Test Grila c++

4.7 Q: int x=5, *p=&x X=7; cout<<*p;  A:b)7 (Cum pointerul p contine adresa variabilei x, atribuirea lui x (x=7) va afecta valoarea continuta la adresa de memorie respectiva, deci continutul pointerului p. Astfel se va afisa valoarea 7.)

4.8 Q:int x=5, *p, *q; P=&x; *p=2; q=&x ……  A:a) 2 2 2(Pointerii p si q contin adresa variabilei x. Astfel, prin atribuirea *p=2 va fi afectata valoarea stocata la aceasta adresa, deci atat variabila x, cat § i continutul pointerului q. Se va afisa deci 2 2 2.)

4.9 Q: int n=10, *pi, *pf, *p=new int[n]; …..  A:d)corecta (Secventa este corecta si va parcurge toate cele n elemente alocate prin pointerul p, atribuindu-le valorile de la 0 la n-1.)

4.10 Q: double *p, *q; ….  A:c) de tip int(Dintre variantele de mai sus, singura operatie permisa este adunarea unui pointer cu  un intreg. Adunarea a doi pointeri sau adunarea unui pointer cu o valoare reala nu sunt permise de aritmetica de pointeri.)

4.11 Q: double y;

Const double *p, x=3.;  A:a) *p=x (Pointerul p adreseaza o zona de memorie constants §i deci continutul sau nu poate fi  modificat. Celelalte trei atribuiri sunt corecte.)

4.12 Q: int a[][3]=[1, 2,3, 4 ]; Cout<
4.13 Q: int a[]={1,2,3}; Int *p={1,2,3}  A:b)declararea variabilei a este corecta (Prima declarafie int a[] = {l, 2, 3}; defmeste un vector cu 3 elemente, realizand si inijializarea componentelor sale. Cea de-a doua declaratie int *p= {1, 2, 3}; incearca sa defineasca un pointer, dar in cazul acestuia nu este permisa o astfel de initializare.  Asadar, doar variabila a este declarata si initializata corect.)

4.14 Q: int a[][]={{1,2,3},{4,5,6}}  A:d)eronata (Declaratia este eronata, in cazul masivelor multidimensionale cu initializare trebuind  specificat explicit numarul de elemente pe fiecare dimensiune (mai pu^in prima). Declaratii ca: int  a [2] [3] = { {1,2, 3}, {4, 5, 6}}; sau int a[] [3] = { {1,2,3}, {4,5,6}}; ar fi fost corecte.)

4.15 Q: int a[5], *p; I II III IV  A:b) I, III (Numele masivului a este de fapt un pointer constant, asadar el nu poate fi 1-value. In schimb, pointerul p este variabil, el putand fi astfel atribuit sau incrementat. Variantele corecte sunt deci I si III.)

4.16 Q:int **p; P=new int*[5] ……  A:a) alocarea unei matrici de intregi cu 5 linii si 3 coloane (Se vor aloca mai intai 5 pointeri  corespunzatori celor 5 linii ale unui masiv bidimensional, urmand ca pentru fiecare linie sa se aloce cate 3 elemente. Este vorba deci de alocarea unei matrici cu 5 linii si 3 coloane.)

4.17 Q: care din urmatoarele expresii nu este corecta pentru referirea valorii unui element A[i][j] al unui masiv bidimensional (int A[10][10];)

 A:b) *(A+i)[j ]( Datorita prioritatii operatorilor din expresia *(A+i)[j], aceasta se va evalua astfel: se calculeaza A+i, reprezentand adresa pointerului liniei i; se evalueaza (A+i)[j], care este echivalent  cu *(A+i+j), reprezentand pointerul liniei i+j a matricii; se calculeaza *(A+i)[j], echivalent cu  **(A+i+j) sau (*(A+i+j))[0], adica v aloarea elementului A[i+j][0].)

4.18 Q: int (*p) [5];  A:c) un pointer la un vector de 5 int (Variabila p declarata astfel va fi un pointer la un vector de 5 int,  putand fi incarcat cu adresa numelui unui vector de 5 intregi (int v[5]; p=&v;). Daca doream declararea unui vector de 5 int am fi avut: int p[5];, iar pentru un vector de 5 pointeri la tipul int: int  *p[5];.)

4.19 Q: double *p[5];  A:d)20 octeti (Variabila p este un vector de 5 pointeri, iar un pointer se reprezinta pe 4 octeti, deci p ocupa 5 x 4 = 20 octeji.)

4.20 Q: double (*p) [5]  A:a)4 octeti (Variabila p este un pointer la un vector de 5 double, iar un pointer (indiferent de tipul   pointat) se reprezinta pe 4 octeti)

4.21 Q: double (*p)[2][3], A[2][3]; P=&A  A:c)(*p)[i][j] (Trebuie considerate prioritatea operatorilor [] si *. Astfel referirea corecta a valorii  elementului A[i][j] este (*p)[i][j].)

5.1 Q: char s[10]=”abcd”;  A:d)sizeof(s)=strlen(s)+6 (Pentru sirul s vom avea sizeof(s)=10, iar strlen(s)=4, deci relafia dintre cele doua valori va fi: sizeofXs)=strlen(s)+6.)

