârna din judeĠul Dolj. Apele au acoperit satul aproape în întregime úi nu s-au retras decât după aproximativ 3 luni, afectând majoritatea gospodăriilor. În luna iulie, Dumnezeu a pus pe inima unor fraĠi din Cluj să se deplaseze la faĠa locului pentru a vedea care este situaĠia, în vederea planificării unei campanii de ajutorare a sinistraĠilor. În urma acestei deplasări la faĠa locului, fraĠii au constatat că nevoia imediată era hrana úi construirea unor case pentru locuitorii acestei a܈ezări. Astfel, s-au organizat, iar lucrul a început pe data de 17 iulie 2006 úi, până în 11 noiembrie în acela܈i an, s-au construit 40 de case. Pe perioada úantierului, s-a constatat ariditatea spirituală a sufletelor din aceste zone úi, în consecinĠă, s-a propovăduit Evanghelia, în vederea lărgirii ÎmpărăĠiei lui Dumnezeu în această localitate. Pe lângă lucrarea de la om la om, în fiecare joi seara sau organizat întâlniri de evanghelizare, care au continuat chiar dacă úantierul a fost întrerupt pe perioada iernii. În urma lucrării făcute, Dumnezeu a atins inimile unor oameni din sat care s-au hotărât să îúi predea viaĠa în Mâna lui Dumnezeu úi să urmeze Calea Domnului, căci plugul nenorocirii a întors brazda inimii, des܊elenind ogorul ܈i pregătindu-l pentru Sămân܊a Cuvântului lui Dumnezeu. În primăvara anului 2007, în a doua zi de Rusalii s-a oficiat un botez în apă, conform celor arătate de Domnul Isus în Evanghelia lui Matei 28:19-20. În aceea܈i zi au primit botezul 20 de oameni, bărbaĠi úi femei, devenind fra܊i în Domnul. În anul 2007 s-a continuat munca la finisarea caselor ridicate în anul precedent. În acest an s-au alăturat mai mulĠi fraĠi la lucrarea din Cârna, atât din Ġară cât úi din străinătate.
Printre cei ce s-au alăturat lucrării, ajutând financiar, dar úi implicându-se în propovăduirea Evangheliei, ajutând la înaintarea ÎmpărăĠiei lui Dumnezeu, a fost úi fratele pastor Vasile Hozan din Canada împreună cu familia lui. Văzând lucrarea lui Dumnezeu care continua să atingă inimile oamenilor, în vara anului 2007, s-a constatat nevoia unui lăcaú de închinare în localitate. Astfel, în septembrie 2007 s-a turnat temelia unei case de rugăciune în localitatea Cârna. Lucrarea s-a întins pe durata anilor 2008 ܈i 2009, finalizându-se cu deschiderea locaúului de închinare cu 100 de scaune în decembrie 2009. Pe perioada construirii bisericii, fratele pastor Vasile Hozan a continuat să susĠină lucrarea financiar úi spiritual venind în fiecare an la Cârna úi slujind din Cuvânt. Mai sus pute܊i vedea casa de rugăciune, care are ܈i un apartament minunat pregătit gata numai să se găsească un frate cuminte ܈i bun vestitor al evangheliei care să meargă ܈i să se stabilească acolo, să ajute lucrării în care deocamdată ostene܈te fratele păstor Samuel Trif din Biserica Penticostală din Craiova.
Evanghelizare prin inunda܊ii… Aceasta este ܈i mărturia în scris a fratelui păstor Trif Samuel, care se ocupă ܈i azi de zona respectivă (punem în întregime): „Primăvara anului 2006 a fost marcată în zona de sud a României de ploi toren܊iale, abundente ܈i de lungă durată, nivelul Dunării a crescut în fiecare zi, iar odată cu el a crescut ܈i nelini܈tea din sufletele oamenilor care locuiau pe malul ei, in zona Rast, Bistre܊, Cârna, Plosca, că digurile vor ceda si le vor fi afectate casele ܈i gospodăriile, lucru care s-a adeverit de altfel ܈i, a doua zi de Pa܈ti, posturile de radio ܈i TV anun܊au că cele patru localită܊i au fost afectate de furia apelor ܈i câteva mii de oameni au rămas fără adăpost, doar cu câteva lucruri pe care ܈i le-au luat în grabă atunci când autorită܊ile au decretat starea de urgen܊ă ܈i s-au mobilizat pentru evacuarea zonei.
Mă găseam atunci la Biserica Filadelfia, Craiova la un timp binecuvântat de închinare ܈i părtă܈ie ܈i am adus înaintea lui Dumnezeu această zonă cu ace܈ti oameni atât de încerca܊i după care am făcut o colectă pentru a cumpăra ܈i oferi alimente ܈i apă oamenilor. Dar am băgat de seamă că, întotdeauna când ne prosternăm în rugăciune, cu credin܊ă, înaintea lui Dumnezeu el ne dă mai mult decât îi cerem noi. A܈a se face că, la câteva zile am, fost sunat de fratele Vultur Ruben (frate cu Remus din Zalău), să merg la Cluj pentru a avea o discu܊ie cu păstorul baptist, Beniamin Fărăgău în vederea sus܊inerii unui proiect de reconstruc܊ie a caselor de la Dunăre. Discu܊ia avută am încheiat-o cu rugăciune, punând toate aceste nevoi în mâna lui Dumnezeu. Trebuie să men܊ionez că la acea dată nu existau nici un fel de fonduri adunate în acest scop ܈i Dumnezeu a deschis din nou stăvilarele cerului, dar de data aceasta cu ploi de binecuvântări, oferindu-ne resurse ܈i, de asemenea, voluntari din mai mule zone ale ܊ării, fra܊i ܈i surori care, săptămână de săptămână veneau la Dunăre, trudind din greu ܈i cu dragă inimă la reconstruirea caselor. Unii dintre ei, renun܊ând la concediile de odihnă, au preferat să muncească din greu, dormind în cort sau care pe unde au găsit cate un loc, pe la săteni. În felul acesta s-au construit 31 de case în Cârna. Seara, când înceta munca, fra܊ii se adunau pentru părtă܈ie, într-o poieni܊ă cu o fântână, iar sătenii veneau pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu ܈i cântările de laudă. A܈a a luat na܈tere biserica din Cârna. Lista cu cei care au dăruit, trudit ܈i au slujit aici ar fi foarte lungă pentru a-i cuprinde pe to܊i, totu܈i, voi aminti câ܊iva: fratele Beni Fărăgău si Biserica Baptista Iris-Cluj. – El, în opinia mea, a fost trâmbi܊a lui Dumnezeu; –Vultur Ruben, coordonator de proiect; –Vultur Remus, împreuna cu Biserica Penticostală Zalău El a fost diriginte de ܈antier; –fratele pastor Samuel de la Constan܊a ܈i Biserica Baptistă păstorită de el; ܈i lista încă ar putea continua.”
–Să nu-l uităm pe Samuel Trif din Craiova, iar dintre slujitorii care au venit aici l-a ܈aminti ܈i pe fratele Vasile Hozan din Canada, care ne-a vizitat de mai multe ori, iar micu܊a biserică a fost zidită ܈i suflete܈te prin cuvântul predicat, ܈i totodată prin rugăciunile speciale făcute în vederea vindecării ܈i eliberării de sub influen܊a păcatului. Îmi amintesc că atunci când am prezentat proiectul, în anul acela, într-o Biserică din SUA, am rămas atât de dezamăgit, pentru că biserica de acolo nu a dorit să se implice în niciun fel, dar, la doar câteva zile după ce am venit în România am aflat că în seara aceea, în biserică, era un copil al fratelui Hozan Vasile (pe nume Daniel), ܈i Dumnezeu i-a atins inima, a܈a că, la câteva zile, a trimis în ܊ară suma de 15.000 $, din munca lui proprie. În primăvara anului 2007, luna aprilie, 20 de suflete au încheiat legământ cu Domnul în apa botezului, prilej de mari bucurii ܈i mul܊umiri înaintea lui Dumnezeu. Printre primele familii care ܈i-au deschis inima ܈i au primit cuvântul evangheliei au fost: – Familia Roman Floricica ܈i Ion; – ܈i fratele Gheorghe, bătrânul din casa lor; – familia Giubegeanu Paul ܈i Paula; – Voicu Camelia ܈i mama ei; – sora Mioara; – fratele Marian ܈i so܊ia lui, Claudia; – sora Silistraru Elena, care a auzit cântările Domnului din vie, a lăsat sapa ܈i a venit de L-a primit pe Domnul ISUS ca Mântuitor personal; – familia Burtea Petrică cu so܊ia; – sora Dobrin Adriana; – familia Covaci Lauren܊iu ܈i Georgeta; – sora Roman Gheorghi܊ă; – sora Oneta ܈i al܊ii În prezent, biserica numără 44 de membri boteza܊i, iar la întâlnirile de duminica participă 70-80 de suflete. Tot în acel an s-a zidit o biserică (casă de rugăciune), fa܊ă în fa܊ă cu primăria, la serviciul de inaugurare participând
majoritatea voluntarilor care au muncit pe ܈antier. A fost invitat ܈i primarul de atunci, ܈i Dumnezeu i-a atins inima, iar în anul 2011 a încheiat legământ cu Domnul în apa botezului a܈a că acum el mărturise܈te cu mare râvnă ceea ce a făcut Dumnezeu în via܊a lui. Când noi nu suntem gata să mergem cu Evanghelia la cei pierdu܊i, să părăsim lini܈tea ܈i confortul, adesea venindu-ne prea greu să plătim un pre܊, face Domnul evanghelizare prin inunda܊ii…. Toată slava ܈i gloria, pentru toate acestea, I se cuvine lui Dumnezeu, prin ISUS HRISTOS, care ne-a MÂNTUIT ܈i ne-a încredin܊at slujba ÎMPĂCĂRII.
B i Istoricul ora܈ului Calafat se bazează pe două ipoteze ܈i pe o legendă locală. Ipoteza originii genoveze. B. P. Hasdeu a fost primul istoric care a emis ipoteza originii genoveze a Calafatului medieval. La rândul sau, A.D. Xenopol, îmbră܊i܈ând, ideea lui Hasdeu, a sus܊inut că genovezii par să fi întemeiat porturile dunărene Giurgiu, numit San Giorgio, patronul Genovei ܈i Calafatului (de la „calfatare” - a unge corăbiile cu dohot). Este, de altfel, perioada în care traficului intens de pe Dunăre i se adaugă negustorii genovezi, ca urmare a încheierii tratatului de la Nymphaion, dintre Genova si Imperiul Bizantin, din 13 martie 1261. Originea genoveză este sus܊inută ܈i în alte lucrări mai vechi sau mai noi.
Amintim, între acestea, pe cea scrisă despre Tunurile din Parcul Debarcader, de către C. Bucholtzer ܈i P. Rotaru, lucrarea: Pe firul Dunării. De la BaziaЮ la Marea Neagra, Dicаionarul geografic al judeаului Dolj, Dunărea. Privire istorica, economica si politica. În sfâr܈it, amintim lucrarea lui Al. Cebuc ܈i C. Mocanu, care, pledând pentru aceea܈i ipoteză, sus܊in că genovezii, concuren܊ii vene܊ienilor, ajuta܊i de moldoveni, împing comer܊ul lor pe Dunăre până la Calafat, servindu-se de diferite nave. Ipoteza originii bizantine. Al܊i istorici sus܊in originea bizantină a toponimicului local. De pildă, C.C. Giurescu, după ce men܊ionează existenta Calafatului înainte de Basarab întemeietorul, deci între sfâr܈itul secolului al XII-lea ܈i începutul secolului al XIV-lea, arata ca denumirea de Calafat reda exact grecescul „Kalafatis”, care însemnă „cel ce smole܈te vasele”. In acest loc, presupune C.C. Giurescu, trebuie să fi fost o escală, o schelă, unde se încărcau grânele Olteniei ܈i se călăfătuiau vasele. Aceea܈i origine bizantină a numelui a܈ezării o sus܊ine ܈i Nicolae Iorga, care afirmă că denumirea de Calafat ar veni de la un nume grecesc de persoană, Kalafatis, nume foarte răspândit la Bizan܊. Tot pentru originea bizantină a toponimicului Calafat se pronun܊ă ܈i autorii unei lucrări de istoria bisericii române, care sus܊in că pe Dunăre, bizantinii au dat denumirile grece܈ti localită܊ilor: Maglavit, Calafat, Corabia, Zimnicea etc. Legenda locală. Legenda locală pledează pentru ideea că străvechea a܈ezare a Calafatului ar fi fost la origine o mica colonie de pescari. Potrivit unei legende, în secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040 - 1042, un oarecare Mihail Calafat, me܈ter în arta călăfătuirii, găsind pe aceste meleaguri o a܈ezare propice pentru executarea meseriei lui, ar fi înfiin܊at, pe malul Dunării, un atelier pentru repararea si smolirea corăbiilor, fapt care a
făcut ca navigatorii bizantini, iar apoi ܈i cei genovezi, atra܈i de iscusin܊a sa, să-܈i aducă vasele pentru a fi reparate. Potrivit aceleia܈i legende, locul unic unde se efectua opera܊iunea de călăfătuire era la debarcaderul de lângă această a܈ezare care, ulterior, a primit numele de Calafat. Cam prin 1854 se stabili aci o întreprindere engleza de conserve de carne. Odată cu mărirea produc܊iei agricole, regiunea din jurul Calafatului, bogată în grâne ܈i în porumb, î܈i trimitea din ce în ce mai multe care la schela ei unde a܈teptau caice ܈i ܈eici, pentru a fi încărcate cu aurul pământului ܈i a fi trimise pe Dunăre în jos, la Brăila, a cărei schelă luase un avânt foarte mare.
Vă trimit aceste rânduri legate de slujirea dvs. aici la noi. Înainte de a le scrie, vă mul܊umesc că a܊i venit alături de noi în lucrarea grea din această parte a ܊ării ܈i vă rog să mă ierta܊i că nu v-am scris mai repede. Deja am început să săpăm la cazma ܈i târnăcop ܈an܊urile pentru funda܊ie ܈i am fost ܈i ocupat, dar ܈i foarte obosit. Dar e bine că am început, casa veche fiind ܈i improprie pentru adunarea noastră ܈i insuficientă ca spa܊iu, a܈a cum a܊i ܈i văzut astă iarnă. Mi-aduc aminte de prima întâlnire pe care am avut-o aici, la Calafat, în iarna lui 2005, când fratele Costică Cre܊an, pastor din Biserica Penticostală nr. 1 din Craiova, care supraveghea lucrarea din jude܊ul Dolj ܈i cu care am colaborat foarte bine de la începutul lucrării de plantare de biserici, mi-a spus că va veni cu fratele Hozan pe la noi ܈i m-a întrebat dacă am putea organiza o Evanghelizare. Mai avusesem Evanghelizări publice la Casa de Cultură din Calafat, dar, din unele experien܊e ale trecutului, am văzut ca oamenii, de܈i invita܊i personal, nu răspundeau chemărilor noastre decât în număr foarte mic... Acum, ne aflam în plină iarnă, ninsese, era frig... La ce ne-am fi putut a܈tepta? ... Totu܈i dorin܊a de a-i avea pe fra܊i aici la noi m-a făcut să merg înainte, încredin܊ând lucrarea în mâna Domnului. Am făcut afi܈e ܈i invita܊ii, am vorbit ܈i cu fra܊ii din Biserica Baptistă din Calafat ܈i, bineîn܊eles, ne-am rugat ca Domnul să cerceteze sufletele celor din jur ܈i să-i atragă la El.
A venit ܈i ziua de 28 ianuarie, când fra܊ii au sosit la noi. Ne-am îndreptat spre Casa de Cultură unde închiriaserăm o sală cam de o sută cinzeci de locuri, ܈i spre marea noastră bucurie, am găsit sala plină. În mul܊imea adunată erau fra܊i ܈i surori, dar ܈i mul܊i oameni necredincio܈i, pe unii dintre ei necunoscându-i. A urmat un timp de cântări, apoi de vestire a Cuvântului, într-o atmosferă caldă, deschisă, ܈i timpul a trecut foarte repede. Domnul a fost la lucru printre noi, cercetând inimile celor prezen܊i. Dintotdeauna am crezut că în orice adunare de-a noastră cel mai important lucru este prezen܊a Duhului Sfânt. Nimeni ܈i nimic nu o poate înlocui! Dacă nu ar fi a܈a, dacă ar fi în puterea omului să ducă Evanghelia venită din cer, nu le-ar mai fi zis Domnul Isus ucenicilor Săi să a܈tepte mai întâi să fie îmbrăca܊i cu putere de Sus, ܈i abia apoi să plece să propovăduiască. Dar unde este Duhul Domnului, este focul sfânt ܈i multe inimi sunt cercetate. A܈a a fost ܈i în acea seară. Am ie܈it din sală ܈i am continuat să discutăm cu al܊i oameni ܈i separat, cu fratele Vasile, despre lucrare ܈i mai ales despre situa܊ii mai dificile, din punct de vedere material, prin care treceau unii fra܊i din adunare. A venit cu bunăvoin܊ă, în ajutorul celor nevoia܈i, aducându-le încurajare ܈i mângăiere, spunându-le că nu sunt singuri, ci Domnul le este Păstor ܈i le poartă de grijă. ܇i noi străbătuserăm, în ultimii ani, o pustietate a sărăciei ܈i plăteam un pre ܊destul de greu, ca să putem merge mai departe în lucrarea de pionierat la care ne chemase Domnul, neavând sprijin financiar ܈i nici permisiunea, din partea Domnului, de a lăsa lucrarea pentru a câ܈tiga cele necesare existen܊ei... Spun aceasta pentru că, cu câteva luni înainte ca ajutorul financiar pe care îl primiserăm până atunci, să înceteze, în 1999, Duhul Sfânt ne în܈tiin܊ase printr-o profe܊ie, prin so܊ia mea, despre acest lucru, cu promisiunea că „Cel ce are grijă de păsările cerului va avea grijă ܈i de noi" ܇i cu
ordinul de a „merge înainte, pe câmpul de luptă", ceea ce am ܈i făcut! În mod nea܈teptat, printr-un sol venit tocmai din îndepărtatul stat nordic, ne venea Domnul în ajutor, în acel moment ܈i, mai târziu, tot din Biserica din Kitchener, o familie cu inima mare pentru Domnul, ne-a oferit sprijin financiar, ca să putem face fa܊ă mai u܈or provocărilor legate de traiul familiei ܈i nevoile lucrării de misiune din Oltenia. Suntem recunoscători Domnului pentru to܊i acei copii minunati ai Săi, care ne-au fost parteneri, chiar ܈i ocazional, sau pentru un timp scurt, în lucrarea Evangheliei. Eforturile ܈i sacrificiile lor î܈i vor primi o dreaptă răsplătire în „ziua aceea” din partea Domnului Seceri܈ului! Într-o zona ca ܈i a noastră, în sud vestul României, lucrătorii de pe ogorul Evangheliei au mai rar bucuria de a secera ܈i mult mai mult sunt chema܊i să des܊elenească terenul, să are, să semene ܈i să îngrijească de ceea ce s-a semănat, cu nădejdea că Dumnezeu va trimite ploaia de Sus ܈i va da ܈i cre܈terea. În general, bisericile sunt mici, ܈i cre܈terea cere destul de mult timp. Lucrul acesta l-a în܊eles bine fratele Vasile Hozan, care a venit nu numai să evanghelizeze, ci ܈i să dea ajutor celor mai săraci. Iar ajutorul în rugăciune a fost a܈a de bine sim܊it de cei din sala mare a Casei de Cultură încât ܈i Epitropul Bisericii ortodoxe a beneficiat de punerea mâinilor ܈i a sim܊it pe Domnul. El a fost primul care a dat fratelui Hozan o listă cu toate neamurile apropiate lui ca să se roage pentru ele. A܈a au făcut mai mul܊i din sală, până ce aproape to܊i au venit ܈i-au stat la rând să se roage ܈i pentru ei cu punerea mâinilor, în acel servici. De atunci, am ܊inut legătura cu fratele Hozan, care ne-a făcut bucuria, nouă ܈i pu܊inilor credincio܈i de aici, să ne mai viziteze ܈i să ni se alăture la zidirea Împără܊iei lui Dumnezeu în această zonă din Oltenia. Am început lucrarea în 1994, în ora܈elul Calafat ܈i în comuna Poiana Mare (mare ܈i ca număr de locuitori, peste cincisprezece mii de persoane, ܈i ca lungime, ܈apte kilometri) unde am locuit până în 1998. So܊ia a fost prima credincioasă
penticostală din această comună, primind botezul cu Duhul Sfânt ܈i în apă, în Timisoara în 1986, în 1988 urmând mama ei. În casa socrilor mei am ܊inut adunări, în timp, s-a închegat un mic grup de credincio܈i. În 1998, când ne-am mutat la Calafat, lucrarea a fost continuată de un alt frate, Costel Dudoiu, pe care l-am chemat alături de noi, fiind din aceea܈i comună. Noi am continuat să slujim Domnului, ducând Evanghelia, până în 1999, în satul Smărdan, la 8 km de Calafat. Din 2001 Domnul ne-a chemat să deschidem un nou punct de lucru la 30 km spre Drobeta-Turnu Severin, în comuna Cetate, care are peste ܈ase mii de locuitori.
pe malul Dunării, jud. Dolj Aici ne-a vizitat din nou fratele Vasile Hozan, în anul 2007, vara, pe o căldura toridă. Singurul mod de a le duce oamenilor Evanghelia este cel despre care a vorbit Domnul când ne-a dat Marea Însărcinare: „Merge܊i”! Isaia a auzit vocea Domnului care a întrebat :„Cine va merge pentru Noi?”. ܇i astăzi răsună aceste cuvinte ale Domnului ܈i ele rămân actuale pentru toate genera܊iile de urma܈i ai Domnului. Cei care le-am auzit, suntem chema܊i să călcăm pe urmele Sale ܈i să mergem ca ܈i cei din pildă, la răspântii, ca să-i chemăm pe cei afla܊i după garduri, pe calea păcatului, la mântuirea dată în dar. A܈a am plecat ܈i noi să-i chemam pe cei care i-am întâlnit pe la por܊i,prin comună, la evanghelizarea pe care am organizat-o la Caminul Cultural din Cetate. Era într-adevar foarte cald ܈i parcă îl văd pe fratele Hozan, cu o pălărie mare de pai, pe cap, mergând din poartă în poartă, bătând ܈i a܈teptând să iasă cineva afară ca să-i cheme la Căminul
Cultural. Mergea de la un om la altul, vorbindu-le cu blânde܊e ܈i învitându-i la întânirea de seara... A܈teptam cu to܊ii să vedem care va fi răspunsul lor, câ܊i vor veni, la chemarea unui om venit din Canada în satul lor. Domnul ne-a dat har, ܈i în sala de trei sute de locuri, spre bucuria noastră, au fost multe persoane; sala era aproape plină. Fratele Sami Trif din Craiova ni s-a alăturat cântând cu acordeonul. Apoi a predicat fratele Hozan, ܈i la sfâr܈it s-a făcut invita܊ia să vină în fa܊ă aceia care cred că Domnul poate ܈i azi să-i vindece de boli, să vină, pentru ca să ne rugăm pentru ei. Mul܊i au venit plângând ܈i ne-am rugat. ܇tiu persoane care au mărturisit la urmă că au sim܊it cercetarea ܈i puterea Duhului Sfânt ܈i vindecarea la rugăciune. Mama unei surori din adunare, soră care pe atunci nu era întoarsă la Domnul, a primit credin܊a atunci. Fiind foarte bolnavă, acasă, nu a putut veni la adunările noastre, dar, auzind ce s-a petrecut, ea a crezut. În ceasul mor܊ii ei, fata ei era foarte supărată pe Dumnezeu pentru că mama ei urma să moară. Văzând aceasta, muribunda i-a cerut fetei ei, de trei ori, să-i promită că va veni la credin܊ă ܈i se va pocăi. Apoi a murit în bratele ei! M-a impresionat acest lucru ܈i, după multe lupte în rugăciune pentru acest suflet stăpânit de cel rău, am putut vedea cum a venit la mântuire, în anul 2010, încheind legămant cu Domnul, alături de mai multe suflete din Cetate. Ultima întâlnire din iarna trecută, în Cetate, în casa care ne slujea ca loc de adunare ܈i pe care am demolat-o pentru a construi o casă mai mare ܈i mai potrivită £
pentru scopul nostru, a fost cu sala arhiplină ܈i cu o părtă܈ie ziditoare în Cuvânt, cântare ܈i rugăciune. Ne-am bucurat cu to܊ii ܈i noi ܈i oaspe܊ii din Italia, care l-au înso܊it pe fratele Vasile Hozan în călătoria sa. Legătura Duhului rămâne însă, chiar dacă distan܊a ne separă. Ca să ne mai întărim în credin܊ă, uneori am povestit fra܊ilor ܈i surorilor lucrările Domnului, a܈a cum le-am
citit în căr܊ile scrise de fratele Vasile Hozan „Amintiri din ܊ară”. Aceasta este casa de rugăciune din Cetate. ܇i pentru aceasta a contribuit el cu sume frumoase spre bucuria fra܊ilor ܈i spre slava Domnului, sume adunate din vânzarea căr܊ilor (în care istorise܈te lucrările făcute de Domnul). Desigur, în Cer se scriu ܈i faptele noastre, dar consider că mo܈tenirea noastră (tezaurul experin܊elor avute pe Calea Dommnului) trebuie transmisă mai departe genera܊iilor care se ridică, spre slava Domnului. Toate acestea s-au făcut prin El ܈i este bine să fie amintite spre zidirea în credin܊ă a celor ce merg pe Calea Îngustă. Într-o vreme a sfâri܈tului, cu atâtea amăgiri ܈i diluări ale adevărului credin܊ei, este de folos să ne amintim de lucrările Domnului, rememorând amintirile trecutului. Cele câteva lucruri pe care le-am evocat apartin „Istoriei” credin܊ei, pe meleagurile noastre, unde Domnul ne-a chemat să fim împreună martori ai Săi ܈i să mergem împreună cu El în căutarea celor pierdu܊i. Toată gloria să fie a Celui ce a plătit un mare pre ܊ca să putem fi ierta܊i ܈i înfia܊i în familia Tatălui Ceresc, ܈i care ne-a dat harul să fim împreună lucrători cu El, pentru lărgirea Împără܊iei Sale aici, pe aceste meleaguri ale României! Amin.
g ǡ Ǥ
Satul Ru܈i este o a܈ezare rurală daco-romană ce apar܊ine de comuna Slâmnic ܈i în 2011 avea o popula܊ie de 782 de locuitori. Despre izvoarele sărate gazeifere din satul Ru܈i relatează František Pošepný în lucrarea sa
publicată în anul 1871. Ru܈i (în dialectul săsesc Reissen, Reesn, în germană Reussen, Reyssen, în maghiară Rüsz) este o localitate în jude܊ul Sibiu, Transilvania, una dintre localită܊ile care au apar܊inut, până în 1876, de „Scaunul Sibiului”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sa܈ilor transilvăneni, numit „܇apte scaune”, ܈i care a fost înglobat, din 1486, în Universitatea Săsească. Pe această rută avem patru atrac܊ii turistice: -Turnul înclinat; -Biserica ortodoxă din satul Slimnic, construită în 1831; -Biserica evanghelică din Slimnic, datând din secolul al XIV-lea; -Ruinele Cetă܊ii Slimnicului, datând din secolul al XIIIlea. În 1947, un tânăr pe nume Ple܈a Tudor, frate cu Gheorghe ܈i cu Ionel Ple܈a din Ige܈ul Nou, s-a căsătorit în satul Ru܈i, localitate a܈ezată între Cop܈a ܈i Sibiu, cu o tânără pe nume Elena. Tânărul acesta, cu vremea, a devenit un frate scump, începând cu anul botezului în apă (1945), ܈i un pionier al credin܊ei Penticostale de pe aceste meleaguri, unde, de fapt, nu erau pocăi܊i. Râvna lui pentru propovăduirea Evangheliei ܈i iubirea lui pentru Domnul ܈i Mântuitorul Isus Hristos, s-a materializat în iubirea de oameni, la care a alergat ܈i le-a predicat Evanghelia. Din anul 1964, an de început al propovăduirii lui, a înfiin܊at grupări de penticostali în localită܊ile Mândra, Loamne܈ ܈i Ru܈i. În localitatea unde el î܈i avea locuin܊a era un preot care veghea îndeaproape ca acestuia să nu i se alăture alte persoane, dar s-a întâmplat că, în anul 1970, preotul a trecut la cele ve܈nice. Familia Bleoca Anu܊a ܈i Costică, care erau lega܊i oarecum de fostul preot se gândeau cum va fi mai departe ܈i cine va mai explica tainele Evangheliei. Într-una din zilele de după decesul acestui deservent al altarului ܈i al Bisericii Ortodoxe, are loc o întâlnire între familia Bleoca ܈i fratele Ple܈a Tudor. Cu această ocazie ei au
constatat că Tudor, consăteanul lor, explica foarte deslu܈it tainele Cuvântului lui Dumnezeu, fapt ce-i legă într-o prietenie de nedespăr܊it. A܈a ajung să se pocăiască ܈i cei din familia Bleoca, primind botezul în apă în anul 1972. Erau trei candida܊i: Costică Bleoca, nevastă-sa Anu܊a ܈i Sofia Morar, botezul fiind oficiat de fratele Tudor Ple܈a. În scurt timp, grupul căpătă contur ܈i erau de acum urmări܊i de organele de conducere ale comunei. Autorită܊ile locale au început să-i persecute ܈i să-i amendeze. Într-una din zile, au fost pârâ܊i că se roagă în casa lui Ple܈a, au venit oamenii de ordine, au for܊at u܈a, gata s-o spagă ܈i au procedat la întocmirea de procese verbale cu amenzi. Erau prezen܊i următorii: Sofia Morar, Paraschiva Câmpan, Costică Bleoca, Anu܊a Bleoca, Ioan Stoica, Maria Stoica ܈i ai casei, familia Ple܈a Elena ܈i Tudor. Aceste 8 persoane, cu copiii lor, se adunau în casa lui Ple܈a. Fiind săraci, nu aveau de unde să plătească amenzile, iar acest fapt i-a silit să umble după o autoriza܊ie de func܊ionare legală. De la Cultul Penticostal nu au putut ob܊ine ܈i atunci s-au îndreptat spre biserica baptistă din Sibiu, al cărei păstor era fratele Mircu Cocaru. Acesta s-a luptat ܈i le-a făcut rost de Autoriza܊ie de Func܊ionare de la Cultul Baptist. A܈a au func܊ionat până după revolu܊ie. Fratele Tudor Ple܈a ܈i-a sfâr܈it călătoria ܈i zbuciumul pământesc cu două luni înaintea revolu܊iei (mai precis în octombrie 1989) fiind tare până la capăt ܈i neschimbat în credin܊a în Domnul ܈i Mântuitorul Isus Hristos. În luna mai 1990, eu, Vasile Hozan, mi-am schimbat domiciliul din Sebe܈el, Jud. Alba, în Sibiu, pe Lupeni 53, unde a început să func܊ioneze o Biserică în care darurile Duhului Sfânt erau prezente cu multe semne, vindecări ܈i eliberări de demoni. În toamna acelui an, an de reorganizare teritorială pentru Cultul Penticostal, am participat la o adunare ܊inută în Media܈, la care a fost prezent ܈i Pre܈edintele Cultului
Penticostal, fratele păstor Emil Bulgăre. Acesta mi-a dat în primire o jumătate din sectorul Jud. Sibiu, mai exact, Bisericile: Sibiu - Nr. 2 de pe Lupeni 53; Cisnădie; Cristian; Loamne܈ ܈i Săli܈tea – Sibiului. Cu vremea, Dumnezeu m-a ajutat de am înfiin܊at ܈i următoarele bisericii: Gu܈teri܊a, (cartier al Sibiului care func܊iona fără autoriza܊ie, fiind o grupare mai izolată), Mag, Ocna – Sibiului, ܇eica Mare ܈i Ru܈i, îmbogă܊ând sectorul de slujire în această parte a jude܊ului Sibiu, pe linie cultică penticostală. Să revenim la Biserica Penticostală din Ru܈i, care func܊iona sub tutela baptistă. Atât pe timpul fratelui Cocaru, cât ܈i după ce a preluat fratele Beniamin Poplăceanu această biserică, biserica ducea lipsă de deserven܊i. A܈a se făcea că, uneori fratele Poplăceanu mă contacta ܈i-mi cerea ajutorul pentru diferite acte, cum ar fi înmormântările, dar ܈i în alte împrejurări. Mergeam cu bucurie ܈i căutam să nu-i supăr, crezând că sunt bapti܈ti. Odată, am mers la fra܊ii din Ru܈i împreună cu un delegat al bisericii baptiste, un bun prieten de-al meu, cu care făceam misiune atât printre fra܊ii penticostali cât ܈i printre fra܊ii bapti܈ti, fratele Darius Cetera܈. În cadrul acelei întâlniri, fratele Costică Bleoca, care era conducătorul adunării din Ru܈i, ne-a povestit istoria întemeierii bisericii lor, spunându-ne că ei sunt de fapt penticostali ܈i au hotărât
è ca eu să-i gestionez pe mai departe. Această veste a fost transmisă fratelui Poplăceanu care n-a obiectat nimic, între noi rămânând aceea܈i caldă colaborare, până în ziua de azi. Ori de câte ori vin la Sibiu, sunt
chemat să vestesc Evanghelia ܈i în biserica în care este dânsul, ܈i în celelalte biserici baptiste, având o părtă܈ie ܈i o frumoasă colaborare. Cu timpul, am făcut demersurile necesare ܈i biserica din Ru܈i a primit Autoriza܊ie de Func܊ionare de la Cultul Penticostal. Astfel, timp de 4 ani, am purtat grija acestei biserici, până la plecarea mea în Canada (5 februarie 1995). În anul 1991, luna august, într-o duminică, am primit un îndemn ce mă silea să merg la biserica Domnului din Ru܈i ܈i să-i fac ordinarea, în slujba de diacon al bisericii, fratelui Costică Bleoca. Dar cum să merg singur? Am apelat la fratele Timotei Ple܈a, fecior de-al fratelui Tudor, pionierul credin܊ei din acea localitate, rugându-l să mă înso܊ească în această lucrare. Dumnealui a fost binevoitor ܈i am sosit împreună în biserica din Ru܈i, satul copilăriei lui. Aici î܈i încercase voca܊ia de mic: ba cântând cu acordeonul, ba dând câte un îndemn, Aspirând, împreună cu Cornel, fratele său, să-l ajungă din urmă pe unchiul lor, Ionel Ple܈a, care era un titan al Evangheliei pe acele meleaguri, la acea vreme. Mare ne-a fost mirarea când, la scurt timp, intră între noi fratele lui Timotei, Cornel Ple܈a, păstorul bisericii penticostale din Media܈. Curiozitatea ne-a făcut să-l întrebăm: „Cum de ai nimerit chiar acum?” La întrebarea noastră dânsul a răspuns că, la fel ca noi, a avut o îndemnare să meargă numaidecât la Ru܈i, pentru o lucrare de ordinare. ܇i a continuat să spună că, i s-a descoperit faptul că lui Costică trebuie să i se facă ordinarea ܈i punerea în slujba de diacon al bisericii. Bucuria tuturor a fost completă. La ora actuală, biserica din Ru܈i are o clădire frumoasă unde se adună biserica ܈i un păstor vrednic, harnic ܈i binecuvântat, cu multe rela܊ii ܈i cu o mare dăruire, fratele Petrică Moro܈an. Domnul să le dea izbândă în toate: în Dragoste, în Credinаă, în sfinаenie Юi în sănătate! AMIN!
g i Despre Biserica Penticostală din Gu܈teri܊a, Sibiu La sosirea mea în Sibiu, am găsit o grupare de fra܊i care se adunau separa܊i de restul fra܊ilor în casa fratelui Lo܊i din Gu܈teri܊a, 5 !8&,!.& (&/*&< Cu timpulm am reu܈it de m-am împrietenit cu gruparea respectivă ܈i am făcut demersuri pentru a primi ܈i ei Autoriza܊ie de Func܊ionare de la Cultul Penticostal. La un oarecare interval de timp, l-am chemat pe Supraveghetorul Regionalei Bra܈ov, fratele Ioan Gurău ܈i, împreună, am făcut ordinări unor fra܊i, între care Sile Ranca, Lela Tănase, Stoica Vasile zis ܈i Lo܊i din Gu܈teri܊a, Andrici Nelu, care era la biserica din Cristian, în prezent fiind lucrător în ܇eica Mare, Jud. Sibiu, ܈i al܊ii. În poza de mai sus se vede casa fratelui Lo܊i unde se ܊ineau serviciile bisericii din Gu܈teri܊a. Sus, pe perete, este inscrip܊ia cu denumirea bisericii. BISERICA PENTICOSTALĂ „AGAPE” GU܇TERI܉A
Stoica Vasile, zis Loali, a fost Ordinat în 21 decembrie, anul 1992, până la această dată fiind ordina܊i to܊i cei aminti܊i mai sus. ܇i aici am luptat pentru a aduna laolaltă gruparea, pentru a o organiza ܈i pentru primirea autoriza܊iei de func܊ionare ca Biserică. Iată ce îmi scria un frate din Gu܈teri܊a:
„Pacea Domnului Isus, frate Vasile Hozan! Eu sunt Neluаu de la GuЮteriаa. Vreau să-аi spun că Domnul s-a atins de mine Юi ma vindecat de artrosisul ce l-am avut la amândoi genunchii, când teai rugat pentru mine.” Într-o seară a venit la biserică o femeie cu o feti܊ă de vreo 3 sau 4 ani܈ori, chinuită de un demon pe care l-a primit de la televizor. Noapte de noapte se scula la ora unu, se zbătea ܈i urla în gura mare că o mănâncă baubau. La ora trei zicea „acum pleacă baubau, iese pe u܈ă. Tai baubau!”, apoi cădea ca moartă de oboseală, ܈i adormea. În acea seară s-au ridicat mai multe mărturisiri împotriva televizorului, Ne-am rugat ܈i a fost eliberată, dormind normal de atunci. Membrii Bisericii din Gu܈teri܊a erau dintre cei mai săraci oameni, dar Domnul îi onora cu prezen܊a Sa. El lucra printre ei cu semne, botezuri cu Duhul Sfânt ܈i vindecări, fapt pentru care li s-a dus vestea, ܈i se adunau din multe păr܊i la câte-o adunare de sărbătoare.
Ocna Sibiului (denumiri vechi: Vizocna, denumire în dialectul săsesc Salzbrich, ZâltsbriȤ, în germană Salzburg ܈i în maghiară Vizakna), este un ora ܈în jude܊ul Sibiu (Transilvania, România). Ocna Sibiului este o sta܊iune turistică situată în jude܊ul Sibiu, în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nordvestul Depresiunii Sibiu) la 15 km la nord de Sibiu, pe valea pârâului Vi܈a, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari ܈i cu un subsol bogat în sare. Prima sta܊iune balneară a fost înfiin܊ată aici în anul 1845 ܈i, de atunci, Ocna Sibiului ܈i-a câ܈tigat renumele între sta܊iuni datorită lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate. Pe masivul de sare se află mai multe lacuri sărate (foste ocne prăbu܈ite). Multe dintre ele au o concentra܊ie de sare de
260 grame / litru. Lacul Avram Iancu (fosta mină "Grosse Grabe", „Ocna Mare"), cu o adâncime de 132,5 m, este considerat cel mai adânc lac antropogen din ܊ară. Climatul temperat, aerul bogat în aerosoli, temperatura anuală aflată cu mult peste media din această parte a ܊ării ܈i recentele renovări ale ܈trandului, au adus din nou sta܊iunea la faima din trecut. Ocna Sibiului prezintă ܈i interes arheologic, aici fiind descoperite unelte din epoca bronzului (1900-800 î.Hr.), care sunt expuse la Muzeul Brukenthal din Sibiu< Ocna Sibiului are 16 lacuri pe locul minelor de sare surpate sau părăsite. Unul din aceste lacuri poartă numele: „Sf. Nepomuceni" („Ocna Sf. Nepomuk"), având 34 m adâncime ܈i 36 m perimetru bazal. Cupola masivului de sare de la Ocna Sibiului are forma unei elipse cu axa mare de 1,3 km si axa mică de 0,6 km. De܈i sarea de la Ocna Sibiului a constituit obiectul unor îndelungate exploatări miniere (din perioada romană, până în anul 1932), adâncimea masivului nu se cunoa܈te nici în prezent. Cu ocazia denumirii lacului Sf. Nepomuk, să cunoa܈tem ceva ܈i despre acest bărbat al istoriei ܈i al curajului dovedit în zile grele, când ܈i-a păstrat jurământul depus la hirotonisirea lui, precum ܈i credin܊a în Isus Hristos Mântuitorul.
Nepomuk este ܈i o mică localitate, în care s-a născut cel în discu܊ie, în Boemia (Cehoslovacia), despre care poate nu s-ar fi útiut nimic, niciodată, dacă, în anul 1320, nu s-ar fi născut aici, într-o familie de oameni înaintaĠi în vârstă, Ioan Nepomuk< De mic, acest Ioan se simĠea atras spre viaĠa de reculegere úi rugăciune. După ce a terminat studiile superioare la universitatea recent înfiinĠată de Carol al IV-lea, în Praga, a fost sfinĠit preot úi i s-a încredinĠat misiunea de predicator la catedrala oraúului. Locuitorii din Praga, îndeosebi studenĠii, sim܊eau că răsărea o lumină în mijlocul lor, de aceea, l-au înconjurat cu drag úi i-au ascultat cuvântul. I se oferi un scaun episcopal ܈i, de asemenea, úi alte posturi de mare însemnătate úi cu venituri substanĠiale, dar el
le refuză categoric; acceptă numai oficiul de administrator al operelor de binefacere, considerând că astfel va avea posibilitatea de a veni în ajutorul celor mulĠi úi lipsiĠi. Ioan nu se mulĠumi numai să împartă ajutoare materiale, să hrănească sufletele cu predicile úi apostolatul său, ci îúi oferi serviciile úi în apărarea drepturilor oamenilor simpli, în conflictele cu cei înstăriĠi úi sus-puúi. Această activitate trezeúte împotriva lui o ură bine ascunsă, dar neadormită, chiar úi în sufletul tânărului rege Venceslau. Venceslau se lasă pradă unei vieĠi dezordonate, călcând în picioare iubirea sinceră a soĠiei sale, Ioana, care trebuia să suporte o viaĠă de chin. Venceslau, ca orice soĠ necredincios, începe să o bănuiască pe soĠie de complicitate la acĠiuni organizate împotriva lui. Se adresează duhovnicului soĠiei úi-i cere, prin ademeniri úi linguúiri, să-i descopere destăinuirile din spovedanie ale Ioanei. Ioan, păstrându-úi calmul úi demnitatea, răspunde: „Non licet", „Nu este îngăduit". Regele recurge la ameninĠări, dar tot de atâtea ori primeúte acelaúi răspuns: „Non licet". Atunci, porunceúte să fie aruncat în carceră úi torturat; este întins pe scaunul de tortură, i se rup câteva coaste, membrele îi sunt arse cu torĠe aprinse. Ioan, Nepomuk, doar atât spunea: „Isuse” ! După un timp scapă de acolo, dar în ziua de 16 mai 1383, când Nepomuk trecea prin faĠa palatului regal, Venceslau l-a văzut úi a trimis să fie adus la dânsul. „Ori vorbeúti, ori vei muri chiar în noaptea aceasta", îi spuse Venceslau, în culmea mâniei. Ioan tăcu úi îl privi compătimitor. Împăratul porunci atunci: „LuaĠi-l din ochii mei úi aruncaĠi-l în râu". Călăii, dinainte pregătiĠi, pun mâna pe el úi, de pe podul ce leagă Praga Mică de Praga Mare, îl aruncă în apele Râului Moldava. Astfel se sfâr܈i o via܊ă care ܈tiuse să tacă, să păstreze o mărturisire. Statuia lui poate fi găsită pretutindeni, în centrele catolice, precum ܈i la intrarea în castelul Huniazilor de la Hunedoara, la capul podului, pe dreapta. Ioan mai zicea împăratului: „Dacă vrei să afli ce a
mărturisit împărăteasa, Ioana, întreabă-L pe Dumnezeu, că Lui i-a mărturisit. Eu am stat numai ca martor la această spovedanie, mie, direct, nu mi-a mărturisit nimic!” BISERICA „PENIEL”, OCNA SIBIULUI
Pe când locuiam în Sibiu, am observat că venea la adunare o familie ce nu era din biserica noastră. Chestionându-i, am aflat că sunt din Ocna Sibiului. Numele lor de familie era Avram. Am întrebat: „La Ocna ave܊i adunare?” „Nu, nu avem! Numai fata asta-i pocăită”, zise el, arătând spre nora lui, nevasta lui Viorel. Cu această ocazie am promis că o să-i vizitez, dar a trecut un timp bunicel până am reu܈it să o fac. Am fost primit în casa prietenului Avram Moldovan, care avea în familie o singură persoană credincioasă, nora sa. Aceasta fusese botezată cu ceva timp în urmă, la Cristian, unde mai aveau ceva rudenii pocăite. A doua oră am fost primit în casa feciorului, Viorel Moldovan, care avea casa la o casă distan܊ă de cea a tatălui său, Avram, Aici au început să se adune oamenii, unul câte unul. La prima evanghelizare s-au predat 12 persoane. Apoi am făcut vreo trei grupuri de misiune, în care l-am cuprins pe Vasile Barac, pe fratele lui, Mitu܊, pe Sile Ranca, pe Popescu Vasile ܈i Hozan. Tinerii aveau ܈i instrumente de cântat. Astfel am ajuns, la scurt timp, de am avut un botez de 11 persoane, între care a fost ܈i fratele Avram. Botezurile le făceam la „Catedrala Verde”, lângă Sibiel, în apa cu acela܈i nume. După acest botez, biserica a început să prindă contur ܈i să crească frumos. Între timp, a venit la băi un frate din
Cugir, pe nume PâcleЮan Ioan. El venea an de an, cam două săptămâni, apoi pleca acasă. El i-a îndemnat ܈i i-a sfătuit bine pe fra܊i să fie stăruitori, ܈i au venit la Sibiu de m-au chemat iară܈i la ei. Mă chemaseră în vederea solu܊ionării problemei cu locul în care să se adune ܈i, cu această ocazie am mutat adunarea în casa unei familii nou-botezată, Silvia Юi Vasile Oancea, ܈i l-am pus conducător pe Viorel Moldovan, care este ܈i azi. Cu vremea, ne-am pregătit de un alt botez în apă, cu 7 candida܊i. Între ei, era un frate ܈i so܊ia lui. În discu܊ia ce am avut-o cu ei, înainte de botez, pentru a vedea cu ce gânduri vor să se boteze, fratele mi-a povestit ce l-a determinat să facă acest pas. Lângă ei era un copila ܈de vreo 6 – 7 ani܈ori. Cam atât avusese fratele care-mi vorbea, când participase la botezul fratelui Avram, bunicul său. După botez era undeva pe mal cu al܊i copii, ܈i eu am mers direct la el, i-am pus mâna pe cap ܈i iam spus: „Copile drag! Isus te iubeЮte Юi vrea ca tu, când vei fi mare, să-i aduci cântări de laudă în mijlocul adunării”. „De atunci mi s-a întipărit în minte”, spunea copilul mai târziu ܈i o spune ܈i acum, „aceste cuvinte m-au înso܊it tot timpul. Am crescut mare ܈i cântam la nun܊i, în lume, cu acordeonul ܈i cu gura ܈i, de fiecare dată, auzeam mustrarea Domnului ܈i fiecare cuvânt al fratelui Hozan rostit atunci, acolo, pe malul apei. Mă întrebam mereu: Oare cui îi cânt eu? Acum nu mai pot trăi a܈a. Vreau să împlinesc acele cuvinte rostite de Domnul prin fratele Hozan. Spusele Domnului pentru mine. A܈a vin eu ܈i so܊ia mea cu toată sinceritatea să facem legământ cu Domnul ܈i Mântuitorul nostru Isus Hristos. Au trecut de atunci mai mul܊i ani ܈i, într-adevăr, mesajul Domnului rostit prin fratele Hozan s-a împlinit. Azi nu mai cânt lumii, ci cânt în adunare, Îl laud ܈i-L slăvesc pe Dumnezeu.”
Cu multă dăruire, talent, ܈i pasiune, dar ܈i înso܊it de smerenie în adunarea Domnului, Lucian ne-a adus multă bucurie, informa܊ii completate de diaconul Vasile Ranca, care a fost ordinat tot de fratele Hozan. În acea vreme la biserica de pe Lupeni aveam un frate casier, pe nume Vasile Popescu, bărbat bun ܈i credincios, dar care a început să aibă probleme în familie. Pe el îl însărcinasem să meargă regulat la Ocna, la adunare, dar, în prezent nu l-am mai găsit printre fra܊i. Starea de discordie familială sfărâmă inimi scumpe. Feri܊i-vă de astfel de stări. Trăi܊i în pace cu to܊i oamenii! Trăi܊i plini de mul܊umire, cum spune Psalmul 50 cu versetul 23: „Cine aduce mulаumiri ca jertfă, acela mă proslăveЮte, Юi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”. Celui ce trăie܈te în nemul܊umire, nicio jertfă, nicio rugăciune, nu-i este primită! Maleahi 2:13 spune asta: „Iată acum ce mai faceаi: acoperiаi cu lacrămi altarul Domnului, cu plânsete Юi gemete, aЮa încât El (Dumnezeu) nu mai caută la darurile de mâncare, Юi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre”. Cu vremea adunarea s-a mutat iară܈i sus pe deal, la Viorel. Între timp, după plecarea mea în Canada ܈i mult mai încoace, au venit ni܈te fra܊i din Dalas, SUA, iar ace܈tia, văzând necesitatea unui Lăca ܈de Rugăciune, au căutat ܈i au cumpărat un teren pe care au zidit o frumoasă ܈i spa܊ioasă casă pentru rugăciune. La demisol, tot ei poartă grija ܈i sponsorizează câte o masă pentru săraci, în special iarna. Astfel, fratele Dan James din Dalas vine anual la Ocna Sibiului, de܈i acum are 78 de ani. Domnul să-i dea ani mul܊i, cu sănătate ܈i cu bucuria mântuirii! Amin!
ǡ $ Un nepot de-al meu (spunea V. Ranca), a venit într-o zi la noi acasă. M-a luat de-o parte ܈i mi-a spus. – Unchiule, mi-a venit ordin de recrutare ܈i nu vreau să fac armata aici, în ܊ară. Vreau să trec în Iugoslavia, ܈i apoi mai departe. Dar sunt con܈tient că a face pasul acesta mare îi a܈a de primejdios încât nu-l pot face până nu am căpătat îndurare de la Domnul. El să mă sfătuiască ܈i să-mi dea aprobarea, iar apoi să mă binecuvânteze. A ܈vrea ca ܈i matale să te rogi pentru mine. De aceea am venit la dumneavoastră acum”. Apoi a continuat: „Acum plec la adunare în Sebe܈el, la fratele Hozan. Mă duc acolo cu cauza mea ܈i o pun în fa܊a Domnului ca să-mi răspundă El prin Duhul Sfânt”. „Bine Liviu. Dar când vii....? „Când viu înapoi…? Păi din gară nu mă duc acasă ci vin direct la matale să-аi spun vestea de la Domnul”. La întoarcere a venit ܈i mi-a spus cu bucurie că a avut o lucrare din partea Domnului, prin Hozan, care suna a܈a: „Tânărule, iată s-a deschis o portă de trecere pentru tine. Dar în vremea aceea Mă vei chema ca niciodată…” Lucrarea era mai lungă, dar am scris numai ce era esen܊ial. – Unchiule, cum să fac să-l chem „ca niciodată”? – Liviu, fii lini܈tit că rugăciunea aceea mare o vei face împins de o împrejurare. Situa܊ia în care vei fi va fi în a܈a fel încât te vei ruga ca niciodată. Mai târziu am aflat cum a fost, că, înainte de a trece Dunărea, acolo în munte a venit la ei un urs, mugind ܈i răcnind cu putere. Venea încet, dar de acum era foarte aproape de ei, tot mai aproape, tot mai aproape. Colegii lui Liviu, au vrut, de spaimă, să se urce în copaci. Dar Liviu a cunoscut momentul cerut de Domnul ܈i i-a îndemnat la rugăciune, s-au plecat cu to܊ii ܈i se rugau ca niciodată în via܊a lor, cerând Domnului protec܊ie.
–Într-adevăr, a܈a a fost rugăciunea încât Domnul a fost mul܊umit ܈i a poruncit ursului: „Destul”. Apoi ursul s-a pogorât jos în văile lui, a܈a, ca în Psalmul 107: 28-32. La fel îmi amintesc (eu, Hozan), spusa unui misionar indian care povestea cum a fost numit el Guru (în cartea cu titlul „Moartea unui Guru”, autor Rabi Maharaj). Povestea este o adevărată ܈i uimitoare istorie a unui om aflat în căutarea adevărului, o revela܊ie unică a luptei interioare a unui hindus educat în credin܊a zeilor din India. Într-o zi, acesta a plecat să se relaxeze printr-o pădure frumoasă. De deasupra unei stânci prăpăstioase a văzut cum, deodată, se descolăcea un ܈arpe foarte mare ܈i venea spre el. Atunci a început să cheme numele unor zei de-ai lor. ܇arpele nu se oprea ܈i se apropia tot mai tare. Îndată, i-a venit în minte că mama lui, pe când era mic, îl învă܊ase că, dacă ajunge vreodată în vreun pericol mare ܈i zeii lor (ai indienilor), nu-l ascultă, să-܈i aducă aminte că mai este unul, cu numele Isus. Să cheme atunci acest nume ܈i poate fi salvat. A܈a a ܈i făcut. În acel moment înfiorător, când moartea era la un pas de el, a strigat tare ܈i repetat: „Isus!! Isus!!...” ܇i a văzut cum ܈arpele lasă capul jos ܈i se întoarce de la el. Numele lui Isus Hristos Domnul, are mare putere, ܈i este de temut chiar ܈i pentru demoni. Glorie Lui! La fel scria Sundar Singh, că, în dragostea lui pentru Hristos, mergea mereu într-o pădure, departe de zgomotul lumii ܈i se ruga înfocat. Într-o noapte, a auzit pa܈i grei venind spre el din spate. ܇i-a întors capul ܈i a văzut că era un tigru foarte mare. El a pus degetul la gură ܈i a zis doar atât: „܈܈܇tt! Eu mă rog!!” S-a întors de la tigru ܈i s-a rugat ca mai înainte, privind spre cer. Tigrul s-a întors ܈i a plecat tot a܈a domol cum se apropiase, căci a Domnului este puterea în cer ܈i pe pământ! Glorie ܈i onoare Lui. Amin! Un băiat de lângă Râmnicul Vâlcea, baptist, a fost influen܊at citind acestă întâmplare. S-a dus ܈i el noaptea în pădure să se roage. La un moment dat, a auzit ceva. Era un câine mare, ciobănesc, care-l asista. A zbierat cât a putut, a sărit peste toate gardurile ܈i nu s-a mai oprit până acasa. Azi e păstor în Kitchener, la fra܊ii bapti܈ti, acest viteaz.
Cum au luat fiin܊ă Penticostalii în Bogatul Român - Sibiu În Bogatul Român era o biserică a fra܊ilor Cre܈tini după Evanghelie. Într-una din zile, un grup de fra܊i a început a se aduna pentru câte un ceas de rugăciune: odată în familia fra܊ilor Rotariu iar altădată peste drum, la fratele Voina. Primiseră, de pe la copiii lor din Sibiu, o casetă cu o predică în care vorbeam despre cum unii se bălăcesc în balta asta a lumii, de܈i sunt boteza܊i ܈i trimi܈i să lucreze ܈i să adune pentru Domnul ܈i pentru pocăin܊ă oameni, uitându-܈i de porunca primită. Pe tema asta am dat o pildă, un exemplu, pe un frate al meu care a fost trimis după sora mai mare, ca să vină cu vacile acasă. Era pe la orele 10 sau 11 ziua. Trebuia să ducem cânepa la Some܈, ca să fie pusă în apă, să se topească. A܈a se lucra cânepa. Dar fratele meu s-a înhăitat cu al܊i copii ܈i au făcut o
baltă mare pe Valea Caselor. Fiind o zi de toamnă dar cu un soare foarte puternic, ei s-au scăldat, uitând de sarcina primită.
Pe când se înserase de-a binelea, au venit vacile ܈i sora mea acasă. Dar unde era David? Nimeni nu îl văzuse. La Mărie n-ajunsese. Ea nu ܈tia nimic. Atunci când l-am găsit era plin de frig ܈i de frică, căci auzise toată zarva căutărilor noastre. S-a a܈ezat pe răzorul grădinii ܈i, ca după o baie de o jumătate de zi, a adormit bu܈tean. Eu ܈i ceilal܊i fra܊i ܈i surori, alergând în sus ܈i în jos, am dat peste el. Când l-am adus în curte tata a vrut să-l bată. Mama, în schimb, l-a luat ܈i l-a învelit cu ܈or܊ul ei ce-l avea la brâu ܈i nu l-a lăsat pe tata să-l bată. După această pildă am trecut în cele spirituale: mânia lui Dumnezeu voia să se răzbune pe fiecare din noi, căci noi to܊i, ca ܈i David, fratele meu, ne-am bălăcit în balta lumii acesteia, apoi am dormit chinui܊i de frica mor܊ii, cum scrie la Evrei2:15: „Юi să izbăvească pe toаi acei care prin frica morаii, erau supuЮi robiei toată viaаa lor”. Lumea toată doarme somnul mor܊ii. Numai îndurarea lui Dumnezeu face ca să ne găsească câte cineva care, vestindu-ne Cuvântul lui Dumnezeu, ne treze܈te, cu ajutorul Duhului Sfânt, ܈i astfel Isus ne ia în bra܊ele Sale ܈i ne învele܈te goliciunile noastre cu îndurarea Sa, mijlocind la Dumnezeu Tatăl să nu ne bată, să nu ne trimită în iad, pentru că de-acum suntem copiii Săi, înfia܊i prin Jertfa de la Golgota. ܇i multe alte cuvinte au fost rostite în predica respectivă de pe acea casetă, cuvinte pline de har care i-au mirat foarte mult pe ascultători, în special că fiorii Duhului Sfânt erau prezen܊i ܈i se sim܊eau cu fiecare cuvânt auzit de pe casetă. To܊i câ܊i erau prezen܊i ܈i ascultau erau cuprin܈i de ace܈ti fiori ܇i prin asta i-a cercetat Domnul ܈i au înfiin܊at o biserică Penticostală. Apoi au căutat să mă întâlnească ܈i am ܊inut legătura cu ei prin diferite coresponden܊e. Mai târziu, am fost de mai multe ori la ei, în Bogatul Român, căci după ce am sosit în Sibiu, am fost însărcinat ca păstor de sector ܈i mi-au căzut ܈i ei la împăr܊eală. Dar scânteia care a aprins aceste suflete a fost predica de pe respectiva casetă.
Din Sibiu am organizat evanghelizări ܈i am plătit un suplinitor care mergea câte o săptămână în fiecare biserică de pe sector. Odată, am mers cu un grup de fra܊i, între care ܈i fratele Cuibu ܈Cornel, cu acordeonul lui, ܈i am făcut o evanghelizare de stradă, după cum se poate vedea în fotografia alăturată. Eu la masă, Cornel Cuibus cu acordeonul în spate ܈i un frate tânăr cu chitara. Era 20 iulie 1994 Preamărit să fie Domnul Isus, Salvatorul sufletelor noastre!
èȂ Înfiin܊area Bisericii Penticostale din „Ludo܈ul” de Sibiu
Eram tânăr, cu vreo doi sau trei ani înainte de a merge în armată, când am primit o în܈tiin܊are cum că trebuie să mă duc într-o localitate cu numele LUDO܇, pentru că Domnul are de lucru cu mine acolo. Pe atunci locuiam în Turda. Într-una din zile, mergeam pe jos, spre cartierul Opri܈ani – Turda – la o familie, ܈i, când am ajuns în dreptul fabricii de por܊elan, m-a ajuns din spate un domn cu o bicicletă slabă, veche. Era obosit din cauza bicicletei ܈i s-a dat jos, salutându-mă. După vorbă, mi-am dat seama că nu era din partea locului. Am îndrăznit ܈i l-am întrebat: „Domnule, te rog ceva: eu ar trebui să mă duc într-o localitate cu numele LudoЮ. Nu cumva mă puteаi informa unde se găseЮte această aЮezare?”. Mai înainte îmi povestise, printre altele, că este profesor ܈i că e venit în Turda în schimb de experien܊ă. Mai avea câteva zile ܈i pleca acasă, deoarece locuia în Miercurea Sibiului. Omul, foarte binevoitor, mi-a explicat drumul într-acolo. Sâmbătă am ܈i luat autobuzul de Cluj – Sibiu ܈i am mers până
la Miercurea, de acolo la Apoldul de Jos ܈i am continuat spre Ludo܈. Am ajuns pe când se înnopta. Am străbătut satul, dar nu am întâlnit pe nimeni. La un moment dat, am auzit ni܈te glasuri de copii. În ܈an܊ul unei case, se jucau ni܈te feti܊e. Plin de bucurie, le-am salutat cu „bună seara”. Îndată s-a deschis porti܊a cur܊ii ܈i o femeie mi-a răspuns la salut. M-a întrebat cine sunt, de unde sunt, ce caut pe acolo. I-am dat explica܊iile cerute, iar la ultima i-am spus că eu vreau să predic ܈i să cânt cântări despre Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru. „Dar matale nu eЮti popă!”, a spus ea uimită. Atunci i-am răspuns că, de܈i nu sunt preot, pot să predic ܈i să cânt ܈i că am Noul Testament într-un buzunar al hainei, iar în celălalt buzunar, un caiet cu cântări, scrise cu mâna mea. Auzind acestea, m-a întrebat unde aveam să dorm în acea noapte ܈i dacă vreau să rămân la ei, pentru că ei tare îi plăcuseră cuvintele mele! A܈a am rămas la ei. După câteva minute a sosit bărbatul ei, l-am salutat ܈i am dat mâna. El a întrebat-o cine sunt, iar ea i-a răspuns că nici ea nu ܈tie prea bine. Atunci am început să-i spun cine ܈i de unde sunt ܈i ce vreau să fac la ei. Dar am continuat să-i rog, dacă vor ܈i dacă se poate, să adune ceva oameni, să facem o adunare sfântă. Femeia casei, Victoria, i-a zis bărbatului ei: „Măi Ananie, eu mă duc în sat!” Apoi se îndreptă spre mine ܈i-mi spunse că ea are multe familii prietene ܈i merge să-i cheme ܈i, poate că vor veni. A plecat ܈i, cam după un ceas, au sosit douăsprezece perechi (so܊i ܈i so܊ii). Cu ai casei ܈i cu mine eram 30 de suflete, o adunare frumu܈ică. Am făcut cuno܈tin܊ă, dând mâinile ܈i, după cuviin܊ă, mă înclinam în fa܊a fiecărui ins, cu respectul cuvenit, apoi le-am spus că eu vreau să facem o slujbă frumoasă, rugându-ne ܈i cântând, citind din Sfânta Evanghelie ܈i predicând Cuvântul Domnului.
Am ܈i început cu rugăciunea Tatăl Nostru. Apoi am cântat cântarea „Jos sub crucea lui Isus stau îngenunchiat / Iară gându-mi este dus, dincolo de ceruri sus la Domnul Isus [...]” Ultimul verset era a܈a: „Poate sigur că Юi eu L-aЮ fi răstignit / Dacă El prin harul Său, nu m-ar fi scăpat de cel rău Юi nelegiuit”. Cântarea era profundă, de jale, iar eu eram pătruns de harul Domnului ܈i de emo܊iile cuvântului dat prin Duhul Sfânt. Acum vedeam Cuvântul că Domnul are de lucrat cu mine în Ludo ܈împlinindu-se. Plângeam…܇i ascultătorii plângeau. Cântarea le intrase la inimă. Apoi le-am citit din Sfânta Evanghelie un cuvânt potrivit cu cântarea de mai înainte. To܊i mă ascultau cu multă aten܊ie. Am predicat până la ora unu noaptea. Deodată am fost întrerupt de o femeie mai scundă, dar vijelioasă, care a strigat: „Eu nu mai stau cu omul acesta, că, de aseară Юi până acum, n-a zis nimic despre Maria, Mama Domnului Isus. Plec!”. ܇i a plecat. M-a cuprins o triste܊e mare, dar mi-am revenit imediat, rugându-i pe ascultătorii mei să nu plece, pentru că eu mă duc după acea soră să o aduc înapoi, ca să ne rugăm de încheiere apoi să ne despăr܊im. „Cum o cheamă?” Am întrebat eu. ܇i bărbatul ei, care-i cuno܈tea firea, a răspuns: „Mărie”. Am ie܈it grabnic, dar de-abia am ajuns-o. Când am ajuns-o, am pus mâna pe umărul ei. S-a oprit brusc, uitându-se la mine întrebător, ܈i am zis: „Soră Mărie! Nu faci bine! Vină înapoi ca să ne rugăm cu toаii, cum am făcut Юi la început. AЮa se cade să ne rugăm Юi să mulаumim lui Dumnezeu, apoi să plecăm fiecare la ale noastre.” Ea î܈i puse mâinile pe ܈old ܈i zise: „Pe mine nu mă înЮeli! Numai aЮa vin înapoi, dacă (vorodi) vorbeЮti în limbi, că eu am auzit că pocăiаii ăЮtia (vorode) vorbesc în limbi noi.” „Soră Mărie!, eu nu pot Юti care din noi va vorbi în alte limbi. Vorbirea în alte limbi este un dar pe care Dumnezeu îl
dă cui vrea El; poate chiar matale să vorbeЮti în alte limbi, sau unul altul. Numai hai! Vino înapoi!” ܇i a venit… La intrare în casă se pro܊ăpe܈te cu amândouă mâinile de u܈orii u܈ii ܈i stă pe prag. Eu stăteam în spatele ei. ܇i începe: „Oameni buni! Să nu credeаi că omul acesta m-a prostit pe mine.” Cei din casă râdeau când ܈i-a făcut apari܊ia pe pragul intrării în camera unde eram aduna܊i. Ea a continuat, spunând că făcuse un târg cumine, zicând: „Numai aЮa vin înapoi dacă vorode în limbi, că eu am auzit că pocăiаii adevăraаi vorode în limbi. Acum voi vedea Юi eu, este el un pocăit adevărat sau nu? De aceea am venit înapoi. Pe mine nu mă înЮală el.” Era în jur de 50 de ani femeia (sora Mărie). Am trecut la masă ܈i plin de o teamă sfântă i-am îndemnat la rugăciune si cu to܊ii am îngenuncheat. Eu mă rugam ܈i plângeam, cu gândul ܈i, cu sufletul plin de fiori, îmi ziceam în mine: „Doamne! Cum să dau drumul la vorbirea în altă limbă? oamenii aceЮtia n-au auzit niciodată aЮa ceva; dacă se vor poticni Юi vor huli lucrarea Duhului Sfânt? Atunci eu voi răspunde de sufletele lor, Юi n-am să-i mai văd niciodată. Doamne, lucră Tu!” ܇i cum stăteam a܈a, frământat ܈i plângând, sim܊eam prezen܊a puterii Duhului Sfânt, dar nu voiam să dau drumul vorbirii în altă limbă. La un moment dat, i-am auzit pe cei ce mă înconjurau cu rugăciunile lor, că s-au unit cu to܊ii ܈i scandau ca la o arenă de fotbal, to܊i deodată: „Doamne, fă-l pe omul acesta să vorbească în limbi. Doamne, fă-l pe omul acesta să vorbească în limbi!. I-am auzit de vreo trei ori cum scandau ܈i, deodată, parcă m-a cuprins un somn adânc, a܈a că n-am mai ܈tiut nimic din câte s-a întâmplat. Numai când miam revenit, am rămas îngrozit ܈i speriat că am auzit cum ܊iuiau blidele care împodobeau pere܊ii camerei în care ne rugam. (A܈a era în casele bătrâne܈ti. Se puneau ni܈te farfurii lucrate special pentru podoaba camerei; iar femeile ܊eseau ܈tergare înflorate ܈i le făceau ca pe acordeon, sus, în spatele lor, iar
apoi, de la farfurii în jos, le desfăceau, ca să li se vadă modelul minunat). Atunci mi-am dat seama că eu vorbeam în alte limbi a܈a de tare, cum nu cred că mi s-a întâmplat vreodată. Imediat am strigat tare, că a܈a-mi era obi܈nuită vocea de acum: „Amin!” ܇i ne-am ridicat de pe genunchi. Fără niciun cuvânt, fără să se mai uite unul la altul, fără să mai dea mâinile unul cu celalalt, au ie܈it unul câte unul afară. Era ora 2 noaptea. De܈i aveam un sim܊ământ de pace adâncă în suflet, am rămas zguduit de cele întâmplate, plângând la gândul că pe ace܈ti oameni, care îmi păruseră a܈a de scumpi, i-am pierdut ܈i n-o să-i mai văd vreodată. Dar n-a fost a܈a. La ie܈irea în stradă, ei s-au sfătuit ca diminea܊ă să se scoale mai devreme, să hrănească ܈i să adape vitele, să lase totul în ordine ܈i să se întoarcă înapoi, până nu mergeau preotul ܈i oamenii la slujba de la biserică, ca nu cumva să fie văzu܊i ܈i să aibă probleme cu preotul satului. ܇i-au pregătit totul pe acasă în a܈a fel, încât la ora opt to܊i au fost gata cu treburile din gospodărie, iar la 8 ܈i jumătate au fost prezen܊i to܊i cei 24 din seara precedentă. Eu îi a܈teptam cu îmbră܊i܈ări ܈i cu sărutări sfinte, pe bărba܊i, iar în fa܊a femeilor cu mâna întinsă, în semn de respect pentru ele, plecam capul ܈i chiar trupul, lăsînd să se vadă o înclinare, un fel de plecăciune, după cum se cuvine a respecta ܈i a da cinste femeii. Am început al doilea program, dar de această dată fără teamă ܈i cu un curaj ܈i o râvnă plină de încredere că Dumnezeu pe ace܈ti oameni mi-i dăduse ca rod în Domnul. Învă܊ându-i, postind cu ei, rugându-mă pentru nevoile lor, leam văzut, în scurt timp, dorin܊a să primească ܈i ei Darul Duhului Sfânt. ܇i l-au primit. După circa 3 sau 5 luni, to܊i au fost boteza܊i în apă ܈i a܈a a luat fiin܊ă biserica penticostală din Ludo܈ul de Sibiu. Aceasta, de܈i e mai firavă, dăinuie܈te până azi. Preamărit să fie Tatăl, Fiul ܈i Duhul Sfânt. AMIN ! ܇I LUI DUMNEZEU SLAVĂ !
g În ܇eica Mare - Sibiu, apar Penticostalii. Îmi amintesc cu plăcere de succesele misionare pe care le făceam în toată vremea. Acum vreau să scriu despre cum a luat fiin܊ă biserica din ܇eica Mare Jude܊ul Sibiu. ܇i ca să fie cât mai bine întocmită această scriere care va rămâne ca document pentru posteritate am dat telefoane la fra܊ii: Cristi Talpă din Sibiu ܈i la Nelu Andrici care locuie܈te în ܇eica Mare ܈i păstore܈te biserica din loc. Dar dumnealor nu mi-au dat alte informa܊ii. Atunci am căutat să mă folosesc de cele ce mi le dictează – Memoria Involuntară –, ܈i de unele notări din cartea „Amintiri din ܉ară” volumul 2”, la paginile 151-155. Căci la aceasta nimeni nu a obiectat nici că a ܈fi ܊inut bine în mintea mea evenimentele, nici că am gre܈it în expunerea lor. Doar fratele Beni Poplăceanu (pastorul baptist) a comentat că am scris ultima frază al acestui scurt istoric astfel: „Andrici a înfiinаat o misiune Юi, în prezent, toată proprietatea baptistă este în mâinile lui, Юi fraаii se adună împreună în localul bisericii baptiste”. Potrivit acestui înscris, m-a acuzat că a ܈fi încurajat pe Nelu Andrici să treacă, în „Foia Funduară”(Cartea funciară), proprietatea fra܊ilor bapti܈ti pe numele lui. N-am ܈tiut ce să răspund, că nu eram informat deloc la ora când am fost incriminat în această afacere. Acum, azi 12 a IX-a 2013 am fost informat. Care este adevărul? Fra܊ii din conducerea baptistă au decis să vândă o casă numită „Parohială”, care era aproape, chiar lângă biserica baptistă. Nelu Andrici aflând asta, a făcut târgul cu cei din conducere ܈i a cumpărat casa pe numele lui, aceasta fiind potrivită cu puterea lui de cumpărare. După câ܊iva ani buni (cred că ܈apte la număr), au cerut-o înapoi, umilindu-l pe Andrici.
Acesta a dat-o înapoi cu cât o cumpărase, de܈i pre܊urile crescuseră enorm. Acest conflict a despăr܊it iară܈i bisericile. Penticostalii au găsit un alt loc unde se adună. Oricum, divergen܊a aceasta s-a încheiat după spusele lui Andrici. Să revenim la interesul nostru de a arăta cum a luat fiin܊ă biserica Penticostală din localitatea ܇eica Mare, Jud. Sibiu. Pe când locuiam în Sibiu ܈i ocupam slujba de păstor a bisericii Nr.2 Lupeni 53, am mers să vizitez satele din împrejurimi, sate pe care le aveam, de altfel, în gestiune. Astfel am mers ܈i în ܇eica Mare. Acolo aveam câ܊iva fra܊i: Iosif Lazăr ܈i Remus Stoica. Cele două familii mergeau la Loamne ܈la adunare, pentru că acolo adunarea era penticostală ܈i ei se sim܊eau bine acolo. Diaconul ܇cheau le împăr܊ea ܈i Cina Domnului. Erau cam de aceea܈i etate (to܊i ace܈tia trăiesc ܈i azi, având peste 90 de ani fiecare). Ajungând la fratele Iosif Lazăr din ܇eica Mare, l-am găsit lucrând cu feciorul său. Aveau un atelier de confec܊ionat butoaie ܈i vase de lemn de toate tipurile. Atelierul era dotat cu aparate de sudură electrice ܈i autogene ܈i ma܈ini de tâmplărie. Fratele Iosif avea o gospodărie frumoasă unde găseai de toate: atelaje pentru agricultura, vaci cu lapte ܈i altele. Ei coborâseră cu ani în urmă din vârful Apusenilor ܈i erau tare pricepu܊i. Am stat la masă cu bătrânul Iosif ܈i l-am întrebat despre situa܊ia pocăin܊ei la ei ܈i dacă mai vin oamenii la pocăin܊ă sau nu. El mi-a explicat cum stă situa܊ia, că sunt divergen܊e între ei ܈i fra܊ii bapti܈ti, că la biserică nu s-a mai adăugat niciun membru nou ܈i că despre penticostali nu ܈tie, pentru că ei merg la Loamne܈. Atunci l-am întrebat cum ar fi dacă ar exista un loc de adunare: s-ar pocăi oamenii? Fratele Iosif avea rezerve în privin܊a aceasta, pentru că oamenii din ܇eica erau mândri ܈i nu le puteai spune de pocăin܊ă. Era primăvara. Eu l-am întrebat: ,,Oare există un om aЮa de fără minte, să hrănească sute de oi Юi primăvara să nu aibă nici-un
miel?” El mi-a spus: „Oamenii cam Юtiu de toamna care din oile turmei vor face miei în primăvară. Iar despre care Юtiu cu siguranаă că nu vor avea, nu le bagă pe iernare numai ca să le hrănească degeaba”. „Ei vezi, frate Iosif? Dar Dumnezeu, care i-a săturat pe oamenii aceЮti?! Crezi că nu va asculta niciunul de vocea Evangheliei, care-i cheamă? Crezi că nimeni nu se va pocăi?” El rămase tare pe pozi܊ia lui ܈i în a lui părere, că, din localitatea aceasta, orice a făcut el, nimeni nu a vrut să îl asculte, când le-a explicat Cuvântul. „Frate, mie îmi trebuie doar un loc liber unde să ne strângem, că oamenii vin cu siguranаă!” Atunci el mi-a spus că are o casă mare, lângă ܈oseaua principală, pe care o cumpărase de la o familie de sa܈i care au emigrat în Germania. ܇i casa stătea acolo, goală. Ne-am dus împreună să vedem casa, care nu era departe. Ajun܈i la fa܊a locului, mi-a arătat bucătăriile din dreapta cur܊ii unde mi-a spus că ne lasă să facem adunare. Era un spa܊iu de vreo patruzeci de metri pătra܊i. Aveau două ferestre la stradă ܈i erau podite cu scândură, lucru frumos, săsesc. Casa din stânga cur܊ii, era mult mai mare ܈i l-am întrebat de ce nu ne lasă să ne adunăm acolo, că acolo încăpea o întreaga adunare. ܇i l-am convins, de܈i el nu credea că voi reu܈i să umplu vreodată acele camere de jos. A܈a că, trei sau patru zile s-a ܊inut jos adunarea. I-am spus că am experien܊ă în înfiin܊area de biserici ܈i că, într-o săptămână trebuie să iasă o biserică. Nu m-a luat în serios. Iar eu am plecat la Sibiu. Am ajuns acasă vinerea, iar duminică, la biserică am făcut o provocare (era în primăvara anului 1994, mai precis pe data de 12 martie): la terminarea serviciului divin i-am solicitat pe fra܊ii mai tineri, cerându-le să facă misiune. S-au găsit câ܊iva. Atunci am ales dintre ei pe doi (de care îmi mai amintesc): Nelu Andrici ܈i Cristi Talpă, cu nevestele lor. Ei s-au arătat gata de misiune Pe fra܊ii devota܊i pentru misiune, i-am asigurat că-i vom sprijini înaintea Domnului cu rugăciunile noastre. În fruntea
echipei era fratele Cristi Talpă. La plecare le-am spus a܈teptările mele: „Fraаilor numai dacă puteаi face pe nebunii pentru Hristos, numai aЮa veаi avea izbândă. Primiаi aici banii necesari pentru trai. Luaаi cu voi Юi acordeonul Юi chitara (singurele instrumente ce le aveam la îndemână) Diminea܊ă trebuie să pleca܊i. Ve܊i locui în casa fratelui Iosif, acolo ave܊i totul pregătit. În fiecare zi să vă scula܊i la ora 6, să deschide܊i geamurile dinspre stradă ܈i cânta܊i un ceas. În acest timp vin oamenii la prăvălie, sau cu laptele la lăptărie, ori după pâine sau alimente, ܈i to܊i se vor întreba ce face܊i voi acolo. De poli܊ie nu vă fie frică,pentru că ei sunt deja anun܊a܊i de venitea voastră; totu܈i, va trebui să vă prezenta܊i, ca să vă cunoască. După ceasul de cântare ܈i după o rugăciune, tot cu geamurile deschise, închide܊i-le ܈i vă ve܊i putea face necesarul dimine܊ii. Pe la orele 9, 10 să ie܈i܊i pe străzi. Să nu intra܊i la nimeni în curte, numai când vede܊i că sunt ܈i bărbatul ܈i femeia acasă ܈i numai când vă cheamă insistent. Încolo, să le vorbi܊i de planul nostru ܈i să invita܊i pe oricine întâlni܊i, spunându-le că, în fiecare zi din această săptămână, pe când se lasă amurgul serii, se va ܊inea un serviciu de rugăciune ܈i cântare ܈i câte o predică despre cum a suferit Domnul Isus pentru ca să ne mântuiască pe noi. Asta să le spune܊i tuturor celor pe care-i întâlni܊i. Iar seara să-i întâmpina܊i cu zâmbet ܈i bucurie, salutându respectuos pe oricine vă va vizita adunarea. Să le mai spune܊i oamenilor că, pe sâmbătă, va veni ܈i pastorul vostru de le Sibiu, Hozan, care se va ruga pentru nevoile ܈i boalele lor”. Când a sosit sâmbătă seara, m-am prezentat ܈i eu. Ce să vede܊i? Camerele de la casa mare erau pline cu oameni fiind mult mai mul܈i decât ar fi intrat în bucătăriile oferite de fratele Iosif în discu܊iile noastre de la prima întâlnire. Acelea ar fi fost total neîncăpătoare. A fost un rod bogat. Mul܊i din cei prezen܊i au ajuns să încheie legământul cu Domnul Isus Hristos prin botezul în apă, iar unii din ei au primit ܈i botezul cu Duhul Sfânt. Conducerea adunării baptiste, împreună cu un pastor baptist de sector au cerut ca fra܊ii să se mute ܈i să facă adunările, pe viitor, în biserica lor. A܈a a fost o vreme, apoi sa hotărât din nou ca fiecare adunare să-܈i desfă܈oare serviciile separat, în loca܊ii separate.
