Surprizele Unei Casatorii

RENÈE SHANN

Surprizele unei c`s`torii din interes

ALCRIS

Capitolul 1 Vara veni cu \ntârziere \n acel an. Kimberley Adams st`tea \n fa]a u[ii-fereastr` din living, oftând. Era o zi \nsorit` de septembrie. Ar fi trebuit s` plece, dac` vroia s` nu \ntârzie. Nu-i pl`cea deloc ideea de a pleca de la Bramcote, casa pe care o iubea atât de mult. De fapt, nu mai sim]ise de mult timp nici o dorin]` de a mai face ceva. Era singur`, dar, slav` Domnului, avea Bramcote [i cel pu]in acesta nu-i putea fi luat, a[a cum se-ntâmplase cu tot ceea ce iubise. Poate tocmai pentru c` era atât de legat` de casa ei [i atât de obi[nuit` cu ea, Kimberley nici nu-[i mai d`dea seama ce era \n neregul` la aceasta. Tat`l ei spusese \n februarie c` acoperi[ul d`dea semne de deteriorare dup` ce se topise stratul gros de z`pad` [i c` ar trebui s` se gândeasc` to]i pentru a g`si o modalitate de a pl`ti câteva repara]ii.

5

Asta se-ntâmplase \ns` \nainte de a se \mboln`vi. Apoi, Kimberley fusese mult prea preocupat` [i \ngrijorat` de s`n`tatea lui pentru a-i mai p`sa de acoperi[. Se gândi c` n-ar putea tr`i altundeva; \i pl`cea acea izolare a casei care era considerat` ca apar]inând de satul Amberton doar \n virtutea faptului c` era legat de acesta de o alee lung`. Privi paji[tea din fa]a casei, nemul]umit` de faptul c` trebuia s` fac` acel drum – absolut inutil dup` p`rerea ei – pân` \n ora[ul \nvecinat, Thaxly. Privi [i livada unde, copil fiind, petrecuse atâtea ore fericite. Tânjea dup` acea fericire, mai ales c` \[i aminti c` acolo, \n acea livad`, David o ceruse \n c`s`torie [i \i jurase dragoste ve[nic`. |[i amintea cât de emo]ionat` fusese [i cum apoi alergaser` amândoi spre cas` pentru a-i spune tat`lui ei c` se logodiser`. Tat`l ei... Ochii i se umplur` din nou de lacrimi [i cu greu se st`pâni s` nu izbucneasc` \ntr-un hohot de plâns. Da, era mai bine s` plece. Charles Forester, avocatul tat`lui ei, \i telefonase de trei ori ca s-o roage s` vin`, de[i ea nu \n]elegea de ce nu-i spusese la telefon despre ce era vorba, sau de ce nu-i scrisese o scrisoare, ca s-o scuteasc` de acel drum pân` la Thaxly. Oricum, ceea ce avea s`-i spun` nu putea fi important. Bramcote, casa \n care se n`scuse [i pe

6

care o iubea aproape tot atât de mult ca pe tat`l ei [i pe David, era acum a ei. De fapt, acesta fusese singurul gând care o sus]inuse \n momentele de desperare! Orice s-ar \ntâmpla, Bramcote, care-i inspira acel sentiment de \ncredere [i siguran]`, era a ei, [i dac` domnul Forester vroia s-o anun]e c` tat`l ei \i l`sase mo[tenire foarte pu]in bani, ar fi putut-o scuti de acel drum, pentru c` [tia deja acest lucru. Banii nu aveau importan]`; nu conta decât Bramcote. Kimberley se-ntoarse dup` dou` ore. Se pr`bu[i pur [i simplu \ntr-un fotoliu, \nc` uluit` de ceea ce-i spusese avocatul. Cuvintele se-nvârteau ame]itor \n mintea ei [i pur [i simplu nu le putea crede. Con]inutul testamentului o [oc`: nici nu mai auzi bine restul – regrete [i faptul c` nu avea nici o [ans` dac` inten]iona s`-l atace. – Vre]i.... vre]i v` rog, s` repeta]i? \l \ntrerupse ea, imediat ce se sim]i \n stare s` articuleze câteva cuvinte, ca [i cum ar fi vrut s` se asigure c` era vorba de o gre[eal`. – Banii pe care tat`l dumneavoastr` vi i-a l`sat... – Nu, nu aceast` parte; [tiu c` este vorba de o sum` minim` de subzisten]`. Partea care m` intereseaz` este referirea la Bramcote. B`trânul avocat era v`dit stânjenit. Oare auzise despre ea c` fusese pe punctul de a avea o c`dere

7

nervoas`? se \ntreb` Kimberley. Sau se temea ca nu cumva s`-i fac` o scen` \n birou? |n orice caz, când \ncepu s` citeasc` din nou, vocea lui era plin` de compasiune. – Exist` o singur` modalitate prin care po]i mo[teni Bramcote, [i anume, dac` \n decurs de [ase luni de la data decesului tat`lui t`u, cape]i statut de femeie c`s`torit`. Aceast` fraz` \nc` i se mai \nvârtea \n cap când sun` telefonul – atât de insistent, \ncât pân` la urm`, Kimberley r`spunse: – Te-am adus din gr`din`? Era Doreen Gilbert, o doamn` de aproximativ patruzeci de ani, despre care se [tia \n sat c` ajut` pe cei oropsi]i [i pe care ea \ns`[i o cuno[tea de ani de zile [i o simpatiza. – E frumos afar`, r`spunse ea, l`sând-o s` cread` c` \ntr-adev`r fusese \n gr`din`. – Ce mai faci? – Bine; dar tu [i Edward? – La fel ca acum dou` zile, când am vorbit ultima oar` la telefon. }i-am spus atunci c`, \n sfâr[it, l-am convins pe so]ul meu s`-[i ia o vacan]` prelungit`. – Da... merge]i \n Insulele Canare, nu-i a[a? De sâmb`t` \ntr-o s`pt`mân`, parc`... \[i aminti ea vag. – E[ti pe aproape... De fapt, plec`m \n Bahamas, dar ai re]inut bine data. Abia asear` Edward mi-a amintit c`, exact cu o zi \naintea plec`rii, e ziua

8

mea. Pe scurt, motivul pentru care te sun este c` ne-am hot`rât s` d`m o petrecere – ceva f`r` preten]ii... oricum, rochiile mele cele mai bune vor fi deja \mpachetate. Alt`dat`, acest comentariu ar fi amuzat-o pe Kimberley, având \n vedere c` so]ul lui Doreen, bancherul, o adora [i nu i-ar fi impus pentru nimic \n lume vreo restric]ie \n ceea ce privea sumele cheltuite pe \mbr`c`minte, de unde [i garderoba impresionant` a acesteia. – Sunt sigur` c` va fi o petrecere minunat`. Da, cu un an \n urm` participase [i ea \mpreun` cu David la una din petrecerile date de familia Gilbert – un amestec inedit \ntre oropsi]ii lui Doreen [i bancherii simandico[i, prietenii lui David. – {i eu sper. Vii, nu-i a[a? Te rog, Kim, vino, insist` ea, ca [i cum ar fi [tiut c` aceasta era pe punctul de a refuza. Nu m` voi putea bucura nici eu de petrecere dac` nu vii. {i a[a [i m`-ngrijoreaz` gândul c` e[ti singur` \n casa aceea... – Ce are Bramcote? s`ri imediat Kimberley \n ap`rarea casei atât de dragi, de[i poate f`r` ardoarea cu care ar fi f`cut-o alt`dat`. E adev`rat, poate c` nu i-ar strica pu]in` vopsea pe alocuri, dar... – Te rog s` m` scuzi, n-am vrut s` spun asta. {tiu c` Bramcote este iubirea vie]ii tale [i nici un

9

b`rbat... Se opri, amintindu-[i de logodna cu David Bennet [i de efectul devastator pe care ruperea acesteia l-a avut asupra lui Kimberley. Kim, te las acum; fac numai gafe. Petrecerea e vinerea viitoare; nu uita c` te a[tept! Era ceva ce o deranja pe Kimberley; cu siguran]`, nu intra \n categoria bancherilor [i atunci...? Urma s` fie inclus` \n grupa neajutora]ilor pe care-i sus]inea Doreen? Nu voia s` devin` unul din cazurile sociale ale acesteia. Nu mai fusese la o petrecere de când primise scrisoarea aceea de la David... "Ah, tat`!" Era mai mult un geam`t decât un strig`t [i nu [i-l putuse reprima, pr`bu[indu-se din nou \n fotoliul lui preferat. {i-ar fi dorit tare mult ca el s` nu fi f`cut ceea ce crezuse necesar s` fac`. Nu putea suporta s` piard` Bramcote – era c`minul ei, oaza ei de lini[te. Cu toate acestea, \[i d`dea bine seama ce-l determinase s` ia aceast` hot`râre. Pân` acum zece luni, fusese cea mai fericit` fat`: era logodit`, urmând s` se c`s`toreasc` dup` o lun`. Apoi, sosise scrisoarea de la David – ca un tr`snet – având \n vedere c` exact cea dinainte fusese plin` de cuvinte de dragoste. Expresia fe]ei ei, din ce \n ce mai livid` pe m`sur` ce citea scrisoarea, \nainte ca lacrimile s` \nceap` s`-i curg`, nest`vilite, \l preveniser` pe tat`l ei asupra

10

faptului c` era ceva \n neregul`. |ncepuse s-o \ntrebe ce se \ntâmplase, dar nu mai \ndr`zni s`-[i duc` \ntrebarea pân` la cap`t, v`zându-i privirea \ndurerat`. F`r` a fi \n stare s` scoat` vreun cuvânt, ea \i d`duse foaia de hârtie, ca s` citeasc` singur cum David cunoscuse o alt` femeie de care se \ndr`gostise. Tat`l ei f`cuse tot posibilul s`-i aline suferin]a, dar f`r` nici un rezultat. Nici nu mai vroia s`-[i aminteasc` de co[marul lunilor ce urmaser`: luni \n care nu-i mai p`sa de nimic, nici chiar de via]a ei, l`sându-se prad` depresiei. |[i amintea \ns` cât de bun fusese tat`l ei cu ea \n acele momente [i de lungile lor discu]ii care, din p`cate, aveau acela[i final: refuzul ei de a se mai c`s`tori vreodat`, sau cel pu]in de a se mai implica emo]ional \ntr-o rela]ie cu un alt b`rbat; nu mai vroia s-a[tepte iar, plin` de dragoste [i emo]ie, ca el s` vin`, sau s` telefoneze, sau s`-i scrie, nu mai vroia s`-[i fac` speran]e [i planuri, ca apoi s` constate c` exist` ceva \n leg`tur` cu ea care-l f`cea pe orice b`rbat s` renun]e cu u[urin]` la ea pentru o alta. Kimberley se apropie din nou de u[a-fereastr`. Nu putea s` renun]e la Bramcote; doar simplul gând c` a[a ceva ar putea fi posibil o f`cea s` se revolte cu toat` fiin]a ei, chiar dac` aceasta \nsemna s` se conformeze clauzei din testament.

11

Cât de mult gre[ise tat`l ei! Cum de nu putea \n]elege cât de mul]umit` ar fi fost s` locuiasc` singur` acolo! Dar acesta era modul lui de a \ncerca s-o protejeze a[a cum f`cuse toat` via]a. Era pu]in dezam`git`, dar \[i iubea tat`l prea mult, pentru a-l acuza. |[i amintea de una din discu]iile lor când ea renun]ase la [coal` pentru a putea administra casa. Tocmai fusese \n sat s` cumpere ceva [i re]inu comentariul \ntâmpl`tor f`cut de cineva \n leg`tur` cu asem`narea perfect` dintre ea [i mama ei – acela[i p`r blond [i ochi c`prui, cu deosebirea \ns` c` nu avea acea sensibilitate exacerbat` pân` la limit`, a mamei sale. – Este adev`rat c` mama era exagerat de sensibil`? \ntreb` ea cum ajunse acas`. – Ai auzit vorbindu-se \n sat? Apoi, tat`l ei \i povestise circumstan]ele \n care se petrecuse moartea so]iei lui [i care-i \mpov`raser` \n mod iremediabil con[tiin]a. Kimberley [tia c` mama ei se \necase, [i când tat`l ei termin` de povestit, \nc` mai era convins` c` fusese vorba despre un accident; abia atunci \n]elese \ns` atitudinea supraprotectoare a acestuia fa]` de ea. – Nu se-ntâmpla decât rareori ca eu [i mama ta s` ne cert`m, continuase el. Era o femeie frumoas`, dar, \ntr-adev`r, extrem de sensibil` [i de irascibil`.

12

Am fost ferici]i \mpreun`, Kim, s` nu te \ndoie[ti niciodat` de acest lucru. Dar... f`cu o pauz`, evitându-i privirea. – V-a]i certat dintr-un anumit motiv? – Da, ne-am certat. – Din ce motiv? – |n leg`tur` cu tine, spuse el dup` o lung` ezitare. – Cu mine? – Erai atât de sensibil`... plângeai [i dac` se-ntâmpla s` calci pe un p`ianjen. Atunci, m-am gândit c` ]i-ar prinde foarte bine dac` te-am trimite la un internat... m-am gândit c` te-ai mai fi c`lit pu]in. Kimberley \[i aminti cât de nefericit` fusese la internatul la care fusese trimis`, numai c` acea nefericire nu durase mult. Dup` o s`pt`mân`, era din nou acas`, de data aceasta pentru a r`mâne definitiv; \n timpul absen]ei ei, mama sa murise. – Mama ta a fost \ngrozitor de nefericit` dup` ce-ai plecat; n-am putut s`-i smulg nici m`car un zâmbet. Apoi, \ntr-o zi, spuse c` merge s` se plimbe – nimic neobi[nuit; f`cea de multe ori asta. Atunci, dup` ce a plecat, am luat hot`rârea: v`zând-o atât de trist`, am decis s` te aduc \napoi. Abia a[teptam s`-i dau vestea când se \ntoarce. Numai c`... Rosemary nu s-a mai \ntors... reu[i el cu greu s`-[i termine fraza, cu ochii \n lacrimi.

13

– |n nici un caz nu s-a sinucis pentru c` se sim]ea atât de nefericit`, interveni Kimberley, ridicându-se de pe scaun [i \mbr`]i[ându-l, pentru c` intuise foarte bine ce se petrecea \n mintea lui. Sunt absolut convins` de asta. Te iubea prea mult pentru a face un astfel de gest; de fapt, pe amândoi ne iubea. A[a [i era; Kimberley era convins` c` moartea mamei ei fusese un accident. Dar, dup` ce David o p`r`sise, surprinsese de câteva ori privirea \ngrijorat` a tat`lui, ca [i cum acesta s-ar fi temut ca nu cumva, desperat` cum era, s`-i spun` [i ea c` merge s` se plimbe – [i s` nu se mai \ntoarc` niciodat`. Totu[i, indiferent cât era de nefericit`, Kimberley nu inten]iona s`-[i pun` cap`t zilelor, chiar dac`, \n scurt timp, deveni con[tient` de faptul c` avea s`-[i piard` [i tat`l. |ntr-adev`r, dup` o suferin]` la care fusese martor` neputincioas` [i care se agrava din zi \n zi, tat`l ei murise, l`sând-o complet singur`. |n diminea]a zilei ce urm` vizitei la avocat, Kimberley se trezi cople[it` de povara aceluia[i gând: apropiata pierdere a casei. De[i f`r` tragere de inim`, \[i f`cu de lucru prin cas` – ziua trebuia umplut` cumva. La un moment dat, uitându-se \ntâmpl`tor pe fereastr`, \l v`zu pe doctorul Ellis venind pe alee.

14

Nu-[i dorea compania nim`nui, dar se gândi c` se purtase foarte \ndatoritor cu ea tot timpul cât tat`l ei fusese bolnav. |[i amintea chiar c`, \n ziua \nmormânt`rii, o s`rutase pe obraz [i, apoi, din amabilitate, \i propusese s`-i spun` pe nume. Da, n-o deranja; \n definitiv, nu p`rea s` fie o diferen]` mai mare de zece ani \ntre ei. – Bun` diminea]a, domnule doctor Ellis, \l salut` ea, deschizându-i u[a. Se p`rea totu[i c` se obi[nuise cu aceast` formul` de adresare. – Colin, o corect` el. Ce mai faci, Kimberley? – Mul]umesc, bine. Ai timp s` bei o cafea? N-o deranj` c` o urm` \n buc`t`rie, de[i inten]ia ei fusese s`-l lase \n salon. De fapt, nimic altceva n-o mai deranja \n afara perspectivei de a-[i pierde casa. – Presupun c` e[ti foarte ocupat, ca \ntotdeauna, \ncerc` ea s` \nceap` o conversa]ie. – Dac` spun c` momentan nu sunt, precis \ncepe o epidemie de grip`. Cum dormi? nu se putu el ab]ine s` nu \ntrebe, observându-i cearc`nele de sub ochi. – Foarte bine, min]i ea, \ncepând s` regrete c`-l invitase [i str`duindu-se s`-i \ndrepte aten]ia spre un alt subiect. Crezi c` va mai dura aceast` var` târzie? – Ar trebui s` ie[i mai mult. – Poate am s` m` plimb prin gr`din` \n aceast` dup`-amiaz`.

15

– Nu crezi c-ar fi mai bine s` mai participi la câte un eveniment monden? – Tat`l meu a murit abia de dou` s`pt`mâni. – {tiu; [i l-ai \ngrijit f`r` s` te menajezi deloc. Dar acum s-a terminat, Kimberley. Ai dreptul s` te bucuri din nou la via]`. Deja, Kimberely \[i dorea s` fie singur`. Se ridic` [i-[i duse cea[ca la chiuvet`, ne[tiind cum s`-i dea de \n]eles s` nu-[i mai prelungeasc` vizita. – Mergi la petrecerea lui Doreen Gilbert? \ntreb` el ridicându-se [i apropiindu-se de ea. – Da, s-ar putea. De fapt, n-avea deloc inten]ia s` mearg` acolo, dar \i era mai u[or s` mint`. – Abia a[tept s` ne vedem acolo. – Da, spuse ea r`suflând u[urat` când \l v`zu c` se preg`te[te de plecare. Apoi, imediat ce \nchise u[a \n urma lui, nu se mai gândi nici la el, nici la petrecere, ci, a[a cum se-ntâmpla mereu \n ultima vreme, la tat`l ei, la testament [i la David – gânduri ce-i umpleau ochii [i sufletul de lacrimi. Plângea mult; era de nerecunoscut fa]` de cum fusese cu un an \n urm`: vesel` [i lipsit` de griji. Dar, cu un an \n urm` \l avea pe David, pe când acum, nu numai c` nu-l mai avea nici pe el, nici pe tat`l ei, dar \n curând nu va mai avea nici casa.

16

*** Era chiar vineri diminea]a – ziua petrecerii lui Doreen, când Kimberley, \n timp ce lucra \n gr`din`, o v`zu chiar pe aceasta venind spre ea, cu un aer hot`rât. – Arat` foarte frumos gr`dina ta, remarc` Doreen. – Da, dar necesit` mult` munc`. – |]i pot trimite gr`dinarul meu s` te ajute. – Mul]umesc, dar \mi face pl`cere s-o fac eu \ns`mi. Ai timp s` bem \mpreun` un ceai? – Ah, m` temeam c` nu vei mai spune asta! De fapt, invita]ia \i d`dea ocazia de a ataca subiectul pentru care venise. – }i-ai preg`tit rochia pentru disear`? |ntrebarea fusese pus` a[a, \ntr-o doar`, dar Kimberley nu se l`s` p`c`lit` de tonul non[alant. – {tii... te rog s` nu te superi, dar... – S` nu-mi spui c` nu vii! Te rog, Kim! Mi-am pus toat` speran]` \n venirea ta. – Vei avea o mul]ime de invita]i; nu-mi vei sim]i lipsa. – Ba da! M-am bazat c` vei veni. |n plus.... – Ce anume? – }i-ar face bine s` mai ie[i din cas`. – Nu cumva ai vorbit cu doctorul Ellis?

17

– Nu m` po]i \nvinui pentru asta. Suntem \ngrijora]i pentru tine, Kim. Ai sl`bit, e[ti palid`. – Nu e nevoie s`... – Te rog, vino, Kim. F`r` tine, petrecerea mea nu va mai avea nici un farmec, \]i vorbesc cât se poate de sincer. Ce mai conta dac`-[i sacrifica o or` [i trecea pe la Doreen, se gândi Kimberley care, de[i \n nici un caz nu credea c` absen]a ei putea strica petrecerea cuiva, nu r`mase insensibil` la \ngrijorarea sincer` a prietenei ei. – Ah, Doreen, chiar nu ]i s-a \ntâmplat niciodat` s` nu ob]ii ce vrei? – E adev`rat? Vii? Doreen plec` \ncântat`, dar Kimberley deja \ncepuse s` regrete promisiunea f`cut`. Se \mbr`c` totu[i f`r` prea mare interes pentru modul \n care ar`ta [i, pe la ora nou` [i jum`tate, porni spre casa familiei Gilbert. {tia c` petrecerile lor \ncepeau de la opt seara [i se prelungeau pân` diminea]a, a[a c` ora aceea i se p`rea foarte rezonabil`, mai ales c` nu inten]iona s` r`mân` decât foarte pu]in. Muzica se auzea \nc` de pe alee, f`când-o s`-[i doreasc` [i mai mult lini[tea de acas`. Ma[inile parcate \n fa]a casei – de la autentice rable, la autentice Bentley – sugerau faptul c` invita]ii purtau de la blugi, la smoching.

18

– |mi face mare pl`cere s` te rev`d, domni[oar` Adams, o \ntâmpin` majordomul. – Vai, George, cum supor]i zgomotul acesta? \ntreb` ea [tiind, din discu]iile anterioare, cât de mult suferea urechea lui muzical`. – Cred c` toat` lumea se simte bine, veni r`spunsul, diplomat. – Kim, ai venit! strig` \ncântat` Doreen, tocmai ap`rând. Vroiam s` trimit dup` tine, dar mi-am spus c`, din moment ce-ai promis... m` duc s`-]i aduc ceva de b`ut [i apoi te prezint. Doreen disp`ru, \nainte s` poat` s`-i spun` c` nu o interesa nici b`utura, nici s` fie prezentat`. Kimberley privea spre musafiri, amuzat` de cât de evident se \mp`r]eau \n dou` grupuri: cei din anturajul lui Doreen [i cei din anturajul so]ului acesteia. Tocmai \l c`uta din priviri pe doctorul Ellis, când un b`rbat \nalt, \n jur de treizeci [i cinci de ani, reveni de pe balcon [i, privind \ntâmpl`tor \n direc]ia ei [i descoperind-o, r`mase locului s-o fixeze. Kimberley \[i mut` privirea, nu \ns` f`r` a fi \nregistrat undeva \n subcon[tient puloverul lui negru care-i \mbr`ca atât de bine umerii la]i [i statura atletic`, un indiciu al faptului c`-[i petrecea mare parte din zi \n aer liber. |l catalog` drept unul din prietenii lui Doreen, fiind gata s`-l dea uit`rii. Numai c` se dovedi a nu fi chiar atât de simplu.

19

– N-am fost prezenta]i, auzi o voce joas`, profund masculin`, chiar al`turi. Kimberley se \ntoarse [i-[i ridic` privirea: era chiar b`rbatul blond care tocmai intrase de pe balcon cu câteva clipe \nainte. Probabil c` ie[ise pu]in s` se r`coreasc` dup` un dans, sau... |[i aminti cum ea [i David ie[iser` pe acela[i balcon, vrând s` aib` câteva clipe de singur`tate. – Nu, n-am fost... r`spunse ea pe un ton rece, \ncercând s` dep`[easc` durerea amintirilor. – Slade Darville, se prezent` el, v`dit mirat de r`ceala cu care era \ntâmpinat. – Kimberley Adams. V` rog s` m` scuza]i... Brusc, sim]i nevoia s` fug` undeva departe, unde nimeni s` nu-i vad` lacrimile pe care abia [i le mai putea st`pâni la gândul c` nu va mai fi niciodat` cu David. F`r` s` mai a[tepte s` dea mâna cu individul, \i \ntoarse spatele [i plec`. |[i rec`p`tase st`pânirea de sine când, \n sfâr[it, o g`si pe Doreen c`reia inten]iona s`-i spun`, sub un pretext oarecare, c` vrea s` plece. – Te rog, spuse Doreen oferindu-i un pahar cu b`utur`. Scuz`-m` c` a durat atât de mult, dar... [tii cum e cu atâ]ia invita]i. {i acum, spune-mi, pe cine s`-]i prezint mai \ntâi? Kimberley se str`dui s` arate un minimum de interes [i arunc` o privire spre ringul de dans; \l v`zu acolo pe b`rbatul fa]` de care se purtase atât

20

de nepoliticos; dar mustr`rile de con[tiin]` i se calmar` când \[i d`du seama, dup` cum se comporta cu ro[cata din bra]ele lui, c` nu fusese chiar atât de afectat de gestul ei. – Ah, nu! exclam` Doreen, care \i urm`rise privirea. Categoric, nu Slade Darville. Nu e pentru tine, scumpa mea. – Cum adic`? – Pentru el, feti]ele ca tine sunt un fel de gustare la micul dejun. – Vrei s` spui c` e un lup mare [i r`u? – Mai degrab` un crai f`r` pereche. {i totu[i, \n timp ce-l critica, \i zâmbi când acesta, instinctiv, \[i \ndrept` privirea spre ele. – Nu mai e necesar s` faci prezent`rile; s-a prezentat el \nsu[i. – Mul]ume[te lui Dumnezeu c` nu a fost mai insistent, altfel ]i-ar fi fost imposibil s` scapi de el. Kimberley consider` c` e mai bine s` nu men]ioneze nimic despre actul ei de impolite]e pe care Doreen categoric c` nu l-ar fi apreciat fa]` de nici unul dintre invita]ii ei. – Vrei s` spui c` m-a[ afla \n primejdie? Nici ea nu [tia de ce pusese aceast` \ntrebare, pentru c` subiectul era \ncheiat. {i, \n plus, nici nu era interesat` de el, tot a[a cum nu o interesa vreun alt b`rbat \n afar` de David. – Las`-l \n pace, draga mea.

21

– De ce? insist` Kimberley spre propria ei surprindere. Amândou` priveau \n direc]ia lui când, la schimbarea melodiei, Slade se desprinse, aproape cu for]a, din bra]ele ro[catei, pentru a trece \n cele ale unei brunete cât se poate de atr`g`toare. – Pentru c`... Uite... ai v`zut [i tu de ce: este tipul de b`rbat care cucere[te femeile cu tot atât de mult` u[urin]` cu cât le p`r`se[te apoi. Nici m`car c`s`toria nu l-ar schimba. Or, dac` vrei o leg`tur` sentimental`... – Nu vreau! o \ntrerupse ea atât de brutal [i de categoric, \ncât de team` s` nu-[i fi ofensat prietena, sim]i nevoia s` mai continue subiectul, de[i n-o interesa deloc. E c`s`torit? – Nu [i nici nu a fost vreodat`. A[ putea face pariu c`, dac` o femeie ar fi suficient de [ireat` s`-l prind` \ntr-un moment de sl`biciune [i s`-l duc` \n fa]a altarului, \n diminea]a urm`toare cum s-ar trezi, Slade s-ar [i duce la avocatul s`u ca s` se intereseze de divor]. Subiectul devenea plictisitor pentru Kimberley, când, deodat`, \n mintea ei \ncepu s` se contureze vag o idee: Slade Darville trebuie s` fi sim]it o cât de mic` atrac]ie pentru ea, din moment ce venise [i se prezentase. Nu, ideea era o nebunie! Nu era genul de femeie care s` umble dup` un b`rbat. |n plus,

22

David \i ar`tase c` nu era \n stare s` men]in` prea mult timp interesul unui b`rbat. Rupând logodna, David \i distrusese [i \ncrederea \n sine. Era timpul s` schimbe subiectul. – Doctorul Ellis a spus c` va veni, dar nu l-am v`zut. – Nu ai auzit? E un virus care provoac` o infec]ie intestinal` \n satul \nvecinat [i bietul Colin trebuie s` dea o mân` de ajutor, fiindc` nu sunt suficiente cadre medicale. Din fericire, eu [i Edward plec`m [i sper s` rat`m aceast` epidemie. Doreen p`rea foarte mul]umit` s` continue la nesfâr[it discu]ia, dar Kimberley, dându-[i seama c` [i a[a monopolizase gazda prea mult timp, insist` ca aceasta s` se ocupe [i de ceilal]i invita]i. Ea \ns`[i nu inten]iona s` mai r`mân` decât câteva minute \n plus, dup` care s` plece acas`; plecarea ei putea trece \n acel moment neobservat`. Eventual, va l`sa un mesaj la George. Se-ntoarse spre u[`, dar b`rbatul blond cu ochi alba[tri \i bar` drumul. – Doar n-ai de gând s` pleci \nainte de a-]i fi acordat pl`cerea unui dans cu mine! R`mase acolo, ]intuit`, cuvintele lui Doreen \nc` r`sunându-i \n urechi. |[i ridic` spre el ochii mari, c`prui, apoi zâmbi, a[a cum aproape uitase s` o fac`. – {i tu ai putea s`-]i oferi un mic regal...

