Socrate Si Sofistii - Asemanari Si Deosebiri

1.Sofistii

Sofistii insemneaza la origine in general un”barbat de stiinta”, apoi asa cum pretinse Protagoras pentru sine” un profesor de dibacie politica”, mai tirziu insemneaza in mod formal un profesor renumerat de retorica 1. Conform DFL :“ in!atamantul sofistic se rezuma cel mai adesea la retorica, combinata cu folosirea imprudent de increzatoare a unei logici primiti!e si adesea falacioase" a tertipurilor argumentati!e ce a!eau sa le aduca pentru mult timp sofistilor o proasta faima”#. Primii care s"au ocupat $n mod sistematic de arta discursului public au fost sofistii, filosofi ce s"au remarcat prin capacitatea de surprindere a conditiilor de care depindea reusita argume ment ntar area ea logi logica ca rigur riguroa oasa sa %sau limbajul adecvat unuii discurs unu discurs: argu %sau apar aparen entt rigu riguro roas asa& a& si limbajul cerintelo cerintelorr de argumen argumentare tare si con!ing con!ingere. ere. De asemenea, asemenea, sofistii sofistii au fost cei care !or considera considera retorica drept cea mai $nalta arta a rta si, respecti!, cea mai nobila disciplina filosofica. filosofica. 'n aparenta sofistii sint continuatorii filozofilor filozofilor din epoca precedenta, dar in realitate ei se deosebesc de acestia prin aceea ca pe ei nu"i mai intereseaza obiectul cunoasterii, care este ade!arul, ci numai interesele subiectului care cunoaste. Sunt profesori ambulanti, care fac nu doar (tena (tena sa beneficieze de te)nica lor, ci si alte cetati. * Cauzele care au

dus la aparitia sofistilor sunt:

+ai intai trebuie sa amintim faptul ca speculatiile filozofice de pana acum au sfirsit, in eclecticism, resemnare sau in scepticism. Cunoasterea este un process, si daca nu eista un proces " cum afirmau eleatii " atunci nici cunoasterea nu este posibila. 'ar daca nu eista decit o eterna de!enire ca proces " cum credea -eraclit " atunci nu poate eista nici o cunoastere a ade!arului. La fel si daca nu eista decit un proces mecanic, asadar numai amestecuri si despartiri de elemente materiale " cum cred atomistii si mpedocle " atunci iarasi nu poate eista un proces spiritual, ceea ce inseamna o cunoastere a realitatii. 'n toate cazurile se a/unge la aceeasi concluzie : cunoasterea adevarului nu este posibila. 0u eista nici o cunoastere, nici un ade!ar, si, asadar, nu eista nimic in sine sau general"!alabil, nici in domeniul stiintific si nici in cel moral, ceea ce inseamna ca nu mai ramine decit parerea subiecti!a si arta de a o face pe aceasta !alabila. Cu un cu!int nu mai ramine decit insul si parerea acestuia, ceea ce inseamna ca omul ca indi!id de!ine masura tuturor lucrurilor.  alta cauza ce a produs sofistica a fost necesitatea burgheziei democratice ateniene, care cerea cerea o partic participa ipare re tot mai larga larga a poporu poporului lui la trebu treburil rilee obstes obstesti ti, de a trezi constiinta indi!idului si a"l face sa simta ne!oia unei pregatiri teoretice si practice mai sistematice si necesitatea acestuia de a se inarma cu cunostinte generale si speciale si da a deprinde arta de a !orbi, care este arta de a conduce in orice democratie si care era marea pasiune a grecului antic. antic . Caci acela care !rea sa izbindeasca in !iata publica, sa a/unga la demnitati si putere, acela trebuie sa stie sa se impuna multimii prin aparitia si !erbul sau. (sa se naste, cu toata opozitia !iguroasa filosofiei grecesti grecesti, d. +oldo!a, 'asi, 1334, p53 2indelbald 2, Istoria filosofiei filozofie si logică , ditura -umanitas, edi9ia a ''"a, ucuresti,1333 DFL 6 (nton7 Fle8, Dicţionar de filozofie 3 Pierre -adot, Ce este filosofia antica? , d. Polirom, 'asi, 133;, p<# 1

2

1

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.









a aparatorilor traditiei traditiei filozofice de pina aici, un nou ideal de educatie educatie si un nou tip de dascali, dascali, care sa realizeze acest ideal. (cesti in!atatori sint sofistii. (cestia se aduna din toate partile =reciei mai ales in (tena, care de!enise, in epoca despre care !orbim, punctul central al spiritualitatii grecesti si al democratiei. Sofistii sint in cea mai mare parte straini, care !in la (tena ca in!atatori si mi/locitori de >intelepciune> si in aceasta calitate se ofera a instrui, pentru onorarii inalte tineretul atenian, dornic de a a/unge la conducerea statului, la bogatie si putere. Din aceasta pricina preocuparea sofistilor nu mai era refleiunea asupra fenomenelor naturii, ci omul subiectiv, omul care cunoaste si actioneaza in societate.

