Universitatea Tehnica, Cluj-Napoca
Departamentul pentru pregatirea personalului didactic
Teoria Învăţării Sociale -BANDURA Introducere Acest capitol prezintă învăţarea învăţarea socială. Ideea de la care se se porneşte este este aceea că oamenii sunt fiinţe sociale. Prin observaţii pe care le facem în lumea în care trăim, prin înţelegerea cognitivă a acestei lumi şi prin întăririle şi pedepsele pe care le primim în funcţie de acţiunile noastre, înmagazinăm cantităţi impresionante de informaţii şi ne dezvoltăm aptitudini complexe. Din perspectiva teoriei învăţării sociale, pentru o persoană nu sunt luate în considerare trăirile şi pornirile interioare, sau stimulii din mediul înconjurător. Prin urmare comportarea comportarea psihologică este explicată în termenii termenii unei interacţiuni permanente permanente între om şi mediul înconjurător. Astfel, din punctul de vedere al acestei teorii, se analizează interacţiunea cu variabilele externe, caracteristicile caracteristicile personale, personale, comportamentul comportamentul vizibil şi cel ascuns al al unei persoane. Teoria oferă explicaţii despre cum învăţarea î nvăţarea prin observare funcţionează precum şi despre condiţionarea comportamentului. Învăţarea prin observare Ar fi greu şi am petrece mult mai mult timp acumulând informaţii, învăţând aptitudini şi însuşind atitudini dacă nu ar exista învăţarea prin observare. Din fericire învăţăm reacţii aproximativ corecte de la prieteni, părinţi, profesori observându-le atât comportamentul, comportamentul, cât şi consecinţele consecinţele comportamentului comportamentului respectiv. Teoria susţine că există patru faze în învăţarea de la un model: faza atenţiei, faza reţinerii, faza reproducerii şi faza motivaţiei. Analiza învăţării prin observare: Faza Atenţiei
Faza Reţinerii
Faza Reproduce rii
Faza Motivaţiei
Faza Atenţiei Pentru început trebuie să menţionăm că fără atenţie nu poate avea loc învăţarea. S-a observat că atenţie se acordă modelelor cu un statut înalt sau de înaltă competenţă. Profesorii fac parte din această categorie atât datorită competenţei competenţei lor, cât şi datorită posibilităţii lor de a recompensa sau pedepsi. Se costată că persoanele persoanele cu vârsta cuprinsă între 9-12 ani şi adolescenţii urmează modele cu o foarte mare fervoare, dând naştere unor adevărate tendinţe (îmbrăcăminte, frizură etc.). Pentru elevi, modele pot fi de asemenea persoane cu un anumit prestigiu în şcoală (ex. durii, sportivul performant, clownul clasei). Se constată că un rol important e deţinut de caracteristicile individuale ale elevului când acesta trebuie să acorde atenţie unui profesor. http://www.dppd.utcluj.ro Autori: Sărăşan Achim, Şasa Cleopatra
Universitatea Tehnica, Cluj-Napoca
Departamentul pentru pregatirea personalului didactic
Mai importanţi decât atributele profesorului, sau caracteristicile elevului, sunt stimulii (sau încurajările) pentru a acorda atenţie. De exemplu atunci când profesorul spune: “Acesta va constitui un subiect la examen.”, profesorul manipulează stimulii pentru atenţie.Ca observaţie putem nota că variaţia, rata de repetare şi complexitatea stimulilor au un rol crucial. Profesorul care a obţinut atenţia elevului, poate să facă procesul de imitare mai uşor, făcând o distincţie clară între termenii importanţii atunci când predă.(ex. “Priviţi cum schimbăm semnul, apoi luăm numitorul şi numărătorul acestei fracţii şi le invesăm.”). Acest aspect imitativ are o importanţă deosebită în special în cazul copiilor foarte mici. O atenţie specială trebuie acordată aplicării stimulilor, astfel încât rata de repetare, sau complexitatea lor să nu depăşească puterea de recepţie a elevului, altfel informaţia percepută de acesta va fi fragmentată şi limitată. Faza Reţinerii Învăţarea prin observare implică doi factori care sunt necesari: acordare de atenţie acţiunilor modelului şi reprezentarea simbolică a acestor acţiuni în memoria de lungă durată. S-a constatat că elevii care îşi codifică activităţile observate în cuvinte, etichete sau imagini vii învaţă şi reţin comportamentul mai bine decât alţii care doar observă, sau se gândesc la altceva în timp ce “privesc”. O observaţie foarte importantă este aceea că materialul care trebuie învăţat este reţinut mult mai uşor atunci când intervine repetarea. Dar nu e necesar ca repetarea să fie vizibilă. Ea poate avea loc şi “în gând” (ex. atunci când profesorul îşi pregăteşte lecţia, el poate rula în minte un scenariu – introducere, cuprinsul lecţiei, concepte noi, întrebări adresate elevilor etc.). Aceasta poate fi de un real ajutor – obţinându-se performanţe mai bune. Faza Reproducerii S-a constatat că cea mai eficientă învăţare prin observare are loc atunci când după repetarea mentală, se trece la reproducerea (imitarea) comportamentului învăţat. Pentru a constata în ce masură aceasta influenţează randamentul de învăţare, s-a efectuat un experiment. S-au alcătuit trei grupuri omogene de copii. Primul grup – de control: copiii au vizionat casete video conţinând materialul, dar acestea nu conţineau un model. Al doilea grup – a vizionat de două ori acelaşi material video cu diferenţa că în el exista un model care punea întrebări şi primea răspunsuri. După ce dădea răspunsul, subiectul primea o întărire pozitivă de tip social(laudă). Al treilea grup – a vizionat acelaşi material ca grupul al doilea (model care întreabă şi primeşte răspunsuri), dar au efectuat practic un dialog cu întrebări şi răspunsuri, primind şi indicaţii şi o anumită evaluare a evoluţiei lor de la un profesor. Aceste trei grupuri au fost testate de trei ori: odată înainte de a învăţa – se poate observa că au un punctaj apropiat şi destul de scăzut (vezi tabelul de mai jos), al doilea test după ce le-au fost prezentate materialele şi un al treilea test de verificare după două săptămâni.