23

Capitolul 2 |n bra]ele lui Slade Darville [i \n acordurile lente ale muzicii, Kimberley sim]ea nevoia mai degrab` s` plâng` decât s` zâmbeasc`. David fusese ultimul b`rbat cu care dansase [i chiar [i simpla amintire a lui \i d`dea un sentiment de vinov`]ie – \nc` mai avea impresia c`-l tr`da. Slade Darville dansa bine [i o ]inea exact a[a cum \i pl`cea ei – nici prea strâns, nici prea lejer. Dar, cam asta era tot ce-i pl`cea la el; \n rest, gândul la David [i la posibilitatea pierderii casei o sufoca! Nu era scund`, dar individul acela era cu aproape dou`zeci de centimetri mai \nalt decât ea [i, dac` \n timp ce dansase cu partenerele dinainte vorbise tot timpul, acum se mul]umea s` \nconjoare ringul de dans f`r` a spune un cuvânt.

24

Era clar, se gândi ea, c` se sim]ise dator s` invite la dans fiecare fat` singur` care probabil i se p`rea stingher`. – Cu ce te ocupi? \ntreb` ea, \nfuriat` la gândul c` ar putea inspira mil`. |l privi \n ochi – ochii aceia de un albastru intens – apoi \[i mut` privirea, când nu primi nici un r`spuns. F`cuse o gaf`? De fapt, ea \ns`[i \l catalogase printre cei f`r` c`p`tâi afla]i sub protec]ia prietenei ei. Sau, poate c` nu ai serviciu, continu` ea, vrând s` mai atenueze ceea ce putuse p`rea incriminator; e ceva frecvent. – Deocamdat` am rela[, veni r`spunsul destul de laconic, \nso]it \ns` de un zâmbet. Vroia s` spun` c` e actor? Kimberley se adânci \n gânduri, l`sându-[i pa[ii s`-l urmeze mecanic. Ideea aceea oarecum absurd` de a-[i p`stra casa cu ajutorul lui, se contura din ce \n ce mai insistent. Poate c`, totu[i, fusese atras – cât de pu]in – de ea, dar cum s` aib` \ndr`zneala s`-i ofere rolul care o interesa? Tat`l ei \i l`sase o sum` mic` de bani, dar i-ar fi \mp`r]it bucuroas` cu el. – A fost perfect, spuse Slade. Abia atunci Kimberley \[i d`du seama c` muzica \ncetase, dar c` individul o ]inea \n continuare de bra], conducând-o \n afara ringului de dans; c`uta cu desperare un subiect cu care s`-i mai poat` re]ine aten]ia, dar mintea p`rea s`-i fie complet goal`.

25

– Inten]ionai s` pleci, am dreptate? – Da, recunoscu ea, de[i imediat regret`; ar fi trebuit s` dea impresia c` [i ea simte o oarecare atrac]ie fa]` de el. – Atunci, permite-mi s` te conduc. Kimberley nu suporta ca un alt b`rbat \n afar` de David s` fac` acest gest. Dar, \n definitiv, ce importan]` avea ce-[i dorea [i cine o conducea acas`! Dac` nu-nv`]a s` se st`pâneasc`, era foarte posibil s`-[i piard` c`minul. – E... doar la o jum`tate de mil` de aici [i prefer s` merg pe jos. De fapt, nu era sigur` de inten]iile lui [i nu [tia cum s` procedeze dac` s-ar fi oferit s-o conduc` – a[a cum era de a[teptat – cu ma[ina, f`când cine [tie ce ocol. – E o sear` frumoas`, interpret` el r`spunsul ei ca pe o \ncuviin]are. Era mai bine c` Doreen [i Edward nu erau \n salon \n momentul plec`rii ei; n-ar fi vrut s` vad` figura \ngrozit` a lui Doreen, care o avertizase \n modul cel mai serios \n leg`tur` cu acest Darville. Kimberley aproape c` uitase de aleea extrem de \ntunecoas` pe care trebuia s-o str`bat` \n compania lui, dar nelini[tea ei se dovedi complet nefondat`; Slade p`stra tot timpul distan]a fa]` de ea. – Te-ai mutat de curând \n sat? \ntreb` el.

26

– Nu, de ce \ntrebi? – Am fost de curând de mai multe ori la petrecerile date de familia Gilbert [i mi-a[ fi amintit dac` te-a[ fi v`zut. – Toat` via]a am tr`it \n Amberton. – Dar nu obi[nuie[ti s` mergi la petreceri? – Tat`l meu a fost bolnav [i a trebuit s`-l \ngrijesc. – Sper c` acum e mai bine. – A murit acum trei s`pt`mâni. – Cred c`-]i lipse[te. Vocea lui deveni blând`, plin` de \n]elegere. – Da... recunoscu ea, \nghi]ind cu greutate. Ajunser` la Bramcote, dar n-avea de gând s`-l invite la o cafea – acesta r`m`sese dreptul exclusiv al lui David. – Aici locuiesc. Se opri \n fa]a por]ii, crispându-se la gândul c`, dac` ratase invita]ia la cafea, Slade va avea cel pu]in preten]ia s-o s`rute la desp`r]ire. – Locuie[ti singur`? – Da. – |n acest caz, invita]ia la cafea pe care probabil inten]ionai s` mi-o faci, se amân` pentru alt` dat`, dezmin]i el, \n mod imprevizibil, faima care \l precedase. Dar, ne mai vedem, nu-i a[a? – Mi-ar face pl`cere.

27

|nc` se mai gândea cu groaz` c` avea s` urmeze s`rutul, dar singurul gest pe care Slade \l f`cu a fost s`-i deschid` poarta. – Te sun, mai spuse el [i plec` imediat ce ea intr`. Kimberley era destul de nemul]umit`; promisiunea lui nu suna deloc entuziasmat` [i, de altfel, nici nu-i ceruse num`rul de telefon. Se gândi din nou la David [i la cât de repede \[i uitase acesta jur`mintele. Nici atitudinea lui Slade nu fusese prea \ncurajatoare. Se p`rea c` nu era \n stare s` men]in` viu interesul unui b`rbat pentru ea, decât cel mult o or`. |[i [terse lacrimile ce \nso]iser` acest gând, preg`tindu-se s` mearg` la culcare, când sun` telefonul. – E[ti singur`? se auzi vocea lui Doreen la cel`lalt cap`t al firului. – Cu cine a[ putea fi? M-ai v`zut cumva plecând cu Slade Darville? – Kim, chiar n-ai auzit nimic din ce ]i-am spus \n leg`tur` cu el? Ai p`]it ceva? – Nu te mai agita, Doreen, nu am p`]it nimic. Nu a f`cut decât s` m` conduc` pân` la poart`. {i, \n timp ce Doreen repeta avertiz`rile \n privin]a lui, se gândi dac` nu cumva s-ar fi sim]it mai bine dac` atitudinea lui n-ar fi fost atât de cuviincioas`... Cel pu]in, i-ar fi dovedit c` nu e total neatr`g`toare. Nici ea nu se mai \n]elegea: \nainte

28

de a-l fi cunoscut pe Slade Darville, tocmai asta \[i dorise – ca to]i b`rba]ii s` o lase \n pace. – Vrei s` spui c` nu a \ncercat s`.... – Nu a \ncercat nimic, nici m`car s` m` s`rute. – Slav` Domnului. Dac` [i-ar fi pus \n gând s` te seduc`, n-ai fi avut nici o [ans` s` scapi, draga mea. ~``... Scuz`-m`, dar trebuie s` \nchid acum; m` strig` Edward. E[ti sigur` totu[i c` nu v` ve]i mai \ntâlni? – Absolut. La pu]in timp dup` ce \nchise, se gândi totu[i, cu p`rere de r`u, c` ideea ei de a-[i salva casa prin intermediul unei posibile c`s`torii cu el, nu fusese deloc rea. Urc` \n dormitor [i se preg`ti de culcare, f`r` \ns` a lua tranchilizantul de care ar fi avut atât de mult` nevoie. Mai bine r`mânea treaz` toat` noaptea [i \ncerca s` g`seasc` o cale de a p`stra casa. Soneria telefonului, zece minute mai târziu, \i \ntrerupse gândurile. Cine altcineva putea fi la acea or`, decât Doreen! Spera doar s` n-o mai bombardeze cu alte \ntreb`ri despre corectitudinea comportamentului lui Slade. Când auzi \ns` chiar vocea acestuia la cel`lalt cap`t al firului, r`mase pur [i simplu [ocat`. – }i-am spus oare, \ncepu el cu o voce blând`, lini[tit`, c` erai cea mai frumoas` femeie de la petrecere?

29

A[adar, nu spusese doar \ntr-o doar` c` o va suna, se gândi Kimberley, luând \n considera]ie [i efortul pe care b`rbatul \l f`cuse ca s`-i g`seasc` num`rul de telefon [i s` discute cu ea. Poate c`... totu[i... inten]iona s-o mai vad` iar ea, poate c`... mai avea o [ans`. O [ans` pe care nu avea de gând s-o mai iroseasc`. Bramcote era mult prea important. – Ai uitat s` men]ionezi asta... – E[ti liber` mâine sear`? A[tept` câteva clipe r`spunsul ei, dar Kimberley \nc` ezit`, prins` \ntre gânduri contradictorii [i \ndoieli: lucrurile se \ntâmplau prea repede; pe de alt` parte, [i ea trebuia s` se mi[te repede, pentru a se \ncadra \n cele cinci luni impuse ca termen limit` prin testament. Sau trebuie s` a[tept la un rând foarte, foarte lung? – E[ti... obi[nuit s` stai la rând? Era con[tient` c` trebuia s` accepte s` se \ntâlneasc` [i s` ias` cu el, s` se implice. – Nu, nu sunt, recunoscu el, dar \n acest caz, sunt gata s` fac o mic` excep]ie. Totu[i – vocea lui c`p`t` un ton mai dur – dac` nu po]i s` aranjezi o \ntâlnire mai devreme de... s` spunem, miercurea viitoare, atunci poate c-ar fi mai bine s` renun]`m... – Ne vedem mâine. – Vom cina \mpreun`. Vin s` te iau la...

30

– Am putea mânca aici, se oferi ea gândindu-se la bugetul lui mic de actor momentan f`r` nici un angajament de lucru. F`cuse invita]ia f`r` a se gândi la implica]ii [i acum era prea târziu pentru a se retrage. – Dac` g`te[ti la fel de bine cum ar`]i, atunci e perfect. – Noapte bun`. Kimberley \nchise repede telefonul; inventase un joc ale c`rui reguli nici ea nu le [tia [i-i era team` s` nu se tr`deze stând mai mult de vorb` cu el. A doua zi diminea]`, se trezi pe deplin con[tient` de ceea ce-o a[tepta, dar, dup` ce intr` \n fiecare \nc`pere a casei, \[i d`du seama c` luase o hot`râre \n]eleapt`. Nu putea s` renun]e la Bramcote, f`r` cel pu]in a fi f`cut tot posibilul ca s`-l p`streze. {i nici nu f`cea vreun r`u cuiva, din moment ce Slade Darville nu se implica efectiv \n nici una din cuceririle sale amoroase [i-ar fi acceptat imediat divor]ul – asta, \n cazul \n care se ajungea la c`s`torie... Kimberley era foarte sceptic` \n privin]a capacit`]ii ei de seduc]ie, dup` experien]a cu David. A[a cum st`teau lucrurile, avea dou` alternative: s` \ncerce s`-l determine s` se \nsoare cu ea, \ntr-un moment pasional – ro[i la acest gând [i la ideea c` va trebui s-accepte s`ruturile lui – sau, dac` \l va vedea reticent, s`-i ofere jum`tate din pu]inul pe care tat`l ei i-l l`sase.

31

Merse s` cumpere carne – o bucat` care ei i-ar fi ajuns pentru vreo cinci mese – amintindu-[i c` drumul la inima unui b`rbat trece prin stomac. |i veni s` râd`, dar gândul c` era o chestiune cât se poate de serioas` \i [terse zâmbetul de pe buze. La ora opt seara, când Slade Darville \nainta \ncet cu un aer non[alant, pe aleea care ducea spre intrarea principal` a casei ei, Kimberley era deja gata cu preg`tirile. |l \ntâmpin` cu un zâmbet de salut fixat pe buze. – Exact a[a cum mi te aminteam, spuse el r`mânând \n prag [i privindu-i \ndelung fa]a, p`rul, \mbr`c`mintea. – Intr`. |ncerca s` se poarte cât mai firesc, de[i prezen]a lui o stingherea. Nici m`car nu [tia ce s`-i spun`, de[i \[i d`dea seama c` va trebui s` fac` un efort dac` dorea s` nu devin` atât de transparent faptul c` o interesa numai numele, nu [i compania lui. – Nu trebuia s` te deranjezi, spuse ea sincer când \i d`du sticla cu vin pe care o adusese. Era unul din vinurile care-i pl`cuser` tat`lui ei [i [tia c` nu e deloc ieftin, mai ales pentru bugetul lui pe care-l b`nuia extrem de precar. – E doar o sticl` cu vin! – Dore[ti s` bei ceva? – Mor de foame!

32

– Atunci, vom mânca imediat, se oferi ea, gândindu-se c`, bietul de el, probabil nu mâncase toat` ziua, motiv pentru care stomacul lui gol avusese câ[tig de cauz` \n fa]a bunelor maniere. |l conduse \n sufragerie, iar ea se-ntoarse \n buc`t`rie pentru ultimele preg`tiri, inclusiv pentru a-[i lua aerul volubil cu care spera s`-l seduc`. – }i-am preg`tit ceva de b`ut. Tres`ri la auzul vocii lui lâng` ea, \n buc`t`rie; o deranja prezen]a lui acolo, dar [i faptul c` umblase \n bar [i v`zuse c` \n afara celor câteva sticle pe care le cump`rase special pentru acea cin`, nu avea nimic. – Mul]umesc. – E[ti \ncordat`. Relaxeaz`-te; s` [tii c` nu mu[c – cel pu]in, nu mi se-ntâmpl` s` fac asta \n mod obi[nuit. Dup` care, oricât de ciudat i s-ar fi p`rut, Kimberley \ncepu \ntr-adev`r s` se relaxeze. Slade se dovedi a fi spiritual – o prezen]` extrem de pl`cut`, chiar [i din punct de vedere fizic: ochii u[or distan]a]i, nasul drept [i gura frumos conturat`, schi]ând de câteva ori un zâmbet cuceritor spre ea. Surprins` \n timp ce-l studia, Kimberley aproape c` se enerv`. – A fost suficient? \ntreb` ea repede. – Da, \n ceea ce prive[te mâncarea... mi-am potolit foamea.

33

Sub\n]elesul cuvintelor lui o f`cu s` intre \n panic`; nu [tia cum s` procedeze s` ]in` situa]ia sub control, sau s`-i abat` gândurile de pe f`ga[ul pe care se-ndreptau. – S` mergem \n living, propuse ea nervoas`, [i se [i ridic`. – S` te ajut s` speli vasele. – Nu! Refuzul ei fusese foarte brutal, dar nu suporta ideea de a-l avea \n atmosfera intim` a buc`t`riei. M` voi ocupa mai târziu de asta. Ar fi vrut s` [tie mai multe detalii despre ocupa]ia lui, dar reticen]a lui la \ncercarea ei anterioar` de a aborda subiectul o descuraja. |nc` nu se hot`râse cum s` procedeze când, ajun[i \n living, orice stratagem` s-ar fi dovedit inutil`; \nainte ca ea s`-[i dea bine seama de ceea ce se \ntâmpl`, Slade o cuprinse \n bra]e. – Mul]umesc pentru invita]ie. – A... fost o pl`cere. R`ceala ca de ghea]` a tonului ei luase locul oric`rui plan de salvare a casei. Slade o strânse [i mai aproape de pieptul s`u, aplecându-[i capul spre al ei, provocându-i o reac]ie brutal`: \ncordat`, sim]i c` i-ar fi imposibil s`-i suporte s`rutul, sau m`car atingerea buzelor. Oricât de senzual` era gura lui, tot nu se putea consola cu gândul c` David – singurul b`rbat pe care-l dorea – nu va mai fi al ei.

34

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el f`r` s`-i dea \nc` drumul, \ngustându-[i ochii de un albastru intens. Nu, hot`rât lucru, Kimberley nu-[i putea duce la \ndeplinire planul; \l \mpinse, zb`tându-se s` se elibereze, de[i, spre surprinderea ei, \[i d`du seama c` Slade nu mai opunea nici un fel de rezisten]`; era clar c` nu-l interesa s-o aib` \n bra]e cu for]a. Con[tient` c` stricase totul \n mod iremediabil, Kimberley se duse \n fa]a ferestrei, luptându-se, \n timp ce privea \n gol, s`-[i st`pâneasc` lacrimile. – Tremuri, auzi chiar \n spatele ei vocea lui Slade, \n mod ciudat lini[titoare. Nu-]i place s` fii gr`bit`, a[a e? \ncerc` el s`-[i explice atitudinea ei – probabil o experien]` unic` pentru el. – Da... se ag`]` ea de acel pretext. – |ntoarce-te, Kimberley. Vocea lui, de[i blând`, avea ceva atât de autoritar \ncât, de[i ezitând, Kimberley se-ntoarse cu fa]a spre el, ne\ndr`znind \ns` s`-[i ridice privirea mai sus de punctul fix \n care se oprise, undeva \n dreptul gulerului c`m`[ii lui. – Prive[te-m` \n ochi. |[i ridic` \ncet privirea, temându-se ca nu cumva refuzul ei s`-i declan[eze cine [tie ce reac]ie agresiv`, dar observ` surprins` cum chipul lui se lumin` de un zâmbet. – Acum, ai \ncredere \n mine [i \nchide ochii. Ai \ncredere \n mine, Kimberley.

35

Nu \n]elegea cum de \nchisese ochii, de[i scurtul timp petrecut \mpreun` nu o \ndrept`]ea s` aib` o \ncredere oarb` \n el. Sim]i o atingere u[oar` asupra buzelor [i, deschizându-[i ochii, \[i d`du seama c` Slade o s`rutase, f`r` \ns` a pune nici m`car mâna pe ea. – Bine, dar... – A durut? Kimberley \nghi]i cu greu. Nu, nu duruse deloc. – Nu prea mult, \i r`spunse ea, complet bulversat`; nu mai \ntâlnise un b`rbat atât de imprevizibil [i era mereu luat` prin surprindere. – Este prima dat` când e[ti s`rutat` dup` ruperea logodnei? \ntreb` el, privind-o cu aten]ie. – Cine ]i-a spus? izbucni ea cu furie. – Edward Gilbert; \ns` nu a [tiut s`-mi spun` cine a rupt logodna – tu, sau el. Furia ei se transform` brusc \ntr-o atitudine extrem de distant` [i de rece. Cum putea acest necunoscut s` abordeze cu atât de mult` u[urin]` un subiect care, ei, \i distrusese pur [i simplu universul. – Zece luni \nseamn` o distan]` foarte mare \ntre s`ruturi, spuse Slade, \ntinzându-[i bra]ele spre ea. Vino, Kimberley. Numai c` ea \i \ntoarse spatele, dep`rtându-se \n direc]ie opus`; sim]ea c` nu mai are nimic ce s`-i spun`. Nu era dispus` s`-i \mp`rt`[easc` nimic din

36

acea experien]` pur personal`. Atunci, \ncepu s`-i \n]eleag` re]inerea fa]` de unele din \ntreb`rile ei. – Din cauza cui s-a produs desp`r]irea? insist` el, venind lâng` ea. – Are importan]`? – Pentru mine, nu. De[i... dac` ai fi avut momente \n care [i cu el ai procedat a[a cum ai procedat cu mine, nu l-a[ \nvinui c` a plecat. Comentariul lui o \nfurie din nou. |n nici un caz nu se \ntâmplase a[a cu David! Dar, \nainte ca \ntreaga ei mânie s` izbucneasc` \ntr-o replic` ustur`toare, \[i d`du seama c` Slade nu se l`sase deloc descurajat de atitudinea ei, de \ncercarea de a fi \ndep`rtat [i... \nc` mai era acolo, lâng` ea. S` mai simt` oare o cât de mic` atrac]ie fa]` de ea? Ar fi fost pe deplin \ndrept`]it s` plece dup` ce fusese respins prima oar` [i totu[i... nu plecase. – David, rosti ea cu greutate numele lui, m-a p`r`sit; dar nu cred c` motivul a fost modul \n care am procedat. Pur [i simplu... a \ncetat s` m` mai iubeasc` [i s-a \ndr`gostit de o alta. Gata, spusese totul, [i \nc` unui b`rbat care \i era aproape str`in. Efortul o sleise de puteri, dar reu[ea s`-[i st`pâneasc` emo]iile. Te rog s` m` scuzi, cred c` am reac]ionat a[a din cauz` c` sunt cam tensionat`. – E[ti tensionat` \nc` de când am venit, remarc` el cuprinzând-o \n bra]e. E de \n]eles, Kimberley, având \n vedere moartea atât de recent` a tat`lui t`u.

37

Este cu atât mai mult de \n]eles, având \n vedere c` este aproape un an de când nu ai mai avut un admirator. – S` \n]eleg c`... m` admiri? profit` ea de aceast` [ans` de a direc]iona discu]ia spre un f`ga[ mai convenabil. – Dac` ]i-a[ ar`ta cât de mult, a[ risca din nou s` fiu respins. A[adar, trebuie s` m` crezi pe cuvânt. {i acum, cred c` e timpul s` m` retrag. Era \nc` devreme, dar Kimberley nu regreta hot`rârea lui de a pleca. O tulbura, ceea ce o intriga. – Nu locuie[ti \n sat, nu-i a[a? \ntreb` ea, conducându-l spre ie[ire. Acum, [tiindu-l c` pleac`, \i era mai u[or s` \ntre]in` o conversa]ie cu el. – |ntr-adev`r, locuiesc la Londra, dar voi sta un timp la hanul din sat. – Mi-a... f`cut pl`cere vizita ta, se for]` ca s` spun`, de[i dup` privirea lui, \[i d`dea seama c` nu era crezut`. – |]i va cre[te nasul ca lui Pinocchio, spuse el cu blânde]e, dup` care se aplec` s-o s`rute [i plec`. |n momentul \n care \l v`zu plecat [i r`mase din nou singur`, Kimberley ar fi trebuit s` se simt` u[urat`, numai c` nu se \ntâmpl` deloc a[a. |ncepu s` strâng` masa [i s` spele vasele, nemul]umit` – \n definitiv nu f`cuse nici un progres \n ceea ce privea planul ei. Mai mult: Slade locuia \n sat [i totu[i nu

38

amintise nimic de faptul c-ar mai vrea s-o vad`. Un lucru era cert: cererea \n c`s`torie trebuia s` vin` din partea lui. Destul de ciudat, dar dormi bine, f`r` s` plâng`, a[a cum nu i se mai \ntâmplase de mult timp. Se trezi devreme [i, când \ncepu s` [tearg` praful, se gândi f`r` s` vrea la Slade: oare se trezise [i el? De obicei, actorii dormeau pân` târziu. Sau, poate c` plecase deja de la "Rose and Crown" unde \nchiriase camera. Sau... sunetul soneriei la u[a din fa]` \i \ntrerupse gândurile. – |]i st` bine cu aceast` cârp` de praf, spuse Slade, din prag. Nu vrei s` ne plimb`m pu]in? *** Aceea fusese prima din numeroasele plimb`ri \mpreun` cu Slade Darville. Venea la ea \n fiecare zi, \ntotdeauna f`r` s` anun]e dinainte. Se plimbau, discutau, mergeau la picnicuri, o dat` chiar \nchiriaser` o barc`. De cele mai multe ori Kimberley era re]inut`, dar se-ntâmpla [i s` se simt` \n largul ei, pe m`sur` ce timpul trecea. |ntotdeauna o s`ruta la desp`r]ire – la fel de u[or ca \n prima sear`.

39

Kimberley recuno[tea c` se sim]ea din ce \n ce mai bine \n compania lui. Ba chiar, dup` ce se v`zuser` timp de dou` s`pt`mâni \n fiecare zi, la plecare, ea \[i ridic` fa]a spre el pentru a fi s`rutat`, ceea ce se-ntâmpl` abia dup` câteva clipe, \ntr-atât gestul ei \l surprinsese. |n acea duminic` diminea]`, Kimberley \[i termin` cât putu de repede treburile casnice, a[teptând acum venirea lui din clip` \n clip`. Când, la ora prânzului, Slade \nc` nu venise, Kimberley \ncepu s` se nelini[teasc`. Unde era? Totul decursese atât de bine! Iar el nu p`rea deloc s` fie tic`losul descris de Doreen. Ne[tiind ce s` mai fac` pentru a-[i umple timpul, \ncepu s` r`spund` la scrisorile care a[teptau deja de dou` s`pt`mâni. Abia pe la ora trei auzi \n u[` b`taia pe care o a[teptase toat` diminea]a. – }i-am spus c` ai cel mai frumos nas pe care l-am v`zut vreodat`? \ntreb` el din prag, zâmbitor [i non[alant, ca [i cum n-ar fi \ntârziat [ase ore – de[i, ca de obicei, nu promisese c` vine. – Intr`. Tocmai plecam s` duc ni[te scrisori la po[t`. – Sunt importante? – A[teapt` de dou` s`pt`mâni. – Vino la un picnic de r`mas-bun. Trebuie s` m` \ntorc la Londra mâine, ad`ug` el, \n timp ce ea \l privea nevenindu-i s` cread`.

40

Capitolul 3 Pesemne i se ivise un rol [i trebuia s` \nceap` repeti]iile a doua zi, se gândi Kimberley, mergând t`cut` al`turi de el. |i ap`ru din nou ideea de a face ea propunerea, dar ce rost avea acum, când lui i se oferise de lucru [i suma mic` de bani pe care i-ar fi putut-o oferi ea nu mai reprezenta nici o tenta]ie! Când ajunser` la un pârâu, Slade o lu` de mân` ca s-o ajute s` treac` p`[ind pe pietrele a[ezate din loc \n loc. Acela[i gest \l f`cuse [i David, exact acolo... [i Kimberley rev`zu \ntreaga scen`, pân` \n cele mai mici am`nunte. – F`r` gânduri triste azi, remarc` Slade, parc` i-ar fi citit gândurile. – S-a \nnorat, r`spunse ea rece, \ncercând s`-l ]in` la distan]` de gândurile ei intime. De fapt, ar fi vrut s` se \ntoarc`. {i a[a, nu mai avea nici un rost s` mearg` mai departe. Oricum,

41

nu-l putea face s-o cear` \n c`s`torie \n scurtul r`stimp r`mas. – Dar mai e cald \nc`. |n timpul picnicului, Kimberley r`mase foarte t`cut`. Nici n-o mai interesa ce impresie \i l`sa lui proasta ei dispozi]ie. Nu se gândea decât la faptul c` toate planurile i se pr`bu[eau [i avea s` piard` casa. E adev`rat, petrecuse dou` s`pt`mâni foarte pl`cute \n compania lui [i el se dovedise a fi un b`rbat extrem de spiritual [i inteligent, dar ce folos? – Ne-ntoarcem? suger` ea imediat cum terminaser` de mâncat. – Nu te gr`bi chiar a[a. Mâine voi fi deja \n atmosfera agitat` a Londrei [i vreau acum s` mai profit pu]in de lini[tea de aici. Nemul]umit`, Kimberley se \ntinse pe iarb` [i \nchise ochii. N-are decât s`-[i savureze aceste clipe de lini[te! se gândi ea, \n`bu[indu-[i un oftat [i \ntrebându-se dac` ea va mai avea vreodat` vreo clip` lini[tit`. – |ntotdeauna \]i strângi p`rul a[a? – Ce are piept`n`tura mea? Deschizându-[i ochii, se sim]i cople[it` de un val de sentimente contradictorii, dându-[i seama c` Slade nu studia peisajul, ci, sprijinit \ntr-un cot lâng` ea, o privea cu aten]ie.

