\
CHINCHILA. PREZENTARE GENERALA
Chinchila face parte din familia rozătoarelor. Ea este originară din ţări cum ar fi Argentina, Bolivia, Chile. Este un animal acoperit cu blană trăind liberă pe vârfurile munţilor până la înălţimii de aproape de 3000 m. Chinchila s-a adaptat bine la diferenţe mari de temperatură, zi – noapte, umiditate mică, ceea ce face ca ea să reziste o mare perioadă de timp fără apă. Fiind rozătoare ea se hrăneşte cu ierburi, seminţe, rădăcini, tulpini, frunze ale unor arbuşti. Chinchila poate fi confundată cu veveriţa, deoarece are coada lungă, membrele din faţă scurte prevăzute cu 5 degete, iar cele din spate lungi prevăzute cu 4 degete. Membrele sunt folosite atât pentru deplasare cât şi pentru apucarea hranei. Chinchilele au greutăţi variabile în funcţie de vârstă şi de sex. Astfel masculii sunt mai uşori decât femelele ei având greutăţi între 250 – 500 grame. De asemenea atât temperatura corpului cât şi activitatea cardiacă şi respiratorie depind de vârsta animalului. Chinchila este valoroasă prin blana ei dar şi prin carne. Astfel cine se hotărăşte să crească chinchile, pe lângă blană, va avea un profit ce nu este de neglijat prin vânzarea cărnii cu care se hrănesc alte animale cu blană cu o importanţă deosebită la rândul lor. Chinchila este un animal nocturn care se hrăneşte numai cu nutreţuri. Ea se adaptează foarte uşor creşterii în captivitate nefiind deloc pretenţioasă. Ea este blândă şi cu ea se poate lucra foarte bine. Dacă este prinsă ea nu muşcă, nu zgârie, nu se zbate. Îi place să fie mângâiată, ţinută în braţe. IMPORTANT! În cazul în care este speriată, chinchila suferă un fenomen ciudat. Rezultatul acestei acţiuni îl constituie căderea părului şi împrăştie un miros puternic de migdale. De asemenea elimină un puternic miros de urină. Din punct de vedere economic, acest lucru este negativ, deoarece blana se reface foarte greu (după câteva luni) şi poate să nu mai ajungă la calitatea dorită. De aceea trebuie să lucrăm prudent şi cu blândeţe cu ele. Chinchila se hrăneşte numai noaptea. Numele îi parvine de la indienii „chincha” pe care spaniolii i-au găsit în America de Sud, atunci când au ocupat-o în secolul al VI-lea. Firul de chinchilă este foarte subţire, de aproximativ de 200 ori mai subţire decât la om. El fiind foarte subţire şi foarte des blana nu face „cărări” atunci când trecem cu mâna prin ea. SPECII DE CHINCHILA Există trei specii de chinchila:
chinchila laniger
chinchila brevicaudata
chinchila rex
Prima dintre ele ( chinchila laniger ) este cea mai des folosită în crescătorii. Seamănă cu veveriţa, are o greutate medie de 400 g şi o lungime a corpului de 28 – 30 cm. Urechile sunt 2
lungi, acoperite de păr, are botul ascuţit şi capul mic. Lungimea părului este de 2,5 cm. Coada este lungă şi are păr mai gros şi mai lung. Culoarea este gri-deschis şi alb-murdar pe abdomen. Culoarea gri este dată de alternanţa culorilor pe traiectul firelor de păr. Chinchila brevicaudata este mai mare decât chinchila laniger lungimea fiind de 32 cm sau puţin mai mare. Are coada şi urechile mai mici. Blana este alb-gălbuie pe abdomen şi grialbăstrui pe spate, rezultând din îmbinarea mai multor zone de culoare ce se găsesc în lungul firelor de păr - gri-albăstrui la bază ; gri-gălbui la mijloc;albăstrui închis la vârf Chinchila rex este cea mai mare având lungimea corpului de 38 cm şi se aseamănă cu chinchila brevicaudata. BLANA Blana animalului este una valoroasă, costul ei putând ajunge până la 10000 euro. 1 cm2 de blană este foarte valoros. Blana poate atinge maturitatea la 8 – 9 luni. De regulă blana de chinchila atinge trei stadii: - blana de pui care este rară iar firele cresc; - blana tânără care apare după 5 luni de la naştere când lungimea firelor de păr este ajunsă la maturitate; - blana matură în care firele au lungimea uniformă iar pielea animalului devine albă; După această primă perioadă de maturitate firele pot cădea, iar pielea îşi schimbă culoarea de la albă spre albastru – deschis. În această situaţie blana a ajuns la supra – maturitate, după care începe un nou ciclu ce durează 4 luni. Blana la animal apare din perioada intrauterină, astfel că la naştere puiul are blană. Blana este formată din puf şi părul de direcţie. De regulă puful este în trei culori având de la vârf spre rădăcină următoarele nuanţe: - albastră sau chiar neagră; albă sau albastru pal; albastră; Apariţia altor culori la blană, în locul celor enunţate arată defecte ale blănii, iar animalele ce le posedă nu se ţin pentru reproducere, ci se sacrifică. Corespunzător celor trei zone de culoare ale pufului avem trei zone de producere a lui: - voalul; banda; subculoarea; Puful chinchilei se dezvoltă pe părţile laterale ale corpului şi pe spate. Puful care se găseşte pe abdomen este în două culori şi anume la rădăcină albastru închis iar la vârf albă. Părul de direcţie este mai lung şi mai gros decât puful. Blana de chinchila este cu atât mai valoroasă cu cât sunt îndepliniţi anumiţi indici de calitate. Îi vom enumera mai jos pe cei mai importanţi şi implicaţiile lor asupra calităţii blănii de chinchila. 1. Dimensiunea blănii are importanţă asupra calităţii pentru valorificare. Dimensiunea optimă se atinge la maturitatea animalului. Sunt preferate pentru o blană de calitate acele exemplare ce au trunchiul cilindric şi nu fusiform cu umerii largi şi gâtul scurt şi gros. 2. Luciul blănii este dat de structura stratului solzos de secreţia glandelor sebacee. De regulă blana are un luciu mai pronunţat în perioada anotimpului rece, scăderea temperaturii având un efect benefic. 3. Textura blănii de chinchila este dată de starea firelor de păr. Acestea pot avea un aspect de blană fină, elastică, deasă. 3
IMPORTANT! Dacă la trecerea mâinii prin blană observăm un păr aspru uscat care nu posedă elasticitate şi are aspect de cânepă, avem de-a face cu o blană defectă iar apariţia unui astfel de exemplar în comunitatea de chinchile reprezintă un real pericol pentru comunitatea respectivă. Exemplarul trebuie scos din comunitate şi sacrificat iar deficienţele ce au dus la acest incident trebuie înlăturate. 4. Culoarea este un criteriu deosebit de important în stabilirea valorii comerciale a blănii de chinchila. Chinchilele standard pot avea culoarea da la o tentă pală până la aproape neagră. În general pot fi 5 nuanţe:-închisă; mediu – închisă; medie; mediu – clară; clară; Astfel cele trei zone ale pufului pot avea culorile: - subculoarea este de albastru închis. Se acceptă pentru comercializare şi subculoarea albastru deschis, apariţia culorii gri este considerată un defect iar animalul este supus sacrificării; - banda trebuie să posede culoarea albă sau albastru – slab. Apariţia unei culori a blănii de galben sau maro este considerată un defect; - voalul este considerat perfect când posedă culoarea albastră sau negru lucios. Voalul trebuie să ocupe tot corpul cu excepţia abdomenului. Dacă accidental voalul prezintă nuanţe roşcate acesta este considerat un defect iar exemplarul se sacrifică; 5. Elasticitatea blănii este dată de revenirea perilor la forma iniţială atunci când se trece cu mâna prin el. Firul de blană elastic revine imediat la forma iniţială; 6. Fineţea reprezintă rezistenţa pe care o opune părul atunci când se trece cu mâna prin el în sens contrar de la vârf spre rădăcină. Aceasta mărime se măsoară în microni. În funcţie de aceasta, părul blănii de chinchila poate fi uşor aspru, foarte fin şi extrafin. Fineţea firului este cuprinsă între 2 - 6 microni, pentru puf şi de 10 – 16 microni pentru părul de direcţie; 7. Densitatea blănii nu se măsoară ci se determină la pipăit sau se apreciază din ochi. Dacă densitatea este mai mică blana este mai deschisă la culoare. Dacă se execută „suflarea” deasupra blănii şi cantitatea de piele vizibilă este mică, avem o blană cu densitate mare. Se poate trage concluzia următoare: calitatea unei blăni este cu atât mai bună cu cât animalul creşte, deoarece blana puietului sau a tineretului juvenil este de calitate inferioară. Calitatea diferă de la exemplar la exemplar. Din cauză că caracteristicile unui animal se transmit genetic sunt acceptate pentru înmulţire acele exemplare ce corespund scopului urmărit. De asemenea calitatea blănii diferă de anotimp, perioada iernii fiind propice pentru obţinerea blănurilor de calitate iar primăvara se obţine o blană cu potenţial mic de valorificare. Blana de chinchila poate conţine şi defecte. Acestea se pot evidenţia astfel: - blană ciupită datorită cuştilor deteriorate, a agăţării blănii în bucăţi de sârmă, cuie; - decolorarea blănii datorită expunerii la soare a chinchilei în cuşcă; - muşcături pe blăniţă datorate încăierărilor cu ocazia montei; - căderea părului datorită folosirii hranei cu carenţe alimentare sau sacrificarea şi depozitarea necorespunzătoare a blănii; - împâslirea părului caracterizată prin încurcarea firelor şi scăderea rezistenţei părului sau micşorarea pufului. Ea apare datorită unei îngrijiri şi alimentări necorespunzătoare. Aceste exemplare nu sunt folosite pentru reproducere; 4
- păr lipit datorită murdăririi de secreţii, fecale sau urină. Acesta apare datorită îngrijirii necorespunzătoare sau a condiţiilor necorespunzătoare de igienizare a cuştii; SCHIMBĂRILE ( MUTAŢILE ) DE CULOARE ALE BLANII CHINCHILEI Piaţa blănurilor este într-o continuă transformare. Se caută şi se cer blănuri cu o coloristică cât mai variată, de o calitate foarte bună şi călduroase. Mergând în întâmpinarea pieţii crescătorii de chinchila au obţinut prin încrucişări mutaţii de culoare din care cele mai importante sunt - culoarea albă,culoarea neagră,culoarea bej,culoarea safir,culoarea pastel,culoarea voalat Culoarea standard a chinchilei este aceea a animalului sălbatic, aflat în libertate, în Anzii Cordilieri în America de Sud. Ea este gri-albăstrui pe spate şi albă pe abdomen. Culoarea gri este dată de trei zone colorate diferit un vârf întunecat, o zonă intermediară de culoare deschisă şi o zonă inferioară întunecată. Mutaţia reprezintă o transformare bruscă în ereditatea unui animal dintr-o anumită specie. Mutaţiile sunt foarte rare. În literatura de specialitate se spune că o mutaţie apare la un milion de naşteri. Ele pot apărea atât prin modificarea în sens pozitiv a microclimatului dar şi prin accidente sau fenomene negative ( radiaţiile ). Datorită acestor cauze numărul animalelor cu mutaţii de culoare este foarte restrâns, iar preţurile lor sunt de-a dreptul exorbitante. Pe lângă mutaţiile accidentale oamenii de ştiinţă au încercat genetic crearea unor astfel de animale. De exemplu albul dominant ( Wilson White ) a apărut în anul 1950 într-o crescătorie din California. Blana acestei specii este albă iar urechile sunt gri. Este o blană foarte căutată fiind o blană mutantă. Ea prezintă dezavantajul că datorită culorii albe poate fi uşor confundată cu alte blănuri ceea ce deranjează în special cumpărătorul. O altă mutaţie o reprezintă culoarea negru care a apărut în crescătoria lui Robert Gunning, ea poartă numele de Gunning Black. Spre deosebire de alte mutaţii accidentale ea a fost în parte creată. Blana are culoare neagră, o densitate mare şi luciu deosebit. Dezavantajul acestei mutaţii îl reprezintă agresivitatea mai mare a chinchilei negre şi prolificitatea scăzută. Femelele nasc un pui cel mult doi. O altă mutaţie o reprezintă negru de cărbune care a apărut în S.U.A. şi apoi s-a răspândit în întreaga Europă. Animalele din această mutaţie au culoarea pornind de la un negru intens până la un maro deschis sau gri. Dominantele bej, safir sau voalat. Sunt mutaţii recente apărute tot S.U.A., care nu s-au răspândit foarte mult în Europa şi deşi foarte valoroase prezintă o mai mică importanţă în lucrarea noastră. ADĂPOSTURILE CHINCHILEI Adăpostul pentru chinchile este modest la fel ca şi chinchila, care este un animal foarte puţin pretenţios, în funcţie de temperatura mediului înconjurător. Chinchilele au fost crescute în voliere acoperite cu plasă de sârmă. Chinchilele erau în cuşti plasate direct pe sol. Dacă temperatura este ridicată putem folosi cu succes şopronul. În zonele cu temperatură mai scăzută adăposturile de chinchile sunt construite din cărămidă, beton subţire sau chiar din scândură. Practic se poate folosi ce aveţi la îndemână deoarece chinchilele pot să trăiască la temperaturi de la –20 grade C la +25 grade C, condiţia care se impune este ca adăpostul să fie curat, uscat şi închis ( lipsit de curenţi puternici ). În ultimul timp s-a observat că chinchilele preferă mai bine frigul decât căldura. La temperaturi mai mari de 25 grade C au probleme cu respiraţia, iar peste 30 grade C pot chiar muri. În mod normal în adăposturile de chinchila trebuie să fie o temperatură cuprinsă între 13-18 grade C. O temperatură mai ridicată trebuie menţinută ( aproape de 18 grade C ) la 5
fătare şi în primele săptămâni după aceasta deoarece puii sunt mai sensibili. La temperaturi de sub 12 grade C puii sunt puşi în pericol, iar masculilor le scade virilitatea. În cazul sacrificării chinchilele se ţin la temperaturi mai scăzute 3-8 grade C. Umiditatea relativa este în jur de 70%. Ceea ce este foarte important din punct de vedere la creşterea chinchilei este că creşterea nu trebuie făcută într-o clădire nouă special amenajată decât daca nu avem absolut nimic la îndemână. Prin folosirea şoproanelor, magaziilor, volierelor se reduce mult investiţia iniţială. Acoperişul acestora poate fi făcut din plăci ondulate de tabla, azbociment sau hârtie gudronată. Pentru menţinerea unei temperaturi ideale este necesar introducerea unei încălziri centrale în adăpostul de chinchile dar care va fi folosită doar pentru corectarea temperaturii. Oscilaţiile bruşte de temperatură fac rău animalului, de aceea creşterea sau scăderea temperaturii trebuie făcută lent. Chiar dacă ieşim pentru puţin de timp din domeniul temperaturilor ideale. În cazul în care umiditatea este mai mare se observă scăderea apetitului animalelor, precum şi apariţia primelor boli. De asemenea nutreţurile mucegăiesc şi există pericolul apariţiei ciupercilor. Important. Principala regulă de microclimat care trebuie respectată este lipsa curenţilor de aer. Chinchila este foarte sensibilă la cel mai mic curent de aer. Pentru a preveni îmbolnăvirea luaţi măsuri în acest sens. Deşi chinchilele pot trăi în adăposturi diferite, totuşi un adăpost iluminat natural este de preferat. Un alt factor important în creşterea chinchilei este, pe cât posibil, lipsa zgomotului. Adăpostul va trebui construit într-un loc izolat, liniştit şi retras. Pe interior adăposturile se finisează în scopul menţinerii curăţeniei. Pereţii, plafonul, pardoseala trebuie să fie netede fără găuri, fără crăpături astfel încât să nu intre praful, mizeria şi curenţii de aer. Pe o pardoseală din beton va trebui să punem un linoleum pentru a atenua zgomotul paşilor. Adăposturile pentru chinchile nu trebuie să fie mari deoarece chinchilele trăiesc în cuşti de dimensiuni mici pe care foarte uşor le putem supraetaja cu ajutorul unor stelaje sau rafturi. Nu putem spune care este numărul optim de animale crescute pe mp deoarece condiţiile diferă mult de la un tip de adăpost la altul. Important este să menţinem condiţiile minime de microclimat scrise mai sus, să existe alei de circulaţie ( spaţii ) între cuşti astfel încât îngrijitorul să poate observa animalele.
