Tema Tema 16 Abor Aborda dare reaa comp compor orta tame ment ntal alis istă tă II Julian Rotter – Teoria învăţării sociale 16.1. Julian Rotter Rotter - schiţă biora!ică biora!ică
16.". Teoria învăţării sociale 16.#. $otivaţia comportamentului 16.%. Aspecte de personalitate& locali'area controlului (i încrederea interpersonală 16.). Terminoloie în teoria lui Rotter 16.6. Re!lecţie critică* recapitulare (i consolidare
16.1. Julian Rotter Rotter +născut în 1,16* 1,16* la e /or0 /or0 Ca mulţi alţi psihologi contemporani, Julian Rotter nu a scris despre viaţa sa şi nici nu a furniz furnizat at biogra biografil filor or infor informaţ maţiiii care care să serve serveasc ascăă la interp interpret retare areaa orien orientăr tăriiii sale sale teoret teoretice ice,, porni pornind nd de la experi experienţ enţele ele din din copilă copilărie rie,, aşa cum a fost fost posibi posibill în cazul cazul psihanaliştilor, psihanaliştilor, de exemplu. terminat Colegiul !roo"lin în #$%& şi a urmat studii de psihlologie la 'niversitatea din (o)a şi din (ndiana. doctoratul în psihologie psihologie în #$*# la 'niversitatea 'niversitatea din (ndiana. (ndiana. obţinut doctoratul (n studenţie a participat la seminarii ţinute de dler, de a cărui personalitate şi concepţie teoretică a fost puternic impresionat. +a vizitat chiar şi acasă pe dler, dar aceasta nu ia schimbat orientarea spre comportamentalism. -n timpul războiului războiului a lucrat lucrat în serviciile de specialitate specialitate ale armatei, ca psiholog. psiholog. upă război a acceptat postul de coordonator al programului de teorie a învăţării social socialee la 'n 'nive iversi rsitat tatea ea din din /hio. /hio. fost fost coleg coleg cu 0. 1ell2, 1ell2, care care era direc director torul ul programului de psihologie clinică. Connecticut. upă #$3% a lucrat la 'niversitatea din Connecticut.
16.". Teoria învăţării sociale Ca şi . !andura, J. Rotter era în dezacord cu 4"inner în privinţa faptului că modelarea comportamentului se realizează numai prin intermediul variabilelor externe. 5l cons consid ider eraa că fact factor oriiii cogn cognititiv ivii au un rol rol la fel fel de impo import rtan antt în dete determ rmin inar area ea comportamentului. 4ursa iniţială a învăţării este în mediul social6 învăţăm prin experienţe sociale nemi7locite. -n privinţa proceselor interne, Rotter considera că ele au o pondere care merită o abordare mai largă dec8t cea realizată de !andura. 9ersoana conştientă de sine însăşi 7oacă un rol decisiv în reglarea comportamentului. comportamentului. -nainte de a fi performat, comportamentul este planificat mintal, inclusiv în ceea ce priveşte efectul: efectele. vem aşadar expectanţe asupra rezultatul comportamentului în termenii întăririi pe care o va furniza, dar estimăm totodată, pe baza unor experienţe anterioare ;directe sau observate< şi probabilitatea ca un comportament să ducă la o anumită recompensă şi ne reglăm comportamentul comportamentul în funcţie f uncţie de toate acestea.
1
=aloarea întăririlor şi gradul lor de importanţă sunt estimate în funcţie de situaţie6 aceeaşi întărire are o importanţă variabilă de la o persoană la alta şi, în cazul aceleiaşi persoane, de la o situaţie la alta. 9ersonalitatea suferă permanente modificări, prin expunere la noi şi noi situaţii şi evenimente, dar ea are continuitate şi stabilitate prin capacitatea de a stoca experienţele trecute. 5xplicarea mecanismelor comportamentale şi a modului în care se formează personalitatea se bazează pe conceptele fundamentale ale teoriei lui Rotter6 potenţial comportamental, expectanţă, valoare de întărire, situaţie, libertate de mişcare, nivel minimal al ţintei, trebuinţă, potenţialul trebuinţei, localizarea controlului, încredere interpersonală.