ǡ iǦ$$ Comuna Chiuza apare în documentele vremilor apuse, pentru prima dată, în anul 1292, sub numele Mitteldorf, semn al prezen܊ei în sat, în acea vreme, a sa܈ilor. În acea perioadă î܈i continuă existen܊a ܈i satele române܈ti Chiuza, Piatra ܈i Săsarm, hotarul lor fiind la început unul nedespăr܊it, familiile a܈ezate aici formând cătune, cu Chiuza în mijloc. Conform unui document, hotarele lor au fost despăr܊ite abia în 1596 prin borne a܈ezate între actualele sate Chiuza, Piatra, Săsarm ܈i Dumbrăvi܊a. Acestea au fost a܈ezate de către o comisie condusă de un comisar trimis la fa܊a locului la cererea proprietarului ce avea corpul de mo܈ie „Chiuza”, nedefalcat până atunci de celelalte hotare printr-o delimitare precisă. Primul preot catolic de pe aceste meleaguri a fost amintit în 1334, cu ocazia strângerii zeciuielii pentru Episcopia de Oradea. Piatra, Bistri܊a-Năsăud. Piatra este un sat din comuna Chiuza, jude܊ul Bistri܊aNăsăud, Transilvania, România, fiind un sat istoric. În statistica Românilor ardeleni din 1760-1762, în Piatra apare eviden܊a a 58 de familii, ܈i 3 preo܊i la o singură biserică ortodoxă. În prezent, satul Piatra mai are ܈i o biserică penticostală cu doi oameni ordina܊i în slujbe de deservire a comunită܊ii, care are un apreciat număr de membri majori ܈i copiii. Nădejde bună de viitor!
Atestare documentară Numele satului Piatra a fost men܊ionat pentru prima dată în 1418 în diploma Vwfark. Numele localită܊ii s-a schimbat odată cu trecerea timpului, astfel: 1485- Kewfarka, 1733-b KĘfsrka, 1913- KĘfarka. În toate timpurile când puterea administrativă teritorială era românească se numea „Piatra” ܈i, în 1750, tot Piatra este notată în documente.
Aici am fost pentru prima dată în anul 1966 sau 1967. Am venit de la Turda cu Gârbovan Traian ܈i încă un frate, mari misionari. Am căzut (cum se zice) pe capul fra܊ilor Gavrila ܈Gavrilă ܈i Nazarica. Erau oameni săraci ܈i cu copiii mici. Nu de mult era pătrunsă credin܊a penticostală în sat prin fratele Ioan Hitica܈, care venea de la Căian pe jos. El predica, iar fata lui Susana (Sana) cânta frumos ܈i erau înso܊i܊i de Domnul ܈i cu alte daruri. Cu vremea, sora Sana s-a căsătorit cu feciorul unei familii, tot Găvrila ܈pe nume, Găvrila ܈Ioan. Ace܈tia aveau casa cum intri în sat dinspre Salva, prima casă pe partea dreaptă. Aici, în această casă se ܊ineau ܈i adunările. Nu aveau Autoriza܊ie de Func܊ionare. Ei au avut, ca ܈i familia Găvrila ܈care aveau casa mai la mijlocul satului, pe partea dinspre Chiuza, mai mul܊i copii. În 1961, pe data de 15 februarie, iar le-am făcut o vizită, fiind înso܊it, de această dată, de fratele Lazăr, frate din Sebe܈el (nepot al viitoarei mele nevestei , Maria Zemora) Aici ne-a apucat acea eclipsă totală de soare, care după părerea speciali܈tilor a fost cea mai puternică eclipsă care fusese de la moartea Mântuitorului nostru Isus Hristos, până atunci. În܊elep܊ii veacului spuneau că nu se poate să fie o eclipsă totală de o durată a܈a întinsă, cum apare în Evanghelie: „De la ceasul al Юaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată аara” (Matei 27:45). Dar, iată că acum au văzut-o ܈i ei ܈i noi ea venind peste toată Europa ܈i arătându-se ܈i mai tare peste Rusia. Îndată, după ce ne-am lini܈tit ܈i noi, s-au lini܈tit ܈i animalele ܈i păsările, căci toate scoteau, care mai de care,
zgomote înfiorătoare ܈i văicăreli urâte. Nici noi nu eram mai breji, căci Împăratul Spaimelor trecea prin România. De aici, de la Piatra, după acest eveniment cutremurător, gândul meu s-a reîntors la viitoarea mea nevastă, care, pe atunci, nu ܈tia nimic despre inten܊iile mele. Dar am anun܊at-o de dorin܊a mea, printr-o carte po܈tală ce avea pe ea o poză cu Dunărea la Cazane. Pe aceasta am scris că de܈i ace܈ti mun܊i despăr܊i܊i de apa Dunării nu se pot uni, pentru noi va veniîn curând vremea când vom fi una. Îmi amintesc cum Duhul Sfânt făcea ܈i aici câte-un semn pentru cre܈terea ܈i înmul܊irea bisericii. La o rugăciune, a venit un tânăr bolnav grav cu plămânii. ܇i-a cerut permisiune din Sanatoriu, unde era el internat, căci auzise că ajung în duminica respectivă la fra܊ii din Piatra ܈i a venit ܈i el. În timpul rugăciunii, am mers ܈i am pus mâna pe el ܈i i-am spus: „ Astăzi Domnul te vindecă de boala ta te plămâni …” Nu era localnic, iar fra܊ii nu-l cuno܈teau. La urmă, el ne-a povestit toată situa܊ia lui. A fost o pricină de bucurie ܈i de întărire a credin܊ei pentru to܊i cei prezen܊i. Cu o altă ocazie a venit o femeie ce se ocupa de lucruri oculte. Fra܊ii o ܈tiau ܈i erau curio܈i să vadă dacă Duhul Sfânt o va descoperi. ܇i au văzut, în momentul în care Duhul Sfânt i-a vorbit, îndemnând £è Ȃ o la pocăin܊ă. Aproape fiecare, cu multe lacrimi, venea ܈i mă rugam pentru to܊i, în parte. Iar Domnul Isus, prin Duhul Sfânt, le descoperea tainele inimilor lor. Slăvit să fie Domnul!
Mai târziu, am fost din nou la Piatra ܈i i-am sfătuit pe fra܊i să întocmească o scrisoare, care să cuprindă multe spuse de-ale pre܈edintelui Ceau܈escu, privind la Libertatea de Credin܊ă din România, ܈i unele articole din Constitu܊ia ܊ării. Le-am spus că a܈a am deschis ܈i a܈a au primit Autoriza܊ii mai multe Bisericii prin ܊ară. Timpul a trecut, copiii au crescut mari, unii au plecat prin Apus pentru un trai mai bun, al܊ii au rămas să trudească, să facă traiul bun la ei acasă, să lupte pentru mântuirea altor suflete. Cu astfel de oameni ܈i aici, la Piatra, a ajuns să se facă un frumos Loca ܈pentru Domnul. Fratele Găvrila ܈Iosif, feciorul Sanei ܈i al lui Ioan Găvrila ܈format o frumoasă familie împreună cu fata lui Nazarica ܈i Gavrilă Găvrila( ܈Aurelia). ܇i- au zidit o casă. Apoi, în aceea܈i curte, au zidit un frumos Cort al întâlnirii cu Dumnezeu. Apoi, în mijlocul biserici, este ordinat ca lucrător fratele Găvrila ܈Iosif, care lucrează pe o largă zonă. Domnul să-l ܊ină cu mâna Sa, pe el, familia lui ܈i biserica.. Prea Mărit să fie Domnul pentru toate amintirile plăcute, din prezen܊a Duhului Sfânt!
ǡ ì$$ Comuna Nimigea este situată în partea de Vest a judeĠului BistriĠa Năsăud. SuprafaĠa: intravilan:118 ha, extravilan: 9717,81 ha. Relief zonă de deal Resurse naturale:material lemnos, sare, balastru ReĠeaua hidrografică: râul Someúul Mare, Valea ğibleúului. Flora: păduri de foioase, păúuni. Fauna: porci mistreĠi, capre sălbatice, iepuri AtracĠii turistice: Poiana Narciselor Mogoúeni POPULAğIA: 5772, din care 3020 femei úi 2752 bărbati Structura populaĠiei pe confesiuni:
ORTODOC܇I 4514 , CATOLICI 15, BAPTIùTI 521, PENTICOSTALI 309, ALTE RELIGII 88. Structura populaĠiei pe etnii: Români 4452, Maghiari 882, Rromi 432, Germani 4 Aici nu era biserică penticostală în timpul tinere܊ii mele, când eram misionar prin acele ܊inuturi. În timpul unei strângeri în biserica penticostală de la Cociu, am strigat: „Cine merge să evanghelizeze comuna Nimigia ?” Pe loc, a ܊â܈nit printre fra܊i, venind cu obrajii îmbujora܊i tânărul Costel Găvrila܈, spunând: „Eu vreau să merg!” A trecut un timp mai lung până la maturizarea lui Costel, dar atunci, aducându-܈i aminte de juruin܊a lui, a îndrăznit ܈i a mers în Nimigia. Azi este construită o biserică pe proprietatea unui frate binevoitor, care a dat jumătate din curtea casei lui pentru Domnul ܈i pentru Biserica Sa. Am fost ܈i eu de două ori acolo ܈i ne-am bucurat cu fra܊ii. Slăvit să fie Domnul, Dumnezeul nostru! Amin!
è i$$ (܇i încă alte localită܊i)…. Numele localită܊ii Mire ܈vine de la cuvântul maghiar „Nyres”, care înseamnă mestecăni܈, (pădure de mesteacăn), ceea ce ne duce cu gândul la faptul că localitatea s-a întemeiat prin defri܈area unei păduri. A܈ezarea este atestată documentar în 1440, numele fiind legat de posesiunile de care depindea Chiuza. La 1703 erau 4 familii de iobagi ܈i 11 de jeleri (oameni care nu aveau statut de iobag, dar care erau foarte săraci ܈i munceau pe mo܈iile nobililor), 15 sesii (denumire dată în Evul Mediu, în Transilvania, unor ܊ărani care aveau pământ luat cu arendă de la boierii feudali ܈i pe care puteau să-l lase copiilor lor). Mai târziu au fost găsite pustii aceste pământuri.
În 1720 erau 185 de locuitori. Iar În 1891 erau 218 români greco-catolici, 6 ortodoc܈i ܈i 3 izraeli܊i (evrei). Deci 227 de to܊i Numărul popula܊iei a scăzut iar, în 1900 erau 220. Mire ܈este o localitate ce apar܊ine de comuna Chiuza, în jud. Bistri܊a Năsăud. Cum mergi spre Salva, pe valea Some܈ului, ajungi în satul Piatra ܈i, pe partea stângă este indicatorul de Mire܈. Pe un drum anevoios, spălat de ape, urci un deal abrupt, iar, din vârful dealului, când începi a coborî pe partea cealaltă a dealului, se vede deja satul Mire܈. Localnicii sunt oameni gospodari, frumo܈i la chip, pricepu܊i în pomicultură, în cre܈terea animalelor ܈i în cultivarea cerealelor. Cândva, prin anii 1950, a pătruns prima dată credin܊a penticostală. La scurtă vreme, gruparea număra 28 de membri. Cu timpul, datorită persecu܊iilor, ca peste tot în România, în sat a mai rămas o singură soră penticostală. Restul au plecat la ora܈e, iar al܊ii s-au stins din via܊ă. Cu acestea, ܈i flacăra credin܊ei s-a stins la Mire܈, iar sătenii au rămas în întregime Ortodoc܈i. Oamenii din al doilea leat, genera܊ia care s-a născut, nu ܈tia nimic despre pocăi܊ii de la ei din sat. Nimeni nu mai vorbea despre pocăin܊ă. În timpul acesta, trecea prin zonă misionarul Vasile Hozan, prin care Domnul aducea mult foc în sufletele oamenilor ܈i multă râvnă în tinerii credincio܈i. La evanghelizările ce aveau loc în localită܊ile din împrejurimi, el îi îndemna mereu pe tineri să iasă la lucru, ܈i să vestească Evanghelia în satele unde nu erau pocăi܊i. El striga: „Cine vrea să meargă în satele din împrejurimi să ducă vestea bună a Evangheliei? Nu-i nimeni? ” În adunarea din Cociu, a făcut aceea܈i strigare, după ce mul܊i au ie܈it în fa܊ă pentru rugăciune, strigarea a avut ecou în tânărul Costel Găvrila܈, feciorul familiei Nazarica ܈i Gavrilă Gavrila ܈din satul Piatra care era buni prieteni cu fratele Hozan. A ie܈it în fa܊ă a îngenuncheat ܈i fratele Vasile Hozan sa rugat pentru el cu punerea mâinilor , ca să aibă succes în
vestirea evangheliei. Strigarea de data asta era învederată ܈i îndreptată spre localitatea Nimigea („cine merge în Nimigea”). Anii au trecut. Tânărul Costel s-a maturizat ܈i ܈i-a adus aminte de angajamentul ܈i de rugăciunea de atunci, inima lui a fost din nou înflăcărată de zelul evangheliei lui Isus. În scrut timp au răsărit ca firele de iarbă cei hotărâ܊i de Domnul pentru mântuire în Nimigea. Azi este o adunare numeroasă, cu o casă de rugăciune mare ܈i frumoasă. De fapt sunt chiar trei adunări în Nimigea. Acel Costel a fost motivat să continue misiunea ܈i în alte localită܊i. ܇i pentru că drumul spre Mire ܈începe de la drumul mare, prin spatele casei părin܊ilor lui, a trecut dealul în Mire܈. Mergea săptămânal ܈i-a avut o recoltă de 7 suflete, care au primit botezul. Mai târziu s-a mutat în Beclean, unde a devenit Pastorul unei mari biserici, iar lucrarea la Mire ܈s-a încetinit. În timpul acela, cred eu, prin anul 2000, am vizitat din nou Piatra. Acum era ie܈it în ogorul evangheliei Iosif Gavrila܈, care continua vestirea cuvântului prin familii ܈i grupări. Prin anul 2003, când eram din nou pe acele meleaguri, fratele Iosif îmi zise „ Frate Hozan, vino să vezi unde muncesc Юi unde mă zbat Юi eu de-a duce la oameni Evanghelia. Vino, să mergem într-o seară la MireЮ”. Am găsit atunci o familie care avea o stare bună în sat. La ei am fost găzdui܊i ܈i-am închiriat căminul cultural din sat. Dar numai după ora 9 seara au venit oamenii, că nu voiau să îi vadă preotul satului. La încheierea serviciului nostru, ca nicăieri în alt loc, to܊i ascultătorii s-au aliniat ܈i au dorit să mă rog pentru ei: bărba܊i, femei, fete, feciori, până ܈i copila܈i mai mărun܊ei. După care, au făcut un coridor, aranjându-se pe două rânduri ܈i eu a trebuit să trec printre ei, dând mâna cu fiecare. Iar ei, cu mic cu mare, mă sărutau cu lacrimi în ochii, zicându-mi :
„ Când mai veniаi pe la noi?”. Am văzut cum Cuvântul Domnului a atins multe suflete. Preotul, care nu ܈tia nimic din ce s-a petrecut în acea seară, s-a culcat lini܈tit. În somnul lui din acea noapte, un vis i-a frământat mintea. El a visat că tot satul a fost la pocăi܊i ܈i vor să se pocăiască. A doua zi, a început a umbla prin sat, prin case, spunându-le oamenilor visul său. Unii, râzând, i-au povestit că da, au fost foarte mul܊i la cămin, aseară, că a fost un misionar care a vorbit tare frumos despre Domnul Isus. Preotul a implementat pe data o idee: „ Oameni buni! dacă eu nu pot să fac tot ce doriаi, haideаi să facem aici o mănăstire Юi să aducem aici călugări sau călugăriаe Юi atunci mai completează ei cu rugăciunile lor slujbele din biserică; Nu vă mai pocăiаi!” În misiunile mele din ܊ară, la data respectivă, îl aveam ca ܈ofer pe acest scump frate, Iosif Gavrila܈, care mi-a mărturisit, la prima întâlnire, cele auzite de la Mire܈. Iosif era stăruitor în problemele de-acolo. L-am încurajat să facă tot ce poate ܈i să cumpere un loc, ܈i să se apuce de treabă, să facă o casă în satul Mire܈, pentru biserică. A܈a a ܈i făcut fratele Iosif, având ܈i încuviin܊area de la Domnul, prin grai profetic. A cumpărat un loc de casă, unde era o grămadă de moloz din dărâmarea altei case. Se vedea bine că în casa respectivă fusese un cuptor de dormit, ca la moldoveni, dar acum numai hornul pentru fum era ceva mai înalt decât molozul. Pe când cură܊eau terenul de moloz, au ajuns la o bârna groasă, din inimă de stejar, care era talpa sau funda܊ia casei dărâmate. Căci a܈a zideau, pe vremuri, oamenii săraci casele, fără funda܊ii. Ajungând aici cu ܈an܊ul pentru noua funda܊ie au dat bârnă de stejar la o parte. Mirare mare! Sub ea, bine protejate, erau caiete de cântări, scrise de mână, ce datau din anul 1950-1952.
Aceasta descoperire a umplut inima tuturora de o mare bucurie, mai ales pe cea a fratelui Iosif Gavrila܈. Niciunul din sătenii de-acum nu mai ܈tia ca aici, cândva, au fost adunare de pocăi܊i. Dar Iosif ܈tia ceva, pentru că bătrânii din acea casă se mutaseră la ei în Piatra, cu mul܊i ani în urmă, a auzit ܈i fratele Costel Gavrila ܈din Beclean ܈i a povestit la Bistri܊a, într-o adunare cu fra܊ii, povestea de la Mire܈. Vasilică Moldovan, un bătrân, tatăl cântăre܊ului Nicu Wagner din Germania, a întrebat în ce loc se construia casa. Costel i-a spus locul. Bătrânul Moldovan, L-a preamărit pe Dumnezeu, spunând că în casa acea a locuit o familie plină de Duhul Sfânt, care trăia în posturi ܈i rugăciuni. În casa aceea se făceau stăruin܊e ܈i, el personal, acolo a primit botezul cu Duhul Sfânt ܈i darul vorbirii în limbi străine. Fratele a mai spus: „Prin anul 1950-1951 a fost o prorocie despre Mire܈ ܈i despre casa aceea. Prorocia era a܈a: „Peste ani, în scurgerea vremii, din locul acesta va străluci un far Юi străjerii Mei vor vesti Evanghelia din acest loc cu mare putere”. Casa s-a finalizat în 2004. A doua zi de Rusalii, s-a ܊inut ceremonia de sfin܊ire a casei, urmată de o săptămână de evangelizare, la care a luat parte si fratele Vasilica Moldovan, repetând pentru cei prezen܊i mărturisirea ܈i prorocia despre acel loc ܈i cum Dumnezeu veghează asupra Cuvântului său ܈i îl împline܈te la vreme.
B è Cum a fost începutul Bisericii din Mice܈ti, lângă Alba Iulia Mice܈ti avea mai demult numele maghiar „ChiЮfalău”, iar în germană „Kleindörfel”, „Dörflein”. Este o localitate în jude܊ul Alba, Transilvania, România, apar܊inând administrativ de ora܈ul Alba Iulia. După mutarea mea la Sibiu, într-una din zile, m-am pomenit cu Fratele Alexandru (Sandu) Palaghie. A început să se plângă de unele neajunsuri. Era deranjat de faptul că cei din conducerea bisericii din Alba Iulia, de܈i era ܈i el în comitetul Bisericii, nu-l băgau în seamă ܈i nu îi dădeau loc la predică. Întreba mereu ce să se facă? Eu l-am îndemnat să rămână tare lângă Domnul ܈i să caute de lucru între cei nemântui܊i sau în satele vecine: Mice܈ti, sau o altă localitate din apropiere. El comenta că în Mice܈ti nu este decât o singura soră, ܈i ce să facă el acolo? Eu l-am îndemnat să meargă acolo, că lângă sora aia, se vor aduna alte suflete, dacă au de la cine să asculte Cuvântul Domnului. ܇i în scurt timp vei avea o Biserică înfiin܊ată de tine, ܈i pe domnii care astăzi nu i܊i dau Cuvânt de predică o să îi vezi cum vor veni ܈i-܊i vor cere doar din priviri, să le faci ܈i lor loc la predică. „Tu vezi bine că în Alba nu încap cei mai bătrâni decât tine la amvon. Du-te la Mice܈ti, ce mai a܈tep܊i?” A܈a a ܈i făcut fratele Sandu, a plecat la patru kilometri de Alba, în Mice܈ti. A venit iar la mine, să-mi zică: „frate Hozan! Ce să mă fac? Că nu vin oamenii la adunare acolo la sora aia în casă.” „Nu descuraja, frate Sandu! Am să vin ܈i eu cu tine.” După două săptămâni, m-am dus la Mice܈ti ܈i am adunat câ܊iva tineri. Înainte de a merge la sora acasă, am început să cântăm pe stradă, pe oricine întâlneam, chemam să vină la adunare. În acea după-masă s-au adunat cam vreo
cincisprezece persoane. Palaghie a fost tare bucuros. În foarte scurt timp a avut o biserică frumoasă, ܈i mereu avea oameni pentru botez. La botez am fost chemat eu si fratele Schazăr Martin. A܈a s-a înfiin܊at Biserica Penticostală din Mice܈ti de Alba Iulia. Mai jos este o scrisoare de la Fratele Alexandru Palaghie, care începe a܈a: „Unele mărturii din via܊a mea pe care le-a făcut Dumnezeu” Mă numesc Alexandru Palaghia, m-am născut în Jugani, Jud. Ia܈i, într-o familie de ortodoc܈i. Familia avea 16 copii. Când eram doar de 4 ani܈ori, mama mea a murit, ܈i, la 20 de ani, am rămas orfan ܈i de tată. Când aveam 18 ani, am plecat la Aninoasa, Jud. Hunedoara, să lucrez în mina de cărbune. La vârsta de 20 ani am avut un accident la mină: un vagonet s-a răsturnat peste mine ܈i mi-a produs mai multe leziuni printre care ܈i o fractură de coloană. După o spitalizare de o lună ܈i două săptămâni, în spitalul din Petro܈ani, am fost transferat la spitalul din Aninoasa, cu precizarea medicilor din Petro܈ani că nu-i nimic grav cu sănătatea mea, însă eu slăbisem foarte mult ܈i nu puteam să mă ridic din pat decât ajutat de cineva. În timpul ܈ederii mele în spitalul din Petro܈ani, medicii nu-mi acordau nici o ܈ansă de via܊ă. M-am decis să fac o rugăciune lui Dumnezeu, de܈i nu ܈tiam dacă există Dumnezeu, nu ܈tiam nici Tatăl Nostru, fiindcă nu m-a învă܊at a܈a ceva nimeni. Totu܈i am zis a܈a: „Doamne dacă Tu exiЮti nu mă lăsa să mor acum, când am ajuns să pot să-mi câЮtig existenаa. La vârsta de 20 de ani îmi pare rău să mor”.
După transferarea mea la spitalul din Aninoasa, vrând să mă ridic singur din pat să merg la wc, am le܈inat ܈i n-am ܈tiut nimic de mine vreme de circa 2 ore. Părerea medicilor era că a fost a moarte clinică. În timpul acesta de moarte clinică am avut o vedenie. Am văzut o persoană îmbrăcată în alb ܈i cu fa܊ă strălucitoare, că a venit la mine, m-a luat de mâna dreaptă ܈i a zburat cu mine în văzduh. Când am ajuns sus de tot, de n-am mai văzut pământul, persoana ce mă ܊inea de mână mi-a spus: „Uită-te în partea stângă, ܈i când m-am uitat am văzut ca o mare de flăcări ܈i în mijlocul ei erau mul܊i oameni pe care nu-i vedeam, dar îi auzeam văietându-se ܈i strigând îngrozi܊i. Persoana care mă ܊inea de mână mi-a spus: acolo î܊i era locul, dar Eu te-am salvat. Când am deschis ochii, după acea moarte clinică, am văzut în jurul meu doi medicii ܈i trei asistente. Una din asistente avea o lumânare aprinsă crezând că am murit. Medicul ܈ef a luat salvarea ܈i m-a dus din nou la Petro܈ani la spital. M-a dat în primire unui medic chirurg ܈i i-a spus; „Nu-l mai trimiteаi pe tânărul acesta la mine, decât pe picioarele lui!” A fost o profe܊ie, fiindcă după încă patru luni de stat în spitalul din Petro܈ani, în ghips de la brâu până la gât, după ܈ase luni de spitalizare, am plecat acasă pe picioarele mele, a܈a cum a fost spus de medicul ܈ef de la Aninoasa. Eu cred că la această însănăto܈ire a mea a contribuit Persoana care mi-a spus că m-a salvat. În acel timp eu n-am ܈tiut cine este, dar mai târziu am aflat că acea Persoană era Domnul Isus. Numai El este salvatorul. La vârsta de 23 de ani l-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul meu personal ܈i la vârsta de 25 de ani m-am căsătorit cu Florina (Hada), care provenea dintr-o familie din satul ܉elna, Jud. Alba. Din căsătoria noastră au rezultat patru copii, doi băie܊i ܈i două fete. Florin, Marius, Maria, ܈i Estera. Am fost membri în biserica penticostală „Salem” din Alba Iulia ܈i totodată vestitor al Evangheliei.
Din anul 1989 m-am implicat cu toată familia în lucrarea de plantare de biserici, în urma unor descoperiri prin Duhul Sfânt, ܈i prin sfatul unor fra܊i lucrători, printre care cel dintâi a fost fratele Vasile Hozan. În timpul celor 12 ani de implicare în lucrarea de vestire a Evangheliei, Domnul m-a ajutat de am înfiin܊at ܈i păstorit biserica din cartierul Mice܈ti - Alba, ܈i în satul Ampoi܊a, dar ܈i în alte localită܊i. Am văzut de nenumărate ori mâna lui Dumnezeu precum ܈i călăuzirea Duhului Sfânt în lucrare. Când am început lucrarea în Mice܈ti, erau doar cinci văduve, între 65-80 de ani. Domnul a adăugat la numărul acestor suflete în a܈a fel, încât, la un moment dat, s-a ajuns la circa 50 de membri. În plus, Dumnezeu ne-a ajutat de am construit ܈i o casă de rugăciune, de 200 locuri. Cu tinerii care s-au pocăit de la ortodoc܈i, am format un grup de misiune ܈i am evanghelizat în satul Ampoi܊a, pe străzi, în case, ܈i-n căminul cultural. Acolo, numărul cre܈tinilor a ajuns la 20 de persoane ܈i am construit ܈i acolo o casă de rugăciune, de 100 locuri. În una din zilele de evanghelizare, la căminul cultural, preotul ortodox, vrând să ne împiedice evanghelizarea în cămin, a organizat o ܈edin܊a cu locuitorii satului, în cămin, de܈i noi aveam deja plătit căminul pentru evanghelizare. A܈a că, noi am deschis o evanghelizare în strada. S-au adunat vreo 30 de persoane, bătrâni, femei ܈i copii ܈i în timpul evanghelizării, în cămin a apărut o ceartă între cei veni܊i la ܈edin܊ă, ܇i to܊i au ie܈it afară în stradă ܈i o mare parte dintre ei au rămas cu noi. A fost cea mai reu܈ită evanghelizare. Aici a fost prezent Duhul Sfânt care a călăuzit totul. În cele două biserici pe care le-am plantat ܈i păstorit, Dumnezeu a făcut multe minuni, printre care: construirea celor două case de rugăciune făcute prin credin܊ă, botezuri cu Duhul Sfânt, multe vindecări ܈i, cea mai mare minune, că Dumnezeu a mântuit multe suflete de la pierzare. Mul܊umim ܈i slăvim pe Dumnezeu pentru lucrările sale.
Odată, ni܈te tineri s-au întors acasă de la stăruin܊ă, s-au pus pe genunchi ܈i au început să se roage. Duhul Sfânt a venit peste ace܈ti tineri, care erau din aceea܈i familie, ܈i au început să se roage în alte limbi. Mama lor s-a dus sa-l scoale pe so܊ul ei fiindcă era ora doua noaptea, ܈i i-a spus: „vino omule să vezi că s-a coborât Dumnezeu în casa noastră”. În anul 2002 am plecat în America, statul Carolina de Sud unde to܊i cei patru copii ai no܈tri s-au stabilit, în urma studiilor teologice pe care le-au făcut în acest stat. Aici, în ora܈ul Greenville, din Carolina de Sud, Dumnezeu m-a ajutat să plantez o biserică penticostală ܈i am avut botez în apă, binecuvântări de copii, căsătorii, ܈i, mai nou, am ordinat ܈i un pastor tânăr, de 35 de ani, în persoana fratelui Daniel Bojan. Avem un Dumnezeu viu ܈i atotputernic, care face minuni dacă ne lăsăm călăuzi܊i de El. Slavă, cinste ܈i onoare Numelui Său !.
è èǦ Ǥ Reînfiin܊area Bisericii din Ro܈ia de Seca ܈jud. Alba
La poalele dealului Cărări, de-o parte úi de alta a văii Secaúului, brăzdat de drumurile care duc spre BLAJ, SEBEù úi SIBIU, se întinde aúezarea comunei Roúia de Secaú. Primul document care atestă existenĠa satului Roúia de Secaú datează din 29 mai 1313. Documentele vechi arată că din secolul al XIV-lea, până în 1848, locuitorii comunei au trăit în stare de iobăgie. În ce priveúte originea denumirii satului ROùIA DE SECAù, din spusele bătrânilor ar proveni de la vechea biserică benedictină care era vopsită în roúu úi ale cărei urme există la marginea satului, lângă dealul Cărări , iar denumirea de Secaú provine de la faptul că este aúezată pe valea Secaúului. Ro܈ia de Seca( ܈în maghiară: Székásveresegyháza, în germană:
Rothkirch) este o comună în jude܊ul Alba, Transilvania, România care are în componen܊ă 3 sate: Ro܈ia de Seca܈ (re܈edin܊ă), Tău ܈i Ungurei. Majoritatea locuitorilor sunt ortodoc܈i (87,16%), dar există ܈i minorită܊i de penticostali (6,55%) ܈i bapti܈ti (2,08%). Pentru 3,11% din popula܊ie, nu este cunoscută apartenen܊a confesională. În perioada 2008 - 2012, primarul comunei a fost cântăre܊ul ܈i predicatorul penticostalul, Gheorghe Wagner, care a emigrat apoi în Germania cu toată familia lui lăsând în localitate o avere însemnată. Era prin anul 1964 când am mers la Ro܈ia de Seca ܈ca să-i vizitez pe fra܊ii de acolo, care erau foarte amărâ܊i, pentru că nu mai aveau Autoriza܊ie de Func܊ionare ܈i nu se mai adunau. Aceasta fusese luată de la ei de fratele Niculaie Damian, cu câ܊iva ani mai devreme, pentru că-i trebuia să deschidă legal biserica Penticostală din Sibiu, care func܊iona, dar fără autoriza܊ie. Iar autoriza܊ii, în acea vreme, nu se mai eliberau, doar se luau dintr-un loc ܈i se dădeau unde era mai mare nevoia. Se luau cu precădere din bisericile unde erau foarte pu܊ini ܈i de la sate ܈i se dădea la ora܈e, unde erau mai mul܊i. Pe vremea respectivă, Ro܈ia de Seca ܈apar܊inea de Raionul Sebe܈, Regiunea Hunedoara. ܇i acest raion, Sebe܈, era în răspunderea mea, pe linia Cultului Penticostal, prin împuternicirea cultică nr.174 din 5 oct 1963; semnată de Pre܈edintele Pavel Bochean ܈i de Secretarul General Ioan Danciu. =$% >!' $?5.'!3 4. $3.>5 6/. 65!.& 3. ' 6- +! ?.!3&+&
5!$ !' !$(fratele de corp a lui Damian Niculaie, care luase cam abuziv autoriza܊ia de la fratele său Ioan că aici erau pu܊ini)@ /# !$#$"#+ /- (5 '&.)& +! %=$8 @.
Acest frate, Damian Ioan, era foarte bătrân ܈i slăbit de puteri. Dânsul i-a anun܊at pe to܊i cei care erau parte din fosta lor adunarea. A܈a am întâlnit o familie de fra܊i bătrâni din
localitatea Păuca, pe fratele îl chema Ioan, nu-mi mai aduc aminte de numele lor de familie, nici cum o chema pe sora. La sosire, am petrecut cu ei o zi ܈i o noapte, timp în care i-am încurajat ܈i le-am lăsat o hârtie, ca act de recunoa܈tere a bisericii lor de către Cultul Penticostal. Acest act îl lăsam ܈i la alte grupări, ܈i Mili܊ia vremilor de atunci nu trecea peste el. Actul respectiv era făcut de Ardeu Petru, Pre܈edintele Filialei Arad. Avea antetul ܈i ܈tampila Filialei, cu men܊iunea că ace܈ti membri sunt oameni loiali ܈i recunoscu܊i de Cult. ܇i că acest document serve܈te drept autoriza܊ie, până la eliberarea autoriza܊iei originale de către Cultul Penticostal din Bucure܈ti. Până la această dată, au trecut câ܊iva ani buni fără adunare. Acum i-am reorganizat ܈i ܈i-au reluat activitatea, sărmanii fra܊i din Ro܈ia de Seca܈. Bătrânul Ioan Damian a trecut la cele ve܈nice, ܈i în Ro܈ia s-a ridicat fratele Ghel Wagner, care era din Ungurei, dintre sa܈i, dar luase o româncă. ܇i el, cu noi for܊e ܈i cu noi vederi, a condus bine comunitatea. A făcut evanghelizări la care se mai petrecea ܈i câte o minune. La una din evanghelizări, a venit ܈i secretara de Partid, cu primarul comunei, nu cu gând bun, ci cu gându-l să-i împră܈tie. Dar Domnul le-a stat împotrivă. Cum nu era local de rugăciune, s-au adunat într-o casă mai slabă, cu podina veche. Era lume multă. Pe când au intrat ܈i ei în înghesuială, au cedat grinzile du܈umelei ܈i s-au pomenit în pivni܊ă, plini de praf, de nu se mai vedeau cu ochii unul pe altul. Au ie܈it ca ܈oriceii de acolo ܈i s-au tot dus, considerând că Dumnezeu s-a răzbunat pe ei, a܈a că, în continuare nu s-au mai agă܊at de Áè
èȂ adunarea pocăi܊ilor.
O altă dată, aveau o înmormântare ܈i nu găseau pe nimeni ca să-i ajute ܈i să ܊ină serviciul. Au tot apelat la mine să merg. Eu aveam 60 de km de la locul de muncă, din Valea ܇ermagului, aproape de Sebe܈el, până la ei. ܇i mă deplasam cu greu, pe o motoretă Carpa܊i Super. Totodată, eu lipseam foarte mult de la munca mea cu înmormântările ܈i alte nevoi cultice, ܈i n-a ܈fi vrut să merg. Dar fratele Ghel suna ܈i motiva că sora este dintr-o familie cu vază, că vine toată comuna ܈i să merg cu orice pre ܊că este o mare necesitate de a vesti Cuvântul! Noaptea am visat că fratele Ghel Wagner sta la răscrucea drumului din capul comunei lor, unde drumul face o curbă de 90 de grade, luând spre Ungurei, ܊inea mâinile pe ܈olduri, piciorul drept înainte ܈i striga foarte tare: „Omule a lui Dumnezeu! Vii sau nu vii?!” Repeta mereu această strigare. În visul meu se făcea că eu îl vedeam pe fratele Ghel cum sta cu mâinile puse pe ܈olduri ܈i cu capul ridicat, strigând la mine repetat, cât putea el de tare: „Omule a lui Dumnezeu… Vii ori nu vii?!!” Se mai făcea în visul meu că, parcă priveam de aici din Sebe܈el, peste un deal foarte înalt (care este, în realitate, între Ro܈ia ܈i Ungurei). Peste acest vârf de deal era un fir de telefon. ܇i am primit încuno܈tin܊area că mersul la această înmormântare se va rezolva prin telefon. Diminea܊a, l-am telefonat ܈i l-am rugat să-i dea un telefon lui Nicolae Staicovici, directorul Centrului Pirotehnic, unde eu eram ܈ef de rampă în expedi܊ia de vagoane. I-am dat numărul de telefon ܈i l-am învă܊at ce să zică. Pe la ora 9 diminea܊a, directorul, ie܈ind, din birou său striga după mine. Am venit grabnic ܈i el îmi zise: „Pleacă repede, că te aЮteaptă unul Wagner, din RoЮia de SecaЮ ca să аii acolo un serviciu de înmormântare”. Eu zic: „Cine va face ce trebuie… Эi trebuie să-mi fac un bilet de
învoire”– „Măi, tu nu auzi? pleacă repede! Le rezolv eu pe astea. Fugi repede!” Într-adevăr, a fost un mare har ܈i o mare necesitate de a ajunge la acea înmormântare, unde au participat to܊i din localitate, cu mic cu mare, plus cunoscu܊ii ܈i rudeniile venite din alte păr܊i. Erau a܈a de frumoase trimiterile făcute de Domnul prin Duhul lui cel Sfânt... Fra܊ii din conducerea Cultului aveau mult de a mă apărat fa܊ă de autorită܊ile vremii. La o conferin܊ă ܊inută la Deva, fratele Bochean mă cheamă la o parte ܈i-mi zice: „De ce nu stai tu acasă, că eЮti în pericol de a te închide ăЮtia … Эtii? Frate Hozan, îаi dau un sfat… Unde te cheamă fraаii, du-te…Unde te trimite Domnul du-te! Unde nu, îаi spun eu, nu te duce, că dăm de mare bai cu matale. Când m-au chemat la Departamentul Cultelor, n-am mai Юtiut ce să zic. După ce m-au frământat bine, eu te-am tot apărat cât am putut. La un moment dat mi-au arătat o scrisoare trimisă de unul din fraаii păstori că ai fost la Beclean Юi ai trecut peste o droaie de păstori Юi ai vorbit de trei ori în aceeaЮi zi”. „Cine este fratele?” Mi-a spus numele. Eu n-am putut crede, fiindcă eu îl socoteam ca pe un înger sfânt a lui Dumnezeu. Bochean, văzând că eu nu cred spusa lui, n-a mai zis nimic. Dar l-a provocat pe Pop Ion din Dej. Acesta a prins prilejul la o înmormântare ܈i, la masă ne-a aranjat el a܈a cum să-i vină lui bine. Către cel în cauză zice: „Tu ܈ezi aici, Hozan, intră după el, Romi, vină lângă mine, Daniel Miclea, după Romi.” Când a fost o mică pauză s-a îndreptat spre mine zicând: „Măi Hozane tu de ce nu stai acasă”? (mi s-a părut căl aud pe Bocheanu). „Uite câ܊i păstori suntem aici. La ce ai mai venit ܈i tu? Măi, mie mi-ar trebui darurile tale, că eu sunt ca un ministru (am în primire două jude܊e), dar nu ܊i le pot lua. Totu܈i eu nu fac ca (…) ܈i se întinde peste mine ܈i-i dă o palmă peste picior. Eu nu scriu la Departament, nici la fra܊i. Eu nu pârăsc.” Atunci am văzut că fratele Bochean a avut dreptate.
Ȃ Biserica ܈i fra܊ii care compun această biserică, au văzut multe minuni de la înfiin܊are ܈i până azi. Am putea aminti multe semne ܈i minuni, făcute aici de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt În anul 1952, fra܊ii Borca Dionisie, Florea Traian, Luca Nicolae, Teoc Ioan ܈i Teoc Nicolae, mergând la lucru prin jud. Hunedoara, ܈i având de acasă ceva cuno܈tin܊ă de Biblie, s-au alăturat unor credincio܈i penticostali pe care i-au întâlnit. Astfel s-a aprins focul credin܊ei în ei ܈i, venind acasă, în Ighiel, au început propovăduirea Cuvântului auzit ܈i primit în inimile lor. Apoi au cerut botezul în apă, depunând public mărturia credin܊ei lor. Au fost boteza܊i de păstorul Moise Viorel de la Căstău – Oră܈tie, în vara acelui an,1952. Astfel s-a constituit prima biserică penticostală în Ighiel, cu cei boteza܊i ܈i cu familiile lor. De la acea dată, Mâna Bună a Domnului a lucrat ܈i biserica a rămas până azi, numărând peste 100 de membri majori, la care se adaugă tinerii, adolescen܊ii ܈i copiii acestor fra܊i. În multe dă܊i am fost chemat în această biserică la evanghelizări ܈i la stăruin܊e după primirea darurilor Duhului Sfânt. Uneori am fost trimis de Domnul când ei stăteau în posturi ܈i în cereri ca să trimită Domnul o izbăvire. Eu eram trimis din Sebe܈el, mai apoi din Sibiu . De܈i nu aveam cu ce să merg, ie܈eam la ocazii ܈i Domnul lucra de ajungeam la timp. A܈a am ajuns, în cele mai grele clipe ale bisericii, care era în post necurmat de trei zile, ca să trimită Domnul pe cineva pentru vindecarea unei feti܊e
pe nume Borca Victoria. Această tânără copilă, la o joacă, a fost izbită cu capul de beton ܈i i-a sărit o bucată de os din craniu, care este înlocuită până azi cu o placă metalică. La ora aceea era deformată la fa܊ă, nu ܈tia de ea, nu vorbea. Era în spital în Sibiu. Pute܊i citi amânunte în „Amintiri din ܉ară” unde este redat cazul pe larg. Fra܊ii erau aduna܊i în casa de adunare ܈i era pe terminarea rugăciunii lor, când eu am intrat. Fra܊ii m-au invitat la amvon ܈i, după un scurt îndemn am scos sticlu܊a cu undelemnul pentru ungere (mirungerea) ܈i arătându-le am spus: „Eu nu ܈tiu ce ave܊i aici, dar Domnul m-a trimis cu această însărcinare, ca să fac ungerea unei persoane. To܊i au izbucnit în plâns ܈i mi-au spus care era scopul rugăciunilor lor ܈i a strângerii la adunare din acea seară. S-a procedat la acest sfânt act ܈i a doua zi au mers la spital au pus batista cu ungerea ܈i după cel mult 10, 12 minute, feti܊a a ie܈it din comă ܈i, treptat, s-a făcut tot mai bine. Azi, sora este căsătorită ܈i cu copii, având doar o u܈oară urmă a acelui accident. Altă dată, am fost la înmormântarea fratelui Teoc Ioan, care a fost vestită cu 12 ani înainte. Tot cu ocazii, am ajuns la timp. Rudeniile nepocăite mă a܈teptau înfierbântate, ca să mă bată, crezând ei, că eu sunt de vină de a fost acea prorocie. Fratele păstor, Pa܈tiu Gheorghe, nu se apropia de adunare. Mă a܈tepta să sosesc ܈i-mi explică scurt că suntem în mare pericol. Eu am răspuns doar atât: „E foarte târziu , hai să începem înmormântarea”. Am mers ܈i am deschis Sfânta Carte, Biblia, citind Evanghelia de la Matei, 7:1-7. „Nu judecaаi ca să nu fiаi judecaаi…” Cuvântul predicii a fost înso܊it cu putere mai bine, de un ceas. Apoi am dat loc oficialită܊ilor prezente, fiecare cu câte un mesaj. La cimitir, iar am vorbit ܈i până ei plângeau ܈i î܈i lau rămas bun de la cel ce îl coborau un groapă, eu m-am strecurat ܈i am grăbit să merg spre casă. Acestea pot fi citite pe larg ܈i cu toate amănuntele întâmplărilor de atunci, între paginile 293-309 ale Volumului al II-lea al Amintirilor din ܉ară.
è Schela Mare Moreni, Dâmbovi܊a. Motto:
„Acum, fiule, Domnul să fie cu tine, ca să propăúeúti úi să zideúti Casa Domnului, Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine!“ (1 Cronici 22:11)
După lungi clipe de frământări lăuntrice, ceasuri de rugăciune ܈i zile de post, ca semn al izbânzii lui Dumnezeu împotriva multor suferin܊e ܈i nedreptă܊i, după Decembrie 1989, a sosit în sfâr܈it vremea libertă܊ii noastre.
Ȃ Ziua de mar܊i, 6 iunie a anului 2011 este o filă din calendarul vremurilor noi, cu o adâncă semnifica܊ie pentru un grup de credincio܈i penticostali (50 la număr) care au hotărât să ctitorească, din iubire ܈i drept mul܊umire lui Dumnezeu, un loca ܈Sfânt, la întretăierea drumurilor dintre ora܈ul-municipiu Târgovi܈te ܈i ora܈ulmunicipiu Moreni, din jude܊ul Dâmbovi܊a, mai exact în cartierul Schela Mare.. De atunci, totul a urmat pas cu pas, un plan divin, bine construit spre lauda lui Dumnezeu ܈i spre folosul oamenilor locului. Lucrătorii din administra܊ia locală a Primăriei Moreni au aprobat o suprafa܊ă de teren intravilan, de 600 mp., 300 mp., parcare ܈i 1000 mp. loc de cimitir. Ini܊iatorii acestui proiect au fost fratele Aurică Beldiman si fratele secretar (mai târziu diacon) Petre Cristea. Între timp, Beldiman Aurel a trecut la cele ve܈nice, eu rămânând să duc prin Harul Domnului mai departe planul aprobat de Domnul.
Dumnezeu a îngăduit ca, în aceea܈i zi, (06.06.2011) să găsim un buldo-excavator, cu care am trasat terenul aflat u܈or în pantă. Cu această ocazie au fost smulse din pământ rădăcinile a doi măce܈i, ce ascundeau în adâncuri, cuibul unor ܈erpi ܈i gu܈teri (܈opârle verzi), semn pentru noi, că Dumnezeu a cură܊it locul de toate „duhurile” din pământul respectiv, care ne-a fost dat în proprietate, pentru a construi o biserică. Ca din senin, o ploaie puternică s-a abătut asupra cartierului, ca semn al cură܊irii ܈i binecuvântării locului, unde cei ce iubesc pe Mântuitorul ܈i Domnul nostru Isus Hristos urma să se închine în duh ܈i în adevăr. În momentul în care ne străduiam să construim zidul de apărare împotriva eventualelor aluviuni provocate de ܈uvoaiele de apă, din urma ploilor, la câ܊iva metri de noi, ca o adevărată „bombă” ce a făcut un crater adânc de cca. 5 metri, a explodat o conductă veche de 100 de ani. Pe aceasta se găsea ܊i܊ei, din timpul când muncile în petrol se făceau cu ajutorul cailor. Astfel, din cauza exploziei, în câteva minute întreaga suprafa܊ă pe care urma să se construiască biserica, a fost inundată, existând ܈i pericolul unui incendiu puternic în care ܈i-ar fi găsit moartea cei 15 muncitori, majoritatea fra܊i credincio܈i ce se aflau în zonă. Acest lucru s-a produs datorită faptului că slăbisem terenul, lucru care a dus la cedarea conductei. A fost un alt semn pentru noi din care am în܊eles că ar fi fost o catastrofă să explodeze conducta sub biserica deja ridicată (o informare despre extrac܊iile de petrol se găse܈te la urma acestui articol). În acest răstimp, fra܊ii se strângeau unul câte unul, cu familiile lor, în jurul meu, a܈a încât, am hotărât să construim o „căbănu܊ă” de aproape 50 de mp, în care, săptămânal, să ne strângem la loc de rugăciune, laudă ܈i închinare. Astfel, în data de 14.08.2011 am „inaugurat” încăperea. Am fost ofi܊er în M.A.I. cu gradul de colonel. Reîntors la Dumnezeu in anul 1997, am avut ocazia să cunosc mul܊i fra܊i păstori ܈i membri ai bisericilor cre܈tine penticostale din ܊ară ܈i
de peste hotare, ceea ce mi-a facilitat contactele de ajutor ulterioare pentru construc܊ia bisericii. În acest sens pot aminti, cele mai impresionante gesturi fră܊e܈ti, din partea bisericii păstorite de fratele Mihai Ila܈Bra܈ov, Pavel Radu ܈i Ciprian Bârsan-Re܈i܊a, Apolzan LiviuOradea, Opri ܈Victor-Satu Mare, Emil Me܈tereagă - Bucure܈ti (Biserica Popa Nan), pre܈edintele Regionalei Penticostale Bucure܈ti, Ionu ܊Zanca-Dallas, vărul meu George Cornel – Phoenix, Arizona. O contribu܊ie deosebită a avut-o fratele Vasile Hozan din Canada care s-a deplasat personal la biserica noastră, iar prin mâna sa Domnul ne-a binecuvântat cu o sumă considerabilă în lei ܈i valută. El este unul dintre cei mai apropia܊i prieteni ai bisericii noastre. În timpul acestor vizite ܈i-a întâlnit vechile cuno܈tin܊e: pe fratele Aurelian Radu, pe care îl cuno܈tea de pe la Petro܈ani, pe sora Maria Purdel ܈i pe feciorul dânsei, Nelu Purdel, om cu o func܊ie însemnată pe la Bucure܈ti. Cu fratele Nelu au ܊inut o coresponden܊ă în jur de 12 ani, primind lunar revista „Cuvânt de Învă܊ătură” pe care o edita în Kitchener ON., Canada, fratele Hozan. Totodată a făcut cuno܈tin܊ă cu ceilal܊i membri ܈i prieteni ai bisericii noastre. A rămas dorit de noi de to܊i. Au devenit sensibili fa܊ă de această lucrare a lui Dumnezeu ܈i oamenii din lume: d-na Mirela Iva܈cu (patroana lan܊ului farmaceutic „Valeriana”, Târgovi܈te), primarul municipiului Moreni ܈i inginerul Dinu Constantin. Aproape întreaga lucrare a respectivei biserici i se datorează distinsului frate prezbiter Alexandru Pârvu ce a demonstrat multă râvnă ܈i iscusin܊ă. Pornind cu răbdare ܈i sacrificiu la această lucrare, în vremuri de criză, când este nevoie de un curaj exemplar, miam pus deseori întrebarea dacă ceea ce fac eu este demn de osteneală. Răspunsul l-am primit pe dată: DA, însă numai când prime܈ti o lumină de Sus. Dacă lumina de Sus nu este prezentă, eu nu pot sa fiu decât inteligent.
i Când am vizitat prima dată această localitate erau foarte pu܊ini fra܊i acolo ܈i fratele Axente Liviu era un tinerel. Atunci am ܊inut o slujbă, cred că în casa părin܊ilor lui, unde am făcut ܈i stăruin܊ă ܈i Domnul a botezat cu Duhul Sfânt unele
ì suflete, care ardeau de dor după a܈a ceva. Apoi am mers prin adunările fra܊ilor Cre܈tini după Evanghelie, din loc în loc, până aproape de grani܊a Uniuni Sovietice, cum era atunci. A doua oră, am fost cu tinerii din Bărăban ܊de am vizitat biserica, fiind chema܊i ܈i a܈tepta܊i de fratele Liviu. Mai apoi, în anul 2006, hărnicia acestui frate scump ܈i râvna lui pentru vestirea evangheliei a organizat o Evanghelizare pentru întregul jude܊, la care am fost chemat ܈i eu ܈i mi s-a dat ca ajutor un tânăr, Găvrilă Matei, de la fra܊ii Cre܈tini ܈i una din fetele dânsului Axente Mădălina. Ace܈tia cântau frumos ܈i eu predicam. În fiecare seară, după serviciile ܊inute, colo ܈i colo, veneam la biserică, unde aveam cazare completă. Tinerii, cântăre܊ii înso܊itori, s-au lipit cu inimile unul de altul ܈i am aflat că Liviu le-a făcut nuntă, dar nu m-a chemat ܈i pe mine.
$Ȃ Ǥ
Etimologia ܈i scurt istoric al comunei Păuca jud. Sibiu Păuca, în dialectul săsesc Ternen, în germană Törnen, Pocken, Pokendorf, în maghiară Pókafalva, este un sat în jude܊ul Sibiu, Transilvania, România. Păuca este re܈edin܊a de comună . Localitatea Păuca este Stradă cu case după obicei săsesc situată în nord-vestul jude܊ului Sibiu, la limita cu jude܊ul Alba, pe cursul râului Seca܈, pe drumul jude܊ean 107B, Alămor - Păuca - Ro܈ia de Seca܈. Dovezi materiale ale unei locuiri încă din neolitic au fost descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în anii 1965 – 1966, în locul numit „Hamm", în vestul localită܊ii, materialele găsite au fost identificate ca apar܊inând unei vechi culturi: „cultura PetreЮti”. Pe teritoriul localită܊ii s-au mai descoperit fragmente de ceramică, apar܊inând culturii Coаofeni, o oglindă scitică de bronz ܈i vestigii de epocă romană. Tot aici s-au descoperit urme de construc܊ii romane ce con܊in cărămizi, ܊igle ܈i olane, unele cărămizi având ܈tampila legiunii a XIII-lea Gemina.
Secuii ܈i sa܈ii, s-au instalat ca grăniceri în sud-estul Transilvaniei, în cursul secolului al XI-lea. Satele săse܈ti au început a fi construite de la mijlocul secolului al XII-lea, când regele Géza al II-lea a adus coloni܈ti germani în regiune, pentru a proteja frontierele orientale ale &)!3#+# $)!. & @ de invaziile otomane. După sosirea în regiune a cavalerilor teutonici, la începutul secolului al XIII-lea, conform acordurilor cu regele Ungariei, germanii au ob܊inut un statut special printre
popula܊iile provinciei, iar civiliza܊ia lor a putut supravie܊ui în cadrul unor puternice comunită܊i de ܊ărani, de me܈te܈ugari ܈i de comercian܊i. Atât secuii cât ܈i sa܈ii, fiind situa܊i într-o regiune aflată constant sub amenin܊area invaziilor otomane ܈i tătare, ambele comunită܊i de grăniceri ܈i-au construit fortifica܊ii de diverse mărimi. Ora܈ele cele mai importante au fost fortificate în întregime, iar în localită܊ile mai mici, sate sau târguri, s-au construit fortifica܊ii în biserici (mai exact, bisericile au fost construite ca ni܈te fortăre܊e) sau în jurul bisericilor. În unele cazuri, Bisericilor li s-au adăugat ziduri ܈i turnuri de apărare, precum ܈i alte construc܊ii interioare (cămări, etc.) care, pe vreme de război, puteau adăposti popula܊ia localită܊ii, iar pe vreme de pace erau folosite ca depozite, hambare, magazii în care popula܊ia î܈i păstra bunurile (în mai multe sate transilvane, unul dintre turnurile fortifica܊iei se nume܈te „turnul slăninilor"). Până azi sa܈ii, după ce taie porcul ܈i-l pregătesc, au fiecare câte un loc unde să-܈i depoziteze slăninile ܈i cărnurile peste iarnă.
Áì
£
Eram responsabil de fra܊ii de pe sectorul Raionului Sebe܈, ce-l aveam în primire printr-un act semnat de pre܈edintele Pavel Bochean ܈i de secretarul General al C.P., Ioan Danciu. Pe atunci, comuna Păuca era în Raionul Sebe܈, Regiunea Hunedoara. De ace܈tia răspundeam eu pe cale cultică. Cu noua organizare teritorială, Păuca a trecut la Sibiu. Era prin anul 1964, când am fost să vizitez fra܊ii de pe sectorul pe care îl aveam. Într-o zi, am luat autobuzul din Sebe܈ ܈i am călătorit până la Păuca. Acolo era o familie de fra܊i bătrâni, singurei (mai ܊in minte că pe frate îl chema Ioan). Pentru aceasta mi-am făcut o delega܊ie, căci primisem un caiet de delega܊ii cultice după preluarea gestiunii pe sectorul raionului Sebe܈, jude܊ul Alba.
În caz că Mili܊ia, sau vreun securist m-ar fi luat la întrebări le puteam arăta că am treabă pe linie de Cult în localitatea respectivă. Adevărul era că cei de la Centrul Cultului mă refuzaseră când le-am cerut oficial să-mi semnez unele delega܊ii. Mi-au spus că „numai în cazuri speciale se semnează de către ei, să mă descurc cum Юtiu.” A܈a că îmi semnam singur propriile delega܊ii. Ajuns în Păuca, am întrebat de familia fra܊ilor ܈i am ajuns la ei pe când se lăsa seara. Am intrat, ne-am bucurat de întâlnire, ne-am a܈ternut pe genunchi la rugăciune ܈i apoi am continuat discu܊iile noastre despre ale credin܊ei. Am întrebat ce, ܈i cum am putea să facem, ca să avem ܈i acolo o adunare. Cu două săptămâni mai înainte am fost ܈i la fra܊ii din Ro܈ia de Seca܈, care erau foarte amărâ܊i că nu mai aveau autoriza܊ie de func܊ionare a Bisericii ܈i autorită܊ile îi încol܊eau mereu; acolo am întâlnit pe fra܊i bătrâni din Păuca, veni܊i ܈i ei la Ro܈ia, auzind de sosirea mea acolo. Eu am ܊inut un serviciu de rugăciune ܈i predicare în care Duhul Domnului a făcut unele semne. La terminarea adunării, bătrânii de la Păuca m-au abordat, cerându-mi sfat cu privire la ei ܈i la situa܊ia lor. De la ei am aflat câte ceva despre fosta Biserică Penticostală săsească ܈i cum că acum la ei nu mai este decât o adunare de fra܊i Cre܈tini după Evanghelie, în fruntea căruia au un bun frate numit Ostă܈elul, cu care mai târziu am colaborat în vestirea Evangheliei. Atunci am fixat o dată ܈i am mers la Păuca. În ziua când am sosit, m-am informat mai cu deamănuntul ca mai apoi să-i rog pe fratele Ioan ܈i pe sora, so܊ia dânsului, să meargă prin sat, la fiecare despre care ei ܈tiau că au fost fra܊i cândva ܈i că au fost boteza܊i, să le spună să vină la ei acasă, unde vom avea o adunare în această seară, pentru că eu sunt dornic să îi cunosc pe fiecare. Am fixat ceasul la care să ne întâlnim.
„Spuneаi-le să nu lipsească niciunul, toаi sunt rugaаi să vină.” Bătrânii au plecat prin sat, iar eu am rămas ܈i m-am rugat Domnului, să le dea o inimă bună când aud vestea ܈i să vină iar la adunare, to܊i cei care au avut botezul în apă. Când s-au întors acasă, bătrânilor le sclipeau privirile de bucurie, spunând că nimeni nu i-a refuzat ܈i că vor veni cu to܊ii. Mare bucurie m-a cuprins ܈i pe mine. Ora stabilită pentru întâlnire era o oră mai târzie, ca să fie deja întuneric, nu cumva să le fie ru܈ine fra܊ilor să vină pe lumină ܈i să fie asta un motiv de piedică, să nu vină la întâlnirea programată. Pe la ora opt seara au început să vină, tot câte o familie. În sfâr܈it, au sosit 33 de persoane, oameni între două vrâste, unii ܈i mai bătrâni. Cum intrau, la trecerea pragului, îi luau fiori ܈i tremurând ne salutau cu „Bună seara!”. Eu mă ridicam în picioare ܈i, după bunul obicei săsesc, mă înclinam, aplecat înspre ei, cu mâna întinsă, ca să dăm mâna împreună. Îi salutam cu „Pacea Domnului Isus!” Continuând cu un cuvânt de „Bine aаi sosit!”, i-am rugat, împreună cu gazdele, să ocupe loc. Niciunul n-a vrut să răspundă salutului fră܊esc. Spuneau că „Ei au fost cândva pocăiаi, dar nu mai sunt, au căzut adânc în păcate Юi nu mai sunt pocăiаi”. Eu le ziceam „Cine va spus că nu mai sunteаi pocăiаi? Legământul făcut cu Dumnezeu la botezul în apă nu se rupe de către Dumnezeu, numai în Ziua cea Mare a judecăаii. Atunci se desface. Până atunci, orice faci nu poаi ieЮi de sub autoritatea legământului făcut.”
Acest comportament este foarte comun ܈i a܈teptat la cei de neam german. În special cel mai tânăr nu are voie să dea mâna ܈i să stea ܊eapăn în fa܊a celui mai bătrân ca el, ci trebuie să se plece ܈i, numai după ce au dat mâna, să se îndrepte ܈i să privească în fa܊ă interlocutorul. S-a produs în acele momente un plâns ܈i un duh de cercetare care a venit peste inimile tuturora. Pleca܊i în fa܊a Domnului, ne-am rugat. Rugăciunea a durat 45 de minute, timp în care au reauzit, ca
pe vremurile vechi ale începuturilor lor la credin܊ă, vorbirea în limbi ܈i alte manifestări ale Duhului Sfânt. Apoi le-am adus vestea cea bună că Domnul Isus poate să mai ierte ܈i să mai spele cu sângele Său păcatele lor. Singurul lucru pe care îl aveau de făcut era să-܈i recunoască ܈i să-܈i mărturisească păcatele. To܊i au fost de acord ܈i au răspuns într-un glas că vor să facă aceasta, că sunt foarte apăsa܊i ܈i nu au lini܈te sufletească niciunul dintre ei. Eu am trecut în camera din fa܊ă, iar ei au venit, unul câte unul, la mărturisirea păcatelor. Stăteam a܈eza܊i, pe genunchi spunându-le la fiecare că eu stau numai ca martor la mărturisirile lor. De fapt, ei se mărturisesc Domnului, care are putere să ierte toate aceste păcate: „nu mie, ci lui Dumnezeu să-I povesti܊i amarul vostru”. Acolo, fiecare mărturisea, cu mult plâns, faptele făcute în timpul deportării în Rusia, cum au fost for܊a܊i de gardieni la acte scârboase, cum au fost sili܊i la tot felul de lucruri murdare, ani de zile. Ei au început să povestească cum au fost lua܊i cu sila din casele lor, cum i-au despăr܊it pe unii de al܊ii; de părin܊ii bătrâni, de copii mici, de toate cele avute ܈i adunate în gospodăriile lor. O mare tragedie! Ace܈ti oameni care au fost deporta܊i, au suferit mari batjocuri ܈i orori, au fost trecu܊i prin pragul mor܊ii, prin deportarea cu for܊a, despăr܊i܊i de familiile lor, batjocori܊i ܈i hăr܊ui܊i în toate felurile chiar ܈i sexual, înfometa܊i, până nu mai aveau for܊e să se a܈eze jos, sau să se ridice de jos, dacă nu aveau ceva de ce să se proptească. Erau privi܊i printre ru܈i ca ܈i cum ei ar fi cauzat ܈i purtat al II-lea Război Mondial. Atunci venea o echipă de medici, îi dezbrăcau complet pe fiecare, îi întorceau cu spatele la medici ܈i-i prindeau de mu܈chii feselor, ܈i dacă mu܈chii aveau elasticitatea să se tragă înapoi la forma lor ini܊ială, îi trimeteau la muncă. Dacă însă rămâneau a܈a, ca o hârtie smulsă dintr-un co܈, îi băga într-un fel de carantină, unde mul܊i mureau.
g Ultimul guvern necomunist din România, avându-l în frunte pe prim-ministrul Nicolae Rădescu, declara că fusese „complet surprins" de soma܊ia lansată la 6 ianuarie 1945 de către for܊ele sovietice de ocupa܊ie, de a-i mobiliza pe to܊i germanii cu cetă܊enie română, în vederea deportării în Uniunea Sovietică. Ordinul sovietic de deportare avea în vedere to܊i bărba܊ii cu vârstele cuprinse între 17 ܈i 45 de ani ܈i toate femeile cu vârste între 18 ܈i 30 de ani. Erau excluse numai femeile gravide, cele cu copii de sub un an ܈i persoanele inapte de muncă. La 13 ianuarie 1945, când ridicarea germanilor începuse în Bucure܈ti, Bra܈ov ܈i Timi܈oara, ܈i, mai târziu în Sibiu ܈i în Alba ܈i în restul Transilvaniei, guvernul Rădescu a înaintat o notă de protest către vicepre܈edintele sovietic al Comisiei Aliate de Control pentru România, generalului Vinogradov. În notă se arăta că Tratatul de armisti܊iu (încheiat la 12 septembrie 1944) nu prevedea deportări ܈i că industria românească avea de suferit în urma deportării unei for܊e de muncă atât de numeroase, în special a unui procent ridicat din for܊a de muncă calificată, din sânul popula܊iei germane. În încheierea notei, Rădescu sublinia aspecte umanitare: soarta femeilor ܈i a copiilor răma܈i acasă. Deoarece reac܊ia SUA la deportările ordonate a fost firavă, iar cea a Angliei re܊inută, autorită܊ile României, ocupate de armata sovietică, nu au avut niciun mijloc de a se opune dispozi܊iei sovietice de deportare. Apoi, când au desfiin܊at lagărele de muncă for܊ată, Uniunea Sovietică i-a trimis în Germania. Iar de acolo au venit cu greu spre ܊ară, spre locul lor de na܈tere, la copiii lor, care acum erau mari, sau la părin܊ii bătrâni, care de-abia mai puteau plânge de bucuria reîntâlnirii. Ace܈ti fra܊i ܈i surori au fost evangheliza܊i de Iohan Molnar din Ungurei, înainte de deportarea sa܈ilor în Uniunea Sovietică.
(Molnar mai mergea cu Vulcu Visarion din Daia Română, prietenul lui scump, care ܈tia Biblia pe de rost. Nu vorbea germană, numai române܈te, iar la discu܊ii se între܊ineau de-a dragul cu el.) În jur de ora unu noaptea am terminat cu mărturisirea
păcatelor. Apoi i-am îndemnat la o rugăciune în care fiecare să se roage cu voce tare chiar cu strigăte, cu plâns ܈i suspine ܈i eu cred că Dumnezeu va lua aminte la această rugăciune ܈i va da dezlegarea de orice păcat. Aceea seară a fost de neuitat. Prima duminică, am mers ܈i am oficiat Cina Domnului în casa acelor fra܊i bătrâni. După un an am avut acolo un botez de vreo 11 persoane. A participat la botez ܈i fratele Ostă܈elul, având o scurtă predică, ܈i fratele Nicolaie Dămnean de la Sibiu, care m-a ajutat la acest act. A fost o mare bucurie. 95.1 $% !.-8 %&64.& momentul mărturisirii, niciunul n-a ascuns niciun păcat, nici pe cele mari ܈i scârboase, dar nici pe cele mici, la care noi cei liberi în Hristos de multe ori nu mai luăm seama. Am constatat atunci, de la acei sa܈i că păcatul este la fel de grozav, indiferent de mărimea lui. Mărturisirile s-au terminat în jur de ora două noaptea, după care am cântat cu to܊ii, trei versete din vechea cântare de care ܈i ei î܈i mai aminteau:
Păcătos ca mine nu-i Isus Domnul meu, Pe fa܊a pământului, Ticălos ܈i rău.
O, vai cum voi sta Doamne înaintea Ta, Când Tu vei veni, Unde atunci voi fi?
Căci păcatele mele, Mă apasă greu Sufletul mi-e în durere Isus Domnul Meu!
După această cântare, am îngenuncheat cu to܊ii ܈i am mul܊umit Domnului că a primit de la noi mărturisirile ܈i tot amarul, precum ܈i hâdo܈enia păcatelor, atât a celor făcute cu for܊a, dar ܈i a celor făcute de fiecare în parte, cu voia. Căci după ce s-au văzut căzu܊i, unii au continuat voit în păcate. Acum, cu to܊ii au sim܊it ܈i au crezut că Isus le poate ܈terge păcatele, cu Sângele Său, ܈i că le-a ܈i ܈ters. Pe toate le-am depus în rugăciunea comună, strigând ܈i rugându-L pe Domnul să le arunce în Marea Uitării. Eu am sim܊it cu sufletul alături de ei, iar ei s-au despovărat, mărturisindu-܈i păcatele Domnului, căci eu eram doar intermediar, un martor în fa܊a Domnului. În seara aceea s-a închegat o fră܊ietate ܈i o prietenie adevărată ܈i din acel moment a existat Adunare în Păuca, după aproape 20 de ani în care Biserica Penticostală a lipsit cu totul din acel sat. După aproape o săptămână, am mers la ei iar. Era Duminica ܈i le-am făcut Sfânta Împărtă܈ire (Cina Domnului), ocazie cu care iar s-au vărsat multe lacrimi ܈i a fost o mare bucurie în Domnul. Am păstrat legătura, mergând din când în când pe la ei. După trei luni de zile, ܈eful de post a mers la ei ܈i le-a interzis să se mai adune pe motiv că nu au autoriza܊ie de func܊ionare. Pe de altă parte eu îi încurajam să nu se lase, ci să se adune în continuare. S-au trezit, la un moment dat, fiecare cu amenzi destul de mari pentru că participau la adunări ilegale ܈i ostile Partidului Comunist. A܈a sunau acuza܊iile ܈i erau amenin܊a܊i că, în cazul în care se vor mai aduna, vor fi du܈i la judecată. Cunoscând această situa܊ie, mi-am făcut din nou o delega܊ie ܈i am plecat la Păuca. De data aceasta m-am dus direct la postul de Mili܊ie (a܈a se numea atunci Poli܊ia). Era duminică diminea܊a. Am pornit din Sebe܈-Alba cu autobuzul, pe la ora 6 diminea܊a ܈i am ajuns la Păuca pe la 9.30. Ajutorul ܈efului de post m-a întâmpinat afară în fa܊a treptelor postului ܈i m-a luat imediat la întrebări: cine sunt ܈i ce caut. Nu i-am dat multe explica܊ii, pentru că mi se părea un om acru ܈i răutăcios ܈i sim܊eam că nu mă va în܊elege. I-am
spus că eu vreau să vorbesc cu ܇eful de Post. Mi-a arătat la distan܊ă, un bărbat, a܈ezat în fa܊a unei case. Acolo locuia ܈i î܈i lustruia cizmele, pe treptele casei sale. ܇eful de post m-a văzut de la distan܊ă. M-a primit bine, cu cuvinte bune ܈i, pe când dădeam mâna ܈i ne recomandam, am descoperit că amândoi avem aceea܈i vorbă, ca cei de pe Valea Some܈ului. M-a întrebat de unde sunt ܈i eu i-am răspuns că eu locuiesc în Sebe܈el, Săsciori, dar că mă trag de pe Valea Some܈ului, de la Fodora, Gâlgău. El a zâmbit atunci ܈i mi-a spus că ܈i el a băut apă din Some܈, ܈i că este din Gherla, de lângă Dej. Văzând că am cu cine vorbi, i-am explicat situa܊ia: „Domnule! Eu am fost aici Юi am adunat pe cei ce au credinаă penticostală, români Юi saЮi la un loc. Cred că aceasta este bine. Nu? Ori credeаi că este mai bine să fie nesupravegheaаi? Ce părere aveаi?” El m-a întrebat dacă e legal ceea ce fac, deschizând aici o adunare. I-am arătat atunci delega܊ia, precum ܈i legitima܊ia de la Cultul Penticostal, semnată de Pre܈edintele ܈i de Secretarul Cultului. ܇eful de post mi-a mărturisit că nu el, ci activistul de partid a dat dispozi܊ii să nu fie lăsa܊i pocăi܊ii să se adune. Activistul de partid în܈tiin܊ase autorită܊ile ܈i Jude܊eana de Partid-Alba, care au dispus să nu lase să se mai înfiin܊eze adunări. Ei luptau să-i stârpească, de aceea ܈eful de post avea obliga܊ia de a-i opri. Mi-a oprit delega܊ia cu promisiunea că mi-o va trimite prin po܈tă. Am mers de acolo la Deva, unde era pastor pe regiunea Hunedoara fratele Lipovean Ilie, un frate scump, dar nici el nu m-a putut ajuta. Mi-a spus că la ora respectivă nu se putea elibera nicio autoriza܊ie. Cu circa un an jumătate în urmă, am fost la o conferin܊ă la Deva ܈i am ob܊inut atunci o hârtie cu antetul Filialei Arad, act făcut de fratele Ardeu Petru, care era supraveghetorul Filialei. Dar mi-a spus să nu spun la fra܊ii din Conducerea Cultului. Că dăm de bai. El m-a ajutat să deschid
mai multe biserici din ܊ară, Filiala Arad mergea pe vremea aceea pana la Constan܊a. Cu acel act, Ardeu a deschis ܈i în Arad unele biserici. Actul suna a܈a: CULTUL PENTICOSTAL, BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNĂ, FILIALA ARAD
ADEVERIN܉Ă: Prezenta adeverin܊ă ܊ine locul autoriza܊iei care urmează să o primească fra܊ii care compun adunarea din___________ ai cărei membri în număr de _____sunt cerceta܊i de noi ܈i dovedi܊i ca membri credincio܈i ai Cultului Penticostal ܈i în acela܈i timp sunt cetă܊eni loiali ai satului român, care merită să fie lăsa܊i liberi în exercitarea credin܊ei lor ܈i în desfă܈urarea serviciilor ce se desfă܈oară după următorul program: Duminica de la orele 9-12 ܈i seara de la 18-20. Iar o data pe lună joia seara în vederea pregătirii pentru serbarea Cinei Domnului, de la orele 19-21 Drept pentru care se semnează de către pre܈edintele Filialei Arad: Petru Ardeu. (Avea Юtampila Filialei Юi semnătura lui proprie). Văzând că nu este chip de a ob܊ine autoriza܊ie pentru Păuca, am procedat ca ܈i în alte dă܊i, pentru alte adunări. Discret, cum m-a învă܊at fratele Ardeu, m-am dus la Păuca cu un astfel de act. L-am vizitat din nou pe ܈eful de post, i-am arătat hârtia ܈i l-am rugat să vină să spună el oamenilor că sunt liberi să se adune. ܇eful de post mi-a ascultat dorin܊a, iar fra܊ii se mirau de rezolvarea primită. Cei de la Cult mi-au refuzat până ܈i tabelul cu membrii pe care li l-am prezentat, datorită unor restric܊ii severe pe care le primiseră de la Departamentul de Stat pentru Culte. Dar după această întâmplare, adunarea a crescut. A fost pus conducător de biserică fratele Welman Johan, al cărui băiat a fost ordinat ca lucrător în Cisnădie. După Welman a urmat
fratele Tomas Depner din Gârbova Sibiului, ca lucrător în Păuca. ܇i aici am participat la multe acte de cult ܈i la multe servicii divine. Adunarea a crescut ܈i au avut botezuri frumoase, cu mul܊i candida܊i dintre sa܈i ܈i mai pu܊ini dintre români. Cauza era că românii mergeau la fra܊ii Cre܈tini după Evanghelie, unde nu erau sa܈i în adunare. Cu fiecare înfiin܊are de biserică ܈i cu fiecare act făcut public, via܊a ܈i libertatea îmi erau tot mai îngrădite de către securitate, care for܊a ܈i pe cei sus pu܈i dintre fra܊i să mă restric܊ioneze pe diferite căi. Repercusiuni erau atât la serviciu cât ܈i în via܊a familiei mele, chiar ܈i în comună. La ora actuală cei mai mul܊i dintre sa܈ii din Păuca au emigrat în Germania.
è
Târgovi܈te este un municipiu, re܈edin܊a de jude܈ ܊i cel mai mare ora ܈al jude܊ului Dâmbovi܊a. Are o popula܊ie de aproximativ 89.000 de locuitori. Re܈edin܊ă domnească ܈i capitală între 1396 ܈i 1714, ora܈ul a de܊inut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar ܈i cultural-artistic al ܉ării Române܈ti Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul ܈i în împrejurimile ora܈ului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic. În Muzeul de Arheologie se găsesc vestigii ale culturilor de tip Stancevo Cri܈, Gumelni܊a, Co܊ofeni, apoi din perioada bronzului ܈i din epoca fierului. Bine reprezentate în muzeu sunt podoabele ܈i uneltele geto-dacice din vremea regilor Daciei, Burebista ܈i
Decebal, ܈i ulterior monede ce dovedesc cuprinderea zonei în aria culturii materiale daco-romane (sec. I - al III-lea) ܈i apoi bizantine (sec. al V-lea - al VI-lea). În cartierul Suseni din actuala Târgovi܈te, s-au găsit urme ale unei a܈ezări din sec. II-V peste care este suprapusă alta protoromână din sec. VIII-X. Peste acestea, s-a format o a܈ezare rurală în sec. al XII-lea al XIV-lea, din care s-a dezvoltat târgul medieval. Perioada medievală i-a adus recunoa܈terea ca târg de importan܊ă europeană, unde se schimbau mărfuri sosite din trei continente cu cele ale producătorilor locali.(de la târgove܊i denumirea de Târgovi܈te.) Prima men܊iune a ora܈ului, la 1396, este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat ora܈ul cu ocazia pregătirilor pentru lupta de la Nicopole. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân ora܈ul a devenit principala re܈edin܊ă domnească a ܉ării Române܈ti. Tot în timpul acestui domnitor a fost refăcută Curtea Domnească, ale cărei ruine împrejmuiesc astăzi Turnul Chindiei; ultimele cercetări arheologice au avansat ideea că o curte a fost ridicată aici înainte de Mircea cel Bătrân. Primul act oficial, din 1406, este scris pe hârtie către mănăstirea Tismana de „Io. Mircea I Basarab, voievodul Яării RomâneЮti, duce de FăgăraЮ Юi AlmaЮ, comite de Severin, despot al pământurilor lui Dobrotici Юi domn al Dârstorului, spre cunoЮtinаa acestora, atât celor de acum, cât Юi celor viitori". Din 1424 se păstrează prima reglementare comercială făcută de domnitorul Dan al II-lea, ce stabile܈te privilegiile vamale ale târgove܊ilor locali ܈i drepturile de care beneficiau ace܈tia în ܊ară. Din 1451 datează prima culegere de legi făcută de grămăticul Dragomir, din porunca voievodului Vladislav II. Vlad ܉epe( ܈domnitor ce stă la baza personajului fabulos Dracula) urcă pe tron în 1456, cu sprijinul prietenilor săi, Ioan Huniade ܈i ܇tefan cel Mare, ܈i este re܊inut de istorie pentru victoria din 1462 împotriva sultanului Mehmet II, cuceritorul
Constantinopolului. În timpul său a fost construit Turnul Chindiei. Voievodul Radu cel Mare reclăde܈te, începând cu 1499, biserica „Sf. Nicolae din Deal”, cunoscută azi ca Mănăstirea Dealu, care va fi terminată de urma܈ul său Vlad cel Tânăr. Pictura acesteia va fi realizată în 1514 sub Neagoe Basarab de zugravul Dobromir din Târgovi܈te. La Târgovi܈te a activat primul me܈ter tipograf din ܉ara Românească, Macarie, care a tipărit, începând cu anul 1508, primele trei căr܊i în limba slavonă cunoscute la noi: „Liturghierul” (1508), „Octoihul” (1510) ܈i „Evangheliarul” (1512). Către mijlocul aceluia܈i secol activitatea tipografică este reluată, la Târgovi܈te, de ucenicul lui Macarie, Dimitrie Liubavici, care tipăre܈te Un „Molitvelnic” (1545) si Un „Apostol” (1547) (o epistolă apostolică) Mihai Viteazul a reu܈it în 1600, pentru prima oară, Unirea celor trei principate române܈ti - ܉ara Românească, Moldova ܈i Transilvania. Prestigiul lui de apărător al cre܈tinătă܊ii era recunoscut în întreaga Europă. Trădarea si uciderea lui a fost plânsă de to܊i românii. În timpul său, Târgovi܈te este ocupată de turcii lui Sinan Pa܈a, care fortifică zona centrală. În octombrie 1595, trupele cre܈tine ale Ungariei ܈i ale lui Mihai Viteazul eliberează ora܈ul, ce suferă însă mari pagube. Matei Basarab (1632-1654) a fost un mare sprijinitor al culturii. El este cel care întăre܈te ܈i extinde fortifica܊iile ora܈ului (unice la sud de Carpa܊i), repară vechile biserici ܈i construie܈te multe altele noi. Constantin Brâncoveanu a asigurat timp de un sfert de secol (1688-1714) stabilitatea ܊ării ܈i a murit ca un martir, refuzând să-܈i trădeze credin܊a în Mântuitorul Isus Hristos. Fiind numi܊i de biserica Ortodoxă Sfin܊ii Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu fiii săi, Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, sunt prăznui܊i pe 16 august.
Domnia lui Constantin Brâncoveanu a început sub semnul apari܊iei Bibliei în limba română, numită „Biblia de la Bucure܈ti", în anul 1688. ܇i-a asumat rolul de protector al tiparului ܈i al ܈colilor din Muntenia, dar ܈i din Transilvania. A dat Bucure܈tiului o nouă Academie Domnească, transformând ܈coala de la Sf. Sava în „colegiu public pentru pământeni ܈i străini", cu o programă asemănătoare institu܊iilor de grad superior. L-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia se vor tipări numeroase căr܊i religioase, în limbile română, greacă, slavonă, georgiană ܈i chiar arabă.