CUŞTILE Sunt confecţionate din plasă de sârmă cu diametrul între 1 – 1,5 mm. Se recomandă ca plasa pardoselii să aibă ochiurile 13x25 mm, pentru pereţi 19x19 mm, pentru reproducători 25x25 6
mm, pentru tineret şi animale destinate sacrificării. În crescătorii se folosesc două tipuri de cuşti - pentru tineret şi animale destinate sacrificării - pentru reproducători Cuştile au câte un sertar de zinc care poate fi situat ori în cuşcă, ori sub aceasta. În primul caz se pune talaş care ţine cald chinchilei şi care absoarbe urina. Dezavantajul acestui mod de creştere îl constituie manopera în plus la curăţarea cuştilor. Sertarul pus sub plasa de sârmă permite o mai bună îndepărtare a dejecţiilor, a murdăriilor însă chinchila stă mai puţin confortabil şi îi este mai frig. În plus în momentul în care tragem sertarul producem zgomot lucru care deranjează chinchila. Pe peretele sin faţă a fiecărei cuşti există o uşă, un mic jgheab pentru administrarea furajelor concentrate, un jgheab pentru administrarea furajelor fibroase şi o sticlă pusă cu gura în jos, prevăzută cu suzetă pentru adăpare. Chinchilelor le place foarte mult să se tăvălească în nisip, acest lucru nu este numai o plăcere dar şi o necesitate pentru ca blana acestora să rămână curată şi cu un aspect frumos. ,,Baia de nisip,, se face într-o lădiţă mobilă fixată pe perete care se află în interiorul cuştii mari. Din când în când ea se scoate şi se înlocuieşte nisipul. Datorită acestei plăceri în crescătoriile mari se ridică praf iar acest lucru impune curăţirea lui cu un aspirator silenţios. De asemenea presupune o aerisire corectă. Nisipul nu trebuie să conţină cuarţ care are o granulaţie mare şi care zgârie blana chinchilelor. Refuzul de a face baie în nisip este foarte grav deoarece înseamnă ca chinchilele sunt bolnave. Cuştile pentru tineret şi animalele pentru sacrificare au dimensiuni standardizate de 40x40x40 cm. Bineînţeles că aceste dimensiuni nu sunt absolut obligatorii, totuşi insistăm în respectarea lor. Deşi unii specialişti sunt împotriva suprapunerii cuştilor, aducând ca argument faptul că animalele trebuie mereu observate atent, iar în cazul suprapunerii pentru acest lucru trebuie folosite scări, care complică munca îngrijitorilor. Noi va recomandăm, totuşi suprapunerea pe 4-5 nivele ajungându-se astfel să se crească un număr mare de chinchile ( aproximativ 80 – 90 ) pe o suprafaţă de aproximativ 10 mp. Vă reamintim faptul că creşterea chinchilei poate fi o afacere de apartament. Chinchila fiind singurul animal crescut pentru blană care nu degajă. Într-o cameră obişnuită de bloc 12 – 15 mp, amenajată optim se pot creşte aproximativ 100 de exemplare de chinchila, ceea ce ar putea aduce un profit substanţial ţinând cont că investiţiile sunt foarte mici ( o cuşcă poate costa în jur de 8 dolari, hrana după cum se va vedea este formată din fân şi nutreţuri, deci foarte ieftină, iar camera de apartament constituie climatul perfect pentru creşterea chinchilei. Există multe cazuri în ţară de persoane care au închiriat ( cumpărat ) apartamente cu 4 camere şi au făcut în ele o crescătorii uriaşă de chinchile. Preţul unui exemplar este între 30 – 100 de euro, în funcţie de calitatea blănii, iar numărul chinchilelor crescute într-o cameră aproximativ 100, vă lăsăm pe dumneavoastră să faceţi un mic calcul despre profitul câştigat de pe urma acestei afaceri. Nu trebuie să uitaţi însă şi de greutăţile acestei afaceri, de faptul că avem nevoie de 1-2 îngrijitori, de atenţia sporită pe care trebuie să o acordăm în momentul cumpărării animalelor ( exemplarele trebuie să fie cât mai valoroase ), de preţul acestora, de faptul că numai exemplarele cu o bonitate mare se pot vinde la un preţ bun şi de boli ale chinchilelor etc. Cuştile pentru reproducători sunt construite din mai multe compartimente care se intersectează într-un culoar aşezat în mijlocul cuştii. Dimensiunile acestora variază în funcţie de numărul de compartimente. Vă putem recomanda următoarele dimensiuni 80 – 140 x80x40. Culoarul comunică cu compartimentele în care sunt femelele prin orificii astfel încât 7
masculul să poată trece de la una la alta. Femelele în mod normal nu-şi pot părăsi locul. Acest lucru se realizează prin mai multe metode, cea mai importantă fiind fixarea pe gâtul femelei a unui obiect ( colier ) care să fie mai mare decât gaura de ieşire. După împerechere compartimentul femelelor se izolează. CONSTRUIREA FERMELOR DE CHINCHILA DE MARI DIMENSIUNI ( CRESCĂTORIE INTENSIVĂ ) În cazul în care dorim să crem o crescătorie mare sau foarte mare în care numărul exemplarelor să depăşească ordinul miilor trebuie să folosim o hală de dimensiuni mult mai mari. Construirea acestei crescătorii ţine cont de toate regulile şi cerinţele impuse la micile crescătorii, doar că datorită numărului foarte mare de exemplare crescute dimensiunile sunt altele. CULOARELE DE CIRCULAŢIE Culoarul reprezintă spaţiul dintre două rânduri de cuşti. În legătură cu acesta există o dilemă deoarece unii crescători îl consideră spaţiul pierdut şi fac acest culoar cât mai mic, iar alţii îl consideră absolut necesar iar lăţimea acestuia este mai mare de 1,5 m. În cazul în care veţi crea o crescătorie de amploare vă recomandăm să păstraţi dimensiunea de 1,3 – 1,5 pentru culoarul de acces deoarece există numeroase operaţii pe care trebuie să le facă îngrijitorul legate de creşterea şi hrana animalelor, curăţenie, supraveghere etc. care necesită spaţiu. ANEXELE CRESCĂTORIEI DE CHINCHILA Anexele sunt - depozit de furaje - cameră de sacrificare - spaţiu de prelucrare a blăniţei - spaţiu de uscare - locuinţe, birouri - izolator Suprafeţele recomandate pentru anexe sunt - cameră de sacrificare 8 – 12 mp - cameră de jupuire 15 mp - camera de sortare 15 mp - camera de uscare 20 – 22 mp - depozitul pentru păstrarea blăniţelor 20 mp Mai jos vom prezenta o listă cu instalaţii, instrumentar şi dispozitive care sunt necesare pentru o mare crescătorie de chinchile. 1 camera tampon cuprinde - aerotermă sau alt dispozitiv pentru încălzirea aerului - tablou de comandă electric - cântar - dulap şi masă 2 camera pentru însămânţări artificiale - masă faianţată - truse de însămânţări artificiale - sterilizator electric - frigider - apă caldă, apă rece - prize cu împământare - ventilaţie mecanică 3 cameră de bonitate a chinchilelor 8
4 5 -
masă faianţată de culoare alb mat, sau albăstrui deschis scaune metalice rotative furtun pentru apă caldă şi rece iluminare foarte bună prin plafon şi pereţii laterali cameră de sacrificare apă caldă şi rece pardoseală betonată cârlige pentru suspendarea animalelor furtun de spălat pe jos camera de jupuire cârlige pentru suspendarea animalelor mese pentru jupuit tăvi pentru uscare pardoseală betonată apă caldă şi rece ventilaţie mecanică iluminare naturală prin plafon şi pereţi
În cazul în care afacerea constă numai în vânzarea chinchilelor toate anexele referitoare la jupuire, sacrificare şi pregătirea blăniţelor nu mai au nici un rost. HRĂNIREA CHINCHILEI Chinchila este un animal erbivor care are un aparat digestiv mare. Ea are douăzeci de dinţi care cresc tot timpul vieţii. În condiţii normale de sănătate creşterea şi uzura dinţilor este aproape egală. De aici rezultând ideea că dinţi rămân de aceeaşi mărime. Incisivii de culoare gălbuie trebuie deosebiţi de cei de culoare albă care au o lipsă mare de calciu şi pot fi întâlniţi la femele în perioada lactaţiei sau în cazul unei hrăniri greşite. În ideea tocirii incisivilor chinchilelor li se administrează lemn de diferite esenţe cel mai bun fiind lemnul de salcâm cu coajă. În cazul în care nu au materiale de ros dinţii chinchilelor capătă modificări şi se rup, ceea ce va afecta hrănirea acestora şi va avea o influenţă directă asupra creşterii, dezvoltării şi calităţii blănii. Hrana principală a chinchilelor este formată din fân şi concentrate. Fânul asigură celuloza şi menţine echilibrul intestinal. El trebuie să aibă anumite proprietăţi - să fie recoltat în zile fără precipitaţii - uscat la umbră pentru a-şi păstra culoarea verde - miros plăcut - fără plante toxice Foarte important este ca fânul să fie ţinut în locuri special amenajate acoperite cu o aerisire bună, să fie întors din când în când cu furca, pentru a nu prinde miros sau a mucegăi. De asemenea locul în care se păstrează trebuie să fie ferit de praf. Terenurile de pe care se recoltează trebuie să fie îngrăşate numai natural fără insecticide sau îngrăşăminte chimice. Se foloseşte fânul de lucernă sau trifoi. Fânul serveşte ca o completare a raţiei de mâncare şi are rol de umplutură. El nu trebuie să aibă o culoare negricioasă deoarece înseamnă un început de fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Un fân aparte îl constituie fânul de graminee care îşi păstrează mai mult timp calităţile pozitive şi care fermentează sau mucegăieşte foarte greu. În alimentaţie trebuie să ţinem seama că chinchilele mănâncă cu plăcere vreji de fasole sau de mazăre. În fiecare dimineaţa îngrijitorul trebuie să introducă în jgheabul de pe peretele din faţă a cuştii o mână de fân. El este ronţăit de animal cu pauze fiind la discreţie. Chinchila are obiceiul de a risipi fânul, de a-l da pe jos şi astfel foarte mult din fân 9
se pierde. A doua zi dacă mai găsim fân în jgheab nu-l vom înlocui îl vom lăsa tot pe cel vechi încercând să facem economie. Fânul căzut pe jos se mătură şi se aruncă. El nu va mai fi folosit la hrana animalelor. Concentratele sunt consumate de chinchila sub formă de boabe. Acestea sunt ovăzul, orzul, porumbul, grâul. Cantitatea de concentrat variază de la 15 grame la 30 de grame în funcţie de stadiul în care se află, astfel femela gestantă şi puii mănâncă mai mult. Foarte importantă este distribuţia zilnică a acestei cantităţi pentru fiecare chinchilă, chiar dacă necesită un volum mai mare de muncă prin administrarea zilnică se poate urmări şi supraveghea starea de sănătate a animalului. Dacă nu dorim să facem acest lucru zilnic atunci putem pune cantităţi mai mari pentru aproximativ 10 zile situaţie în care controlul şi supravegherea animalului este diminuată. În ultimul timp în locul furajelor brute se folosesc granule. Nutreţurile granulate se prepară după anumite reţete. Acestea se distribuie chinchilelor la discreţie astfel încât ele să mănânce cât au nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 – 3 mm, 5 – 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca şi în cazul celorlalte ( fân şi concentrate ) cel mai mult mănâncă femelele în perioada de alăptare cât şi puii în perioada de creştere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece există avantaje şi dezavantaje. La diametre mici există o risipă foarte mare deoarece este chinchila este jucăuşă, se mişcă mult şi multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede şi riscăm să producem boli digestie chinchilelor. Trebuie să luăm măsuri precise şi corecte în menţinerea sacilor de granule în condiţii de aerisire, umiditate scăzută pentru a evita mucegăirea. De dorit este ca perioada în care granulele sunt depozitate în saci să fie cât mai scurtă. VITAMINE ŞI MINERALE NECESARE CREŞTERII CHINCHILELOR Pentru creşterea şi dezvoltarea animalului este necesară o alimentaţie completă, bogată în principii nutritive, precum şi în vitamine şi substanţe minerale. Astfel existenţa grăsimilor în hrană trebuie să fie de 2 – 3%, deoarece folosirea lor în hrană are o influenţă benefică asupra blănii. Lipsa lipidelor duce la apariţia unor pete galbene pe corp. Din alimentaţia chinchilelor nu trebuie să lipsească hrana bogată în conţinut celulozic, acesta având efect benefic atât asupra sistemului digestiv cât şi asupra cantităţii de energie pe care o dezvoltă. S-a constatat că cantitatea de celuloză necesară diferă în funcţie de starea de maturitate a animalului. Dacă puii au nevoie de o cantitate de până la 5% din hrană, această cantitate creşte de 4 ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrare energetică atât la oameni cât şi la animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecinţe negative asupra metabolismului putând da naştere la diverse boli. De aceea este foarte important ca în hrana chinchilelor să se găsească un aport proteic important. Literatura de specialitate nu prezintă date specifice chinchilelor, însă este clar că lipsa proteinelor are acelaşi efect ca la toate animalele crescute pentru blană. Ele trebuie să fie prezente în raţiile de mâncare în proporţie de 15 – 16% pentru adulţi şi în cantitate mai mare pentru pui şi femele ce alăptează. Datorită condiţiilor de creştere în captivitate şi folosirii aceluiaşi tip de mâncare, chinchilele din ferme spre deosebire de cele din habitat natural, trebuie să aibă în alimentaţie un aport mai mare de vitamine ce au rol hotărâtor în dezvoltarea ulterioară, precum şi în valoarea blănurilor comercializate. Vă prezentăm mai jos vitaminele esenţiale din hrana animalului şi influenţa lor asupra valorificării. 10
Vitamina A are un rol deosebit în creşterea oaselor şi menţine imunitatea corpului având un rol direct în profilaxia diferitelor boli. Complexul de vitamine B, format în special din vitamina B1 şi hipovitamina B2, are efecte deosebite asupra sistemului nervos şi pentru reglarea metabolismului. Vitamina B1 poate fi luată pe cale naturală din boabele de cereale, fânuri de leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave cum ar fi paralizia, pierderea echilibrului. În mod obişnuit organismul animal îşi asigură mineralele din hrană şi apă în condiţiile în care aceasta este echilibrată şi conţine toate elementele necesare. În anumite cazuri se simte necesitatea suplimentării lor mai ales pentru calciu şi fosfor. Calciul dezvoltă oasele, îndeosebi dinţii care sunt absolut necesari rozătoarelor pentru masticarea hranei. Carenţa de calciu poate fi pusă pe seama unei alimentaţii greşite, sărace şi a lipsei vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc la femelele aflate în perioada de lactaţie. Sursele de calciu sunt: - frunzele; legumele; laptele; ADĂPAREA
Alături de o alimentaţie corectă şi bogată indivizii trebuie să consume apă. Lipsa acesteia sau un consum insuficient face ca animalul să se deshidrateze şi să moară. Necesarul de apă pentru un exemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorându-se faptului că chinchila consumă hrană uscată sau nutreţuri concentrate. Pentru adăparea chinchilei se foloseşte apa care îndeplineşte condiţiile apei potabile. Astfel aceasta trebuie să fie fără culoare, fără gust, miros, lipsită de microorganisme sau germeni patogeni şi să aibă temperatura de 15o C. Se poate folosi pentru adăpat apa de robinet lipsită de clor sau săruri de fier, sau apa din puţuri sau fântâni. Aceasta din urmă trebuie analizată din timp în timp pentru ca nu cumva în ea să pătrundă corpuri străine sau eventual germeni patogeni care ar putea pune în pericol sănătatea şi viaţa chinchilei. Aceasta se adapă prin folosirea sticlelor tip biberon corect spălate şi dezinfectate aşezate cu gâtul în jos în cuşcă şi ancorate de pereţii cuştii sau prin folosirea de jgheaburi de adăpare asemănătoare celor pentru hrană. IMPORTANT! Nu recomandăm cel de-al doilea mod de adăpare, deoarece accidental această apă se poate infecta. Un sistem modern de adăpare al chinchilelor constă în folosirea unui rezervor legat la o sursă de alimentare. Acest sistem implică animalul în deschiderea unei supape pentru alimentarea cu apă. IMPORTANT! Se ştie că la o scădere a conţinutului de apă din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atent de îngrijitor pentru ca el să înveţe să se adape singur. Se limitează implicarea efectivă a îngrijitorului în proces dar rolul lui de supraveghere creşte foarte mult. Îngrijitorul trebuie să dea dovadă de interes şi conştiinciozitate, ba chiar să noteze corect în fişa animalului când s-a adăpat acesta. Dacă el refuză să deschidă sistemul de alimentare se trece pe sistemul clasic înainte ca firul de păr să se usuce şi să capete un aspect nedorit. ÎNMULŢIREA CHINCHILELOR Înmulţirea chinchilelor este un factor deosebit de important pentru obţinerea de exemplare viguroase cu blană de o înaltă calitate. Chinchila femelă posedă un aparat de reproducţie, format din: 11
- organele esenţiale; - căile genitale; - vulva; Chinchila posedă trei perechi de mamele, plasate în zona abdominală şi pectorală. Chinchila mascul are aparatul de reproducţie, format din: - testicule; - căi genitale; - organ copulator; - glande anexe; Chinchilele sunt gata de reproducere, când ajung la 7 – 9 luni, ele manifestând călduri tot timpul anului, dar cea mai propice perioadă este între lunile decembrie şi februarie. Femela în călduri stă în poziţie de împerechere, devine agitată, expulzează un dop de secreţii care în contact cu aerul se întăreşte. Pentru femele prima montă are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12 luni. Deoarece chinchila este un animal cu durată de viaţă mare, ea poate da naştere puilor până la vârsta de 15 ani. ATENŢIE! Nu se împerechează femele sub vârsta de 8 luni, cu masculi prea tineri, deoarece dau naştere puilor cu puţine şanse de supravieţuire. Chinchilele în general au un ciclu sexual de 27 – 28 de zile, dar specialiştii au constatat că sunt şi exemplare care au ciclul sexual neregulat. Chinchila este un animal nocturn şi de aceea ea se împerechează seara sau noaptea. În cazuri foarte rare chinchila se poate împerechea şi ziua. Împerecherea este urmată de un preludiu, în care masculul se agită, fugăreşte femela şi o hărţuieşte. Actul sexual în sine durează până la un minut iar acesta se poate repeta în timpul nopţii. La sfârşitul actului sexual se formează dopul de montă. După aceasta femela se culcă dar nu înainte de a-şi face toaleta. Dacă după perioadă de o lună, vaginul chinchilei rămâne închis, se poate spune că aceasta este gestantă. Monta chinchilelor se poate realiza în mai multe feluri şi anume: - monta în perechi; - monta consecutiv depistării căldurilor; - monta prin rotaţie, - monta în colonie; În primul caz, partenerii pentru montă se introduc într-o cuşcă, pentru a se obişnui şi a convieţui împreună. La această metodă trebuie să folosim un număr egal de exemplare femelă – masculi. De regulă se folosesc pentru aceasta femele liniştite, adică mai bătrâne cu masculi tineri, dar femele nu trebuie să fie mai mari de 7 – 8 ani, deoarece peste această vârstă fecunditatea scade. În cazul perechilor formate din masculi mai în vârstă şi femele tinere, acestea pot deveni agresive şi pot sări la bătaie. Pentru a preveni aceste incidente, ce ar afecta calitatea blănii, se amplasează în cuşcă o lădiţă mai mică de refugiu în care femelele se pot linişti şi chiar adormi iar monta se poate realiza în linişte.
