sfaturi genetice si sfatul premorial.docx

Ansamblu de metode care permit sa se evalueze riscul de a surveni o boala ereditara la un individ. Sfatul genetic este un act bazat pe legile fundamentale ale geneticii geneticii.. In practica, acesta se aplica familiilor afectate de una sau mai multe boli genetice. genetice. Munca geneticianului consta in determinarea riscului, pentru un cuplu sau pentru un viitor cuplu, de a avea un copil afectat de o boala ereditara. ereditara. Arborele genealogic al fiecarui membru al cuplului este stabilit, apoi se calculeaza probabilitatea, pentru fiecare, fiecare, de a fi primit gena responsabila de boala genetica, tinand cont de cazurile de consangvinitate. Estimarea poate fi aprofundata prin analize biologice: cercetarea modificarilor anumitor anumitor parametri (deficit sau absenta a unui acid aminat sau a unei enzime) sau ale mutatiilor (studiul cariotipului parintilor sau al unui prim copil). Efectuat in timpul sarcinii, sfatul genetic apreciaza utilitatea unei depistari prenatale (amniocenteza, fetoscopie, prelevarea vilozitatilor coriale). coriale). In cel de al doilea timp, sfatul genetic permite recomandarea de metode contraceptive, contraceptive , ori a altor posibilitati, ca insamantarea artificiala, cuplurilor care nu doresc sa-si asume acest risc. Fiecare caz este unul particular, iar hotararea de a procrea apartine in ultima instanta parintilor.

Sfatul genetic Sfatul genetic repr reprezintă ezintă un proces al comunicării elaborat de specialişti în domeniu, proces

ce are ca fundament problemele umane şi psihologice apărute secundar prezenţei unor boli genetice sau riscului de apariţie a unei astfel de afecţiuni într -o -o familie. Sfatul genetic reprezintă un act medical specializat şi complex. De obicei, sfatul genetic este acordat de una ori mai multe persoane specializate, având ca obiectiv principal încercarea de a ajuta individul sau familia. Prin sfatul genetic acordat, medicul specialist încearcă specialist încearcă în primul rând să îl facă pe pacient pacient să înţeleagă natura bolii cu care acesta se confruntă sau eventual se va confrunta, care este evoluţia cea mai probabilă a acesteia (la ora actuală evoluţia multor boli se poate posibilităţile ile de îngrijireexistente preciza cu o mare acurateţe) şi nu în ultimul rând care sunt posibilităţ pentru afecţiunea în cauză. Un alt obiectiv major al sfatului genetic este acela de a -l face pe pacient să înţeleagă (în limitele posibilităţilor) care sunt factorii geneticicare au condus la apariţia bolii, care sunt mecanismele prin care se transmite afecţiunea şi de asemenea, lucru foarte important, care este riscul de apariţie al prezentei afecţiuni şi la alţi membri ai familiei. Unul dintre scopurile finale ale acestui act medical este d e a face o cât mai bună corecţie a bolii la persoana afectată ori luarea măsurilor necesare pentru a diminua cât mai mult posibil riscul de recurenţă/apariţie a afecţiunii şi la alţi memebri ai familiei. Sfatul genetic este precedat bineînţeles de consultul genetic. În urma acestuia, medicul

stabileşte secundar efectuării examenelor examenelor clinice şi paraclinice diagnosticul corect al bolii, evoluţia şi prognosticul acesteia, precum şi posibilităţile de îngrijire sau ameliorare pentru o

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.