2otenţialul comportamental 9robabilitatea ca un anumit comportament să se producă întro situaţie dată depinde de o serie de factori6 impresia subiectivă a persoanei despre situaţie, modul în care interpretează comportamentele celorlalţi, modul ăn care optează, în plan mintal, între comportamentele posibile în acea situaţie. 9otenţialul comportamental, ca probabilitate de producere a unui comportament, este influenţat at8t de factori externi ;evenimentestimul, situaţie<, c8t şi de factori interni ;selecţia conştientă şi anticipativă, între mai multe alternative comportamentale, în funcţie de percepţia subiectivă a situaţiei<. Considerarea factorilor interni ca variabile care influenţează comportamentul constituie o primă diferenţiere ma7oră în raport cu teoria lui 4"inner, pentru care contau numai evenimentele observabile obiectiv. =iziunea lui Rotter despre determinarea comportamentului include nu numai actele observabile obiectiv, ci şi procesele cognitive, care includ raţionalizarea, represia, evaluarea alternativelor şi planificarea, procese care, în viziune comportamentalismului >ortodox? nu erau considerate ca variabile comportamentale. Comportamentele implicite, interne, pot fi observate şi măsurate în mod indirect, deduc8ndule din comportamentele externe. cestea din urmă cuprind toate variabilele interne, neobservabile direct, dar care influenţează comportamentul explicit. 9rincipiile care guvernează comportamentul implicit sunt aceleaşi cu cele care guvernează comportamentul explicit, potenţialul comportamental depinzînd, în mod egal, de am8ndouă. 34pectanţa (ndividul anticipează efectele comportamentului6 expectanţa este credinţa individului că un comportament va produce o anumită recompensă, exprimată în probabilitatea ca acea întărire să survină. 0radul de expectanţă depinde de mai mulţi factori6 5Istoricul întăririlor anterioare ;modul în care întăririle au survenit în situaţii similare<6 dacă întărirea a survenit întotdeauna sau doar uneori, dacă evenimentul sa produs mai recent sau mai demult, dacă întărirea este banală sau rară. 7enerali'area @ gradul în care întărirea a funcţionat în situaţii similare, dar nu identice. 5ste astfel implicată măsura similarităţii dintre comportamentul actual şi cele trecute ;experienţă<, similaritate deosebit de importantă pentru situaţiile noi, în care expectanţa ;predicţia asupra probabilităţii şi oportunităţii producerii recompensei< se face în funcţie de gradul de similaritate al situaţiei actuale cu unele din situaţiile anterioare. •
•
34emplul 1 9rezent8nduse pentru prima dată la un examen de admitere la facultate, în care concurenţa se anunţă considerabilă, un absolvent poate avea expectanţe faţă de rezultatul examenului, dacă nu are ca termen de comparaţie un examen similarA Chiar dacă este prima situaţie de acest fel, există în experienţa sa situaţii relativ similare6 rezultatele sale, comparativ cu cele ale colegilor la examenul de bacalaureat, notele obţinute în şcoală la
2
materiile de examen. acă el a obţinut note mai mari ;recompensă< dec8t ma7oritatea colegilor, dacă sa situat pe poziţii fruntaşe în clasamentele la probele respective, poate să extindă aşteptarea unor rezultate similare în situaţia prezentă.
8aloarea de întărire ceeaşi recompensă are importanţe diferite de la o persoană la alta6 fiecare individ are preferinţe pentru anumite intăriri, comparativ cu altele care au aceeaşi probabilitate de producere. ceastă variabilitate a valorii de întărire derivă din experienţă, ea fiind rezultanta asocierii întăririlor trecute cu cele prezente. Bu există în mod necesar o interdependenţă între expectanţă şi valoarea de întărire, dar de obicei ele sunt asociate, una servind drept indice pentru cealaltă. 5xpectanţa nu este întotdeauna proporţională cu valoarea de întărire, dar chiar î n cazul în care sensul variaţiei diferă, relaţia dintre ele se păstreză. 34emplul " +ozul în plic are un preţ mic, fiind accesibil oricui, dar probabilitatea de a obţine c8ştiguri mari este foarte mică ;valoare de întărire mare, expectanţă mică<. eşi expectanţa este mică, valoarea de întărire este at8t de mare înc8t multe persoane îşi formează o obişnuinţă din a cumpăra lozuri. otuşi există o probabilitate mai mare de a obţine cîştiguri mici ;valoare de întărire mică, expectanţă mare<, ceea ce menţine dependenţa.
