Stres, Anxietate Si Angoasa

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINŢELE SOCIALE PSIHOLOGIE STRES, ANXIETATE ŞI ANGOASĂ

ANUL I, SERIA I, GRUPA 5

COORDONATOR: COORDONATOR: PROF: NEAGU MADALINA

STUDENT : GÎRLIANU CLEMENTINA

STRES, ANXIETATE ŞI ANGOASĂ 2

CUPRINS: Introducere.....................................................................................................................3 Stresul.............................................................................................................................4 Simptome ale stresului mental........................................................................................4 Cum funcţionează stresul................................................................................................4 Bani – Hartă de stres......................................................................................................5 Oameni – Hartă de stres.................................................................................................5 Simptome ale stresului provocat de oameni...................................................................6 Simptome ale stresului provocat de bani........................................................................6 Consecinţele stresului: avantaje, inconveniente si riscuri...............................................6 Metode de controlare a stresului, pentru părinţi..............................................................6 Metode de controlare a stresului pentru adolescenţi ......................................................7 Stresul profesional şi marja de a acţiona.........................................................................8 Optimizarea strategiilor de coping..................................................................................9 Anxietatea.....................................................................................................................10 Cum resimţim anxietatea ..............................................................................................10 Care sunt rădăcinile anxietăţii........................................................................................10 Stări anxioase.................................................................................................................10 Strategii de combatere a anxietatii.................................................................................11 Anxietatea sănătoasă şi cea nesănătoasă........................................................................14 Neliniştea generalizată în cazul tulburăriii de anxietatea generalizată..........................17 Vorbe înţelepte după care să vă conduceţi viaţa............................................................18 Angoasa.........................................................................................................................18 Angoasa din transformarea libidoului............................................................................19 Control şi sănătate..........................................................................................................20 Bibliografie.....................................................................................................................21


INTRODUCERE Este oare stresul încă una din „bolile civilizaţiei”? Peste 100 000 de articole şi 200 de lucrări despre acest subiect au fost scrise până astăzi şi, recent, Biroul Internaţional al Muncii consideră că „stresul a devenit una din cele mai grave probleme ale timpului nostru, nu numai pentru indivizii cărora le pune în pericol sănătatea fizică şi mentală, dar şi pentru întreprinderi şi guverne”(1993). Extinderea ariei semantice a acestei noţiuni sau concepte la domeniile metalurgiei, psihologiei, psihiatriei, neurofiziologiei, neurochimiei, imunologiei, psihosociologiei, psihanalizei, psihosomaticii, etc. Nu îl poate lăsa indiferent pe cercetător, deoarece stresul posedă acea rară specificitate de a fecunda aproape toate ştiinţele. Există mai mulţi termeni utilizaţi, sinonimi sau înrudiţi semantic, care pot fi regrupaţi în categoria stări timerice: angoasă, anxietate, frică, teamă, spaimă, aprehensiune, nelinişte, teroare, panică... Toate stările menţionate au în comun o trăire psihofiziologică neplăcută şi se deosebesc unele de altele prin intensitatea diferită şi împrejurările în care apar. Angoasa este o stare de „frică” fără obiect, iar anxietatea şi neliniştea nu se deosebesc de aceasta decât prin intensitatea mai mică. Panica este o criză de angoasă, teroarea şi spaima sunt stări de frică extremă. Astfel, stările timerice se pot distribui pe o axă care merge de la un pol al stărilor cu obiect precis către un pol al celor fără obiect, prezentând situaţii intermediare între fiecare dintre ele. De exemplu, „tracul” actorului este o formă de „anxietate” sau de „aprehensiune”? Sau neliniştea familiei cuiva care a suferit un accident rutier? „Teamă”, „aprehensiune”, „anxietate”? Intre frică motivată clar, şi angoasă, evident iraţională se situază toţi intermediari anticipativi în cazul cărora obiectivitatea şi subiectivitatea sunt greu de departajat. Anxietatea şi angoasa se diferenţiază fie prin intensitate (angoasa ar fi o formă de anxietate majoră), fie prin apartenenţă (angoasa este somatică, cu simptome vegetative evidente, în timp ce anxietatea este în primul rând psihică, uneori se consideră că şi timiditatea stânjeneala şi neliniştea ţin tot de anxietate...). Timiditatea si stânjeneala sunt deasemeni însoţite de semne vegetative: tremurat, transpiraţie, înroşire... Angoasa şi anxietatea sunt aproape sinonime, angoasa fiind o formă de anxietate majoră, iar anxietatea o formă de angoasă minoră.


STRESUL Stresul este o parte necesară a vieţii, însă are asupra oamenilor un impact diferit în funcţie, parţial de tresăturile de personalitate. Cuvântul stress vine din latinescul stringere care înseamnă a cuprinde, a îmbrăţişa, a strânge, a restrânge, a lega, a ciupi, a îndurera, a jigni, şi care a dat naştere în limba franceză cuvântului étreindre , adică a împresura cu trupul, cu membrele, strângând cu putere ; acest gest semnifică uneori sentimente opuse, pentru că pot să strângi pe cineva la piept, dar şi să-l sufoci ; a sufoca ne duce la a oprima, a presa ; ne duce la angoasă, la anxietate, la un sentiment de disperare care îţi strânge inima, sufletul şi care conduce la cuvântul détresse. (Stora, 1999, pag. 7)

Simptome ale stresului mental Stresul cauzat de minte poate duce la: confuzie şi lipsă de putere, incapacitate de a lua hotărâri, furie, singurătate, frică, apatie, tendinţa de a tresări din orice, memorie slabă, depresie, tensiune şi alertă emoţională, coşmaruri, insatisfacţie, iratibilitate, concentrare slabă, impuls puternic de a plânge, a fugi sau a te ascunde. (Boenisch, Michele Maney, 2004, pag. 54) Pentru a putea prezice care ar fi modalităţile de adaptare a unei persoane în diverse situaţii, trebuie cunoscute nu numai condiţiile stresante, dar şi resursele individuale, gradul de competenţă, de autocontrol; tresăturile stabile ale personalităţii se concretizează în anumite „stiluri adaptative”. (Floro, 1974, pag. 105) Pentru M.Ralea, amânarea reprezintă o condiţie a oricărei activităţi psihice. În faţa unei situaţii dificile, prima operaţie specific umană o constituie înţelegerea şi aprecierea situaţiei; cea de-a doua este amânarea deliberată a acţiunii, ca urmare a constatării a imposibilităţii de a găsi rapid soluţia adecvată. Dacă tentativele de rezolvare a problemei nu sunt satisfăcătoare, omul caută o compensaţie prin înlocuirea unei acţiuni cu alta, care îi poate oferi o satisfacţie echivalentă. (Floro, 1974, pag. 119)

