Sf Liturghie

Sfânta Euharistie

Ioan Vasiu Sfânta Euharistie, punctul culminant al întâlnirii omului cu Dumnezeu

1

Ioan Vasiu

Consilieri editoriali: Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula Conf. Univ. Dr. Lucian GROZEA

© Editura Agnos – Sibiu str. ªoimului, nr. 14, sc. E, ap. 58 tel. 0745 / 679038; 0766 / 530777 www.agnos.ro e-mail: [email protected] 2

Sfânta Euharistie

Ioan Vasiu

Sfânta Euharistie. Punctul culminant al întâlnirii omului cu Dumnezeu Apare cu binecuvântarea Î. P. S. Sale Dr. Laurenþiu Streza Mitropolitul Ardealului

-@EJKH=Agnos Sibiu, 2008 3

Ioan Vasiu

ISBN 978-973-86626-7-2 4

Sfânta Euharistie

CUPRINS Cuvânt înainte..................................................4 Introducere……………………...............………11 I. PREOÞIA CA VOCAÞIE EUHARISTICÃ.....16 I.1. Hristos, Unicul preot deplin……………….17 I.2. Preoþia sacramentalã ………………….…20 II. Necesitatea pregãtirii preotului înainte de Sfânta Liturghie…………………23 II.1. Pregãtirea exterioarã / trupeascã.……....25 II.2. Pregãtirea sufleteascã.........……..........29 II.2.1. Mãrturisirea..........................................30 II.2.2. Împãcarea cu ceilalþi.............................30 II.2.3. Pãzirea inimii ........................................31 II.2.4. Înfrânarea...........................................32 II.2.5. Privegherea ºi rugãciunea......................33 III. PREGÃTIREA ÎN VEDEREA ÎMPÃRTêIRII................................................................ Preliminarii ..................................................35 III.1. Mãrturisirea pãcatelor, cum, când ºi, unde?......37 III.1.1. Mãrturisire publicã sau secretã?.........37 III.1.2. Mãrturisirea, etapã premergãtoare Împãrtãºirii…………………………...........................41 5

Ioan Vasiu

III.1.3. Mãrturisirea precede / nu precede împãrtãºirea?....................................................44 III.2. Pregãtirea sufleteascã pentru împãrtãºire .........47 III.2.1. Pocãinþa pentru pãcate........................47 III.2.2. Curãþia inimii ºi împãcarea cu III........2.3 III. 2. 3. Plânsul dupã Dumnezeu…................51 III.2.4. Pregãtirea prin cunoaºtere.....................53 III.2.5. Pregãtirea prin rugãciune .....................58 III.3. Pregãtirea trupeascã .............................65 III.3.1. Postul, flãmânzirea dupã Dumneu……65 III.3.2. Aspecte ale pregãtirii exterioare……...67 IV. ÎMPÃRTêIREA, ACT PREZENT ÎN SFÂNTA LITURGHIE...................................... IV.1. Sfânta Liturghie, Taina prin excelenþã…...70 IV.2. Pregãtirea pentru împãrtãºire în cadrul Sfintei Liturghii...........................................................72 IV.3 Împãrtãºirea, scopul ultim al Liturghiei……75 IV.4. Împãrtãºirea, învierea omului……………79 V. ÎMPÃRTêIREA ÎN AFARA LITURGHIEI V.1. Practici liturgice………………………...82 V.2. Practici neliturgice ……………………..84 V.3. Surogate euharistice – pâinea ºi vinul ce în popor se numesc „paºti”……………….............85

6

Sfânta Euharistie

CUVÂNT ÎNAINTE Suntem existenþe bulversate de tot ce se petrece în jurul, dar, mai ales, în interiorul nostru. Neliniºtea legatã de tot ce se petrece în lume ºi, noi nu cunoaºtem ºi nu putem explica ne produce o teamã al cãrei rezultat nu poate fi decât o atitudine agresivã, violentã, atât faþã de aceastã lume, cât ºi faþã de noi înºine. Pe de altã parte, atunci când nu putem, când nu suntem în stare sã ne manifestãm în niciun fel, când nu stabilim niciun contact cu lumea în care trãim ºi nici cu cei de lângã noi, cu care, în virtutea firii lucrurilor împãrþim aceastã lume, ne retragem adânc în noi înºine, în singurãtatea noastrã, unde nu mai rãzbate nimic din exterior, nici teamã, dar nici speranþã. Nimic, doar întuneric ºi atât. Ceea ce am descris poate fi un peisaj trist, poate chiar dezolant. În orice caz, fie trist, fie dezolant, fie oricum altcumva, este un peisaj familiar pentru mulþi, poate pentru prea mulþi dintre semenii noºtri – în special tineri – care, hãlãduiesc la întâmplare, fãrã scop sau fãrã sens, singurãtãþi paralele ºi lipsite de voinþã, care nu se întâlnesc niciodatã cu nimeni, pentru cã 7

Ioan Vasiu

nu vor sau nu mai pot sã vrea nimic, ci, primesc fãrã discernãmânt tot ce li se oferã. Situaþia descrisã mai sus comportã însã valenþe pozitive de necontestat. Este o situaþie aflatã sub privirea proniatoare a lui Dumnezeu ºi sub asistenþa permanentã a Duhului Sfânt. Este o situaþie, dacã vrem, cumva similarã celei anterioare creaþiei lumii, când... pãmântul era netocmit ºi nevãzut1. Întuneric era deasupra adâncului ºi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor (Fac. 1, 2). În acest întuneric, în care, germinau energiile necreate ale harului sub ocrotirea Duhului Sfânt, a „rãsunat” Cuvântul creator al lui Dumnezeu: Sã fie! (Fac. 1, 3). ªi a fost... lumea. Iar, la sfârºitul creaþiei, Dumnezeu cheamã la existenþã, în urma con-sfãtuirii intratreimice, printr-o angajare directã, personalã ºi, în comuniune cu celelalte douã Persoane ale Sfintei Treimi, Cuvântul ºi Duhul Sfânt, cea mai complexã fãpturã, omul, spunând: Sã facem! (Fac. 1, 26). De atunci, în permanenþã, fãrã încetare, de-a lungul timpului, Cuvântul lui Dumnezeu este Creator, în lume apãrând alte ºi alte generaþii, chemarea Lui la existenþã din negura nefiinþei devenind de la plinirea vremii (cf. Gal. 4, 4) una cât se poate de personalã: Acest nevãzut este termenul pe care îl preferã Sfântul Vasile cel Mare, în cunoscutul sãu comentariu la cele ºase zile ale Creaþiei intitulat Comentariu la Hexaimeron, comentariu în care explicã faptul cã nu putea fi vãzutã o lume dacã nu avea cine sã o vadã, omul nefiind creat decât la sfârºitul facerii lumii, în ziua a ºasea. 

8

Sfânta Euharistie

Veniþi la Mine! Pentru a fi, trebuie, însã, sã te hrãneºti, hrana definindu-þi / determinându-þi însãºi existenþa, deoarece, eºti ceea ce mãnânci. Însã, civilizaþia noastrã, o civilizaþie de consumatori de coca-cola ºi fast-food, nu se mai pune accent pe hranã, ci, pe consum, nu pe creºtere / dezvoltare, ci, pe declin ºi fãrâmiþare. Totodatã, în acest act, surogat al hrãnirii care, era odatã încãrcatã de atâtea semnificaþii cu caracter sacramental ºi comunitar2, omul consumã tot ce întâlneºte ºi, mai ales, se consumã pe sine. Nu mai avem tihnã de nimic. Observãm cum tot ce atingem, toate lucrurile cu care venim în contact, în loc sã capete perenitate sunt marcate de un caracter depreciativ care ne angoaseazã. Dar, sã nu ignorãm faptul cã orice lucru din lumea în care vieþuim se preteazã, aºa cum punea Mircea Eliade, la revelarea sacrului3. ªi astfel, dacã poporul ales s-a hrãnit de-a lungul secolelor cu chemarea lui Dumnezeu de a fi popor ales, noi ne hrãnim cu Însuºi Hristos, Cel Care ne adreseazã aceastã chemare. Nu mai avem tihnã de nimic. Observãm cum tot ce atingem, toate lucrurile cu care venim în contact, în loc sã capete perenitate sunt atinse de caducitate sunt marcate de un caracter depreciativ care, pe de o parte ne angoaseazã, iar, pe de altã parte ºi, poate, Despre caracterul de „sacrament de comuniune” al hranei se pot vedea referinþele mai largi realizate de Arnold Van Gennep în lucrarea sa Riturile de trecere, apãrutã la Editura Polirom, Iaºi, 1998 ! În Tratat de Istoria Religiilor, Ed. Humanitas, 1992, p. 30