5.2 Q: cout<<”abracadabra”+4;  A:c)printf(“%s\n”, s) (§irul de caractere constant "abracadabra" este o adresa, putand participa in calcule specifice pointerilor constanti. Astfel o operatie de forma "abracadabra"+4 este corecta, fund echivalenta cu adunarea unui pointer cu un intreg, rezultand o adresa mai mare cu 4 octeji  decat adresa initials. Ob^inem asadar sirul "cadabra".)

5.3 Q:daca s este un sir de caractere atunci apelul puts este echivalent cu

 A:c) afiseaza “cadabra” (Diferenta dintre apelurile puts(s) §i printfl^"%s",s) este aceea ca func|ia  puts dupa afi§are insereaza new-line. Apelul va fi deci echivalent cu printf("%s\n",s).)

5.4 Q: char s[] = {‘m’, ‘e’, ‘s’, ‘a’, ‘j’}  A:a) imprevizibil variabila s neputand fi manipulate ca un sir de caractere (Inifializat astfel, sirul s nu  confine terminatorul '\0', astfel ca nu va putea fi manipulat ca un sir de caractere, ci doar ca un vector de char. Asadar, apelul strlen(s) va avea un rezultat imprevizibil.)

5.5 Q: char s[]=”un sir de caractere”; S[6]=0 Puts(s)  A:b)corecta si afiseaza un sir (Secvenfa este corecta, atribuirea s[6]=0 fiind permisa si realizand   pozifionarea terminatorului de sir '\0' pe pozifia 6. Se va afisa astfel "un sir".)

5.6 Q: char s[]=”un sir de caractere”, *p=s While (*p) p++  A:c) strlen(s) (Diferen{a celor doi pointeri p-s da numarul de caractere dintre cele doua adrese. Pointerul p pleaca initial cu adresa sirului s, dar la iesirea din while, datorita incrementarii va ajunge pe terminatorul "\0'. Astfel ca, diferen|a p-s va fi egala cu lungimea sirului, adica strlen(s).)

5.7 Q: char *x=”unu”, *y=”doi”  A:b) o valoare pozitiva unu fiind mai mare ca doi (Funcjia strcmp compara alfabetic doua siruri de caractere. Din punct de vedere alfabetic sirul "unu" este mai mare decat sirul "doi", funcjia returndnd o valoare pozitiva.)

5.8 Q:char s[]=”ABCdef”  A:d) nici una (Nici una din cele trei functii nu realizeaza conversia literelor mici in majuscule si a literelor mari in minuscule. Astfel: - strupr - converteste literele mici in majuscule (se ob^ine "ABCDEF') - strlwr - converteste literele mari in minuscule (se obtine "abcdef) - strrev - inverseaza (in oglinda) sirul de caractere (se obtine "fedCBA"))

5.9 Q:char s[]=”ana are mere.” ………..  A:a) eronata instructiunea while cicleaza la infinit (Pentru a extrage cuvintele unui §ir de caractere, doar primul apel al functiei strtok va primi ca parametru sirul de analizat (strtok(s,d))s apelurile ulterioare avand ca prim parametru pointerul NULL (strtok(NULL,d)).)

5.10 Q: p=strstr(s1,s2); While (p!=NULL) {

………..  A:d) stergerea tuturor aparitiilor subsirului s2 din sirul s1 (Secventa realizeaza cautarea si stergerea tuturor aparitiilor subsirului s2 din sirul si, folosind un pointer p ce lucreaza direct asupra sirului  dat, modificS.ndu-1 astfel indirect.)

6.1 Q: int min (int V[], int n) { Int m=v[0] For(int i=1; i
6.2 Q: int min_max (int V[], int n) { Int min=v(0), max=v[0]; For(int i=1;iV[i]) Min=V[i]; …….  A:c) este corecta si returneaza maximul unui vector (Functia returneaza, a§a cum rezulta din antetul  ei, o singura valoare: un intreg: eel rezultat In urma evaluarii expresiei virgula din instructiunea return §i anume ce-a de-a doua variabila - max.)

6.3 Q: int min_max (int V[], int n) [2] { Int min=V[0],max=v[0]; For(int i=1;i
6.4 Q:#include Int n=2; Int& F() {

Return n=3; ……  A:c)este corecta si afiseaza 13  (Apelul unei functii poate fi lvalue daca functia returneaza o referinta catre o data care este fie s tatica (cum se intampla in exemplul nostra), fie a fost transmisa prin referinta ca parametru functiei respective. F() se identifies cu variabila returnata (prin referinta) de functia F, adica n, care este o variabila statica. La apelul F() (din F()+=10;) variabila statica n este initializata cu 3, apoi i se adauga 10, devenind 13.)

6.5 Q: #include Int& F (int &n) { Return n=3; } Int main() { Int n=5 …….  A:b)este corecta si afiseaza 3 4 (Apelul unei functii poate fi lvalue daca functia returneaza o referinta catre o data care este fie statica, fie a fost transmisa prin referinta ca parametru functiei  respective, cum se intampla in exemplul nostra: F(n) se identified cu variabila returnata (prin referinta) de functia F, adica n, care la randul sau este transmisa prin referinta functiei F, deci se identified cu variabila n-5 din functia main. La prima afisare avem o postincrementare, ceea ce face ca valoarea afisata sa fie 3, apoi, in urma incrementarii, n devine 4.)

