Contactul între culturi Șocul cultural
Bucureşti 2011
„Societăț ile cele mai plăcute, sunt acelea, unde domește între membrii o stimă considerabilă” 1
Johann Wolfgang von Goethe
1.
Contactul dintre culturi 2
Contactul dintre culturi este o temă actuală şi necesar a fi analizată prin frecvenţa în zilele noastre, la dimensiuni fără precedent, a schimburilor sociale, economice, culturale dintre naţiuni şi popoare, dintre grupuri, firme, organizaţii şi indivizi, facilitate de mijloacele de transport şi tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei. Trăim într-o eră a contactelor dintre culturi şi popoare, accelerate de mega-procesele ce se desfăşoară la scară continentală şi planetară, în momentul de faţă precum: integrarea europeană, regionalizarea şi globalizarea. Expresia „contactul dintre culturi”, ca atare, este figurativă pentru că, în realitate, cei ce intră în contact sunt oamenii şi nu culturile ca abstracţii ale minţii noastre, oamenii cu modurile lor specifice de a răspunde necesităţilor vieţii, cu instrumentele create create de ei pentru a se adapta la natură şi societate. Interacţiunea directă,
nemijlocită între oameni cu obiceiuri, tradiţii şi stiluri diferite de a trăi şi de a se manifesta este definitorie pentru aşa numita cultură subiectivă. În ceea ce priveşte cultura obiectivată şi moştenită, contactul contactul este tot între oameni, oameni, dar nu direct, ci prin intermediul intermediul valorilor materiale şi spirituale obiectivate, devenite bunuri culturale şi transmise fiecărei generaţii, precum cărţile, C.D.-urile, pictura, sculptura, arhitectura, tehnica, uneltele de muncă etc. Altfel, este greu să vezi cum cultura poate exercita influenţă dacă nu este concepută ca un constituant al modului de gândire şi de acţiune al indivizilor umani aflaţi în interacţiune reciprocă. Contactul dintre culturi are o dinamică proprie, legi specifice ce se manifestă în raporturi de o mare complexitate precum raportul dintre două culturi diferite care se înfruntă, se confruntă prin ceea ce au distinctiv şi se apropie prin ceea ce au comun. Contactul dintre ele nu este un proces neted, ci unul în care îşi spune cuvântul diferenţa, opoziţia, orice împrumut realizându-se printr-un set de subprocese subprocese adiacente adiacente de selecţie, respingere, integrare şi reinterpretare. Contactul dintre culturi presupune ca o condiţie sine-qua-non raportul echilibrat între continuitate şi discontinuitate , dintre nou şi vechi. Împrumuturile sau asimilarea a ceea ce este nou dintr-o altă cultură nu poate exceda o anumită capacitate individuală sau de grup fără repercusiuni nocive asupra acestora, manifestată în dezechilibre la nivelul comportamentului individului sau însumate, la nivelul grupului. Personalitatea culturală a unui individ este dată de valorile culturale la care a aderat, în virtutea cărora acţionează şi îşi construieşte proiecte, deziderate. Ele, valorile, constituie continuitatea. Contactul cu o nouă cultură semnifică o 3
ruptură cu valorile obişnuite, cu vechiul mod de viaţă, mai ales în cazul imigranţilor, o discontinuitate, în care ceea ce era tradiţional până la un moment dat trebuie să lase loc elementelor noi din noua societate în care intră. Aceasta înseamnă restructurarea întregii personalităţi umane sau a unei însemnate părţi din ea, ceea ce nu e puţin şi de neluat în seamă. În actualele condiţii de emigrare, când indivizii pleacă după un proiect conştient şi voit într-o altă ţară, procesele aculturative sunt suportate mai uşor pentru că are loc o aculturaţie anticipată de acasă, adică ei se pregătesc psihic, moral, învaţă limba ţării respective, se informează, află despre condiţiile şi exigenţele ţării de destinaţie, ceea ce simplifică procesul de integrare socială. Dar asimilarea unui nou mod de viaţă nu este un proces linear, fără contradicţii şi dificultăţi psiho-sociale. Acceptorul potenţial analizează întâi noul element al culturii celuilalt în termenii propriilor lui configuraţii, îl compară, îi caută utilitatea, funcţia, consensul şi apoi îl integrează fie de sine stătător, fie combinându-l cu elemente pre-existente în sistemul său cultural obişnuit. Confuzia sau