Dar obiectele obiectele despre despre care ei mi/loceau mi/loceau cunostin cunostinte te erau mai ales acelea acelea pe care le dictau interesele democratiei si anume: in mare cinste erau retorica si dialectica, etica si teoriile politice, apoi educatia sau culti!area tineretului, tineretului, apoi gramatica, stilistica, mitologia, teoria literara, muzica, astronomia, meteorologia, cosmologia. Scopul pe care il urmareau sofistii era pedagogic , ei !oiau sa educe tineretul, sa"l in!ete !irtutea,ceea ce inseamna sa"l faca cit mai !ersat in gindire, !orbire si acti!itate, pentru ca sa aiba un succes cit mai mare in !iata. Pregatirea pentru !iata publica este scopul ultim pe care cautau sa"l realizeze sofistii. De aceea problema culti!arii tineretului tineretului de!ine " gratie sofistilor " o problema centrala in !iata culturala a =reciei antice. Sunt profesionisti ai predarii, pedagogi inainte de toate. i nu intemeiaza scoli permanente, ci propun, in sc)imbul retributiei, serii de cursuri si, pentru a atrage auditorul, auditorul, isi fac singuri reclama, tinand conferinte publice, ocazie cu care isi pun in !aloare stiinta si abilitatea.< ?ineretul atenian !oia sa fie priceput in ale politicii, pentru a a!ea succes in !iata si in stiinta. Sofistii cautau sa indestuleze aceasta dorinta a tineretului, de!enind astfel un fel de dascali ambulanti. Forma in care sofistii isi epuneau cunostintele lor era foarte diferita. i isi faceau acti!i acti!itat tatea ea lor lor fie prin prin confer conferin inte, te, in fata fata unu unuii num numeros eros audito auditoriu riu,, in gimn gimnazii azii,, cu ocazia ocazia olimpiadelor, olimpiadelor, fie intr"un cerc mai restrins prin dispute, sau prin cursuri. +etoda cu a/utorul careia faceau ei acest lucru era >eristica>, sau arta de a discuta, ce se transforma de cele mai multe ori intr"o logomac)ie, prin care sofistii nu urmareau o demonstratie clara a ade!arului, ci zapacirea si doborirea ad!ersarului ad!ersarului prin tot felul de sofisme, lucru ce le"a atras tristul renume de mai tirziu. Prin aceasta metoda, sofistii au a/uns la o ade!arata !irtuozitate, lucru care i"a facut !estiti. Din aceasta pricina, sofistii erau foarte cautati de tineretul a!ut, bine platiti si purtati in triumf . Sofistii , @adeptii $ntelepciunii” , foloseau metoda dialectica, bazata pe discutia directa cu interlocutorul, care era pus $n situatia de a recunoaste ca postulatele sale sunt false. Datorita cunostintelor !ariate si profunde, culese din toate discipinele umane, sofistii au fost redutabili $n argumentare. le!ii lor erau sedusi de aspectele practice ale $n!ataturilor lor, caci $n!atau sa !orbeasca bine, sa gandeasca, sa discute, ceea ce era esential pentru cei care se pregateau pentru !iata politica si cea publica, $n general. Sofistii au formulat o serie $ntreaga de metode si mi/loace pri!ind organizarea organizarea si conducerea statului, unii sustinand sustinand aristocratia, altii democratia. Printre cei mai cunoscuti sofisti au fost Protagoras, =orgias, Prodicos s.a. Protagoras %c. <54"<14 $.-r.& este considerat cel mai de seama reprezentant al sofistilor. Protagoras a fost cel mai faimos 6 si poate cel dintai" dintre sofistii profesionisti profesionisti care"i educau pe









Protag Protagora orass despr despree polit politica ica condu conduce ce spre spre o conota conotatie tie democr democrati atica: ca: toti toti cetate cetatenii nii trebu trebuie ie sa participe $n masura masura egala la rezol!area treburilor treburilor politice. La Protag Protagor oras as gasim gasim formu formular larea ea uneia uneia dintre dintre cele cele mai indraz indraznet netee idei idei din istori istoriaa filosofiei, derspre fiinta umana si relatia ei cu ade!arul pe care Platon in ?)aiet)eos o reda:” omul este masura tuturor lucrurilorE a celor care eista, a celor care nu eista, in ce fel nu eista>. Pentru Protagoras lumea cunoscuta de om este lumea omului. mul cunoaste prin senzatii si gandire. Senzatiile sunt mobile, sc)imbatoare. le difera de la om la om, si sunt diferite c)iar la acelasi om.De aici rezulta rationamentul lui : ceea ce cunosc eista , deci eista ceea ce cunosc. Cum cunosc prin senzatii, eista ceea ce cunosc prin senzatii. 'ata de ce Protagoras a fost catalogat ca senzualist de filosofii ulteriori. Protagoras Protagoras a recunoscut rolul imens al con!entiei din !iata omului in toate domeniile importante, considerand ca omul poate fi un facator de con!entii. ( inteles bine importanta utilitatii de la bine la mai bine, ca bineinteles el raporta binele la om la opiniile lui. Plecind de la principiul fundamental de mai sus " ca omul, ca indi!id, este masura tuturor lucrurilor " Protagoras a/unge la un subiecti!ism radical si concluzia la care el poposeste este aceea ca nu eista un ade!ar a de!ar general"!alabil. general"!alabil. rmarea acestui subiecti!ism epistemologic epistemologic este un scepticism fara de nici o rezer!a fata de orice fel de cunoastere, care ai a!ea pretentia ca este general"!alabila. (celasi scepticism il reprezinta Protagoras si cu pri!ire la religie. Diogene Laertios ii atribuie epresia de!enita celebra: >Despre > Despre zei nu poti sti nici ca sunt, nici ca nu sunt. Caci Caci mu multe lte ma imped impedica ica sa stiu: stiu: si obscur obscurit itate ateaa probl probleme emeii si scurti scurtimea mea !ietii !ietii omenes omenesti ti”. ”. ; cunoasterii omenesti si a formulat prin aceasta Protagoras a recunoscut cu claritate relativitatea cunoasterii omenesti marea tema a determinarii granitelor si conditiilor cunoasterii omenesti , o tema ce preocupa si astazi filozofia. rmarea formala a scepticismului lui Protagoras este aceea ca el e dat nastere la o accentuata preocupare a filosofilor de dialectica. Caci acesta este acela care a afirmat, pentru prima oara, ca pentru fiecare fiecare fapt eista doua puncte puncte opuse de !edere !edere si tot atit de indreptatite. indreptatite. Gorgias din Leontinoi 6 a fost profesorul marelui ?ucidide, ?ucidide, !enerat in orasul natal, unde s"au batut monede cu c)ipul sau, =orgias s"a stabilit spre sfirsitul !ietii la (tena, in care a trait pina la !irsta de 1< 1< ani. ( fost un mare filozof filozof si retor. retor. ?ezele ?ezele gindirii gindirii sale sint: 1. nu eis eista ta nimi nimicE cE #. daca ar eist eistaa ce!a ce!a nu ar putea putea fi cuno cunoscutE scutE *. daca ar putea putea fi cunoscut cunoscut,, n"ar n"ar putea putea fi fi comu comunicat nicat5 =orgias a radicalizat relati!ismul sofistilor sofistilor si a facut afirmatia ca cele ce sunt, sunt dupa senzatii si gandire. Credinta sa este ca !orbele au o putere magica si prin cu!int pot fi stapiniti oamenii. ratorul poate !orbi con!ingator despre orice, respectind concordanta dintre sens si forma cu!intului, utilizind antitaza si simetria. Getorul stabileste trei tipuri de discursuri: " discursu discursuri ri publice publice %elocint %elocintaa din tribunal tribunalee si din adunari& adunari&EE " dispute dispute filosofi filosoficeE ceE " discursu discursuri ri stiintifice %pe subiecte din natura&. (cesta nu se multumea sa le predea ele!ilor numai cunostinte generale despre elocinta, ci cauta sa le formeze gustul, sa"i familiarizeze cu metode si procedee !alabile pentru toate tipurile de discursE scopul era acela de a"i face capabili sa sustina sau sa combata la fel de bine aceeasi teza. Prodicos din Keos 6 a fost ele!ul lui Protagoras si s"a bucurat de admiratia lui Socrate. Ca sol, a facut multe calatorii in (tena, cu aceste ocazii tinind conferinte care au a!ut mult