9ibertatea de mi(care Concept asociat cu cel de expectanţă, libertatea de mişcare exprimă gradul de expectanţă al unei persoane de a obţine o anumită întărire ca urmare a unui comportament6 atunci c8nd expectanţa este mare, persoana are o mai mare libertate de mişcare dec8t atunci c8nd expectanţa este redusă. +a nivelul unei populaţii, există tendinţa de distribuţie a indivizilor între aceşti doi poli ai libertăţii de mişcare, care poate fi considerată astfel o variabilă de personalitate. +ibertatea de mişcare mare este, de fapt, o anticipare a reuşitei acţiunilor persoanei, în timp ce libertatea de mişcare redusă este o anticipare a nereuşitei acţiunilor sau a pedepsei, pe fondul unei atitudini defensive generalizate. +ibertatea de mişcare redusă este punctul de plecare al unui cerc vicios6 comportamentul defensiv este urmat de întăriri negative ;pedepse<, dar persoana îl alege, dintre alte comportamente posibile, pentru că se aşteaptă la >pedepse? mai mari pentru eforturile pozitive dec8t pentru cele negative. Cauzele libertăţii de mişcare reduse sunt multiple, ele acţion8nd, de regulă, convergent6 lipsa de cunoştinţe despre cum se atinge un anumit scop şi: sau lipsa abilităţilor, interpretarea greşită a situaţiilor au generat probabil, în istoria individuală, tendinţa defensivă, pe fondul unor >pedepse? survenite ca efect al acţiunilor proprii. 9ersoana va aştepta şi în viitor dezaprobări pentru ma7oritatea comportamenteleor sale, pe care le va interpreta ca eşecuri. -ntre libertatea de mişcare redusă şi valoarea de întărire ridicată a unui scop se pot naşte conflicte6 ca urmare, persoana va avea comportamente de evitare a situaţiei, de realizare substituită, de retragere în fantezie, evit8nd în acest mod riscul pedepsei. Comportamentele deviante pot fi explicate ca o încercare de prevenire a a conflictului dintre libertatea de mişcare redusă şi scopurile importante pentru persoană. :ituaţia psiholoică Comportamentul nu depinde numai de variabile interne ;abilităţi, expectanţe, experienţă, localizarea controlului ş.a.< ci şi de factori externi, de natură situaţională. J. Rotter este de părere că, în permanenţă, noi reacţionăm în funcţie de împre7urări interne şi externe. Dai mult, fiecare dintre acestea le influenţează constant pe celelalte. Bu răspundem numai la stimulii externi în sine, ci şi în funcţie de cele două categorii de împre7urări, care formează >situaţia psihologică?. 4ituaţia este considerată >psihologică?
3
pentru că reacţionăm la ea în termenii percepţiei noastre despre stimulii externi, care, la r8ndul ei, depinde împre7urările interne şi externe. Comportamentul poate fi prognosticat nu în funcţie de trăsăturile de personalitate, pe care Rotter le consideră ca structuri ipotetice, ci în funcţie de cunoaşterea celor două categorii de factori implicaţi în determinarea lui6 stimulii şi împre7urările ;interne şi externe<. Eiecare situaţie conţine indici care, raportaţi la experienţa anterioară, ne fac să avem o anumită expectanţă a întăririi, ca efect al comportamentului. 34emplul # acă ar fi să anticipăm comportamentul în viziune psihanalitică, o persoană aparţinînd tipului anal agresiv ar trebui să se comporte constant agresiv în toate situaţiile. -n realitate, comportamentul său este nuanţat de situaţie @ dacă în situaţie există indici că efectul comportamentului va fi o pedeapsă, el va renunţa la agresivitate.