Cum funcţionează stresul? Stresul este un mecanism fiziologic al cărui scop este restabilirea echilibrului. Când acest mecanism nu mai funcţionează, apar consecinţele nefaste. În prezenţa factorilor de stres, organismul răspunde cu o reacţie de adaptare, care comportă trei faze :

STRES, ANXIETATE ŞI ANGOASĂ 5 -

Faza de alarmă – care pregăteşte corpul pentru acţiune;

-

Faza de rezistenţă – în timpul căreia corpul se organizează sub tensiune;

-

Faza de epuizare – caracterizată prin oboseală.

Boala, cea mai adesea funcţională, adică legată de o disfuncţie a organelor (cefalee, tulburare digestivă, hipertensiune arterială...), uneori organică, legată de leziuni (ulcer, infarct), poate apărea în fiecare dintre cele trei faze, dar se dezvoltă cu predilecţie în cursul ultimelor două faze. (Cungi, 2003, pag.16) Relaţiile sunt un aspect foarte important al vieţii şi în acelaşi timp foarte complex. Relaţiile includ familia apropiată şi extinsă, cele pe care le întâlnim la locul de muncă sau la şcoală, precum şi cunoştinţele şi asociaţiile. Indiferent de situaţia în care te afli faţă de oamenii din viaţa ta, echilibrul este cheia. Un secret important pentru dobândirea şi menţinerea echilibrului este să munceşti constant pentru a obţine şi apoi a te bucura de câteva sau de toate lucrurile următoare: exprimarea sentimentelor, petrecerea timpului împreună, aprecierea companiei altuia, ascultarea, împărtăşirea, dăruirea, iubirea, angajamentul, atingerea, reangajamentulm îmbrăţişarea şi din nou angajamentul. A dărui şi a primi iubire este mai important decât toate „activităţile” şi „obligaţiile” cu care tindem să ne umplem zilele.

Bani – Hartă de stres Cum priveşti banii? Ce crezi despre ei? Sunt o sursă de fericire sau ochiul dracului? Reprezintă oare finanţele un subiect care va crea aproape inevitabil neînţelegere? Sunt banii un mijloc de a atinge un scop sau un scop în sine?

Oameni – Hartă de stres Relaţiile sunt un aspect foarte important al vieţii şi în acelaşi timp foarte complex. Relaţiile includ familia apropiată şi extinsă, cele pe care le întâlnim la locul de muncă sau la şcoală, precum cunoştinţele şi asociaţii. Indiferent de situaţia în care te afli faţă de oamenii din viaţa ta , echilibrul este cheia. Un secret important pentru dobândirea şi menţinerea echilibrului este să munceşti constant pentru a obţine şi apoi a te bucura de câteva sau de toate lucrurile următoare: exprimarea sentimentelor, petrecerea timpului împreună, aprecierea companiei altuia, ascultarea,


împărtăşirea, dăruirea, iubirea, angajamentul, atingerea, reangajamentulm îmbrăţişarea şi din nou angajamentul. A dărui şi a primi iubire este mai important decât toate „activităţile” şi „obligaţiile” cu care tindem să ne umplem zilele.

Simptome ale stresului provocat de oameni Stresul provocat de oameni te poate face să te simţi: singur, iritat, frustrat, neânţeles, compleşit, epuizat de responsabilităţi, lasându-ţi puţină energie pentru iubire. (Boenisch, Michele Maney, 2004, pag. 40-41)

Simptome ale stresului provocat de bani Stresul financiar te poate face să te simţi: neajutorat, frustrat, supărat. Este o sursă majoră de conflicte conjugale. Dar se poate ca banii şi finanţele să fie o sursă de fericire (eustres). (Boenisch, Michele Maney, 2004, pag. 43)

Consecinţele stresului: avantaje, inconveniente si riscuri. Starea de stres post-traumatică este complicaţia cea mai frecventă în cazul unui factor de stres acut, dar şi alte tulburări mai puţin marcate, apar în mod curent: insomnia, starea de tensiune permanentă, diareea. Câteodată apar şi tulburări organice: gastrită, ulcer, diabet. Când starea de stres devine cronică, se instalează oboseala, depresia, mai ales când subiectul intră în faza de epuizare. Atunci intervine recursul la substanţe „miracol”: tutun, alcool, cafea, dar şi tranchilizante. Calitatea vieţii se degradează datorită alimentaţiei haotice (prea multă sau prea puţină mâncare), reducerii timpului de somn, etc.

Tulburările funcţionale – migrene, simptome digestive, alergii, probleme de piele – sunt foarte frecvente.

Bolile organice – hipertensiune arterială, colesterol, infarct miocardic, tulburări ale tubului digestiv (rectocolită hemoragică, probleme gastrice) poliartrită, astm – găsesc un teren foarte favorabil. Pot apărea, deasemenea probleme endocrine, cum ar fi: diabetul sau o boală tiroidiană. (Cungi, 2003, pag.27)

Metode de controlare a stresului, pentru părinţi Ce trebuie să faceţi ? 1. Încercaţi să fiţi un exemplu bun.

2. Acordaţi-i toată atenţia adolescentului dumneavoastră atunci când acesta vrea să vă vorbească.

STRES, ANXIETATE ŞI ANGOASĂ 7 3. Încercaţi să-l ascultaţi cu atenţie. Nu începeţi să-i faceţi morală. 4. Folosiţi un ton respectuos. Respectul impune respect. Încercaţi să nu aveţi o reacţie

exagerată. 5. Evitaţi să trageţi concluzii. Interesaţi-vă de ceea ce fac copii dumneavoastră.