moralei. Poate fi considerat si fondatorul sinonimiei. (cesta se considera 6 filozof al naturii si sofist " , iar opinia sa era aceea ca binele si raul sint relati!e: ceea ce este bine pentru unul nu este pentru celalalt si !ice!ersa. Ca si Protagoras, Prodicos este ateu, el ii considera pe zei simple denumiri pe care oamenii le dau unor elemente utile !ietii. La fel ca cei din curentul sofistilor el considera ca omul da !aloare tuturor si, in primul rand siesi. Cea mai importanta contributie a sofistilor la dez!oltarea retoricii ca disciplina consta in conceptia despre atotputernicia omului si a /udecatii sale indi!iduale asupra lumii. 'n acest sens sofistii ii pun la dispozitie omului o te)nica a argumentarii, o stiinta care !a fi dedicata in intregime con!ingerii con!ingerii interlocutorului, interlocutorului, auditoriului. auditoriului. Datorita faptului ca ideile sofistilor sofistilor ii faceau pe oameni sa se indoiasca de /ustetea !ec)ilor legi si obiceiuri, raspindind in cetate ateismul si scepticismul, multi dintre ei au fost prigoniti si eilati, iar cartile lor arse. ?otusi influenta sofistilor asupra mentalitatii oamenilor a fost imensaE de la ei, indi!idul a in!atat sa puna totul sub semnul indoielii, sa puna totul in balanta cugetarii pentru a afla ade!arul. ?rasaturile domi dominan nante te ale gindi gindirii rii sofist sofistilo ilorr sint sint agnost agnostici icismu smull si relati relati!i !ismu smull pragm pragmati atic. c. ,,Peda ,,Pedago gogia gia sofistilor se desfasoara din perspecti!a unui umanism relati!ist. 0ici Protagoras nici =orgias nu intentioneaza sa eplice o doctrina, ci numai sa formuleze regulile unei practiciE ei nu"i $n!ata pe ele!iii lor !reun ade!ar despre Fiinta sau despre om, ci cum sa aiba dreptate $n orice $mpre/urareE cum sa iasa $n!ingatori din orice discutie posibila.AA 3 (stfel, $n procesul educati! sofistii, dintre cei trei factori factori educati!i educati!i ph#sis%natura& %natura&,, meletee%gri/a %gri/a&& si matheesis% $n!atatura&, accentuau cu precadere pe cel din urma. ducatia lor a!ea o conotatie absolut intelectualista. intelectualista. ( $n!ata este mai important decat dotarea naturala si relatiile sociale, iar obiectul cel mai important de in!atamant il forma retorica. (ceasta este arta%tec)nee& care pri!este pe cele mai mari si pe cele mai !aloroase dintre afacerile omenesti, marea magie, care il in!redniceste pe posesor, sa !orbeasca in c)ip potri!it de toate lucrurile. lucrurile.1 Sofistii au distins distins $ntre $ntre ph#sis %natu %natura ra fizica fizica&& si nomos %con!entie stabilita de oameni despre ceea ce e drept si nedrept&. ?otod ?otodata, ata, ei au distins $ntre dreptul pozitiv %stabilit de cetate& si dreptul natural %ca drept nescris, conform naturii umane& si au sustinut ca dreptul poziti! trebuie sa se $ntemeieze pe cel natural. nii sofisti, prodemocratici, prodemocratici, $n frunte cu Protagoras, au gandit ca, de la natura, cu eceptia scla!ilor, care ar fi inferiori, oamenii sunt egali si, $n consecinta, s"au pronuntat pentru legi democratice, fa!orabile tuturor. tuturor. (lti sofisti, filoaristocratici, filoaristocratici, CalliIles si ?)rasimac)os, au fost de parere ca, de la natura, oamenii sunt inegali si, prin urmare, au militat pentru legi $n fa!oarea celor mai puternici puternici de la natura, asa cum erau socotiti socotiti aristocratii. aristocratii. Lor le re!ine meritul de a fi desa!arsit arta !orbirii pana la perfectiune fara acti!itatea lor greu s"ar putea concepe aparitia lui Socrate cu ele!ii sai adunati la (cademia (tenei. Pri!it $n ansamblu,sofismul, ca si curent filosofic, nu a reprezentat $n totalitate o perioada de decadenta a filosofiei antice grecesti. Cred ca rolul lui a fost unul cat se poate de important atat $n conturarea primelor idei despre om ca si fiinta libera si capabila de a alege, cat si $n e!identierea necesitatii pe care o reprezinta educatia $n procesul de formare al omului. (spectele negati!e cu care s"a confruntat sofismul, cele precum ino!atia unui $n!atamant platit sau referitoare la doctrina relati!ista, putem spune ca sunt produsul unui spirit mereu desc)is spre nou si spre senzational, specific ci!ilizatiei grecesti si care, desi neadoptand aceste idei $n totalitatea lor, s"a lasat considerabil impregnata impregnata de acestea.