6.6 Q: #include Void f (int &x, int y) { X=1; y=2; } Void main () { Int z=0; ……….  A:b) 1 (Din cei doi parametri ai functiei f, primul este transmis prin referinta, iar eel de-al doilea  prin valoare. Modificarea primului parametru in corpul functiei f, va afecta valoarea parametralui  efectiv z, pe cand modificarea celui de-al doilea parametru nu va altera valoarea lui z. In consecinta la iesirea din apelul functiei f, variabila z va avea v aloarea 1, care se afi§eaza.)

6.7 Q: #include Int a=5; Int f (int b) {  A-=b; return b++

} Void main() { Cout<
6.8 Q: #include Int x=5 Void f (int &y) { Y=2*x+3; X+=2 Cout<
6.9 Q: void f (char a) { Unsigned char m=128; While (m) { Cout<<(m&a?1:0); m>>=1; }}  A:b)afisarea pe biti a unui numar intreg mic (Functia realizeaza afisarea unui numar pe biti. Se folose§te o masca (m) ce pleaca cu valoarea 128 (2 ), deci va avea primul bit 1 si restul bitilor 0. La fiecare ileratie, folosind operatoral & (§i logic), se determina bitul de pe pozitia Wespunzatoare a

numaralui dat, dupa care bitul nenul al mastii se deplaseaza •spre dreapta pentru a parcurge astfel toti cei 8 biti ai valorii date.)

6.10 Q:void f (unsigned a, unsigned b) { If(a && b) If (a!=b) ………………….  A:a) cel mai mare divisor comun a doua numere (Functia foloseste algoritmul scaderilor repetate  pentru a calcula eel mai mare divizor comun a doua numere naturale. Daca una din cele doua valori este 0, atunci functia o va afif a pe cealalta ca fiind valoarea divizorului comun.)

6.11 Q: unsigned f (unsigned a, unsigned b) { Unsigned p; For (p=1;a;a--) p*=b; Return p  A:b) b la puterea a (Atribuirea compusa p*=b se va executa de un numar de ori egal cu valoarea lui  a, deci functia calculeaza produsul p=b*b*.. ..*b (de a ori), obtinand astfel valoarea ba.)

6.12 Q:int f(int x) { If (x=0) return 1; Return f(x-1) +2  A:d)7 (Functia f fiind recursiva, valoarea intoarsa in urma apelului f(3) se va calcula astfel: f(3)=f(2)+2  Continuand, vom avea: f(2)=f(l)+2, f(l)=f(0)+2 fi f(0)=l. Deci: f(l)=f(0)+2=1+2=3 f(2)=f(l)+2=3+2=5  f(3)=f(2)+2=5+2=7 Asadar, valoarea intoarsa de functia f pentru apelul f(3) va fi 7.)

6.13 Q:int f (int x) { If (!x) return 0; Else return f(x-1)+x*x  A:a)30 (Functia recursiva f va calcula suma patratelor numerelor naturale consecutive mai mici  sau egale cu x. Astfel pentru apelul f(4) se obtine suma 4*4+3*3+2*2+1*1+0=30. Deci valoarea returnata de functie pentru f(4) este 30.)

6.14 Q:int F (int n) { If (n<=1) return 1 Else return F(n-1) + F(n-2)  A:d) de 9 ori (Pentru F(4) avem: F(4)=5 si 9 apeluri)

6.15 Q: int f (int x) { If (x>0) return f(x-1)+f(x-3) Else return 1  A:c) de 18 ori (Mai intai pentru f(3) avem: f(3)=4 fi 7 apeluri Pentru f(4) vom avea: f(4)=6 f i 11 apeluri  Deci in total vor fi 7+11, adica 18 apeluri.)

6.16 Q: #include #include Void main (int argc, char *argv[]) { Int s, I; For (s=0, i=1; i
6.17 Q: int prod (int a, int b=1, int c=1, int d=1) { Return (a*b*c*d);  A:a) correct si returneaza valoarea 15 (Apelul este corect §i intoarce valoarea 15. Primii doi   parametri vor avea valorile fiirnizate la apel, respectiv 3 §i 5, iar ultimii doi, pentru care nu s-au  furnizat valori vor intra in calcul cu cele implicite, respectiv 1. Functia returneaza deci produsul  3*5*1*1=15.)

6.18 Q: int suma (int a=0, int b, int c=0, int d=0) { Return a+b+c+d  A:b)eronat parametrii cu valori implicit trebuie sa se afle la sfarsitul listei de parametric (InsasJ definirea functiei este eronata, parametrii formali ce primesc valori implicite trebuie sa se afle la sfarsitul  listei de parametri §i nu pot fi intercalati cu parametri fara valori implicite.)

6.19 Q: int m (int a, int b) { Return a
Return a>b?a:b; }  A:b) eronat apelul conduce la ambiguitate nestiind ce variant sa se utilizeaze (Apelul m(2,3.) primeste ca parametri o constants int §i una double. Apelarea primei variante necesita o conversie double-  >int, iar cea de-a doua versiune o conversie int->double. Existand doua supraincarcari cu  conversii similare, va fi semnalata ambiguitate.)

6.20 Q: int suma (int a, int b) { Return a+b } Int suma (int v[], int n) Int I,s; For (i=0, s=0; i
6.21 Q:care din prototipurile de mai jos declara correct o functie cu numar variabil de parametri  A:a) void g(int n,…); (Lista variabila din antetul unei astfel de functii, marcata de trebuie precedata de lista parametrilor fic§i ai functiei si se aflS intotdeauna la sfar§itul listei de parametri. Deci   prototipul corect va fi void g (int n, ...);.)

