Utilaje Și Tehnologii Ecologice de Cultivare a Plantelor - Final

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor

Cuprins

A. B. C. D. E. F. G. H. I. J. K.

Date proiect............................................................................................................. Introducere........................................................................................................... Studiul soluțiilor similare de surse mobile de energie............................................. Studiul soluțiilor similare a utilajelor....................................................................... Otimizarea agregatului de arat................................................................................. Optimizarea lucrărilor.............................................................................................. Metode de deplasare a agregatului........................................................................... Exploatarea agregatului............................................................................................ Tehnologii ecologice de cultivare a plantelor.......................................................... Concluzii.................................................................................................................. Bibliografie..............................................................................................................

1

2 2 5 16 22 25 27 31 33 35 38

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Să se optimizeze agregatul folosit la efectuarea lucrărilor de arat utilizat într-o fermă pentru cultivarea ecologică a plantelor pentru o suprafață de 117 ha cultivată cu orz de toamnă. A. Date proietct Planta Orz de toamnă Adâncimea de lucru a = 20 cm Rezistența specifică a solului la arat k = 0,60 daN/cm2 Suprafața terenului 117 ha Forma suprafeței terenului 1300/900 B. Introducere Cultivarea orzului nu presupune o tehnologie mult-diferită de cea pentru grâu. În România, orzul este una dintre plantele de bază pentru rotația culturilor, fiind printre cele mai frecvent întâlnite culturi de toamnă. Respectarea pașilor tehnologici este, însă foarte importantă, întrucât fără o recoltă de calitate, valorificarea orzului se face la prețuri mai mici – fabricile de bere, spre exemplu, caută orz calitativ, rămânând doar soluția folosirii orzului ca furaj dacă acesta nu are parametri buni. 1.Plante premergătoare pentru cultura de orz Orzul de toamnă manifestă pretenții crescute faţă de planta premergătoare, având cerinţe mai ridicate decât grâul de toamnă, ca urmare a faptului că semănatul se face înaintea grâului, iar plantele de orz trebuie să vegeteze cât mai bine în toamnă pentru a se căli şi a rezista condiţiilor de iernare, orzul de toamnă fiind mai sensibil la temperaturi scăzute comparativ cu grâul de toamnă. În ceea ce privește plantele premergatoare după care se cultivă orzul avem plante foarte bune premergătoare, așa cum este mazărea, fasolea, borceagul, răpiţa, inul pentru fibră şi pentru sămânţă, plante bune premergătoare așa cum este trifoiul, cartoful, ovăzul, floareasoarelui, soia, porumbul, sfecla de zahăr, plante care trebuie recoltate până la 10 septembrie. În schimb plantele mai puțin bune premergătoare pentru cultura de orz sunt cele care se recoltează după data de 10 septembrie, așa cum este orzul şi orzoaica de toamnă sau de primăvară, grâul, soia, porumb, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui. Orzul este o cultură foarte bună premergătoare pentru unele culturi de toamnă așa cum este rapiţă, lucernă, dar şi pentru culturile de primăvară. După orzul de toamnă se pot semăna culturi duble de porumb pentru boabe sau pentru siloz, soia, fasole, unele culturi legumicole, deoarece această cultură eliberează terenul foarte devreme, în a doua decadă a lunii iunie. 2. Orzul se cultivă pe solurile cu textură mijlocie Orzul este mai pretenţios decât grâul, având sistemul radicular cu capacitate mai redusă de absorbţie şi perioada de vegetaţie mai scurtă. Orzul „merge” bine pe soluri cu textură mijlocie, permeabile, cu pH – 6,5 – 7,5 şi fertile. Potrivite pentru orz sunt cernoziomurile, şi solurile aluviale solificate.

2

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor De-a lungul timpului s-a constatat că orzul are o toleranţă relativ bună în faza de germinaţie, la un anumit grad de salinitate al solului. Sunt contraindicate pentru cultura de orz solurile sărăturoase, cât şi cele prea uşoare (nisipoase – n.r) sau prea grele (argiloase – n.r). 3. Zonele favorabile pentru cultura de orz Orzul preferă terenuri plane sau uşor ondulate, de tip cernoziom sau aluviuni, cu regim termic şi precipitaţii favorabile. Zone foarte favorabile pentru această cultură sunt Câmpia de Vest, sudul Câmpiei Române, Estul Bărăganului şi sud-estul Dobrogei, precum şi pantele domoale din Câmpia Jijiei. Puţin favorabile sunt zonele cu terenuri nisipoase din Oltenia, Câmpia de nord-vest, sărăturate şi cele excesiv de umede din vestul şi nord estul Munteniei, soluri puternic acide, puternic erodate (Moldova şi nordul Dobrogei) şi regiuni cu temperaturi mai scăzute din nordul şi sud-estul Transilvaniei şi nordul Moldovei. În zonele de câmpie nu temperaturile scăzute influenţează semnificativ nivelul recoltelor, neajunsul cel mai mare îl constituie caracterul secetos al toamnelor, care îngreunează pregătirea terenului, semănatul şi, deci, răsărirea orzului. 4. Fertilizarea culturii de orz Consumul specific de substanțe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului. Astfel pentru 1.000 kg boabe plus producția corespunzătoare de paie, orzul consumă, în medie între 24-29 kg azot, 11-13 kg fosfor și 21-28 kg potasiu în substanță activă. Gunoiul de grajd, deşi asigură sporuri mari de producţie, nu este valorificat economic de orzul de toamnă. Deoarece gunoiul de grajd se aplică altor plante, orzul se fertilizează, în general, cu îngrăşăminte chimice. Pentru toate formele de orz, azotul se aplică primăvara. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 – 1/3), numai după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui, porumb, iarbă de Sudan). Azotul nu se aplică toamna pe solurile uşoare (nisipoase; lutonisipoase), unde este uşor levigat în timpul iernii, precum şi atunci când doza aplicată este mică (sub 60-70 kg azot/ha). Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. Îngrăşăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element, dându-se 80-100 kg/ha de potasiu pentru orzul de toamnă, cantitatea care se aplică la arătură sau este încorporată cu discul la pregătirea patului germinativ. Printr-o fertilizare completă, în care intră şi îngrăşămintele cu potasiu, chiar şi pe soluri bine aprovizionate cu acest element, se asigură o mai bună rezistenţă la cădere a orzului. 5. Lucrări de calitate la pregătirea patului germinativ pentru orz La orzul de toamnă lucrările de bază ale solului şi pregătirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru grâul de toamnă, cu menţiunea că au pretenţii mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea acestor lucrări. În schimb, la această cultură, calitatea pregătirii patului germinativ influenţează direct buna dezvoltare a plantelor şi, deci, rezistenţa la iernare a acestora. Uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă, care contribuie direct la mărimea şi calitatea producţiei. 3

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor 6. Densitatea de semănare a orzului – 450-500 bg/m² Densitatea de semănat a orzului de toamnă este de 450 – 500 boabe germinabile/m². Deşi orzul are o înfrăţire bună, în toamnele secetoase şi când se seamănă după epoca optimă densitatea la orzul de toamnă trebuie să fie de 500 boabe germinabile/m². Distanţa între rânduri la orz este de 12,5 cm. Reducerea distanţei între rânduri este posibilă numai pe terenuri curate de resturi vegetale şi foarte bine pregătite, caz în care se seamănă la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm şi se asigură o mai uniformă repartizare a spaţiului de nutriţie. Adâncimea de semănat la orzul este de 3 – 5 cm, totul în funcţie de textura şi umiditatea solului. Epoca de semănat a orzului este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie – 10 octombrie), pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate şi călite. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă, favorizând atacul de fuzarioză, făinare şi viroze, iar întârzierea duce la scăderea rezistenţei la ger a plantelor. În condiţii de irigare (având asigurată umiditatea de răsărire), epoca optimă de semănat a orzului se situează între sfârşitul lunii septembrie şi prima decadă a lui octombrie. 7. Tavălugitul se face imediat după semănatul orzului Tăvălugitul după semănat se realizează mai ales în toamnele secetoase cu tăvălugul inelat. Tăvălugitul după semănat poate constitui o lucrare favorabilă răsăririi numai când solul din jurul seminţelor nu este prea uscat. La orzul de toamnă se execută controlul semănăturilor toamna si iarna, eliminarea excesului de umiditate în toamnă şi primavară şi celelalte lucrări de întreţinere la desprimăvărare în funcţie de starea culturii (fertilizare, tăvălugire). 8. Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor din cultura de orz Combaterea buruienilor la cultura orzului şi orzoaicei se face cu erbicide similare cu cele de la grâu în funcţie de spectrul de buruieni care trebuie combătute. Pentru combaterea bolilor foliare între care făinarea şi sfâşierea frunzelor, se folosesc fungicide aplicate în două faze primul tratament la apariția atacului, iar al doilea în faza de burduf înspicare. Principalele boli ale orzului sunt: făinarea – Erysiphe graminis, rugina – Puccinia graminis, fuzarioză – Fusarium graminearum. Primul tratament trebuie să se realizeze la înfrăţire, el limitează o serie de boli cum ar fi: ruginia, făinarea, bolile coletului. Al doilea tratament recomandat este să se realizeze în faza de burduf şi limitează atacul de făinare, rugină, septerioză, iar al treilea tratament la apariţia spicului şi prin acest tratament se combat bolile spicului (fuzarioza şi înnegrirea). În soluţia tratamentelor 2 şi 3 se adaugă si un insecticid. 9. Recoltarea orzului Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă. Recoltarea începe la coacerea deplină, când umiditatea boabelor este sub 16 – 17%. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor şi a scuturării boabelor. Orzul pentru malţ nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%, deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor. Cu toate acestea, dacă recoltatul se face, totuşi la umiditatea boabelor peste 15%, se trece imediat la uscarea acestora până la umiditatea de păstrare (14%). Orzul de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. El 4