+omentul istoric Socrate coincide cu acela al nasterii, adoptarii si instituirii unui model uman comple al omului european, unic si original in istoria umanitatii. 11 ?oate descrierile il prezinta pe Socrate ca pe un barbat de o mare forta fizica si spiritualaE o natura tare si tenace, se!er fata de sine si lipsit de pretentii, cura/os in lupta, rezistind greutatilor si incercarilor. incercarilor. (paritia (paritia sa eterna izbitoare, umorul sau uscat, gluma sa repede si !ictorioasa indrumau asupra lui atentia generala, insa amabilitatea sa, firea sa launtrica fin spiritualizata, care ascunde in dosul ciudatului in!elis, caracterul altruist, care se manifesta in de!o de!ota tame ment ntul ul depl deplin in fata fata de prie priete teni ni,, eer eerci cita tara ra un farm farmec ec irez irezis isti tibi bill asup asupra ra tutu tuturo ror r personalitatilor personalitatilor mai insemnate din epoca sa, insa mai ales asupra elementelor mai bune ale tinerimii atice. 1# Socrate cauta $nainte de toate sa ascuta la dicipolii sai simtul ade!arului. 'nterlocutorul sau trebuie sa descopere el $nsusi ca ceea ce socotea ade!arat nu e suficient si deci nu este $nca, propriu"zis, propriu"zis, ade!arul. @Stiu ca nu stiu nimic“ %JKM NO JQR JKM& 6 aceasta celebra !orba a lui Socrate catre P7t)ia, $n urma careia aceasta a declarat despre el ca este cel mai $ntelept dintre atenieni 6 nu reflecta nicidecum o modestie ecesi!a. a $nseamna: mi"am ascutit simtul ade!arului $n asa masura $ncat eigenta mea de ade!ar nu se mai multumeste cu aparentele de ade!ar pe care uneori le socotesc !alabile. Ceea ce posed eu este nu ade!arul $nsusi, ci eigenta unui ade!ar mai $nalt. +ama lui Socrate era moasa. Socrate spunea ca practica si el $ndeletnicirea mamei sale: maieutica, arta mositului. l mosea spiritele. 0u transmitea cunostinte din afara, ci destepta $n celalalt simtul ade!arului, de/a prezent, dar amortit, prea repede satisfacut. (cest demers are la baza o $ncredere fundamentala $n om.(ceasta $ncredere a lui Socrate $si are radacinile $n constiinta constiinta lui de sine si $n cura/ul sau. ( fost condamnat condamnat la moarte pentru ca, spuneau /udecatorii, @corupea tineretul“. (de!aratul moti! $nsa a fost acela ca el repunea totul $n discutie: natura si drepturile drepturile puterii, autoritatea, religia, ideea pe care concetatenii sai si"o faceau despre zei, !irtute, bine, dreptate, despre rau si nedreptate. amenul sau critic, care nu cruta nimic, a!ea e!ident implicatii politice. politice. 'ata de ce a fost considerat periculos. periculos. Pe cand se afla $n $nc)isoare, condamnat la moarte, discipolii sai i"au organizat e!adarea. Socrate a refuzat. 0u ca s"ar fi simtit !ino!at: condamnarea pe care o primise o socotea nedreapta. l $si /ustifica refuzul astfel: a fost condamnat $n conformitate cu legile. 'ar polis"ul, statul, se mentine gratie legilor. ?ot gratie lor, el $nsusi a de!enit ceea ce este. l spunea: legile sunt parintii mei. Daca ar fi fugit, s"ar fi lepadat de tot ceea ce a propo!aduit. propo!aduit. (sadar, !a ramane si"si !a suporta pedeapsa pana la capat. C)estiunea principala pusa de Socrate a fost: cum trebuie sa traim pentru a trai conform bineluiT l dez!olta ideea urmatoare: atunci cand un om









el. rice om cu mintea sanatoasa are $n !edere prin actele sale un rezultat pe care"l considera bun. (tunci de unde !ine raulT @Gaul, spunea Socrate, !ine din faptul ca omul se $nsala $n pri!inta binelui.“ mul ia un fals bine drept binele ade!arat, prefera un bine mai mic unuia mai mare, sacrifica un bine ma/or pentru a"si procura unul mai mic. (dica se $nsala. Gaul pro!ine din ignoranta. Sarcina esentiala pentru Socrate e sa dez!olte, sa $ntareasca $n om simtul ade!aratului bine. (ceasta (ceasta este ratiunea de a fi a maieuticii sale, a artei a rtei sale de a mosi spiritele.(tingem aici o tema centrala a $ntregii filosofii. ?eza ca oamenii nu fac rau decat din ignoranta ar putea fi $nteleasa $n sensul ca ei nu sunt bine informati. De fapt, $nsa, nu este nicidecum !orba de asa ce!a. Pentru a descoperi ade!aratul bine, este necesara o transformare launtrica. 'gnoranta din care pro!ine actiunea blamabila nu e o ignoranta obiecti!a, ce ar putea fi remediata printr"un plus de informatie.  o ignoranta mai profunda, o incapacitate launtrica de a discerne si /udeca. Gecunoasterea ade!aratului bine este totodata $n sine un act moral. ?rebuie sa !rei cu ade!arat.  un punct filosofic central. Dupa Socrate, asadar, nu facem rau decat din ignoranta. Prin urmare, daca !rem sa cunoastem ade!arul si sa dez!oltam $n noi dorinta de ade!ar, trebuie trebuie sa $ncepem prin a lucra asupra noastra $nsine. De unde celebra maima delfic delficaa si a lui Socrat Socrate: e: @Cunoa @Cunoaste ste"te "te pe tine tine $nsut $nsuti“. i“. Descif Descifrar rarea ea inter interior iorita itatii tii impli implica ca o eperienta de ordin diferi, de tipul sondarii propiilor propiilor noastre mistere, diferite complet in raport cu categoriile logici realului si ratiunii. Conceptele sunt inlocuite prin ar)etipuri iar rationamentul logic este transformat transformat intr"un sistem de constructie simbolica. 1* ste momentul de cumpana, de perpleitate, de eperienta a ne"stiintei. ?raditia a dat acestui proces numele de ironie socratica. a consta $n a urma gandurile interlocutorului, $mpingand $nsa lucrurile pana $n punctul unde celalalt descopera ca nu"i de acord cu sine $nsusi, astfel $ncat nici el nu mai stie ce anume credea ca gandeste. Crezuse ca stie si acum descopera ca nu stie. ?ot ce se poate face atunci este sa se reia totul de la $nceput. Pentru ca la Socrate, $ntr"un discurs coerent din punct de !edere logic trebuie sa se obtina acordul gandirii cu ea $nsasi, el nu credea ca ar putea sa eiste un ade!ar absolut care si"ar pastra semnificatia daca ar subzista desprins de eul care $l gandeste. Pentru el, cunoasterea anga/eaza sufletul $n $ntregul lui. Pentru Socrate autocunoasterea este functia esentiala a spiritului. Prin autocunoastere se realizeza autodeterminarea. 'n fiecare om, sustine Socrate, se afla determinarea originara si dac omul isi traieste !iata in conformitate cu determinarea originara el de!ine om deplinE om format. Desa!irsirea insa nu se realizeaza de la sine, ea cere autocunoastere si autoeducatie, prin care se realizeaza autodepasirea. mul trebuie sa infaptuiasca toate acestea pentru a de!eni ceea ce trebuie sa fie.Pentru Socrate, cunoasterea si, in deosebi, autocunoasterea sunt sursa principala a











