Tema Iubirii Ilustrata in Doua Poezii Eminesciene Studiate

Tema iubirii ilustrata In doua poezii eminesciene studiate - Prezentarea particularitatilor romantismului romantismului In doua poezii studiate - Paralela Pa ralela Intre doua poezii romantice studiate: Floare albastra si Luceafarul - Mihai Eminescu Intreaba despre Tema iubirii ilustrata In doua poezii eminesciene studiate - Prezentarea particularitatilor

Q: romantismului In doua poezii studiate - Paralela Intre doua poezii romantice studiate: Floare albastra si Luceafarul - Mihai Eminescu

Introducere

Romanismul eminescian reprezinta un moment esential In evolutia poeziei si a literaturii romane. Elementele definitorii pentru estetica acestui curent se regasesc In opera poetului atat la nivelul continutului, cat si la nivelul compozitional prin preferinta pentru anumite figuri de constructie sau de gandire, dintre care cel mai des Intalnita este antiteza. Iubirea ramane o tema romantica prin excelenta ce apare In numeroase poeme eminesciene, cu precadere In primele doua etape de creatie, In texte precum Sara pe deal sau Dorinta, ca un scenariu posibil, proiectat In viitor sau Intr-un plan oniric, sau In opere ce transmit sentimentele de tristete ale unui eu liric Indepartat de puritatea iubirii din trecut (De ce nu-mi vii, Pe langa plopii fara sot, Din valurile vremii . !sem emaanari"deoseb ebiiri Intre cel elee doua oper eree prin eviden enttier ereea elem el emeentelor romantice #loare albastra si $ucefarul reprezinta doua dintre poeziile ce ilustreaza tema iubirii In semnificatiile ei cele mai profunde, fiind corelata cu o alta supratema eminesciana, respectiv cea a conditiei omului de geniu. Prima dintre cele doua poezii citate prezinta ipostaza iubirii terestre, Intre un eu masculin ce Intruc%ipeaza geniul prin aspiratia sa de a cuprinde, spiritual, universul, si o feminitate ce se defineste prin idelaul dionisiac, %edonist, de tip &carpe diem'. apodopera a liricii eminesciene, $uceafarul este o algorie a conditiei omului de geniu, vazut inclusiv In raporturile sale cu dragostea, asadar poemul prezinta tema iubirii In doua ipostaze, pe de o parte cea dintre doua entitati ce apartin unor lumi incompatibile, fata de Imparat si $uceafar In primul tablou, pe de alta parte iubirea pamanteana, lectia de iubire dionisiaca a lui atalin catre un corespondent din ordinea umana, atalina. a specie, #loare albastra este o egloga, o idila cu dialog plasata Intr-un cadru rustic, iar $uceafarul este un poem epic alegoric, sinteza a mai multor specii dintre care amintim pastelul cosmic (zborul uranic al lui )*perion, pastelul terestru (tabloul erotic din final sau meditatia cu caracter filozofic (replica Demiurgului. !mbele poezii ilustreaza tipul de lirism obiectiv, avand un vag fir epic si ca modalitate de expunere alternarea replicilor mai multor &masti'(+udor ianu ale eului liric. Elemente de romantism se regasesc In ambele poeme la nivelul motivelor literare, dintre care amintim codrul ca spatiu protector al iubirii, aspiratia spre o stea sau spre alte elemente ale planului cosmic, luna ca astru astr u tutel tutelar. ar. De aseme asemenea, nea, anti antitezele tezele teres terestru-c tru-cosmic osmic,, efemeri efemeritatea tatea si fragi fragilitate litateaa condi conditiei tiei umane umane-eterni ete rnitat tatea ea spa spatiu tiului lui cos cosmic mic,, vis vis-re -reali alitat tate, e, mas mascul culinin-fem femini inin n si con constr struir uirea ea poe poemelo melorr din tab tablor lorii car caree alterneaza fie replicile eului masculine cu cele ale eului feminin In #loare albastra, fie planul uman-terstru cu cel cosmic In $uceafarul reprezinta argumente In plus ce evidentiaza caracterul romantic al celor doua texte. Prezentare