cât mai bună calitate a vieţii. v ieţii. În urma unui consult genetic, medicul este obligat de a furniza toate aceste informaţii întrîntr -un mod cât mai obiectiv şi corect posibil pacientului ce solicită un astfel de act medical, informaţii ce vor sta ulterior la baza luării unor decizii infor mate. În consecinţă, nu putem afirma decât faptul că sfatul genetic reprezintă totodată un act medical complex şi specializat, Harper, în 1998 definindudefinindu -l astfel: “pacienţii şi/sau rudele lor cu risc pentru o boală ce poate fi ereditară sunt sfătuiţi asupra consecinţelor bolii, probabilităţii apariţiei sau transmiterii transmiterii ei în familie şi căilor prin care aceasta poate fi prevenită sau ameliorată”. După cum am afirmat anterior, sfatul genetic nu poate fi acordat unui pacient decât în cazul în care în prealabil prealabil s-a efectuat efectuat un consult genetic. De obicei, acesta este solicitat de un pacient/persoană/cuplu pacient/persoană /cuplu ce la un moment dat sunt aflate în faţa unei probleme genetice. Sunt mai multe situatii în care un pacient reclamă un astfel de consult/sfat genetic . Printre acestea, enumerăm: - în cazul în care pacientul este este bolnav, prezentând prezentând o afecţiune posibil genetică sau sau cu o anomalie congenitală; - în cazul în care pacientul este este sănătos, dar prezintă un risc genetic crescut crescut ca urmare urmare a faptului că un membru apropiat sau chiar mai îndepărtat al familiei prezintă o afecţiune genetică cu risc de recurenţă crescut; - sfatul genetic poate fi solicitat şi premarital în cazul în care unul dintre membrii cuplului suferă de o afecţiune cu transmitere genetică sau chiar are u n memebru al familiei aflat în această ipostază; - o altă situaţie este reprezenta reprezentată tă de solicitarea acestui sfat genetic preconcepţional, situaţie ce se aplică cazurilor de mai sus sau în cazul în care la nivelul cuplului este prezentă o tulburare de reproducere; reproducere; o altă situaţie este reprezentată de o vârstă maternă de peste 35 de ani; - sfatul genetic poate fi solicitat şi prenatal atunci când mamei i s -au descoperit unele semne de alarmă la o ecografie de rutină sau chiar în cazul în care mama reclamă faptul că pe parcursul sarcinii fătul a fost expus la anumiţi agenţi teratogeni (chimici -medicament -medicamente, e, fizici – radiaţii etc. ) ; - nu în ultimul rând sfatul genetic poate fi solicitat şi postnatal, în momentul în care la naştere sau imediat după, medicul ginecolog/neonatolog/pe ginecolog/neonatolog/pediatru diatru remarcă existenţa unor semne caracteristice afecţiunilor genetice. Un sfat genetic nu poate fi acordat de către oricine, acest act medical necesitând respectarea unor principii, capacităţi de comunicare, empatie, cunoştinţe v aste despre afecţiunea în cauză. Nu trebuie uitat nici un moment faptul că afecţiunea ce va fi prezentată ulterior poate avea un impact psihologic enorm (atât asupra pacientului cât şi asupra