deruta cea mai mare are loc, de obicei, la nivelul simbolurilor pentru că unul şi acelaşi comportament poate să aibă semnificaţii complet diferite într-o altă societate sau cultură, să însemne exact opusul a ceea ce însemna pentru el înainte de situaţia de contact. De aceea, primul lucru care se impune în situaţia de contact este familiarizarea cu noua cultură, învăţarea semnificaţiilor cu care sunt încărcate simbolurile umane, limbajul, actele şi comportamentele comportamentele umane. Şocul cultural este cultural este resimţit mai mult sau mai puţin sever funcţie de situaţia concretă de contact, de caracterul contactului, ostil sau prietenesc, pe bază de dominaţie sau egalitate, de nivelul de cunoaştere de către individ a modului de viaţă al societăţii în care intră. În cultură, interacţiunea dintre cele două aspecte, naţional şi universal, este factorul dinamic ce asigură trecerea reciprocă de la unul la celălalt. Cultura oricărui popor, a oricărei naţiuni are simultan trăsături universale şi naţionale, universale pentru că este o manifestare a omului ca fiinţă generică, cu trăsături comune, rezultate din constituţia sa bio-psiho-socială relativ aceeaşi şi naţionale pentru că aceste trăsături comune se împletesc cu particularităţi generate din condiţiile sociale, economice, istorice diferite la care a fost expus. Naţionalul trece în universal în măsura în care este o valoare cu o largă arie de recunoaştere, iar universalul se exprimă în naţional prin formele concrete oferite de acesta: personalităţi, opere de artă, opere literare individualizate în anumite cadre naţionale. A devenit un truism afirmaţia lui Octavian Goga că „nu se intră în universalitate decât pe poarta ta proprie”. 4
Contactul dintre culturi este un produs istoric al modului specific în care societatea
umană s-a structurat la începuturile ei în grupuri umane cu culturi distincte aflate unele în vecinătatea altora. Proximitatea fizică a fost, fără îndoială, prilej de contacte directe şi împrumuturi reciproce între diferitele grupuri umane.
2. Şocul cultural cultural
Astfel se ajunge la problema şocului cultural care, după unii autori, desemnează acea realitate aculturativă sau situaţie ce apare în contactul dintre două grupuri, contact prin care un grup încearcă să asimileze total celălalt grup. Dar, după părerea noastră, şocul cultural apare nu numai în situaţia de contact când un grup încearcă să asimileze total celălalt grup, dar şi în situaţii normale, de familiarizare cu o altă cultură cu trăsături, tr ăsături, complexe şi modele culturale fundamental deosebite de cele native. Şocul cultural este – din punctul de vedere al tradiţiei şi inovaţiei, al vechiului şi noului – o stare de supralicitare a noului apărut prin transplantarea unui individ sau grup de indivizi într-o cultură străină şi mult diferită. Este o perioadă de confuzie şi dezorientare culturală în care, oamenilor care s-u mutat dintr-o cultură în alta, le este greu să se acomodeze chiar în cele mai simple probleme cerute de viaţă. Oamenii nu ştiu limba, nu ştiu regulile cele mai elementare de viaţă, aflându-se deodată în situaţia de copii care trebuie să înveţe din nou un întreg mod de viaţă. Alţi autori consideră şocul cultural ca fiind anxietatea care se instalează prin pierderea de către cineva a tuturor semnelor şi simbolurilor familiare din relaţiile sociale (Bertrand, 1967, p. 98). Când cuiva îi lipsesc cheile familiare de orientare în societate, el îşi pierde liniştea, devenind cu totul dezorientat.
Confuzia şi deruta cea mai mare par să se producă la nivelul simbolurilor pentru că unul şi acelaşi comportament comportament poate să aibă semnificaţii radical diferite de la o societate la alta, să însemne opusul a ceea ce era recunoscut pentru individ în propria-i cultură. Plecând de la premisa că toate comportamentele umane sunt formate sau sunt dependente de utilizarea simbolurilor, că comportamentul uman este un comportament simbolic, primul lucru care se impune, deci, în familiarizarea cu o nouă cultură, este 5
învăţarea semnificaţiilor semnificaţiilor cu care sunt încărcate simbolurile simbolurile umane, limbajul, actele şi comportamentele oamenilor.