Platon i"a atribuit teoria ideilor %cu sensul de forma&, care eplica realul concret, teorie pe care care Platon Platon a aplica aplicat"o t"o unor unor dom domeni eniii ale stiint stiintei. ei. Se num numara ara print printre re primi primiii cugeta cugetato tori ri care care considera politica o arta, o arta regeasca prin care o minoritate de $ntelepti si $n!atati comanda oameni oameniii pe calea calea autope autoperfe rfecti ctiona onarii rii.. Patrun Patrunss de c)emar c)emarea ea inalta inalta a filoz filozofu ofulu lui,i, Socrat Socratee se adreseaza tuturor : atit profanilor cit si sofistilor, oamenilor politici si artistilor, pantofarilor si altor meseriasi, dar mai ales tineretului. +ereu prin pietele publice, pe strazi, prin gimnazii si ateliere, el tinea calea oamenilor si"i pro!oca la discutie. Discutia lua forma dialogului dialogului,, prin care Socrate cauta sa trezeasca pe oameni la constiinta ade!arului. =eniala arta a lui Platon ne"a redat aceast aceastaa metoda metoda socratica " pe care Platon o Platon o numeste >dialectica> " intr"un c)ip neasemuit de intuiti!. Dupa acesta, metoda lui Socrate a!ea doua parti: una negati!a si alta poziti!a. +ai intii Socrate se tinea cu parerea lui pe linga parerea interlocutorului sau si se preface ca este nestiutor, nestiutor, lasindu"se sa fie in!atat. (poi el incepe sa puna acestuia intrebari si, prin concluziile pe care le trage din raspunsurile primite, il sileste sa recunoasca ca, in problema respecti!a, el stie >ca nu stie nimic>. Socrate nu !oia sa induplece prin !orbe, ci sa con!inga prin argumente si de aceea el trebuia sa conduca pe cei care erau asa de con!insi intr"un c)ip fals despre stiinta lor, prin drumul nestiintei. Socrate era con!ins ca conditia esentiala a progresului in stiinta este smerenia. De aceea partea aceasta a metodei socratice se numea destructi!a, iar mi/locul prin care el cauta s"o realizeze >ironia>. (poi Socrate silea, prin intrebari maiestrite, pe interlocutorul sau sa gaseasca singur ceea ce era cautat, fiindca doi gasesc mai mult si mai sigur decit unul singur. 'n felul acesta Socrate trezeste acti!itatea proprie a interlocutorului sau si"l conduce, prin inductie, la cunoas cunoaster terea ea intem intemeia eiata ta pe notiu notiune. ne. Pe drum drumul ul induct inductiei iei Socrate Socrate a/ung a/ungee la defin definiti itiee ce reprezinta ade!arul. (rta dialecticii socratice nu era un /oc cu cu!intele si cu intrebarile pe care el le punea acelora acelora cu care discuta. discuta. Dialectica Dialectica socratica socratica urmarea urmarea un scop, catre care duceau duceau toate toate cararile cararile : solutionarea unor probleme fundamentale ale moralitatii. Dialectica socratica este numai o pregatire inspre etica sa. 0azuinta 0az uinta care"l misca pe Socrate este ca sa sal!eze comunitatea morala









ar fi si moartea, daca el nu !rea sa de!ina un mizerabil. (ceasta lege morala pretinde ca in toate situatiile !ietii omul sa asculte de glasul ratiunii, de glasul Logosului. Sau, in alta parte si in legatura legatura cu aceeasi aceeasi idee, idee, Socrate Socrate numeste aceasta lege morala morala a ratiunii ratiunii " >Daimonio >Daimonion>. n>. Prin refleiunea gindirii gindirii omul descopera in sine ce!a care se afla deasupra sa. Din clipa in care noi ne adincim in strafundurile fiintei noastre descoperim >ce!a> " constiinta morala " de care trebuie sa ne simtim dependenti. De acea Socrate numeste acest ce!a >Daimonion>. Daimonionul socratic este un element unic, un moti! cultural dar si o prezenta acti!a cu caracter de inter!entie paroistica in persoana filosofului. Socrate a interpretat aceasta prezenta ca pe un dar di!in, o !oce interiora sau c)iar ca pe un zeu interior. Prezenta daimonionului este resimt resimtita ita de Socrat Socrate, e, ca pe o inter inter!en !entie tie intrap intrapsi) si)ica ica eteri eterioar oaraa cu caract caracter er di!in, di!in, care care in momentul patrunderii sale in filosof ii da acestuia certitudinea ca este posedat de zeu. Din acest moment gandurile si actiunile actiunile sale, se desfasoara conform !ointei acestui acestui zeu interior. 1< Cine urmeaza !ocea acestui Logos, acela traieste !irtuos. Caci !irtutea se fundamenteaza pe o stiinta, ceea ce inseamna pe o conceptie corecta, iar originea rautatii se afla in lipsa unei conceptii corecte, din care cauza omul !alorifica lucrurile fals. Caci, zice Socrate, nimeni nu alege raul stiindE nimeni nu alege stiind ceea ce"i face rau. Caci cine are o intelegere corecta, acesta si actioneaza corect. Si daca binele este folositor omului, atunci omul !a alege singur binele, ceea ce are ca urmare ca !iata morala duce la fericireE omul bun cu ade!arat este cu ade!arat fericit. Prin incoporarea !irtutilor morale , omul de!ine o fiinta !irtuoasa care se indentifica cu ade!arul, care este binele si frumosul, si astfel apare si recompensa morala fericirea indi!idului. indi!idului. Prezenta daimonionului aduce un element nou in cunoasterea fiintei umane. Datorita , inter!entiei lui, socrate acreat o etica si un tip uman nou, in!estiti cu o anumita conduita morala, rezultata dintr"un proces de reflectare in propia cunostinta a indi!idului, prin care persoana este pusa fata"n"fata cu propia constiinta aindi!idului, aindi!idului, in sfera sa interioara.rezultatul interioara.rezultatul acestui proces este o desc)idere catre un nou tip de umanism care ofera perspecti!a fericirii prin dobandirea 14 ii de sin intele intelepci pci Soc intel intel si de it primul primul nific nificati ati









daca ne gindim ca Socrate identifica !irtutea cu binele si frumosul si ca el reprezinta ideea unitatii tuturor !irtutilor. Socrate Socrate a recunoscu recunoscutt cel dintii !aloarea !aloarea de neegalat a sufletul sufletului ui fata de bunu bunurile rile acestei lumi. lumi. De aceea gri/a pentru sal!area sufletului omului este problema centrala a eticii socratice. (cesta este si moti!ul pentru care Socrate acorda o importanta capitala educatiei, fiindca educatia nu este altce!a decit un >tratament constient> in !ederea unui scop al sufletului. Pentru Socrate intreaga !iata a omului de!ine o tema mare morala, omul trebuind sa"si daltuiasca sufletul in fiecare clipa, pentru a putea ca sa realizeze numai binele. Pentru Socrate, cunoasterea propiei fiinte fiinte si a destinului destinului acesteia se realizeaza pe # cai: • •

mediat, pe cale oracolului, prin metode de di!inatie, mantica direct, prin cunoasterea de sinecare in!ita la contemplare interioara, la introspectie, actiune posibila datorita inter!entiei daimonionului.