6.22 Q: int suma (int n,…) { Int s=0, I, x; Va_list 12; …………  A:b)correct si returneaza valoarea 29 (Apelul este corect fiind vorba de o functie cu numar variabil  de parametri. Pentru exemplul de mai sus, primul parametru fix al functiei va indica numarul   parametrilor variabili, deci numarul valorilor insumate. Astfel apelul suma(4,5,7,8,9) va calcula suma 5+7+8+9=29.)

6.23 Q:template void schimb (T &a, T &b) { T aux; aux=a; a=b; b=aux

 A:c) este corecta si interschimba 2 valori de tipul generic T (Functia schimb este un §ablon, putand sa lucreze cu tipuri de date mndamentale sau definite de utilizator. Sintaxa template anunta ca functia este definita pentru un tip de date generic T, putand fi apelatS pentru diferite tipuri de date.)

6.24 Q: double (*F)(int, int)  A:c) definirea unui pointer de functie ce va fi incarcat cu adresa unei functii ce primeste 2 int si returneaza un double (Declaratia double (*F) (int,int) anunta definirea unui pointer de functie, ce va fi incarcat  cu adresa unei functii ce corespunde prototipului: [double f (int, int);. O functie care primeste 2 int  si returneaza un double va avea prototipul double F (int, int) ;, iar una care primeste 2 int §i  returneaza un pointer de double va fi double *F (int, int) ;.)

7.1 Q: #include Int main() { Enum zi {dum, luni=2, marti} Zi z1=dum, z2=luni, z3=marti; ………  A:a) este corecta si afiseaza 0 2 3 (Intr-o enumerare, elementelor fara valoare explicita li se vor  atribui valori form urmatoarelor doua reguli: -valoarea implicita pentru primul element (In exemplul nostru: dum) este 0; -valoarea implicita a celorlalte elemente este valoarea elementului precedent, incrementata cu o unitate. In cazul nostru, marti va fi luni+1, adica 3.) 7.2 Q: struct carte { Char *titlu; Char *autori[3] Double cod;  A:c)24 (Un obiect Carte ocupa eel pu^in spatiul necesitat de memorarea tuturor campurilor sale: Titlu ocupa 4 octeti (pointer), Autori ocupa 3x4 octeti=12 octefi, cod ocupa 8 octeti, in total 24 octeti.)

7.3 Q: struct carte { Char *titlu; Char *autori[3] Carte bibliografie[30]

 A:c) nu este valida autoreferirea se poate realize numai prin pointer (In general este permisa crearea de structuri imbricate (a unei structuri in interiorul altei structuri), dar de tipuri diferite, a§a cum demonstreaza exemplul de mai jos: struct Carte { 

char *Titlu; char *Autori[3]; struct Pret {  int Vechi, Nou;  };  };)

7.4 Q:typedef double *(*pF) (int[10], int[10]  A:d) pentru un pointer la functie ce primeste doi vectori de cate 10 intregi si intoarce un pointer la double (Tinand cont de prioritatea operatorilor: se citeste mai Intai perechea de paranteze rotunde din stanga: pF este un tip pentru pointer la..., apoi se citeste restul: ...o functie ce prime§te doi vectori  de cate 10 intregi si intoarce un pointer la double.)

7.5 Q: typedef double *(pF())[10];  A:a)definit eronat (Tipul sinonim este definit eronat: tinand cont de prioritatea operatorilor, pF ar fi  o funcple ce nu primeste argumente fi returneaza un vector de 10 pointeri la double, insa in limbajul C/C++ nu este permis unei functii sa returneze decat eel mult o valoare, ea poate returna masive prin intermediul adresei acestora; Corect este, de exemplu: typedef double *(*pF())[10]; In acest caz, pF este un tip pentru o functie ce nu primeste argumente si returneaza un pointer la un vector de 10 pointeri la double, sau: typedef double (*pF())[10]; cand pF ar fi un tip pentru o functie ce nu primefte argumente §i returneaza un pointer la un vector de 10 double.)

7.6 Q: typedef int vector[10] Vector a[20]  A:c)int a[20][10] (Conform declarator de mai sus variabila a va fi un tablou de 20 de elemente de tip vector, fiecare vector avand 10 elemente de tip int. Deci declararea echivalenta a masivului a va fi: int a [ 2 0 ] [10];)

8.1 Q: #define INC(x) x++ Cout<
8.2 Q: #define SQR(x) x*x Cout<
8.3 Q: #include #define SWAP (x,y) int temp=x; x=y; y=temp; Void main() { Int i1=3, i2=5 ……  A:d)va genera eroare (Aplicatia va genera eroare, intrucat va duce la redeclararea variabilei  auxiliare temp. In urma expandarii celor doua apeluri: SWAP (il,i2); §i SWAP  (i2, il); seva obtine: void main() {  int il=3, i2=5; int temp=il; il=i2; i2=temp; int temp=i2; i2=il; il=temp; cout«il<<' '«i2;  })

8.4 Q: #include #define SWAP (x,y) { int temp=x; x=y; y=temp; } Void main() { Double d1=3.5, d2=5.5 …………….

 A:c) va afisa 5.5 3( Apelul SWAP  (dl, d2) ; va fi expandat as tfel: { int temp=dl; dl=d2; d2=temp; } Cum dl=3.5, d2=5.5, variabila auxiliara temp va fi 3 (in urma unei conversii implicite de tip de la double la int, prin pierderea zecimalelor), apoi dl va lua valoarea 5.5 §i in cele din urma d2 va deveni 3. A§adar, dl=5.5 §i d2=3.)