42

– Ai avut gânduri sumbre ast`zi, nu-i a[a? Ce pot face pentru a le alina? |[i apropie [i mai mult capul de al ei [i-i atinse buzele cu un s`rut u[or. Vroiam s` spun, continu` el zâmbind, c` este foarte bine c`-]i strângi p`rul a[a: ]i se pot vedea urechile mici, delicate. Kimberley ar fi vrut s` se ridice, dar Slade o \mpiedic`, ]intuindu-i um`rul la p`mânt. Se sim]i cuprins` de un fel de panic`; ar fi vrut s`-l \mping`, s` se elibereze, dar el devenea din ce \n ce mai insistent. Nu vroia s` fie s`rutat` a[a. |nchise ochii, gândindu-se la tot ce-ar fi trebuit s` fac` pentru Bramcote [i nu f`cuse. Mai avea oare timp? Tremurând, \l cuprinse cu bra]ele, dar se crisp` când, interpretat ca reac]ie pasional`, gestul ei d`du curaj lui Slade, incitându-l. – Nu obi[nuie[ti s` s`ru]i [i tu? – Ba da... A trecut mult timp... – Atunci, ai mult de recuperat. Vocea lui tr`da ner`bdarea, iar s`ruturile lui, din ce \n ce mai pasionale, ar`tau cât de mult o dorea. Mâinile \i mângâiau trupul, l`sând-o \ns` prad` unei lupte interioare. |n momentul \n care \[i sim]i coapsele atinse de degetele lui, Kimberley s`ri \n picioare. – Nu... nu face asta! spuse ea cu voce tremurând` [i respira]ia \ntret`iat`.

43

Slade o urm` [i, cuprinzându-i umerii, o \ntoarse spre el, astfel \ncât s`-i poat` vedea fa]a palid`. O privi \ndelung, cu o figur` serioas`, intensificând, cu fiecare clip`, starea de tensiune dintre ei. – Condi]ia este c`s`toria? C`s`toria sau nimic? |n momentul acela, un tunet deschise b`ierile cerului, dezl`n]uind o furtun`. Slade nu-i d`du drumul [i nici ea nu f`cu nici o mi[care, r`mânând acolo, unul \n fa]a celuilalt, \n b`taia ploii. – Da, r`spunse ea \n cele din urm` cu un aer solemn, cu pumnii strân[i [i inima b`tându-i cu putere. C`s`torie sau nimic. Slade o mai privi câteva secunde care ei \i p`rur` chinuitor de lungi, apoi \i observ` rochia ud` de ploaie. – Hai mai bine s` fugim acas`. Când ajunser`, tonul lui deveni autoritar; aproape c` \i comand` s` mearg` s` fac` o baie fierbinte [i s`-[i schimbe hainele. Nemul]umirea de a fi ratat afacerea, \i d`du lui Kimberley un aer ostil. – Voi face asta dup` ce pleci, r`spunse ea, s`tul` [i de el [i de \ntreaga poveste. – N-am de gând s` plec. Desigur, era o obr`znicie din partea lui, din moment ce nu fusese invitat s` r`mân`. Ce e? }i-e team` s` te dezbraci atât timp cât sunt \n preajm`?

44

Comentariul lui o f`cu s` se-mbujoreze; nici m`car nu se gândise c` Slade ar putea prelungi momentul de intimitate \nceput [i ratat de el. – Doar nu... – Pentru Dumnezeu, pleac` mai repede, pân` când nu m` hot`r`sc s` fac exact acest lucru... Kimberley urc` [i se-ncuie \n baie, ca m`sur` suplimentar` de precau]ie, de[i era clar c` Slade \i va respecta intimitatea. |n orice caz, se sim]ea mai lini[tit` când, \mbr`cat` \n blugi [i o c`ma[`, cobor\ din nou \n buc`t`rie unde \l l`sase pe Slade. Acesta avea deja pantalonii usca]i [i tocmai \[i scotea din usc`tor c`ma[a, cu care se \mbr`c` imediat, acoperindu-[i pieptul lat [i musculos. – Vino aici, Kimberley. Tonul lui era atât de autoritar, \ncât, de[i \mpotriva voin]ei, Kimberley \l ascult`, oprindu-se \ns` la o distan]` de la care Slade n-ar fi ajuns la ea doar \ntinzându-[i bra]ul. Acesta nu manifest` nici o inten]ie de a o atinge, ci, privind-o \n continuare, \[i vâr\ mâinile \n buzunare, luându-[i obi[nuitul aer degajat. – A[adar, c`s`toria e condi]ia obligatorie, da? Fusese convins` c` subiectul n-avea s` mai fie reluat, prin urmare era cu atât mai surprins`. – Da, spuse ea str`duindu-se s` par` la fel de calm` ca [i el; cu toate acestea, sim]ea c` se sufoc` [i vocea abia i se auzea.

45

Urm` o pauz`, timp \n care Slade continua s-o priveasc` speculativ. – E[ti de acord s` fac demersurile necesare? *** Era sâmb`t`. De[i se trezise, Kimberley nu schi]` nici un gest de a se da jos din pat. Se f`cuse din nou vreme frumoas`. Ce fericire pentru mireas`, c` soarele str`luce[te, se gândi ea cu ironie [i am`r`ciune, \ncercând s` nu se mai gândeasc` la faptul c` David ar fi trebuit s` fie cel cu care se c`s`torea ast`zi, nu Slade Darville. Se str`dui s` se gândeasc` doar la Slade. Nu-l v`zuse de duminic`; \i telefonase doar s`-i spun` c` totul era aranjat [i c` urma s` vin` s-o ia \n diminea]a aceasta la oficiul St`rii Civile. Cererea lui \n c`s`torie, \n plin` ploaie toren]ial`, nu se putea compara cu a lui David, \n acea zi \nsorit`, \n livad`. {i apoi, cuvintele lui pline de romantism: "Draga mea, te iubesc cu desperare; te rog, spune-mi c` accep]i s` te c`s`tore[ti cu mine" nu sem`nau deloc cu ceea ce rostise Slade. F`cu un efort s` [i-l scoat` pe David din minte. De fapt, nici nu fusese sigur` la \nceput dac` \ndeplinirea "demersurilor necesare" echivala cu o cerere \n c`s`torie.

46

|[i amintea c`-l privise complet nedumerit`, ne\ndr`znind s` spere c` mai poate p`stra Bramcote. – Ei bine, repetase el, f`r` a avea nimic \n ton [i atitudine care s` sugereze un b`rbat \ndr`gostit, s` fac demersurile ca s` devii cât mai repede doamna Slade Darville sau nu? A[adar, era vorba de o cerere \n c`s`torie. Kimberley \[i st`pâni bucuria cu care ar fi strigat \n gura mare. "Da"! Oare trebuia s`-i spun` c` nu-l iube[te? De fapt, c` nu va mai putea iubi pe nimeni, niciodat`? Apoi \[i amintise ce-i spusese Doreen despre el [i-[i d`du seama c` acea cerere \n c`s`torie nu fusese decât solu]ia de moment pentru a face dragoste cu ea [i c` nici el nu-[i dorea o c`snicie \n adev`ratul sens al cuvântului, o c`snicie de durat`. A[a c` n-avea nici un rost s`-ncurce lucrurile, aducând \n discu]ie chestiunea dragostei. De altfel, Slade nu o iubea, era absolut sigur` de asta. – Da, r`spunsese ea, f`r` s` obiecteze nimic. Nici o tr`s`tur` de pe fa]a lui nu tr`dase ceva care s` sugereze cum primise acceptul ei. Inten]ia lui abia schi]at` de a face un pas spre ea o f`cu s` se \ndep`rteze imediat. – Prefer doar o ceremonie discret`, la Oficiul St`rii Civile, spuse ea aproape brutal, f`cându-l s` se opreasc`, mirat, indiferent ce inten]ie ar fi avut.

47

– Se pare c` te-ai gândit deja... Habar n-avea el cât! – Tat`l meu a murit doar de o lun`, se ag`]ase de acest pretext, zâmbind vinovat` pentru c` amesteca memoria tat`lui ei \n toat` aceast` poveste, de[i, dac` n-ar fi fost ideea acestuia, nu ar mai fi fost necesar s` recurg` la a[a ceva! – |n]eleg c` vrei ca totul s` fie cât se poate de discret. Dup` care Slade notase datele de care considera c` are nevoie, spunând c` va suna chiar a doua zi diminea]` Oficiul St`rii Civile din Thaxly [i se va ocupa de tot. Apoi, o s`rutase la plecare, ca de obicei, iar ea nu se mai ferise, gândindu-se c` nu era cazul s` pericliteze acordul abia \ncheiat. O s`rutase... Brusc, Kimberley s`ri din pat. Pân` atunci, nici nu-ndr`znise s` se gândeasc` la ceea ce urma \n noaptea aceea; de fapt, nici acum nu \ndr`znea. Singura solu]ie era s` mearg` din aproape \n aproape, [i probabil c` lucrurile se vor rezolva de la sine dup` c`s`torie. Spera din tot sufletul ca Slade s` nu obiecteze prea tare când va vedea c` i se preg`tise un pat \n \nc`perea al`turat` camerei ei. Era con[tient` c` nu-i putea refuza trupul – doar pentru asta se [i c`s`torea cu ea – dar spera ca m`car s` nu fie nevoit` s` doarm` toat` noaptea cu el \n pat.

48

Din fericire, sun` telefonul, \ntrerupându-i gândurile. Surprinz`tor, era doctorul Ellis. Ce noroco[i, localnicii din Amberton, s` aib` un medic atât de grijuliu. Chiar [i acum, de[i era atât de ocupat, tot \[i g`sise timp s-o \ntrebe ce mai face [i cum se simte. Din fericire, nu o vedea, a[a c`-i putea spune lini[tit` c` se sim]ea foarte bine. Mâinile \i tremurau atât de tare, \ncât abia \nchise nasturii mici ai taiorului crem, taior cump`rat pentru c` \i pl`cuse lui David. Nu, nu trebuia s` se mai gândeasc` la David, acum când lucrurile merseser` mult prea departe pentru a se mai r`zgândi. Nu numai c` era gata la vreme, dar \i mai r`m`sese [i timp pân` la venirea lui Slade. Nu putea nici s` se apuce de vreo treab`, ca s` nu-[i murd`reasc` taiorul, dar nici nu avea r`bdare s` stea [i s` a[tepte, f`r` s` fac` nimic. Mai erau cinci minute pân` la ora la care urma s` vin` Slade, când soneria de la u[a din fa]` o f`cu s` tresar`, \nsp`imântat`: nu voia ca vizitatorul – precis cineva din sat – s` b`nuiasc`, dup` cum era \mbr`cat`, ocazia pentru care se preg`tea. Insisten]a cu care se suna o f`cu s` se hot`rasc` s` deschid`. Era chiar Slade. – Nu m-am a[teptat s` fii tu; credeam c` vii, ca de obicei pe la buc`t`rie.

49

Era surprins`, totodat`, v`zându-l – pentru prima dat` – \mbr`cat \n costum – [i \nc`, unul foarte elegant. – Ast`zi e o zi deosebit`, nu-i a[a? \ntreb` el luând-o \n bra]e [i s`rutând-o prelung, \nainte ca ea s` se poat` gândi la un r`spuns. Tremuri, remarc` el când \[i desprinse buzele de ale ei. Ai emo]ii? Kimberley nu avu decât puterea s` \ncuviin]eze din cap. "Starea emotiv`" era minimum ce se putea spune despre starea ei aproape de panic`. – Vrei o cafea sau altceva \nainte s` plec`m? – Vreau s` m` c`s`toresc cu tine. – Nu a fost nici o problem` s`-]i iei ziua aceasta liber`? se interes` ea, gândindu-se c` trebuie s` fi lipsit de la vreo repeti]ie. – Mi-am adus ceva de lucru cu mine... de[i, m`-ndoiesc c` voi lucra... Luându-[i po[eta [i m`nu[ile, Kimberley, f`r` a da prea mare aten]ie r`spunsului lui, se gândi totu[i c` nu era momentul potrivit, dar c`-i va spune c` nu are nimic \mpotriv` ca el s`-[i petreac` \ntregul weekend \nv`]ându-[i rolul. Pentru moment, altceva o preocupa: cum vor ajunge \n Thaxly. Spera totu[i ca Slade s` se fi _gândit s` comande un taxi, pentru c` tare n-ar fi vrut s` atrag` aten]ia asupra sa, prin modul \n care era \mbr`cat`, dac` s-ar fi dus cu autobuzul. Ie[ind din cas`, constat` cu surprindere c` Slade venise cu

50

o ma[in` foarte luxoas` care, desigur, avea s` dea na[tere la tot felul de comentarii \n sat. Se gândi c` Slade \nchiriase ma[ina pentru ocazia respectiv` [i, urcându-se \n ea, sper` din tot sufletul ca acest gest s` nu-i fi dezechilibrat bugetul \n mod iremediabil. |nainte de a porni ma[ina, Slade \i prinse la rever un minunat buche]el de frezii. – Acum se vede, \ntr-adev`r, c` urmeaz` s` te m`ri]i. Kimberley nu avea deloc sentimentul c` se m`ritase, nici dup` oficierea c`s`toriei. Purta verigheta, dar ceremonia \n sine nu ajunsese la sufletul ei. Fusese pe punctul de a plânge doar când Slade pronun]` jur`mântul cu voce ferm` – [i-ar fi dorit atât de mult ca David s` fie \n locul lui! Era \ns` recunosc`toare lui Slade pentru c` se c`s`torise cu ea – indiferent de motivele care-l determinaser` s-o fac` – [i fericirea de a nu fi pierdut casa, \i umplu ochii de str`lucire. – E[ti fericit`? \ntreb` Slade, observându-i reac]ia. N-ar fi fost o exagerare dac` i-ar fi r`spuns c` era aproape \n extaz. {i, \ntr-o efuziune sincer`, \nainte de a-[i da bine seama de ceea ce face, Kimberley se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut`. – Rezervasem o mas` la "Swan" pentru prânz, dar, dac` preferi s` mergem acas`... – Nu, mi-e foarte foame.

51

Se vedea c`, totu[i, se sim]ea fericit`. Ea, care nu fusese niciodat` prea vorb`rea]` cu Slade, acum râse [i discut` degajat, f`r` s`-[i dea seama cum fata de acum dou`sprezece luni revenea \ncetul cu \ncetul la via]`, sub privirile pline de admira]ie ale b`rbatului de lâng` ea. Ochii lui Slade str`luceau de bucurie când, dup` ce terminar` de b`ut cafeaua, \i lu` mâna [i o \ntreb` blând: – Acum putem pleca? – Eu... Brusc, totul se \ntunec` \n jurul ei, tremurul mâinii fiind singurul r`spuns, suficient de concludent \ns`, ca Slade s` \n]eleag`. – Nu e nici o grab`, \ncerc` el s-o lini[teasc`. Vrei s` mergem la cinema? – Cred c` glume[ti! protest` ea, privindu-[i hainele [i buchetul d`ruit de el, complet nepotrivite pentru a[a ceva. – |ncepi s` m` cuno[ti, recunoscu el, amuzat. Mai bine mergem \napoi la Bramcote, ne schimb`m de hainele astea festive [i... mergem la plimbare. – Mi se pare... o idee foarte bun`. Când plecar` de la "Swan", Kimberley zâmbea: mergea acas` la Bramcote, care era al ei. Abia când ajunser`, disp`ru orice urm` de bucurie. A[tept` pân` când Slade \[i lu` din portbagaj valiza – o valiz` destul de mare care o f`cu s` se

52

\ntrebe imediat cât avea s` r`mân` acolo \nainte de a se plictisi de ea. – Arat`-mi, te rog, unde pot l`sa asta, spuse el v`zând-o c` ezit`! – Desigur. Avea o senza]ie de gol \n stomac la gândul c` nu \ndr`znise s`-i preg`teasc` o camer` cât mai departe de a ei. Deschise u[a dormitorului [i-l observ` cum prive][te tapetul u[or decolorat [i patul dublu. – E o baie aici, anun]` ea, deschizând o alt` u[` [i... [i... m-am gândit c`.... din moment ce eu am un somn atât de agitat, poate preferi s`... dormi aici. |n plus, ad`ug` ea, profitând de t`cerea lui – de[i r`u prevestitoare – dar \nc` ne\ndr`znind s`-l priveasc`, aici [ifonierele sunt libere. F`r` s` spun` un cuvânt, Slade trecu pe lâng` ea [i-[i duse valiza \n \nc`perea ce i se repartizase. |[i scoase haina, cravata, iar când \ncepu s` se descheie la c`ma[`, Kimberley ie[i. Merse direct \n baie s` se schimbe de hainele elegante pentru c` Slade promisese o plimbare, \ncercând tot timpul s` se consoleze cu ideea c`, oricât de mult [i-ar fi dorit s` pun` cap`t c`sniciei lor chiar \n acel moment, nu putea s` uite c` \i datora ceva lui Slade – iar el nu p`rea deloc genul de om care s-o lase s` scape cu datoria nepl`tit`, mai ales c` pentru el \nsemnase renun]area, fie [i pentru scurt timp, la libertate.

53

Când ie[i, sper` s`-[i fi dep`[it acea stare de panic`, dar ajungând \n dormitor [i v`zându-l pe Slade deja instalat acolo, \[i d`du seama c` \[i f`cuse iluzii de[arte. – Cred c` e timpul s` regl`m conturile, spuse el privind-o fix. – S` regl`m conturile? Nu \n]elegea bine ce vroia s` spun`, dar se temea de el. – Mi-ai dat cu un s`rut \n plus de când suntem c`s`tori]i. Spusese aceasta calm, dar \n clipa urm`toare o lu` \n bra]e. – |nc` nu! strig` ea, pe m`sur` ce buzele lui se apropiau de ale ei, declan[ându-i sentimente confuze pe fundalul aceluia[i laitmotiv: trebuia s` fie David, nu el. – Nu inten]ionez s`-]i propun s` facem dragoste, a[a c` nu mai tremura! Dar nu m` po]i \nvinui, scumpa mea so]ie, dac`-mi doresc un mic preludiu care s` anticipeze momentul consum`rii c`s`toriei noastre. De data aceasta, Kimberley nu-l mai respinse când se aplec` din nou asupra ei s-o s`rute. Poate c`, \ntr-adev`r, cuvintele lui o f`cur` s` se relaxeze pu]in, sau poate c` avea con[tiin]a \nc`rcat` [tiind c` nu procedase cinstit; cert este c`, atunci când Slade \[i \ntrerupse s`rutul pentru a o privi, fa]a ei era luminat` de un zâmbet.

54

– Cred c` sunt pu]in cam \ncordat`, m`rturisi ea, a[ezându-[i mâinile pe umerii lui, ca o chez`[ie a faptului c` se str`duia s`-[i \ndeplineasc` rolul cât mai bine. Ca r`spuns, Slade o s`rut` din nou, având de data aceasta [i participarea ei. Surprinz`tor, Kimberley reac]iona sincer, cu o pl`cere pe care nici ea \ns`[i n-ar fi b`nuit-o, ceea ce o f`cu s` spere c` totul avea s` fie bine. {i aceasta se dovedi a fi tot o iluzie. – Nu! ]ip` ea, \mpingându-l brutal, incapabil` de a suporta atingerea lui intim`. Cu din]ii \ncle[ta]i, Slade \i d`du drumul, de[i privind-o agresiv. – Hai s` ne plimb`m, propuse el \n mod cu totul nea[teptat. S-au plimbat, au luat cina, au sp`lat vasele, au ascultat muzic`... Pe m`sur` ce clipele treceau, Kimberley devenea din ce \n ce mai agitat`: pe de o parte, [i-ar fi dorit s` scape cât mai repede de povara consum`rii c`s`toriei lor, dar pe de alt` parte, nu era \n stare s` tr`deze dragostea pe care \nc` i-o purta lui David. – M` duc s` fac o baie, anun]` Kimberley \n lini[tea tensionat` ce se instalase dup` \ncetarea muzicii. – Vin [i eu imediat.

55

De[i pentru ea cuvintele lui sunau mai mult a amenin]are, se str`dui s` p`r`seasc` \nc`perea cu un zâmbet pe buze. Când Slade veni lâng` ea, \n dormitor, Kimberley spera s` fi ajuns la o stare de \mp`care cu sine. |ncerc` s` r`spund` s`rut`rilor lui din ce \n ce mai pasionale, dar ceva parc` \nghe]ase \n`untrul ei. Mângâierile lui \i chinuiau [i trupul [i sufletul [i, pentru a le face mai suportabile, \ncerc` s`-[i imagineze c` David era \n locul lui Slade. – Nu! url` ea, \mpingându-l, \ngrozit` de murd`ria stratagemei la care recursese. Nu! Cu fa]a p`mântie, se trase \n partea cealalt` a patului [i se d`du jos. Nu pot..., gemu ea cu voce stins`. – Nu po]i? – Nu..., repet` ea cu voce stins`, cu mâinile \ntinse \n fa]`, ca [i cum ar fi \ncercat s` se fereasc` de el, de[i el nici nu se mi[case. – Ai descoperit asta cam târziu, nu ]i se pare? – |mi pare r`u... se bâlbâi ea, cu privirea plin` de o rug` mut` – o implorare spre \n]elegere. {tiu c`... `sta e singurul motiv pentru care te-ai c`s`torit cu mine, dar... nu pot! Dac` pân` acum, gesturile lui Slade fuseser` blânde, acum deveniser` agresive. Dintr-o singur` mi[care, acesta se \ntinse [i o \nl`n]ui \n bra]ele sale.

56

– Nu ]i-a spus nimeni pân` acum, iubit` so]ioar`, c` nu exist` cuvintele "nu pot"? Dup` care, gura lui \i cuprinse cu cruzime buzele, aproape mu[cându-i-le, apoi cobor\ spre gât. – Nu! ]ip` ea, zb`tându-se. – Nici acest cuvânt nu figureaz` \n dic]ionarul meu. Ar fi trebuit s` te gânde[ti mai bine \nainte de c`s`torie, dar l`comia a fost mai puternic` decât aversiunea de a fi \n bra]ele oric`rui alt b`rbat \n afara celui care te-a p`r`sit! Categoric, Slade Darville [tia s` loveasc`! |n plus, avea dreptate: despre David, c-o p`r`sise, despre faptul c` \[i imaginase c` va dep`[i aversiunea sa fa]` de atingerea oric`rui b`rbat, dar... mintea sa cuprins` de panic` \n clipele acelea nu \n]elegea acuza]ia de l`comie; probabil c` Slade aflase cumva de povestea cu casa. – Nu a fost vorba de l`comie; casa \mi apar]ine de drept. – Casa? Despre ce naiba vorbe[ti? – {tii bine... – Ce s` [tiu? – De ce m-am c`s`torit cu tine. Pentru o clip`, Slade ar fi vrut s` se l`mureasc`, fiindc` era clar c` ajunsese \ntr-un punct \n care nu mai \n]elegea nici el, dar apoi, conturul trupului ei pe care c`ma[a de noapte diafan` \l scotea [i mai mult \n eviden]`, \i [terse orice alt gând din minte.

57

P`[i din nou spre ea. Tot dându-se cu spatele \napoi, Kimberley ajunse \n dreptul [ifonierului; nemaiavând unde s` fug`, deveni o prad` u[oar` pentru Slade care, dintr-un pas, ajunse lâng` ea [i o cuprinse \n bra]e. – {tiu foarte bine de ce te-ai m`ritat cu mine, frumoasa mea so]ie dornic` de a pune mâna pe o sum` cât mai mare de bani. Ai \ncercat s` scapi de mine când m-am prezentat la petrecerea familiei Gilbert, dar atitudinea ta s-a transformat \n mod miraculos dup` ce Doreen te-a pus la curent cu contul meu bancar – cu bog`]ia mea. – Bog`]ie? – Doar n-ai de gând s` negi c`, la sfâr[itul discu]iei cu Doreen – discu]ie \n timpul c`reia nu ]i-ai dezlipit privirea de la mine – nu [tiai c` sunt bogat. F`r` s` poat` \n]elege ceva din ce spunea Slade, ]intuit` de bra]ele lui, Kimberley r`mase privindu-l lung. – Ce imagine a inocen]ei! coment` el ironic. Vrei s` spui c` habar nu ai avut c` vei avea un so] bogat! – So] bogat? – Chiar sus]ii c` nu [tiai? Doar pentru asta m-ai preferat pe mine! – Nu! Singurul lucru pe care Doreen mi l-a spus despre tine a fost c` obi[nuie[ti s` ai doar aventuri de scurt` durat`.

58

– Nu ]i-a spus c`, pe lâng` banii pe care i-am mo[tenit, am [i o afacere de burs` care nu este deloc lipsit` de succes? continu` el sarcastic. – Nu! Atunci f`cu leg`tura cu ma[ina luxoas` cu care venise [i-[i d`du seama c`-l etichetase gre[it la petrecere ca fiind unul din prietenii s`raci [i boemi ai lui Doreen, când, de fapt, era unul din prietenii lui Edward, adic` unul din bancherii boga]i! Sincer, nu am [tiut. Când te-am \ntrebat atunci, la petrecere, cu ce te ocupi, mi-ai spus c` e[ti \ntr-o pauz` [i am dedus c` e[ti un actor care nu are de lucru. – Actor? Dumnezeule, nu mi-am \nchipuit c` sunt atât de bun! {i acum, gata cu discu]ia. Nu inten]ionez s`-mi petrec noaptea vorbind; avem tot timpul pentru asta mâine diminea]`. Discu]ia nu-i diminuase cu nimic pasiunea. Kimberley se sim]i scuturat` de un tremur pe care nu [i-l putea st`pâni. Frustrarea [i sentimentul de neputin]` \i umplur` ochii de lacrimi. |l privea t`cut`, tremurând, dar f`r` s` se mai zbat`, \n timp ce dou` lacrimi mari i se rostogoleau pe obraji. – Ah! Dumnezeule! [opti Slade, dându-i drumul din strânsoare. Chiar [i a[a, Kimberley r`mase ]intuit` acolo, incapabil` de a face un pas. – Ascunde-te-n pat \nainte s`-mi pierd min]ile, gemu el \ntr-un târziu, desprinzându-[i cu greu privirea de la ea.

59

Capitolul 4 Kimberley se trezi cu o presim]ire rea. Imediat cum deschise ochii, \i reveni \n minte modul \n care o p`r`sise Slade. |[i d`dea seama c` nu va mai putea trece \nc` o noapte \n care el s` lase rela]ia lor neconsumat`. {i totu[i, trebuia s`-i fie foarte clar [i lui, tot a[a cum \i fusese [i ei, c` pur [i simplu nu putea face mai mult. O mi[care lâng` m`su]a ei de toalet` \i atrase aten]ia asupra prezen]ei b`rbatului care o privea. Intr` deja \n panic` la gândul c`, probabil sim]indu-se jignit [i \n[elat, Slade venise hot`rât s`-[i ia revan[a. – Nu e cazul s` faci figura asta \ngrozit`; n-am chef s` mai repet scena-ntâi. Kimberley se lini[ti pu]in [i tocmai \ncepuse s` respire mai regulat, când sim]i din nou c` se

60

\n`bu[` când Slade se a[ez` pe marginea patului, hot`rât s` nu plece pân` când nu ob]ine r`spunsul dorit. – Ce sunt astea? \ntreb` el pe un ton imperativ, deschizând palma \n care ]inea sticlu]a cu tablete pe care Kimberley, \n agita]ia din noaptea trecut`, uitase s-o aduc` \napoi \n noptier`. Ar fi vrut s`-i spun` c` nu e treaba lui, dar se sim]ea foarte vulnerabil`, acum când avea dreptul s` \mpart` cu ea intimitatea acelui dormitor pe care trebuia s`-l considere comun. – Sunt.... ni[te tablete pe care medicul mi le-a prescris. – Pentru ce? \ntreb` el \ncordat. – M` rog, dac` vrei s` [tii... Se opri la mijlocul frazei. Nu-i convenea s`-i cunoasc` toate punctele slabe, s` afle c` este atât de sensibil` \ncât uneori abia putea face fa]` realit`]ii dure. – Sigur c` trebuie s` [tiu, spuse el dur, complet insensibil la umbrele ce-i \ntunecau fa]a. – Am suportat foarte r`u... ruperea logodnei. Doctorul Ellis a fost de p`rere c`... – Tranchilizante! tun` el acuzator. De atunci te \ndopi cu porc`riile astea? – Doctorul Ellis era de p`rere c` eram pe punctul de a face o c`dere psihic`.