comparativa

a

temei

iubirii

In #loare albastra, analiza celor patru secvente evidentiaza portretele si atitudinile Indragostitilor. Incipitul estee con est consti stitui tuitt din pri primel melee  str strofe, ofe, res respec pectiv tiv rep replic licaa fet fetei, ei, ce rep reprez rezint intaa o c%e c%emar maree la Imp Impart artasi asirea rea sentimentului de dragoste. !naliza motivelor din aceste strofe depaseste Incadrarea poeziei In tema naturii, anticipand antiteza dintre aspiratia spre Inalt a eului masculin, ipostaza a omului de geniu, si idealul de tip &carpe diem' al omului comun, reprezentat de eul feminin. otivele ilustreaza fie departarea In Inaltime (&ceruri /nalte', &soare', fie In plan orizontal (&campii asire', &Intunecata mare', fie In plan temporal (&piramidel (&pir amidele-nvec e-nvec%ite' %ite', , pentr pentru u a accen accentua tua aspir aspiratia atia geniului de a cupri cuprinde nde spiri spiritual tual tot univer universul. sul. De asemenea, se evidentiaza doua atitudini contrastante0 cautarea Implinirii la nivel intelectual a eului masculin si cautarea fericirii la nivel afectiv a eului feminin. Strofa a I-a constituie a doua parte a poemului si reprezinta o completare a atitudinii portretului masculin printr-o dubla raportare0 pe de o parte el desconsidera idealul %edonist (dionisiac al fetei, idee exprimata prin folosirea diminutivului &mititica' (cu sens peiorativ, dar si cu sens afectiv sau prin versurile eu am ras, &n-am zis nimica'. Pe de alta parte, privind retrospectiv povestea de dragoste, el regreta refuzul sau, cons co nsti tien enti tiza zand nd ca fe feri rici cire reaa nu es este te de ga gasi sitt de deca catt In pl plan an af afec ecti tiv0 v0 &! &!%1 %1 ea sp spus usee ad adev evar arul ul'. '.

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.











In $uceafarul, iubirea atrage In primul tablou un reprezentant al ordinii cosmice si o muritoare, persona2e exceptionale In situatii exceptionale. #ata de Imparat, &mandra-n toate cele', este o ipostaza superioara a destin des tinulu uluii uma uman n pri prin n un unici icitat tate, e, sac sacral ralita itate te (c (compa omparat ratia ia &u &um m e fec fecioa ioara ra Int Intre re sfi sfinti nti', ', asp aspira iratia tia spr spree cunoasterea univrsala (prin ec%ivalenta cu luna, simbol al cunoasterii, fiind perdestinata unei experiente de cunoaster eree (&$ucea eaffarul asteapta', &Ea trebui de el In somn "!minte sa-si aduca'. Spirit problematizant si contemplativ, ea este predispusa la visare, elemente ce o Incadreaza Intr-o tipologie romantica. enirea $uceafarului In visul ei este descrisa prin sinatgme precum &l-atinge mainile pe piept," Inc%ide geana dulce', &fata ei Intoarsa', &oc%ii mari, batand Inc%isi', ce amintesc de un ritual mortuar, caci iubirea celor doua entitati nu este posibila decat dincolo de limitele existentei terestre, Intrucat apartin unor lumi incompatibile incompatibile.. ele doua invocatii ale fetei, prin care $uceafarul $uceafarul este c%emat ca un dublu In vederea constituirii cuplului (&iata-mi lumineaza1', sunt urmate de doua metamorfozari succesive ale astrului, In Inger si In demon. ele doua metamorfozari se pot analiza paralel0 $uceafarul alege In ambele cazuri ipostaze terestre sociale superioare (&Parea un tanar voievod', are Insemne ale puterii &toiag"Incununat cu trestii', &oroana-i arde pare' si Infatisarea frumoasa (&mandru tanar//mandru c%ip', se naste din principii primordiale (cer si mare, respectiv aer si apa sau contrare (soare si noapte, respectiv Intuneric si lumina, dar nu are atributele umanitatii ('umbra fetei stravezii " E alba ca de ceara', &marmoreele brata', &palid e la fata', ci apar ap arti tine ne ma maii de degr grab abaa al alte teii lu lumi mi (& (&va vana natt gi giul ulgi gi', ', &n &negr egru u gi giul ulgi gi', ', &u &un n mo mort rt fr frum umos os cu oc oc%i %iii vi vii' i'. . Refuzul fetei reprezinta o forma de superioritate, caci ea constientizeaza limitele destinului uman si Isi asuma statutul de muritoare. Pe de alta parte, %otararea $uceafarului de a cere dezlegarea de nemurire In numele iubirii reprezinta forma suprema a sacrificiului fiintei superioare. In antiteza cu registrul grav al iubirii din primul tablou, In strofele 33-43 are loc apropierea Intre doi exponenti ai aceleiasi lumi0 atalin are o origine sociala inferioara (&Imple cupele cu vin " esenilor la masa', &un pa2 ce poarta pas cu pas " !-mparatesei roc%ii' si o paternitate incerta (&baiat din fior si de pripas', este c%ipes (&cu obra2ori ca doi bu2ori', dar percepe dragostea la nivel instinctual (&panditor', &Indraznet cu oc%ii'. El o initiaza pe atalina In ritualul erotic e rotic pamantean, care Insa nu are nicio nota de vulgaritate. atalina trebuie pusa In relatie cu fata de Imparat din tabloul Intai0 ea abandoneaza registrul liric, literar din prima parte In favoarea unuia popular, regional (&ia du-t/ de-ti vezi de treaba', &ce vrei, mari atalin', iar idila cu un pa2 pune sub semnul Intrebarii statutul de fata de Imparat din prima parte a poemului. Prin urmare, atalina si fata de Imparat reprezinta doua fete ale aceluiasi persona20 atalinaipostaza diurna, fata de Imparat-ipostaza nocturna ce implica aspiratia de a depasi limitele conditiei umane. adrul cu o usoara tenta de vulgaritate al Intalnirii dintre atalin si atalina din tabloul al II-lea este Inlocuit de unul natural, salbatic, feeric, asemanator celui din #loare albastra, imaginarul romantic reunind motive specific eminesciene0 seara, luna, codrul, teiul, lacul5 cuplul este o idee mito-poetica ce reface puritatea adamic ada micaa a per perec% ec%iiii pri primor mordia diale le Int Intr-o r-o na natur turaa pro protec tectoa toare. re. ea dede-aa tre treia ia inv invoca ocatie tie a fet fetei ei adr adresa esata ta $uceafarului nu mai vizeza Insa iubirea dintre doua entitati incompatibile, caci de data aceasta ea se adreseaza astrului ca unei stele aducatoare de noroc (&Patrunde-viata si In gand " 6orocu-mi lumineaza'. Semnificatiile