8.5 Q: #define MACRODEF(x) (‘A’<=(x)&&(x)<=’Z’?(x)-‘A’+’a’:(x))  A:c)converteste o litera mare in litara mica (Macrodefinijia converte§te o litem mare in litem mica astfel: verifica daca argumentul este o litem mare §i, daca da, il transforms in litem mica scazand  caracterul 'Af  §i adunand % (conform listei de coduri ASCII, in general daca x este litem mica iar X  este corespondentjil majuscul al sau, atunci: x-'eC - X-'A').)

9.1.sa se precizeze care afirmatii sunt corecte: R:b-I,IV -“metodele statice se asociaza cu clasa, nu cu un obiect,ele nu primesc pointerul this | 9.2.un atribut”private”al unei clase poate fi accesat R:a-numai in interiorul clasei de baza-un atribut private poate fi accesat doar numai in clasa de baza

9.3. un atribut”private”al unei clase poate fi accesat R:a-numai in interiorul clasei -atributele private nu pot fi accesate decat in interiorul clasei

9.4.fie clasa:..increment R:b-metoda off-line-pentru ca nu se specifica explicit ca sunt in-line, ele vof fi off-line

9.5.fie clasa: constructor  R:c-este utilizat la instantierea C c(1,2);instantierea obiectelor se face numai specificand explicit toti parametrii

9.6.fie clasa :precizati afirmatia corecta R: a- pointerul este constant- declaratia C* const pc=new C; corespunde instantierii unui pointer  constant

9.7.fie clasa: precizati afirmatia corecta R:c-constructorul standard este apelat de doua ori -C ob[2]; declara un vector ob cu doua obiecte de tipul C; in cazul masivelor se apeleaza constructorul standart pentru fiecare obiect in parte

9.8.fie clasa :instantiere va aparea R-c-constructorul 3-instantierea C c(3) va apela constructorul care are ca valoarea ultimul parametru ca valoare implicita,costructorul 3.

9.9.fie clasa: fie declaratiile R:b-I,IV -atributele si metodele obiectelor simple se refera cu operatorul punct(.),in cazul pointerilor de obiecte se foloseste sageata(->)

9.10.fie clasa precizati afirmatia corecta R:c-destructorul este apelat de doua ori -indiferent de modalitatea de creare,la parasirea functiei main, cele doua obiecte vor fi distruse cu ajutorul destructorului

9.11.fie clasa : atributul x este R:c- private- in cazul claserlor, modificatorul de acces implicit este private.

9.12.un atribu al unei clase “student”care are rolulde a contoriza toti studentii instantiati terbuie declarat: R:c-static- datele statice sunt associate clasei, in ansalmu si nu fiecarui obiect in parte, de aceea ele nu pot contoriza numarul de studenti

9.13.fie clasa: apelulf() va det utilizarea R;d-constructorul de clasa si celui de copiere cate o data-functia C f () {static C c;return;return c;} creeaza o singura data un obiect static c, folosind constructorul de clasa,apoi, la fiecare apel il returneaza pe acesta, fol constructorul de copiere

9.14.fie clasa: functia void C(int-x=0) (x=_x;) poate constitui un constructor al clasei R:d-nu pentru ca la definirea constructorului nu se specifica valoarae returnata- constructorul unei clase areanumite propietati: are numele clasei; nu returneaza nimic;poate avea parametri

9.15.fie clasa: instantierea c*=c=new C(3); apeleaza

R:a-constructorul de clasa o data-instantierea C*c=new C(3) determina alocara dinamica a unui pointer c catre un singur obiect C si incarcarea obiectului pointat cu data 3, penrtu care se va utilize constructorul de clasa.

9.16.fie clasa: functia ~c(int_x) {cout<<_x} poate constitui un destructor al clasei R:c-nu pentru ca are parametric- are numele clasei dar nu returneaza nimic

9.17.fie clasa: metoda SetX este: R:c-eronata; intr-o metoda declarata const obiectul *this este constant- aceasta este constanta si atributele nu pot fi modificate(x=3,eronat)

9.18.fie clasa: precizati afirmatia corecta: R:c –constructorul de clasa este apelat o data sic el de copier o data-declaratia C c1,c2=c1 determina crearea a doua obiecte, pentru primul se utilizeaza constructorul clasa,iar al 2 lea constr de copiere

9.19.aplicatia: …int Get_a() {return a;}…cout<<.Get_a(); R: d-este eronata; obiectul constant c nu poate invoca metoda Get-()-obiecte constant pot invoca decat metode constant,cum Get_a() nu a fost declarata constanta,aplicatia va genera eroare

9.20.clasa: …int Get_a() const {return a=5;}}; R:d-este eronata; metoda constanta Get_a() nu poate modifica obiectul *this-cuv const se refera la metoda constanta,adica nu este permisa modificarea atributului in corpul functiei

9.21.ce va afisa aplicatia: …cout<<”Nr. Obiecte: “<
9.22.ce va afisa aplicatia:…cout<
9.23.fie clasa: definirea clase C este: R:a-corecta- clasa C a fost definite corect