61

Urm` o t`cere tensionat`. R`spunsul ei \l pusese pe gânduri pe Slade [i, când vorbi din nou, de[i \nc` se mai sim]ea o oarecare agresiune \n tonul lui, p`rea mai blând [i mai lini[tit. – Câte iei pe zi? – Nu am mai luat de mult timp, dar sunt mai lini[tit` s` [tiu c` le am la nevoie. – Ai luat noaptea trecut`? – Da. – Când? Ostil`, Kimberley inten]ion` s` nu-i r`spund`, dar privirea lui nemiloas` o avertiz` c` nu admitea nici un refuz. – Dup` ce ai plecat. – Gestul meu te-a deranjat atât de mult? Asta e bine. – Bine? Dumnezeule, se m`ritase cu o brut`! Un tic`los nep`s`tor, f`r` nici un sentiment. – E timpul s` te trezeasc`, \n sfâr[it, cineva! De data aceasta, Kimberley sim]i c` explodeaz` de furie. Vru s` se ridice [i, f`când o mi[care brusc`, \[i d`du seama dup` privirea lui c`, alunecând de pe ea, cear[aful \i dezgolise um`rul \ntr-un mod cât se putea de provocator. – |mbrac`-te [i coboar` \nainte s`-mi amintesc c`, \n calitate de so], am anumite drepturi asupra ta, spuse el dur, dup` care plec`.

62

Singura consolare pentru Kimberley era c` Slade nu avea s`-i fie so] mult timp. Animat` de acest gând, intr` \n baie trântind u[a, f`r` s`-[i dea seama c` era prima oar` dup` mult timp când tr`ia o emo]ie puternic`, fie aceasta chiar [i furia pe care o sim]ea. Cobor\ la parter [i, \n drum spre buc`t`rie, v`zu c` u[a biroului tat`lui ei, ]inut` \nchis` de când acesta murise, era acum deschis`. – Intr`, o invit` non[alant Slade, comod instalat la birou. Kimberley se conform`, cu inten]ia clar`, \ns`, de a-i spune s` p`r`seasc` imediat fotoliul tat`lui ei, biroul, casa; nu avu timp. – A[adar, doamn` Darville, \ncepu el insolent, de ce te-ai c`s`torit cu mine? Spune-mi, repet` el dup` o scurt` pauz`, v`zând c` ea nu avea nici o inten]ie de a-i r`spunde, ce am eu atât de deosebit – asta, \n cazul \n care trebuie s` cred c` nu banii te-au atras? – Nu era neap`rat s` fii tu, spuse ea \n mod calculat pentru a-l r`ni. Putea fi orice b`rbat. Numai c`, \n privin]a loviturilor sub centur`, Slade se dovedi a fi mult mai bun decât ea. – Din moment ce singurul b`rbat pe care-l doreai nu te-a vrut, nu-i a[a? {ocul provocat de remarca lui brutal` \i umplu ochii de lacrimi. Se a[ez`, cl`tinându-se, pe scaunul

63

pe care-l refuzase când \nc` nu b`nuise puterea adversarului care nu ]inea seama de regulile unei confrunt`ri civilizate. – Ce-ai vrut s` spui asear` cu "aceast` cas` \mi apar]ine de drept"? Spiritul ei combativ p`ru brusc anihilat de remarca lui referitoare la David. – }in foarte mult la aceast` cas`, \ncepu ea \ncet. Tat`l meu [tia cât de mult iubesc Bramcote [i totu[i... T`cu, retr`ind clipele petrecute la notar [i [ocul avut când aflase clauzele testamentului. – {i totu[i?... \ntreb` Slade calm, readucând-o la realitatea momentului prezent. – |n testamentul tat`lui meu se stipula c` pot mo[teni Bramcote numai dac` – aici, vocea \ncepu s`-i tremure pronun]ând cuvintele pe care Charles Forester, avocatul, trebuise s` le repete la nesfâr[it pân` când mintea ei fusese \n stare s` le cuprind` – sunt c`s`torit` când se \mplinesc [ase luni de la moartea lui. – Norocul t`u a fost c` te-am cerut eu \n c`s`torie. – Chiar m` gândeam s`-]i propun eu, m`rturisi ea sincer considerând c` nu mai avea rost s`-i ascund` nimic [i nu putu s` nu remarce expresia de v`dit` surprindere de pe fa]a lui, ca [i cum aceasta era ceva la care nu s-ar fi a[teptat niciodat`.

64

– Dumnezeule! {i... pot s` te \ntreb, dac` mi-ai fi propus, ce mi-ai fi oferit ca s` m` tenteze? Presupun c` \n nici un caz trupul t`u. – Nu m` gândisem la toate aspectele \n ceea ce prive[te rolul pe care urma s`-l joci. – Asta e evident... – Crezând c` e[ti un actor f`r` contract la momentul respectiv, m-am gândit c-ar putea fi avantajos pentru tine s` locuie[ti aici timp de câteva s`pt`mâni. Tata nu mi-a l`sat o sum` mare de bani, dar ]i-a[ fi oferit jum`tate din ea... – A[adar, nu urm`reai banii mei! – Nu, ]i-am spus asta deja, se ar`t` ea iritat` de ne\ncrederea lui. – Nu trebuie s` te \nfurii. Sinceritatea de care ai dat dovad` de la \nceputul acestei discu]ii m` face s` te cred. {i... de ce, dac` tat`l t`u [tia cât ]ii la... la aceast` gr`mad` de c`r`mizi, a condi]ionat astfel mo[tenirea? Kimberley se \nfurie [i mai mult auzindu-l cum vorbe[te despre iubita ei Bramcote. Era tentat` s` se ridice [i s` p`r`seasc` \nc`perea chiar \n clipa aceea, dar [tia c` tot nu avea sc`pare, c` ar fi urm`rit-o peste tot pân` când i-ar fi smuls r`spunsul. – |i spusesem c` nu m` voi c`s`tori niciodat`. – Din cauza lui David Bennet?

65

Doar rostind acel nume, Slade \i produse o nou` suferin]`. |n plus, de unde-i [tia prenumele? De la Doreen? De la Edward? Nu-[i amintea ca el s`-l fi men]ionat vreodat`. O nou` \ntrebare a lui Slade \i \ntrerupse gândurile. – De ce era atât de important pentru tat`l t`u s` te c`s`tore[ti? Doar, pentru tinerele de azi, c`s`toria nu mai constituie \mplinirea suprem`, idealul de existen]`... Era [iret [i nu lua nimic din ceea ce \i spunea drept bun; scormonea absolut totul, f`r` s`-l intereseze cât de mult` durere producea. – Ce-l f`cea pe tat`l t`u s` considere c` e absolut neap`rat s` te c`s`tore[ti? – La naiba! strig` ea, incapabil` s`-[i mai st`pâneasc` enervarea fa]` de acel individ care nu avea nimic sfânt. Nu te prive[te! – C`s`torindu-te cu mine, ai f`cut ca totul s` m` priveasc` \n mod direct. Atmosfera devenise foarte tensionat`; \ntre insisten]a lui de a afla [i refuzul ei de a r`spunde, Kimberley nu considera necesar s`-i dea atâtea am`nunte, din moment ce era clar c` nu vor sta mult timp \mpreun`, apoi, dorin]a de a r`mâne cât mai repede singur`, cu gândurile ei, o f`cu s` cedeze.

66

– |ntotdeauna tat`l meu a avut o atitudine exagerat de protectoare fa]` de mine. – De ce? – Mama mea... era extrem de sensibil`. Tata se temea s` nu o fi mo[tenit \n aceast` privin]`. Când aveam zece ani continu` ea, cu un efort considerabil, dar dornic` de a sc`pa cât mai repede de el, tata a insistat, \mpotriva voin]ei mamei s` m` trimit` la un internat, pentru a m` preg`ti mai bine pentru via]`. M-am \ntors acas` dup` o s`pt`mân`, timp \n care mama... a c`zut \n râu [i s-a \necat... Tata s-a sim]it \ntotdeauna vinovat pentru acest accident. – S-a gândit c`, nesuportând lipsa ta, s-a sinucis? – Sunt absolut convins` c` a fost un accident. De altfel, zona \n care s-a \ntâmplat tragedia este recunoscut` ca fiind foarte periculoas`; ca prob`, acum este \ngr`dit`. – A[adar, nefiind sigur dac` mama ta s-a sinucis sau nu, a avut \ntotdeauna o grij` exagerat` fa]` de tine? – Da... Presupun c`, atunci când am fost pe punctul de a avea o c`dere psihic`, tata, [tiind c` nu mai are mult de tr`it [i c`, iubind enorm aceast` cas`, a[ fi \n stare s` fac orice pentru ea... trebuie s` se fi gândit c`... un so] i-ar prelua rolul de protector.

67

Ajungând la sfâr[itul pove[tii, se \ntrist` din nou. Tot nu \n]elegea cum de tat`l ei se putuse \n[ela atât de mult. O fi sem`nat ca fizic mamei sale, dar mo[tenise t`ria lui de caracter. Sigur c` s-ar fi ref`cut dup` desp`r]irea de David, tot a[a cum [i el \nv`]ase s` tr`iasc` f`r` adorata lui Rosemary. Din nou, Slade \i \ntrerupse gândurile, agresiv. – Ce p`cat, scumpa mea Kimberley, c` sentimentele mele fa]` de tine nu au absolut nimic patern. "Sentimentele fa]` de mine?" se gândi ea, parc` trezit` la realitate, sim]indu-se amenin]at` de simpla amintire a mângâierilor lui. – Acum, desigur c` nu mai poate fi vorba de nici un sentiment, din moment ce ]i-ai dat seama c` ai f`cut o gre[eal`. Oricum, nu aveai inten]ia s` r`mâi prea mult timp c`s`torit` cu mine... Doreen spunea c`, dac` te-ai c`s`tori vreodat`, ai face tot posibilul s` divor]ezi imediat ce te-ai trezi la realitate! Nu crezi c-am putea divor]a chiar acum, f`r` s` mai a[tept`m cele câteva s`pt`mâni care ]i-ar fi putut fi necesare ca s`-]i dai seama de gre[eala f`cut`? – Am spus eu c` am f`cut o gre[eal`? – Bine, dar e evident c` da! Te-ai c`s`torit cu mine doar pentru c` altfel nu puteai ajunge \n patul meu. Acum, cred c` este clar pentru amândoi c`... acest lucru nu se va \ntâmpla niciodat`.

68

A[adar, putem divor]a. Ne putem desp`r]i ca prieteni, Slade, nu-i a[a? – Iar tu vei fi fericit` \n aceast` cas` d`r`p`nat`! Egoisto! Egoist` tic`loas` ce e[ti! Pu]in \]i pas` de sentimentele celorlal]i. Nu conteaz` decât s` ob]ii ce vrei! – Nu este adev`rat! Sentimente? Despre ce sentimente vorbe[ti? Primi imediat confirmarea c` nu era vorba de sentimente fa]` de ea. – Nu ]i-a trecut niciodat` prin minte c` poate am prieteni sau parteneri de afaceri c`rora le-am spus c` nu ne vom vedea un timp pentru c` voi fi \n luna de miere? Tot a[a cum nici nu te gânde[ti cum m-a[ sim]i fa]` de cunoscu]ii mei care ar afla c` motivul divor]ului ar fi c`s`toria neconsumat`! Kimberley recunoscu \n sinea ei c` nu se gândise niciodat` c` toate aceste aspecte ar putea face obiectul unor relat`ri \ntre cunoscu]i, dar, dac` ea nu inten]iona s` spun` decât avocatului, asta nu-nsemna c` Slade trebuia s` procedeze la fel. – La naiba! S` crezi tu c` vom divor]a! – Vrei s` spui c`... – Nici o femeie n-o s` m` fac` s` par un impotent caraghios. |ncearc` doar [i vei fi mirat` – de cât de repede se va consuma aceast` c`s`torie! – Vrei s` spui c` m-ai viola! spuse ea \ngrozit`, cu respira]ia \ntret`iat`.

69

Râsul lui cinic umplu \nc`perea. – Te asigur c` nici m`car ]ie nu ]i s-ar p`rea viol. – Bine, dar trebuie s` divor]ezi de mine, se ag`]` Kimberley cu desperare de aceast` idee cu care [i \nlocuia, cât putea de repede, subiectul penibil al m`iestriei sale ca amant. |]i dau to]i banii pe care mi i-a l`sat tata, propuse ea, uitând complet de situa]ia lui material` pentru care oferta ei nu \nsemna nimic. – Aminte[te-]i c` te b`nuisem pe tine c` te-ai m`ritat pentru banii mei! – Este evident c` nici o femeie nu s-ar m`rita cu tine pentru personalitatea ta! Kimberley avu aproape un [oc v`zând cum remarca ei plin` de furie \l f`cu s` izbucneasc` \ntr-un hohot de râs nest`pânit. – Continu` a[a, scumpa mea [i cred c`, \n cele din urm`, \mi va face pl`cere s` locuiesc aici. – Adic`... ai de gând s` r`mâi? – Pân` când moartea ne va desp`r]i. {tii, inten]ionam s` ne mut`m \n locuin]a mea din Londra, dar, având \n vedere c` Bramcote ar putea fi ref`cut` \n urma unor repara]ii majore, pân` la urm` s-ar dovedi o proprietate foarte acceptabil`. Aruncându-i o privire dispre]uitoare [i f`r` s` scoat` un cuvânt, intrigat` de modul \n care vorbea despre casa ei, Kimberley ie[i din birou, con[tient` c` dac` ar mai fi `mas fie [i o singur` clip`, l-ar fi

70

agresat fizic. Ie[i furioas` pe u[a de la buc`t`rie cu capul \nc` r`sunându-i de cuvintele lui. "Repara]ii majore"! Da, v`zuse [i ea o pat` mare ap`rut` pe tavan, la etaj, probabil \n urma ploii toren]iale din ziua \n care o ceruse \n c`s`torie – atât cât putea fi numit` cerere \n c`s`torie. {i apoi... "Pân` ce moartea ne va desp`r]i!" Bine\n]eles c` nu vorbea serios, tot a[a cum nu luase \n serios nici jur`mintele f`cute la oficierea c`s`toriei. Porni \n ritmul vârtejului de gânduri ce-i asaltau mintea. Cum cuno[tea foarte bine \mprejurimile, hot`r\ s` hoin`reasc` pân` când avea s` se simt` mai lini[tit`, mai preg`tit` pentru a-l \nfrunta din nou. Sau, cine [tie... plictisit de a[teptare, poate c` nici nu va mai a[tepta \ntoarcerea ei. Poate c`, dac` nu i-ar fi fost foame, Kimberley ar fi \ntârziat [i mai mult, dar a[a, nemâncând nimic toat` ziua, se-ntoarse – e adev`rat, mai calm` – pe la ora opt seara. – Unde naiba ai umblat? se auzi vocea lui Slade, imediat ce intr` \n buc`t`rie. Stând \n picioare \n prag, acesta p`rea c-o a[tepta, cu o figur` sumbr`. – Oricum n-ai [ti, chiar dac` ]i-a[ spune; n-a[ face decât s` te plictisesc. – Atunci, plictise[te-m`. Mi-am petrecut \ntreaga zi \ncercând s` dau cumva de tine.

71

– M-ai c`utat? S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` ea repede, \ncruntându-se. Vreun accident, cumva? Gândurile \i zburar` \n toate direc]iile, apoi p`li gândindu-se la posibilitatea ca tat`l lui David s` fi sunat din satul al`turat. S-a \ntâmplat ceva cu David? – Nu s-a \ntâmplat nimic, r`spunse Slade furios [i pe \ntrebarea ei [i pe sentimentul de u[urare cu care primise vestea c` David nu p`]ise nimic. – Bine, [i atunci, de ce m-ai c`utat? – Când am spus c` e[ti o tic`loas` egoist`, am spus prea pu]in, url` el, ca [i cum s-ar fi eliberat de toat` tensiunea acumulat` \n timpul zilei. |n urma acelei farse de ceremonie de ieri, mi-am asumat o anumit` responsabilitate fa]` de tine. – Bine, dar nu trebuia... Nu era necesar s` m` cau]i... – Dup` discu]ia de diminea]`, am considerat c` este. – Adic`, \n urma a ceea ce mi-ai spus despre hipersensibilitatea mamei tale. – Ai crezut c`..., ezit`, nevenindu-i s` cread`, apoi se v`zu nevoit` s`-[i termine fraza, sub privirea lui dur`, poruncitoare. Ai crezut c`... s-ar fi putut s`... m` fi sinucis? – Ai plecat sup`rat`. – Da, dar...

72

– E[ti suficient de egoist` ca s`-mi \mpov`rezi con[tiin]a cu sinuciderea ta! – Sunt convins` c` nici cel mai \nver[unat du[man al cuiva nu ar vrea s`-[i tr`iasc` restul zilelor cu moartea respectivului ap`sându-i con[tiin]a. Totu[i, doar nu ]i-ai \nchipuit c` voi merge pân` acolo \ncât s` comit un astfel de gest doar pentru c` pretinzi c` nu vrei s` divor]`m! Slade nu r`spunse, ceea ce \i \nt`ri convingerea c`-i l`sase \ntr-adev`r acea impresie. O mustra con[tiin]a c`, din cauza ei, cineva, chiar dac` n-o pl`cea deloc, \[i petrecuse ore \n [ir f`cându-[i griji. Sim]ea nevoia s`-i arate c` nu era egoist`. – Te rog s` m` scuzi, Slade. Nu mi-a trecut prin minte c`... Abia acum \mi dau seama c` aveai toate motivele s`... |n sfâr[it... \mi pare r`u... F`cu un gest vag cu mâna \n aer, preg`tindu-se s` ias` din camer`, s`tul` de el [i de \ntreaga poveste, de altfel. – Pe viitor, când mai sim]i nevoia s` te plimbi singur`, nu uita s`-mi spui [i mie pe unde ai de gând s` mergi. Ai mâncat azi? – Nu mi-e foame, min]i ea pentru a nu mai fi nevoit` s` mai r`mân` \n compania lui. – Du-te [i spal`-te [i, \ntre timp, \]i preg`tesc ceva. – Ascult`, chiar dac` e[ti c`s`torit cu mine, asta nu \nseamn` c` po]i s` comanzi \n casa asta.

73

– Ba, cum s` nu! Sunt st`pân peste toate, spuse el bine dispus, pentru a o enerva [i mai r`u. Ai cincisprezece minute la dispozi]ie. Dac` \ntârzii... Kimberley sim]ea atât de acut nevoia de a-l lovi, \ncât ie[i imediat, \nainte de a-[i pierde controlul. Dumnezeule, ce f`cuse? Se sp`l` pe fa]` [i pe mâini, se piept`n`, dar gesturile erau mecanice, pentru c` tot timpul gândul \i era la Bramcote. Nu, categoric nu regreta ce f`cuse. Avea s` mai dureze cel mult câteva s`pt`mâni pân` când Slade, s`tul de acea situa]ie, va pleca [i totul va reintra \n normal. Aceast` idee o mai \nsenin` pu]in [i, când se-ntoarse \n buc`t`rie, chiar fredona o melodie, \ntr-o stare de spirit mult mai lini[tit`. – Exact paisprezece minute, anun]` ea vesel` cum intr` \n buc`t`rie. – Taie ni[te pâine. Kimberley lu` cu]itul pentru pâine, privindu-i lama ascu]it` cu care ar fi aplicat cu mare pl`cere câteva corec]ii. – Nu am inten]ii criminale, anun]` ea \n glum`, dându-[i seama c` era privit`; oricum, nu din cele pe care s`-ndr`znesc s` le duc la \ndeplinire, complet` cu un zâmbet care se reflect` discret pe buzele lui. Spre surprinderea ei, Kimberley mânc` jambonul cu ou` preg`tit de el cu o poft` pe care de mult timp n-o mai avusese, dup` care insist` s` spele ea singur` vasele.

74

– Atunci, dup` ce termini, te rog s`-mi aduci o cafea; voi fi \n birou, comand` Slade, f`r` \ns` a reu[i s-o \nfurie de data aceasta. Trebuia s` fie corect`, \[i tot spunea ea \n timp ce-i preg`tea cafeaua, [i s` recunoasc` totu[i c`-i datora foarte mult. A[adar, nu era mare lucru dac`-i ar`ta un minimum de polite]e. – V`d c` e[ti ocupat, remarc` ea, intrând \n cabinetul de lucru, unde Slade era a[ezat \n fa]a biroului plin cu hârtii. – Ca s` nu-mi pierd antrenamentul... Nu te voi deranja când voi veni s` m` culc. Kimberley tres`ri. Oare ce vroia s` spun`? – Am s` las veioza aprins` ca s`... vezi s` ajungi \n camera ta.... – Sigur; dac` vei dormi, o voi stinge eu. – Sunt cam obosit`; cred c` voi merge chiar acum la culcare. – Noapte bun`, Kimberley. Totu[i, o prinse de \ncheietura mâinii [i, dup` ce se privir` lung câteva clipe, Kimberley \n]elese ce a[tepta din partea ei: \[i aplec` u[or capul, atingându-[i abia buzele de ale lui, dup` care merse cât putu de repede \n camera ei. De[i era obosit`, nu putea dormi. Câteva ore mai târziu, când auzi deschizându-se u[a, apoi pa[ii hot`râ]i ai lui Slade, era \nc` treaz`.

75

Pref`cându-se c` doarme, era \n expectativ`, cu nervii \ncorda]i la maximum. Când deschise ochii, el era lâng` m`su]a de toalet`, ]inând \n mân` sticlu]a cu tranchilizantele ei [i minciuna nu-[i mai avea nici un rost. – Câte ai luat? – Ast`zi, nici una. – M` bucur s-aud asta, spuse el, a[ezându-se spre groaza ei pe marginea patului [i luându-i mâna \n ale sale. Lini[te[te-te! – Slade, divor]eaz` de mine. Cuvintele i se desprinser` de pe buze, surprinzând-o \n egal` m`sur` [i pe ea. Po]i alege orice motiv \]i convine. Momentul de t`cere care urm` p`ru nesfâr[it; \i d`du drumul [i se ridic`, privind-o \n continuare. – Dac` a[ fi \n locul t`u, Kimberley Darville, [i a[ vrea cu desperare s` p`strez aceast` proprietate, a[ fi mai prudent` când a[ cere divor]ul. Cred c` ]i-ai dat seama c`, din moment ce m-am c`s`torit cu tine la trei s`pt`mâni dup` ce te-am cunoscut, sunt un om care ia decizii rapide. – {i? – A[adar, a[ putea s` m` mi[c la fel de repede [i \n privin]a divor]ului, ceea ce ar face posibil ca, atunci când se vor \mplini [ase luni de la moartea tat`lui t`u, s` nu mai ai statutul de femeie c`s`torit`!

76

Capitolul 5 Cum de putuse s` neglijeze acest aspect! Adormise \ntr-un târziu [i se trezise cu gândul la acea amenin]are ce plana asupra ei. Asta \i r`sturna toate planurile. Nu-i r`mânea decât s` spere din tot sufletul c` iubitul ei so] nu se va gr`bi s` \ndeplineasc` exact ceea ce ea \l implora s` fac` doar cu câteva ore \n urm`. Se d`du jos din pat [i, observând u[a de la camera al`turat` \nchis`, sper` c` Slade avea s` mai z`boveasc` \n lumea viselor. Spre surprinderea ei \ns`, când cobor\ \n buc`t`rie, \l g`si acolo, terminându-[i micul dejun. – Ai dormit bine? \ntreb` el vesel. – |n cele din urm`, da. – E[ti ca o raz` de soare diminea]a, scumpa mea, coment` el ironic. Când vine b`iatul cu ziarele?

77

– Nu vine. Apoi, receptând corect mesajul privirii lui, se gândi c` e datoare cu o explica]ie mai am`nun]it`. Am renun]at la ziare dup` moartea tat`lui. – Nu-i nimic. Pot s` cump`r din ora[. – Te duci la Thaxly? – Nu, la Londra. – Mergi la avocat? \ntreb` ea, aproape v`rsând ceaiul. – Lini[te[te-te. Vei fi prima care va afla dac` hot`r`sc s` fac vreo schimbare. Mai sunt [i alte lucruri de f`cut la Londra. {i apoi, s` nu uit`m c` avocatul este angajatul meu. Ce zici, \mi dai un s`rut la plecare? – Chiar e necesar s` te ar`]i atât de vesel? \ntreb` ea, u[or dezgustat`, ferindu-[i capul. Slade renun]` la s`rut [i plec`, fluierând. Pe m`sur` ce orele treceau, Kimberley \ndr`zni s` spere c` Slade se hot`râse s` nu se mai \ntoarc`. N-avea nici un motiv s`-l cread` c`, \ntr-adev`r, ea va fi prima care va afla orice decizie a lui [i, cu toate acestea, \l credea. Se f`cuse ora [apte seara [i \ncepuse s` plou`; acum, era convins` c` Slade nu va mai veni. Privi, cu un aer absent, pe fereastr` [i tocmai inten]iona s` se retrag`, dar r`mase ]intuit`; v`zu mai \ntâi ma[ina lui Slade, apoi pe acesta coborând, \mbr`cat altfel de cum fusese de diminea]` [i schimbând câteva cuvinte cu b`trânul Sammy, braconierul.

78

Ciudat, se gândi ea, dezlipindu-se \n cele din urm` din fa]a ferestrei; David nu avusese niciodat` timp pentru bietul Sammy, de parc` nici n-ar fi existat pentru el, de[i era unul din cele mai interesante personaje din sat. |n câteva clipe se deschise u[a [i Kimberley r`mase privind lung la cele dou` valize uria[e \mpinse \n`untru, urmate de proprietarul lor. – Se pare c` inten]ionezi s` r`mâi o ve[nicie! coment` ea, \nainte s` reu[easc` s` se controleze. – Bun` seara; [i eu m` bucur s` te rev`d, scumpa mea so]ie. – Speram s` nu te mai \ntorci. – Pot pleca imediat dac` preferi un divor] instantaneu. |l ura, dar \[i \n`bu[i mânia, [tiind c` orice confruntare dintre ei s-ar fi terminat cu o \nfrângere pentru ea. – Vrei un ceai? – Vreau mai mult decât un ceai... vreau cina, preciz` el când ambiguitatea dorin]ei lui rostite doar pe jum`tate f`cu din nou degetele lui Kimberley s` tremure. Ce mi-ai preg`tit? – Ce ]i-am preg`tit? Nici m`car nu se gândise c` s-ar putea s`-i fie foame când se \ntoarce, sau, mai mult, la eventualitatea c` i-ar putea pretinde, ca un so] din epoca victorian`, s`-l a[tepte cu mâncarea gata preg`tit` [i cald`.

79

– Vrei s` spui c` nu ai nimic de mâncare? – Nu... m` a[teptam s` te \ntorci, \ncerc` ea s` g`seasc` o explica]ie, ab]inându-se de a rosti replica acid` ce-i st`tea pe buze. Morm`ind nemul]umit, Slade deschise frigiderul. Nemul]umirea lui deveni [i mai \ndrept`]it`, neg`sind decât câteva ou` [i mai pu]in de jum`tate de litru de lapte. – Unde ]ii restul alimentelor? Mai era o c`mar`, dar \n afar` de f`in`, câ]iva cartofi [i ni[te r`m`[i]e, nici acolo nu era altceva. – Mie personal nu-mi trebuie prea mult, bâigui ea jenat`. Eu... resursele mele sunt limitate. – Ce sum` ]i-a l`sat tat`l t`u? Ce sum`? repet` el, complet insensibil fa]` de situa]ia delicat` \n care o punea. Era cât se poate de clar pentru Kimberley c` nu are nici o sc`pare: era ca o insect` ]intuit` sub lup`, cu un ac \nfipt \n aripi. A[adar, \i spuse suma, neputând s` nu-i observe ochii u[or m`ri]i de mirare. – {i inten]ionai s`-mi dai mie to]i ace[ti bani. – Banii n-au avut niciodat` o importan]` prea mare pentru mine, spuse ea lini[tit [i acum, st`pânindu-se s` reac]ioneze violent la sarcasmul din tonul lui. – Nici m`car atunci când casa, care este important`, st` s` se pr`bu[easc`, pentru c` nu ai mijloacele necesare pentru a o \ntre]ine?