poeziilor

din

perspectiva

finalului

#inalul celor doua poezii confirma aceeasi viziune asupra iubirii0 drama geniului consta In faptul ca el nu se poate Implini afectiv, deci nu poate accede la cunoasterea totala. 7ltimele doua strofe din #loare albastra reprezinta replica eului masculin, ce sintetizeaza, pe de o parte, regretul epuizarii povestii de dragoste, pe de alta parte, atitudinea sceptica a geniului, condamnat la singuratate si nefericire. ersul final &+otusi este trist in lume1' are valoare gnomica si ilustreaza totodata influenta filozofiei lui Sc%open%auer, pentru care egoismul si raul sunt singurele realitati care guverneaza lumea. In mod similar, ultimele sase versuri din $uceafarul cuprind, In aceeasi tonalitate axiomatica, formularea antitezei dintre destinul omului mediocru, supus %azardului (&+raind In cercul vostru stramt " 6orocul va petrece' si omul de geniu, sustras devenirii, lipsit de afect, apolinic si totodata resemnat, invulnerabil (&i eu In lumea mea ma simt " 6emuritor si rece'.











Paralelă între două poezii romantice studiate: Floare albastră şi Luceafărul

de Mihai Eminescu

Romantismul este o mi8care literar9 ap9rut9 :n !nglia la :nceputul secolului al ;I;-lea, de unde se r9spermania, apoi :n toat9 Europa. !ceast9 mi8care apare ca o reac=ie la stricte=ea regulilor clasice, ffind prima foem9 de modernism :n cultura universal9. urentul are urm9toarele trăsături principale0 principale0 expansiunea eului, cultul individualismului, redescoperirea folclorului 8i a istoriei na=ionale, cultivarea st9rilor onirice, interesul pentru mituri 8i simboluri, crearea de lumi fantastice, contemplarea trecutului 8i a figurilor istorice, triumful sentimentalismului sentimentalismului asupra asupra ra=iunii, al imagina=iei asupra logicii 8i 2udec9=ii, spirit dinamic, tensiune, desc%idere (versus ec%ilibrul 8i cultul formelor :nc%ise din clasicism, viziunea global9 asupra universului (totalitatea, nu detaliul, sinteza, nu analiza, interesul pentru particular, individual, original (nu tipicul"caracterul, cultivarea melancoliei melancoliei,, a unei st9ri oximoronice :n care durerea se asociaz9 cu pl9cerea, pesimismul cu speran=a. Romanismul eminescian reprezint9 un moment esen=ial :n evolu=ia poeziei 8i a literaturii rom
Trăsături ale romantismului în cele două opere, teme şi motive: reprezint9 dou9 dintre poeziile romantice eminesciene ce ilustreaz9 tema tema iubirii iubirii Floare albastră 8i Lucefărul reprezint9 :n semnifica=iile ei cele mai profunde, fiind corelat9 cu o alt9 supratem9 supratem9 eminescian9, respectiv cea a condi=iei omului de geniu. Prima dintre cele dou9 poezii citate prezint9 ipostaza iubirii terestre, :ntre un eu masculin ce :ntruc%ipeaz9 geniul prin aspira=ia sa de a cuprinde, spiritual, universal, 8i o feminitate ce se define8te prin idelaul dionisiac, %edonist, de tip carpe diem. apodoper9 a liricii eminesciene, Luceafărul este este o algorie a condi=iei omului de geniu, v9zut inclusive :n raporturile sale cu dragostea, a8adar poemul prezint9 tema iubirii :n dou9 ipostaze, pe de o parte cea dintre dou9 entit9=i ce apar=in unor lumi incompatibile, fata de :mp9rat 8i $uceaf9r :n primul tablou, pe de alt9 parte iubirea p9m