6. În cadrul discuţiei permiteţi abordarea oricărui subiect. Respectaţi dorinţa adolescentului de a-şi afirma individualitatea şi independenţa. 7. Permiteţi-i să-şi exprime ideile şi sentimentele. 8. Încurajaţi-l să se preţuiască pe sine. Ajutaţi-l să-şi întărerască încrederea în sine, nu i-o

slăbiţi. 9. Aveţi grijă cum vă purtaţi cu ceilalţi copii din familie. Încercaţi să fiţi corect.

10. Straduiţi-vă să spuneţi lucruri plăcute. 11. Ţine-ţi reuniuni de familie.

Ce nu trebuie să faceţi ? 1. Nu vă aşteptaţi ca adolescentul să accepte fiecare regulă stabilită de dumneavoastră. 2. Nu fiţi supărat şi nu vă simţiţi respins dacă adolescentul dumneavoastră vă spune că vă urăşte. 3. Nu încercaţi să fiţi un părinte perfect, pentru că aşa ceva nu există. 4. Comportamentul adolescentului nu este rezultatul problemelor dumneavoastră.

Metode de controlare a stresului pentru adolescenţi 1. Prima barieră pe care trebuie să o îndepărtăzi din calea comunicării constă în tendinţa mea de a ignora pe oricine are mai mult de 30 de ani. Dacă vreau ca oamenii să mă înţeleagă, atunci trebuie să mă arăt doritor de a vorbi cu ei. 2. Generaţia noastră se aşteaptă să fie înţeleasă de către cei mai în vârstă. În replică, se

impune ca şi noi, la rândul nostru, să încercăm să-i înţelegem. Si ei au dorinţe, sentimente şi motive pentru deciziile pe care le iau. 3. Îmi voi asculta părinţii şi voi privi situaţia şi din punctul lor de vedere. Aşa m-aş aştepta

să se poarte şi ei cu mine, dacă ar fi în locul meu. 4. Îmi voi împărtăşi mai mult sentimentele părinţilor mei. Poate că şi ei au avut aceste

probleme. Trebuie să le dau şansa să mă ajute. 5. Vreau ca părinţii mei să aibă mai multă încredere în mine, să-mi acorde mai multă

libertate şi responsabilitate ca o persoană matură. Pe de altă parte, trebuie să nu le


dezamăgesac încrederea în mine. Ceea ce fac se reflectă asupra lor, iar ei sunt traşi la răspundere pentru acţiunile mele şi comportamentul meu. 6. Exersarea dreptului de a-mi critica familia, şcoala, prietenii, societatea include

responsabilitatea de a sugera soluţii practice pentru problemele pe care le acuz. 7. Pentru a promova comunicarea în familia mea, mă voi purta respectuos faţă de ceilaţi. Le

voi spune părinţilor că ţin la ei. Si ei sunt afectaţi de stres şi de problemele zilnice ale existenţei, la fel ca şi mine. 8. Ori de câte ori se va ivi câte o problemă şi voi simţi că nu o pot rezolva, le-o voi

împărtăşi. Sunt destul de responsabil pentru a soluţiona în colaborare cu părinţii. În schimb, ei mă vor trata cu respectul şi demnitatea pe care le merit. (Goliszek, 1998, pag.84-86)

Stresul profesional şi marja de a acţiona Cercetătorul american Robert Karasek a studiat stresul profesional de la două axe fundamentale: cererea (sau constrângerea profesională) şi posibilitatea de control a

individului. Potrivit cercetătorului, cel mai bun factor de predicţie al nivelului de stres îl constituie amestecul acestor două componente ale stresului. O casieriţă dintr-un supermarket, de exemplu, supusă unei cereri puternice şi dispunând de un control slab, suportă un stres foarte mare. Dimpotrivă, un cercetător cu o slabă presiune profesională şi cu o mare putere de control, va fi mai puţin stresat. Acest model al lui Karasek permite astfel clasificarea situaţiilor de muncă şi stabilirea unei tipologii a activităţilor profesionale în patru grupe : 1. Muncă foarte contrângătoare (volum mare de muncă şi marjă scăzută de acţiune). Este

cazul chelnerilor, telefonistelor, muncitorilor care lucrează pe bandă. 2. Muncă puţin constrăngătoare (volum redus de muncă şi marjă mare de acţiune). Este

vorba în acest caz, de exemplu, despre cercetători. 3. Muncă activă (volum de muncă şi marjă de acţiune mari). Această situaţie îi vizează pe

medici, directori de întreprindere, agricultori. 4. Muncă pasivă (volum de muncă şi marjă de acţiune scăzute). Această categorie grupează

paznicii de noapte, personalul de supraveghere.


Subtilele portiţe de scăpare Trebuie să avem o bună condiţie fizică şi să fim pregătiţi moral pentru a face faţă evenimentelor şi situaţiilor din activitatea zilnică, care cer, din partea noastră o vigilenţă absolută, o capacitate de reacţie deosebită şi o sănătate de fier. Pentru aceasta, este indispensabil să deprindem gestionarea stresului prin mijloace adecvate. Dacă vom reuşi să identificăm corect simptomele de stres şi să reacţionăm prompt cu mijloacele pe care le vom descoperi imediat, atunci parcursul nostru profesional va fi unul fericit, de succes, fiindcă el se va efectua într-o stare de relaxare şi de stăpânire de sine, fâcându-ne astfel, să îmbrăţişăm cu o privire plină de bunăvoinţă lucrurile, oamenii şi mediul înconjurător. Artizani ai propriei noastre sănătăţi, vom căuta să ne responsabilizăm în faţa acestui flagel, care încearcă să ne poarte în vârtejul său de inconştienţă şi care, în mod visceral nu mai ştie cum să se oprească. Să reacţionăm imediat şi să fim suficient de curioşi pentru a declara grevă bolilor. Şi, de această dată, nu este vorba de a coborî în stradă, este vorba de a coborî în propriul corp şi de a-l respecta. Să luăm cea mai bună decizie şi să menajăm corpul nostru, acest corp care lucrează pentru noi zi şi noapte şi care repară toate activităţile anarhice şi toate solicitările exagerate cu atâta efort şi dragoste... cu toate că are un potenţial de recunoaştere fenomenal, el nu poate repara toate greşelile pe care le facem şi el are dreptul la saturare. Pentru că, până la urmă s-a săturat şi el de stresul nostru! L-aţi întrebat vreodată? ( Saunier, 2008, pag. 43-44)

Optimizarea strategiilor de coping Strategiile de „ieşire din impas” (coping) depind de mijloacele de dotare ale individului (ereditare şi achiziţionate) ca şi de natura situaţiei cu rol de agent stresor. Cele două tipuri fundamentale de coping: centrarea pe emoţie sau centrarea pe situaţie comportă o serie de nuanţe a căror reflectare comportamentală – studiată între alţii şi de către Carver şi colab., autorii unui chestionar referitor la aceste domenii cuprinzând 14 scale – a fost analizată la capitolul consacrat modalităţilor de coping.