http://www.dppd.utcluj.ro Autori: Sărăşan Achim, Şasa Cleopatra
Universitatea Tehnica, Cluj-Napoca
Departamentul pentru pregatirea personalului didactic
Efectul reţinerii comportamentului prin învăţarea urmată de practică şi având model. PreTest PostTest Test după 2 Grupul săptămâni Control 2.0 2.0 2.5 Doar model 3.13 29.73 19.4 Model şi practică 1.76 82.7 93.7 După cum se observă diferenţele dintre grupuri la ultimele două teste sunt mari, subliniind faptul că învăţarea pe bază de model şi cu primirea unei evaluări este cea mai eficientă. Importanţa reproducerii comportamentului devine evidentă atunci când avem de-a face cu poziţii ale corpului. De exemplu se poate învăţa mult urmărind un gimnast, un înotător sau un skater. Repetarea mentală a comportamentului poate să ajute, dar doar atunci când are loc punerea în practică se conştientizează dificultatea realizării comportamentului respectiv de către subiect. Câteodată se întâmplă ca subiectul să fi învăţat doar fragmente din comportament. Lacunele devin evidente doar atunci când subiectul trebuie să-l reproducă. Profesorul poate observa aceste lipsuri şi poate să ajute subiectul să întărească şi să completeze comportamentul. Să remarcăm de asemenea importanţa acordării de indicaţii corective pentru a modela comportamentul dorit. Cei mai mulţi psihologi tratează doar întăririle pozitive şi pedepsele, dar comunicarea rezultatelor performanţei elevilor în clasă de către model nu poate fi considerată nici întărire, nici pedeapsă, ci simplu informativă. Simpla comunicare a rezultatelor are un puternic efect asupra comportamentului ulterior. Acest tip de evaluare poate fi folosită în cazul comportării corecte, dar mai ales pentru aspectele şi acţiunile incorecte. Este important ca această corectare să nu fie percepută ca pedeapsă. Cea mai mare influenţă o are corectarea în cazul unui comportament care este repetat pentru prima data. De aceea în această perioadă, profesorul trebuie să se dedice complet observării comportamentului celui care învaţă. Faza Motivaţiei Teoria învăţării sociale şi psihologia operantă au vederi despre modul în care întărirea şi pedeapsa pot modela sau întări comportamentul uman. Întărirea şi pedeapsa apar atunci când observăm consecinţele comportamentului celorlalţi. Un experiment care ilustrează aceste concepte este următorul: un grup de copii de ambele sexe este pus să urmărească un film despre un model care răspunde folosind un limbaj agresiv. O parte din grup vede modelul pedepsit sever pentru acţiunile sale, iar cealaltă parte vede modelul premiat excesiv. Iniţial copii au fost puşi să imite modelul şi trebuie remarcat faptul că răspunsurile date de copii au fost diferite. Modelul premiat a dat mai multe răspunsuri agresive decât cel pedepsit. A doua oară, copii au fost stimulaţi să reproducă răspunsurile modelului. Rezultatul obţinut arată că diferenţele între răspunsurile date în cazul celor două modele aproape dispar. Concluzia care survine în urma evaluării acestui experiment este: prin încurajarea unei persoane pentru un anumit comportament, de fapt încurajezi şi observatorii acestui comportament. Similar se întâmplă şi în cazul pedepsirii unui comportament. În învăţarea socială, consecinţele pozitive şi negative nu determină învăţarea, ci o motivează. http://www.dppd.utcluj.ro Autori: Sărăşan Achim, Şasa Cleopatra
Universitatea Tehnica, Cluj-Napoca
Departamentul pentru pregatirea personalului didactic
Una din problemele mult discutate în prezent este violenţa la televizor şi în filme. Copiii învaţă prin observare şi dacă modelul violent nu primeşte pedeapsă sau este încurajat pentru comportamentul său, unii copii pot învăţa lucruri periculoase. Astfel de comportamente, de nedorit, pot fi generalizate în viitor, în anumite condiţii. În acest sens învăţarea socială încearcă să ţină copii departe de acest tip de filme şi să le inoculeze ideea de “băiat rău” care este prins şi pus să plătească pentru crima sa. Învăţătorul şi modelarea O definiţie primară pentru verbul “a învăţa” este “a arăta”. În prezent, nu ne gândim cum să arătăm, să demonstrăm ceva. Atenţia noastră se focalizează asupra învăţării şi mai puţin asupra modului în care învăţăm. Făcându-se un studiu de caz cu copii care erau puşi să aşeze obiecte în ordine crescătoare a înălţimii lor, s-au desemnat două grupuri de învăţători care să se ocupe de învăţarea acestor copii. Primul grup de învăţători era instruit să examineze acţiunile copiilor şi să le evalueze. Al doilea grup a primit suplimentar instrucţiuni despre modul în care să modeleze acţiunile copiilor şi să-i înveţe să-şi judece propriile realizări. Copii au fost, la rândul lor împărţiţi în trei grupuri. Primele două grupuri de copii au fost instruiţi de cele două categorii de învăţători. Al treilea grup de copii nu a fost instruit deloc. În urma acestui studiu, grupul de învăţători instruiţi (al doilea grup) a obţinut efecte semnificative în învăţarea copiilor.
http://www.dppd.utcluj.ro Autori: Sărăşan Achim, Şasa Cleopatra