Şocul cultural este resimţit mai mult sau mai puţin sever funcţie de situaţia concretă de contact, de caracterul contactului, ostil sau prietenesc, pe bază de dominaţie sau egalitate, de nivelul de cunoaştere de către individ a modului de viaţă al societăţii în care intră. Vizitele, schimburile de experienţă pe care le realizează specialiştii, cercetătorii, oamenii de ştiinţă în diferite ţări ale lumii, contactele directe, participarea la întruniri cu caracter internaţional pot fi apreciate, implicit, ca momente de contact cu alte culturi. Paritatea situaţiei partenerilor, fondul comun de cunoştinţe, de informaţii despre un domeniu sau altul de specialitate, despre o ţară sau alta contribuie la depăşirea cu uşurinţă a posibilului şoc cultural şi la adâncirea înţelegerii şi solidarităţii nu numai în comunitatea oamenilor de ştiinţă, dar chiar dintre ţări. Şocul aculturativ este mult diminuat în aceste cazuri şi intervine numai când apar discrepanţe mai mari în modelele culturale învăţate, în simbolurile cu care sunt încărcate comportamentele comportamentele culturale. Șocul cultural a fost definit pentru prima dată în
1960 de către Dr. Kalervo Oberg, un
antropologist care care a afirmat că șocul cultural este este declanșat de « anxietatea anxietatea generată generată din pierderea reperelor familiare și a simbolurilor simbolurilor contactelor contactelor sociale » . Dr. Oberg Oberg a continuat prin definirea definirea a șase aspecte ale șocului cultural : •
Epuizare datorită efortului de a face fa ță adaptărilor psihologice cerute
•
Un sentiment de pierdere a reperelor reperelor și a prietenilor, familiei, statutului, statutului, carierei carierei și posesiei.
•
Sentimentul de a fi respins de către/ sau respingerea membrilor noii culturi.
•
Confuzie a rolului, valorilor , trăirilor și a identității proprii.
•
Surpriza, neliniște și chiar dezgust și indignare la con știentizarea diferen diferen țelor culturale.
•
Sentimentul de neputință datorită lipsei posibilită ții de adaptare la noul mediu.
Pornind de la această această definiție a șocului cultural, cultural, Oberg a dezvoltat dezvoltat un model model de șase luni, ce este înca folosit și astazi. În principiu, acest model define ște comportamentul comportamentul din prisma 6
activităților, atitudinilor, emo emoțiilor și reacțiilor fizice asociate asociate fiecăreia fiecăreia din cadrul de șase luni, luni, deși ciclul sau părți din acesta pot fi repetate la orice moment cu o varietate de reac ții. Urmatorul este un model tipic al ciclului ciclului de șase luni : perioada de entuziasm. entuziasm. Planificarea Planificarea și făcutul bagajelor, bagajelor, despăr despăr țirea Înainte de plecare: plecare : este perioada de cei dragi sunt activită țile de bază. de noile descoperiri descoperiri culinare, culturale culturale și Prima lună: lună: Înca plini de entuziasmul de a călători, de de mediu. Învațarea limbii devine o prioritate. neplăcute. Se A doua lună : se remarcă prin con știentizarea diferențelor ce sunt considerate neplăcute. observă lipsa de confort confort în noua locuin ță, faptul că nu vorbe ști limba suficient de bine pentru a fi înțeles, lipsa lipsa de familiaritate a mâncărurilor, mâncărurilor, restaurantelor, prietenilor prietenilor și împrejurimilor. A treia lună : adesea punctul cel mai jos al perioadei de adaptare. Progresele în învă țarea limbii par să stagneze stagneze și productivitatea productivitatea personală personală scade. scade. Nimic nu pare pozitiv pozitiv și toate generalizările negative negative par să să fie adevărate. adevărate. Lipsa familiei familiei și a prietenilor prietenilor este puternic resimțită, precum și vechea rutină de acasă. acasă. Oboseala Oboseala pronun țată este este frecventă. reîntoarcerii entuziasmului entuziasmului și bucuriei bucuriei de a cunoa cunoa ște A patra și a cincea lună : este momentul reîntoarcerii noi prieteni. Noi Noi mâncăruri, noi noi modalități de a face lucrurile precum precum și noile eforturi de a învața limba sunt văzute cu mai mult entuziasm. entuziasm. Emo țiile nu mai sunt a șa puternice, încrederea este recâ recâ știgată și micile inconforturi de sănătate dispar. stabilite și o via ță socială. socială. Încep Încep și micile A șasea lună : aduce stilul de viață normal cu rutine stabilite excursii în împrejurimi. împrejurimi. Suișurile și coborâ coborâșurile de a trăi trăi în străinătate sunt acceptate și acum acum ești capabil să ajuți pe al al ții în circumstan țe similare. Deși nu toată lumea urmează acest acest ciclu, majoritatea o fac. Avantajele Avantajele con știentizării acestui ciclu te fac să nu fii prea exigent cu tine însă ți, cu prietenii sau familia în momentul în care treci printr-un astfel de moment datorită schimbării culturii. Este de asemenea bine de ținut minte că anumite anumite aspecte ale șocului cultural cultural pot fi declan declan șate la orice moment și nu sunt neaparat neaparat limitate la perioada perioada inițială ială de șase luni.