cunoaştere a afecţiunii din toate punctele de vedere. Unul dintre principiile generale de acordare a unui sfat genetic este reprezentat de cătreacurateţea diagnosticului clinic şi etiologic ; impactul emoţional a unui astfel de act medical nu permite ca un diagnostic să fie pus într-un într -un mod superficial sau nesigur. Medicul curant ce oferă acest serviciu medical trebuie să posede o pregătire adecvată în acest domeniu (niciodată un sfat sau consult genetic nu va fi oferit de către un medic ce are la bază altă specialitate), să fie întotdeauna la curent cu noutăţile în ceea ce priveşte diagnosticul, evoluaţia, prognosticul, tratamentul afecţiunilor genetice genetice (având în vedere ritmul rapid de dezvoltare dezvolt are a geneticii medicale) . Toate aceste calităţi pe care trebuie să le aibă medicul genetician vor conduce în final la rezolvarea tuturor obiectivelor obiectivelor unui sfat genetic. Acordarea unui sfat genetic necesită o şedinţă de consiliere care va fi atent pregătită. Aceasta va fi programată numai după efectuarea unui diagnostic sigur. În cazul în care sfatul genetic este acordat unui cuplu ce a trecut printr-un eveniment traumatizant cum ar fi naşterea unui copil cu malformaţii, pierderea unei sarcini dorite din cauza unei astfel de patologii, şedinţa de consiliere se va programa la un interval de timp suficient după acel eveniment. Este imperios necesar ca la o astfel de şedinţă să fie prezenţi ambii părinţi sau ambii membri ai cuplului, pentru că în cele mai multe cazuri capacitatea lor de înţelegere este diferită, iar transmiterea informaţiilor de la un părinte la altul poate fi eronată. De asemenea, toate informaţiile oferite în aceasta şedinţă vor trebui transmise din partea medicului într-un limbaj accesibil părinţilor, adecvat nivelului lor de înţelegere, de cunoştinţe. La sfârşitul unei astfel de şedinţe, ambii părinţi trebuie să înţeleagă cu exactitate natura adevărată a afecţiunii cu care se confruntă, iar medicul curant are obligaţia de a se asigura de acest lucru. O altă regulă ce trebuie respectată este aceea că un sfat genetic nu se va acorda niciodată pe holul unui spital ori într-un loc public. Locul ales pentru acordarea unei astfel de şedinţe trebuie să nu fie unul stresant, să respecte confidenţialitatea şi intimitatea pacienţilor/părinţilor. Timpul alocat trebuie să fie suficient, să nu existe perturbări, întreruperi din exterior, exterior, iar prezenţa prezenţa unor persoane persoane din exterior exterior trebuie să fie argumentată de către medic şi acceptată de către probanzi. Sf atul atul genetic este însoţit întotdeauna inevitabil de problemele psihologice aferente de care medicul trebuie să ţină cont. Un risc genetic pentru o anumită afecţiune are o componentă afectivă atât pentru medic, dar mai ales pentru pacienţi (ori cuplu) care de cele mai multe ori aşteaptă cu nerăbdare verdictul medicului. Acesta din urmă trebuie să înţeleagă cât mai bine natura psihologică a celor ce solicită un astfel de sfat genetic pentru ca prezentarea ulterioară a unui diagnostic să se realizeze într -un mod mod cât mai puţin traumatizant posibil.







corespunzător un diagnostic nefast şi chiar preferă a primi orice veste prostă decât să rămână neinformaţi. Viceversa, există şi categorii de pacienţi care după aflarea unui diagnostic nefast au nevoie de d e suport psihoterapic îndelungat. Un medic curant bine pregătit şi antrenat în acest sens trebuie să facă diferenţiere diferenţiereaa între aceste două categorii de pacienţi pentru a oferi un act medical de cea mai bună calitate. Sfatul genetic are un caracter non-dir ecţional ceea ce înseamnă că medicul sfătuieşte cuplul

ori părinţii, dar în nici un caz nu ia decizii pentru aceştia. Consultanţii sunt cei care trebuie să ia orice decizie viitoare în urma înţelegerii informaţiilor şi implicaţiilor corespunzătoare afecţiunii în cauză. De asemenea, sfatul genetic nu se termină niciodată cu prezentarea unor date despre afecţiune şi a riscului ce o însoţeşte, ci include o serie de acţiuni ulterioare. În acest sens, la sfârşitul acordării sfatului genetic, medicul genetician are obligaţia de a se asigura că pacienţii au înţeles întrîntr -adevăr toate caracteristicile afecţiunii, posibilităţile de tratament, evoluţia şi prognosticul. De cele mai multe ori, pacienţi suferă într -o mare sau mai mică măsură un şoc emoţional ce poate fi răspunzător de uitarea anumitor date sau informaţii (care adesea sunt esenţiale despre boală) . În cele mai multe cazuri, doctorul oferă la sfârşitul acestei conversaţii scrisori medicale ori documente medicale la care pacienţii pot reveni oricând pentru aprofundarea ap rofundarea anumitor aspecte. Este util bineînţeles şi stabilirea unui sistem de urmărire periodică. Un aspect foarte important ce va fi dezbătut în acordarea unui sfat genetic este cel al naturii genetice a bolii. Aici, medicul trebuie să explice cât mai bine posibil mecanismul de producere şi apariţie a bolii precum şi modul de trasmitere a acesteia. În ceea ce priveşte modul de trasmitere a bolii, de cele mai multe ori, noţiunea de ereditate este înţeleasă/interpretată înţeleasă/inter pretată greşit, greşit, la baza acestei acestei neînţelegeri neînţelegeri de cele mai multe multe ori stând tradiţia. Redăm mai jos câteva din concepţiile greşite despre afecţiunile ereditare : - orice afecţiune congenitală este şi genetică; - absenţa altor cazuri de boală în familie înseamnă că boala nu este genetică şi invers, or ice boală familială este şi genetică; - toate bolile genetice sunt ereditare; - traumele mentale sau psihice din cursul sarcinii produc malformaţii; - toate bolile genetice sunt netratabile; - un risc de 1:2 înseamnă că fiecare al doilea copil va fi af ectat; af ectat; - dacă în familie există doar femei sau bărbaţi afectaţi, boala are ca mecanism de transmitere un cromozom sexual; - toate bolile genetice pot fi detectate prin analiză cromozomială. Un alt aspect ce trebuie abordat în cursul unui sfat genetic este reprezentat de riscul