Eaptul că acelaşi stimul poate produce comportamente diferite de la o situaţie la alta nu poate fi explicat ignor8nd expectanţele şi celelalte variabile cognitive. Bumai considerarea comportamentului ca răspuns adaptativ întro situaţie anume, cu toate variabilele interne şi externe care îl condiţionează în acel context putem înţelege complexitatea determinismului. 34emplul % -ntrun fel reacţionăm la vederea unui cuţit ;stimul< atunci c8nd el ne este arătat de un colecţionar care îşi etalează colecţia ;situaţia #< şi în altfel atunci c8nd ne este arătat de un t8lhar care ne ameninţă pentru a ne 7efui ;situaţia F<.
ivelul minimal al scopului -ntărirea obţinută ca urmare a unui comportament poate fi satisfăcătoare sau nu. ceastă estimare a efectului influenţează iniţierea şi finalizarea comportamentului6 dacă efectul este anticipat ca satisfăcător, comportamentul va fi performat. Bivelul minimal al scopului este cel mai scăzut nivel al întăririi potenţiale care, întro situaţie dată, poate produce satisfacţie. -ntăririle prezintă o paletă largă, de la cele înalt dezirabile la cele derizorii sau înalt indezirabile. 9e acest continuum, punctul în care întărirea dezirabilă devine indezirabilă reprezintă nivelul minal al scopului ;minimal goal level<. 5chilibrul emoţional al persoanei depinde, în bună măsură, de nivelul scopurilor pe care şi le propune. acă persoana îşi propune scopuri înalte ;nivel minimal ridicat<, dar nu obţine întăririle la acest nivel aşteptat, ea are o libertate de mişcare redusă. Bivelurile de aşteptare nerealiste duc la eşec şi, dacă persoana nuşi repoziţionează nivelul minimal al scopului, ea va fi din ce în ce mai nemulţumită şi mai nenechilibrată emoţional. acă persoana îşi propune un nivel scăzut al scopului, aceasta poate duce la un sentiment de mulţumire şi la o libertate de mişcare mai mare, dar nu duce la dezvoltarea potenţialului psihologic, deoarece persoana nu este stimulată să depună eforturi de autodepăşire. •
•
16.#. $otivaţia comportamentului /rice comportament este orientat spre un scop, are un aspect direcţional, care derivă din efectele întăririi anticipate. /rientarea spre un anume scop dintro gamă de scopuri posibile, exprimă capacitatea persoanei de a răspunde selectiv la indicii ambientali, de aşi alege comportamentele pe care le evaluaeză ca fiind cele mai adecvate. Rotter este de părere că indivizii sunt motivaţi săşi maximizeze satisfacţia în orice situaţie.
4
Condiţiile externe acţionează at8t ca scopuri sau întăriri, în timp ce condiţiile interne acţionează ca trebuinţe. 5xistenţa trebuinţelor şi a scopurilor poate fi deusă din modul în care individul interacţionează cu mediul său. -n viziunea lui Rotter, toate trebuinţele psihologice sunt învăţate. rebuinţele psihologice timpurii derivă dinevenimentele asociate cu satisfacerea unor trebuinţe bazale ;foame, sete, absenţa durerii, stimulare senzorială<. 'lterior, achiziţionarea limba7ului şi a abilităţilor cognitive duce la apariţia unor noi trebuinţe psihologice, care derivă întro mică măsură din asocierea cu trebuinţele fiziologice, dar în mai mare măsură din asocierea cu alte trebuinţe psihologice, învăţate, la r8ndul lor. rebuinţele psihologice sunt de origine socială şi sunt în întregime învăţate. -n pruncie, ele se nasc din asocierea trăirilor cu întăririle produse de reflexe sau alte comportamente neînvăţate ;mişcări spontane, înt8mplătoare<, inclusiv trebuinţele fiziologice, bazale, fiind condiţionate de dependenţa copilului de ceilalţi în satisfacerea acestor din urmă trebuinţe. Dai t8rziu, copilul depinde întro măsură mai mare sau mai mică de membrii familiei, de prieteni, de colegi, ceea ce se reflectă în plan psihic prin învăţarea trebuinţelor de recunoaştere, statut, prietenie, dragoste.