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor trece foarte repede în „răscoacere”, aşa încât pericolul pierderilor, dacă se întârzie recoltarea, este mai mare decât la grâu. De menţionat că orzul de toamnă asigură producţii care depăşesc, în multe judeţe ale ţării noastre, pe cele ale porumbului. Tehnologia de cultură a orzului de toamnă este mult mai simplă decât a porumbului şi, deci, producţia obţinută mai ieftină. Trebuie remarcat însă că extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui şi pe terenuri mai puţin favorabile, situaţie care se întâlneşte acum la porumb. C. Studiul soluțiilor similare de surse mobile de energie Tractorul – se compune din următoare părți principale:

M

T

OR

 Motorul  Transimisia  Sistemul de rulare  Mecanisme de lucru  Șasiul  Caroseria Transmisia la un tractor cuprinde totalitatea organelor și subansamblurilor cu ajutorul cărora se transmite puterea de la motor la roțile motoare, șenile sau la priza de putere. Modificarea vitezei de deplasare și a forței de tracțiune corespunde lucrării ce trebuie executată. Hidrodinamice Hidraulice Hidrostatice Transmisii

Mecanice

Electrice

Transmisia 4x2

Fig. 1 Transmisia tractorului 4x2 M – motor A – ambreiaj 5

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Ac – amplificator de cuplu Ai – angrenaj intermediar CV – cutie de viteze AP – angrenaj principal D – diferential AF – angrenaj final OR – organe de rulare PP – priza de putere (independentă „i”, dependentă „d”, sincron „s”) Transmisia 4x4

Fig.2 Transmisia tractorului 4x4 CD – cutie de distribuție APs – angrenaj principal spate Ds - diferețial spate R – reductor Tc – transmisie cardanică APf – angrenaj principal față Dc – diferențial central Șenile

Fig. 3 Transmisia tractorului cu șenile MD – mecanism de direcție Acesta poate fi un diferențial simplu, dublu, variantă a mecanisului de direcție cu ambreiaje laterale; mecanism diferențial și ambreiaj lateral; mecanism de direcție cu sisteme planetare. Ambreiajul Cuplează progresiv motorul în funțiune cu transmisia vehiculului aflat pe loc. 6

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Decuplează motorul de transmisie la schimbarea etajului cutiei de viteze, la frânare energică sau în cazul staționării cu motorul în funcțiune. Asigură decuplajul de siguranță pentru protejarea transmisiei împotriva supraîncărcărilor ce pot apărea în timpul exploatării. Tipuri de ambreiaje: ambreiaje cu frecare, ambreiaje hidrodinamice, ambreiaje mixte, ambreiaje electromagnetice. Cuplarea la tractor a utilajelor Utilajele se cuplează la tractor cu ajutorul dispozitivelor de cuplare. Acestea pot cumpla la tractor unul sau mai multe utilaje cu scopul utilizării în întregime a puterii de acționare și tracțiune a acestuia. Se utilizează mai multe tipuri de dispozitive de cuplare la tractor a mai multor utilaje:  oblice tractate pentru 2 utilaje tractate;  drepte tractate pentru 25 utilaje;  purtate pentru 2-3 utilaje;  semipurtate pentru 25 utilaje. Legătura dintre utilaj și motor sau dintr tractor și dispozitivul de cuplare a mai multor utilaje se poate realiza prin unul sau mai multe sisteme. Triunghi de tracțiune rigid sau perpendicular – leagă cadrul utilajului sau dispozitivul de cuplare al utilajului la bara de tracșiune a tractorului. Mecanism de suspendare – cu prinderea utilajului sau a dispozitivului acestuia de cuplare la tractor în 3 puncte. Acesta este format din:  2 tiranți laterali;  1 tirant central cu șurub;  2 tiranți verticali cu șurub;  1 cilindru hiraulic de forță legat la instalația hidraulică.

Fig.4 Mecanism de suspendare cu prindere în 3 puncte 1 – tiranți laterali, 2 – tirant central, 3 – tiranți verticali, 4 - șurub pentru reglare lungimii, 5 – brațele tiranților verticali, 6 - CH, 7 – utilaj cuplat în 3 puncte ( I, II, III) Fixarea rigidă a utilajului pe tractor – sistemele si dipozitivele de cuplare a utilajului la tractor trebuie să permită ridicarea și coborărea din poziția de lucru în poziția de transport și stabilitatea agregatului format. 7

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Pentru a se evita deteriorare în transport a utilajelor suspendate, trebuie să li se asigure o lumică de transport (a) de minim 200mm și o stabilitate în plan vertical ().

=

≤ 0,4

Gm – masa utilajului am – distanța de centrul de masă al utilajului la axa roților din spate Gt – masa tractorului at – distanța de la centrul de masă la axa roților din spate Masa mașinilor suspendate < 0,5 din capacitatea de ridicare a mecanismului (1200 – 1500 daN pentru tractoare de 30 – 60 kW). Pentru a se asigura stabilitatea agregatului în plan orizontal la cuplarea utiliajului la tractor, trebuie ca direcția forței de rezistență la înaintare a acestuia să corespundă cu direcția axei de simetrie a tractorului. Regulatorul automat de turație – pentru a se asigura funcționarea stabilă a M.A.C. de la tractor, sub acțiunea necesarului de putere diferit în spațiu și timp solicitat de utilaje, acesta este echipat cu un regulator automat de turație care modifică masa de combustibil injectată în cilindru în funție de variația momentului rezistent.

Fig. 5 Schema regulatorului automat de turație în variantă mecanică (MAC) 1 – arbore; 2 – piesă suport; 3 – punct de articulație; 4 – mase montete excentric; 5 – împingător; 6 – rulment axial; 7 – bară de comparație; 8 –bieletă; 9 – cremalieră pompă injecție; 10 – arc; 11 – sistem de pârghii; 12 – limitator; 13- arc. Traductorul de turție – este de tip centrifugal format din masele (4) montate excentric și articulate în (3) de piesa (2) solidară cu arborele (1) care se rotește cu o turație proporțională cu ωe a motorului. Forțele centrifuge (Fcf) – creează în împigătorul (5) prin intermediul rulmentului axial (6) forța de ieșire a traductorului Ft care este aplicat pe bara de comparație (7), articulată în punctul (8). 8

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Bara de compație (7) este cuplată la partea superioară (Ao) prin bieleta (8) la cremaliera (9) de comandă a pompei de injecție cu care se modifică doza de combustibil injectat în cilindru în funcție de solicitarea de la un moment dat (variabil) din partea utilajului. Reglajul de forță și de poziție – tractoarele moderne au mecanisme de suspendare acționate de instalații hidrostatice prevăzute cu dispozitive de reglare automată a parametrilor de lucru a-i mașinilor agricole. În funție de parametrii reglați, sistemul automat poate fi: de poziție, de forță si combinat. Reglajul de poziție – permite menținerea automată a poziției echipamentului la o anumită adâncime de lucru indiferent de valoarea forțelor de tracțiune. Sistemul dă rezultate bune la deplasarea agregatului pe terenuri drepte și pentru mașini care necesită forțe de tracțiune nu prea mari (mașini de semănat, mașini de întreținere a culturii). În cazul solurilor cu denivelări, adâncimea de lucru a mașinilor nu se păstrează constantă datorită oscilațiilor pronunțate ale tractorului. Reglajul de forță – asigură menținerea constantă a forței de tracțiune la mașinile de preclurare a solurilor (plug, cultivator) și permite încărcare optimă a motorului. Folosirea reglajului pe soluri determină variații în adâncimea de lucru. Ca și în cazul reglajului de poziție, nu sunt necesare roți de copiere a terenului la mașinile agricole ceea ce face ca o parte din greutatea lor și a reacției normale a solului să măreasca greutatea aderentă prin încărcarea roților motoare ale tractorului. Reglajul combinat (mixt) – realizează atât reglajul de poziție cât și cel de forță cumulând avantajul celor două sisteme și elimină dezavantajele fiecărui siste în parte. Cele două tipuri de reglaje pot fi facute și separat prin alegerea cu ajutorul unei mante de slectare.