9

Ioan Vasiu

chiar angoasându-ne, împrumutã ºi fiinþei noastre caracterul acesta precar ce induce angoasa. Dar, sã nu ignorãm faptul cã orice lucru din lumea în care vieþuim se preteazã, aºa cum punea Mircea Eliade, la revelarea sacrului4, prin intermediul lui, a acelui lucru ce participã la un dublu regim ontologic, noi având posibilitatea de a intra în contact cu dimensiunea sacrã / eshatologicã a existenþei, dimensiune care ne (poate) înveºnic(i)eºte. A te situa în aceastã dimensiune a sacrului pe care am evocat-o mai sus înseamnã, pentru un creºtin, a avea o viaþã strãbãtutã de la un capãt la celãlalt de un fior mistic, transfigurator al firii, care, nu doar cunoaºte sau încearcã sã cunoascã ceva despre Dumnezeu, ci tânjeºte dupã unirea cu Dumnezeu5. Iar unirea aceasta misticã / tainicã prin care noi primim viaþã ºi, nu orice fel de viaþã, ci, viaþã chimbatã prin har se realizeazã nicãieri altundeva decât în BisericaTrup al lui Hristos, deoarece, teologia creºtinã ºi îndeosebi teologia misticã creºtinã e eclesialã, este rodul participãrii la misterul lui Hristos, care e inseparabil de misterul Bisericii6. Pentru a fi trebuie sã mãnânci. Iatã o afirmaþie cu care oricine poate fi de acord. Însã, dacã devenim În Istoria credinþelor ºi a ideilor religioase, vol. I, Ed. Universitas, Chiºinãu, 1992, p. VIII # La Andrew Louth, Originile tradiþiei mistice creºtine. De la Platon la Dionisie Areopagitul, trad. De Elisabeta Voichiþa Sita, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 15 $ Ibidem, p. 259 "

10

Sfânta Euharistie

receptivi la sintagma eºti ceea ce mãnânci, observãm cã sunt mai multe tipuri (nu feluri) de hranã ºi, cã, se cuvine sã fim selectivi cu ceea ce ne hrãneºte pentru cã (tipul de) hrana(ã) ne defineºte existenþa. Existã hranã materialã, pentru întreþinerea vieþii biologice, ºi hranã duhovniceascã, pentru întreþinerea vieþii sufleteºti. ªi astfel, de la coca-cola, cipsuri ºi hamburgeri, pânã la semenul meu, cel de lângã mine, totul este hranã. Dar, pe când hrana materialã mã face sã mã simt sãtul pentru puþinã vreme, hrana duhovniceascã mã împlineºte, mã îndestuleazã ºi mã înveºniceºte. Aproapele devine pentru mine în acest context hranã duhovniceascã ºi eu sunt, la rândul meu, pentru el, de asemenea hranã duhovniceascã, pentru cã el mã defineºte ºi eu îl definesc pe el în aceastã comuniune în care participã la definirea noastrã Însuºi Hristos, Cel prezent acolo unde sunt doi sau trei (...). Existã însã o hranã care participã, ea singurã, la modul real la fiecare din cele douã aspecte, fiind atât hranã materialã, cât ºi spiritualã. Vorbim, desigur despre Sf. Euharistie sau Împãrtãºania. Ea ne hrãneºte atât trupeºte – fiind destule exemple de cãlugãri (chiar ºi în zilele noastre) care trãiesc în anumite perioade determinate de timp (de regulã în Postul Mare) doar cu Sfânta Euharistie – cât ºi sufleteºte, prin împãrtãºirea, cu vrednicie, din Sfântul Trup ºi Sânge ale Mântuitorului Iisus Hristos, sub forma pâinii ºi a vinului, noi putând sã atingem punctul maxim al comuniunii cu Dumnezeu. Cartea tânãrului ºi îndrãzneþului absolvent al Facultãþii de Teologie „Andrei ªaguna” din Sibiu, Ioan 11

Ioan Vasiu

Vasiu, încearcã sã aducã în actualitate ºi sã sublinieze necesitatea stringentã pentru lumea contemporanã ºi pentru oamenii ei, de a se hrãni cu Hristos. Dincolo de discuþiile despre deasa sau rara împãrtãºire, accentul cade dintr-o datã pe pregãtirea pentru împãrtãºire, care pregãtire, de cele mai multe ori se reduce doar la o spovedanie, ºi aceea, de cele mai multe ori formalã ºi, bineînþeles, grãbitã. Pregãtirea pentru primirea Sfintei Împãrtãºanii este îndelungatã ºi, destul de complexã, ea realizându-se pe mai multe paliere ºi etape, dupã cum reiese din cuprinsul lucrãrii. Dacã hrana materialã, care întreþine viaþa aceasta biologicã, trupeascã, necesitã atâtea procese complicate de elaborare, pânã se ajunge la un gust desãvârºit, în cazul Sfintei Împãrtãºanii, merindea pentru viaþa cea veºnicã, cum o numea Sfântul Vasile cel Mare, ºi pregãtirea pentru primirea „hranei” este, dacã nu mai importantã, cel puþin tot atât de importantã. Putem observa, dacã dorim, de-a lungul istoriei mântuirii cum, poporul ales s-a hrãnit de-a lungul secolelor cu chemarea / alegerea lui de cãtre Dumnezeu. Spre deosebire de ei, noi, cei nãscuþi în legea harului, ne hrãnim cu Cel Care ne adreseazã aceastã chemare. Salutãm iniþiativa publicãrii acestei lucrãri, iar, pe tânãrul autor îl felicitãm pentru curajul ºi îndrãzneala cu care lanseazã acest apel la un activism conºtient ºi susþinut îndreptat spre o resuscitare a interesului pentru o viaþã duhovniceascã ºi liturgicã autenticã centratã pe Împãrtãºirea cu vrednicie cu Sfintele Taine, dupã o prealabilã pregãtire a propriei fiinþe pentru întâlnirea/unirea cu Hristos. Pr. Vasile GAFTON 12

Sfânta Euharistie

Introducere Botezul, Mirungerea ºi Euharistia sunt Tainele de iniþiere creºtinã prin care se intrã în Bisericã, în comuniunea Trupului tainic al lui Hristos. Ele sunt cele trei Taine ale iniþierii. Pãrintele Dumitru Stãniloae spunea în Teologia Dogmaticã urmãtorul lucru: „Dacã Mirungerea dã puterea dezvoltãrii vieþii celei noi în Hristos primitã prin Botez, prin Euharistie se desãvârºeºte aceastã viaþã ca unire deplinã cu Hristos” (vol. III, p. 84). Existã unire ºi continuitate între aceste Taine, în vechea tradiþie ele fiind un singur tot7. Botezul este Taina renaºterii sau a naºterii de sus prin care se dãruieºte, în mod gratuit ºi fãrã merite prisositoare, harul iertãrii pãcatului originar, înnoirea vieþii, înfierea divinã ºi apartenenþa la Bisericã8. Definiþia clasicã a manualelor de dogmaticã o completãm cu alte câteva, mai profunde, ale pãrintelui Alexander Schmemann, care a ºi alcãtuit o lucrare de teologie liturgicã ce abordeazã aceastã Tainã. „Botezul – Al.Schmemann, Din apã ºi din Duh, trad. Ioan Buga, Ed. Simbol, Bucureºti, 1992, p.160 & Ion Bria, Curs de teologie dogmaticã ºi ecumenicã, Ed.Universitãþii Lucian Blaga, Sibiu, 1997 %

13

Ioan Vasiu

spune pãrintele – este Taina re-naºterii ºi a re-creaþiei, este Paºte ºi Cincizecime personalã, trecerea de la moarte la viaþã, este arãtarea Împãrãþiei lui Dumnezeu” (op. cit. p. 31). ªi, tot pãrintele Schmemann mai aratã cã, prin Botez se renaºte din apã ºi din Duh, iar aceastã naºtere deschide pe neofit spre primirea darului Sfântului Duh, care deschide accesul în Bisericã, permiþând a se ºedea la masa lui Hristos în Împãrãþia Lui (ibidem, p. 161). Înainte Botezul se administra în Sâmbãta Mare, pentru ca mai apoi, noii botezaþi, neofiþii, sã poatã participa în noaptea Pascalã la Liturghia Euharisticã9. Dacã pânã atunci neofitul nu putea participa la Liturghia Credincioºilor, dupã moartea ºi învierea împreunã cu Hristos, el începea o nouã viaþã, viaþã ce nu se putea continua fãrã hranã ºi, mai ales fãrã hrana potrivitã, Trupul ºi Sângele lui Hristos10. Înainte de a primi Sfânta Euharistie, „neofiþii primeau lapte ºi miere ca semn al împlinirii fãgãduinþei vechitestamentare ºi al pregustãrii bunãtãþilor cereºti”11. Li se ofereau lapte ºi miere ca unor nou nãscuþi în Hristos, dupã cuvintele Scripturii „ca niºte prunci de curând nãcuþi sã doriþi latele cel duhovnicesc ºi neprefãcut, ca prin el sã creºteþi spre mântuire” (1 Petru PS Laurenþiu Streza, Tainele de iniþiere creºtinã în Bisericile rãsãritene, Ed. Trinitas, Iaºi, 2002, p. 94  Sf. Teofa Zãvorâtul,Calea spre mântuire, trad. Ieromonah Paulin Lecca, Ed. Regia autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1999, p. 168  PS L. Streza, Tainele..., p. 51 '

14

Sfânta Euharistie

2, 2). Gustarea din lapte ºi miere nu era identicã Euharistiei. Aceastã practicã este consemnatã în canoane care interzic sfinþirea acestor elemente împreunã cu cele euharistice. „Procesiunea postbaptismalã are aceeaºi origine cu procesiunea în jurul bisericii din noaptea Paºtilor. Dupã Botez, neofiþii erau conduºi în procesiune de la baptisteriu spre bisericã pentru a oficia jertfa euharisticã ºi a se împãrtãºii cu Sfânta Împãrtãºanie.”12 La nestorieni Botezul se sãvârºeºte în cadrul Liturghiei Baptismale. Ei preferã zilele de peste sãptãmânã, evitând duminicile, când Liturghia se oficiazã cu mare fast13. Acum sunt rare cazurile de Botez la cei maturi, pedobaptismul fiind cel mai întâlnit. În Biserica ortodoxã se sãvârºeºte de obicei la 40 de zile dar timpul poate varia. La fel se întâmplã ºi în celelalte Biserici ale Rãsãritului. Excepþie face Biserica Coptã care practicã pedobatismul la 40 de zile pentru bãieþi ºi la 80 de zile pentru fete sau la marile sãrbãtori14. Euharistia este Taina care încununeazã Botezul ºi Mirungerea.15 Hristos este Cel care întãreºte neofitul pentru viaþa cea nouã; „Trupul ºi Sângele Lui nu pot decât sã încolþeascã ºi sã dezvolte în sufletul lui nevinovat virtuþile creºtineºti.”16 PS L. Streza, Tainele...., p. 108 Ibidem, p. 129 " Nic.Necula, Doctrina ºi viaþa religioasã a Bisericii copte reflectate în textele ei liturgice, Ortodoxia, nr 3-4 (1976), p. 559 # D. Stãniloae, Dogmatica III, EIBMBOR, Bucureºti, 2003, p. 84 $ W. Guettee, Catehism sobornicesc, trad. I. Beleuþã, Tiparul Tipografiei Jeronim Preda, Fãgãraº, 1913, p. 61 

!