biect biectul ul cunoas cunoaster terii ii este este suflet sufletul, ul, iar cel care"l care"l pune pune in misca miscare re este este daimo daimoni nionu onul.l. 1 Cunoasterea !ietii sufletesti prin prin daimonion este un act de reductie a sufletescului sufletescului la daimonion. Pentru Socrate moartea isi pierde groza!ia, fiindca, dupa afirmatia lui, moartea este ori un somn fara !ise, ori o nemurire indi!iduala a sufletului. 'n oricare dintre aceste cazuri dreptului nu i se poate intimpla nici >dincolo> nici un rau. Pentru Socrate suprema fericire se afla in cunoasterea de sine si, daca el accepta ideea nemuririi indi!iduale, inseamna ca el !a continua sa caute ade!arul si in !iata de dincolo. +oartea lui Socrate este un suprem cat)arsis, este ultima forma a purificariisi purificariisi eliberarii indi!idului, permitand sufletului accesul a ccesul in plan spiritual absolut, moartea lui este un act de transcendenta transcendenta raportat la daimonion. daimonion. Gezistind Gezistind,, prin marimea marimea sa morala, morala, tuturor tuturor ispitelo ispitelorr !ietii, !ietii, Socrate Socrate ramine ramine credincio credincioss con!ingerii sale, ca numai intelepciunea este un bun, iar nestiinta un rau. De aceea numai conceptiile rationale sint bune, cele rele sint toate nerationale. Socrate nu asculta, din acest moti!, decit de porunca ratiunii, al carui apologet a fost toata !iata si primeste moartea senin si constient, ca prin aceasta implineste fara nici un rest, destinul de a fi un intelept. Formarea"









poate face altce!a decit sa se mire. Fiind de buna"credinta, buna"credinta, Socrate nu"si poate ignora propria necunoastere despre despre csre a !orbit !orbit atita. $ste mai bine sa joci rolul victimei decit pe cel al calaului (dica este preferabil sa b& pierzi decit sa cistigi, sa suferi decit sa /ubilezi de fericireT... Logica ne poate scapa, in termini obisnuiti. Cu Socrate insa s"a pasit intr"o alta lume, intr"o alta dimensiune, in care sensurile initiale isi pierdeau greutatea, greutatea, sc)imbindu"se sc)imbindu"se total, in functie de planul planul nou introdus introdus al /ustitiei morale. Conform acestei no!atoare !iziuni, era mai usor de inteles de ce, spre eemplu, un tiran putea scapa nepedepsit, cu toate ca isi atribuise toate prerogati!ele prerogati!ele puterii,el a!ea intotdeauna intotdeauna dreptate si nu se insela nicioadata.

c&

 alta idee draga lui Socrate, retinuta cu precadere de filosofii secolelor trecute: %imeni nu este sau, nu e corupt sau tiranic, de la sine  Cu toate ca nu se stie cu certitudine ca i"a apartinut intr"ade!ar lui Socrate%ea aparind in aceasta forma gratie lui Platon&, sigur ca el apela adesea la ea in toiul discutiilor.La discutiilor.La prima !edere, afirmatia pare bizara . Socrate !rea sa ne faca sa credem ca nu toti, dar absolute toti oamenii se nasc cu dorinta de a face numai bine. +i/loacele pe care le aleg isa pentru a"l obtine, se folosesc, intr"o mai mica sau mare masura,de atributele raului.Din aceasta perspecti!a, rautatea unora trebuie inteleasa doar ca o eroare,o greseala de interpretare, simpla forma de ignoranta, necunoasterea a ade!aratelor !alori si lucruri. propria ignoranta. d& &devarata 'ntelepciune 'nseamna sa(ti recunosti propria pret, ci a trai cinstit . e& %u a trai e de mare pret,









Socrate si sofistii dar si alti filosofi ai ladei, considerau ca omul se compune din trup" soma si din suflet"ps7c)e. ?rupul era considerat un fel de inc)isoare a sufletului care se !a elibera la moartea omului. Ca si sofistii, Socrate apartine noii filosofii care re!ine la om, refuzand cunoasterea Cosmosului, unde -eraclit si Parmenide s"au situat pe pozitii atat de contrare si atat de bine aparate logic. De altfel, aceasta cunoastere a naturii este inutila omului, care nu poate sc)imba ordinea lumii si nici nu poate cunoaste, $n !iata lui limitata, secretele ascunse noua de zei. Socrate ca si sofistii, considera ca !iata indi!idului trebuie sa aiba la baza descoperirile propriei constiinte, constiinte, la care se a/unge prin autocunoastere. Sofistii, ca si Socrate, Socrate, aratau ca societatea trebuie sa fie fie condusa de o grupare grupare de initiati, initiati, de $ntelepti cu competenta profesionala si conduita morala,care sa eercite conducerea politica a!and a!and consimta consimtamantu mantull cetatenilo cetatenilor. r. (semenea sofistilor sofistilor,, Socrate Socrate si el prefera prefera ca in locul locul unor probleme de stiinta sa dezbata probleme de ordin practic pri!ind !iata politica a statului si problemele morale ale omului, supunand eamenului ratiunii obiceiurile obiceiurile si institutiile. institutiile. ?ot ?ot un punct comun cu sofistii sofistii este respingerea respingerea autoritatii. autoritatii. (semenea sofistilor, sofistilor, sustinea sustinea ca @!irtutea este stiinta”, deci poate fi $n!atata de oameni, dar se cu!ine sa nu pierdem din !edere ca aceasta stiinta ne uneste cu transcedenta din care pro!ine, in masura in care sufletul nostru a putut cand!a sa contemple ade!arul ade!arul in fata, sarcina maieuticii maieuticii fiind sa"l readuca readuca in memorie. Uirtutea pentru Socrate este o stiinta intrucat actiunea implica un discernamant refle care ne permite sa nu confundam dorinta si !ointa, aprecierea subiecti!a si !aloarea !eritabila, opinia indi!iduala si cunoastera moti!ate. (stfel pe de o parte !irtutea este o stiinta, dar pe de alta parte ea nu poate fi in!atata asemenea tablei inmultirii, moti! pentru care a!em numeroase eemple de oameni bine intentionati ce nu si"au putut deprinde bunaoara copii cu c)iar !irtutea pe care ei insasi o practica. practica.15 Prodicos ca si Socrate, a dat o etensiune deosebita ideii ca !irtutea este !aloarea suprema pentru om. l coreleaza !irtutea cu realitatea omului si cu posibilitatea lui de a practica !irtutea necesara realizarii lui ca fiinta umana purtatoare de rationalitate, demnitate, cinste, putere, prietenie, de infaptuiri infaptuiri frumoase. Uirtuos Uirtuos este, prin urmare, cel care le infaptuieste, infaptuieste, dar 13 orice om poate fi !irtuos.