riscurile din populaţia generală. Scopul final al prezentării acestei noţiuni de risc este de a discuta ulterior despre opţiunile/alternativele reproductive reproductive de care un cuplu poate beneficia în cazul existenţei existenţei unui risc mare mare de recurenţă. recurenţă. Printre acestea acestea se pot enumera: - metodele de contracepţ contracepţie; ie; - reproducerea asistată; - diagnosticul preimplantator; - adopţia; - diagnosticul prenatal; - terminarea sau continuarea unei sarcini cu un făt afectat. Un ultim pas al sfatului genetic este acela de a identifica, în urma prezentării tuturor caracteristicilor genetice genetice a bolii şi a analizei datelelor arborelui genealogic, membrii familiei ce pot fi afectaţi de afecţiunea în cauză . În acest sens, pacienţii sunt încurajaţi de a informa aceşti membri şi de aa -i direcţiona spre medicul geneticia genetician. n.

Sfaturi genetice - AND si CODUL GENETIC, BOLILE EREDITARE-HEMOFILIA, SINDROMUL DOWN, ALBINISMUL, REMEDII SI TRATAMENTE

Aspectele stiintifice si etice ale sfaturilor genetice Ereditatea si Genetica. Genetica este stiinta care studiaza ereditatea si variabilitatea organismelor. 34385xyb89mvg2s Ereditatea este capacitatea tuturor organismelor de a poseda o anumita informatie genetica, pe baza careia si in functie de conditiile de mediu, se transmit anumite caracteristici anatomo-morfologice,fiziologice anatomo-morfologice,fi ziologice biochimice si comportamentale comportamentale,de ,de la ascendenti la adescendenti. LEGILE EREDITATII: Ereditatea este reglata de gene. Jumatate din gene le primim de la tata,cealalta jumatate jumatate de la mama.Desi prin natura specifica a creatiei si prin contributia ereditatii,la ereditatii,la urmasi amintind intr-un fel de parinti apar totusi variatii.Cu toate ca unele u nele componente genetice de baza ale ereditatii trec in acelasi fel in generatia urmatoare,totusi unele parti componente se