12
Literatura de specialitate semnalează cazuri în care masculii tineri pot omorî femelele dacă acestea se opun dorinţei lor de a le monta. Ei sunt imediat sacrificaţi, deoarece transmiterea genetică a caracteristicilor lui, nu ar fi benefică pentru crescătorul de chinchile. Masculii se pot folosi pentru reproducţie până la vârsta de 20 de ani, dar ţinerea unui astfel de exemplar până la o asemenea vârstă, nu are efecte pozitive din punct de vedere economic, cu toate că aceşti masculi au foarte bine dezvoltate instinctele paterne şi manifestă şi o grijă specială pentru paternă. Metoda de montă în perechi foloseşte un număr mare de masculi şi nu întotdeauna se aleg cei mai buni. Metoda de montă în perechi este la ora actuală depăşită, deoarece dacă animalele pentru montă nu sunt valoroase, nu se obţin pui cu rezultate bune. De asemenea, crescătorul trebuie să posede un număr mare de masculi, ceea ce face ca metoda să fie ineficientă şi scumpă. Metoda de montă consecutivă depistării căldurilor, este o metodă superioară, care creşte fecunditatea. În realizarea acesteia intervine crescătorul care trebuie să urmărească de câte ori femela este în călduri. Când observă aceasta el introduce masculul în cuşca femelei pentru montă. Masculul este plasat într-un culoar dispus în faţa cuştilor femelelor. Acesta stă câteva zile în cuşca femelei în călduri, după care este scos şi introdus în cuşca altei femele. Se poate întâmpla ca îngrijitorul să nu observe o femelă în călduri şi să se rateze o montă. Monta în rotaţie este o montă cu rezultate slabe la care s-a renunţat şi care nu prezintă importanţă din punct de vedere economic. Explicaţia acestui fapt rezultă din faptul că monta constă în repartizarea unui mascul unui număr de cinci femele aflate în aceeaşi cuşcă. Pe lângă faptul că acestea se pot lua la bătaie, lucru ce are implicaţii negative asupra blănii, nu toate femelele intră în călduri în acelaşi timp. Deci se poate trage concluzia că de fapt masculul montează o singură femelă din cele cinci. În cazul montei în colonie, trebuie folosită o cuşcă cu până la 10 compartimente unite între ele printr-un culoar. În fiecare compartiment se plasează câte o femelă, iar masculul le poate monta pe rând odată cu intrarea acestora în călduri. După ce femela a rămas gestantă, crescătorul o înlocuieşte cu altă femelă, gata de montă. Metoda are o eficienţă foarte ridicată, din punct de vedere economic, deoarece se foloseşte un singur mascul la un număr mare de femele, iar intervenţia omului în selecţionarea femelelor în călduri, este înlăturată deoarece masculul alege din cele 10 femele pe cea care trebuie montată. Masculul este introdus în cuşcă cu câteva zile înaintea femelelor, pentru a se obişnui cu mediul. De asemenea se foloseşte un mascul bine selecţionat, cu caracteristici bine puse în evidenţă, pentru ca puii ce se nasc să posede caracteristici bune, iar blana lor să fie valoroasă. Masculul trebuie să fie de aceeaşi vârstă cu femela, dar să nu fie înrudită cu aceasta, dar trebuie să posede calităţi net superioare acesteia. În cele mai multe crescătorii de chinchile această metodă este folosită deoarece implică spaţiu mic, costuri puţine putându-se obţine exemplare de o înaltă calitate. În literatura de specialitate este prezentată însămânţarea artificială ca metodă de reproducere a chinchilelor. Aceasta constă în: - recoltarea spermei de la masculi, ce se poate face manual sau electric; - însămânţarea; 13
Metoda are destule dezavantaje, deoarece sperma recoltată poate fi impurificată cu urină, iar exemplarele atât femele cât şi masculi pot avea tulburări de comportament. Masculii folosiţi sunt mai întâi testaţi prin metodele clasice pentru a fi siguri că ei sunt buni de montă şi nu sterili. Femelelor li se produc călduri artificial dar nu este obligatoriu după însămânţare să rămână gestante. Masculii cărora li se recoltează spermă prin procedeul electric, care elimină impurificarea spermei cu urină, sunt aşezaţi cu penisul într-un dispozitiv, iar în anus li se introduce un stimul sub forma unui electrod legat la un curent de intensitate redusă. Rezultatul operaţiei, se diluează şi se introduce în frigider pentru conservare până la 12 zile. Când femela este gata de însămânţare sperma este adusă la temperatura corpului mamiferului. Femela de chinchila este însămânţată a doua zi după fătare. Blana chinchilelor obţinute prin această metodă este superioară din punct de vedere valoric, iar blana reproducătorilor nu este afectată, deoarece numai există încăierări ca în timpul montei clasice. GESTAŢIA ŞI FĂTAREA Chinchilele gestante se pun în evidenţă prin creşterea în greutate în timp, modificarea abdomenului şi a glandelor mamare. Femelele gestante de chinchila consumă cantităţi mari de hrană şi de apă. Dacă nu au fost supuse la bătăi, sau muşcături din partea masculului în timpul montei, ele devin liniştite şi se odihnesc foarte mult. Dacă din contră au avut parte de rele tratamente din partea masculului în timpul montei, chinchilele pot pierde puii. După montă, când femela a rămas gestantă şi formarea embrionului trec 4 zile, timp în care femela se odihneşte. Femela bine hrănită şi îngrijită, ia în greutate cu câte 50 grame în fiecare lună. Ea se alimentează cu deosebire seara, de aceea măsurătorile de greutate aplicate chinchilelor pentru a vedea cât au crescut în perioada de gestaţie se aplică înainte de a li se da de mâncare. Existenţa puilor poate fi pusă în evidenţă, pe lângă creşterea în greutate şi de operaţia de palpare a abdomenului, aplicată animalului. Spre sfârşitul perioadei de gestaţie nu se mai cântăreşte chinchila nici nu se mai palpează. Starea de gestaţie se manifestă şi după mărimea şi forma glandelor mamare. Se ştie că chinchila posedă trei perechi de glande, dar pe cele amplasate în zona membrelor posterioare puii nu le folosesc. La femelele gestante mamelele secretă lapte slab, la două luni după fecundare. Gestaţia durează aproximativ 111 zile, după care femela poate da naştere până la 4 pui. Fătarea are loc de regulă dimineaţa iar perioada de fătare poate dura câteva ore în cazul în care femela naşte mai mult de un pui. În momentul fătării, puii sunt acoperiţi cu nişte învelitori pe care femela le rupe cu dinţii, la fel cum procedează şi cu cordonul ombilical. În momentul fătării pot apărea şi situaţii limită, şi anume: - femela îşi mănâncă puii, odată cu placenta. Dacă acest lucru se repetă la mai multe generaţii de pui, femela se sacrifică; - puii sunt prea mari. Se extrag din corpul mamei după apariţia capului, dar ei sunt sacrificaţi, deoarece se salvează numai mama; - puii sunt morţi, ceea ce duce şi la decesul mamei; 14
- puii nu sunt aşezaţi corect în corpul mamei. Se intervine prin repoziţionarea puiului, prin aşezarea femelei în poziţia şezând; - femela este prea obosită, caz în care femela este injectată cu oxitocină, pentru reluarea contracţiilor; - puii sunt neanimaţi, caz în care trebuie animaţi şi nu declaraţi morţi. Aceasta se realizează prin masarea toracelui puiului, după ce a fost scos din cuşcă, până când bătăile inimii şi respiraţia revin la normal; - puii nu deschid ochii din cauză că au pleoapele lipite. Se intervine asupra acestora prin spălare cu ceai de muşeţel şi eventual se poate folosi şi alifie oftalmică; După fătare femelei i se înlocuieşte aşternutul, i se numără puii şi li se verifică starea de sănătate. Apoi i se aduce femelei baia de nisip ce este lăsată timp de jumătate de oră în cuşcă, pentru ca aceasta să se usuce. După o perioadă de 4 ore de la fătare, femelei i se administrează hrană, ce poate fi sub formă nutreţ verde sau fân. Pe podea i se administrează suc de legume sau altă hrană lichidă, deoarece femela se deshidratează în timpul fătării. IMPORTANT! În cazul naşterii puilor morţi, li se stabilesc cauzele morţii, ce sunt trecute în registrul de observaţii pentru a fi evitate pe viitor după care sunt îndepărtaţi. Femela de chinchilă îngrijeşte puii, nelăsându-i prea mult timp singuri. Dacă femela are mai mulţi pui şi nu-i poate îngriji singură, i se ia un pui care este trecut unei mama – doică. Dacă mama moare la naştere, puii sunt trecuţi la o mamă-doică, ce în prealabil a fost scoasă din cuşcă, pentru ca aceştia să se obişnuiască cu noua locuinţă, iar mama-doică să nu-i respingă. IMPORTANT! Se poate preîntâmpina fenomenul de respingere prin stropirea atât a femelei – doică cât şi puilor cu apă de colonie, astfel încât toţi au acelaşi miros. HRĂNIREA ŞI CREŞTEREA PUILOR Puii de chinchila sunt hrăniţi de către mamă cu lapte până la vârsta de o lună. La început aceştia sug laptele de la mamă. După procesul de alăptare puii se odihnesc împreună cu mama lor. Se observă femela dacă-şi hrăneşte puii. Dacă acest lucru nu se întâmplă se caută cauzele. Acestea pot fi: - femela are sfârcurile înfundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilină; - femela are prea mulţi pui şi nu-i poate hrăni pe toţi. Se ia un pui şi se duce la o altă femelă pentru alăptare. De regulă se aleg femele ce au fătat cu o săptămână în urmă; - femela are sfârcurile inflamate, din cauza dinţilor puilor. Se ung sfârcurile cu o unsoare sau chiar cu untură; - femela este agresivă şi îşi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost supusă în timpul montei. I se iau puii ce sunt duşi la o femelă – doică, iar exemplarul se sacrifică. Masculul poate fi introdus în cuşcă la o zi după fătare şi stă împreună cu femela şi puii. Dacă acesta este mai experimentat el are grijă de toţi. El o lasă pe femelă prima să consume hrană sau apă, ocroteşte puii. Dacă puii nu sunt hrăniţi corespunzător aceştia sunt agitaţi, plâng, caută hrană sau chiar mor. 15
Pentru reducerea la minim a acestui lucru, pe lângă folosirea femelelor – doici, pentru hrănirea puilor se foloseşte metoda de hrănire artificială. Aceasta constă în hrănirea puilor cu pipeta din tei în trei ore. Puiul de chinchila este scos din cuşcă şi pus într-o cutie de dimensiuni mici, ce în prealabil este căptuşită cu molton. Aici el este învelit până la gât într-un bandaj de pânză lat de 4 – 5 cm şi lung de 10 – 15 cm, cu membrele anterioare strânse în poziţie ghemuită. El este hrănit cu pipeta cu un amestec de lapte şi ceai aflat la temperatura corpului chinchilei, în poziţie verticală cu capul în sus pentru a nu se îneca. IMPORTANT! Este de preferat ca pipeta cu care se face hrănirea să fie confecţionată din material plastic pentru ca puiul să nu o poată rupe cu dinţii. În cazul folosirii pipetelor confecţionate din sticlă, introducerea acesteia în gura puiului se face din partea laterală a gurii şi nu direct, pentru ca dinţii puiului ce sunt destul de puternici de la naştere să nu o rupă, iar puiul să nu se rănească. Dacă accidental acest lucru s-a produs se scoate cu grijă restul de pipetă din gura puiului şi cu grijă să nu-l speriem se caută urmele de cioburi folosindu-ne de o pensetă şi o lumină puternică. După ce acestea au fost îndepărtate cu grijă şi în totalitate se dezinfectează gura animalului cu ceai de muşeţel. Hrănirea puiului se face picătură, cu picătură, observându-se poziţia capului ce trebuie să nu se încline, iar amestecul de lapte – ceai să ajungă în fosele nazale şi să-i provoace actul reflex de strănut. După ce puiul s-a obişnuit cu modul de alimentare şi stă liniştit sau chiar aşteaptă cu plăcere momentul hrănirii, numai este obligatorie imobilizarea lui, hrănirea efectuându-se cu puiul lăsat liber. Puii de chinchila ce sunt hrăniţi în mod artificial nu se întorc în cuştile în care au fost fătaţi, ci sunt depuşi în cutii separate, câte una pentru fiecare pui. Lor li se asigură condiţii microclimatice bune, asigurându-li-se o temperatură optimă de 250C, sunt lipsiţi de curenţi iar aşternutul se schimbă zilnic. La câteva zile i se diversifică hrănirea, prin administrarea puiului un amestec de lapte slab amestecat cu fulgi de cereale, iar după o săptămână i se dă să mănânce fân, iar să bea apă proaspătă. Laptele se îndoieşte cu ceai de muşeţel în proporţie de 1 : 1. hrănirea are loc din 3 în 3 ore de dimineaţa până seara. După aproximativ două săptămâni de la naştere şi mai ales dacă puiul este viguros, el este dus într-o cuşcă proprie unde hrănirea şi-o va face singur prin sistemul biberon. Biberonul va fi pus alături de apă, concentrate şi fân, după ce în prealabil a fost fixat cu gura în jos de peretele cuştii, iar puiul îşi alege felul de mâncare dorit. Pentru a vedea dezvoltarea armonioasă a puilor ca şi bebeluşii aceştia se cântăresc iar rezultatele observării se trec în registrul de observaţii. Această operaţie se efectuează atât pentru puii hrăniţi artificial cât şi pentru puii hrăniţi natural de femela – mamă sau femela – doică. IMPORTANT! Dacă un pui nu ia în greutate, el trebuie hrănit suplimentar, i se administrează vitamine sau se consultă cu atenţie se nu posede vreo boală. În cazul puilor hrăniţi natural care nu iau în greutate, aceştia sunt scoşi din cuşcă şi sunt imediat trecuţi la hrănire artificială. Toată perioada de la o săptămână până la o lună, o lună jumătate când puii sunt înţărcaţi, puilor li se asigură o temperatură constantă ce nu trebuie să depăşească 18 oC. Înainte de a fi înţărcaţi puii sunt separaţi de femela – mamă sau cea doică, ce este scoasă din cuşcă. Puii stau în cuşca în care au fost fătaţi până la vârsta de 3 – 4 luni, după care ei sunt trecuţi unii în cuşca de masculi iar ceilalţi în cuşca de femele. Înainte de a fi separaţi puii, aceştia se individualizează şi se cântăresc, măsurătorile fiind trecute în registrul de observaţii, în care în 16
mod normal fiecare exemplar trebuie să posedă o fişă, în care sunt trecute toate observaţiile şi toate măsurătorile exemplarului de la naştere până la valorificare sau sacrificare, dacă individul nu corespunde cerinţelor. IMPORTANT! Acest registru trebuie completat de personal cu multă conştiinciozitate şi corectitudine, pentru că el ne poate ajuta imediat în cazul în care din diferite motive, apar exemplare necalitative pentru valorificare, apar boli sau decese atât în rândul puilor de chinchila cât şi al adulţilor. După înţărcarea puilor aceştia sunt hrăniţi în continuare cu acea hrană cu care au fost obişnuiţi. Hrana li se asigură din abundenţă, ea trebuind să fie de calitate, să posede vitamine, să nu fie stricată sau mucegăită. De asemenea pentru băut apa folosită trebuie să fie potabilă, proaspătă de la robinet, puţuri sau izvoare. Pe cât posibil în cazul folosirii apei de la robinet aceasta nu trebuie să conţină o cantitate mare de clor sau săruri de fier depuse din cauza folosirii unor instalaţii sanitare defecte sau ruginite. Cuştile folosite pentru puii în creştere trebuie să fie curate, dezinfectate, să posede aşternuturi noi, să fie calde şi să nu fie aşezate între uşă şi fereastră pentru ca puii să nu fie afectaţi de curenţi de aer. După trecerea puilor diferiţi pe sexe în cuşti pentru a nu apărea încăierări ce ar duce la deteriorarea blănii, aceştia sunt stropiţi cu apă de colonie pentru a se accepta mai uşor între ei, fiecare având acelaşi miros. SACRIFICAREA CHINCHILELOR În momentul atingerii vârstei de maturare chinchila se sacrifică. Există mai multe metode de omorâre a chinchilelor dintre care amintim cloroformizarea. Se introduce chinchila într-un spaţiu închis care se închide ermetic şi care are dimensiuni mai mare decât aceasta. Pe podeaua recipientului se introduce o tăviţă cu cloroform se etanşează şi în câteva minute chinchila moare. Recipientul cel mai des utilizat este un borcan cu capac. Dezavantajul acestei metode este că la finalizarea ei carnea nu mai poate fi consumată. Răsucirea capului este o a doua metodă de sacrificare a chinchilei, care se foloseşte cel mai des în crescătorii. În urma răsucirii se rupe măduva spinării. Mişcarea se realizează brusc în sus sau în lateral stânga sau dreapta. Metoda tensionării. Prin această metodă animalul este prins şi de cap şi de coadă. Prin îndepărtarea bruscă a mâinilor se realizează secţionarea măduvei în lungul coloanei vertebrale. Metoda prin injectare. Se injectează un cm cub de nembutal direct în inimă JUPUIREA CHINCHILEI Se ştie că jupuirea se face mult mai uşor când animalul este cald, de aceea imediat după sacrificare se trece la jupuire. Există două metode de jupuire a chinchilei - jupuirea prin despicare ( deschidere ) - metoda în burduf Jupuirea prin despicare ( deschidere ) se face prin secţionarea ( tăierea ) blăniţei pe partea ventrală începând de la coadă până la bot. Se taie cu un corp ascuţit membrele anterioare de la nivelul genunchiului iar cele posterioare de la nivelul jaretului. Se îndepărtează coada. Se îndepărtează blana de pe abdomen, de pe părţile laterale ale corpului şi apoi de pe spate. Următoarea operaţie o reprezintă tragerea blănii peste cap. După ce blana se îndepărtează de pe animal, se îndepărtează resturile de carne şi grăsimi şi apoi se întinde pentru uscare. Jupuirea se realizează în camera destinată special pentru această operaţie pe o masă cu faianţă 17
foarte curată şi având la dispoziţie în tot timpul acestui proces apă curentă. Blana pusă la uscare pe un suport de lemn de aproximativ 40 de cm se bate în cuie la nivelul mustăţilor. Jupuirea în burduf se realizează prin agăţarea animalului omorât cu capul în jos. Prinderea se realizează cu ajutorul unor cârlige de membrele posterioare. Se practică incizii în jurul cozii anusului şi longitudinal la membrele posterioare se apucă marginile pielii cu mână şi se trage pielea de pe trunchi şi cap. După jupuirea şi curăţarea blănii are loc operaţiunea de spălare. Aceasta se realizează în camere speciale dotate corespunzător. Blănurile sunt întinse pe suporturi din lemn la o temperatură în jur de 21 grade C şi o umezeală relativă sub 60 %. Menţinerea se realizează câteva zile până când blana se usucă. După uscare blana se curăţă din nou şi i se ataşează o fişă în care se specifică numărul matricol al animalului, dimensiunea blănii şi clasa de calitate în care se încadrează. ASPECTUL EXTERIOR AL CHINCHILEI Chinchila se analizează după împlinirea vârstei de 7 – 8 luni. În cazul în care încercăm să apreciem mai devreme calităţile chinchilei, ne putem înşela pentru că la o vârstă mai mică însuşirile acesteia nu se pot pune în evidenţă. În acest caz foarte importantă este observarea chinchilei, dar mai ales a aspectului exterior al acesteia. Există anumite caractere de exterior care ne furnizează informaţii în privinţa chinchilei. Astfel din acest punct de vedere, blana chinchilei se apreciază atât din punct de vedere estetic cât şi economic. Blana diferă ca aspect pe diferitele regiuni ale corpului. Pentru ca aprecierea animalelor să fie corectă, evaluarea acestora se face prin mai multe metode dintre care menţionăm: - metoda liberă; - metoda măsurării corporale; Corpul chinchilei cuprinde: - cap - gât - trunchi - membre, ce pot fi anterioare şi posterioare - coadă; Capul chinchilei nu prezintă importanţă din punct de vedere al evaluării exterioare. Mărimea lui cât şi forma ne dă anumite informaţii privind diferenţierea sexuală. Astfel după cap, un cunoscător poate spune care exemplar este femelă şi care este mascul. Gâtul este foarte scurt (unii specialişti nici nu-l pun în evidenţă), iar trecerea de la cap la corp se face treptat, el având formă trapezoidală. Trunchiul chinchilei are formă cilindrică având două caracteristici foarte importante: - spinarea - şalele La animalele de elită spinarea şi şalele trebuie să fie lungi, cât mai largi, deoarece este o zonă importantă pentru blană. O altă zonă foarte importantă pentru blană este toracele ce trebuie să fie larg, lung şi cât mai adânc. Abdomenul de obicei acoperit cu o blană albă trebuie să fie cât mai îngust. 18