80

– Impertinentule! De data aceasta, Kimberley nu se mai putu ab]ine, numai c` efectul insultelor ei p`rea s` fie nul. – Ia ma[ina mea [i du-te s` cumperi pe[te [i cartofi pr`ji]i, comand` el non[alant, sco]ând cheile din buzunar [i aruncându-le spre ea. Kimberley le prinse instinctiv, cu ochii m`ri]i de groaz`. Cine naiba se credea de-ndr`znea s`-i dea ordine? – Plou` \ngrozitor; voi fi complet ud` \nainte de a ajunge la ma[in`. |]i fac eu cartofi pr`ji]i dac` vrei... sunt câ]iva cartofi \n c`mar`. – Suficien]i pentru amândoi? Asta era culmea! Acum avea de gând s-o oblige [i pe ea s` m`nânce! – }i-i aduc \n sufragerie, spuse ea iritat`, \n loc de r`spuns. – Nu! Vom mânca aici, continu` el pe acela[i ton autoritar. Când \n sfâr[it, dup` cin`, Kimberley avu \ng`duin]a de a se retrage, singura ei mul]umire erau scenele de tortur` pe care [i le imagina pentru el. Dar nici m`car aceast` pl`cere nu dur` mult; când ajunse la etaj, r`mase ]intuit` \n fa]a priveli[tii ce anun]a o situa]ie total nea[teptat` pentru ea: ploua \n cas`! Cum toate recipientele erau \n buc`t`rie, numai c` tot acolo \l l`sase [i pe Slade

81

citind ziarul, n-avea \ncotro – trebuia s` mearg` s` aduc` un vas. – E o sp`rtur` \n tavan, pe unde s-a infiltrat ploaia, se v`zu ea nevoit` s`-l anun]e, ca nu cumva, mai târziu, când acesta ar fi urcat \n dormitor, s` se fi \mpiedicat de vasul pe care urma s`-l a[eze ea. Nu primi nici un r`spuns, ceea ce, pe moment, o \nfurie. Dup` ce se culc`, enervarea ei fa]` de el se mai atenu`. |ntr-adev`r, ce-ar fi putut s`-i spun`? Doar o avertizase c` iubita ei cas` era pe punctul de a se pr`bu[i. Când deschise ochii, era deja diminea]`. Nu-i pl`cea deloc ideea c` Slade o g`sise dormind, dar \ndep`rt` repede din minte acest gând [i, punându-[i \n grab` halatul, se duse pe coridor s` vad` ce se-ntâmplase. |mbr`cat deja, Slade era \ntr-un alt punct de unde picura ap`. – Ah, nu! strig` ea speriat`, mergând s` vad` mai de aproape. – M` tem c` acoperi[ul necesit` repara]ii capitale. – S` fie chiar atât de grav? – Am observat c` e destul de [ubred \nc` de acum câteva s`pt`mâni. {tii... b`rba]ii observ` astfel de lucruri... Cu siguran]`, ea nu observase. Pentru ea, Bramcote era doar Bramcote [i atât – mereu acela[i, mereu perfect. Nici nu \ndr`znea s` se

82

gândeasc` la costul unei repara]ii. |[i trecu degetele u[or tremurânde prin p`rul lung, pu]in ciufulit dup` o noapte de somn [i abia atunci observ` cum Slade o urm`rea cu ochi str`lucitori. – Lini[te[te-te, spuse el blând, zâmbind, v`zând-o cum instinctiv se alarmeaz`. E[ti o femeie frumoas`, Kim, [i e firesc ca un b`rbat s` aprecieze asta, f`r` \ns` s` \nsemne c` nu urm`re[te \n fiecare clip` decât s` ajung` \n pat cu tine. |ntr-adev`r, complimentul lui \i risipi panica; \ncepea s` \nve]e s` aib` \ncredere \n el. – |mbrac`-te [i m` ocup eu \n continuare de ceea ce trebuie f`cut aici; \n timp ce preg`te[ti ceva pentru micul dejun. Zâmbetul care se a[ternu pentru o clip` pe buzele ei, p`li brusc, alungat de un gând sumbru. – Mai sunt ou`, dar... s-a terminat pâinea. – Nu-i nimic. Bem doar o cafea, apoi mergem la cump`r`turi \n Thaxly. Mersul la cump`r`turi al`turi de Slade era o experien]` cu totul nou` pentru ea. Se obi[nuise s` nu cumpere decât foarte pu]in din ceea ce considera a fi strict necesar, pe când el cump`ra orice \n cantit`]i uria[e – \nc` un indiciu al inten]iei lui de a r`mâne destul de mult la Bramcote. De altfel, nu mai era vorba doar de un indiciu; când comand` un congelator care urma s` fie livrat acas` [i o cantitate imens` de carne

83

congelat`, Slade spuse clar c` erau provizii pentru iarn`, când, din cauza vremii, era posibil s` r`mân` izola]i pentru un timp. Kimberley nici nu mai [tia dac` s` fie mul]umit` c` Slade n-avea inten]ia s` divor]eze imediat, sau nemul]umit` de [ederea lui prelungit` pân` \n prim`var`. Deocamdat`, dorin]a ei cea mai mare era s` p`streze casa, ceea ce \nsemna c` trebuia s` accepte [i restul. Poate c` \n februarie, când clauza testamentar` avea s` fie \ndeplinit`, \i va putea pune \n vedere c`, dac` tot refuza s` intenteze divor], va face ea pasul acela. Abia atunci va avea motiv s-o numeasc` egoist`. Fr`mântându-i con[tiin]a, toate aceste gânduri o f`cur` s` p`streze t`cerea pe drumul de \ntoarcere, astfel \ncât aproape c` respir` u[urat` când, ajungând acas`, v`zu ma[ina doctorului Ellis parcat` \n fa]a por]ii. – Bun`, Kimberley, spuse acesta, tocmai \ntorcându-se de la intrarea din spate pe care o g`sise \ncuiat`. – Bun` diminea]a, r`spunse ea stânjenit`, dându-[i seama c` trebuia s`-l prezinte cumva pe Slade. Slade, ]i-l prezint pe doctorul Ellis. Face]i cuno[tin]`: domnul doctor Ellis, Slade Darville. – Intra]i, v` rog, \l invit` Slade. Evitând privirea surprins` a doctorului, dorind s` scape de el cât mai repede, nesigur` de reac]ia

84

lui Slade, Kimberley nici m`car nu oferi musafirului cafeaua cu care \l trata \n mod obi[nuit. – ~``... s-a terminat cu epidemia de grip`, nu-i a[a? \ntreb` ea pentru a umple t`cerea \ncordat` care se instala. – A fost o toxiinfec]ie alimentar`, corect` el, v`dit nedumerit de ce se \ntâmpla. – Ah, da... Acum, vei fi mai liber. Zâmbetul \l f`cu s` uite complet de prezen]a lui Slade. – Nu, sunt tot ocupat, dar cum am câteva minute libere, profit pentru a-mi vizita... – Sunte]i medicul local? \l \ntrerupse Slade. – Da, profesez \n acest sat, r`spunse medicul, gr`bit s`-[i \ndrepte din nou \ntreaga aten]ie spre ea. Ce mai faci, Kimberley? Mi[carea f`cut` \n acel moment de Slade o f`cu pe aceasta s`-[i \ndrepte privirea spre el; expresia din ochii lui de un albastru \nchis, intens, o avertiza clar c` se preg`tea s` spun` ceva ce ei avea s`-i displac` profund. – Eu... \ncerc` ea s`-l opreasc`. – Spune]i-mi, domnule doctor Ellis, \ncepu Slade dezinvolt, ca [i cum nici nu ar fi auzit-o, v` interesa]i de Kimberley din polite]e, sau din punct de vedere profesional? Sunte]i medicul curant al so]iei mele?

85

– So]ie? Doctorul Ellis era complet uluit – Kimberley.... doar nu te-ai c`s`torit cu acest b`rbat! – E o surpriz`, nu-i a[a? r`spunse Slade \n locul ei. A fost o surpriz` chiar [i pentru noi, nu-i a[a scumpa mea? Incapabil` \n continuare de a r`spunde, Kimberley r`mase parc` paralizat` de modul \n care Slade i se adresase [i de bra]ul lui care-i cuprinsese umerii. – Cum ai putut face o asemenea tâmpenie, Kimberley? izbucni doctorul Ellis \n modul cel mai nediplomatic [i neprofesional cu putin]`. Nu era nevoie s` te c`s`tore[ti cu primul b`rbat care te-a cerut \n c`s`torie pentru a respecta clauza testamentar`! Era rândul lui Kimberley s` fie uluit`. – {tii de aceast` clauz`? – Testamentul tat`lui so]iei mele nu are nici o leg`tur` cu faptul c` ne-am c`s`torit, interveni Slade. Kimberley s-a c`s`torit cu mine pentru simplul motiv c` s-a \ndr`gostit de mine, nu-i a[a iubito? – Da, r`spunse ea, poate din mândrie, poate din datoria de a i se ar`ta loial` \n public, \n calitate de so]ie. – A[adar, domnule doctor Ellis, nimic nu v` \ndrept`]e[te s` califica]i fapta so]iei mele drept tâmpenie. M` tem c` nu pot fi de acord cu acest

86

diagnostic dat c`s`toriei cu mine. Din acest moment, \mi asum deplina responsabilitate pentru s`n`tatea so]iei mele, a[adar v` voi fi recunosc`tor dac` o ve]i exclude din lista pacien]ilor dumneavoastr`. Timp de câteva secunde, Colin Ellis \l privi parc` nevenindu-i s` cread`. – Este dorin]a ta, Kimberley? – Eu... \ncepu ea, apoi sim]i degetele lui Slade ap`sându-i nefiresc um`rul. Da. Durerea de pe chipul doctorului o f`cu s` se simt` \ngrozitor. Ar fi vrut s`-i spun` m`car c` regret`, dar strânsoarea lui Slade o convinse s` tac`. Abia când doctorul Ellis plec`, izbucni cu furie. – Cine naiba te crezi? – Nu [tii, draga mea? Sunt so]ul t`u. Dup` calmul cu care vorbea, Slade p`rea s` savureze furia ei. – {i crezi c` asta \]i d` dreptul s`... – |mi d` absolut toate drepturile, o \ntrerupse el. {i dac` prietenul t`u, doctorul, mai \ndr`zne[te s` vin` s` adulmece aici, voi lua m`surile de rigoare. – Ce vrei s` spui? Doar [tii c` doctorul Ellis este... – Pentru o femeie inteligent`, mi se pare ciudat s` dai uneori dovad` de o asemenea lips` de judecat`!

87

– Mul]umesc, e[ti foarte amabil. – Mi-a fost foarte clar din clipa \n care l-am v`zut privindu-te. – Ce anume? – Nu [tiai c` e \ndr`gostit de tine? Mai \ntâi, Kimberley f`cu ochii mari de uimire, apoi râse dispre]uitor. – Nu fi ridicol! |l cunosc de mai bine de un an [i... S-a purtat minunat cu tat`l meu, venea \n fiecare zi [i niciodat`... – Da, totul cap`t` sens... Nu ]i s-a p`rut niciodat` ciudat c` tat`l t`u a f`cut ceea ce a f`cut? – Ciudat? |n ce sens. {tia foarte bine ce-l determinase s` procedeze a[a [i, de altfel, \i explicase [i lui Slade. – }i-ai iubit foarte mult tat`l, \ncepu el cu blânde]e, de aceea nu te-ai gândit s`-i pui la \ndoial` dorin]a. Nu am avut pl`cerea s`-l cunosc, dar mi s-a p`rut extrem de ciudat ca un tat` care [i-a iubit fiica a[a cum spui c` te-a iubit, s` condi]ioneze astfel mo[tenirea casei la care [tia c` ]ii atât de mult. {i asta, cu atât mai mult cu cât, de când se-mboln`vise, nu te \ntâlneai cu nici un b`rbat. – Vrei s` spui c`... doctorul... – Categoric! Tat`l t`u [tia c` va muri \n scurt timp. Sunt convins c` a \mp`rt`[it temerile \n privin]a viitorului t`u omului care venea zi de zi \n

88

casa lui. Probabil c` aceasta l-a asigurat c` nu are motive de \ngrijorare, pentru c` se va c`s`tori cu tine [i va avea grij` de tine. – Nu, nu se poate... – Tat`l t`u [tia c`, din moment ce nu inten]ionai s` te c`s`tore[ti, era singurul mod de a te for]a. – Bine, dar... nu m-a[ fi c`s`torit niciodat` cu doctorul; \l apreciez prea mult. – Mul]umesc. – Ah, \n]elegi foarte bine ce vreau s` spun. – Deloc; explic`-mi. {tia bine c` Slade nu avea nici un sentiment pentru ea [i c` nu-l interesa decât o rela]ie fizic`, dar \i venea totu[i greu s` abordeze acest subiect. – Ei bine... cu tine... e altceva. Nu vreau s` par nepoliticoas`, dar... noi ne cunoa[tem foarte pu]in. Un divor] nu ne-ar afecta pe nici unul din noi din punct de vedere emo]ional, nu-i a[a? Pe când, pe doctor \l cunosc de mai mult timp [i... dac`, a[a cum spui, e \ndr`gostit de mine – de[i sunt absolut convins` c` te \n[eli – cred c`... cred c` n-a[ fi putut divor]a. {i atunci... – Ai fi fost nevoit` s` r`mâi \mpreun` cu el? Kimberley \ncuviin]` din cap, incapabil` s`-l priveasc` din nou. Nu-l jignise, dar se sim]ea jenat`, gândindu-se c`-[i f`cuse [i mai clar` inten]ia de desp`r]ire.

89

– {i ce te face s` crezi, draga mea Kimberley, c` nu vei fi nevoit` s` r`mâi \mpreun` cu mine? – {tii [i tu la fel de bine ca mine. |i displ`cea faptul c-o f`cea s` se simt` egoist`, când oricum el avea s` se plictiseasc` \n scurt timp de jocul acesta. Plictisit`, \[i impuse s` nu se mai gândeasc` nici la ea, nici la Slade, nici la cât va dura c`snicia lor. – Dar... ce-ai vrut s` spui cu acea amenin]are la adresa doctorului Ellis? Doar nu po]i dicta \n toate domeniile! – Oare? Ce s-ar spune la Colegiul Medicilor dac` s-ar auzi c` inten]iile lui fa]` de una dintre paciente n-au fost strict profesionale? – Dar nu a schi]at nici cel mai mic gest care s` dea ceva de b`nuit! Apoi, \[i aminti cum \i cuprinsese umerii cu bra]ul [i o s`rutase pe obraz \n ziua \nmormânt`rii tat`lui ei. – E[ti sigur`? – M-a s`rutat pe obraz.... |[i mai aminti c`-i propusese s`-[i spun` pe numele mic, c` se ar`tase ner`bd`tor s-o \ntâlneasc` la petrecerea lui Doreen Gilbert... Oare inten]iona s`-i lase un r`gaz de câteva s`pt`mâni dup` moartea tat`lui ei? De fapt, nici nu a fost un s`rut propriu-zis, mai mult... – |n]elegi? Metoda \naint`rii cu pa[i m`run]i. |ncepi s` regre]i c` ai acceptat prima cerere \n

90

c`s`torie? \ntreb` el pe un ton devenit brusc sarcastic. – }i-am spus deja c` nu m-a[ fi c`s`torit cu el. – Pentru c` \]i imaginezi c` ]i-ar fi fost mai greu s` scapi de el decât de mine? Doamne, nu m` cuno[ti! Ce-mi preg`te[ti la prânz? – Ce-ai spune de un sandvi[ cu arsenic? Apoi ie[i din buc`t`rie, pe fundalul hohotului lui de râs. – M` tem, scumpa mea, c` va trebui s` m` men]ii \n via]`. |n testament se stipuleaz` c` trebuie s` fii m`ritat`, nu v`duv`. Furia care o f`cuse s` ias` valvârtej din buc`t`rie se domoli imediat ce Kimberley urc` la etaj, unde apa se infiltra prin al treilea loc. Cobor\ din nou s-aduc` un vas, având cel pu]in mul]umirea c` Slade nu mai era \n buc`t`rie, ci se dusese s` descarce din ma[in` alimentele cump`rate. Cel pu]in, era astfel scutit` de observa]iile sale ironice \n leg`tur` cu starea casei. A[ez` vasul \n dreptul pic`turilor gr`bite, apoi intr` repede \n dormitor [i, luând o hârtie [i un creion, \ncerc` s` ajung` la ni[te cifre mai convenabile. Dup` trei sferturi de or`, Kimberley era tot acolo, privirea ei descurajat` ar`tând c` lupta cu cifrele nu se \ncheiase \nc`. – Ce faci? \ntreb` Slade, intrând.

91

– Stomacul t`u trebuie s` mai aib` pu]in` r`bdare. Cât crezi c-ar costa repara]ia acoperi[ului? – Mai mult decât ai prev`zut acolo, spuse el privind pe deasupra um`rului ei. Hai, vino la mas`. Nu v`d pentru ce trebuie s` l`s`m s` ni se r`ceasc` prânzul.

92

Capitolul 6 Dac` n-ar fi fost atât de \ngrijorat` din cauza acoperi[ului care ceda, Kimberley ar fi savurat din plin prânzul preg`tit de Slade. – Hai s` ne plimb`m pu]in, propuse Slade dup` ce terminar` de mâncat [i de sp`lat vasele. – Bine, dar plou`! protest` ea, nevenindu-i totu[i s` cread` c` vorbise serios. – Pune-]i cizmele de cauciuc! Categoric, era nebun, se gândi ea, când zece minute mai târziu, p`[ea al`turi de el pe potecile \mbibate de ap` [i noroi. Pesemne c` [i ea era nebun`, trase concluzia, constatând cu surprindere c`-i pl`cea enorm ceea ce f`cea, de[i nici nu vroia s` se gândeasc` la cum ar`ta probabil echipat` cu haina de ploaie [i cu un fular pe cap.

93

Pe m`sur` ce se \ndep`rtau de cas`, atitudinea lui Kimberely fa]` de Slade devenea din ce \n ce mai fireasc`. Din moment ce acum [tia totul despre ea, nu mai avea nici un rost s` se prefac`, sau s` pretind` altceva decât adev`rul. Râdea \mpreun` cu el, \i ar`ta locurile de care o legau amintirile copil`riei, povestea dezinvolt diferite \ntâmpl`ri hazlii. – Acum, prietenii mei din copil`rie sunt \mpr`[tia]i prin toat` lumea, dar p`str`m leg`tura prin coresponden]`. – {i Bennet e tot de aici? – E... din satul \nvecinat, spuse ea crispându-se brusc. Toat` pl`cerea acelei dup`-amiezi pierise. De ce trebuise s`-i aminteasc` de David? Pân` atunci, nu se gândise deloc la el toat` ziua. Slade se opri, determinând-o [i pe ea s` fac` acela[i lucru [i, prinzându-i b`rbia cu degetele ude, \i ridic` fa]a spre el. – P`streaz`-]i amintirile, dac` sunt pre]ioase, spuse el \ncet, cu o nea[teptat` blânde]e, dar nu le l`sa s`-]i invadeze prezentul [i s`-]i distrug` restul vie]ii. {i acum, so]ul t`u vrea s` bea un ceai fierbinte, ad`ug` el zâmbind, \n timp ce ea \nc` \l mai privea cu o expresie extrem de serioas`. T`cur` amândoi pe drumul de \ntoarcere [i, când ajunser` acas`, Kimberley aproape c`-l iertase pentru faptul de a fi men]ionat numele lui David.

94

|n orice caz, o pusese pe gânduri. Sigur, nu-l va uita niciodat` pe David [i toate amintirile legate de el deveniser` parte din ea \ns`[i, dar poate c` venise timpul s` se gândeasc` la ceea ce avea de f`cut de acum \ncolo. Pân` atunci, abia reu[ise s` supravie]uiasc` fiec`rei zile. Intrar`, [i Kimberley vru s` pun` ibricul cu ap` la fiert; pân` se dezbr`cau de hainele ude, ceaiul s` fie gata! – M` ocup eu de asta. Tu du-te s` faci o baie fierbinte [i ai grij` s` te usuci bine. Chiar dac` bine inten]ionat, tonul lui poruncitor o irit`. – Mergi tu s` faci baie fierbinte dac` vrei [i \nceteaz` de a-mi mai comanda ce s` fac! – Acum ce-am mai f`cut? |n clipa urm`toare, o cuprinse \n bra]e [i, dup` ce o privi lung, \i scoase fularul ud de pe cap, \i \ndep`rt` cu blânde]e [uvi]ele r`v`[ite de vânt [i ploaie [i, f`r` s` schi]eze nici o inten]ie de a o s`ruta, o ]inu câteva clipe la pieptul lui. Fii calm`, [opti el tandru. Nici ea nu-n]elegea de ce, dar se relaxase cuib`rit` acolo, la pieptul lui, f`r` s` intre \n panic` [i s`-i \mping` mâna care o mângâia u[or. |[i d`dea seama c` avusese prea multe izbucniri necontrolate \n ultima vreme, dar poate c`, \n definitiv, acesta era modul \n care recupera toate acele luni când fusese ca de piatr`, f`r` ca nimic s-o ating` [i s-o mi[te.

95

Merse la baie, f`r` s` mai comenteze nimic. Mintea \i era \ns` plin` de gânduri contradictorii; da, Slade avea momente \n care era bun [i \n]eleg`tor, dar asta nu \nsemna c` nu trebuia s` fie precaut` fa]` de el. Deschise sertarul noptierei, \n c`utarea unei batiste [i v`zu sticlu]a cu tablete. O lu`, \ntrebându-se dac` ar avea curajul s` se debaraseze de ele, sau devenise atât de dependent`, \ncât avea nevoie s` le [tie \n permanen]` acolo, pentru lini[tea [i siguran]a ei. |nc` nu ajunsese la nici o concluzie când u[a se deschise brusc [i intr` Slade. Privirea lui dur` era un indiciu clar a ceea ce gândea: scena de jos o afectase atât de mult, \ncât sim]ea nevoia ajutorului tranchilizantelor. De fapt, nici nu-i va spune cât de mult se \n[ela, pentru a evita repetarea altor asemenea momente \ntre ei. F`r` s` spun` un cuvânt, Slade disp`ru \n baie, de unde se \ntoarse cu un pahar cu ap` pe care i-l \ntinse, \n continuare f`r` s` vorbeasc`. – N-aveam de gând s`-nghit vreuna, ci s` le arunc, explic` ea, de[i nu era sigur` \nc` dac` acela era sau nu adev`rul. Nu am mai luat de... – Din noaptea \n care... ]i-am zdruncinat echilibrul? Nu [tii dac` po]i risca s` le arunci? Kimberley \n]elese aluzia, dar se str`dui, \n ciuda senza]iei de sufocare care o f`cea s`

96

articuleze cu greu cuvintele, s` nu lase nimic s` transpar` din temerile ei. – Nu exist` nici un risc, veni r`spunsul ei pe cât de sigur, pe atât de ambiguu, pe care-l \nt`ri aruncând pân` la ultima tablet`. – {i când te gânde[ti c-ai r`mas [i f`r` doctor tocmai acum! coment` el sardonic, urm`rindu-i fiecare mi[care. – Chiar ceri s` fii pocnit! {i apoi, \n mod cu totul inexplicabil, \[i d`du seama c` r`spunde tot cu un zâmbet zâmbetului larg cu care Slade \i \ntâmpin` comentariul. Era primul zâmbet pozna[ pe care acesta \l vedea pe fa]a ei [i brusc, se crisp` [i-[i \ncle[t` mâinile, ca [i cum ar fi \ncercat din r`sputeri s` se st`pâneasc` [i \ntreaga atmosfer` se \nc`rc` de o tensiune neb`nuit`. – Ce momente \]i alegi, nevast`! Hai s` ie[im de aici. *** Deoarece micul dejun fusese combinat cu prânzul [i mâncaser` mai devreme, Kimberley se gândi c` [i cina trebuia s` fie gata mai devreme [i c` era rândul ei s-o preg`teasc`, f`r` s` mai a[tepte ca el s`-i atrag` din nou aten]ia.

97

– Cât mai e pân` la cin`? \ntreb` Slade intrând \n buc`t`rie, confirmându-i astfel a[tept`rile. – Cam o jum`tate de or`. – Bun! |nseamn` c` am timp s` merg \n sat s`-mi cump`r un ziar... Vrei ceva? – Nu, mul]umesc. |i r`spunse f`r` s`-[i fi \ntors capul spre el, dar \l urm`ri de la fereastr` cum p`[ea hot`rât. Slade se \ntoarse repede, cu un ziar \ntr-o mân` [i o cutie cu bomboane \n cealalt`, pe care i-o oferi ei. – Mul]umesc, dar nu trebuia... N-ar fi vrut s` accepte cadouri din partea lui. Se consolase cu ideea c` tot ce cump`rase el de diminea]` era aproape \n \ntregime pentru el, inclusiv congelatorul [i, de altfel, inten]iona s`-l trimit` pe adresa lui când nu vor mai fi \mpreun`. – Nu face caz pentru asta, astfel \ncep s` regret c` am cedat impulsului de moment. Te deranjeaz` dac` stau aici [i citesc ziarul pân` e gata masa? A[adar, cerea \n sfâr[it permisiunea pentru ceva! – Ar fi mai util dac` ai a[eza masa \n sufragerie, spuse ea cu mali]iozitate, evitându-i privirea pentru a nu se observa c` abia \[i st`pânea râsul. – M-am \nsurat cu o scorpie! morm`i el, dar se conform`. Cina decurse \n mod pl`cut, de[i Kimberley avea momente lungi de t`cere. Nici ea nu-n]elegea de

98

ce; petrecuse atât de mult timp plângând, \ncât acum trebuia s` poat` zâmbi cu mai mult` u[urin]`. – M` ocup eu de vase. {tiu c` abia a[tep]i s`-]i cite[ti ziarul, se oferi ea când terminar`. – Nu-i nici o grab`. Apropo, am comandat s` ni se aduc` ziare diminea]a [i seara. – Pe ce nume? Intr` pentru un moment \n panic`; ar fi fost cel mai indicat s` fi folosit numele ei de fat`. – Pe al meu, fire[te. Nu-]i face griji \n leg`tur` cu reputa]ia ta – am spus c` domni[oara Kimberely Adams este acum so]ia mea, continu` el cu un zâmbet mali]ios, [tiind foarte bine c` ea nu vroia s` se afle de c`s`toria ei. – E[ti prea bun pentru mine, replic` ea ironic. – E adev`rat, dar \ncepi s` faci progrese. Dup` ce sp`lar` vasele, se instalar` \n living. Slade \[i lu` ziarul cump`rat, iar Kimberley o carte, f`r` \ns` s` se poat` concentra pentru a citi, a[a c`, dup` pu]in timp [i f`r` nici un cuvânt de scuz` sau de explica]ie, p`r`si \nc`perea. Se duse sus s` controleze dac` se mai infiltra apa. Momentan nu mai picura, dar Kimberley continua s` se simt` la fel de dezn`d`jduit` – repara]ia putea costa o mie de lire sau chiar mai mult, bani pe care ea nu-i avea. |n plus, se apropia iarna; avea s` mai reziste acoperi[ul la z`pezile care erau, \n mod obi[nuit, atât de mari?

99

Desprinzându-[i cu greu privirea de la tavanul care nu d`dea deocamdat` nici un semn de uscare, se hot`r\ s` revin` \n living, pentru a evita orice remarc` sarcastic` din partea lui Slade. Acesta ridic` privirea când o v`zu intrând, dar Kimberley \[i relu` locul, f`r` s` dea, \n continuare, vreo explica]ie. R`mase cu cartea \n fa]`, dar nici nu mai \ncerc` s` citeasc`, mult prea \ngrijorat` de soarta acoperi[ului pentru a mai p`stra aparen]ele. – Te fr`mânt` ceva? – Da, s-ar putea spune c` da... – Poveste[te-mi. Te voi ajuta, dac` pot, ad`ug` el v`zându-i privirea ostil`. – Nu cred c` inten]ionezi... {tia c` e o r`utate gratuit` din partea ei, dar avea ni[te griji atât de mari, \ncât nu mai era dispus` s` fac` vreun efort de a fi amabil`. – Pune-m` la \ncercare. Kimberley continu` s`-l priveasc`, f`r` \ns` a avea nici cea mai mic` inten]ie de a-i \mp`rt`[i problemele ei. Spera c` se va plictisi s` a[tepte r`spunsul ei [i va relua lectura ziarului, l`sând-o \n pace. |[i d`du seama \ns` c` Slade f`cuse deja dovada tenacit`]ii sale [i c` nu avea s` renun]e pentru nimic \n lume. – Acoperi[ul are fisuri. – Observasem deja.