Relevarea, prin comparaţie, a particularită particularităţilor ţilor structurale, stilistice şi prozodice: An Floare albastră, analiza celor patru secven=e eviden=iaz9 portretele şi atitudinile îndrăgostiţilor.Incipitul este constituit din primele  strofe, respectiv replica fetei, ce reprezint9 o c%emare îndrăgostiţilor.Incipitul la :mp9rta8irea sentimentului de dragoste. !naliza motivelor din aceste strofe dep98e8te :ncadrarea poeziei :n tema naturii, anticip










dou9 entit9=i incompatibile, c9ci de data aceasta ea se adreseaz9 astrului ca unei stele aduc9toare de noroc (&P9trunde-via=9 8i :n g
Semniicaţii: #inalul celor dou9 poezii confirm9 aceea8i viziune asupra iubirii0 drama geniului const9 :n faptul c9 el nu se poate :mplini afectiv, deci nu poate accede la cunoa8terea total9. 7ltimele doua strofe din Floare albastră reprezint9 replica eului masculin, ce sintetizeaz9, pe de o parte, regretul epuiz9rii pove8tii de dragoste, pe de alt9 parte, atitudinea sceptic9 a geniului, condamnat la singur9tate 8i nefericire. ersul final '+otusi este trist in lume1' are valoare gnomic9 8i ilustreaz9 totodat9 influen=a filozofiei lui Sc%open%auer, pentru care egoismul 8i r9ul sunt singurele realit9=i care guverneaz9 lumea. An mod similar, ultimele 8ase versuri din Luceafărul cuprind, cuprind, :n aceea8i tonalitate axiomatic9, formularea antitezei dintre destinul omului mediocru, supus %azardului (&+r9ind (&+r9ind :n cercul vostru str
!ncheiere: Romantismul eminescian se poate demonstra, a8adar, pe mai multe niveluri0 prin nivelul tematic, sustinut de motive ce compun un imaginar tipic poetului (luna, codrul, marea, stele, prin exploatarea influentelor filozofice si folclorice, dar si la nivel compozitional prin structurarea poemului :n replici ce accentueaz9 antiteze precum masculin-feminin, erestru-cosmic. !stfel, operele precum Floare 2ustific9 auto:ncadrarea :n aceast9 orientare estetica din Eu nu cred nici in Iehova 0 albastră 8i Luceafărul 2ustific9 '+oate-mi sunt deopotriva"Eu r9m
Floare Albastra, Glossa, Luceafarul, Revedere, Sara pe deal comentariu referat

#$C!RE !$!S+R! Poezia apare in revista onvorbiri literare la  aprilie FG. Este printre primele poezii publicate in revista onvorbiri literare.Inainte de aceasta poezie era publicata /enere si adona/, /Epigonii/, /ortua est/.











Motvul 'forii albasre' mai apare si la Leopardi, iar la minescu foarea albasra reprezina viaa. !lbasrul simbolizeaza in"niul, depararile marii si a cerului, iar foarea simbolizeaza "ina care pasreaza dorinele, pe care le dezvaluie cu vra#a. Poez Poezia ia ese ese con concep cepu ua a din din doua doua par part t core coresp spun unza zao oar are e a doua doua tpuri tpuri de de idei idei,, de cunoasere$ in primele rei sroe cunoaserea "loso"ca absolua, iar in parea a doua %&-() cunoaserea eresra prin inermediul dragosei. *ele doua part ale poeziei sun legae de o sroa, cea de a para, care contne refectile poeului si contne in ea incepuul ideii din ultma sroa. Poezia ese alcauia sub orma de monolog inrerup de dialog.+n primele rei sroe poeul conureaza domeniul cunoaserii "loso"ce. e la elemenele genezei 'inunecaa mare' pina la un inreg unvers de culura reprezena de 'cimpiile !sire', 'piramidele invechie'. +n acese rei sroe iubia deap aduce un repros iubiului care ni se sugeraza ca sa izola in universul erici dar srim al lumii paminest. se o iposaza a poeului in care se repea ideea sugeraa de prezena chiar in primul vers, a adverbului 'iar'. e aici si indemnul din ultmele vesuri ale sroei a reia$ 'Nu caua in deparare ericirea a, iubie' /roa a para e sroa de ranzite, de legaura inre cele doua iposaze iposaze ale cunoaserii. /roa aduce consimaminul de momen al poeului la dulcea chemare a iubiei. /in surprinse inca din aceasa sroa gesuri andre, calde, ocrotoare$ 'ulce neezindu-mi parul', gesul care se presupune ca vor " urmae si alele daca poeul va cobori din c erurile nale. !d#ectvul deveni subsantv diminutva diminutva 'mittca' sugereaza pe de o pare dragosea aa de "ina iubia dar si disana enorma inre gindurile si preocuparile inale ale poeului, in comparate cu lumea eresra.La reprosul iubiei, poeul raspunde cu o acere, care deschide drum mediatei din ultma sroa, mai ales din versul$ '0ousi ese ris in lume'. +n parea parea a doua doua a poez poeziei iei avem avem celal celala a cunoa cunoas sere ere,, cea cea ere eresr sra a cunoa cunoas sere ere prin prin inermediul iubiei dragose la care ese chema iubiul de care iubia. aca in 'orina' si in '/ara pe deal' inregul riual al dragosei era din perspectva barbaului, in 'loare albasra' iubia ese vicleana, ademenioare promitndu-i iubiului o lume de bucurii si de armec. *adrul *adrul naural, naural, unde ese ese chema chema iubiul iubiul ese ese cadrul cadrul cu verdeaa verdeaa,, cu izvoare izvoare ce pling pling in vale sau stnci inale si prapasti maree.La acese se mai adauga si ochiul de padure incon#ura de