Fig. 6 Reglaj combinat 1 – manetă de programare; 2 – manetă de selectare; 3 – traductor de forță; 4 – tirant central; 5 – traductor de poziție; 6 – braț de ridicare; 7 – echipament de lucru; 8 – brațele latera ale mecanismului de suspendare; 9 – cilindru hidraulic; 10 – tijă centrală; 11 – bară de culisare; 12 – tijă; 13 – bară de comparație; 14 – distribuitor hidraulic; 15 – tijă de legătură;

9

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Mod de funționare: La reglajul de forță, înainte de începerea lucrului se trece maneta de selectare (2) în poziția de reglare de forță (F). Prin aceată extremitate (B) a tijei (12) ajunge în punctul (F) de pe bara de culisare (11), acționeaza maneta de programare (1) și se introduce în sistem mărimea precisp, respectiv forța de tracțiune. Orice modificare a forței de tracțiune (F), forță de valoare reglată inițial, duce la modificarea forței de compresiune în tirantul central (4) care va determina comprimarea suplimentară sau destinderea traductorului de forță (3) care la rândul său va acționa prin intermediul mecanismului cu tijă și bare asupra distribuitorului (14). Distribuitorul (14) comandă ridicarea sau coborârea mașinii până în momentul când foța de tracțiune devine egală cu cea inițială. Pentru exemplificare se consideră cazul când forța de tracțiune (F) crește; în acest caz de la echipamentul de lucru (7), prin intermediul tirantului central (4) se transmite o forță de compresiune suplimentară către traductorul de fortă (3) care determină deplasarea punctului (F) de la bara de culisare (11) respectiv rotirea acestei în sens antiorar în jurul punctului (P). Punctul (B) al tijei (12) fiind în punctul (F) se deplasează împreună cu acesta, transmințând mișcarea punctului (A) de pe bara de comparație (13) care se va roti în sens orar în jurul punctului (C), aducând distribuitorul (14) în poziția de ridicare. Distribuitorul (14) comandă ridicarea mașinii de lucru până în momentul când forța de tracțiune devine egală cu cea prescrisă. Faptul este sesizat de traductorul de forță (3) care revine treptat către poziția avută inițial, acționat prin intermediul mecanismului cu tije și bare asupra distribuitorului repectiv aducându-l în poziția neutră. Dacă se dorește modificarea forței la care să lucreze sistemul, se acționează asupra manetei de programare (1). Pentru exemplificare se consideră cazul în care dorim reducerea forței de tracțiune. Se acționează asupra mantei de programare (1), rotind-o în sens antiorar. Mișcarea se transmite prin intermediul tijei (15) puncrul (C) al barei de comparație (13) care se rotește în sens orar în jurul punctului (A) aducând distribuitorul (14) în poziția de ridicare. Distribuitorul (14) comandă ridicarea mașinii de lucru, forța de tracțiune (F) scăzând. Traductorul de forță (3) sesizează scăderea și tinde să se destindă determinând deplasarea punctului (F) de pe bara de culisare (11), respectiv rotirea acestuia în sens orar in jurul punctului (P). Punctul (B) al tijei (12) fiind în punctul (F) se deplasează împreună cu acesta, transmințând mișcarea, respectiv deplasarea către dreapta a punctului (A) d epe bara de comparație (13) care se va roti în sens antiorar în jurul punctului (C) aducând distribuitorul (14) în poziția netruă. La reglajul de poziție, înainte de începerea lucrului, maneta de selecție (2) se trece în poziția de reglaj de poziție, astfel încât extremitatea (B) a tijei (12) ajunge în punctul (P) al barei de culisare (11). Acționarea manetei de programare (1) se introduce în sistem marimea prescrisă, respectiv adâncimea de lucru. Orice modificare a poziției mașinii de lucru duce la rotirea brațelor laterale ale macanismului suspendat (8), elemntul sensibil îl constituie traductorul de poziție (5) amplasat înt6re brațul de ridicare (6) și cilindrul hidraulic (9). Acesta va acționa prin intermediul 10

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor mecanismului cu tije și bare asupra distribuitorului, comandând ridicarea sau coborârea mașinii până în momentul când mecanismul de suspendare revine în poziția reglajului inițial. Modele de tractoare: Un an în care piața mașinilor agricole, în special cea a tractoarelor, a cunoscut o scădere a cifrelor de afaceri la nivel mondial, marile companii s-au întrecut în promoții, lansări de modele și prezentări menite să îi convingă pe fermieri că, în ciuda dificultăților financiare, soluția rămâne aceea de a investi în tehnologie. Și ce ușurează mai mult munca la fermă dacă nu un tractor performant care să facă față cu brio tuturor sarcinilor, dar și să ofere mecanizatorului cele mai bune condiții de lucru? Analizând atât premiile obținute pe parcursul anului 2015, cât și reacțiile stârnite la expozițiile și târgurile agricole, precum și ce spun jurnaliștii din presa de specialitate din alte țări, iată care sunt tractoarele de top ale anului 2015. 1.Fendt 1000 Vario Acest tractor este, fără nici un dubiu, senzația-anului. A primit deja titlul de ”Tractorul Anului 2016” și este apreciat ca fiind cel mai puternic tractor compact din lume. ”Monstrul” agricol cu 500 de CP, este vârful gamei 1000 a celor de la Fendt și a impresionat publicul și jurnaliștii specializați prin exploatarea facilă şi manevrabilitate. Are înălţimea maximă de 3,60 metri şi o greutate (fără încărcătură) de 14 tone, ceea ce, prin comparaţie cu alte tractoare din clasa sa de putere, înseamnă că este considerabil mai uşor. Pentru a se putea adapta diverselor lucrări şi condiţii, tractorul are integrat sistemul de umflare a roţilor, VarioGrip, care permite utilizatorului să regleze presiunea anvelopelor din cabină, în mişcare. Graţie colaborării cu producătorul suedez Trelleborg, tractorul are cea mai mare anvelopă pentru agricultură din lume, cu diametrul de 2,35 m.

Fig.7 Fendt 1000 Vario 2.Case IH Optum CVX O noutate a acestui an, tractorul Optum CVX al celor de la Case IH a atras atenția încă de la lansare. Ținând cont în principal de cerințele agricultorilor europeni, inginerii Case IH au reușit să producă o nouă gamă de tractoare mai puternice și mai apropiate ca dimensiuni de tractoarele din seria Puma. Noile tractoare Optum CVX sunt primele utilaje de acest tip 11

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor fabricate de Case IH care au un aspect complet diferit de tractoarele din celelalte serii, cu o capotă mai joasă, aripi spate remodelate și un bloc de lumini mai atrăgător din punct de vedere vizual. Gama de tractoare Optum CVX este compusă din două modele, echipate cu motoare compacte NEF, având capacitatea cilindrică de 6.7 litri, fabricate de compania FPT Industrial. Motorul primului model dezvoltă puterea nominală de 270 CP la turația de 2,100 rpm în timp ce motorul celui de-al doilea dezvoltă puterea de 300 CP la aceiași turație de lucru. Puterea maximă dezvoltată de motorul modelului mai mare la turația de 1,800 rpm este de 313 CP.