Gregor Mendel din Moravia a fost primul care a facut cunoscute legile ereditatii in urma unui vestit experiment cu mazarea in sec.xix.Drept consecinta a activitatii lui Mendel si a dobandirii unor cunostinte ulterioare despre structura celulei,astazi se stie deja ca insusirile ereditare sunt purtate de gene si ca in fiecare om exista cate un exemplar din fiecare gene:una de la mama si cealalta de la tata.La urmasi apare o gena materna sau una paterna, astfel ca printr-o eroare accidentala in substanta genetica a urmasilor pot sa se iveasca extreme de multe variatiuni.Informatia genetica genetica trece de la parinti la copii in momentul fecundatiei, cand cele doua celule care contin jumatate din cromozomii necesari,spermatozoidul necesari,sperm atozoidul tatalui si ovulul mamei se contopesc intr-unul singur,continand de acum garniture completa de cromozomi. Nu toate perechile de gene produc acelasi efect.Exista gene dominante si recesive.Cand acestea doua se intalnesc,genele dominante le elimina pe cele recesive:efectul recesive:efectul genei recesive apare doar atunci cand ambele gene purtatoare de insusiri date sunt recesive. AND si CODUL GENETIC. Baza ereditatii este diviziunea celulara. In nucleul fiecarei celule din organism pot fi gasite toate informatiile necesare reglarii unor celule si a intregului organism.Nucleul contine si toate informatiile genetice care trec de la parinti la copii in urma procesului de reproducere.Toate reproducere.Toa te aceste informatii se gasesc in substanta numita AND (acid dezoxiribonucleic),codificate.Aces dezoxiribonucleic) ,codificate.Acestt compus biologic special dispune de doua insusuri principale:depoziteaza principale:depozit eaza informatia si este capabil sa-si creeze copia identica. Molecula de AND este de dimensiunu uriase,dar totusi prea mica pentru a putea fi vazuta la microscopul electronic.Forma electronic.Forma ei poate fi asemuita cu o scara de franghie rasucita avand milioane de trepte – trepte –aceasta aceasta este vestita apirala dubla.Partile laterale sunt formate din asezarea alternativa a unitatilor de fosfati si zaharide (dezoxiriboza),iar treptele sunt niste baze organice legate in pereche.Exist pereche.Existaa patru asemenea baze: adenina (A),timina (T),citozina (C) si guanine (G). Adenina se leaga doar cu timina,iar citozina face pereche doar cu guanina;ast guanina;astfel fel lantul nou de perechi in formare poate fi dinainte stabilit. In timpul diviziunii celulare,AND devine vizibil fiindca in astfel de situatii se transforma in cromozomi si ajuns in aceasta stare se rasuceste in sus.Genele sunt segmentele scurte ale peretelui din cordonul cromozomial.Pe parcursul diviziunii mitotice cromozomii initial se dubleaza,apoi se despart, se desfac de pe celula – –mama, mama, iar cele doua celule fiice rezultare vor fi absolut identice intre ele si identice cu celula-mama. BOLILE EREDITARE:









Majoritatea bolilor umane sunt cauzate de organisme ca: bacterii,virusi,ciuperci,care bacterii,virusi,ciuperci,care invadeaza corpul si ii deregleaza activitatea normala.Unele boli exista in organism din momentul in care spermatozoidul intalneste ovulul si formeaza un nou individ. Aceste boli sunt numite ereditare.Ele se mostenesc sau sunt transmise de la parinti la copii prin intermediul cromozomilor – cromozomilor –grupari grupari microscopice de informatie genetica aflate in interiorul celulelor.Ele includ boli ale sangelui cum ar fi hemofilia si anemia falciforma,sindromul Down,fibroza cistica,dalt cistica,daltonismul. onismul. HEMOFILIA: Este o boala ce poate duce la aparitia anemiei.Aceasta se caracterizeaza caracterizeaza prin faptul ca sangele nu se coaguleaza cum ar trebui.Continua sa curga dintr-o taietura sau rana, care daca este adanca poate pune in pericol viata persoanei ranite.De aceea hemofilia este uneori denumita “boala hemoragiilor” Rareori boala este prezenta la femei,datorita modului in care genele sunt mostenite de cromozomii sexuali, mod care difera intre sexul masculine si feminin. SINDROMUL DOWN: Este cauzat de o aberatie a cromozomilor-particul cromozomilor-particulee care transmit informatia ereditara de la parinte la copil.In general oamenii au 46 de cromozomi grupati in 23 de perechi numerotate de la cea mai mica la cea mai mare.(1-23).In cazul sindromului Down exista in fiecare celula 3 cromozomi 21,nu 2 cum ar fi normal. ALBINISMUL. In cadrul oricariu grup de oameni ,casatoriile doar intre membrii grupului duc la “endogamie” Stocul de gene-varietatea gene -varietatea de gene in cadrul grupului devine treptat tot mai mic,marin astfel sansele ca bolile ereditare sa apara in generatiile viitoare. Oamenii care traiesc in Muntii Appalachi din estul Statelor Unite au ramas o comunitate mica si stransa de cand stramosii lor au venit in zon respectiva din Anglia,in sec.XVI-lea.Drept







eroare in compozitia chimica a organismului care poate afecta creierul,pot fi inlaturate prin dieta stricta.Cu toate acestea,sindromul acestea,sindromul Down si Daltonismul nu pot fi vindicate. Oamenii de stiinta dezvolta modalitati de modificare si remediere a cromozomilor cu defecte.