100

– Cred c`... va costa aproximativ o mie de lire pentru a fi reparat. – {i cum pot fi de folos? Ar putea sugera un \mprumut, se gândi Kimberley sup`rat` [i pe fondul acestei idei, cuvintele se precipitar`, sc`pate de sub control. – Ai putea s`-mi \mprumu]i banii. Las`! spuse ea repede, jenat`, uimit` de ceea ce fusese \n stare s` propun`. – Nu, de ce? Problema ta este c` e[ti prea \nchistat`. Vorbe[te, Kimberley! Privirea lui insistent` \i devenise insuportabil`. Recuno[tea c` era \nfrânt`. – Nu cred c` acoperi[ul va rezista la iarn`, asta m` \ngrijoreaz`. Dar, \n ritmul \n care economisesc bani, va dura câ]iva ani pân` s` fiu \n stare s` pl`tesc repara]ia, ori acoperi[ul nu va mai dura atât... – {i crezi c` solu]ia este s` pl`tesc eu repara]ia? Dup` tonul lui, nu respingea ideea, ceea ce-i d`du lui Kimberley pu]in` speran]`. – Este vorba de un \mprumut. |]i voi \napoia pân` la ultimul ban. – Sunt convins, dar asta ar \nsemna s` ajungi pân` la urm` la sap` de lemn; mai mult, te vei chinui s`-mi pl`te[ti repara]ia acoperi[ului [i nu vei mai avea din ce s` acoperi celelalte repara]ii. – Ce repara]ii?

101

– |]i iube[ti mult casa [i apreciez faptul c` \nseamn` atât de mult pentru tine. Asta \ns` te va face s` nu o vezi a[a cum eu, de exemplu, ca nou-venit, am v`zut-o. – {i, m` rog, ce-a observat ochiul t`u de nou-venit? \ntreb` ea, aproape \necându-se. – |n afar` de câteva repara]ii minore, e vorba mai \ntâi de instala]ia electric` – trebuie ref`cut` \n \ntregime. Instala]iile sanitare sunt... m` rog... tolerabile, dar pere]ii camerei \n care dorm eu, de exemplu, au zid`ria deteriorat`. Apoi... – Nu mai continua! Kimberley se \ngrozise pur [i simplu. Este adev`rat c`, de doi ani, nu se mai f`cuse nici o investi]ie \n acea cas`, dar.... – Consideri c` aceast` cas` pe care o iubesc atât de mult este o paragin`, nu-i a[a? – Nu; consider c` este o cas` cu mare poten]ial [i un farmec deosebit. – Totu[i, nu cu un farmec suficient de mare pentru a te determina s` bagi mâna \n milioanele tale [i s`-mi \mprumu]i o mie de lire! |i p`rea r`u c`-i \mp`rt`[ise grijile ei: n-o ajutase cu nimic, dimpotriv`. – Nu a[ putea spune c` am milioane, dar, sigur, o mie nu s-ar cunoa[te. Dar chiar [i a[a, Kim, nu-]i voi \mprumuta banii.

102

– Mul]umesc, Slade, pentru bun`voin]a de a fi analizat aceast` problem`. Te asigur c` m` simt acum extraordinar, dup` ce mi-am spus necazul [i, ca urmare, am descoperit \n ce ruin` locuiesc. Ar fi trecut pe lâng` el cu capul sus, numai c` se ridicase [i el, ordonându-i s` ia loc. Kimberley \l ignor` [i mai f`cu doi pa[i spre u[`, dar trebui s` se opreasc` dup` ce Slade \i ordon` din nou, cu voce tun`toare, s` se \ntoarc` [i s` ia loc. – Dumnezeule, nu r`mâi niciodat` s` termini o discu]ie? continu` el, mai lini[tit. – Ce mai e de discutat? Era extrem de nemul]umit` de faptul c` se pr`bu[ise pe cel mai apropiat fotoliu imediat ce ]ipase la ea. |l ura pur [i simplu pentru u[urin]a cu care o domina. – }i-am spus c` nu-]i voi \mprumuta banii [i-mi men]in pozi]ia. Se \ntrerupse, privind-o fix, ca [i cum ar fi cânt`rit \nc` o dat` fiecare cuvânt pe care urma s`-l spun`. Kimberley \i sus]inu privirea. De data aceasta, el p`rea s` a[tepte. – Mai ai ceva de ad`ugat? Dup` privirea lui, se vedea c` mai vrea s` adauge ceva, dar c` se a[tepta la o reac]ie violent` din partea ei. Nu-[i putea da seama despre ce putea fi vorba. Ce altceva putea fi mai r`u decât ceea ce-i spusese deja despre Bramcote?

103

– Ce anume? – Voi renova proprietatea Bramcote, Kimberley [i voi avea grij` s` fie \ntre]inut` \n mod corespunz`tor, cu o condi]ie. – O condi]ie? Mintea ei \ncepu s` caute \n toate p`r]ile; categoric, era ceva ce nu avea s`-i plac` deloc, dar nu-[i d`dea seama ce anume. Ce condi]ie, Slade? – Ca tu s`-mi vinzi casa, spuse el \ncet, accentuând fiecare cuvânt.

104

Capitolul 7 Kimberley r`mase nemi[cat`, privindu-l fix, complet uluit`, aproape suspectându-se de a nu fi auzit bine. Privirea lui netulburat`, de parc` nici nu-n]elegea ce spusese chiar atât de cutremur`tor, era un indiciu clar c` auzul nu o \n[elase. Con[tientizarea acestui fapt \i declan[` \n sfâr[it acea reac]ie violent` pe care Slade o anticipase. – S`-]i vând ]ie Bramcote? Niciodat`! Nu, niciodat`! – Bine, dar ce ai \mpotriv`? – Mai ai tupeul s` \ntrebi! Am totul \mpotriv`. Este de neconceput! {tii foarte bine c` n-a[ suporta s` m` despart de Bramcote. – Dar nici nu te-ai desp`r]i. Se ridic` \ncet de pe scaun, veni spre ea [i, prinzând-o de bra], o

105

determin` cu blânde]e s`-[i reia locul pe fotoliu. Ai locui \n continuare aici. O amor]eal` total` lua \ncet locul [ocului ini]ial [i Kimberley r`mase acolo, pe fotoliu, f`r` a \ncerca vreo \mpotrivire, privindu-l pe Slade cum, reluându-[i locul, continua s`-i aduc` argumente pe care ea, \mpotriva oric`rei ra]iuni, refuza s` le accepte. – Dac` nu se iau m`suri rapide, m` tem c` aceast` cas` va ceda total. – Doar nu poate fi atât de grav... – Fii ra]ional`, Kim. Po]i chema pe oricine dore[ti s` evalueze stadiul \n care se afl`. – Dup` cum vorbe[ti, se pare c` nu valoreaz` mai nimic. – Nu am spus asta. P`mântul este scump. Ai o livad` frumoas` [i paji[ti \ntinse. Voi pl`ti pre]ul \ntreg f`r` nici un comentariu. Iar tu vei avea [i banii [i casa. – Nu m` intereseaz` banii. – {tiu, \ncuviin]` el cu un zâmbet abia schi]at, dar astfel vei fi mai sigur`. {tia ea foarte bine ce \nsemna acel zâmbet. De fapt, dincolo de cuvintele lui, era urm`toarea idee: când o va p`r`si, a[a cum cu siguran]` avea s` se-ntâmple, nu va mai trebui s`-[i fac` griji \n leg`tur` cu situa]ia ei financiar`. Ca [i cum i-ar fi p`sat vreodat` de a[a ceva! Nu-n]elegea de ce \l

106

interesa pe el! Poate pentru c` fusese surprins de suma mic` de bani din care era nevoit` s` tr`iasc`. – Ce-ar \nsemna o anumit` siguran]` financiar` dac` a[ r`mâne f`r` Bramcote? Ai putea divor]a de mine oricând. |[i d`du seama c`-l sup`rase, dup` cum tr`s`turile i se \n`spriser` [i-n ochi i se aprinse o scânteie de mânie, dar nu-n]elegea de ce, doar acesta era purul adev`r pe care-l cuno[teau amândoi. – Ai avea \n alt mod siguran]` financiar` dac` te-ai purta ca o adev`rat` so]ie; atunci, n-a[ mai avea motive s` divor]ez de tine. – Dac`... Adic`, vrei s` spui... – Doar sunt un b`rbat normal, cu dorin]e absolut normale. Nu mai exista nici o \ndoial`. Kimberley sim]i cum i se strânge stomacul. Era adev`rat – \n afar` de acea prim` noapte, Slade nu mai f`cuse vreo tentativ` de a-[i exercita dreptul de so], dar acum \i spunea clar c` dorin]a pentru trupul ei – de fapt, singurul motiv al respectivei c`s`torii – r`m`sese aceea[i. – E dezgust`tor! Asta e [antaj! Ca [i cum m-a[ vinde pentru cas`. – Nu-i a[a! S` fim serio[i, Kimberley! Nu asta ai f`cut când te-ai c`s`torit cu mine?

107

Kimberley deschise gura s` spun` ceva, apoi t`cu. Da, tic`losul avea dreptate [i era con[tient de acest lucru. – Nu m-am gândit la acest aspect, recunoscu ea cu voce stins`, ca apoi, furioas`, s` atace din nou. Nu-]i po]i satisface acele dorin]e absolut normale \n alt` parte? Dac` nu cumva ai [i f`cut-o? Nu primi drept r`spuns decât un zâmbet politicos care-i displ`cu, la fel de mult ca [i expresia fe]ei lui care parc`-i spunea c`-i d`duse o idee bun`. – Cred c` voi merge la culcare, spuse Slade ridicându-se, f`r` s`-i fi r`spuns la \ntrebare. Mâine diminea]` inten]ionez s` plec devreme la Londra. Gânde[te-te la ce ]i-am propus, Kimberley. Dup` o noapte zbuciumat`, când aceasta se trezi diminea]`, constat` c` Slade plecase deja. Nu mai ploua, dar gr`dina era \nc` ud`, a[a c` trebuia s` r`mân` \n cas`. |ncerc` s` se men]in` ocupat` cu tot felul de treburi casnice, dar gândul \i zbura mereu la el. Se surprinsese chiar gândindu-se dac` nu cumva chiar \n acele clipe Slade ]inea \n bra]e o alt` femeie. Se f`cuse dup`-amiaz` [i incertitudinea \n leg`tur` cu venirea lui \i f`cea a[teptarea [i mai nepl`cut`. Preg`ti cina, dar, \n continuare, nici urm` de Slade. Era trecut de ora [apte seara, friptura era deja gata [i mirosea apetisant [i Kimberley tocmai

108

pusese cartofii la fiert, ca el s`-i poat` g`si calzi, când sun` telefonul. – Unde e[ti? \ntreb` ea, auzindu-i vocea. – La Londra. – La ce or` vii? Am f`cut friptur` [i pl`cint` [i se vor r`ci [i usca dac` mai \ntârzii mult, explic` ea, pentru ca s` nu-[i \nchipuie c` ar fi dornic` s`-l revad` din cine [tie ce alt motiv. – Po]i s` m`nânci [i por]ia mea. De fapt, te-am sunat s`-]i spun c` nu m` \ntorc \n seara aceasta. – Nu vii acas`? Era ciudat c` nu luase \n calcul aceast` posibilitate, doar la asta sperase [i se a[teptase când, cu dou` zile \n urm` Slade plecase acolo. – Sunt... ocupat, anun]` el nep`s`tor. Au adus congelatorul? – ~``... cartofii dau \n clocot... trebuie s` \nchid, min]i ea [i \nchise telefonul. Imediat, regret` gestul. Slade \[i va da seama de minciuna ei [i, mai mult de faptul c-o enervase; doar n-avea telefonul \n buc`t`rie, ca s` poat` vedea ce se-ntâmpl` cu cartofii. Ah, pur [i simplu \l ura! Abia mai târziu, când merse s` se culce, f`r` \ns` s` poat` adormi, \[i d`du seama c` nu-l ura pe Slade. Desigur, nici nu sim]ea altceva pentru el, decise ea repede. Dar, amintindu-[i cum o f`cuse \n repetate rânduri s` zâmbeasc`, se gândi c` nu era chiar atât de insuportabil.

109

Se r`suci \n pat, \nc` neputând se adoarm`. Nu, \n nici un caz nu-i sim]ea lipsa, era absolut convins`. |i venea chiar s` râd`, atât de absurd` i se p`rea ideea. De altfel, tot a[a cum nici el nu-i sim]ea lipsa: cu siguran]` c` era acum \n pat cu o alt` femeie [i nici nu se mai gândise la ea din clipa \n care plecase. Kimberley reu[i s` petreac` mare parte a zilei urm`toare \n gr`din`, deoarece se \nc`lzise mult [i nu intr` \n cas` decât spre dup`-amiaz` când venise transportul cu alimentele congelate pe care Slade le comandase. De data aceasta nu mai g`ti nimic [i, pân` la ora la care merse la culcare, \[i petrecu timpul, \mpotriva voin]ei ei, a[teptând \n zadar s` aud` motorul ma[inii lui. De data aceasta, nici nu se mai \nvrednicise s-o anun]e c` nu vine. Probabil c` se terminase [i cu oferta lui de a cump`ra casa. N-avea decât s` vin` s`-[i ia cele trei geamantane [i congelatorul [i s` plece definitiv, l`sând-o \n pace \n ruina aceea de cas`. |nc` nu adormise când auzi ma[ina lui, apoi pa[i, dar r`mase \n pat, hot`rât` s`-i dea impresia c` doarme. Sunetul soneriei \i reaminti \ns` c` \ncuiase u[a [i Slade nu avea cheie. Trebui s` se dea jos din pat [i s`-i deschid`. – M` bucur c-ai venit \n sfâr[it acas`! se auzi ea spunând, exact ca o scorpie, a[a cum o descrisese el. Dup` care se r`suci pe c`lcâie [i merse \napoi s` se culce.

110

– }i-a fost dor de mine? \ntreb` Slade urmând-o [i oprindu-se lâng` patul ei. – Te rog s` m` scuzi dac` nu-]i prea apreciez sim]ul umorului. F`r` nici un comentariu, Slade intr` la el \n camer` unde \ncepu s` se dezbrace. A[adar, asta era tot ce avusese s`-i spun` dup` ce lipsise dou` zile de acas`, umblând dup` cine [tie de aventuri. Se-n[ela: Slade se-ntoarse [i se a[ez` pe marginea patului. – Ce f`ptur` sensibil` e[ti, Kimberley! Nu se a[teptase nici la aceste cuvinte din partea lui, nici la blânde]ea cu care le rostise. – Nu... nu am mo[tenit hipersensibilitatea mamei. Când Slade o lu` de mân`, atingerea lui tandr` [i lini[titoare n-o mai f`cu s` intre \n panic` [i s`-l resping`, a[a cum proceda de obicei. – Nu, dar ai mo[tenit totu[i de undeva o sensibilitate care te face foarte vulnerabil`. – Va trebui s`-]i dau [i ]ie o cheie, spuse ea pentru a schimba subiectul, hipnotizat` de ochii lui alba[tri [i mângâierile care nu-i displ`ceau deloc. – Ar fi o idee bun`. Vreau s` te s`rut \nainte de a merge la culcare. Pentru moment, Kimberley nu se gândi decât foarte vag c` putea fi un \nceput pentru a o seduce, sau c` era proasp`t venit din Londra unde, dup`

111

toate probabilit`]ile, fusese cu o alt` femeie, ci tot ce conta pentru ea era acel "\nainte de a merge la culcare", care l`s` de \n]eles c` nu avea nici o inten]ie de a se instala \n patul ei. – Nu e... prima dat` când m` s`ru]i de "noapte bun`". |[i amintea chiar c` acele s`ruturi ale lui erau destul de pl`cute. Slade o lu` ca pe o invita]ie, de[i proced` f`r` grab`, savurându-[i fiecare gest. Nici m`car dup` ce o lu` \n bra]e n-o s`rut` imediat, ci o ]inu un timp strâns la piept privind-o cu o expresie care o f`cu s` cocheteze cu ideea – absolut absurd` – c`-i fusese dor de ea. Când, \n sfâr[it, \i atinse buzele, departe de a obiecta, lui Kimberley i se p`ru chiar c` durase prea pu]in. – Noapte bun`, bâlbâi ea când Slade se dep`rt` pu]in, privind-o \n ochi. – N-ai de gând s`-mi spui ce-ai f`cut cât am fost plecat? [opti el blând, f`r` nici o inten]ie de a-i da drumul. Kimberley se gândi c-ar fi fost mai potrivit ca ea s`-l \ntrebe ce f`cuse, dar renun]` când buzele lui o atinser` din nou, de data aceasta pentru a z`bovi mai mult. Cu mintea tulbure, \ncerc` s`-[i aminteasc` [i s`-i spun`, printre s`ruturile lui din ce \n ce mai pasionale, ce f`cuse pân` când senza]iile complet noi pe care le \ncerca \n timp ce

112

buzele lui \i explorau gâtul [i sânii, o f`cur` s` nu mai fie sigur` de nimic. Sim]ea c`-l dore[te tot a[a cum [i el o dorea. Abia când se \ntinse lâng` ea, acoperindu-i trupul cu al lui, dorin]a nea[teptat` se \mpleti cu un tremur instinctiv: – Slade... – Nu-]i fie team`; totul va fi bine. Dar Kimberley nu se lini[ti decât când el \ncepu din nou s` vorbeasc` despre orice-i trecea prin minte. La un moment dat, o \ntreb` dac` se mai gândise la propunerea lui de a-i vinde casa. |n acel moment, Kimberley trebui s` se mobilizeze cu greu pentru a rezista dorin]ei nebune pe care el i-o trezise. Se gândi \ns` c`, de la bun \nceput, nu jucase cinstit fa]` de el. Cum putea acum s` continue a[a, for]ându-i \ntr-un fel mâna, când nu se hot`râse \nc` dac` s`-i vând` sau nu casa? – Nu! strig` ea, ne\ndr`znind s`-l priveasc` \n ochi, con[tient` c`, de data aceasta mersese prea departe. – Bennet? A[adar crezuse c` gândul la David intervenise iar \ntre ei. Kimberley scutur` din cap, a[teptându-se din clip` \n clip` la o reac]ie violent` din partea lui. Spre surprinderea ei, tonul lui r`mase \n continuare blând. – Atunci, ce e?

113

– Nu am luat nici o hot`râre \n privin]a casei, explic` ea, sim]ind brusc o r`ceal` de ghea]` \n locul focului de acum câteva minute; trebuia \ns` s` continue. Mi-ai oferit siguran]` \n schimbul... Dumnezeule, suna \ngrozitor, dar merse mai departe, scrâ[nind din din]i, obligându-se s` spun` pân` la cap`t. Nu m` pot d`rui ]ie [i, ca urmare, s` beneficiez de acea siguran]` pe care mi-ai oferit-o, din moment ce nu m-am hot`rât \nc` dac` s`-]i vând casa sau nu. Dup` t`cerea penibil` instalat`, \[i d`du seama c` Slade o considera ori nebun`, ori proast`. Ea \ns`[i se-ndoia dac` mai gânde[te clar. – Crezi c` te descurci dac` m` retrag acum? \ntreb` el cu aceea[i voce blând`. Nu uita c` acum nu mai ai tabletele. – Da. De fapt, nici nu se gândise la tranchilizante, dar acum \[i d`dea seama c` nu avea nevoie de ele; poate doar... pentru a face fa]` mir`rii \n fa]a comportamentului plin de blânde]e al lui Slade. Cu atât mai mult o dezorient` gestul lui de a o s`ruta u[or pe um`r \nainte de a ie[i din dormitorul ei. Dup` plecarea lui, Kimberley, r`mase mult timp pe gânduri, surprins` de puterea lui de a se st`pâni, de[i poate c` aici – [i gândul acesta \i displ`cea grozav – poate c` jucase un rol [i

114

presupusa femeie de care se desp`r]ise nu cu mult timp \n urm` la Londra, surprins` de grija lui fa]` de ea, surprins` mai ales de propria ei reac]ie, de dorin]a neb`nuit` pe care i-o trezise [i de faptul c` de dou` zile nu se mai gândise deloc la David, cu atât mai pu]in \n clipele de intimitate cu Slade.

115

Capitolul 8 Kimberley se trezi cople[it` de amintirile din noaptea trecut`. Ce naiba se \ntâmpla cu ea? Fusese pe punctul de a i se d`rui [i nimic \n`untrul ei nu protesta! Cel mai mult o \nsp`imânta cum scorpia care-i deschisese u[a lui Slade se transformase \ntr-un timp atât de scurt \ntr-o femeie dornic` s`-i primeasc` mângâierile, abandonându-se aproape total unei pl`ceri neb`nuite, uitând chiar c` era foarte posibil ca el s` fi venit din bra]ele altei femei. Se-mbr`c` repede [i cobor\ \n buc`t`rie, hot`rât` s` nu lase acest lucru s` se mai repete. Având acum dovada u[urin]ei cu care era \n stare s`-i cedeze, singura solu]ie era s`-l ]in` cât mai departe. F`cu un ceai [i constat` c`-i tremur` mâinile – asta, de groaza de a se \ntâlni cu el. {i totu[i, [tia c`

116

nu-[i va afla lini[tea pân` ce nu se va vedea cu el. Numai c` n-avea de gând s`-l a[tepte toat` ziua, pân` când binevoia s` se trezeasc`. Turn` ceai \ntr-o cea[c`, o a[ez` pe tav` [i urc` \n camera lui. Slade deschise ochii auzind b`t`i \n u[a lui, apoi, când o v`zu intrând, se ridic` \ntr-un cot, urm`rind-o mirat, de parc` nu-i venea s` cread`. Con[tient` c` era \mbujorat`, Kimberley avea totu[i satisfac]ia c` nu se putea vedea [i zbuciumul din interior. – Asta \nseamn` s` fiu acas`, coment` el prinzând-o de mân` [i \mpiedicând-o astfel s` ias` imediat, a[a cum ea [i-ar fi dorit; s` mi se aduc` la pat ceaiul de diminea]`. – E timpul s` te treze[ti. Se p`rea \ns` c` Slade era genul de om care se trezea extrem de bine dispus, a[a c` nu se ar`t` sup`rat nici când \[i smulse mâna din strânsoarea lui, ci continu` s` vorbeasc` la fel de lini[tit. – Ai un s`rut de "bun` diminea]a" pentru mine? De[i figura lui o tulbura, Kimberley \l privi drept \n ochi, f`r` s` clipeasc`. – A[a cum ai primit ieri diminea]` la Londra? |n loc s` se simt` ofensat de remarca ei, Slade \i zâmbi mali]ios. – Draga mea, divor]ul este prerogativa mea. |]i \nchipui c` voi recunoa[te ceva ce ]i-ar putea da un atu?

117

Kimberley ie[i furioas`, curioas`, \mpotriva voin]ei, dac` nu cumva amintirea dimine]ii din Londra \i pusese acea str`lucire ciudat` \n privire. Când Slade cobor\ \n buc`t`rie, venise deja coresponden]a [i, v`zând câteva facturi adresate tat`lui ei, Kimberley nu-[i putu reprima câteva lacrimi, de[i de câteva zile nu mai plânsese. – Ai luat micul dejun? \ntreb` Slade \n timp ce ea, cu capul plecat, \ncerca s`-[i mascheze cât mai bine lacrimile. – Nu vreau s` m`nânc nimic. – Ce ai acolo? – Ni[te facturi. – Le achit eu pe acestea, anun]` el simplu, l`sând-o pe cea pentru telefon [i pentru electricitate. Mai avem costi]`? trecu apoi la lucruri de interes imediat, considerând subiectul dinainte \ncheiat. – N-ai s` achi]i nimic! izbucni ea, cu ochii sc`p`rând de mânie. – A[ fi putut proceda [i altfel asear`, atac` el subiectul pe care ea n-ar fi vrut nici m`car s`-l mai men]ioneze vreodat`, dar nu am f`cut-o. Bag` de seam`, \ns`, [i nu m` provoca! Rezistând tenta]iei de a-l \nfrunta cu o mul]ime de replici ustur`toare, Kimberley \[i d`du seama, dup` expresia fe]ei lui, c` era cazul s` ia avertismentul \n serios, a[a c` disp`ru imediat \n

118

camera ei, unde r`mase destul de mult timp. De acolo, de la fereastr`, \l v`zu cum \ncearc` s` tund` iarba, apoi renun]`. Ar fi putut s`-l anun]e c` ma[ina nu mai func]iona... Când se mai uit` o dat` pe fereastr`, \l v`zu \ncercând s-o repare. |n orice caz, era clar c` nici el nu dorea compania ei. Era unsprezece [i jum`tate când cobor\ din nou \n buc`t`rie s`-[i fac` o cafea. Ini]ial, inten]ionase s`-[i fac` numai ei, dar apoi consider` c-ar fi totu[i prea meschin din partea ei s` se poarte astfel, a[a c` ie[i \n u[a buc`t`riei [i anun]` "Cafeaua e gata!", dup` care, considerând c`-[i f`cuse datoria, intr` \napoi. Slade veni imediat. – Tot mai e[ti bosumflat`? – Sco]i la iveal` tot ce-i mai bun \n mine... Ai putut s` repari ma[ina de tuns iarba? schimb` ea imediat subiectul, f`cându-l s` izbucneasc` \n râs. Nu se amuz` \mpreun` cu el, dar simplul fapt c`-i auzi râsul tonic \i risipi proasta dispozi]ie, iar când el \[i relu` treaba \n gr`din`, aproape c`-i venea s` fredoneze un cântec Un singur gând o nelini[tea: \nc` nu [tia ce s` fac` \n privin]a casei. Nici când termin` de preg`tit prânzul nu ajunsese la vreo concluzie. Se preg`tea s`-l cheme pe Slade la mas`, când \[i d`du seama c`, de vreo zece minute, nu se mai auzea motorul ma[inii de tuns. Ie[i \n prag

119

[i-n]elese ce se \ntâmpla: Slade oprise motorul, pentru a discuta cu b`trânul Sammy, care tocmai trecuse pe acolo. David n-ar fi f`cut niciodat` a[a ceva! se surprinse ea gândindu-se [i, spre mirarea ei, concluzia care se impunea era clar`: Slade era mult mai bun decât David. – Hmm, ce bine miroase! spuse Slade intrând. Când te-am v`zut ap`rând \n u[a buc`t`riei, m-am gândit c` e vremea mesei. S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` el brusc, observându-i paloarea. Kimberley scutur` din cap. Cum putea s`-i spun`, când nici ei \ns`[i nu-i venea s` cread`, c`-l comparase cu David [i compara]ia era mult \n favoarea lui, nu a acestuia din urm`. – Nu fi atât de \nchistat`, Kim. Se vede c` te fr`mânt` ceva. Este vorba de cas`? Kimberley privi \n ochii lui alba[tri, adânci, [i [tiu c` poate avea deplin` \ncredere \n el, cel pu]in \n privin]a casei. – Da, \n leg`tur` cu casa. Vrei... ai vrea s-o cumperi? – Doar am spus c` da. |mi voi ]ine promisiunea, a[a cum am f`cut \ntotdeauna; dar tu? – Eu... ce? – Ca s` fiu mai precis... c`s`toria normal` de care am vorbit.

120

– Nu... nu sunt gata \nc`, Slade. |mi trebuie timp ca s` m` adaptez. Slade \[i \ngust` ochii; era clar ce gândea – noaptea trecut`, p`ruse foarte bine adaptat` [i nu invocase ca motiv al re]inerii ei decât faptul c` nu luase nici o decizie \n privin]a casei. Cu atât mai mult \l aprecie cu cât, de[i era clar ce gândea, se ab]inu de la orice comentariu. – |nc` mai e[ti \ndr`gostit` de David Bennet? |n mod automat, r`spunsul categoric "da" se [i formase pe buze, numai c` refuza s`-l pronun]e. Pentru o clip`, \ntregul ei univers \ncepu s` se clatine. Cu o s`pt`mân` \n urm`, n-ar fi avut nici un dubiu, acum \ns`, nu mai [tia. – Nu [tiu... Sincer, nu [tiu. Slade zâmbi [i o ajut` s` se a[eze pe un scaun, de parc` ar fi fost o invalid`. |ntr-adev`r, \i tremurau genunchii. |n timpul mesei, Slade o \ntreb` numele avocatului ei [i hot`r\ s` mearg` la biroul acestuia chiar \n acea dup`-amiaz`. A[a cum \i spusese, nu pierdea nici o clip` când vroia s`-[i duc` la \ndeplinire o hot`râre. Când ajunser` la avocat, \i expuse succint situa]ia, cerându-i, \ntr-un mod ce nu admitea refuzul, concursul [i promi]ând s`-l pun` \n leg`tur` cu avoca]ii s`i. – Slade, spuse Kimberley \ncet, la \ntoarcere.