: 79
Pentru că a refuzat să se lepede de credin܊a cre܈tină, pe care a găsit-o în Biblie, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. Constantin Brâncoveanu (n. 1654 - d. 15 august 1714) a fost un mare boier, Domn al ܉ării Române܈ti între 1688 ܈i 1714 ܈i nepot al domnitorului ܇erban Cantacuzino. În perioada în care a domnit, ܉ara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală ܈i de dezvoltare a vie܊ii spirituale….. În 1714, pe 15 august, a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, ܇tefan, Radu ܈i Matei), precum ܈i cu sfetnicul său, Ianache Văcărescu. Cu to܊ii sunt venera܊i de către Biserica Ortodoxă Română, sub numele de Sfinаii Mucenici Brâncoveni. Numai în cămă܈i, istovi܊i de suferin܊e ܈i dureri, lega܊i cu lan܊uri, cu capetele descoperite ܈i descul܊i, mărturisitorii credin܊ei în Hristos au fost adu܈i în fa܊a sultanului Ahmed. La cererea sultanului de a renun܊a la cre܈tinism, Brâncoveanu a răspuns fără re܊ineri: „De legea creЮtină nu mă las, căci în ea m-am născut Юi am trăit, Юi în ea vreau să mor!", iar către fiii lui a rostit: „Fiilor, fiаi bărbaаi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem Юi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feаei
Mântuitorului nostru Isus Hristos. Să spălăm păcatele noastre în sângele lui Isus Юi dacă ni se cere Юi cu sângele nostru!". În urma acestor cuvinte, sultanul Ahmed a poruncit să fie tăiate capetele copiilor domnitorului. Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui ܇tefan ܈i Radu. Când a sosit rândul lui Matei, băiatul cel mai mic, acesta a început să plângă. Tatăl lui i-a poruncit să se asemene fra܊ilor săi. Copilul s-a îndreptat spre jertfă fără re܊ineri. Au urmat Ianache Văcărescu, bunul sfetnic al Brancoveanului ܈i apoi domnitorul, care a făcut o scurtă rugăciune ܈i a spus: „Doamne, fie voia Ta!". Apoi a fost decapitat ܈i el.
Despre maltratarea ܈i moartea Sf. SAVA Atunci când creútinilor le-a fost impus să mănânce carnea care era jertfită idolilor ܈i pomenile pentru mor܊i (Psalmul 106:28-31), a existat un acord secret cu unele autorităĠi pentru ca această carne să fie înlocuită cu o alta, astfel încât ei să fi putut susĠine că au respectat decretul regal. Sava a refuzat, însă, să ia parte la această înúelătorie úi a denunĠat public acest fapt. Ca urmare, a fost exilat, dar în scurtă vreme i s-a permis să se întoarcă. După un scurt timp a fost implicat din nou într-o controversă cu tovarăúii săi creútini. Cu această nouă ocazie nu a acceptat să susĠină o declaraĠie-jurământ pe proprie răspundere către autorităĠi, potrivit căreia nu existau creútini în oraúul Târgovi܈te, (că aici s-a ܊inut dieta, adunarea legiuită): Suveranul de atunci a crezut că to܊i cetă܊enii de sub stăpânirea lui au mâncat carnea jertfită idolilor ܈i mor܊ilor ܈i că au fost de acord cu ordinul dat ca to܊i să se lepede de credin܊a în Isus ܈i în Dumnezeu. Sava însă a spus: „Nimeni nu jură pentru mine; eu sunt un creútin!”. Sava ܈tia cuvântul Domnului din Levetic 18:21, care zicea: Să nu dai pe nici unul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh, úi să nu pângăreúti Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
Pe acele vremuri umblau cu un cuptor, cu foc care avea un grătar ܈i oamenii care făceau câte o juruin܊ă mare da pe unul din copiii lui. Copilul ajungea trecut prin foc apoi prăjit pe grătar ܈i împăr܊it la lumea care asista la jertfirea în cinstea lui Moloh, un zeu păgân ܈i demonic. Vede܊i versetele biblice care arată păcatul acesta, în care a căzut Israelul, părăsind pe Adevăratul Dumnezeu: Ritualul obscur păgânesc descris prin expresia „adus jertfă lui Moloh” este amintit aici pentru prima oară. Alte declaraĠii care se ocupă cu aceeaúi practică se află în (Levitic 20,2-5; în 2 Regi 23,10 úi în Ieremia 32,3). La ora când trăia Sava nu se mai ardeau copiii, ca să fie mânca܊i, dar se ardeau animale care erau jertfite cu acela܈i scop. În pofida acestui fapt, Sava a reuúit să evite pedeapsa; însă, aceste două întâmplări arată cu câtă încăpăĠânare i-au persecutat conducătorii locali pe concetăĠenii lor din cauza chestiunilor religioase ܈i politice. Doi ani mai târziu, în anul 372, s-a reaprins persecuĠia. Sava este arestat de câĠiva soldaĠi ai regelui go܊ilor, Athanaric, care fuseseră trimiúi special cu acest scop, din altă regiune. După ce suferă mai multe torturi, este condamnat la moarte. Hotărârea de a-l omorî prin înec s-a luat la Târgovi܈te. Fiind prins de solda܊i în locurile lui natale a fost înecat în râul Museos, care astăzi este numit Buzău, sfâr܈ind via܊a sa pe pământ la 12 Aprilie 372 , având legat un drug de lemn după cap ܈i fiind împins în adâncul râului Când au sosit cu el la locul execu܊iei, solda܊i i-au propus să fugă. Dar el a spus:„Băieаi împliniаi-vă misiunea, voi nu vedeаi dincolo de râu ce gardă de îngeri mă aЮteaptă”?.
Atât Sava cât ܈i Efrim, care a fost ucis mai înainte de el, pe data de 7 martie 304 la Tomis (Constan܊a de azi), au fost urma܊i de nenumăra܊i al܊i martiri aici, pe teritoriul României, mai ales în timpul marilor represiuni anti-cre܈tine organizate din ordinul împăra܊ilor romani Diocle܊ian, Galeriu, Liciniu ܈i Iulian Apostatul.
În vremea în care împăratul roman Galerius a proclamat în tot imperiul o oarecare libertate, a fost fondat voivodatul ܊ării Române܈ti. Se crede că Târgovi܈te a existat (nu ܈tim sub ce nume) ܈i a fost un fel de capitală ܈i pe atunci, la fel cum a mai fost, de-a lungul istoriei. Unele documente atestă Târgovi܈tea ca fiind capitală în anii 1396, apoi pe vremea lui Vlad ܉epe ܈în 1431, ܈i pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, în anul 1695. Din păcate, aici, la Târgovi܈te, s-au hotărât, s-au ܈i comis mai multe acte de vărsare de sânge, precum a fost ܈i cazul din zilele noastre, din anul 1983, când au fost condamna܊i ܈i executa܊i conducătorii unui grup care a furat ܈i a comercializat carne ܈i produse din carne, de la întreprinderea pentru industrializarea cărnii din Târgovi܈te. Târgovi܈te, mai recent, a fost locul de execu܊ie, după condamnare, a liderului de stat comunist Nicolae Ceau܈escu ܈i a so܊iei sale, Elena Ceau܈escu, în decembrie 1989. Sunt multe lucruri frumoase ܈i mai pu܊in frumoase… în istoria trecutului ܈i a teritoriului României.
B i è La Combinatul de Sârmă din Câmpia Turzii, era un bărbat tânăr, puternic, frunta܈, un pocăit, om harnic, care câ܈tiga cel mai mare salariu, la ora respectivă. Numele lui era Emil ܇eulean. Părin܊ii lui se trăgeau din localitatea ܇ăulia (de pe câmpie spre Târgul Mure)܈, la obâr܈ie, ܈i erau stabili܊i la „Odăile Turzii” unde aveau mo܈ia familiei. Un drum ce ducea de la centru din Turda, pe la Băile Turzii, ie܈ea la Cânepi܈ti ܈i Valea Florilor. Aici aveau ei gospodăria ܈i pământul. Emil a fost ܈colarizat pentru meseria de laminorist. Era căsătorit cu Lenu܊a Zemora din Sebe܈el, jud. Alba ܈i aveau patru copii: pe Milucu, Samuel, Arghirel ܈i pe Lenu܊a. Emil
avea ܈i o casă frumoasă în Turda, situată în cartierul Frăgări܈te pe str. Vi܈inului, lângă sora lui, Mărioara, nevasta lui Ionel Hozan, Ionel fiind frate cu Vasile Hozan. Se sim܊eau bine unde erau. Dar chemarea, înso܊ită de promisiuni, era ispititoare. Se întrebau mereu unul pe altul: Emil pe so܊ia sa Lenu܊a. Lenu܊a îl întreba pe so܊ul el, pe Emil. Să mergem sau să stăm pe loc? Erau îndoielnici ܈tiind că acolo nu era adunare (biserică) penticostală, aveau o informare că în Târgovi܈te sunt ceva cre܈tini Tudori܈ti care nu fac botezul cerut de Domnul Isus în evanghelii. „Ce ne vom face acolo? ne pierdem credin܊a, ne pierdem copiii. Ce e de făcut? Hai să mergem să întrebăm pe Domnul Dumnezeu prin Duhul Sfânt.” „Unde să mergem ?? Să mergem la Cluj, în colonia Sopor, binecunoscută sub numele de Borhanci”. Acolo era o familie de fra܊i penticostali (Lazăr ܈i Rozalia Dumitru), înzestra܊i de Domnul cu darurile Duhului Sfânt: prorocie, vedenii, vise dumnezeie܈ti ܈i încuno܈tin܊ări venite direct de sus. Zis ܈i făcut. Lenu܊a a mers ܈i, în timpul rugăciunilor izvorâte din adâncul sufletului ei, Dumnezeu a ascultat ܈i le-a trimis răspunsul a܈teptat, după cum reiese ܈i din caietul cu noti܊e ܈i amintiri al surorii Lenu܊a ܇eulean: „So܊ul meu lucra la Industria Sârmei la Câmpia Turzii. Majoritatea se îmbolnăveau de hernie de disc fiind o muncă foarte dură la acest punct de lucru. Într-una din zile, so܊ul cite܈te în ziar că la Târgovi܈te a luat fiin܊ă un combinat, exclamând: „Ce-ar fi, Lenuаă, să ne mutăm în TârgoviЮte, că aici la Câmpia nu o să rezist mult?! ” „Acum, când ne-am făcut casă Юi ne-am aЮezat, vrei să ne mutăm la cealaltă margine de lume?” Ca să nu-l supăr pe el, nu am zis nimic, dar am stat în post ܈i-n rugăciune ܈i m-am dus la fratele Lazăr la Borhanci. Fratele a avut o vedenie cu o clădire mare, înaltă, un izvor care curgea din ea ܈i un melc cu casa în spate, iar cuvântul prin prorocie a fost a܈a: „Drumul pe care-l ai în faаă e ca de la Ghetsimani la Golgota, dar la capătul drumului vei vedea roadele”. Am ܈tiut
că-i voia lui Dumnezeu să ne mutăm în Târgovi܈te ܈i a܈a am făcut. În Târgovi܈te am primit un apartament, cu 4 camere, confort 1. So܊ul a primit un serviciu bun. Am intrat ܈i eu la centrala telefonică. (La aceasta am fost instruită ܈i am mai lucrat în centrală la Poiana Sibiului unde l-am întâlnit pe tânărul Hozan care misiona prin tot Ardealul. Odată am mers de l-am vizitat la Turda, acolo am făcut cuno܈tin܊ă cu so܊ul meu Emil, cu care m-am ܈i căsătorit). Toate bune, însă nu erau decât 2 familii de credincio܈i Mihai Achihai ܈i fratele lui Costică. Împreună cântam cântări în fiecare zi, cântări precum: „Să nu mă las de Tine niciodată”. Era în anul 1972, când noi, familia ܇eulean, am venit din Turda la Târgovi܈te. Duminica, mergeam la Adunare la Comi܈ani, în rest, aproape zilnic, ne adunam în casa noastră (pe care am cumpărat-o) timp de mul܊i ani, până în anul 1989, anul când au început să se adune în casa cea nouă construită în spatele proprietă܊ii, iar casa veche era deja demolată. De acum, cu mare râvnă căutau fra܊i, oameni cu care să facă adunare. Pe vremea de început, când erau numai câ܊iva, am fost ܈i eu chemat din Sebe܈el, Sebe܈-Alba, satul unde s-a născut sora Lenu܊a. Am sosit în familia ܇eulean care a fost foarte bucuroasă de întâlnirea noastră. Am ܊inut un serviciu de rugăciune ܈i evanghelizare apoi am oficiat ܈i actul de Cina Domnului (împărtă܈irea) în care timp era prezent Domnul prin Duhul Sfânt. ܉in minte că am zis că ar fi bine fra܊ii să se mărturisească înainte de a lua împărtă܈irea cu trupul ܈i sângele Domnului. Unii au vrut; al܊i n-au fost de părere, având altă educa܊ie. Dar în timp ce ne apropiam de actul respectiv, Duhul Domnului m-a făcut să mă uit a܈a cu suspiciune la un frate, el se uita de acum ܊intă la mine ܈i deodată am zis răspicat ܈i hotărât „Să mergi acasă Юi să faci pace cu nevasta ta, de fapt
cu cine te-ai certat înainte să vii aici? Du-te Юi fă pace, apoi să vii la Cina Domnului!” Fapta asta a făcut ca to܊i să cunoască pe Domnul, să se teamă de El ܈i a܈a să urmeze Calea sfântă a pocăin܊ei. Fratele Mihai a mărturisit că a܈a este ܈i s-a grăbit să plece acasă. după un oarecare timp a venit ܈i s-a împărtă܈it ܈i el. A fost primul act cultic săvâr܈it în biserica penticostală din Târgovi܈te ܈i în casa familiei ܇eulean Emil ܈i Lenu܊a. După o vreme bunicică adunarea a început să ia contur ܈i să se înmul܊ească. Fratele ܇eulean era foarte necăjit că nu aveau Biblii să dea fra܊ilor. A început să se roage cu mare stăruin܊ă înaintea Domnului ca să lucreze cumva să poată procura Biblii să dea la fra܊ii nou-veni܊i în adunare. ܇i într-una din zile s-a rugat chiar mult ܈i arzător. Casa era gata, camera mare pentru adunare era ܈i ea aranjată, izvorul curgea, cum a văzut fratele Lazăr în vedenia lui. Dar lipseau Bibliile. A doua zi, după rugăciunea arzătoare cu multă stăruin܊ă o ma܈ină străină se opre܈te la poartă. Fratele Emil vine la ma܈ină să vadă cine este ܈i ce vrea, în schimb nu-܈i puteau împărtă܈i cuvintele. Emil nu ܈tia nem܊e܈te. Musafirul sosit nu ܈tia române܈te. Cel cu microbuzul deschide portiera autodubei lui ܈i începe a căra grabnic făcându-i semn gazdei, unde să le depoziteze. Erau Biblii. ܇i nu pu܊ine. Emil căra ܈i el alături de neam܊ul binefăcător ܈i atât de binevenit, dar Emil nu-܈i putea opri plânsul ܈i lacrimile ce-i curgeau ܈uvoi. A plecat neam܊ul foarte grăbit cu ma܈ina lui. Fratele Emil a rămas să-܈i continue plânsul ܈i mul܊umirea în fa܊a Celui ce ascultă ܈i răspunde rugăciunilor făcute cu credin܊ă.
Au mai trecut mul܊i ani ܈i fata lor s-a căsătorit cu Robert Klaus din Brătei, de lângă Media܈, ܈i a venit să-܈i viziteze părin܊ii. Aveau cu ei un străin din Germania, care se numea Marcus. Acesta, când se coboară din ma܈ină vorbe܈te cu Robert ܈i cu Lenu܊a, în limba germană ܈i zice: „Eu cunosc casa asta, eu am mai fost aicea!” -Cum se poate? asta-i casa părin܊ilor mei! Zice Lenu܊a. „Da, eu am fost aici”. ܇i, adresându-se fratelui ܇eulean Emil, îl întreabă: -De ce ai plâns a܈a tare când am venit trimis de Domnul la tine ܈i ܊i-am adus Biblii? -Păi cum să nu plâng, când am văzut cu ochii mei cum Domnul mi-a ascultat rugăciunea. Eu mă rugam ca Domnul să facă cumva să pot procura Biblii pentru fra܊i ܈i tu ai venit cu un microbuz plin cu Biblii. Puteam să tac ܈i să nu aduc o jertfă de mul܊umire stropită cu lacrimile mele, Celui care ascultă rugăciunea făcută cu credin܊ă? De atunci ܈i până azi penticostalii s-au înmul܊it foarte mult, la ora actuală sunt vreo ܈ase biserici în municipiul Târgovi܈te. Familia ܇eulean a lăsat ca mo܈tenitor pe băiatul Arghir. Un om întreprinzător cu afaceri prospere, care s-a asociat cu un alt om pe măsura lui, apoi s-au apucat de au cumpărat un loc între blocuri mai în mijlocul oamenilor ܈i a construit această casă de rugăciune. Când a fost gata, a mutat adunarea din casa lor, aici în această frumoasă casă.
ǡè
è ǡ i$$ Poiana cu narcise de pe ܇esul Mogo܈enilor este o arie protejată de interes na܊ional ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezerva܊ie naturală de tip botanic), situată în jude܊ul Bistri܊a-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Nimigea, satul Mogo܈eni. Rezerva܊ia naturală are o suprafa܊ă de 6 ha, ܈i reprezintă o arie de fânea܊ă umedă, cu soluri alcătuite din marne argiloase (rocă sedimentară din carbonat de calciu ܈i argilă), marne salifere ܈i marne cu stratificări de gresii ܈i nisipuri, unde vegetează specii floristice de narcise din genul Narcissus, dintre care: Narcissus stellaris, Narcissus poeticus, Narcissus augustifolius, precum ܈i specii de păiu ܈de livadă (Festuca pratensis), centaurea (Centaurea jacea), sau serratula (Serratula tinctoria) EVANGHELIZARE ÎN MOGO܇ENI, COMUNA NIMIGEA
Biserica din Piatra a fost implicată încă din anul 1990 în vestirea Cuvântului, la ace܈ti oameni ai localită܊ii Mogo܈eni, prin evangheli܈tii din Piatra. În biserica din Piatra, erau membri doi tineri din localitatea Mogo܈eni, care s-au întors la Domnul încă dinaintea revolu܊iei: Rusu Lucian ܈i Pop Valer͘ Satul Mogo܈eni este situat între Nimigea ܈i Cociu. Am avut ܈i eu harul să mă opresc în Mogo܈eni. Era în anul 2007, duminică, 13 mai, între ora 1 ܈i 3 jumătate. Erau cu mine copiii ܈i tineri bisericilor din Beclean ܈i din Piatra, pe care i-am instruit ܈i le-am dat la fiecare câte un pachet cu Credeul sau Crezul, Niceo - Constantinopolitan, explicat de mine pe teză ܈i antiteză, ܈i pe care l-am supus dezbaterii în fa܊a unui grup de oameni intelectuali din diferite confesiuni. Erau:
Preo܊i, episcopul Greco-catolic, ingineri, păstori bapti܈ti ܈i păstori penticostali, profesori universitari, medici, ܈i fiecare a primit câte-o cărticică. Apoi am citit de la A la Z întregul con܊inut, ܈i nimeni nu a putut spune niciun cuvânt cu care să combată cele scrise. Le-am mai dat la tineri ܈i Biblii ܈i Nou Testamente, ca să le dăruiască fiecărei familii. Era ora 1,30, după serviciul de diminea܊a ܊inut în Biserica Penticostală din comuna Nimigea, unde am avut bucuria să vedem ܈i botezuri cu Duhul Sfânt. Tinerii aveau misiunea să bată la fiecare familie în u܈ă, doi câte doi, ܈i după ce le înmâna aceste materiale să-i cheme insistent ca să vină la adunarea noastră, în curtea unei case nelocuite în acel moment. În mijlocul zilei, soarele era foarte tare, foarte fierbinte, dar, cu toate acestea oamenii au venit ܈i au ascultat cu plăcere. Eu am făcut o rugăciune, incluzând în ea ܈i rugăciunea Tatăl Nostru, după datină ܈i obi܈nuin܊ă. După acestea am luat acea cărticică ܈i am citit-o, ܈i explicând mai pe larg cele scrise. Oamenii erau ochi ܈i urechi. La terminarea acestei evanghelizări, nu mai ܊in minte câ܊i au spus că ei vor sluji Domnului de azi înainte. Tinerii din Piatra ܈i cei din Beclean, precum ܈i al܊ii veni܊i din împrejurimi, au intonat laudele Domnului prin cântări duhovnice܈ti care au uimit ܈i mai mult pe săteni. A܈a s-a început o lucrare care dăinuie ܈i azi. În acele locuri stegarii lui Isus Hristos au fost ܈i au rămas familiile Găvrila ܈din Piatra. Iosif, feciorul surorii Susana, a colindat cu mine o mare parte a României, în calitate de ajutor ܈i ܈ofer, care nu uita să mă îndemne mereu la a face binele. De curând s-a stabilit aici în Mogo܈eni, sora Raveca Poenar, cu familia feciorului ei, Călin ܈i Florentina, cu un copila܈. Astfel Biserica începe să i-a contur ܈i gândul fra܊ilor de aici, împreună cu cel al lucrătorilor lor, Iosif ܈i Daniel Găvrila܈, este să construiască un Lăca ܈de rugăciune până la anul(2014). Este deja, în această localitate, un teren cumpărat, pe care, cu ajutorul
Domnului, vor să construim în cel mai scurt timp o casă de rugăciune, deoarece spa܊iul în care au loc întâlnirile nu mai corespunde cerin܊elor bisericii actuale. Doamne ajută! De ani buni fratele Daniel Găvrila܈, diacon în biserica din Piatra, săptămânal se întâlne܈te în casa sorei Poenar Raveca, pentru rugăciune ܈i învă܊ătură din Cuvânt cu membrii penticostali din această localitate, care sunt în număr de 18, majori, plus copiii. Daniel (frate cu Iosif) luptă din răsputeri aici, într-un teren arid ܈i stâncos, la ascultarea evangheliei. El se roagă să mai trimită Domnul un Pavel, ca să semene sămân܊a alături de el ܈i ar vrea ܈i un Apollo ca să ude ceea ce s-a semănat, iar, mai apoi, Dumnezeu să facă să crească ܈i să rodească! Pe aceste meleaguri, unul din cei cărora le plăcea să-܈i zică „copil spiritual” al fratelui Vasile Hozan, A Negreanu, a cheltuit mult ajutând lucrători, fiind ܈i el de pe meleagurile bistri܊ene. Domnul va răsplăti fiecărui, căci numai El poate cunoa܈te totul!
gȂ Întâlnire cu intelectualii de origine germană în casa lui Barbosa Ne-am întâlnit cu acest profesor de muzică ܈i dirijorul Filarmonici de Stat Sibiu, la înmormântarea bunicii lui care era baptistă, iar fata ei, mama profesorului precum ܈i sora lui, amândouă erau penticostale. A܈a am ܊inut programul împreună cu pastorul baptist, Du܈an. La serviciul înmormântării, profesorului Barbosa Cuvântul predicat i-a căzut ca o sămân܊ă bună care a încol܊it în inima lui. Mergând acasă, el, care avea o mulĠime de cunoútinĠe, prieteni, rude, diferiĠi intelectuali, i-a adunat la el acasă pentru a sta de vorbă. În acele întâlniri el a făcut precum a făcut mama úi sora sa cu el, le-a vorbit în aúa fel despre Hozan încât toĠi au dorit să mă vadă úi să stăm de vorbă împreună. În acela܈i fel a procedat ܈i mama ܈i sora lui cu el. Când vrei să-i spui cuiva despre Domnul Isus, poveste܈te ܈i ce a făcut Isus când era pe pământ; dă-i la îndemână ܈i un exemplu din ceea ce face ܈i azi, povestindu-i fapte concrete, vindecări, minuni, botezuri cu Duhul Sfânt, acea persoană va dori să aibă o întâlnire cu acei prin care Domnul binevoie܈te să-܈i arate slava ܈i puterea Sa. Atunci am fost chemat într-o seară la Sibiu, de către sora lui, la cererea grupului. Ora stabilită era úapte seara, dar eu veneam cu ocazii úi nu útiam unde e casa lui Nicu Barbosa. Am fugit la mamă-sa úi am luat pe sora lui cu mine, drept călăuză. Ca să nu întârzii, am luat un taxi, aúa că am ajuns la ora 7 úi 3 minute, după ceasul atârnat de peretele camerei unde erau adunaĠi. Când m-a văzut prin geamul uúii că am intrat în coridor, Barbosa a spus: „A venit aúteptatul nostru!”
Eu deja intram în cameră. ToĠi ca úi copiii de la úcoală s-au ridicat în picioare úi mi-au urat „ Un Bun Venit”, înclinându-܈i fiecare trupul înspre mine, în semn de respect ܈i după tradi܊ia germană. La rândul meu, i-am salutat cu „Pacea Domnului Isus”. ToĠi se uitau unul la altul. Nu útiau ce zic eu ܈i nici ce să răspundă ei. Apoi am dat mâna cu fiecare în parte, începând cu femeile cele mai bătrâne. Apoi am trecut la bărbaĠi începând cu Horst ܇tol܊, care am observat că ar vrea să fie úeful camerei, pe seara respectivă. După ce i-am salutat, m-am aplecat pe genunchi să-I mulĠumesc lui Dumnezeu că am ajuns cu bine. ùi am mulĠumit cu voce tare. Femeia cea mai bătrână era mama unui preot, alta era nevasta altui preot, una era soră cu un preot, ceilalĠi prezenĠi erau ingineri úi profesori úi câĠiva studenĠi la facultate. Totul era făcut în secret ca să nu afle securitatea, mai ales că ei erau germani (excepĠie făcând Nicu care era român úi care organizase acele întâlniri în casa lui, având nevasta de neam german). Mai era printre ei un tânăr sas pe nume Han܊i Salman, care acum este în Germania. Acesta a adus, mai târziu, în grupul intelectualilor, pe prietenul meu, fratele Cristinel Spiridon, care locuieúte în Portland, USA în prezent. Aúa că la primul pas eu am arătat exact cine sunt úi ce fac. Profesorul ܇tol ܊a opus rezistenĠă, zicând că nici el, nici neam de neamul lui nu au fost aplecaĠi pe genunchi úi nu s-au rugat. Totuúi, ceilalĠi au îngenuncheat cu toĠii, până la terminarea rugăciunii mele, chiar dacă n-au ܈tiut să se roage. Apoi m-am aúezat în locul rezervat, după care ei au cerut să le vorbesc ceva nou. Povestea mea era despre cărările cele vechi pe care le-a înfiinĠat úi pe care a umblat Domnul nostru Isus Hristos. ùi am început de la acest enunĠ cu sfatul úi învăĠătura despre Calea pocăinĠei. Nu am cruĠat nimic. Nici portul, nici cele ale lumii, nici cele ale cărnii, nici falsul din diferite tradiĠii sau spusele oamenilor mici úi mari, ci numai adevărul Bibliei a fost vestit,
punând astfel bazele unei credinĠe curate úi mântuitoare. După 6 luni, lucrarea cu saúii, în modul cel mai clandestin posibil, sa extins úi în centrul Sibiului úi în CetăĠuia din Braúov. Apoi au urmat serile úi nopĠile de stăruinĠă, unii primind botezul cu Duhul Sfânt, alĠii daruri. Apoi au urmat botezurile în apă. Acestea aveau loc la aúa-numita „Catedrala Verde”, loc útiut numai de cei mai fideli. La unul din botezurile de la „Catedrala Verde”, noi credeam că nimeni nu ne vede, numai Dumnezeu. Pe când eram cu cortul gata între sălciile râului ce curgea de pe la Tiliúca úi Săliúte la vale, toĠi echipaĠi în haine albe de botez, ne-am strecurat la râu. Pe malul opus era niúte pescari care se uitau speriaĠi la noi, ce vom face. Ce mai era de făcut? Am intrat în apă úi am început a boteza; erau acum 16 persoane de toĠi. Pescarii s-au oprit úi ei de la pescuitul lor úi când eu pronunĠam formula: „În Numele Tatălui úi al Fiului úi al Sfântului Duh”, pescarii toĠi adunaĠi să vadă minunea, îúi făceau úi ei semnul crucii. Apoi cântam cu cei prezenĠi: „Cine crede se botează, cine-a crezut s-a botezat”. La un moment dat au învăĠat-o úi murmurau úi ei după noi. Pe când am fost gata, am băgat mâna în apă úi am ridicat apa cu pumnul sus, lăsând să se scurgă aúa, încet printre degetele mâinii drepte úi am strigat la cei ce asistau: „Cine crede să vină acum, apă mai curge din harul lui Dumnezeu. Nu vreĠi să vă botezaĠi úi dumneavoastră?” Unul din ei răspunse: „Domnule! Bine ai făcut că i-ai botezat pe ăútia, că eu îi cunosc. Ăútia toĠi au fost comuniúti mari úi n-au fost botezaĠi, dar noi avem botezul de când eram mici, că părinĠii noútri au fost creútini ortodocúi.” Nu am mai zis nimic. Ne era frică să nu ajungem cu ei la securitate. Am oficiat Cina Domnului úi repede am plecat fiecare la casele noastre. Corect este ca după botezul în apă să le dai ܈i împărtă܈irea cu Trupul si cu Sângele Domnului Isus, ca să aibă Via܊a în ei în܈i܈i. Căci cine nu mănâncă ܈i nu bea , nu are Via܊ă, adică nu-L are pe Isus.
Ǧg Prezentare: Comuna Almaúu Mare se află în extremitatea vestică a judeĠului Alba, într-o mică depresiune mărginită de mun܊ii: Munceii Săcărâmbului, Mun܊ii Vin܊ului úi Mun܊ii Ampoiului. Teritoriul administrativ al comunei cuprinde satele Almaúu Mare – reúedinĠa, Almaúu de Mijloc, Brădet, Cheile Cibului, Cib, Glod úi Nădă܈tie. Satul Almaúu Mare se află la o distanĠă de 13 km de Zlatna, oraúul cel mai apropiat, úi la 50 km de municipiul Alba Iulia, reúedinĠa judeĠului. Vecinii acestei aúezări sunt: la sud úi vest judeĠul Hunedoara, comunele Geoagiu, Balúa úi Buceú, iar la nord úi est oraúul Zlatna. Relieful zonei se caracterizează printr-o fragmentare accentuată, cu altitudini ce variază între 500 úi 1000 m. Prin sat curge un pârâia ܈cu apă galbenă, in care nu trăiesc vietă܊i. Căi de acces Calea de comunicaĠie majoră este drumul judeĠean 705 care porneúte de la limita judeĠului Hunedoara spre Zlatna. În jud. Hunedoara străbate satele Geoagiu, Băile Geoagiu, Bal܈a. ܇i trece pe teritoriul jude܊ului Alba. Aici trece prin localită܊ile: Almaúu de Mijloc Almaúu Mare, iar lângă Alma܈ în dreapta este satul Glod de care vorbim. Drumul se intersectează, în dreptul oraúului Zlatna cu drumul naĠional 74. Acesta face legătura între Alba Iulia, Zlatna, Abrud ܈i Câmpeni. Altă cale de legătură între satele aparĠinătoare este
drumul judeĠean 705D: Cheile Cibului – Cib – Nădă܈tia – Almaúu mare. Cea mai apropiată staĠie de cale ferată este cea din oraúul Zlatna, la 13 km distanĠă. Peste un munte abrupt ܈i plin cu aur, acum se văd numai fostele guri de mine, acum părăsite, pe unde se aducea aurul la suprafa܊ă. Pe aici trece un drum cu multe serpentine, încât aproape orice ma܈ină începe „a tu܈i”, urcând, Biserica din localitatea Glod ܈i casa de rugăciune Era prin anii 1950 când din adunarea, ce exista în Bal܈a, un frate cu numele Simion Pârva, având atunci 18 ani. Acum a trecut de 84 de ani. Dar plin de râvnă pentru a vesti ܈i la al܊ii comoara ce el a găsit-o în credin܊a prea sfântă ܈i care este ascunsă în Numele Domnului Isus Hristos ܈i în jertfa Lui pe crucea din Golgota, a plecat să misioneze ܈i el în satul Glod. A intrat la o casă de cre܈tini ortodoc܈i. Oamenii din sat s-au alarmat că au venit pocăi܊ii la cutare; „Măi! Hai să mergem Юi noi să vedem ce le va spune la oameni?” A܈a a fost prima întâlnire cu Evanghelia Domnului Isus a celor din Glod. ܇i s-a aprins scânteia focului sfânt în unele inimii. Cândva, împreună cu un frate, Lază, am vizitat fra܊ii din Bal܈a. Încă nu eram căsători܊i. De acolo am plecat la o nuntă în Nădă܈tia, unde am mâncat o supă de tăi܊ei sărată, de pe loc m-au durut rinichii. Cu o altă ocazie, trecând spre Sebe܈, locuiam la familia Ioan ܈i Carolina Cre܊u, peste pod, ܈i am întâlnit un frate, care era venit în familia Deiac din Petre܈ti. Am stat cu el la o rugăciune, că eram grăbit. În timpul rugăciunii am avut pentru acel frate o lucrare de prorocie ܈i o vedenie cu o săgeată ce se întindea peste mun܊i până în satul Glod. ܇i am primit încuno܈tin܊area că el este din Glod-Alma܈u Mare, ܈i că trebuie să merg la Glod. Prorocia pentru acest frate a fost foarte aspră, se zicea că dacă nu se va întoarce la Domnul ܈i dacă se va purta ca Iuda, va avea sorta lui Iuda. Cu timpul am sosit la Glod.
Am văzut atunci unele lucruri nebiblice la el, ܈i iar a avut o descoperire, din care reie܈ea că lucrurile se grăbesc pentru el ܈i va fi greu de el. Dându-i-se un termen scurt, de trei zile în care să se mărturisească ܈i să se pocăiască. Miercurea, s-a stârnit o mare durere în stomacul lui, a܈a că a trebuit dus la spital la Alba Iulia. Doctorii ܈i-au făcut meseria lor dar au uitat în burta omului o foarfecă mică. Lucrul acesta a produs dureri insuportabile ܈i medicii l-au deschis din nou l-au cură܊at ܈i l-au cusut iară܈i. În schimb, burta lui s-a umflat ܈i pur ܈i simplu a plesnit ܈i i s-au vărsat măruntaiele. Sub presiunea durerilor, inima lui a încetat să mai bată. A܈a că l-au adus acasă mort. Acesta era diaconul bisericii ܈i îl chema Iosif Hanche܈. În sat mai erau familii cu acest nume, fără însă să fie rudenii între ele. În Glod mai era o familie Hanche ܈care aveau mai mul܊i copii; Ionică, Zaharia, Isac, prezbiterul de la Oarda de Jos. ect. Mama lor, Maria, suferea cu ochii. La un moment dat, i s-a făcut o gaură într-un ochi, era a܈a de largă ܈i adâncă, puteai să bagi în ea un vârf de fus; explica unul din fra܊i de atunci.. Adunarea era în casa lor, mai mult trebuia să treacă în camera din fa܊ă, care era destinată serviciilor de cult, iar ea, sora Maria, sărmana, sta ca o priveli܈te în ochii tuturor, o vreme lungă, în prima cameră. Atunci toată adunarea s-a hotărât la trei zile de post, numit „postul Esterei”,fără apă ܈i fără mâncare, trei zile ܈i trei nop܊i. La terminarea acestui post ܈i a unei rugăciuni stăruitoare sora Maria s-a ridicat de pe pat ܈i a strigat: „Eu Văd!” Preamărit să fie Medicul suprem, Hristos Isus. Rana ܈i gaura din ochi s-a închis complet ܈i în continuare a văzut clar. La un timp, după căsătoria mea, era după anul 1961, iar am făcut o vizită la fra܊ii din Glod. Adunarea era de acum la fratele Viorel care este în prezent lucrătorul bisericii. Am intrat în bucătăriile de peste curtea casei, spa܊iul era cam neîncăpător. Am fost invitat să trec la masă ca să predic Cuvântul Domnului. În timpul predicii ochii mi s-au fixat pe o
femeie ce era mai în spatele adunării ܈i sta înghemuită. Am mers la ea ܈i mi s-a dat o prorocie care suna a܈a: „Femeie, tu vrei să mori?” Ea a răspuns: „Eu nu vreau să mor.” „Dacă vrei, peste trei săptămâni vei muri! Dacă nu vrei să mori, să mergi la medici Юi te vor opera Юi te vei face bine. Эi aceasta va fi o mărturie pentru ei Юi pentru toаi care te cunosc”. Amin!. ܇i am plecat iar la masă continuând predica. Erau prezen܊i mai mul܊i oameni din sat nepocăi܊i. A fost dusă de ai ei, la Alba la spital. Era a܈a de slăbită de un cancer care o mistuia, încât cu greu îi auzeai vorba. Trebuia să stai aproape de ea ca să o în܊elegi ce vorbe܈te. Prorocia a stârnit o mare curiozitate în fra܊i dar în cei nepocăi܊i care erau ܈i ei prezen܊i a scos o vâlvă în tot satul. „Auziаi mă ce prorocie a avut Laura Jip.” La Alba, la spital, unul din doctori a zis: „Femeie, eu nu bag cuаitul în burta ta că nu ai ce să alegi. EЮti toată numai mosoare de cancer. Dacă te operez, mori acolo pe masă. Mai bine du-te să mori acolo acasă,”. Sora nu s-a lăsat. Ea cerea întruna să fie operată. A܈a că au trimis-o la Sibiu. Doctorii de la Spitalul Jude܊ean din Sibiu, s-au adunat mai mul܊i ܈i au chestionat, au controlat ܈i au dat ܈i ei acela܈i verdict. Că nu poate fi operată. Sora Laura a insistat ܈i în cele din urmă le-a zis la to܊i cei din comisie: „Eu trebuie să fiu operată că aЮa mi-a vorbit Domnul Isus prin Duhul Sfânt”. La insisten܊a lor ea a spus ܈i prin cine a fost prorocia. Un medic tânăr, dar curajos, a spus: „Dacă aЮa stau lucrurile, eu mă apuc de ea Юi o operez”. A chemat pe cei în drept, din familie, care au semnat cum că sunt de acord să fie operată. ܇i a fost operată. S-a făcut sănătoasă, că era ordinul Domnului prin Duhul Sfânt. Preamărit să fie El, Medicul Suprem.
Poate la vreun an sau mai mult, nu sunt a܈a sigur de dată; în Glod au avut o înmormântare. Din nou am fost chemat ܈i am ajuns la Glod. Mergând cu coloana înspre cimitirul care era pe un deal, în grupul care cânta mergând pe drum, era o soră a cărei voce se auzea mai tare, ea conducând cântările în acel serviciu. Unul din edilii satului, care a fost prezent când s-a dat prorocia, se apropie de mine întrebându-mă: dacă cunosc eu pe femeia care conduce cântările? Eu i-am răspuns că eu nu sunt de aici ܈i nu o cunosc. Omul zâmbe܈te satisfăcut ܈i-mi spune. „ La femeia asta i-ai prorocit să meargă la doctor dacă vrea să mai trăiască” Am rămas foarte mirat. Era a܈a de bine sora, frumoasă la fa܊ă ܈i se purta foarte istea܊ă. Nu mai avea nici o urmă că ar fi fost cândva bolnavă de cancer în stare gata de a muri. Biserica din Glod are azi o casă frumoasă ܈i încăpătoare, pe proprietatea fratelui Viorel care este lucrătorul actual al bisericii, având un sprijin moral ܈i material în fratele Beniamin, care a fost ܈i primarul comunei timp de 8 sau 12 ani. Copiii lor ܈i al܊i copii de-ai fra܊ilor au fost la lucru în străinătate ܈i au adus bani, pe care i-au investit la construc܊ia casei de rugăciune. Pe lângă acestea a mai ajutat ܈i fratele Vasile Hozan cu ce s-a putut din vânzările de carte, care sunt munca lui personală. Domnul va răsplăti fiecăruia, căci El nu rămâne dator la nimeni! În fâr܈it, iată casa de rugăciune dată în folosin܊a bisericii penticostale din Glod.
ȂèȂ Ǥ
Datele sunt completate cu ajutorul fra܊ilor care au mai ܊inut minte ܈i mi-au furnizat unele date. Domnul să-i binecuvânteze!
BѴ$ ǡ f f (în timpurile de început) Într-una din misiunile mele am ajuns la frumoasa aúezare Vama, din ğara Oaúului, după ce Ġinusem o evanghelizare în Negreúti, Oaú. Fusesem chemat acolo de Vasile ğânĠaú al lui ùandor. Era încă la putere Ceauúescu. Vasile sta cel mai bine în zonă. Avea peste o mie de oi úi venituri pe măsură. Aúa că s-a apucat úi a făcut în vremea aceea o casă de rugăciune de peste 1.000.000 de lei, bani puúi de el, că ceilalĠi erau puĠini úi fără putere financiară. ğânĠaú Vasile a vrut apoi să umple biserica, dar nu era cu cine. A chemat pe unul, la fel de înstărit ca úi el, om cu putere, cu peste 200 de oameni sub mână. Vasile l-a chemat la adunare, pentru că era evanghelizare toată săptămâna următore. Omul i-a răspuns în graiul lui: „Măi Văsii, eu oi zini măi (Măi Vasile eu voi veni măi), dacă tu aduci pe un om ce l-am văzut eu la o înmormântare în Ighiel –Alba. Apoi oi zini!” Dar nu îúi amintea numele acelui om. Descriindu-i fizionomia, Vasile ܉ân܊a܈, úi-a dat seama despre cine vorbeúte, ܈i exclamă bucuros: „Păi acela e prietenul meu, Hozan Vasile”. ùi i-a promis omului că-i va împlini dorin܊a. Mă va chema. Zis úi făcut.
M-a sunat, explicând urgenĠa. Aúa că miercurea următoare m-am dus la Negreúti, Oaú. Omul a venit cu toĠi oamenii lui. Evanghelizarea a Ġinut până pe la 11 seara. Pe când să încheiem, Vasile mi-a zis să mai stau că nu s-a terminat. ùi a început să cheme din sală oameni cu probleme diferite, fără să spună motivele pentru care sunt chemaĠi în faĠă. A spus doar atât: „Te rog eu, roagă-te pentru oamenii pe care îi voi chema úi care vor veni în faĠă.” Aúa că oamenii veneau pe rând, eu puneam o mână pe umărul lor úi mă rugam, iar Duhul Sfânt se prezenta la lucru minunat úi le descoperea tainele inimii lor. Rugăciunea s-a terminat în jur de ora unu noaptea. La sfârúit, Vasile a întrebat mulĠimea dacă cineva a simĠit prezenĠa Duhului Sfânt. O mul܊ime a ridicat mâna ܈i se exprimau spunând că da au sim܊it. Apoi i-a întrebat din nou dacă vrea cineva începând cu acea zi să rămână sub această putere úi să slujească mai departe Domnului. La cuvintele lui au ridicat mâinile 120 de persoane cu ochii scăldaĠi în lacrimi. Vasile ğânĠaú, ca un bun ispravnic al harului felurit, s-a ocupat de ei făcându-le o cateheză. Iar peste o lună a botezat 70 din aceúti oameni. Adunarea a căpătat un contur nou úi a continuat stăpânită de o mare bucurie. În acea biserică aveam un frate mai în vrâstă, bun prieten (fratele Gheorghe) de la care am învă܊at cântarea: „Asculta܊i cum Domnul sfântul a înecat de mult pământul; (:Prin Potop, Prin Potop:)…” ùi oúenii „se întăreau sufleteúte úi umblau în frica Domnului; úi, cu ajutorul Duhului Sfânt se înmulĠeau”. (Fapte, 9:31) Au văzut cu toĠii spusa Bibliei, că numai cu ajutorul Duhului Sfânt se înmulĠeúte poporul. A doua zi am plecat la Vama, la un cerc de rugăciune. Voiam să cunosc familia lui Vasile Fabian, care mă mai ducea cu maúina câteodată în misiune.
Acolo am întâlnit proroci úi prorocite, care proroceau cu mare îndrăzneală úi Domnul era cu ei. O prorocie a sunat aúa: „Bărbatule, pregăteúte-te că am să fac o lucrare prin mâinile tale. Eu, Domnul mă voi prezenta úi tu nu trebuie numai să ai îndrăzneală să-Ġi întinzi mâinile úi să te rogi cu credinĠă. Lucrarea aceasta va fi mare úi se va auzi până peste graniĠele Ġării”. A trecut multă vreme úi tot aúteptam să văd ce se va întâmpla. Împlinirea acestei prorocii este scrisă ܈i în cartea Amintiri din ܊ară Volumul al II-lea, la pag. 113, 115 unde este specificat mai amănun܊it cum a căzut moartă în adunare sora Irina Duvlea ܈i cum Domnul i-a redat iară܈i via܊a.
ǡ Despre comuna Halmeu Satu Mare Halmeu (în maghiară: Halmi, în germană: Holmen) este o comună în jude܊ul Satu Mare, Transilvania, România. Are în componen܊ă 5 sate: Halmeu (re܈edin܊ă), Băbe܈ti, Doboli, Halmeu - Vii ܈i Mesteacăn, ܈i Cidreag, un cătun de ܊igani ungure܈ti uita܊i de lume, dar pe care i-au găsit penticostalii din Halmeu. Demografie Componen܊a etnică a comunei Halmeu - Români (56.5%) - Maghiari (36.35%) - Romi (2.95%) - Necunoscută (3.78%) - Altă etnie (0.4%) Componen܊a confesională a comunei Halmeu - Ortodoc܈i (35.8%) - Romano-catolici (16.94%) - Reforma܊i (18.69%) - Penticostali (15.49%)
- Greco-catolici (3.94%) - Adventi܈ti de ziua a ܈aptea (1.52%) - Martori ai lui Iehova (1.69%) - Necunoscută (5.17%) - Altă religie (0.7%) Conform recensământului efectuat în 2011, popula܊ia comunei Halmeu se ridică la 4.968 A܈ezare geografică Localitate Halmeu, re܈edin܊a comunei, se afla la intersec܊ia paralelei de 47 grade 58 minute latitudine nordică cu meridianul de 23 grade longitudine estică. A܈ezarea satelor apar܊inătoare: Porumbe܈ti, sat situat în vestul comunei la o distanta de 4 km de localitatea de re܈edin܊ă, satul Cidreag la 6 km tot în vestul comunei, satul Mesteacăn la distanta de 4 km în sudul comunei, Băbe܈ti la 6 km în est, satul Danbolt la nord-est la 2 km ܈i Halmeu Vii tot în nord-estul comunei la o distanta de 9 km. ܇oseaua de interes european E81, traversează comuna Halmeu ܈i face legătura dintre nordul ܈i nord-vestul Europei cu ܊ările peninsulei Balcanice. Re܈edin܊a de jude܊, Satu Mare, se afla la o distanta de 35 km rutier ܈i 25 km pe cale ferată. Capitala ܊ării, Bucure܈ti se afla la o distan܊ă de 660 km
Istoria Bisericii Penticostale ,,Betel” Halmeu Biserica Penticostală Halmeu s-a înfiin܊at în anul 1947 fiind compusă din trei familii: Pop Vasile, de pe strada Laterală, Zimbru Grigore ܈de pe strada Tog ܈i Le ܈Grigore, strada Laterală. Pe atunci fra܊ii se întâlneau în casa fratelui Le ܈Grigore. În anul 1948 s-a primit recunoa܈terea din partea Cultului Penticostal, iar tot în acela܈i an s-a format primul comitet.
Între anii 1948-1956 fra܊ii s-au adunat în casa fratelui Mari܊a Vasile de pe strada Gării, lângă casa fratelui Dobie Vasile de azi. Apoi, în anul 1957, s-au mutat în casa fratelui Haiduc, de pe strada Spitalului, actuală Teilor. În 1957 fra܊ii se adunau în casa de pe strada Satu Mare a fratelui Co܊an Chirilă, tatăl fra܊ilor Nicu si Vasile Co܊an. În timpul acesta s-a construit un loca ܈de închinare pe strada Uzinei, până la acoperi܈ ܈i a stat o iarnă descoperită, iar în 1958 au fost nevoi܊i să demoleze clădirea din ordinul partidului comunist care nu acceptat clădirea unui local de închinare penticostal. În anul 1958, spre toamnă fra܊ii nu s-au dat bătu܊i ܈i au cumpărat prima clădire a bisericii pe strada Cotului unde s-au strâns la închinare. Apoi, aproximativ în 1962 s-a cumpărat o clădire pe strada Uzinei, unde suntem ܈i acum, prin Harul Domnului Isus Hristos. Pentru reamenajarea clădirii, a trebuit demolat un perete, pentru a face o singură sală, dar comuni܈tii au obligat fra܊ii să-l rezidească ܈i fratele Tripon Ioan, în calitate de păstor a fost amendat cu suma de 1000 lei (salarul în vreme aceea era de 600-700 lei); totu܈i s-a primit aprobarea să se facă în acel zid care trebuia reconstruit, o u܈ă dublă. În anul 1990, primăvara, s-a început, în curtea bisericii o nouă construc܊ie. Vechea construc܊ie era plină de igrasie ܈i neîncăpătoare. Fra܊ii au fructificat căderea comunismului mobilizându-se cu toate for܊ele ܈i cu toate economiile pentru noua construc܊ie. Fratele Nicu Co܊an avea trecute într-o agendă sumele uria܈e cu care fra܊ii ajutau construc܊ia noului loca ܈de închinare, plini de bucurie că se vor întâlni într-un loca ܈nou. Clădirea nouă era foarte mare în vremea aceea, dar plină de viziune din partea fra܊ilor: numai balconul clădirii era cât suprafa܊a întregii biserici vechi. În anul 1993, pe la sfâr܈itul lui septembrie, s-a făcut deschiderea noii biserici, cu ajutorul Domnului, privită ca o mare izbăvire de to܊i fra܊ii. În construc܊ia bisericii s-au implicat atât membrii cât ܈i apar܊inătorii dar ܈i al܊i oameni din
lume care au văzut lucrarea aceasta ca ceva din partea Domnului. La deschiderea noului loca ܈de închinare ,,Betel” au fost prezen܊i fratele Trandafir ܇andru, secretarul Cultului Penticostal în vremea aceea, împreună cu fratele Pavel Rivi܈ Tipei, vicepre܈edinte în vremea aceea. În anul 2004 s-a făcut prima renovare a bisericii în interior iar 2013 s-a făcut renovarea exterioara sfâr܈ită cu o sărbătoare de 20 de ani de la construc܊ia bisericii. Astăzi biserica are 320 de membri majori, aproximativ 120 de copii, 60 de tineri ܈i aproximativ 50 apar܊inători. În ultima perioadă, prin libertatea de circula܊ie în Uniunea Europeană au plecat mul܊i fra܊i în alte ܊ări. La un calcul rapid, numai in Belgia avem aproximativ 60 membri, în Anglia 25 ܈i al܊ii, în alte ܊ări chiar de peste ocean. Dacă ar veni acasă, clădirea ar trebui dublată ca suprafa܊ă. Azi, prin harul Domnului biserica se bucură de pace ܈i de o trezire spirituală deosebită. În anul trecut a avut loc în biserică cel mai mare botez Nou - Testamental din istoria bisericii de până acum: 29 de membri locali, dintre care jumătate erau deja boteza܊i cu Duhul Sfânt. ÎN FINAL: se bucură fra܊ii de rodul muncii lor ܈i ne bucurăm ܈i noi de izbânda pe care au primit-o de la Domnul; ܈i de hărniciea fra܊ilor din Halmeu. Domnul să-i ܊ină în harul Său.
PĂSTORII ܇I CONDUCĂTORII DE BISERICĂ DE LA FORMAREA EI PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE
Cu ocazia formării primului comitet în anul 1948 s-a desemnat primul conducător de adunare, fratele Popan Grigore, păstor fiind Mondoacă Vasile. Între anii 1948-1958 s-au mai ordinat fra܊ii ܇treang Mihăilă ܈i Tripon Ioan, ca prezbiteri. În anul 1958, conducător de adunare a fost fratele Co܊an Chirilă, dar numai până în anul 1963, fiind obligat să demisioneze deoarece fusese arestat 15 zile, pentru că s-a opus la colectivizare. În 1963-1978, conducător de adunare a fost ales fratele Bâlea Vasile, iar aproximativ în anul 1965 fratele Tripon Ioan este ales păstor al bisericii. Între anii 1978-1980, conducător al bisericii a fost fratele Bura Ion, care este si azi un părinte în via܊ă al biserici noastre. Între anii 1980-1982, conducător al bisericii a fost Co܊an ܇tefan. Apoi, între anii 1983-1990, din nou conducător al bisericii a fost fratele Bâlea Vasile. Apoi, din cauza vârstei, fratele Bâlea Vasile ܈i-a dat demisia, iar conducător pe o perioadă scurtă a fost fratele Dan Vasile. Între ani 1991-1993, păstor al bisericii a fost fratele Co܊an Vasile. În anul 1990-1994, conducător al bisericii a fost fratele Co܊an Nicu. În anul 1994-2008, păstor al bisericii a fost fratele Opri ܈Victor. Între anii 1994-1996, conducător al bisericii a fost fratele Bura Vasile. Între anii 1996-2006, conducător al bisericii a fost din nou fratele Co܊an Nicu. Între anii 2006-2008, conducător al bisericii a fost Palinca ܈Emanuel. În anul 2008 decembrie pastor al bisericii pana în ziua de azi este fratele Dobie Florin.
Prima misiune a mea (V. Hozan) la biserica din Halmeu în 1986.
De܈i sunt ܈apte confesiuni în Halmeu, se respectă reciproc ܈i se în܊eleg cu îngăduin܊ă unii pe al܊i, iar la serviciile de duminica, se adună a܈a de mul܊i încât to܊i ceilal܊i lua܊i la un loc, nu depă܈esc numărul celor prezen܊i la închinare în Biserica Penticostală. Am observat că vin, la timp ܈i copiii ܈i bătrânii, cu mult respect pentru serviciile din casa Domnului. Pe acele, vremuri aveau în fa܊a lor un vrednic lucrător, pe Ioan Tripon, om plin de în܊elepciune ܈i de Duhul Domnului. pastor supraveghetor era Victor Opri ܈rudă de aproape cu prietenul meu Vasile ܉ân܊a ܈din Negre܈ti Oa܈, care mă chema des la evanghelizările ce le făcea în biserica din Negre܈ti. Fratele Victor, când a auzit că eu sosesc în sectorul lui de activitate, a venit ܈i el să ne bucurăm împreună. Remarca pe care am făcut-o atunci a fost că, de܈i nu se vedeau a fi săraci, totu܈i umblau îmbrăca܊i modest, simplu ܈i curat. În adunare, erau rugăciuni fierbin܊i ܈i har deplin. În fruntea bisericii era fratele Tripon ca păstor local, ajutat de fratele Gavrilă Onea, diaconul Bisericii. La masă, în familia fratelui Dobie, am avut ocazia să stau mai pe-ndelete de vorbă, aflând în acest fel unele lucruri mai profunde din întâmplările petrecute în special cu familia fratelui Onea. Cu familia Dobie eram de fapt împrieteni܊i, de aceea am luat masa în casa dân܈ilor.Ei veneau la noi, la Sebe܈el cu produsele lor ܈i odată a lăsat pe tânărul Sabin la noi ca să mai vândă din marfă. Pe acele vremuri obi܈nuiam să caut să aflu ܈i ce lovituri dădea Satana fra܊ilor ܈i bisericilor. În acele timpuri securitatea lupta cu înver܈unare să-i facă pe fra܊i să se certe ܈i să se urască între ei, ca apoi să afle cât mai multe secrete de la cei care vindeau pe fra܊i. În timp ce serveam masa, cineva îmi spune: „Acesta e fratele cu casa arsă pe care ai văzut-o!” „Îmi pare bine să vă cunosc; îmi pare rău că s-a întâmplat una ca asta!” Era fratele Gavrilă Onea cu sora
Maria, nevasta-sa, care căutau mângâiere de la Domnul prin rugăciune ܈i consolare fră܊ească în greaua lor încercare. „Ei!..܇i cum s-a întâmplat?” Atunci începe o poveste dură, dar plină de învă܊ătură pentru noi care ascultam. Sora Marie Onea poveste܈te: „Deodată am sim܊it în duhul nostru ca se apropie ceva greu, de tot greu, dar nu puteam ܈ti ce se va întâmpla. Eram a܈a de frământă ܈i mă rugam lui Dumnezeu sămi descopere ce poate fi cu sim܊urile acestea. ܇i, la un moment dat, am avut o în܈tiin܊are în cuno܈tin܊a mea, care se manifesta ca un glas subtil, totu܈i foarte deslu܈it, care-mi zicea a܈a: „Ceai face dacă аi-ar arde casa?” La care a rămas fără răspuns. Totu܈i, a socotit că este o lucrare de în܈tiin܊are ܈i pregătire ca să nu fie ܈ocată, în caz că s-ar întâmpla a܈a ceva. După trei săptămâni, am fost din nou atât de frământată ܈i de apăsată încât n-am mai putut ܈i m-am dus ca să mă rog cu fratele Tripon ܈i să-mi răspundă Domnul prin Duhul Lui, că nu mai puteam sub apăsarea ce persista ziua ܈i noaptea asupra mea. Starea de apăsare era trăită de toată casa ei. Acum, la rugăciune, nu mai zicea nimic ca să fie auzit dar ardea în ea ܈i a܈tepta să-i vorbească Duhul Sfânt. La un moment dat aude o vorbire în alte limbi prin fratele Tripon, care-i zice prorocind: „Ascultă, inimă de femeie, acum tu numără de le cinci în sus încă Юapte; aceЮtia-s toаi bărbaаi care sapă la gropi, nu numai ziua, cum crezi tu, ci Юi noaptea. Cel din dreapta ta va fi pus pe jeratic, (pe cărbuni aprinЮi), dar tu să fii aЮa de atentă Юi de vigilentă cum n-ai fost niciodată. Tu să-l îmbărbătezi Юi tu să-l încurajezi, că în faаa lui stă o treaptă Юi, dacă va putea urca treapta, atunci va primi o a doua ungere Юi va trece pe lângă gropi de nici nu le va simаi Юi nici nu le va vedea. Эi cei ce leau făcut, aceia le vor Юi astupa. Da în sfârЮit tu vei ajunge să-i plângi de milă celui mai mare vrăjmaЮ al tău. Amin!” De la acestă dată, spunea sora Maria, am avut cu to܊ii ai casei presim܊irea că lucrarea aceasta pe care noi n-o cuno܈team se va împlini foarte curând. „Eram de acum foarte nerăbdători să vină odată, că desigur, aceasta nu se poate evita, ci se va împlini, în tot momentul a܈teptam să cadă ceva peste capul nostru. De la data de când am avut descoperirea ܈i
până la împlinirea ei a durat doar ܈ase zile ܈i, în noaptea de 24 / 25 noiembrie 1986, s-a materializat cuvântul ܈i planul anun܊at cu săptămâni ܈i zile înainte. Era sâmbătă seara ܈i nimerise la noi tata socru, am mers cu to܊i la adunare, acolo Gavrilă cu tatăl său au cântat vreo două cântări ܈i a fost har ܈i foarte bine. A fost o seară foarte ziditoare. Apoi, sosind acasă am servit masa, după care to܊i ai casei s-au dus la culcare ܈i eu am rămas să-mi termin treburile casei (am adunat hainele de pe culme de afară, teracota era caldă de܈i focul era stins de pe la ܈ase seara, am pus unele la uscat pe altele le-am călcat ca să fie totul gata pe duminică diminea܊a. De acum (era ora 11,50), am ie܈it afară, tot cu gândul că ceva trebuie să se întâmple.. Am mers până la poartă ܈i m-am întors în casă, că nu am văzut ܈i nu am sim܊it nimic în prejurul casei pe afară. După ce m-am rugat Domnului, m-am culcat ܈i, după un timp. Am auzit că fetele care dormeau în altă cameră, plâng. Repede am sărit să văd ce este dar am observat că ele plângeau în rugăciune înaintea Domnului (cea mare avea 16 ani, cea mică 12 ani܈ori). Faptul acesta mi-a adus o pace ܈i o lini܈te în suflet că am adormit ca dusă. După 35 de minute m-am trezit datorită unui zgomot surd cel auzeam în urechile mele. Am trezit pe so܊ul meu pe Gavrilă să iasă afară să vadă ce se întâmplă, dar el, obosit cum era a întârziat să iasă afară, de oarece el nici nu auzea nimic. La un moment dat, a ie܈it afară ܈i s-a întors strigând cu putere: „Mărioară! IeЮi afară că arde casa” Am sărit drept în picioare, apoi am stat o clipă pe loc, fără cuvânt, gândindu-mă ce să iau din casă. Întâi am de܈teptat pe cele cinci fete apoi am luat banii ce-i mai aveam, actele ܈i, în mare grabă, afară. Diavolul, ܈i oamenii răi ar fi vrut să ardem cu to܊ii împreună cu casa. Până ce fetele s-au pregătit de fugă eu am dat o fugă până la poartă să văd ce e pe afară. So܊ul meu a fugit la părin܊ii mei care sta în casa vecină de a dat telefon la pompieri, a܈a că ne-am întâlnit în fa܊a garajului. Cum m-a văzut a zis; „Ai văzut jeraticul?”În clipa aceea toată descoperirea dată de Duhul Sfânt prin fratele Tripon mi-a trecut prin minte ܈i am sim܊it datoria de a-l încuraja ܈i de a-l îmbărbăta spunându-i:
„Gavrilă! Nu te necăji. Cel ce ne-a ajutat de am făcut casa ne va ajuta ܈i s-o refacem dacă trece incendiul! Iar de nu, doar nu o vom duce cu noi în Lumea Cealaltă; alte lucruri sunt mai grele decât asta. Pe omul din sicriu nu-l po܊i întoarce ܈i, dacă ai pierdut sănătatea, dacă Domnul nu ܊i-o dă e܈ti pe nicăieri, nu o mai po܊i avea, dar, o casă…”. După aceste cuvinte am primit a܈a o pace ܈i o lini܈te ܈i eu ܈i so܊ul meu, de ne sim܊eam cei mai ferici܊i oameni amândoi. Parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Flăcările se înăl܊au tot mai sus ܈i toată comuna era luminată de ele. Cred că jumătate din biserică a ܈i sosit la noi ܈i oamenii care veneau de la schimbul II cu trenul au văzut ܈i au sculat toată comuna spunându-le că arde casa lui Gavrilă Onea. To܊i au venit să ne ajute, dar nici pompierii nu au mai avut ce face decât să localizeze focul în cazul că ar fi pornit un vânt. Condu܈i de fericirea că nu s-a întâmplat niciun rău la vecinii no܈tri ܈i noi, având plan܈eu de beton peste parter, numai apa de la pompieri a pătruns, dar focul, de loc. ܇i încă o minune, aveam sus o cămară mare cu alimente. Aceea a rămas neatinsă. La orele 4 diminea܊a am adus ܈i fetele acasă, ܈i la ora mesei de diminea܊a am avut totul ca ܈i mai înainte, plus o mare fericire, o fericire de negrăit, că am trecut biruitori ܈i cu sufletele noastre împăcate prin încercarea asta mare, că am crezut în cuvântul Domnului spus prin Duhul Sfânt ܈i prin gura fratelui proroc. În urmă, to܊i ortacii (care Duhul Sfânt a spus că sunt de la 5 în sus încă 7) au fost da܊i de gol ܈i ei au trebuit să astupe mule gropi făcute de ei, a܈a cum a fost anun܊at în lucrarea de prorocie prin fratele Tripon. Ei au lucrat ziua ܈i au lucrat ܈i noaptea. Da, dar Cuvântul Evangheliei a rămas ܈i aici cu aceea܈i putere . „ Ce se face la întuneric va fi dat pe faаă la lumină”. A venit vremea când, cel ce a dat o solu܊ie care se punea în benzina slabă ca să-i ridice puterea de aprindere ܈i să meargă bine motoarele cu ea, a ajuns la un scandal cu unul din cei ce au dat foc casei ܈i, în loc să-i dea banii ce-i datora, i-a dat o bătaie bună. Acesta a venit la Găvrilă să-i spună, dar Găvrilă era la Primăria Comunei, s-a dus acolo ܈i fa܊ă de to܊i
oamenii prezen܊i acolo a spus: „Găvrilă! ܈i eu am partea mea de vină că ܊ie ܊i-a ars casa, uite eu am procurat ܈i am dat solu܊ia respectivă cu care ei au dat foc casei tale.” Omul bătut bine, a început să-i spună pe nume pe to܊i ortacii lui, de la 5 în sus încă 7, to܊i ace܈tia fiind bărba܊i care lucrează nu numai ziua, cum crezi tu, ci ܈i noaptea”. Slavă Domnului ܈i Duhului Său Sfânt, care descopere tainele, ferindu-i pe adevăra܊ii pocăi܊i de mari primejdii ܈i de lucrurile ascunse ale oamenilor răi ܈i, mai mult, de planurile Satanei...
Ǧ Istoricul Bisericii Penticostale Elim din satul Cidreag, comuna Halmeu Satul Cidreag este a܈ezat în Nord - Vestul României fiind cea mai apropiată a܈ezare de pe frontiera României cu Ucraina ܈i Ungaria, de unde si zicala: „Când cântă cocoЮul în Cidreag se aude în 3 аări”. Satul este locuit de maghiari romi care sunt foarte, foarte săraci ܈i marginaliza܊i. În acest sat, majoritatea popula܊iei este de religie catolică.
În jurul anului 1985, un cetă܊ean de etnie romă, pe nume Gusti, a început să frecventeze Biserica Penticostală din Halmeu, în urma auzirii Cuvântului de la fra܊i, unde lucra ca zilier, la muncile agricole. După un
timp, a fost botezat. Deoarece el locuia într-o casă foarte sărăcăcioasă, Biserica din Halmeu s-a mobilizat ܈i i-a construit o locuin܊ă, fapt care a pus în uimire întreaga comunitatea. Aceasta a fost prima „evanghelizare” din Cidreag. După câ܊iva ani, fratele a decedat, dar sămân܊a evangheliei a fost semănată. În această perioadă foarte mul܊i locuitori ai acestei comunită܊i lucrau la fra܊ii din Halmeu, unde auzeau ܈i vedeau via܊a de cre܈tin adevărat.
In jurul anului 2007 a apărut în sat un a܈a-zis „evanghelist din Ungaria”, care propovăduia o evanghelie libertină, acceptând consumul moderat de alcool ܈i folosirea tutunului (܈i alte apucături lume܈ti). A܈adar, au fost boteza܊i vreo cinci membri, dar s-a produs o agita܊ie în comunitate, afirmând că pocăi܊ii din Halmeu nu consumă alcool, nu fumează ܈i muzica lor nu se aseamănă cu cea pe care ne-o cântă „evanghelistul din Ungaria”. Astfel, câ܊iva fra܊i din Cidreag au luat legătura cu Biserica din Halmeu, ܈i ne-au rugat să mergem să le predicăm adevărata Pocăin܊ă după cum este scris în Biblie. A܈adar, a urmat ca fra܊ii Florin Dobie, Vasile Bura, Vasile Co܊an, Nicu Co܊an si Vasile Mari܊a (pe care-l vede܊i la amvon în poza de mai sus) să ܊ină regulat slujbe în casa unui localnic, unde se strângeau în jur de 100-150 de persoane. Mica căsu܊ă de rugăciune era neîncăpătoare, iar unii mai stăteau ܈i pe afară. După un an a avut loc prima „recoltă”: un botez de 30 de membri. Astfel s-a deschis această biserică. De atunci, în fiecare lună, fra܊ii din Halmeu se implică ܈i-i ajută. Odată am participat ܈i eu (Vasile Hozan) personal de am întărit pe scumpii fra܊i, sfătuindu-i să rămână hotărâ܊i în sfânta pocăin܊ă ܈i să se apuce de treabă, făcându-܈i o casă de adunare. La construirea casei am contribuit ܈i eu împreună cu al܊i fra܊i din Canada ܈i Halmeu, până la finalizarea ei, a܈a cum se vede azi. Trebuie men܊ionat faptul că în fiecare an au câte un botez Nou Testamental. A܈a a ajuns să crească adunarea având în prezent 120 membri boteza܊i.
Ei, localnicii, au făcut cărămida cu mâinile lor ܈i au zidit zidurile. Cine vrea să mai ajute? Sunt încă mari nevoi!
$ ǡ Ǥ
Răchita este un sat de deal care apar܊ine comunei Săsciori. Satul este înconjurat de-o parte ܈i de alta de dealuri care ajung până în spatele caselor. De pe aceste dealuri, oamenii harnici scot smântâna ܈i untul, brânza, carnea, ܈i fructele cele mai frumoase. Casa din imaginea alăturată era ܈i magazinul alimentar al sătenilor din Răchita.
Ei trăiesc aici din mo܈istrămo܈i, având satul împăr܊it în două. La intrare, jos, pe firul văii, este cartierul Băie܈ilor (܊iganilor). Ace܈tia, pe vremuri, se ocupau de adunat pulbere de aur de prin pâraie ܈i văi sau făceau gropi prin unele păduri, folosind apa de ploaie pentru spălarea pământului, pe a܈a numita „doscă” din scândură. Aurul, fiind greu, rămânea între rizurile de la doscă ܈i până seara adunau între 1 gram ܈i 4, 10 grame, apoi, un evreu le cumpăra aurul rezultat. De aici numele de băie܈i.
Erau foarte săraci.
ìiȂ£
£è
Dar de când a pătruns credin܊a în Isus Mântuitorul, oamenii s-au înnobilat cu Cuvântul Bibliei ܈i au ie܈it din sărăcia acută. În prezent ei au case mai mari decât mul܊i dintre români, au servicii, iar dintre ei, mul܊i sunt meseria܈i buni. Între ace܈ti oameni am muncit, am vestit măre܊ia numelui lui Isus Hristos, ܈i a dat rod vestirea. I-am botezat pe unii dintre ei ܈i am făcut actele de cult necesare. Prin anii 80, poate că ܈i mai înainte, i-am tot îndemnat să deschidă o adunare, dar ei au fost du܈i în eroare de alte persoane din biserica din Sebe܈el care ziceau: „Hozan vrea să se scape de voi.”, lucru neadevărat. Eu voiam să se mântuiască copiii lor ܈i cei care nu puteau să vină 5 km pe jos, iarna prin zăpadă, primăvara ܈i toamna prin ploi, iar vara prin ar܈i܊ă. Dar n-au în܊eles… Mare mi-a fost bucuria, cu doi ani în urmă ,când am aflat că un frate din cartier (Cătărambă Dorin) a luat legătura cu directorul unui Cămin de copii orfani de la Petre܈ti, exprimându-܈i dorin܊a că ar vrea ܈i la ei, în cartierul de la Răchita, să aibă o adunare. Fratele Matteas a spus că el îi ajută ܈i s-au apucat a cumpărat un pământ de la fratele Colhon Niculae, astfel au demarat actele de intăbulare, planurile de construc܊ie ܈i autoriza܊ia. Casa am găsit-o plină de oameni, măcar că nu era gata încă, neavând tavanele ܈i multe altele, dar era bună pentru început. Oamenii aduna܊i la serviciul de evanghelizare erau plini de bucurie în inimile lor, iar gurile le erau pline de laudele Domnului. A܈adar, a apărut ܈i în acest cartier o spa܊ioasă casă de rugăciune în care am slujit ܈i eu la două evanghelizări, contribuind cu câte o mie de euro de fiecare dată. Domnul să fie slăvit. Amin!
Ȃ
Biserica Penticostală Din Cuzdrioara – Dej În anul 1944 a venit în comuna Cuzdrioara Familia Silaúi Alexandru úi Maria, în urma unirii destinelor prin căsătorie. Nu útim alte amănunte despre întoarcerea lor la Domnul decât că, după 10 ani de căsătorie (prin anii1954), împreună cu alĠi fraĠi care locuiau în apropiere de Combinat (uzina de apă), respectiv familia Silaghi, familia Borza܈i úi alĠi fraĠi ale căror nume nu se mai útiu, se întâlneau la fratele llie Borza܈i acasă. După câĠiva ani au mai venit în comună: familia Peter Vasile úi Maria, Peter Alexa úi Susana (cumnaĠi) úi Peter Augustin úi soĠia Irina din comuna Chiuieúti, familia Sâmboan Ioan úi Saveta, familia Varodi, familia Biscoúi Traian úi Iuliana.
În anul 1994 -1995, familia Buta Simion úi Dochia a început să meargă la biserica Betel (nr. 2) din Dej. Aici fratele Simion s-a întors la Domnul printr-o descoperire, cei doi fiind boteza܊i deodată.
O DESCOPERIRE În acela܈i an (1994), fratele Simion a avut o descoperire printr-un vis. Iată visul:
„Mă văzusem la pescuit împreună cu fratele meu de corp, Teodor. Eram lângă o apă foarte mare úi întinsă. UndiĠele erau pregătite pentru pescuit úi aúteptam să prindem peúti. La un moment dat m-am văzut intrat în apă până la subsuori úi nu útiam de ce am ajuns acolo. Am început să vad cum radiază o lumină, razele ei veneau dinspre cer, atunci am privit spre cer úi am văzut un scaun (tron) de domnie úi pe tron era
cineva ca un împărat, nu se putea vedea mai mult din cauza luminii puternice.
La dreapta tronului era Isus (în chipul acela pe care îl vedeam în icoanele de la biserica ortodoxă ), iar la stânga lam văzut pe Ioan Botezătorul” ( aЮa mi s-a făcut cunoscut). Atunci am început să strig la fratele meu care era pe mal: „Tu vezi pe cer ce văd eu?” Эi el a răspuns că nu vede nimic. „Pe urmă am ieúit din apă pe mal úi m-am aruncat în genunchi, începusem să plâng úi să mă gândesc că am să mor, deoarece nimeni nu a văzut pe Dumnezeu úi să trăiască”.
După acest vis m-am trezit úi câteva zile eram speriat, în fiecare seară mă gândeam cum de nu am murit...? La serviciu aveam un coleg care era pocăit. Îl chema Bălan ùtefan úi el m-a observat că eram mai trist decât de obicei (obiúnuiam să fiu foarte activ úi să glumesc) úi m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu tine, Simioane?” I-am spus visul úi el a zâmbit úi s-a bucurat. Mi-a zis: „Măi, tu ai să te întorci la Dumnezeu!”. ùi a început să-mi explice ce semnificaĠie avea visul. Mi-a spus aúa: Ioan Botezătorul semnifică faptul că te vei boteza, Isus, Mântuitorul însuúi, care a murit pentru tine, semnifică jertfa mântuitoare, iar Dumnezeu este Tatăl care te iubeúte. A mai trecut o perioadă în care am început să merg la adunarea de pe strada ğibleú din Dej. La început stăteam pe băncile mai din spate (spre uúă). Pe urmă, am aflat că se va face o nouă biserică pe strada Horea úi am început să merg acolo, adunarea se Ġinea la subsol. M-am hotărât să particip la construcĠie úi o parte din concediul meu l-am folosit acolo, deoarece mă gândeam că, într-o zi, voi face úi eu parte din acea biserica. SoĠia mergea la biserica ortodoxă cu o parte din copii, iar eu mergeam la penticostali cu cealaltă parte din ei. În luna Decembrie 1994, aproximativ ziua de 20, am scris un bileĠel în care mă predam Domnului. Erau de faĠă úi o parte din copii. Îmi ziceam: „să nu vină sărbătorile úi
Diavolul să mă ispitească iar ca să mă apuc de băutură sau de Ġigări.”
A urmat un al doilea vis:
„Se făcea că eram într-o mină, în subteran ,úi acolo am văzut niúte bazine cu smoală care clocoteau úi eu mă plimbam printre bazine úi auzeam vaietele úi plânsetele groaznice care veneau din bazine. Am văzut niúte fiinĠe care la corp semănau cu cele omeneúti, însă la cap aveau înfăĠiúări înfricoúătoare, acestea supravegheau bazinele. În starea aceea de libertate pe care o aveam, umblând pe acolo úi văzând ce era, mi-am dat seama că acolo e iadul úi căutam ieúirea.
La un moment dat am observat un fel de turn (ca un coЮ de fum al unei fabrici, eu am văzut baza acestuia cu uЮa de intrare în el), iar la capătul turnului era lumină.
Acest turn era foarte strâmt, accesibil pentru o singură persoană. Se vedeau un fel de scări de fier încastrate în peretele turnului (ca la gura unui canal) úi am început să urc pe aceste scări cu repeziciune ca să ajung la capăt, la lumină.
În timp ce înaintam am simĠit cum cineva îmi dă în cap cu piciorul úi peste mâini ca să mă împiedice să mai urc.
Era una din fiinĠele acelea ce le văzusem jos (un diavol) care nu voia să mă lase să înaintez úi mă lovea întruna cu piciorul în cap úi peste mâini. Atunci m-am gândit cum pot scăpa de Diavolul ăsta ca să pot ieúi numaidecât afară. Atunci mi-a venit o idee, să-l prind de picioare. M-am luptat foarte mult cu el, l-am împins úi l-am strâmtorat pe lângă mine úi lam aruncat jos.
Cu repeziciune am urcat úi am ieúit afară. Ieúisem întro grădină cu verdeaĠă, flori de tot felul, o splendoare, ceva ce nu am mai văzut înainte. Acuma mă plimbam bucuros că am scăpat din iadul acela. La un moment dat, am auzit o voce care mi-a vorbit aúa: „Unde ai fost tu, e acum soĠia ta!” m-am uitat în jur să văd cine îmi vorbea dar nu am văzut pe nimeni.
Vocea s-a repetat a doua oară: „Unde ai fost tu, acolo e soĠia ta!” Acuma nu mai eram bucuros, m-am întristat la cele auzite úi umblam să văd pe unde e locul de unde am ieúit úi îmi ziceam: Cum să mai merg să o scot de acolo de unde eu abia am putut ieúi? În timpul ăsta în care vorbeam cu mine însumi, supărat, din nou am auzit vocea: „Numai prin post úi rugăciune”. S-au repetat de câteva ori cuvintele acestea: Numai prin post úi rugăciune. M-am trezit úi am meditat mult la acest vis úi nu útiam cum să-l împărtăúesc soĠiei mele.
După o vreme s-a făcut o evanghelizare la Biserica Betel din Dej úi eu am vorbit cu soĠia să vină úi ea, aducândumi aminte de visul pe care l-am avut, în care Domnul îmi cerea post úi rugăciune. M-am înĠeles cu soĠia să Ġinem un post de 3 zile. Am început de marĠi seara úi nu am mâncat sau băut nimic până vineri seara. SoĠia terminase jertfa, iar noi mergeam în fiecare seară la evanghelizare, însă ea nu s-a predat. Eu am hotărât să merg mai departe cu postul úi am Ġinut úi sâmbătă. Spre duminică eram epuizat de post úi m-am trezit în miez de noapte fiindcă simĠeam că ard ca într-un cuptor. Atunci a venit la nivelul minĠii un gând: „vezi că ai postit degeaba, că soĠia ta nu s-a predat!” Diavolul a continuat să spună: „du-te úi omoară-te, spânzură-te!”, punând la îndoială faptul că mi-a vorbit Domnul. Nu îmi mai aduc aminte dacă am mai adormit. Urma ziua de Duminică, ultima din seria de evanghelizări. DimineaĠa am fost la biserică úi când m-am întors acasă eram foarte slăbit (intrasem în a 5-a zi de post), atunci am mâncat (se încheiau 4 zile úi jumătate). Seara am mers împreună cu soĠia la evanghelizare. Îmi amintesc că fusese invitat fratele Ezechiel Suciu de la Cluj. La sfârúitul evanghelizării, fratele a întrebat dacă cineva vrea să se predea, să ridice o mână sus. Au fost ridicate multe mâini în acea seara, printre acele mâini erau úi mâinile soĠiei mele. Eu
mă rugam úi plângeam, până când cineva de lângă mine m-a scuturat úi mi-a spus că s-a predat úi soĠia mea. După ce s-a terminat rugăciunea, fratele Ezechiel i-a chemat în faĠă pe cei predaĠi pentru a se ruga pentru ei. Deúi au fost multe mâini ridicate în faĠă au ieúit foarte puĠini. În acel timp soĠiei i-a venit un duh de ruúine úi nu a mai vrut să meargă în faĠă, dar tot atunci i-a venit în gând ca úi cum i-ar úopti cineva: „Tu acuma te-ai predat lui Dumnezeu úi chiar acuma îl úi minĠi”?. Atunci a mers repede în faĠă, úi mărturisea ea: „parcă pluteam úi odată am ajuns în faĠă”.
A fost o mare bucurie pentru noi. Astfel că, aúa a intrat bucuria úi mântuirea în casa noastră. Am început să citim amândoi din Biblie úi să ne corectăm unul pe celălalt. Am mers la preotul din sat úi i-am spus că vrem să ne pocăim úi că avem nevoie de o Biblie, la care el ne întreabă: „Dar ce, aĠi făcut păcate mari”? Am confruntat Biblia primită cu cea de la penticostali úi am observat că nu erau diferenĠe, doar de traducere. Astfel, de Rusalii, în 1995 ne-am botezat amândoi, făcând legământ cu Domnul. A fost primul botez al bisericii Betel (18 persoane) unde eu am lucrat la construcĠie. Istoricul Bisericii din Cuzdrioara - Dej
În anul 1997 câĠiva fraĠi din localitatea Cuzdrioara au hotărât să se adune împreună în unele seri din cursul săptămânii, când nu erau programe la bisericile din oraúul Dej, úi să se roage. Ei se adunau la rugăciune la familia Buta Simion úi Dochia. Astfel că, acest obicei a devenit regulă úi, într-o zi, câĠiva vecini, interesaĠi de modul de închinare, au venit si au început să adreseze întrebări fraĠilor care era veni܊i la noi. Curiozitatea lor i-a determinat să stea mai mult timp împreună cu noi. După ce plecau vecinii, noi ne ceream scuze de la fraĠii noútri că a durat aúa mult vizita vecinilor, deoarece noi doream să ne rugăm úi, din cauza vecinilor ne rămânea puĠin timp de
părtăúie. Domnul ne-a dat o descoperire, spunându-ne aúa: „Eu i-am trimis la voi. De ce sunteĠi egoiúti úi numai voi vreĠi să mâncaĠi din pâine (Cuvânt)? De aceea i-am trimis, să le daĠi úi lor”.