Coada este lungă, acoperită cu păr mai lung şi nu are nici-un fel de importanţă din punct de vedere al aspectului blănii. Membrele anterioare şi posterioare nu au nici ele o importanţă deosebită în evidenţierea chinchilelor, ele având doar rol anatomic de deplasare, de hrănire, căţărare. INDIVIDUALIZAREA CHINCHILEI Creştere chinchilelor trebuie făcută prin ţinerea unei evidenţe stricte pe baza căreia se face selecţia. Acest lucru se face pe urechile chinchilei. Exemplarul este imobilizat cu un dispozitiv şi introdus într-o lădiţă mai mică, cu urechile scoase afară. După prindere se dezinfectează urechile chinchilelor şi se imprimă un număr matricol. Se opresc eventualele hemoragii şi se trece numărul acesteia în registrul de crescătorie. Timp de două săptămâni tatuajul se vindecă. Noi vă recomandăm prinderea animalului cu mâna, mai întâi de coadă şi apoi se fixează pe masă. Tatuarea pe ureche se face în acelaşi mod. Nu recomandăm introducerea chinchilelor în cutii ca în prima metodă, deoarece trebuie să ţinem seama că chinchila este un animal sperios, blând, ce trebuie mângâiat mereu, mai ales când se supune unei operaţii puţin barbare. Evidenţierea chinchilelor este foarte importantă deoarece numeroase însuşiri se transmit genetic de la adulţi la pui iar obţinerea de chinchile cu o blană de calitate se realizează prin încrucişări, astfel rezultând culori diferite ale blănii. Tatuajul se face pe ambele urechi ale chinchilei cu ajutorul unui cleşte de tatuaj NCBA ce reprezintă Asociaţia Americană a Crescătorilor de Chinchila. Aceasta a elaborat un standard unic care este astăzi recunoscut în toată lumea. Acest lucru a fost realizat de americani deoarece ei au o experienţă de cel puţin un secol în creşterea intensivă a chinchilelor. Acest sistem de standardizare a fost necesar deoarece fiecare crescător aplica propria lege în individualizare introducând diferite semne, care mai de care mai ciudate în urechile chinchilelor. Astfel atunci când cumpărai o chinchila nu puteai fi sigur nici de anul de naştere nici de calităţile acestora. Conform NCBA, pe urechea stângă se imprimă semnul crescătoriei (puteţi alege orice semn, care să fie unic şi care să vă reprezinte), iar pe urechea dreaptă numărul de ordine din registrul crescătoriei şi anul naşterii reprezentat printr-o literă mare din alfabet (de exemplu C= 1982; D =1983). SELECŢIA CHINCHILELOR Ca şi la oameni şi în cazul animalelor este valabil un principiu. Nu toţi suntem la fel. Nu toţi avem aceeaşi valoare. La chinchile acest lucru are o importanţă şi mai mare. Fiecare animal se deosebeşte de altul prin potenţialul biologic. Pentru a nu avea pagube, prin creşterea de animale de valoare mică, fiecare crescător trebuie să facă o selecţie. Pentru a îmbunătăţi însuşirile chinchilelor, la selecţie trebuie să avem informaţii privind creşterea şi reproducţia acestora. Sunt mai multe criterii de selecţionare a chinchilelor, însă principalele criterii sunt: - creşterea în ansamblu a chinchilei, - blana chinchilei (calitatea părului, culoare, densitate); - starea de sănătate; - reproducţia pentru femele este important numărul de pui iar pentru masculi virilitatea; Astfel de criterii se pot face de fiecare crescător în funcţie de specia de chinchilă crescută şi de culoarea blăniţei. 19
IMPORTANT! Deşi dimensiunile chinchilei reprezintă un criteriu important, trebuie să avem în vedere în primul rând valoarea blănii şi coloritul acesteia. Selecţia chinchilelor se face în cursul a patru etape: A ) alegerea reproducătorilor; B) potrivirea perechilor; C) selecţia tineretului; D ) bonitatea; A) După mai mulţi ani de reproducţie se face încadrarea chinchilelor în clase de producţie şi nucleul de elită. Această împărţire se bazează pe anumite criterii: - ascendenţi (părinţii); - descendenţi; - fenotipul (bonitatea); Prima condiţiei pe care trebuie să o îndeplinească animalele este sănătatea. Astfel se renunţă la animalele bolnave, nedezvoltate conform vârstei, sau cu defecte ale blănii. Selecţionarea chinchilelor se face şi după însuşirile şi caracteristicile părinţilor. Astfel, cel puţin teoretic, un pui născut din părinţi cu ascendenţă ridicată trebuie să fie un exemplar cel puţin la fel de valoros ca şi părinţii. În funcţie de numărul puilor născuţi în ultimii 3 ani, femelele se împart în: - 8 pui = acceptabil; - 9 – 11 pui = bine; - peste 10 – 11 pui = excelent; Pentru a face un clasament al însuşirilor unui exemplar, acestuia i se atribuie puncte. De exemplu, pentru fiecare pui născut în ultimii trei ani, femela primeşte 10 puncte. Pentru masculi criteriul cel mai important este virilitatea. De obicei masculii se împerechează cu 4 femele şi primeşte 10 puncte pentru fiecare pui născut. În clasa superioară de producţie se vor introduce exemplarele ce au clasa de producţie cea mai mare (120, după unii, 150 după alţi cercetători). Se vede foarte clar că împărţirea pe clase se face în funcţie de rezultatele obţinute de-a lungul mai multor ani iar calitatea şi frumuseţea blănii (acest lucru ne interesează în primul rând) se obţine din producători de clasă înaltă (cu punctajul cât mai mare). Încadrarea în nucleul de elită se face după aceeaşi perioadă ca şi încadrarea în clase de producţie (de obicei 3 ani), pe baza unui punctaj acordat descendenţilor. B) În funcţie de sistemul de reproducţie, potrivirea poate să fie: - potrivire personală (individuală); - potrivire de grup; La potrivire trebuie respectate anumite principii şi anume: - cunoaşterea ascendenţilor chinchilei; - fenotipul; - la potrivire masculul repartizat pentru un grup de femele, trebuie să fie superior acestora; - între femele şi masculi nu trebuie să existe grad de rudenie; Potrivirea personală constă în alegerea nominală a fiecărei femele sau a fiecărui mascul. La potrivirea de grup, reproducerea constă în repartizarea unui mascul unui număr de 4 – 5 femele. 20
În ambele cazuri, pentru a obţine chinchile de calitate, trebuie ţinut cont de principiile enumerate mai sus. C) Selecţia tineretului – La vârsta de 45 – 50 zile puii sunt înţărcaţi şi sunt separaţi de femela – mamă sau doică şi trecuţi în cuşti speciale pentru tineret de reproducţie. De obicei se trec câte două exemplare într-o cuşcă şi numai în condiţii excepţionale date de lipsa spaţiului câte trei. Aceasta se face numai pentru un timp relativ scurt. După perioada de înţărcare puii vor fi măsuraţi şi cântăriţi. Se vor elimina de la reproducţie acei pui care prezintă următoarele caracteristici: - ascendenţă necunoscută; - indivizi cu semne de îmbolnăvire; - indivizi cu malformaţii congenitale; - indivizi insuficient dezvoltaţi; - indivizi cu au abateri de culoare; După vârsta de 4 luni chinchilele sunt crescute în cuşti individuale după ce au fost tatuate conform NCBA. La această vârstă se va mai face o încă selecţie, ţinând cont de aceleaşi criterii scrise mai sus. Vor fi de asemenea eliminate acele exemplare ce prezintă blana ruptă din cauza luptelor, muşcăturilor sau a altor agresiuni fizice sau accidente. D) Bonitatea se realizează o singură dată în momentul atingerii vârstei ideale (7 – 8 ani). Scopul principal al creşterii chinchilei îi reprezintă producţia de blană Prin bonitate se înţelege atribuirea de puncte chinchilei în urma unei examinări generale ce se realizează în condiţii bine stabilite. Astfel se ia în considerare şi se punctează fiecare caracter al chinchilei în parte. Pe baza punctelor obţinute, chinchilele se clasifică astfel: - clasa superioară (elita), 96 – 100 puncte; - clasa întâi, 90 – 95 puncte; - clasa a doua, 85 – 89 puncte; Bonitatea se execută în două metode: - la lumina zilei; - folosind iluminare cu becuri de neon, de culoare naturală; În primul caz, bonitatea se efectuează numai în zilele însorite, fără ca razele soarelui să cadă direct pe animal. Într-o zi mohorâtă culoarea blănii poate să fie alta. Examinarea se face dimineaţa după ora 9. Animalul se aşează pe o masă de culoare alb mat sau de culoare albastru deschis. Lumina trebuie să cadă uniform pe suprafaţa blănii. Bonitatea se efectuează de către oameni cu experienţă ce pot aprecia cu ochiul liber aspectul chinchilelor. Spaţiul în care se realizează bonitatea trebuie să fie echipat cu apă curentă şi cântar. Se punctează mai bine chinchilele de dimensiuni mari care au blana cât mai închisă cu păr des, elastic, lucios şi reflexe puternice. În acest caz chinchilele se cântăresc. Masculii cu o greutate mare şi cu blana deosebită vor fi opriţi pentru împerechere. În cazul în care există dubii privind acordarea punctajului, procedeul se poate repeta 2 – 3 zile la rând. În cazul în care bonitatea se realizează la lumina artificială regulile sunt aceleaşi, culoarea mesei este albastru deschis, lumina neonului trebuie să cadă perpendicular pe blană (fără umbre). 21
Criteriile principale pentru care se acorda puncte sunt: - dezvoltare corporală, - armonie de ansamblu, - culoare, - aspectul voalului, - lungimea voalului, - lungimea şi uniformitatea benzii, - culoarea firului de păr, - uniformitatea culorii, - structura blănii
BOLILE CHINCHILEI Deşi chinchila este un animal ce s-a adaptat bine la creşterea în captivitate sunt situaţii în care aceasta se îmbolnăveşte. Îmbolnăvirea sau apariţia decesului în colonia de chinchile este un fenomen nedorit, de aceea trebuie să cunoaştem bolile ce pot apărea şi măsurile ce trebuiesc luate pentru preîntâmpinarea lor. Aceste neajunsuri por apărea atât la exteriorul exemplarul cât şi în interiorul lui. Astfel pot apărea afecţiuni ale: - pielii şi părului; - tractului gastrointestinal; - aparatului respirator - aparatului reproducător; Blana animalului de chinchila este cel mai important lucru pentru care se cresc exemplarele. De aceea o blană afectată de alopecie nu poate fi considerată o blană valoroasă. Boala poate apărea datorită hrănirii necorespunzătoare a animalului prin folosirea unui singur tip de hrană fără vitamine. Căderea părului se poate manifesta pe anumite porţiuni ale pielii, dar în stadii avansate ea se poate manifesta pe zone întinse ce pot acoperi tot corpul. Animalul este extrem de agitat lovindu-se de pereţii cuştii, sărind la bătaie sau chiar smulgându-şi blana. Sunt situaţii când pe lângă căderea părului pe pielea animalului pot apărea eczeme, ulceraţii, iar unghiile animalului por crăpa. Pentru ameliorarea acestui fapt animalul este alimentat cu seminţe de cânepă sau in bogate în uleiuri minerale iar blana i se masează uşor. În cazul ulceraţiilor sau al eczemelor pielea se unge cu un stat subţire de unguente bogate în uleiuri minerale. Dacă nu sunt hrănite corespunzător, dacă apar deficienţe de administrare a complexului de vitamine B, sau dacă condiţiile de microclimat nu sunt îndeplinite (umiditate relativă mai mică de 60% şi temperaturi mai mari de 18 oC, lipsa luminii), chinchilele încep să mănânce părul propriu sau al colegilor de cuşcă. Acest fenomen poate fi cauzat şi de starea de stres a animalului ca urmare a zgomotelor, animalul fiind deosebit de agitat şi având mişcări imprevizibile. Blana animalului arată ca şi cum ar fi o „iarbă păscută”, iar pe piele apar eczeme sau edeme. Pentru înlăturarea acestui fenomen nedorit şi deosebit de grav animalele bolnave sunt îndepărtate din cuşcă fiind ţinute la lumina soarelui la o temperatură de 18 oC. Ele sunt hrănite 22
cu alimente suculente şi bogate în vitamine cum ar fi fructe şi morcov, dar li se poate administra şi vitamine de sinteză cum ar fi cele din complexul B, vitamina A, acid pantotenic. IMPORTANT! Exemplarele după ce sunt salvate sunt sacrificate, fiind interzisă folosirea lor pentru a da naştere la pui. Pielea animalului bolnav este îngrijită prin folosirea de soluţii dezinfectante, urmată de unguente. Dar blana chinchilei poate fi atacată şi de ciuperci ce cresc atât pe suprafaţa pielii cât şi pe firul de păr, ele având aceleaşi efecte nedorite ca şi celelalte boli ce atacă blana animalului. Dezvoltarea ciupercilor are drept cauze principale tot defectele de alimentare a animalului împreună cu condiţiile neigenice în care acesta este ţinut. Un aşternut murdar de excremente, urină, placentă, mucozităţi sau care a fost în contact cu alte animale bolnave face transmisibilă boala atât de la aşternut la animalul sănătos cât şi de la animalul bolnav la alt animal sănătos. Aceasta se manifestă timp lună de la infestare, prin apariţia unor pe corp a unor pete mici, de pe care firele de păr se rup. Primele pete apar pe organele genitale, labe, bot, dar apoi se extind putând deveni purulente. IMPORTANT! Blana căpăta aspectul unei blăni mâncate de molii ceea ce face ca boala să se poată observa din timp. În cazul apariţiei acest fenomen extrem de grav ce ar duce la o adevărată epidemie în crescătoria de chinchile se iau de urgenţă măsuri. Acestea constau în: - izolarea animalului bolnav într-o cuşcă ce are temperatura de 20 grade C; - dezinfectarea cuştii ce a adăpostit animalul bolnav prin spălare cu soluţie dezinfectantă sau prin folosirea lămpii de benzină; - folosirea de aşternuturi neinfectate, curate, uscate, fără urme de rozătoare sau alte deficienţe; - folosirea de îngrijitori ce lucrează în condiţii sterile, cu halate şi care nu au fost contaminaţi; Exemplarul de chinchila contaminat este supus unui examen clinic, după ce înainte a fost curăţat de firele de păr afectate sau de crustele apărute pe piele, după care este dezinfectat şi i se aplică unguent. Tratamentul se face de mai multe ori pe zi, până când pielea îşi revine la normal şi îi creşte părul, după care se mai fac două – trei dezinfectări, la intervale de o săptămână. Dacă aspectul exterior al chinchilei este deosebit de important pentru crescători, nu trebuie neglijate nici organele interne ce pot fi afectate de diferite boli şi care fac ca animalul să nu mai fie unul valoros nici pentru blană, nici pentru reproducţie. Administrarea de hrană necorespunzătoare nu are efect numai asupra blănii animalului ci şi înrăutăţeşte starea de sănătate internă a chinchilei prin afectarea intestinului subţire şi a colonului. Administrarea de fân sau nutreţuri mucegăite, alterate, cu semne de descompunere fac ca animalele să slăbească, să se ghemuiască. În acest caz aspectul blănii este unul caracteristic de „zburlit”. Administrarea hranei necorespunzătoare la nivelul intestinului subţire duce la apariţia unor scaune moi şi dese însoţite de degajări de gaze. Aceste degajări de gaze pot nelinişti chinchilele ce pot ave o respiraţie accelerată, putându-se observa şi o creştere a bătăilor inimii şi a pulsului. De regulă animalul se izolează pentru a nu afecta şi alte animale şi i se administrează zeamă de orez fiert în loc de apă, orez prăjit sau morcovi fierţi. 23
În cazul în care datorită alimentării defectuoase, cum ar fi eliminarea alimentelor bogate în celuloză, animalul s-a constipat, acestuia nu i se mai dă hrană solidă iar în plus i se dă câţiva mililitri de ulei de parafină pentru golirea tractului intestinal. IMPORTANT! Dacă acest tratament nu are efectul dorit i se poate face o clismă animalului cu o soluţie de apă şi săpun. Operaţia se efectuează cu o deosebită grijă şi cu blândeţe, pentru ca animalul să nu rămână cu traume psihice, ce-i pot afecta dezvoltarea ulterioară. Chinchila poate fi afectată şi de viruşi sau de microbi. Aceştia pot avea drept efect creşterea exagerată a temperaturii corpului chinchilei. IMPORTANT! O temperatură de sub 350C este la fel de periculoasă pentru viaţa animalului ca şi una de 400 C. Temperatura extrem de scăzută duce în 90 % din cazuri la decesul animalului. În cazul creşterii temperaturii corpului chinchila nu mai mănâncă, este posacă şi stă culcată într-un colţ al cuştii. Animalului i se administrează antibiotice deoarece acesta poate deceda în timp scurt dacă nu se iau măsuri de tratament. Prevenirea bolilor respiratorii cauzate de viruşi se face prin menţinerea constantă o temperaturii în cuşti de 180C şi ferirea animalelor de curenţi puternici de aer. De asemenea pot apărea semne de boală sub formă de tuse sau strănut dacă animalele sunt trecute brusc de la cald la rece. În cazul aparatului de reproducere poate apărea sterilitatea femelei ca urmarea alimentaţiei defectuoase, lipsei de mişcare sau chiar a unor anormalităţi anatomo-fiziologice. Aceasta este definitivă iar femela care ajunge la starea de maturitate este sacrificată deoarece nu poate îndeplini funcţia de reproducere. În cazul masculului dacă apar fenomene de infertilitate acestora li se administrează vitamine şi hormoni iar dacă această problemă nu se rezolvă au aceeaşi soartă ca şi femelele sterile. În procesul de reproducere a chinchilelor poate apărea un moment total nedorit şi anume expulzarea fătului mort de către mamă, datorită apariţiei fenomenul de avortare. Aceasta se datorează fie cauzelor de natură organică sau datorită unor cauze externe. Cauzele ce apar din punct de vedere organic se datorează anomaliilor anatomice sau endocrine ce apar la femelă sau la făt sau stărilor de infecţie ale organismului celor doi indivizi. De asemenea stările stresante la care a fost pus animalul la montă, din cauza lovirilor sau zgârieturilor contribuie la expulzarea fătului de către femelă. Ca şi în cazul tuturor bolilor şi infecţiilor descrise anterior, lipsa unei hrane igienic prezentate, conservate sau lipsită de vitamine şi minerale face ca atât fătul cât şi mama să nu se dezvolte normal. În cele mai multe cazuri femela avortează dar pot exista şi situaţii în care să fie pusă în pericol viaţa ambilor indivizi. ALEGEREA ( SORTAREA ) BLĂNURILOR DE CHINCHILA După operaţia de prelucrare a blănilor acestea se sortează după mai multe criterii în funcţie de valoarea comercială a fiecăreia din ele. Principalele criterii sunt - culoarea densitatea dimensiunea defecte Densitatea este apreciată după numărul de fire de păr pe cm pătrat de piele. Pentru o densitate bună trebuie ca numărul acestora să fie peste 20.000 de fire pe cm pătrat. Un rol important în calitatea blănurilor îl reprezintă vârsta animalului de la care a provenit. De obicei blănurile provenite de la pui sunt inferioare blănurilor animalelor mature. De asemenea calitatea blănurilor este influenţată de anotimpul în care a fost sacrificat animalul. Aşa cum am arătat până acum în documentaţie există momente optime în care animalul este sacrificat iar 24