121

Acesta \[i desprinse pentru o clip` privirea de pe [osea, pentru a o privi atent. – E vreo problem`? – Cum pot vinde Bramcote \nainte de \mplinirea celor [ase luni? – M` gândesc la redactarea unui act prin care, exact la data la care urmeaz` s` intri \n posesia mo[tenirii, proprietatea s` devin` a mea. Vom angaja cei mai buni constructori [i \]i promit c` \]i va pl`cea dup` ce lucrarea va fi terminat`. Apropo, cred c`-]i dai seama c` va trebui s` vii s` locuie[ti la mine la Londra câtva timp, cât vor dura repara]iile aici. – S` stau la tine? S` plec de acas`? – S` m` anun]i [i pe mine care dintre cele dou` rele ]i se pare mai suportabil... |n]elege c` nu vei putea r`mâne la Bramcote când se va da jos acoperi[ul. – N-ar trebui s` r`mân s`-i supraveghez? A[ putea sta la hotel. – Vom veni la fiecare sfâr[it de s`pt`mân`. {i, ca s` nu te mai fr`mân]i la gândul c` va trebui s` dormi \n acela[i pat cu mine, \]i voi spune c`, dac` pân` atunci lucrurile nu se rezolv` \ntre noi, am o camer` liber` \n care te po]i retrage. – V`d c` te-ai gândit la toate... Momentan, \ns`, modul atât de direct al lui Slade de a spune lucrurilor pe nume o deranja.

122

Tot timpul dup` ce ajunser` acas`, Kimberley r`mase prad` unei st`ri de nervozitate [i asta mai ales ce se apropia ora de mers la culcare. |n ciuda asigur`rilor lui, se putea a[tepta totu[i la repetarea scenei din seara trecut`. Fusese tot timpul t`cut` [i nici el nu \ncercase s-o scoat` din starea aceea. |l surprinsese privind-o de câteva ori, dar imediat \[i mutase privirea. Ce bine ar fi fost s` nu mai trebuiasc` s` treac` prin camera ei! F`r` s`-[i dea seama, oft`, apoi tres`ri când, auzind-o, Slade arunc` ziarul pe care-l citea... – Merg s` m` culc, anun]` ea gr`bit`. Slade se ridic` \n acela[i timp cu ea [i se a[ez` \n fa]a ei, blocându-i calea. – Te-am l`sat cu gândurile tale pentru c`-mi dau seama c` a fost o zi bogat` \n evenimente pentru tine, spuse el ridicându-i b`rbia cu dou` degete [i obligând-o astfel s`-l priveasc`. M-am gândit c` ai nevoie de ceva timp pentru a te obi[nui cu ideea. Am fost sincer cu tine \n privin]a casei [i-]i sunt foarte recunosc`tor pentru \ncrederea pe care mi-ai acordat-o. }i-am spus, va trebui s` vii la Londra pentru c`, oricum ]i-ai fi dat seama la un moment dat c` nu vei mai putea sta aici [i n-am vrut s`-]i faci griji gândindu-te unde s` te duci. Tot ca s` nu-]i faci griji, ]i-am spus c` vei avea camera ta acolo. Dar, \n seara aceasta, te-am privit cum te retragi din ce \n ce mai mult \n tine \ns`]i, ca \ntr-o carapace,

123

[i oftatul t`u m-a convins c` te fr`mânt` ceva. A[a c`, te rog s` spui despre ce e vorba. Nu te las s` pleci \n starea asta de \ncordare. Ah, nu putea suferi insisten]a lui! I-ar fi dat la o parte mâna [i-ar fi ie[it din camer`, dar era convins` c` n-ar fi l`sat-o s` ajung` prea departe. – Nu vreau s` m` culc cu tine, spuse ea deschis [i categoric. – Nici nu te-am invitat, veni imediat replica ustur`toare, apoi, cu fa]a luminat` de un zâmbet, Slade continu` pe un ton cât se poate de sincer. }i-am spus c` pot a[tepta. Nu vrei s`-mi ar`]i aceea[i \ncredere ca \n cazul casei? Kimberley constata uimit` c` zâmbetul lui Slade avea puterea s` schimbe totul. Nu mai sim]ea nici \ncordarea, nici teama. {tia c` are \ncredere \n el, dar pur [i simplu nu g`sea cuvintele potrivite pentru a i-o spune. – |ncearc` s` m` crezi, insist` el, v`zând-o c` tace \n continuare, atunci când spun c` voi a[tepta pân` ce vei sim]i c` vrei s` vii la mine. – Te cred. – Mul]umesc. |n acela[i timp, \ncearc` s` nu ui]i c` so]ul t`u este un simplu muritor... Nu \ntârzia prea mult ca s` m` accep]i ca so]. – Voi... – Po]i face primul pas chiar acum, s`rutându-]i bietul so] de "noapte bun`".

124

Hipnotizat` de farmecul lui, Kimberley consider` c` era un gest cât se poate de firesc s` se ridice pe vârfuri [i s`-i ating` buzele cu ale ei. – Acum, fugi la culcare, spuse el dându-se la o parte din calea ei; \n aceast` clip`, eu personal nu prea am mare \ncredere \n Slade Darville. *** |n ciuda eficien]ei cu care se mi[case Slade, dur` patru s`pt`mâni ca actul de vânzare s` fie semnat de avoca]ii celor dou` p`r]i [i, \n final, de ei doi: Slade, care \ncepuse deja lucrul, \[i luase o zi liber` [i merse \mpreun` cu ea la cabinetul lui Charles Forester. Bramcote \i apar]inea efectiv lui Slade [i suma enorm` de bani care fusese depus` pe numele lui Kimberley \n mai multe conturi era dovada faptului c` aceasta nu va mai putea emite nici un fel de preten]ii asupra propriet`]ii. Acum, Kimberley era \n buc`t`rie, extrem de impresionat` de accidentul anun]at la radio: zeci de ma[ini implicate \ntr-un grav accident produs pe autostrad` din cauza ce]ii, \n urma c`ruia rezultaser` zeci de victime. |ngrijorarea ei era cu atât mai mare cu cât era vorba despre autostrada pe care circula Slade.

125

Trecuser` câteva s`pt`mâni de la seara \n care Slade \i promisese c` a[teapt` ca ea s` fac` primul pas spre el [i se ]inuse de cuvânt, de[i era evident c` o dorea. Ea \ns`[i se schimbase mult [i, dac` trecuse de starea ini]ial` de deprimare, lui trebuia s`-i mul]umeasc`. Se obi[nuise s`-l s`rute \n fiecare sear` \nainte de a merge la culcare, de[i de multe ori se ar`ta chinuit de dorin]`. La sfâr[itul s`pt`mânii, urma s` se mute la Londra [i toat` dup`-amiaza preg`ti pateuri pe care s` le pun` \n congelator, pentru zilele \n care aveau s` vin` s` vad` cum \nainteaz` lucr`rile. Deschise din nou radioul s` asculte [tirile: se anun]a \n continuare cea]` deas`, ceea ce determinase \nchiderea unor por]iuni de pe autostrad`. Tocmai atunci telefon` Slade s`-i spun` c` are mult de lucru [i nu va sosi decât seara târziu acas`. – Au anun]at c` autostrada e impracticabil` din cauza ce]ii, spuse ea. – |nseamn` c` va trebui s` g`sesc o alt` rut`. Cine [tie cât de târziu voi ajunge. – Nu mai veni. Dac` se circul` atât de greu, vei ajunge aproape spre diminea]`, dup` care va trebui s` faci tot acest drum \napoi. – Asta o spui ca s` nu m` simt jignit, glumi el.

126

– Doar tu sus]ii c` sunt foarte sensibil`... r`spunse [i ea pe acela[i ton, apoi deveni brusc serioas`. R`mâi \n Londra, Slade. Voi fi \ngrozitor de \ngrijorat` s` te [tiu pe drum. – |ngrijorat`... pentru mine? Kimberley ezit` pu]in; ajunsese s` ]in` la el. – ~`... da... m-am obi[nuit cu tine. – Asta \nseamn` c`-mi vei sim]i lipsa dac` nu vin acas` \n seara aceasta? – S-ar putea... Slade râse, apoi redeveni cât se poate de serios. – Te descurci singur`? – Da. – Atunci, ne vedem mâine, scumpa mea. Kimberley \nchise telefonul, \ngândurat`. Nu [i-ar fi \nchipuit niciodat` c` va face primul pas spre Slade din proprie ini]iativ`. Contase enorm faptul c` nu f`cuse presiuni asupra ei. Era un b`rbat spiritual, a c`rui companie o aprecia din ce \n ce mai mult. R`mase mult timp pe loc, \n mijlocul unui vârtej de gânduri [i de frânturi de amintiri ale momentelor petrecute cu Slade, [i deodat` [tiu: se \ncheiase perioada de timp de care avusese nevoie pentru a-l accepta pe Slade, tot a[a cum acel "scumpa mea" rostit de el pe un ton de intimitate, ar`ta c` [i el [tia tot atât de bine c` a[teptarea lui se \ncheiase.

127

Capitolul 9 Când, a doua zi diminea]a, Kimberley deschise ochii trezit` de o raz` de soare, zâmbi u[urat`. Se terminase cu cea]a, a[adar Slade urma s` vin` \n seara aceea. Era deja fericit` [i ner`bd`toare. Era ciudat cât de mult \i lipsise Slade \n noaptea aceea, având \n vedere cât de mult \i displ`cuse cu câtva timp \n urm`. |nc` nu putea alunga din suflet ne\ncrederea pe care tr`darea lui David i-o s`dise, a[a c` se-ndoia c` [i el i-ar fi sim]it lipsa, dar asta n-o \mpiedica s` anticipeze cu aceea[i pl`cere venirea lui. Gândurile \i fur` \ntrerupte de un zgomot de pa[i gr`bi]i care se oprir` la u[`. – Doreen! exclam` ea, \ncântat` s`-[i revad` prietena, dar zâmbetul \i p`li repede \n fa]a figurii v`dit nemul]umite a acesteia.

128

– E adev`rat? \ntreb` Doreen, f`r` nici un fel de introducere. – Ce s` fie adev`rat? – Tocmai am venit din Londra. M-am oprit s`-mi cump`r ]ig`ri [i am fost \ntâmpinat` de ni[te ve[ti care, de[i fac obiectul discu]iei \ntregului sat, mi se par \n continuare incredibile. – Te referi la Slade [i la mine? – E adev`rat? E adev`rat c` te-ai c`s`torit cu el? – Ne-am c`s`torit de trei s`pt`mâni, dup` ce ne-am cunoscut. – Kim, Kim! De ce-a trebuit s` faci asta? Chiar n-ai auzit nici un cuvânt din ce ]i-am spus \nainte de a pleca? – Lini[te[te-te! – }i-am spus – te-am avertizat c` nu e individul care s` accepte c`s`toria. – S-a c`s`torit cu mine. – Da, dar pentru cât timp? Kimberley nu [tiu s` r`spund`. Pân` atunci, \[i spunea c` abia a[teapt` s` divor]eze, dar asta se-ntâmpla \nainte ca el s`-i fi lipsit atât de mult noaptea trecut`. Acum, nu mai era sigur` de nimic [i nici Doreen nu-i l`sa timp s` se gândeasc`. – Kim, nimeni de aici nu [tie lucrul acesta, dar Edward nu este primul meu so]. – Ai mai fost c`s`torit`!

129

Uimirea ei era atât de mare pe cât fusese a lui Doreen la aflarea ve[tii c`s`toriei ei. – Timp de opt ani, am fost c`s`torit` cu un afemeiat. Cred c`, undeva \n adâncul sufletului, \nc` mai simt o durere – probabil de asta nici nu discut niciodat` despre acest subiect. Nu am avut nici cea mai mic` b`nuial` \n leg`tur` cu desele lui c`l`torii de afaceri [i am \nghi]it cu inocen]` toate minciunile pe care mi le spunea, pân` când am aflat totul. M-am sim]it \ngrozitor de jenat` de bucuria cu care \l \ntâmpinam [i de c`ldura cu care \l primeam \n pat când se-ntorcea din a[a-zisele c`l`torii de afaceri. – Vrei s` spui c` [i Slade va \ncepe s` fac` acela[i lucru? De fapt, nu-i era deloc greu s`-[i aminteasc` propria ei b`nuial` la mai pu]in de o s`pt`mân` de la c`s`toria lor. – Am fost ultima care am aflat de escapadele so]ului meu. Nu suport s` te v`d suferind a[a cum am suferit [i eu. – Crezi c`, nu peste mult timp, Slade se va plictisi de mine? – Ah, Kim, crede-m` c` nu vreau s` par crud`... Chiar dac` m-am \n[elat spunând c` Slade va divor]a cât se poate de repede, e mai bine s` [tii la ce s` te a[tep]i de la bun \nceput, nu s` tr`ie[ti \ntr-o lume a iluziilor, ca mine. M` tem, scumpa

130

mea, c` Slade a [i \nceput s` fie infidel, spuse ea cu greu, dându-[i seama de durerea pe care cuvintele ei o vor produce. – Da? – Ne-am \ntors ieri, pe o vreme oribil`. De altfel, toate cursele de avion dup` a noastr` au fost direc]ionate spre Sco]ia. Edward a fost de p`rere s` nu risc`m s` circul`m pe un astfel de timp, a[a c` am r`mas la un hotel. – {i? \ntreb` Kimberley cu stoicism. – Tocmai terminasem de mâncat [i plecasem din restaurant, când mi-am dat seama c`-mi uitasem bricheta. Nu l-am l`sat pe Edward s` mearg` s-o ia – i-am f`cut aceast` concesie drept mul]umire c`-mi tolereaz` fumatul excesiv, de[i nu-i place deloc [i m-am \ntors eu \ns`mi. Mi-am recuperat bricheta, când l-am z`rit \ntr-un col] pe Slade. – Cu o femeie, nu-i a[a? Doreen \ncuviin]` din cap. – Atunci nu [tiam c` v-a]i c`s`torit. M-am [i amuzat \n sinea mea, gândindu-m` c` \ntotdeauna Slade era \nso]it de cea mai frumoas` femeie. Tocmai vroiam s`-l salut, când individa a izbucnit \n râs, la ceva ce spusese el [i, dup` cum \l privea [i dup` cât de bine p`reau s` se simt` \mpreun`, mi-am dat seama c` pân` [i prezen]a mea era inoportun`.

131

Kimberley nu-[i mai dorea decât ca Doreen s` plece [i s` r`mân` singur`. Se sim]ea deja murd`rit` de acel "scumpa mea" [optit de Slade la telefon [i furioas` pe ea \ns`[i pentru ner`bdarea cu care-l a[tepta. – Mul]umesc pentru tot ce mi-ai spus, Doreen; \mi dau seama cât de greu ]i-a fost. – Ce vei face? – M` voi gândi. |ntr-adev`r, se gândi toat` dup`-amiaza, repetându-[i la nesfâr[it \n minte tot ce-i spusese Doreen, astfel \ncât, cu pu]in timp \nainte de sosirea lui Slade nu mai exista nici urm` din femeia care vorbise la telefon cu el. O deranja faptul c` Bramcote nu-i mai apar]inea, dar, pe de alt` parte, avea \n mod inexplicabil \ncredere c` Slade \[i va respecta promisiunea c` acea cas` va fi \ntotdeauna c`minul ei. Va trebui \ns` s`-i tolereze prezen]a pân` când, plictisit de a[teptare, avea s` plece. Poate c` vor mai face un contract, pe baza c`ruia ea \i va \napoia banii... Deocamdat`, toate acestea apar]ineau unui viitor destul de nebulos. Un lucru era sigur: nu va mai merge s` locuiasc` la el, la Londra. Auzindu-i ma[ina, se gândi s` nu spun` nimic despre venirea lui Doreen [i despre ceea ce aflase, pref`cându-se c` e totul obi[nuit, dar interzicându-i orice intimitate.

132

– Ai mâncat? \l \ntreb` ea rece. – S` ies [i s` mai intru o dat`? Cred c` m` confuzi. – Po]i nici s` nu te mai \ntorci. – Bine, dar ce s-a \ntâmplat de când am vorbit la telefon? – Nimic. – Nimic? {i... ce form` are acest nimic? – Te las s` preg`te[ti ceva de mâncare. Eu am treab` sus. Aproape c` ajunsese \n vestibul când sim]i mâinile lui Slade prinzând-o de umeri [i direc]ionând-o din nou \n living. – De câte ori trebuie s`-]i spun, Kimberley, s` vorbe[ti [i s` nu te la[i m`cinat` de probleme! Sunt chiar a[a o brut`, \ncât s` nu-mi po]i spune ce-a determinat aceast` schimbare? Doar nu e prima dat` când ar`t`m \ncredere unul altuia, nu-i a[a? Chiar nu po]i s` mai discu]i cu mine, Kim? – Nu avem absolut nimic de discutat. {i, dac` vreodat` voi avea nevoie de cineva \n care s` am \ncredere, \n nici un caz nu voi apela la tine. Am prieteni mai buni. – Credeam c` ai \ncredere \n mine. Apoi, sclipirea ciudat` din privirea lui ar`t` c` avu brusc o revela]ie. L-am v`zut pe Edward Gilbert azi... {tiai c` Doreen, scumpa doamn` care te-a avertizat \n privin]a mea, dac`-mi aduc bine aminte, s-a \ntors \n Amberton?

133

Kimberley \[i d`du seama c` expresia fe]ei o tr`dase [i c` Slade [tia r`spunsul \nc` \nainte de a-l fi dat ea. – Da; a fost aici. – {i imediat a [i \nceput s` picure venin. – Am considerat-o \ntotdeauna o persoan` de \ncredere. – {i eu. Numai c`, mi se pare c` am dreptul s` [tiu [i eu ce-a spus. "Po]i s-a[tep]i mult [i bine" se gândi ea s`-l anun]e, dar dup` acest prim impuls de moment, \[i d`du seama c` Slade nu era omul care s` renun]e când vroia ceva. – Negi, \ntreb` ea \n cele din urm`, c` ai cinat cu o femeie frumoas` asear`? |n cazul \n care Kimberley se a[tepta la o figur` jenat` din partea lui, i se preg`tea o dezam`gire. Imediat, Slade \[i lu` o expresie dur` [i contra-atac`. – Credeam c` ai \ncredere \n mine. – Negi? Deodat`, ca [i cum i-ar fi venit o idee, Slade zâmbi, cu un aer extrem de mul]umit, amintindu-[i probabil clipele pl`cute petrecute. – Nu, r`spunse el f`r` urm` de regret, nu pot nega c` asear` am fost \n compania unei femei frumoase – de fapt, foarte frumoase. Kimberley avu un somn agitat \n noaptea aceea.

134

Se trezise la fel de iritat` [i nimic nu-i atenu` acea stare când, coborând \n buc`t`rie, \l g`si pe Slade preg`tindu-se de plecare, p`rând la fel de mul]umit ca \n ajun, dup` ce recunoscuse. – Nu-]i trimi]i so]ul la lucru cu un s`rut? – Numai dac` promi]i s` nu te mai \ntorci. – Ai grij`, iubito; s-ar putea s` ]i se \ndeplineasc` dorin]a. Dup` care ie[i non[alant, l`sând-o prad` gândurilor [i \ndoielilor. Mai târziu, telefon` Doreen s-o invite la o cafea, dar Kimberley o refuz` pe motiv c` trebuie s` dea jos perdelele [i s` acopere mobilele cu huse \n vederea venirii constructorilor. – Stai la Bramcote \n timpul lucr`rilor? Nu-i putea spune c` va sta la hotel, pentru c` s-ar fi oferit s` o g`zduiasc` la ea pe termen nelimitat. |i displ`cea faptul c` trebuia s-o mint`; dar fusese luat` pe nepreg`tite [i n-avu timp s` se gândeasc` la o minciun` acceptabil`. – Ne mut`m la casa lui Slade din Londra. – |n]eleg... spuse Doreen \ncet, ca o constatare cu p`rere de r`u c` tot ce spusese cu o sear` \nainte fusese \n zadar. Kimberley \nchise telefonul, ea \ns`[i nedumerit` de ce nu-i spusese c` Slade recunoscuse totul. S` fie din loialitate fa]` de el? Se \ncrunt` [i alung`, dispre]uitoare, gândul din

135

mintea sa. {i totu[i, pe m`sur` ce ziua trecea, \[i d`dea seama c`-i era imposibil s`-l denigreze fa]` de Doreen. Oare de ce-i p`sa ce se crede despre el? Avea s` afle dup` o or` – [i avea s` fie pur [i simplu un [oc – ceva la care nu s-ar fi a[teptat niciodat`. Preg`tea camerele de la etaj pentru venirea constructorilor [i tocmai coborâse pentru a nu [tiu câta oar` la lada de gunoi. Nu [tia de ce, dar de data aceasta ridicase privirea spre poart` – poate pentru c` auzise voci din acea direc]ie. Sim]i un nod \n stomac [i continu` s` priveasc`, f`r` s`-[i poat` dezlipi ochii de la poart`. {i asta pentru c`, exact pe acea poart` intra b`rbatul care, cu un an \n urm` \i scrisese c` se \ndr`gostise de altcineva [i c` dore[te ruperea logodnei. – David, spuse ea palid`, dar \ncercând s` se adune [i \ntinzând mâna. Acesta \i zâmbi, cu zâmbetul acela pe care ea \l iubise atât de mult. Firesc, Kimberley a[tepta ca inima ei s` tresar` de bucurie, a[a cum se-ntâmpla mereu când el \i zâmbea, dar de data aceasta nu sim]i nimic. – Bun`, comoara mea. "Comoara mea" – ce mult \nsemnau aceste cuvinte pentru ea alt`dat`! Acum, \ns`, o l`sar` rece. – Ce faci? \ntreb` el seduc`tor, aplecându-se s-o s`rute pe buze.

136

Mi[cându-[i brusc capul, Kimberley direc]ion` s`rutul spre obraz, apoi constat` uimit` c` nu sim]ise nici cea mai mic` emo]ie la atingerea buzelor lui. Nu era nici m`car furioas` pe faptul c`, dup` atâta timp, David venea ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat! Atunci, \[i d`du seama c`-i era pur [i simplu indiferent. |l privea lung, p`rându-i imposibil c` a putut ajunge \n pragul unui colaps nervos din cauza lui. – Sunt bine. – Ar fi trebuit s`-]i telefonez \nainte de a veni, continu` el, ne\ndoindu-se nici o clip` c` venirea lui, absolut oricând, ar fi fost primit` cu aceea[i bucurie. V`d c` sosirea mea nea[teptat` te-a bulversat! – De ce ai venit? – Din mai multe motive. Am fost plecat mai mult timp, cum probabil [tii. Abia acum am ocazia s`-]i spun cât de r`u \mi pare pentru ceea ce s-a \ntâmplat cu tat`l t`u. |ngâmfarea lui o surprinse; o surprindea [i mai mult faptul c` pân` atunci nu-l v`zuse niciodat` \ntr-o astfel de lumin`. Probabil \[i imagina c` ea nu f`cuse altceva s` se intereseze, prin al]ii, de mi[c`rile lui. {i apoi, dac`-i p`rea atât de r`u de tat`l ei, de ce nu-i scrisese câteva rânduri? Cum nu p`rea deloc gr`bit s` plece, iar ea nu inten]iona s`-l invite \n`untru, cu riscul de a fi

137

nepoliticoas`, \ncerca desperat` s` g`seasc` de spus ceva care s`-i arate c` unul din ei cel pu]in, se schimbase mult \n acest an de când nu se v`zuser` [i c` nu prea mai aveau multe \n comun. – S` mergem \n livad`, suger` el, dându-[i seama c` erau pu]ine [anse de a fi invitat \n`untru. – De ce nu? Nu numai c` nu sim]ea absolut nimic pentru el, dar \[i dorea ca Slade s` fi fost acolo. Ar fi [tiut el cum s` procedeze cu acest David! Ciudat cât de protejat` se sim]ea al`turi de Slade [i asta nu era totul... |nghi]i cu greutate, tulburat` de adev`rul care \i devenea din ce \n ce mai evident. Atunci abia observ` c` David se oprise chiar \n locul \n care o ceruse \n c`s`torie [i, remarcând reac]ia ei, cu siguran]` c-o interpretase gre[it, atribuind-o altor emo]ii decât celor ce o-ncercau \n clipa aceea. Tot ce \[i dorea era s` r`mân` singur`, s`-ncerce s`-[i pun` ordine \n gândurile care \nc` nu refuzau s` admit` adev`rul ce i se revela. – Te \nso]e[te [i so]ia ta \n aceast` c`l`torie? \ntreb` ea doar ca s` spun` ceva, r`spunsul neinteresând-o de fapt deloc. – Nu sunt c`s`torit. – Ah, da? remarc` ea din polite]e, amintindu-[i vag de nop]ile \n care plânsese imaginându-[i-l c`s`torit cu alt` femeie.

138

– Am f`cut o gre[eal`. Am descoperit c`, de fapt, nu o iubeam. – Bine c` ai descoperit \nainte de a te fi c`s`torit. – Am descoperit c` nu te iubeam decât pe tine. Kimberley \[i imaginase aceast` scen` de atâtea ori, atunci la \nceput! O dorise atât de mult, se rugase ca el s` se \ntoarc` la ea, \[i \nchipuise cum se va arunca, nebun` de fericire, \n bra]ele lui. Acum, când scena se \ntâmpla cu adev`rat, tot ce putea face era s`-l priveasc` lung, \ntrebându-se ce i s-o fi p`rut atât de nemaipomenit la el. – }i-am spus c` mai exist` un motiv pentru care am venit. {i, sub privirea ei goal`, scoase din buzunar inelul de logodn` pe care i-l restituise cu un an \n urm` [i, \nainte ca ea s` poat` protesta, \i lu` mâna stâng` pentru a i-l pune pe deget. – Inelul acesta ar fi trebuit s` fie tot timpul pe degetul t`u, \ncepu el \ncrez`tor, apoi, v`zându-i verigheta, se opri, [ocat. E[ti c`s`torit`! Vagabondul acela b`trân Sammy, bâlbâi el, articulând cu greu cuvintele, mi-a spus, chiar \nainte de a intra, c` te-ai c`s`torit [i c` so]ul t`u va face scandal dac` m` prinde pe aici, dar am crezut c` vorbe[te a[a, aiurea... Spune-mi, comoara mea, c` nu-i adev`rat. Spune-mi c` m` iube[ti numai pe mine.

139

– E adev`rat; m-am c`s`torit. |ncerc` s` p`streze un aer serios, ca s` nu-l r`neasc`, dac-ar fi izbucnit \n râs la ideea c`, da, \ndr`znise s` \nceteze de a-l mai iubi. {i este tot atât de adev`rat, David, c` nu te iubesc. De data aceasta, tonul ei era sincer serios. Cum ar fi putut s`-l iubeasc` pe David, când \[i d`duse seama c` era atât de \ndr`gostit` de Slade [i c` dragostea ei pentru David nu fusese decât un surogat? – Bine, dar trebuie s` m` iube[ti. Nu ai spus-o \n scrisoarea pe care mi-ai trimis-o când mi-ai \napoiat inelul, dar [tiam c` \ntotdeauna m` vei iubi. Fusese destul de greu s`-l conving` pe David, se gândi Kimberley dup` plecarea acestuia. Avusese chiar \ndr`zneala s`-i propun` s`-[i p`r`seasc` so]ul [i s` vin` la el. Enervat`, \i r`spunsese c` leg`mântul f`cut so]ului ei \nsemna pentru ea mult mai mult decât \nsemnaser` promisiunile f`cute de el, David. Leg`mântul f`cut... Se gândi iar la situa]ia ei. Descoperise c`-l iube[te cu desperare pe Slade, iar pe de alt` parte, el o \n[ela. Chinul de a [i-l imagina \mpreun` cu o alt` femeie era insuportabil. Atunci când veni Slade, \nc` nu [tia ce s` fac`. Sperase c`, poate \n momentul \n care \l va vedea, \[i va da seama c` se \n[elase [i c` nu-l iube[te, dar iluzia fusese de[art`. De[i expresia de

140

pe figura lui era \ncordat`, de parc` fie avusese o zi grea, fie ceva nu mersese cum trebuie, simplul fapt c` \l vedea \i confirma c` el era singurul b`rbat pe care-l va iubi vreodat`. Kimberley nu spuse nimic, nici m`car nu-l privi \n ochi, de team` s` nu-[i tr`deze dorin]a nebun` de a i se arunca \n bra]e, implorându-l s` uite orice alt` femeie [i d`ruindu-i-se cu tot sufletul. – Exist` vreun motiv pentru care nu m` po]i privi \n ochi? fur` primele lui cuvinte, deloc pl`cute. – Nici un motiv. Nu era preg`tit` s`-i m`rturiseasc atunci cât \l iube[te. Deveni [i mai \ncordat` când Slade se a[ez` \n fa]a ei, privind-o t`cut câteva clipe. – L-am adus pe b`trânul Sammy cu ma[ina de la intersec]ie. Mi-a spus c` ai avut un musafir \n aceast` dup`-amiaz`. Kimberley \[i ridic` privirea, auzind aceasta, sperând c` Slade avea acea atitudine dur` fa]` de ea pentru c` era gelos. Orice speran]` pieri când pe fa]a lui nu v`zu decât un dispre] f`r` margini prin care \i repro[a, probabil, c` trebuise s` afle de la b`trânul Sammy c`-n lipsa lui, primea vizita fostului ei logodnic. Dar nu f`cuse nimic r`u; a[adar, având con[tiin]a curat`, \l privi \n continuare \n ochi [i ro[i, gândindu-se c` era imposibil ca privirea lui scrut`toare s` nu descopere secretul ei proasp`t aflat.