*hemarea *hemarea ese enan enana, a, penru penru ca iubia iubia ese ca in 'orina' 'orina' rumoasa2 rumoasa2 de 'soarelui 'soarelui caldura' aa aa va " 'rosie ca marul' in tmp ce cu parul ei de aur ii va asupa gura. !ceasa !ceasa inviat inviate e sigur sigur ca ese ese urmaa urmaa de saruari saruari dae dae sub palarie palarie penru penru ca sa nu "e vazut de nimeni. La ivirea lunii prinre crengi inlanuit in gi cei doi indragostt vor porni in sa spre vale, dindu-si pe saruari pe cale. !#ungerea la al porti prag va " urmaa de vorbe in inunecime, dupa care urmeaza ineviabila despartre. upa ce ea dispare in tmp ce iubiul coplesi de navala sentmenului ramine ca un stlp in luna. *ele rei epiee 'ce rumoasa, ce nebuna, dulce foare' cuprinse in versuri e3clamatve e3prima inensiaea sentmenului, deap epieul 'dulce' apare in mai mule siuati$ 'dulce foare, dulce minune'.+si schimba sensul si valoarea grmatcala 'ulce neezindu-mi parul' apropie pe iubit prin ges2 'ulci ca forile ascunse' sugereaza puriaea. Penru ca in "nal sa apara in 'dulce minune' epie cu valoare de simbol de daa aceasa care sugereaza ca apropierea de "ina iubia ese egala cu miracolul, as4el inci epieul devine meaora. 5ltma sroa sroa aduce aduce ideea despartrii despartrii,, a stngerii stngerii dragos dragosei, ei, iar repetta repetta 'foare 'foare albasra' albasra' subliniaza inensiaea rairii generaa de conrasul dinre iluzie si realiae accenuaa de acel 'ousi'. 1L6//! 1losa scris cu dublu dublu -s- in ialiana, ialiana, germana, germana, latna latna dar cu unul in ranceza ranceza a insemna insemna procedeul de a e3plica de obicei prinr-un singur cuvin pe marginea unui e3 un pasa# obscur, o proporte sau un al cuvin. e aici s-a a#uns la o poezie cu orma "3a care alauri de sone si rondel ese cea mai preentoasa dinre ele. in punc de vedere compozitonal 71lossa8 se compune dinr-un numar de sroe egal cu numarul versurilor din prima sroa in care se pune problematca poeziei, si ultma sroa care











1lossa 1lossa ranspun ranspune e liric liric principii principii "loso"ce "loso"ce cunoscua cunoscua inca in "loso"a "loso"a vechilor vechilor greci sau romani, cum sin Parmenide, espeare. La minescu, motvul ese "lra prin "loso"a lui /chopenhauer. 5n cugeaor radus in limba romana ?&@ dupa un inermediar rancez. +deea lumii de earu si concepul /chopenhaurian al prezenului prezenului eern se regasesc si in ale poezii minesciene ca +mpara si Prolear si Luceaarul. Prima sroa a poeziei ese sroa ema care pune problema2 inr-un prezen eern viaa ese un cerc srim in care oamenii se invir, o zbaere ara ros penru ca viaa e dominaa de egoism, minciuna, see de puere, as4el ca singura solute a omului superior "ind nepasarea, deasarea rece. 6 succesiune succesiune de propozit propozitii principal principale e redau specacolu specacolull unic si monoon monoon al vieti in care rica rica si spera speran na a nu-si nu-si au rosul rosul.. /ubs /ubsant antvul vul -vreme -vreme neartcul neartcula a e3prim e3prima a imagi imaginea nea unei unei succesiuni monoone, egale a clipelor.