blana comercializată. De exemplu blana obţinută vara este mult mai puţin deasă decât blana obţinută în cursul iernii. Există cazuri când din diverse motive suntem obligaţi să sacrificăm animalele în momente neprielnice datorită unor boli, înmulţirii peste măsură iar în acest caz calitatea blănii este mult diminuată. Totuşi vom comercializa aceste blănuri la o grupă de calitate inferioară şi la un preţ mai mic. Un rol important la sortarea blănurilor de chinchila îl au defectele. Acestea pot fi diferite şi cauze multiple. Dintre acestea amintim - defecte datorate eredităţii; - defecte datorate creşterii defectuoase; - defecte datorate jupuirii necorespunzătoare; În ţările dezvoltate din punct de vedere al creşterii chinchilelor există anumite standarde care în funcţie de numărul de defecte şi de tipul acestuia împarte blănurile în mai multe categorii. Diferenţele dintre aceste categorii de traduc prin preţuri diferite. Între categoria I şi categoria II există o mare diferenţă de valoare comercială. După sortare blănurile se depozitează. Depozitarea se realizează în camere special amenajate, care au fost prezentate în documentaţie, agăţate în nişte cârlige de nas. Depozitarea se poate face pe o perioadă scurtă ( până în două luni ) într-un spaţiu răcoros. Dacă dorim să o depozităm pe o perioadă mai lungă de vreme, atunci ele trebuie ţinute într-o cameră frigorifică la –15 grade C. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CALITATEA BLĂNURILOR În creşterea chinchilelor se urmăreşte în primul rând valorificarea blănii. Încercăm să obţinem blănuri cât mai valoroase la un preţ de cost cât mai scăzut pentru a mări profitul. Primul aspect de care trebuie să ţinem seama este ereditatea. Se ştie că puii de chinchilă preiau de la părinţi calitatea şi frumuseţea blănii, mai mult printr-o atentă selecţionare puiul trebuie în mod normal să fie superior părinţilor. Atunci când pornim la drum pentru înfiinţarea unei crescătorii de chinchila cel mai important pas îl reprezintă alegerea acestora. Se ştie că chinchilele au registre de evidenţă în care se trec toate informaţiile de care avem nevoie. Să nu cumpăraţi niciodată chinchile care nu sunt însoţite de actele doveditoare sau la care bănuiţi că acestea nu sunt corecte. Numărul femelelor trebuie să fie mai mare decât numărul masculilor. Se ştie de la reproducere că un mascul corect selecţionat montează un număr de patru sau mai multe chinchile. Raportul minim între sexe atunci când cumpărăm chinchilele trebuie să fie unu la cinci ( exemplu un mascul la cinci femele ). În perioada de creştere în ferme trebuie să fim atenţi la două probleme: - selecţia corectă a reproducătorilor; - potrivirea perechilor; În privinţa condiţiilor de creştere ele au fost descrise pe larg în documentaţie şi dacă respectăm un număr minim de cerinţe creşterea chinchilelor nu trebuie să ne pună probleme. INFLUENŢA LUMINII ŞI A ALTOR FACTORI DE MICROCLIMAT ÎN RIDICAREA PRODUCŢIEI DE CHINCHILE Dilema oricărui crescător de chinchile este legată în principal de următoarele două aspecte: – folosirea intensivă a spaţiului ce-l are la dispoziţie pentru creşterea chinchilelor în sensul obţinerii unui număr cât mai mare de exemplare şi a obţinerii unui profit pe măsură; – asigurarea de condiţii cât mai bune pentru creşterea chinchilelor; 25
În legătură cu primul aspect omul a crescut chinchilele în captivitate, în cuşti de dimensiuni din ce în ce mai mici, pentru ca să încapă cât mai multe în adăpost. Supraetajarea se face pe cât mai multe nivele tot în scopul măririi numărului de exemplare. Culoarele de circulaţie au fost reduse la minimum posibil în scopul măririi suprafeţei destinate cuştilor de chinchila. Toate aceste măsuri au fost luate fără o bază ştiinţifică şi de cele mai multe ori în detrimentul animalului crescut. Norocul a surâs crescătorilor deoarece chinchila este un animal nepretenţios şi care se adaptează rapid unor condiţii din ce în mai vitrege, totuşi lipsa de mişcare şi de spaţiu, de aer dar mai ales de lumină influenţează în mod negativ modul de viaţă al chinchilei, iar acestea se răsfrâng în mod direct asupra calităţii şi frumuseţii blăni de chinchila. De aceea trebuie să facem un compromis între dorinţa de a creşte cât mai multe exemplare şi asigurarea unor condiţii mai bune creşterii animalelor. Apariţia unei densităţi prea mari de chinchile pe mp duce la stresarea animalelor. Ele devin agitate, nervoase şi uneori chiar agresive, deşi se ştie clar că chinchila este un animal foarte blând şi iubitor. În urma creşterii stresului chinchilele se muşcă una pe alta ceea ce influenţează în mod direct calitatea blănii. O blană muşcată, mai ales în perioada de maturare este o blană compromisă deoarece ea se reface mai târziu decât perioada optimă pentru sacrificare. IMPORTANŢA ECONOMICA A CHINCHILEI Chinchila este crescută pentru valoarea deosebită a blănii. Datorită blănii crescătorii de chinchila realizează profituri foarte mari. Mai puţini cunosc că şi carnea chinchilei se poate valorifica, bineînţeles cu profituri mult mai mici. Carnea de chinchila este comestibilă. Maturizarea blănii are loc atunci când părul şi-a terminat creşterea. Pigmenţii din piele trec în blană realizând un colorit frumos variat în funcţie de morfologia animalului. Blana devine moale, elastică, densă şi cu un luciu foarte frumos. Foarte important în acest sens este determinarea precisă a momentului în care blana poate fi comercializată. Maturizarea se realizează în jurul vârstei de 8-9 luni, dar nu este obligatoriu ca aceasta să fie perioada de sacrificare. În dezvoltarea ei chinchila prezintă din punctul de vedere al blănii mai multe etape. Astfel la naştere corpul puiului este complet acoperit de păr. Această acoperire se realizează datorită doar unei părţi (o treime din foliculi piloşi ai animalului ). Numai o parte dintre rădăcini sunt dezvoltate în această perioadă. Pe măsură ce înaintează în vârstă mai ales în timpul călduros distanţa dintre foliculi devine mai mare, deoarece puiul trebuie să suporte căldura. După înţărcat blana este rară, dar se vor dezvolta o altă treime din rădăcinile de păr (foliculi ). La vârsta de cinci luni, aproximativ 60 – 65 % dintre rădăcini produc peri. În acest moment blana pare deasă deoarece părul este scurt dar mai sunt cel puţin o treime din foliculi care nu au crescut păr. Pentru puii născuţi primăvara, toamna târziu şi iarna, blana se îngroaşă, astfel încât şi celelalte rădăcini (aproximativ 33 %) care nu produseseră păr până în acest moment îl cresc datorită frigului. Astfel se ajunge la o situaţie propice numit primul moment de maturare a blănii care durează foarte puţin (o săptămână, cel mult două). Dacă dorim să sacrificăm animalul acesta este momentul potrivit deoarece blana este pe deplin dezvoltată şi poate fi valorificată la maxim. Dacă animalul nu este sacrificat în această perioadă părul nu cade (deoarece este frig) însă blana îşi pierde din calităţi. În continuare cu cât înaintăm spre primăvară o mare parte din firele de păr ale chinchilelor cad părul îşi pierde luciul şi vârful lui se îndoaie (animalul se pregăteşte de anotimpul călduros). Ciclul descris mai sus se repetă astfel încât în timpul iernii blana ajunge din nou la maturare şi animalul poate fi sacrificat. Acesta este iarăşi un moment optim pentru valorificarea blănii însă de această dată blana este 26
formată atât din păr vechi, cât şi din păr proaspăt crescut, ceea ce îi scade din valoarea comercială. În concluzie în momentul în care veţi avea propria dumneavoastră crescătorie vă sfătuim ca animalele pe care doriţi să le sacrificaţi în scopul vânzării blănii să se facă iarna în momentul primei maturări a blănii. S-a constatat pe bază de experimente ştiinţifice că există o legătură puternică între temperatură şi fenomenul de maturare a blănii. Relaţia este simplă, în momentul în care temperatura scade pentru a rezista frigului blana de chinchila se îndeseşte obligând rădăcinile de păr care până în acel moment erau inactive să producă. La creşterea temperaturii pentru a o suporta mai bine chinchilele sunt obligate să-şi lase părul să cadă. Ţinând cont de toate acestea anumiţi crescători de chinchile au început să-şi aleagă ei momentul de maturare a blănii forţând chinchilele prin variaţia de temperatură. Alegerea artificială de către crescător a perioadei de maturare nu este de toţi acceptată deoarece pot induce anumite boli chinchilelor. Totuşi dacă doriţi să faceţi acest lucru trebuie ca în ferma de chinchile să aveţi mai mult încăperi între care există diferenţe de temperatură. Toamna când temperatura este răcoroasă dar nu atât de scăzută încât să producă maturarea chinchilelor acestea se introduc pe rând în trei încăperi, în prima încăpere temperatura este cuprinsă între 2 – 6 grade C şi se lasă un anumit timp pentru a se obişnui cu această temperatură, apoi vor fi trecute în a doua încăpere cu temperatură de 0 grade C şi vor rămâne aici un anumit timp şi apoi vor fi introduse în ultima încăpere cu temperaturi cuprinse între –10 până la –15 grade C unde datorită frigului blana de chinchila se îndeseşte rapid şi apare momentul optim pentru valorificare. Se observă că folosirea acestor metode complică mult crescătoria de chinchila, creşte mult costurile ( prin folosirea aparaturii frigorifice ) iar afacerea devine nerentabilă. Aplicarea acestei metode se face doar în cazul respectării unor condiţii contractuale, a unor comenzi foarte urgente. Documentaţia prezentă constituie un ghid corect realizat, dar are numai un caracter informativ. Succesul afacerii dumneavoastră depinde de aplicarea corectă în practică a acestor informaţii, de talentul dumneavoastră managerial, dar şi de o preocupare continuă pentru tot ce este nou din punct de vedere al informaţiei în acest domeniu. VALORIFICAREA BLĂNII DE CHINCHILLA La ora actuală în România este dificilă valorificarea blănurilor de chinchilla. Acest lucru este posibil doar prin semnarea unui contract cu o firmă din străinătate (de ex. din Ungaria ), dar şi aceste firme preferă să achiziţioneze animale vii deoarece preţul este mult mai mic iar câştigul adevărat se obţine la prelucrarea blănurilor. Deocamdată vă oferim un calcul economic estimativ a creşterii şi vânzării puilor vii. Calculul este corect realist şi vă oferă o cifră aproximativă care trebuie iniţial investită, dar nu ţine cont de costul amplasamentului şi a amenajărilor, atâta timp cât ele sunt minore şi diferă foarte mult de la caz la caz (chinchillele se pot creşte foarte uşor chiar şi într-un apartament ). CALCUL ECONOMIC ESTIMATIV O familie de chinchilla cuprinde cinci membrii, patru femele şi un mascul. Preţul de cumpărare a unei asemenea familii este de aproximativ 500 euro. Familiile de chinchilla se livrează cu cuşti speciale de reproducere cu adăpător de furaje şi apă şi tavă de curăţire precum şi toate accesoriile necesare. Toate acestea sunt cuprinse în preţul de 500 de euro. Calculul economic pentru o familie: 4 femele + 1 mascul + accesoriile = 500 euro hrană familie / an = 50 euro 27
cheltuieli întreţinere / familie / an = 50 euro Total cheltuieli familie / an = 600 euro Venituri: 27 pui x 20 euro = 540 euro Profit familie / primul an = - 60 euro Să detaliem puţin exemplul de mai sus: el se referă la primul an de activitate. O familie de chinchille produce într-un an între 24 şi 32 de pui. În calculul nostru am avut în vedere o valoare medie de 27 de pui. Aceştia sunt predaţi la vârsta de 2 luni cu preţuri cuprinse între 20 – 25 euro. În calcul s-a avut în vedere preţul minim. În concluzie putem spune că investiţia aproape se amortizează încă din primul an de funcţionare a fermei. Contractele de vânzarea puilor obţinuţi se încheie cu firme pe o perioadă cuprinsă între 5 – 10 ani. Este de preferat ca încheierea contractului să se facă cu firma de la care aţi cumpărat familia de chinchilla. Numărul optim de familii cu care putem începe afacerea este de 10. Pentru acestea avem nevoie în jur de 7000 euro sumă care cuprinde: - 10 familii de chinchilla ( 40 femele şi 10 masculi ,cuşti speciale de reproducere cu adăpător de furaje şi apă şi tavă de curăţire şi toate accesoriile necesare ) - 5000 euro; - furajarea ( hrana timp de un an ) – 500 euro; - cheltuieli pentru utilităţi – 300 euro; - cheltuieli cu personalul de întreţinere – 1200 euro ( este de ajuns un singur îngrijitor) ; Total cheltuieli în primul an 7000 euro Venituri : 10 x 27 x 20 = 5400 euro Profit : - 1600 euro În anul II avem următoarele cheltuieli: Cheltuieli hrană - 500 euro Cheltuieli utilităţi - 300 euro Cheltuieli personal întreţinere - 1200 euro Total cheltuieli: 500 + 300 + 1200 = 2000 euro Venituri: 10 x 20 x 27 = 5400 euro Profit: 5400 – 2000 = + 3400 euro Se observă că în fiecare an va rezulta un profit de 3400 euro. Acest profit este unul minim deoarece începând cu cel de-al doilea an putem să nu vindem toţi puii şi să ne înmulţim familiile de chinchilla. Trebuie să ţinem cont că familie de chinchilla se reproduce timp de 20 ANI. ÎN CONCLUZIE creşterea a 20 de familii de chinchilla pe an ne aduce un venit de aproximativ 6000 – 7000 euro / an. În calculul economic efectuat am ţinut cont de preţurile oferite de firmele româneşti aflate în prezent pe piaţă. La cumpărarea mai multor familii ( 10 familii ) acestea oferă gratuit 2 familii. Afacerea cu chinchilla este preluată în România din Ungaria. În această ţară există firme care preiau chinchilla şi le prelucrează la preţuri mult mai mari decât cele expuse în calcul. 28
FIRME DE CREŞTEREA CHINCHILLEI DIN ROMÂNIA – sursa de informaţie Ghidul Fermierului + relaţiile noastre Agro Zoo Center - Creşterea chinchillelor - Arad Albiniţa - Creşterea chinchillelor Sălaj Max Comserv - Creşterea chinchillelor Bucureşti Mendiora - Creşterea chinchillelor Reghin Vă recomandăm în special următoarele firme: Agro Zoo Center şi Mendiora Informaţii şi lucruri utile la adresa de Internet : http:// www.mendiora.ro VĂ DORIM SUCCES ÎN AFACEREA DUMNEAVOASTRĂ!!! IMPORTANT. ACEASTA DOCUMENTATIE ARE CARACTER INFORMATIV. EA NU POATE FI FOLOSITA DREPT TEHNOLOGIE DE CRESTERE SAU DE EXECUTIE A FERMEI.
Chinchilla Chinchillele sunt foarte usor de intretinut necesitind un minim de timp si investitie. Singura conditie ceruta este rigurozitatea, pentru a avea un animal sanatos care sa raspunda asteptarilor dvs. Se inteleg foarte bine cu copiii, ajungind chiar sa ii urmeze prin casa la orice miscare. Cusca Fiecare animal va avea o cusca proprie din sarma (asemanatoare custilor pentru pasari) cu dimensiuni minime 40x40x50 cm. Este recomandabil ca partea de jos sa fie acoperita cu talaj, din lemn de rasinoase. Talajul va fi shimbat saptamanal, astfel incit sa asiguram chinchillei un loc curat. Chinchillele se bucara sa aiba un loc unde sa se poata ascunde si sa se simta in siguranta atunci cind sunt speriate. Hranirea Hrana utilizata pentru chinchile este preferabil sa fie formata din concentrate, care contin aportul optim de vitamine si minerale. Concentratele se gasesc in magazinele de specialitate, contin cereale in cea mai mare parte, pot consuma aproximativ 25-30 g/zi, iar pretul lor este foarte mic. Este recomandabil ca, cel putin de doua ori pe saptamana, sa primeasca o mana de fan (foarte apreciata, in special lucerna), care ajuta la tocirea incisivilor. In cazul in care sunt hranite cu mancare cu care nu au fost obisnuite, este bine ca trecerea sa se faca treptat pentru a evita o indigestie. Chinchila necesita apa proaspata cel putin la doua zile, care este recomandabil sa fie administrata dintr-o sticla cu apa atasata custii. Apa trebuie sa fie fiarta sau sa stea un timp (12-24 h),pentru elimanarea clorului.Daca sta mai mult de doua zile neschimbata, bacteriile care se dezvolta pot fi daunatoare chinchilei. Nu sunt recomandabile obiecte de plastic pentru hranire, apa sau joaca, intrucat e posibil sa le roada, ceea ce le poate cauza neplaceri. Baia 29
Pentru mentinerea unei blani curate, stralucitoare, elastice, este necesar sa-i oferim animalului posibilitatea de a face baie in nisip. Nisipul este special, comparabil cu cel al zonelor de unde provin, fiind foarte ieftin. Baia se face seara, odata cu administrarea hranei, a apei si curatarea adapostului. Pe placa special prevezuta se pun in fiecare seara 2-5 g nisip, suficient pentru indepartarea sebunului in exces si mentinerea in bune conditii a blanii. Reproducerea chinchilelor Gestatia chinchillelor este de 111 zile, dupa care naste intre 1 si 4 pui, care vor sta impreuna cu mama lor pana la 7-8 saptamini, apoi in scurt timp sunt gata pentru a deveni companionii nostri, formandu-se ca animale de casa foarte blande si sociabile. varsta maturitatii se instaleaza dupa 7-8 luni, cu o perioada mai lunga pentru mutatiile genetice (Black Velvet, White, Beige etc.), care sunt si mai greu de reprodus. Modul de atingere a chinchilei Este recomandabil sa aveti un pui de 2-4 luni, decat un adult. Puiul va creste si se va obisnui cu persoana respectiva. Un animal adult, devine bland si sociabil uneori dupa luni de zile, necesitind multa dragoste si rabdare. Pentru o chinchilla crescuta pana la varsta adulta, fara contact permanent cu omul, e nevoie de cistigarea increderii acesteia, pentru a reusi o apropiere. Puiul insa este foarte sociabil si poate fi obisnuit de mic cu crescatorul, cu locuinta acestuia. Este de preferat ca atunci cind chinchilla vine linga tine sau se catara pe umarul tau, sa atingi usor animalul, pentru ca acestuia sa nu-i mai fie frica de tine. Odata ce unei chinchile ii este frica de om, va trebui sa treaca mult timp pentru a dobindi increderea acestuia. Chinchila se prinde de o ureche si apoi de coada, sprijinind-o cu corpul pe celalalt brat. Daca o prinzi de corp,si nu este obisnuita, ii va fi frica pentru ca se simte strinsa. Chinchilla poate fi tinuta si pe palma sau pe ambele palme tinute alaturat. Incercati sa tineti animalul cit mai aproape de corp, pentru ca atunci animalul se simte in siguranta. Cind chinchilei ii este frica apropiati corpul acesteia de al dvs. si acoperiti-i fata cu minile.Se va simti in siguranta atunci cind nu poate vedea. Castigarea increderii chinchillei Chinchillele sunt de neatins in comparatie cu ciinii. Chinchilele au mindria lor care trebuie respectata. Nu vor raspunde la nume sau comanda. Nu fiti dezamagiti daca pare sa va ignore atunci cind incercati sa-i captati atentia sau sa o strigati. Este de dorit sa nu pedepsiti chinchilla, pentru evitarera unor consecinte nedorite. Cand chinchilla are incredere in tine Vine in apropiere cu discretie si va atinge hainele. Se catara pe umeri sau pe cap. Va urmareste prin casa. Se va juca cu coada cu dvs., la fel cum se joaca o fetita cu parul ei. Va raspunde la palmele dvs. deschise, stiind ca va fi tratata ca atare. Calatoria cu Chinchilele Este recomandabil sa nu calatoriti cu chinchilele intrucat le provoaca stres. Sa aveti in vedere la eventualul transport ca umiditatea sa fie cit mai redusa, temperatura sa nu fie excesiva (limite admise 4-28 C), iar soarele sau lumana puternica sa nu cada direct pe animal pentru a evita stopul cardiac. Pentru a pastra sanatatea chinchilei Sunt foarte rezistente, mortalitatea in ferme fiind sub 2%, dar pentru a avea o chinchilla 30
sanatoasa va recomandam: - lasati-le sa se odihneasca in timpul zilei - asigurativa ca hrana si fanul sunt proaspete (fara urme de mucegai sau rancede) - schimbati apa, daca se poate zilnic - administrati-le fan pentru evitarea cresterii excesive a dintilor - evitati hrana bogata in grasimi, zahar, ulei - evitati frecventa schimbare a hranei - evitati frecventa schimbare a mediului - curatati regulat vasele de hrana si apa - curatati regulat cusca Nu cresteti chinchilla pana nu va informati cum trebuie avut grija de ea, pana nu invatati si intelege mai multe despre animal. In general cresterea acestor animale este foarte simpla si necesita minim de munca din partea crescatorului, dar aceasta trebuie facuta cu rigurozitate. In urma articolului aparut in Profitul agricol (nr. 14, din 7-23 mai, pag. 35) am primit numeroase scrisori prin care ni se cereau informatii suplimentare despre cresterea si valorificarea chinchillelor. Raspundem in aceasta pagina cititorilor nostri, cu speranta ca informatiile cerute le vor fi de folos. Chinchilla este un rozator original din America de Sud. Ca infatisare se aseamana cu veverita. Are o greutate de 400-500 grame si o lungime de 28-30 cm. Este un animal nocturn, ierbivor, curat nu degaja miros si poate trai 10-15 ani Chinchilla laniger- argintie- este cea mai raspandita in crescatorii. Culoarea parului este grideschis pe spate si alb-murdar pe abdomen. Sunt cunoscute sub numele de standard. Prin diverse mutatii genetice s-au creat mai multe varietati de culoare: alba, bej, mozaic, safir, neagra. Cresterea chinchillelor Spatiile destinate cresterii, pot fi facute din materiale care pot asigura cladirii o izolatie termica si fonica foarte buna, stiind ca chinchillele sunt foarte sensibile la zgomote. Temperatura in adaposturi trebuie sa fie intre 12-20oC. La temperaturi de peste 30oC ele nu mai mananca si mor. Ele pot rezista si la temperaturi de minus 20oC. Chinchillele se cresc in custi din plasa de sarma cu grosimea de 1,4 mm, avand dimensiunile de 40x40x40 cm. Pardoseala se confectioneaza din plasa de sarma zincata cu ochiurile de 1,9-2,5 cm, sub care se pune o tava metalica, mobila, necesara evacuarii dejectiilor. Pe peretele din fata custii se face o usita de 25-25cm, un jgheab pentru administrarea furajelor concentrate, un jgheab pentru fibroase si un adapator. Pe peretele din spatele custii se pune o ladita (baia de nisip). In ladita se pune praf de marmora sau nisip curat (spalat si uscat), necesar pentru curatirea blanii. Custile pentru reproducatori sunt impartite in 5 compartimente, care sunt unite printr-un culoar care comunica cu compartimentele femelelor prin intermediul unui orificiu de 7 cm. Pentru ca femelele sa nu poata parasi compartimentul li se pune un colier la gat cu diametrul de 7,5 cm. 31