Pentru că aceúti oameni au început să vină la întâlnirile noastre, dornici să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, au fost invitaĠi fraĠi care să fie în stare să predice Cuvântul, să cânte úi să răspundă la întrebări. În urma acestor întâlniri, unii au fost cercetaĠi úi s-au întors la Domnul. La începutul anului 1998, în luna ianuarie, în urma unei descoperiri din partea Domnului, un grup de fraĠi úi surori din Cluj au fost trimiúi în cetatea Cuzdrioara, ajungând la familia Biscoúi Traian úi Iuliana. Au întrebat dacă există biserică penticostală în Cuzdrioara. Răspunsul a fost că există un grup de fraĠi penticostali care se adună la familia Buta. În acea zi de duminică, fraĠii Biscoúi au luat legătura cu fratele Buta pentru a aduna grupul de fraĠi după-masă la un timp de rugăciune la ei acasă. Întâlnirea a avut loc úi fraĠii de la Cluj au explicat venirea lor în Cuzdrioara úi a urmat un timp de rugăciune împreună. În timpul rugăciunilor, Dumnezeu a vorbit că are un plan de lucrare cu fiecare frate úi soră úi că a sosit timpul potrivit să-úi înceapă lucrarea în cetate, să frângă pâinea în mijlocul lor úi din momentul acela fiecare va fi direct răspunzător de lucrarea din cetate ܈i să nu dea bir cu fugiĠii că Dumnezeu se va judeca cu ei. După o perioadă scurtă de timp s-a făcut un sfat frăĠesc úi au fost chemaĠi úi trei fraĠi din comitetul bisericii numărul 1 (de pe strada ğible ܈din Dej) Horvat Ioan - prezbiter, Bălan ùtefan, Arbune Vasile. Atunci s-a luat hotărârea constituirii bisericii penticostale Cuzdrioara cu un număr de 23 de membri. Tot atunci s-a ales un comitet alcătuit din 3 fraĠi: Buta Simion conducător de adunare, Sâmboan Marius - secretar, Biscoú Traian - casier.
Biserica a început să funcĠioneze într-o cameră la familia Buta până la sfârúitul anului 1998. În cursul acestui an, familia Biscoúi se angajează să ofere un spaĠiu în curtea lor au amenajat dintr-un fost grajd într-un spaĠiu pentru adunare. În luna decembrie s-a făcut deschiderea bisericii. În următorii ani s-au făcut câteva evanghelizări conduse de păstorul bisericii úi alĠi fraĠi evangheliúti cunoscuĠi, în speranĠa de a veni oamenii la pocăinĠă. Au început să vină câĠiva oameni la adunare úi cu timpul au venit tot mai rar. Oamenii din comună nu au mai venit la adunare zicând că unde se desfăúoară serviciul divin a fost un grajd. Deúi fraĠii no܈tri, Biscoúi, úi-au dat toată silinĠa úi au amenajat frumos clădirea úi mobilierul, dar în minĠile oamenilor a rămas tot ce a fost înainte (grajd). Văzând că lucrarea nu propăúeúte, fraĠii au cumpărat un teren pentru construcĠia unei noi case de rugăciune în centrul comunei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, care le-a pus pe inimă, am fost ajuta܊i de două biserici mai mici din Spania, una din Germania úi de un frate care ne-a împrumutat pentru o vreme, ca să putem cumpăra terenul. Lucrarea înainta tot mai greu.
Cu mare greu am putut să dăm înapoi împrumutul, deoarece mulĠi fraĠi úi-au pierdut încrederea, fiind majoritatea bătrâni, cu posibilităĠi reduse de muncă úi financiar. În situaĠia aceasta de amărăciune úi tristeĠe, că lucrarea nu se mai putea continua, conducătorul bisericii, fratele Buta, s-a rugat mult úi î܈i punea întrebări zicând: „ce-i de făcut?” Au hotărât să Ġină 3 zile de rugăciune úi post necurmat în care au întrebat pe Domnul dacă să continue lucrarea sau să se oprească. În timpul acesta, Domnul i-a vorbit într-un vis de noapte astfel: În vis se făcea că este într-o adunare de oraú. Când a intrat în adunare păstorul l-a chemat la el, la amvon úi l-a întrebat: cum stai cu lucrarea? Fratele Buta a răspuns: Cu ce lucrare? ùi păstorul a răspuns Cu lucrarea de construcĠie a bisericii. El a răspuns : Nici cum. Păstorul i-a zis: Ce stai? Începe úi eu te voi ajuta. Apoi i-a arătat o hartă mare cu localizarea mai multor biserici
penticostale din care se înĠelegea că trebuie să apeleze la ele să îl ajute. A spus visul la câĠiva fraĠi, unii din ei nu au crezut uitându-se la posibilităĠi úi l-au descurajat. Acesta s-a amărât úi a început să postească din nou 3 zile. În ultima zi a jertfei, în timpul rugăciunii, a cerut Domnului să-i vorbească prin Biblie. Când a deschis Biblia s-a deschis la profetul Zaharia capitolul 4:5-9. Iar aceasta era a doua dovadă că Domnul a vorbit. A convocat o adunare generală a bisericii în data de 16.01 2011. Fratele Buta a prezentat cele 2 descoperiri în faĠa adunării. Unii au crezut, alĠii nu. Era de faĠă úi diaconul Bălan ùtefan. Atunci el i-a întrebat pe fraĠi: „Mai credeĠi în lucrările úi descoperirile Domnului?” Punem descoperirile la verificare úi punem 2 semne: unul, conducătorul să meargă la păstorul bisericii úi să-i prezinte descoperirile. Dacă păstorul va fi de acord să înainteze biserica, înseamnă că visul a fost de la Domnul, iar dacă nu va fi de acord ,să se oprească lucrarea.
Al doilea semn, dacă va primi banii de la alte biserici sau persoane pentru construcĠie, înseamnă că lucrarea vine de la Domnul. Primul semn s-a împlinit după o zi. A mers la păstor úi acesta a fost de acord úi a semnat ܈i niúte cereri.
Al doilea s-a împlinit după 2 săptămâni, când o familie a donat 300 de lire sterline. Potrivit descoperirii cu privire la harta cu bisericile din vis, până în prezent a venit de la o mare parte din biserici din Ġară úi străinătate ajutor financiar pentru construcĠie. S-ar putea spune multe despre felul cum a lucrat Dumnezeu până am ajuns la ridicarea bisericii aúa cum se poate vedea în poze. În toate a fost intervenĠia lui Dumnezeu.
''Visurile care vin de la Dumnezeu devin realitate''
Conducătorul Bisericii, Buta Simon, făcând rugăciuni ca Dumnezeu să se îndure de ei să poată termina acest Lăca ܈de rugăciune ܈i de laudă la adresa Domnului (în poza de mai sus).
În această localitate am fost cu ܈oferul meu, Florin Gheorghiu, ܈i am găzduit peste noapte la rudenia mea Bisco܈ Traian ܈i Iuliana. Ajutând după puterea mea cu ceva ܈i din Canada împreună cu familia fratelui Stelică Avram, am trimes ceva mai substan܊ial. Clădirea este situată în centru localită܊ii la ܈oseaua Dej – Beclean. Cum a luat na܈tere biserica noastră? O mică recapitulare În anul 1997 un grup de fra܊i se adunau la rugăciune în casa familiei Buta Simion ܈i Dochia. În scurt timp numărul celor doritori să participe la întâlniri a crescut.
Astfel, din anul 1998, în luna Decembrie, Familia Bisco ܈a amenajat una din anexele casei lor pentru biserică. Vă invităm să vizita܊i biserica penticostală din Cuzdrioara!
Ȃ
Ce a mai rămas de făcut din oct. 2015 în continuare:? Instala܊ie de încălzire: Centrala termică, materiale necesare ܈i instalarea lor, pardoseala, (parchet sau gresie), mobilier (bănci), amenajare baptisterii, amenajare grup sanitar, pe exterior-izolare cu polistiren, gletuire, finisare ܈i decorative, amenajarea cur܊ii, gardul împrejmuitor, por܊ile cur܊ii etc. Scurtul istoric făcut în colaborare cu sora Buta Emanuela.
$$ ǡg
Biserica Penticostală din Dămăroaia, Bucure܈ti Eu Hozan, am fost de multe ori la Dămăroaia…
Undeva în timpul de toamnă târzie al anului 1992, unii din fra܊ii acestei adunări au luat legătură cu mine, venind pe la locuin܊a mea de pe Lupeni 53 din Sibiu. De la această dată am fost chemat mai de multe ori la ei la adunarea ce era încă în primele ei fâ܈ii. Uneori veneau ei cu ma܈ina după mine, alteori mergeam cu avionul. Când m-au chemat într-o zi eu eram planificat la o biserică din Arad pe joia seara la evanghelizare, ܈i acum era mar܊ea de diminea܊ă. Le-am spus motivul că nu e chip să pot să ajung la dân܈ii. Conducătorul bisericii lor era unul Cornel Stan (îi mai ziceau ܈i Onoriu), nume cu care ei se mândreau sau era o mască să nu ܈tie ori ܈i cine adevăratul lor nume. Oricum, Ioan Onoriu era mândria lor ܈i chiar a ܊ării, fiind un mare muzicant împreună cu Gabi Luncă. Până azi ܈i copii lui Puiu ܈i Costel sunt oameni de talie ܈i respecta܊i în societate. Prieteni ai mei, zic eu. Cornel strigă prin telefon:„Frate Hozan, deseară trebuie să slujeЮti aici la noi! Te rog numai atât! La ora 1 să fii la avion, eu cumpăr biletele Юi pentru tine Юi pentru sora Miuаa, nevasta ta. Dar deseară vei sluji Domnului Юi bisericii din Dămăroaia - BucureЮti! Ai auzit!” Eu am răspuns un „Da”. El zice: „Executarea”! Nevasta mea a fost bucuroasă că până aici ea nu a mai călătorit cu avionul. Ne-am prezentat la avion. Avionul a zăbovit un oarecare timp, la urmă am ie܈it în aer ܈i de aici urmăream satele cum erau aranjate, am trecut ܈i peste combinatul de fum de la Cop܈a. Era deja oprită pacostea aceea mizerabilă. Încât oile, vitele, oamenii mai ales la culesul
porumbului to܊i erau negri de numai ochii ܈i din܊ii din gură îi mai aveau albi. Sărmanii oameni din jurul acelor furnale de fum, cum mai arătau ܈i cum unii se îmbolnăveau. Acum totul era cură܊at de ploile de peste an. Am lăsat în urmă firul apei Târnava trecând ܈i peste Bazna ܈i am ajuns asupra mănoasei lunci a Mure܈ului. Avionul având un drum scurt de parcurs, nu s-a ridicat deasupra norilor. ܇i deodată a început o furtună cu trăsnete ܈i fulgere grozave. Fulgerele treceau pe lângă noi ba pe o parte, ba pe ceiealaltă parte. Le sim܊eai apropierea că se ridica părul pe mâini până încă nu-l vedeai coborând spre pământ, gros ca o găleată, apoi se dezmembra împăr܊indu-e în trei patru fire ܈i a܈a atingea pământul. Biata Miu܊a mea, mă strângea de mâini, se lipea de mine, avionul se legăna ܈i se zguduia în furtună. Ea zicea: „Vasile!!! pierim Vasile … Nu mai vreau să merg cu avionul, numai să mă scape Domnul Isus de aici. Am scăpat de furtună, am ajuns jos pe aeroport în Târgul Mure܈, apoi au mai urcat câ܊iva călători ܈i am plecat peste Bra܈ov pe Valea Prahovei,am zburat frumos la Bucure܈ti. Aici ne-au a܈teptat fra܊ii, am fost condu܈i la familia fratelui Cornel Stan unde am servit o masă copioasă, apoi la biserică până târziu. Peste noapte am fost caza܊i la familia fratelui Burloi, sora Vasilica, gazda casei, s-a arătat atât de bucuroasă ܈i de primitoare. Singura dificultate că noi nu-i în܊elegeam ce vorbesc între ei (că ei vorbeau ܉igăne܈te). Ziua următoare s-au adunat unul câte unul până au umplut casa. Din nou la rugăciune, întrebări diferite, unele coapte, altele numai pe câte o parte coapte, nu le puteai întoarce ca să le dai răspuns la ele. Cornel se ridică ܈i-mi zice: „Frate Hozan Юti ceva? Эtii de ce te-am chemat? Fraаii aceЮtia sunt cu toаii noi la credinаă Юi ei nu au făcut niciodată mărturisirea păcatelor. Vrei să le primeЮti mărturisirea la fiecare Юi apoi să te rogi ca să primim Юi noi Duhul Sfânt?”Eu am răspuns un –da– prin semn de aprobare cu capul. Atunci sora Vasilica a pregătit o cameră sus la etaj. Când am urcat sus în camera ce avea u܈a drept în fa܊a
scărilor era un băiat, sta pe burtă, îl chema „David” ܈i era de vreo 13 sau 14 ani܈ori ( care nu avea gânduri bune ܈i nu inten܊iona să se pocăiască, a mărturisit el mai târziu). L-am întrebat ce face aici ܈i el a spus că a pus urechea pe du܈umea ܈i a ascultat cum ne rugam noi în camera de jos Întrebându-l ce a auzit, a spus că a auzit tot ܈i că a sim܊it un fior, o puternică cercetare. Acum veneau unul câte unul la mărturisire. După ce-܈i mărturiseau ei păcatele, eu mă rugam pentru fiecare cu punerea mâinilor ܈i nu dura zece minute în rugăciune ܈i Duhul Sfânt se cobora ܈i-i boteza dându-le drept semn vorbirea în diferite limbi străine. Apoi ie܈eau afară tot proslăvind pe Dumnezeu în alte limbi. Cei care a܈teptau cu o mare nerăbdare s-au încolonat pe treptele de urcare ܈i stăteau în genunchia܊i ܈i rugându-se până le venea rândul. De trei ori am schimbat căma܈a că eram numai sudoare rezultată din lupta în rugăciune. Mai spre seară a apărut ܈i David în rândul celor ce a܈teptau. l-am întrebat atunci dacă ܈i el vrea să primească Duhul Sfânt ܈i cu lacrimi în ochi, precum erau cu to܊ii, a܈a ܈i el a răspuns că vrea ܈i a mărturisit ce a ܈tiut că a făcut el rău ܈i Domnul l-a umplut ܈i pe el. De atunci îl port în inima mea ca unul din cei foarte dragi ܈i nu numai pe el, ci pe to܊i fra܊ii ace܈tia scumpi. Ziua aceea rămâne o zi de neuitat! La terminare deja sosise ܈i amurgul serii ܈i masa era pregătită cu diferite mâncăruri. Povestind la masă printre altele am zis că nu degeaba le dă Dumnezeu bani la ܊igani, fiindcă din mărturisirile lor cu o mare căin܊ă ܈i sinceritate a rezultat că au fost bine educa܊i a nu păcătui, a se feri de păcatele trupe܈ti.
BOTEZUL ÎN APĂ A doua zi am mers cu tot alaiul la ܇trandul Tineretului în râul Dâmbovi܊a ܈i au intrat în apă până în 10 persoane ( nu mai ܈tiu exact), ce ܈tiu că era ܈i David ܈i Nathan în acel rând care
era din dreapta mea spre ܊ărm ܈i când am început o rugăciune to܊i ace܈tia se rugau cu mult foc ܈i cu voce tare în limbi noi preamărind pe Domnul Isus ܈i Învierea Lui. Eu eram în capul coloanei ܈i ei to܊i în apă până mai sus de brâu, apa era caldă. A܈a am botezat tot câte unul până to܊i au primit Noul Legământ încheiat cu Domnul Isus. David spune că el î܈i aminte܈te că acolo în apă am ܊inut o predică despre mărturia apei în planul ve܈nic a lui Dumnezeu, sprijinită pe Scriptura care zice: „Эi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa Юi sângele, Юi aceЮtia trei sunt una în mărturisirea lor” (1Ioanm5:8) Neuitatele zile de har…Glorie lui Dumnezeu! Iată ܈i o scrisoare primită de la fratele Florică din Dămăroaia Mă numesc Florin MiriuĠă (zis Florică), din biserica romilor Maranata din Cartierul frumos ܈i liniútit al Bucureútiului, a ܈dori să vă relatez câteva amintiri plăcute din începuturile bisericii noastre . Biserica din Dămăroaia a luat fiinĠă imediat după revoluĠia din decembrie 1989. O comunitate de fraĠi din Fântânele, unde se aflau mulĠi pocăi܊i. Un sat de romi muzicanĠi din tată în fiu. După revoluĠie s-au mutat în cartierul Dămăroaia. La înfiin܊area acestei biserici frumoase a contribuit în mare măsură pe atunci un tânăr evanghelist plin de râvnă pe nume Cornel Stan. Eu am avut harul să mă pocăiesc încă din primăvara anului1991; la predica acestui frate minunat. Dar ce vreau să vă spun este o amintire frumoasă legată de fratele Vasile Hozan, un păstor plin de har ܈i de putere, pe care eu personal am fost la Sibiu împreună cu un alt frate pe nume Ciulin Cornel ܈i l-am adus la Bucureúti. Într-o zi după ce s-a terminat slujba de duminică diminea܊a cu bucuriile ce le-am avut cu doi fra܊i: fratele Cornel m-a rugat ca în aceea seară să-i duc eu acasă pe cei doi fra܊i din jud. Braúov. Unul era Costel de la Făgăraú, altul Ghiuri de la CaĠa . Aceúti doi fraĠi primiseră ceva ajutoare de la fraĠii ܈i
surorile din biserica noastră. Acum trebuiau să ajungă acasă cu ajutoarele. Fratele Cornel îmi propune să-i duc eu cu ma܈ina mea. Am acceptat ܈i am plecat la drum am ajuns pe la miezul nopĠii la CaĠa, am lăsat pe fr. Ghiuri ܈i am continuat drumul la Făgăraú. A܈a am ajuns ܈i la fr. Costel acasă, am descărcat ajutoarele ܈i ne-am odihnit un pic. La prima oră am plecat spre Sibiu să-l aduc pe fratele Vasile Hozan la Bucureúti. A܈a cum primisem însărcinarea. Îmi aduc aminte cu bucurie, că am ajuns pe str. Lupeni nr.53. ܇i am intrat în casă la fr. Hozan. Am întâlnit doi ucenici acolo de ai lui. Pe atunci fratele Hozan pe lângă cei opt copii ai lui mai avea trei copii, doi erau de aceea܈i mamă (Rusalin ܈i Alin, a Paraschei ). Al treilea copil era (Iliu܊ă Bunaciu) pe care îi avea în îngrijire fiind de la Casa Copilului de pe strada Hegel din Sibiu. Dar acum erau muta܊i la Agnita. Am luat pe cei trei copiii de i-am dus la ܈coala lor în Agnita. Ei erau adu܈i acasă în familie de vinerea de la amiază până lunea în spre seară. La urmă am fost la o fabrică de am luat pe sora Veta Sas, urmând ca a doua zi să vină fr. Hozan cu avionul pentru că în Dacia noastră nu mai era loc. Am ajuns la Bucureúti, am pregătit cameră ܈i i-am găzduit pe fraĠii a܈a ca să se simtă bine. A doua zi a ajuns ܈i fratele Hozan, venind cu avionul. Noi ne-am adunat imediat la fr. Cornel Stan acasă pe str. Izbiceni la nr 5, ܈i a început fratele Vasile Hozan să povestească, au început cântările, rugăciunile ܈i descoperirile prin Duhul Sfânt. Apoi seara ne-am dus ܈i la Fântânele ܈i aici a fost o mare bucurie pentru că Domnul Isus lucra cu mare putere. Vreau să precizez un lucru foarte important fr. Vasile a avut câteva lucrări atunci prin Duhul Sfânt care s-au împlinit în timp. De exemplu: a avut pentru satul Fântânele o lucrare că va veni vremea când satul va rămânea aproape gol, ܈i cu foarte puĠini oameni”
Pe atunci era un sat înfloritor ܈i era greu de crezut dar acum s-a împlinit lucrarea după aproape 22 de ani. Din Fântânele au plecat în străinătate în jur de 1000 de familii numeroase; ܈i satul a rămas aproape gol. La o rugăciune într-o familie era mai mul܊i aduna܊i ܈i era ܈i fratele Cornel Stan acolo a avut o prorocie care numai pe jumătate se vorbea în române܈te ܈i apoi se continua pe ܊igăne܈te. Întrebat dacă ܈tie ce a vorbit a spus că asta îl interesează pe Duhul Sfânt, el este dator să rostească cuvintele care îi vin pe limbă… Fra܊ii au pus un casetofon ܈i au explicat ce a vorbit. În ܊igăne܈te una din fraze zicea: că dacă vor face ce li s-a cerut izvorul va curge curat ܈i cei mari vor veni la voi”După un timp relativ scurt a venit Pre܈edintele Cultului Emil Bulgăre cu Lazăr Gog. care au deschis u܈a vizitelor ܈i altor fra܊i de a-i vizita. Fratele Vasile Hozan, a avut o mare contribu܊ie la creúterea bisericii ܈i de fiecare dată când ne vizita, Domnul lucra în biserică. Botezuri cu Duhul Sfânt, rugăciuni pentru bolnavi cu punerea mâinilor ܈i multe învă܊ături sănătoase. Pe atunci fratele Cornel Stan era la început ܈i avea o mare nevoie de unul ca Hozan Vasile mai bătrân cu mai multă experienĠă în lucrarea Domnului de la care a învă܊at multe lucruri . Predicile lui, prorociile date de Duhul Sfânt prin acest frate, vindecările ce le făcea Domnul prin el, felul lui de a fi, ne uimea. De exemplu îmi aduc aminte la un moment dat că fr. Hozan în predica lui a început să vorbească cum Dumnezeu
££Ǧ
è
a făcut trupul omului ܈i despre creúterea ܈i dezvoltarea trupului omenesc în cură܊ia cerută de Domnul Hristos ܈i s-a coborât o ungere deosebită în biserică ܈i zice el după mai multe cuvinte aúa îi păstorul într-o adunare cum e glanda tiroidă în trupul omenesc. Dacă-i sănătoasă împarte propor܊ional hrana în trup la fiecare mădular în parte. Apoi altă dată în altă slujbă a avut o vedenie cum vorbea Moise lui Aron ܈i multe alte lucrări frumoase. Pe atunci eu eram un tânăr, ܈i la un cerc de rugăciune am avut o lucrare că Domnul se va folosi de mine, nu prea în܊elegeam eu în vremea respectivă, dar după mulĠi ani ܈i după grele încercări ale vieĠii Domnul mi-a dat o familie frumoasă o soĠie credincioasă pe nume Carmen ܈i 6 copii. Cuvântul dat s-a împlinit, azi slujesc ca diacon ܈i conducător în biserica din Dămăroaia ܈i lucrarea s-a împlinit după aproape 25 de ani. Domnul să-l binecuvânteze pe fr. Vasile Hozan ܈i să mai ridice asemeni bărba܊i destoinici. Amin! Semnează Florică diacon în Biserica Penticostală din Dămăroaia Bucure܈ti.
Ȃ Ǥ (Fiind cunoscută ca ܈i Gârbova Sibiului) Monument istoric si de arhitectura laica, Cetatea Greavilor din Gârbova este printre cele mai vechi si mai bine păstrate din Transilvania. Comuna are ceva mai mult de 2.000 de locuitori si este a܈ezată la grani܊a dintre jude܊ele Á
Alba ܈i Sibiu. Poza înfă܊i܈ează intrarea în cetatea de pe deal unde este Cimitirul sa܈ilor, foarte bine ܈i frumos îngrijit fiecare
mormânt. Asupra intrări este scris cu litere gotice în limba germană: „LOC DE ODIHNĂ”. În germană 2UWGHU5XKH De la cei doi stâlpi care-i vede܊i lângă acel copac, pe castă la vale se află cimitirul bisericii penticostale, înafara zidului cetă܊ii. »Vizitatorul este derutat de modul în care au fost păstrate cele doua monumente istorice importante de pe teritoriul localită܊ii. Daca cetatea din centrul comunei apare ca una dintre cele mai bine între܊inute în raport cu alte obiective istorice de acest gen, nu acela܈i lucru se poate spune despre biserica romanică aflata pe dealul din apropiere. Bazilica a fost ridicată de comunitatea de sa܈i care au înfiin܊at localitatea în urma cu peste 700 de ani. Din fosta biserică se mai păstrează acum doar ruinele, respectiv turnul clopotni܊a ܈i zidurile navei centrale. Monumentul este înconjurat de un zid de piatră, semn că în trecut a servit drept refugiu de apărare împotriva invaziilor străine. La sosirea sa܈ilor în zonă to܊i erau Catolici; Reforma lui Luther, care a izbucnit la 31 oct. 1517 cu ocazia afi܈ării pe u܈a bisericii din Wittenberg a celor 95 de teze în care condamna Biserica Catolică pentru indulgen܊ele lor ܈i alte lucruri ne biblice. Luther a învins, astfel că bisericile au fost remodelate depărtând de la ele icoane, statui ܈i cruci. Toate acestea apar܊inând de idolatrie. Sute de ani ܈i această Bazilică nu a avut pe turnul ei cruce; dar la plecare înapoi (după 1990) spre Germania a unui număr £
ì
ì impresionat de sa܈i din
Gârbova s-au decis să pună cruce pe turnul acestei foste biserici pentru ca oamenii să ܈tie că a fost cândva o casă de rugăciune. Anume, în cele mai grele vremi ale vie܊ii sa܈ilor din Gârbova Sibiului. Azi are din nou o cruce pe vârful turnului.
Cetatea aflată în centrul comunei a fost construită de un nobil sas în anul 1241. In secolul al XV-lea a fost vândută comunită܊ii locale. În centrul cetă܊ii se afla un donjon transformat în turn - clopotni܊ă. În perioada secolelor al XVlea ܈i al XVI-lea s-au adăugat o noua incintă ܈i un turn de poartă denumit Turnul Slăninilor. Înconjurat de un zid de incintă circular, cetatea este asămânătoare ca organizare celei de la Câlnic, aflată peste deal la câ܊iva kilometri depărtare. În Turnul Slăninilor se păstrează ܈i astăzi ܈uncile de porc, pentru că, se spune, este un loc răcoros ܈i ferit de umezeală, iar delicatesele sunt la adăpost. Pentru că slănina să nu se încurce una cu alta, sa܈ii au fiecare câte un fier inscrip܊ionat cu ini܊ialele lor. După fiecare tăietură, fierul se înro܈e܈te ܈i se pune ܈tampila pe locul cu pricina, astfel încât fiecare ܈tie cât a tăiat ܈i cât i-a mai rămas din bucata de slănină. Cetatea poate fi vizitată de turi܈ti, care pot să vadă încă una dintre realizările arhitecturale importante ale sa܈ilor transilvăneni.
Urmele unei fortifica܊ii romane Gârbova î܈i trage numele din limba slavonă veche. În săse܈te comunei îi spune „Urwegen", iar in ungure܈te „Szaszorbo". Aceste denumiri se refera, mai ales, la aspectul locurilor, mai mult decât al oamenilor, ܈i se traduc aproximativ prin „ridicătura de pământ" sau „regiune deluroasă". În vatra satului au fost descoperite urmele unei fortifica܊ii care apar܊inea de Legiunea romană a XIII-a Gemena cu garnizoana în Apulum (Alba-Iulia).
Prima men܊iune documentară despre satul Gârbova se face în anul 1096, când episcopul romano-catolic Lauren܊iu de Milcov făcea o invita܊ie către grănicerii secui din Orbo să participe la ܈edin܊a în Catedrala din Milcov, unde urmau să adopte măsuri pentru pregătirea unui război de apărare contra unor adversari ai cre܈tinismului. Sa܈ii au fost chema܊i în Gârbova de regele Ungariei Geza I în calitate de oaspe܊i cu rol de a apăra grani܊ele voievodatului de invazii din partea popula܊iilor asiatice. Cercetările recente au dus la concluzia că originea sa܈ilor este din Flandra, Renania, Franconia ܈i chiar Bavaria. Sa܈ii ܈i românii, în rela܊ii bune timp de sute de ani Din punctul de vedere al organizării religioase, după colonizare, sa܈ii din Gârbova ܈i satele înconjurătore, care erau catolici, apar܊ineau decanatului din Sebe܈. După patru secole de la colonizare, sa܈ii treceau în masă de partea lui Luther, numindu-܈i credin܊a „evanghelică de confesiune augustană". În Transilvania toate bisericile reformate s-au unificat in 1545. Gârbova apar܊inea acum de decanatul Unterwald. Secolele al XVI-lea si al XVII-lea au fost pentru satul Gârbova deosebit de tulburi. În 1552, generalul austriac Ioan Castaldo, în calitate de comisar imperial pentru Transilvania, ܈i-a încartiruit trupele în Unterwald, prilej cu care s-au produs numeroase jafuri ܈i distrugeri. Prezenta lui Mihai Viteazu în zona Gârbovei este men܊ionată prin cereri adresate tuturor locuitorilor scaunului să plătească sau să trimită căru܊e cu 6 cai ܈i conducători credincio܈i ܈i cinsti܊i care vor fi plăti܊i cu 3 florini pentru a se alătura armatei care va porni spre Moldova. Înaintarea victorioasă a o܈tilor lui Mihai Viteazu în anul 1599 înspre Alba-Iulia, după bătălia de la ܇elimbăr, a devenit o catastrofă pentru Gârbova: biserica din sat a fost arsă, o parte din popula܊ia săsească s-a refugiat pe la românii din localitate, camuflându-se în haine române܈ti.
Rela܊iile bune dintre români ܈i sa܈i se datorau mai mult faptului că popula܊ia românească, fiind săracă, era aproape zilnic în curtea stăpânului sas ܈i era ajutată de sa܈i. În anul 1625 Gârbovenii ܈i-au rezidit cetatea distrusă ܈i apoi au restaurat ܈i biserica din centrul satului. Comuna a evoluat apoi în func܊ie de evenimentele vremii ܈i de raporturile dintre popula܊ia românească ܈i cea săsească, implicată mai mult sau mai pu܊in în conflictele ce au avut loc de-a lungul anilor. Cetatea înconjurată de un zid de incintă circular este asemănătoare ca organizare celei de la Câlnic. Sa܈ii au plecat După 1970 mul܊i sa܈i au ales să plece în Germania, fenomenul accentuându-se după 1990. În sat au mai rămas doar câ܊iva bătrâni care nu au dorit să părăsească locurile în care s-au născut ܈i au trăit. În ultimii ani, ca ܈i în alte zone din Transilvania locuite de sa܈i, se manifestă tendin܊a de revenire a acestora acolo unde sau născut ܈i au crescut. ܈i la Gârbova, în fiecare an se organizează o sărbătoare a sa܈ilor pleca܊i în Germania, care revin pentru câteva zile în vizită în România.
B B ǣ Când ier܊i tu iartă ܈i Dumnezeu! În aceste rânduri, vreau să dau glas unei amintiri, o întâmplare petrecută în via܊a tatălui meu, fratele Lavu Nicolae din comuna Gârbova, jude܊ul Alba. Era în 1946, la începuturile credin܊ei penticostale în România. La noi în comună erau doar două familii pocăite, părin܊ii no܈tri ܈i familia fratelui Pavel Opri ܈cu sora Ileană.
Era perioada imediat după război, dinainte de a se lucra pământurile în tovără܈ii. Părin܊ii no܈tri, cât ܈i cealaltă familie, erau săraci, aveau pământ pu܊in ܈i nevoile i-au împins să lucreze în parte un pământ, care apar܊inea preotului ortodox, deci să-l lucreze împreună ܈i toamna să dea jumătate preotului, iar cealaltă jumătate să o împartă între ei. Când a venit toamna, s-au în܊eles să meargă împreună la cules, într-o zi de miercuri. Pe când a venit ziua respectivă, tata s-a dus cu căru܊a cu calul să culeagă porumbul, dar spre marea lui mirare, porumbul era cules ici colo mai era lăsat câte un ܈tiulete slab, cu boabe pu܊ine care se dădea numai la găini. La prima vedere,tata a crezut căci cineva le-a furat porumbul, dar mai apoi a văzut urme proaspete de car cu boi. Văzând în pământul vecin ni܈te oameni care culegeau ܈i ei, i-a întrebat dacă nu cumva a văzut pe cineva culegând în pământul lor, ܈i oamenii i-au spus căci, cu o zi înainte, Pavel Opri ܈a fost ܈i a cules porumbul. Uluit de cele auzite, tatălui meu nu-i venea să creadă că fratele Opri ܈ar fi putut să facă una ca asta, să culeagă el singur tot porumbul. S-a gândit că poate a fost o lipsă de în܊elegere asupra zilei stabilite pentru cules. A܈a că s-a hotărât să meargă la fratele acasă să lămurească situa܊ia aceasta. Ajuns la el, l-a întrebat cum ܈i ce oare s-a întâmplat de tot porumbul e cules deja. ܈i i-a zis: Frate Pavel, dacă tu ai cules singur porumbul înseamnă că tu e܈ti ho܊. În cazul acesta tu nu e܈ti frate cu mine, tu ai luat ܈i partea preotului ܈i partea mea. Atunci, fratele a început să se dezvinovă܊ească ܈i să se apere zicând: Ce...? Pe mine mă faci ho܊, dacă-îi a܈a, eu nu mai vreau să ܈tiu de pocăin܊ă, înapoi în lume Ileană, la joc ܈i la petreceri. Auzind acestea, tatălui meu i-a părut foarte rău că s-a dus la el. De acolo a mers acasă întristat, a povestit cu so܊ia lui cele întâmplate, ܈i s-au pus la rugăciune, au plâns înaintea Domnului, ܈i Domnul le-a vorbit atunci astfel: „ „Duceаi-vă la fratele vostru, care e rănit de moarte, căci dacă nu vă duceаi în seara aceasta, el va fi pentru
totdeauna pierdut. Du-te bărbatule Юi i-a toată vina asupra ta, Юi spune-i că tu eЮti de vină. Eu Domnul, Юtiu cum s-au întâmplat lucrurile Юi Eu Юtiu cine-i vinovat, dar pentru că el nu se poate pleca, pleacă-te tu, ca să poаi să-l câЮtigi”. Atunci tata a strigat în rugăciune: „Dar Doamne, înseamnă că eu rămân fără cucuruz! (...) fără hrana principală la copiii mei (...)Tu Юtii, că nu mai este în ladă decât puаină făină din porumbul din anul trecut”. Atunci Domnul l-a mângâiat ܈i i-a vorbit din nou: „Oare nu am Eu putere să binecuvântez puаinul tău? Iată că l-am Юi binecuvântat, Юi făina nu аi se va termina până la recolta anului ce vine! Voi mergeаi unde v-am trimis, că Eu voi face lucrarea”. Atunci sora a zis în rugăciune : „Doamne, eu am patru copii mici, cum să-i las singuri pe noapte? Dacă se trezesc Юi se văd singuri, ei vor plânge”܇i Domnul a vorbit din nou prin Duhul Sfânt: „Iată că voi trimite un Înger care va purta de grijă copiilor voЮtri Юi-i va păzi, până voi vă veаi întoarce înapoi”. A܈a au făcut, dar pe când au ajuns la familia Opri܈, era destul de târziu, poarta era încuiată, au bătut în geam, dar ei nu au vrut să deschidă. Vecinii auzind, au ie܈it afară ܈i le-au spus că de fapt ei sunt acasă, ܈i să bată mai tare. Fratele Pavel s-a apropiat de geam ܈i când a văzut că-s ei, a zis tatălui meu: „Ce, ai venit să te cerаi cu mine, să-mi spui că аi-am furat porumbul?” Tata l-a rugat să vină până la poartă, că are de spus numai un cuvânt, chiar dacă nu-l lasă să intre în curte. După multă insisten܊ă a venit, a deschis, dar ܊inea piciorul în poartă ca să nu-i dea voie să intre înăuntru. Atunci tata a for܊at pu܊in poarta ܈i a intrat totu܈i, s-a aruncat pe gâtul lui, l-a îmbră܊i܈at ܈i i-a zis: „Frate Pavel! Domnul m-a trimis la tine să-mi cer iertare, că tu nu eЮti hoа, tu ai lucrat pământul, Юi eu am greЮit că te-am considerat hoа, de aceea te rog să mă ierаi, nu mai vreau nici un cucuruz, numai să vii din nou la adunare!” ܇i nu înceta să plângă pe umărul lui zicând, „Iartă-mă frate Pavel, Iartă-mă.” Atunci fratele Pavel l-a împins cu mâinile a܈a
ca să-i vadă fa܊a, s-a uitat ܊intă în ochii lui ܈i i-a zis: „Cum... frate Nicolaie? Domnul te-a trimis la mine, tot tu să-аi ceri iertare? Pe când eu am lucrat rău, am luat Юi partea preotului Юi partea ta. Eu sunt de vină, eu sunt de vină.” A܈a au plâns amândoi, au dat mână de pace ܈i apoi fratele Pavel a zis: „Eu nu mă culc în noaptea aceasta până nu cobor jos din pod porumbul, ca mâine dimineaаă să-i dau partea preotului Юi partea ta”. De܈i tata sus܊inea, că lui nu-i mai trebuie nici un cucuruz, ܈i că nu de aceea a venit la el. El nu vrea nimic. Dar Pavel a spus că el numai a܈a se împacă, căci el nu poate să ܈tie familia fratelui său cu copiii lui, că n-au mâncare. După împăcare i-a chemat pe amândoi în casă, s-au pus la rugăciune, ܈i Domnul a revărsat un har a܈a de mare peste cele două familii care s-au bucurat în Duhul Sfânt până la ivirea zorilor. Plini de o satisfac܊ie sfântă, ܈i în mare grabă s-au întors acasă întrebându-se unul pe altul, ce s-o fi făcut cu copiii lor, până-n zorii zilei. Mama Paraschiva era cea mai îngrijorată, că ea avea copil mic care-l alăpta. Când au ajuns acasă au văzut că Domnul ܈i-a împlinit Cuvântul. Îngerul Domnului a fost trimis ܈i copiii dormeau to܊i lini܈ti܊i. Fra܊ii Opri ܈au rămas astfel în adunare, ܈i apoi cu ajutorul Domnului ܈i al Duhului Sfânt, al܊ii s-au adăugat, până s-a închegat biserica penticostală din Gârbova. A܈a au fost începuturile credin܊ei noastre penticostale. Duhul Sfânt călăuzea pe fra܊i ܈i fra܊ii ascultau de sfaturile Lui. Doresc ܈i cred că această întâmplare poate să trezească duhul min܊ii multora ܈i să-i îndemne să facă pace unii cu al܊ii, chiar cu riscul unor sacrificii, pentru că de dragul Domnului Isus ܈i pentru Împără܊ia Lui, se merită să facem totul. Domnul să vă binecuvânteze!
DESPRE BISERICA PENTICOSTALĂ DIN GÂRBOVA
În frumosul podi ܈al Transilvaniei, acolo unde ܈esul se întrepătrunde armonios cu dealurile ܈i doar la câ܊iva kilometri se zăresc mun܊ii împăduri܊i, care ca ni܈te străjeri veghează ܊inutul strămo܈esc, se găse܈te frumoasa ܈i neuitată comună Gârbova. Situată la marginea jude܊ului Alba, la numai 5km de ܈oseaua na܊ională, se învecinează cu jude܊ul Sibiu cu comunele Miercurea Sibiului ܈i Poiana Sibiului. Comuna Gârbova fiind o puternică comunitate săsească poartă numele săsesc de Urwegen ܈i până în anii 1980 era formată din sa܈i peste 50% , de aceea era considerată o comună bogată, cu oameni gospodari ܈i cu o vastă cultură. Casele lor frumoase erau mari ܈i închise cu por܊i înalte ܈i ziduri. De asemenea fiind de religie luterană, sa܈ii erau oameni credincio܈i, temători de Dumnezeu, foarte religio܈i. După anul 1980 o mare parte dintre ei au plecat în Germania. Gârbova are două cetă܊i: O cetate este sus pe deal. privind de la distan܊ă se vede doar zidul de apărare al cetă܊ii, în interiorul acestui zid se găse܈te cetatea propriu zisă. Locul gol de la zidul cetă܊ii ܈i până la zidul de apărare, în interior deci, între cele două ziduri al cetă܊ii ܈i cel de apărare este folosit pentru cimitirul sa܈ilor. Înafara zidului de apărare, partea dinspre sat, este cimitirul neoprotestan܊ilor. A doua cetate este în mijlocul satului, ea are un turn înalt cu ceas pe toate cele patru fe܊e ale turnului, care de sute de ani bate la fiecare oră, anun܊ând ora exactă Acestea se numără printre monumentele istorice valoroase ale Transilvaniei, pentru că poartă dovezi ale culturii ܈i stilului organizat ܈i în܊elept de via܊ă al sa܈ilor, care au fost adu܈i ܈i coloniza܊i aici de imperiul austro-ungar chiar înainte anii 1100.
Pe lângă sa܈i, în Gârbova trăiesc români ܈i ܊igani, mai bine zis băie܈i. În comuna Gârbova se găse܈te o biserică Luterană, o biserică Ortodoxă, o biserică de Cre܈tini după Evanghelie ܈i o biserică Penticostală. În continuare a ܈vrea să amintesc împrejurările în care a luat fiin܊ă adunarea penticostală din Gârbova ܈i pentru aceasta mul܊umim Domnului că nu s-a lăsat lipsit de mărturie ܈i Lumina Cuvântului Său, a răsărit ܈i aici, ca-n întunericul din ܊ara lui Zabulon ܈i Neftali. Prin anul 1930 sămân܊a Cuvântului Lui Dumnezeu a lucrat la inima unui tânăr pe nume Lavu Nicolaie din Cărpini܈, sat apar܊inător de comuna Gârbova, care din tinere܊e a îmbră܊i܈at Oastea Domnului ܈i învă܊ăturile preotului Iosif Trifa ܈i a învă܊ătorului Ion Marini din Săsciori. În 1939, s-a căsătorit cu o tânără credincioasă din Boz, pe nume –Paraschiva Grecu– ܈i au făcut prima nuntă ostă܈ească fără băutură alcoolică, numai cu must nefermentat, marcând în felul acesta un nou început în acele ܊inuturi. În anul 1941 s-au mutat în Gârbova unde ܈i-au construit o mică casă, cu două camere, chiar la marginea satului. Fiind bun cântăre܊, a slujit în biserica ortodoxă mai mul܊i ani, ca diac, sau cântăre ܊de strană, până ܈i-a dat seama că locul lui nu mai era acolo. S-a întristat mult văzând căci casa lui Dumnezeu nu este respectată ܈i duminicile diminea܊a, înainte de a începe slujba, preotul ܈i ceilal܊i cântăre܊i de strană, se împingeau care mai de care să apuce să bea din vinul adus pentru cuminecătură. A܈a că de multe ori erau ame܊i܊i bine de se clătinau în timp ce făceau slujba. Atunci s-a retras din biserică ܈i a început să-L caute pe Domnul în casa lui. În timpul acesta au fost cerceta܊i ܈i ajuta܊i de fra܊i ܈i surori din Petre܈ti: sora Leontina ܈i ginerele ei Zemora Vasile, cu nevasta Lenu܊a, cu cumnata sa Rusalina ܈i cu sora Carolina Cre܊u, care avea un bogat dar de vedenii de la Duhul Sfânt. Împreună cu ace܈ti fra܊i venea ܈i fratele Ple܈a Ionel din Media܈
care era misionarul acelor vremi pe satele dimprejur, ܈i au avut parte ܈i de prigoniri ܈i suferin܊ă. Odată,la Daia Română i-au bătut jandarmii, că pe unul numai în pătură au putut să-l mai ducă acasă. Dar în mijlocul prigonirilor, sămân܊a Cuvântului prindea rădăcină ܈i a început să dea rod. A܈a că fratele Lavu Nicolaie s-a botezat în apă la Petre܈ti în 1944, deodată cu so܊ia lui Paraschiva, care de fapt a luat prima hotărârea să încheie legământ cu Domnul în apa botezului. Acest frate Lavu iubea mult cântările Domnului ܈i ܈tia să cânte cu fluierul cântările Domnului, a܈a că răsunau dealurile ܈i viile de pe dealuri de cântările lui, to܊i sătenii ܈tiau că Nicolaie, pocăitul din ܉elină, este colo sau dincolo, chiar dacă nu-l vedeau. În timpul acesta s-a adăugat la mica adunare fratele Pavel Opri ܈cu so܊ia lui, sora Ileana. Acest frate ܈tia să cânte din frunză, ܈i când mergea cu vitele la păscut răsunau văile ܈i dealurile de cântarea lui care suna a܈a dulce de î܊i desfunda urechile ܈i-܊i ungea inima. Apoi o femeie bogată l-a găsit pe Domnul, sora Beju, numită ܈i sora Doamnă, văduva unui căpitan de armată. Apoi fratele ei, fratele Ioan Pavel cu so܊ia lui Maria ܈i fata lor Mărioara. De asemenea s-a mai adăugat un grup de vreo 6 suflete dintre osta܈ii din Cărpini܈: fratele Gheorghe Crăciun cu so܊ia Paraschiva, fratele Anghel Dumitru cu so܊ia, fratele Lavu Vasile cu so܊ia Paraschiva ܈i fratele Gavrilă cu so܊ia Maria din Reciu. În aceasta perioadă fratele Nicolaie s-a îmbolnăvit de tuberculoză osoasă ܈i la un picior i s-a deschis o rană pe unde se scurgea puroi si fărâmituri din osul bolnav . Doctorii i-au propus să-i taie piciorul, că altfel va muri, dar Dumnezeu nu l-a îngăduit să ajungă acolo, căci în diminea܊a când se îndrepta spre spital, i-a scos înainte un om bătrân ce l-a sfătuit să facă băi cu coajă de mesteacăn, luată în luna mai. A܈a a făcut ܈i s-a vindecat cu medicament din farmacia Domnului ܈i cu rugăciune.
N-a trecut însă mult timp ܈i o altă mare ܈i grea încercare s-a abătut asupra familiei fratelui Nicolaie Lavu. Copiii Domnului în toate timpurile au fost trecu܊i prin cuptoare grele de încercare, ca să li se încerce credin܊a, care are o valoare mult mai scumpă decât al aurului, care piere ܈i totu܈i este cercat prin foc (Petru 1.7). După ce au avut 5 copii mărun܊i ܈i era însărcinată cu al VI-lea, sora Paraschivă s-a îmbolnăvit grav de rinichi, iar doctorii i-au spus că va trebui să renun܊e la sarcină, să-܈i dea consim܊ământul să i se ia copilul, că nu va putea să mai ducă această sarcină, că altfel va muri. Dar sora ca ܈i so܊ul ei sau temut de Domnul – sora avea lucrări din partea Domnului ܈i pe când se îngrijora ܈i se întreba oare cum va fi? Domnul i-a vorbit ei personal, „Dacă nu naЮti acum, nu eЮti mântuită”. A܈a că au hotărât să meargă înainte, încredin܊ându-se pe bra܊ul Domnului ܈i a dus sarcina până la capăt, ܈i mărturisea că a născut mai u܈or ca pe oricare alt copil. După o lună de zile a început să se simtă mai rău ܈i a început să adune apă în corp. Într-o duminică diminea܊a când fra܊ii erau strân܈i la rugăciune, Domnul i-a vorbit ei Personal, zicându-i: „Bucură-te suflet viu, căci încurând vei părăsi patul! Domnul a cercetat-o prin Duhul Sfânt ܈i s-a înviorat, s-a bucurat a܈a încât to܊i au crezut că Domnul a vindecat-o, dar a doua zi diminea܊a apa i-a ajuns la inimă ܈i a murit. Domnul a chemat-o la El, ܈i a܈a sufletul viu a părăsit patul. Micu܊ul băie܊el Ilie, care avea doar o lună de zile a plâns întruna după moartea mamei lui nevrând să ia nimic în gură, nici lapte, nici ceai ܈i a doua zi diminea܊a a murit ܈i el ܈i a fost pus în bra܊ele mamei lui. Vă pute܊i imagina ce priveli܈te tristă, ce durere, un so܊ tânăr rămas singur, ܈i cu 5 copii mărun܊i orfani ܈i o mamă cu un copil în bra܊e, lipsi܊i de via܊ă, fără glas, într-un sicriu. Aceasta s-a întâmplat în vara anului 1949. Copiii răma܈i erau Chivu܊a de 8 ani, Mia de 6 ani, Vetu܊a de 4 ani, Niculi܊ă de 3 ani ܈i Nelu de un an ܈i 8 luni. După 2 ani de zile în care fratele Nicolaie s-a luptat din greu cu greută܊ile familiei cu lucratul pământului, cu cre܈terea
copiilor , sim܊ea căci singur nu-܈i mai putea duce povara ܈i s-a recăsătorit cu sora Mia. În anii ce au urmat au mai primit de la Domnul încă 7 copii, dar pe ultimul pe ܇tefănel Domnul l-a luat la vârsta de 3 ani. Fratele Nicolaie Lavu a slujit ca conducător de biserică, evanghelist ܈i cântăre܊, de când a înfiin܊at adunarea ܈i după ce au primit autoriza܊ie in1954. Pe atunci adunarea se ܊inea la sora Beju care după moartea ei a dat Domnului una din camerele ei pentru adunare. O lungă perioadă de timp fratele Gheorghe Crăciun din Cărpini ܈a slujit cu actele necesare în biserică, ei,(cei din Cărpini )܈veneau în fiecare duminică pe jos ܈i se întorceau la fel, distan܊ă de 5km. vara ܈i iarna, ani de-a rândul până au îmbătrânit. Apoi al܊i fra܊i au mai slujit biserica venind doar la Cina Domnului, ca fratele Niculi܊ă Stănu܈, fratele Sîrbu Samoilă din Boz, fra܊i din Sebe܈, din Petre܈ti din Vinerea. La toate slujbele de înmormântări, de binecuvântare de copii, la stăruin܊ele pentru botezuri cu Duhul Sfânt, era chemat fratele Hozan Vasile, ܈i nu lipsea niciodată, de܈i trebuia să lipsească de la lucru, uneori venea pe jos peste dealurile Să܈ciorului, a satului Deal, al Reciului. După slujbă făcea cale întoarsă tot pe jos, de era tot apă de transpirat ce era, dar a făcut multe sacrificii pentru biserica din Gârbova. Dumnezeu l-a folosit ܈i vorbea cu multă putere ܈i autoritate prin Duhul, căci poporul care-l asculta la înmormântări, rămânea uimit de felul cum Dumnezeu î܈i desfă܈ura lucrarea Evangheliei. (Că el era însărcinat cu supravegherea Bisericilor din Raionul Sebe ܈Regiunea Hunedoara. Noi în schimb îl chemam, ca ܈i celelalte biserici, ne ܈tiind de însărcinarea ce o avea de la Cult; ci pentru Cuvântul Domnului ܈i alte daruri, că el nu se lăuda ܈i nu spunea la nimeni despre însărcinarea lui) În anul 1971 adunarea a crescut, copiii fra܊ilor s-au ridicat, un număr de fra܊i ܊igani l-au primit pe Domnul ܈i camera în care se adunau fra܊ii a devenit neîncăpătoare, ܈i
fra܊ii au construit o casă de rugăciune mai mare, în curtea fratelui Niculi܊ă Lavu, cel mai mare băiat al fratelui Lavu Nicolaie. În biserica din Gârbova Dumnezeu a făcut ni܈te lucrări de slavă, care merită să fie făcute de cunoscut. Fratele Matei din Dobârca, un frate sas cre܈tin după evanghelie, avea un băiat de vreo 10 ani care avea epilepsie ܈i cădea jos când îl luau acele crize, uneori când era aproape de vreo apă era gata să cadă în apă; uneori îl trântea pe sobă, unde era foc. Tatăl lui a auzit de biserica noastră, a adus cauza lor înaintea Domnului ܈i au primit de la Domnul o făgăduin܊ă; că dacă se vor găsi oameni care să mijlocească, Dumnezeu va interveni ܈i le va vindeca copilul Fra܊ii ܈i familia au făcut ce au putut ܈i au ܈tiut mai bine, ܈i Dumnezeu ܈i-a făcut lucrarea de vindecare, folosind pe robul său, pe fratele Dumitru Lazăr de la Borhanci. Copilul a fost complet vindecat a crescut mare ܈i-a făcut familie ܈i a avut o via܊ă frumoasă. Apoi Domnul a vindecat pe fratele Petru Opri܈, copil crescut in familie de credincio܈i, dar care n-a vrut să ܈tie de calea Domnului. După ce s-a căsătorit ܈i a avut copii, s-a îmbolnăvit de inimă care l-a dus până la por܊ile locuin܊ei mor܊ilor, dar de acolo Domnul l-a întors ܈i l-a vindecat, aducând la calea mântuirii întreaga lui familie. În fiecare toamnă se făceau adunări mari, cu ocazia zilei mul܊umirii, unde veneau mul܊imi de fra܊i, printre care ܈i sora Rozalia, sora Zamfira, fra܊ii din Cluj, din Sibiu, din Sebe܈, Sebe܈el, Săli܈te ܈i Domnul sfătuia poporul îl hrănea ܈i-l adăpa cu apă curată. Întotdeauna cu aceste ocazii se făceau mese de dragoste unde se serveau ܈i struguri, pentru că această localitate era vestită în cultivarea vi܊ei de vie. În toamna anului 1970, un grup de fra܊i din Gârbova au mers la o adunare mare la Ighiel, printre care ܈i familia fratelui Lavu, cu copiii lor, Vetu܊a , Lenu܊a ܈i Niculi܊ă. Acolo
au fost mul܊i musafiri veni܊i, era ܈i fratele Gheorghică de la ܇eulia ܈i Domnul a revărsat un mare har. Sâmbătă seara musafirii au fost împăr܊i܊i pe la fra܊i pe acasă pentru găzduire ܈i sora Lenu܊a împreună cu sora Ani Sîrbu au mers la familia David, având prietene pe fetele acestei familii. Fra܊ii nu aveau mai multe camere încălzite, dar au avut dragostea să primească musafiri. Cum era toamna târzie era frig, ܈i ei s-au gândit să încălzească camera pentru musafiri cu o găleată în care au pus jeratec de cărbuni. În acea cameră i-au pus să doarmă aceste surori, împreună cu doua fete ale lor. Pe la ora 3 din noapte, Domnul a trezit pe fratele gazdă care a ie܈it afară ܈i apropiindu-se de căsu܊a în care dormeau fetele a auzit gemete ܈i horcăieli puternice. Atunci a intrat grabnic în casă ܈i toate fetele erau incon܈tiente, în comă. Le-au scos afară din camera ܈i când leau ridicat, fetele au început să vomeze ܈i să dea afară toate gazele ܈i substan܊ele cu care deja s-au intoxicat. A܈a au fost salvate de Domnul acele 4 surori. Iar diminea܊a când s-a făcut rugăciune, Domnul a arătat fratelui Georgică o vedenie. Pe o masă erau 4 pe܈ti܈ori ܈i o mâna cu un cu܊it era gata să îi sacrifice, dar a intervenit Mâna Domnului ܈i a îndepărtat mâna străină cu cu܊itul, zicând că pe܈ti܈orii nu au ajuns încă la maturitate, ܈i a adus izbăvirea, că altfel, la Ighiel, putea fi o tragedie, în loc de sărbătoare. Toată gloria ܈i slava să fie adusă Aceluia ce de atâtea ori ne-a izbăvit. Amin. Apoi Domnul a chemat o familie dintre fra܊ii sa܈i evanghelici, pe fratele Depner Thomas cu so܊ia lui Maia, pe care i-a botezat cu Duhul Sfânt ܈i le-a dat să guste din puterile veacului viitor. Ace܈ti fra܊i au fost foarte dărui܊i, s-au coborât
de la statutul lor să fie fra܊i cu românii ܈i cu ܊iganii ܈i totu܈i erau ferici܊i ܈i mul܊umi܊i. Acest frate a devenit conducător de biserică ܈i a condus la Domnul ܈i pe copiii lor. În cele din urmă în 2006, băiatul lui Thomas care a devenit pastor, a construit o casă de rugăciune, cu mai mare poten܊ial, unde se ܊ine adunarea acum. Privi܊i interiorul sălii unde se adună fra܊ii la rugăciune. Numai partea din fa܊ă cu
£ amvonul ܈i corul bisericii, sala este la 200 de locuri. Pozele le-am primit prin scumpa soră Marieanne Szegedi, fata fratelui Tomas Depner În 1980 Domnul l-a chemat acasă pe primul rod din comuna Gârbova, pe fratele Nicolaie Lavu. Înaintea lui cu 6 săptămâni a trecut la cele ve܈nice a doua so܊ie a lui, sora Mia, apoi el, ca un erou al credin܊ei, a plecat înconjurat fiind de cea mai frumoasă cunună, de cei 12 copii, to܊i credincio܈i, care ܈iau adus fiecare cununile lor de flori, ca un ultim omagiu credinciosului lor tată. O mare parte dintre membrii bisericii s-au căsătorit, au mai plecat în străinătate, unii au plecat la cele ve܈nice, dar Dumnezeu a scos al܊ii ܈i biserica func܊ionează ܈i astăzi. Domnul în bunătatea Lui mai cheamă la mântuire ܈i Evanghelia slăvită mai câ܈tigă ܈i astăzi suflete pentru Împără܊ia Lui Dumnezeu. A Lui Nume mare să fie mult slăvit ܈i onorat de acum ܈i până-n vecii vecilor Amin. Sora Lenu܊a Corpodean fostă Lavu
B 5 Feb.1995 este data sosirii noastre Vasile ܈i Maria Hozan în Kitchener Canada Ca oră܈eni ai Sibiului, am avut zile bune ܈i frumoase, am mai avut ܈i din cele cu nori negri, dar au trecut, una câte una ܈i a venit ܈i ziua de o5/o2/ 95, zi în care soarele nu s-a grăbit ca să apună, .(peste 25 de ceasuri) , până am ajuns noi în Canada Dar numai ca vizitatori, nici vorbă de a rămânea definitiv. Aici am fost primi܊i la o masă ܈i o întâlnire în care să facem cuno܈tin܊ă cu unii din cei care au venit la Aeroport în întâmpinarea noastră. La acestă masă, în a܈teptarea servirii bunătă܊ilor, de pe noul tărâm al Canadei. Din fotografie se văd bine familia Hozan M. & V., familia Ember L. & I., Sârbu C. Pastorul Pop D. ܈i probabil Petra܈cu A. De܈i că au fost mai mul܊i ££Á veni܊i în întâmpinarea noastră chiar ܈i la această masă au fost mai mul܊i dar numai această poză am găsit-o acum. Masa era pregătită la familia Ember Ioan ܈i sora Lidia. Chiar din primele clipe priveam cu nostalgie în urmă: la copiii răma܈i la biserica rămasă ܈i la atâtea planuri propuse ܈i încă ne rezolvate. La Sibiu mai era organizată o adunare cu to܊i păstorii ܈i diaconii bisericilor de pe sector ܈i alte proiecte în derulare, fapt care nu-mi da lini܈te. Gândul meu era tot la Sibiu, la fra܊ii de acolo la Biserica respectivă, lăsată în urmă.
Eram cople܈it de dorul lor. Aici orice vedeam nu mi se păreau frumoase, nu-mi erau plăcute; afară de fra܊ii ace܈tia scumpi care se purtau cu atâta dragoste ܈i gingă܈ie fa܊ă de noi. Vorba din bătrâni: „Era sâta nouă ! ” Am fost găzduit în familia Vanciu Vasile ܈i Voichi܊a. O familie primitoare de oaspe܊i. Marius ܈i Gabi, ficiori lor se pregăteau intens având gânduri de misiune, au ܈i pus bazele Misiunii Speran܊a.. ܇i eu i-am încurajat în direc܊ia aceasta. Lucrau din greu ca să facă bani să poată merge ܈i au ܈i început, cu un acordeon ܈i cu o chitară. Timpul trecea cu greu, a܈teptam să treacă 3 luni ca să mă întorc la casa mea în Sibiu. Într-una din duminici am fost chemat la Windsor la o nuntă. Mergând am sim܊it o triste܊e ܈i o povară ca de moarte în inima mea. Nu puteam scoate nici un cuvânt din gură. După o sută ܈i ceva de kilometri parcur܈i dintr-o dată, toată povoara mi s-a luat ܈i am început să cânt, cei ܈apte care călătoreau cu mine în ma܈ină ܈i care-mi împărtă܈eau triste܊ea, au început să bată în palme de bucurie. De la Windsor, după programul din biserică, am plecat grabnic înapoi fără să mai mergem la masă, ca să putem străbate cei 300 de kilometri ܈i să ajungem la biserica noastră din Kitchener. Când am intrat în adunare, programul era început. Fratele păstor Dionisie, îmi face semne cu mâna să merg direct la amvon. El îmi spune: „Uite de aici am citit, să continui cu predica”. La cel mult 5 sau 7 minute de predică se scoală în picioare cu mâna ridicată sus, din spatele adunării, fratele Vasile Lazăr ܈i proroce܈te: „Bărbatule, aЮa zice Domnul prin Duhul Sfânt, Eu te-am adus aici, să stai aici, aici am de lucrat cu tine. De nu mă asculаi Юi te vei duce înapoi, va veni o vreme când vei plânge Юi te vei tângui cu multe lacrimi, atunci vei striga la Mine, Юi n-am să te ascult, dacă tu nu mă asculаi”. După un foarte scurt interval de timp continuă: „Bărbatule, ai văzut tristeаea din inima ta cum te apăsa; Юi ai văzut cum Eu Domnul am ridicat-o Юi аi-am dat
iarăЮ voioЮia în inimă? Ca să Юtii că Eu Domnul аi-am vorbit prin Duhul Meu Cel Sfânt. Amin!” De la acel moment ochii mei au văzut toate cele din Canada frumoase ܈i bune, nu ca-nainte când ܈i stâlpii de curent sau de telefoane de pe marginea drumului îmi erau urâ܊i. De cum am vorbit cu Miu܊a mea, am ܈i început să ne interesăm de actele necesare pentru a rămâne definitiv în Canada. De la această dată ܈i până la ziua când scriu aceste rânduri am fost martor la multe semne ܈i multe minuni făcute de Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt în minunatul nume al Salvatorului nostru Isus Hristos, Domnul slavei. Nici nu am vremea ca să le povestesc pe toate. Totu܈i voi scrie unele din ele, după cum îmi va dicta „fluxul memoriei involuntare”. CÂTEVA POZE CARE SĂ STEA ÎN CALEA UITĂRII De când aveam serviciile bisericii pe strada Madison 1995 luna martie, am păstrat poza aceasta. Era ziua în care Duhul Sfânt mi-a vorbit, ܈i m-a lămurit ca să nu plec înapoi în România , că aici are de lucru cu mine. Prorocia a venit prin darul de descoperire ce-l avea fratele Vasile Lazăr. ܇i care am scris-o mai sus.. În mintea mea a venit un gând: „E uЮor să-mi spui aЮa acum când eu am spus la toată biserica că eu nu stau aici, că Юi stâlpii de la telefoane-mi sunt urâаi Юi eu nu văd £ nimic bun în Canada” După ce am terminat eu această frază în gândul meu, fratele Lazăr iar a continuat cu partea a doua în care mi-a
descoperit zbaterile gândurilor mele; accentuând că aici trebuie să rămâi!: Îndată după această descoperire toată gândirea ܈i inima mea s-au codificat ܈i am rămas decis ca să-mi bag actele pentru a rămâne în Canada. Minune, toate au început să-mi fie dragi: blocuri, case, străzile, oamenii ܈i stâlpii.
O altă amintire Această amintire eram tot pe Madison, când a venit fratele Prof. Dr. Trandafir ܇andru în vizită la feciorii lui ܈i la Biserica noastră, petrecând un timp suficient în familia noastră (Maria ܈i Vasile Hozan). Nevasta mea era specialistă în gătirea ܈i în servirea musafirilor. Eu îl iubeam mult pe fratele ܇andru, având amintiri în care am văzut cum l-a călăuzit Domnul pe dânsul în unele ocazii. Fra܊ii, unii, erau sceptici cu privire la persoana lui. Eu m-am luptat să capete cinstea meritată, de dascăl care a educat ܈i a ܈colarizat lucrătorii penticostali din ܊ara întreagă. Odată eram în Fodora-Dej, ܈i Ceau܈escu a dat dispozi܊ie să dărâme clădirea bisericii de pe Sebastian –Buc. Fratele Trandafir a trimis o scrisoare prin Ioan Miclea să întrebe pe Domnul ce se va întâmpla…? Fratele Ioan mi-a încredin܊at scrisoare mie ܈i la fratele său Victor. Noi am mers ܈i am pus cazul în fa܊a Domnului. Nu numai în Fodora dar ܈i în alte bisericii. La un moment dat a fost o descoperire: Sora Rus Cati܊a, a spus că a avut o vedenie cum că fratele Bǣǡg è
è Miclea a adus din Bucure܈ti o scrisoare la care cineva vrea să afle un răspuns temeinic. „AЮa zice Domnul Eu voi lucra, Eu voi apăra …Pentru numele meu. Lucrarea făcută va rămânea în picioare”. ܇i a rămas.
Acum era nunta lui Tabita Corpodean cu Valentin Sârbu. (11 feb.1996) ܇i eu m-am luptat cu cei care erau împotrivă, a܈a că a fost folosit la cuvânt ܈i la actul binecuvântării; eu ܈i fratele Dionisie împreună cu fratele Trandafir am pus mâinile to܊i trei peste tineri, dar rugăciunea a fost rostită de fratele Trandafir. O zi frumoasă ܈i plină de har. În timpul ܈ederii lui la noi am făcut o excursie cu toată biserica la un loc de agrement. Aici am întreprins diferite jocuri, întreceri la fugă, ܈i la urmă fiecare a scos mâncarea adusă. Fratele Trandafir a asistat la tot ce făceam. Mâncând îmi spune: „Frate Hozan, tu parcă ai fost născut pentru slujba de păstor!” O altă frumoasă amintire în care să păstrăm amintirea primului păstor care a fost folosit de Dumnezeu de a aduna ܈i a rea܈eza lucrurile în Biserica din Kitchener organizându-o sub Church of God. Dânsul fiind cel de ͳͻͻͳͶ£ǤǡǤ la mijloc în fa܊a
Ǥ Ϊͳʹ
ìǤ candida܊ilor
Á
îmbrăcat în costum negru „Fratele Ioan Prunean” Deoparte ܈i de alta cei doi păstori: Pop Dionisie ܈i Hozan Vasile. Actuala clădire a Bisericii Penticostale din Kitchener, ONT. Canada, 160 Grand River Blv.. Aici slujesc fra܊ii credincio܈i în Domnul, fiecare cu darul dat lui de $
la Dumnezeu. Între ei slujesc ܈i eu cel mai nevrednic ܈i cel mai slab, lupt ܈i eu cu tot ce mi se cere ܈i cu ce Domnul îmi pune la îndemână prin Duhul Sfânt pentru lărgirea Împără܊iei lui Isus. În prezent Păstor principal este Bîrsan Corneliu, Pastor senior Hozan Vasile, Prezbiter: Mese܈an Daniel, Băbălai Ioan ܈i U܊ă Vale, Diaconi: Ursu Grigore, Tătar Gelu ܈i Bălulescu Andrei. Ace܈tia sunt recunoscu܊i de Biserică ca ܈i ordina܊i. Mai mânuiesc Cuvântul Domnului cu mult elan ܈i dăruire mai mul܊i fra܊i: Strugar Tecla Daniel, Bîrsan Dani, Prisăcar Onisifor, ܈i al܊ii la care Domnul le împarte din Harul Său felurit. An de an avem cel pu܊in câte un botez sau două în care încheie legământul Nou Testamental persoane din adunare sau veni܊i din alte culte. Vă pun la îndemână ܈i o poză cu unul din botezurile avute în Biserica Domnului de la noi din Kitchener. Alături de candida܊i sunt ܈i Hozan Vasile. Mese܈an Daniel ܈i de partea ceiealaltă Bîrsan Corneliu. Slăvim pe Domnul pentru toate!
$ Nici un pas El , Domnul, nu te lasă să umbli de unul singur, dar numai după ce te-ai predat pe deplin, ܈i te-ai pocăit în fa܊a Sa. Glorie Lui! Pentru prima dată când am primit un certificat de la aceste foruri superioare, chiar cu trei săptămâni înainte am primit o lucrare de prorocie că: „În scurtă vreme, bărbatule ai să vezi că am să te cinstesc în mijlocul poporului aЮa ca să vadă Юi cei de-aproape Юi cei de departe că Eu Domnul vreau să te cinstesc”. ܇i în plenul Conven܊iei din. 1998 a sosit Rev. Billy J. Rayburn, superintendent de la Cleveland, care avea în mână un plic mare. A mers cu el la amvon ܈i în timpul predicii a luat plicul, l-a desfăcut ܈i a început să vorbească de bine la adresa mea, în fa܊a bisericii ܊inând Certificatul de Ordinare prin care îmi da drepturi depline pentru oficierea oricărui act cultic, ܊inându-l cu ambele mâini ܈i prezentându-l publicului, s-a învârtit tot roată ca să vadă to܊i, ܈i cei de la cor ܈i de la famfară care erau la spatele amvonului. Erau de fa܊ă unii fra܊i din America, al܊ii din România ܈i cei din adunarea noastră din Kitchener. Apoi din Montreal, Windsor,
Vancouver ܈i mul܊i al܊ii. O mul܊ime mare, ca la conven܊ie (19-21/o6/1998) . A܈a s-a împlinit cinstirea în mijlocul poporului ܈i au auzit ܈i cei de departe, ܈i cei de-aproape. După al܊i doi ani în anul 2000, fratele a sosit cu un nou certificat scris în engleză cu o nouă ordinare de Episcop cu drept de a oficia orice act în orice stat al lumii, Fiind convin܈i în urma rapoartelor lunare în care mi se cerea să specific câ܊i au fost boteza܊i în apă, cât cu Duhul Sfânt , câ܊i s-au întors la Domnul ܈i câte predici am ܊inut în luna respectivă. După aceste informa܊ii, care nu erau pu܊ine, mai cu seamă în timpul misiunilor prin diferite ܊ări ܈i locuri. Ei mi-au atribuit ܈i acest titlu. Toate aceste nu le punctez aici ca merit personal ci ca Purtătorul meu de grijă ܈i Mentorul, Călăuzitorul meu să fie slăvit, (Adică:Tatăl,Fiul Său Isus Hristos împreună cu Duhul Sfânt) care merită toată cinstea în veci. Amin!
ʹͲͲͳ Această întâmplare a fost recunoscută drept o minune atunci când sora Ana Mităr zăcea în comă la spital de foarte multă vreme, era sub aparate care-i purta inima ܈i respira܊ia. Medicii au constatat la un moment dat că de fapt ea este moartă ܈i că numai aparatele o mai ܊in în a܈a o stare. Au hotărât ca să-i ia de pe ea aparatele ܈i să o lase că ܈i a܈a ea este moartă. Fiind siguri de acest lucru, au chemat pe doi oameni de la Morgă unde urma să aibă loc priveghiul ܈i înmormântarea ܈i au anun܊at pe familia fratelui Ursu Grigore ca să fie prezent ܈i duhovnicul surorii Ana la acest eveniment, ca să facă o rugă. Familia Ursu a trimis în grabă pe băiatul lor, pe Grigori܊ă, un băiat inteligent, care de܈i era foarte tânăr ܈i născut ܈i crescut aici în Canada, putea să translateze cu succes, din engleză în română ܈i invers. Spitalul a anun܊at ܈i familia, care locuia în alt ora܈, să fie ܈i ei prezen܊i la momentul trecerii mamei lor în lumea celor ce nu cuvântă Aflând de la Grigori܊ă că acolo deja a܈teaptă doctorii ܈i personalul de la morgă, băiatul mă îndemna zicând: „Frate Hozan, să te îmbraci frumos, că tata te-a recomandat că eЮti păstorul senior al unei biserici de 600 de suflete!” M-am pregătit după cuviin܊ă ܈i când am sosit, unul dintre medici ne-a condus pe amândoi la camera de intensive unde zăcea sora într-o profundă comă. Cei de la Capele de pe strada Benton, s-au apropiat ܈i ei de camera care era cu pere܊i de sticlă, împreună cu medicii, să vadă înlăuntru. Probabili curio܈i să vadă ce slujbă o să-i fac la sora Ana Mităr pentru un ultim moment ce-l mai avea aici printre pământeni. Am cântat a܈a în surdină un verset de cântare, apoi am citit Cuvântul din Iacov5 câteva versete, ܈i din Psalmul 20. După care am luat sticlu܊a cu untdelemn sfin܊it, ܈i i-am administrat Mirungerea ܈i m-am rugat cu toată
credin܊a, cerând însănăto܈irea acestui trup ܈i ridicarea lui din starea de moarte. Împreună cu mine se ruga ܈i tânărul Grigori܊ă care mă înso܊ea. Medicii ܈i cei de le morgă stăteau ܈i asistau. Eu ܈i Grigora ܈am ie܈it afară după ce am terminat slujba noastră. Au intrat medicii ܈i au luat aparatele de pe ea. Urma să o învelească într-un cear܈af ܈i să o scoată la ma܈ină pentru a o transporta la Morgă. În acel moment a sosit ܈i familia, încă nu apucaseră să o dezbrace. Aparatele erau luate aproape în întregime de pe ea. În timp ce medicii lucrau la deconectarea ultimelor aparate de pe trupul muribund, au sosit ܈i cei din familie. Moarta s-a trezit. S-a trezit complet din starea ei ܈i cei prezen܊i credeau că văd o nălucă când ea s-a ridicat sus ܈i a stat în ܈edere în patul ei. Tocmai atunci a intrat familia plini de uimire, se minunau cu to܊ii de a܈a o minune mare. A fost dusă iar la azilul de bătrâni, apoi a fost mutată după un an la azilul de pe str. Fergus ܈i de aici la un azil aproape de casa fetei ei în ora܈ul Brampton. A mai trăit o via܊ă: spunea familia dânsei „fericită”. După încă ܈apte ani a trecut din via܊ă aceasta la via܊a fără dureri ܈i ve܈nică, sora noastră de credin܊ă, Ana Mităr
$ Ǧ Această mărturie o fac spre slava Domului Isus, care s-a îndurat de mine ܈i prin bunătatea Lui mi-a dat zile, via܊ă ܈i bucurie în suflet. În vara anului 2014, ceream de la Domnul o binecuvântare. Pentru că avem doi băie܊i, am îndrăznit să-i cer ܈i o feti܊ă, însă îl rugam pe Domnul Isus să se facă voia Lui în dreptul dorin܊ei mele. Îi spuneam atunci Lui Dumnezeu în rugăciune, dacă îi cer cumva ceva ce peste ani m-ar face să plâng ܈i nu ar sta lângă El, atunci să nu-mi ܊ină în seamă dorin܊a. Slăvit să fie Dumnezeu! Lunile au trecut, ܈i când îmi
pierdusem speran܊a, într-o seară am descoperit că sunt însărcinată. Mare mi-a fost bucuria mie ܈i întregii familii ܈i i-am mul܊umit lui Dumnezeu pentru aceasta. Primele trei luni de sarcină au trecut ܈i mă sim܊eam tare bine. După trei luni am avut ni܈te sângerări ܈i mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea copilul acesta sănătos. Eram pu܊in îngândurată, deoarece ܈i cu celelalte două sarcini am trecut prin situa܊ii similare ܈i eram luată în eviden܊a doctorului ca având o sarcină cu risc mai ridicat. Ceilal܊i doi copii i-am născut prin cezariană ܈i cu foarte multe zile petrecute pe la spital pentru tot felul de teste, ecografii ܈i investiga܊ii. Însă, îi mul܊umesc lui Dumnezeu că prin toate acestea, copiii s-au născut sănăto܈i, iar eu mă sim܊eam în putere ܈i sănătoasă. Pe la cinci luni am avut o a doua ecografie unde am aflat că vom avea o feti܊ă. Mare mi-a fost bucuria ܈i am început să plâng. Abia a܈teptam să intre ܈i so܊ul meu, să-i pot spune ܈i lui bucuria. Ceva însă a început să fie ciudat ܈i de neîn܊eles pentru mine. Deodată a intrat în salon un al doilea doctor, apoi al treilea ܈i au început a vorbi între ei. Atunci am în܊eles că acolo e o problemă, însă mie nu-mi spunea nimic. Acel consult a durat cam două ore ܈i jumătate. Îmi aminteam foarte limpede de la consulta܊iile anteriore, a celorlal܊i copii, că durase circa o oră. După două ore ܈i jumătate l-au chemat ܈i pe so܊ul meu să-i arate copilul. So܊ul meu când m-a văzut era foarte curios ܈i m-a întrebat: „܇tii ce va fi?” Eu i-am răspuns în române܈te: „Da! Însă mai ܈tiu că aici e ܈i o problemă pe care deocamdată nu mi-o spune nimeni.” So܊ul meu nu a fost foarte atent la ceea ce îi spusesem, deoarece doamna doctor ne confirma încă o dată că va fi o feti܊ă, iar el era în culmea fericirii... În sfâr܈it o feti܊ă!! Consulta܊ia s-a încheiat ܈i mi s-a spus că voi fi contactată de către doctori܊a la care eram înregistrată. Eram deja îngrijorată ܈i îngândurată. Îmi amintesc că i-am spus so܊ului meu că nu ܈tiu ce se întâmplă, dar nu mai am lini܈te. În drum spre serviciu m-am oprit ܈i am făcut o rugăciune în care
i-am spus Domnului: „Tată, eu nu ܈tiu ce e aici, nici ce e cu reac܊ia acestor medici, dar eu ܈tiu că Tu nu vei îngădui să am un copil bolnav. Eu l-am cerut de la Tine să fie sănătos ܈i asta mi-a fost cea mai mare dorin܊ă.” Plângeam ܈i încercam să-mi alin durerea, deoarece eram pe drum ܈i trebuia să merg la serviciu. În decursul aceleia܈i zile am fost sunată de la cabinetul doctori܊ei unde eram înregistrată, ܈i mi s-a spus că mâine diminea܊ă la ora unsprezece să fiu la ea la cabinet că trebuie să mă vadă. Îmi amintesc că toată noaptea aceea nu am dormit ܈i m-am frământat în patul meu. Eram cople܈ită de durere, însă avem nădejde în Dumnezeu. Îi mul܊umesc Domnului Isus din inimă pentru so܊ul meu, Adrian, care a fost întotdeauna un sprijin pentru mine. În diminea܊a aceea de decembrie, cu pu܊in înainte de Crăciun, so܊ul meu a deschis Biblia ܈i Dumnezeu ne dădea un răspuns prin Iov 5:17-27 „Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. El face rana Юi tot El o leagă; El răneЮte Юi mâna lui tămăduieЮte.” Cu acest pasaj mi-am început ziua fiind încredin܊ată ܈i ܈tiind că Dumnezeu va lucra. La ora programată, am mers să mă întâlnesc cu doctori܊a pentru a mi se comunica rezultatele în urma ecografiei. Eram nerăbdătoare să văd cum stă situa܊ia ܈i care e starea bebelu܈ului. Când am intrat în cabinet aveam emo܊ii. A venit doamna doctor, când am văzut-o, inima îmi bătea cu putere. Am avut o conversa܊ie mai lungă în care ܈i-a făcut timp să-mi explice toată situa܊ia ܈i cum stau lucrurile. Mi-a explicat că e vorba de-o anomalie foarte rară (un caz la 2.500) a placentei, numită placenta accreta, însă nu poate confirma exact care dintre cele trei faze e, decât în urma unui MRI. A fost o discu܊ie lungă, ܈i am în܊eles atunci că, defapt, via܊a mea la na܈tere va fi în pericol. Doamna doctor îmi spunea că în cariera ei de medic a avut un singur caz care a trebuit să fie trimis la medic specialist, deoarece depă܈ea cuno܈tin܊ele ei. Cu lacrimi în ochi m-a îmbră܊i܈at ܈i mi-a spus că îmi dore܈te să trec cu bine prin aceasta ܈i că de acum încolo
mă voi întâlni cu al܊i medici speciali܈ti din Hamilton, de la spitalul Mc Master. Ajungând acasă, am intrat repede pe internet pentru a căuta ܈i mai multe detalii… deja eram îngrozită. So܊ul meu mi-a atras aten܊ia în a lăsa lucrurile în mâna Domnului ܈i a nu mai citi prea mult, că voi ajunge numai să mă îngrijorez. În data de 22 decembrie 2014 m-am întâlnit pentru prima dată cu medicul specialist de la Mc Master. O femeie blândă, mai în vârstă, însă tare drăgu܊ă. Din acea zi mi s-au impus multe restric܊ii. Nu mai aveam voie să merg la lucru, să conduc ܈i o listă întreagă, dar eram fericită că încă nu mă internase. Îmi amintesc că au urmat sărbătorile de Crăciun ܈i Anul Nou cu întreaga familie ܈i au fost o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. A doua zi, după Anul Nou, aveam deja programarea pentru MRI. Peste câteva zile, în urma rezultatului, mi-a fost confirmat diagnosticul de placenta accreta. Era cea mai gravă formă din cele trei. Atunci am început să mă rog lui Dumnezeu să mă întărească. Placenta era ie܈ită prin uter în partea posterioară, iar în partea inferioară era infiltrată în vezica urinară. În urma consulta܊iei cu medicul specialist mi sa spus că aceste cazuri sunt foarte rare ܈i că vor avea nevoie de o întreagă echipă de medici ܈i aparte speciale în ziua opera܊iei. În urma opera܊iei ei vor trebui să-mi scoată uterul, voi avea nevoie de transfuzie de sânge ܈i mi se va tăia din vezică. Au urmat consulta܊ii după consulta܊ii, ecografii ܈i tot felul de investiga܊ii. Medicii speciali܈ti cu care mă întâlneam mi-au explicat ce urmează să-mi facă ܈i m-au pus să semnez hârtiile. Eram con܈tientă acum că Dumnezeu m-a îngăduit în mâna lor ܈i am început să mă rog Lui să le binecuvânteze mâinile. A܈teptam să treacă zilele ܈i să se stabilească data opera܊iei: 30 martie 2015. Mă rugam lui Dumnezeu pentru acea zi să fie cu mine ܈i să vegheze la capul meu. Cu aproximativ o lună jumate înainte de opera܊ie, o soră din biserică m-a oprit pe holul bisericii ܈i mi-a spus că are pe suflet să mă îndemne să merg la ungere.