141

– A[adar, Bennet se-nvârte dup` fusta ta! Dac` nu s-ar fi enervat din cauza cuvintelor alese de Slade, posibil c-ar fi trebuit s` se team` de agresivitate pe care acesta o ar`ta. – Da, David a fost aici. Era iminent` o izbucnire din partea lui Slade, dup` cum ar`tau n`rile lui dilatate [i maxilarul \mpins \nainte. Surprinz`tor, \ns`, izbucnirea veni din partea ei, declan[at` dincolo de orice putere de st`pânire de cuvintele lui. – S` \n]eleg c` \mbujorarea ta arat` c` te-ai putut adapta lui mai repede decât mie? – Nu m` judeca dup` standardele tale murdare! ripost` ea, dup` ce-i trebuir` câteva secunde s` cuprind` cu mintea oroarea pe care el o sugera. Dar, \n acela[i timp cu vorbele, porni la fel de nest`pânit` [i mâna ei \ntr-o lovitur` puternic` peste obrazul lui. Kimberley sim]i strânsoarea puternic` a mâinilor lui Slade aproape frângându-i bra]ele [i teama lu` locul furiei. De data aceasta, p`rea s` nu mai aib` sc`pare, dup` brutalitatea cu care acesta o strângea. Aproape c` nu-i veni s` cread` când mâinile lui \i d`dur` drumul [i, cum r`mase \n continuare ]intuit` \n fa]a lui, \l auzi spunând cu din]ii \nc` \ncle[ta]i. – Du-te. S` nu te mai v`d. Dac` \mi ie[i \n cale pân` mâine diminea]`, nu mai r`spund de faptele mele.

142

Tremurând, Kimberley disp`ru \n camera ei. Urm` o noapte lung` pentru ea. Slade nu mai merse \n camera lui; cine [tie unde o fi dormit. |n zori, Kimberley stinse veioza; era sfâ[iat` de o triste]e mult prea adânc` pentru a mai avea puterea s` plâng` Pe parcursul acelui an, \nv`]ase multe despre ea \ns`[i [i despre Slade. Cel mai important era c` \nv`]ase s`-l iubeasc`; o \nv`]ase din nou s` râd`, o certase, avusese grij` de ea, o \nfuriase. Dar, vai cât \l iubea! {i totu[i, pentru lini[tea ei, [tia c` nu-i r`mâne decât o singur` cale. Chiar dac` ar suporta ideea de a-l \mp`r]i cu alte femei, \[i cuno[tea sl`biciunile foarte bine. N-ar fi putut a[tepta zi dup` zi pân` când avea s`-i spun` [i ei "Mi-a p`rut bine de cuno[tin]`, dar acum la revedere", a[a cum spunea femeilor cu care se \ntâlnea. |l iubea; \l iubea atât de mult, \ncât dragostea pentru el era mai mare decât cea pentru Bramcote.

143

Capitolul 10 Temându-se c`, dac` \l vedea din nou, nu-[i mai poate respecta hot`rârea de a-l p`r`si, Kimberley a[tept` \n camera ei pân` ce-l auzi plecând cu ma[ina la lucru. Simplul fapt c` Slade plecase f`r` a mai \ncerca s` discute cu ea \i confirma c` se gândise bine s` plece; probabil c` [i asta era un semn c` se plictisise de ea. Cu inima grea, \[i f`cu bagajul [i, o or` mai târziu, p`r`si proprietatea Bramcote. Nici ea nu [tia de ce alesese Londra, dar mai târziu \n decursul aceleia[i zile, stând singur` \n camera de hotel, \n]elese de ce: acolo lucra Slade. Astfel, putea fi \n acela[i timp [i aproape de el [i o anonim` pierdut` \n mul]ime.

144

{i asta, nu pentru c` Slade s-ar fi gândit s-o caute. Chiar dac` \l p`r`sise, gândul ei era \n continuare numai la el. Dac` nu r`mânea mai mult la Londra cu una din prietenele sale, urma s` ajung` la Bramcote [i s` descopere absen]a ei. |[i aminti deodat` de prima zi a c`sniciei lor, când ea plecase s` se plimbe [i disp`ruse toat` ziua; \[i aminti c` modul \n care reac]ionase el o determinase s`-i promit` c` nu va mai pleca f`r` s`-l anun]e. Ori, acum, nu-i l`sase nici m`car un bilet. Va fi \ngrijorat? Va merge s-o caute, a[a cum f`cuse atunci? Nu, sigur c` nu! Cu toate acestea, tot nu se putea hot`r\ ce s` fac`. {tia c`-i va fi extrem de greu s`-i aud` vocea, dar \n cele din urm`, s`tul` de toat` acea zbatere a ei, rug` telefonista s` sune la Amberton. I se p`ru c` dur` enorm pân` când primi leg`tura; se gândea chiar c` Slade alesese s` doarm` din nou \n alt` parte, când telefonul sun` \n sfâr[it. – Bun`, \ng`im` ea. – Kim! Kimberley, unde e[ti? – Sunt... ezit`, apoi \[i d`du seama c` i-ar fi fost imposibil s-o g`seasc` \n Londra, chiar dac`, prin absurd, ar fi \ncercat s-o caute. Sunt la Londra. – Ce naiba faci acolo? – Te-am... p`r`sit... Am uitat s`-]i las un bilet, ad`ug` ea, realizând \ns` imediat c` era o prostie ce spunea.

145

Se a[tepta ca Slade s`-nceap` s` urle, sau s` comenteze sarcastic, dar, spre surprinderea ei, tonul lui era incredibil de blând. – Nu crezi c` poate ar trebui s` discut`m? – Nu, rosti ea repede [i \nchise telefonul, logica lui f`când-o s` intre \n panic`. {tia foarte bine c` Slade nu era genul de om care s` lase ceva neexplicat [i n-ar fi suportat ca el s` descopere cât de proste[te se-ndr`gostise ea. |n orice caz, va trebui s` \nceap` s` se gândeasc` la ceea ce are de f`cut. Când fusese \ntrebat` la recep]ie cât inten]ioneaz` s` r`mân`, spusese c` \nc` nu [tie, c` planurile ei erau "flexibile". Inexistente, ar fi fost mai nimerit s` spun`. Unde avea s` plece de aici? |nc` mai st`tea \n fotoliul \n care se pr`bu[ise, cople[it` de gânduri când, aproximativ o or` mai târziu, auzi o b`taie \n u[`. Deschise cu un zâmbet politicos, gândindu-se c` era camerista care venise s` fac` patul, dar zâmbetul \i \nghe]` pe buze v`zându-l pe Slade, \nc` \mbr`cat \n costumul cu care fusese la lucru, stând \n prag cu o figur` serioas`. – Ce-i cu tine aici? Cum... cum m-ai g`sit? – Telefonista mi-a spus numele hotelului \nainte de a ne face leg`tura. Hmm... fusese mai inteligent decât ea. – De ce-ai venit? Privirea lui pur [i simplu o \nghe]`.

146

– M-am gândit s`-]i spun personal c` nu inten]ionez s` divor]ez de tine ca s` te m`ri]i cu Bennet, i se adres` el pe un ton agresiv. Nici ea nu [tia cum de reu[ise s` nu se arate [ocat`; a[adar, asta credea Slade, c`-l p`r`sise pentru David. |[i l`s` privirea \n jos, netr`dând nimic. – Cine ]i-a cerut s-o faci? – Vei tr`i cu el \n timp ce e[ti c`s`torit` cu mine? – Voi face a[a cum cred de cuviin]`. – Vei pierde Bramcote. – Nu-mi mai pas`. V`zu clar cum, auzind-o vorbind astfel de casa pe care o iubea atât de mult, Slade primi un [oc. F`r` vreo urm` de agresivitate, vocea lui devenise lini[tit`, aproape stins`. – B`rbatul acesta \nseamn` chiar atât de mult pentru tine? – Eu... \ncepu ea, apoi constat` c` i-ar fi fost imposibil s`-l mint`. Se-ntoarse cu spatele la el, a[teptând cu team`, din clip` \n clip`, s`-i simt` mâinile prinzându-i umerii [i \ntorcând-o cu for]a spre el, pentru a afla tot adev`rul. Nimic din toate acestea nu se \ntâmpl`, ci auzi u[a \nchizându-se \ncet. Slade plecase. Gândul c` nu-l va mai vedea niciodat` o durea \ngrozitor. |ntr-un târziu, se culc`, dar niciodat` nu se sim]ise mai singur`, mai p`r`sit`. Credea c` [tie cât de dureros este s` pierzi

147

pe cineva drag, dar durerea pe care o \ncercase \nainte nu fusese nimic fa]` de ceea ce sim]ea acum. Epuizat`, reu[i s` doarm` câteva ore [i se trezi diminea]`, \n fa]a unei zile pustii [i searbede, a[a cum aveau s` fie toate de acum \ncolo f`r` Slade. Cobor\ la micul dejun doar ca s`-[i mai omoare timpul [i tocmai revenise \n camer` când cineva b`tu la u[`. Camerista tocmai plecase [i Slade fusese pentru ultima dat` la ea seara trecut`. Cu atât mai mult, când deschise u[a, r`mase privind uluit` b`rbatul \mbr`cat sport care st`tea \n fa]a ei, \n timp ce inima \i b`tea n`valnic. Nu putea \n]elege de ce Slade venise din nou. {i... ar fi trebuit s` fie la birou la ora aceasta, de ce era \mbr`cat sport? – De ce... Vocea i se stinse complet când v`zu hot`rârea de pe chipul lui. Slade n-o mai a[tept` s`-[i recapete glasul ci, \mpingând-o u[or \ntr-o parte, intr` [i r`mase privind-o fix. – De ce... ai venit? – Ar`]i pu]in mai odihnit` decât asear`, de[i e[ti \nc` foarte palid`. – De ce ai venit, Slade? – M-a[ fi \ntors asear` dup` ce am fost la Bennet, dar ar`tai atât de epuizat`, \ncât m-am gândit c` e mai bine s` te las s` te odihne[ti, decât s` te trezesc la miezul nop]ii...

148

– Ai fost la David? Era complet uluit`. – }i-ai \nchipuit c` nu voi merge? Chiar ]i-ai putut \nchipui c` a[ l`sa un alt b`rbat s`-mi ia so]ia f`r` s` fac nimic? De ce vroia s` par` posesiv, când \n realitate [tia c` dorin]a lui de a o avea nu va dura mult. Kimberley renun]` s` mai caute un r`spuns, cuprins` de o nou` agita]ie: \nsemna c` Slade aflase c`-l respinsese pe David, prin urmare venise s` afle motivul pentru care plecase de la el. – Nu m-am gândit nici o clip` c` vei merge la David... – Mi-am dat seama de asta dup` ce am discutat pu]in cu el. Mi-a spus imediat c` nu inten]iona s` te mai vad`, pentru c` i-ai spus c` nu-l mai iube[ti; c` tu, Kimberley Darville, nu \l mai vrei. |l privi complet neputincioas`. Crezuse c`-[i salvase mândria l`sându-l cu impresia c` se-ntoarce la David. Acum \ns`, când Slade [tia adev`rul, ce justificare mai avea? – Ai de gând s`-mi spui ce se-ntâmpl`? – ~``... \ncepu ea, c`utând desperat` o minciun` de care s` se aga]e, ceva ca s` scape de privirea aceea insistent` a lui care cerea adev`rul. – M` ur`[ti atât de mult \ncât preferi s` pierzi casa atât de drag` ]ie, decât s` stai cu mine? Kimberley l`s` privirea \n jos, nefericit`. Slade a[tepta un r`spuns, iar ea... nu putea min]i. – Nu te ur`sc...

149

– Atunci? La asta nu mai putea r`spunde. – Nu crezi c`-mi datorezi un r`spuns? Fii sincer` cu mine. Chiar dac` doare, fii sincer`. Este important pentru mine. – A trebuit... s` te p`r`sesc. – De ce, Kim? |nghi]i cu greu. |[i d`du seama cât \l nedrept`]ise. Se m`ritase cu el ca s` p`streze casa. Dar el... ce avantaj avusese? Ce câ[tigase? Nimic. Se c`s`torise cu ea doar pentru a ajunge la trupul ei, iar ea i-l refuzase. |i vânduse casa, dar el n-avea nevoie de ea; ar fi putut foarte bine s-o lase s` se d`râme. Cu toate acestea, a cump`rat o cas` care nu-i trebuia [i [i-a dat cuvântul c` va fi \ntotdeauna a ei. |i spusese c`-i datora o explica]ie, dar, de fapt, \i datora mult mai mult. O rugase s` fie sincer` cu el, chiar dac` va durea. Da, va fi extrem de dureros, dar o va face, dac` asta dorea de la ea. M`car atât putea face pentru el. – Eu... \ncepu ea, dar \[i d`du seama c` nu poate vorbi atât timp cât o privea [i se-ntoarse cu spatele la el. L-am iubit pe David. Când... când m-a p`r`sit, aproape c` am avut o c`dere nervoas`. Din cauza dragostei ce i-o purtam \nc`... \n prima noapte dup` ce ne-am c`s`torit... nu am putut.... nu am putut... Vocea i se stinse. Chiar [i a[a, f`r` s`-l vad` pe Slade, \i venea \ngrozitor de greu s` vorbeasc`.

150

– Nu ai putut s` mi te d`ruie[ti, termin` Slade fraza \n locul ei. Vocea lui venea de undeva atât de aproape, \ncât Kimberley [tiu imediat c` degeaba f`cuse câ]iva pa[i, pentru c` el se apropiase [i st`tea chiar \n spatele ei. – Da, recunoscu ea, cu vocea r`gu[it` din cauza emo]iei. Apoi, sim]i cum mâinile lui \i cuprind umerii, \ntorcând-o cu fa]a spre el. – Continu`. – Nu [tiu ce-i cu mine, dar... când e vorba de sentimente.... m`.... implic total. Modul \n care am ]inut la Bramcote. – Dar Bramcote a \ncetat de a mai fi marea ta dragoste, dup` cum ai spus. {i, dup` cum i-ai spus lui Bennet, nici el nu mai e. {i atunci...? – }i-am spus c`... aproape c` am cedat nervos când David m-a p`r`sit. Abia mai respira, dar trebuia de data aceasta s` mearg` pân` la cap`t. Am plecat de la Bramcote pentru c`... pentru c` nu cred c` voi suporta s` m` p`r`se[ti [i tu. |ntreaga \nc`pere r`mase cufundat` \ntr-o t`cere deplin`. |mpietrit de uimire, Slade nu schi]` nici cel mai mic gest. Aproape c` se auzi cum \nghite, \ncercând s` scape de nodul din gât, \nainte de a pune \ntrebarea decisiv`. – Vrei s` spui c`.... sim]i ceva pentru mine? Mai curajoas` decât [i-ar fi \nchipuit c` este, Kimberley ridic` privirea spre el. |[i d`dea seama c`

151

m`rturisirea ei trebuia s` fie complet`, chiar dac` avea s`-l \ndep`rteze definitiv pe Slade din via]a ei. Adunându-[i tot curajul de care era \n stare, \l privi cu ochii \n lacrimi [i m`rturisi simplu: – Te iubesc, Slade. Dup` cum acesta \[i \ncord` maxilarul [i o privi, Kimberley primi confirmarea b`nuielii c` dragostea ei pentru el era o \ncurc`tur` penibil` la care nu se gândise niciodat`. Sim]ea c` se sufoc`, dar trebuia s` spun` pân` la cap`t. – Te iubesc atât de mult, \ncât nimic altceva nu mai conteaz`, nici m`car Bramcote. Dar nu pot s` tr`iesc cu tine... s` [tiu c` nu-mi dore[ti decât trupul – [i asta pentru scurt timp, pân` când te vei plictisi de mine. A[a ceva m-ar ucide, Slade. |[i [terse ochii uzi de lacrimi cu mâna [i \ncerc` s` râd`. Mi-ai cerut s` fiu sincer`... Nu cred c` pot fi mai sincer` de atât. |i sim]i mâinile strângându-i convulsiv umerii [i-i auzi vocea aproape [optindu-i la ureche: – Experien]a pe care ai avut-o cu Bennet ]i-a zdruncinat \ncrederea \n tine pe care ar fi trebuit s-o ai, ca femeie frumoas` ce e[ti. Nu orice b`rbat e orb la comoara pe care Bennet nu a apreciat-o decât prea târziu, de asta po]i fi convins`, gândindu-te nu mai departe decât la amicul t`u, doctorul. Din ceea ce-i spunea Slade, \n]elegea c` \nc` o mai dorea. |n]elegea, [i lacrimile i se rostogoleau pe obraji.

152

– Nu, Slade, nu face asta. }i-am spus ce simt pentru tine. Nu ar fi.... corect din partea ta s` m` faci s` \mi duc la \ndeplinire partea care \mi revine \n urma contractului nostru acum când [tii ce simt pentru tine. – Ce contract, scumpa mea? – {tii bine... Nu m` obliga s` fac dragoste cu tine. }i-am spus c` nu voi supravie]ui momentului \n care te vei plictisi de mine. – Crezi c` m` voi plictisi vreodat` de tine? – Te rog, te rog! \l opri ea cu un gest. Deja te-ai plictisit de a[teptare... – Când s-a \ntâmplat asta? Recunosc c` au fost momente \n care am desperat... – Am fost total sincer` cu tine, de[i a fost dureros. Te rog, din polite]e, fii [i tu la fel de sincer cu mine. }i-ai dat seama c` [tiu c` ]i-ai petrecut noaptea \n care nu ai putut veni acas` din cauza ce]ii, cu o alt` femeie care... – Care este secretara mea. – {i care, \ntâmpl`tor, este frumoas`, continu` ea, f`r` s` cread` nici m`car o clip` c` era chiar secretara lui. – Nu exist` nici o lege care s` interzic` s` fii [i frumos [i capabil, iubito. Cât despre sinceritate... recunosc c` ]i-a[ fi putut spune \nainte despre Norma Milton, dar... ei bine, dac` e s` fiu [i eu tot atât de sincer cum ai fost tu... atunci trebuie s`-]i spun c`, venind acas` [i v`zând ceea ce mi s-a p`rut a fi o umbr` de gelozie \n ochii t`i.

153

– Gelozie! [opti Kimberley, mirat` c` nu recunoscuse ea \ns`[i sentimentul. – Iart`-m`, dar am sperat c` poate sim]i pu]in` gelozie. E adev`rat, am respins total aceast` ipotez` dup` vizita pe care ]i-am f`cut-o asear`, dar la momentul acela m-am gândit: "Dumnezeule, Kim e geloas`, nu-[i d` seama de asta, dar e geloas`". Era cel mai bun lucru care mi se \ntâmpla dup` mult timp. M-am gândit c`... Dar, s` revin la noaptea aceea cu cea]`. Doamna cu care am cinat este secretara mea – o femeie c`s`torit`, extrem de devotat` so]ului [i celor doi copii ai ei. Spunând acestea, Slade mai \ncerc` o dat` s-o \ntoarc` spre el [i, de data aceasta, Kimberley nu se mai opuse: vroia s` vad` adev`rul \n ochii lui. – Ah, iubito, ai plâns...– |mi povesteai despre secretara ta, \ncerc` ea s` reziste tonului lui de o infinit` tandre]e care o f`cea s`-[i piard` ra]iunea. – Norma Milton este o comoar` de secretar`, extrem de eficient` \n timpul serviciului, dar destul de dificil` \n afara orelor de program. – Nu prea corespunde cu ce-am auzit eu... – Asta, pentru c` am [i eu punctele mele sensibile, de[i poate nu crezi. St`tea bosumflat` la mas`, cu gândul la so] [i la copii [i am f`cut tot posibilul s-o fac s` zâmbeasc`. Abia spre sfâr[itul mesei am reu[it. – Acesta trebuie s` fie momentul \n care Doreen v-a v`zut. Ah, dar a mai spus c` te privea plin` de ardoare.

154

– Cred c`, mai degrab`, se str`duia s` m` vad`. Poart` ochelari doar la serviciu, de[i nu vede aproape deloc f`r` ei. Prietena noastr` Doreen ar fi trebuit s` mai r`mân` pu]in \n preajm`. Ar fi v`zut c`, dup` foarte pu]in timp, am condus-o pe Norma s`-[i ia cheia, dup` care am condus-o la lift. – Nu a]i petrecut noaptea \mpreun`? Kimberley nu se putu st`pâni s` nu \ntrebe, de[i [tia c` nu are nici un drept: – Pentru c` o rugasem s` lucreze peste orele de program [i din cauza aceasta nu mai putuse pleca acas`, am considerat c` este de datoria mea s` m` asigur c` are o camer` bun` la hotel [i c` nu pierde cina, având \n vedere aglomera]ia produs` prin r`mânerea atâtor oameni la Londra pe timpul nop]ii. De aceea, am \nso]it-o la hotel [i am luat masa cu ea. Dar, dup` ce mi-am \ndeplinit aceast` datorie, m-am dus la locuin]a mea. M` \ntrebam dac` nu cumva o s` m` crezi nebun dac` te sun doar ca s`-]i aud vocea. Am fost singur \n noaptea aceea f`r` tine, iubito; \mi doream enorm s` fiu cu tine \n casa aceea veche \n care ploua. O cuprinse \n bra]e [i pentru o clip`, Kimberley \[i rezem` capul de pieptul lui, uitând c` acea fericire nu putea dura. – Mul]umesc pentru tot ce mi-ai spus. Acum, legat de ceea ce ]i-am spus eu... – C` m` iube[ti?

155

– Da. Având \n vedere acest lucru, e[ti de acord s` m` la[i s` plec? – S` te las s` pleci? – E[ti de acord s` divor]ezi f`r` s` m` obligi s`... – Adic`, \mi ceri s` divor]ez de tine f`r` s` facem dragoste? – Te rog. Vrei s` pleci acum [i... s` m` ui]i? – Ah, Kim Kim! {tiu c` ]i s-a spulberat \ncrederea \n tine, dar ai, te rog, pu]in` \ncredere \n mine. Prietena ta nu a min]it spunând c` am fost un libertin. Dar, crede-m` când \]i spun c` am renun]at de bun`voie la acel stil de via]`, c` nici m`car nu m-am mai uitat la o alt` femeie din clipa \n care te-am v`zut. Singura mea dragoste e[ti tu. A fost suficient s` te z`resc la petrecerea so]ilor Gilbert; m-am \ndr`gostit imediat de tine. – Cum? Vroia cu toat` fiin]a ei s`-l cread`, dar nu putea. Nu e amuzant` gluma asta. Dup` cum \mi amintesc, erai atât de absorbit de dansul cu cele mai atr`g`toare femei de acolo, \ncât p`reai s` fi uitat complet c` f`cuse[i cuno[tin]` cu mine. – Scumpa mea Kim, sper s` te conving \n curând cât \nsemni pentru mine, s` te conving de dragostea mea. Este posibil s` fi dansat cu câteva doamne, nu mai [tiu foarte bine. Ceea ce-mi amintesc clar este c`, dup` ce m-ai privit u[or dispre]uitoare, am \ncercat s` m` port cât se poate de firesc, dar \ncercam din r`sputeri s` g`sesc o cale de a str`punge \nveli[ul de ghea]` din jurul t`u.

156

– Ah, Slade! Cât de mult vreau s` te cred! – Crede-m`, iubito, [opti el s`rutându-i o lacrim` din col]ul ochiului. Ei, acum ce mai e? o \ntreb`, sim]ind-o din nou tensionat`. Vorbe[te, Kim, nu l`sa s` te macine vreo \ndoial`. |ntre noi nu vor mai exista secrete de acum \ncolo. Kimberley [tia c` Slade are dreptate. Dac` vroia s`-[i recapete \ncrederea \n ea [i \n ceilal]i, atunci trebuia s` nu mai lase nimic nel`murit. – Nici nu trecuser` dou` zile de când ne-am c`s`torit [i ai plecat s`-]i petreci o zi la Londra. – Nu c`utam acolo ceea ce-mi refuzai tu. Ah, a[ dori atât de mult s` te s`rut, iubito, dar cred c` este esen]ial s` explic`m mai \ntâi totul. {tiam c` te iubesc din ziua \n care ne-am c`s`torit. Ceea ce nu [tiam, pentru c` nu avusesem niciodat` o astfel de experien]`, era cât de mult te iubesc. Am descoperit asta \n ziua urm`toare. – Când am disp`rut? – Da. Nu mai ra]ionam clar; nu era decât groaza c` nu te voi mai g`si \n via]`. |n clipa aceea, Kimberley \ncepu s`-l cread`: nu putea fi \nc` atât de afectat, atât de obsedat de amintirea acelor clipe \nfior`toare, dac` nu ar fi sim]it a[a cum pretindea c` sim]ise. – Ah, Slade! – Am sim]it c` \nnebunesc. Mi-am repro[at c` m` purtasem atât de dur cu tine. M-ai f`cut s` m` gândesc serios. |n a doua noapte, când te-ai dus la

157

culcare, mi-am dat seama c` nu pot gândi clar avându-te atât de aproape. A[adar, am hot`rât s` merg la Londra \n ziua urm`toare, departe de tine. Temerile mele p`reau ridicole. Dar, când am descoperit c` iei tranchilizante, [tiind c` nu doreai aceast` c`s`torie, trebuia s` m` distan]ez de tine ca s` pot gândi. – Te-ai \ntors \nc`rcat cu valize. – M-am gândit c` e mai bine s` te obi[nuie[ti cu gândul c` voi r`mâne acolo permanent. – M` bucur c` a fost a[a. |n acel moment, Slade nu se mai putu st`pâni. Cu un geam`t de dorin]`, o strânse \n bra]e, ap`sându-[i buzele peste ale ei, \n timp ce Kimberley, r`spunzându-i cu aceea[i pasiune, se l`s` \nv`luit` de dragostea lui. – Iubito! – Ah, Slade, te iubesc atât de mult! – Nici nu [tii ce chin am tr`it din cauza ta. Te doream atât de mult, \ncât, atunci când am venit a doua oar` de la Londra... – Chiar! De ce te-ai dus acolo? A[ezându-se cu ea \n bra]e, Slade \i desf`cu p`rul [i, atât de absorbit de mângâieri [i s`ruturi, abia \ntr-un târziu \[i aminti c` l`sase \ntrebarea ei f`r` r`spuns. – A doua mea c`l`torie la Londra a fost pur [i simplu pentru c` \ncercam s` te fac s` m` vezi ca pe un so]. Am \n]eles c` nu-]i pl`cea ideea ca eu s` am

158

rela]ii extraconjugale, a[a c` m-am gândit c` merit` s` for]ez pu]in nota. – Am crezut atunci c` deja avusese[i o aventur`. – Nu a mai existat nici o alt` femeie \n via]a mea \n afar` de tine, de când te-am \ntâlnit. Cum ar fi fost posibil, din moment ce-mi umpli sufletul [i gândurile. Mi-am dat seama \ns` c-ar fi fost o prostie din partea mea s` precipit lucrurile [i c` lucrul cel mai \n]elept este s` \]i \ng`dui timpul de care ai nevoie. – Ai fost atât de r`bd`tor cu mine! |n sfâr[it, Kimberley \l putea privi cu ochii str`lucind de dragostea pe care nu mai trebuia s` [i-o ascund`. – Dac` mai continui s` m` prive[ti a[a, iubito, vei afla cât de ner`bd`tor poate fi un b`rbat când este vorba de femeia inimii lui. O trase mai aproape de el, acoperind-o cu s`rut`ri. Chiar trebuie s` ne \ntoarcem la Bramcote? – N-am v`zut cum arat` locuin]a ta de aici. Este foarte departe? – Cam la cincisprezece minute... Presupun \ns` c` putem ajunge \n zece. S` mergem, Kim, e timpul!

Sfâr[it!

159