În ceea ce priveşte consecinţele de ordin practic pentru evitarea sau diminuarea distresului, conduitele de coping ar putea fi selecţionate, fie voluntar (dar numai în cazul unei autocunoaşterii profunde, ca şi al unei voinţe puternice), fie cu ajutorul psihologului. (Plozza, 2002, pag. 110)


Anxietatea- stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare, difuz. Adesea folosit ca sinonim al angoasei, termenul anxietate se deosebeşte de cel dintâi prin absenţa modificărilor fiziologice (senzaţie de sufocare, transpiraţie, accelerarea pulsului... ), care nu lipsesc niciodată în cazul angoasei. Numeroase şcoli încearcă să explice geneza anxietăţii prin prisma poziţiilor lor doctrinale. Pentru teoreticienii învăţării, această stare ar fi o reacţie de teamă condiţionată, o tendinţă dobândită. Pentru psihanalişti, dimpotrivă, anxietatea s-ar explica prin frustrările libidoului şi interdicţiile dictate de Supraeu, anxietatea ar fi semnalul de pericol adresat Eului – adică personalităţii conştiente – care, astfel provenit, poate reacţiona prin măsuri adecvate sau mobilizându-şi mecanismele de apărare. (Sillamy, 1998 pag. 32)

Anxietatea Anxietatea este preţul biletului pentru călătoria vieţii; fără bilet nu poţi călători, fără călătorie nu există viaţă. James Hollis

Controlarea şi gestionarea emoţiilor Înţelegerea felului în care ne gestionăm anxietatea este un pas esenţial în transformarea unui sentiment neplăcut într-o puternică uneală a schimbării. O strategie de a face faţă emiţiei este încercarea dosperată de a controla totul, dar aceasta nu este niciodată o soluţie satisfăcătoare. Structura noastră interioară de credinţe şi încrederea în sine vor juca şi ele un rol important. (Smith, Nolen-Hoeksema, Barbara L., Frederickson, Geoffrey R., Loftus, 2005, pag. 102) Aptitudinea de a tolera sentimentul de anxietate stresantă e foarte strâns legată de problema controlului şi a încrederii.

Cum resimţim anxietatea ? Cuvântul german pentru anxietate este Angst . Acesta transmite nu doar sensul de frică, ci pe acela de suferinţă şi de apăsare. Anxietatea presupune de multe ori acest sentiment de apăsare aproape fizică. Poate că simţim o apăsare în piept sau ni se usucă gâtul. Putem avea crampe la stomac şi ne putem simţi genunchii tremurând. De obicei este însoţită de o scădere a capacităţii de concentrare. Putem trece la acţiuni repetitive, ca roaderea unghiilor, trasul de păr, fumatul sau mâncatul compulsiv. Vocea poate să ne tremure sau să devină foarte slabă. Anxietatea este legată de stres şi fiecare persoană are capacitatea diferită de a face faţă stresului. Unii dintre noi îl simt mai acut decât alţii.


Câteva dintre simptomele cele mai obişnuite ale anxietăţii Simptome respiratorii şi de piept:

respiraţie întretăiată, respiraţie accelerată, respiraţie slabă,

gâfâit, presiune în piept, flegmă în gât, senzatie de sufocare, bâlbâială. Reacţii epidermice :

transpiraţie, mâncârime, bufeuri de fierbinţeală şi senzaţia de frig

îmbujorare. Reacţii cardiace şi de circulaţie a sângelui : bătăi puternice de inimă, palpitaţii, senzaţie de leşin,

hipertensiune, hipotensiune. Simptome intestinale :

pierderea poftei de mâncare, greaţă, durere sau disconfort abdominal,

vomă. Simptome musculare :

tremurături, zbaterea ploapelor, nervozitate, reacţii de tresărire, gestul de a

bate din picioare, picioarele tremurânde, înţepenire, insomnie. (Ellis 2009 pag. 34)

Care sunt rădăcinile anxietăţii ? Rădăcinile anxietăţii se află în frica de necunoscut. Într-un fel, este ca pe vremea hărţilor primitive ale lumii, care arătau în detaliu ţărmurile pe care marinarii ajunseseră să le cunoască. Ne proiectăm fricile asupra necunoscutului. Toate lucrurile din viitor sunt necunoscute, pentru că, de fapt, nu ştim dacă vom mai trăi şi vom mai respira şi în clipele următoare. (Smith, Nolen-Hoeksema, Barbara L., Frederickson, Geoffrey R., Loftus, 2005, pag. 105)

Stări anxioase 1. Tulburare de adaptare cu anxietate - acest diagnostic se aplică pacienţilor cu stresor

evident, la care apare în decurs de trei luni, anxietate excesivă şi se expectează ca aceasta să nu dureze mai mult de şase luni. (Sadock, M.D. Virginia A, 2007 pag. 209) 2. Anxietatea secundară unei alte tulburări psihiatrice – o proporţie de 70% din pacieţii

depresivi au anxietate. 3. Anxietate situaţională – efectele unei situaţii stresante copleşesc temporar capacitatea

persoanei de a face faţă. Acest lucru poate să aibă loc şi în situaţii minore, dacă acestea evocă un stres copleşitor anterior. 4. Anxietatea morţii – implică tipic frica de neajutorare, de schimbările fizice (somatice), de

pierderea controlului şi de pierderea altora, pe lângă vinovăţie şi ruşine. 5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini – adulţii regresaţi, inclusiv unii care

sunt bolnavi medicali, pot să manifeste anxietatea care era leagtă de aceste forme din


copilarie atunci când sunt separaţi de cei iubiţi sau atunci când trebuie să reacţioneze faţă de personal în spital. 6. Anxietatea legată de pierderea stimei de sine – poate să fie o reacţie la boală, rejecţie sau