Cu o săptămână înainte de opera܊ie, medicii au constatat că placenta nu mai hrănea feti܊a ܈i vor trebui să facă mai multe investiga܊ii, astfel urma să se schimbe data programată pentru opera܊ie. Schimbarea datei era o problemă care pe medici îi îngrijora, deoarece multe persoane trebuiau să asiste la opera܊ie ܈i era nevoie de o sală specială unde aveau aparatele necesare. Împreună cu so܊ul meu am mers într-o mar܊i seara la rugăciune unde, după program, am cerut fratelui Hozan ܈i fratelui Bârsan să-mi facă ungerea. În urma ungerii am fost mult mai lini܈tită în suflet ܈i ܈tiam că Dumnezeu va fi cu mine. A urmat ziua de joi în care ne-am întâlnit cu doctorul specialist, iar în urma ecografiei starea feti܊ei era aceea܈i, nu mai cre܈tea. Ne-a programat să venim în ziua de luni ܈i urma să mă interneze. În ziua de luni am mers împreună cu so܊ul meu, cu bagajul făcut ܈i pregătită pentru internare. Dumnezeu era în control, iar în urma ecografiei doctori܊a ne-a spus că starea feti܊ei s-a schimbat ܈i a început din nou să ia în greutate. Eram a܈a de bucuro܈i ܈i i-am mul܊umit lui Dumnezeu împreună cu so܊ul meu, iar doamna doctor s-a sim܊it u܈urată că vom ajunge data de 30 martie. Pe data de 29 martie 2015, cu o zi înainte de opera܊ie, am fost internată. Îmi amintesc că eram foarte lini܈tită ܈i eu ܈i so܊ul meu, iar luni diminea܊a, în data de 30 martie 2015, am fost dusă către sala de opera܊ie. La intrare în sala de opera܊ie, în stânga ܈i dreapta, erau foarte multe persoane: medici, reziden܊i ܈i asisten܊i. Au participat 17 persoane la opera܊ie. A fost o opera܊ie grea care a fost programată pentru 5 ore, însă a durat 6 ore ܈i încă o ora jumate până au reu܈it să mă trezească. În urma opera܊iei pierdusem 5 litri de sânge, circa 4 litri jumate din sângele meu ܈i încă jumătate de litru din sângele care mi-a fost băgat. A܈a cum îmi spuseseră, au scos uterul ܈i încă câteva organe, au tăiat vezica ܈i doctorii au declarat opera܊ia ca fiind reu܈ită. Îmi amintesc că în drum spre salon l-am întrebat pe so܊ul meu cum e feti܊a ܈i el mi-a zis că e micu܊ă, dar e
sănătoasă, iar asta era tot ce voiam să aud. Fiind sub influen܊a medicamentelor îmi amintesc că m-am trezit înspre seară când am cerut să văd feti܊a, ea nefiind în salon cu mine, deoarece era îngrijită într-un loc special numit NICU, unde stau copiii născu܊i prematur. Mi-au adus feti܊a ܈i mi-au arătat-o. Era seara pe la ora 11 când am văzut-o pentru prima data. Mi se părea că văd un îngera܈, o fată mică cu un năsuc perfect ܈i o guri܊ă mică, cu o căciuli܊ă roz. Parcă toată suferin܊a era nimic când în fa܊a ochilor mei avem binecuvântarea asta mică pentru care mă rugasem lui Dumnezeu. A urmat a doua zi, în care m-am ridicat din pat ܈i am mers pu܊in pe picioarele mele, am băut apă ܈i parcă mă sim܊eam bine. Spre seară, am sim܊it că încep să nu mai am echilibru ܈i nu mai puteam să-mi ܊in capul sus. M-am pus pe un scaun ܈i acolo am rămas pentru vreo trei ore. So܊ul meu a început să se îngrijoreze ܈i a chemat un doctor. După ce am fost văzută de un doctor, să constatat că am primit o doză prea mare de medicamente, însă asistentele sus܊ineau că mi-au dat sedativele în func܊ie de greutatea ܈i înăl܊imea mea, dar poate organismul meu nu e obi܈nuit cu medicamente. Vă mărturisesc că de acolo a urmat calvarul! A treia zi am vomat întruna. A patra zi la fel. În cele din urmă au decis sa-mi bage un tub prin nas ca să mă hrănească ܈i pentru a elimina gaze. Însă acel tub mi-a inflamat toată fa܊a, iar partea dreaptă a fe܊ei s-a umflat pe loc. Atunci am ajuns să mă simt ca Iov ܈i îi spuneam so܊ului meu că simt că mă părăsesc puterile. Spre seară am fost vizitată de o doctori܊ă specialistă care a asistat la opera܊ie, ܈i când m-a văzut a devenit foarte nemul܊umită de starea mea ܈i pe loc mia scos acel tub. Datorită faptului că vena unde aveam perfuzia s-a lărgit mi-a ie܈it ܈i perfuzia ܈i chiar dacă au încercat să-mi pună altă perfuzie, nu au reu܈it. Apoi am rămas ܈i fără perfuzie. Starea mea se agrava întruna. Vineri mă sim܊eam ܈i mai rău. Nu mai puteam umbla, numai în scaunul cu rotile mai mergeam până la salonul feti܊ei, dusă de către so܊ul meu. Acolo nu aveam voie să-mi ܊in copilul în bra܊e, deoarece eu nu mă sim܊eam bine. Mă uitam la so܊ul meu care
o schimba ܈i o hrănea… mă sim܊eam cea mai neputincioasă mamă! Au fost cele mai grele momente din via܊a mea să nu pot să-mi ܊in copilul în bra܊e care era născut prematur la 35 de săptămâni ܈i cântărea 2.1 kg. Parcă sim܊eam că are o a܈a mare nevoie de mine, însă eu o priveam neputincioasă. Au fost momente grele în care am cerut ajutorul bisericii în rugăciune ܈i a tuturor rudelor noastre. Îi mul܊umesc Domnului Isus ܈i tuturor celor care m-au sus܊inut în rugăciuni ܈i Dumnezeu să le răsplătească. A urmat ziua de sâmbătă, sâmbăta Pa܈telui, când am sim܊it că am ajuns la capătul puterilor. Am ajuns de nici apă nu mai puteam bea, deoarece o vomam, perfuzie nu mai aveam, iar puterile sim܊eam că m-au părăsit în întregime. Sâmbătă seara însă am primit o vizită pe nea܈teptate. La ora 21, Fratele Hozan împreună cu fratele Andrei erau în salonul nostru la îndemnul Duhului Sfânt! În acele momente am ܈tiut că Dumnezeu se va îndura de mine, altfel nu ar fi trimis fra܊ii ace܈tia din Kitchener să vină să mă viziteze în Sâmbăta de Pa܈ti ܈i la acea ora a miezului nop܊ii. Eram acolo internată împreună cu încă o soră din biserică, căreia îi mul܊umesc pentru tot sprijinul ܈i ajutorul. Acea soră a venit cu noi la rugăciune împreună cu fra܊ii lucrători ܈i so܊ul meu. S-a citit un cuvânt, apoi fratele Hozan m-a întrebat dacă am de mărturisit ceva. Am rămas pentru o clipa cu el, apoi mi s-a făcut ungerea cu untdelemn ܈i ne-am rugat cu to܊ii. Am sim܊it adierea Duhului Sfânt ܈i un cuvânt scurt a fost din partea Domnului prin fratele Andrei. Slăvit să fie Dumnezeu care le-a pus pe suflet acestor fra܊i să vină să mă viziteze, să se roage ܈i să-mi administreze ungerea. Fra܊ii au plecat, iar la dorin܊a so܊ului meu de-a merge să vizităm feti܊a m-am ridicat din pat, însă de când m-am ridicat si până m-am a܈ezat în scaun o senza܊ie de vomă a venit peste mine ܈i am vomitat. Sora Mariana m-a încurajat atunci ܈i mi-a spus: „Nu te îngrijora! Asta e ultima dată când se va mai întâmpla.” Slăvit să fie Domnul că a܈a a fost!
În acea seară am fost transferată într-un alt salon unde eram singură cu so܊ul meu. O asistentă specialistă a venit ܈i a încercat încă o dată să-mi pună o perfuzie, însă nu mi-a putut găsi venele. În acea seară am încercat să-mi iau medicamentele ܈i îmi amintesc că am lăsat paharul plin cu apă lângă mine. Îmi mai amintesc că m-am trezit înspre diminea܊ă ܈i îmi ziceam: „Azi noapte am simаit pe cineva în partea stângă la patul meu Юi îmi amintesc că am băut apa.” Eram foarte confuză ܈i am zis repede: „Vreau să verific.” Am luat paharul cu apă pe care îl lăsasem plin ܈i întradevăr era pe jumătate! Am sim܊it un fior ܈i-o bucurie. I-am zis so܊ului meu că mi-e foame ܈i am cerut să-mi aducă cereale cu lapte. Le-am mâncat pe toate, apoi m-am ridicat ܈i am început să umblu singură pe picioarele mele. Era Duminica Pa܈telor când am sim܊it că Isus a înviat din mor܊i, iar pe mine m-a vindecat. Era o bucurie de nedescris în sufletul meu în acea diminea܊a când, singură pe picioarele mele, fără să mai fie nevoie de scaunul cu rotile, am mers ܈i mi-am vizitat feti܊a. Pentru prima dată le-am zis asistentelor azi eu îi dau să mănânce feti܊ei ܈i tot eu o schimb. Aveam lacrimi de bucurie ܈i slăvit să fie Domnul Isus care s-a îndurat de mine ܈i m-a vindecat! Nu voi uita niciodată reac܊ia asistentelor ܈i mirarea lor, a doctori܊ei care luni diminea܊a la ora 6 a venit să mă vadă ܈i să mă întrebe ce s-a întâmplat că a auzit că umblu. Îi mul܊umesc lui Dumnezeu care face ܈i astăzi minuni! În via܊a mea ܈i a familie mele va rămâne vie amintirea a ceea ce El a lucrat pentru noi la venirea în lume a acestui îngera܈, Rachel. Pe care o sărut cu drag, cum se vede în poza alăturată.
„Rugăciunea făcută cu credinаă va mântui pe cel bolnav Юi Domnul îl va însănătoЮi Юi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate” (Iacov,5:15). A܈adar, cel ce se roagă pentru bolnavi trebuie să aibă în el încrederea că ruga lui este ascultată, să ܈tie că el are o credin܊ă potrivit cu cele scrise ܈i credin܊a aceasta este activă ܈i lucrătoare.
g $ Eram la rugăciunea pentru începutul orei de evanghelizare ܈i am îndemnat fra܊ii la rugăciune, pe loc am căpătat o încuno܈tin܊are ܈i am strigat cu voce tare la toată biserica: „Să ne rugăm pentru sora Violeta Эorgotă, că viaаa ei este greu încercată Юi este în mare pericol”. Ne rugăm, dar ai casei spuneau că au lăsat-o acasă sănătoasă, ܈i sora dânsei Florica Prunean se întreba ܈i zicea ce să fie cu sora mea că eu o ܈tiu sănătoasă. Totu܈i n-a avut lini܈te, a mai zăbovit ceva vreme, apoi s-a urcat în ma܈ină ܈i a plecat la familia ܇orgotă acasă. Violeta era deja dusă de urgen܊ă la spital. Ca din senin a venit o slăbiciune peste ea, n-a mai avut putere ܈i a pornit sângele abundent pe nas. De nu ajungea repede cu ea la spital ܈i în mod sigur dacă nu m-ar fi încuno܈tin܊at Duhul Domnului Isus, ca să cer mijlocirea, ܈i dacă nu s-ar fi rugat biserica, ea murea. To܊i au cunoscut atunci că de la Domnul a venit încuno܈tin܊area..
g Mărturia fratelui Marinel Mihi ܈cu privire la felul în care Puterea de vindecare a Duhului Sfânt s-a manifestat după rugăciunea cu punerea mâinilor ܈i ungerea cu ulei în fapt uitat
de fratele pastor Hozan Vasile ܈i celorlal܊i fra܊i care s-au rugat cu ocazia conven܊iei bisericilor penticostale din Canada în anul de gra܊ie al Domnului 2010. În toamna anului 2010 când începusem primul semestru la Universitatea din Waterloo o durere insuportabilă s-a declan܈at în rinichiul drept. Cuno܈team această durere de cel pu܊in 10 ani, caci aproape exact ca un ceasornic bine setat la fiecare 5 ani rinichiul îmi producea o piatră. ܇i de data asta lucrurile păreau că duc spre acela܈i procedeu ca ܈i acasă în România, încercare de eliminare a pietrei fie prin medicamenta܊ie fie prin laparoscopie. Medicul specialist a optat pentru cea din urmă. A܈a că într-o săptămână interven܊ia a avut loc. Nu mai aveam piatra, dar interven܊ia medicilor a produs o rană care sângera foarte tare ܈i durerea era chiar mai mare decât înainte cu piatra în rinichi. La doua zile după opera܊ie am fost dus de urgen܊a la spital. Văzând sângerarea care se producea odată cu urinarea, asistentele s-au speriat ܈i au sunat de urgen܊ă doctorul care făcuse interven܊ia. După 4 ore ca prin minune sângerarea s-a diminuat considerabil de mult ca mai apoi peste alte 4 ore sămi dea drumul acasă. Peste o săptămână aveam să-l revăd pe doctoral specialist care mi-a dat o veste îngrijorătoare. Rinichiul drept formase un chist „complex” care trebuia ܊inut sub observa܊ie. Vestea proastă ce am auzit-o de la el spusă cu jumătate de gură era ca peste 85% din cazuri acest tip de chist se transformă în cancer ܈i s-ar putea ajunge ca să-mi pierd rinichiul. Ziua mergeam la ܈coală iar noaptea la lucru a܈a că aveam timp îndeajuns să stau de vorbă cu Creatorul ܈i cu Domnul meu. ܇tiam că El a luat asupra Lui nu doar păcatele noastre, dar ܈i bolile noastre. Isaia 53:5 In următoarele 6 luni au urmat două ultrasound fără nici o modificare. Dar în Mai 2011 cu ocazia Conven܊iei Bisericilor Penticostale din Canada la Kitchener, am cerut fratelui Hozan Vasile să-mi facă ungerea cu undelemnul sfin܊it
܈i să se roage pentru mine. Îmi aduc aminte că mai mul܊i fra܊i pastori au coborât (solicita܊i de fratele Hozan) ܈i s-au rugat peste cei ie܈i܊i în fa܊ă ܈i că a fost ܈i o în܈tiin܊are prin Duhul Sfânt dată prin sora Marinela că Domnul peste unii a lăsat să cadă un fel de petale, diferite la mărimi ܈i culori, ceia ce însemnă vindecări de diferite boli. ܇i a܈a a fost chiar ܈i în dreptul meu. La următorul ultrasound tehniciana de la spitalul St. Mary m-a tot întreba dacă sunt sigur ca era vorba de rinichiul drept. Ea nu mai vedea nici un chist dar nu putea să-mi spună. Apoi a urmat specialistul care acum cu o voce sigură îmi aducea la cuno܈tin܊ă că sunt printre acei 1% dintre noroco܈i la care organismul reabsoarbe chistul. Eu am dat din cap ܈i i-am spus ca asta este puterea rugăciunii. Au trecut 5 ani de atunci ܈i nu se mai pune problema nici măcar de nisip la rinichi. Când Domnul restaurează un suflet sau atinge o rană nu o face doar în propor܊ie de 85%. Când El te-a atins vindecarea este deplină. „In adevăr, după cum Tatăl înviază morаii, Юi le dă viaаă, tot aЮa Юi Fiul dă viaаă cui vrea.” (Ioan 5:21) Preamărit să fie Domnul care lucrează ܈i în zilele noastre ca la începutul bisericii. Glorie Lui !
$ i$
2A@ @ : @ 9
BA C B : @ 7 ; <
Cu un an înainte de a veni în Canada am fost la Borhanci, Colonia Sopor Cluj. Împreună cu Ghi܊ă (ginerele care a condus ma܈ina) cu Persida ܈i noi Maria ܈i Vasile Hozan În această familie a fra܊ilor Dumitru Lazăr ܈i Rozalia, multe dureri au fost alinate, multe boli au
fost vindecate, multe prorocii au fost rostite ܈i împlinite. Prin sora Rusalie se desfă܈ura cuvântul prorociei, prin fratele Lazăr vedeniile cele minunate. De tânăr am fost îndrăgit de ace܈ti fra܊i minuna܊i ܇i în zbuciumul vie܊ii alergam la ei ܈i primeam răspunsul a܈teptat.
DESCOPERIRI PRECISE PRIN SORA ROZALIA A ܈vrea să amintesc doar două din descoperirile cu mare precizie date cu privire la mine: a) Când am mers ca să întreb pe Domnul prin Duhul Sfânt cu privire la căsătorie ܈i aveam o coală scrisă cu preten܊iile mele înaintea Domnului care erau puse înscris a܈a: 1) Te rog să-mi răspunzi dacă m-ai iertat de toate gre܈urile tinere܊ii ? 2) Dacă Tu ai lucrat prin mine până acum, dacă lucrezi în prezent ܈i dacă vei lucra ܈i în viitor ? 3) Te rog să-mi răspunzi dacă sora Marie Zemora este cea hotărâtă de tine ca să-mi fie so܊ia mea ? Am scris ܈i o notă de subsol în care am specificat că dacă se inversează ordinea pusă nu mai cred că a vorbit Domnul! Când am ajuns înso܊it de Frate Lazăr rudă cu Maria Z. imediat apleca܊i pe genunchi până la pământ în spatele celor aduna܊i, ca să nu fim observa܊i din mul܊imea care se rugau, am ܈i auzit strigând cu o voce ca de trâmbi܊ă. După o vorbire minunată în limbi noi zicând: „Da, tânărule da, Te-am iertat”; (răspunsul la primul punct) „De aceea, am lucrat, lucrez Юi voi!!! lucra” (Răspunsul la al doilea punct care cuprinde cele trei vremi: trecut , prezent ܈i viitor. După cum am scris în cererea mea). „Tu întinde-аi braаele Юi cuprinde floare care-аi stă în faаă; despre care mulаi zic că nu-i deschisă încă. În vremea viitorului care vine, petalele ei se vor deschide Юi mirosul ei
va fi simаit din depărtări. Da. Amin! Tânărule!” (acesta a fost răspunsul la al treilea punct) Scurt ܈i la subiect.
b) Securitatea avea ordin de la cel ce de܊inea cel mai mare rang militar – Comandantul Suprem al For܊elor Armate – era Pre܈edintele Nicolae Ceau܈escu. ܈i peste cuvântul lui nu se putea trece. El a gândit ca fiecare deservent cultic, indiferent de religie; to܊i să fie prin܈i ܈i înrola܊i în angajamente secrete ale securită܊ii statului. ܈i a܈a fel plasa܊i încât să se vândă unul pe altul; chiar tată pe fiu sau fiul pe tatăl său. În luna ianuarie 1989, fiind în trecere prin Cluj, am socotit să mă duc ܈i până la fra܊ii Dumitru Lazăr ܈i Rozalia să văd ce mai e nou în bătrâne܊ea lor. Pe fratele l-am găsit bolnav. La rugăciune am avut o prorocie prin care mi se atrăgea aten܊ia asupra viitorului zicând: „Bărbatule! Să iei bine seama că în scurgerea acestui an аi se va întinde o cursă sub paЮi tăi. De te vei lăsa prins , mântuirea ta nu-аi va fi garantată, de nu te vei lăsa prins, vine vremea când cei mari se vor pleca înaintea ta. Da Юi Amin, bărbatule!” Când am sosit acasă am povestit prorocia la nevasta mea, care era ca un proroc al casei noastre. Ea după ce a ascultat cu aten܊ie a spus imediat: „Aceasta nu-i altceva decât că securitatea va umbla să te prindă ܈i pe tine, cum i-a prins ܈i pe restul”. Au trecut zilele ܈i lunile ܈i a sosit ultima lună a anului În prima duminică am fost chemat la Săli܈tea – Sibiului la o strângere. De diminea܊ă am sosit la sta܊ia de benzină în Sebe܈. Imediat a venit un domn brunet cu frizura dată peste cap, privirile du܈mănoase; se opre܈te ܈i mă chestionează: „Unde te duci iar, de ce nu stai acasă? N-ai biserică acolo?” Îl privesc cu dispre܈ ܊i-i răspund dacă vrei să afli unde merg eu, po܊i să vii să vezi, eu merg la Săli܈tea Sibiului. Dar
nu ܈tiu ce vă interesează pe dumneavoastră unde merg eu. „Ce…?” El continuă: „Am să te caut acasă”. ܇i a plecat. Îndată vine un frate baptist binecunoscut, ܈i mă întreabă dacă eu îl cunosc pe domnul acela care a stat de vorbă cu mine? Eu am spus nu, ܈i el mi-a spus că este comandantul securită܊ii pe jude܊ul Alba. M-am deranjat în duhul meu la gândul că mă va vizita acasă. Ajuns la fra܊i în Săli܈te, am găsit acolo pe Ghi܊ă Presecan ܈i Nelu Pop din Turda. Cunoscându-i că sunt proroci i-am poftit în camera alăturată la o rugăciune. Presecan proroce܈te: „Nu te teme bărbatule! Asta este spre înălаarea ta. Nu-аi fie teamă!” Sosesc din nou la prorocul casei mele; la scumpa mea nevastă Miu܊a, spunându-i: A܈a ܈i a܈a am avut o prorocie prin Ghi܊ă de la Turda. Ea mă ascultă în răbdare apoi dă o replică: „Vasile de înălаare аi-a vorbit; dar de mântuire a zis ceva. Acum treaba ta. Dumnezeu a vorbit Юi într-un fel Юi în alt fel, alege ce e mai de preа. Înălаarea sau mântuirea.?” La câteva zile un vecin Todoran avea o agen܊ie a po܈tei ܈i telefon la el în casă, vine foarte speriat strigând: „Vecine te cheamă la postul de Miliаie la Săsciori! Vecine să te duci, vecine!” Eu răspund că eu n-am nimic cu Mili܊ia. Merge acasă ܈i fuge iar înapoi cu mesajul primit. Eu iar am ezitat. Vine a treia oră spunând calm acum să mergi vecine că te a܈teaptă comandantul securită܊ii de pe jude܊ul Alba. Atunci m-am dus. Acolo mă a܈tepta ܈eful de post ܈i mă întoarce pe toate fe܊ele cu fel ܈i fel de vorbe, rugându-mă să iau pixul ܈i să scriu ce el îmi va dicta. Eu nu am vrut cu nici un chip. Atunci m-a scos afară, dar să nu plec, să a܈tept. Afară era foarte frig. Am stat. Iată că apare comandantul, l-am recunoscut. Se uită urât la mine ܈i nu zice nimic. După scurt timp vine după mine ܈eful de post ܈i mă cheamă. Eu vreau să intru în biroul unde am fost înainte, el spune nu acolo, ci aici în dreapta.
Când deschid u܈a ܈i intru camera, era toată îmbrăcată în ro܈u, o masă mare ܈i securistul se scoală în picioare zâmbind întinde mâna ܈i începe să-mi spună: „Domnul Hozan ordinul acesta nu vine de la mine, el vine de sus de la tov. CeauЮescu. AЮa că nu poаi să rămâi pe dinafară! Эtii, de la domnul preЮedinte Bocheanu până la ultimul deservent toаi sunt cu noi. Dacă nu cedai de loc de azi înainte vei avea necazuri mari”. ܇i din nou îmi întinde o coală de hârtie ܈i un pix ca să scriu ce el îmi va dicta. Fiind un pic revoltat am zis: „Eu nu sunt la grădiniаă să-mi dictezi, spune ce vreai să scriu Юi atunci eu o să văd dacă scriu sau nu”. Din nou începe cu lămuritul, că dacă fac ce el îmi cere, atunci… El ܈tie cât e de greu cu o familie a܈a numeroasă ܈i o să-mi dea recompense la salariu, îmi va da o insignă cu număr pe care o voi purta la reverul hainei, oriunde cineva te-ar împiedica să predici trebuie numai să respec܊i consemnul. Îl prinzi pe el tot de reverul hainei ܈i el atunci vine undeva de-o parte, îi ară܊i insigna ܈i nimeni nu o să te mai conturbe. Vei putea predica ori unde ܈i vei putea să ie܈i ܈i înafara grani܊ei, cum merg to܊i pastorii ܈i ceilal܊i predicatori, ascultă-mă ܈i vei avea multe alte facilită܊i. Auzind ce oferte îmi face mi-am dat drumul vorbelor; „Domnule! Aаi pornit să demoralizaаi oameni, cum adică dacă eu fac una ca asta, de azi înainte trebuie să vă demonstrez că eu nu аin cu pocăiаii Юi la pocăiаi să le spun că eu nu sunt cu securitatea, Domnule! Mă recunoЮti ca predicator ”? El a spus că da! „Atunci lăsaаi-mă predicator, nu mă faceаi un mincinos”! Eu nu pot fi cu două feаe” El m-a oprit continuând cu întrebări: –Cum consider eu autorită܊ile de stat? . –Cum sunt văzute de Biblia!. –Cum anume, spune ?
–Am citat din Romani 13: „Autorităаile sunt sluga lui Dumnezeu ca să pedepsească pe cei ce fac răul, Юi să laude pe cei ce fac binele”. Îndată m-a oprit zicând: –Ei vezi; matale e܈ti sluga lui Dumnezeu ca pastor, ܈i ca predicator; eu sunt sluga lui Dumnezeu în slujba mea de securist. A܈a că între noi trebuie să fie o bună legătură!” Împreunându-܈i degetele arătătoare sub formă de cârlige de le amândouă mâinile arătându-mi că a܈a trebuie să fim noi de uni܊i, lucrătorii cultici cu cei ai securită܊ii. Mie mi-a venit pe dată în minte de o conferin܊ă la care au participat seful de Guvern de atunci I. G. Maurer, care a explicat fenomenul fiind ca o voce a lui Dumnezeu prin el spunând la to܊i cei prezen܊i: „ Domnilor deservenаi cultici! Ascultaаi-mă! Să nu vă amestecaаi în politică! Fiecare să vă faceаi slujba la altar Юi la amvoane, ferindu-vă de amestec politic. La dumneavoastră v-a fost dată arma cuvântului, autorităаile au arma forаei; aЮa că dumneavoastră îi învăаaаi pe oameni să nu fure, să nu facă răul, dacă nu ascultă Юi fac rele atunci ajung în mâinile noastre, a autorităаilor. Noi îi pedepsim Юi aЮa corectăm pe cei ce fac răul. Deci arma cuvântului Юi arma forаei lucrează împreună. Încă odată vă spun să nu vă amestecaаi în politică!” După conferin܊a respectivă nu l-am mai văzut nici nam mai auzit despre acest om mare. Când i-am povestit acestea ܈efului Securită܊i pe jud. Alba, mi-a zis : „EЮti liber, te mai caut eu” dar nu ne-am mai întâlnit . A venit revolu܊ia ܈i s-a terminat cu ei. Primăvara a venit împlinirea frazei a doua din prorocia de acum un an ܈i ceva. În conferin܊a ܊inută la Bucure܈ti pe Sebastian, unde s-au dat noile Legitima܊ii, cei mari s-au plecat înaintea mea. Prin faptul că acolo în plenul adunării au primit Legitima܊iile (aduse de fratele Trandafir ܇andru) primul Emil Bulgăre care a fost ales ca pre܈edinte. Apoi i-a mânat întregul pachet cu legitima܊ii ܇andru la Bulgăr. Acesta a dat Legitima܊ia lui Fratele Pavel Bochean,ca pastor onorific scos la pensie. Apoi la fratele ܇andru ca
secretar General al cultului Penticostal din România. Celelalte legitima܊ii erau făcute pachete pe Regionale ܈i au fost înmânate la pre܈edin܊i de regionale. Ace܈tia să cheme pe păstori să semneze câte un angajament ܈i să primească legitima܊ia fiecare. La masa ce s-a servit în aceea܈i loca܊ie la demisol, toată conducerea cultului a avut o ܈edin܊ă într-o cameră ܈i de acolo după un scurt timp a ie܈it furtunos fratele Secretar general –Trandafir, cu Legitima܊ia mea strigând tare a܈a ca să audă to܊i cei prezen܊i, ܈i repetat de 3 sau 4 ori „Hozan…!” Cei de lângă mine mă aten܊ionează; pe tine te strigă! Am sărit imediat în picioare ie܈ind la interval. Fratele Trandafir a venit, m-a sărutat, m-a îmbră܊i܈at ܈i mi-a înmânat legitima܊ia. Fapta asta a împlinit prorocia, dar a stârnit a܈a mare invidie în unii că nici până azi nu s-au lecuit, crezând că eu a ܈fi dat bani cuiva. Dar nici vorbă de a܈a ceva: ci era împlinirea cuvintelor rostite de Duhul Sfânt, Mentorul meu Pre܊ios.
$ $ Mărturie scrisă de familia Daniela ܈i Ezechiel Hozan MOTTO:
„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.“ (Psalmi 34:1) Dacă ne uităm cu aten܊ie la acest psalm, vedem că acest psalm a fost scris de David, atunci când Dumnezeu l-a scăpat din mâna Filistenilor. După ce David ajunge din nou
liber, parcă se opre܈te ܈i-܈i face o recapitulare a evenimentelor ce s-au petrecut în via܊a lui, atunci când Filistenii l-au prins ܈i voiau să-l omoare. David văzându-se liber începe a lauda ܈i a cânta spre slava Domnului, ܈i a mărturisi lucrările Domnului. Tot a܈a ܈i noi, Daniela ܈i Ezechiel Hozan, vrem să mărturisim minunile făcute de Dumnezeu pentru familia noastră. La începutul anului 2015, so܊ia mea Daniela a început să se simtă tot mai rău ܈i mai slăbită. Sănătatea ei parcă se agrava în fiecare zi, ܈i după o vreme a ajuns să se sim܊ească a܈a de rău încât, când se ridica în picioare ame܊ea, nu avea nici o pofta de mâncare, ܈i slăbea foarte tare. Îngrijora܊i, am mers la doctor ܈i doctori܊a văzând-o a spus că ceva nu e în regulă ܈i trebuie să i se facă analize. La câteva zile după ce a făcut analize, doctorul de familie a sunat personal acasă ܈i a insistat foarte mult ca să meargă la ea că trebuie să discute ceva. Când Daniela, so܊ia mea, a mers la doctor, i-a explicat că analizele de la sânge nu au ie܈it bine ܈i a spus, „ Eu nu vreau să te sperii, dar trebuie să te pregătesc. In cazul ca acesta, când rezultatele de la analize arata aЮa, poate sa fie cancer ”. Ea a zis să repetăm încă odată analizele, să vedem dacă iese rezultatul la fel, ܈i în cazul în care iese la fel, va trebui să facem mai multe investiga܊ii medicale la spital. Daniela a repetat analizele ܈i au ie܈it ܈i mai rău. Acuma las mai bine să vă imagina܊i dumneavoastră, cum ne-am sim܊it noi, după un a܈a crunt diagnostic. So܊ia avea doar 30 de ani ܈i mama la 4 copii. Tot ceea ce puteam să facem era să ne rugăm ܈i să strigăm la Dumnezeu. Doar El putea schimba situa܊ia. Între timp familia noastră aveam pregătită o mică vacan܊ă în America. A sosit vinerea în care trebuia să plecăm în vacan܊a, programată ܈i so܊ia mea nu se sim܊ea bine, dimpotrivă, ea se sim܊ea foarte rău. Eu m-am gândit că trebuie orice ar fi, să ie܈im ܈i să mergem, să ie܈im cât mai iute posibil. Am venit acasă de la lucru ܈i i-am spus că încep să împachetez hainele ܈i lucrurile să plecăm în vacan܊ă după cum am programat. Daniela a insistat spunând: „Eu nu pot sta nici
în picioare, Юi să plecăm la aЮa un drum? Doamne fereЮte! Dacă se întâmplă ceva acolo Юi trebuie să mă interneze în spital, tu Юtii că în America coastă foarte mult spitalul ”. Eu am insistat împachetând lucrurile ܈i am zis: „Înainte să plecăm vom merge pe la Ticu (tatăl meu Vasile Hozan) Юi o să-l rugăm să-аi facă ungerea Юi să se roage pentru tine”. Daniela s-a mai lini܈tit ܈i a acceptat. Odată ce am ajuns la Ticu, i-am spus că vreau să i se facă ungerea cu undelemnul sfin܊it, la Daniela, ܈i să vă ruga܊i,Ticule pentru ea!. Ticu s-a rugat ܈i i-a făcut ungerea în numele Domnului Isus Hristos. La rugăciune am sim܊it prezen܊a divină a Duhului Sfânt, ܈i m-am bucurat mult. Plecând de acolo i-am spus so܊iei mele; să ܈tii că Domnul te-a vindecat, că eu am sim܊it prezen܊a Domnului. Am mers în vacan܊ă, ܈i am avut un timp binecuvântat, ܈i Daniela mea a început să se simtă tot mai bine. Am venit acasă. Lunea, ܈i Mar܊i, urma să facă iară܈i analizele. Spre slava lui Dumnezeu, analizele au ie܈it bune, ܈i mai mult de atât, Daniela s-a sim܊it din ce în ce mai bine. A܈a că pentru mine ܈i familia mea vreau să zic că, spusa lui David din versetul 6 Psalmul 34, sa împlinit, „Când strigă un nenorocit, Domnul aude Юi-l scapă din toate necazurile lui”. De atuncea ܈i până acuma a trecut aproape un an, ܈i preaiubita mea so܊ie, Daniela , a făcut analizele regulat, în fiecare lună ܈i au ie܈it totdeauna bine. Eu spun din tot sufletul meu ܈i cu toată puterea mea, „Lăudat să fie Domnul”.
În acela܈i timp vreau să mul܊umesc la to܊i. Anume, celor care ne-au ajutat cu post ܈i rugăciune, Domnul să-i binecuvânteze ܈i să le răsplătească. Doresc ca to܊i cei ce citesc sau aud această mărturisire ܈i lucrare pe care Domnul a făcut-o în familia mea, să laude pe Domnul, ܈i dacă cumva cineva se află într-o situa܊ie grea, vreau ca mărturisirea aceasta să le mărească credin܊a ܈i nădejdea în Domnul Isus care lucrează ܈i astăzi cu multă ܈i mare putere. ܇i doresc ca tuturor care trec prin încercare, Domnul Isus să le asculte rugăciunile, ܈i totodată minunatul verset din Psalmul 34:7, să se împlinească pentru to܊i. „Îngerul Domnului să tăbărască în jurul celor ce se tem de El Юi să-i scape din primejdie”. Preamărit să fie Domnul Isus Hristos Mântuitorul tuturor celor ce se încred în El!
Cuvântul Bisericii Penticostale Române Din Montreal – Canada. –
èȂͷͿͿ;
Fotografii noi ܈i vechi cu fra܊ii din Montreal, în această poză sunt fra܊i din comitetul Bisericii. Poza este făcută în 3 ianuarie 1998 Petra܈, Valer, Besoiu Gheorghe, ??? ܈i Hozan. Poza cu botezul este din aceea܈i dată.. Scrisoarea fratelui Paul Timoce din Montreal Fratele păstor Hozan Vasile sluje܈te ܈i locuie܈te în Kitchener, Canada dar este iubit ܈i pre܊uit pretutindeni în
Europa, în Romania în America ܈i în Canada. Pentru Biserica Betel Montreal, fratele Hozan Vasile a fost o binecuvântare de-a lungul timpului deoarece dumnealui ne-a ajutat mult atunci când nu aveam un păstor care să ne slujească, în vremurile de început ale adunării noastre! Din februarie 1995 ܈i până în data instalării fratelui Iosif Feher, ca păstor al bisericii din Montreal, a făcut nenumărate drumuri din Kitchener la Montreal, de܈i aceste călătorii erau cu primejdii. Dumnealui era prezent în vederea slujirii în slujba Domnului, la toate actele de cult, sau evanghelizări. Timp în care Dumnezeu lucra ܈i biserica se înmul܊ea. Fra܊ii din Biserica Betel au pus pe internet această remarcă, totodată au pus ܈i unul din volumele Lucrări făcute de Duhul Sfânt la sediul bisericii lor în formă audio după cum urmează: Cartea aceasta pe care o oferim în format audio este o autobiografie a fratelui păstor Hozan Vasile. El relatează felul minunat în care Duhul Sfânt s-a implicat în via܊a dumnealui pe când locuia în ܊ară… Această lucrare oferă de asemenea unele informa܊ii cu privire la istoria mi܈cării penticostale din Romania. Totu܈i, pe tot parcursul acestei lucrări, accentul cade cu precădere nu pe autorul căr܊ii ܈i nici pe mi܈carea penticostală în particular ci pe lucrarea pe care Duhul Sfânt o făcea în cadrul mi܈cării penticostale din Romania pe vremea bunicilor no܈tri. Duhul Sfânt e uimitor atunci când se coboară printre fiii oamenilor ca să-i atingă cu dragostea Sa ܈i să-i vindece de toate bolile lor! Sperăm că inimile dumneavoastră vor fi binecuvântate prin această carte audio! Audi܊ie plăcută vă dorim! consemnat de Paul Timoce Montreal.
Un Foarte Scurt Istoric Al Bisericii Bethel Începuturile Bisericii Penticostale Române „Bethel” din Montreal pot fi plasate în anii 1990-1991, când un mic grup de credincioúi penticostali români, ajunúi pe aceste meleaguri, au avut dorinĠa de a se organiza úi de a deschide o
biserică penticostală. Credincioúii penticostali, puĠini pe atunci, se adunau cu regularitate pentru a se închina úi pentru a cerceta Scriptura. De cele mai multe ori, se întâlneau la adresa familiilor Ghionoi Vasile úi Rodica sau Onofrei Cornel úi Maria. Deschiderea oficială a Bisericii Penticostale Române „Bethel” din Montreal a avut loc în toamna anului 1992, cu prilejul sărbătorii „Action de grace” („Ziua mulĠumirii”). În anul următor, în luna aprilie, a avut loc ordinarea în slujirea pastorală, a unui frate Marcel Lucaci, care frecventa Biserica „Bethel”, venind din Kitchener, Ontario. În luna noiembrie a anului 1993, Biserica Penticostală Română „Bethel” a aderat la organizaĠia „Eglise de Dieu” (numele francez al organizaĠiei penticostale nord-americane „Church of God”). În noiembrie 1994, fratele Marcel Lucaci a încetat să mai slujească în Biserica Penticostală „Bethel”, iar din decembrie 1994, a preluat slujirea pastorală, fratele Nelu Petraú. În lipsa unui local propriu, Biserica „Bethel” a funcĠionat pentru o vreme în diferite locaĠii închiriate. Au fost oficiate botezuri Nou - Testamentale în apă, în fiecare an, iar numărul membrilor a început să crească. Primul local propriu al Bisericii Bethel a fost cumpărat de la o Biserică Penticostală Italiană, în 1998, iar localul acesta era situat în Montreal - Nord, pe Bulevardul St. Michel. După plecarea pastorului Nelu Petraú, în 1998, Biserica Penticostală „Bethel” a fost condusă de către Comitetul Bisericii, sub supravegherea fratelui Pavel Ardelean. Actele de cult ale Bisericii Bethel erau oficiate de către fraĠi slujitori care veneau, de obicei, din Kitchener, Ontario. Probabil că dintre toĠi fraĠii slujitori care au ajutat Biserica din Montreal, în diferite ocazii, cel mai mult s-a implicat fratele păstor Vasile Hozan. Nici măcar condiĠiile aspre ale iernii canadiene nu i-au împiedicat pe fraĠi să facă drumul de la Kitchener la Montreal.
În 19 noiembrie 2002, a emigrat la Montreal, pastorul Iosif Feher, împreună cu familia. În februarie 2003, Biserica la ales prin vot, iar în 11 aprilie 2003, fratele Iosif Feher a fost instalat în slujirea pastorală, în mod oficial. La evenimentul acesta au fost prezenĠi úi au luat cuvântul, mai mulĠi fraĠi slujitori, printre care úi fratele
£ Jacques Houle, episcop ܈i superintendentul organizaĠiei Eglise de Dieu (Church of God) peste Quebec úi Maritime; împreună cu fratele Vasile Hozan, prin punerea mâinilor ܈i rugăciune, cei doi păstori învesti܊i ܈i ca episcopi, au oficiat actul instalării al noului păstor al bisericii Penticostale Betel, din Montreal În anii aceútia, localul cumpărat în Bulevard St. Michel a devenit neîncăpător, úi s-a simĠit tot mai acut nevoia căutării unui alt local. Aúa au început căutările unui local mai mare. Cum cele mai multe dintre familiile Bisericii „Bethel” locuiau în Laval, căutările s-au îndreptat cu precădere spre această zonă. În vara anului 2005 a fost găsit, úi apoi a fost cumpărat un local situat în Laval, la 670, J.J.Joubert. Localul acesta aparĠinuse unei sucursale „Caisse Populaire Desjardins” (o bancă locală), úi necesita ample lucrări de reamenajare interioară. În primăvara anului 2006 a fost vândut localul din Bulevard St. Michel, úi pentru câteva luni, credincioúii penticostali au fost găzduiĠi în localul Bisericii Baptiste Române din Laval. Lucrările de renovare ale localului nou cumpărat, au fost făcute cu extraordinara implicare a fraĠilor. Ele s-au încheiat la sfârúitul anului 2006, iar în 14 ianuarie 2007, a avut loc inaugurarea oficială úi consacrarea noului local. Numărul credincioúilor penticostali a continuat să crească în această perioadă, úi în mod special a crescut
numărul tinerilor care frecventau serviciile de închinare ale Bisericii „Bethel”. Din acest motiv, au fost organizate formaĠii muzicale. Cea dintâi formaĠie muzicală a fost o orchestră de coarde (care începuse, de fapt, în localul din Boulevard St. Michel), a urmat o fanfară úi, în cele din urmă, un cor de fete. În aceste trei formaĠii muzicale ale Bisericii „Bethel” sunt implicaĠi aproape toĠi tinerii úi adolescenĠii Bisericii. Printre activităĠile Bisericii se numără úi organizarea, în fiecare vară, a unei tabere de tineret, cu corturile. Chiar úi la aceste ieúiri, studiul biblic îúi are locul lui. În luna Mai a anului 2012, Biserica Penticostală Română „Bethel” din Montreal a fost organizatoarea unui eveniment numit la început, „ConvenĠia Bisericilor Penticostale Române de pe coasta de Est a Canadei”. Primele trei ediĠii anterioare, fuseseră organizate de Biserica Penticostală Română din Kitchener, Ontario. La ediĠia a patra, cea de la Montreal, au participat câteva sute de credincioúi penticostali români din Montreal úi din alte oraúe ale Canadei (Kitchener, Windsor, Calgary) úi chiar din afara Canadei (Statele Unite, Germania, România, etc.). Fiindcă localul propriu al Bisericii „Bethel” era neîncăpător, pentru acest eveniment a fost închiriat localul unei Biserici Evanghelice Armeniene din Laval. Ulterior, evenimentul acesta a fost numit „ConferinĠa Bisericilor Penticostale Române din Est-Canada”, spre a nu fi confundat cu evenimentul mai mare, organizat în Statele Unite. În vara anului 2015, Biserica Penticostală Română „Bethel” număra 178 de membri majori
£
£Ǥ activi, la care se adaugă un impresionant număr de tineri úi de copii, numărul total al membrilor úi al aparĠinătorilor ajungând să depăúească 350 de persoane. La serviciile Bisericii participă regulat între 250 úi
300 de persoane, úi se simte iar nevoia unui spaĠiu mai mare, precum úi a ordinării în lucrare, a unor fraĠi slujitori. Biserica Penticostală Bethel din Montreal Ġine o bună legătură de colaborare cu Biserica Penticostală Română din Kitchener, cu Biserica Penticostală Bethel úi cu Biserica Penticostală Betania, ambele din Windsor.
Ce î܈i aminte܈te fratele V. Hozan din călătoriile făcute la Montreal Distan܊a între cele două ora܈e este mare; în jur de 650 km. Iarna era foarte greu de călătorit. Să amintesc aici doar două călătorii: Era iarna ܈i frig. Vântul bătea cu putere ܈i viscolea ܈i zăpada de pe jos, dar curgea de sus de nu vedeai. Era sâmbăta după masa. Am rugat pe mai mul܊i fra܊i să vină cu mine dar nu se încumetau. Deodată un frate a zis : „Frate Hozan…vin eu cu matale.” Dar pe când să ie܈im la autobanda 401, vremea era ceva groaznic de tulbure. Bietul frate tot să ne reîntoarcem acasă. L-am încurajat amintindu-i că fronturile acestea atmosferice se dezlăn܊uie de obicei pe cca 100 km. apoi vremea se schimbă. A܈a a fost. De pe la Toronto (unde traficul era în toi ܈i abia am reu܈it să ranversăm ora܈ul într-o oră ܈i ceva, cei 50-60 km. cât ܊ine ora܈ul Toronto) vremea s-a mai lini܈tit ܈i am călătorit ca ni܈te
obosi܊i deja fiind frământa܊i de viscolul ce ne speria. Am ajuns: Ne-am odihnit în familia Besoiu Ghe. & Aurora Duminică diminea܊a au fost binecuvântări de copii ܈i Actul Cinei Domnului, la care au participat ܈i ceva prieteni, între care ܈i un mahomedan. Acesta a pus o întrebare la urmă. Zicând că el ܈tie ܈i de Isus, dar care cred eu că e mai mare Isus sau Mahomed?
Eu am răspuns dacă Domnul Isus este născut cu aproape 570 de ani mai devreme decât Mahomed, atunci care este mai mare? Mahomed scrie să omori pe evrei ܈i pe cre܈tin ca să ajungi în rai. Isus spune să iube܈ti pe vră܈ma܈i tăi ܈i să te rogi pentru iertarea lor. Acui învă܊ătură este mai bună sau mai mare? Foarte multe din prorociile rostite de Domnul Isus s-au ܈i împlinit ܈i celelalte urmează să se împlinească. Dar Mahomed nu are nici una din ele împlinite ܈i nici în curs de a se împlini. Atunci care din cei doi este mai mare? Isus a înviat, mormântul lui a rămas gol până azi; Mahomed este la Mecca ܈i este păzit de peste 600 de preo܊i mahomedani ܈i pe această cale care-i mai mare, mortul sau cel viu?. Multe lămuriri au fost expuse în fa܊a acelui bărbat, (inginer de profesie) dar vreau să vă las ܈i pentru dumneavoastră, iubi܊i cititori, câteva adevăruri de necontestat, citi܊i-le cu aten܊ie! Adevărurile Bibliei De Necontestat Fără să mai vorbim de Biblie care con܊ine mii de profe܊ii ce s-au împlinit ܈i se împlinesc sub ochii no܈tri ܈i azi în timp ce nici o altă carte de religie din lume nu oferă nici o prorocie care să se fi împlinit spre exemplu: Există 26 de cărĠi religioase pe care oamenii credincioúi cred că sunt de inspiraĠie divină. (adică sfinte) Vă prezint câteva din ele care de fapt sunt citite si respectate de milioane de pământeni (Vedele, Bhadvad - Gita, Mahabharata, Upaniúadele, Coranul, Cartea Mormonilor, Tripitaka etc.). Am pus aici 7 din cele 26 de cărĠi, nici una, nici măcar una nu conĠine vreo profeĠie împlinită! Biblia, este plină de sute de profeĠii specifice úi detaliate care au fost scrise cu sute de ani înainte de împlinirea lor! De fapt, uimitor este faptul că 27% din Biblie (mai mult de 1 din 4 versete) conĠine profeĠii predictive la vremea
când au fost scrise. Iar autorii Bibliei nu au prezis niúte lucruri vagi, ca Nostradamus sau Jean Dixon (care apropo, s-a dovedit a nu avea dreptate în repetate rânduri), Iar cele scrise în Biblie sunt foarte specifice. LuaĠi în considerare cele peste 100 de profeĠii diferite, dar foarte specifice, făcute cu privire la Mesia, despre care Vechiul Testament a profeĠit că va veni. Din primul capitol al acestei Sfinte Căr܊i, Biblia, să luăm doar două prorocii Pentru început: Prima: Gena 1:3-5, aceasta pentru lumea fizică. (ziua întâia).Transferată pe plan spiritual, ea vorbe܈te despre faptul că Isus Hristos este Lumina Lumii (Ioan 8:12, ,,Căci Dumnezeu care a zis: ,,să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat (2 Corinteni 4:6).,,Voi toаi sunteаi fii ai Luminii Юi fii ai zilei (adică a neprihănirii ܈i al lui Hristos) noi nu suntem ai nopаii, nici ai întunerecului.” (adică ai păcatului ܈i al lui Satan) 1Tesaloniceni 5: 5 ) ܇i ce a fost va mai fi. În Împără܊ia eternă nu vor mai fi luminători căci Hristos va lumina ca ܈i la început. El fiind Lumina Întregului, sub care ܈i prin care s-au creat lumea văzută ܈i cea nevăzută, care este de nebănuit de mare fa܊ă de lumea văzută ܈i cunoscută de oamenii de azi. Nu o lumină par܊ială ca sorele. Va fi iar lumina întregului A doua: Geneza 1:16-19, El este soarele care a răsărit din înăl܊imi ܈i ne-a luminat pe noi care zăceam în întuneric.(Luca 1:78 / Isaia 9 : 1). În una din edi܊iile germane zice: (,,s-a arătat Soarele , luna ܈i stelele.”) Pre-nchipuind ܈i aici pe Domnul Isus, pe Duhul Sfânt ܈i pe Apostoli ܈i toată pleiada de sfin܊i ܈i martiri de la Isus ܈i până azi, când încă mor sute de sfin܊i pentru Isus Hristos. Au trecut peste omenire 4 mii de ani ca să corespundă cu ziua a patra. ܇i iată că s-a împlinit ܈i ce a prorocit Isaia zicând: ,,Iată că Fecioara va rămânea însărcinată Юi va naЮte un Fiu Юi îi vor pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”(Isaia 7:14). Vechiul Testament a vestit cu sute de ani înainte, detalii foarte specifice despre: strămoúii lui Mesia, că El se va
naúte din sămânĠa lui Avraam; (Geneza 12:1-3); că Sămân܊a Femeii adică Hristos va zdrobi capul ܈arpelui (pe Satan) (Geneza 3:15). 22:18) ,toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în Sămânаa ta” asta ne lămure܈te Pavel Ap. În Galateni 3:16; sămân܊a vestită este Una, Hristos. Că seminĠia lui Iuda (Gen. 49:10), toiagul de cârmuire (numit ܇ilo adică Mesia) din Iuda, din casa lui David (2 Samuel 7:12), Un urma܈, va zidi o casă, adică Biserica ܈i voi întări pe vecie scaunul de domnie al Împără܊iei Lui (adică Împără܊ia lui Isus. Oraúul unde se va naúte, ,,܇i tu Betleem (cetate din Iuda) din tine va ie܈i o Căpetenie (…) a cărei obâr܈ie se suie până în zilele ve܈niciei” (Mica 5:2); Că El va veni când Templu încă va fi în picioare ,,Эi deodată va intra în Templu Domnul solul Legământului pe care-L căutaаi” (Mal., 3:1), că se va naúte dintr-o fecioară (Isaia 7:14), Iată fecioara va (…) că va face minuni (Isaia 35:5-6), vorbe܈te de vindecarea orbilor, mu܊ilor, surzilor, ܈chiopilor... că va fi respins de poporul Său (Psalmii 118:22; 1 Petru 2:7), Piatra din Capul Unghiului… Timpul exact în istorie când va muri (Daniel 9:24-26 – 483 de ani de la declaraĠia de reconstruire a oraúului Ierusalim, din 445 î. Cr. – această profeĠie s-a împlinit exact), că va muri bătut în cuie (Psalmii 22:16-18; că-L că-L vor străpunge în coastă Zaharia 12:10 că-L vor duce ca pe un miel la măcelărie (Isaia 53;) că va învia din morĠi (Psalmii 16:10; Fapte 2:27-32) úi mai sunt multe altele. Toate aceste profeĠii úi sute de altele au fost împlinite literar. Scepticul spune: “Poate creútinii au introdus aceste profeĠii în Vechiul Testament după ce Isus a trăit.”În nici-un caz! Cum útim?
Astăzi există sute de manuscrise ale Vechiului Testament care sunt dinaintea naúterii lui Isus. Aceste copii străvechi ale Vechiului Testament, care datează din secolul 3 î. Cr., dovedesc că aceste profeĠii cu privire la Mesia deja fuseseră făcute. În 1947 un copil cioban care îngrijea de oile tatălui său în Qumran, la nord de Marea Moartă în Israel, a făcut o descoperire uimitoare în timp ce căuta o oaie pierdută. (Am fost personal acolo) Acolo în Qumran, într-o peúteră care fusese neatinsă timp de aproape 2000 de ani, el a descoperit o colecĠie străveche de copii scrise de mână ale Vechiului Testament. Aceste suluri au fost ascunse de Esenieni, o sectă evreiască ce trăia în Qumran, cu 2000 de ani în urmă. Aceste suluri úi scrieri (cunoscute acum sub numele de Sulurile de la Marea Moartă) reprezintă fiecare carte din Vechiul Testament, cu excep܊ia cărĠii Estera, úi sunt considerate una din cele mai mari descoperiri ale timpurilor noastre. Dovezile manuscriptice, ca de exemplu sulul cărĠii Isaia care datează cu 700 de ani î. Cr., dovedesc fără îndoială că Vechiul Testament, cu multele sale profeĠii despre Mesia, a fost terminat cu mult înainte ca Isus să se fi născut. Scepticul spune: „Cum útim că Sulurile de la Marea Moartă datează dinainte de Hristos?” Echipe de oameni de útiinĠă au determinat vârsta manuscriselor prin examinarea 1. Vaselor de lut în care au fost descoperite aceste suluri, 2. ğesătura úi modelul acestor manuscrise, 3. Forma caracterelor scrise, 4. Ortografia cuvintelor, 5. Monedele descoperite împreună cu aceste manuscrise. ܇i multe altele După aceste discu܊ii fra܊ii au hotărât ca să se ܊ină o săptămână de evanghelizare, ca să nu-i piardă pe musafirii lor.
Unii din fra܊i, ca de exemplu familiile Vasile Ghionoi, Gheorghe Besoiu, Pavel Ardelean, ܈i al܊ii, la care s-au alăturat ܈i doi sau trei prieteni, că tare le-a mai plăcut ܈i că ar vrea să mă mai întâlnească. La insisten܊a acestora am acceptat ca pe joia viitoare să revin la slujire din nou în Montreal. Că aici sunt în jur de 45.000 de români. Pe când târguielile au fost deja făcute gata, m-am ridicat de pe scaun ܈i cu voce tare am anun܊at pe to܊i fra܊ii care erau a܈eza܊i la masă, ca să postească ܈i să se roage mult Domnului, că am fost în܈tiin܊at că numai a܈a voi putea ajunge, altfel voi fi implicat într-un accident ܈i nu voi putea să sosesc. Unii s-au speriat, al܊ii au zâmbit ironic, iar unii au zis de unde să ܈tie Hozan ce va fi de azi duminică, pe Joi? A sosit ܈i joia ܈i iar nu prea am găsit cu cine să merg. Dar un tânăr, Augustin, care avea o ma܈ină mică sport s-a oferit că merge el cu mine. I-am spus eu nu pot merge atâtea sute de Km. îndoit în două ܈i înghesuit. Nu! La discu܊iile noastre întâmplător asista fratele Cristi Necula, un cântăre ܊din biserica baptistă. El tocmai cumpărase un jip cu trac܊iune pe toate patru ro܊ile, acesta zice: „Frate Hozan… cu mine mergi la drum?” „Cu multă bucurie” i-am răspuns eu. A܈a că am pornit la drum; ni s-a mai alăturat, dacă bine ܊in eu minte, ܈i fratele Alex Antonie, ܈i am călătorit. Când eram trecu܊i de O܈awa, vreo 80 Km. sau mai bine de la Toronto, deodată vedem multe stopuri ro܈ii în fa܊a noastră. Ce o fi? Zic deodată cu voce mai speriată: „OpreЮte că este un mare accident” Eu din dreapta ܈oferului am văzut mai la distan܊ă ce e pe drum. Pe când a pus frână a cuplat toate ro܊ile ܈i abia ne-am oprit doar la 15-20 de cm. de un tir mare care era oprit în fa܊a noastră. Cele din spatele nostru au văzut că noi înfrânăm ܈i au procedat la fel a܈a că s-au îngrămădit în spatele nostru dar nu ne-au atins ma܈ina noastră. Când ne-am dat jos din spate
veneau unii cu viteză ܈i îi loveau pe cei opri܊i. Parcă asistai la ni܈te berbeci care se bat cap în cap. În fa܊ă din partea opusă ma܈ini mari, camioane, ma܈ini mici uitându-se la cei din groaznicul accident erau ei victime. Părăseau carosabilul ܈i cădeau peste cei lovi܊i deja de-i zvârlea peste o coastă spre pădurea ce era mai departe pu܊in de drum. Ce crede܊i că s-a întâmplat: Un nor a ie܈it de pe lacul Ontario ܈i a trecut peste autobanda 401 lăsând o ploaie puternică ܈i de scurtă durată pe o distan܊ă de vreun km ܈i 1/2. Fiind foarte frig pe asfalt s-a format un strat gros de ghea܊ă neagră prin care vedeai asfaltul dar nici nu ܊i se părea că-i ud, ܈i nici nu vedeai că este ghea܊ă. Am mers atunci pe jos în fa܊ă ܈i am numărat 64 de ma܈ini zdrobite în acel accident. Apoi au venit salvările dar nu puteau să intre, au venit elicoptere ܈i mul܊i pompieri, oameni care tăiau fără cru܊are ma܈inile de puteau să scoată afară pe cei prin܈i între fiarele ma܈inilor accidentate. Am zăbovit aici 3 ore până ce s-a eliberat drumul. Totu܈i am ajuns cu ceva întârziere dar am ܊inut serviciul de Evanghelizare în bune condi܊ii. Fra܊ii s-au bucurat mult ܈i de cântăre܊ul Nicula, care a cântat a܈a de frumos. Altă dată când s-a făcut ziua, ma܈inile din stradă nu se mai vedeau. A܈a de mult a nins pe noapte A܈a am ajutat la formarea ܈i cre܈terea bisericii Betel Montreal. În urmă la ordinarea pastorului Iosif Feher am fost doi episcopi penticostali, împreună am pus mâinile peste el la investirea pentru slujirea Biserici de aici (Hozan cu episcopul francez Hull). ܇i de atunci de multe ori la cererea bisericii ܈i a păstorului, m-am deplasat cu bucurie la Montreal; fără să rămână cineva supăra܊i pe mine că nu le-a ܈fi împlinit dorin܊ele, sau că i-am mustrat prea aspru. De܈i că mai am ܈i obiceiul acesta.
Vindecarea surorii Liliana la conven܊ia din Montreal Mă numesc Liliana Popovici, fac această mărturisire pentru ca numele Domnului Isus să fie proslăvit în vecii vecilor. La vârsta de 25 de ani (în 2007) am început să sufăr de alergii foarte severe la: medicamente, mâncare, mirosuri ܈i materiale. Aveam o reac܊ie numita Oedeme Quinck (ochii, nasul, limba ܈i buzele mi se umflau, făceam eczemă pe tot corpul ܈i duceam lipsă de aer). Eram nevoită să-mi administrez o injec܊ie numită Epigen ܈i un spray pentru a putea respira. Le aveam tot timpul cu mine în geantă. Intre timp, am emigrat în Canada cu speran܊a că sunt medici mai buni aici ܈i mă vor ajuta, dar nu a fost a܈a ܈i am hotărât să mă reîntorc în România. După 6 luni de stat în România prin spitale ܈i pe la medici speciali܈ti din Cluj, aveam foarte multe diagnostice dar nu se găsea nici un tratament pentru boala mea. Îmi amintesc cu triste܊e de o seară fiind internată la spital în Cluj, aveam dureri foarte mari ܈i asistenta mi-a dat o aspirină. După câteva minute, am sim܊it că mă apăsa în piept, ca nu am aer. Spray-ul meu nu mă ajuta. Am sim܊it că sunt ultimele clipe din via܊ă. După 30 de minute m-au trezit, plină de perfuzii în bra܊e. In jurul patului erau medici ܈i asistente. Mi-au spus că tocmai făcusem soc anafilactic la aspirină ܈i că mi-au administrat adrenalină cât pentru un animal ca să mă readucă la via܊ă. Dumnezeu nu a îngăduit să mor pentru că avea alt plan cu mine. M-am reîntors în Canada (Montreal) ܈i m-am hotărât să-mi predau via܊a Domnului, încheind legământ cu Domnul
în apa botezului pe 13 decembrie 2009, la biserica Bethel din Montreal, având ca pastor pe fr. Feher Iosif. Conven܊ia Penticostală In anul 2012, sfâr܈itul lunii mai, a avut loc conven܊ia Bisericilor Penticostale din Canada la Montreal. In ultima seară, s-a făcut ungerea ܈i punerea mâinilor peste cei bolnavi. Fratele păstor Vasile Hozan făcea ungerea, ceilal܊i au făcut poartă doi câte doi ܈i cei un܈i cu undelemnul sfin܊it al ungerii treceau pe sub mâinile fra܊ilor care erau de o parte ܈i alta, bolnavul la mijloc. Am văzut mul܊i bolnavi care stăteau la rând. În cele din urmă fratele păstor Brie a cerut pentru nevasta lui să se facă rugăciune ܈i ungerea. Eu în loc să mă duc la rând la ungere, mam dus în spate de tot. De acolo am observat că fr. Vasile Hozan îmi făcea semn să vin spre el. Dânsul nu mă cuno܈tea, nu ܈tia cine sunt. Sunt încredin܊ată că a fost în܈tiin܊at de Domnul de lucrarea care urma să aibă loc. Am mers la dânsul. Mi s-a făcut ܈i mie ungerea ܈i în timp ce se rugau, sim܊eam că sunt eliberată de o povară, ca ܈i cum mi se lua o greutate de pe spate. Sim܊eam că nu calc pe pământ, parcă pluteam, parcă căpătasem un alt trup mai u܈or, sim܊eam că zbor. Era Medicul Suprem care mă vindeca. Domnul î܈i făcea lucrarea de slavă; mă vindecase, slăvit sa-I fie numele. Din clipa aceea n-am mai luat niciodată injec܊ii, n-am folosit spray-ul, nici medicamente pentru alergii
܈i mâncam exact ce mi-au interzis medicii. N-am mai avut nici o problemă cu alergiile. Îi mul܊umesc Domnului pentru acea vindecare, îi aduc laude ܈i mul܊umiri pentru că harul Lui nu s-a oprit aici ܈i după 3 săptămâni de la vindecare, pe 15 iunie 2012, Domnul m-a botezat cu Duhul sfânt. A 2-a lucrare de vindecare făcută de Domnul Dumnezeu a fost în vara anului 2014 în dreptul copila܈ului nostru Elisei, în vârsta de 18 luni. A început să facă bubi܊e în guri܊ă. Pediatra ne-a asigurat că nu este nimic grav ܈i cu antibiotice o sa-i treacă. în timpul tratamentului au dispărut ulcera܊iile din guri܊ă dar apoi au reapărut iar, mai pronun܊ate, mai multe, Elisei se sim܊ea tot mai rău, nu putea mânca , avea diaree. I-au dat tratament mai puternic, dar bubi܊ele din guri܊a (ulcera܊ii) reapăreau din nou ܈i copila܈ul se sim܊ea din ce în ce mai rău de la tratament. Avea diaree, nu mânca, nu dormea, urma să mergem înapoi la pediatru cu el. Era seară, mă uitam la Elisei ܈i mi se rupea sufletul. Era în suferin܊ă, slăbise ܈i guri܊a era plină de ulcera܊ii (bubi܊e). I-am dat lapte ܈i l-am pus să doarmă. Ne-am pus cu so܊ul să ne rugăm pentru vindecarea lui Elisei. Plângeam ܈i ceream vindecare de la Domnul Isus, să ne vindece ܈i copila܈ul a܈a cum mă vindecase si pe mine. În noaptea aceea a dormit foarte bine. Ne-am trezit diminea܊a ܈i l-am adus pe Elisei la masa. Guri܊a lui era curată, nu avea nici o bubi܊ă. Domnul îl vindecase ܈i pe el. Seara l-am pus în pat plin de ulcere în gură iar diminea܊a nu era nici urmă de ulcere ܈i a mâncat foarte bine ܈i nu mai avea nici diaree. Medicul Suprem îl vindecase ܈i pe el. Glorie Domnului, când striga un nenorocit Domnul aude. Niciodată nu a mai avut ulcera܊ii în guri܊ă ܈i nici n-am mai mers la medic. Slavă, cinste ܈i onoare celui ce este ve܈nic viu, Dumnezeului nostru slăvit ܈i Atotputernic îi aduc laude ܈i mul܊umiri Amin.
Windsor este un ora ܈situat în sud-vestul provinciei Ontario, Canada. Ora܈ul este situat la altitudinea de 190 m, are o suprafa܊ă de 120,6 km² ܈i o popula܊ie de 216.473 loc. (în 2006). Windsor este ora܈ul cel mai sudic canadian, el se află în comitatul „Essex Country" lângă grani܊a cu SUA@ vizavi de ora܈ul american Detroit de care este despăr܊it de un tunel sau un pod peste râul Detroit River (51 km). Conform Recensământ din 2006 făcut în Canada, ale cărui rezultate finale au fost publicate foarte târziu de către Statisticile Canadei, numărul persoanelor de origine română care trăiesc legal în „ğara frunzei de arĠar” era atunci de 192.170. În acest ora ܈se estimează a fi 5.000 de români cu un statut legal. Câ܊i sunt ilegali cine poate ܈ti?
Etimologii estimau, în 2005, un număr de 23,5 milioane de vorbitori de limbă română pe tot globul, (în afară de România). (Limba Româna mai este vorbită în Australia, Azerbaidjan, Canada, Finlanda, Ungaria, Israel, Kazahstan, Kyrgyzstan, Moldova, Rusia (în toate ܊ările din Europa de altfel), Sârbii în Montenegro, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina, USA, Uzbekistan, Grecia).Peste tot.
(Ca o paranteză: privi܊i vă rog în fraza de mai sus, câte ܊ări au grupări mai mici sau chiar foarte mari, care vorbesc limba română: Cunoscând aceasta ܈i ca un miracol, prin faptul că nu to܊i sunt neapărat etnici români. ܇i în unele ܊ări nu se cunosc emigrări de mase de oameni care au plecat din România, ܈i totu܈i vorbesc aproape române܈te. Foarte mul܊i din ei nici nu ܈tiu că există ܊ară (România) care au o limbă ca a lor, ܈i că ar mai vorbi cineva pe globul pământului cu acelea܈i cuvinte cum vorbesc ei).
Ƿ dz Această biserică a luat fiin܊ă în 2002, după sosirea fratelui Andreica Todor. El a ajuns în luna mai ܈i s-a ata܈at de fratele păstor Diaconescu Ghe. în biserica ce apar܊ine de Uniunea Penticostală, prima biserică Română. Mai era o grupare ce era cu Vasile Mure܈an, sub controlul ܈i în clădirea unei biserici canadiene. Între ace܈tia erau 22 de persoane care aderau la Church Of God. Ace܈tia din urmă au venit la fratele Teodor Andreica, ܈i l-au solicitat să se unească cu ei ca lucrător principal. Ei mai aveau cu ei un diacon, Popescu Eugen, ܈i voiau să deschidă o biserică nouă în Windsor. A܈a că în luna noiembrie 2002 au deschis această biserică cu un număr de 30 de membri. Într-o clădire frumoasă la fra܊ii spanioli. Dar primăvara lui 2003, biserica depă܈ea de 100 persoane ܈i localul nu mai corespundea. For܊a܊i de autorită܊ile locale care nu permiteau în acel loc să se adune nici cu unul peste suta de persoane, au trebuit să-܈i găsească o nouă loca܊ie. ܇i au găsit o biserică anglicană ce era pusă pe pia܊ă pentru vânzare. În luna martie 2003 au fost perfectate toate actele. Biserica română devenind proprietarul acestei frumoase clădiri, în zonă centrală a ora܈ului. A urmat dărâmarea turnului (clopotni܊ei) ܈i a început renovările. A܈a că în luna octombrie a aceluia܈i an s-a făcut sfin܊irea ܈i deschiderea Bisericii române apar܊inând de Church Of God din Windsor ON. Canada. La care am participat ܈i eu cu unii din biserica din Kitchener. De la această dată atât la biserica unde sluje܈te păstorul Diaconescu cât ܈i la această nouă biserică m-am deplasat la cererea lor ori de câte ori aveau nevoi pentru a-i ajuta la cre܈terea lor spirituală. Atunci când mă solicitau fra܊ii ܈i mă sim܊eam dator să ajut aici la această biserică în formare unde sluje܈te ܈i păstore܈te prezbiterul Todor Andreica.
Chiar ܈i la ordinări de lucrători în această biserică am participat .(ordinarea în slujba de păstor a fratelui Popescu Eugen ܈i a fratelui Pavel Trif în slujba de diacon) în această sfântă biserică Peripe܊iile erau că totdeauna veneam spre casă târziu ܈i ajungeam pe la 2 sau chiar 3 noaptea Aproape în toate ocaziile, serviciile se terminau cu rugăciuni în care se semnalau vindecări ܈i botezuri cu Duhul Sfânt La o stăruin܊ă era un frate mai robust care se trudea din răsputeri să ceară prin rugăciune de la Domnul ca să primească acest dar a vorbirii în alte limbi. Atunci m-am apropiat de el ܈i l-am atins lipindu-i o palmă peste umărul drept ܈i strigând la el: „Ce mai aЮtepаi? Domnul e prezent în adunare… Crede Юi dă drumul limbii liberă, nu te gândi ce să zici; DUHUL sfânt va vorbi. Tu numai crede!” Pe dată a vorbit în limbi noi ܈i a început să spună vedenii ܈i a prorocit. A܈a lucrează Duhul Domnului. Glorie Lui ! De o bună bucată de timp, a fost instalat ca ܈i păstor fratele Iacob Belciug: om tânăr, energic, cunoscător al Cuvântului ܈i devotat slujirii în lucrarea Domnului. Domnul să sprijinească pe to܊i lucrătorii, de aici ܈i de pretutindenea. Amin!
Mărturisire Andreica Teodor, prezbiterul bisericii: L-am cunoscut pe fratele Vasile Hozan prin anii 19721973 ca fiind un bun evanghelist ܈i lucrător în via Domnului. Lucrarea lui se întindea în mai toate jude܊e din tară, în mod special în jude܊ul Alba, Hunedoara, Cluj, Sibiu, Bistri܊a ܈i peste tot până ܈i prin Dolj, Constan܊a, Suceava, Boto܈ani Mure܈ ܈i Maramure܈, Oa܈ ܈i Satu Mare, Oradea,Timi܈oara ,Arad, pe Cri܈ ܈i Zona Mun܊ilor Apuseni. Oriunde era solicitat mergea cu drag ܈i era a܈teptat cu drag de bisericile penticostale; dintr-o parte a ܊ării în cealaltă; participând cu neoboseală la evanghelizări. Având ܈i harul de la Dumnezeu să slujească ܈i prin dar de prorocie ܈i minuni. Acest frate, de asemenea participa cu mult foc ܈i la seri de veghe ܈i stăruin܊e după Duhul Sfânt.
Fiind prezbiterul ܈i conducătorul local al Bisericii din Ilia, Jud. Hunedoara, prima colaborare cu fratele Hozan a avut loc în cadrul unor evanghelizări începând cu anul 1975. În localitatea unde slujeam. La una din aceste evanghelizări ܈i înainte de a merge la adunare, am solicitat o rugăciune cu multă insisten܊ă, pentru mama soacra. Aceasta era de 69 de ani. ܇i care suferea de boli reumatice. Rugăciunea a avut loc în cadru intim, acasă, unde fratele Hozan a început o cântare. O cântare pe care a cântat-o împreună cu mama soacră. Apoi s-a rugat rostind cuvintele următoare: „Doamne, dezleagă-i sufletul ܈i fă-i intrare slobodă în Împără܊ia Ta”. Fraza aceasta o re܊in bine minte. De܈i că mama-soacră nu era într-o stare agravată de boala - ea chiar a muncit în ziua respectivă, de diminea܊a ܈i până în acele momente când se lăsa amurgul serii. Noi ai casei ne-am mirat cum se roagă a܈a, doar mama nu-i de moarte! Îndată, ܈i din momentul rostirii acelei rugăciuni, ea a intrat în comă ܈i a plecat la Domnul. Pe chipul fe܊ei ei se citea o pace adâncă. Era plină de pace ܈i de bucurie chiar în noaptea acelea܈i zile ea a trecut la cele ve܈nice.. Vestea aceasta a avut un ecou în localitatea Ilia ܈i mul܊i oameni au venit chiar în acea seară la evanghelizare, unde a participat multa lume având ca ܈i rezultat botezul în apă a câtorva suflete. Începând din acea zi am legat cu fratele Hozan o strânsă prietenie ܈i colaborare în lucrarea Domnului. Că a܈a sunt oamenii; când văd câte-o minune, cuvântul vestit are loc în inimile celor ce au văzut sau chiar numai că au auzit. De aceea zice Biblia: „Vestiаi minunile Lui faceаi cunoscut Isprăvile Lui. Făliаi-vă cu Numele Lui” Prin harul lui Dumnezeu, împreună cu fratele Hozan am organizat mai multe seri de stăruin܊ă în decursul cărora Dumnezeu ܈i-a revărsat mila ܈i harul lui prin botez ܈i umplere cu Duhul Sfânt. Aceste întâlniri au fost organizate atât în biserica din Ilia cât ܈i în localită܊ile de prin împrejurimi, întâlniri unde Dumnezeu lucra înso܊indu-܈i vestirea Cuvântului ܈i cu minuni.
Colaborarea noastră strânsă a fost până în momentul în care fratele Hozan a plecat ca pastor în Sibiu. Acolo având mai multe responsabilită܊i ܈i multe activită܊i pe sectorul ce-l avea în jumătatea jude܊ului prin bisericile penticostale. Plus activitatea de la radioul V. Evangheliei Sibiu. După o perioadă fratele Hozan a traversat Oceanul Atlantic oprindu-se în Biserica din Kitchener, aici a primit slujba de pastor asistent, aceasta punând, într-un fel, capăt colaborării noastre din cauza distan܊ei. Însă, prin ajutorul ܈i harul lui Dumnezeu, în luna mai al anului 2002, am primit împreună cu familia actele pentru emigrare în Canada, ܈i neam stabilit în Windsor - 300 Km depărtare de Kitchener, am reînceput să comunicăm din nou ܈i să colaborăm cu fratele Vasile Hozan. Aducându-ne aminte cu nostalgie ܈i cu bucurie de vechea noastră părtă܈ie fră܊ească.. Din momentul sosirii mele în Windsor, colaborarea noastră a constat din nou în organizarea evanghelizărilor ܈i stăruin܊elor după Duhul Sfânt, de data aceasta în cadrul bisericii Betania, proaspăt înfiin܊ată în ora܈ul Windsor. Fratele Hozan a răspuns întotdeauna cu inima deschisă ܈i a arătat bunăvoin܊ă pentru lucrarea Domnului din biserica noastră, participând cu multă dăruire la slujba la care Domnul l-a chemat. Ultima participare a fratelui în Biserica noastră, a fost în primăvara anului 2013, având ca rezultat Botezuri cu Duhul Sfânt a mai multor suflete ܈i înzestrarea cu daruri duhovnice܈ti printre care ܈i dar de prorocie. Chiar în timpul acelei seri de stăruin܊ă Domnul a revărsat peste unul din fra܊ii care stăruia atât vorbirea în alte limbi cât ܈i darul de prorocie, după care noi cu toată biserica strigam de multă vreme la Dumnezeu, ܈i strigam cu ardoare să vedem îmbrăcare cu daruri în Biserica noastră. Acest frate (Vasile Hozan) ne-a ajutat ܈i aici ca ܈i în ܊ară cu bucuria inimii lui care ne încălzea pe to܊i. Slavă lui Dumnezeu pentru darurile Duhului Sfânt ce Le-a pus El în copiii Lui. Amin !
Pe marginea unei scrisori Mă numesc Cornel Apetroaie, născut în partea de Nord - Est a României, pe data de 24-06-65, în jude܊ul Boto܈ani, sat Victoria, comuna Hlipiceni, într-o familie cre܈tină penticostală, compusă din 9 copii ܈i cei doi părin܊i. A ܈vrea pe scurt să povestesc din minunile Domnului Isus ܈i lucrările Duhului Sfânt care le-a făcut prin robii Lui. La vârsta de 16 ani am plecat de acasă la ora ܈să învă܊ o meserie, să fac o ܈coala. Ajuns în ora܈ul Boto܈ani, la Cătămăre܈ti-Deal, localitatea lipită de ora܈ul Boto܈ani am găsit o adunare vie unde Dumnezeu lucra cu putere mai ales, sâmbătă seara, când serviciile divine se desfă܈urau sub călăuzirea ܈i ungerea Duhului Sfânt. Veneau fra܊i din toată ܊ara, de multe ori trecea de ora 12:00 noaptea ܈i rugăciunile erau pline de putere ܈i Harul Lui Dumnezeu se revărsa din bel܈ug peste toată fră܊ietatea. Era prin anul 1981 când, pentru prima dată, am auzit atunci printre fra܊ii veni܊i din toată ܊ara de fratele Hozan Vasile, născut în Fodora - Sălaj, ܈i apoi căsătorit cu Maria Zemora locuiau în satul ei natal „Sebe܈el” jude܊ul Alba. Un bărbat înalt, cu o privire blajină, predicând Cuvântul Lui Dumnezeu de la amvonul bisericii, plin de putere ܈i, din când în când, se oprea ܈i avea mesaje profetice pentru fra܊i ܈i surori; lucruri rar întâlnite de mine până atunci. De atunci, de când eram un tinerel, inima s-a alipit de el si lam iubit ca pe un tată spiritual ܈i om al Lui Dumnezeu. Introduc aici ce-mi mai amintesc ܈i eu (Hozan) din timpul când vizitam aceste meleaguri ܈i acestă biserică din Cătămără܈ti. Să punctez măcar una din minunile petrecute în biserica din Cătămără܈ti - Deal, unde era conducător, ܈i lucrător dar ܈i proprietarul casei unde se ܊inea adunarea. Era fratele Hârtie Constantin.