2otenţialul trebuinţei rebuinţele sunt interrelaţionate sistemic, astfel înc8t comportamente diferite pot duce la acelaşi scop. 9otenţialul trebuinţei reprezintă posibilitatea ca diferite comportamente să producă întăriri similare în orice moment. ceste comportamente, ce includ o gama largă, de la acte manifeste la acte deghizate, pot fi organizate ierarhic, în sisteme funcţionale. rebuinţele cu un potenţial mai mare include trebuinţe cu un potenţial mai scăzut. e exemplu, trebuinţa de recunoaştere ;cu un potenţial mare< include categorii de trebuinţe cu un potenţial mai restr8ns, cum ar fi trebuinţa de recunoaştere, de către colegi, pentru meritele profesionale, trebuinţa de recunoaştere a calităţii de prieten devotat etc. 4istemul de trebuinţe psihologice, în viziunea lui Rotter, include 3 categorii6 Trebuinţe de recunoa(tere (i statut @ de a fi considerat competent întrun anumit domeniu, de a dob8ndi o poziţie precisă întrun grup, de a fi mai bun dec8t ceilalţi dintrun punct de vedere oarecare. Trebuinţe de protecţie; dependenţă @ de a avea o persoană sau un grup care săl apere de frustrare sau pedeapsă sau săl a7ute la satisfacerea altor trebuinţe. Trebuinţe de dominaţie @ de a controla sau direcţiona actiunile celorlalţi ;membrii de familie, prieteni, colegi<. Trebuinţe de independenţă @ de a decide singur, de a avea încredere în sine, de a realiza ceva fără a7utorul celorlalţi. Trebuinţe de draoste (i a!ecţiune @ de a fi acceptat, plăcut, iubit de altcineva, fără legătură cu poziţia socială sau profesionalăG este diferită de trebuinţa de recunoaştere. Trebuinţe de con!ort !i'ic @ derivă din asocierea repetată ;învăţare< a satisfacerii fizice cu o mai mare plăcere şi securitate. -n concepţia lui Rotter, trebuinţele nu se referă la situaţii de deprivare fiziologică sau psihologică ;trebuinţe de deficit<, aşa cum au fost ele definite de alţi teoreticieni, ci la orientarea comportamentului, aşa cum rezultă ea din efectele întăririlor asupra comportamentului. 'tilizarea termenului de trebuinţă include şi conceptele subsumate6 potenţialul trebuinţei, libertatea de mişcare şi valoarea trebuinţei şi, prin ele, conceptele de potenţial comportamental, expectanţă şi valoare de întărire. •
•
•
•
•
•
5
16.%. Aspecte de personalitate& locali'area controlului (i încrederea interpersonală 9ocali'area controlului /amenii diferă în funcţie de modul în care localizează sursa întăririlor6 unii cred că ea se află în ei înşişi, alţii că este în puterea celorlalţi, a înt8mplării, a destinului. 9ocali'area controlului este o formă generalizată de expectanţă, de o maximă cuprindere, referitoare la poziţia internă sau externă a întăririlor în raport cu propria persoană, care se constituie ca variabilă de personalitate. +ocalizarea controlului influenţează nu numai totalitatea expectanţelor persoanei, ci şi starea sa fizică şi emoţională. 9ocali'area internă a controlului este credinţa că întăririle se află sub control propriu @ persoana poate controla rezultatele: efectele comportamentelor sale. 9ersoanele cu localizare externă a controlului, atribuind unor factori externi întăririle pentru comportamentele lor, au tendinţa de >a se lăsa în voia sorţii?, de a nu depune efort pentru aşi îmbunătăţi situaţia sau performanţele. 9ocali'area e4ternă a controlului este credinţa că rezultatele : efectele comportamentelor proprii depind: sunt controlate de alţii ;persoanele din mediul apropiat sau societatea în ansamblul său<. 