Fig. 8 Case IH Optum CVX 3.John Deere 9RX Cel mai nou tractor lansat anul acesta de John Deere se adresează exploatațiilor mari și este primul cu patru șenile din portofoliul producătorului de mașini agricole. Noua serie de tractoare verzi vine cu motoare între 470 și 620 de cai putere, iar ca și design, se pare că noul 9RX va împrumuta multe elemente de la ”verișorul” său 9R, cu excepția faptului că va avea șenile și un design upgradat. De precizat că acest tractor nu este încă disponibil pe piață și că va putea fi achiziționat abia din 2016.

Fig. 9 John Deere 9RX

12

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor 4.Claas Axion În 2015, Claas a optat pentru un nou tractor Axion care va avea un standard de 280 de cai putere și va fi disponibil pe piață de anul viitor. Tractorul Axion 870 este pasul următor după Axion 850. Astfel, dacă acesta din urmă oferă fermierilor 264 de cai putere, noul tractor va atinge 280 de cai putere, chiar mai mult. Astfel, spre deosebire de alte modele din gamă, la Axion 870 s-a adăugat o funcție de boost care poate ”să împingă” până la 295 cp la viteze mai mari de 14 km/h sau atunci când este cuplată priza de putere.

Fig. 10 Claas Axion 5.Valtra N4 Modificările aduse de Valtra noii game de tractoare din seria N nu înseamnă însă doar un vârf mai puternic, ci și îmbunătățiri considerabile la structura și design-ul cabinei – ”ajustări” similare cu cele pe care Valtra le pune la dispoziția fermierilor care aleg tractoarele din Seria T. Astfel, cu mai multă sticlă și stâlpi curbați, operatorul are acum o vizibilitate sporită. În plus, s-a lucrat la nivelul de zgomot din cabină și s-a simplificat board-ul de comandă al mașinii. Totul pentru ca operațiunile cu noul tractor Valtra, în special cele de încărcare, să fie acum o adevărată plăcere. În privința motorizării, Valtra a vrut să impresioneze, așa cum a fost la momentul când, în seria N, a lansat tractorul N163, cel mai puternic la acea vreme pe motorizarea cu patru cilindri. Cu noul N174, puterea ”de catalog” este de 165 cp, dar se pot dezvolta 185 cp la demaraj și transport. Este un salt important față de ce se oferă la N163, adică 163 de cp și un ”boost” de 171 cp.

13


Fig. 11 Valtra N4 6.Massey Ferguson 7700 Lansate oficial la SIMA 2015, tractoarele Massey Ferguson 7700 vin cu noutăți de motor Sisu – 6,6 litri sau 7,4 litri, 185-255 de cai putere și cinci modele diponibile – 7719,7720,7722,7724,7726. Este, astfel, de admirat curajul cu care cei de la Massey Ferguson au ales ca în acest an să lanseze o gamă de tractoare pe una dintre cele mai competitive segmente de piață.

Fig. 12 Massey Ferguson 7700 7.New Holland T7 La New Holland, de foarte multă publicitate la nivel mondial au beneficiat anul acesta tractoarele din seria T9, însă pentru fermele din România, mai populară ar fi seria T7. Astfel, fermierii care caută tractoare de 200 de cai putere trebuie să aibă în vedere acest model de la New Holland. Ca și noutate, fabricantul a introdus un sistem de protecție pentru mașinile care intră în coliziune cu utilajul, această dotare reprezentând o extra-opțiune de 3.300 de euro. Alte facilități moderne asigură un confort mai bun în cabină.

14


Fig. 13 New Holland T7

8.Steyr 6230 CVT Mecanica Ceahlău, unul dintre cei mai importanți furnizori de utilaje agricole pentru piata locală, și-a completat portofoliul de anul acesta și cu tractorul STEYR 6230 CVT, desemnat în Polonia, “Echipamentul agricol al anului 2015”. Nu doar că este un utilaj foarte apreciat pentru dotările și forța sa, dar Steyr 6230 CVT are și un preț foarte bun pentru cei 228 de cai putere pe care îi oferă. Astfel, potrivit Bazei cu prețuri de referință de pe site-ul AFIR, utilajul poate fi achiziționat cu circa 117.000 de euro, ceea ce îl face o adevărată ofertă pe piața mașinilor agricole din România și nu numai!

Fig. 14 Steyr 6230 CVT 9.New Holland T9 Spectaculoase, tractoarele din seria T9 de la New Holland s-au făcut remarcate în acest an la toate târgurile de profil. Modele – din care patru parcă ”turnate” pentru nevoile agriculturii din UE, mașinile au o putere nominală ce pornește de 354 cp și poate să ajungă până la 608 cp. Mai mult, aceste tractoare sunt spectaculoase și prin condițiile de lucru pe care 15

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor le oferă, cu o cabină spațioasă, confortabilă, cu vizibilitate la 360 de grade și totul automatizat, la o atingere distanță de mecanizator.

Fig. 15 New Holland T9 10.Deutz-Fahr Warrior Pentru cei plictisiți de culorile tradiționale ale seriei 7 de la Deutz-Fahr, această ediție specială vine pe negru. În pachetul Warrior mai intră: protecție de căldura soarelui, lumină cu LED-uri, scaun cu piele naturală și ţeava de evacuare a noxelor acoperită cu o protecţie de inox pentru a emana putere şi ai atribui o sclipire unică de dominare şi stil. Puterea lui 7250 Warrior este dată de un motor Deutz TCD 6.14 V cu șase cilindri, care dezvoltă până la 263 CP (194 kW), transmisie cu variație continuă TTV cu un maxim al vitezei de până la 60 km/h. Capacitatea maximă de ridicare: față 4.500 kg şi 10.000 kg spate.

Fig. 16 Deutz-Fahr Warrior D. Studiul soluțiilor similare de utilaje Plugurile – sunt destinate pentru efectuarea arăturii, lucrare care se execută prin desprinderea solului în brazde, mărunțirea și răsturnarea lor pe o adâncime determinată din stratul arabil pentru a crea condiții agrotehnice necesare dezvoltării plantelor. 16

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Principalele cerinţe pentru o arătură de calitate sunt : - să se execute cât mai curând după recoltare - să se respecte adâncimea prescrisă ; adâncimea medie a arăturii poate diferi de adâncimea pescrisă cu cel mult + sau – 1 cm ; - adâncimea arături să fie cât mai uniformă, pe întreaga parcelă; - brazdele să fie încheiate uniform fără a ieşi în evidenţă îmbinarea între brezdele de la trecerile alăturate ale plugului ; - miriştea să fie cât mai bine îngropată - solul arat să fie cât mai bine mărunţit - coamele şi şanţurile dintre postate să fie cât mai mici - să nu rămână greşuri , capetele parcelei să fie complet arate - pe terenurile în pantă arătura trebuie să se execute pe direcţia curbelor de nivel. Plugurile pot fi grupate după următoarele criterii : - după destinaţie : universale sau speciale (pentru vii, livezi, pante etc.) - după felul tracţiunii : cu tracţiune animală sau mecanică ; cele cu tracţiune mecanică pot fi tractate ,purtate sau semipurtate - după sensul de răsturnare a brazdei ; cu un sens de răsturnare (pluguri obişnuite ) sau cu două sensuri (reversibile).