„ Despre Hârtie Constantin” „Altădată drumurile m-au purtat la Botoúani, unde era păstor fratele Găină. La Cătămărăúti - Deal era fratele Constantin Hârtie. Acesta din urmă nu era bine văzut de cei mai mari, dar prinsese credinĠa bine. Avea în adunare un cântăreĠ, Fani care avea mulĠi copii úi cânta excepĠional, atât cu vocea cât úi cu acordeonul. Nu mai Юtiu statutul lui actual. După ce am vorbit din sfântul Cuvântul Domnului ,a început o rugăciune cu mare foc úi Duhul Sfânt a lucrat minuni printre fraаii prezenаi în adunarea acelei dăаi. Printre cei cercetaĠi de Domnul prin descoperire dumnezeiască a fost úi Hârtie. Eu nu îl cunoúteam pe atunci, că nu era la amvonul adunării, ci undeva înspre uúa ce dădea în camera lor de locuit. Nu se simĠea bine. Am mers îndemnat de Domnul până la el, rugându-mă am rostit prorocia dată punând mâna dreaptă pe capul lui. Auzind-o, el a răbufnit în strigăte de preamărire úi a plâns cu amar văzându-úi starea. În schimb credinĠa i s-a cimentat úi a crezut că bolile lui pot fi vindecate. Duhul Sfânt i-a confirmat că va fi vindecat numaidecât. Aúa a úi fost. Nu mai Ġin minte ce boli ascunse avea, dar se vedea bine o hernie prin care intestinele lui erau în scrot Юi se alungise până către genunchi. Din cauza acestei hernii el purta niúte pantaloni special confecĠionaĠi, care semănau cu pantalonii ce-i poartă azi femeile, de nu útii dacă sunt pantaloni sau rochie largă. Aúa arătau pantalonii cei foarte largi ai lui Hârtie. De la el m-am întors în coridorul care dădea spre curtea casei de adunare. Pe unde era intrarea de fapt. Acolo printre multe alte femei, era una care se uita cu multă mirare în privirea ei, nu se mai ruga, era mirată de descoperirea dată fratelui Hârtie. Domnul i-a vorbit úi ei zicându-i„Femeie a aceluiaЮi bărbat să te umple de credinĠă úi vei vedea lucrarea Domnului chiar azi”. Era nevasta fratelui Hârtie.
A doua zi, Hârtie a chemat la el acasă comitetul format din úapte bărbaĠi tineri care îi útiau toate păsurile. În faĠa acestora s-a dezbrăcat úi le-a arătat cum Domnul l-a vindecat complet. Ca úi cum ar fi fost la o operaĠie de hernie, nu mai era vătămat, cum spuneau localnicii. În anul 2000 a fost chemat acasă la Domnul, după un timp de suferinĠă grea Юi mare”. Continuăm din scrisoare fratelui Apietroie Cornel Dar anii au trecut ܈i în 1991, având mai multe lucrări din partea Domnului, că Dumnezeu v-a lucra cu mine ca ܈i cu Iosif, am plecat spre Austria ܈i Dumnezeu m-a călăuzit ܈i am ajuns în zona Linz-ului. Am frecventat mai multe luni biserica din Linz, până în Februarie 1993. În biserica din Linz era lucrător fratele Cosma care este ܈i azi. Atunci, un grupu܈or de fra܊i ne-am decis să ne strângem în zonă. Un frate, pe nume Vasile Zimbru, se cuno܈tea bine cu preotul catolic din localitatea Wolfsegg. El a vorbit cu preotul ܈i ne-a închiriat căminul cultural al satului pentru un serviciu de evanghelizare pentru duminica ce urma la sfâr܈itul acelei săptămâni. În cursul săptămânii am auzit că fratele Vasile Hozan este în Austria la Am܈tetten, la unul din copiii lui, în vizită. Mam dus după el cu un frate ( Lăpu܈te Călin), l-am adus la noi acasă. Locuiam într-un sătuc mic de cinci case, în Zaun, nr.1, la cam 5 km de Wolfsegg. Atunci ܈i cu această ocazie precum ܈i cu cele lucrate de Duhul Sfânt prin fratele Hozan a ܈putea spune că s-au pus bazele spirituale ale bisericii din Wolfsegg. Dumnezeu a lucrat! Din nou intervenim cu cele ce-mi aduc aminte eu (V. H.); împletindu-le cu cele din scrisoare fratelui A. Cornel. „La sosirea mea în familia fratelui Cornel erau sub 10 băieаi prezenаi Юi ceva surori. După un timp de întrebări curioase Юi răspunsuri la întrebări a început rugăciuni. Apoi mărturisirea păcatelor.
După care eliberări de demoni. Toate lucruri noi pentru unii din ei, pentru alаi lucruri uitate care le-au văzut doar în vremea copilăriei lor. A urmat eliberări de demoni. Pentru prima dată în viaаă, (spunea fratele C. Apietroaiei), am văzut oameni eliberaаi de patimi Юi cum diavolul îi strâmba pe unii. Alаii vomitau , alаii răcneau Юi apoi le vene plânsul pocăinаei Юi regretele. Unii din ei au fost botezaаi cu Duhul Sfânt, după ce au fost eliberaаi . Un tânăr era muncit grozav de patimi, gândurile lui negre erau îndreptate Юi asupra celor mai apropiate persoane din casa lui. Când l-am întrebat de când este el la pocăinаă? Mi-a spus că el a fost botezat foarte tânăr, dar a mers la Юcoala profesională Юi în noul anturaj a pierdut totul. La ora respectivă, nu mai poate crede ce a crezut cândva. –Eu l-am întrebat dacă crede că este Dumnezeu care a creat tot universul? –El mi-a răspuns: că poate crede, dar numai câte-odată, uneori nu crede nimic. –L-am întrebat dacă crede în Domnul Isus care a murit pe cruce la Calvar? –El a răspuns: că acestea sunt poveЮti Dar eu după fiecare întrebare Юi după fiecare răspuns mă luptam în rugă poruncind acestor duhuri de patimi Юi de necredinаă să-l părăsească. Acea putere demonică îl făcea să sară sus Юi cu el sărea Юi patul improvizat pe care Юedea. Apoi el râdea. Iar continuam cu aceleaЮi întrebări Юi asistam la aceleaЮi exerciаii. –în cele din urmă când sărea sus dădea din mâini Юi se apăra zicând că-l muЮcă peste tot trupul niЮte căаei –După o lungă luptă mi-a venit în minte să-l întreb dacă este drac? –El a răspuns că nu este; omul e dracul. Эi iar se zvârcolea si se apăra cu mâinile de căаeii cel muЮcau. –În această situaаie am zis căаeii aceЮtia să te muЮte până vei recunoaЮte că este drac, că atunci îаi va veni mintea la loc
Юi vei recunoaЮte Юi că este Isus ca Mântuitor care poate să te salveze, Юi-L vei recunoaЮte Юi pe Dumnezeu Tatăl. Eram foarte obosit Юi mirat de puterea grozavă a celui rău care-l аinea legat în lanаurile necredinаei pe acest tânăr. După toate acestea, în noapte târzie am mers în camera unde erau toаi adunaаi Юi am început rugăciuni în comun. La urmă s-a coborât Duhul Sfânt peste casă, iar noi în casă am început să vorbim toаi în limbi, cântând Юi lăudând pe Dumnezeu în limbi noi după cum ne da Duhul Sfânt să cântăm Юi să vorbim, era Rusalii pentru noi la Wolfsegg. . Am început de seara Юi s-a prelungit cu mărturisirile Юi eliberările de demoni până a doua zi la amiază. Când au ieЮit toаi vecinii în stradă speriaаi pentru că au auzit un bubuit puternic Юi flăcări de foc asupra casei. Fratele Cornel, fiind chiriaЮ acolo, de o scurtă vreme, a ieЮit repede afară Юi din puаinele cuvinte pe care le Юtia le-a zis că ne rugăm, că suntem la rugăciune. Apoi au urmat alаii Юi alаii care primeau putere Юi Dumnezeu a făcut o mare revărsare din Harul Lui. Duminică am avut primul program în Căminul Cultural al satului Wolfsegg. A܈a sa început adunarea ܈i biserica penticostală din localitatea Wolfsegg. Austria Îmi amintesc cu multă plăcere de atmosfera din adunare respectivă. Cu acest prilej, fratele Viorel Siladi, a fost ales conducător provizoriu, el a condus programul ܈i a citit Psalmul 133, de aici fratele Hozan a predicat o predică plină de har ܈i de puterea Duhului Sfânt. Iar noi am ascultat cu to܊ii, umplându-ne de bucuria harului, toate inimile fra܊ilor ܈i surorilor în ascultarea Cuvântului vestit.. După această evanghelizare fratele Hozan a plecat acasă la Sibiu, dar am rămas în legătură cu el. Ne-am unit un grup de fra܊i ܈i am sponsorizat lucrarea din sectorul fratelui Hozan din jud. Sibiu. După o jumătate de lună, tânărul cu pricina a venit la mine ܈i m-a rugat să-l sun pe fratele Hozan că el nu mai poate trăi de că܊eii care-l mu܈că zi ܈i noapte. Am sunat ܈i ne-am în܊eles să ne întâlnim la Sânicolaul Mare. Noi am mers de aici
din Wolfsegg ܈i fratele a venit din Sibiu cu o ma܈ină Mercedes, a unui frate Dan Grozav. În adunare la Sânicolau am văzut altă minune. Erau ܈i oameni ne pocăi܊i în adunare. În timp ce vorbea fratele din Cuvânt, o femeie slab îmbrăcată, era din Oltenia, deodată a căzut jos. Fratele a alergat la ea ܈i s-a rugat mustrând acel duh ce o trântea la pământ, dar pe când această femeie ܈i-a revenit ridicându-se în picioare, între bărba܊i era Dirigintele Po܈tei din ora܈. A căzut acesta la pământ; altă luptă în rugăciune. Apoi am plecat la un frate acasă. Acolo au venit mul܊i fra܊i ܈i aici a fost eliberat acel tânăr ܈i a primit ܈i botezul cu Duhul Sfânt ܈i vorbirea în alte limbi. Acum mărturisea în gura mare că crede în Dumnezeu, crede în Domnul Isus ܈i ܈tie bine că există ܈i drac. Între cei aduna܊i în casa respectivă erau ܈i unele persoane baptiste. Acestea plângeau ܈i se ruga de fratele Hozan să se roage ܈i pentru ele ca să nu piardă ocazia. Vor să primească Darul Duhului Sfânt. ܇i l-au primit. Cei veni܊i din Austria lunea la plecare înapoi au intrat pe le Filiala Cultului Penticostal în Arad ܈i au mărturisit tot ce au văzut ܈i povestea tânărului. La aceasta cei de la filială au comentat: cum se poate să dai pe cineva pe mâna Satanei ca să-l chinuie cu acele duhuri sub formă de că܊ei? Fratele Hozan fiind prea solicitat, l-a angajat pe fratele Nicu Cozma pe acel sector. To܊i banii îi da la Nicu, cu vremea Nicu a deschis o lucrare în Oltenia. A܈a s-a retras de pe sectorul de la Sibiu după ce i-a făcut legătura ܈i cuno܈tin܊a cu biserica noastră. Noi am continuat să ajutăm prin Nicu zona Olteniei, cunoscându-l bine prin intermediul lui Hozan, atât pe Nicu Cozma cât si pe Cristi Talpă, doi ucenici de-ai lui Hozan. Am rămas în legătură vie ani de zile ܈i au devenit ܈i ei prieteni ai bisericii din Wolfsegg. . În încheiere, a ܈vrea să spun că fratele Vasile Hozan, chiar daca a plecat în Canada ܈i a avut alte oportunită܊i, îl văd în continuare parcurgând zeci de mii de kilometri fiind parcă un neobosit în lucrul Domnului, ajutând pe săraci mereu. Predicând Evanghelia până azi cu atâta râvnă chiar ܈i la cei 75
de ani ai dânsului, rămânând singur de câ܊iva ani, de când scumpa lui Miu܊ă a plecat acasă la Domnul. Dumnezeu să-l binecuvânteze ܈i să aprindă acest foc ܈i în alte inimi de a vesti cuvântul ܈i de a rămâne la dispozi܊ia Lui Dumnezeu. Domnul să fie Slăvit în toate! 21-04-15 Cornel Apetroaie.
$$ B Pe 20 februarie 2000 s-a oficiat ordinarea lui Эtefan Grădinarul. Atunci am аinut o săptămână de evanghelizare printre fraаii celor trei bisericii existente la ora respectivă în Dalas În poza respectivă sunt fra܊ii care se ocupau atunci cu vestirea evangheliei în ora܈ul respectiv. Am fost de două sau de trei ori în acest ora܈. De două ori într-o sală închiriată, altădată în clădirea bisericii penticostale. În fotografie suntem cu to܊ii frumo܈i ܈i plini de pace, chiar uni܊i, unul lângă altul cot la cot..
BǦ$$ De jos de lângă mare ܈i de la ora܈ul Malme până sus la Vestero ܈am călătorit cu trenul ܈i cu ma܈ina, dus ܈i întors. Era în luna septembrie a anului 1992. Aici se făcea ziuă la ora 10 ܈i noaptea acoperea pământul la ora 14 ܈i 30 de minute La Hesleholm ܊inând o predică difuzată la radio,
deodată a intervenit Duhul Sfânt ܈i am început să strig celor din sală, indicând persoana ܈i boala de care Domnul o vindecă chiar acum. Între cei din fa܊ă era o femeie la care m-am referit arătând ܈i cu mâna pe gâtul meu ܈i spunându-i că ea sufere de bazedof. Îndată a strigat cu putere ܈i a recunoscut public. După care oriunde mergeam ea se prezenta ܈i depunea mărturia spunând cum a fost vindecată pe dată de puterea Domnului prin Duhul Sfânt. Am vizitat mai multe biserici în această călătorie misionară. Acolo am întâlnit pe fratele păstor „Pitic.” Aveam translator pe Gigi Cosma originar din Sibiu. A doua zi seara , oficialită܊ile ora܈ului ne-au poftit la o masă unde s-au în܈irat multe discu܊ii. eu eram cu nevasta ܈i Dodo (Gigi Cosma) translata. Eu lăudând România cu mult mai presus decât Suedia datorită bogă܊iilor solului ܈i ale subsolului, ei au rămas foarte ܈oca܊i întrebând dacă e a܈a cum de oamenii din România o duc a܈a de rău ܈i suedezii a܈a de bine? Eu le-am răspuns pentru faptul că Dumnezeu în Suedia a hotărât să pună în fruntea ܊ării oameni care să o gospodărească bine ܈i din pu܊inul ei să scoată a܈a un trai bun. Lucru care în România nu avem încă. ei au decis să trimită o delega܊ie ca să mă viziteze la Sibiu ܈i apoi să le arăt bogă܊iile de care am vorbit. După numai trei săptămâni s-a prezentat Dodo cu un păstor delegat de oficialită܊i suedeze din ora܈ul unde am ܊inut acea cuvântare difuzată la radiou; pe care i-am plimbat de la Sibiu pe Olt, pe la Drăgă܈ani, pe la Amără܈ti, înapoi spre Slatina ܈i de-a curmezi܈ul întinselor lunci încărcate cu soia, cu vi܊ă de vie de era greu pământul de strugurii cop܊i, apoi floarea soarelui, porumb ܈i tot felul de recolte de care Suedia este lipsită. Au avut dorul să vadă un râu mare ܈i i-am dus la Dunâre, care era foarte umflată, ei se temeau să vină cu mine pe faleza, care intra mai adânc în apa Dunării la Giurgiu. Am venit înapoi spre Ardeal prin Bucure܈ti, Ploe܈ti, Sinaia, Bra܈ov, Sibiu. Am vrut să-i duc a doua zi în Nordul Moldovei dar ei au spus că este destul ce au văzut. ܇i au plecat acasă la Suedia.
O misiune ܈i o întâlnire plină de bucurie cu fra܊ii din Nord Carolina ora܈ul Hickory U.S.A. 1999 luna Mai Călătoria a fost organizată de fratele Beni Ciobanu, dirijorul de fanfară a bisericii noastre din Kitchener. ONT. Canada. C u
ocaz ia aceasta am vizitat ܈i un munte prăpăstios ce avea ܈i ni܈te scări ca să po܊i ajunge până în vârf. Drumul dus ܈i întors, de la Kitchener, l-am făcut cu un autobuz. eram 50 de persoane.
În multele mele călătorii pe drumurile lungi ܈i scurte ale acestei lumi, adesea ori mergeam cu neuitata ܈i scumpa mea so܊ie. (Miu܊a) Iată-ne ܈i aici în valea Sacramentului în drum spre Los Angeles ܈i apoi spre AZ. Trecând pe lângă ferma lui Demos Zacarian care are un milion de vaci cu lapte, afară de restul bovinelor lui. Aceste vaci merg singure să facă baie când aud ǡ
è motoarele care trag apa din
canele apoi o spulberă în formă de nori; merg singure în camera de muls, ma܈inile se lasă pe ele, după muls pleacă la păscut. În această vale mănoasă am poposit la un restaurant lângă oleandri mari ca ni܈te pomi ce n-am mai văzut până atunci; era în iulie 1998. Eram tari ܈i sănăto܈i ca în primii ani când am avut pe prima feti܊ă. privi-܊i poza!, (mama, Daniela ܈i tata). Doamne fii slăvit!
g Ȃ i i
è
Domnul mi-a făcut parte să ajung ܈i în această comună Groze܈ti din Jud. MEHEDIN܉I, împreună cu fratele Remus Vultur cu care am făcut mii ܈i mii de kilometri în lungul ܈i latul ܊ării ܈i nu numai ci ܈i prin Europa. Aici am fost călăuzi܊i de fratele păstor Nae Marius din Dobreta Turnul Severin. După ce am vizitat lucrarea ܈i am stat de vorbă cu acest frate care a donat casa lui ܈i grădina pentru a face un Loca ܈pentru Domnul, l-am ajutat ܈i eu cu ce am putut la acea vreme. Fratele a fost foarte mul܊umit de darul primit în Numele Domnului.
B i
£
èÁ
În colaborarea mea cu fra܊ii din Seattle am fost chemat de mai multe ori ܈i în 1991 la un botez oficiat împreună cu fratele Ionică Blaga, familia lui numeroasă ܈i binecuvântată, unde oricând mergeam mă sim܊eam ca ܈i la mine acasă. Domnul să-܈i reverse peste dân܈ii harul ܈i binecuvântările Lui La data de care vorbe܈te fratele în scrisoarea lui am fost primit un telefon de la fratele Păstor Antimie în care mă solicita, ܈i am căzut de acord ca să-i onorez cererea dânsului în care-mi povestea că tinerii din biserica unde sluje܈te, vor să mă duc ܈i să sus܊in un cuvânt de încurajare ܈i de zidire sufletească, ba chiar să facem rugăciuni stăruitoare pentru a primi Duhul Sfânt, cei pe care Domnul îi va hotărî! În prima seară au fost foarte încânta܊i ܈i tinerii ܈i bătrânii de cele auzite. Eu am depus unele mărturii la cererea fratelui Păstor Antimie în care se depănau lucrări minunate făcute de Domnul. Fratele Antimie m-a întrebat cum am primit eu unele daruri de la Duhul Sfânt? ܇i a cerut mai multe informa܊ii. La care le-am explicat că Domnul nu dă daruri pe meritele noastre, dar răsplăte܈te silin܊ele noastre ܈i că se îndură de cineI place Lui să se îndure. Noi deci să umblăm a܈a fel ca să-i fim plăcu܊i Lui.Am dat totu܈i unele explica܊ii; cum am ܊inut marele post al Pa܈telui în reprize de câte trei zile ܈i trei nop܊i
fără mâncare ܈i fără apă. Apoi o zi mâncam câte pu܊in ܈i iar de la capăt cu trei zile ܈i trei nop܊i. Le mai spuneam de felul cum mă rugam pentru animale bolnave, apoi pentru oameni, ba chiar ܈i pentru a ploua sau a nu ploua. ܇i eram ascultat de Domnul.
Ce înseamnă o prorocie! Explicându-le fra܊ilor aduna܊i cum în Moldova Sovietică (pe vremea aceea), în ora܈ul Băl܊i am avut o evanghelizare de stradă. Eram cu tinerii din Bărăban܊, în frunte cu Nicu Cosma. Era 20 Iulie (se sărbătorea sfântul Ilie); vorbind despre proroci ܈i de prorocii, cineva a întrebat ce este o prorocie? Eu am spus: „Vede܊i cerul cât e de senin…? „De când n-a mai plouat pe la dumneavoastră?” Ei mi-au răspuns: „ De trei luni!” Atunci am continuat spunându-le: „Mâine pe la ora 11 ve܊i vedea pe cer un semn. ܇i pe la ora două va ploua cum ai răsturna o găleată cu gura la vale fiind plină cu apă. Atunci ve܊i în܊elege ce este o prorocie!” A doua zi s-a petrecut întocmai. Cei aduna܊i au cerut rugăciune. Fratele Antimie a zis să fac ܈i ungerea, la care eu am zis că nu fac ungerea numai dacă se ridică din adunare cineva să ceară; că a܈a este scris. Până noi ne ܈opteam între noi, prima s-a ridicat o soră care spunea că mâinile ei sunt ca de plumb, grele ܈i o dor forte tare, ܈i ea vrea ungerea ܈i rugăciune. Apoi ܈i al܊ii au cerut. Atunci am procedat ca atare. Mergând printre cei apleca܊i pe genunchi împreună cu fratele Antimie ne rugam ܈i stăruiam; pe dată tot câte-o persoană primea de la Domnul Duhul Sfânt ܈i vindecarea. în cele trei zile multe suflete au fost botezate cu Duhul Sfânt ܈i multe au primit ܈i vindecarea. Las mai departe să vă bucura܊i de mărturia depusă în scris a fratelui Cristi Bosanci…
O MĂRTURIE A FRATELUI BOSANCU CRISTIAN (sau Cris Boss din Seatlle, U.S.A) În urma unui accident de ma܈ină la vârsta de 14 ani, petrecut în jude܊ul Suceava în anul 1988, am rămas cu urmări grave la mâna stângă, ochiul stâng ܈i la coloana vertebrală. După asisten܊a medicală oferită la spitalul din Câmpulung Moldovenesc, a avut loc o vindecare la nivelul ochiului ܈i al bra܊ului stâng, fără a fi luat în considerare lovitura de la coloana vertebrală în urma ܈ocului rezultat din accidentul mai sus men܊ionat. Această stare de sănătate cu privire la coloana vertebrală, de-a lungul anilor s-a agravat până la punctul de paralizie par܊ială a picioarelor ܈i afectarea gravă a sistemului locomotor agravând deplasarea în mers, cât ܈i mi܈carea liberă a corpului datorită unor dureri îngrozitoare din pricina nervului care se făcea sim܊it din cre܈tetul capului până în vârful degetelor de la picioare printr-o durere greu de explicat. În luna Decembrie a anului 1999 după mutarea noastră în Statele Unite, statul Washington aria Seattle. Stabili܊i acolo, acceptând un loc de muncă temporar într-un atelier auto, întruna din zile reparând ceva la o ma܈ină, în momentul unei răsucirii am sim܊it o durere fulgerătoare din cap prin corp până în degetele de la picioare, în urma căreia am rămas cu o stare de paralizie par܊ială a ambelor picioare. Astfel de împrejurări am mai experimentat destul de des de-a lungul anilor în urma accidentului de ma܈ină, urmate de tratament medical ܈i terapie pe o perioadă destul de îndelungată. Ajuns în această circumstan܊ă, cu ajutorul unui coleg am ajuns acasă ܈i am petrecut restul zilei culcat în pat. Spre seara acela܈i coleg a venit să mă viziteze ܈i la insisten܊a lui mam lăsat înduplecat să merg pentru a doua seară consecutiv la adunarea din Kenmore W. A, pentru slujba de seară unde se
continua rugăciunea pentru umplerea cu Duhul Sfânt începută seara precedentă. Vreau să men܊ionez că în seara precedentă, (seara de luni), Domnul Isus Hristos se îndurase de mine ܈i m-a pecetluise cu Duhul Sfânt. Sosi܊i la adunare un pic mai târziu, datorită dificultă܊ii s locomotorii, am găsit în adunare locurile ocupate până în băncile din fa܊ă, unde am ocupat locul în banca a treia. Slujba din acea seara a fost marcată de un lan ܊de mărturii miraculoase care au avut un impact decisiv în motivarea credin܊ei ascultătorilor,în urma căruia seara de rugăciune pentru umplerea cu Duhul Sfânt s-a transformat într-o seara de rugăciune pentru vindecări divine. Fratele folosit de Domnul în această slujbă, ܈i în acele seri a fost fratele Vasile Hozan, din Kitchener Ontario. Spre sfâr܈itul serii de rugăciune în urma mărturiilor miraculoase, un număr mare de suflete si-au manifestat dorin܊a de a cere să se facă rugăciuni pentru vindecare înso܊ite de ungerea cu undelemn. În acestă împrejurare Domnul s-a folosit de fratele Vasile Hozan, care înaintând pe culoarul din mijloc se ruga prin punerea mâinilor ܈i ungerea cu untdelemn pentru fiecare persoană în parte, care era a܈ezată pe genunchi cu dorin܊a pentru cauză specifică, printr-o rugăciune scurtă. Sosind în dreptul meu, fratele si-a amintit de mine din seara precedentă, unde Domnul ISUS Hristos se îndurase de mine ܈i îmi dăduse din puterea Duhului Sfânt, m-a îndemnat în urma scurtei rugăciuni ܈i ungerii cu undelemn, să las liberă vorbirea în limbi, în timp ce voi continua rugăciunea personală. Acceptând îndemnul acesta am continuat rugăciunea ܈i în decursul rugăciunii am primit o vorbire mai bogată în alte limbi înso܊ită ܈i de o vedenie. Era o persoană îmbrăcată în haine strălucitoare, ca o lumină puternică în fa܊a mea înspre partea din dreapta peste băncile din fa܊ă mea plutind în aer cam la o înăl܊ime de aproximativ un metru.
În acela܈i timp, paralel cu rugăciunea si vedenia, am început să comunic cu acea persoană cerească la nivelul gândului. Instantaneu am primit răspuns la toate nedumeririle lăuntrice în orice privin܊ă în măsura în care mi-a fost îngăduit, înso܊it de o stare de bucurie profundă, care a golit fiin܊a mea lăuntrică la o simplitate inexplicabilă. Imediat după golire a urmat, o umplere cu ceva ce părea a fi un lichid. Da! Un lichid de bucurie inestimabilă, manifestându-se din degetele picioarelor până în cre܈tetul capului. Umplându-mi toată fiin܊a într-un proces constant, concomitent cu o stare de absolută împlinire sufletească ܈i mul܊umire profundă. În decursul acestui eveniment, am întrebat la nivelul gândului „entitatea de lumină" pe care o vedeam: „Cine e܈ti,... E܈ti Domnul Isus?... dar nu am primit nici un răspuns. Profitând de momentul unic, am îndrăznit să continui cu o afirma܊ie pe care am făcut-o: - Dacă e܈ti Domnul Isus, ca dovadă, am să mă ridic de jos, am să mă îndrept ܈i am să fiu vindecat în Numele Tău Isuse,... am să fiu convins în urma vindecării căci „Tu E܈ti domnul meu Isus Hristos". ܇i nu o să mai am niciodată vreo îndoială că nu a ܈fi al Tău. Ci o încredere deplină că eu sunt al Tău, si ca ceea ce am primit de la Tine este Duhul Sfânt făgăduit! Am mai adăugat o promisiune că în urma vindecării o să mărturisesc pretutindeni unde voi avea ocazia să mărturisesc această lucrare spre slava Domnului! În urma acestei hotărâri afirmate prin credin܊ă, m-am ridicat drept în picioare ܈i am fost vindecat pe loc, ܈i am rămas vindecat complect din acel moment. Fratele care m-a ajutat a privit spre mine cu o mare uimire în acea împrejurare ܈i pătruns de această lucrare miraculoasă, fa܊a lui s-a schimbat, eu am văzut cum plângea de bucurie. În acela܈i timp fratele Vasile Hozan, a încheiat rugăciunea cu îndemnul insistent pentru persoanele care au sim܊it cercetarea vindecării divine, de a verifica cu aten܊ie prin
a exersa mi܈cări cu mădularele sau a presa pe locul unde durerea î܈i făcea efectul înainte de rugăciune ܈i de ungerea cu untdelemnul sfin܊it, să vadă dacă au fost persoane eliberate de durere ܈i dacă au primit cu adevărat vindecarea. Zeci de persoane au demonstrat că Domnul Isus a lucrat explicând ce boli au avut ܈i cum au sim܊it în mădularele lor fiorii vindecării. Apoi a urmat un scurt îndemn rostit de fratele Hozan, (pentru persoanele care au primit vindecarea) de a mărturisi fiecare ce s-a petrecut în trupurile lor în scurte cuvinte. Îndemnul fratelui a fost acceptat ܈i prima era o soră ce avea oasele la mâini atacate de cancer. De fapt ea a cerut să se facă ungerea că nu mai poate de dureri în mâini, îi sunt a܈a de grele încât nu le poate îndoi ܈i nici să le ridice sus. Apoi s-a sculat în picioare, a proslăvit pe Dumnezeu ܈i a ridicat mâinile sus de tot, după ea al܊ii ܈i al܊ii. Eu cu felul meu de a fi timid nu am avut curajul de a vorbi în fa܊a publicului. Adunarea era arhiplină, multe persoane datorită lipsei de loc, stăteau în picioare, fapt care pe mine m-a făcut să simt căci parcă pantofii ar fi fost lipi܊i de mochetă, ܈i nu puteam să mă mi܈c ܈i nici să afirm vreun cuvânt despre evenimentul petrecut în mine. Între timp un frate care avusese parte de harul vindecării, a depus frumoasa mărturie, urmat de o sora. ܇i după ce sora respectivă a terminat mărturisirea ei, am sim܊it o palmă mare dar ginga܈ă a܈ezată pe spatele meu, care m-a împins în fa܊ă cu o fine܊ă divină. Când am ajuns în fa܊a adunării, în locul de unde se putea vedea întreaga adunare, lucru care s-a petrecut repede pentru că eram doar în a treia bancă, în momentul în care mam întors cu fa܊a spre adunare, nu am văzut pe nimeni care să mă împingă de spate, de܈i eu credeam că vreun frate mă împingea. În acel moment am fost con܈tient că a fost mâna ginga܈e a Domnului. Această mână am mai sim܊it-o ܈i în alte dă܊i în circumstan܊a altor decizii majore care au mai urmat în via܊a mea. Glorie Domnului!
De îndată ce mi-am întors fa܊a spre public, a dispărut orice fel de timiditate sau slăbiciune ܈i am depus în scurte cuvinte mărturia vindecării mele în fa܊a tuturor celor prezen܊i, ܈i plini de bucurie împreună cu fra܊ii păstori Antimie ܈i Hozan, am dat slavă Domnului pentru vindecările ܈i harul adus de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Amin! În încheiere doream să mai men܊ionez câteva cuvinte despre o experien܊ă uimitoare, începând cu ziua următoare, ܈i în urma vindecării, a doua zi de diminea܊ă am plecat la servici, a fost o zi plină de bucurie sfântă ܈i părtă܈ie cu ceilal܊i colegi, ca rezultat al lucrării de vindecare ܈i mul܊umind Domnului pentru toate lucrurile; spre sfâr܈itul zilei înainte de plecare spre casă, deplasându-mă prin atelier, dintr-o dată am auzit o ܈oaptă în urechea dreaptă ܈i în acela܈i timp o în܊epătură ca de ac de seringă în partea de jos ܈i spre dreapta la spate în coloană... Îngrozitor de dureroasă! Vocea respectivă îmi spunea:- Asta e vindecare. ..... hmm? Lucrul acesta s-a petrecut aproape în fiecare zi până la sfâr܈itul săptămânii. De fiecare dată am mustrat acea voce, acel duh rău în Numele Domnului Isus, ܈i am cerut protec܊ia Domnului peste mine. Prima dată m-a speriat ܈i mustrarea a fost mai politicoasă.... Pe măsura ce zilele au trecut mustrarea a devenit hotărâtă până când vrăjma܈ul a plecat fără să se mai repete vreodată de atunci. A܈a sunt to܊i pu܈i la probă de credin܊ă. Fratele Hozan spunea: „Fraаilor! stăpâniаi prin credinаă vindecarea primită Юi dacă vrăЮmaЮul vă va aduce un аăpuЮ sau o îndoială, voi împotriviаi-vă tari fiind în credinаa că Domnul v-a vindecat Юi vindecaаi veаi rămânea. Amin! Fraаilor! Prin aceasta mărturie aduc, slavă, cinste ܈i laudă cu profundă închinare onorăm pe Duhul Domnului cu recuno܈tin܊ă ܈i mul܊umire toată via܊a mea pentru ce a făcut cu mine. Îl slăvesc pe Tatăl pe Fiul ܈i pe Duhul Sfânt! Amin. Cu sinceritate, fratele Cristian Bosanci
g ǡ Ǥ Am fost chemat aici La Pe܈teana lângă Rovinari, de către fratele Costel Simidreanu (Creangă) el se ocupă cu Biserica din loc. După multă insisten܊ă am ajuns ܈i aici în 04 08 15. Fra܊ii au fost harnici, au adunat pe to܊i pe care i-au întâlnit pe la răspândiile drumurilor. A܈a au sosit ܈i intelectuali ܈i cărămidari. În urma ascultării cuvântului, unele persoane s-au predat Domnului. Men܊ionăm aici doar două persoane: Un sufet scump era în persoana doamnei Diaconescu, o personalitate a comunei ܈i intelectuală. A doua o femeie cu un suflet ascultător dintre cărămidari –9!+&. /! -+%-.!.# ; Amândouă ܈i împreună cu al܊ii întregesc numărul răscumpăra܊ilor care au părăsit frontul întunerecului ܈i ܈i-au predat sufletele lor în mâna slăvitului Salvator Isus Hristos. Slavă Domnului! Cineva a întrebat ce înseamnă cuvântul acesta – Cine se predă azi Domnului? – Eu am explicat: „Omul este în unul din cele două fronturi Юi este pe linia întâia de luptă. Un front care este cu milioane de suflete care
è luptă din întunericul neЮtiinаei lor contra frontului care este în lumina cunoЮtinаei lui Dumnezeu. Împăratul întunericului este Satan, Юi el tot timpul îi minte pe oЮtenii lui Юi îi аine în orbire ca să nu vadă lumina Юi să nu ajungă mântuiаi. Atunci aceЮtia susаin că lumina nu-i bună. Эi luptă cu înverЮunare coantra lui Dumnezeu. Împăratul celor din Lumină este Domnul Юi Mântuitorul nostru Isus Hristos. Acest Împărat al împăraаilor
cheamă prin predicarea cuvântului sufletele care vor să-L asculte să iasă din frontul întunerecului, să-Юi pună jos armele lor de împotrivire Юi să vină la lumina Adevărului. Care ascultă bine, părăsesc frontul lui Satan Юi se predau intrând în oastea Domnului Isus. Asta înseamnă a te preda!” A trecut un lung timp de atunci ܈i sîmbătă 10 oct. 2015 am primit un Email în care mă anun܊ă că acum au pus geamuri ܈i u܈i, dar pe datorie dacă pot să le viu în ajutor cu ceva bani, că este iarna la u܈e. Citi܊i scrisoarea: „Către prea iubitul frate pastor Hozan. Suntem biserica din PeЮteana Jiu din Gorj unde aаi slujit in vara aceasta la data de 04.08.2015. Va rugam sa ne ajutaаi să putem achita datoriile care au rămas,suma se ridica la 3000$. Având credinаa in Dumnezeu nădăjduim ca ne veаi putea ajuta. Har si pace de la Biserica PeЮteana Jiu.
Mai sus este poza cu clădirea casei de rugăciune la care mai trebuie mul܊i bani până să fie finalizată.
Ȃ Ǥi Casa de rugăciune din Mihai Viteazu
În această localitate am găsit două surori văduve dar credincioase: Tecla Mazilu ܈i Marieta Gân܊iu, acestea aveau o proprietate frumu܈ică cu o casă la fel de frumu܈ică, ܈i aici se adunau cele 14 persoane credincioase din comuna Mihai Viteazu. Când am ajuns la acestea surori, pastorul lor –Beni Micle– m-a avertizat că sora Tecla este proroc! M-am bucurat, că to܊i care cunosc pe Duhul Sfânt prin credin܊a în Mântuitorul Isus Hristos, când întâlnesc câte un vas scump, cu daruri scumpe ܈i mari ca cel de proroc, a܈teaptă să vadă, să audă ceva din partea Domnului prin darul respectiv.
La un moment dat sora Tecla î܈i împreaună palmele ducându-le la piept în semn de rugâciune, ܈i roste܈te o frază scurtă: „Chear acum. în momentul acesta, am primit mesaj din cer. „Domnul Isus te salută din cer.” Domnul să mă ierte că am zâmbit, atât eu cât ܈i păstorul care a recomandat-o. N-am mai auzit una ca asta ܈i mai mult ca venită de la Domnul. Dar m-am re܊inut căci cu darurile acestea nu-i de a te pronun܊a cum î܊i vine ܊ie, că mai apoi le plăte܈ti. Proverbul zice: „Unde greЮeЮti acolo plăteЮti” Am zimbit ܈i am tăcut. Asta se întâmplă la un interval de timp după ce-mi spune un alt lucru, la fel aranjându-܈i palmele în semn de rugăciune la piept ܈i roste܈te prorocia: „Frate! Domnul Isus chiar acum mi-a spus că o să-аi dea
ǡ Ǥì bani, Юi nu puаini bani ,ci mulаi bani (…) Dar nu pentru tine ci pentru săraci!” Acum vom a܈tepta să vedem dacă se împline܈tc că dacă una este dreaptă ܈i ceiealaltă este tot dreaptă. Tot venită de sus. Întâmplarea aceasta era prin septembrie 2014, când am vizitat zona aceasta prima dată. În zona Năvodari,Constan܊a,܈i împrejurimile lor am fost pe la începutul anilor 80, când am umblat cu fratele Ursu din Năvodari ܈i am făcut evanghelizări, ba a adus ܈i un grup ce lucrau ca pescari pe ni܈te vase de pescuit în largul Mării Negre de le-am vestit ܈i lor pe Domnul Isus. Glorie Domnului ! În anul 1969 în luna septembrie am fost două săptămâni la Constan܊a la Kilometru 5 unde m-am sim܊it foarte bine în casa fratelui Tănăsache. Aici era ܈i locul de adunare unde se aduna micu܊a biserică a acelor vremuri.
Acum în septembrie 2014 am vizitat partea dinspre Delta Dunării ܈i comuna Mihai Viteazu, unde am avut harul să pot ajuta cu 2 mii de Euro; pentru întabularea terenului pe care l-a donat cele două surori din grădina casei lor pentru biserică. Cu ace܈ti bani s-au perfectat actele de a complecta dosarul ܈i restul actelor necesare construc܊iei Tot prin harul ܈i prin purtarea de grijă a Domnului am putut dona încă o dată 10 mii de Euro în luna mai a anului 2015, pentru ridicarea ܈i terminarea casei de rugăciune. Astfel în data de duminică 6 sep. 2015, am fost învitat la deschiderea acestui sfânt Lăca܈. £
Á
După acest eveniment ܈i după evanghelizări, ca rezultat adunarea a crescut de la 14 persoane la peste 20. ܈i la fiecare serviciu este casa plină până la prezent. La eveniment a fost prezent ܈i primarul comunei care e neschimbat, de 16 ani de܊ine această func܊ie. Aici pute܊i vedea casa de adunare a Bisericii Betezda dschiderea având loc pe data de 6 sep.2015. La tăierea paglicii de la stânga spre dreapta cel cu cravată este păstorul Beni Micle, după el un misionar din America, urmat de V.Hozan ܈i cel din urmă în cama܈a cu carouri este domnul primar al comunei Preamărit să fie Domnul care lucrează ܈i în zilele noastre ܈i ce zice prin Duhul Sfânt nu se poate să nu se împlinească!
Poza de mai jos este ca un document pentru cei care n-au avut ocazia să vadă îndeaproape asemenea lemne gigante. Am fost cu familia Repta din Portland a doua oră cu fra܊ii din Sacrament Acolo în acei mun܊i au fost lemne milenare (Lemnul Ro܈u sau cum se mai cunoa܈te Sequoia. În mun܊ii Californiei, acolo am aflat ce am avut noi în mun܊ii ܉ible܈ înainte de a ne ocupa Sovieticii. După anul 1944, în ziarul Some܈ul, care se tipărea la Dej, erau fotografii cu aceste lemne de zeci de metri înalte ܈i grozav de groase. Doborâte la pământ, ziarul Some܈ul, arăta cum oamenii puneau scări mari, se urcau asupra lemnului cu joagăr mare ܈i apoi îl tăia după comanda primită. Un astfel de copac căzut la pământ, cei din California au făcut drum prin el, l-au asfaltat ܈i po܊i trece lini܈tit, cu piciorul sau cu ma܈ina. În mun܊ii din America am ajuns să văd lemn doborât de furtună în care era o gaură pe mijlocul lui unde omul putea să se plimbe ܈i avea făcute ferestre. Într-un alt vârf de munte era o machetă (să-i zic a܈a). Făcută ca un tort, din care ai tăiat o felie, pe o margine a ei erau inscrip܊ionate ܊ările care au avut a܈a lemne în mun܊ii lor. ܇i prima este România. Păcat că nu mai prea are, afară de exemplarele aduse tot din California, de unii baroni care nu ܈tiau de măre܊ele comori din ܉ible܈. ܇i la ora aceasta România, totu܈i are unele exemplare după cum ne spune: – ܇equoia.ro –
Să revenim la ale noastre Această adunare din ܉ible ܈a început pe vremuri vechi ܈i numai cu fra܊i lucrători. Nimeni nu trebuia să afle unde se adună ei fiindcă ei se adunau acolo într-un post necurmat de trei zile ܈i trei nop܊i. În ultima zi (pe 6 august), se făcea Cina Domnului, de fiecare dată, la o ora de după amiază, ca să aibă timp să coboare pe ziuă din mun܊i Ei stăruiau din trei în trei ore în rugăciuni fierbin܊i către Cel care putea să-i sfătuiască.
În ܉ible܈, fra܊ii no܈tri se adună în ace܈ti mun܊i de zeci de ani, de pe timpul prigoanelor pornite împotriva credincio܈ilor din ordinul Mare܈alului Antonescu: ei se adunau într-un pârâu mai adânc, acolo am fost ܈i eu prima dată. Deasupra noastră era o casă din bârne groase bine încle܈tate cu geam mic „Casă de Pândă” de unde se vânează ur܈i. De atunci am numai fotografia de la masă din satul Fiead. În acel loc un frate de pe la Satu Mare a adus un tânăr –Martor a lui Iehova, bietul de el, era demonizat. Doi fra܊i mai cu vază care conduceau lucrarea acolo l-au luat la o parte mergând mai departe ܈i mai sus în pădure ܈i vorbeau cu el blând, căutând cumva să-l salveze. Eu am sosit ܈i stăteam cu mai mul܊i fra܊i pe un prici făcut din lemne ܈i pus pe el cetină de brad ca să poată să doarmă între servicii, Care erau din 3 în 3 ore zi ܈i
noapte. Câte 15 sau 20 de minute unii mai a܊ipeau. Băiatul demonizat începe să strige de acolo: „Hozan să nu vină aici!!” Repeta mereu. Fra܊ii au trimis după mine. Eu am mers pe ocolite, nu direct că eu mă gândeam omul acesta nu are de unde să mă cunoască. Dar când am fost ceva mai aproape, el a pus ochii pe mine eu m-am oprit. Când am început iar să merg… El a luat-o la fugă în direc܊ia unor stânci. Atunci am strigat la fra܊ii tineri care au fugit, l-au prins ܈i l-au adus între fra܊i În seara respectivă s-au găsit mai mul܊i tineri să se ocupe de a-l elibera de demoni. La un timp eu m-am retras ܈i un frate m-a ajutat să urc pe acea coastă abruptă până la casa de pândă. Acolo am găsit un fel de pat. Eram obosit ܈i speram să dorm pu܊in dar na fost chip că au venit tot câte unii la mărturisire ܈i la eliberare. Atunci am depistat că cei pătima܈i cu autosatisfac܊ia nu scapă nici bătrâni de ܈i sunt cu so܊iile lângă ei ܈i au copii căsători܊i că păcatul la care s-au dedat de mici nu se lasă numai printr-o eliberare de acest demon murdar. Mul܊i au fost elibera܊i în acea noapte. Omul demonizat, după ce au obosit cei care se rugau pentru el ܈i unii s-au lăsat jos era pe la 3 jumătate în noapte, când a venit bietul bătrân de la Satul Mare, plângând cu disperare să mă duc jos că nu se mai poate. Demonizatul a început să urle a܈a de tare că răsuna to܊i mun܊ii încât se îngâna ecoul lovindu-se de mun܊i ܈i venind înapoi iar el parcă făcea concurs de zbierete stridente. Am mers lângă el, dar el vroia să fugă, iar am spus unor tineri mai curagio܈i să-l imobilizeze până când coboară puterea de eliberare a Domnului Isus Hristos. ܇i a fost eliberat. Diminea܊a ne spălam amândoi dintr-o baltă a unui pârâia܈ ce curgea murmurând printre acei mun܊i. Oamenii se uitau, se bucurau cum noi doi ne spălam, apoi ne sărutam ܈i £Á ǡ ne îmbră܊i܈am amândoi.
Glorie Domnului! Aici nimeni nu mâncam, că a sosit o veste tristă: anume camionul ce venea după noi s-a răsturnat plin cu fra܊ii no܈tri. Ce s-a întâmplat? Înainte de a pleca spre Fiead am făcut o rugăciune ܈i în timpul acelei rugăciuni a ie܈it prin fratele Tripon Găvrilă (care acum locuie܈te lângă Gherla) o descoperire. Mai bine zis o prorocie că privea viitorul. „Să ne rugăm cu toată credinаa că diavolul a pus un plan la cale Юi de nu vom fi veghetori ne va da o lovitură în care se va înregistra chiar Юi moarte”. Cum sunt fra܊ii, ei aud dar nu bagă în seamă. ܇oferii erau nepocăi܊i. Cel cu primul transport era un om calculat mai bătrân, cu toate acestea lada camionului se hurduca cu noi dintr-o parte în alta fiindcă noi eram a܈a de înghesui܊i ܈i stăteam în picioare. Când roatele da peste un bolovan mai mare sau într-o groapă mai adâncă; tot să ne zvârle peste obloane, de ni se desprindeau talpa picioarelor de podina caroseriei. Atunci am strigat la fra܊i: „Măi! Dacă vreаi să ajungem teferi jos ascultaаi la mine! Fiecare de pe lângă obloane Юi din dreapta Юi din stânga , din spate sau din faаă, Cu o mână аinem de oblon Юi ceiealaltă o dăm la cel de lângă noi. Atunci când vedeаi că se ridică de o parte , toаi apăsăm cu toată puterea pe partea care se ridică. AЮa vom face un echilibru de greutate Юi nu ne vom răsturna”. A܈a am ܈i făcut. ܇i am ajuns cu bine. La camionul al doilea n-a ajuns instruc܊iunea aceasta, astfel că ei erau zvârli܊i dintr-un oblon în altul. La un moment dat ܈oferul se mai râdea că el vedea în oglinzi cum se zbenguiau bie܊ii fra܊i ܈i ܊ipau, el mâna mai cu viteză. Pe dreapta era un râu, pe stânga au ajuns în dreptul unei mla܈tini . Tocmai acolo dând cu roatele din dreapta peste ni܈te bolovani mai mari, de odată s-au răsturnat în mocirla mla܈tinii cu capul la vale ܈i cu camionul peste ei.
La vestea aceasta au fugit fra܊ii cu ma܈inile mici până aproape ܈i au luat ma܈ina de peste fra܊i de au putut ie܈i ܈i au venit la masă to܊i plini de nămol. S-au spălat în vale ܈i am înăl܊at o rugăciune de mul܊umire că nu a murit nimeni. Slavă Domnului! Când am fost a doua oră, fra܊ii au ales un loc mai bun unde ne-am adunat. Eu am sosit noaptea târziu la ei ܈i fratele ܇imionuc Mari ܊ma luat în grijă ܈i m-a băgat în cortul unde dormea el, m-a acoperit bine ܈i a zis să dorm Bìiè un somn. Dar n-a durat mult ܈i m-am trezit într-un zgomot asurzitor. Credeam că trec avioane americane de război pe care le vedeam zilnic la AZ. în America. M-am sculat repede ܈i am alergat la fra܊i. Tabăra era împrejmuită cu nailon de jur împrejur pentru vânt. Până n-am intrat în tabără tot avioane credeam că sunt. Când am intrat între ei am văzut ce zice Apocalipsa 19:6, că glasul lor era ca a unor ape mari. ! Glorie Domnului.
$ $ Când eu am început să misionez aveam 17 ani. O soră, Ister Maria, cu o altă bătrână pe nume Florica, tot de seama ei: Aveau în jur de 70 de ani fiecare, cred că sora Florica avea chiar mai mul܊i ani. Amândouă erau înzestrate de Duhul Sfânt cu daruri Ister Maria, avea darul prorociei, sora Florica era cu un dar de vedenii ܈i deosebea foarte limpede lucrurile prin Duhul Sfânt. Eu predicam cu foc cuvântul, a܈a cum mă învă܊a Mentorul meu „Duhul Sfânt”. A܈a că m-au luat cu ele formând o echipă
bună de misiune. Cum că sora Ister se trăgea din Câlnic, a avut dorul să mergem în partea locului ei natal. Am pornit din Turda cu autobuzul de Sibiu ܈i ne-am dat jos în sta܊ia Câlnicului; vizavi de comuna Cut. Apoi pe jos am urcat dealul, am ajuns în Câlnic, am trecut prin acea a܈ezare săsească admirând forma lor de organizare: a străzilor, a caselor, apoi a cetă܊ii cu turnul ei impunător ܈i iar am urcat un deal destul de mare ܈i abrupt, coborând în satul Reciu. Aici erau români ܈i am găsit un frate pe nume „Găvrilă”, care a fost fierarul satului, dar acum era bolnav pe pat. Ne-au primit cu multă bucurie ܈i noi ne-am rugat cu mare bucurie ܈i Domnul s-a îndurat ܈i la botezat acolo în pat cu Duhul Sfânt. Slavă Domnului! De aici am trecut alt deal la Gârbova Sibiului. Erau toamnai ܈i sa܈ii, aveau Cârnilej (o sărbătoare de amintire de când au venit ei în Gârbova). La ceastă sărbătoare se petrec multe lucruri frumoase dar ܈i unele urâte. În data respectivă, căprarul care îngrija ܊ârlanul de capre al sa܈ilor, s-a gândit să lase caprele singure ܈i să vină la Cârnilej cu sătenii. A mai mâncat, a mai băut s-a îmbătat ܈i n-a mers la capre până seara târziu. Au nimerit ܈i lupi la cârnilej a܈a că n-au lăsat nici una vie. Pe toate le-au spart omorându-le. În Gârbova Sibiului, o familie cu mul܊i copiii ܈i săracă ne-a găzduit. Era familia fratelui Lavu Mia ܈i Nicolae. Seara ne-am bucurat cu fra܊ii de aici care erau foarte pu܊ini la număr. A doua zi am luat iar la drum peste un munte cu numele Purcel, pe o potecă ce ducea în Poiana Sibiului. Aici erau fra܊i bapti܈ti ܈i conducea adunare un frate Emil. Mare meseria !܈Avea frizerie pentru bărba܊i, coafură de dame, croitorie, el ܊inea ܈i uneltele pentru înmormântare, ܈i haine cu care se îmbrăcau cei care duceau mortul la groapă, într-un fel de uniformă. Pe bărba܊i îi duceau bărba܊ii, iar pe femei le duceau la groapă femeile ܈i ele împlineau tot necesarul. Sătenii erau oieri de meserie ܈i bărba܊ii erau pleca܊i cu oile în diferite zone ale ܊ării: prin Banat, Cri܈ana, Satu Mare, Bărăgan ect.
܉in minte când m-a văzut fratele Emil, tuns la zero, ܈ia dat seama că suntem penticostali. După ore de insisten܊ă a anun܊at pe fra܊i să vină la adunare. Ei se rugau pe rând. Sora Florică le spunea aproape la fiecare câte o vedenie în care le era descoperită o stare. La o soră îi spune: „Tu face pâine Юi cei ce mănâncă din pâinea ta te vor da pe mâna judecătorilor, pe nedrept, dar vei ajunge în puЮcărie”. Am aflat mai târziu că a܈a sa ܈i petrecut. Pentru predică a citit din Coloseni 3:9-17; spunând: „Frate ne va vorbi din acest cuvânt 15 minute”. Domnul a revărsat, cu primele cuvinte har. eu am vrut să respect timpul, dar când m-am oprit, to܊i au zis cu vorbe tari nu te uita la ceas, continuă! A܈a că am ajuns la ora 11 seara. Adunarea era începută de la 8 seara. Am dormit la sora care făcea pâinea, surorile Maria ܈i Florica la altă familie. Diminea܊a ne-au purtat prin multe familii la rugăciune. Spre seară am trecut prin Jina, o altă localitate de ciobani oieri ,am coborât pe calea Regelui spre Dobra - ܇ugag La un moment dat am luat o potecă care a coborât drept în spatele casei de adunare. Fratele Vâsa ܈i sora Maria ne-au primit cu mult drag ܈i pe dată a pus ceaunul în gujbă, a făcut foc sub el pregătind o mămăligă bună pe care după ce a mestecat-o bine a răsturnat-o pe palma mâini drepte ܈i apoi fuga a pus-o pe un dog, ce era pe masă, a luat un arc ܈i a tăiat mămăliga felii sub܊iri. Eu m-am mirat mult că nu am mai văzut a܈a ceva. Mămăligă tăiată cu a܊a. Acasă luam cu o lingură din oală bulgări de mămăligă ܈i puneam la fiecare în blid. Diminea܊a, era duminică ܈i fra܊ii se adunau sera pentru serbarea Cinei Domnului. Ei erau deservi܊i de fratele Crăciun Gheorghe din Cărpini܈. De data aceasta cei doi Crăciun ܈i Cernat, au ie܈it afară ܈i au primit mărturisirile de la fra܊i ܈i surori. Apoi au venit în casă ca să împartă Cina Domnului. Pe când erau gata să frângă pâinea, sora Florică se scoală în picioare ܈i cu o voce autoritară strigă la cei doi: „Voi care aаi primit mărturisirile fraаilor Юi voi nu v-aаi mărturisit. IeЮiаi afară că tu eЮti legat cu o fâЮie neagră îi spune la unul„Iar tu
cu două fâЮii negre” îi spune la celalalt ,de veаi îndrăzni să vă apropiaаi fără să vă mărturisiаi Domnul mă obligă să vă spun păcate în public. IeЮiаi la mărturisire”. Bie܊ii fra܊i au ie܈it care de care mai repede. Apoi au venit smeri܊i ܈i Domnul a dat harul iertării la tot poporul, to܊i au sim܊it harul. De aici am coborât la Căpâlna ܈i apoi la Sebe܈el. Sora Ister Maria a mai fost pe traseul acesta ܈i mai înainte, ea cuno܈tea căile ܈i era cunoscută în familia Zemora Genoveva ܈i Zaharie. A܈a se misiona pe acele vremuri. Mai jos avem poza actualei bisericii din ܇ugag. Cu mul܊i ani în urmă, adunarea s-a mutat din Dobra la fratele Cernat. De câ܊iva ani buni au construit casa nouă de rugăciune.
g ǡ i Această biserică a fost înfiin܊ată de fratele Ion Cernat, fiul natural al surorii care a îndeplinit slujba de moa܈ă în toată comuna. Când a fost Ion mai mare a plecat în Banat la Tomnatic, ca să înve܊e meseria de tâmplar, pe care a stăpânit-o
gǦ bine până la bătrâne܊i. El avea acolo un coleg –Rodean pe nume, era tot ܈ugăjan. Rodeanu a intrat în partid ܈i a avansat până la rangul de colonel în securitate ܈i i s-a încredin܊at un post în Ministerul Cultelor la Bucure܈ti. Adesea el prezida conven܊iile ce aveau loc la diferite culte ܈i în diferite locuri prin ܊ară. Fratele Cernat comunica des cu el că erau prieteni din zilele uceniciei lor. Despăr܊indu-se de colegul lui, Cernat a mers la pocăi܊i ܈i a făcut cuno܈tin܊ă cu fra܊ii de prin Banat. când a venit acasă
a propovăduit pocăin܊a ܈i s-au adaos câteva suflete ce erau mai înainte la Ostea Domnului. Printre cei dintâi a fost fratele Vâsa cu nevasta lui. Acesta cânta frumos din fluier ܈i a organizat mai târziu un grup de fluiera܈i care aduceau mare bucurie cu cântecele lor în Bisericii. . O Vizită de întărire în ale credin܊ei pentru Biserica din casa fratelui Bulubenschi, unde am petrecut cu fra܊ii ace܈tia scumpi ܈i cu nevestele lor ܈i cu cei 19 copila܈i. Aici am petrecut zile minunate împreună cu această biserică ܈i cu ace܈ti fra܊i, unde tata ܈i bunicul, prezbiterul, ܊inea adunări cu caracter de Biserică, unii spun poezii, unii dau îndemnuri minunate la rugăciuni, al܊ii ܊in câte o predică, copiii aduna܊i to܊i la un loc cântă cu atâta foc, la fel de cu foc unele feti܊e ܈i băie܊i spun poezii. Prezbiterul dirijează un cor format din ai casei lui, ce cântă minunat spre slava Domnului, ܈i cântă pe patru voci. A܈a se înfiin܊ează bisericile Mai întâi cu un mic număr, apoi cresc înceti܈or până ajung adunări mari.
$ Ǧǡ Ace܈ti fra܊i în timpul ܈ederii mele la dân܈ii m-au dus să vizitez o mare crescătorie de pe܈ti Wolf Creek (adică Valea sau Pârâul Lupului). Acolo au ܈i un mic muzeu dar frumos amenajat. De acolo mi-au trimis o poză. În acea zi bătea un vânt ܈i mai apăreau ܈i câte un fulg de zăpadă. În Muzeu aveau ܈i un Skunk foarte mare ܈i foarte ru܈inos, B£
numai că era operat ܈i nu mai mirosea ca de regulă..
g O Bro܈ură Cu Întâmplări Din Via܊a Tatălui, Bătrânul Bulubenschi. Copiată Cu Aprobare Prefa܊ă Îmbogă܊ită de fratele Nicolai Răscol Bucovina, pământ românesc, cântat de poe܊i ܈i binecuvântat de Dumnezeu! Pământ râvnit de vecinii de hotar ܈i călcat în picioare de du܈mani. Românii din aceste ܊inuturi au stat deseori în robie, dar sufletele lor n-au putut fi subjugate, pentru că au avut o credin܊ă puternică în Dumnezeu, mo܈tenită din străbuni, pe care au apărat-o cu pre܊ul sângelui lor. Dumnezeu mi-a rânduit să mă nasc în acest colt de ܊ară binecuvântat, să trăiesc în perioada cea mai neagră a comunismului ܈i să-i am contemporani pe unii din cei mai mari luptători pentru credin܊ă. În acestă perioadă, credincio܈ii au plătit un greu tribut de suferin܊ă, uneori chiar ani grei de temni܊ă. Încă din frageda mea copilărie l-am cunoscut pe fratele Mihai Bulubenchi, erou al credin܊ei, alături de al܊i mari eroi care n-au putut fi îngenunchea܊i. El a rămas mereu rob credincios în slujba Stăpânului său. Dumnezeu s-a folosit de astfel de oameni, înso܊indu-i în slujirea lor. Prin mâna lor, Domnul a făcut minuni de necontestat. Am să redau mai jos una dintre aceste minuni pe care a făcut-o Domnul în anul 2000, pe 4 Iulie, în biserica fra܊ilor bucovineni din strada Dix din Dearbon – Detroit. În această biserică venea fratele Traian Pavel, care în urma unei injec܊ii făcute gre܈it în coloana vertebrală, a rămas cu un picior anchilozat. Timp de trei ani a purtat o proteză pentru că nu putea să îndoaie piciorul. Bătrânul fratele Mihai Bulubenchi era în vizită în SUA în acel an, ܈i în acea seară, la rugăciunea de cauze, fratele Traian a ie܈it în fa܊ă pentru ungerea cu undelemn. Fratele Mihai, punându-܈i mâinile peste el, a rostit o rugăciune foarte scurtă: „Doamne, Te rog ascultă
pe robul Tău, fă bine acestui tânăr, atinge-Te de el Юi vindecăl.” Atunci acel tânăr a sim܊it o fierbin܊eală în tot piciorul. S-a ridicat în picioare, ܈i-a scos proteza si a început să umble fără ea, lăudându-L pe Dumnezeu. Această lucrare a fost o mare bucurie pentru tot poporul. A܈a lucra Dumnezeu în vremea comuni܈tilor,în biserica subterană, prin fra܊ii care nu au făcut compromisuri ܈i au rămas neclinti܊i în credin܊a lor în Dumnezeu. Ace܈ti mari titani ai rezisten܊ei anticomuniste au trăit nebăga܊i în seamă de cei pe care-i considerau fra܊i în credin܊a în Dumnezeu. Fra܊ii din Bucovina au fost aprig prigoni܊i; unii au căzut dând mâna cu asupritorii, dar au fost mai mul܊i cei care au rămas în picioare fără să facă compromisuri – ei n-au pângărit credin܊a, nici numele lui Dumnezeu. Biserica de care s-a îngrijit fratele Mihai Bulubenschi a rămas în picioare în urma tuturor încercărilor de a fi demolată; diavolul a căutat cu orice pre ܊să distrugă acest loca܈, dar puterea Domnului a fost mai mare, poporul Domnului s-a înmul܊it ܈i loca܈ul a fost extins ܈i a rămas în picioare până în ziua de azi. Dumnezeu ܇i-a onorat promisiunea: “Voi fi cu voi întotdeauna până la sfâr܈itul veacului“, arătându-܈i puterea tocmai prin credincio܈ia acestor fra܊i neînsemna܊i. Vreau ca această mărturie a fratelui nostru să însufle܊ească pe mul܊i ܈i să îmbărbăteze în lupta credin܊ei ca să se apropie tot mai mult de Domnul, să poată sta în picioare în vremurile de prigoană care au ܈i început , într-o formă mai u܈oară, chiar aici în America. Nicolai Răscol,Troy, Michigan, 2012 ( Copierea bro܈urii.)
Persecu܊ia din timpul lui Antonescu Era pe timpul legionarilor. Eram copil de doisprezece ani iar persecu܊ia asupra cre܈tinilor era mare. Evreii, ܊iganii ܈i pocăi܊ii erau prigoni܊i ܈i trimi܈i la Bug, în Transnistria, al܊ii la
pu܈cărie la Cernău܊i, Ia܈i, sau la alte judecătorii, unde erau condamna܊i la ani grei de închisoare. În ܈coli,copiii credincio܈ilor erau persecuta܊i de preo܊i, ace܈tia obligându-i să-܈i facă cruce. Odată, un copil care nu a vrut să-܈i facă cruce a fost pus în genunchi în clasă ܈i to܊i ceilal܊i copii, trimi܈i de preot, s-au dus să-l scuipe, spunând că era necurat. Bietul copil era tot numai un scuipat, ܈i aproape nu mai putea respira. A܈a erau trata܊i copiii, iar cei mai mari nu erau primi܊i să meargă la ܈coli superioare. Părin܊ii lor erau asupri܊i de jandarmi ܈i bătu܊i numai pentru vina că erau pocăi܊i. În timpul acela eu nu eram pocăit, dar eram prieten cu un copil din vecini care era pocăit, iar din cauza lipsei de manual, învă܊am amândoi pe acela܈i rând de căr܊i. A început cel de-al doilea război mondial ܈i România a fost târâtă în război împotriva ru܈ilor. Necazurile erau mari, foamete ܈i lipsuri de tot felul. Poporul era apăsat de soarta războiului.
A înviat mortul În 1941 s-a răspândit peste partea Moldovei tifosul exantematic .Mureau foarte mul܊i oameni. Chiar ܈i eu am fost prins de acestă boală. Eram de doisprezece ani când am ajuns să fiu atât de bolnav ܈i slab încât am căzut în coma (moarte clinică). Părin܊ii mei, cre܈tini ortodoc܈i, m-au tratat, m-au pregătit ca pe un muribund, mi-au pus lumânarea la cap, ca să mor cu lumină, după obiceiul lor. Dar Domnul Isus nu a îngăduit să mi se ia sufletul. Totu܈i, a îngăduit să trec în lumea spiritelor de dincolo de moarte. Se făcea că mă mâncau viermii, cum scrie în Biblie: „unde focul nu se stinge Юi viermele nu doarme“– încontinuu mă mâncau. Apoi s-a arătat o lucrare înspăimântătoare. Era un iaz mare sau o groapă - a܈a cum mi se pare că se une܈te cerul cu pământul, era focul îngrozitor al
iadului – ܈i au apărut în partea dreaptă doi îngeri, iar în partea stângă doi diavoli foarte fioro܈i ܈i urâ܊i ܈i au început să vorbească cu îngerii ܈i să le ceară să mă dea în foc, că doar lor le-am slujit. Atunci un înger a zis: „Să vedem dacă nu este scris la noi.”A dat drumul la un sul de carte ܈i m-a găsit scris la ei (la îngeri). Îngerii au spus că eu sunt scris la ei ܈i că au de făcut cu mine o lucrare. Când a zis îngerul aceste cuvinte, a dispărut toată vedenia aceea cu iadul ܈i cu viermii care mă mâncau ܈i am început să mă simt mai bine, m-am făcut sănătos, apoi m-am ridicat din pat. Cei din casă s-au speriat ܈i au început să strige pe la vecini că a înviat mortul. După ce s-au mai lini܈tit lucrurile, am mai stat acasă cam două săptămâni, m-am refăcut ܈i m-am întărit, apoi am continuat să merg la ܈coală; eram în clasa a ܈aptea primară. ܇i apoi am terminat ܈coala.
Somnambulul Vrăjma܈ul căuta să mă prindă; a venit la mine noaptea, pe când dormeam ܈i m-a chemat afară. Pe când dormeam, o putere străină mă scula din pat ܈i ca în vis mă purta pe afară. M-am trezit din somn urcat pe un gard de scândură, în pijama, în zăpadă ܈i frig, înghe܊at de tot. Abia am ajuns în casă unde m-am pus în pat ܈i am adormit la loc. Ai mei din casă nu ܈tiau nimic, credeau că am ie܈it la toaletă, iar eu nu le-am spus nimic pentru că îmi era frică. A venit peste mine un duh de spaimă ܈i mă supuneam duhului străin care mă scula din somn. ܇i a doua noapte s-a întâmplat din nou. Eu m-am ridicat din pat dormind ܈i m-am trezit pe un ܈opru (magazie), îmbrăcat doar în căma܈ă ܈i tremurând tot de frig. Când m-am de܈teptat, abia m-am putut da jos descul ܊prin zăpadă. M-am retras în casă. Îmi era ru܈ine ܈i mă temeam să-i trezesc pe ai mei ca să le spun. Înghe܊at de frig m-am băgat la loc în pat ܈i am
adormit din nou. A trecut cu greu noaptea aceea. Diminea܊a eram deja răcit ܈i aveam temperatură. Ai mei s-au întrebat unde am răcit, fiindcă în casă era cald. A treia noapte s-a întâmplat la fel. Acea puterea străină, s-a prezentat iar la mine ܈i a܈a cum dormeam ca în vis, am ie܈it afară ܈i m-am trezit pe acoperi܈ul unei ܈uri pe care o aveam în gospodărie. M-am îngrozit de spaimă ܈i mă gândeam cum am ajuns acolo pe ܈ură, pe acoperi܈ul plin cu zăpadă. Vă pute܊i închipui în ce situa܊ie mă găseam: descul܊, în pijama, înghe܊at de frig. (…)Nu puteam coborî că alunecam. Cu greu m-am dat jos de pe ܈ură pă܈ind pe o magazie de lemne, de pe care am sărit jos. Abia puteam să pă܈esc de înghe܊at ce eram. Când am ajuns la u܈ă, mama a dat cu ochii de mine ܈i m-a întrebat ce-i cu mine, crezând că am fost la toaletă ܈i îmi era rău. M-a băgat în casă, mi-a făcut un ceai ܈i m-am încălzit, dar nu i-am spus ce s-a întâmplat cu mine. Nu m-am mai culcat că era spre ziuă ܈i-mi era ru܈ine să spun ce mi se întâmplase, că mă făceau copiii „somnambul” – a܈a îi porecleau pe cei ce ie܈eau noaptea dormind afară. Am în܊eles că diavolul căuta să mă omoare. (Un vecin avea un băiat cu un an mai mare decât mine. El era chinuit de un duh necurat. Când mergeam după apă duhul îl împingea în fântână ca să-l înece. Odată l-am salvat eu, că eram împreună cu vitele la adăpat ܈i m-am luptat cu puterea întunericului. Dar atunci fiind nepocăit nu în܊elegeam ce se întâmplă, nu în܊elege-am puterea celui rău. Când veneam de la ܈coală împreună îl trântea diavolul jos ܈i făcea spume la gură. Eu îl ܊ineam de mână ܈i îi ܊ineam ܈i capul, că îl tot trântea cu capul de pământ ܈i îl rănea la cap. Eram vecini ܈i îmi era milă de el. Odată venea din pădure ܈i mâna carul cu lemne, iar diavolul a împins vitele spre ܈an܊. El a vrut să ܊ină carul să nu se răstoarne, dar nu a putut. Carul a căzut peste el ܈i l-a omorât. (A܈a lucra diavolul.) Diavolul acum căuta să mă omoare ܈i pe mine, zădărnicind planul lui Dumnezeu pentru mine, despre care mia spus îngerul când m-a salvat de la iad. Mai târziu după
terminare ܈colii, mă gândeam unde să continui, la un liceu sau la o meserie. Nu în܊elegeam chemarea pe care mi-o făcuse Dumnezeu prin moarte ܈i înviere, arătându-mi chinurile iadului în care oamenii nepocăi܊i se chinuiau îngrozitor, strigând după ajutor dar nimeni nu venea sa-i ajute, a܈a cum arăta Domnul Isus în pilda cu bogatul care se chinuia în văpaia focului, dorind un pic de apă, dar nu i se dădea. „Părinte Avrame, fie-Ġi milă de mine úi trimite pe Lazăr să-úi înmoaie vârful degetului în apă úi să-mi răcorească limba;căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”(Luca 16: 24)
܇coala de ofi܊eri
:>!' *53-.=3 6- '- %#/ +! 8/5!+! %& 5? "&. +! &.$-#" @
%&5!.&/& '! !(&!' %5 ?.!" 5? "&. 0$ !.'!3- 8 0' 4+-/&!
'#+3 !/&!63- /!. &.-< ' ?-/#3 8 /! 5$! ?#) $% %& ?!"! +#
#'$&,< # '>!' 45/- 3@ ? $% '#+"#' 3 %5!. /- 5'$#+ '>!
6/-4!3 %& !%<
Ajungând la ܈coală, am intrat în ritmul ei cu învă܊ătura ܈i milităria. Era în timp de război, frontul era pe la Stalingrad aproape de Moscova. Nem܊ii înaintau să ocupe Rusia, dar lucrurile s-au schimbat. Americanii au venit în ajutorul ru܈ilor ܈i războiul s-a întors împotriva nem܊ilor. Ajun܈i din nou pe meleagurile României, la Cernău܊i, am aflat că liceul militar s-a desfiin܊at ܈i pe noi ne-a dat în cadrul armatei. Am participat la evacuarea nem܊ilor din ܊ară. Am fost rănit rămânând invalid, ܈i am fost internat într-un spital militar, unde am stat un an ܈i jumătate. Dar nu s-a putut să-mi recupereze piciorul. În spital era mare lipsă de medicamente ܈i încă nu era descoperită penicilina sau alte medicamente folositoare, a܈a că mi-au amputat piciorul drept. În spital veneau vizitatori cre܈tini care aduceau diferite bro܈uri religioase. Citindu-le mă mângâiam în suferin܊ele prin care treceam. Însă nu în܊elegeam ce este pocăin܊a, abia bâjbâiam în întuneric căutând Lumina, în timp ce mi s-a
vindecat rana. Trebuie să merg la Comisie să fiu clasat. Supărarea mea era foarte mare, că trebuia să mă întorc acasă fără un picior, pe când colegii mei erau în diferite slujbe bune.
Nu te teme, Eu sunt cu tine! Când am fost în܈tiin܊at de doctorul militar că a doua zi urma să merg la Comisie ܈i apoi să plec acasă, m-a cuprins o întristare foarte mare. Noaptea după miezul nop܊ii, eram în salonul comun cu al܊i indivizi. Era întuneric beznă, becurile stinse. Am coborât din pat ܈i m-am pus pe genunchi ܈i m-am rugat lui Dumnezeu cum ܈tiam de la credin܊a ortodoxă, spunând rugăciunea Tatăl nostru. Cum eram aplecat peste pat deodată o voce mi-a spus: „Nu te teme, Eu sunt cu tine.” Când am ridicat capul în sus să văd cine vorbe܈te, în salon era o lumină puternică de܈i ܈tiam că becurile erau stinse. Eu nu am văzut pe nimeni. Am făcut cruce, că eram ortodox încă. M-am băgat sub pătură, iar lumina a dispărut Eram plin de frică de cele întâmplate ܈i nu ܈tiam ce să cred. Nu am mai putut adormi ܈i m-am dat din nou jos din pat, am îngenuncheat ܈i am început să mă rog, dar cum mă rugam ca pocăi܊ii, spunând ce aveam nevoie. S-a întâmplat din nou ca prima data, am auzit acea voce care spunea acelea܈i cuvinte, să nu mă tem căci Domnul va fi cu mine, dar de data aceasta o mână mă mângâia pe cap. Cum stăteam aplecat pe pat, când m-am ridicat, am văzut în spatele meu o fiin܊ă dumnezeiască. Era într-un ve܈mânt alb de la cap ܈i până la picioare. Era foarte înalt ܈i avea părul blond. Eu l-am văzut doar de la spate. Apoi a dispărut vedenia cu lumină cu tot. În salonul în care dormeau invalizii, s-a făcut iară܈i întuneric. Ceilal܊i dormeau, dar eu eram treaz ܈i m-am umplut de frică, dar ܈i de bucurie. Apoi m-am culcat lini܈tit, iar a doua zi diminea܊a am mers la Comisie, după cum eram programat.
Carnetul de pensie La Comisie,altă întâmplare. Eram cel mai tânăr invalid care depindea de cârje. Comandantul Comisie, un doctor colonel, m-a văzut ܈i m-a chemat la el să mă întrebe cum am fost rănit. Apoi mi-a zis: „Am onoarea să fac Юi eu un carnet de pensie unui camarad” ܈i mi-a încheiat procesul verbal urându-mi să mă duc cu Dumnezeu ܈i Dumnezeu să fie cu mine. Era foarte interesant, căci comuni܈tii erau la putere ܈i nu se pomenea de Numele lui Dumnezeu. M-au întărit mult cuvintele comandantului. Mi-au făcut formele de ie܈ire din spital ܈i am plecat acasă. Părin܊ii mei m-au primit cu bucurie, dar ܈i cu durere că m-am întors din război fără picior. Statul mi-a dat multe drepturi ca invalid: permis gratuit pe tren, îmbrăcăminte, încăl܊ăminte, m-a împroprietărit cu pământ, mi-a dat drept la prăvălie, pensie ܈i altele. Nu eram o povară pentru părin܊i, ba dimpotrivă, beneficiau ܈i ei de pe urma mea. Dar iată ce s-a întâmplat. Tânărul cu care învă܊asem de pe acela܈i set de căr܊i era acum pocăit. Tatăl lui era prezbiter de adunare ܈i era ܈i proroc. Acest tânăr a venit pe la mine ܈i mi-a adus o Biblie veche ܈i mi-a spus să citesc cartea lui Iov. Dar eu nu în܊elegeam prea multe. Era iarnă,în ajunul Crăciunului. O întâmplare grozavă s-a petrecut cu mine. Nu în܊elegeam pocăin܊a nici chemarea pe care mi-a făcut-o Domnul, atunci când m-a coborât la locuin܊a mor܊ilor.
Mersul cu colinda Un alt tânăr, care era ܈i el de la Oastea Domnului, m-a invitat să-l înso܊esc să mergem la colindat în satul vecin, unde avea rude mama lui. Am acceptat ܈i ne-am dus. Satan era pe urmele mele, căci Domnul îmi spusese prin înger că are de făcut o lucrare prin mine, iar diavolul încerca să o împiedice.
Am ajuns în satul vecin unde s-a întâmplat o lucrare grozavă. După ce am colindat la o rudă de a lui, un vârtej de vânt puternic (vârticu )܈a venit asupra noastră, ne-a imobilizat pe to܊i trei, cu băiatul ܈i mama lui, ܈i ne-a împins pe drum până la o ie܈ire în câmp. Zăpada era mare, dar noi mergeam pe deasupra ܈i nu ne cufundam în ea, iar vântul ne-a tot împins spre malul unei prăpăstii, cât pe ce să ne prăvălim. Domnul ne-a păzit, de܈i vântul ne-a purtat aproape o noapte întreagă, că nu puteam nici să vorbim unul cu altul. Eram foarte obosi܊i, transpira܊i, ܈i până a răsărit soarele, diavolul ne-a chinuit în vârtejul acela. Cum a răsărit soarele a ܈i dispărut furtuna aceea ܈i s-a făcut lini܈te. Ne-am întors în satul nostru din care am plecat. Din această întâmplare am în܊eles că lui Dumnezeu nu-i place să mergem cu colinda, să spunem minciuni pe la fere܈ti ܈i ne-a dat pe mâna diavolului ca să învă܊ăm minte să nu luăm în de܈ert Numele Domnului. Am în܊eles totu܈i că Domnul ne-a ocrotit. Acuma am prins un dor să mă duc la adunare. Mergeam la adunare în casa prietenului meu ܈i am găsit adunate mai multe persoane care stăruiau după Duhul Sfânt. Nu în܊elegeam lucrarea aceasta. Tânărul meu prieten încerca să mă scoată din casă, căci eu îi împiedicam la rugăciune ܈i m-a invitat să –mi arate ni܈te iepuri ܈i hulubi în grajd. Eu am ie܈it cu el, dar eram trist că mă scoate a܈a ca pe un copil. M-am dus acasă necăjit, gândindu-mă că ei sunt ni܈te oameni periculo܈i, dar luând Biblia veche pe care mi-a dat-o prietenul meu, am găsit în filele ei din urmă o foaie de matematică plină cu trimiteri la versete care vorbeau despre lucrarea Duhului Sfânt. Eu nu în܊elegeam lucrarea aceasta, căci nu citisem niciodată Biblia. Nu ܈tiam de capitole ܈i versete. Când mă uitam la scrierea compusă din mai multe numere, îmi ziceam că pocăi܊ii sunt oameni periculo܈i, că numai în armată am învă܊at să scriem folosind numere anumite coduri militare ܈i denumirea unor unită܊i secrete.
Cum am învă܊at să caut în Biblie Cum stăteam ܈i priveam nedumerit s-a întâmplat o minune. Începutul scrierii era cu Evanghelia după Ioan, capitolul 7,versetele 38-39. Nu ܈tiam ce să în܊eleg. Deodată Biblia s-a deschis singură la Evanghelia după Ioan ܈i m-am speriat. Uitându-mă atent am văzut numărul 7 mai mare (capitolul) ܈i numerele 38-39 mai mici (versetele). Am citit ܈i am în܊eles cum Domnul Isus a vorbit despre Duhul Sfânt în ziua praznicului. Am dat din nou la foaia cu trimiteri. La a doua trimitere era Ioel capitolul 2. Nu ܈tiam unde ܈i cum să găsesc acea trimitere. Dar iară܈i a venit un vânt puternic peste Scriptură ܈i s-a deschis la Ioel, unde am citit despre această făgăduin܊ă ܈i m-am bucurat mult. Am căutat din nou ܈i următoarea trimitere era la cartea Isaia. Dar nu s-a mai întâmplat nimic, fiindcă Domnul îmi dăduse cuno܈tin܊a să în܊eleg că numerele cele mari erau capitole, iar cele mici versete. Am început să caut căr܊ile Bibliei în cuprins. Dar până să învă܊, s-a întâmplat să caut o trimitere din Noul Testament prin Vechiul Testament ܈i invers, trimiteri din Vechiul Testament în Noul Testament. Mi-a trebuit o noapte întreagă ca să cercetez toate trimiterile. Spre ziuă nu am mai avut răbdare ܈i m-am dus la tânărul care mi-a dat Biblia. Acolo erau aduna܊i cei pe care îi părăsisem în seara trecută. I-am găsit tocmai când se despăr܊eau ܈i voiau să iasă afară din casă.