15

Ioan Vasiu

Neofitul, fie cã este prunc sau matur, este împãrtãºit imediat dupã Botez ºi Mirungere, la Liturghia din ziua aceea, dacã Botezul s-a fãcut înainte de Liturghie. În Biserica Coptã dacã neofitul este prunc, preotul înmoaie degetul sãu în Sfântul Potir ºi îl pune pe buzele acestuia,acest mod de împãrtãºire numinduse împãrtãºire labialã.17 Împãrtãºirea de Hristos în Botez este desãvârºitã în împãrtãºirea Euharisticã. Cunoaºterea lui Hristos este una gradualã desãvârºindu-se ºi împlinindu-se în Împãrãþia Cerurilor.” În mod principal Euharistia se dã pentu viaþa de veci”18, ca mai apoi împãrtãºirea sã se facã mai cu adevãrat în Împãrãþia lui Dumnezeu. În lucrarea de faþã ne-am propus sã arãtãm cum de face împãrtãºirea de Hristos Euharistic, cât ºi pregãtirea necesarã. Nu este de ajuns a ºti cã omul este dependent de Hristos ºi cã e nevoie ca sã se împãrtãºeascã de El în Liturghie. Împãrtãºirea este precedatã de o pregãtire specialã. Ne propunem sã prezentãm în lucrarea de faþã în ce constã pregãtirea preeuharisticã atât a preotului cât ºi a credinciosului necleric, o pregãtire trupeascã dar ºi sufleteascã. Vom trata despre prima împãrtãºire dar ºi despre ultima, cea înainte de moarte, precum ºi despre diferite practici necanonice si neliturgice de împãrtãºire. Vom încheia lucrarea vorbind despre surogatele euharistice (pâinea si vinul ce in popor se numesc paºti). % &

PS L. Streza, Tainele....,p. 164 D. Stãniloae, Dogmatica III......, p. 86

16

Sfânta Euharistie

I. PREOÞIA, VOCAÞIE EUHARISTICà „Omul a fost chemat sã se hrãneascã cu Dumnezeu dupã suflet ºi cu pâine materialã pentru trup.”19 Aºa cum viaþa are nevoie de hranã materialã ºi de aer pentru a supravieþui tot aºa ºi viaþa duhovniceascã are nevoie de hranã vãzut㠖 Trupul ºi Sângele Domnului euharistic – ºi nevãzutã de Duhul Sfânt.20 Euharistia este Piatra din capul unghiului. Celelalte slujbe ale Bisericii sunt simple ritualuri dacã scopul lor n-ar fi pregãtirea omului pentru întâlnirea cu Hristos în Euharistie ºi consumarea Lui.21 Euharistia nu este una din Tainele Bisericii ci este Taina prin excelentã iar scopul ei este împãrtãºirea cu Hristos. „Biserica Ortodoxa nu s-a gândit sã introducã închinarea la Sfintele Taine sub forma reducþiei lor permanente la starea de obiect al evlaviei ºi al cultului.”22 Pentru creºtinii ortodocºi D. Stãniloae, Spiritualitate ºi comuniune în Liturghia Ortodoxã, EINMBOR, Bucureºti, 2004, p. 679  Ep. Vasile, Cuvântãri liturgice, Ed. Episcopiei ortodoxe române de Oradea, Oradea, 1974, p. 95  Gala Galaction apud Nichifor Tudor, Sfânta liturghie, marea iubire a lui Dumnezeu, Ed. Pelerinul, Iaºi, 2004, p. 251 I. Zizioulas, Creaþia ca Euharistie, trad. Nae Aurel, Ed. Bizantinã, Oradea, 1974, p. 13 '

17

Ioan Vasiu

Euharistia este adevãratã mâncare ºi adevãratã bãuturã, Pâinea cea cereascã si Paharul vieþii.”23 I.1. HRISTOS, UNICUL PREOT DEPLIN Pentru Sfânta Liturghie credincioºii aduc pâine ºi vin ce vor deveni prin sfinþirea lor în cadrul Liturghiei Trupul ºi Sângele Domnului Iisus Hristos. Pâinea ºi vinul reprezintã toatã creaþia care, primitã de la Dumnezeu, e întoarsã Lui, dupã o lucrare de împlinire ºi desãvârºire. Prin ele, pâine ºi vin, ridicate la treapta divinã în Trupul ºi Sângele lui Hristos oamenii sunt sfinþiþi ºi în acelaºi timp chemaþi la o lucrare de continuã sfinþire ºi desãvârºire. Înãlþarea de cãtre preot a cinstitelor daruri ºi rostirea cuvintelor „Ale tale dintru ale tale, Þie îþi aducem de toate ºi pentru toate” este momentul culminant al dãruirii noastre euharistice când ne oferim pe noi înºine ºi întreaga creaþie lui Dumnezeu.24 „Aceastã ofrandã liturgicã totalã adusã Domnului Celui junghiat pururea, un act de mulþumire ºi libertate, conþine centrul tainei, izvorul sfinþirii omului ºi a cinstitelor daruri. Aceastã ofrandã ne dezbracã de toate, pierdem totul. Încetãm sã mai existãm. Murim. În acelaºi timp e momentul când ne naºtem la o noua viaþã, ne împãrtãºim de viaþa dumnezeiascã prin aceea cã le oferim pe toate devenind noi înºine o ofrandã de mulþumire.”25 Tropar din Liturghia Darurilor mai înainte sfiþite, Liturghier, EIBMBOR, Bucureºti, 2000, p. 293 " Florin Botezan, Liturghia, cateheza desãvârºitã, Ed. Reîntregirea, Alba- Iulia, 2005, p. 283 # Arhim Vasilios, Intrarea în Împãrãþie, Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 67 !

18

Sfânta Euharistie

Nu doar omul este cuprins în pâine ºi vin ci întreaga creaþie. Omul are îndatorirea de a aduce întreaga lume înaintea lui Dumnezeu, într-un act exclusiv liturgic ºi sfinþitor. Se face vãdit rolul mirenilor de preoþi ai cosmosului, pe care ºi-l împlinesc dãruind toate cele primite de la Dumnezeu, nu pentru a le pierde ci pentru a le primi la o treapta ºi mai înaltã. 26 Slujirea este în profunda ei relaþie cu finalitatea creaþiei ºi cu situaþia omului în cadrul creaþiei: „Omul este preotul creaþiei, având, în principiu, misiunea s-o ofere, adicã s-o facã sã urce spre Creator iar prezenþa omului în lume este prin însãºi natura sa una sacerdotalã ºi slujitoare.”27 Cu toate acestea slujirea nu izvorãºte din însãºi fiinþa omului, ci este un dar al Duhului venind de la Dumnezeu.28 Funcþia sacerdotalã a omului vine din Însãºi Slujirea lui Hristos. Acesta, Hristos, este izvorul preoþiei, „Preotul prin excelenta al creaþiei, al readucerii ei la Dumnezeu, al readunãrii oamenilor risipiþi din unitatea lor primordialã, în Dumnezeu.”29 Ca sã poatã fi slujitor, Hristos S-a întrupat, S-a înomenit. A luat firea umanã cu toate ale ei, afarã de pãcat, rãmânând Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat (Filipeni 2, 6-7). Om ºi Dumnezeu, „Hristos e unicul Preot deplin, pentru cã e unicul om care se poate dãrui cu devotament absolut Tatãlui […] El D. Stãniloae, Spiritualitate…, p. 460 I. Zizioulas, Fiinþa eclesialã, trad. Aurel Nae, Ed. Bizantinã, Buc. 1996, p. 241 & Ibidem, p.240 ' D. Stãniloae, Dogmatioca III..., p. 152 $

%

19

Ioan Vasiu

rãmâne Preot în veci, unicul preot deplin, unicul om în care avem intrarea ºi putinþa ºederii lângã Tatãl. ªi pentru cã e nevãzut în urma înãlþãrii Sale este izvorul întregii preoþii vãzute.”30 Arhiereul hirotonit canonic este cel care prezideazã celebrarea euharisticã însã Hristos este Cel care sãvârºeºte efectiv aceastã tainã. El este Cel care aduce ºi Cel care se aduce, Cel care primeºte ºi Cel care se împarte. În acelaºi timp El este în stare de jertfã dar ºi slujitor al Sfintei Liturghii.31 Existã o legãturã indestructibilã între Hristos, episcopul Bisericii locale ºi sfinþenie (Sfinþii prezenþi prin Sfintele Moaºte). Dacã vreunul dintre ei lipseºte nu se poate sãvârºi Euharistia.32 Hristos nu iese niciodatã din slujirea Lui arhiereascã dar foloseºte ca organ vãzut al acestei slujiri pe preot (episcop).33 I. 2. PREOÞIA SACRAMENTALà Prin trimiterea Sa, apoi prin alegerea ºi sfinþirea celor doisprezece Apostoli la Cincizecime, se instituie Taina Hirotoniei. Însã conþinutul misiunii Apostolilor ºi al urmaºilor lor îl indicã Mântuitorul în toate ocaziile când le porunceºte ºi le dã puterea sã boteze, sã ierte pãcatele, sã sãvârºeascã Euharistia, sã spunã la luminã ceea ce au auzit de la El la ureche. Ibidem, p. 152 F. Botezan, Liturghia… , p. 262 ! Panayiotis Nellas, Omul, animal îndumnezeit, trad. Ioan Icã jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 166 !! D. Stãniloae, Spiritualitate…., p. 372 ! !