9ersoanele cu localizare internă a controlului se consideră responsabile pentru ceea ce li se înt8mplă, sunt mai puţin influenţabile, mai încrezătoare în propriile capacităţi. 4pre deosebire de persoanele cu localizare externă a controlului, care sunt mai dependente de exterior, persoanele cu localizare internă a controlului au o deschidere mai mare faţă de ceilalţi, interacţionează cu ei de pe o poziţie de independenţă. -n r8ndul lor, frecvenţa nevroticilor este mult mai mică dec8t în prima categorie. Ca formă generalizată de expectanţă, localizarea controlului este o componentă relativ stabilă a personalităţii şi poate fi consideră trăsătură de personalitate. •
•
le dau o a doua şansă?. otuşi ei pot fi înşelaţi cu uşurinţă pentru că atribuie celorlalţi aceeaşi atitudine şi se încred cu prea mare uşurinţă. 9ersonalitatea lor este armonioasă, rareori sunt nefericiţi şi neadaptaţi din această categorie. 9ersoanele cu încredere interpersonală redusă dunt suspicioase, mint şi înşeală >preventiv? pentru a se apăra de eventuale manevre similare atribuite celorlalţi, sunt măcinate de conflicte, nefericite şi nu prea au prieteni. 4pre deosebire de ceilalţi comportamentalişti, Julian Rotter acordă o mare importanţă variabilelor cognitive şi liberului arbitru6 oamenii pot modela acţiunea variabilelor externe. (storia întăririlor produse ca efect al propriilor comportamente 7oacă un rol important în formarea unor caracterisitici relativ stabile ale personalităţii ;localizarea controlului, încrederea interpersonală<. 4ocialul 7oacă un rol esenţial în formarea şi funcţionarea personalităţii. oate aspectele psihice specific umane sunt rezultatul învăţării, ca rezultantă a interacţiunii dintre individ şi mediul social, începînd cu trebuinţele psihologice, expectanţele, scopurile, marea ma7oritate a comportamentelor. 4pre deosebire de alţi teoreticieni, Rotter nu acordă o importanţă prea mare experienţelor timpurii @ nu suntem victimele propriului nostru trecut întruc8t, în fiecare moment ne orientăm spre noi scopuri, dorim maximizarea recompenselor şi minimizarea pedepselor şi, în consecinţă, alegerea comportamentului ne aparţine.
6
16.). Terminoloie în teoria lui Rotter 5xpectanţă
+ocalizare internă a controlului 0eneralizarea Bivel minimal al scopului +ibertate de mişcare ridicată Bucleul personalităţii +ibertate de mişcare 9otenţial comportamental scăzută +ocalizare externă a 9otenţialul trebuinţei controlului
4ituaţie psihologică rebuinţe psihologice =aloare de întărire
16.6. Re!lecţie critică* recapitulare (i consolidare #. (dentificaţi în teoria lui Rotter enunţurile referitoare la nucleul, dezvoltarea şi periferia personalităţii. F. 5valuaţi viziunea lui Rotter despre natura umană şi argumentaţi orientarea sa. %. -ncadraţi teoria în funcţie de concepţia sa asupra raportului ereditate @ mediu şi a rolului fiecăruia în formarea personalităţii. *. Care este locul şi rolul educaţiei, ca influenţă socială formativă, în această viziuneA H. Care sunt caracterisiticile distinctive ale personalităţii mature în viziunea lui RotterA 3. Ce fel de influenţe educative ar putea produce o personalitate matură, echilibrată emoţionalA &. nalizaţi asemănările şi deosebirile dintre teoria lui Rotter şi teoriile lui 4"inner şi !andura. I. Care sunt elementele originale ale viziunii lui Rotter asupra motivaţieiA $. Care este rolul factorilor cognitivi de personalitate în determinarea comportamentuluiA
7