9.24.se considera clasa: care este ordinea apelarii constructorilor pt cele doua o biecte create? R:b-constructorul de clasa si apoi cel de copiere-pt c1 se apeleaza constructorul de clasa,care va face intializare celor 2 atribute ale sale cu valorile 2 si 0, iar pt obiectul c2 se apeleaza constructorul de copier, acesta preluand atributele obiectului c1

9.25.fie clasa: care din functiile poate constitui un constructor al clasei? R:d-C(int_x=0, int_y=0): y(_y){x=_x;}initializarea nu se face prin prin atribuire,ea trebuie initializate prin lista de initializatori a constructorilor,iar pt atributele variabile nu sunt restrictii prinvind modalitatea de initializare.deci doar ultima varianta este corecta C(int_x=0,…{x=_x;}

9.26.fie clasa: definirea clasei C este: R:a-corecta- este declarata correct,va avea un atribut variabil si unul constant

9.27.fie clasa: daca c este un obiect constant de clasa c declarat: const c; care din urm apeluri sunt valide? R:c-c.h.(c);c.k(c)functia h declara obiectul current constant, apelarea functiei va fi permisa;functia k declara atat obiectul constant cat so parametrul,deci va putea fi apelata

9.28.pentru clasa: care din calificarile de mai jos refera data membra statica s? R:-b-I,IV- atributele statice ale unei clase contin informatii referitoare la intreaga

9.29.consideram clasa:…int C::s=0 definirea clasei c este: R:d-corecta- clasa C este definite correct, avand un atribut static(s),unul nestatic(x) si o metoda static (f)

9.30.fie clasa: de cate ori se apeleaza cei doi constructori

R:c-contructorul d clasa este apelat de 3 ori sic el de copier nici o data- fiind un vector de 3 obiecte de clasa C, constructorul de clasa se apeleaza entru fiecare obiect in parte, deci de 3 ori

9.31.fie clasa: de cate ori se apeleaza constructoru clasei C? R:-b-o functie prieten, definite corect -operatorul new folosit pt alocarea dinamica in cazul pointerului p, determina si apelul constructorului de clasa.

9.32.in clasa: functia f este: R:-b-o functie prieten, definita correct- asa cum arata si declaratia friend, functia f va fi o functie prieten a clasei C

9.33.fie clasa: declaratia functiilor f este R:d-corecta, prima functie fiind o metoda a clasei, iar cea de-a doua o functie indeoenedenta-  prima functiei este o metoda a clasei,apelul sau pleaca de la un obiect, subt forma c.f(c).Cea de a 2 a fiind independent, va fi apelata independent sub forma f(c).

9.34.fie definitiile de clase : …C1::f(){cout<
10.2. fie clasa :…int operator+(C c, int y){ return c.x+y;}.daca c este un obiect al clasei C, atunci functia operator +: R :a- permite efectuarea adunarii c+3- Dupa ordinea in care au fost declarate argumentele supraincarcarii operatorului +, rezulta ca operandul din stanga adunarii este obiect, iar eel din dreapta este intreg. Supraincarcarea va fi utila pentru adunarea c+3.

10.3.fie clasa:…int operator.() //supraicarcarea punct(.) {return c.x}{; Functia operator.:

R :d-este eronata, operatorul . nu poate fi supraincarcat- Operatorii punct (.), de rezolutie(::), conditional (?:), dimensiune (sizeof) nu pot fi supraincarcafi.

10.4. fie clasa:…int operator/ () { return c.x;}}; Functia operator/: R :b-este eronata operatorul / este binar- Prin supraincarcare nu se poate modifica arietatea unui operator: operatorul / este binar: daca se supraincarca prin metoda a clasei (cum s-a incercat in exemplul dat) el trebuie sa aiba un parametru, daca se sup raincarca prin functie independenta, aceasta va trebui sa aiba doi parametri.

10.5.:fie clasa:…void main () {C c1, c2; c2 =c1}; Expresia c2=cc1 determina apelul: R :c-supraincarcarii operatorului = -   Atribuirea c2=cl; apeleaza supraincarcarea operatorului de atribuire =. Nefiind vorba de o declaratie (o instantiere) nu se apeleaza nici un constructor. S-ar fi recurs la constructorul de copiere daca era o initializare insotita de declaratie: C c2=cl; diferit de: C c2; c2=cl.

10.6.fie clasa:…friend int operator~ (C c){return c.x;}{; Functia operator~: R :b- permite extragerea datei private x- Functia operator~ semnifica supraincarcarea corecta a operatorului ~ pentru extragerea atributului privat x.

10.7.fie clasa:…void main() { C c; cout<<++c;}; Va determina: R :d-semnalarea unei valori- Expresia cout«++c; confine o preincrementare; in clasa C este supraincarcat operatorul de p ostincrementare, semnalat prin prezenta parametrului artificial intreg.

10.8.fie clasa :…operator int (){retunr x ;} ;Functia operator int (): R :d-este eronata, rep suprai op cast- Supraincarcarea operatorului cast prezinta particularitatea ca tipul returnat este plasat in declaratie dupa cuvantul cheie operator.

10.9 Operatorul sageata (->): R :d- poate fi suprai numai prin functie independenta- Operatorul sageata este un operator special care se supraincarca numai prin metoda nestatica a clasei.