Incepind cu strofa a II-a fiecare vers din prima strofa este comentat. Raspunsul la c%emarea si indemnurile clipei este incercarea de d e a fi imposibil sceptic, singura forma de aparare omeneasca. Imaginea trecerii ireversibile a timpului dind impresia unui proces apare ap are in versuri ca0 ?multe trec pe dinainte@, ?clipa ce se sc%imba pentru masca fericirii@. La acese se adauga subiecele propozitilor e3primae prin pronume nehoarie 7oae8 si pronume relatve 7ce8 penru a sublinia ideea de genialiae. +ndemnul +ndemnul din sroa sroa a +++-a ese la lucidia lucidiae$ e$ 7=ecea 7=ecea cumpan-a cumpan-a gindirii8 gindirii8 rebuie rebuie sa sea dreapa penru a discerne binele de rau, penru a descoperi masca ericirii 7ce o clipa tne poae8. poae8. *u a#uorul minti al ineligenei numai reusest sa-t dai seama de adevarul 7ca oae-s vechi si











reveni si in sroa a sasea si a opa constuinduse cu regula etca a neamesecului omului superior in umulul vieti inselaoare producaoare producaoare de suerina. /roa /roa a cincea cincea valori"c valori"ca a ideea /chopenhaur /chopenhauriana iana a prezenul prezenului ui eern idee pe care le regasim si in ale creati. !s4el consaa consaa poeul ca viiorul si recuul sin a "lei doua ee. 0o ce a os ori o sa "e in prezen le avem pe oae, dar aces prezen rebuie pasra, media la zadarnicia lupei. Aiaa Aiaa ese o succesiune succesiune de scene in esena esena aceleasi aceleasi 7ale 7ale mast aceiasi aceiasi piesaB piesaB ale guri aceeasi gama8. e mii de ani lumea e vesela si risa amagia at de des de specaculul lumii, de aceea 7nu spera si nu ai eama8, eama8, deci se recomanda nepasarea si deasarea. *u ultmul vers al sroei a sasea se deschide codul de reguli de conduia. Pe un on satric si sceptc sceptc se prezi prezin na a argume argumen ne e convin convinga gaoa oare re care care sa deerm deermine ine sare sarea a de deas deasare are,, de discernere a raului de bine. 6mul superior nu rebuie sa se prinda ovaras miseilor si naarailor naarailor penru ca oul ese recaor2 stindule masura acesa n-are ce caua cu saurile lui. /e recomanda acerea cind ceilalt vorbesc de rau 7de e atng sa eri in lauri0u ramii la oae rece8. 5ltma sroa in sens invers versurile primei sroe, as4el inci codul de reguli e mul mai eviden. 5ltmul vers al primei sroe sroe devine primul si capaa valoare emblematca si rol de cuvin, de comporamen in socieae. in punc de vedere stlistc se remarca preerina preerina poeului penru cuvinele din ondul le3ical principial penru ormele populare penru ca oul sa "e ci mai accesibil. Poezia ese consruia pe anteza rau-bine, recu-viior, vechi-nou, eern-eemer, oae avind drep scop sa











+n basmul publica de Eunisch ese vorba despre o rumoasa aa de impara pe care aal ei o inchide inr-un casel incon#ura de o gradina de aur penru a nu " vazua de ochii unui murior. e aa de impara se indragosese un zmeu, dar aa speriaa de nemurirea lui il reuza.










() *alaoria Luceaarului spre emiurg penru a ce re dezlegare de nemurire ;) =einoarcerea Luceaarului la locul lui pe cer si consaarea ca aa de impara nu s-a puu rupe din cercul ei srim in punc de vedere vedere srucura srucurall e3isa e3isa doua planuri, planuri, cel eresru eresru uman si planul planul cosmic cosmic universal. +n primul ablou cele doua planuri se intlnesc prin dragose. +n abloul al doilea avem doar planul eresru. +n abloul al reilea ese prezen doar planul cosmic. +n abloul al parulea avem din nou prezene prezene cele doua planuri.

*6MN0!=+5 Poemul Luceaarul ese un poem romantc pe ema destnului omului de geniu. Poemul se desasoara pe un vag "r epic inr-o suia de meaore si simboluri prin care se sugereaza idei "loso"ce. se deci in egala masura un poem de dragose si un poem "loso"c. Primul ablou ne prezina o anastca anastca povese de iubire inre doua "ine apartnind unor lumi dierie. *onemplind de la ereasra dinspre mare a caselului Luceaarul de seara se indragosese de o prearumoasa aa de impara. aa la rindul ei ese cuprinsa de acelasi sentmen. +n concepta eei Luceaarul ese un spiri, penru chemarea caruia rebuie o ormula magica de descinec. escirind alegoria, puem spune ca sensul ei ese ca pamineanul aspira care absolu.+n tmp ce spiriul aspira sime nevoia concreului. Penru al puea chema linga ea aa olosese olosese descinecul$ '*obori in #os Luceaar blind ' .