Fig. 17 Plug Bomet cu 3 brazde

17

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Fig. 18 Plug Bomet cu 4 brazde

Fig. 19 Plug Bomet cu 5 brazde

Tabel 1. - Plug cu 2 brazdare, 25-35 CP- Specificatii tehnice Nr. brazde Buc Lățime de lucru Cm Lungime cuțit Cm Lățime cuțit Cm Adâncime Cm Înalție totală plug Cm Picior roată sprijin, reglabil Buc Greutate kg Tractor CP Tabel 2. - Plug cu 2 brazdare, 40-45 CP - Specificatii tehnice Nr.brazdare Buc Lățime de lucru Cm Lungime cuțit Cm Adâncime Cm Înalțime totală plug Cm Lățime cuțit Cm Picior roată sprijin, reglabil Buc Greutate aprox. Kg Tractor CP

18

2 30 40 14-15 20-25 90 1 84 25-35

2 35 40 25-30 120 13-15 1 160 40-55


Fig. 20 Plug Vogel&Noot

Fig. 21 Plug Vogel&Noot Elementele de bază ale acestei generaţii de pluguri Vogel & Noot sunt materialele şi tehnologia. Otelul folosit in constructia acestor pluguri a fost foarte mult inbunatatit si patentat (Permanit©) ceea ce s-a dovedit ca un mare succes pentru ca are o uzura minima si o viata indelungata. Toate aceste beneficii il sprijina pe modernul agricultor prin economie maxima in exploatare. Vogel & Noot - În tandem cu noua tehnica. Tabel 3. - Specificatii tehnice - Pluguri VOGEL & NOOT: Cererea de energie De la 100 la 120 CP Cadru 120 x 100mm Gardă la sol 78 cm Deplasare de control lățime 36 – 40 – 44 – 48 cm Protecția împotriva pietrelor Forfecare PIN Elicoidare car WY400 Trunchi Fixat Lamă Cu o daltă Roată susținere Cauciuc DM600 Agregare cu tractor CAT. II Clasificare:  După destinație: - pentru arătură în câmp; - pentru arătură în vii; - pentru arătură în livezi; - pentru arătură în terenuri mlăștinoase; 19








- pentru arătură în silvicultură; - pentru arătură în desfundare; - pentru defrișat; - pentru scos puieții; - pentru execuția de canale; - pentru drenaj. După tipul organului de lucru: - plug cu trupițe cu coloană; - plug cu trupițe cu disc. După felul răsturnării brazdelor pe sol: - pluguri cu răsturnarea brazdei pe o singură parte (dreapta) sau pluguri normale; - pluguri cu răsturnări succesive pe două părți (stânga/dreapta) – pluguri reversibile; - pluguri cu răsturnare concomitentă a brazdelor în două părți (stânga + dreapta) – sunt cele pentru vie. După adâncimea de lucru: - pentru arături superficiale 12 – 18 cm; - pentru arături normale 18 – 27 cm; - pentru arături adânci 27 – 40 cm; - pentru arături foarte adânci 40 – 120 cm.



După felul tracțiunii: - tracțiune mecanică cu trei variante (tractat, semipurtat și purtat); - tracțiune animală. Părți componente: 1. Organele de lucru – execută lucrarea de arat  trupițe;  antetrupițe;  cuțite;  scormonitoare. 2. Organele ajutătoare – pentru fixarea si reglarea organului de lucru  cadru;  mecanism de reglare/siguranță;  un triunghi de prindere/tracțiune;  diverse axe și roți Trupița cu cormană – este organul de lucru principal al plugului, care prin deplasarea sa în sol determină tăierea, desprinderea, comprimarea, încovoierea, răsucirea, răsturnarea și deplasarea laterală a brazdelor. Unele componente pot lipsi.

20


Fig. 22 Trupița cu comană 1 – brăzdar; 2 – cormană; 3 – plaz; 4 – bârsă; 5 – prelungitor de cormană; 6 – cormană suplimentară; 7 – vergea de înclinare buruieni; 8 – călcâi; Proces de lucru: xOz – planul peretelui brazdei (paralel cu direcția de deplasare); xOy – planul inferior; AB – tăișul brazdei; AC – conturul anterior de forfecare. Brăzdarul – are rolul de a tăia brazda din sol în plan orizontal și a o ridica pe suprafața comanei. Are forme diferite în funcție de destinație. Cormana – are rolul de a prelua brazda tăiată și ridicată de brăzdar și a o supune unor solicitări cu scop final de mărunțire și răsturnare cu deplasare laterală. Cormana suplimentară – reprezintă un organ de lucru care se amplasează pe bârsă, deasupra cormanei și preia o parte din stratul superior al brazdei și îl aruncă în partea inferioară a brazdei, îmbunătățind gradul de răsturnare. Prelungireade cormană – se montează pe aripa cormanei cu rol de răsturnare și mărunțire mai intensă fără ca froma și dimensiunea cormanei să se modifice. Plazul – asigură stabilitate tupiței în plan orizontal prin sprijinirea și frecarea lui în timpul lucrului pe peretele brazdei. La ultima trupiță, plazul are montat un călcâi care freacă pe partea inferioară a brazdei asigurând stabilitate în plan vertical. Bârsa – reprizintă componenta trupiței pe care se montează celelalte componente. Pentru a se evita deteriorarea la supra-solicitare a bârsei, se utilizează dispozitive de siguranță care pot fi cu arc, cu bolț de frecare, cilindru hidraulic sau foaie de arc. Trupița cu disc – are același rol ca cea cu comană, dar componentele sunt diferite, respectiv discul, flanșa purtată a discului, axul de rotație al discului și un lagăr. Se utilizează la adâncimi ˂ 32cm, pentru terenuri cu pietre, rădăcini, dar și pentru sol ușor și nisipos. Cuțitul – are rolul de a tăia brazda în plan vertical, desprinzându-l de masa de sol și a lăsa peretele brazdei cât mai drept. Se utilizează cuțite lungi, drepte și cuțite-disc, circulare.

21

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Antetrupița - are suprafața activă asemenea unei trupițe de dimensiuni mai mici, cu rolul de a prelua o parte din stratul superior al brazdei și a-l răsturna în partea inferioară a brazdei, fără a amesteca stratul de sol superior cu cel inferior. Scormonitorul (subsolierul) – se montează în spatele trupiței cu scopul de a adâna stratul de sol aflat sub cel ce e prelucrat de trupiță. Cadrul – pe el se montează echipamentele de lucru și cele ajutătoare. Triunghiul de tracțiune – cuplarea plugului tractat la tractor. Triunghiul de prindere – cuplarea plugului purtat la tractor. Mecanismul plugurlor tractate:  pentru reglarea adâncimii de lucru prin ridicare/coborâre;  reglarea parcelismului între suprafața solului ți cadrul plugului. Mecanismul plugurilor semipurtate:  pentru reglarea adâncimii de lucru;  mecanism al roții din spate pentru ridicare;  mecanism de viraj. Mecanismul plugurilor purtate:  pentru reglarea adâncimii de lucru;  pentru reglarea poziției plugului față de tractor. Mecanismul de inversare pentru plugurile reversibile – pentru suprafața curbă, procesul de lucru se rezumă la urmatoarele:  desprinderea unui strat de sol prin forfecare;  mărunțire;  răsturnare;  deplasare laterală. Rezistența plugului la arat este dată de formula: [N] unde, a – adâncimea de lucru a plugului (a = 20); b – lățimea de lucru a trupiței (b = 30); n – numărul de trupițe (n = 3); k – coeficientul de rezistență la arat al solului [N/m2], domeniul de valori fiind 0,4 ... 0,8 (k = 0,60) [N/m2]. Pentru formarea agregatului de arat, se determină pe cale analitică sau grafică numărul de trupițe cu care se va echipa plugul pentru lucru în vederea executării arăturii la adâncimea dorită ținând seama de rezistența rolului, panta terenului, starea suprafeței solului (patinarea tractorului) și posibilitatea de tracțiune ale tractorului în domeniul de viteze agrotehnice pentru arat. Arătura se poate executa vara, imediat după eliberarea terenului pentru cultura de toamnă sau primăvara. Toamna, arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului înainte de apariția înghețului. Iarna, arătura se va face în cazul în care stratul de zăpada este subțire și solul este neînghețat. Primăvara, aratura se va face cât mai timpuriu. 22

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Deplasarea agregatului de arat în lucru se va face după mai multe schimburi de lucru, urmărindu-se obținerea de suprafețe cât mai nivelate. E. Optimizarea agregatului de arat Pentru optimizarea agregatului de arat se determină pe cale analitică sau grafică numărul de trupițe cu care urmează a se echipa plugul pentru lucrul la adâncimea necesară, ținând seama de rezistența solului, panta terenului, starea suprafeței solului și posibilitatea de tracțiune a tractorului. Pentru aceste calcule, practic se utilizează o nomogramă de exploatare care este o reprezentare grafică într-un plan al dependenței funcționale între 2-3 sau mai multe mărimi variabile ale agregatului. Calcului cu ajutorul nomogramei au următoarele avantaje:  reduce timpul de calcul;  concentrează calculul, rezultând o citire rapidă a rezultatelor;  pune în evidență corelația dintre valorile diferitelor variabile;  calculul este reversibi, respectiv poate da și soluții problemelor inversate. Pe lânga optimizarea agregatului (numărul de trupițe), nomograma mai permite estimarea și altor parametrii cum ar fi:  capacitatea de lucru teoretică și reală a agregatului;  consumul de combustibil la hectar. Nomograma cuprinde 4 cadrane, numerotate de la 1-4 în sens antiorar (dreapta  stânga). Cadranul I – cuprinde caracteristica reală de tracțiune a tractorului din agregat, ridicată pe miriște și categoria de sol pe care urmează să se lucreze (sol ușor, mijlociu și greu). Se reprezintă puterile Pt, corespunzând numai treptelor de viteză de lucru Vl pe miriște și consumul orar de combustibil Ch în funcție de valoarea forței de tracțiune Ft și a patinării tractor. Cadranul IV – se determină grafic forța de rezistență la înaintare R în funcție de numărul de trupițe n ale plugului pentru diferite rezistențe specifice ale solului k și adâncimi de lucru a.