20

Sfânta Euharistie

Dupã Cincizecime Apostolii au plecat sã propovãduiascã în toatã lumea despre toate cele ce a fãcut ºi a zis Hristos. În fiecare cetate au hirotonit preoþi ºi episcopi. La început numirea de preot ºi / sau episcop se da tuturor celor rânduiþi de Apostoli (Fap. Ap. 20,17-28), însã cu timpul a început sã se fãcut diferenþa între cele douã trepte preoþeºti. 34 Cuvântul prezbiter folosit în Noul Testament indica (aºa cum înþelege lumea protestantã) un bãrbat în vârstã, în etate sau un ales al comunitãþii fãrã un har special. Pentru acest înþeles limba greacã are însã cuvântul ãÝñùí. Prezbiterul este acel bãrbat hirotonit de un Apostol sau de un episcop al cetãþii care primeºte un har special, acela de iconom al tainelor lui Hristos. Denumirea de preot (éåñåýò) a fost mult timp exclusiv o denumire a episcopului, a arhiereului (áñ÷éåñåõò).35 Arhiereul, episcopul, este centrul preoþiei vãzute în Bisericã. Fãrã arhiereul vãzut nu poate exista o Bisericã localã. Aceasta se constituie în jurul aceluiaºi jertfelnic (Sfântã Masã ) ºi în jurul aceluiaºi episcop. Una din misiunile arhiereului este aceea de a aduna toata comunitatea prin propovãduirea Cuvântului lui Dumnezeu în jurul aceleiaºi Pâini ºi aceluiaºi Pahar (cf. Cor. 11, 17). Aceasta se aratã încã din actul liturgic al hirotoniei arhiereului, când pe capul candidatului nu se pun mâinile celorlalþi episcopi care sãvârºesc Idem, Dogmatica III.. , p. 160-161 K . Christian Felmy, Dogmatica experienþei eclesiale, trad. Icã jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 297 !" !#

21

Ioan Vasiu

Taina Hirotoniei, ci se aºeazã Sfânta Evanghelie indicându-se sarcina episcopului de a învãþa poporul Cuvântul lui Dumnezeu. Iar misiunea primã a episcopului în Biserica Ortodoxã este de prezida adunarea euharisticã înconjurat de colegiul prezbiterilor. 36 Episcopul este pus într-o legãturã specialã cu Hristos, adevãratul Pãstor „Fã-l urmãtor þie, adevãratului Pãstor, punându-ºi sufletul pentru oile Tale, propovãduitor orbilor, luminã celor dintru întuneric, certãtor celor neînþelepþi, ajutãtor pruncilor, luminãtor în lume ca desãvârºind sufletele celor ce I s-au încredinþat lui în viaþa aceasta sã stea ne-ruºinat înaintea judecaþii Tale.”37 Ca organ al lui Hristos trebuie sã fie un slujitor model iar pentru a-I uni pe toþi în Sfânta Liturghie cu Hristos trebuie ca mai întâi sã fie el însuºi (episcop sau preot) hristofor. De aceea este nevoie de o pregãtire specialã pentru sãvârºirea Sfintei Liturghii ºi pentru împãrtãºirea cu Hristos Euharistic.

!$ !%

I. Zizioulas, Fiinþa…, p. 254 Arhieraticon, EIBMBOR, Bucureºti, 1993, p. 99

22

Sfânta Euharistie

II.NECESITATEAPREGÃTIRII PREOTULUI ÎNAINTE DE SFÂNTA LITURGHIE Sfânta Liturghie este Slujba prin excelenþa Bisericii. Aici are loc întâlnirea omului cu Dumnezeu. Este actualizarea nesângeroasã a jertfei sângeroase de pe Golgota; o prelungire a Golgotei dar ºi a mormântului gol; moartea ºi învierea lui Hristos. În primul rând purtarea preotului trebuie sã fie cuviincioasã. Îndemnul pe care îl face credincioºilor înainte de împãrtãºire – „cu fricã de Dumnezeu, cu credinþã ºi cu dragoste apropiaþi-v㔠– trebuie ca mai întâi el sã-l împlineascã. În acest sens, Gala Galaction scria: „Aici este scara vãzutã în vis de Iacov, scarã pe care îngerii Domnului urcau ºi coborau! Aici ni se deschide cerul ºi încã pe pãmânt fiind, noi aflãm sãlãºluirea noastrã în corturile cele veºnice ºi bucuria petrecerii împreunã cu Dumnezeu Cuvântul. Dar tot aici se cascã gura iadului, ca sã soarbã pe preotul vânzãtor care nesocoteºte Trupul lui Hristos (I Cor. 12, 29) ºi se poartã în jurul Sfintei Mese fãrã frica lui Dumnezeu, fãrã credinþã ºi fãrã de dragoste.”38 !& Gala Galaction apud Ene Braniºte, Preotul azi ca liturghisitor, Studii teologige (ST ), nr. 1-2 (1998), p. 259

23

Ioan Vasiu

Îndemnurile date de Bisericã preotului slujitor cu privire la liturghisire sunt expuse sistematic în Povãþuirile de la sfârºitul Liturghierului. Mai ales preoþii hirotoniþi de ceva vreme trebuie sã fie foarte atenþi la ei înºiºi în special luptându-se cu rutina, formalismul ºi automatismul în executarea sfintelor slujbe. Acestea trei împiedicã preotul sã se pregãteascã înainte de slujire ºi sã trãiascã în adâncã evlavie fiecare Sfântã Liturghie pe care o sãvârºeºte.39 Credincioºii nu se pot apropia oricum de Hristos, cu atât mai mult preotul care intrã într-un contact nemijlocit cu El ( Îl poartã în mâini, Îl consuma, Îl împarte credincioºilor ). De aceea este nevoie de o pregãtire specialã a preotului liturghisitor atât exterioarã, cât ºi interioarã, trupeascã ºi sufleteascã. II. 1. PREGÃTIREA EXTERIOARà / TRUPEASCà Pregãtirea preotului pentru slujirea euharisticã trebuie înþeleasã ca un semn în care se exprimã sentimentul de respect ºi de devoþiune al liturghisitorului în îndeplinirea supremului act de adorare, mulþumire ºi cerere ce se aduce în ºi prin Sfânta Liturghie.40 Slujind în mod regulat Sfânta Liturghie, viaþa preotului se înfãþiºeazã ca o continuã pregãtire ºi mulþumire pentru împãrtãºirea cu Hristos sub chipul pâinii ºi a vinului. „Trebuie ca frumuseþea preotului sã strãluceascã în toate împrejurãrile din viaþa lui, ca sã poatã E. Braniºte, Preotul…., p. 262 P. Vintilescu, Liturghierul explicat,EIBMBOR, Bucureºti, 1998, p. 98 !' "

24

Sfânta Euharistie

în acelaºi timp , ºi bucura, dar ºi lumina sufletele celor ce-l privesc.”41 Pregãtirea preotului în vederea liturghisirii este una îndepãrtatã sau permanentã ºi una apropiatã. În cadrului Povãþuirilor din Liturghier preoþii sunt îndemnaþi la o atentã pregãtire trupeascã. a) Abþinerea de la relaþia conjugalã a preoþilor cãsãtoriþi cel puþin cu o zi înainte de sãvârºirea Sfintei Liturghii. Aceastã mãsurã este legatã ºi de pregãtirea sufleteascã a preotului pentru liturghisire. Sfântul Simeon al Tesalonicului precizeazã cã cel puþin în ziua ºi în noaptea dinaintea Liturghiei ºi cea dupã liturghie preotul trebuie sã se fereascã de împreunarea trupeascã.42 b) Ferirea de îmbuibarea pântecelui. Sfânta Euharistie se ia în stare de ajunare. Preotul liturghisitor nu va mânca sau bea ceva de la miezul nopþii. Canonul 41 Cartagina subliniazã aceasta: „Sfintele altarului sã nu se sãvârºeascã decât numai de persoane care au ajunat, exceptându-se o singurã zi la an, în care se sãvârºeºte Cina Domnului. Dar dacã, sãvârºindu-se oarecari spre vreme de searã sau dintre episcopi, sau dintre ceilalþi, s-ar face pomenire pentru cei rãposaþi, aceasta sã se îndeplineascã numai cu rugãciuni, dacã cei ce fac aceasta se vor afla prânziþi.” Ar fi bine ca seara sã nu mãnânce prea mult pentru a nu-i crea Sf. Ioan Hrisostom, Despre preoþie, EIBMBOR, Buc., 1998, p. 78 " Sf. Simeon al Tesalonicului apud E Braniºte, Sãvârºitorul Sfintei Liturghii ºi pregãtirea lui pentru sluijbã, Glasul Bisericii (GB), nr. 6-7 (1983), p. 393 "