Botezul cu Duhul Sfânt I-am oprit ܈i le-am spus să se roage ܈i cu mine, că acum ܈tiu ce este în mijlocul lor. N-au prea fost de acord, dar de milă sau de ru܈ine, văzând că am insistat, s-au întors. Când am pă܈it pragul să intru în casă, Duhul Sfânt s-a a܈ezat peste mine, am început să vorbesc în alte limbi ܈i să prorocesc. Ei
nu mai puteau de bucurie, iar eu am sim܊it o pace deplină ܈i un fior sfânt m-a cuprins. Am rămas cu ei, am cântat ܈i ne-am rugat, ܈i ei se minunau cum de Domnul m-a botezat cu Duhul Sfânt. Erau unii dintre ei care stăruiau de mult timp ܈i nu-L primeau, sau Îl primeau foarte greu. Apoi m-au luat cu ei îndeaproape, au ܊inut post pentru mine în acea zi , ܈i ne-am întâlnit apoi seara. ܇tiu că atunci mau mai înso܊it darurile, dar după aceea nu m-au mai înso܊it aproape patru luni. Eu nu cuno܈team Biblia, nu în܊elegeam mersul lucrării Domnului. Fra܊ii m-au botezat, am devenit membru în biserica Domnului, apoi un dar deosebit de la Duhul Sfânt m-a înso܊it. ܇i Domnul a început să lucreze din nou prin mine cu roada Duhului Sfânt, care mă înso܊e܈te până azi, slăvit să fie Domnul! După ce Domnul m-a botezat cu Duhul Sfânt, a venit ܈i botezul cu foc. A început prigoana, mai întâi din familie. Părin܊ii mei erau ortodoc܈i, tatăl era epitrop la biserica ortodoxă, iar preotul i-a pus în vedere că îl dă afară din parohie, fiindcă are un eretic în familie. Cei doi fra܊i ai mei, fo܈ti ofi܊eri în armată, au trecut la comuni܈ti ܈i s-au făcut membri de partid. Unul era securist,iar altul secretar de partid. ܇i ei erau împotriva mea,spunând că îi fac de ru܈ine. Când mergeam la rugăciune,la întoarcere părin܊ii nu-mi dădeau drumul în casă ܈i dormeam în grajd, chiar dacă era iarnă. Mă trezeam de diminea܊a tare ܈i făceam toată treaba la vite. Când se trezeau cei din familie ܈i când vedeau că treaba la vite era făcută iar eu eram în beci ܈i mă rugam, nu-mi mai ziceau nimic. Odată eram cu unul din fra܊ii mei mai mari în pădure, la cură܊at copaci. Am făcut mai multe grămezi cu lemne, până a venit noaptea. Eu i-am spus fratelui meu: „Mă Gheorghe, du-te tu înainte, că vin eu îndată”, apoi m-am pus să mă rog Domnului sub o grămadă de lemne. Duhul Domnului a venit peste mine ܈i mi-a dat a܈a de multe cuvinte de rugăciune că s-a
făcut miezul nop܊ii. Eram aproape de sat ܈i auzeam cum cântă coco܈ii de miezul nop܊ii. M-am sculat din genunchi de pe pământul rece, dar eu eram fierbinte cu totul, că focul Duhului Sfânt era peste mine. Venind acasă, părin܊ii erau nemul܊umi܊i de mine, ei credeau că o să mă las de pocăin܊ă Aveam dreptul să circul cu trenul gratuit, pentru că aveam permis. Era mare lipsă de Biblii pe vremea aceea. Mam dus la Bucure܈ti, ܈i Domnul m-a călăuzit la un frate care avea legături cu cei ce aduceau Biblii. Acesta era un lucru tare periculos, căci dacă ne prindea securitatea ne ducea la pu܈cărie. Dar Domnul lucra minunat! Nu porneam să facem nimic fără să fim în܈tiin܊a܊i prin Duhul.
Elicoptere ܈i Biblii Un caz mai deosebit: un frate cre܈tin după Evanghelie, din dosul Gării de Nord, avea o casă cu grajd ܈i o livadă chiar lângă blocuri. Autorită܊ile credeau că se fac manevre (sau antrenamente), dar veneau elicoptere care lăsau câte-o balota de Biblii ܈i Nou Testamente printre pomi. Noi le depozitam în magazine ܈i veneau fra܊ii din ܊ară ܈i le duceau la cei înfometa܊i după Cuvânt. Îmi aduc aminte că la noi în adunare, unde am primit credin܊a, era un bătrân care citea în Noul Testament cu voce tare, ܈i to܊i plângeau de bucurie că Domnul le-a descoperit calea adevărată. (La ortodoc܈i era a܈a bel܈ug de căr܊i sfinte, dar nu erau doritori după ele). Lucrurile luau amploare spre rău cu mine. Cu toate că Domnul mă mângâia, mă ajuta ܈i mă îmbărbăta, diavolul nu mă lăsa în pace. Într-o zi, tatăl meu mi-a spus că trebuie să plec de la casa lui, că fac familia de ru܈ine. Plin de întristare, m-am hotărât să plec, dar nu oricum. Într-o diminea܊ă devreme, sau mai bine zis într-un miez de noapte, m-am trezit să merg la tribunalul din Dorohoi, ca să scot o împuternicire de la notar ca să poată tatăl meu
ridica pensia mea după ce voi pleca prin ܊ară, departe de ai mei. Domnul era cu mine, mă mângâia ܈i acum când am plecat de acasă. Noaptea am plecat la cântatul coco܈ilor, ܈i mergând spre ora܈, am trecut mai mult prin pădure ܈i prin două sate. Încă nu era ziuă, când am ajuns la o intersec܊ie de drumuri unde era o troi܊ă. Acolo se întâlneau două căi din două sate. Deodată ni܈te oameni au scos ni܈te strigăte de groază. Eu înaintam spre ei,dar Duhul lui Dumnezeu era peste mine, cântam în limbi, aveam o bucurie deosebită ܈i părtă܈ie sfântă cu Domnul Isus. Persoanele care strigau erau două femei ܈i un bărbat. Ei au văzut în jurul meu un mare cerc de foc ܈i multe fiare sălbatice ce se năpusteau asupra mea, dar nu puteau ajunge la mine din cauza focului din jurul meu. S-au înspăimântat, au rămas pe loc ܈i strigau continuu. Eu le-am răspuns cine sunt, că ei mă întrebau cine sunt. Le-am spus că sunt pocăit ܈i am o soră de corp căsătorită în satul din care veneau ei. Au a܈teptat până am ajuns la ei, ܈i miau povestit ce au văzut. Eu le-am explicat că este scris în Biblie că Dumnezeu înconjoară pe credincio܈ii Lui cu un cerc de foc ca să fie ocroti܊i de puterea diavolului ܈i că ceea ce ei au văzut este adevărat. Fiarele sălbatice sunt duhurile rele, dar Domnul m-a păzit de ele. Am mai călătorit împreună până în ora܈ ܈i le-am spus despre bunătatea lui Dumnezeu fa܊ă de to܊i oamenii, cum El a dat pe Domnul Isus să moară pentru păcatele lor ca să-i mântuiască ܈i să le dea via܊a ve܈nică în dar. Bărbatul acela s-a pocăit, ܈i Domnul l-a mântuit, iar femeile au rămas cu mărturia pentru ziua judecă܊ii. Ajungând în ora ܈la tribunal, am scos înputernicirea pentru tatăl meu ca să-mi ridice pensia. M-am întors acasă ܈i mi-am pus într-un sac de merinde militar un rând de haine de schimb. Apoi m-am prezentat la părin܊ii mei ܈i le-am zis: „Эtiu că aveаi necazuri din cauza mea cu preotul din sat. Iată, eu vă dau împuternicirea să ridicaаi pensia mea Юi să o folosiаi pentru dumneavoastră, iar eu mă duc în аară. Domnul mă va
ajuta să trăiesc pentru El.” ܇i le-am sărutat mâinile. Ei erau foarte împietri܊i. Eu am plecat rugându-mă lui Dumnezeu să aibă milă de mine, ca după un kilometru să îl aud pe tatăl meu că strigă de pe un deal să vin înapoi acasă. M-am întors, iar el mi-a spus ca nu-mi mai repro܈ează nimic. Tatăl meu nu era rău, dar era pus de popă să-mi facă zile amare.
Adresa de la Ministerul de Război Domnul care veghează asupra tuturor lucrurilor, a văzut starea mea. El a avut ܈i are planul Lui de lucru. Tot în aceea܈i săptămână am primit prin po܈tă o adresă de la Ministerul de Război să mă prezint la Bucure܈ti la Ministerul Muncii pentru o ܈coală de un an de zile pentru formarea de noi cadre care să înlocuiască pe cele din vechiul regim. M-am prezentat la hotelul Palas împreună cu al܊i o mie de candida܊i din toată ܊ara. Erau tineri care au fost în armată în diferite ܈coli, ܈i acum erau invalizi sau lăsa܊i la vatră. Ne-au pus la verificare pe fiecare. Eu am fost selectat pentru pocăin܊ă, al܊ii pentru politică. Ei au luat din comuna natală situa܊ia fiecăruia,܈i despre mine li s-a spus că sunt pocăit. ܇i m-au chestionat, m-au întrebat de ce m-am pocăit, ܈i eu am răspuns că alegerea aceasta pentru un tânăr invalid ca mine, era potrivită, că ܈i a܈a nu am alte bucurii în via܊ă. „Dar Biblia spune că omul va fii mântuit prin faptele lui. Tu ce fapte faci?”, M-au întrebat ei. Eu le-am spus că sunt un simplu proletar, n-am eu ce fapte să fac, dar dacă doi tovară܈i de-ai mei se ceartă ܈i eu fac pace între ei, consider că ܈i aceasta este o faptă bună. „Bine,eЮti acceptat la Юcoală.” În timpul ܈colii,patru ore făceam politică, patru ore făceam practică în industria u܈oară. La politică Domnul mă ocrotea. Când preda despre originea omului, spunând că omul provine din maimu܊ă, nu mă for܊a să iau parte la ore. Îmi
spuneau că dacă vreau, să vin, iar dacă nu, să nu vin. Domnul vedea că eu sunt slab ܈i mă ocrotea. La adunare am umblat la toate cultele, unde am avut posibilitatea să cunosc doctrinele oamenilor. Duhul Sfânt mă întărea ܈i mă mângâia în necazuri. Anul ܈colar a fost fără vacan܊ă.
Instructor politic După douăsprezece luni, la repartizare, ne-a dat calificative foarte bune, doar că pe mine m-a lovit, fa܊ă de ceilal܊i candida܊i. Ei au ob܊inut diferite posturi la diferite întreprinderi na܊ionalizate, dar pe mine m-a trimis inspector politic la raionul Dorohoi. Lovitură grea pentru un pocăit să fie inspector politic. Nu-mi venea să mă întorc acasă. Părin܊ii au fost bucuro܈i că au scăpat de mine ܈i n-au mai avut necazuri cu popa. Dar ca să mă prezint la raionul Dorohoi ca instructor era imposibil, trebuia să mă depărtez de Domnul Isus, care m-a iubit atât de mult încât în spital mi-a pus mâna pe cap ܈i mi-a promis că va fii cu mine. N-am putut uita acel cuvânt spus în momente grele ca atunci.
Plângând prin Dorohoi Mergând pe străzile ora܈ului Dorohoi, plângând ܈i rugându-mă Domnului să mă scape de acea cursă a răului, am ajuns deodată la un atelier de cizmărie, unde erau ܈ase persoane ce căutau să formeze împreună o cooperativă de produc܊ie. Am intrat înăuntru, m-am dus la maistru, care era cel mai în vârstă, spunându-i dorin܊a mea, să mă angajeze ܈i pe mine să lucrez, să pot câ܈tiga cât să pot trăi. El s-a uitat la mine ܈i cred că m-a văzut plâns ܈i disperat, ܈i m-a întrebat: „ Ce Юtii să faci? ” Eu i-am spus că am făcut practică ܈i am lucrat la o fabrică de încăl܊ăminte. Dar m-a întrebat apoi: „Ce Юtii să faci că aici nu-i fabrică, aici se lucrează manual spune-mi dacă Юtii să pui o pereche de
pingele?” I-am răspuns da. Atunci m-a chemat să vin diminea܊a ܈i să-mi aduc scule, că acolo fiecare lucra cu sculele lui. Muncitorii se uitau la mine ܈i mi-au spus: „Vino, că îаi vom da noi cu ce să lucrezi.” Plin de bucurie am mul܊umit Domnului ܈i am plecat în ora ܈să caut o gazdă, ܈i chiar am găsit la un ceferist care locuia lângă gară. M-a lăsat să locuiesc în bucătăria de vară, ne-am în܊eles cu pre܊ul, apoi m-am dus acasă ܈i le-am povestit părin܊ilor. Ei credeau că am venit mare domn. Dar când au aflat că am găsit de lucru la o cizmărie, nu le-a părut tocmai bine, dar tot erau bucuro܈i că nu mai eram cu ei acasă, să nu aibă de lucru cu popa. Am rugat-o pe mama să-mi aducă mâncare când vine în ora ܈cu diferite vânzări, ܈i mi-a dat de am adus la gazdă a܈ternut de pat, plapumă ܈i pernă. M-am prezentat la cizmărie, iar maistrul mi-a dat lucru mai u܈or, căci nu ܈tiam să fac pantofi manual. Au trecut câteva zile senine, numai că colegii de muncă erau to܊i evrei ܈i vorbeau limba lor. Eu stăteam toată ziua ca un mut ܈i lucram, iar maistrul era mul܊umit. Dar Domnul nu era mul܊umit de mine ܈i am primit un îndemn să le povestesc despre poporul lui Dumnezeu, Israel, în Egipt, cât au suferit de mult. Când au auzit ei că eu ܈tiu despre istoria poporului lor, nu mai lucrau, ci ascultau ce le spuneam eu. Maistrul nu era de acord că ei nu lucrau. A trecut o zi, două, apoi altele, ܈i m-am gândit să le spun ܈i despre Domnul Isus, care este Mesia ce-L a܈teptă ei, Israelul. Doi dintre ei aveau acte pentru plecare în Palestina, ܈i au acceptat că Isus este Mesia. ܇i s-a făcut o tulburare între ei,unii spuneau într-un fel, al܊ii într-un alt fel, nu mai lucrau, ci se certau. Maistrul era supărat pe mine, ܈i mie îmi părea rău că i-am provocat, dar aceasta a fost voia Domnului. Maistrul era membru de partid. S-a dus la ܈edin܊a de raion. Acolo, secretarul de partid pe raion a spus că a܈teaptă un inspector de la Bucure܈ti, pe nume Bulubenchi Mihai ܈i nu mai vine. Maistrul a spus că s-a angajat la el unul cu acest
nume, care a făcut ܈coală la Bucure܈ti. Atunci secretarul de partid de pe raion ܈i cu al܊i func܊ionari de acolo s-au deplasat la atelier diminea܊a ܈i m-au întrebat: „Dumneata ai făcut Юcoala la BucureЮti?De ce nu te-ai prezentat la noi?” Eu le-am răspuns că m-am sim܊it incapabil să fac treaba aceasta. „Dar ca să faci aici prozelitism,eЮti capabil?”( Probabil că le spusese maistrul despre vorbirea mea religioasă ܈i cumva, iam tulburat pe muncitori). M-au dat afară din ܈edin܊ă ܈i m-au amenin܊at că o să ia măsuri cu mine. M-am dus acasă supărat, fără credin܊ă, fără nădejde ܈i disperat. M-am culcat ܈i am auzit o voce puternică, ca un mesaj: „Scoală-te, îmbracă-te Юi pleacă de aici!”. M-am sculat ܈i am ie܈it afară, gândindu-mă că poate proprietarul a strigat, dar nu era nimeni. Lini܈te peste tot (…) Era cam pe la 12 noaptea. M-am culcat înapoi ܈i iară܈i am auzit acea voce: „Scoală-te, îmbracă-te Юi pleacă de aici!” M-am tulburat. M-am uitat pe geam afară - nimeni ܈i nimic deosebit. Apoi am zis: „Doamne, dacă Tu îmi vorbeЮti, să îmi mai vorbeЮti încă o dată, că doar nu oboseЮti, că eЮti Dumnezeu”. M-am culcat ܈i am adormit. Spre diminea܊ă, aud iară܈i acea voce: „Scoală-te, îmbracă-te Юi pleacă de aici!”. M-am sculat, m-am îmbrăcat, am scris un bilet ܈i l-am pus pe u܈ă, ca atunci când avea să vină mama, să ܈tie că nu sunt acolo. Aveam un frate care era secretar de partid la Suceava, bădi܊a Costică, cu care nu mă văzusem de ܈apte ani, de dinainte de război. El era cel mai mare frate al meu. Gândul mi s-a dus la el, aproape am uitat de Domnul, ܈i toată nădejdea îmi era în el. Am scos bilet de tren la Suceava. Bani nu mai aveam. Am lucrat la cooperativă doar două săptămâni ܈i nu mi-au dat banii pentru lucru, că eram în formare. Am ajuns la fratele meu, dar ܈i el era nemul܊umit de mine că m-am pocăit. Dar m-am gândit că mi-e frate ܈i l-am căutat la birou. A trimis de îndată pe un om de serviciu la mine, care m-a condus acasă la el, unde m-am întâlnit cu
cumnata mea. Când m-a văzut ea a ܈i strigat: „Ai venit odorule? Stai acolo pe un scaun până vine frate-tău.” Ea era pre܈edinta UTC-ului pe regiune, mai mare în grad decât el. Am stat pe un scaun ca un prizonier până a venit fratele meu ܈i ea i-a spus: „Эtii instrucаiunile - să te prezinаi cu el la Miliаie”.Eu atunci mi-am adus aminte că în 1948 a fost aprobat de stat Cultul Penticostal, pocăi܊ii erau liberi. Am răspuns: „Hai la Miliаie că noi suntem autorizaаi de Stat.” Mergând spre Mili܊ie, fratele meu tot îmi spunea: „Numai două rânduri să scrii, că te laЮi de pocăinаă Юi eu te pun director unde vrei tu, că ai Юcoală pentru asta.” Lui îi era ru܈ine să se ducă la Mili܊ie cu mine, că doar Partidul conducea Mili܊ia. ܇i tot mereu mă îndemna să scriu câteva cuvinte să renun ܊la credin܊ă. A început să se întristeze că îl fac de ru܈ine. ܇i cum stăteam lângă o sta܊ie de autobuz ce se cobora la I܊cani, spre gară, l-am lăsat pe trotuar ܈i am sărit în acel autobuz. Ajuns la I܊cani, mă întrebam unde să mă duc. Cu fratele meu am terminat. Vin iar la Domnul, Cel pe care L-am abandonat pentru fratele meu de corp. Bani nu mai aveam, casă nu aveam, părin܊i nu , fra܊i nu, unde să mă duc? Stăteam ܈i mă uitam cum oamenii mergeau la lucru, sau veneau de la lucru , stăteau la coadă să cumpere pâine pâinea se dădea pe cartele, că a܈a lipsă era după război. Nu aveam nici pâine nici bani. Ce să mă fac? M-am rugat Domnului ca Ana în Templu, în ܈oaptă, că eram în stradă. Mi-am adus aminte de Iacov, când era urmărit de fratele lui Esau ܈i mi-am zis: „Dacă îmi vei da haine să mă îmbrac Юi pâine să mănânc, am să Te slujesc Юi nu voi uita de Tine!” ܇i îndată apare un om în fa܊a mea mai în vârstă ca mine. L-am întrebat: „Nene, nu Юtii undeva un loc unde aЮ putea să lucrez Юi eu?”. „Ce Юtii tu să lucrezi ?” Eu i-am spus că am lucrat la o fabrică de încăl܊ăminte la Bucure܈ti.
„Vino după mine!”. L-am urmat ܈i m-a dus într-o clădire unde era în construc܊ie o fabrică de încăl܊ăminte, apoi mi-a dat o pereche de fe܊e de pantofi. Eu nu ܈tiam să lucrez manual, dar văzând acolo o ma܈ină la care am lucrat, m-am dus direct la ea ܈i am început să lucrez. Domnul acela era un tehnician, repartizat de la Bacău să pună în func܊iune ma܈inile de cusut încăl܊ăminte care erau aduse pentru fabrica I܊cani. Ma întrebat unde locuiesc ܈i ce-i cu mine. I-am răspuns că nu am locuin܊ă, n-am bani, n-am nimic. El mi-a zis să îl urmez ܈i ma dus la comandantul de la pază ܈i i-a spus: „ Să duci la Încălаămintea un pat, saltea Юi tot ce-i trebuie dumnealui ca sa stea acolo”.Apoi m-a dus la cantină ܈i a spus administratorului: „Îi dai de două ori pe zi mâncare Юi la ora 10 supliment, pe răspunderea mea.” El era împuternicit ca ܈ef de fabrică. Domnul a lucrat în chip minunat, mi-a dat tot ce am avut nevoie, adăpost, mâncare ܈i de lucru. Domnul este bun, El este un turn de scăpare pentru cei ce se încred în El. De acum începe un alt necaz. Fratele meu m-a urmărit, s-a interesat peste tot ܈i m-a găsit. Dar n-a venit el personal, ci a trimis câte un activist în fiecare zi să stea de vorbă cu mine să mă lămurească să mă las de pocăin܊ă.
5'$#+ '- 0$3-.&! 353 '! '#+3< 3-3&!' 0$ ?!1. /-@
%5.'&!' !/5+5< !. $5!43&! &.! #$ /!+(!. 4&$3.# ' $&@ $#
4#3&!' 6- %5.' % $ /!#,! 8515+!$ +5.<
Un muncitor cu care lucram m-a luat la el acasă ܈i mi-a dat o cămăru܊ă bună. Acum eram mai lini܈tit, aveam părtă܈ie cu Domnul prin Duhul Sfânt. Nu cuno܈team pe acolo al܊i fra܊i, copii ai Domnului, dar mergeam la al܊i cre܈tini care nu credeau în Duhul Sfânt. Într-o duminică diminea܊ă, mergeam spre Pătrău܊i. Pe drum, după ce am ie܈it din cartier, soarele răsărise, dar am mai văzut încă un soare. În fa܊a soarelui de jos era o pancartă pe care scria: „Întoarce-te în satul Эcheia să te întâlneЮti cu copiii Mei.” M-am întors ܈i am plecat în ܇cheia ܈i am întrebat pe oameni unde sunt pocăi܊i. Ei m-au îndrumat spre o casă unde i-am găsit.
Se rugau ܈i stăruiau după Duhul Sfânt. Am început să ne cunoa܈tem ܈i să ne bucurăm împreună, iar eu mă sim܊eam tare bine cu ei. Locuin܊ă aveam, câ܈tigam bani buni, am găsit mul܊i fra܊i în Domnul ܈i totul era bine. Mi-am propus să strâng bani să fac o casă ܈i a܈a am făcut. Eram frunta ܈în produc܊ie tot timpul. Domnul mă întărea ܈i era cu mine. Fabrica unde lucram m-a trimis la ܈coala de mai܈tri la Bucure܈ti, iar după terminarea ܈colii m-am întors la fabrică. Între timp s-a schimbat directorul care m-a trimis la ܈coală, iar cel care era în prezent era comunist înfocat. Când a în܊eles că sunt pocăit, a început să mă prigonească. Mă scotea în fa܊a muncitorilor din sec܊ia pe care o conduceam ܈i mă înjosea. Ba mai mult, noaptea, când fabrica era închisă, trimitea pe cineva în fabrică ܈i aduna marfa stricată de muncitorii din alte sec܊ii ܈i o muta în sec܊ia mea. Diminea܊a venea la mine, mi-o arăta ܈i mi-o imputa. Calvarul era greau ܈i pentru muncitorii care erau cu mine. Ei erau tot mai nemul܊umi܊i ܈i a trebuit să mă retrag din conducerea sec܊iei ca maistru trecând ca muncitor, lucrând pe ma܈ină în produc܊ie. S-au lini܈tit duhurile într-un loc ܈i au început în altul. Timpul trecea, iar eu eram tânăr, necăsătorit, cu casa în construc܊ie la Dorohoi, ܈i aveam nevoie să mă căsătoresc. Am început să mă rog Domnului ܈i am zis: „Doamne, Te rog pregăteЮte-mi un ajutor potrivit, Tu Юtii că am nevoie.” ܇i Domnul într-o noapte, mi-a arătat-o în vis pe viitoarea mea so܊ie. Într-o adunare mică era o tânără orfană de părin܊i. Domnul îmi spuse: „Aceasta e soаia ta. ” Când m-am dus la adunarea aceea, am văzut-o chiar a܈a cum mi s-a arătat în vis. M-am dus la ea ܈i ne-am în܊eles împreună în prezen܊a Domnului. Ea era fără părin܊i, iar părin܊ii mei nu erau pocăi܊i. Am stabilit nunta ܈i le-am spus părin܊ilor mei hotărârea noastră, iar ei au fost de acord. S-a întâmplat că a fost prima căsătorie de pocăi܊i din Dorohoi. La nuntă a fost multă lume, s-a vestit Evanghelia ܈i a fost un prilej de mare bucurie.
După ce m-am căsătorit, împreună cu al܊i fra܊i din I܊cani, ne-am gândit să deschidem o casă de adunare. Am găsit una potrivită ܈i cu ajutorul Domnului ne adunam ܈i ne bucuram acolo. Dar eram neautoriza܊i de stat. Au venit necazurile din partea autorită܊ilor, amenzi ܈i amenin܊ări, iar la serviciu necazuri de asemenea. M-am hotărât să mă retrag din fabrică. La ܊ară aveam pământ, trebuia să-l lucrez. Făceam naveta de la Suceava la Dorohoi. Doar sâmbăta veneam acasă. Nevasta era acasă cu gospodăria. Deja aveam ܈i un copil. Într-o sâmbătă, pe când mergeam de la Suceava la Dorohoi ܈i de la Dorohoi la Lozna, trebuia să trec prin pădure. Era noapte, drumul era greu, era noroi mare, aveam bagaj în spate ܈i în mână. Mi-a ie܈it înainte un lup foarte fioros. Eu eram singur. M-am rugat ܈i am zis: „Doamne, Tu ai spus că ai de lucru cu mine Юi acum mă laЮi să mă sfâЮie fiara aceasta?” ܇i stăteam fa܊ă în fa܊ă amândoi: eu ܈i lupul. Ne temeam unul de altul. Mi-am pus bagajul jos ܈i am luat un cu܊it în mână, dacă lupul se repede la mine să mă pot apăra. Nu mă puteam mi܈ca de loc - cum mă mi܈cam, lupul mârâia la mine. Am stat a܈a aproape o jumate de oră. Lupul s-a plictisit ܈i a plecat din încet fa܊a mea Eu m-am întors ܈i am început să merg spre casă. Dar când am luat bagajul, am văzut că nu mai am cu܊itul. Probabil că de frică l-am scăpat din mână. Numai Domnul a intervenit cu mâna Lui bună, ܈i ne-a despăr܊it. Când am ajuns acasă ܈i am povestit nevestei mele ce mi s-a întâmplat, nu a mai vrut să stea la ܊ară la Lozna. ܇i neam mutat iar la Suceava, că nu făcusem încă ie܈irea din fabrică. Casa pe care am făcut-o la Lozna, am dat-o drept casă de rugăciune fra܊ilor din sat. Pe urmă a venit colectivizarea, mi-au luat pământul ܈i nu mai aveam la ce să mă duc acolo. La Suceava aveam adunare la noi în casă. Făceam serviciu la fabrică ܈i ne bucuram în Domnul. Dar lucrurile nau ܊inut mult. Diavolul a început din nou să arunce săge܊ile lui
asupra noastră. S-a întâmplat că într-o zi a venit pastorul de raion, cu împuternicitul cultelor, un ofi܊er de securitate ܈i cu un frate mai bătrân care era din Costâna. El avea vederi de credin܊ă baptistă. Cei veni܊i mi-au spus că adunarea noastră nu mai poate func܊iona dacă nu-l primim ܈i pe fratele P.I. în comitet. Personal, mi-am zis că nu e rău. Era un frate bătrân, noi eram mai tineri ܈i l-am acceptat u܈or. S-a făcut proces verbal, iar cei ce veniseră cu însărcinarea aceasta au plecat.
Descoperirea vânzătorului Dar Domnul nu era de părerea noastră. Într-o noapte Domnul mi-a arătat cine era fratele acela. Se făcea că era pe o stradă ascunsă, departe, ܈i fratele bătrân stătea de vorbă cu un ofi܊er de securitate despre lucrurile din adunarea noastră. A doua zi era chiar duminică. După terminarea serviciului, l-am oprit la urmă ܈i i-am zis: „Frate Ioane, suntem numai noi Юi Domnul. Eu am visat azi noapte un vis cu dumneata, că erai în dosul gării pe o stradă lătularnică în noapte Юi vorbeai cu un ofiаer de securitate. Spune-mi recunoЮti că faci asta sau nu?” El mi-a spus că da, este adevărat. Eu i-am răspuns:” (…) „Poate că Domnul аi-a îngăduit să fii cu ei, ca să ne aperi pe noi. Matale vezi că noi nu facem politică, fraаii muncesc, suntem fruntaЮi în producаie Юi trăim liniЮtiаi, slujind Domnului.” Când el s-a văzut descoperit, parcă a intrat satana în el. În fiecare luni diminea܊ă dădea notă explicativă despre lucrările Domnului din adunare. Eram amenin܊at de Partid ܈i de Securitate, învinuit că nu mă supun dispozi܊iilor date de ei, că folosesc străini la predică, că se dă voie să se manifeste lucrarea Duhului Sfânt în biserică. Mă chemau des la Departamentul Cultelor. Au început să mă amenin܊e chiar ܈i la serviciu. Într-o zi am fost chemat la Departamentul Cultelor ܈i a venit un maior de securitate cu care avea legătură fratele bătrân ce ne-a fost pus for܊at în comitet.
Maiorul era beat. L-a dat afară pe împuternicit din birou ܈i am rămas numai eu cu el. A scos pistolul din buzunarul de la spate, l-a pus pe masa, s-a a܈ezat pe scaun ܈i a început să vorbească cu mine. Dar el a inversat lucrurile. În loc să-l cheme pe fratele care era agentul lui, m-a chemat pe mine, conducătorul de adunare. Fiind beat nu ܈i-a dat seama ce a făcut - a܈a a îngăduit Domnul. ܇i a început să-mi dea instruc܊iuni ca ܈i cum eu a ܈fi fost omul lui de legătură: „TovarăЮe Precopciuc, dumneata trebuie sa-mi aduci toate informaаiile despre abaterile lui Bulubenschi, că noi vrem să-l schimbăm, iar dumneata trebuie să devii conducător în locul lui, că noi nu mai vrem să avem de lucru cu aceЮtia ce vorbesc în limbi străine Юi prorocesc. Trebuie să facem ca în Rusia, că acolo au autorizaаie numai baptiЮtii.” Eu îi tot mul܊umeam dând din cap. După ce a dat instruc܊iunile, mi-a dat ziua de întâlnire ܈i ne-am despăr܊it. Pe parcurs el s-a trezit din be܊ie ܈i ܈i-a dat seama că a inversat lucrurile, iar acum mă urmărea ca să mă închidă. Noaptea Domnul m-a în܈tiin܊at în vis că vin să mă ridice ܈i trezindu-mă din somn, am dat perdeaua la o parte, iar ma܈ina Mili܊iei care ducea pu܈căria܈i era la poartă. Când a coborât mili܊ianul, ܈oferul ܈i maiorul, câinele lup pe care-l aveam în curte a început să latre tare ܈i Domnul a lucrat prin lătratul acestui câine mare, ca să mă scape. Când a început câinele să latre - era noaptea, după miezul nop܊ii ܈i s-au trezit vecinii. Maiorul a scos pistolul să împu܈te câinele, dar mili܊ianul ܈ofer l-a ܊inut de mână să nu tragă. Zicea că face uz de armă noaptea ܈i se făcea zarvă. Au înjurat, au pornit ma܈ina ܈i au plecat. Mă urmăreau mereu să mă prindă cu vreo abatere. Odată am mers să dau cina la o soră bolnavă ܈i bătrână în prezen܊a a doi securi܈ti. Dar era prins în regulamentul cultului ܈i vizitarea bolnavilor ܈i am scăpat ܈i atunci. Mereu eram urmărit. S-a întâmplat că într-o zi a venit locotenentul de sector pe cartier ܈i mi-a spus că trebuie să mă prezint la comandantul regiunii, la general. A venit la fabrică, a vorbit cu directorul ܈i secretarul de partid, ca la ora 10 să fiu
la el la birou. M-a luat ܈i m-a dus acolo, prezentându-mă la ofi܊erul de serviciu ܈i m-a prezentat la general. Dar Domnul noaptea, mă în܈tiin܊ase ce se va întâmpla. Parcă era o masă mare, iar pe masă era o Biblie. Ofi܊erul mai mic în grad înfingea cu furculi܊a în Biblie ca întrun tort. Din Biblie curgea sânge, iar generalul mânca. L-am întrebat dacă e bună ܈i el a spus că e bună. Apoi a luat ܈i celălalt ܈i a spus că este bună.(Aceasta a fost discu܊ia noastră despre Biblie).
La interogatoriu Am intrat la interogatoriu. M-au întrebat de ce ܈i când m-am pocăit. Le-am spus că m-am pocăit pentru că această cale este bună ܈i putem trăi în pace pe pământ, dar avem asigurată ܈i via܊a ve܈nică prin credin܊a în Domnul Isus. M-a întrebat cine vorbea în alte limbi acolo la adunare. I-am răspuns că eu. „Эi ce vorbeЮti?” I-am răspuns că nu ܈tiu, ܈i la rândul meu l-am întrebat dacă el visează vreodată. Mi-a răspuns că orice om visează. ܇i când visează, l-am întrebat, mintea lui judecă? A răspuns că nu. „Tot aЮa”, i-am răspuns eu, „Este cu omul care este umbrit de Duhul Sfânt. El prin Duhul spune taine, dar mintea lui este fără rod.” Apoi m-a întrebat cine proroce܈te ܈i i-am răspuns că eu. „Bine”,a zis el, „Tu le faci pe toate“. Eu am zis despre mine: „Eu mărturisesc ce fac.” „Эi ce proroceЮti?”. „Ce e scris în Biblie, că Duhul Sfânt nu vorbeЮte de loc de la sine, ci ne aduce aminte ce a spus Domnul Isus, iar ce a spus Domnul Isus este scris în Biblie. ” „Bun” mi-a zis, „Acum mergem mai departe, Юtii la ce te-am chemat. Voi cei
din Iаcani trebuia să mergeаi la Burdujeni, că ei sunt mai vechi, dar fiindcă ei se ceartă acolo, am hotărât să-i trimit pe ei la Iаcani. Iar acum ai grijă cum te porаi cu oamenii Юi ce-i înveаi”. I-am răspuns că la pocăin܊ă vin oamenii cei mai răi ܈i noi căutăm să-i învă܊ăm din Biblie, ca să-i facem oameni folositori societă܊ii ܈i credincio܈i lui Dumnezeu. „Dar Юi între dumneavoastră sunt oameni răi” (…)” Când am spus cuvântul acesta, s-a ridicat de pe scaun mânios ܈i stătea ca un osta ܈în pozi܊ia de drep܊i, iar cu un glas poruncitor mi-a spus că sunt pasibil de pedeapsă dacă nu-i dovedesc ce oameni răi sunt în sectorul securită܊ii. Atunci Domnul mi-a adus aminte de maiorul care era beat ܈i a inversat lucrurile din cauza băuturii, cum în loc să-l cheme pe omul care avea legătură cu el (informatorul din adunare), m-a chemat pe mine, ܈i cum îl învă܊a să lupte împotriva mea, pe când în fa܊a lui eram chiar eu. Generalul s-a înmuiat, s-a a܈ezat înapoi pe un scaun, apoi mi-a strâns mâna ܈i mi-a spus ca să am grijă de pocăi܊ii din adunare, că el are grijă de omul lui. ܇i a܈a Domnul m-a scăpat de acela de care mă temeam că mă va aresta. Domnul ܈tie să ne izbăvească din încercare cum noi nu ne putem închipui. A܈a lucra Domnul atunci.
Lupta continuă Localul adunării era mic. Am stricat un perete despăr܊itor ܈i am dat drumul la sobă. Eu m-am coborât să locuiesc cu familia la demisol, iar acolo mi s-a întâmplat ceva grav. Primul copil s-a îmbolnăvit pentru că dormea aproape de perete. A făcut o pneumonie rapidă ܈i a murit. Întristarea era mare. Noi am dat casa pentru adunare, dar ne-a murit copilul. Domnul ne-a mângâiat, mi-a dat încă unsprezece copii care sunt cu to܊ii în via܊ă, ܈i mă bucur că sunt pe calea Domnului.
Poporul Domnului s-a înmul܊it. Nu mai încăpeau în camerele în care ne adunam. Erau din Burdujeni, Lisaura, Dărmăne܈ti, ܇cheia, din mai multe localită܊i. Aveam o ܈ură pe proprietatea noastră pe care nu o foloseam. M-am gândit să fac adunare din ܈ură. Dar erau securi܈ti ܈i printre ai no܈tri, deci nu puteam să fac nimic pe fa܊ă, că a ܈fi fost denun܊at. M-am gândit să fac să nu ܈tie nimeni de noul local de adunare. Domnul a fost de acord cu gândul meu. Nevasta mea a plătit oameni nepocăi܊i la lucru, cu care au făcut pere܊ii interior ܈i au pus geamuri camuflate pe dinafară, cu scânduri de la ܈ură. Înăuntru se lucra, dar nimeni nu ܈tia ce se lucrează acolo. Eu eram la serviciu, dar am rugat pe un frate bătrân prezbiter, când totul a fost gata, să mute în ܈ură mobilierul din adunare(scaunele ܈i amvonul). El m-a întrebat: „Unde?”. Iar eu i-am răspuns că nevasta mea are să-i spună totul. S-au bucurat când au văzut a܈a o sală frumoasă. Duminică diminea܊a,când au dat scândurile la o parte, au apărut geamurile ܈i u܈ile ca la o casă în toată regula. Construc܊ia s-a făcut fără autoriza܊ie ܈i eu am zis: „Doamne, numai un suflet dacă se pocăieЮte, eu sunt mulаumit pentru osteneala mea, căci s-au făcut mari sacrificii.” Aveam familie numeroasă, copii mici un singur salar, dar Domnul îmi dădea puteri deosebite. Cu toate că eram fără un picior, nu era alt om mai alipit de munca în fabrică. Tot timpul eram frunta ܈în muncă ܈i am luat bani mul܊i, aveam de unde să dau ܈i pentru Domnul. Am avut lini܈te un an. S-au pocăit aproape o sută de persoane din lume. Bucuria era mare, sala s-a umplut, dar a venit focul încercării iar. De la Sfatul Popular a venit o comisie care mi-a cerut autoriza܊ia de construc܊ie. Le-am spus că nu am ܈i mi-a dat o amendă mare. Cei de la filială umblau pe la fra܊i să le spună să nu mă ajute, că suntem urmări܊i de securitate,܈i că vor fi amenda܊i. Când s-au prezentat cu decizia de demolare, Domnul mi-a venit în ajutor. ܇eful sec܊iei financiare a venit cu un
proces verbal de amendă. El era un om în܊elept ܈i bun, chiar dacă era nepocăit. Domnul are ܈i acum „Gamaliel” în lumea asta care să ܈tie să judece bine. Mi-a spus venind în familia noastră: „Voi sunteаi fraаi, ajutaаi-vă unii pe alаii, plătiаi amenda, Юi rămâneаi cu casa, că ei nu pot să vă dea două pedepse.” L-am ascultat cu aten܊ie, că am văzut sinceritatea lui. Mi-am vândut ma܈ina de cusut cu care mai câ܈tigam ܈i noi vreo doi bani pentru familie,܈i am plătit amenda fără să mai apelez la fra܊ii de credin܊ă, pentru că între ei se înmul܊iseră mult ܈i vânzătorii. Chiar birourile filialei erau la mine în casă fără să-mi plătească nici o chirie. Dar mi-era frică de ei,că ܈i printre ei diavolul câ܈tiga teren.
Înaintând pe drumul lui Isus Am înaintat pe drumul lui Isus, poporul s-a înmul܊it ܈i nu mai încăpea în sala din ܈ură. A trebuit să facem alte adăugări în spate ܈i în fa܊ă o veranda,ca să aibă fra܊ii unde să se adăpostească. Lucrarea de construc܊ie se făcea numai noaptea, iar când veneau fra܊ii era totul schimbat ܈i ei se bucurau. Era popor mult, adunarea ajunsese la ܈apte sute de membri! Atunci nu se dădea voie să se facă case de rugăciuni. Iar am avut surprize cu autorită܊ile: de la sistematizare – amendă; iar decizie de demolare, iar plânsete ܈i rugăciuni fierbin܊i înaintea Domnului. Aveam fra܊i buni care stăteau înaintea Domnului în rugăciune. Totu܈i, nu se mai putea; vara mai stăteau pe afară în veranda, dar iarna era greu, înghesuială mare, localul era neîncăpător. Un frate care era ܈ef de brigadă la construc܊ii, era prieten cu ܈eful Sistematizării de la Sfatul Popular. Ne-am dus la acesta ܈i am convenit cu el, dându-i ni܈te bani în schimbul în܊elegerii de a ne învă܊a cum să lucrăm să facem temelia prin
veranda, de cu toamnă, iar în primăvară, la 1 Mai , să demolăm veranda ܈i să facem zid, să putem avea căldură pentru iarnă. A܈a am făcut, dar satana avea uneltele lui în mijlocul nostru ܈i când am demolat veranda ca să zidim pere܊ii, imediat au venit cei de la Sfatul Popular, de la Mili܊ie ܈i Partid, ܈i ne-au găsit construind zidul de la adunare. Era cam pe la ora nouă diminea܊a. „Ce faceаi aici”?ne-au întrebat. „Ce vedeаi.” „Autorizaаie de construcаie deаineаi?...„De când vă cerem noi asta!” Ei ne-au amendat ܈i ne-au dat decizie de demolare. Neau spus să punem înapoi veranda, ori ne demolează toată casa. Eram plini de întristare, dar nu ne-am supus. Am construit ܈i noi ca Neemia, cu rugăciunea într-o mână ܈i cu mistria în cealaltă am zidit pere܊ii. Fratele care lucra în construc܊ie era ܈ef de brigadă, ܈i a venit cu o echipă de meseria܈i care au zidit, au acoperit, au tencuit casa ܈i i-au făcut ܈i fa܊ada. Ca ܈i la cealaltă clădire veche, au lucrat toată noaptea. Diminea܊a a venit Mili܊ia după mine (eu eram conducătorul de adunare). Când au văzut că este ridicată casa, la fel ca cealaltă, au întrebat: „Când aаi făcut asta, că ieri nu era nimic făcut aici?” Ofi܊erul de sector era om cumsecade. M-a chestionat despre provenien܊a materialelor,dar eu aveam banii în ordine. Eu am cerut de la casierul comunită܊ii ceva bani că, poate îmi vor trebui”. Umblam pe la portmoneu să-i dau ceva ܈i lui, dar el a spus să-mi pun banii în buzunar, că el are de la cine lua bani. Ne-a fost de ajuns amenda ܈i nouă dar ܈i lor. M-a întrebat atunci. „Dar cum o să te descurci cu Sfatul Popular că ei au decizie de demolare?” Am venit acasă amărât. Fra܊ii nu ܈tiau nimic despre decizia de demolare, că eu nu le-am spus, căci dacă ܈tiau, nu mai veneau la lucru. Încă lucrau în interior, la plafon, la tencuit ܈i podele.
Căzut în le܈in Mar܊ea următoare, la rugăciune, printr-un proroc care nu era din păr܊ile noastre, am avut o descoperire. Domnul ne zise: „Diavolul vrea să vă împrăЮtie din locul acesta.” Eu am zis:„Doamne, decât să văd că se împrăЮtie copiii Tăi, mai bine ia-mi viaаa.” Deodată am căzut jos în le܈in, între bănci. Domnul mia arătat într-o vedenie că un buldozer venea spre casa de rugăciune s-o dărâme. Dar nu putea, că era un stâlp puternic în fa܊a lui ܈i nu ajungea până la casă. Copiii mei m-au lut în bra܊e, m-au dus în casa noastră, mi-au udat fa܊a cu apă rece, iar fra܊ii se rugau pentru mine, ܈i m-am trezit. Miercuri diminea܊ă, am mers din nou la treabă, la adunare. Pe la amiază a venit un frate de credin܊ă din satul Ipote܈ti, care era ܈ef de echipă la I.G.O. (Întreprinderea de Gospodărire Oră܈enească), responsabil la între܊inerea ora܈ului pentru demolări ܈i construc܊ii, cu o decizie ca pe vineri să demoleze casa de rugăciune. Eu i-am spus: „Măi frate,e casa Domnului! Dacă vrei, mai bine demolează casa mea”. El mi-a răspuns: „Ce să fac, frate Mihai”? Eu i-am răspuns înapoi: „Fii de data aceasta neascultător faаă de cei de la Sfatul Popular”. Nu au venit vineri, când ar fi trebuit să vină, cu alaiul lor cu inginerii cu care avea în܊elegere să construim ܈i cu Mili܊ia.
Fă ce a făcut Ezechia! Spre seară a fost o adunare mare. După adunare, m-am închis singur într-o cameră, ܈i m-am rugat. ܇tiam că erau de acum două decizii de demolare ܈i vedeam primejdia mare.
܇i cum stăteam cugetând la ce se va întâmpla, deodată aud cineva bătând la u܈ă. ܇i ce să văd? Văd o persoană deosebită la înfă܊i܈are ,care nu a spus nici „Bună seara “ nici „Pacea Domnului”, ci îmi lăsă un mesaj spunând: „Acum fă Юi tu ce a făcut împăratul Ezechia când a primit scrisoarea de la Sanherib.” ܇i nu a intrat în casă, s-a retras înapoi, tot mai înapoi, până a ajuns în stradă. Eu tot îl chemam: „Vino în casă”, dar el a dispărut deodată ܈i nu l-am mai văzut. Am în܊eles că a fost solul Domnului (un înger). Am luat deciziile de demolare, am intrat în casa de rugăciune, m-am pus în fa܊a amvonului unde era Biblia, ܈i mam rugat cu deciziile de demolare în mână pe întuneric aproape două ore. Apoi a venit peste mine o putere ܈i plin de pace am zis: „Casa este a Domnului, s-o apere El!” Am aprins lumina si am scris o rugăciune prin îndemnul Duhului Sfânt, către Dumnezeu Tatăl, referitor la situa܊ia adunării. Fra܊ii ܊ineau zile de jertfă necurmată ܈i am pus rugăciunea scrisă în dosarul acestora. Apoi m-am dus ܈i m-am culcat lini܈tit, încrezător că Domnul va lucra. Domnul mi-a dat un vis. Se făcea că eram în audien܊ă la Sfatul Popular pentru casa de adunare, ܈i acolo era o comisie mare. Pre܈edintele Sfatului Popular a pus mâna la gură ca semn că nu vrea să vadă ܈i ceilal܊i din comisie ܈i a spus că îmi dă mie casa de adunare în numele Domnului, iar eu i-am mul܊umit ܈i am plecat. După vis, am trezit nevasta ܈i i-am spus tot ce am visat. Iar pe când îi povesteam visul, am auzit că cineva bate la u܈ă. Era băiatul fratelui cu care am fost la sistematizare ܈i cu care ne în܊elesesem cum să facem să zidim pere܊ii la adunare. El a trimis băiatul să mă cheme, că au dat telefon inginerii să merg la Sfat în audien܊ă la Pre܈edinte, căci trebuie să vină să demoleze casa, ܈i se temeau ca nu cumva să spun că eu le-am dat bani, că i-ar fii dat afară din serviciu. Era încă noapte, ei au venit să fie siguri că mă găsesc acasă, înainte de a pleca la serviciu. S-a întâmplat ca ܈i cu
Petru ܈i trimi܈ii lui Corneliu. Pe când povesteam visul a venit ܈i în܊elesul acestuia. M-am dus la Primărie ܈i ei m-au înscris în audien܊ă la pre܈edinte. Am intrat în audien܊ă ܈i era exact a܈a cum mi s-a arătat în vis: o comisie mare. Am început să le spun cine sunt, câ܊i copii am, că am doi băie܊i în armată ܈i nici o nemul܊umire de la ei - sunt foarte bine - dar sunt ܈i responsabilul adunării de pocăi܊i din I܊cani. Pre܈edintele supărat s-a ridicat în picioare ܈i a spus: „N-am ce-аi face - am dat decizie de demolare, trebuie să demolezi casa. ” Eu am răspuns: „Domnule preЮedinte, matale eЮti un om cu minte Юi învăаat. Noi acolo avem cinzeci de familii care au acte de plecare în America, Юi dacă dumneavoastră faceаi lucrul acesta ,oamenii vor ajunge până la Organizaаia Naаiunilor Unite Юi o să vă faceаi de ruЮine pentru o casă veche.” Când am spus aceste cuvinte, s-a făcut lini܈te. Se uitau unii la al܊ii fără să vorbească. Atunci pre܈edintele mi s-a adresat ca unui copil: „Tu eЮti vinovat! Ce să fac cu tine ? Săаi rup urechile?” Acum ne uitam eu la el ܈i el la mine ca doi nevinova܊i, Domnul mi-a adus în minte cuvintele pe care primarul le-a zis în vis, că îmi va da casa în numele Domnului. Atunci eu am început să îi mul܊umesc frumos pentru ajutorul pe care mi l-a dat. To܊i se uitau la mine, crezând că sunt un prost. ܇i am plecat afară din sală. Pe drum mi-am dat seama că pre܈edintele nu a spus nimic. ܇i s-a întâmplat exact a܈a cum a fost în vis.
Un frate în܊elept Am venit acasă tulburat. Aveam un frate în܊elept care tocmai primise Duhul Sfânt ܈i era la dragostea dintâi. El avea două facultă܊i. M-am dus ܈i i-am spus ce am pă܊it la Sfatul Popular. El mi-a răspuns: „Frate Mihai, ce ai spus tu, ai spus
bine, dar vorbele nu se pun la dosar. Trebuie să faci în scris toate lucrurile.” ܇i eu i-am răspuns: „Cine poate scrie mai bine decât dumneata?”. L-am rugat pe el să scrie. În܊elept cum era ajutat ܈i de Duhul lui Dumnezeu, a scris pe două coli de hârtie un memoriu cu articolele de legi pe care le cuno܈tea. Le-am luat ܈i le-am dus la Sfatul Popular. Secretarul a spus să le duc la tribunal, că Sfatul Popular nu poate să anuleze deciziile de demolare, ܈i pentru asta trebuie un organ superior. Le-am înaintat la Tribunal ܈i mi-a venit acasă o cita܊ie să mă prezint la proces.
Judecătoarea pocăită Întâmplarea s-a petrecut sub privirile lui Isus Domnul. Aveam o soră de credin܊ă judecătoare la Tribunal, care era căsătorită cu un inginer silvic nepocăit (când so܊ul ei a fost plecat odată într-o delega܊ie, m-a chemat acasă cu un alt frate ܈i am cerut binecuvântarea pentru copil). A venit ziua să mă prezint la tribunal, ܈i ce să vezi? Procesul era tocmai la sora noastră judecătoare. M-a ܊inut până s-au terminat toate cazurile din sală. Era aproape ora trei. Când m-a citat, m-a sculat în picioare ܈i mi-a spus: „Procesul dumitale s-a achitat, eЮti liber!” Slăvit să fie Domnul că El ܈tie să lucreze minunat! Solii celui rău dacă au văzut că nu pot să-mi facă rău cu adunarea,au încercat altfel. La serviciu, s-au înmul܊it pocăi܊ii în fabrică. Adică cei din conducere au angajat muncitori pocăi܊i, dar au dat vina pe mine că eu pocăiesc muncitorii din fabrică. Au făcut o ܈edin܊ă de conducere, ܈i cu acordul Partidului au hotărât să mă pună pe liber, să-mi dea preaviz de 25 zile să-mi caut de lucru în altă parte. Întâmplarea a făcut că se creaseră două schimburi în fabrică, iar eu lucram la o ma܈ină la care nu era alt om să o cunoască ܈i să poată lucra pe ea. ܇eful de sec܊ie a spus
conducerii că nu se poate dispensa de mine, că nu are alt om în loc, ܈i a܈a am rămas mai departe la lucru. În schimb mi-a dat un tânăr ca ucenic, ܈i l-am învă܊at să lucreze pe ma܈ină. După ce l-am învă܊at, mi-a dat un lat loc de muncă tot de aceea܈i categorie. ܇eful de sec܊ie nu ar fi vrut să mă pună pe liber, că avea încredere în mine, dar cei de la partid au insistat mult să mă scoată afară din fabrică. Eu m-am rugat Domnului zicând: „Doamne,tu Юtii că eu sunt invalid Юi acum sunt Юi în vârstă, am Юi o familie mare, cine m-ar mai primi pe mine să lucrez în altă parte?” ܇i miam vărsat îngrijorarea înaintea Domnului. Dar Domnul mi-a spus: „Nu te teme, nu ti-am spus că Eu voi fi cu tine?” ܈i apoi m-am lini܈tit..
Vreau să-l văd ܈i eu pe Dumnezeu cum mă arde cu foc Sim܊eam mâna Domnului ocrotindu-mă. Din nou, for܊at de conducere să dea notă că se poate dispensa de mine, maistrul mi-a făcut preavizul de ie܈ire din fabrică. Dar Domnul a lucrat de data asta prin nevasta lui, vorbindu-i printr-un vis, ca nevestei lui Pilat, ܈i i-a zis:„Spune soаului tău că dacă se atinge de Bulubenchi îl ard cu foc.” Ea i-a spus so܊ului ei ce a visat. El a început să râdă ܈i a zis: „Vreau să-l văd Юi eu pe Dumnezeu cum mă arde în foc.” ܇i iată ce s-a întâmplat. La fel ca în toate zilele, s-a îmbrăcat în halat ܈i a început controlul încăl܊ămintei pe bandă. Când a ajuns într-un loc unde se pregăteau fe܊ele de încăl܊ăminte pentru lucru, erau ni܈te bidoane pline cu solu܊ie ago, murdare pe dinafară. Atingându-se de ele, ܈i-a murdărit halatul cam rău cu solu܊ie de clei ago. A înjurat de vreo două ori pe femeile care au lăsat bidoanele murdare cu solu܊ie, apoi a luat o jumătate de găleată cu acetonă, solu܊ie cu care se dizolvă cleiul ago. S-a dus în boxă, s-a dezbrăcat de halat, a deschis oblonul la geam ܈i a început să-܈i spele halatul de solu܊ia cu care era murdărit.
Încăperea fiind mică, s-a umplut repede de gaze. Domnul i-a luat mintea, a܈a că el a aprins un chibrit să fumeze, dar a luat el foc. În găleată era încă multă acetonă ܈i ca să nu se aprindă acetona din găleată, a vrut să o arunce pe geam. Dar când a aruncat-o, a lovit găleata de aripa geamului ܈i acetona a venit pe el. A ars a܈a de rău până au venit pompierii, că a murit pe drumul spre spital. Nevasta lui era dactilografă la biroul fabricii. Când a auzit ce s-a întâmplat a strigat cât a putut de tare că „Dumnezeu l-a ars cu foc fiindcă s-a luat de viaаa lui Mihai”. Cei din conducere s-au umplut de groază, ܈i când mă vedeau mă salutau. Nu s-au mai luat de pocăi܊i,܈i nici pe mine nu m-au dat afară. Slăvit să fie Domnul, El face tot ce vrea. Cum scrie Biblia, El dă popoare în schimbul poporului Său.„Pentru că eúti preĠuit úi te iubesc, dau oameni pentru tine úi popoare pentru viaĠa ta”.(Isaia 43:4) Lucrurile au continuat cu necazuri,dar ܈i cu bucurii. Regimul comunist avea planuri rele pentru poporul lui Dumnezeu. Eram sub supravegherea securită܊ii. La toate cultele religioase s-au ܈colarizat oameni dintre cre܈tini care aduceau la îndeplinire misiunea diavolului. Majoritatea pastorilor erau salaria܊i de ei(de comuni܈ti)܈i împuternici܊i de ei. Domnul meu a mai îngăduit ܈i această întunecime peste popor. A venit revolu܊ia din 1989 ܈i democra܊ia,iar din adunarea noastră s-au făcut patru adunări. Aceasta a fost bine, nu rău,că ne-am despăr܊it în pace, chiar fra܊ii s-au ajutat unii pe al܊ii la construirea caselor de rugăciune, ܈i totul a mers bine vreo patru ani. Dar pe urmă diavolul a schimbat tactica de lucru. Nu mai eram prigoni܊i din afară, dar s-a înrăută܊it starea înlăuntru. Duhul de înăl܊are ܈i nemul܊umire a biruit pe mul܊i credincio܈i care au lucrat la dezbinare, ܈i multe adunări s-au rupt. Chiar adunarea pe care cu ajutorul Domnului am conduso 50 de ani, s-a rupt în două. Învă܊ătorii mincino܈i s-au înmul܊it foarte mult. Fiecare umblă după foloasele firii pământe܈ti. Ei nu în܊eleg lucrarea Duhului lui Dumnezeu.
Chiar ܈i acum mă aflu într-o mare tulburare spirituală. Cre܈tinii din timpul de azi răstălmăcesc Scripturile ܈i le interpretează după voin܊a lor. Nu că a ܈da vina pe credincio܈i, dar cei mai mul܊i din cei ce citesc Cuvântul , nu mai văd lumina Evangheliei strălucind.
Fără cult În urma unor lupte de cuvinte ܈i a unor fapte suferite din partea celor de la Filiala Cultului Penticostal din Suceava am hotărât să nu mai am a face nimic cu ei, a܈a că am rămas fără cult. Cu toate acestea Domnul a fost cu mine ܈i multe în܈tiin܊ări ܈i călăuziri m-au întărit în a lupta de unul singur dar cu ajutorul Domnului. Am călătorit ܈i prin ܊ări străine, Germania, Statele Unite ale Americii, Israel ܈i în alte locuri unde am avut legături fră܊e܈ti - fra܊i cu care eram în acela܈i Duh. Sim܊eam duhul străin care în܈ală pe cei mai mul܊i. Totu܈i, mai sunt ܈i copii ai lui Dumnezeu care a܈teaptă în tăcere ajutorul Domnului, pentru că Domnul nu rămâne fără mărturie. Îndemnul meu, care am îmbătrânit în lucrarea Domnului, este să căutăm cu to܊ii să facem voia lui Dumnezeu. Întotdeauna a fost, este ܈i va fi adevărat că „ To܊i cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoni܊i” (2Timotei 3:12) Lucrez în prezent la rezidirea casei de rugăciune, care a fost o clădire veche. Lucrez de peste 10 ani nesprijinit de nimeni, numai cu ajutorul Domnului, ܈i prin multe necazuri. Dar a ܈dori mult ca această casă de rugăciune să fie pentru to܊i cre܈tinii nou-testamentari. Cre܈tinismul a ajuns a܈a de împăr܊it ܈i mul܊i ܈i-au pierdut ܊inta, umblând după foloasele lor, nu ale Evangheliei. Nu a ܈vrea să înscriu această casă de rugăciune la nici un cult, căci toate cultele sunt ni܈te capcane ale firii pământe܈ti. Domnul nu vrea acest lucru. El vrea ca to܊i oamenii să fie mântui܊i prin jertfa Domnului Isus Hristos. Un singur Dumnezeu, o singură credin܊ă, un singur botez cu Duhul Sfânt.
Voi to܊i cei care ve܊i citi aceste întâmplări din via܊a unui suflet iubit de Domnul Isus, să vă lupta܊i lupta cea bună a credin܊ei adevărate. Maranata, vino Domne Isuse!
Dumneata ai noroc ܈i în vârful papucilor Mi-am adus aminte de o întâmplare deosebită, cum ma trimis Domnul în America. Într-o noapte am visat că zburam peste ocean ܈i mă miram cum de nu cad în apă. Tot zburând, am ajuns la pământ, pe malul celălalt al oceanului. Acolo ce să vezi? O plajă foarte mare, o mul܊ime de bărba܊i ܈i femei ܈i mult tineret, ca la plajă, dezbrăca܊i. O voce dintr-un nor mi-a spus să le strig să se pocăiască, pentru că mânia lui Dumnezeu vine peste ei dacă nu se pocăiesc. Sub plaja respectivă era un vulcan mare a cărui lava era gata să se reverse peste pământ, ܈i avea cam doi metri până să ajungă la suprafa܊ă,܈i tot cre܈tea sub scoar܊a pământului să vină la suprafa܊ă. În partea de apus se vedea ca un nor de fum foarte întunecos care venea peste plajă, ceea ce s-a ܈i întâmplat peste un an , la 11 septembrie, la New York. Când m-am trezit am zis:„Doamne, dacă este voia Ta să ajung acolo, să lucrezi cum gândeЮti Tu cu cale.” Mi-am luat pa܈aportul ܈i m-am dus la ambasada americană. La poartă, ofi܊erul de pază m-a întrebat de acte ܈i chemare. I-am răspuns:”Nu am, dar da܊i-mi un formular să îl completez, pentru că vreau să mă duc înăuntru.” El mi-a răspuns:”Eu î܊i dau formular, dar degeaba mergi.” Am completat formularul,܈i când am ajuns la ghi܈eu, consulul m-a întrebat de acte ܈i unde merg. I-am răspuns că eu am un frate în America, plecat cu acte,dar eu nu vreau să merg la el. Eu sunt pastor într-o localitate aici în Romania ܈i mul܊i credincio܈i din biserica mea au plecat cu acte în America, iar eu mă duc să-i vizitez. El mi-a zis :”Tu nu e܈ti pastor”, pentru că aveam bătături la mâini de la mult lucru. Atunci eu i-am arătat legitima܊ia mea de pastor. A stat ܈i s-a uitat la mine un timp, fără să spună un cuvânt. Apoi a luat ܈tampila ܈i mi-a pus viza pe pa܈aport zicând:”Du-te omule ܈i te mai odihne܈te ܈i
tu.” M-a trimis să plătesc taxa de viză ܈i am venit iar la poartă la ofi܊erul care mi-a spus că merg degeaba înăuntru. El mi-a zis:”Vezi că te-ai dus degeaba?”Atunci eu i-am arătat viza. El mi-a spus: „Dumneata ai noroc Юi în vârful picioarelor!” Am venit acasă ܈i m-am rugat:„Doamne, până aici ai lucrat, Te rog lucrează ܈i mai departe dacă este voia Ta să plec în America.” Tot în săptămâna aceea a venit un tânăr din adunarea noastră , care plecase cu mul܊i ani în America ܈i m-a întrebat: „Frate Mihai nu vii în vizită în America?” Eu i-am răspuns: „Viză am, dar n-am bani.” „Nu-i problemă, că eu îаi plătesc biletul” a zis el. Atunci mi-au dat lacrimile, văzând cum lucrează Dumnezeu. Am plecat în America, la New York. Acolo am luat legătura cu fra܊ii români ܈i ne-am bucurat împreună. ܇i le-am transmis mesajul Domnului, ca ei să-l facă de cunoscut poporului. De acolo am plecat la Maryland, unde am avut întâlnire cu fra܊ii americani. Acolo s-a petrecut un lucru minunat. La o adunare mare am fost solicitat să vorbesc ܈i în timpul vorbirii mele din Cuvânt, a intervenit Duhul Sfânt prin vorbirea în alte limbi ܈i cred că am vorbit în limba lor. Am sim܊it că puterea de lucru a trecut de la mine la păstorul din biserica americană, ܈i prin el s-a manifestat Duhul Domnului ܈i s-a făcut o mare trezire în popor. Domnul Isus iube܈te pe to܊i oamenii ܈i vrea să-i mântuiască sco܊ându-i din întuneric la Lumina Sa. Apoi am dus mesajul Domnului ܈i la alte adunări din Portland. Dacă vor asculta, vor fi binecuvânta܊i de Domnul, dacă nu vor asculta, se va întâmpla cum a spus Domnul.
Mititei din carne de om În timpul războiului ܈i mai după război lumea era buimăcită de tot felul de ܈tiri proaste, între ele era ܈i una care trăgea aten܊ia la oamenii înfometa܊i ca să aibă grijă ce cumpără ܈i ce mănâncă fiind posibil să cumperi mititei făcu܊i
din carne de om. Pentru cei mai mul܊i era o poveste de groază, la care nu puteai să-i dai crezare. Dar iată ce mărturise܈te în bro܈ura sa fratele Mihai Bulubenchi …! „Era pe timpul foametei, în 1947, după ce s-a terminat războiul în Romania. Foametea era mai mare în partea Moldovei. Oamenii mureau din cauza lipsei de hrană. Au ajuns într-o stare în care mâncau lobodă sălbatică ܈i de multe ori mureau otrăvi܊i. S-au tăiat animale din lipsa fânului ܈i a ierbii. Umblau for܊at prin case echipe de perchezi܊ie ܈i dacă găseau cereale ascunse prin poduri le luau cu for܊a. Era în vremea aceea un tren pus de stat, care mergea fără bani din Ia܈i până în partea de jos a României, pentru că acolo se găsea grâu de cumpărat. Se numea „Trenul foamei”. Tata vându-se o vacă ܈i cu banii de pe ea m-am dus ܈i eu să cumpăr ceva făină. trenul era aglomerat. M-am suit pe acoperi܈ul unui vagon, m-am legat cu o curea de un burlan ca nu cumva să cad jos când adormeam, căci trenul nu se opera până la Piatra Olt. Trenul mergea fără întrerupere zi ܈i noapte. Acesta era mijlocul prin care oamenii se mai puteau aproviziona cu alimente. Eram pocăit ܈i mă încredeam în Dumnezeu că mă poate păzi. S-a întâmplat că la întoarcere am venit cu un sac de făină alba, cam 40 de kilograme, cumpărată cu banii de pe o vacă. Ajungând la gara din Ia܈i, când m-au văzut cu făina, miau ie܈it înainte ni܈te oameni strica܊i, care erau împreună cu o femeie desfrânată. Dar eu nu ܈tiam cine sunt ei. Eu aveam un frate în Ia܈i, care era căsătorit, ܈i am crezut că era cumnata-mea, că eu nu o văzusem niciodată, fiindcă ea mi-a zis: „Dragă, de când te aЮtept.” Am început să merg după ea, iar un om chiar mi-a luat sacul cu făină. Eu am crezut că sunt rudele mele, căci mi-au vorbit ܈i m-au înconjurat cu multe cuvinte ademenitoare. Mergeam ca boul la măcelărie, ܈i chiar m-au dus la o măcelărie într-un beci tare adânc. Acolo era un om înfiorător de te lua groaza.(Pe atunci se luau oamenii care arătau mai gra܈i, îi omorau ܈i făceau mititei din ei. S-au descoperit multe
cazuri, mai ales în Ia܈i. Dispăreau bărba܊i ܈i femei, ܈i chiar pe mor܊i îi luau de la morgă, pe cei ce nu aveau familii, ܈i îi făceau dispăru܊i.) Când m-au văzut în beciul respectiv , întâi mi-au zis că au nevoie de făină. M-am rugat Domnului în gând ܈i Domnul mi-a pus pe inimă să mă fac prost. ܇i-mi făceau semn că îmi cântăresc făina. Îmi puneau cinci kilograme de făină în loc de ܈apte. ܇i a܈a dintr-un sac de făină mi-au socotit pentru mine cinci kilograme ܈i mi-au plătit făina ce au luat-o ei doar cu pre܊ul unui kilogram. Eu mă făceam bucuros ca un copil de cinci ani, că îmi dă ܈i mie câ܊iva bani. Apoi a venit acel măcelar fioros ܈i a început să mă pipăie, să vadă ce carne am pe mine. Pipăindu-mă a dat peste proteză, ܈i s-a ab܊inut să mă mai pipăie. M-a lăsat în pace ܈i a spus să plec. M-am rugat de ei plângând să-mi dea ܈i mie oleacă de făină ܈i mi-a dat cam cinci kilograme. Scăpat din gura mor܊ii, am mul܊umit Domnului că m-a ocrotit ܈i mi-a scăpat via܊a. Apoi mi-am întâlnit fra܊ii de credin܊ă ܈i ne-am bucurat împreună. Ei nu mă mai lăsau să plec ܈i m-au ajutat cu ce puteau. A܈a ajutau ei pe cei ce erau în lipsuri mari, cu multă dragoste fră܊ească. Toate aceste încercări ne întăreau în credin܊ă. Sunt multe de învă܊at în împrejurări de suferin܊ă, căci atunci ne pregăte܈te Domnul fericirea ve܈nică. O altă încercare grea am avut-o în 1954, când am dorit să fac o casă. Cea în care locuisem,am dat-o pentru adunare, Am economisit ceva bani din salar, am vândut o vacă ܈i ni܈te porci ܈i m-am în܊eles cu un vecin să cumpăr 15 ari de grădină de la el. Pe vremea aceea nu se făceau acte de vânzare – cumpărare la notariat. Noi am făcut aceste acte între martori. I-am dat banii, mi-a arătat ܈i predat pământul, ܈i eu eram bucuros că aveam loc de casă. Dar diavolul mi-a schimbat bucuria în întristare. Primăvara, când m-am dus la teren, locul era arat ܈i semănat. Cetă܊eanul de la care cumpărasem terenul era membru de partid (comunist). Eu m-am întristat, căci ܈tiam cu câtă greutate am adunat banii cu care am cumpărat-o, iar acum am rămas fără loc de casă. So܊ia mea s-a dus la Sfatul Popular ܈i a reclamat situa܊ia. Pre܈edintele l-a chemat pe
vânzător la Sfat ܈i l-a întrebat de ce a făcut a܈a. El a spus că eu sunt pocăit, iar el e membru de partid. „Bine omule! ܇i ce are această vânzare de pământ cu faptul că tu e܈ti membru de partid? Tocmai de aceea trebuie să fii corect.”Apoi i-a spus să-mi dea banii sau pământul înapoi. Nu s-a ajuns la nici o în܊elegere ܈i acum acest om căuta să mă taie cu cu܊itul. Mă urmărea, ܈i eu trebuia să-l ocolesc, pentru că diavolul voia sămi facă rău prin el. Sfatul Popular a înaintat cazul nostru la Tribunal, apoi Tribunalul a hotărât prin instan܊ă judecătorească să-mi restituie banii ܈i a pus sechestru pe lucrurile din casa lui, în valoarea banilor cu care eu am plătit pământul. Eu personal nu am fost la Tribunal, dar legea a judecat cu dreptate acest caz. Vânzătorul pământului mă urmărea ca să mă omoare ܈i eu mă feream de acest om ܈i mă păzeam, pentru că era om rău ܈i un be܊ivan. Era tractorist de meserie. Domnul nu i-a îngăduit să mă omoare pe mine, ci l-a scurt timp a murit el. S-a îmbătat ܈i s-a răsturnat tractorul peste el. ܇i nu a mai avut cine să mă urmărească. Dar eu tot am pierdut grădina, căci nu am mai mers cu executorul la el acasă ܈i am rămas numai cu hotărârea Tribunalului în buzunar. M-am lăsat păguba ܈de grădină, pentru că ܈i cei din familia lui erau tot a܈a de înrăi܊i pe pocăi܊i. M-am lăsat în voia Domnului ܈i Domnul mi-a purtat de grijă. Dar întâi a trebuit să se împlinească ܈i cu mine cuvântul care scrie:”Dacă-܊i cere cineva haina, dă-i ܈i căma܈a.”Faptul acesta a ajutat pentru venirea altor oameni la pocăin܊ă văzând cu câtă răbdare am suportat eu paguba, pentru că eram pocăit.
Un zis pocăit chinuit de cel rău Continui să vă istorisesc alte lucrări ale Domnului din timpul slujbei în biserică, pentru întărirea credin܊ei celor ce vor citi aceste rânduri. Poporul Domnului se înmul܊ea mereu, dar nici diavolul nu stătea degeaba.
Aveam un frate bătrân. Îl foloseam mereu în adunare, era plin de râvnă pentru Domnul. Spunea psalmi pe de rost, cânta frumos, ܈i ne bucuram de el. Dar familia lui nu era pocăită – oameni buni în societate, dar nu în܊elegeau pocăin܊a. Nici tatăl lor care venea la noi în adunare nu prea în܊elegea. Într-o noapte pe la ora 1, mă trezesc ܈i aud că cineva bătea puternic în geam. „Scoală domnule Bulubenchi, că pe tata l-a luat dracu”.Am deschis u܈a speriat. Era feciorul bătrânului care venea la noi la adunare.„Vino la noi acasă numaidecât – este tare rău cu tata.” M-am îmbrăcat ܈i am chemat ܈i trei fra܊i din comitet cu mine, apoi am plecat cu feciorul bătrânului la el acasă. Ce să vezi? Când am intrat în casă, bătrânul era în picioare lângă o sobă de teracotă, ܈i vorbea cu un duh de după sobă. Acolo el vedea o fiin܊ă, o tânără domni܈oară. Cei din familie erau to܊i nepocăi܊i - vă pute܊i imagina ce priveli܈te rea era pentru ei. Mam dus la el ܈i l-am întrebat: „Ce-i cu tine?” El mi-a răspuns că nu-l lasă domni܈oara să se mi܈te de acolo. Atunci am întrebat familia de când stă el acolo. Ei mi-au răspuns că de patru zile, fără să mănânce nimic. Noi, ce să facem? Ne-am pus pe genunchi ܈i ne-am rugat. El tot a܈a stătea în picioare. Am mai chemat ܈i al܊i fra܊i ܈i ne-am unit în rugăciune, dar el stătea tot a܈a, neclintit lângă sobă. În casă era nevasta, copiii lui ܈i nepo܊ii. Era foarte greu, priveli܈tea era îngrozitoare, iar cei din casă a܈teptau să vadă ce facem cu bătrânul. Vă pute܊i închipui în ce situa܊ie eram noi, pocăi܊ii. Am întrebat-o din nou pe so܊ia lui de când n-a mâncat. Mi-a zis că de patru zile. I-am spus să facă mâncare pentru el, iar noi ne-am pus pe scaune ܈i cântam cântări de laudă Domnului. Cei din casă ascultau, iar bătrânul stătea în picioare, cu capul după sobă, cum îi spusese duhul rău. A terminat mâncarea ܈i a pus-o pe masa. Ea a făcut mai multă mâncare ܈i pentru noi cei chema܊i. M-am dus la bătrân, în Numele Domnului Isus, l-am prins de mână, am mustrat duhul rău să-l lase să plece ܈i să nu mai aibă treabă cu el. Apoi
i-am spus lui să treacă la masă ܈i să mănânce. L-am rugat în Numele Domnului Isus. Apoi noi cântam ܈i el mânca. To܊i cei din casă se uitau la el cum mânca ca pentru patru oameni. El nu mâncase patru zile, ܈i a mâncat toată mâncarea. I-a revenit puterea de via܊ă în el. Satana a plecat, iar el a mărturisit via܊a lui ܈i a confirmat ܈i so܊ia lui cele istorisite, spunând că sunt adevărate. El venise la pocăin܊ă, dar nu se lepădase de toate lucrurile diavolului. Avea o grădină cu pruni în altă localitate, ܈i din fructele prunilor făcea ܊uică ܈i vindea la oameni pe ascuns în alte localită܊i. Dar Domnului nu i-a plăcut lucrul acesta ܈i fiindcă bătrânul îl favoriza pe diavol, l-a lăsat pe mâna lui. ܇i diavolul, ho܊, l-a pus la post, până moare cu păcatul ascuns. Domnul care este bun, nu l-a lăsat, ci l-a iertat de păcatul lui mărturisit ܈i a mântuit-o ܈i pe nevasta lui. Ea s-a întors la credin܊ă ܈i a trăit o via܊ă de ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi au plecat la Domnul mântui܊i. A܈a a lucrat Domnul ܈i a arătat o lec܊ie ܈i pentru al܊ii care trăiesc în păcate ascunse: Domnul le dă pe fa܊ă, dacă ei sunt rândui܊i pentru mântuire.
Fratele ce vroia să se arunce în râu să se înece Iată o altă întâmplare, tot spre încurajarea celor slabi. Domnul nu-i leapădă, ci le vine în ajutor. În perioada când comuni܈tii erau la putere, un frate credincios făcea serviciu la Coopera܊ia Comercială a Regiunii. Era om drept ܈i î܈i făcea serviciul con܈tiincios. Era inspector pe regiune, dar l-au pus pe liber, pentru că era pocăit. Era născut într-o familie de credincio܈i ܈i avea o cre܈tere bună. Iau dat în schimb un alt loc de muncă, la cârciumă. El nu a putut să accepte să lucreze acolo, ܈i a܈a a ajuns în mari lipsuri, căci avea o familie cu opt copii, to܊i mici. So܊ia lui încă nu era o cre܈tină matură, el nu era botezat cu Duhul Sfânt, ܈i în aceste împrejurări,nevasta lui a început să-l prigonească ܈i ea. Când s-au întâmplat toate acestea, el era încă secretarul adunării ܈i a
venit la mine spunându-mi că nu mai poate răbda, ܈i vrea să se arunce într-un râu din apropiere, să scape de tot necazul. Eu l-am sfătuit, l-am mângâiat folosind Cuvântul Domnului, dar el a rămas tot disperat. Pentru că încă nu era botezat cu Duhul Sfânt, eu m-am gândit că dacă Domnul se îndură ܈i îl botează, îl va ܈i întări ܈i î܈i va putea purta crucea mai departe. A venit hotărât să îmi ceară să-l înso܊esc la râu, unde să se arunce în apă să se înece. Eu eram tare trist, dar Domnul care este viu, vede toate lucrurile care se întâmplă, ܈i de la El vine rezolvarea. Pe drumul care ducea spre râu locuia o familie de credincio܈i unde se făceau multe rugăciuni cu stăruin܊ă după Duhul Sfânt. El credea că mă duc să văd cum se îneacă. Dar când am ajuns în dreptul casei respective ܈i a văzut că acolo cre܈tini care se rugau, s-a prăbu܈it pe genunchi între ei ܈i a început să strige după ajutorul lui Dumnezeu. Domnul l-a botezat cu Duhul Sfânt,܈i o mare bucurie a venit peste el, încât plângea de bucurie, de mila ce-a avut-o Domnul fa܊ă de el. Ne-am întors înapoi la familia lui, unde am avut tot bucurie, căci Domnul a botezat-o ܈i pe so܊ia lui cu Duhul Sfânt ܈i a înlăturat puterea întunericului de peste ei. S-au îmbră܊i܈at împreună cu copii ܈i plini de bucurie, lăudau pe Dumnezeu. S-au mutat apoi la Bucure܈ti de unde era nevasta lui ܈i Domnul i-a pregătit un loc de muncă unde a putut să muncească ܈i să slujească lui Dumnezeu cu toată familia. El nu a mai avut niciodată problem cu sănătatea ܈i a fost ܈i în biserica de acolo secretar, pentru că a܈a ܈tie Domnul să izbăvească pe ale܈ii Lui când ajung la necaz. Ferice de cei ce fac din Cel Preaînalt turnul lor de scăpare.
Vederi deosebite Ca slujitor al Domnului în biserică am putut să văd cu ochii mei lucrările Domnului manifestate prin vindecări de bolnavi, eliberări de demoni ܈i botezuri cu Duhul Sfânt.
Dar după o slujbă de cincizeci de ani, Domnul m-a lovit cu o lovitură foarte grea. Eram lucrător devotat, biserica noastră mergea bine ܈i se înmul܊ea cu ajutorul Duhului Sfânt. Dar a venit un duh de înăl܊are la ni܈te fra܊i. Cu toate că eram deja patru fra܊i ordina܊i ca prezbiteri, s-au mai găsit doi care vroiau numaidecât să fie ei conducători. Au format o ceată ca a lui Core, au umblat din familie în familie, au atras fra܊i de partea lor, au tulburat biserica ܈i apoi au rupt-o. Ei au fost sus܊inu܊i de filiala Cultului pe motiv că eu am vederi deosebite – ܈i într-adevăr sunt deosebite vederile ܈i convingerile mele, căci sunt după Cuvântul lui Dumnezeu. Nu puteam accepta lucrurile lumii, pe care Cuvântul le osânde܈te, căci a܈a de u܈or se lărge܈te Calea după cum vor fi cei fire܈ti. Desigur durerea mea nu era mică. Democra܊ia i-a ajutat să-܈i realizeze planurile, căutând voia oamenilor, ܈i nu voia lui Dumnezeu. Biserica Domnului se compune din oameni născu܊i din nou ܈i boteza܊i cu Duhul Sfânt, indiferent din ce denomina܊ie sunt: to܊i cei cu inima curată îl vor vedea pe Dumnezeu. A܈a este calea spre cer, cu multe necazuri. Casa de rugăciune era veche, ܈i a trebuit să facem una nouă. Am rămas mai pu܊ini pocăi܊i, căci cei mai mul܊i au plecat ܈i noi cei săraci a trebuit să lucrăm la construc܊ie fără ajutorul Cultului. Cultul nu a vrut să ne ajute, ci au ajutat pe cei ce au acceptat doctrina lor, cu pastori plăti܊i de stat, ceea ce este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Biserica nu trebuie să fie cârmuită de stat , ci de Domnul ei, Isus Hristos , care este Capul Bisericii, ܈i ea este a Lui. Cheltuiala este mare, veniturile pu܊ine, dar cu ajutorul Domnului vom ajunge la capăt.Mai avem încă două grupări de credincio܈i în două localită܊i la ܊ară. ܇i ei au nevoie de case de rugăciune. Mul܊i dintre ei cu familii neîntregite, au necazuri, sunt prigoni܊i. Trebuie să le purtăm de grijă, pentru că sunt proaspe܊i veni܊i la credin܊ă. Venirea Domnului este aproape. Fărădelegile s-au înmul܊it, credin܊a este mică, dar Domnul nu ne va lăsa,căci suntem ai Lui. El ne-a răscumpărat, pe El îl a܈teptăm să vină. Vino Doamne Isuse! Amin!