capetenie capetenie care l"a preocupat preocupat pe Socrate Socrate este deci formarea formarea si natura conceptel conceptelor or generale, generale, care sunt principiile lucrurilor. Din acest punct de !edere el nu depaseste insa cercul de probleme puse de sofisti, care dealtfel erau ale intregii culturi elenice contemporane lui, numai ca raspunsul pe care il da la aceste probleme ma/ore, este diferit de al lor. Socrate se con!inge , dupa cum marturiseste singur, ca ade!arul nu poate fi gasit in lucruri, ci in conceptele care il contin. Prin urmare el isi propune nu studiul lucrarilor, ci studiul ideilor. Ceea ce il intereseaza pe Socrate este ade!arul lucrurilor care eista si nu lucrurile care eista.(de!arul este pentru el esenta conceptului, principiul lucrului, pe acesta il cauta. Socrate socoteste ca primul lucru pe care trebuie sa"l faca un filosof este sa"si defineasca conceptele. Cu aceasta aceasta el intemeia intemeiaza za o noua noua stiinta stiinta care este arta de a defini definii.i. Sofist Sofistii ii preluau preluau conceptele asa cum le gaseau in limba/ul comun, formate la intamplare si nefiate printr"o definitie, in timp ce Socrate le reconstruieste rational si o data fiate logic, acestea nu mai permit /ocul absurd al sofistilor sofistilor.Stiinta .Stiinta are drept scop, in conceptia conceptia lui Socrate, de a detrmina conceptele, conceptele, in concept se conciliaza contradictiile aparente% care ii derutau pe sofisti& si se reduc la o unitate logic logica.C a.Cert ertit itudi udinea nea este este fonda fondata ta de concep concept,c t,care are este este c)iar c)iar princ principi ipiul ul certit certitudi udinii nii.. 0um 0umai ai conceptul poate pune de acord omul cu el insusi si cu ceilalti. ce ilalti. Ca si sofistii, Socrate ducea o acti!itate de iluminare a poporului, si Socrate si sofistii









Fata de afirmatia si conceptia lui Protagoras, deci a sofistilor ca:”omul este masura tuturor lucrurilor”ceea ce duce la o conceptie antropocentrica de ordin naturalist, care fieaza omul in centrul lumii, ca pe un etalon de referinta omul"masura, Socrate opune alta conceptie aceea a omul"fiinta rationala, care de!ine o calitate deosebita de natura prin atributele ratiunii sale, prin capacitatea sa critica de a obser!a, si de a /udeca tot ceea ce obser!a. Prin aceasta se afirma indi!idualitatea si unicitatea fiintei umane, cu multiple si importante directii de e!olutie morala, social"politica, cultural"spirituala, cultural"spirituala, artistica, educationala, medicala etc. ## Cunost Cunostin inta ta cu acti! acti!ita itatea tea didact didactica ica a sofis sofistil tilor or,, trezi trezi in Socrat Socratee con!in con!inger gerea ea despre despre pericolul acti!itatii acti!itatii lor, in opunere cu care el se simti simti c)emat prin indrumare indrumare di!ina la eaminarea eaminarea serioasa a sa insasi si a concetatenilor sai si la muna neincetata pentru desa!arsirea morala. 'nter 'nteresu esull sau pentru pentru c)esti c)estiuni unile le practi practice ce ale !ieti !ietiii omenes omenesti, ti, spre spre deoseb deosebire ire de nazuin nazuintel telee sofistil sofistilor or curat utilitariste utilitariste si superficia superficiall etice, etice, se spri/in spri/ineau eau pe religiozi religiozitate tate iluminata iluminata si pe #* seriozitate morala sincera. sincera. ( filosofa nu inseamna, cum pretindeau sofistii, a dobandii o cunoastere sau o pricepere, o sop)ia, ci a ne pune in discutie pe noi insine, pentru ca a!em sentimentul de a nu fi ceea ce ar trebui sa fim. #< Spre deosebire de sofisti, gandirea si in!atatura lui Socrate a a!ut un caracter desc)is, el discuta problemele sale cu oricine so oriunde, in pietele publice, in gimnazii, sun porticuri, porticuri, in pra!aliile !anzatorilor, !anzatorilor, in salile de banc)ete, cu oricine oricine ar fi fost dispus dispus sa"l asculte. #4 Criticandu"i fara mena/amente pe sofisti pentru eagerarile lor, Socrate !a a!ea o pozitie la fel de transanta si fata de arta promo!ata de acestia. Wn primul rand, considera Socrate, retorica nu este este o arta, arta, deoa deoare rece ce arta arta se $nte $nteme meia iaza za $nto $ntotd tdeau eauna na pe cuno cunoas aste tere re,, pe cand cand reto retori rica ca procedeaza aidoma mestesugurilor mestesugurilor empirice. (poi, urmarind sa formeze con!ingeri bazate pe