Custile pot fi dispuse in lungul peretilor adapostului pe un singur rand sau suprapuse pe 4-5 randuri. Alimentatia Chinchilelle au 20 de dinti care cresc tot timpul anului. Sunt vegetariene si mananca fan si concentrate (ovaz, orz, porumb, grau). Pe timp de iarna se pot administra 1-2 felii sbtiri de mere sau morcovi, iar vara lucerna verde, frunze de salata si morcovi la discretie. Apa care se asigura chinchillelor trebuie sa fie proaspata si nu prea rece. Reproductia Maturitatea sexuala apare la varsta de 8-9 luni. Masculii vor fi folositi la reproductie la 12 luni. Femelele sunt in calduri atunci cand pe podeaua custii sunt eliminate asa numitele "dopuri de calduri". Durata gestatiei este de 111 zile, dupa care femela fata 1-7 pui, mai ales dimineata. Cu 10 zile inainte de fatare se scoate baia de nisip si se introduce cuibul de fatare care are dimensiunile de 30x20x25 cm. La 7 zile de la fatare, puilor li se administreaza la discretie fan, concentrate si apa. Puii se intarca la varsta de 35-45 de zile. Dupa intarcare puii se lasa in cusca in care au fost fatati, iar la 3-4 luni vor fi separati pe sexe. A doua zi dupa fatare, se recomanda introducerea femelelor in cusca masculului, in fiecare zi, timp de o ora, pana se realizeaza monta. Productiile chinchillelor Sunt rescute pentru reproductie si pentru sacrificare. La reproductie vor intra animalele sanatoase, care indeplinesc conditiile cerute de crescator. Cu ocazia sacrificarii se valorifica blanita si carnea. Carnea de chinchilla este comestibila si are calitatile gustative asemanatoare carnii de iepure. Pentru a obtine o blanita de buna calitate este necesar ca sacrificarea animalelor sa se faca in sezonul de iarna, cand au varsta de 8-9 luni, moment in care se realizeaza maturizarea blanitei. Cand blanita este matura, culoarea pielii este albicioasa sau crem. Dupa jupuire, blanita se curata de resturile ramase, se intinde pe o rama de lemn cu parul in jos si se pune la uscat timp de 3-4 zile intr-o camera la temperatura de 20-22OC. si o umiditate sub 60OC. Pentru confectionarea unei jachete de blana sunt necesare cam 60 blanuri de chinchilla, iar pentru o haina lunga circa 100-130 blanuri. Rozatoare >>> chinchilla Articole actuale: Chinchilla - un incantator animalutz de companie! Generalitati Chinchilla - un incantator animalutz de companie! Generalitati Aceste animalutze isi au originea in Anzii sud americani, iar daca astazi exista mii de crescatorii de chinchila in intreaga lume, la inceputul secolului 20, datorita vanatului excesiv, aceasta rasa era pe cale de disparitie; multumita inginerului american Mathias F. Chapman aceasta rasa exista si astazi, el fiind primul crescator de chinchilla din lume. Cine isi doreste un animal de companie micut, care nu necesita ingrijiri speciale, trebuie sa ia in serios optiunea de a cumpara un pui de chinchilla; este ideal sa-l luati de la o varsta cat mai frageda (2-4 luni) pentru a se obisnui cu dumneavoastra. Este un animal jucaus, grasut, extrem de agreabil si dragut, datorita ochilor mari, urechilor rotunde, blanii fine si stralucitoare si nu in ultimul rand datorita curiozitatii si insistentei de 32
care da dovada atunci cand vrea sa obtina ceva. Toate aceste calitati fac din chinchilla un animal femecator, dorit ca animal de companie de foarte multi iubitori de animale. Chinchillele sunt animale extrem de sociabile, se remarca prin personalitatea lor diferita de la o chinchilla la alta, devenind surprinzator de repede adevarati membri al familiei. Ingrijirea Chinchillele sunt foarte usor de intretinut, necesitand un minim de timp si investitie. Singura conditie ceruta este rigurozitatea, pentru a avea un animal sanatos care sa raspunda asteptarilor dumneavoastra. Se inteleg foarte bine cu copiii iar in momentul in care dobandesc incredere in stapan vor fi de nedezlipit de langa acesta. Puii sunt extrem de sociabili de aceea este recomandat sa luati un pui in loc de un animal adult, acesta din urma se va adapta intr-o perioada mai lunga de timp cu noii stapani. De asemenea, daca adoptati o chinchilla adulta care provine dintr-o crescatorie, adaptarea cu noul mediu ii va fi destul de dificila, in crescatorii in general animalutzele fiind mult mai putin obisnuite cu afectiunea umana. Hrana este formata in general din concentrate care le aduc aportul necesar de vitamine si minerale iar saptamanal este bine sa manance fan sau lucerna, care ajuta la la tocirea incisivilor - special pentru acest scop se gasesc in comert si pietre speciale pentru rozatoare. Pentru ca chinchillele sa-si pastreze blana deasa si lucioasa este necesar sa le asigurati conditii optime de “baie”, baia pentru chinchila inseamna o “balaceala” in nisip, dar nu orice fel de nisip - trebuie sa procurati din magazinele de specialitate nisip comparabil cu zonele din care provine chinchila. “Baia” se face seara, odata cu hranirea si curatarea custii iar cantitatea de nisip necesara pentru o “baie” este infima, variind intre 2 si 5 g. Pentru a avea un animal sanatos este nevoie o ingrijire atenta, cele mai importante regului sunt: • asigurati-va ca hrana si fanul sunt proaspete • schimbati apa zilnic • curatati vasele de apa si hrana cat cat mai des • curatati cusca periodic • evitati schimbarea frecventa a mediului evitati hrana bogata in grasimi si ulei In ultimele decenii cresterea animalelor de blana sa imbogatit cu o noua specie, posesoare a unei blani foarte frumoase si care se hraneste cu nutreturi vegetale.Ca urmare a faptului ca aceasta specie, numita chinchilla este rezistenta, putin pretentioasa, necesita spatii restranse, nu emana un miros caracteristic , ea poate fi crescuta usor pentru productia de blana atatat in mediul urban cit si cel rural. Chinchilla este un mic rozator , originar din America de Sud si datorita caracterului ei bland si aspectului exterior frumos chinchilla poate fi crescuta in crescatorii special amenajate sau intr-o camera de apartament unde se pot tine in jur de citeva zeci de animale ( 4 animale metru cub de aer). Chinchilla are blana deasa, foarte moale, si stralucitoare fapt ce o claseaza ca fiind animalul cu cea mai fina blana din lume. Crescatoria noastra are in prezent peste 400 animale fie adulti, fie pui.Cea mai mare parte din animale sunt STANDARD, iar restul BLACK. Societatea noastra se adreseaza societatilor comerciale cat si persoanelor fizice care doresc sa devina crescatori de chinchilla. 33
S.C. GERBERA COM SRL TG.OCNA executa la comanda custi pentru : - reproducere (4+1) , (5+1) , (6+1) ; •
Custile si accesoriile sunt facute din materiale rezistente ca uzura in timp , iar finisajele sunt de calitate pentru a se evita deterioararea blanii de chinchilla.
Preturi accesorii: •
Cusca chinchilla 1 buc = 55 Ron + TVA
•
Dop cauciuc + stiutz inox = 3 Ron + TVA
•
Gulere femele tabla aluminiu = 3 Ron + TVA
•
Tavi de tabla zincata, nisip pt toaleta chinchilelor
• Suport schelet metalic cu rotile pt mai multe baterii de custi •
Comanda pentru custi si accesoriile se va lansa din timp ( 2-3 saptamani inainte); pentru a putea fi onorata in timp util.
Vanzari • Societatea noastra vinde familii chinchilla .Pret:850 Euro+TVA • La cumpararea unei familii de chinchilla custile , furajul si nispul pentru toate animalele timp de 1 luna sunt incluse in pretul stabilit/negociat. • Pretul se refera la animalele de culoare standard, iar pentru cele black, pretul se negociaza separat. • La achizitionarea unei familii de chinchilla, societatea noastra ofera si un contract de colaborare. •
La achizitionarea a 10 familii de chinchilla se va face un discount considerabil.
Cumparari • S.C. GERBERA COM S.R.L cumpara pui (femela 3-4 luni), la pretul de 40-45 Euro in functie de fiecare exemplar. Contact • Pentru a se putea vizita crescatoria noastra de chinchile, va trebui sa sunati pentru o preogramare cu 2-3 zile inainte. Adresa noastra este: Tel/fax: 0234 / 344 217 0744 / 642860 - Ing.Zootehnist BERZA GHEORGHE Cod:605600 Targu-Ocna jud. Bacau Str. C.Negri, Bl G2, Sc.A, Ap.7, Et.1, EMAIL:
[email protected]
34
Chinchilla este un rozator cu o superba blana densa si moale, care se face placut imediat ce este observat. Atunci cand va hotarati sa aveti un chinchilla, trebuie sa stiti ca varsta ideala de achizitie este intre 2 si 6 luni, si ca acest animal traieste intre 10 si 15 ani, pana la 20 de ani. Exista numeroase varietati de culoare, de la gri inchis, gri stralucitor, alb, negru, bej si combinatii ale acestor culori. Chinchilla , in mediul sau natural, se trezeste la crepuscul si are o activitate nocturna, dar se poate obisnui, incet, incet si cu o viata de zi. Caracterul independent si viata predominant de noapte il face putin adaptabil la copii. Momentul cel mai propice al alegerii este la sfarsitul zilei, cand il puteti vedea activ. Daca alegeti un singur animal, sexul nu are importanta. Daca doriti mai multe animale trebuie sa stiti ca masculii nu se inteleg decat daca convietuiesc din cea mai frageda tinerete. In general, acelasi lucru este valabil si pentru femele. Un chinchilla nu convietuieste cu alte rozatoare. Daca aveti un cuplu de chinchilla , trebuie sa stiti ca femela ajunge la pubertate la 4-5 luni iar masculul la 9 luni. Perioada de gestatie este de 110-115 zile, femelele aducand pe lume intre 1 si 4 pui. Acestia pot rontaii alimentele incepand cu ziua a 10 de viata si sunt intarcati dupa 6, maxim 9 saptamani. O femela poate avea 2, maxim 3 sarcini pe an. Chinchilla este un animal erbivor, care are nevoie de o mare cantitate de fibre in alimentatia sa. Trebuie deci sa-i puneti la dispozitie fan la discretie. Alimentatia de baza este constituita din granule speciale pentru acest animal, amestecurile pentru alte rozatoare nefiind, in general, suportate. Fructele si legumele proaspete sunt nocive, provocandui o fermentatie excesiva in tubul digestiv. In acelasi timp ii puteti oferi ocazional, pentru diversitate, o jumatate de nuca, cateva stafide, o bucatica de morcov fara ca sanatatea sa sa fie pusa in pericol. Apa de robinet nu este indicata, preferabil este sa primeasca apa de izvor din sticla imbuteliata. Cusca trebuie sa fie spatioasa, pe mai multe nivele. Dimensiunile minimale sunt 1 m inaltime cu o baza de 80/50 cm. Podeaua trebuie acoperita cu rumegus, care trebuie schimbat saptamanal. Chinchilla trebuie sa-si toceasca dintii, care cresc continuu 6cm/an, deci va aborda orice obiect care se gaseste in preajma sa. Este deci important sa il ferim de orice obiect de plastic sau de obiectele de lemn care sunt vopsite sau contin cuie. Pentru a-si ingriji blana, chinchilla are nevoie de un vas cu lichid pe podea. Acest vas poate fi introdu seara o jumatate de ora si apoi scos. Pentru cei ce doresc achizitionarea unei chinchille este preferabil sa luati un pui de 2-4 luni, decat un adult. Puiul va creste si se va obisnui cu persoana respectiva. Un animal adult, devine bland si sociabil uneori dupa un timp foarte lung ce include mai multe luni de zile, necesitind multa dragoste si rabdare. Pentru o chinchilla crescuta pana la varsta adulta, fara contact permanent cu omul, e nevoie de cistigarea increderii acesteia, pentru a reusi o apropiere. Puiul insa este foarte sociabil si poate fi obisnuit de mic cu crescatorul, si cu locuinta acestuia. Este de preferat ca atunci cind chinchilla vine linga tine sau se catara pe umarul tau, sa atingi usor animalul, pentru ca acestuia sa nu-i mai fie frica de tine si sa prinda incredere. Odata ce unei chinchile ii este frica de om, va trebui sa treaca mult timp pentru a dobindi increderea acestuia. 35
Daca se prinde de corp, si nu este obisnuita, ii va fi frica pentru ca se simte strinsa. Chinchilla poate fi tinuta si pe palma sau pe ambele palme tinute alaturat. Incercati sa tineti animalul cit mai aproape de corp, pentru ca atunci animalul se simte in siguranta si nu-i va fi frica. Cind chinchilei ii este frica apropiati corpul acesteia de al dvs. si acoperiti-i fata cu minile.Se va simti in siguranta atunci cand nu poate vedea. Chinchilla se hraneste de preferabil cu concentrate, care contin aportul optim de vitamine si minerale. Concentratele se gasesc in magazinele de specialitate si contin cereale in cea mai mare parte. Chinchillele pot consuma aproximativ 25-30 g/zi de cereale , iar pretul lor este foarte mic. Este recomandabil ca, cel putin de doua ori pe saptamana, sa primeasca o mana de fan (foarte apreciata, in special lucerna), care ajuta la tocirea dintilor. In cazul in care sunt hranite cu mancare cu care nu au fost obisnuite, este bine ca trecerea sa se faca treptat pentru a evita o indigestie. Chinchila necesita apa proaspata cel putin o data pe zi, care este recomandabil sa fie administrata dintr-o sticla cu apa atasata custii sau untr-un castron in cusca. Apa trebuie sa fie fiarta sau sa stea un timp (12-24 h),pentru elimanarea clorului daca este apa de chiuveta. Daca sta mai mult de doua zile neschimbata, bacteriile care se dezvolta pot fi daunatoare chinchilei. Nu sunt recomandabile obiecte de plastic pentru hranire sau joaca, intrucat e posibil sa le roada, ceea ce le poate cauza neplaceri. Chinchilla Pentru iubitorii de animale mici, avem o propunere: cincila, chinchilla sau sinsila. Un animal mic, care apartine familiei rozatoarelor, cu blana deasa, coada stufoasa, urechi medii, avand talia intre un iepure si o veverita.De ce chinchila ca animal de casa?Pentru ca este: -un animal jucaus, grasut, extrem de agreabil si dragut, datorita ochilor mari, urechilor rotunde, blanii fine si stralucitoare; -curios si insistent; -usor de intretinut, necesitand un minim de timp si investitie; -necesita foarte putin spatiu; -curat, practic fara miros; -foarte prietenos cu copiii, ajungand sa ii urmeze prin casa la orice miscare; -longeviv traieste aproximativ 10 - 15 ani (unele pot depasi 20 de ani); -majoritatea persoanelor care sunt alergice la animale, nu sunt alergice la chinchilla. De ce are chinchilla nevoie?O cusca din sarma (asemanatoare custilor pentru pasari) cu dimensiuni minime 40x40x50 cm. Este recomandabil ca partea de jos sa fie acoperita cu talaj, din lemn de rasinoase. Talajul va fi schimbat saptamanal, astfel incat chinchilla sa aiba un loc curat. Ii place sa se poata ascunde si sa se simta in siguranta atunci cand e speriat.Hrana din concentrate, care contin aportul optim de vitamine si minerale. Concentratele se gasesc in magazinele de specialitate, contin cereale in cea mai mare parte. Este recomandabil ca, cel putin de doua ori pe saptamana, sa primeasca o mana de fan (foarte apreciata, in special lucerna), care ajuta la tocirea incisivilor. In cazul in care sunt hranite cu mancare cu care nu au fost obisnuite, este bine ca trecerea sa se faca treptat pentru a evita o indigestie. Chinchila are nevoie de apa proaspata cel putin la doua zile, care este recomandabil sa fie administrata dintr36
o sticla cu apa atasata de cusca. Apa trebuie sa fie fiarta sau sa stea un timp (12 - 24 h), pentru eliminarea clorului. Daca sta mai mult de doua zile neschimbata, bacteriile care se dezvolta pot fi daunatoare chinchilei. Nu sunt recomandabile obiecte de plastic pentru hranire, apa sau joaca, intrucat e posibil sa le roada, ceea ce le poate cauza neplaceri.Pentru mentinerea unei blani curate, stralucitoare, elastice, chinchillei ii este necesara o baie in nisip. Chinchila are nevoie de apa proaspata cel putin la doua zile, care este recomandabil sa fie administrata dintr-o sticla cu apa atasata de cusca. Apa trebuie sa fie fiarta sau sa stea un timp (12 - 24 h), pentru eliminarea clorului. Daca sta mai mult de doua zile neschimbata, bacteriile care se dezvolta pot fi daunatoare chinchilei. Nu sunt recomandabile obiecte de plastic pentru hranire, apa sau joaca, intrucat e posibil sa le roada, ceea ce le poate cauza neplaceri.Pentru mentinerea unei blani curate, stralucitoare, elastice, chinchillei ii este necesara o baie in nisip. Nisipul este special, comparabil cu cel al zonelor de unde provin, fiind foarte ieftin. Baia se face seara, odata cu administrarea hranei, a apei si curatarea adapostului. Se pune nisipul intrun recipient care il ajuta pe animal la indepartarea sebunului in exces si mentinerea in bune conditi a blanii. Alte sfaturi .Ca animal nou, este recomandabil un pui de 2 - 4 luni, decat un adult. Puiul va creste si se va obisnui cu persoana respectiva. Un animal adult, devine bland si sociabil uneori dupa luni de zile, necesitand multa dragoste si rabdare. Pentru o chinchilla crescuta pana la varsta adulta, fara contact permanent cu omul, e nevoie de castigarea increderii acesteia, pentru a reusi o apropiere. Puiul insa este foarte sociabil si poate fi obisnuit de mic cu crescatorul, cu locuinta acestuia. Este de preferat ca atunci cind chinchilla vine linga tine sau se catara pe umarul tau, sa atingi usor animalul, pentru ca acestuia sa nu-i mai fie frica de tine. Odata ce unei chinchile ii este frica de om, va trebui sa treaca mult timp pentru a dobindi increderea acestuia.Chinchila se prinde de o ureche si apoi de coada, sprijinind-o cu corpul pe celalalt brat. Daca o prinzi de corp,si nu este obisnuita, ii va fi frica pentru ca se simte stransa. Chinchilla poate fi tinuta si pe palma sau pe ambele palme alaturate. Incercati sa tineti animalul cat mai aproape de corp, pentru ca atunci se simte in siguranta. Cand chinchilei ii este frica apropiati-o de corpul vostru si acoperiti-i fata cu mainile. Se simte in siguranta atunci cand nu poate vedea.Chinchillele sunt de neatins in comparatie cu cainii. Nu vor raspunde la nume sau comanda. Nu fiti dezamagiti daca pare sa va ignore atunci cand incercati sa-i captati atentia sau sa o strigati. Este de dorit sa nu pedepsiti chinchilla, pentru evitarera unor consecinte nedorite. Daca i-ai castigat increderea : Vine in apropiere cu discretie si iti atinge hainele; Se catara pe umeri sau pe cap; Te urmareste prin casa; Se joaca langa tine cu coditza ei; Raspunde la palmele tale deschise, stiind ca va fi tratata cu atentie si dragoste. Cat costa?In functie de specia din care face parte, pretul lor se situeaza intre 50 si 200 USD (cei negri sunt mai scumpi). Se gasesc la majoritatea magazinelor de animale.