25

Ioan Vasiu

stare de moleºealã sau pentru a-l tulbura în somnul de noapte cu vise erotice. Cuviosul Macarie Egipteanul spunea c㠄îmbuibarea pântecelui este maica curviei”. Mâncarea prea multã provoacã sau aduce ispita desfrâului. De aceea liturghierul îndeamnã ca ajunarea sã înceapã de seara. c) Slujitorii care au viciul fumatului, dacã încã nu au renunþat la acest obicei , mãcar în preziua slujirii sã nu fumeze. d) Este necesarã ºi o curãþire corporalã a preotului slujitor. Chiar ºi Legea Vechiului Testament prevedea ca preoþii ºi leviþii sã fie curaþi. Aveau în curtea Templului baia de arama unde preoþii îºi spãlau mâinile pânã la coate înainte de a se apropia de jertfelnic. Cu atât mai mult se cuvine ca preoþii Noului Legãmânt sã fie curaþi. Par lucruri banale dar sunt amintite de Liturghier: sã-ºi spele trupul, gura, sã-ºi spele pãrul, unghiile sã fie curate ºi tãiate. „Toate acestea pentru respectul ºi cinstea Sfintelor Taine.”43 De asemenea þinuta vestimentarã trebuie sa fie decentã. Reverenda, uniforma preotului sã fie curatã ºi îngrijitã. Veºmintele preoþeºti cu care slujeºte sã nu fie rupte sau murdare din respect pentru Sfintele Taine. „Apropiindu-se de altar si sãvârºind Taina, preotul se dezbracã, ca sã zicem aºa, de firea umanã, luând veºmintele sacerdotale, se îmbracã cu ele ºi chiar prin aceasta se detaºeazã temporal de aceasta lume pentru a atinge sanctuarul Cerului.”44 "! ""

Liturghier…., p.251 S. Bulgacov apud E. Braniºte, Sãvârºitorul..., p. 394

26

Sfânta Euharistie

Pãrintele Petre Vintilescu aratã cã încheierea pregãtirii exterioare a preotului înainte de liturghisire se face cu înveºmântarea lui (a preotului) ºi cu ritualul spãlãrii mâinilor. „Spãla-voi între cei nevinovaþi mâinile mele ºi voi înconjura altarul tãu Doamne ca sã aud glasul laudei tale ºi sã spun toate minunile Tale. Doamne, iubit-am bunãcuviinþa casei Tale ºi locul sãlãºluirii slavei Tale, sã nu pierzi cu cei necredincioºi viaþa mea, cã dreapta lor s-a umplut de daruri, iar eu întru ne rãutate am umblat.” Mâinile sunt simbolul faptelor noastre iar spãlarea lor este simbolul curãþirii de pãcate.45 II. 2. PREGÃTIREA SUFLETEASCà Stând înaintea Sfântului Prestol ºi înaintea lui Hristos, se cade ca preotul sã fie un adevãrat ucenic al Lui, plin de toatã virtutea. În prezenþa lui Dumnezeu nu pot sã stea decât aceia care sunt în conformitate ºi asemenea Marelui Preot, sãvârºitorul mântuirii tuturor, ºi doresc cu voinþã tare sã fie desãvârºiþi cu trupul, cu inima ºi cu duhul. În vederea sãvârºirii Sfintei Jertfe, preotului i se cere sã se pregãteascã atât trupeºte cât mai ales sufleteºte. La începutul capitolului Rânduiala proscomidiei povãþuirile spun aºa: „Având sã slujeascã dumnezeiasca Liturghie, preotul este dator mai întâi sã fie mãrturisit ºi împãcat cu toþi, sã nu aibã ceva asupra cuiva, sã-ºi pãzeascã inima, pe cât va putea, de gânduri rele, sã se înfrâneze de cu seara, sã "#

P. Vintilescu, Liturghierul...., p. 118

27

Ioan Vasiu

privegheze pânã la timpul slujbei ºi sã-ºi citeascã cele rânduite dupã tipic.’’46 Conform acestei povãþuiri putem distinge 5 acte ale pregãtirii duhovniceºti a preotului înainte de sãvârºirea Jertfei Euharistice. II. 2. 1. Mãrturisirea Nici un om nu este fãrã de pãcat, de aceea nu se poate apropia de Hristos în stare de pãcãtoºenie, de întinare. Este necesarã pocãinþa ca botez al lacrimilor pentru ca credinciosul sã se poatã împãrtãºi cu Sfintele Taine. Cu atât mai mult, preotul nu se poate apropia de Prestol pentru a sãvârºi Sfânta Liturghie dacã este împovãrat cu pãcate. „Astfel sã pãºeºti la Sfântul Prestol cu pocãinþã ºi cu inima curatã, neprivind încoace ºi încolo ci cu fricã ºi cu cutremur.”47 Ori de câte ori preotul va sãvârºi pãcate opritoare de la Sfânta Liturghie sã-ºi caute duhovnicul ºi sã se mãrturiseascã. Vom trata amãnunþit într-un capitol din prezenta lucrare despre importanþa mãrturisirii ºi relaþia dintre spovedanie ºi împãrtãºire. II.2.2. Împãcarea cu ceilalþi Înaintea slujirii Sfintei Liturghii ºi în timpul slujirii preotul trebuie sã fie cuprins cu totul de dragostea faþã de Dumnezeu ºi de oameni. Dragostea pentru ceilalþi sã fie însãºi fiinþa sa, elementul lui, astfel încât tot ceea ce face sã fie sãvârºit cu dragoste arzãtoare.48 Liturghier.., p. 99 E. Braniºte, Preotul azi ca liturghisitor, ST, nr. 1-2 (1949), p. 262 "& Sf. Ioan de Kronstadt, Liturghia, cerul pe pãmânt, trad. Boris Buzilã, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 190-193 "$ "%

28

Sfânta Euharistie

Un canon al pravilei de la Govora opreºte de la slujire preotul care va sluji neîmpãcat cu cineva.49 Mântuitorul Iisus Hristos spune c㠄De îþi vei aduce darul tãu la altar ºi acolo îþi vei aduce aminte cã fratele tãu are ceva asupra ta, lasã darul tãu înaintea altarului ºi mergi de te împacã cu fratele tãu ºi atunci venind, adu darul tãu” (Mat. 5, 23; Mc. 11, 25). Cu atât mai mult I se cere preotului sã fie împãcat cu toþi. II. 2. 3. Pãzirea inimii Chiar dacã preotul este mãrturisit ºi împãcat cu toþi nu înseamnã cã cel protivnic, diavolul nu va încerca sã aducã în minte gânduri rele ºi pãcãtoase; cu atât mai mult cu cât preotul va încerca sã se fereascã de cele rele ºi sã se asemene lui Dumnezeu. Liturghisitorul se va gândi la moarte ºi la nevrednicia ºi neputinþa sa de a sluji50 ºi va încerca sã se pãzeascã cât va putea de gândurile rele. Preotul trebuie sã înainteze cu îndrãznealã spre Hristos, cu inima curatã ºi sincerã, rãspunzând chemãrii lui Hristos.51 Pentru a nu da atenþie gândurilor rele, preotul trebuie sã se gândeascã în permanenþã la Dumnezeu, Numele Lui sã-I fie întotdeauna în minte ºi în inimã. II. 2. 4. Înfrânarea Sfântul Pavel scria colosenilor „Faceþi sã moarã ceea ce alcãtuieºte în voi omul cel pãmântesc: E. Braniºte, Sãvârºitorul…, p.391 Sf. Ioan de Kronstadt, Liturghia…, p. 186 # Sf. Gherman, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Ed. Mitopoliei Craiovei, Craiova, 2005, p. 99 "' #

29

Ioan Vasiu

desfrânarea, necurãþia, patima, pofta cea rea ºi lãcomia” (Col. 3, 5), enumerând astfel câteva dintre pãcatele care împiedicã omul de a ajunge la asemãnarea cu Dumnezeu ºi la unirea cu Dumnezeu în Sfânta Euharistie. Preotul este de asemenea dator sã se înfrâneze înaintea sãvârºiri Sfintei Liturghii. Înfrânarea ºi asceza sunt acel sinergism al pregãtirii sufleteºti ºi trupeºti dinainte de slujirea euharisticã. Sfântul Grigorie de Nazians spunea în acest sens (fãrã a se lãuda ci pentru a da mãrturie despre importanþa ascezei) c㠄am pus mâniei mãsurã, mi-am înfrânat limba, mi-am cuminþit ochiul, mi-am povãþuit stomacul ºi am cãlcat în picioare slava care rãmâne aici jos”.52 II. 2. 5. Privegherea ºi rugãciunea Ultima povãþuire este cea legatã de priveghere ºi de rugãciune: „Sã privegheze pânã la timpul slujbei ºi sã-ºi citeascã cele rânduite, dupã tipic.” Privegherea preotului pânã la momentul sãvârºirii Sfintei Liturghii este o regulã monahalã , deoarece în mediul monahal Miezonoptica ºi Utrenia cu Ceasurile, împletindu-se dupã miezul nopþii, sunt slujbe de priveghere. Pravila de rugãciune a preotului liturghisitor constã întâi de toate în oficierea Laudelor, în special a vecerniei ºi a Utreniei. Pe lângã acestea se adaugã ºi alte rânduieli de rugãciune. Povãþuirile liturghierului le ordoneazã pe zile, de luni pânã duminicã . #

Sf. Grigorie de Nazians, Despre preoþie…., p. 218

30

Sfânta Euharistie

Împlinirea pravilei de rugãciune pregãtitoare slujirii Sfintei Liturghii ºi mai ales împãrtãºirii nu trebuie însã sã se reducã la „o simplã recitare seacã ºi mecanicã a rugãciunilor, ca o simplã obligaþie profesionalã, ci trebuie sã fie însoþitã se meditaþie ºi trãire .”53

#!