in!ariabil, $n situatia de a"si descoperi mai $ntai propria ignoranta iar apoi, propriul suflet %sensul maimei socratice: sa !a $ngri/iti de suflet&. Cum $i face Socrate sa"si dea seama de toate acesteaT Prin dialog si argumentatie. argumentatie. 'nterlocutorii sunt subiectii unor acte de persuasiune, $ntemeiate $nsa pe argumente. argumente.#; bser!am diferentele accentuate ce eista $ntre Socrate si sofisti de dinaintea sa: imboldul de a cerceta nu mai !izeaza eplicarea lumii sau $ntelegerea fiintei $n sine, ci $nsusi omul , care se cauta pe sine. Constiinta Constiinta pe care o are despre lume se interog)eaza asupra ei $nsesi. 'n sc)imb, era de parere ca stiintele poziti!e nu pot garanta armonia si ordinea sociala. C)iar daca practica metoda dialectica , Socrate nu practica practica eercitiile de !irtuozitate !irtuozitate !erbala pura, prin care sofistii a/ungeau la concluziile unui indi!idualism egoist sau ale ni)ilismului ni)ilismului etic. Sofisti, Sofisti, care, in subiecti subiecti!ism !ismul ul lor, negau posibilitat posibilitatea ea oricarei oricarei cunoasteri, cunoasteri, general" general" !alabi !alabile. le. (cela (cela care care afirma afirma,, fata fata de subiec subiecti ti!is !ismu mull si scepti scepticis cismul mul sofis sofistil tilor or,, posib posibili ilitat tatea ea cunoasterii ade!arului, a fost Socrate. Dar si acesta se margineste doar sa faca deosebirea intre >doa> >do a> si >epist >epistem7 em7>, >, cunoas cunoaster teree si opini opiniee sau parere. parere. l arata arata ca num numai ai cea dinta dintaii este este cunoastere ade!arata, cunoastere notionala, sau >intemeiata>, fiindca numai notiunea ramane nesc)imbata in !esnica sc)imbare a lucrurilor, prin aceea ca ea poate fi formata la fel la toti oameni oamenii.i. 0um 0umai ai notiu notiunea nea poate poate posed posedaa genera general"! l"!ala alabil bilita itate, te, si num numai ai ea poate poate fi obiec obiectt al cunoasterii ade!arate. Presupunerea Presupunerea pe care o facea Socrate era ca ratiunea, gratie careia se poate a/unge la formarea notiunilor, notiunilor, este facultatea de cunoastere comuna cunoastere comuna tuturor oamenilor si de aceea









Socrate a!ea credinta nestramutata, comparatiti! cu sofistii, ca ar eista o norma care sta deasupra indi!izilor.acestei credinte ii corespunde drept cea mai potri!ita metoda de predare si cercetare, dialogul perfectionat si manuit de el, pentru prima data in acest scop, con!orbirea, in care prin sc)imbul parerilor si prin critica reciproca a acestora trebuia sa se gaseasca aceea, ce este recunoscuta de toti. #3 Pe cand sofistii studiau mecanismul psi)ologic, prin care se realizeaza parerile, Socrate credea in o lege lege a ratiunii, care determina ade!arul. ade!arul. Socrate descopera astfel in legile ratiunii umane o lume noua, ce se afla in afara perceptiei senzoriale si a parerilor indi!iduale. indi!iduale. Cu aceasta descoperire Socrate depaseste senzualismiul si relaiti!ismul relaiti!ismul sofistilor si fundamenteaza, >stiinta>, ceea ce inseamna cunoasterea fundamentata pe legile ratiunii. Socrate nu pretinde " cum faceau sofistii " ca el ar fi in posesia ade!arului ultim, ci el este in continua cautare a acestuia. l marturisea despre nestiinta in contrast cu infumurarea de stiinta a sofistilor. sofistilor. Pentru Socrate stiinta in ultima instanta era autoeducarea morala. (de!arul (de!arul uni!ersal care era gasit prin con!orbire con!orbire este, este, limpezimea si siguranta siguranta constiintei morale. morale. +etoda si forma forma in care filosofeaza Socrate este cu totul alta decit a sofistilor. (cestia din urma impuneau ideile lor cu siguranta apodictica, fiindca acestora le lipsea smerenia , in timp ce Socrate nu !oia decit sa fie un cautator al ade!arului si un trezitor al omului din somnolenta nestiintei, pentru ca acesta sa descopere ade!arul in adincurile fiintei sale proprii .









conceptele morale, singurele care pot forma temelie unei !ieti morale, se afla in toti oamenii in acelasi fel ascunse, ceee ce inseamna ca eista un criteriu general"!alabil sau un principiuE obiecti!, a ceea ce este bine si ceea ce este rau. (firmatiei sofiste dupa care omul ar fi >masura tuturor lucrurilor, a celor ce sint, sa fie Si a celor ce nu sint, sa nu fie>, Socrate ii opune con!ingerea nestramutata ca eista in genul uman " si numai, de aceea si in fiecare om " aceeasi lege morala absoluta, care, daca omul a descoperit"o, ii spune acestuia cu certitudine ce este bine si ce este rau.* Si in pri!inta religiei Socrate s"a deosebit de sofisti care erau imbibati de scepticism, astfel Socrate considera ca zeii statului atenian erau niste puteri !ii, a caror importanta pentru !iata poporului el poporului el n"a pus"o la indoiala. l a crezut c)iar si in preziceri si oracole, pe care le considera, ca dealtfel si contemporanii sai, a fi indicatii di!ine, carora el le da ascultare cu inima plina de piosenie. Dar cu toate acestea, Socrate ramine mereu filozoful care cauta neincetat dupa temeiuri rationale si in c)estiunile religioase. racolele si prezicerile au o insemnatate numai in c)estiunile ce depasesc depasesc puterea de intelegere intelegere a omului. omului. Gelati!ismului Gelati!ismului ucigator de suflete al sofistilor Socrate ii opune nestramutata credinta intr"un Logos etern, ca singurul fundament al eistentei !eritabile, pentru realizarea careia el a /ertfit totul si sanatate si putere, comoditate, linistea !ietii si, la sfirsit, c)iar !iata. Si in conceptia despre stat “polis” la Socrate si sofisti%care erau straini& sunt deosebiri adanci, astfel pentru Socrate atenianul, statul, comunitatea poporului, patria nu erau numai











ade!arul >Polis>"ului si eistenta poporului grec. Socrate a obser!at contradictia democratiei si i" a opus principiul competentei. Pozitia lui Socrate fata de comunitatea statala este determinata de un punct de !edere moral superior fata de al contemporanilor sai. Statul atenian se gasea in acea epoca intr"o !adita decandenta si ameninta ca democratia sa se transforme in oclocratie. De aceea Socrate se !ede silit sa combata cu toata taria o asemenea tendinta si sa militeze pentru o forma de gu!ernare in care a/ung la conducere numai cei pregatiti, cei care poseda stiinta necesara conducerii statului, asadar, aceia care si"au legat eistenta de temeiurile Logosului. ?emeiurile !ietii comunitatii trebuie sa le constituie, deci, acelasi Logos etern, ca o putere ce singura poate sal!a de la scufundarea in )aos a eistentei omenesti, pentru a o lega pe aceasta de ordinile ade!arate ale !ietii. De aceea, credincios con!ingerii con!ingerii sale, Socrate afirma )otarit ca orice pozitie politica in stat trebuie sa fie fundamentata pe stiinta : nu simpla posesiune a puterii, nici intimplarea, nici









15. @+ad/tesc/ @+ad/tesc/ George George Cei doi Socrate Po+iro" &asi 2001 18.

Socrate Si Sofistii - Asemanari Si Deosebiri

Recommend Documents