7
3. Cum să prevenim prevenim șocul cultural cultural
Majoritatea indivizilor indivizilor și familiilor care imigrează imigrează au posibilitatea posibilitatea de a aborda într-o manieră pozitiv noua cultură. Câteva metode de de a reduce stresul stresul provocat de șocul cultural sunt urmatoarele urmatoarele : •
Adunați cât mai mai multe informații. Cu cât ști ți mai multe despre despre loc și oameni, oameni, cu atât mai puțin străini vă vor părea înspăimântători. Gândi ți-vă la posibilitatea de a cunoa ște împrejurimile, de a face mici excursii sau de a vă înscrie într-o asocia ție.
•
Nu criticați cultura gazdă. Încerca ți să rezista ți tenta ției de a vorbi în mod negativ despre localnici.
•
Încercati să vă faceți prieteni. prieteni. Găsi ți oameni care care vă pot pot prezenta via ța localnicilor și obiceiurile care în mod normal nu sunt cunoscute străinilor. Aceasta vă va permite înțelegerea diferen țelor culturale.
•
Priviți imaginea de ansamblu. Găsi Găsi ți modele și explica ții pentru lucrurile care se întâmplă astfel încât să nu mai pară neclare.
•
Păstrați-vă simțul umorului. Încerca ți să face ți haz de necaz în toate situa țiile ciudate ce apar în mod inevitabil.
•
Evitați să vă plânge ți de mila.
•
Odihniți-vă suficient.
•
Încercați să păstrați o alimenta ție sănătoasă. sănătoasă.
•
Încercați să interacționa ți cu cei din jur, nu vă retrage ți.
•
Încercați să vă găsi ți noi puncte de interes, să încerca ți activită ți noi.
•
Stabiliț i-vă scopuri și evalua evaluați-vă progresele.
•
Găsiți modalități să accepta acceptați și să vă descurca ți cu lucrurile care nu nu vă satisfac satisfac 100%.
•
Acordați atenție relațiilor cu familia și cu colegii colegii de muncă. muncă. Ace știa vă pot ajuta în momente dificile. 4. Concluzii Concluzii
Amintiți-vă, cheia cheia trecerii trecerii peste acest șoc cultural cultural este în țelegerea culturii noi și găsirea unei posibilități de a trăi confortabil păstrând în acel și timp păr ți din cultura ta pe care le valorizezi. Este important să fii tu însuţi. Încercaţi să nu vă forţa ți să vă schimba ți prea repede și
prea multe lucruri deodată. deodată. Veți avea propriul ritm de adaptare. adaptare. Toată lumea lumea trece prin
schimbări în viaţa lor, lor, şi poate părea că că trece ți prin mai multe schimbări schimbări ca al ții-, dar atâta 8
timp cât păstrați ceea ce este important pentru dumneavoastră şi găsi ți o bună combinaţie între vechi şi nou, vă ve ți adapta.
Bibliografie
1.
2. 3. 4.
Gavreliuc, A. (ed.) (2006). Psihologia interculturală: Impactul determinările culturale asupra fenomenelor psihosociale . Timişoara: Editura Universităţii de Vest, 51-72. Ladmiral, J. R., Lipiansky, E. M. (1989/1991). La communication interculturelle. Paris: Armand Colin. Iacob. L., Lungu, O. (1999). Imagini identitare. Iaşi: Eurocart. Cucoş, C. (2000). Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale. Iaşi: Polirom. 9
5.
6.
http://kidshealth.org/teen/your_mind/emotions/culture_shock.html# http://www.slideshare.net/soc-cultural-6163922
10