23


Fig. 23 Nomograma agegatului de arat Rezistența la înaintare e dată de relația: [daN]

a – adâncimea de lucru [cm] b – lățimea de lucru a unei trupițe [cm] n – numărul de trupițe k – rezistența solului la arat [daN/cm2] Valoarea lui k = 0,4 ... 0,8 [daN/cm2] în funcție de natura și umiditatea solului. Se consideră suficient exact în practică dacă pentru k se iau valori din 0,1 în 0,1 [daN/cm2] la trasarea nomogramei. Pentru o lățime de lucru b a unei trupițe de exemplu 30cm se reprezintă corelația între forțele de rezistență cu diferite adâncimi de lucru din 2 în 2cm în domeniul 18-26cm; și numărul de trupițe n = 1, 2, 3, 4, 5. Cadranul II – permite determinarea grafică a capacității orare de lucru Wh în funție de viteză pentru diferite lățimi de lucru ale agregatului. [ha/h] [ha/h] 24

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Bl – lățimea de lucru a agregatului (Bl = 0,9) [m] Vl – viteza de lucru (Vl = 12) [km/h]  - coeficientul de folosință pe timpul schimbului 0,5 ... 0,9 Pentru efectuarea capacității de lucru cu coeficientul de folosință a timpului  se face înmulțirea grafică cu revenire la această scară. Cadranul III – permite determinarea grafică a consumului de combustibil la hectar Cha în funcție capacitatea orară de lucru Wh pentru diferite consumuri orare Ch ale motorului conform relației: [kg/ha]

Din nomogramă s-a ales Ch = 11 kg/h Pentru o exploatare economică și ecologică se urmărește să ne situăm tot timpul în lucru cât mai aproape de valoarea maximă a puterii de tracțiune în treapta de viteză în care se lucreză, respectiv cât mai aproape de puterea maximă a motorului la un consum specific minim de combustibil. La efectuarea oricărei lucrări se va respecta domeniul de lucrări agrotehnice a lucrării. Pentru lucrarea de arat se respectă viteza de 4-15 km/h, respectiv 1,11-4,15 m/s. Pentru cereale foioase fiind de 7-15 km/h, respectiv 1,95-4,15 m/s. Pt – puterea efectivă [CP sau kW] Vl – viteza de lucru [km/h] Ch – consum orar de combustibil [kg/h] Ft – forța de tracțiune [daN]  - patinarea [%] k – rezistența solului la arat [daN/cm2] R – rezistența la înaintare a plugului (R = Ft) [daN] n – numărul de trupițe a – adâncimea de lucru [cm] b – lățimea de lucru a unei trupițe [m] Bl – lățimea de lucru a agregatului  - coeficientul de folosință pe timpul schimbului 0,5 ... 0,9 Cha – consum de combustibil la hectar Wh – capacitatea de lucru la hectar [ha/h] F. Optimizarea lucrărilor Pregătirea terenului pentru lucru corespunde terenului pentru lucru, în mare parte a sporirii capacității de lucru a agregatelor, la reducerea pierderilor de produs, datorită executării cu greșuri a lucrărilor agricole. 25

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Parcela de lucru – suprafață de teren pe care lucreză agregatul de acelasi tip la aceeși lucrare. Postața – suprafața de teren destinată lucrului unui singur agregat. Parcela se împarte în mai multe postețe dimensionate corespunzător și având delimitate zonele de întoarcere la capete. Jalonarea terenului se efectuează fie prin trasarea unor curse cu plugul reglat la mică adâncime, fie prin jalonare naturală sau cu jaloane de lemn. Zona de întoarcere se delimitează la o lățime aleasă astfel încât să permită întoarcerea uțoară a agregatelor fară ieșire în afara parcelei. Se prelucrează la terminarea lucrului pe întreaga parcelă lucrând transversabil. Lățimea zonei de întoarcere este un multiplu al lățimii de lucru a agregatului. În cazul în care agregatele pot iesi din parcelă pentru întoarcere, se poate renunța la zona de întoarcere.

C – lățimea unei postațe – se alege în așa fel încât să permită lucrul agregatului un număr întreg de schimburi pe această postață

C ∙ L – suprafața postaței s ∙ Ws – capacitatea de lucru pe schimb

În ipoteza ca alimentarea agregatului trebuie să se facă într-un singur punct al postaței se determina numărul de curse duble între două alimentări. Suprafața se împarte în parcele și postațe (1ha = 10000 m2). Zona de întoarcere E este un număr întreg k de lîțimea de lucru.

Bl – lățimea de lucru a utilajului 26

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor Lungimea curselor de lucru L :

Determinarea lui C (postața = terenul lucrat de un agregat pe un schimb)

[m] Ws – capacitatea de lucru pe schimb a agregatului [ha/schimb] ns – numărul de schimburi de lucru pe postață, ns = 1 Se alege = 722 ∙ 0,9 = 650 [m] Ws = 8 ∙ Wh = 8 ∙ 0,89 = 6,23 [ha/schimb] Punctul de deservire tehnologică (alimentare/descărcare)

Q – masa materialului din buncăr, Q =20 [kg] cu – coeficient de umplere și singuranță 0,8 ... 0,85 N – norma la hectar, N = 200 [kg/ha] Bl – lățimea de lucru a agregatului [m] î

ț î

Lucrul avantaje:   

ă

agregatului individual pe postață este bine să fie utilizat datorită urmatoarelor

responsabilitate mai mare; retribuirea este individuală corespunzând cu lucrarea colătativă și cantitativă; eventualele opriri pentru remedierea unor defecțiuni la un agregat nu afectează lucrul celorlalte utilaje. G. Metode de deplasare a agregatelor În funcție de tipul agregatului lucrarea care o execută, forma și dimensiunea postaței, agregatele se pot deplasa pe parcelă după mai multe scheme de deplasare.

27

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor 

Metode de plasare în parcursuri liniare – presupune lucrul efectuat al agregatului numai în cursa paralelă cu latura lungă a postaței;  Parcursuri circulare la care agretele lucrează efectuând lucrul în paralel cu toate laturile postaței;  Metoda în diagonală. Parcursuri liniare În suveică – întoarcerea se face în gol; este folosită la semănat, plantat și pentru administrarea îngrăsămintelor. Necesită jalonarea primului parcurs. Are ca dezavantaj faptul ca are o întoarcere la 180 o cu buclă, aceasta reducând viteza de deplasare, scăzând astefel timpul efectiv de lucru. (Fig. 24)

. Fig.24 Schema metodei de deplasare în suveică. Zi – lățimea zonei de întoarcere. Prin acoperire – constă în împărțirea parcelei în două jumătăți care vor fi lucrate concomitent. Lucrarea se începe pe marginea din stânga a primei jumătăți a parcelei, se face întoarcerea fără buclă, se intră pe latura din stânga a celei de‐a doua jumătăți a parcelei continuându‐se în acelaşi mod până se lucrează toată suprafața. Se evită astfel întoarcerile cu buclă. Metoda se aplică la lucrările în vii, în livezi, în legumicultură, la lucrări de recoltat etc. (Fig. 25)

Fig. 25 Schema metodei de deplasare prin acoperire.Cp – lățimea parcelei; Zi – lățimea zonei de întoarcere La cormană - constă în pătrunderea agregatului pe mijlocul parcelei, lucrarea executându‐se de la centru spre margini. Pentru reuşita lucrării este necesară jalonarea axei de simetrie a parcelei respectiv a postaței. Metoda se foloseşte la arat cu pluguri normale şi la pregătirea terenului în vederea semănatului sau plantatului. Dezavantajul metodei la lucrarea 28

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor de arat constă în formarea unei coame pe mijlocul parcelei şi a unor şanțuri la marginile acesteia, rezultând un teren denivelat care influențează negativ lucrările ulterioare. (Fig. 26)