la pierderea unei slijbe, în special dacă acestea sunt trăite ca o înfrângere sau eşec. 7. Anxietatea legată de pierderea controlului de sine – în circumstanţe în care controlul

trebuie cedat cum ar fi boala medicală sau spitalizarea, pacienţii care au nevoie de a simţi că deţin controlul situaţiei pot să se simtă foarte ameninţaţi. 8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate – dacă anterior nevoile de dependenţă ale

pacientului nu au fost satisfăcute sau rezolvate, acesta poate să se opună situaţiilor care impălică anumită dependenţă, cum ar fi îngrijirea medicală sau o relaţie strânsă.(Sadock, M.D. Virginia A, 2007 pag. 210 ) 9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă – dacă pacientul îşi aşteaptă pedepsirea pentru

fapte rele imaginare sau reale, poate să resimtă anxietate, iar pedeapsa poate fi cautată activ sau chiar auto-aplicată. 10. Anxietatea semnal – termenul prin care Sigmund Freud a descris anxietatea care nu este

trăită conştient, dar care declanşează mecanismele de defensă utilizate de către persoană pentru a face faţă unei situaţii potenţial ameninţătoare. (Sadock, M.D. Virginia A, 2007 pag. 211)

Strategii de combatere a anxietaţii Anxietatea secătueşte energia fiindcă ea se axează mai mult pe ceea ce ar putea să fie, nu pe ceea ce este realmente. Anxietatea este o forţă negativă care vă dezechilibrează. Vă tulbură găndurile când sunteţi treaz şi vă asealtează când dormiţi sau încercaţi să dormiţi. Ce puteţi face pentru a genera energie?

-

Fiţi interesat de ceea ce faceţi;

-

Fiţi entuziast în legatură cu ceea ce faceţi;

-

Căutaţi pe cât puteţi să fiţi în compania unor persoane care gândesc pozitiv;

-

Găsiţi o „priză” emoţională la care vă puteţi reâncărca bateriile;

-

Fiţi organizat, astfel încât conflictul dintre forţele rivale să fie redus la minimum;

- Nu vă folosiţi optzeci la sută din energie pentru a obţine douăzeci la sută din rezultate; - Nu abuzati de corp, minte şi sentimente; - Nu vă cufundaţi în regrete inutile;

STRES, ANXIETATE ŞI ANGOASĂ 13 - Nu vă trăiţi viaţa fiind mânios pe sine şi pe alţii; - Nu uitaţi să vă odihniţi: chiar şi elefanţii dorm; -

Dormiţi cât puteţi şi cât doriţi;

-

Dacă vă grăbiţi sa terminaţi lucrurile, încetiniţi şi spuneţi-vă „este timp suficient”.

Folosirea relaxării pentru combaterea anxietăţii Relaxarea ne calmează lumea fizică şi psihologică interioară şi în felul acesta ajută la diminuarea nivelului de anxietate. O persoană se poate relaxa imediat şi rapid începând să respire lent şi profund.

Folosirea autosugestiei pentru combaterea anxietăţii Metoda gândirii pozitive pentru tratarea simptomelor fizice şi a anxietăţii a fost promovată de Emil Coué la începutul secolului XX. Coué afirmă că toate gândurile noastre se transformă în realitate: suntem ceea ce credem că suntem. Dacă avem gânduri triste, ne simţim nefericiţi; dacă avem gânduri neliniştitoare, devin încordaţi.

Folosirea vizualiazării creative pentru combaterea anxietăţii Vizualizarea creativă este eficientă în tratarea multor afecţiuni fizice şi asociate cu anxietatea, printre care dureri de cap, spasme musculare, durere cronică. Unii oameni par să aibă un dar natural de a crea imagini interioare. Dacă sunteti unii dintre aceştia, folosirea imaginilor vă poate oferi multe recompense.

Folosirea muzicii pentru combaterea anxietăţii Ascultarea repetată a unei muzici care v-a ajutat în trecut să vă relaxaţi are o încărcătură pozitivă care, foarte probabil, este benefică atât acum, cât şi în viitor

Folosirea culorilor pentru combaterea anxietăţii Fiecare culoare are o trăsătură psihologică distinctă şi, drept urmare un efect diferit. Aşanumitele culori „reci” şi stinse au un efect liniştitor, iar culorile calde, vii şi strălucitoare au o influeţă stimulatoare. De obicei, se consideră că anumite culoare de albastru au un efect liniştiror şi creează armonie. Însă verdele-pal este înviorător. Roşu şi galben-strălucitor, sunt de obicei, stimulatoare, în timp ce roz sugerează seninătate şi fericire. Identificaţi culorile care vă relaxează şi pe cele care vă creează anxietate.

Folosirea exerciţiilor fizice pentru combaterea anxietăţii Exerciţiile fizice reprezintă modalitatea cea mai simplă şi eficientă de diminuare a anxietăţii. Exerciţiile fizice energice reprezintă o supapă naturală pentru corp, atunci cănd se pregăteşte


starea de luptă sau fugă. După exerciţii, echilibrul chimic al organismului revine la normal şi vă simţiţi relaxat şi inviorat.

Modificarea modului de respiraţie pentru combaterea anxietăţii Respiraţia din abdomen nu începe din nas, ci din gât. Deschideţi gura şi respiraţi cât puteţi de profund: veţi auzi un sunet ca de foale. După ce aţi auzit sunetul şi în timp ce încă mai inspiraţi, închideţi gura şi continuaţi respiraţia. Veţi observa că sunetul se menţine. Veţi constata că aerul pătrunde în plămâni mult mai profund decât dacă aţi respira pe nări. Când expiraţi, încercaţi să menţineţi acel sunet timp de un minut. La fiecare ciclul de respiraţie, aduceţi aerul adânc în abdomen.

