TEMA
Menţionaţi cât mai multe asemănări şi deosebiri între senzaţii şi percepţii şi de asemenea, realizaţi acelaşi proces comparativ şi între percepţii şi reprezentări. .
Senzatii-perceptii Senzaţiile- sunt procese psihice elementare prin care se semnalizează,separat,in forma
imaginilor simple şi primare, însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor,în condiţiile acţiunii directe a stimulilor asupra organelor de simţ(analizatori).
Percepţiile – sunt procese senzoriale complexe şi, totodată, imagini primare, conţinând totalitatea înformaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Compararea senzatiei cu perceptia Raportarea senzaţiei la percepţie reprezintă,cea mai răspândită modalitate de definire şi individualizare a senzaţiei. Punere faţă in faţă a două mecanisme cognitive reuşeşte să conducă la surprinderea notelor distinctive a fiecăruia dintre ele. Primul demers în acest sens a fost întreprins încă din sec. XIX,când Thomas Reid concepea senzaţiile ca fiind unităţi psihice elementare şi primitive care,combinându-se şi asociindu-se între ele,duc la percepţii. Reid observă caracterul primitiv al senzaţiilor elementare,comparativ cu caracterul complex şi structural al percepţiilor. Compararea senzaţiei cu percepţia reuşeşte sa conducă la surprinderea notelor distinctive a fiecăruia dintre ele. Chiar din aceste definiri apare un mod implicativ de relaţie in sensul că dacă nu există senzaţii nu poate apărea percepţia. Teorii precum cele asociaţioniste au redus percepţia la o suma de senzaţii sau altele, cum ar fi cele gestaltiste reduc percepţiile la proprietăţile de ansamblu, negând apariţia distinctă a senzaţiilor. Deosebiri: Senzaţiile sunt unităţi psihice elementare si primitive care, combinându-se si asociindu-se intre ele, duc la percepţii. Senzaţiile reflecta doar însuşiri separate, in schimb percepţia se refera la obiecte in totalitatea însuşirilor date de unitar si integral.
Senzaţiile au un caracter primitiv comparativ cu caracterul complex şi structural al percepţiilor, iar percepţia derivă din senzaţie. Senzaţiile sunt experienţe mintale pur subiective pe cand percepţiile permit o priza de conştiinţă directă a obiectelor fizice care există independent de cel ce le percepe. Senzaţia este ,,o simplă experienţă conştientă asociată stimulilor”, pe când percepţia o ,,experienţă conştientă asupra obiectelor şi a relaţiilor obiectelor.” Senzaţia este procesul cu ajutorul căruia stimulii sunt detectaţi si codaţi, spre deosebire de percepţie care este procesul mintal al organizării şi interpretării senzaţiilor. Senzaţia se refera la tratarea senzorială a informaţiilor fizice, independent de semnificaţia lor, iar percepţia este direct legată de semnificaţia obiectelor şi de interpretarea informaţiilor senzoriale. Spre deosebire de senzaţii care reflectă doar însuşiri separate, percepţia se referă la obiecte în totalitatea însuşirilor date unitar si integral. Senzaţia este o imagine primară deoarece se produce numai în condiţiile acţiunii directe a stimulului asupra unui analizator, iar imaginea perceptivă este săracă în conţinut, deoarece reflectă doar însuşirile mai puţin importante ale obiectelor şi fenomenelor, omiţându-le pe cele semnificative .
Caracteristicile, însuşirile unei senzaţii, depind de particularităţile stimulului şi de cele ale
subiectului, pe când imaginea perceptivă este bogată în conţinut, deoarece reflectă atât însuşirile semnificative ale obiectelor şi fenomenelor, cât şi pe cele mai puţin importante, de detaliu. Durata unei senzaţii este, de regulă, mult mai mare decât durata acţiunii stimulului. Senzaţia este o imagine bogată în conţinut deoarece reflectă separat însuşirile concrete ale unui obiect. Desfăşurarea percepţiei este susţinută şi mediată de acţiunile pe care le efectuăm asupra obiectelor percepute: deplasare, aşezare, ordonare, compunere,descompunere, măsurare etc. Durata percepţiei este, în mod normal, mult mai mare decât durata acţiunii stimulului. Nivelul de cultură generală este un factor care poate influenţa calitatea imaginii perceptive. Imaginea perceptivă este considerată bogată în conţinut, deoarece cuprinde atât însuşirile semnificative, cât şi pe cele mai puţin importante, de detaliu. Imaginea perceptivă este considerată primară deoarece cuprinde atât însuşirile semnificative, cât şi pe cele mai puţin importante, de detaliu. Senzaţiile reflectă însuşiri abstracte ale obiectelor şi fenomenelor, în absenţa acţiunii acestora asupra analizatorilor. Caracteristicile/însuşirile unei senzaţii depind, deopotrivă, de particularităţile stimulului şi de cele ale mediului.
Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă a persoanei cu obiectul. Interesele stabile pentru o categorie de stimuli îngreunează procesul de percepere a acestora. Percepţiile se pot produce în absenţa acţiunii stimulilor asupra analizatorilor. Caracteristicile/însuşirile unei senzaţii depind, deopotrivă, de particularităţile stimulului şi de cele ale persoanelor din jurul nostru. Calităţile imaginii perceptive nu depind de condiţiile în care are loc perceperea obiectului. Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă cu obiectul. O experienţă plăcută provocată de un stimul va determina asocierea imaginii perceptive a acestuia cu o tonalitate afectivă pozitivă. Spre deosebire de senzaţii care reflectă însuşiri concrete ale obiectelor şi fenomenelor, percepţiile reflectă însuşiri abstracte ale acestora. Reactualizarea unei scheme perceptive face totdeauna mai dificilă perceperea unui obiect actual. Senzaţiile sunt procese psihice de cunoaştere primară, deoarece nu se produc prin contactul direct dintre stimuli şi analizatori. Pentru că reflectă însuşiri concrete şi caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor, senzaţiile sunt imagini mintale secundare. Prin senzaţii sunt semnalizate însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor, într-o formă unitară, dar schematică. Prin percepţii se realizează cunoaşterea obiectelor şi fenomenelor în mod integral, în absenţa acestora. Imaginea perceptivă are un anumit grad de generalitate, fapt ce nu ar fi posibil fără participarea operaţiilor intelectuale. Superioritatea percepţiei faţă de senzaţie este dată de faptul că percepţia redă însuşirile caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor cu care analizatorul intră în contact Asemanari: Ambele semnalează însuşiri concrete,intuitive au ca produs imagini primare, pentru că ele reprezintă rezultatul imediat al acţiunii stimulului asupra analizatorilor (apar numai in relatia directă cu obiectul). Atât senzaţiile, cât şi percepţiile redau însuşiri concrete ale obiectelor şi fenomenelor,în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Percepţia are atât o natură intuitiv-figurativă, cât şi una operaţional-intelectivă şi, de aceea, ea face trecerea la procesele cognitive superioare.
Percepţia este rezultatul însumării senzaţiilor produse de acţiunea directă a unui obiect sau fenomen asupra unui singur analizator. Interesul subiectului pentru o anumită categorie de stimuli poate facilita procesul de percepere a acestora. Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă cu obiectul. Imaginea perceptivă este obiectuală deoarece este totdeauna imaginea unui obiect anume. Imaginea perceptivă este considerată primară pentru că apare numai în relaţia directă cu obiectul. Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă cu obiectul. Tonalitatea afectivă a unei senzaţii este independentă de natura stimulului şi de experienţa anterioară a subiectului sau de atitudinile acestuia. Ca şi senzaţia, percepţia reprezintă o bază necesară pentru dezvoltarea celorlalte capacităţi volitive ale omului. Ca şi senzaţia, percepţia reprezintă o bază necesară pentru dezvoltarea celorlalte capacităţi cognitive ale omului. Atât senzaţiile, cât şi percepţiile redau însuşiri abstracte ale obiectelor şi fenomenelor, în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Prin toate calităţile sale, imaginea perceptivă îndeplineşte o funcţie informaţională specifică, mai complexă ca a senzaţiei şi are un rol reglator deosebit pentru activitate. Atât senzaţiile, cât şi percepţiile redau însuşiri abstracte ale obiectelor şi fenomenelor, în absenţa acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Ca şi senzaţia, percepţia reprezintă o bază necesară pentru dezvoltarea celorlalte capacităţi afective ale omului.