Fig. 26 Schema metodei de deplasare în parcursuri liniare „la cormană”. Cp – lățimea parcelei; Zi – lățimea zonei de întoarcere. În părți – constă în pătrunderea agregatului pe una din laturile lungi ale parcelei (de regulă pe latura din dreapta), întoarcerea la 180o fără buclă şi intrarea în parcursul următor de lucru pe latura opusă a parcelei. Ultimele întoarceri se fac cu buclă simplă (întoarcerile din zona centrală). Se impun aceleaşi reguli de împărțire a parcelei în postațe şi delimitare a zonelor de întoarcere. (Fig. 27)

Fig. 27 Schema metodei de deplasare în parcursuri liniare „în părți”. Cp – lățimea parcelei; Zi – lățimea zonei de întoarcere. Metoda combinată - constă în folosirea alternativă a metodei la cormană şi a celei în părți. Se impune împărțirea parcelei într‐un număr fără soț de postațe şi delimitarea zonelor de întoarcere. Se lucrează mai întâi postațele fără soț (1, 3, 5, …) la cormană şi apoi cele cu soț (2, 4, …) în părți. Metoda are ca scop reducerea numărului de denivelări pozitive şi negative (şanțuri şi coame). Se foloseşte ‐ 12‐ la executarea lucrării de arat cu pluguri normale. (Fig. 28) 29


Fig. 28 Schema metodei combinate (la cormană şi în părți) de deplasare în parcursuri liniare. 1, 2, 3, ‐ parcele; Zi – lățimea zonei de întoarcere. Metoda de deplasare în diagonală cu o singură urmă – impune delimitarea zonelor de întoarcere pe toate laturile parcelei. Se începe lucrarea pe o diagonală executând întoarceri la 1800 cu buclă simplă. Se lucrează o jumătate a parcelei după care se lucrează şi cealaltă jumătate. Metoda se aplică la executarea lucrării de grăpat, nivelat, tăvălugit etc. (Fig. 29)

Fig. 29 Schema metodei de deplasare în diagonală, cu o singură urmă. Zi – lățimea zonei de întoarcere. Metoda de deplasare în diagonală cu două urme – constă în executarea lucrării prin deplasarea încrucişată a agregatului, suprafața practic lucrându‐se de două ori. Se începe executarea lucrării pe una din diagonale, se face întoarcerea agregatului cu buclă simplă şi se deplasează în continuare cu întoarceri fără buclă pe marginile parcelei. În această situație nu mai sunt necesare zone de întoarcere. Metoda se aplică la lucrarea de grăpat. (Fig. 30)

30


Fig. 30 Schema metodei de deplasare în diagonală, cu două urme. Metoda de deplasare în parcursuri circulare de la centru spre margini – constă în executarea lucrărilor pe toate laturile parcelei începând de la centru. Pentru aceasta este necesară jalonarea axei de simetrie a parcelei ce constituie primul parcurs. (Fig. 31)

Fig. 31 Schema metodei de deplasare în parcursuri circulare de la centru spre margini. Cp – lățimea parcelei Metoda de deplasare în parcursuri circulare de la margini spre centru – nu mai presupune jalonarea parcelei şi constă în începerea execuției lucrării pe o latură a parcelei şi se continuă cu celelalte laturi până se încheie în zona centrală. (Fig. 32)

Fig. 32 Schema metodei de deplasare în parcursuri circulare de la centru spre margini. Metodele de deplasare pentru lucrarea de arat: în părți, la cormană și combinat. 31

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor În acest proiect se va afla din nomogramă: viteza de lucru [km/h], treapta de viteză, puterea motorului, consumul orar de combustibil, consumul specific (

),

coeficientul de folosință utilă a timpului de lucru (), dar și durata lucrării (ore și schimburi).

H. Exploatarea agregatului de arat Lucrarea de arat reprezintă o sumă de 30-35% din producția de vegetală. Asupra agregatului ce efectueaza o lucrare de arat se impune o serie de cerințe: - menținerea adâncimii medii de lucru (20-30cm); - menținerea lățimii de lucru; - gradul de mărunțire a solului; - acoperirea cu sol a resturilor vegetale; - uniformizarea suprafețelor arate; - lipsa greșurilor. Relația 1. – Adâncimea medie (ā) concomitent cu efectuarea lucrărilor pe 20 de puncte pe diaglonala postaței (parcelei).

Relația 2. – Abaterea medie la adâncime.

Relația 3. – Abatere accidentală maximă.

Relația 4. – Abatere accidentală minimă.

Relația 5. – Gradul de mărunțire a solului.

Mbc – masa bulgărilor ˂ 5cm Mts – masa totală de sol a probei (se fac 5 determinări = n) Gms ˃ 75% Relația 6. – Gradul de acoperire cu sol a masei vegetale. 32


Mva – masa vegetală acoperită cu sol Mvt – masa totală a vegetației n = 5 (numărul de repetiții) Relația 7. – Masa vegetală acoperită.

Mva – masa vegetală acoperită Gav – domeniul (gradul de acoperire) 90-92% Relația 8. – Tractorul românesc U650 Tractorul U 650 M, construit de fosta uzina Tractorul din Braşov este un tractor universal, pe roţi pentru lucrările agricole şi pentru transport. Este un tractor de putere mijlocie, echipat cu motor Diesel de 47,8 kW (65 CP) la 1800 rot/min., cu injecţie directă şi pornire electrică. Domeniul larg de utilizare a tractorului este asigurat de priza de putere independentă sau sincronă şi de gama mare de viteze realizate prin cutia de viteze cu 5+1 trepte, dublate prin intermediul unu reductor. Efortul depus de tractorist este minim, datorită servomecanismului hidraulic al direcţiei. Pentru acţionarea maşinilor agricole tractorul este echipat cu instalaţie hidraulică cu mecanism monobloc, cu reglaj automat de forţă şi poziţie. Construcţia osiilor din faţă şi spate permite variaţia ecartamentului. Tractorul poate fi dotat cu punte faţă motoare (variantele U 651 şi U 650 DT Super). Caracteristici tehnice ale tractorului U650: -Masa de exploatare (cu cabină) : 3620 kg; -Raza minimă de viraj (cu roata interioară virată): 3,40 m; -Tractorul poate lucra pe terenuri cu panta maximă de 12 grade (transversal direcţiei de mers). Cotele de gabarit la tractorul U650: -Ecartamentul roţilor din faţă: 1320 ... 1970 mm; -Ecartamentul roţilor din spate: 1400 ... 2050 mm; -Distanţa între puntea faţa şi puntea spate(ampatamentul): 2430 mm; -Inalţimea tractorului fără cabină: 1900 mm; -Inalţimea tractorului cu cabină: 2630 mm; -Lungimea tractorului: 4070 mm.

33


PP – plug purtat 3 – numărul de trupițe 30 – lățimea de lucru a unei trupițe M – varianta îmbunătățită (verificată) Poate lucra la adâncimi de 20-30 cm, având viteza de lucru de 4-6 km/h. Relația 9. – Viteza de lucru 6-8 km/h. Relația 10. – PRP – plug pentru pantă, poate lucra pe sol greu I. Tehnologii ecologice de cultivare a plantelor În contextul orientării politicii agricole comunitare spre o agricultură naturală, în care conceptul de agricultură ecologică are un loc bine definit, este necesară intensificarea eforturilor de promovare a practicilor agriculturii ecologice şi de informare largă a agricultorilor, privind importanţa şi rolul pe care le au tehnologiile ecologice şi, nu în ultimul rând, de avantajele economice, precum şi cele de ameliorare a mediului în care trăim. Agricultura ecologică este un sistem de management al producţiei agricole care favorizează resursele reînnoibile şi reciclarea şi nu dăunează mediului înconjurător. Agricultura ecologică (organică, biologică) evită folosirea pesticidelor, ierbicidelor, fertilizatorilor sintetici şi a practicilor de manipulare genetică. În ceea ce priveşte creşterea animalelor, se evită folosirea profilactică a antibioticelor şi a hormonilor de creştere şi se pune accentul pe bunăstarea animalelor şi pe asigurarea unei hrane cu produse naturale. Agricultura ecologică poate fi definită ca "o abordare holistă a sistemului de management al producţiei, care promovează şi întreţine dezvoltarea sănătoasă a agro-ecosistemelor, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului. Accentul este orientat către utilizarea practicilor manageriale în acord cu utilizarea input-urilor exterioare fermei, luând în considerare condiţiile regionale la care sistemele trebuie să se adapteze. Aceasta se realizează prin utilizarea, acolo unde condiţiile permit, de metode agricole, biologice şi mecanice, în opoziţie cu utilizarea substanţelor de sinteză, pentru a realiza orice funcţie specifică în sistem.cu utilizarea." [Codex Alimentarius Commission - Guidelines for the production, processing, labeling and marketing of organically produced foods, CAC/GL 321999]. În diferite ţări se utilizează termenii ecologic, biologic sau organic, care sunt sinonimi Agricultura ecologică este una din metodele de abordare a problemei agriculturii durabile şi multe din tehnicile utilizate în cadrul ei (strângerea internă a recoltei, rotaţia culturilor, dubla săpare, integrarea culturilor cerealiere cu cele animaliere) sunt practicate în diferite sisteme de agricultură. Specificul ce face ca agricultura ecologică să fie unică constă în: - aproape toate investiţiile sintetice sunt interzise; - rotaţia culturilor ce “îmbogăţeşte solul” este mandatată. Agricultura ecologică se bazează pe minimalizarea folosirii de materiale externe, pe interzicerea utilizării substanţelor chimice de sinteză ca fertilizanţi şi amelioratori 34