Psihoterapia tulburării anxioase generalizate Anxietatea permanentă îi provoacă subiectului un disconfort puternic, îi afectează viaţa şi activitatea şi nu este datorat abuzului de substanţe psihoactive sau unor probleme medicale somatice, cum ar fi hipertiroida, sau psihice (anxietatea din cadrul unor psihoze, cum ar fi boala afectivă bipolară – episodul depresiv). Subiecţii suferind de tulburare anxioasă generalizată se simt permanent tensionaţi, încordaţi, incapabili să se relaxeze şi relatează că se află „la capatul puterilor”. Conţinutul îngrijorărilor poate fi mai mult sau mai puţin precizat. Trebuie precizat că tendinţa spre îngrijorare este un fenomen normal, specific oamenilor în general, dar şi un fenomen patologic, care apare în calitate de simptom în cadrul altor tulburări mai ales anxioase.

Anxietatea existenţială Anxietatea este un concept filosofic, reluat de psihiatrie la sfârşitul secolului al IX-lea (Cottraux, 2003, pag.76)

Cele opt forme de anxietate –boală: 1. Atacurile de panică – denumite şi crize acute de angoasă, acestea sunt însoţite şi de

senzaţii fizice neplăcute, interpretate adeseori şi semne ale unei crize cardiace sau ale morţii iminente. 2. Agorafobia – cu atacuri de panică debutează după o criză iniţială de angoasă, prin frica de

reluare a crizei în situaţii în care subiectul s-ar afla departe de orice ajutor. Ea începe prin evitarea progresivă a anumitor situaţii, a locurilor publice, în special, şi ajunge să tulbure cu totul viaţa profesională şi socială a subiectului. Evoluţia se traduce prin retreagerea din


vaţa socială şi profesională, prin alcoolism, dependenţă de benzodiazepine, conflicte conjugale şi, mai ales, prin depresie. 3. Agorafobia fără atacuri de panică – se traduce prin evitarea progresivă a unui număr din

ce în ce mai mre de situaţii când subiectul se află în afara domiciliului. 4. Fobia socială – incapacitatea de a avea relaţii sociale satisfăcătoare din cauza anxietăţii şi

fricii umilitoare de „a-l privi pe celălalt”, se poate prezenta sub o formă limitată la două sau trei situaţii (să vorbeşti în public, să semnezi un CEC), sau se poate generaliza pentru numeroase situaţii sociale... 5. Fobiile simple – sunt frici limitate, fără un fundament obiectiv. Ele vizează în principal

animalele, dar pot, de asemenea, să se prezinte şi sub forma fricii de sânge şi răni sau a fricii de a conduce un automobil, de a te afla într-un loc închis, de furtună, etc. (Cottraux, 2003, pag.79) 6. Anxietatea generalizată sau anxietate flotantă - caracterizată printr-o nelinişte cronică,

difuzează un permanent „zgomot de fond”. Grijile fără motiv, tensiunea musculară, hiperreactivitatea şi vigilenţa excesivă sunt principalele caracteristici ale anxietăţii generalizate. 7. Obsesii compulsive – tulburările obsesionale sunt denumite de către speciaşiti şi, mai

recent de către marele public, TOC (Tulburări Obsesiv-Compulsive). Ele reprezintă o adevărată boală, cu efecte foarte puternice în formele ei cele mai grave. Subiectul luptă împotriva imaginilor mentale involuntare şi neplăcute. 8. Stresul post-traumatic – este vorba despre reacţii prelungite de angoasă şi de depresie,

însoţite de agresivitate faţă de anturaj şi de experienţe intitulate flash-back-uri, când subiectul retrăieşte în stare de veghe sau în vis situaţia iniţială (catastrofă aeriană, tortură, viol, etc.). (Cottraux, 2003, pag.80)

Anxietatea sănătoasă şi cea nesănătoasă Anxietatea sau preocupările sănătoase contribuie la conservarea vieţii şi se soldează cu rezultate destul de bune, spre deosebire de anxietatea nesănătoasă, care vă poate face să suconbateţi. Anxietatea sănătoasă sau prudenţa vă ajută de fapt să vă ţineţi sub control propriile emoţii şi să faceţi faţă situaţiilor dificile sau periculoase într-o manieră eficientă . Anxietzatea nesănătoasă,

sau panica, are consecinţe contrare: pierderea controlului asupra propriei persoane

şi imposibilitatea de a face faţă în mod eficient riscurilor şi problemelor cu care vă confruntaţi.


(Ellis 2009 pag. 27) Anxietatea sănătoasă implică Anxietatea nesănătoasă ia

precauţie şi vigilenţă şi preântâmpină pericolul potenţial.

forma panicii, terorii, ororii, fobiilor, tremurăturilor, clănţănitului din

dinţi, bâlbâielilor şi a tuturor afecţiunilor fizice şi psihosomatice care vă atrag atenţia, cu siguranţă, asupra pericolelor potenţiale, dar care interferează foarte adesea cu preîntâmpinarea adecvată a ameninţării reale. Anxietatea sau îngrijorarea sănătoasă se bazează întotdeauna pe o spaimă raţională sau realistă. Astfel, dacă încercaţi să traversaţi o stradă nesemaforizată foarte aglomerată, veţi nutri frica absolut justificată că puteţi fi lovit de o maşină, deci rănit sau chiar omorât. De ce? Pentru că există o probabilitate realistă să se întâmple acest lucru. (Ellis 2009 pag. 28) Fiecare dintre noi este predispus, practic, la manifestări anxioase atât realiste, cât şi nerealiste, la frica raţională, dar şi la cea iraţională. Devenim rapid prudenţi şi îngrijoraţi în confruntarea cu riscurile şi pericolele din jur, dar şi la fel de exagerat de îngrijoraţi, chiar panicaţi. (Ellis 2009 pag. 33)

Grijile şi anxietatea – sunt asociate cu cel puţin trei simptome din cele şase prezentate în continuare : 1. Nervozitate sau surescitare 2. Tendinţa de a obosi cu uşurinţă 3. Dificultăţi de concentrare sau lacune de memorie 4. Iritabilitate 5. Tensiuni musculare 6. Tulburări de somn Stările de nelinişte şi anxietatea trebuie să fie cauza unei suferinţe sau a unei interferenţe în modul de viaţă al pacientului şi nu trebuie să fie provocate de o tulburare sau de o problemă de sănătate generală (Fontaine, 2008, pag. 376)

Neliniştea generalizată în cazul tulburăriii de anxietatea generalizată Neliniştea este înţeleasă ca un concept cognitiv distinct de emoţie. Ea este diferită de anxietate, chiar dacă cele două tulburări sunt prezentate simultan. Înlănţuirea consecinţelor incerte, care caracterizează neliniştea, constituie un element declanşator al stărilor de teamă şi anxietate ale pacientului, pe lângă alte reacţii emoţionale, fiziologice, cognitive şi comportamentale care trebuie avute în vedere în timpul analizei funcţionale a acestuia.