De ce am scris? Acum sunt în vârstă de 84 de ani ܈i Domnul încă mă mai folose܈te după voia Lui. Avem fra܊i mai tineri ordina܊i, iar lucrurile mai grele le fac ei. Sunt bucuros că până aici Domnul a fost cu mine, a܈a cum a făgăduit. A܈tept cu nerăbdare să ajung acasă. Maranata, Domnul nostru vine! Am scris aceste rânduri ca o epistolă, a܈a cum spune cuvântul Domnului:”Voi sunte܊i o epistolă vie, citită de to܊i oamenii”, să fie pentru îmbărbătarea celor ce merg pe calea Domnului. Domnul nu părăse܈te pe poporul Lui. Timp de 60 de ani am fost în slujba Domnului ca lucrător. Din 1952 când am deschis adunarea din I܊cani, am avut multe de învă܊at de la Domnul Isus, luând modelul Lui. Nu am stins fitilul care fumega, nici nu am rupt o trestie frântă. M-am plecat să-l ridic pe cel trântit de diavol, iar Domnul a fost cu mine. Îndemn pe fra܊ii care sunt pu܈i în lucrul Domnului să se vadă mici în ochii lor, ܈i Domnul va fi cu ei. Nu este pu܊in cât Domnul a lucrat în via܊a mea. El le ܈tie pe toate. Numele Lui să fie slăvit. Ca un rob netrebnic, am făcut ceea ce eram dator să fac. Intervenаia Duhului Sfânt în doborârea comunismului sovietic
O întâmplare deosebit de mare în timpul Comunismului în 1989. Am fost trimis de Domnul în America în vizită, iar cu acestă ocazie Domnul s-a proslăvit prin Darul vorbirii în alte limbi. Un frate care era în America, a plecat legal din biserica noastră din Suceava, Romania. Lucra la o biserică americană din California, era administrator, biserica avea 2000 de membri. M-a dus ܈i m-a prezenta la pastorul principal care era senator în Senatul Americii, pe timpul bătrânului Bush, pre܈edintele Americii. El era delegat din partea Congresului
American să meargă în U.R.S.S. să stea de vorbă cu Gorbaciov ca să renun܊e la comunism. Domnul a făcut o minune. Când ne-am rugat împreună Domnul i-a vorbit prin Darul Vorbirii în altă limbă, ce trebuia să vorbească cu Gorbaciov, pentru ca să schimbe convingerea lui ܈i a܈a s-a întâmplat că a căzut comunismul în Rusia. Eu nu am ܈tiut limba engleză dar Domnul i-a vorbit prin Duhul Sfânt ܈i a fost o mare bucurie. Domnul a lucrat la inima lui Gorbaciov ܈i i-a schimbat inima ascultând de pastorul American care a fost la el. Pastorul când s-a ridicat de pe genunchi a plâns de bucurie că Domnul l-a încurajat la plecarea lui în U.R.S.S. De bucurie mi-a plătit avionul din Romania în America ܈i mi-a făcut un bine a܈a de mare. Domnul ܈tie să lucreze ܈i să-܈i ducă planul Său la îndeplinire. Amin! NOTĂ: În unele locuri era necesar să sufere câte o mică corectură, schimbare dar, nu! Am trecut întreg scrisul, aЮa cum l-am primit de la aceЮti fraаi, când i-am vizitat.
g În vremi de necaz ܈i-ncercare, Spre Tine nădejdea-mi îndrept Cerând părintească-ndurare – Te laud, Te slăvesc ܈i a܈tept… În urmă sunt ani de suspine ܇i al܊ii de-or fi, îi a܈tept, Cerând să te-nduri ܈i de mine – Mă rog, mă încred, ܈i a܈tept… Arat-am pe câmp cu plugarii ܇i roade s-adun este drept, Dar până vor cre܈te lăstarii – Mai ar, mai seamăn, ܈i a܈tept… Am pus în nego ܊to܊i talan܊ii Spre-a fi acel rob în܊elept. Răsplata aici o iau al܊ii – Eu tac, investesc, ܈i a܈tept… În luptă-am spus nu la܈ită܊ii ܇i n-am decora܊ii pe piept, Dar până în ziua răsplă܊ii Mă lupt, mă supun, ܈i a܈tept… Căutat-am s-ajut pe oricare – ܇i rău să primesc e nedrept, Dar până în ziua cea mare – Mai dau, mai ajut, si a܈tept… Stăpânul m-a pus o lumină, Pe cei adormi܊i să-i de܈tept. ܇i până când El o să vină – Eu ard, luminez, ܈i a܈tept… De moarte eu n-am să mă sperii, Căci cred în divinul percept. ܇i până în ziua-nvierii – Eu dorm, mă-odihnesc ܈i a܈tept. poezie compusă de Dugulescu
BISTRI܉A NĂSĂUD CASA DE RUGĂCIUNE<
ȂͷͿ;
Am fost de trei ori în această localitate, după cum ܊in eu minte, de܈i că la Dobric am fost de multe ori. Am fost chemat aici de fratele Câmpeanu Victor care era lucrătorul bisericii, mai târziu a fost ordinat ca păstor de sector. El este tatăl păstorului Câmpeanu din Chicago USA. Prima mea vizită a fost în anul 1983. A doua vizită am făcut-o în 1984 pe data de 20 mai, la data respectivă a fost un botez Nou Testamental. ܇i a treia vizită în data de 6 Ianuarie 2005. De fiecare dată am fost primit cu multă dragoste ܈i căldură a inimilor fra܊ilor ܈i surorilor, tinerii ܈i copiii mă înconjurau cu atâta dragoste ܈i mau purtat prin casele celor care nu au putut să vină la biserică, fiind bătrâni sau bolnavi ܈i Domnul la mul܊i din ei le aducea mângâieri prin Duhul Sfânt. Clipe de neuitat. Glorie Domnului!
Ȃ Pe la bisericile din Dublin –Irlanda Am fost de mai multe ori la Irlanda, în câteva ora܈e unde am găsit fra܊i români, în Dublin am slujit în 3 biserici, cel mai mult în biserica unde este lucrător fratele Cornel David. La ordinarea acestuia am fost chemat pentru acest eveniment am fost chemat din Canada. ܇i am slujit împreună cu fra܊ii: Fratele Hozan îndemnând pe fratele Ometi܊a ca să se roage el Ȃ primul, pentru hirotonisirea ܈i investirea în lucrare a fratelui Cornel David care împreună cu nevasta sa au îngenuncheat în fa܊a Domnului ca să primească harul necesar pentru slujirea ce i se încredin܊ează azi de a conduce Biserica spre sfin܊ire ܈i biruin܊ă în tot ce este necesar pe Calea Îngustă a neprihănirii. Am mai ÁȋǡǤǡǤȌ fost chemat ܈i
la căsătorii ܈i la botez Nou Testamental, la evanghelizări, ajutând la cre܈terea lor spirituală ܈i numerică. La fel am fost la biserica păstorită atunci de fratele Ometi܊a, la una care era păstorită de un frate cu numele – Diacon – ܈i la al patrulea unde erau mul܊i tineri. De fapt, în toate sunt mult mai mul܊i tineri decât crâsnici sau bătrâni sunt foarte pu܊ini prin bisericile din Dublin –Irlanda ca peste tot în apusul Europei. În aceasta din urmă am găsit în conducerea bisericii ܈i pe fratele ing. silvic Eftimiu Costel. În poza de la botez ܈i în fa܊a candida܊ilor sunt fra܊ii: avid Cornel, lucrătorul local, Hozan Vasile fiind în vizită, ܈i un prezbiter de la Deva, Andreescu Tiberiu
$$ B CAIRO ܇I LA PIRAMIDELE EGIPTULUI.
La Muzeul Na܊ional al Egiptului este atâta aur ܈i se desprinde atâta istorie din cele văzute acolo. La primul Faraon (împărat) al lor au un bust ce-l reprezintă fiind cu o piele ro܈ie, iar nevasta sa cu piele albă, mai are notat că el credea în UNUL Dumnezeu. ܇i se presupune că pe vremea ܈i sub domnia lui a fost scos Iosif din închisoare; iar el i-a purtat grija să-i dea de nevastă pe fata preotului ON. De aici se desprinde faptul că
acest preot nu slujea ca cei mul܊i la mul܊i zei, ci unui Dumnezeu. Ceilal܊i erau imorali, dar Porifera,el ܈i casa lui erau morali. (Gen.41:44-46). După el a venit un altul, despre care este scris acolo că a introdus în Egipt mul܊i zei, ܈i la el este o inscrip܊ie: „Dacă prindem pe fiii lui Israel, la fiecare să le tăiem mâna dreaptă”. După cum ne relatează Biblia, n-au mai apucat să-i prindă că au fost îneca܊i în Mare Ro܈ie. O CĂLĂTORIE LA IERUSALIM Cu un grup de fra܊i ܈i surori din biserica română ܈i cea engleză din Canada ܈i America, am vizitat ܈i Israelul, ܈i prin Palestina la Betleem ܈i alte locuri care-܊i stârnesc admira܊ia ܈i curiozitatea. În Betleem am avut ca ghid o doamnă din Craiova căsătorită după un palestinian. M-am bucurat de melodioasa ܈i frumoasa vorbă românească, precum a zis un bătrân evreu la masa unui hotel din Ierusalim, când ne-a auzit pe mine ܈i pe fratele Octavian Candale vorbind. El s-a întors zicând: „Frumoasă-i vorba românească”. Vorbind cu el am aflat că el era născut la Ia܈i în România, că a emigrat când avea 17 ani, ܈i că acum avea împlini܊i 92 de ani dar vorbea române܈te de parcă ieri a sosit din România, acum după 75 de ani petrecu܊i în Israel. Tare neam bucurat de acel evreu bătrân.
A Domnului Isus să fie toată slava!
Cugetări de folos: Parte dintre creЮtinii de astăzi sunt prinЮi în capcana fleacurilor Юi vrăjiаi de materialism. - Leonard Ravenhill Doar când eЮti liber de grijile pământeЮti poаi face adevărate progrese în viaаa spirituală. - Richard Wumbrand Slăbiciunea atât de mare a multor creЮtini moderni este că se simt ca acasă în această lume pieritoare. - A.W. Tozer
i $Ǩ (Habacuc cap.3) Când am auzit o Doamne Ce-ai rostit cu gura Ta Mi s-a înfiorat tot trupul ܇i m-a apucat groaza. cor: Am strigat atunci la Tine Doamne! Să-аi însufleаeЮti Lucrarea Să ne-nviorezi, fă bine Ca să crească Adunarea. Fă-Te de cunoscut Doamne În trecerea anilor Mai coboară-Te ܈i-aprinde Focul în al tău popor.
Dar în mânia Ta o Doamne Adu-܊i aminte de-ndurări ܇i ne îndreaptă astăzi pa܈ii Pe a Tale sfinte cărări.
Dumnezeu vine din Teman Cel Sfânt vine din Paran Cu o mânie înver܈unată Pentru ori ܈i ce du܈man.
Ca să nu pierim o Doamne Cu cei răi ܈i blestema܊i Că suntem ai Tăi copii ܇i cu Isus suntem fra܊i !
AMIN! Compusă azi 17 Oct. 2015 ora 5 PM
g$ Te-am strigat cu disperare,cu-nfrigurare Юi plângând... Am auzit o voce blândă Юi uimitoare răspunzând. Te-am rugat să-mi dai lumină, călăuzirea înаeleaptă Cu nesfârЮită bunătate.. Mi-ai spus numai atât:.. AЭTEAPTĂ!! S-aЮtept?.. Ce să aЮtept? De ce? Stăteam înfrânt Юi rătăcit.. Oare e mâna Ta prea scurtă? Urechea Ta n-a auzit? În genunchi… A căta oară? Te-am implorat un semn să-mi dai? Vreau un răspuns la rugăciune!! Spune-mi „Mergi" sau spune-mi „Stai" ! M-ai învăаat să vin la Tine, să cer, să cred Юi voi primi Ai promis că eЮti cu mine să mă ajuаi oriunde-aЮ fi! Dar mă simаeam pierdut Юi singur Юi strigam… Tu răspundeai în Юoaptă Cu dragoste Юi cu răbdare: „Copilul Meu iubit: AЭTEAPTĂ!!” Eram dezamăgit Юi totul mi se părea cumplit, nedrept.. Priveam spre cer cu neputinаă… Să mai aЮtept?? Dar cât s-aЮtept? Atunci ai coborât la mine, m-ai privit în ochi, plângeai Mi- ai spus:
„Doreai un semn? O voce? Atât e tot ce îаi doreai”? AЮ fi putut să clatin munаii, să-ntunec soarele pe cer., AЮ fi putut s-aprind văzduhul; să-i înviez pe cei ce pier! Dacă аi-as arăta întruna ce să alegi să-аi fie bine Tu ai avea răspuns la toate… Dar… nu M-ai întâlni pe Mine! Nu ai putea să simаi iubirea cu care-i înconjor pe sfinаi Nu ai putea primi puterea pe care o dau celor îfrânаi N-ai aЮtepta tăcut o rază, s-alunge norii disperării Nu ai simаi odihna sfântă venită-n urma încercării! N-ai Юti să umbli prin credinаă, Nu M-ai vedea ca-S lângă tine Inima ta cea zbuciumată nu s-ar mai odihni în Mine! Nu ai cunoaЮte revărsarea iubirii Mele pe deplin, Când Duhul Sfânt îаi umple viaаa cu pace Юi cu har divin. Dacă durerea ta ar аine o clipă... Tu n-ai lupta! Nu ai cunoaЮte biruinаa, ce poаi s-o ai prin jertfa Mea! S-ar împlini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera N-aЮ mai putea să fac din tine o perlă în comoara Mea! Deci, fiul Meu, mergi prin furtună, Gândind la zilele senine Эtiind că cel mai mare dar e să Mă întâlneЮti pe Mine!! Chiar dacă nu găseЮti răspunsuri, Эi viaаa-аi pare prea nedreaptă Să-аi aminteЮti că sunt cu tine... Chiar Юi atunci când spun… AЭTEAPTĂ!!
$Ȃ Ǥ Era în jurul anilor 1924 când venise din război Johan Telman din Dârloz, Jud. Sibiu. El a primit credin܊a penticostală de la un misionar elve܊ian care l-a educat în ale credin܊ei dar n-a apucat să-i facă botezul în apă. El a luat botezul în anul 1931 la o conferin܊ă în Germania, dar de când a venit acasă din război, el a propovăduit Evanghelia între cei de na܊ie germană care deja erau sub o influen܊ă a unei săsoici venite din Statele Unite pe nume Susana. Ea locuia în satul Curci lângă Dârloz. Aceasta a venit din America botezată cu Duhul Sfânt
£ǡ Ǥ
(pare că la ea face referin܊ă I.M. Popescu în scrierile sale când spune că vântul penticostal a pătruns în România prin anul 1910, venind din Statele Unite ale Americii – ‚‚Istoria úi sociologia religiilor creútinismului, ‚‚România de mâine’’ Buc. 1996 pag. 231).
Susana ܈i Telman propovăduiesc o Evanghelie deplină ܈i au succes deschizând biserici penticostale germane. Molnar Johan din Ungurei, Jud. Alba ,dornic de a cunoa܈te mai mult merge ܈i el la adunările lui Telman atrăgând după el ܈i pe românul Vulc Visarion din Daia Română. Acesta auzind ܈i văzând lucrarea Duhului Sfânt de܈i nu ܈tia germană, a fost pătruns de Fiorul Sfânt. Venind acasă în diminea܊a următoare, a intrat ca să mulgă vacile ܈i să le pregătească pentru a le da la câmp. Gândul lui era tot la stăruin܊a de la Dârloz ܈i a început să stăruiască mulgând vacile. Ce i-a rămas lui în minte de la stăruin܊ă era doar un singur cuvânt pe care l-a în܊eles el:
„Aleluia”, cuvânt care l-a continuat la nesfâr܈ite – tot mai tare, tot mai tare. Între timp, fiind pe vremea sapei cucuruzului, la poarta lui s-au adunat mul܊i oameni care strigau la el: „Hai nene Visarion să mergem la sapă!”. El răspundea: „Sta܊i să gat cu vacile.” ܈i iară܈i continua stăruin܊a lui. La un moment dat, a început să vorbească foarte tare în alte limbi. Ie܈ind afară din grajd, cu ܈u܈tarul (doni܊ă) plin cu lapte striga zbenguind cu ܈u܈tarul dintr-o parte într-alta făcând tot un lapte prin curte. Oamenii de la poartă vorbeau între ei: „A înnebunit nenea Visarion.” Unii l-au ajutat de a scos vacile la pă܈une. Apoi ܈i-a luat ܈i el sapa ܈i a plecat cu sătenii lui în locul numit „Carpen” unde aveau cucuruz de săpat. Mergând cu sătenii pe drum i-a lămurit întâmplarea ܈i le-a povestit ce înseamnă botezul cu Duhul Sfânt, fapt care a prins la inima multora ܈i mul܊i căutau întâlnirea cu Visarion care a ajuns un expert în ale Scripturii. Astfel s-a pus baze adunării penticostale din Daia Română de unde s-a extins în Sebe܈, Sebe܈el ܈i Petre܈ti. Începuturile acestor vânturi penticostale în jude܊ul Alba au fost totu܈i numai după anul 1940. În Daia Română, eu, Hozan Vasile, eram chemat de multe ori chiar ܈i din Turda, unde locuiam înainte de a veni în jude܊ul Alba. Purtam o prietenie strânsă cu bătrânul Vulc Visarion care era un om mult mai înalt ܈i mai solid ca mine. În Daia Română, Dumnezeu m-a folosit atât în vestirea Cuvântului cât ܈i în manifestarea carismelor. Duhul Sfânt aducea unele descoperiri ܈i în felul acesta pe mul܊i îi făcea să se corecteze căci ei nu aveau învă܊ătura de a se feri de băutul vinului ܈i alte lucruri. În toate acestea, ajutat de Duhul Sfânt, eu le explicam ܈i fra܊ii ascultau a܈a că Biserica cre܈tea din zi în zi. De fapt, toată zona Albei Iulia se folosea vinul cu ocazia înmormântărilor sau a altor mese ܈i întruniri. Dumnezeu m-a folosit pe mine pentru a educa bisericile să nu mai folosească nici un fel de alcool, nici la mese festive ܈i nici la sărbători în casele lor.
$ $ Simona Horobe܊, 16 noiembrie 2015,Girona, Spania
Experien܊a vindecării prin care L-am sim܊it, realmente, pe Dumnezeul minunilor lângă mine a avut loc acum patru luni.– Mai pe larg – Cu cinci ani in urma, după cea de-a cincea na܈tere, mu܈chii abdominali mi-au devenit slăbi܊i, fapt ce a determinat apari܊ia herniei ombilicale.De aceea, am fost nevoită să men܊in în permanen܊ă, la nivelul abdomenului, un brâu, care să îmi sus܊ină ܈i să îmi comprime mu܈chii peretelui abdominal. Doctorii mi-au spus că va fi necesară ܈i opera܊ia de hernie, pentru a evita ܈i alte complica܊ii. Apoi, însă, au urmat alte două sarcini, ܈i Îi mul܊umesc lui Dumnezeu că ܇i-a lăsat protec܊ia Sa peste mine ܈i peste copila܈ii mei. După cea de-a ܈aptea na܈tere, am fost programată pentru opera܊ia de hernie, care includea ܈i introducerea unei plase de sus܊inere a mu܈chiulaturii. Interven܊ia chirurgicala a avut loc pe data de 13 ianuarie, anul 2015, însă după opera܊ie, starea mea s-a agravat ܈i m-am sim܊it foarte rău. Organismul meu nu accepta plasa introdusă, respingând-o ca fiind un corp străin, a܈a încât sim܊eam o incomoditate permanentă în abdomen, iar durerea pe care o sim܊eam era foarte intensă ܈i profundă. Cel mai mic copil avea atunci ܈ase luni ܈i îl alăptam, iar noaptea, când se trezea, mă aplecam să îl ridic în bra܊e din pătu܊. Acest simplu efort, care implica contrac܊ia mu܈chilor din zona opera܊iei, era istovitor ܈i foarte dureros pentru mine. În acea perioadă, a venit mama mea la mine, pentru a mă ajuta cu îngrijirea celorlal܊i copii,durata recuperării după
opera܊ie. Îmi amintesc că într-o miercuri diminea܊ă, când mama mea a intrat în cameră, a rămas uimită să observe cât de gravă era starea mea, văzând ce durere insuportabilă aveam. Eram, efectiv, epuizată, la capătul puterilor, ܈i Îl imploram pe Dumnezeu să mă ajute, ca unica mea solu܊ie. Mama mea a plecat din cameră cu inima frântă, căci nu îmi putea ameliora sau lua durerea , însă fiind o mamă foarte credincioasă ܈i rugătoare, a ܊inut o zi de jertfă, împreună cu tatăl meu, pentru problema mea, ܈i au strigat cu toată inima către Dumnezeu, ca El să intervină în situa܊ia mea. După acea zi, am sim܊it cum Dumnezeu S-a atins de mine ܈i mi-a redus din povara suferin܊ei, pe care nu o mai puteam suporta. Însă durerea a continuat ܈i în următoarele ܈ase luni. La orice mic efort, durerea se intensifica, a܈a încât, noaptea, o simplă mi܈care, de pe o parte pe alta, devenea chinuitoare. Ziua, pentru a putea lucra, eram nevoită să port un brâu dintr-un material gros ܈i rigid, pentru a-mi comprima musculatura în timpul mi܈cărilor. Era vara, iar temperatura era foarte ridicată, a܈a încât brâul gros devenea sufocant ܈i insuportabil chiar. Când am încercat să renun ܊pentru scurt timp la brâu, mi se accentua starea de rău, încât durerea îmi provoca stare de grea܊ă ܈i vomă. Am primit o veste care mi-a dat speran܊e noi în chinurile mele, anume că pe data de 25 iulie, fratele Hozan Vasile din Canada, era a܈teptat la biserica din Berga, care se afla la o distan܊ă de doua ore de locuin܊a mea. Aflând de la fra܊i ܈i din căr܊ile „Amintiri din ܉ară” că Dumnezeu îl înso܊e܈te pe acest frate cu darul vindecărilor, m-am în܊eles cu so܊ul meu ca să ne deplasăm acolo. Dar so܊ul meu nu putea fi prezent, întrucât lucrează ca ܈ofer pe tir, ܈i era plecat în cursă în ziua respectivă, însă a insistat ca eu, împreună cu copiii, să participăm la acel program special din biserică. În acel timp de suferin܊a, L-am implorat pe Dumnezeu în rugăciune, ca El să mă elibereze de acea durere continuă. Plângeam ܈i strigam către Dumnezeu, ca El să se îndure ܈i să mă vindece,
amintindu-I că am acceptat na܈terea de copii cu bucurie ܈i cu dragoste, pentru El, iar na܈terile consecutive mi-au cauzat aceste probleme. Aveam inima zdrobită, gândindu-mă că la 33 de ani eram lipsită de putere fizică, iar doctorii m-au avertizat că recuperarea ܈i durerea va dura mult timp, întrucât opera܊ia, în cazul meu, a fost mai complicata . Am fost o fire dinamică ܈i îmi plăcea să lucrez cu hărnicie pentru familie, iar acum mă sim܊eam constrânsă de neputin܊a trupului meu în activită܊ile zilnice. Cele mai frecvente mi܈cări sunt realizate prin contrac܊ia mu܈chilor abdominali, iar acum, când eram limitată din cauza durerii în mi܈cări, am con܈tientizat cât de importantă este fiecare componentă nevăzută a organismului ܈i cât de ingenios a programat Dumnezeu conlucrarea fiecărei componente pentru buna func܊ionare a organismului. În acea seara la terminarea programului, a܈a cum are obicei fratele Hozan să facă, a chemat în fa܊ă pe cei dornici de a primii de la Dumnezeu vindecarea diferitor boli. Chemând fra܊ii ordina܊i să slujească împreună la rugăciunea pentru cei bolnavi. Cei doritori au venit în fa܊ă. Atunci am ie܈it ܈i eu în fa܊ă, cu dorin܊a mea deosebită ca Dumnezeu să îmi redea puterea ܈i vigoarea trupului, ܈i să-mi ia durerea, pentru a putea fi din nou utilă familiei. Biserica, împreună cu fratele Hozan ܈i ceilal܊i lucrători ai bisericii, s-au rugat ܈i pentru mine ܈i mi s-a făcut ܈i ungerea cu untdelemn. M-am întors acasă, sim܊indu-mă binecuvântată că am avut această oportunitate, însă nu aveam convingerea (mă îndoiam) vindecării depline ܈i am continuat să port brâul mai departe. După o săptămână, în vinerea următoare, la o seară de rugăciune, în biserica din care fac parte, Dumnezeu m-a cercetat ܈i m-a mustrat, spunându-mi că degeaba continuam să
port brâul, căci El m-a vindecat, iar acum era momentul să renun ܊la brâu, căci a devenit doar un element de estetică. Mirată de cuvintele Domnului, am venit acasă hotărâtă să nu mai port acest brâu. A doua zi diminea܊ă, nu mi-am mai pus brâul ܈i am continuat activită܊ile zilnice, în ritmul energic, pe care îl aveam înainte de a fi operată. Seara, am constatat cu nespusă bucurie că nu aveam nici-o durere în urma efortului, reu܈ind să îmi contract mu܈chii de la nivelul abdomenului cu u܈urin܊ă, fără să simt vreo inconvenien܊ă. Copiii au fost foarte entuziasma܊i de vindecarea mea miraculoasă, căci vedeau împlinirea rugăciunilor insistente făcute în acele luni de suferin܊ă de mai înainte de acel serviciu în care am fost la biserica din Berga. Fata mea Persida, având numărul ei de telefon pe căr܊i, îmi spune că o soră din Spania a sunat-o comunicându-i vestea că ea are un copil care era de acum peste 10 ani, (de ܈i doctori au spus că nu va trăi mai mult de doi ani), ܈i care nu avea sim܊urile în a܈a fel că făcea lipsurile fără vestea lui ori unde ܈i ori când, fiind o mare povoară pe ea ca mamă ܈i pe toată familia, dar din acea seară ܈i după acea rugăciune când a fost fratele Hozan; copilul respectiv n-a mai făcut nici lipsa mare nici lipsa mică pe el, fiind astfel o mare bucurie pe to܊i ai casei….. Sora Simona spune că ea a mărturisit bisericii ܈i familiei din care face parte despre această interven܊ie minunată, dorind ca ܈i ei să împărtă܈ească împreună cu ea bucuria vindecării făcută de Dumnezeul cel Atotputernic. Diavolul pânde܈te ca să semene necredin܊a ܈i astfel să dărâme lucrarea Domnului. Duminica următoare, la biserică, s-a folosit de o soră care a venit a܈a subtil ܈i neîncrezătoare, m-a întrebat: „Chiar ai fost vindecată ? „Oare chiar eЮti vindecată pe deplin? Chiar nu mai simаi nici-o durere? ”.
Venind acasă, am început să mă gândesc la cuvin܊ele acelei surori, îndoindu-mă de realitatea vindecării, ܈i mă întrebam singură, spunea sora Simona: „Oare chiar am avut dureri aЮa de mari? Oare chiar sunt vindecată? ”. În acea seară durerile mi-au revenit cu aceia܈i intensitate, încât abia puteam sta în picioare ܈i sim܊eam o stare de le܈in din cauza durerii. Îmi era prea ru܈ine de necredin܊a mea, ca să spun cuiva de starea mea, însă am plâns înaintea Domnului ܈i mi-am cerut iertare în acea noapte ܈i în ziua următoare. Luni, durerea a persistat ܈i devenea cople܈itoare la cel mai mic efort, însă am refuzat în mod categoric să îmi mai pun brâul, promi܊ând că nu îl voi mai pune niciodată, nici măcar pentru estetică. Lupta în rugăciune a durat până seara, ܈i, mul܊umiri fie aduse Dumnezeului Îndurării, căci ܈i-a arătat din nou mila ܈i atotputernicia ܈i S-a atins din nou de mine, vindecându-mă. În disperarea mea, am promis Domnului că, dacă mă va elibera din nou de durere , nu mă voi mai îndoi niciodată de vindecarea Sa ܈i nu voi uita niciodată bunătatea Sa fa܊ă de mine! Domnului să-I fie adusă recuno܈tin܊a ܈i slava, căci El lucrează ܈i astăzi în mod minunat, chiar dacă nu întotdeauna cum ne a܈teptăm noi, ci după planul Său desăvâr܈it. E un mare privilegiu să po܊i veni înaintea Domnului ca Neemia, spunându-I: „Adu-܊i aminte de mine, Dumnezeule”. Se merită, într-adevăr, să slujim acestui Dumnezeu Atotputernic ܈i să-I fim ascultători în orice până ܈i în cel mai mic detaliu, indiferent de consecin܊e, pentru ca atunci când noi venim în rugăciune, ܈i cerul se deschide ܈i Dumnezeu ne răspunde rugăciunilor noastre. Glorie Lui! Simona Horobe܊, 16 noiembrie 2015,Girona, Spania.
$ ǡ Ǥ Până nu eram căsătorit am aflat despre biserica din Cisnădie, pe care am vizitat-o odată, se aduna în casa unui frate sas. După căsătorie am mers din nou pe la fra܊i, acolo era o familie a unui frate Dănilă ܈i Speran܊a Bârzu. Ei aveau o curte încăpătoare ܈i au făcut loc pentru o cameră mai spa܊ioasă în curtea lor unde au găzduit o bună bucată de vreme biserica. Era în anul 1962, când fiind deja căsătorit de un an ܈i opt luni, ne-am în܊eles cu scumpa mea nevastă să mergem la Sibiu la fra܊i. Dar nu ܈tiam nici o adresă. Cuno܈team familia Bi܈boacă Andrei ܈i Saveta, dar nu ܈tiam unde locuiesc ei. Mergând cu trenul, amândoi cu capul pe geam era o zi foarte frumoasă, însorită ca primăvara, de܈i era 22 noiembrie. Miu܊a mea se bucura mult de a܈a o vreme frumoasă. Eu i-am tras aten܊ia să a܈tepte ziua de mâine 23 noiembrie, că aceasta este ziua iernii. Dacă până acum nu a nins e bine. Dar dacă în 23 ninge, atunci o să avem o iarnă aspră că nu mai pleacă până în primăvară zăpada, când ninge mai de vreme atunci bătrânii spun că a lepădat iarna ܈i va fi o iarnă blândă. Povestind am ajuns în gară, am coborât jos din tren, dar încotro să mergem? Nevasta era tare îngrijorată. Se lăsa noaptea. Vasile ce ne facem? Credeam doar că va nimeri cineva care să ne cunoască ܈i să ne dea o informare, dar n-au nimerit nimeni. În cazul acesta de extremă; hai să ne rugăm! ܇i în timpul rugăciunii ܈i a frământărilor noastre; Cel ce nu lipse܈te nici odată în nevoi, era prezent ܈i mi-a ܈optit cu o fine܊ă minunată „Strada Muncii nr. 12” Scumpa mea ܈i draga mea suntem salva܊i am primit de la Duhul Domnului informa܊ia. Îndată am întrebat pe un ceferist ce lucra în gară:
„Domnule! Nu cumva ܈tii dumneata unde este strada Muncii?” Omul ne-a informat. Era aproape, imediat peste gară. Am pornit să găsim. Ne-am oprit în fa܊a casei cu numărul respectiv, dar avea două intrări, doi locatari. La care să încercăm oare? Auzind vorbă în stradă cineva deschide geamul de sus ܈i privind la noi jos în stradă; strigă: „Andrei! A venit fratele Hozan cu sora Maria!” Era sora Saveta. ei ne-au găzduit peste noapte. Diminea܊a am mers la Cisnădie. Fratele Andrei avea o motocicletă cu ata܈. Pe drum a început un vânt aspru ܈i fulgi mari de zăpadă. „Miuаa mea! A trecut primăvara ce am avut-o ieri. Acum vine o iarnă grea”. ܇i a܈a a fost. La Biserică în Cisnădie era sosit fratele Johan Telman din Dârloz de lângă Media܈, că el a înfiin܊at biserica din Cisnădie, el lucra numai între cei de limbă germană. Era un frate bun, mânuia Cuvântul cu autoritate ܈i putere de la Domnul. În adunare erau membri ܈i apar܊inători peste o sută de suflete, to܊i vorbitori de limbă germană, numai familia Bârzu erau români. În timpul rugăciunii de încheiere a orei de rugăciune au fost date două prorocii. Una pentru tânărul evanghelist Johan Wellmann, în care Domnul îl sfătuia să fie „tare să nu se dea înapoi că Domnul azi îi va pune un jug pe grumazul lui. Să-l ia cu bucurie”. A doua s-a îndreptat spre bătrânul lucrător : /*!&+
*&+'!$@ (Michael Thelman a fost botezat cu Duhul Sfânt in anul 1923 si a primit botezul in apa in 1927 la Viena (Austria), în timpul Conferinаei Penticostale, unde l-a întâlnit pe misionarul suedez penticostal George Steen. Mai târziu, Steen a vizitat România Юi l-a ordinat pe Thelman ca păstor al bisericilor penticostale săseЮti (Dârlos, Curciu, Boian etc.). Se pare că Thelman avea să devina unul dintre cei mai importanаi pastori penticostali ai minoriаilor etnice din acel
moment). La care-i spune: „Azi аi se va lua din povoară”, îmbărbătându-l ܈i pe acesta cu cuvinte minunate. Toată adunarea a început să întrebe, să dezbată prorociile, ne ܈tiind nimeni cum se va întâmpla azi acele descoperiri. Acum se trece la începerea orei de evanghelizare. În timpul acela intră în adunare fratele Popovici din Bra܈ov, supraveghetorul peste bisericile penticostale pe Regiunea Bra܈ov. Preia conducerea serviciului, printre altele spunând de la amvonul bisericii că el a venit ca să instaleze un lucrător, ca să nu mai tot vină fratele Telman, că-i bătrân de acum ܈i să aibă biserica lucrătorul ei local. To܊i au votat pentru Wellmann. ܇i a܈a au avut împlinirea cele două prorocii sub ochii plini de uimire a întregii bisericii. Cu vremea biserica s-a mutat ܈i de aici iar la familia unde erau înainte. Apoi în curtea familiei Fodor. Deja eram eu pastor peste sectorul 2 Sibiu. Aici biserica s-a înmul܊it, am avut evanghelizări, botezuri ܈i bucurii în Domnul. familia Fodor mă găzduia cu multă căldură. A intrat ܈i o stare de sfin܊enie chiar ܈i între tineri. Îmi aduc aminte când doi tineri săraci, n-au avut posibilitatea de a܈i chema nici rudele la o masă de ziua căsătoria lor, ei însă au venit pentru actul binecuvântări în căsătorie în ziua când se făcea Cina Domnului ܈i erau în post de trei zile, cerând ca mai înainte de a îngenunchea pentru cununia, ei amândoi vor să se împărtă܈ească cu Trupul ܈i Sângele Domnului, ܈i a܈a să între la Cununia lor. După plecarea mea în Canada, noul păstor care a luat în primire sectorul ܈i biserica nr.2 Sibiu a rezolvat unele treburi nea܈teptate. Astfel că în Biserica de pe Lupeni 53 Sibiu din 342 de persoane în scurt timp au rămas doar sub o sută. Localul biserica din Cisnădie ca ܈i cel din Săli܈tea Sibiului au fost vândute ܈i adunarea din Cisnădie s-a împră܈tiat. Nu mai cunosc câ܊i membri vor mai fi acum. Când eram eu acolo erau peste o sută de suflete.
$$ o scrisoare primită la 1 mai 2015
„Iubite Frate Hozan, v-am promis o Mărturisire de la Cisnădie când a܊i fost la Biserica la Amstetten. Sunt Fiica lui Petru ܈i Ioana Fodor! Lenu܊a Bogdan, mă numesc acum. Au trecut anii, dar amintirile nu pot fi ܈terse. Vremea copilăriei, a adolescen܊ei nu se ܈terge nici la bătrâne܊e. In anul 1990, vara, părin܊ii au cumpărat o casă în Cisnădie de la Familia Wellmann, familie care urma să plece în Germania. Cumpărând casa au avut si responsabilitatea ܈i administrarea localului Bisericii, care se afla în spatele cur܊ii. De multe ori fra܊ii care doreau să fie la Biserică, mai cu seamă, fra܊i veni܊i din alte localită܊i, erau musafirii no܈tri, la masă sau / ܈i la dormit. Mama era o femeie harnică iar Tata un om credincios, cu inimă caldă, om bun. Cel mai bun tătic din lume. Au fost ani frumo܈i acolo. Au fost clipe de bucurii în Biserica din Cisnădie. În vara 1993 fratele Hozan a oficiat un Botez în apă la Cisnădie. Împreună cu sora mea Cristina, ܈i cu al܊i 9 tineri am fost botezata de fratele Hozan ܈i fratele Schaser Martin. Fratele Hozan, om sfânt, ne-a sfătuit să ne luam în serios mărturisirea de credin܊ă depusă în apa botezului ܈i să trăim pentru Dumnezeu cura܊i. Aveam, ܈i mai am, un mare respect pentru el, fratele Hozan reprezentând pentru mine o autoritate de la Domnul. În anul următor a vizitat biserica un băiat din Austria. Nui ܈tiam nici măcar numele încă, dar văzându-l în ultima bancă
din adunare am avut ca o în܈tiin܊are: Cu omul acesta voi avea de-a face,de-a împăr܊i problemele vie܊ii Dar nu ܈tiam cum sau în ce direc܊ie suna acea în܈tiin܊are din mintea mea? El venea tot mai des în biserica ܈i mai vorbeam uneori. La un moment dat, fără să mă a܈tept m-a telefonat din Austria că vrea să se căsătorească... Cu mine. Luată prin surprindere, iam spus la telefon că nu mă căsătoresc. Era in Noiembrie. De sărbători, în Decembrie, a venit în România să-܈i reînnoiască cererea. Stăteam pe gânduri. După părerea mea eram foarte tânără, de abia împlinisem 19 ani. Dar pe de altă parte: dacă Domnul vrea să îmi dea o binecuvântare ܈i eu o refuz…? În inima mea am hotărât: Îi voi da un răspuns lui Radu (numele tânărului) până pleacă înapoi în Austria. Eu singură nu ܈tiam dacă va fi da sau nu. În inima mea am hotărât un semn: dacă fratele Hozan, venind să dea Cina Domnului în Biserică în ziua de 1 ianuarie, ne va chema la rugăciune, să se roage pentru noi, atunci voi răspunde: "Da!" cererii în căsătorie. Nimeni nu a ܈tiut de hotărârea luata în inimă. Nici Radu, nici părin܊ii. Doar eu ܈i Dumnezeu. Evenimentele au fost a܈a: seara de 31 Decembrie am fost în biserică împreună cu fra܊ii la închinare, apoi tinerii au fost invita܊i să petreacă timpul dintre ani (1994-1995) la o părtă܈ie în casa părin܊ilor mei. ܇i pe Radu l-am invitat. Aveam cumva convingerea că de la revelion el va rămânea la Biserică diminea܊a ܈i fratele Hozan va avea ocazia să se roage pentru noi. Dar Radu, obosit, pe la 4-5 diminea܊a a plecat la Sibiu, la părin܊i lui. În ziua de Anul Nou, diminea܊a fratele Hozan a venit ܈i a dat Cina Domnului, dar Radu n-a venit la Biserică. Cumva începeam să mă obi܈nuiesc că voi spune: „NU” Fratele Hozan a rămas în casa noastră la masă ܈i eu tot speram să apară Radu, dar nu a apărut. De abia după ce fratele
Hozan a plecat a sosit ܈i Radu. A venit împreună cu familia mea seara la Biserica. Mă gândeam: „Când să îi spun lui Radu?” ܇i mi-am zis: „Să nu îi stric inima, înainte de adunare” La ora 8 s-a terminat părtă܈ia ܈i încă eram în localul Bisericii când Radu a venit ܈i m-a întrebat: „Vrei să vii cu mine? Trebuie să merg până la fratele Hozan acasă, Trebuie să iau ni܈te Biblii, pe care trebuie să i le duc lui Cadmi - Zaharia, fiul său, în Amstetten în Austria. (Radu si Zaharia frecventau aceea܈i adunare în Austria.) Mărturisesc cu smerenie ܈i frică de Domnul că în inima mea am luat toate hotărârile. Nimeni nu ܈tia nimic. Am ajuns în casa fratelui Hozan la Sibiu ܈i în doua minute de la intrarea în casă, eram încă pe genunchi, fratele Hozan a primit încuno܈tin܊area clară , a venit la noi ܈i s-a rugat dându-ne binecuvântarea pentru a ne căsătorie. Dar eu nu îi spusesem că vrem să ne căsătorim. Nici fratelui Hozan , nici lui Radu (Semnul mi-a fost împlinit). Plecând de acolo am recunoscut în inima mea că Dumnezeu ܈tie tainele inimii, ܈tie tainele omului, din înăl܊ime El răspunde ca ܈i cum s-ar în܊elege cu inima omului, ܈i a܈a am ajuns de i-am răspuns lui Radu: „Vreau să mă căsătoresc cu tine!” Au trecut 20 de ani si Dumnezeu ne-a binecuvântat cu trei băie܊i. Au fost ܈i încercări, dar binecuvântarea ܈i purtarea de grijă o pot vedea când mă uit în urmă. Slăvesc pe Dumnezeu pentru lucrările lui minunate. Vă mul܊umesc din inimă pentru ocazia pe care mi-a܊i dăruit-o să laud numele Domnului ܈i prin această mărturisire! El merita toată închinarea noastră! Dumnezeu să vă binecuvânteze, Frate Hozan!!! Am vorbit cu Mama ܈i s-a bucurat mult că vesti܊i în continuare Evanghelia Domnului Isus. În continuare vă doresc mult har ܈i pace de la Domnul Dumnezeul nostru!!
g $
MOTTO: „Pustia úi Ġara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli, úi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori, úi va sări de bucurie, cu cântece de veselie úi strigăte de biruinĠă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului úi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreĠia Dumnezeului nostru.“ (Isaia 35:1-2) Aceste făgăduin܊e de o măre܊ie cople܈itoare vizează poporul Israel, dar am constatat că ele se aplică atât de bine ܈i metropolei Calgary, ܈i că la Betania prorocia lui Isaia a devenit o realitate incotenstabilă. Iar aceasta pentru că oricine are urechi de auzit să audă ܈i oricine are ochi de văzut să poată vedea,Slava Domnului, măre܊ia Dumnezeului nostru. De aceea provocarea care ni s-a făcut de a scrie o scurtă istorie a biserici Betania o considerăm un mare privilegiu. Privilegiu de a putea face cunoscut tuturor celor care vor citi aceste rânduri,modul în care Dumnezeu se implică direct în plantarea de bisericii în locuri pustii ܈i fără apă. ÎNCEPUTUL Recesiunea economică care a lovit provincia Canadiană Ontario începând cu anul 2006 a provocat exodul mai multor familii tinere spre provincia Alberta, metropola Calgary, care prosperă datorită resurselor de petrol. Prosperitatea provinciei a început să atragă tot mai mul܊i oameni ܈i din alte provincii, cum ar fi B. Columbia.
Numărul românilor în această metropolă era foarte mare, dar cre܈tinii evanghelici foarte pu܊ini. Acest lucru a făcut ca unele familii să se ata܈eze de biserici de limba engleză. În aprilie 2008 sose܈te în Calgary fratele Gheorghe (GOGU) Potoceanu, fratele fiind prezbiter din biserica Betel din Windsor, Ontario, cu gândul de a lucra în Calgary pentru o perioadă, până se va restabili echilibrul economic în Ontario, so܊ia ܈i copii dânsului rămânând în Windsor. Fratele Gogu ܈i al܊i noi veni܊i vizitau o biserică neafiliată la vreo denomina܊iune, în schimb nu se înscriu ca membri . Motivul lor era că această biserică era condusă de un frate pe nume Eugen Marin, care avea unele vederi pe care ei nu le acceptau. Fratele Vasile Hozan, vizita din când în când ace܈ti fra܊i întărindu-i suflete܈te prin predicarea cuvântului ܈i unele semne date de Duhul Sfânt ca botezuri cu Duhul Sfânt sau vindecări ܈i descoperiri. Fratele Marin Eugen a povestit la mai mul܊i fra܊i cum Dumnezeu l-a folosit pe fratele Hozan în zilele când îi vizita, se vorbea de o vindecare miraculoasă a unui frate Cilian Marius zis Bebe care sufere de câ܊iva ani în urma unui accident ܈i al܊ii. Fratele Hozan era evanghelistul care ajuta mult pe cei slabi ܈i pu܊ini ܈i el este omul care nu prea ܊inea cont de deosebirile lor de vederi, ci căuta să-i crească spiritual pe ori ܈i cine. Această grupare s-a constituit în luna martie anul 2005 din 6 familii: una de la Cre܈tini după Evanghelie, una de la bapti܈ti, trei de la penticostali ܈i una de la ortodoc܈i fiind gestiona܊i de Eugen Marin ca lucrător. Odată cu sosirea fratelui Gogu; Dumnezeu începe să mi܈te apele în vederea unei noi biserici. Mai întâi Domnul îi dă un vis fratelui Gogu Potoceanu, prin luna august al anului 2008, prezentându-l zidind o biserică ܈i spunându-i. „Cu 13 rânduri de cărămizi îi po܊i da forma bisericii”.
Nu a în܊eles nimic ܈i nici nu a împărtă܈it visul decât unei singure persoane, mai ales că nici gând nu avea de a rămâne în Calgary pentru o perioadă lungă. În timpul ܈ederii lui în Calgary, a lucrat la vestirea evangheliei ܈i la acte de cult; cum ar fi Cina Domnului, botezuri în apă, primirea de mărturisiri, ect. împreună cu lucrătorul de atunci, Marin Eugen. N-a stat nepăsător fa܊ă de lucrarea Domnului, de܈i încă nu era stabil.. La sfâr܈itul anului 2008,fratele Gogu P. a plecat pentru perioada sărbătorilor la familie la Windsor, Ontario. Câteva familii de fra܊i români care mergeau la bisericile engleze au hotărât să se adune împreună, să facă sărbătorile la olaltă, închiriind un spa܊iu în acest scop. Cu această ocazie, discutând, au ajuns la concluzia că e mai bine pentru copiii lor, sa fie învă܊a܊i cu specificul bisericilor penticostale române܈ti, ܈i deci ar trebui să înceapă constituirea unei biserici, având în vedere prezen܊a unui slujitor ordinat în biserică de unde proveneau cele mai multe familii, Biserica Betel Windsor, Ontario. Aici a fost oficiată slujba de ordinare ca prezbiter, mai înainte fiind diacon, fratelui Gogu P. (Ordinarea fratelui Gogu a avut loc cu patru zile înainte de a se reîntoarce din nou în Calgary. În timpul slujbei de duminică fiind investit în lucrare de către fra܊ii păstori: Diaconescu Gheorghe din biserica Betel din Windsor ܈i Corneliu Bîrsan, pastor în biserica română penticostală „Romanian Church of God” Kitchener. iar Joia a plecat la Calgary.) Propunere de înfiin܊are a unei noi biserici a pornit de la fratele Dorin Dru܊u, care venise din Vancouver, BC, dar care a trăit mul܊i ani în Windsor, Ontario. Astfel au decis să ceară, la întoarcerea în Calgary, la începutul anului 2009, acordul fratelui Gogu Potoceanu de a sluji ca pastor al biserici care se avea în vedere să se constituie.
Înfiin܊area Bisericii Betania Din Calgary „,Cheamă-Mă, úi-Ġi voi răspunde; úi îĠi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoúti.“ (Ieremia 33:3) La revenirea fratelui Gogu Potoceanu la Calgary,în prima săptămână a anului 2009, ܈ase familii, cu capii, adică (bărba܊ii familiilor) au hotărât să-l invite pe fratele Gogu Potoceanu, în prima sâmbătă din Ianuarie 2009, la o întâlnire în familia Dru܊u, fără ai spune scopul concret al întâlnirii. Propunerea a fost o mare surpriză,pentru că nu a fost ceva pregătit cu mult timp înainte, ci a fost un îndemn spontan al Duhului Sfânt. La aflarea propunerii,fratele Gogu P., a cerut să se facă totul fără grabă, cerând organizarea de întâlniri săptămânale cu capii de familii, pentru discutarea condi܊iilor în care să aibă loc aceasta constituire ܈i propunând ca fiecare să caute să aibă un răspuns personal din partea Domnului cu privire la lucrarea care se dorea începută. Au participat la aceasta prima întâlnire fra܊ii Dorin Dru܊u, Cornel Diaconescu, Silvan Andrei, Dumitru Nan, Mircea Crăciun, Augustin Lăpu܈an ܈i fratele prezbiter Gogu Potoceanu. În total 7 capi de familii. Timp de trei luni au avut loc întâlniri săptămânale în casa familiei Dru܊u, întâlniri în care s-au discutat,constitu܊ia bisericii, norme de conduită, practicile biserice܈tii, afilierea la Uniunea Bisericilor Penticostale din USA ܈i Canada. În acest timp Dumnezeu a confirmat fiecăruia că aceasta este voia Lui cu privire la lucrarea din Calgary. ..Cheamă-mă Юi-аi voi răspunde...” În această perioadă de început,am văzut pe Dumnezeu implicat în toate detaliile. După ce to܊i am în܊eles voia Domnului ܈i fratele Gogu Potoceanu ܈i-a dat acceptul să slujească. Biserica Domnului din Calgary,am decis să-i dăm un nume. Majoritatea fiind din Windsor, s-au gândit la numele BETEL, inclusiv fratele Gogu, dar Dumnezeu a vrut altceva.
Dumnezeu a dat un vis fratelui Gogu, vis care nu a fost spus decât în seara în care se dezbătea denumirea, ܈i care a fost dezvăluit atunci când fratele Dorin Dru܊u a pronun܊at numele „Betania”, căci era vocea care a auzit-o fratele Gogu în vis. Acesta a rămas numele Bisericii, căci am cunoscut că era voia Domnului. De fapt voia Domnului este ca să se deschidă cât mai multe biserici în care să se vestească Cuvântul Vie܊ii ܈i oameni să vină la sfânta pocăin܊ă, să iasă din întuneric la lumină. Numai toate să se facă în lini܈te ܈i pace! A urmat atunci problema găsirii localului. Trecuse 3 luni, toate erau pregătite, dar găsirea unui loc de întrunire adecvat era o mare problemă, având în vedere chiriile foarte mari care se percepeau, iar noi nu eram decât 6 familii ܈i fratele Gogu Potoceanu ܈i to܊i începători. În aceste condi܊ii nu aveam decât să a܈teptăm ajutorul din partea Domnului. În luna ianuarie fratele Mircea Crăciun a trimis un E-mail la biserica Salvation Army din Calgary N. W, unde erau cei mai mul܊i, dar nu ne-au trimes nici un răspuns. Fratele Gogu fiind îngrijorat, a apelat la Domnul ܈i a sunat la un frate proroc să întrebe pe Domnul cu privire la o cauză a dânsului fără să specifice cauza. Domnul a arătat fratelui ceea ce avea să aibă loc la câteva zile. Cei de la Salva܊ion Army au trimis email că sânt interesa܊i să discute cu noi. Miercuri, (Martie 30), ne-am întâlnit cu ei ܈i Dumnezeu a împlinit precis ceea ce a arătat. Slăvit să fie Domnul!. Am primit acceptul să începem serviciile din prima duminică a lunii aprilie în Sanctuarul Bisericii Salvation Army la 222 Sandarac,Calgary N. W, data care coincidea cu Sărbătoarea Intrări Domnului Isus în Ierusalim, eram de to܊i 13 adul܊i ܈i copiii familiilor amintite. Acestea erau cele 13 rânduri de cărămizi, din vis, pe care Dumnezeu le-a folosit să dea forma bisericii Betania din Calgary.
Încă de a doua duminică, (duminica Pa܈telui), au început să se ata܈eze ܈i alte familii,Băican Nicu ܈i Mihaela, Bughiu Florean ܈i Adriana, Stanciu, Cornel ܈i Rodica ܈i copiii lor ܈i apoi alte familii. S-a hotărât să avem o deschidere festivă a bisericii, în care să se oficializeze fratele Gogu Potoceanu, ca păstor al Bisericii de către Conducerea Uniunii Bisericilor Penticostale din USA ܈i Canada. Sărbătoarea a avut loc în zilele de 26-27 Septembrie 2009. Au participat: Pastor Sr. Vasile Antimie -First Romanian Penticostal Church, Seattle,W. A, membru în Biroul Uniunii Pastor Sr. Gheorghe Diaconescu-Bethel Romanian Penticostal Church,Windsor,Ontario,membru în Biroul Uniunii. Pastor Sr. Vasile Câmpean a-Philadelphia Assembly of God, Portland, OR. împreună cu un grup din fanfara bisericii (16 persoane). La serbarea de deschidere a fost prezen܊ă ܈i sora Marta Potoceanu, so܊ia fratelui Gogu care deja se mutase în Calgary. A fost o sărbătoare adevărată onorată de prezen܊a Domnului ܈i a multor invita܊i din Calgary ܈i Vancouver,BC. De atunci Domnul a adăugat la biserica Sa. Au fost ܈i din cei care au părăsit biserica, dar totdeauna Dumnezeu adaugă mai mul܊i decât au plecat. Una din marile lucrări care le-a făcut Domnul a fost ca fra܊ii bapti܈ti s-au alăturat bisericii Betania ܈i Domnul le-a dat Duhul Sfânt, căci aceasta a fost dorin܊a lor când s-au ata܈at bisericii. Biserica s-a mutat în anul 2012 în luna Martie în localul bisericii Moraviene The Good Shepherd situate la 6311 Norfolk Dr. Calgary N. W. În luna Aprilie 2014 a fost ordinat ca diacon al bisericii fratele Timotei Miron, care a rămas slujitor responsabil al bisericii, după reîntoarcerea fratelui păstor Gogu P. la copiii care i-au rămas în Windsor, Ontario.
La cererea fratelui diacon Timotei Miron au sosit la o săptămână de evanghelizare (din 21 la 30 noiembrie 2015), Fra܊i V. Hozan ܈i D. Strugar Teclar au cerut ca cele două bisericii să se adune împreună pe tot timpul ܈ederii lor în Calgary; aceasta era ܈i dorin܊a fratelui Miron ܈i a܈a a fost. Am avut seri de Evanghelizare, seri de stăruin܊ă în care Domnul a botezat cu Duhul Sfânt 7 (܈apte) persoane, am avut un botez în apă (botez Nou Testamental, în Numele Tatălui ܈i al Fiului ܈i al Duhului Sfânt). Am avut o seară de rugăciune pentru vindecarea bolnavilor, unde unii au mărturisit vindecările primite de la Domnul în trupurile lor. Dintre ei amintim două cazuri: fratele Costel Bughiu care sufere de o boală la coloana vertrebală ܈i îndată după rugăciune a început să gesticuleze arătând la to܊i vindecarea primită. O soră care a adus înaintea Domnului copilul ei la care miercurea viitoare (acum era sâmbătă seara), trebuia să-l ducă la spital ca medicii să-i schimbe tot sângele ca să-l poată scăpa de cumplita boală care-l chinuia. În schimb Marele Medic, Isus Hristos, a ascultat rugăciunile făcute ܈i ungerea cu undelemnul sfin܊it, iar când a mers la doctori au rămas mira܊i găsind că sângele copilului ei era bun ܈i nu mai are nevoie de interven܊ia medicilor; mărturisea mama cu numele „Rubei Maria” Făcând bilan܊ul acum,după atâ܊ia ani,nu putem spune decât ce a spus prorocul Samuel. „ Până aici Domnul ne-a ajutat” („Eben - Ezer” 1 Sam. 7:12) . (Mă opresc aici cu în܈iruirea bisericilor ܈i a localită܊ilor; de܈i ar fi multe de spus ܈i încă unele al căror fra܊i nu consideră să fie amintite bisericile lor în vreo scriere. Mul܊umim Domnului ܈i celor care s-au implicat trimi܊ându-mi câte ceva la întregirea istoricului bisericilor unde ei fac parte ca membri activi.)
În întâmpinarea pre܈edintelui României la Toronto Canada. Prof. Dr. Emil Constantinescu Preúedintele României 1996 – 2000
În ace܈ti ani a vizitat ܈i Canada. Consulul de atunci a chemat unele persoane de influen܊ă la o masă ܈i la discu܊ii a܈teptând to܊i cu bucurie vizita domniei sale în calitatea de Pre܈edinte al României. Rămânând mira܊i de personalitatea lui cu a܈a mari recorduri în multe domenii. Ca pre܈edinte: 227 de întâlniri cu pre܈edin܊ii diferitelor ܊ări ܈i a marilor institu܊ii ܈i Universită܊i din lume Ca profesor Rector: 163 de ܈edin܊e de lucru cu studen܊ii ܈i la acordarea Titlurilor de Doctor Honoris Causa în diferite ܊ări. Ca Lider Civic : 586 de conferin܊e ܈i cuvântări peste tot. Ca Geolog, Explorator: 154 de locuri de pe pământ : mun܊i, văi, monumente istorice , locuri părăsite; acest om lucra, cerceta ܈i-܈i îmbogă܊ea cuno܈tin܊ele Familia Hozan Maria, Vasile – copiii: Ezechel Юi până când a ajuns ce pute܊i Amos. La mijloc familia Comenov Dobrina Юi Ioаa citi ܈i informa în oameni Юcolaаi. continuare:
Este membru de onoare úi membru ales al SocietăĠilor geologice úi mineralogice din Marea Britanie, Germania, SUA, Grecia, Japonia; al SocietăĠii de Geografie din FranĠa úi al SocietăĠii „National Geographic” din SUA. A susĠinut conferinĠe la UniversităĠile Tübingen, München, Oxford, Stanford, Harvard, Berkeley, Columbia, Georgetown, Indiana, Rio de Janeiro, Buenos Aires, Lima, Sydney, Melbourne, Praga, Varúovia, Bratislava, Turku, Cairo, Lublin, Kiev. Majoritatea care am cunoscut câtu܈i de pu܊in performan܊a câ܈tigată de acest pre܈edinte am rămas uimi܊i de smerenia lui în fa܊a oamenilor pe care o dovedea ܈i în cuvinte ܈i în fapte. Un singur lucru, după vederile mele îi mai lipsea, sfânta ܈i atât de necesara pocăin܊ă! Comunitatea românească este grupată în opt provincii canadiene (din totalul de zece provincii úi trei teritorii), după cum urmează: Toronto (39.710), Montreal (36.275), Vancouver (14.055), Calgary (9.470), Edmonton (9.310), Hamilton (5.730), Ottawa – Gatineau (5.435), Winnipeg – Manitoba (3.460). ACEST RECENSĂMÂNT CRED CĂ ERA PRIN 1990 NU AM CEL DIN 2011 ܇i în Canada trebuie vestită Evanghelia! Împreună cu nevasta mea ܈i cu cei doi feciori ai no܈tri: Ezechiel ܈i Amos, care au condus ma܈ina, după cum vede܊i în poza alăturată unde suntem poza܊i împreună cu domnul ܈i doamna Comenov Io܊a ܈i Dobrina, oameni din înalta societate ܈i rudenii ale fratelui Candale. Nu numai noi, ci în jur de 70 de persoane fiind chemate la o întâlnire cu pre܈edintele României. Eram prezen܊i: preo܊i, pastori, cei din înalta societate, oameni de afaceri, politicieni ܈i împreună cu cei din Consulatul Român din Toronto, precum ܈i cei din Ambasada Română de la Ottawa, capitala Canadei. Domnul Consul de la Toronto era din comuna Sadu de lângă Sibiu ܈i eram cunoscu܊i. Totodată eu eram pastor în cea mai mare biserică română din Canada, ܈i când i-a spus domnul Consul, Pu܈ca܈, Pre܈edintelui Emil Constantinescu, că sunt ܈i
eu prezent ܈i că reprezint cea mai mare congrega܊ie română din Canada de răsărit, imediat a trecut printre ceilal܊i ܈i a venit direct la mine, care stăteam mai rezervat deoparte, să discutăm. Punându-mi întrebări ܈i eu răspunzând la cele de care era interesat ca să afle domnia sa ca Pre܈edinte al tuturor românilor. S-a servit ܈i o masă la care eu am chemat binecuvântarea de la Dumnezeu peste masă urmat de bătrânul preot greco-catolic de la Hamilton, cu care ne-am a܈ezat împreună la masă; având discu܊ii frumoase, în timp ce-l serveam aducându-i mâncarea la masă. Cu cei din Consulatul României, ne respectăm prietene܈te, fapt care a făcut posibilă apropierea unii de al܊i; ocazii în care le înmânez căr܊ile scrise de mine, fiecărui func܊ionar al Consulatului.
La fel am procedat ܈i cu cei din Ambasada de la Ottawa, unde ne luptăm ܈i ajutăm pe fratele Dubic Ioadan să adunăm oameni la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. La ultima noastră întrunirea (19 dec. 2015) am chemat ܈i pe cei de la Ambasadă; ܈i au venit. Au ascultat cântările cântate de grupul de fra܊i din Kitchener, ܈i ale familiei Budar din Montreal care au cântat foarte frumos, fratele Prisecaru Oni ܈i o soră din Montreal ǡ
a îmbogă܊it programul ǡȋ
ǤȌ ǡ
cu frumoase poezii. ǡ
Ǥȋ Ǥͳͻ
ǤʹͲͳͷȌ Fratele Păstor Feher
Iosif din Montreal a condus serviciul, iar fratele Bala Ioan s-a ocupat de primirea musafirilor. Predicile au fost rostite de pastor Bîrsan Corneliu, pastor Hozan Vasile ܈i diaconul Bălulescu Andrei. Cei din ambasadă s-au arătat tare impresiona܊i ܈i eu le-am oferit cadou căr܊ile mele de care iar au fost încânta܊i. La Ottawa fratele Dubic a deschis ܈i un Radio la care mai participăm ܈i noi din Kitchener câteaodată luptând pentru a vesti evanghelia la cât mai mul܊i posibil. La ultima noastră întâlnire au fost în jur de 30 de ascultători. Doamna Maria, în calitatea sa de Ambasador, a făcut o remarcă la terminarea serviciului spunându-mi:„Eu am simаit cu inima că predica aceasta pe care ai rostit-o nu a fost schiаată ci inspirată” Tu sim܊i ceva când auzi o predică? Domnul să mântuiască pe câ܊i mai mul܊i oameni!
$g i Ambasadorul României în Canada. Întâlnire la nivel înalt între România ܈i Canada Ambasadoarea Maria cu Guvernatorul General al Canadei, David Johnston Maria Ligor este diplomat de carieră din ianuarie 1996. Până la numirea sa în calitatea de ambasador in Canada, a fost ambasador cu însărcinări speciale, Reprezentant Special pentru promovarea democraĠiei. Din noiembrie 2012, este membru al Consiliului Guvernatorilor al Fondului European pentru Democra܊ie
(European Endowment for Democracy) úi membru ales al Comitetului Executiv al acestuia. Din iulie 2013, este acreditată în paralel úi ca Reprezentant Permanent pe lângă OrganizaĠia AviaĠiei Civile InternaĠionale. Între iulie 2006 úi august 2011, a fost ambasador al României în Regatul Spaniei. Maria Ligor a deĠinut în aceeaúi perioadă úi calitatea de Reprezentant Permanent, pe lângă OrganizaĠia Mondială a Turismului, România devenind în 2010, vicepreúedinte al Consiliului Executiv al acestei organizaĠii. Anterior, a ocupat funcĠia de Director General pentru Afaceri Europene, între 2003 úi 2006, având în responsabilitate atât relaĠiile României cu Uniunea Europeană, cât úi relaĠiile bilaterale cu statele membre úi alte state europene. În aprilie-mai 2012 a fost Secretar general ad interim al MAE. Ca diplomat, úi-a desfă܈urat activitatea la Bruxelles, în cadrul Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană (19982002), la Ambasada României la Luxembourg (1997), iar în Centrala MAE, la DirecĠia de Planificare Politică, la DirecĠia Uniunea Europeană úi la DirecĠia Europa Occidentală. În 1997, a obĠinut bursa Robert Schuman la Parlamentul European, iar în 1996, a fost stagiar la Consiliul Europei, Strasbourg. Maria Ligor a absolvit în 1995, cursurile de Master of Arts ale Colegiului Europei de la Bruges, Belgia, úi a obĠinut în 2000, Diploma de Studii Aprofundate a FacultăĠii de ùtiinĠe Politice a UniversităĠii Libere din Bruxelles. Pregătirea sa mai include studii la Institutul European de pe lângă Universitatea din Geneva, precum úi cursul Managing and Shaping Change in the Information Society, Harvard University, JFK School of Government, Kokkalis Project, Atena. În Ġară, a absolvit cursurile postuniversitare de RelaĠii InternaĠionale la SNSPA, în 1993, úi Universitatea Politehnică, în 1990. În 2004, a primit Ordinul NaĠional Pentru Merit, în grad de Cavaler, iar în 2007, Ordinul pentru Meritul Diplomatic în grad de OfiĠer. În 2010, a primit Crucea Casei
Regale a României, precum úi Ordinul SfinĠii ÎmpăraĠi Constantin úi Elena acordat de Patriarhul Daniel. În ianuarie 2012, i-a fost conferită, de către Regele Spaniei, Marea Cruce a Ordinului Isabela la Catolica. Vorbeúte fluent limbile engleză, franceză úi spaniolă úi are cunoútinĠe de italiană. S-a născut la Bucureúti, la 1 ianuarie 1967. Este căsătorită úi are o fiică. ܇i pentru ace܈ti oameni avem datoria să ne rugăm Domnului! (FRA܉ILOR! DACĂ PENTRU A OCUPA O POZI܉IE ÎNALTĂ ÎNTRE PĂMÂNTENI ܇I PENTRU O VIA܉Ă A܇A DE SCURTĂ, TREBUIE ATÂTA TRUDĂ ܇I PERSEVEREN܉Ă; CE TRUDĂ, CE LUPTĂ TREBUIE SĂ DEPUNEM NOI PENTRU A DOBÂNDI TITLUL DE COPIII AI LUI DUMNEZEU ܇I A AJUNGE ÎN CER PRINTRE SFIN܉I ! ?).
Am trimis prin fratele Dubic testul ܈i fotografiile de mai sus să-l prezinte stimatei doamne Maria, Ambasadorul României la Ottawa ca să-i ceară acceptul pentru a-l putea publica în cartea de fa܊ă. ܇i iată răspunsul prin E-mail azi 18 /01/ 2016 D£èìǨ Mă bucur să aud veЮti. Sper că aаi petrecut Sărbătorile cu bine. Legat de textul pe care mi l-aаi transmis, cred că este în ordine. Nu am nimic de corectat sau adăugat. Transmiteаi pastorului Hozan si celorlalаi oameni inimoЮi de la Kitchener gândurile mele bune”.
Sunt unul care a lecturat în întregime cele trei volume de AMINTIRI DIN ܉ARĂ. LUCRĂRI ALE DUHULUI SFÂNT. Dar ce vreau să reliefez e că sunt primul care a lecturat cel de al patrulea volum (în manuscris), adică cel de fa܊ă, intitulat BISERICI ÎNFIIN܉ATE CU AJUTORUL DUHULUI SFÂNT Autorul, din ce în ce mai cunoscutul pastor penticostal Vasile Hozan, se dovede܈te, prin aceste căr܊i, un mărturisitor ardent al Domnului nostru ISUS HRISTOS. Posesor real al darurilor DUHULUI SFÂNT, manifestate prin vindecări diverse, prorocii, vorbiri în limbi etc., omul lui DUMNEZEU Vasile Hozan e a܈teptat de românii de pretutindeni ca pe "un cire ܈copt". La jarul credin܊ei sale, ܈i prin vrednicia celor păstori܊i, s-au întors la Domnul nenumărate suflete ܈i au apărut biserici ca"ciupercile după ploaie". L-am cunoscut direct numai după stabilirea mea în Canada. Este a܈a cum mi l-am închipuit: un bărbat voinic, cu privire blândă ܈i mers bătrânesc. Te abordează cu zâmbet si cu o strângere de mână, în timp ce î܊i adresează ceremonios un salut sfânt ܈i fră܊esc. Fost meseria ܈în construc܊ii (maistru pe mai multe ܈antiere de restaurare a unor monumente istorice de arhitectură), pastorul Hozan este, în rest, un autodidact - nu a urmat nici o ܈coală teologică - ܈i-a început apostolatul din adolescen܊ă. Dar cunoa܈te Biblia mai mult decât ܈i-ar închipui cineva. Este un om dintr-o bucată: Se poartă cum îi e vorba ܈i vorbe܈te cum îi e portul; a ܈mai zice că scrie cum gânde܈te, iar de gândit gânde܈te frumos ܈i ziditor. Îmi sugerase să mă uit pe text si să corectez eventualele gre܈eli de redactare. Dar scrie destul de îngrijit; măruntele scăpări cred că se datorează oboselii ܈i deselor deranjuri telefonice (e mult o jumătate de oră să nu sune telefonul): ba că e de mers la spital la patul unui bolnav, ba la un frate aflat în necaz, ba la un altul cu cine ܈tie ce probleme, etc. A fost pentru mine o plăcere să întâlnesc graiul popular de pe Valea Some܈ului (܈i eu vin de pe Valea Some܈ului) cu formularea pitorească a unor genitive, sau indicarea rela܊iei de rudenie cu articolele posesive (al ,a ,ale)
Fratele Hozan folose܈te cu lejeritate graiul savuros de la ܊ară, graiul matern de la Fodora Sălajului, pentru că a trăit cel mai mult printre oamenii simpli ܈i s-a adresat pe în܊elesul lor, dar mai ales că a vorbit ܈i vorbe܈te în continuare din prisosul inimii, cu clocotul credin܊ei. Nu de pu܊ine ori e tentat de lunecu܈ul spre metaforă. De pildă, un capitol e formulat "Plugul nenorocirii ܈i brazda inimii". Dar dincolo de oralitatea ܈i limpezimea stilului, cople܈itoare e manifestarea DUHULUI SFÂNT în gândurile ܈i inten܊iile sale, precum ܈i ascultarea dumnealui de îndemnurile Duhului. De pildă, poveste܈te că, într-o zi spre seară, simte că are o trimitere, ܈i îi spune dragei sale so܊ii, Miu܊a, că are de mers. "Unde să te duci acum, că se face noapte!" "Nu ܈tiu, dar trebuie să mă duc." Iese la drum ܈i face cu mâna la prima ma܈ină care trece; ܈oferul opre܈te ܈i, după ce urcă, îl întreabă unde merge. "Unde mergi ܈i dumneata." "Păi eu merg la Gâlgău." "Acolo merg si eu." Ajunge la Gâlgău în toiul nop܊ii ܈i găse܈te cu cale să tragă la o familie de credincio܈i pe care o cuno܈tea ܈i unde a mai fost ܈i altă dată. Din întuneric s-au auzit glasurile gazdelor: "Bine ai venit, Frate Hozan, te-am a܈teptat!" Precum cioburi lucioase dintr-o oglindă spartă, întâlnim în lumea aceasta frumuse܊i si armonii, fa܊ete pre-închipuitoare ale raiului. Fratele Hozan vorbe܈te despre multe locuri minunate vizitate ܈i despre mul܊i "Fra܊i scumpi" cu care s-a întâlnit. ܇i totu܈i ... toate sunt trecătoare ... Jinduim după Raiul Ceresc, acolo este oglinda întreagă ! Nu mă îndoiesc de îndemnul la credin܊ă si sfin܊enie ce vi l-a sădit aceasta carte! Personal, vă adresez ܈i eu o mireasmă de gând, în chip de încheiere, citând din finalul poeziei "Credin܊a" (din cartea mea de poezie ܈i pictură "Urcând dealul"): Căci de vom crede negreЮit c-avem locaЮ în Cer Fără păreri de rău noi vom lăsa sub glie Brazde-ntregi de poezie Iar pe seama vântului Primăverile Pământului Zorile Юi splendorile. Ion Georgescu Muscel
B
Un Salut Din Sfântul Cuvânt Pentru To܊i Cititorii Acestei Căr܊i! Carte Care Este Un Cuvânt De Învă܊ătură ܇i De Istorie. În mod special ܊in să mul܊umesc tuturor colaboratorilor mei între care adresez o mul܊umire deosebită domnului prof. ܈i frate Ion Georgescu Muscel pentru munca de a corecta întregul material, apoi ܈i fratelui Oni Prisecaru, fratelui Andrei Bălulescu ܈i fratelui Timotei Prisecaru. Pentru dân܈ii ܈i pentru to܊i, rămâne valabil îndemnul de mai jos din Filipeni. Dumnezeu să le răsplătească! „BucuraĠi-vă totdeauna în Domnul! Iarăúi zic: BucuraĠi-vă! BlândeĠea voastră să fie cunoscută de toĠi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraĠi de nimic; ci în orice lucru, aduceĠi cererile voastre la cunoútinĠa lui Dumnezeu, prin rugăciuni úi cereri, cu mulĠumiri. ùi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile úi gândurile în Hristos Isus.“ (Filipeni 4:4-7) „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toĠi! Amin.“ (Filipeni 4:23)
Cuprins Istorie: .............................................................................. 1 Cuvânt de Început ........................................................... 9 Un Adaos La Cuvântul De Început........................... 12 Gânduri de lector .......................................................... 15 Biserica din Fodora ....................................................... 21 O scurtă poezie .............................................................. 25 Lucrători din Fodora .................................................... 26 Pavel Duma - Fodora .................................................... 31 Tineretul din Fodora ..................................................... 34 O Amintire din 1969...................................................... 36 Biserica tinere܊ii mele. „Turda”................................... 41 Biserica Sebe܈el.............................................................. 47 ApariĠia pent. în Sibiu, Alba ...................................... 48 Pent. Pătrund ܇i În Jude܊ul Alba................................. 49 Biserica Din Sebeúel ...................................................... 50 „Sebe܈el–Satul De Pe Valea Sebe܈ului”....................... 56 Istoria locaĠiilor Adunării Penticostale din Sebe܈el ... 58 A doua mutare ............................................................... 59 A treia mutare................................................................ 60 Irina Duvlea ................................................................... 64 Omul fără invitaĠie (Petca). .......................................... 66 Ioan Zemora................................................................... 70 Evanghelizare fără nici un anunĠ................................. 72 Ecaterina Dican ............................................................. 74 Rusalina Căta................................................................. 76 Mergând cu trenul......................................................... 78 Trei Trimiteri................................................................. 80 Istoric Nr. 2 Sibiu .......... Error! Bookmark not defined. Cum a fost plecarea mea la Sibiu................................. 92 Pocăin܊a lui Virgil.......................................................... 99 O altă scrisoare ............................................................ 100 Evanghelizare Pe Stadion ........................................... 102 Botezul de la Cisnădie ................................................. 103 După Plecarea În Canada........................................... 106
Despre băuturi alcoolice ............................................. 108 Despre ALBA IULIA.................................................. 112 Biserica Penticostală Alba Iulia................................. 115 Căpâlna de ܇ugag....................................................... 120 Date despre Bărăban – ܊Alba: ................................... 124 Reînfiin܊area Bisericii Penticostale ........................... 125 Aldea Ghiza ................................................................. 128 Pocăin܊a lui Paul ܈i a lui Marcel ................................ 136 Misiunea în Moldova Sovietică .................................. 151 Poezie............................................................................ 158 Prima Întâlnire Cu Hozan.......................................... 159 Bogata De Sus.............................................................. 161 Cum a intrat credin܊a Penticostală ........................... 161 VALEA GRO܇ILOR .................................................. 163 Pavel Duma.................................................................. 165 O biserică cu o cruce mare......................................... 174 Ora܈ul Coste܈ti De Arge? ܈........................................ 176 PÂRVU RO܇U ÎN ARGE ܇........................................ 181 Înfiin܊area bisericii din „CER܇ANI” Arge ܈............. 183 Zimnicea....................................................................... 185 În Osica de Sus – Dolj................................................. 187 AMĂRĂ܇TI de SUS ................................................... 188 Cârna............................................................................ 190 În ajutorul fra܊ilor din „CALAFAT” Dolj ............... 195 Localitatea CETATE .................................................. 200 Despre Satul „Ru܈i”, Jud. Sibiu ............................... 202 Gu܈teri܊a ...................................................................... 207 Ocna Sibiului ............................................................... 208 A Chema Pe Domnul, Ca Niciodată .......................... 214 Bogatul Român............................................................ 216 Ludu – ܈Sibiu............................................................... 218 ܇eica Mare ................................................................... 223 Piatra B.N. ................................................................... 227 Nimigia B.N. ................................................................ 230 Mire ܈B.N. .................................................................... 231 Începutul Bisericii Din Mice܈ti .................................. 236 Ro܈ia de Seca ܈- Jud. Alba.......................................... 240
Biserica Din Ighiel – Alba........................................... 245 Biserica Alfa ܈i Omega ................................................ 247 Biserica Din Piatra Neam܊.......................................... 250 Păuca – jud. Sibiu........................................................ 251 deportarea sa܈ilor români .......................................... 256 Despre Târgovi܈te........................................................ 261 Martirajul Brâncovenilor ........................................... 264 Înfiin܊area Bisericii Penticostale Din Târgovi܈te.... 267 Localitatea Mogo܈eni, B.N.......................................... 272 Intelectualii din Turni܈or – Sibiu............................... 275 Glod - Alma܈ul Mare................................................... 278 Misiune în Nordul Ġării, Negreúti Oaú ....................... 283 Halmeu Satu Mare ...................................................... 285 Elim - Cidreag.............................................................. 294 Răchita Jud. Alba ........................................................ 296 Cuzdrioara – Dej ......................................................... 298 Dămăroaia, Bucure܈ti ................................................. 307 Gârbova – jud. Alba.................................................... 313 Începuturi Penticostale În Gârbova Sibiului:........... 317 Sosirea în Canada........................................................ 329 Vegherea Domnului Prin Duhul Său Sfânt............... 335 Un eveniment din anul 2001 ....................................... 337 Mărturie - Iudita Curescu .......................................... 338 Violeta ܇orgotă ............................................................ 346 Marinel Mihi ܈.............................................................. 346 O Minunată Amintire Din ܉ară................................. 348 Despre securitate ......................................................... 350 O Mărturie Recentă .................................................... 354 Montreal....................................................................... 357 Amintiri Din Montreal................................................ 362 Vindecarea surorii Liliana.......................................... 369 Windsor Canada......................................................... 372 Biserica „Betania” Din Windsor ................................ 373 Formarea bisericii Wolfsegg Austria......................... 377 Călătorii În Dalas Texas ............................................. 383 Într-o călătorie prin Suedia ........................................ 383 Hickory NC .................................................................. 385
Valea Sacramentului................................................... 385 Groze܈ti Jude܊ul Mehedin܊i........................................ 386 În Ajutorul Fra܊ilor Din Seatlle................................. 387 Cristi Boss .................................................................... 389 Pe܈teana Jiului, jud. Gorj.......................................... 394 Betedza – Jud. Constan܊a ........................................... 395 Copacii Sequoia........................................................... 398 O Misiune Cu Două Surori Bătrâne.......................... 402 Biserica Din ܇ugag Jude܊ul Alba ............................... 405 Salutări din Albany - Kentucky, USA....................... 406 Bro܈ura Lui Bulubenschi ........................................... 407 A܈tept ........................................................................... 453 Poienile Dobricului...................................................... 454 Dublin –Irlanda........................................................... 455 Călătorie în Orientul Mijlociu ................................... 456 Cânta܊i Domnului o cântare nouă!............................ 458 A܈teaptă ....................................................................... 459 Daia Română – Jud. Alba .......................................... 461 Mărturia unei vindecări miraculoase........................ 463 Amintiri Din Cisnădie Jud. Sibiu .............................. 468 Povestea Unei Căsătorii.............................................. 471 Ve܈ti Frumoase De La Calgary.................................. 474 Toronto......................................................................... 481 Ottawa.......................................................................... 483 Ca Să Ne Cunoa܈tem Oamenii Minuna܊i.................. 484 De Încheiere................................................................. 487 Impresii De Lector ...................................................... 487
CĂRȚI PUBLICATE DE PASTORUL VASILE HOZAN ___________________________
Biserici Înființate cu Ajutorul Duhului Sfânt Imoralitatea Oamenilor – Porunca a Șaptea Cum ne Îmbrăcăm în Casa Domnului Predici pentru Paști – vol. 1 și 2 Amintiri din Țară – vol. 1, 2 și 3 Pagina Predicatorului Despre Predestinare Pagini Editoriale Crezul ________________________________________________________________________________________________
Adrese de contact: VASILE HOZAN E2–560, Greenfield Ave, Kitchener, ON, N3C 2M2, Canada Tel. 1 519 894 9353 e-mail:
[email protected] PERSIDA TĂMAŞ Str. Morii, Nr. 253, Sat Sebeșel, Com. Săsciori, jud. Alba, 517668, România Tel. +40 258 741 147 ________________________________________________________________________________________________
comenzi online: www.amazon.com/shops/thebrotherbook lectură online: www.scribd.com/thebrotherbook-1
Cumpărând aceste cărți contribuiți la ajutorarea săracilor !