Hobby sau Profit Cresterea animalelor pentru blana este o ocupatie foarte rentabila, dar si un hobby placut. In prezent suntem martorii unei extinderi importanta a crescatoriilor de chinchilla, foarte multi romani indreptandu-si atentia spre o astfel de ocupatie. Cum se obtin banii: 37
Exista doua intrebuintari majore pentru chinchilla: • Animal de blana. • Animal de companie. Ambele variante sunt profitabile. Blana de chinchila are o cautare mare atat in tara cat si in strainatate, iar ca animal de companie se vinde cu preturi intre 80 si 150 RON in magazinele de animale. Avantajele afacerii: • spatiu restrans: pentru cateva familii veti avea nevoie de o incapere de 15-20 metri patrati. • relativa usurinta de abordare a afacerii: nu este nevoie de un specilist. Avand informatiile corecte, vointa necesara si puterea de munca, oricine poate face o astfel de afacere. • cresterea chinchillei poate fi desfasurata atat in mediu urban cat si in cel rural. • nu necesita foarte mult timp, fiind posibila si ca o a doua ocupatie. • chinchilla este un animal curat si nepretentios. Totusi, fiind un animal nocturn si sensibil la factorii perturbatori, trebuie asigurata liniste in timpul zilei. Cerintele afacerii: • punctualitate in ce priveste ora de hrana, controlul starii generale a animalelor. • capital initial de aproximativ 700-800 de Euro • achizitionarea unei familii (5 femele si unu - doi masculi) • achizitionarea custilor (pretul unei custi este de aproximativ 15 euro) • amenajarea spatiului initial (15-20 mp) • costurile cu mancarea sunt foarte mici, 1 kg de concentrat pe luna la pretul de 0,30 Euro Potentialul afacerii: Investitia initiala se va recupera in primul an de activitate. Puii se vor vinde cu preturi intre 20 si 40 Euro. Gestatia femelei de chinchilla dureaza 4 luni, intr-un an putandu-se realiza 2-3 serii de pui. La fiecare fatare se nasc aproximativ 2-3 pui. O familie de chinchilla va produce anual aproximativ 35 de pui pe an. La un pret de 22 de Euro vom avea un venit de 770 Euro pe an. PREZENTARE GENERALA Chinchila face parte din familia rozatoarelor. Ea este originara din tari cum ar fi Argentina, Bolivia, Chile. Este un animal acoperit cu blana traind libera pe varfurile muntilor pana la inaltimii de aproape de 3000 m. Chinchila s-a adaptat bine la diferente mari de temperatura, zi - noapte, umiditate mica, ceea ce face ca ea sa reziste o mare perioada de timp fara apa. Fiind rozatoare 38
ea se hraneste cu ierburi, seminte, radacini, tulpini, frunze ale unor arbusti. Chinchilele au greutati variabile in functie de varsta si de sex. Astfel masculii sunt mai usori decat femelele ei avand greutati intre 250 - 500 grame. De asemenea atat temperatura corpului cat si activitatea cardiaca si respiratorie depind de varsta animalului. Chinchila este valoroasa prin blana ei dar si prin carne. Astfel cine se hotaraste sa creasca chinchile, pe langa blana, va avea un profit ce nu este de neglijat prin vanzarea carnii cu care se hranesc alte animale cu blana cu o importanta deosebita la randul lor. Chinchila este un animal nocturn care se hraneste numai cu nutreturi. Ea se adapteaza foarte usor cresterii in captivitate nefiind deloc pretentioasa. Ea este blanda si cu ea se poate lucra foarte bine. Daca este prinsa ea nu musca, nu zgarie, nu se zbate. Ii place sa fie mangaiata, tinuta in brate. IMPORTANT! In cazul in care este speriata, chinchila sufera un fenomen ciudat. Rezultatul acestei actiuni il constituie caderea parului si imprastie un miros puternic de migdale. De asemenea elimina un puternic miros de urina. Din punct de vedere economic, acest lucru este negativ, deoarece blana se reface foarte greu (dupa cateva luni) si poate sa nu mai ajunga la calitatea dorita. De aceea trebuie sa lucram prudent si cu blandete cu ele. Chinchila se hraneste numai noaptea. SPECII DE CHINCHILA • chinchila laniger: este cea mai des folosita in crescatorii. Seamana cu veverita, are o greutate medie de 400 g si o lungime a corpului de 28 - 30 cm. Urechile sunt lungi, acoperite de par, are botul ascutit si capul mic. Lungimea parului este de 2,5 cm. Coada este lunga si are par mai gros si mai lung. Culoarea este gri-deschis si alb-murdar pe abdomen. Culoarea gri este data de alternanta culorilor pe traiectul firelor de par. • chinchila brevicaudata: este mai mare decat chinchila laniger lungimea fiind de 32 cm sau putin mai mare. Are coada si urechile mai mici. Blana este alb-galbuie pe abdomen si gri-albastrui pe spate, rezultand din imbinarea mai multor zone de culoare ce se gasesc in lungul firelor de par - gri-albastrui la baza - gri-galbui la mijloc - albastrui inchis la varf • chinchila rex: este cea mai mare avand lungimea corpului de 38 cm si se aseamana cu chinchila brevicaudata. ALIMENTATIA In ultimul timp in locul furajelor brute se folosesc granule. Nutreturile granulate se prepara dupa anumite retete. Acestea se distribuie chinchilelor la discretie astfel incat ele sa manance cat au nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 - 3 mm, 5 - 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca si in cazul celorlalte ( fan si concentrate ) cel mai mult mananca femelele in perioada de alaptare cat si puii in perioada de crestere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece exista avantaje si dezavantaje. La diametre mici exista o risipa foarte mare deoarece este chinchila este jucausa, se misca mult si multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede si riscam sa producem boli 39
digestie chinchilelor. Trebuie sa luam masuri precise si corecte in mentinerea sacilor de granule in conditii de aerisire, umiditate scazuta pentru a evita mucegairea. De dorit este ca perioada in care granulele sunt depozitate in saci sa fie cat mai scurta. INMULTIREA CHINCHILELOR Inmultirea chinchilelor este un factor deosebit de important pentru obtinerea de exemplare viguroase cu blana de o inalta calitate. Chinchila femela poseda un aparat de reproductie, format din: - organele esentiale; caile genitale; - vulva; Chinchila poseda trei perechi de mamele, plasate in zona abdominala si pectorala. Chinchila mascul are aparatul de reproductie, format din: - testicule; cai genitale; - organ copulator; - glande anexe; Chinchilele sunt gata de reproducere, cand ajung la 7 - 9 luni, ele manifestand calduri tot timpul anului, dar cea mai propice perioada este intre lunile decembrie si februarie. Femela in calduri sta in pozitie de imperechere, devine agitata, expulzeaza un dop de secretii care in contact cu aerul se intareste. Pentru femele prima monta are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12 luni. Deoarece chinchila este un animal cu durata de viata mare, ea poate da nastere puilor pana la varsta de 15 ani. ATENTIE! Nu se imperecheaza femele sub varsta de 8 luni, cu masculi prea tineri, deoarece dau nastere puilor cu putine sanse de supravietuire. Chinchilele in general au un ciclu sexual de 27 - 28 de zile, dar specialistii au constatat ca sunt si exemplare care au ciclul sexual neregulat. Chinchila este un animal nocturn si de aceea ea se imperecheaza seara sau noaptea. In cazuri foarte rare chinchila se poate imperechea si ziua. Imperecherea este urmata de un preludiu, in care masculul se agita, fugareste femela si o hartuieste. Actul sexual in sine dureaza pana la un minut iar acesta se poate repeta in timpul noptii. La sfarsitul actului sexual se formeaza dopul de monta. Dupa aceasta femela se culca dar nu inainte de a-si face toaleta. Daca dupa perioada de o luna, vaginul chinchilei ramane inchis, se poate spune ca aceasta este gestanta. Monta chinchilelor se poate realiza in mai multe feluri si anume: - monta in perechi; - monta consecutiv depistarii caldurilor; - monta prin rotatie, - monta in colonie; Ordinul: Rodentia Subordinul: Hystricomorpha Familia: Chinchillidae Genul: Chinchilla Specii: Chinchilla lanigera (cu coadă lungă) Chinchilla brevicaudata (cu coadă scurtă) .............Ele tind să urineze într-un loc rezervat sau într-o cutie, dar sunt greu de dresat în ce priveşte eliminarea fecalelor lor, care sunt nişte boabe mici, tari şi uscate. Blana Chinchillei este foarte deasa , tinand cont ca un fir de par de Chinchilla este de 20 de ori mai fin decat un fir de par, din capul unui om, iar dintr-o singura radacina pot iesi pana la 120 40
de fire . Fata de alte animale domestice. Chinchilla nu are paraziti externi. Dieta zilnica trebuie sa contina : Proteine 15 % ( si va creste pe durata gestatiei si alaptarii puilor ) Carbohidrati 35 % Grasime 4 % Fibre 30 % Minerale 6 % Lichide 10 % Deoarece chinchilla este originară din locurile reci şi uscate ale Munţilor Anzi, de aceea ea s-a adaptat foarte bine hranei uscate. ................................... PROTEINELE, .au in organism atat rol plastic cat si functional....... Necesarul de apa Chinchillele consuma putina apa, in functie de hrana pe care o primesc.Recomand folosirea apei de izvor, fantana - cu conditia sa fie de la o sursa buna nepoluata ..... adapatoare standard. se pot improviza si din sticle mici la care se ataseaza un picurator de metal, sau direct asezate, cu gura in jos, pe tavite de metal... INMULTIREA La varsta de 7-8 luni o femela de Chinchilla este considerata adulta. Dupa monta dureaza o perioada de gestatie de 111 zile ,............. Bolile comune ale chinchillelor Principala cauza de imbolnavire a chinchillelor este stresul........ Furchewing TRICHOFAGIA Denumirea acestei boli este folosita in toate tarile ....... Micozele................ Sunt produse de doua ciuperci microscopice si anume : Trichophyton mentagrophyte si Trichosporon giganteum. Simptome: Boala este contagioasa si se manifesta prin aparitia unor mici plagi pe piele. Zona afectata de micoza lasa impresia unor blanuri mancate de molii. Primele semne ale bolii apar pe labe, bot si pe organele genitale. Tratament Combaterea bolii se face cu ajutorul fungicidelor. ....Pentru a primi documentatia , sau pentru a comanda familii de chinchila, puteti sa ne scrieti la adresa :
[email protected] sau la tel. 0723 914245 CD-ul cu documentatia il veti primi prin posta in sistem ramburs, avand pretul de 20 lei , cu taxele postale incluse. In procesul de furajare a chinchilelor trebuie sa se asigure 15-20% albumina, 3 -8% grasimi , si 50 - 55% hidrocarbonate. La acestea se mai adauga compusi minerali, vitamine si alte substante care au rol in stimularea si reglarea metabolismului In crescatorii , ferme se folosesc concentrate speciale pentru chinchilla, care contin tot ceea ce are nevoie chinchilla pentru a fi sanatoasa . concentrate speciale pentru chinchilla. NECESARUL DE FURAJE : 41
Se asigura folosind amestecuri simple sau granulate avand compozitia urmatoare : - 40% faina de lucerna - 12% faina de ovaz - 12% faina de grau - 12% malai de porumb .Furajul de baza pentru chinchile este fanul de iarba si lucerna, cosite in faza incipienta de inflorire. Cantitatea de fan pe zi este de 70 - 80 g iar a furajului de cca 20 g pe zi. METODE DE CRESTERE A CHINCHILELLOR IN CRESCATORII - MODEL DE CUSTI Pana la 3-5 familii se pot creste si intr-un apartament , intr-o camera lasata doar pentru ele. La casa situatia se schimba , putem face dintr-o camera un adapost bun pentru cresterea ........... Chinchillele, din cauza greutatilor de aclimatizare , sunt crescute in adaposturi inchise si custi metalice. Adaposturile trebuie sa fie bine aerisite, luminoase si fara curenti de aer, iar umiditatea sa nu depaseasca 50 - 70 %. Temperatura in crescatorii nu trebuie sa depaseasca vara 24° C iar iarna sa nu scada sub 15°C. Aceste animale sunt sensibile la caldura, mult mai mult decat la frig, dar la temperaturi mai scazute de 15°C isi pierd apetitul sexual , sau puii care se nasc la temperaturi scazute se pot imbolnavi . Adaposturi moderne Noi vindem chinchillele ( o familie compusa din 4 femele si un mascul ) in custi avand dimensiunile de 160 cm lungime, 48 cm latime, si inaltime 40 cm. Culoarul de trecere de 12x12 cm pentru mascul se afla in spate , sus si are deschideri cu diametrul de 7,5 cm. REPRODUCEREA CHINCHILELOR - MONTA - FATAREA - HRANIREA PUILOR Chinchila devine apta de reproducere la varsta de 4-9 luni. In mod normal fatarile se repeta la intervale regulate in primii 10 - 12 ani de viata. Ciclul de calduri revine la intervale de 28 de zile, manifestandu-se pe tot parcursul anului, avand o perioada de repaus in lunile august decembrie. -- distanta dintre organele sexuale si anus Durata gestatiei este de 110 zile. Imediat dupa fatare . la 24 ore , femela este apta pentru o noua monta. ................................................ SISTEME DE REPRODUCTIE 1. Sistemul monogam - in acest sistem se aduce femela la mascul iar imperecherea are loc in cuib sau in cusca. ..................................... 2. Sistemul poligam - aceasta metoda este folosita cu succes in crescatorii . Masculii de mare valoare se monteaza cu mai multe femele ( 1 mascul la 2 - 20 femele ). Modele de custi destinate poligamiei la chinchille Model de colier pentru a impiedica femelele de chinchilasa iasa din custi , lasand totusi accesul liber masculului, care va intra singur la femela care este in calduri. GESTATIA La Chinchilla laniger gestatia dureaza 111+;-2 zile dupa care da nastere la 1-4 42
(7) pui. Conform determinarilor efectuate de ECKARDT (1972), o femela de chinchilla bine hranita si bine ingrijita produce in medie 2,4 pui /fatare. Chinchilla laniger este specia cea mai raspandita astazi, asemanatoare ca aspect cu veverita, ea atinge in medie o greutate de 400 grame si o lungime a corpului de 28 cm. Prezinta un cap relativ mic, cu botul usor alungit si urechiile, lungi de 6 cm, bine acoperite cu par scurt. Corpul lor, de forma cilindrica, este acoperit cu par fin si des, ce atinge 2,5 cm lungime. Coada, lunga de 14 cm, este acoperita cu par mai gros si mai lung (4 – 7 cm) decat cel ce acopera trunchiul. Blana chinchillei are o culoare gri-deschis pe spate si alb-galbui pe abdomen. Culoarea gri este data de alternanta pe traiectul firelor de par a unor zone de culori diferite: cenusiu-inchis la baza, alb-galbui la mijloc si negru la varf. Nuanta culorii este data de latimea celor trei zone de pe traiectul firelor de par. Chinchilla brevicaudata este mai mare decat precedenta atingand in medie o lungime a corpului de 32 cm, dar are coada mai scurta, de numai 10 cm. Urechiile ei masoara doar 4 cm. Blana are o culoare gri-albastruie pe spate si alb galbuie pe abdomen. Culoarea gri-albastruie de pe spate este determinata de zonele cromatice de pe traiectul firelor de par gri-albastrui la baza, gri-galbui la mijloc si albastru-inchis la varf. Chincillele sunt mici animalute imblanite, ca marime intre porcusorul de guineea si iepure. Masoara 25 - 33 cm, coada are 7 - 15 cm, iar greutatea este de 400 - 600 g. Coada stufoasa este ceva mai mica decat corpul. Culoarea lor obisnuita este griul, dar poate varia de la alb pana la negru, inclusiv bej. Primul document scris despre chinchilla dateaza din anul 1591, documentul a fost scris de Iosef de Acosta. Chinchilla, este un mic rozator, originar din America de Sud fiind intalnit in libertate in statele Chile, Peru, Bolivia si Argentina. Datorita comportamentului bizar, pentru un mamifer, de a-si face baie in nisip unii cercetatori au afirmat ca stramosul chinchillei ar putea fi un rozator din desertul sudamerican. Biotopul ei este reprezentat de inaltimile Anzilor Cordilieri unde traieste printre crevasele stancilor. Chinchilele traiesc in libertate pe colinele vestice ale Anzilor fiind intalnite la altitudini de peste 2,500 m. Caracteristica principala a acestor zone o reprezinta solul pietros si diferentele mari de temperatura de la noapte la zi, umiditatea relativa fiind de 30 – 50%. In habitatul natural, hrana chinchillelor o constituie radacinile, tulpina, frunza si semintele unor ierburi, arbusti si cactusi. Rezervele de apa ale organismului si le refac consumand apa provenita din roua si condensul format pe plante si stanci. Au adoptat aceasta metoda de adapare datorita faptului ca, in Anzi, apa cazuta din precipitatii se evapora repede datorita curentilor de aer puternici, la altitudinea la care traiesc chinchillele, soarelui si caldurii puternice. Intrucat chinchilla este un mamifer ierbivor, se situeaza la baza piramidei trofice. Pradatorii naturali ai chinchillei sunt: bufnita, vulturul, vulpea si dihorul. Pentru a se proteja de acesti pradatori chinchilele profita din plin de tehnica de camuflare fiind ajutate de coloritul blanitei ce se indentifica cu cel al stancilor printre care traiesc, de asemenea chinchillele, atunci cand 43
se simt in pericol, isi „lasa” blana si... dispar. Aceasta tehnica este posibila datorita unui reflex neconditionat de relaxare a micromuschilor epidermei. Chinchilla a fost apreciata de indieni pentru blana ei inainte de descoperirea „lumii noi”. Astfel cu peste 1000 de ani in urma, locuitorii Imperiului Incas au folosit blana de chinchilla pentru ornamente si pentru confectionarea vesmintelor. Caracteristicile unice si frumusetea blanitei lor reprezenta distinctia si pozitia sociala in trib. In secolul al XVI-lea, cand spaniolii au ocupat regiunea Anzilor au dat acestui animal numele „chinchilla” dupa numele tribului de indieni ce locuiau in acea zona si care se numeau „chinca”. Denumirea stiintifica a chinchillei a fost data de calugarul iezuit Juan Ignazio Molina, in anul 1872. Bazele cresterii in captivitate au fost puse de un inginer minier american care lucra la exploatarile de minereu din muntii Anzi, numele lui este Mathias Ferrel Chapman. Acesta a devenit interesat de ele si, dupa mult timp, a obtinut permisiunea de a le importa in Statele Unite ale Americii. El a reusit sa aduca in SUA 11 chinchille, 4 femele si 7 masculi de Chinchilla Langier. Pe drum una a murit si o alta s-a nascut. Cu aceste exemplare, Chapman a pus bazele primei ferme de crestere a chinchillei in Inglewood, statul California. In Europa aceste animale au ajuns datorita unui comerciant de blanuri de origine germana, pe numele de Breadie. Acesta a furat 32 de chinchille de la ferma din Inglewood si le-a adus in Germania. Acestea au constituit baza genetica cu ajutorul careia chinchilla s-a raspandit in Europa. Datorita selectiilor efectuate in crescatorii moderne , chinchilla a ajuns sa aiba o mare varietate de culori . In plansa de mai jos puteti vedea cateva din cele mai intalnite culori ale blanitei de chinchilla. A. Dark Ebonie