E. Braniºte, Sãvârºitorul…, p. 392

31

Ioan Vasiu

III. PREGÃTIREA ÎN VEDEREA ÎMPÃRTêIRII Preliminarii Liturghia este oficiul liturgic în cursul cãruia se desfãºoarã lucrarea tainicã a Sfântului Duh pentru sfinþirea credincioºilor, a Duhului care-L face prezent pe Hristos în mijlocul Bisericii Sale in Euharistie.54 În Sfânta Liturghie Hristos este prezent real in Euharistie. O prezenþã gradualã începând de la pregãtirea darurilor de pâine ºi vin (proprezenþã), urcând treptat în Liturghie pânã la prezenþa realã a lui în Sfintele Taine.55 Tocmai acest fapt dã o notã de solemnitate Sfintei Liturghii.56 Episcopul, preoþii si diaconii iar mai apoi credincioºii intrã în contact nemijlocit cu Hristos. „Însuºi Cuvântul Domnului sãvârºeºte Taina prefacerii, însã numai prin mijlocirea preotului, adicã la cererea ºi prin rugãciunea lui.”57 În P. Vintilescu, Liturghier explicat, EIBMBOR, Buc. 1998, 97 D. Stãniloae, Spiritualitate…., p. 375 #$ P. Vintilescu, Liturghier….., p. 97 #% Sf. Nicolae Cabasila apud P. Vintilescu, Împãrtãºirea la Sfânta Liturghie privitã sub aspectul spiritualitãþii creºtine, Biserica Ortodoxã Românã (BOR), nr. 9-10, p. 97 #"

##

32

Sfânta Euharistie

consecinþã, se cere o pregãtire specialã în vederea sãvârºirii Sfintei Liturghii ºi a împãrtãºirii cu Hristos. Nu ne putem apropia de Hristos oricum ºi în orice stare ne-am afla. Cum, în ce fel, unde ºi când sã se facã pregãtirea preeuharisticã sunt întrebãri ce necesitã rãspunsurimai ales din pricina diferitelor opinii uneori contradictorii ale unora sau altora dintre teologi cu privire la modul în care sã se faccã pregãtirea. Cu toate cã Dumnezeu ne dãruieºte toate ale Sale în dar ºi nu pentru vreo vrednicie a noastrã, totuºi este nevoie ca noi sã preþuim acest dar ºi sã ne pregãtim duhovniceºte pentru a-l face al nostru, ca mai apoi sã-l întoarcem înapoi lui Dumnezeu.58 Cel mai mare dar care ni l-a fãcut Dumnezeu este Însuºi Fiul Sãu pe care L-a trimis în lume „ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnic㔠(In. 3, 17). Hristos nu s-a depãrtat de noi ci ni se dãruieºte pe Sine la fiecare Sfântã Liturghie. Avem de ales: sã ne împãrtãºim de El sau nu. Dacã nu ne vom împãrtãºi nu vom avea viaþã veºnicã (In. 6, 53), iar dacã ne vom împãrtãºi de El cu nevrednicie atunci o facem spre osândã. Rãmâne ca sã ne pregãtim pentru primirea Lui. 59

#& Ep. Vasile, Cuvântãri liturgice, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române Oradea, Oradea, 1974, p. 85 #' Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea pentru spovedanie ºi împãrtãºanie, trad. Adrian Tãnãsescu, Ed. Sofia, 2002, p. 105

33

Ioan Vasiu

III. 1. MÃRTURISIREA PÃCATELOR. CÂND, CUM ªI UNDE? III. 1. 1. Mãrturisire publicã sau secretã? Taina Pocãinþei a fost instituitã direct de Mântuitorul Iisus Hristos dupã Învierea sa atunci când a suflat asupra ucenicilor lui ºi le-a zis: „Luaþi Duh Sfânt, cãrora veþi ierta pãcatele vor fi iertate ºi cãrora le veþi þine vor fi þinute.” Însã sentimentul pocãinþei ºi al mãrturisirii pãcatelor este întâlnit ºi în paginile Vechiului Testament; cea mai cunoscutã pildã în acest sens fiind pocãinþa proorocului David exprimatã poetic în psalmul 50. În teologia româneascã, un studiu a fost realizat de pãrintele Dumitru Stãniloae, referitor la mãrturisirea pãcatelor în trecutul Bisericii ortodoxe60 ºi o lucrare mai amplã despre taina Pocãinþei în Bisericã, Ilarion Felea.61 Au existat douã practici de mãrturisire a pãcatelor în Bisericã: una publicã iar cealaltã tainicã, secretã. Mãrturisirea publicã se fãcea pentru pãcate ca: adulterul, apostazia ºi uciderea în mijlocul Bisericii. Spovedania a avut dintru început o dimensiune eclesialã.62 D. Stãniloae, Mãrturisirea pãcatelor ºi pocãinþa în trecutul Bisericii, BOR, nr. 3-4 (1955) $ Ilarion Felea, Pocãinþa, Ed. Scara, Bucureºti, 2000, tipãritã în primã ediþie la Sibiu, 1939 $ Al. Schmemann, Biografia unui destin misionar. Jurnalul pãrintelui Alexander Schmemann, trad. Felicia Furdui, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 89 $

34

Sfânta Euharistie

Dacã suferea un mãdular al trupului lui Hristos, atunci suferea întreg Trupul. De aceea, dacã un membru al Bisericii pãcãtuieºte, suferã întreaga Bisericã. Prin pãcat el se rupe de Hristos ºi de Bisericã. În urma pocãinþei se cere o împãcare atât cu Hristos cât ºi cu întreaga Bisericã. Sfântul Ignatie Teoforul sublinia dubla unire dupã pocãinþã. „Domnul iartã, deci pe toþi cei care se pocãiesc, dacã se întorc cu pocãinþã la unirea cu Dumnezeu ºi la pãrtãºia cu episcopul”63, prin pãrtãºia cu episcopul înþelegându-se unirea cu Biserica. Actuala rugãciune de dezlegare a Tainei Mãrturisirii întãreºte acestea: „împacã-l ºi-l uneºte cu Sfânta Ta Bisericã în Iisus Hristos, Domnul nostru..” Mãrturisirea publicã se fãcea înaintea episcopului ºi a tuturor din Bisericã. În ceea ce priveºte repetabilitatea acestei mãrturisiri existau douã tabere: una mai indulgentã care permitea mai multe mãrturisiri publice într-o viaþã, iar alta exigentã care nu permitea decât o singurã pocãinþã (mãrturisire publicã a adulterului, uciderii, idolatriei) dupã Botez aºa cum apare în Pãstorul lui Herma.64 Teologul Al. Schmemann citeazã în lucrarea Postul Mare din Pãstorul lui Herma accentuând faptul cã pocãinþa era unicã ºi irepetabilã deoarece era cea premergãtoare Botezului care-l unea pe credincios cu Hristos ºi cu Biserica Sa. Ulterior, pocãinþa a Sfântul Ignatie Teoforul apud Il. Felea, Pocãinþa, Ed. Scara, Bucureºti, 2000, p. 38 $" Pãstorul lui Herma apud Il. Felea, Pocãinþa,…, p. 43 $!

35

Ioan Vasiu

devenit „Taina reîntoarcerii în Bisericã, la viaþa ei, a celor excomunicaþi, excluºi din comuniunea Euharisticã.“65 Exista ºi un alt criteriu dupã care se fãceau mãrturisirile: „pãcatele fãcute public trebuiau mãrturisite public, iar cele fãcute în tainã trebuiau dojenite în particular.”66 Practica mãrturisirii publice n-a mai fost practicatã datoritã unor scandaluri publice. În anul 391 patriarhul Nectarie al Constantinopolului este cel care interzice mãrturisirea publicã.67 În ceea ce priveºte mãrturisirea tainicã, a existat în Bisericã o altã controversã cu referire la autoritatea eclesialã care este îndreptãþitã sã primeascã mãrturisirea secretã. Existau trei forme de mãrturisire: în faþa lui Dumnezeu prin rugãciunea zilnicã, în faþa preotului ºi înaintea episcopului.68 Sfântul Dionisie Alexandrinul afirma c㠄regula mãrturisirii este cea haricã”69, întãrind practica de mãrturisire secretã a pãcatelor înaintea monahilor nehirotoniþi sau altor persoane duhovniceºti din Bisericã, aºa numiþii mãrturisitori. A. Schmemman., Postul cel mare,trad. Andreia ºi Laurenþiu Constantin, Ed. Doris, 1998, p. 164 $$ Fericitul Augustin apud Ep. Andrei, Spovedanie ºi comuniune, Ed. Episcopiei, Alba-Iulia, 1998, p. 89 $% Ioan Icã, Taina mãrturisirii în practica sacramentalã ºi importanþa ei în lucrarea pastoralã a Bisericii Ortodoxe, MA, nr. 7-8 (1983), p. 420 $& George Remete, Sfintele taine în contextul dialogului ortodox-luteran, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 1999, p. 153 $' Sf. Dionisie Alexandrinul apud Il. Felea, Pocãinþa…, p. 71 $#