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor ai solului, pesticide, ingrediente pentru prepararea furajelor, ingrediente şi auxiliari pentru prepararea alimentelor. Organismele modificate genetic si derivatele acestora sunt interzise în agricultura ecologică. În România, producţia ecologică se defineşte prin obţinerea de produse agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză, în conformitate cu regulile de producţie ecologică, care respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini naţionale şi sunt atestate de un organism de inspecţie şi certificare. Cererea de produse agricole ecologice fiind în creştere, se poate considera o nouă oportunitate pentru exportul agriculturii româneşti. Strategia şi politicile agricole din domeniul agriculturii ecologice, precum şi implementarea acestora vor duce la creşterea contribuţiei agriculturii ecologice, la dezvoltarea unei agriculturi durabile şi, ţinând cont de tradiţiile şi de condiţiile naturale de care dispunem, România poate deveni un lider al acestui tip de agricultură. Agricultura organică poate contribui la scopul final al durabilităţii. În primul rând, fermierii produselor ecologic pure pot descoperi şi implementa noi tehnologii de producere, care pot fi utilizate şi în alte sisteme de agricultură. În al doilea rând, agricultura organică poate asigura noi oportunităţi de desfacere pentru producătorii care doresc să-şi modifice practicile sale pentru satisfacerea anumitor cerinţe ale consumatorilor. În final, agricultura organică evidenţiază pe plan internaţional problemele păstrării mediului înconjurător. România dispune de condiţii naturale şi resurse favorabile practicării agriculturii ecologice. Potenţialul productiv în sistemul ecologic de agricultură al ţării noastre poate să ajungă până la 15-20% din suprafaţa totală agricolă, suprafeţele cele mai mari fiind concentrate în zona de deal – munte, unde tehnologiile de întreţinere şi exploatare a păşunilor s-au bazat pe metode tradiţionale - ecologice (aplicarea gunoiului de grajd, exploatare prin păşunat şi/sau cosit, folosirea trifoiului ca plantă furajeră şi amelioratoare a fertilităţii solului, utilizarea sistemului mixt vegetalzootehnic). În vederea dezvoltării sectorului agro-ecologic şi pentru îmbunătăţirea competitivităţii produselor ecologice pe pieţele de export trebuie identificate şi implementate următoarele elemente: - captarea şi reţinerea de mai multă valoare pe componenta naţională a lanţului valoric, prin orientarea producţiei şi a vânzărilor către produse primare şi produse de procesare; - promovarea produselor ecologice de export româneşti şi acoperirea nişei de piaţă existentă prin identificarea de noi pieţe de export şi consolidarea pieţelor existente; implementarea legislaţiei elaborate pentru acest sector pentru a consolida sistemul de control, prin măsuri suplimentare menite să supervizeze organismele de inspecţie şi certificare, pentru a creşte calitatea produselor exportate; - crearea unui sistem corespunzător de producţie, procesare şi marketing pentru produse ecologice, menit să satisfacă nevoile pieţelor interne şi externe, - promovarea exporturilor produselor ecologice româneşti prin dezvoltarea activităţii de cercetare; - îmbunătăţirea formării profesionale a tuturor actorilor implicaţi în sectorul ecologic: crescători, procesatori, inspectori, experţi de la minister, exportatori şi importatori; crearea de grupuri organizate de producători pentru extinderea producţiei şi a pieţelor. Prin aplicarea metodelor statistice „Analiza componentelor principale” şi „Metoda de regresie şi corelaţie”am constatat că agricultura ecologică este mult mai costisitoare, dar şi produsele obţinute sunt vândute pe piaţa internă şi, în special, pe cea externă la preţuri mult mai mari faţă de cele obţinute prin agricultura convenţională. În ultimii ani, în România s-a detaşat un important segment de piaţă interesat de produse agricole ecologice, în ciuda preţurilor ridicate ale acestora. Aceleaşi rezultate pozitive s-au obţinut şi în ceea ce priveşte 35

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor conservele de fructe şi legume ecologice. Deşi au fost vândute pe piaţă la preţuri de două ori mai mari decât cele obţinute prin metodele convenţionale, totuşi conservele ecologice au fost foarte căutate pe piaţa românească. Tot prin utilizarea aceloraşi metode statistice am realizat comparaţii între produsele dintre diferitele ţări ale UE. Agricultura ecologică înseamnă o reîntoarcere la valorile agriculturii tradiţionale, dar nu şi la metodele acesteia. UE a stabilit standarde de producţie pentru agricultura ecologică; ţările care nu au inclus în legislaţia lor astfel de standarde compatibile cu cele din UE, nu pot exporta în UE produse ale agriculturii organice decât pe baza unor autorizaţii de import, care se acordă pe baza unei analize caz cu caz. J. Concluzii Având în vedere cei 4 factori de succes care au contribuit la dezvoltarea pieţei produselor ecologice în ţările din U.E (influenţa puternică a consumatorilor, adaosuri de preţ pentru consumatori mai mici de 50%, o etichetare uniformă şi o promovare activă făcută de comercianţii mari), pentru dezvoltarea pieţei produselor ecologice în România sunt necesare următoarele acţiuni: - crearea unei sigle specifice produselor ecologice, în vederea identificării rapide a acestora de către consumatori; - crearea unui site unde să se întâlnească cererea cu oferta, prin accesare direct mailing; - o informare constantă a consumatorilor privind avantajele consumului de produse ecologice, prin transmiterea de noutăţi din 2 în 2 săptămâni; - o linie telefonică on-line unde cei interesaţi să poată primi informaţii imediate; acţiuni de promovare a agriculturii ecologice şi de sensibilizare a consumatorilor prin radio şi TV. În mod strategic, obiectivul calitativ al sectorului agriculturii ecologice este poziţionarea acesteia în centrul agriculturii naţionale, ca un pivot pentru dezvoltarea de durată în mediul rural. Agricultura ecologică are o mare contribuţie la o dezvoltare economică de durată şi joacă un rol important în îmbunătăţirea condiţiei mediului, prezervarea solului, îmbunătăţirea calităţii apelor, biodiversificarea şi protejarea naturii. Agricultura ecologică poate fi implementată şi în economia rurală, pe care să o facă viabilă prin extinderea activităţilor economice cu valoare adăugată mare şi prin generarea de locuri de muncă în zone rurale.

36


Fig. 33 Delimitatrea postațelor 37

Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor K. Bibliografie [1] – Cursuri „Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor” S,.l.dr.ing Marcu S. [2] – Tehnologii ecologice de cultivare a legumelor, Ing. Sebastian Brumă, Nr. 2/2004 [3] – Baza energetică și mașini horticole – partea a doua – Mașini horticole, S,.l.dr.ing Paul Dobre, 2010 [4] – www.agrointel.ro – Tehnologia de cultivare a orzului de toamnă: de la pregătirea terenului și semănat, până la recoltare [5] – www.recolta.eu – Tractorul U650 - caracteristici constructive. [6] – www.utilajesimasiniagricole.ro – Pluguri

38

Utilaje Și Tehnologii Ecologice de Cultivare a Plantelor - Final

Recommend Documents