Perceptii – reprezentari Reprezentarea-este procesul cognitiv senzorial de semnalizare în forma unor imagini unitare,dar schematice, a însuşirilor concrete şi caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor în abşenţa acţiunii directe ale acestora asupra analizatorilor. Asemănări; Ca şi percepţiile, reprezentările sunt imagini unitare şi schematice. Percepţia se produce în absenţa obiectului, iar reprezentarea se produce în prezenţa acestuia. Intre percepţii şi reprezentări exista o relaţie de interdependenta. Reprezentările îmbogăţesc percepţiile, le dau un contur mai clar. Cu cât suntem stimulaţi perceptiv mai puternic cu atât imaginea va fi mai clară. Percepţiile influenţează calitatea reprezentării prin claritate si intensitate.
Atât percepţia cât şi reprezentarea sunt procese cognitive senzoriale, adică de cunoaştere prin intermediul organelor de simţ, sunt cu alte cuvinte, imagini concrete ale unor obiecte sau fenomene. Ambele sunt legate intim de mişcare şi pot produce efecte fiziologice şi chiar emoţii(antrenamentul aviatorilor, lămâia închipuită,vederea duşmanului). Cele două procese psihice au un înţeles, o semnificaţie. Intre percepţii şi reprezentări există o relaţie de interdependenţă,reprezentările îmbogăţesc percepţiile,le dau un contur mai clar. Calitatea reprezentării depinde de calitatea percepţiei şi de contextul în care a avut loc receptarea obiectului. Ne oferă imagini concrete asupra realităţii, ce pot conduce uneori la tulburări fiziologice. Aceste asemănări sunt determinate de natura senzorială comună a celor două procese de cunoaştere. . Deosebiri Dar între percepţie şi reprezentare sunt şi deosebiri marcante. In primul rând reprezentarea are loc în absenţa obiectului. Chiar dacă reprezentarea este posibilă numai după ce în prealabil a existat percepţia, ea este primul proces de cunoaştere în care subiectul cunoscător nu mai este dependent de obiect. Prin intermediul reprezentărilor, putem detaşa obiectul de contextul în care a fost perceput iniţial şi, mai mult, există o libertate şi faţă de schema structurală a obiectului, (putem roti sau modifica o reprezentare în minte), în timp ce percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală. O altă deosebire a reprezentării faţă de percepţie este selectivitatea mult mai accentuată a reprezentării. Unii psihologi, au considerat că reprezentarea este o simplă urmă a percepţiei, mai fragmentară şi mai instabilă. Este adevărat că percepţiile sunt mult mai bogate în detalii şi mai complete, însă reprezentările au avantajul de a semnaliza în principal însuşirile caracteristice ale unui obiect sau fenomen. Astfel, prin procesul de reprezentare facem un prim pas spre cunoaşterea esenţialului. Deşi obiectul nu este înfăţişat în totalitatea însuşirilor lui de detaliu, reducţia realizată de reprezentare nu afectează unitatea imaginii. Prin faptul că re-prezintă obiectul nu numai prin prisma însuşirilor sale esenţiale, caracteristice, reprezentarea poate fi considerată ca situându-se la un prim nivel de generalizare în cadrul proceselor de cunoaştere. Percepţiile succesive ale aceluiaşi subiect sunt sintetizate într-o singură reprezentare. De aceea, numărul reprezentărilor este mai mic decât cel al percepţiilor. Reprezentarea pregăteşte generalizarea care se realizează la nivelul gândirii prin intermediul noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor.
Percepţia are un caracter figural, intuitiv, în timp ce reprezentarea are un caracter abstract. Prin intermediul reprezentărilor,putem detaşa obiectul de contextul în care a fost perceput iniţial,în timp ce percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală. Selectivitatea mult mai accentuată a reprezentării faţă de percepţie. Reprezentările depind de voinţa onului,care le poate alunga,le poate revoca,pe când percepţia nu se poate modifica.Ele sunt mai palide în raport cu percepţiile. Percepţia este un proces psihic,iar reprezentarea este un peoces cognitiv. In concluzie,în procesul reflectării,reprezentarea realizează o selecţie de însuşiri intuitive din masa de experienţe peceptive,deci reflectarea este mijlocită şi selectivă. .
. .
.