I. Silver
B. Light Ebonie
J. Medium Standard
C. Light Beige
K. Dark Standard
D. Medium Beige
L. X-Dark Standard
E. Dark Beige
M. XX-Dark Standard
F. Med. Touch of Velvet
N. Light Black Velvet
G. Dark Touch of Velvet
O. Med. Black Velvet
H. White
P. Dark Black Velvet
Chinchillele sunt mici bulgari de blana. Pufoase, gingase, si sprintene, cu labute mici si placute la atingere, ochisori negrii stralucitori si o fire curioasa, ele conving cu usurinta multi oameni pentru a le adopta ca animale de companie. Cine se hotaraste sa adopte o chinchilla trebuie sa stie ca are de a face cu un rozator tenace, care lasat “sa circule” liber prin casa va “gusta” din tot ceea ce se poate roade si va imprastia peste tot “gloantze”. 44
Chinchilla crescuta in captivitate este un animal pasnic, foarte bland. Luata in brate se ascunde repede in pliurile hainelor si se simte ca in culcusul ei. Chinchillele adora sa fie ingrijite cu atentie, afectiune si isi doresc cu ardoare sa fie rasfatate. Chinchilla este un animal nocturn, dar uneori devine activa si in timpul zilei. Ele adora sa alerge pe roti. Chinchilla musca rareori si numai in „legitima aparare”. Ea face putin zgomot, dar uneori scoate un sunet asemanator celui facut de o jucarie pentru copii mici. Chinchilla nu miroase, spre deosebire de iepuri, hamsteri sau porcusori de guineea, motiv pentru ce face din ea un animal de casa ideal. Ea uraste schimbarile, prefera consecventa si nu ii place sa fie mutata prea des. Daca o mutati, trebuie sa-i lasati timp sa se obisnuiasca cu configuratia noului „spatiu locativ”. Daca nu ii acordati suficienta atentie, va face „galagie”. Este foarte sociabila si poate fi invatata sa se joace si sa interactioneze cu dumneavoastra, sunt rapide, agile si par sa aiba chiar simtul umorului. Ele tind sa urineze intr-un loc rezervat sau intr-o cutie, dar sunt greu de dresat in ce priveste eliminarea fecalelor lor, care sunt niste boabe mici, tari si uscate ce pot fi inlaturate cu usurinta prin maturare sau aspirare. Chinchilla este un animal mic rozator care, ca toata familia rozatoarelor este vegetarian. Asigurarea factorilor temperatura si umiditate la valori de 14 – 20 grade Celsius si respectiv 65-70% umiditate, reprezinta o conditie necesara pentru a mentine starea de sanatete a companionului dumneavoastra. Temperaturile de peste 25 grade Celsius pot cauza afectiuni grave si chiar moartea chinchillei, iar umiditatea prea scazuta sau ridicata va produce afectiuni ale pielii si blana lor va avea de suferit. La maturitate fizica chinchilla poate ajunge la o lungime de 20-30 cm, greutatea ei se situeaza intre 300 - 600 grame si traieste pana la 20 de ani. Este un animal pacifist de o mare curiozitate, totusi va avea un comportament rezervat fata de tot ceea ce este nou. Curiozitatea o va impinge de fiecare data sa “incerce” obiectele din jur cu dintii si deci este predispusa accidentelor, ingerarii de materiale toxice, electrocutarii. In cazul in care doriti sa o rasfatati lasand-o libera prin casa trebuie ca in prealabil sa izolati bine cablurile electrice, poate chiar sa le detasati de la retea atata timp cat “fierastraul” este in libertate. Totodata veti fi uimiti sa aflati ca chinchilele au un trup foarte flexibil si se pot strecura prin orificii de numai 7 cm in diametru, asadar verificati toate posibilele cai de evadare inainte de a o elibera. Cand se simte in pericol isi “lasa” rapid parul, iar cand este prinsa si speriata imprastie din glanda perianala un miros puternic, asemanator cu cel al migdalelor prajite. Femelele speriate se ridica pe membrele posterioare si elimina urina catre “atacator”. La chinchillele care si-au lasat parul, blana se reface in decurs de 6 – 8 saptamani si ajunge la densitatea si lungimea optima doar dupa cateva luni. Pentru a evita aceasta reactie a chinchillelor se recomanda san u prindeti animalul brusc. Daca este necesara contentia ei este recomandat sa o rindeti cu blandete de coada sau urechi. Aceasta problema nu va mai prezenta un potential risc dup ace animalul s-a socializat cu dumneavoastra si restul familiei. Chinchilla are o vedere destul de slaba la distante mari dar acest lucru este compensat de mustatzi si auzul foarte fin cu ajutorul carora percepe mediul ambiant. 45
Blana Chinchillei este foarte deasa , iar un fir de par de Chinchilla este de 20 de ori mai subtire decat un fir de par capilar uman, iar dintr-un singur folicul pot iesi pana la 120 de fire de par. In comparatie cu alte animale domestice chinchilla nu are paraziti externi – pureci, paduchi etc. Camerele unde vor sta chinchillele trebuie sa aiba o temperatura constanta, cuprinsa in intervalul 140 – 200 Celsius. Vara se poate introduce in custile chinchillelor bucati de marmura, gresie groasa pentru ca chinchillele sa se racoreasca stand pe aceste materiale. Chinchillele sunt animale foarte vioaie si jucause, in consecinta au nevoie de spatiu de miscare, astfel incat este ideal ca, custile in care vor traii, sa fie cat mai mari. Cusca trebuie sa fie din metal, deoarece ea o va roade daca este de lemn. Chinchilla are nevoie de spatiu pentru a alerga si a se catara, deci o cusca patrata cu inaltimea de 1,5 m, latimea de 35 - 40 cm si lungimea de 2 m ar fi ideala. Cusca mai trebuie sa aiba in partea de jos o tavita care sa se poata scoate, pentru a va permite sa curatati mizeria, sau podeaua custii poate fi facuta din plasa de metal cu ochiuri patrate de 1x1 cm iar mizeria va cadea in tava pusa sub cusca. Puteti sa o acoperiti cu hartie de ziar tavita pentru gunoi astfel incat sa o curatati mai usor, dar numai in cazul in care chinchilla nu va putea „gusta” din aceasta hartie intrucat contine substante foarte toxice. Curatenia custii se face cel putin o data pe saptamana. puteti lasa curata podeaua custii, fara a o acoperi cu talas sau altceva, ca la hamsteri, desi aceste animale prefera sa aiba talas sau frunze uscate sa doarma pe ele. Custile trebuie prevazute cu tavite pentru talas (unii crescatori nu folosesc deloc talas sau paie in custi ) - care sa poata fi scoase usor, adapatoare pentru apa, tava pentru baia de nisip si vas pentru mancare. Ideale sunt custile spatioase in care animalul sa aiba un loc unde sa se joace, sa-si faca siesta , altul in care sa isi faca bai de nisip. Trebuie sa fie ferit de frig ! Pentru a mentine temperatura optima in adapost , intre 14 - 20 grade celsius se recomanda folosirea unui sistem incalzire si de aer conditionat precum si o ventilatie buna cara sa nu produca curenti de aer puternici. Lumina naturala este bine venita si ajuta la starea de sanatate a animalelor. Peste zi chinchilele se vor adaposti in locurile mai ascunse si intunecate ale custii pentru a dormi. Chinchilla trebuie gazduita intr-o cusca mare ca si cele pentru iepuri , deoarece este un animal foarte activ si acrobat. Prefera sa aiba pe ce se catara si locuri unde sa doarma. In acest sens custile trebuie prevazute cu tavi pentru dormit - cel putin - sau casute, tunel sau in hamacuri din panza, paie sau lemn agatate de peretii custii. Se pot introduce in custi bucati de teava de PVC, cam de 25 cm lungime, in care chinchillele vor dormi peste zi si chiar vor face baia de nisip inauntru in tevi daca puneti nisip si acolo. Chinchillei ii place sa alerge de jur imprejurul casutei, uneori chiar pe peretii custii. O creanga de 3 - 5 cm diametru in fiecare cusca le va face viata mai frumoasa si se vor dezvolta mai armonios facand mai multa miscare, avand o copie in miniatura a spatiului lor natural de viata. De asemenea se pot introduce in custi bucati de piatra ponce, sau bucati de BCA pentru tocirea dintilor chinchillei , evitandu-se astfel cresterea lor excesiva . "Barlogul" poate fi o casuta/cutie din lemn de pin, in care chinchilla sa se ascunda atunci cand nu se simte in siguranta si sa doarma. Chinchillele vor roade casutele de lemn in care locuiesc de aceea este indicat sa le puneti in cusca si o creanga de copac pe care isi va 46
toci dintii, si chiar va manca lemnul. de asemenea se pot pune cutii de carton pe post de casuta , dar nu vor rezista mult fiindca chinchillele au un apetit enorm pentru hartie - carton . In cusca trebuie prevazut si un spatiu pentru o cutie cu nisip, pe care trebuie sa i-o oferiti zilnic (daca se poate ) pentru a face baie de nisip de minim 10-15 minute (sau macar de 2 ori pe saptamana). In libertate chinchillele traiesc in grupuri mari, ele adora sa traiasca, sa se harjoneasca si sa doarma impreuna de aceea este de preferat sa cresteti aceste “bestii” in pereche. Chinchillele crescute in perechi sau grupuri mai mari nu sunt violente intre ele , existand o ierarhie in familie si teritorii bine determinate astfel incat ele convietuiesc in liniste. Chinchilla adora sa alerge pe o roata, deci procurati-i una pe masura. si o bucata de teava din PVC, in forma de T sau de Y, poate fi o jucarie apreciata si un loc in care sa se ascunda, insa pot aparea tulburari digestive in urma inghitirii de PPE sau PVC. Bucatele patrate de lemn sau de piatra ponce ( sau BCA) pot deveni jucarii placute pentru chinchille. Pentru intretinerea functiilor vitale si a sanatatii “animalului”, chinchillele au nevoie de proteine, glucide, lipide, substante minerale, vitamine si apa. Proteinele, au in organism atat rol plastic cat si functional. Proteinele din hrana sunt scindate in timpul digestiei pana la nivel de aminoacizi. Se considera ca sunt indispensabili chinchillelor urmatorii aminoacizi: lizina, metionina, cistina, treonina, leucina, izoleucina, arginina, fenilalanina, triptofanul, valina si histidina. Dintre acestia, pentru formarea firului de par sunt necesari aminoacizii cu sulf: metionina si cistina. In hrana chinchillelor raportul intre proteina animala si cea vegetala trebuie sa fie de 15:85. Pentru a satisface cerintele biologice ale chinchillelor continutul in proteina digestibila trebuie sa fie de 15-16% la animalele adulte si de 16-18% la pui si tineret. Depasirea sau neasigurarea acestor nivele proteice poate avea consecinte nedorite. Astfel, carenta in proteina poate genera o blana cu aspect de vata si luciu slab. Lipidele, trebuie sa reprezinte in hrana chinchillelor intre 3-8%, iar raportul intre lipidele saturate si cele nesaturate din ratie sa fie de 1:1. In caz de disproportie intre acestea, pe suprafata blanii apar niste pete galbene de grasime. Extrem de importanti in alimentatia acestei specii sunt acizii grasi, care sunt responsabili de calitatea blanii si de starea de sanatate apielii. Lipidele sunt asigurate din cereale. Glucidele (hidratii de carbon), au in organism rol energetic si plastic. Se apreciaza ca ratiile chinchillelor trebuie sa contina intre 35-55% hidrati de carbon si sa asigure cel putin 1700 kcal/kg. Pentru a asigura necesarul de glucide, ratiile trebuie sa contina 30% fibroase. Fanul reduce imbolnavirile aparatului digestiv si mortalitatile la tineretul de chinchilla. Substante celulozice - au in alimentatia chinchillelor rol de balast si de sursa de energie. Necesarul de celuloza din ratiile chinchillelor difera in functie de varsta. Astfel, cantitatea de celuloza din ratii este de 5-8% pentru pui, 10-12% pentru tineret si de pana la 20% la adulti. Mineralele, se gasesc in cantitati suficiente in ratia de baza a chinchillelor, foarte rar fiind necesara suplimentarea lor. Ratiile chinchillelor trebuie sa contina circa 6% substante minerale, din care o pondere importanta o reprezinta Ca si P. Carenta de Fe si Cu produce 47
anemie, carenta in Ca provoaca inapetenta si par zbarlit, pe cand chinchillele cu carenta in S isi rod parul. In ratii trebuie sa se introduca sare de bucatarie (NaCl) in proportie de pana la 0,5%. Pentru a asigura necesarul de substante minerale se introduc in ratiile administrate chinchillelor premixuri minerale. Vitaminele, au rol in reglarea unor functii ale organismului animal. Vitamina A, favorizeaza cresterea somatica, functia epiteliilor si mentinerea imunitatii. Chinchillele isi satisfac nevoile de vitamina A din nutreturi (morcovi, furaje verzi). Unele chinchille nu pot transforma carotenul (provitamina A) in vitamina A din cauza carentei de colina din ficat si drept urmare carotenul este depozitat in corp si determina colorarea blanii in galben-auriu, fenomen cunoscut sub denumirea de “urechi galbene”. Vitamina B1, favorizeaza activitatea sistemului nervos. Necesarul de vitamina B1 este asigurat prin ingerarea boabelor de cereale nemacinate, a fanului de leguminoase, a laptelui etc. Carenta in aceasta vitamina provoaca paralizia trenului posterior si pierderea echilibrului. Vitamina B2, favorizeaza functiile epiteliilor detrecere, intervine in respiratia celulara. Se gaseste in fanul de lucerna, germenii de grau si de orz s.a. Hipovitaminoza B2 provoaca tulburari digestive (diaree), simptome nervoase, boli de piele, inapetenta, ritm scazut de crestere s.a. Vitamina B6, influenteaza metabolismul protidelor. Se gaseste in boabele de cereale. Hipovitaminoza B6 se manifesta prin inapetenta, boli de piele si ritm scazut de crestere. Vitamina D, favorizeaza resorbtia intestinala a calciului si mineralizarea oaselor. Se poate produce sub actiunea razelor solare. Hipovitaminoza D provoaca rahitism. Vitamina E, favorizeaza dezvoltarea intregului organism, procesul de spermatogeneza, metabolismul glucidelor, lipidelor si al apei, impiedica aparitia blanii galbene la chinchilla si ajuta la refacerea ficatului afectat. Se gaseste in boabele de cereale si in plantele verzi. Vitamina K, favorizeaza coagularea sangelui. Carenta de vitamina K nu este de natura alimentara, ci se datoreaza tulburarilor de absorbtie intestinala. Se poate asigura prin consumul de frunze de varza, spanac si prin asigurarea in alimentatia Chinchillelor a frunzelor de vitade-vie, salcam, stejar, paducel , maces, etc. Principalele nutreturi ce constituie hrana chincilelor sunt fanul si concentratele. Li se poate administra si hrana verde ca de exemplu: lucerna, trifoi si lolium; suculente ca de exemplu: morcovi, mere si sfecla. Acestea vor fi deshidratate in prealabil pentru a evita aparitia diareei. Fanul asigura chinchillelor necesarul de celuloza si este indispensabil mentinerii echilibrului intestinal. Fanul destinat chinchillelor trebuie sa fie recoltat pe timp frumos, uscat la umbra pentru ca acesta sa isi mentina culoarea verde si mirosul placut, faramicios de culoare verde pal si lipsit de plante toxice. Nu se vor administra fanuri mucegaite, acoperite cu namol sau praf, care au venit in contact cu insecticide sau provin de pe terenuri fertilizate cu ingrasaminte chimice. In hrana chinchillelor se foloseste fanul de lucerna, trifoi sau lolium. Fanul se administreaza chinchillelor la discretie in jgheaburi montate pe peretii custii. O mare parte din fanul administrat este risipit prin cusca in desele sesiuni de joaca. Concentratele cele mai frecvent consumate de chinchilla sunt garul, porumbul, orzul si ovazul. 48
Acestea se distribuie sub forma de boabe. Animalele adulte consuma zilnic intre 15 si 30 g de concentrate, consumul maxim fiind specific femelelor gestante sau lactante. Pentru a urmarii consumul si implicit aparitia unor maladii, este bine ca nutreturile concentrate sa se distribuie zilnic, evaluate volumetric cu lingura. Atunci cand jgheaburile pentru concentrate, de care dispuneti, au un volum mai mare se poate distribui hrana necesara pentru o perioada de 6 – 10 zile, dar va scapa de sub supraveghere cantitatile de hrana consumata si totodata starea de sanatate a chinchillei. Granulele iau tot mai mult locul furajelor brute in hrana chincillelor. Nutreturile granulate, complexe din punct de vedere al continutului, se prepara dupa anumite retete bine proportionate cantitativ. Furajul granulat se administreaza chinchillelor la discretie. In mod obisnuit se asigura pentru diverse categorii de varsta intre 25 – 40 g/zi/individ. Diametrul granulelor administrate chinchillelor poate fi de 2 – 3 mm, de 5 mm sau de 12 mm. S-a constatat ca, cu cat diametrul granulelor este mai mic, cu atat risipa este mai mare. Chinchillele prefera granulele intregi, risipindu-le pe cele sfarmate sau consumate partial. Granulele presate (dure) contribuie la tocirea dintilor. La granulele cu diametrul mare se intampla ca interiorul lor sa fie umed, motiv pentru care acestea mucegaiesc usor si provoaca afectiuni digestive. Este recomandat ca granulele san u se tina mult timp in saci, iar atunci cand sunt umede sa se intinda in strat subtire intr-un loc uscat, curat si bine ventilat. Pentru hranirea Chinchillelor se poate procura de la magazinele de specialitate (Pet Shops) hrana speciala , la saci de 2 - 45 kg iar ca si hrana complementara li se pot da fructe sau legume. Fruzele uscate bine sunt bine venite in alimentatia chinchillelor. Un animal consuma foarte putina hrana , circa 15 g de furaj pe zi, 15 g de legume, fructe sau alte plante suculente, si doar cateva grame de apa. Unele pot ajunge si supradimensionale in cazul in care au prea multa mancare si spatiu mic de miscare. In cazul in care animalele fac diaree din cauza alimentelor, in prima faza li se vor da graunte de grau sau fulgi de ovaz iar daca nu-si fac efectul se consulta un medic veterinar.
49