10.10 Fie definitiile: complex operator+ (double d, complex &c) { return c+d; }; Se doreste ca supraincarcrile operator+ sa asigure comutativitatea adunarii unui numar complex cu un double, atunci:

R :d-suprai trebie sa fie declarate ca functii prietene ale clasei complex- Fiind definite ca functii independente, cele doua supraincarcari nu au acces la atributele private Re si Im ale clasei complex, de aceea nu pot fi utilizate ^ forma actuala ci trebuie fie definite ca metode ale clasei, fie li se poate pastra statutul independent fata de clasa, insa atunci trebuie declarate prietene ale acesteia.

10.11.Se considera clasa:..void main (){C c; cout<<(--c) ; } ;Expresia cout<<(--c) este : R :d-eronata, functia operator - - are tip returnat void, deci rezultatul apelului nu poate intra in compunerea unei expresii- Desi supraincarcarea prin functie friend a operatorului — nu este eronata, functia putand avea tip returnat void, rezultatul apelului nu poate intra in compunere cu alti operatori, deci nici cu operatorul «. Supraincarcarea poate fi insa folosita in expresii de sine statatoare (~c;).

10.12.Se considera clasa :…void main () C a(3), b(5) ; a+=b ; cout<
10.13. Fie clasa :…{ in>>c.x ;return in ;} ; Functia operator>> este : R :d-corecta, operatorul >> fiind folosit pt operatii de intrare cu obiecte (cin>>c)- Functia operator» este corecta, operatorul fund supraincarcat pentru a executa operatii de intrare (citire) pentru obiecte ala clasei C.

10.14 Fie clasa: C operator<<(int i) { return C{x<>2- In clasa data operatorul « a fost supraincarcat pentru a calcula rezultatul deplasarii pe biti spre stanga a atributului x al unui obiect (c«2). tn mod frecvent supraincarcarea operatorului « urmareste definirea operatiilor de iesire (afisare) cu obiecte, caz in care ar fi trebuit definit astfel: friend ostreams operator<< (ostream &out, C &c) { out«c.x; return out; }

10.15. Se considera clasa:…{ return new char [n* sizeof( C) ]; }; Functia operator new este: R :a-corecta, operatorul new este suprai prin functie membra statica- Supraincarcarea operatorului new este permisa atat prin functie membra statica, cat §i prin functie independents. Daca se supraincarca printr-o metoda a clasei, aceasta fiind o functie de interes general pentru clasa, ea va fi automat statica, chiar daca specificatorul static lipseste.

10.16. Fie clasa:..C operator,(C c)( return c;}}; Functia operator, este: R :d-corecta, evalueaza o lista de obiecte returnand valoarea ultimului obiect din lista- Operatorul virgula (,) poate fi supraincarcat in scopul evaluarii unei liste de obiecte, returnand valoarea ultimului obiect din lists.

10.17.In clasa:… C operator: ( C c) {return C(x/c.x;}{; Functia operator: a fost definite: R :a-eronat. Simbolul doua puncte( :) nu este un operator- Simbolul doua puncte (:) nu este un operator, iar crearea de noi operatori nu este permisa, putand fi supraincarcafi doar cei existenti in limbaj.

10.18.Fie clasa:…int operator ()() { return x*x }};Functia operator () este: R :d-eronata, operatorul () este bianr. Functia trebuind sa aiba doi parametri- Operatorului functie 0 se supraincarca numai prin functie membra si poate avea orice numar de parametri (deci §i 0). Functia a fost definita corect si calculeaza patratul valorii obiectului curent.

10.19. Se considera clasa:...void main () { C a (3), b(5); cout<< a==b;} ; Expresia cout<
10.20.fie clasa :…int operator ! { return ~x ;}{} ;Functia operator ! este: R :c-corecta, si calculeaza negarea pe biti a valorii obiectului- De§i operatorul ! este definit in limbaj pentru a realiza negarea logica, in exemplul dat el a fost supraincarcat pentru a efectua ne garea pe biti a valorii obiectului. Astfel, pentru tipurile fundamentale el va avea in continuare rolul implicit (negare logica), iar pentru obiectele clasei C va avea rolul care i-a fost asociat prin supraincarcare (negare pe biti).

10.21.Se considera clasa: void main() { V z(5); z[7]=3; cout<
referire de forma z.x[i] va fi echivalenta cu z[i]. De asemenea, f unctia returnand o referinta a elementului intors, operatorul poate fi folosit in ambele parti ale unei atribuiri, deci z[i] este l-value. 11.1.Pentru a realiza conversia de la o clasa la alta se poat opta pentru: R :b-I,III- Conversia de la o clasa la alta se realizeaza fie prin supraincarcarea operatorul cast in clasa sursa, fie prin definirea unui constructor adecvat in clasa destinatie.

11.2.Conversia unui obiect al unei clase inspre un tip primitiv, se poate face prin : R :c-supraincarcarea operatorului cast in clasa respectiva- Conversia unui obiect al unei clase inspre un tip primitiv se realizeaza prin supraincarcarea operatorului cast in clasa respective.

11.3.Fie clasa :…void main () { C c(5) ; cout<
11.4.Fie clasa :…void main () { C c(5) ; cout<
11.5.Se considera clasa :… void main () { C c(5) ; cout<
11.6.Conversia unui tip de date primitiv inspre o clasa se poate face prin : R :a-suprai. Construct. Clasei respective- Conversia dintr-un tip de date primitiv inspre o clasa se realizeaza prin supraincarcarea constructorului clasei respective. Pentru a actiona drept convertor, constructorul trebuie sa aiba un singur parametru de tipul primitiv (sau ceilalti parametri sa aiba valori implicite).