36

Sfânta Euharistie

Numeroase izvoare descriu iertãri date de monahi nehirotoniþi, o practicã ce a supravieþuit pânã astãzi în unele mãnãstiri ortodoxe, cea a mãrturisirii gândurilor înaintea bãtrânului (monahului îmbunãtãþit duhovniceºte) mânãstirii.70 Sfântul Ciprian al Cartaginei neagã rolul mãrturisitorilor admis ceva vreme în unele Biserici ca Lugdun (Sfântul Irineu ), Roma (Sfântul Calist), Alexandria (Sfântul Dionisie).71 Impune în Biserica din Cartagina mãrturisirea doar înaintea preoþilor: „doar de la ei primesc penitenþii canonul de pocãinþã ºi iertare, nu de la mãrturisitori.” Practica mãrturisirii secrete doar înaintea preotului sau episcopului s-a generalizat în toatã Biserica atât in cea ortodoxã cât ºi cea catolicã. III. 1. 2. Mãrturisirea ca etapã înaintemergãtoare a Împãrtãºirii Mãrturisirea pãcatelor înaintea preotului duhovnic, însoþitã de pocãinþã sincerã, este una din etapele pregãtirii pentru întâlnirea cu Hristos în Sfânta Euharistie. Rãspunsul 88 al Mãrturisirii de credinþã al lui Petru Movilã aratã c㠄la primirea înfricoºãtoarelor Taine trebuie sã ne pregãtim dupã rânduiala Bisericii noastre ortodoxe, adicã cu spovedanie curatã, cu post, zdrobirea inimii ºi împãcarea cu toþi.”72 John Meyendorff, Teologia bizantinã, trad. Alexandru Stan, EIBMBOR, Bucureºti, 1996, p. 26 % Il. Felea, Pocãinþa…, p. 67 % Pertu Movilã apud Al. Moisiu, Obligaþia postului ºi a mãrturisirii înainte de împãrtãºire, BOR, 1976, nr. 7-8, p. 707 %

37

Ioan Vasiu

Creºtinii nu se pot apropia de Sfintele Taine oricum, ci curãþiþi de pãcate, cu conºtiinþa curatã. Sfântul Ioan Hrisostom scria în acest sens c㠄Creºtinii sã-ºi cureþe conºtiinþa ºi sã se pregãteascã pentru o cuminecare demnã.”73 Mãrturisirea pãcatelor este sau ar trebui sã fie însoþitã de pocãinþã sincerã, de dorinþa de întoarcere la de la rãu la bine, de dorinþa pãrãsirii rãului ºi de cel puþin un minim efort de sãvârºire a binelui. Pocãinþa adevãratã ºi mãrturisirea pãcatelor sunt premerse de post, lacrimi ºi alte nevoinþe.74 Sfântul Athanasie Sinaitul scria c㠄pregãtirea demnã pentru cuminecare se face prin mãrturisire”75, pentru ca haina sufletului sã fie curatã ºi împodobitã pentru întâlnirea cu Hristos. Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor despre cercetarea cugetului înainte de împãrtãºire. „Sã se cerceteze omul pe sine ºi aºa sã mãnânce din Pâine ºi sã bea din Pahar” (I Cor. 11, 28) iar sfântul Apostol Iacov îndemna pe cei din Bisericã sã-ºi mãrturiseascã unii altora pãcatele: „Mãrturisiþi-vã unii altora pãcatele voastre ºi vã rugaþi unul pentru altul cã mult poate rugãciunea dreptului care se face” (Iacov 5, 16). La începutul Bisericii, cei care voiau sã se mãrturiseascã o fãceau înainte de Sfânta Liturghie, aºa cum menþioneazã Didahia „Când vã adunaþi în duminica Domnului, frângeþi Pâinea ºi mulþumiþi, dupã ce v-aþi mãrturisiþi pãcatele voastre, ca jertfa voastrã Sf. Ioan Hrisostom apud Il. Felea, Pocãinþa…, p. 100 Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea..., p. 79 %# Sf. Athanasie Sinaitul, apud Il. Felea, Pocãinþa…, p. 105 %! %"

38

Sfânta Euharistie

sã fie curatã.” Cei care nu se pocãiau nu se puteau apropia: „De este cineva sfânt sã vinã. De nu, sã se pocãiascã.”77 Pocãinþa este necesarã înainte de împãrtãºire oricât de mici ar fi pãcatele pentru cã ele pãteazã conºtiinþa iar aceasta trebuie sã fie mereu curatã. „Trebuie sã fie pãstratã în curãþenie, zice Sfântul Vasile, dar totuºi zilnic se pãteazã, atunci în toatã zi sã o ºi curãþim.”78 Cu siguranþã Sfântul Vasile nu se referea la o mãrturisire sacramentalã zilnicã ci la o pocãinþã zilnicã, la o îndreptare, la un urcuº continuu cãtre Dumnezeu. Este nevoie, totuºi, ºi de o mãrturisire a pãcatelor înaintea preotului duhovnic fãcutã în mod periodic care sã premeargã împãrtãºirii. Din pãcate, catehismul Bisericii Ortodoxe Române limiteazã oarecum spovedania ºi împãrtãºirea la 4 ori pe an sau mãcar o datã în Postul mare (practicã tot mai des întâlnitã). Diaspora ortodoxã din Apus se cuminecã ori de câte ori participã la Sfânta Liturghie.79 Bineînþeles cã nu li se pretinde o spovedanie de fiecare datã ci se mãrturisesc aproximativ o datã pe lunã sau la douã luni. Se lasã la latitudinea fiecãrui duhovnic. Aceastã practicã s-a impus, probabil, sub influenþa lucrãrilor teologului liturgist Alexander Schmemann. 76

Didahia, PSB1, C14,1, EIBMBOR, Bucureºti, 1979, p. 86 Ibidem, C10,5 , p. 30 %& Sf. Vasile apud Il. Felea, Pocãinþa…, p. 91 %' Ep. Andrei, Spovedanie…, p. 112 %$ %%

39

Ioan Vasiu

III. 1. 3. Mãrturisirea precede sau nu împãrtãºirea? (teologia pãrintelui Al. Schmemann) „În timpurile noastre, când împãrtãºirea e înþeleasã ca act personal, pregãtirea a devenit tot personalã.”80 Pregãtirile speciale fãcute în mod particular în vederea împãrtãºirii cu Sfintele Taine, teologul sus amintit, le vede ca pe o ameninþare împotriva adevãratei trãiri a vieþii în Hristos ºi în Bisericã. În cadrul anexei la Postul mare numitã Sfintele Sfinþilor teologul Schmemann rãspunde la întrebarea: care este locul Tainei Spovedaniei în cadrul pregãtirii pentru Taina Împãrtãºirii? „Trebuie sã ridicãm aceastã întrebare ºi sã încercãm sã-i dãm un rãspuns deoarece în multe Biserici ortodoxe s-a dezvoltat ºi s-a acceptat unanim ideea prin care împãrtãºirea nu este posibilã pentru cei laici fãrã Taina Spovedaniei ºi a dezlegãrii. Chiar dacã cineva doreºte sã primeascã Sfânta Împãrtãºanie mai des, el trebuie de fiecare datã sã se spovedeascã sau cel puþin sã primeascã dezlegarea”81 pe care o descrie ca „jumãtate magicã, jumãtate legalistã”.82 Pãrintele Schmemann este cel care susþine cã Taina Împãrtãºirii nu este neapãrat precedatã de Taina Mãrturisirii. Creºtinii nu au nevoie de dezlegare sacramentalã decât cei excomunicaþi83, prin oprirea Al. Schmemann, Euharistia, Taina Împãrãþiei, trad. Boris Rãduleanu, Ed. Bonifaciu, Bucureºti, 2003, p. 288 & Idem, Postul celMare…., p. 164 & Ibidem, p. 167 &! Ibidem, p. 166 &

40

Sfânta Euharistie

de la comuniunea euharisticã din cauza pãcatelor grele.84 Teologul român Nicolae Necula este în dezacord cu teologia lui Schmemann care susþine cã taina Pocãinþei nu este condiþie sine qua non pentru împãrtãºirea laicilor.85 Schmemann afirmã cã învãþãtura unora din Bisericã potrivit cãreia spovedania precede întotdeauna împãrtãºirea (ca o obligaþie)86 „este nu doar o îndepãrtare de la trãirea Bisericii, ci transformã Taina Spovedaniei într-o condiþie pentru împãrtãºire, înlocuieºte adevãrata pregãtire pentru împãrtãºire, pregãtire ce constã în adevãrata pocãinþã lãuntricã.”87 III. 2. PREGÃTIREA SUFLETEASCà PENTRU ÎMPÃRTêIRE

„Fãrã de pocãinþã nimeni nu este vrednic nici mãcar de primirea cuvântului lui Dumnezeu.” (Sf. Grigorie Palama)

III. 2. 1. Pocãinþa pentru pãcate Pãcatul deterioreazã pe om însã acesta nu este piedicã în evoluþia duhovniceascã a omului, ci încãpãþânarea de a pãcãtui ºi nepocãinþa pãcatului opresc pe om de la împãrtãºire.88 Stãruinþa în pãcat, aceasta la fel aratã ºi W. Guetee, Catehism sobornicesc, trad. I. Beleuþã, Tipografia Jeronim Preda, Fãgãraº, 1913, p. 61 &# N. Necula, Tradiþie ºi înnoire în slujirea liturgicã, vol. 2, Ed. Dunãrii de Jos, Galaþi, 2001, p. 281-285 &$ Al. Schmemann, Euharistia…, p. 225 &% Ibiden, p. 224 && Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea..., p. 108 &"