AsistenÅ£a premaritalÄƒ presupune : a) examinarea complexÄƒ cu caracter medical, realizatÄƒ de actualul sistem consult prenupÅ£ial (cf. I. VinÅ£i, C. Pascu, 1984) ; b) examinarea cu caracter psihodiagnostic ÅŸi de predicÅ£ie a compatibilitÄƒÅ£ilor de ordin psihologic, relaÅ£ional-educaÅ£iona relaÅ£ional-educaÅ£iona pe baza corelÄƒrii metodelor clinice cu metoda testelor teste lor de personalitate ÅŸi a scalelor de interapreciere ; c) examinarea cu caracter social, privind caracteristicile sociale, obiective ale tinerilor solicitanÅ£i, posibilitatea asigurÄƒri materiale minimale a vieÅ£ii de cuplu independente ; d) consilierea consilierea premaritalÄƒ cu caracter formativ (pregÄƒtirea pentru viaÅ£a de familie, exersarea conduitelor de rol premarital ÅŸi corecÅ£ia lor terapeuti cÄƒ, stimularea intercunoaÅŸterii ÅŸi intercomunicÄƒrii partenerilor, stimularea maturizÄƒrii capacitÄƒÅ£ilor de decizie ÅŸi acÅ£iune premaritalÄƒ.







din policlinicile de adulÅ£i, precum ÅŸi a psihologului uzinal. Pe de altÄƒ parte, ar fi dezirabilÄƒ introducerea unui consult psihologic de psihodiagnozÄƒ ÅŸi de consiliere premaritalÄƒ premar italÄƒ obligatorie. Ã®n cadrul oficiilor de stare civilÄƒ, asigurat de specialiÅŸt specialiÅŸtii psihologi clinicieni, Ã®n colaborare cu psihiatrii. Ar fi util ca orice cuplu ce intenÅ£ioneazÄƒ sÄƒ oficializeze cÄƒsÄƒtoria sÄƒ parcurgÄƒ Ã®n prealabil un stadiu pregÄƒtitor de d e informare, orientare, pregÄƒtire ÅŸi sfat premarital, precum ÅŸi de evaluÄƒri psihologice succesive, la intervale de cea 1 -3 luni a tinerilor â€žcandidaÅ£i la cÄƒsÄƒtorie". Ã®n acest mod ar fi nu numai stimulatÄƒ responsabilitatea Ã®n Ã®ncheierea cÄƒsÄƒtoriei, dar ss -ar putea crea Ã®n mai mare mÄƒsurÄƒ premisele Ã®ncheierii unei cÄƒsÄƒtorii durabile, eficiente. EducaÅ£ia profamilialÄƒ ar cÄƒpÄƒta, astfel, o formÄƒ de desfÄƒÅŸurare concretÄƒ, cu caracter de prevenÅ£ie a eventualelor disfuncÅ£ii ÅŸi eÅŸecuri maritale.

Consiliere premaritala o

CONSILIERE si PLANIFICARE FAMILIALA

o

CONSILIERE si CONTRACEPTIE CONTRACEPTIE..

o

CONSILIEREA CONTRACEPTIVA SPECIFICA.

o

CONSILIERE IN AVORT.

o

CONNSILIERE IN BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA.

o

CONSILIERE PREMARITALA.

o

CONSILIERE si ALEGEREA METODEI CONTRACEPTI CONTRACEPTIVE VE POTRIVITE.



