11.7.Fie clasa :…void main () { C c(‘a ‘) ; c=65 ;} ; Expresia c=65. este : R :a-corecta si atribuie valoarea 65 atrib x al obiectului c- Constructorul clasei C avand parametri cu valori implicite, va actiona drept convertor dinspre tipul primitiv char (corespunzStor primului parametru) inspre clasa C. Atribuirea se va evalua astfel: pentru constanta double 65. se efectueaza conversiile din double in char si apoi intr-un obiect de clasa C, care i se atribuie lui c. Astfel, atributul x al obiectului c va lua valoarea 65.

11.8.Fie clasa :…void main() { C c(‘a’,10.) ; c=(‘A’,20.) ;} ; Expresia C=(‘A’,20.) este : R :c-eronata, nu exista un constructor care sa faca conversia dintr-un tip primitiv in tipul clasei C-  Mai intai se va evalua rezultatul expresiei virgula ('A',20.) acesta fiind 20., dupa care se incearca atribuirea c=20, care este invalids (nu exista nici un constructor adecvat si nicio supraincSrcare adecvatS a operatorului =).

11.9.Fie clasele:…y=x ; y=CD(x) ; y=(CD)x; Care dintre cele trei atribuiri vor fi permise R :b-y=CD(x) ; y=(CD)x) - Toate cele trei atribuiri implies conversia unui obiect de clasa CS intr-un obiect de clasa CD. In cazul de fata conversia se poate face pe doua cai: fie folosind constructorul clasei CD, fie folosind operatorul cast al clasei CS. In cazul atribuirilor y=CD(x) si y=(CD)x, nu pot sa aparS ambiguitSti, conversiile fiind explicite. Prima atribuire insa (y=x), necesitS o conversie implicitS, existenta simultana a celor doua modalitati de conversie generand ambiguitate.

11.10.Se considera clasele :…f(x) ; f(CD(x)) ; f((CD)x) ; Care din apelurile functiei f utilizeaza pentru conversie instructorul clasei CD ? R :c-f(CD(x)) ; si f((CD)x) - Specificatorul explicit al constructorului clasei CD, interzice conversiile implicite prin constructor (de§i sunt prioritare), acesta putandu-se folosi doar pentru conversiile explicite. In cazul in care este necesara o con versie implicita, ea se va realiza prin operatorul cast al clasei CS.  Astfel apelul f(x) va utiliza pentru conversie (implicita) operatorul cast al clasei CS, iar apelurile f(CD(x)); §i f((CD)x) vor folosi pentru conversie (explicita) constructorul clasei CD.

11.11.Fie clasele :…void main () {CS a ; f(a) ;} ; Daca a este un obiect de clasa CS (CS,a ;), atunci apelul f(a) este : R :d-eronat, genereaza ambiguitate-   Apelul f(a) necesiti o conversie a obiectului a pentru adaptarea la prototiputl functiei f. Pentru un obiect de clasa CS exists doua eonversii, §i de asemenea, doua^suprauwarcari ale functiei f care pert lucra direct cu rezultatul ceior doua moduri de conversie, astfel ca se semnaleaza ambiguitate. 12.1. Aplicatia:..void main () { C c; cout<
12.2 Fie aplicatia:… void main () {C c ;} ; Programul afiseaza  A :a)BCD (La instanjierea obiectului clasei derivate este apelat mai tntai constructorul clasei de baza (afiseaza B), apoi al clasei derivate (afiseaza C). La distrugere este apelat mai mtai  destructorul clasei derivate (care nu este definit explicit), apoi al clasei de baza (afiseaza D).)

12.3 Consideram programul :…B *pb=new C ; pb-> f (); Programul afiseaza:  A:b)B (Pointerul pb este declarat ca pointer catre clasa B, deci funcjia f apelata va fi a clasei B (early binding = legare timpurie).)

12.4 Fie aplicatia:…void main () { B *pb=new B; pb->f(); };Programul:  A:a) este incorrect clasele abstracte nu pot avea instante (Functia f din clasa B este virtuala pura (nu  are definite), ceea ce face ca B sa fie clasa abstracts, care nu accepts instante.)

12.5 Programul:… B *pb=new B; pb->f(); }:afiseaza:  A:c)C (Pointerul pb, desi este declarat ca pointer catre clasa B, este incarcat cu adresa unui obiect  de clasa C. Cum funcfia f este virtuala, va fi apelata versiunea clasei C (late binding = legare tarzie).)

12.6. Fie aplicatia: …void main () {C c; cout<< c.x;};Programul afiseaza;  A :b)0 (La instanjierea obiectului clasei derivate este apelat mai intai constructorul clasei de baza care initializeaza atributul x cu 0, apoi al clasei derivate care nu modifica valoarea atributului x.)

12.7 FiE aplicatia :…D d ; cout<
12.8 Fie clasa :…virtual coid f()=0 ;} ; Alegeti afirmatia corecta :  A :d) f este o functie virtuala pura c este o clasa abstracta (Initializarea cu 0 a prototipului functiei f, anunja faprul ca aceasta este o functie virtuala pura, fortand clasele derivate sa o redefineasca. O  clasa ce confine o astfel de functie virtuala pura se numeste clasa abstracts, neputand avea obiecte concrete din moment ce definirea clasei nu este completa.)