(Fontaine, 2008, pag. 379)

Evitarea comportamentală situaţională La fel ca şi în cazul altor tulburări anxioase, pacientul care urmază un tratament pentru tulburare generalizătă evită situaţii sau stimulii care îi declanşează neliniştile şi anxietatea. El evită situaţiile stresante, imediat ce apare un risc inacceptabil pentru sine sau pentru cei pe care doreşte să-i protejeze, atitudine care îl conduce, în mod frecvent, la adoptarea unor comportamente rigide care să-l ajute să-şi controloze viaţa şi pe a celorlalţi. (Fontaine, 2008, pag. 383)

Anxietatea cronică Dacă unei persoane îi este greu să întrerupă ciclul anxietăţii, problemele se pot croniciza. Este foarte posibil ca persoanele cu tulburare anxioasă generalizată să întâmpine dificultăţi legate de managementul anxietăţii vreme de luni sau chiar ani de zile. (Andrews, Creamer, Hunt, Lampe, Page, 2007, pag. 609)

Fobiile specifice (simple) Dacă, în cazul tulburării iraţionale, anxietatea şi panica survin pe neaşteptate, în fobiile simple ele sunt declanşate de un stimul specific uşor identificabil. Ele apar aici imediat sau în timpul acestei confruntări; intensitatea lor creşte pe măsură ce situaţia fobică se apropie şi descreşte odată cu îndepărtarea acesteia. Dacă pacientul este obligat să înfrunte situaţia fobică, se va produce anxietatea de anticipare. Este motivul pentru care el încearcă să evite astfel de situaţii chiar dacă este conştient de caracterul nemotivat sau exagerat al anxietăţii sale. (Huber, 1997, pag. 99) În spatele fricii de schimbare stau presiuni în schimbare în mai rău: pierderea imaginii idealizate, transformarea în Eul neacceptat, într-o faptură de rând sau într-o simplă carapace golită în urmă travaliului psihanalitic; groază de necunoscut, de renunţare la stratagemele sigure şi la satisfacţiile de până atunci, îndeosebi la vânarea de fantome aducătoare de soluţii, iar în final teama de a fi incapabil de schimbare, teama ce va fi mai bine înţeleasă atunci când vom dicuta disperarea nevrotică. Toate aceste temeri au obârşia în conflictele nerezolvate. Dar pentru că noi înşine trebuie să ne expunem acestor temeri dacă, eventual, dorim integrarea, ele stau ca un obstacol în calea fasonării noastre. Sunt, ca să zicem asa, purgatorul prin care trebuie să trecem înainte de a ne putea găsi mântuirea. (Horney, 1998, pag. 129)

Vorbe înţelepte după care să vă conduceţi viaţa -

Trebuie să simţim dragoste în interiorul nostru, înainte s-o putem oferi altora.


-

Imaginaţi-vă succesul, nu eşecul.

-

Calitatea contribuţiilor nostre nu cantitatea lor determină recompensele pe care le primim.

-

Pentru a atinge un scop trebuie să stiţi bine care este acel scop.

-

Contactul fizic are un impact mai puternic decât cuvintele.

-

Copii lipsiţi de contact fizic ajung adulţi incompleţi.

-

Corpul reprezintă albia pentru ceea ce se află în minte.

-

Faceţi ceva ce nimeni nu este dispus să facă şi veţi fi un învingător. (Stewart, 2004, pag. 129-135)

Angoasa - este o senzaţie apăsătoare de indispoziţie profundă, determinată de impresia difuză a unui pericol vag, iminent, în faţa căruia rămâi dezarmat şi neputincios. De cele mai multe ori această stare se asociază cu modificări neurovegetative comparabile cu acelea pe care le observăm în şocurile emoţionale: palpitaţii, transpiraţie, tremurături, vedere înceţoşată. Angoasa, care are efecte dezorganizatoare asupra conştiinţei, generează o regresiune conjunctă a gândirii şi a afectivităţii. Cauzele sale pot fi un conflict interior (când, de exemplu, ne reprimăm agresivitatea), o activitate sexuală nesatisfăcătoare sau pierdere în sfera dragostei (doliu, dezaprobarea unei persoane iubite...) care reactivează un vechi sentiment de abandon datorat precedentelor experienţe dureroase. În unele cazuri nu situaţia reală este acea care generează angoasa, ci fantasmele, reprezentările imaginare ale unei situaţii conflictuale inconştiente. La unii copii înclinaţi să se masturbeze, de exemplu, ameninţările grosolane ale părinţilor, ameninţări care se grefează pe un fond de culpabilitate pot provoca puternice reacţii emotive şi conduite inadaptate, legate de teama de castrare, de teama de a fi mutilat sau de a-şi pierde membrul viril. Angoasa în sine nu este un fenomen patologic, ea fiind legată de condiţia umană. (Sillamy, 1998 pag. 29)

Angoasa din transformarea libidoului Concepţia despre angoasă conţinută în acest enunţ se îndepărtează puţin de cea care mi se părea până acum justificată. Am considerat angoasa ca o reacţie generală a Eului în condiţiile neplăcerii, căutăm de fiecare dată justificarea economică a apariţiei ei şi presupunem, bazat pe cercetarea nevrozelor actuale, libidoul (excitaţia sexuală) care este respins de Eu sau nu este folosit îşi găseşte o descărcare directă în forma angoasei. Nu se poate trece cu vederea faptul că aceste determinaţii diferite nu se acordă bine unele cu altele, cel puţin nu decurg cu necesitate