7Gai si-om ugi in lume8 si as4el *aalina va pierde visul de luceeri. Par Parea ea a rei reia a a poemu poemulu luii cupri cuprind nde e cala calaori oria a Lucea Luceaarul arului ui prin prin spat spatul ul cosm cosmic ic si convorbirea convorbirea cu emiurgul. /inem din nou in planul cosmic cu o amosera glaciala si cu un limba# senentos gnomic %e3primarea ese apropiaa de ma3ime si proverbe). emiurgul ese ruga sa-l iere de nemurire sa-l aca murior de rind. +n aces ablou minescu se dovedese ca si in /crisoa /crisoarea rea + unul unul dinre dinre cei mai inere ineresat sat auori auori de cosmog cosmogoni oniii si un e3ra e3raor ordin dinar ar poe poe al enomenelor "zice. Penru un zbor at de indrazne Luceaarului ii crese aripa la dimensiuni uriase. in cauza viezei colosale cu care zbura miscarea lui pare un ulger ne-nrerup, raacior prin prine e sele. sele. Gaosul Gaosul ese ese o notun notune e absr absrac aca, a, nepalp nepalpabi abila la insemn insemnind ind conuz conuzia ia genera generala la a elemenelor inaine de create. Penru a le ace palpabile minescu ii aribuie haosului insusirile unei unei vai vai din din care care necon neconen eni i izvor izvorasc asc lumini lumini ce se ames ameseca eca se inva invalma lmases sescc ca nise nise mari mari ameninaoare.










'*e-t pasa te chip de lu aco-i " eu sau alulI 0raind in cercul vosru srim Norocul va perece *i eu in lumea mea ma sim Nemurior si rece'.

espre sensurile poemului Luceaarul au vorbi mult critci, dar cea mai buna inerpreare a poemului o da insusi minescu. Poeul acea o insemnare pe marginea unui manuscris aratnd ca 7in descri descriere erea a unui unui voia# voia# in 0arile arile =oman =omane e german germanul ul E %Euni %Eunish) sh) poves poveses ese e legend legenda a Luceaarului. !ceasa ese povesea. +ar inelesul alegoric ce i-am da ese, ca, daca geniul nu cunoase nici moare si numele lui scapa de noapea uiarii, pe de ala pare aici pe pamin nici capabil de a erici pe cineva, c ineva, nici capabil de a " erici. l n-are moare, dar n-are nici noroc.' in aces punc de vedere Luceaarul ese

alegorie

ema romantca

locului geniului











;) respingerea Luceaarului - reuzul neanului, spaima de nemurire care penru om inseamna moare &) senzatile de rig si de ardere - revelati inuitve ale deosebirilor de srucura dinre geniu si omul comun D) Luceaarul - "ina superioara, geniul ?) dragosea penru aa de impara - aspirata spre concre sau spre o ala orma a maeriei universale 9) dragosea dinre aa si Luceaar - aracta conrariilor J) meamorozele Luceaarului - capaciaea geniului de a-si da al chip, mai concre pasrindu-si uniaea conrariilor conrariilor din care ese inrupa, ca si esena superioara @) hoarirea de se sacri"ca - dorina de cunoasere2 obiecul cunoaserii - aa de impara devine si subiec al pasiunii omului de geniu, penru care el vrea sa renune la nemurire 0!CL65L !L 6+L! ) *aalin si *aalina - e3ponenti individual ai aceleiasi lumi











&) consecvena in atudinea lui GHperion - si geniul are o limia de cunoasere 0CL65L !L P!0=5L! ) idila pamineana - implinirea aspiratei spre ericire a perechii paminene :) serioziaea pasionala a lui *aalin - barbaul intmplaor devine barbaul unic prin iubire () 7radarea8 eei - revelata Luceaarului asupra tmpului ca schimbare2 el, care e nemurior, nu e sapini de tmp, n-are e3periena e3isenei deerminae emporal, prin radarea eei, el descopera ideea de schimbare si ca miscarea e ireversibila ;) a reia invocate a Luceaarului - dorina supersttoasa a "inei paminene de a-si prelungi ericirea prin proecta unei 7sele cu noroc8 &) raspunsul "nal al Luceaarului - consaarea rece, obiectva a dierenelor undamenale inre doua lumi antmonice2 una raind sarea pura a conemplatei2 cealala sarea instncualiati oarbe in cercul srim al norocului, al sansei de a se implini sau al nesansei 6 inerpre inerpreare are a poemului poemului Luceaaru Luceaarull socoese socoese aceasa aceasa create create ca un poem al 7vocilor8 7vocilor8 poeului sau un poem al mastlor in sensul ca poeul se proieceaza in dierie iposaze lirice. !s4el minescu s-a imagina pe sine in primul rind in Luceaarul sau GHperion, geniul care caua













nauraleea desavirsia ac din poem un e3emplu sraluci de realizare artstca a unei creati. inre principalele rasauri ale stlului poemului$ a) limpezimea clasica - poeul a caua de "ecare daa cuvinul care sa e3prime cel mai bine adevarul inr-o orma ci mai simpla. se bine cunoscu procesul de scuurare a podoabelor stlistce din prima sroa in care o cali"ca pe aa de impara 7o prearumoasa aa8. Pina sa a#unga la aces superlatv de origine populara, minescu a elimina o serie de epiee si meaore din boanica, din zoologie sau minerala. Pe parcursul poemului a oosi ci mai putne epiee penru a nu incarca e3ul cu elemene descriptve. +n marea lor ma#oriae ad#ectvele olosie sin de origine latne, unele "ind ormae cu pre"3ul ne b) a doua rasaura ese e3primarea aoristca. !ceasa ese o e3primare care contne mule ma3ime si sentne, preape morale ormulae inr-un mod memorabil. *ele mai mule e3primari











a) motvul codrului ca "ina mitca in olcloor codrul e rae cu romanul, crai inelep, sau chiar impara.+n aceasa ultma iposaza de impara apare si minescu. b) dialogul cu naura reprezenaa reprezenaa de codru c) in al reilea rind ese amiliariaea silului d) unele locutuni de tpul$ 'mie-mi curge unarea' e) rimul rohaic, masura de ?-9 silabe si rima imperecheaa sin de asemenea de origine populara. e origine cula sin$