extrapolarea asteptarilor legate de casatorie, a temerilor; completarea informatiilor, informatiilor, in scopul ca cei doi parteneri sa poata lua deciziile potrivite (responsabilitati, nevoi, obiective, etc.). evaluarea starii generale de sanatate ,a sanatatii sexuale pentru depistarea posibilelor probleme; furnizarea unor informatii legate de virginitate, fiziologia actului sexual, etc.; ca si in celelalte tipuri de counselling, nu se emit pareri, sfaturi asupra oportunitatii alegerii; exceptiile sunt constituite de cazuri rarisime, in care se constata probleme critice care exclud casatoria, precum si de cuplurile care sunt sfatuite sa evite aparitia unei sarcini; planificare vizitei urmatoare urmatoare (in mod ideal, cei doi parteneri ar trebui trebui primiti separat la cea de a doua vizita, revenind impreuna cu ocazia celei de a treia intalniri); incurajarea de a reflecta si discuta aspectele abordate (pentru a integra elementele noi, pentru a descoperi eventualele surse ascunse de neantelegeri.

In afara acestor forme de consiliere care raspund nevoilor cel mai des intalnite in cadrul centrului de planificare familiala, exista tipuri de consiliere adaptate unor situatii speciale, cum sunt de exemplu cazurile de graviditate la adolescente seropozitive HIV si boln avii de SIDA, persoanele cu dificultati relationale majore sau cu probleme de dinamica sexuala; tot aici sunt incluse si persoanele care fac parte parte din grupuri cu nevoi speciale (adolescenti institutionalizati, analfabeti, analfabeti, indivizi apartinand altor categorii defavorizare etc.). Procesul de consiliere nu este nici simplu si nici n ici foarte usor; oamenii nu renunta cu una cu doua la diferite obiceiuri, atitudini defavorabile defavorabile propriei lor sanatati (cum este de exemplu ignorarea prezervativului) doar pentru ca acest lucru le este solicitat de parteneri sau de un medic, iar schimbarile sunt mai dificile pentru ca vizeaza obiective de natura preventiva, ale caror rezultate apar tarziu in timp sau nu apar de loc. Se poate insa afirma cu certitudine ca sedinta de consiliere care ofera o ambianta lipsita de pericol, informatiile potrivite pentru fiecare individ, care este implicat inca de la inceput in rezolvarea propriilor







Consilierea premaritală este indicată cuplurilor care îşi doresc să fie mai puternice pentru a putea face faţă încercărilor pe care le presupune căsnicia. Este indicată acelora care doresc să comunice cât mai direct şi mai deschis. Totodată, consilierea premaritală este recomandată şi acelora care au o cât de mică îndoială sau nelinişte cu privire la succesul relaţiei maritale pe care urmează sa o întemeieze, dar şi celor indecişi, care pendulează între a se căsători şi a amâna căsătoria. Este indicată tuturor celor care consideră că pasiunea şi iubir ea ea romantică nu sunt suficiente pentru o relaţie maritală satisfăcătoare pe termen lung şi că o astfel de relaţie se construieşte.

Consilierea premaritală se desfăşoară pe parcursul a două – trei zile sau mai multe şedinţe coordonate de un psiholog pentru a da ocazia celor doi de a discuta aspecte semnificative ale relaţiei care, altfel, ar rămâne nespuse; este ocazia de a descoperi punctele tari ale relaţiei lor – ca şi resurse pentru a depăşi dificultăţile – şi punctele slabe – ca acţiune preventivă, pentru a putea evita eşecuri, dezamăgiri. De ce consiliere premaritală?

Pentru că nimeni nu se căsătoreşte propunându-şi să divorţeze sau să fie nefericit; pentru ca partenerii să afle ce pot face să prevină insatisfacţia (nefericirea) în căsătorie. Aspecte statistice care susţin necesitatea consilierii premaritale: doar unul din patru cupluri căsătorite

din dragoste reuşeşte să aibă o căsnicie de succes. În 2011, categoria de vârstă 30 -34 ani este categoria cel mai bine reprezentată din numărul total de divorţuri (sursa INS). Durata medie a căsniciei celor care divorţează este de 13 ani (sursa INS).









Dacă cei doi au o discuţie deschisă d eschisă şi onestă despre ceea ce fiecare fiecar e aşteaptă de la căsătorie şi de la celălalt, aceasta duce la mai puţine surprize neplăcute şi dezamăgiri pe viitor şi este un start bun pentru succesul marital.

sfaturi genetice si sfatul premorial.docx

Recommend Documents