unele din altele. În plus, a rezultat şi aparenţa unei relaţii deosebit de strânse între angoasă şi libidou, care din nou nu se armoniza cu caracterul general al angoasei ca reacţie de neplăcere. Contestarea acestei concepţii porneşte din tendiţa de a face din Eu singurul sediu al angoasei, aceasta fiind una dintre consecinţele încercării de a împărţi aparatul psihic în Eu şi Se. Concepţia anterioară vedea libidoul mişcării pulsionale refulate ca sursă a angoasei; după noua concepţie mai curând Eul a fost răspunzător pentru această angoasă, deci angoasa Eului sau angoasa pulsională (a Se-ului). Dat fiind că Eul lucrează cu energie desexuală, în remaniere a fost relaxată şi relaţia intimă între angoasă şi libidou. Ideea lui Rank, după care afectul de angoasă ar fi, o consecinţă a procesului naşterii şi o repetare a situaţiei trăite atunci, a obligat la o nouă verificare a problemei angoasei. Nu am putut fi de acord mai departe cu ideea lui Rank despre naştere ca traumă, despre starea de angoasă ca reacţie de descărcare a acesteia, despre oricare afect de angoasă nou survenit ca încercare de a „abreacţiona” mereu mai deplin trauma. A rezultat necesitatea de a merge de la reacţia de angoasă înapoi la situaţia de pericol care se află în spatele ei. Odată cu introducerea acestui factor au apărut noi puncte de vedere. Naşterea devine prototipul tuturor situaţiilor ulterioare de pericol, care rezultă în noile condiţii ale modificării formei de existenţă şi dezvoltării psihice progresive. Semnificaţia lor proprie a fost însă şi ea restrânsă la această relaţie prototipică cu pericolul. Angoasa resinţită la naştere devine atunci când prototipul acestei stări afective, care trebuie să împărtăşească soarta altor afecte. Ea se reproduce fie automat în situaţiile analoage şi situaţiei sale originale, ca formă de reacţie ineficientă, după ce fusese eficientă în prima situaţie de pericol; fie Eul capătă putere asupra acestui afect şi-l reproduce, îl foloseşte ca avertizare în faţa pericolului şi ca mijloc de a evoca angrenarea mecanismului plăcereneplăcere. Semnificaţiei biologice a afectului de angoasă i se face dreptate prin faptul că angoasa a fost recunoscută ca relaţie generală la situaţia de pericol; rolul Eului ca sediu al angoasei este susţinut de aceea că Eului

i-a fost alocată funcţia de a produce afectul de angoasă după necesităţile sale. Astfel, în

viaţa ulterioasă, angoasei i se vor desemna două modalităţi de originare, una involuntară, automată, de fiecare dată justificată economic, dacă se instalează o situaţie de pericol analoagă celei de la naştere, cealaltă produsă de Eu dacă există numai ameninţarea unei astfel de situaţii, pentru a favoriza evitarea ei. În acest al doilea caz, Eul se supune angoasei ca unui vaccin, pentru a evita, printr-o izbucnire atenuată a bolii, un atac neatenuat. Directa transformare a libidoului în angoasă, susţinută anterior, a devenit acum mai puţin importantă pentru interesele noastre. Dacă


totuşi ţinem seama de ea, trebuie să diferenţiem între mai multe cazuri. Pentru angoasa provocată de Eu ca semnal, ea nu intră în dicuţie şi deci nu se numără printre situaţiile de pericol care incită Eul să introducă o refulare.

Investiţia libidinală a mişcării pulsionale refulate capătă aşa cum se vede cel mai limpede în isteria de conversie, o altă întrebuinţare, ca transformare şi descărcare sub formă de angoasă. (Freud, 2009, pag.335-337)

Control şi sănătate Importanţa controlului în realizarea sarcinilor profesionale a fost subliniată de mai multe

studii. S-a putut constata că reacţiile cardio-vasculare ca şi activarea neuro-endocrină erau mai intense în timpul pericolul de lucru, când ritmul era impus, comparativ cu acelea când ritmul era ales de individ, fapt valabil pentru ritmuri identice. Într-un studiu realizat în Norvegia s-a observat influenţa ritmului de lucru şi a pauzelor în cadrul unui mare eşantion de femei gravide. Probabilitatea în cazul acestor femei care lucrau de a avea probleme legate de sarcină, dureri lombare de a da naştere unui copil cu greuate mică era cu atât mai mare cu cât ritmul de lucru şi pauzele nu erau sub controlul lor. (Legeron, 2003, 140).


Bibliografie : Gavin , A , Creamer, M. Crino, R. Hunt, C-. Lampe, L Page, A. (2007). Psihoterapia tulburărilor anxioase.

Bucuresti: Polirom.

Smith, Hoeksema S, Barbara L ., Frederickson, Geofrrey R., Loftus.( 2005 ) Introducere in psihologie

Bucuresti: Polirom. Fontaine, O; Fontaine, Ph. (coord.) (2008) Ghid clinic de terapie comportamentală şi congnitivă Bucureşti: Polirom Tallis , F. (1996). Cum să depăşim stările de nelinişte şi îngrijorare , Bucureşti: Polimark Roberti, A. (2007) Psihologie practică , Bucureşti: Trei Goliszk, A. (1998) Invinge-ţi stresul, Bucureşti: Teora Boeinsch, Ed., Maney, M (2004) Manualul suferindului de stres : sens, echilibru şi sănătate în viaţă , Bucuresti: Vremea XXI

Cungi, C. (2003) Cum putem scăpa de stres , Bucureşti : Polirom Floro, R. (1974) Stresul psihic Bucureşti: Enciclopedică română Luban –Plozza, B. (2002) Dimensiunea psihologică a practicii medicale , Bucureşti: Info medica Cottraux, J. (2003) Terapiile congnitive , Bucureşti: Polirom Stora, J.B. (1999) Stresul , Bucureşti: Meridiane Matthews, G. Ian, J. Martha, C. Witeman (2005), Stresul – Psihologia personalităţii: tresături, cauze, consecinţe , Bucureşti: Polirom

Freud, S. (2009), Opere esentiale., v.VI; inhibiţie, simptom, angoasă , Bucureşti: Trei Ellis, A. (2009) Cum să vă controlaţi anxietatea, Bucureşti: Meteor Press Legeron, P ( 2003), Cum să te aperi de stres, Bucureşti: Trei Sillamy, N. ( 1998) Dictionar de psihologie, Bucureşti: Univers Enciclopedc Huber, W. ( 1997 ) Psihoterapiile-Terapia potrivita fiecarui pacient , Bucureşti: Stiinta si Tehnica

Stres, Anxietate Si Angoasa

Recommend Documents