7u ac ce ac de mul8 dupa care care urmeaza urmeaza imaginea imaginea codrului codrului iarna iarna cu crengile crengile descuiae de rumze si chiar cu crengi rupe, care cad si acopera apele cu ierni care roienesc cararile gonind cinarile. !celasi codru intnerese odaa cu venirea primaverii si a verii anotmp in care codrul iar rasuna de cinecul doinei cina de emeile ce duc apa de la izvoarele din codru. *ea de a doua inervente a poeului ese mai degraba o consaare deci o inrebare. Poeul consaa ca in ciuda vremii care vine si rece codrul mereu intnerese. Poeul ese bucuros de revederea cu codrul, dar bucuria sa ese umbria de melancolia daa de conrasul dinre propria lui inatsare si naura vesnic tnara. +n raspunsul codrului acesa enumera cieva dinre elemenele cu caracer de eerniae sugerind prin aceasa ace asa saornicia naurii. +ndieren ca vremea e rea sau buna naura ese aceeasi. Numai omu-i schimbaor in tmp











+n vers versul ul ( elemen elemenul ul sono sonorr ese ese prez prezen en prin prin prelu prelungi ngirea rea alier alierate ateii 7se8 7se8 dar si prin prin imaginea murmurului dulce al apei in "ntne. =emarcam splendida personicare 7apele pling clar izvorind din "ntne8 ese imaginea primordiala a izvorului. 0acerea necuprinsului creaa prin armonie muzicala e o acere care ese percepua cu sufeul. +n al al par parule ulea a vers vers apare apare imag imagine inea a copac copaculu uluii sacru sacru al iubi iubirii rii 8salcim salcimul7 ul7 deveni deveni loc loc proecor al intlnirii celor doi unde iubia oropia de dragose aseapa aces momen 7ochii ai mari caua-n runza cea rara8. +ncepind cu sroa a doua abloul de naura devine evocaor inatsi inatsind nd miscarea miscarea lena a lunii lunii pe cer 7s"na 7s"na si clara8 clara8,, nourii nourii inr-o inr-o scurgere scurgere halucinana halucinana proieceaza casele parca in luna, oamenii cu coasa in spinare se inorc de la cimp, cumpenele "ntnilor scirtie in vin, nici unul din acese dealii nu individualizeaza abloul dar nici nu se poae spune ca abloul ese absrac.











Punc Puncu ull de pleca plecare re l-a l-a const constu ui i enu enuzi zias asmu mull colect colectvi via ati ti roma romane ne in mome momen nul ul independenei de sa din 9??. roismul osasilor romani misca in minescu adinci simamine inspirindu-i cel mai valoros poem dedica pariotsmului. *ompozita se realizeaza pe principiul antezei romantce recu-prezen. recu-prezen. Poemul are doua part$ -in prima pare se celebreaza iubirea de parie si de neam - parea a doua ese o satra adusa prezenului decazu *a ehnica ehnica minescu minescu oloses olosese e ehnic ehnica a savana savana a proportil proportilor or.. +n prima prima pare pare poeul poeul nu abordeaza direc subiecul baaliei de la =ovine ci il incadreaza cu momene legendare penru a













vechi tmpuri, o sineza a lupelor penru apararea arii si a "inei neamului. se prezen in dialogul lui Mircea si gindiorul care ace distncte inre razboaiele de cucerire si cele de aparare si se clari"ca ideea de solidariae a neamului in apararea erioriului arii. e cealala pare se de"nese orgoliul cumpli al lui Caiazid. 0ru"a celui care n-a cunoscu niciodaa inringerea se











/*=+/6!=! +











un sens sens din cauza cauza irever ireversib sibili ilia ati ti tmpulu tmpului$ i$ 7*e-o 7*e-o sa-i sa-i pese pese soare soareii oarbe oarbe ce vor vor ei sau ce gindescIB *a si vinu-n valuri rece pese raiul omenesc7. *ind vorbese despre soara geniului inr-o socieae binuia de inerese meschine apar numeroase accene satrice, uneori deosebi de incisive. +mposibiliaea cunoaserii propriei viet, lasa considerarea operei omului de geniu la

Tema Iubirii Ilustrata in Doua Poezii Eminesciene Studiate

Recommend Documents