41

Ioan Vasiu

îndepãrteazã pe om de Dumnezeu ºi-l face nevrednic de primirea lui Hristos. Sfântul Ioan Hrisostom scrie: „vino cu bucurie ºi cu teamã; cu bucurie pentru cã darul pe care-l primeºti este de mare preþ, cu teamã din cauza nevredniciei tale.”89 Bucuria întâlnirii cu Hristos în Liturghie nu trebuie umbritã de starea de imperfecþiune, de nevrednicie, iar cine nu este vrednic de Sfânta Jertfã sã iasã afarã de la Liturghie.90 Nimic nu-l îndreptãþeºte pe un bun credincios sã stea deoparte, fãrã pregãtire, pretextând amânarea ºi înstrãinarea sa de Hristos, ºi doar asistând la Sfânta Liturghie.91 Pentru cã pãcatul este „un fel de narcotic care adoarme puterile spirituale ale sufletului”92, de aceea e nevoie de o pregãtire continuã în viþã, „cãci fãrã de osteneli nici lucrarea, nici gândirea nu se vor împlini”, aºa cum spune cântarea a 4-a a canonului cel mare a Sfântului Andrei Cretanul. Viaþa cea nouã în Hristos trebuie trãitã oricât ne-ar costa, orice efort am depune pentru a trãi cu adevãrat cu Hristos.93 Împãrtãºirea cu Hristos responsabilizeazã ºi „este o chemare la un efort tot mai mare pentru a trãi ca adevãraþi ucenici ai lui Hristos.”94 Sf. Ioan Hrisostom, apud ep. Vasile, Cuvântãri…, p. 260 Idem, Puþul ºi împãrtãºirea de grâu, Ed. Buna vestire, Bacãu, 1995, p. 494 ' pr. Nichifor Tudor, Sfânta Liturghie, marea iubire a lui Dumnezeu, Ed. Pelerinul, Iaºi, 2004, p. 250 ' Ep. Vasile, Cuvântãri…, p. 211 '! Antonie al surojului, Bucuria pocãinþei, trad. Mihai Costiº, Ed. Marineasa, 2005, p. 57 '" Ioan Paul al 2-lea, Planul lui Dumnezeu, dialog pentru mileniul 3, trad. W. Tauwinkl, Ed. Enciclopedicã, Buc. 1999, p. 71 &' '

42

Sfânta Euharistie

Dacã pãcatul stricã sufletul, atunci pocãinþa adevãratã este antidotul. E nevoie de cercetare propriului suflet, de o introspecþie cât mai realistã pentru ca nimic necurat sã nu fie înãuntru. „Fãrã de pocãinþã nimeni nu este vrednic nici mãcar de primirea cuvântului lui Dumnezeu.”95 Nici nu ar fi nevoie de o prescripþie a vreunei reguli în vederea pregãtirii înainte de împãrtãºire. Este de ajunsã pocãinþa ºi toate cele ce o însoþesc (liniºtirea, postul, lacrimile, rugãciunea, convorbirile cu pãrinþii) înainte de împãrtãºire.96Aºa cum sa arãtat în capitolele anterioare pocãinþa poate sau nu sã fie legatã de Taina Mãrturisirii, ce se deosebeºte de rugãciunile de iertare din fiecare zi, „care sunt un monolog al sufletului înaintea lui Dumnezeu”.97 Mãrturisirea pãcatelor ce urmeazã pocãinþei este pecetluitã de dezlegarea de la pãrintele duhovnic care cere de la Dumnezeu iertarea pãcatelor penitentului.98 Din pãcate, în zilele de astãzi, mãrturisirea se face cu precãdere în timpul Postului Mare deºi ar fi bine sã se sãvârºeascã în mod regulat, cât mai des posibil. Duhovnicul þine seama de gravitatea pãcatelor ºi îndeamnã fiul duhovnicesc la acte de penitenþã care au rostul „sã întãreascã firea slãbitã de pãcat, sã Sf. Grigorie Palama,Despre Sfintele ºi înfricoºãtoarele lui Hristos Taine, în Împãrtãºirea continuã cu Sfintele Taine, dosarul unei controverse, Icã jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2006, p. 428 '$ Sf. Teofan Zãvorâtul, Calea..., p. 168 '% Ep. Vasile, Cuvântãri…, p. 93 '& Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtire…, p. 32 '#

43

Ioan Vasiu

dezrãdãcineze înclinarea spre pãcatele sãvârºite, sã cureþe orice urmã de afectivitate din fire pentru pãcatele cu care se obiºnuise”.99 Pãcatul fiind o ranã a firii, iar pocãinþa tratamentul ei, este nevoie ca tratamentul sã fie în raport direct proporþional cu rana ce trebuie vindecatã.100 Tratamentul penitenþial recomandat de duhovnic se împlineºte prin curãþia inimii ºi împãcarea cu toþi, prin plânsul ce însoþeºte pocãinþa ºi postul ascetic ºi euharistic. III. 2. 2. Curãþia inimii ºi împãcarea cu ceilalþi Ca ºi în cazul slujitorilor Sfintei Liturghii, unul din momentele pregãtirii pentru împãrtãºire este curãþirea inimii de gândirile rele. Sfântul Gherman al Constantinopolului scrie cã atunci când preoþii spun la Liturghie Sfintele sfinþilor, o spun pentru cei curaþi cu inima ºi sfinþi cãci bogãþia sfinþilor este aceea a faptelor bune ºi a împãcãrii cu toþi.101 La curãþia inimii ºi la iubirea aproapelui îndeamnã ºi Sfântul Ioan Hrisostom pe cei care vor sã se apropie de Sfânta Împãrtãºanie zicând: „Cei ce sunt cu inima curatã sã se apropie iar cei ce nu sunt în acest fel, nici mãcar o datã.102“ Aceºtia nu trebuie sã þinã mânie103, conºtiinþa trebuie D. Stãniloae, Mãrturisirea…, p. 231 Ibidem, p. 235  Sf. Gherman I al Constantinopolului, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Ed. Mitropolia, Craiova, 2005, p. 122  Sf. Ioan Hrisostom, Puþul…, p. 487 ! Sf. Simeon al Tesalonicului apud Ep. Vasile, Cuvântãri…, p. 188 ''



44

Sfânta Euharistie

sã fie curatã faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni104, iar la Liturghie gândurile sã se depãrteze de cele lumeºti, de grija lumeascã ºi sã fie aþintite spre Dumnezeu aºa cum îndeamnã preotul la Liturghie: „sus sã avem inimile”. III. 2. 3. Plânsul dupã Dumnezeu Cel care a cunoscut pe Dumnezeu, atunci când pãcãtuieºte din nou, când cade iar în pãcat ºi Duhul Lui Dumnezeu se depãrteazã de la el, va voi iarãºi comuniunea cu El. Nu poate nimeni sã suspine dupã Dumnezeu, sã plângã dupã El, dacã nu L-a cunoscut mai întâi, iar prima cunoaºtere adevãratã a lui Dumnezeu, începutul vieþii în Hristos este la Botez. Deci, fiecare botezat L-a cunoscut pe Hristos ºi vrea sã-ºi trãiascã viaþa în El. Despre pocãinþã ºi împãcarea cu ceilalþi sa arãtat câte ceva în capitolele anterioare însã trebuie completat ºi arãtat cã pocãinþa ar trebui sã fie însoþitã întotdeauna de lacrimi. Dupã Sfinþii Pãrinþi, plânsul este un dar al lui Dumnezeu ºi poate fi sau nu împlinit în curgerea lacrimilor. Plânsul poate fi asociat cu pãrerea de rãu pentru un bine pierdut, cu dorul dupã cineva drag. Plânsul dupã Dumnezeu este dorul dupã Dumnezeu, aducerea aminte a timpului petrecut în Dumnezeu, în comuniune cu El ºi dorinþa de a retrãi viaþa cea nouã în Hristos. Sfântul Simon Noul Teolog vorbea în catehezele sale despre faptul cã plânsul este un act continuu, "

Sf. Teofan Zavorâtul, Pregãtirea…, p. 267

45

Ioan Vasiu

pânã la întâlnirea cu Dumnezeu în Împãrãþie105 ºi c㠄Cine nu plânge dupã Dumnezeu pururea nu este vrednic de împãrtãºire”106, iar plângerea continuã ºi dupã împãrtãºirea de El, nu doar în ziua împãrtãºirii ci tot timpul107, pânã în momentul împãrtãºirii depline de Dumnezeu în Împãrãþia Sa. Cu lacrimi sau fãrã lacrimi, creºtinul trebuie sã plângã neîncetat dupã Dumnezeu, sã-ºi doreascã tot timpul comuniunea cu Hristos. Plânsul este ºi el o pregãtire preeuharisticã iar dupã împãrtãºire rãmâne un suspin continuu ºi o cerere pentru „împãrtãºirea mai cu adevãrat în ziua cea neînseratã”108 a Împãrãþiei lui Dumnezeu. III. 2. 4. Pregãtirea prin cunoaºtere Între Sfânta Euharistie ºi învãþãtura de credinþã este o strânsã legãturã. Faptele Apostolilor aratã de mai multe ori cã cele douã, Kerigma Apostolicã ºi Frângerea Pâinii merg mereu împreunã. Sfântul Luca pune accent pe Frângerea Pâinii ºi pe vestirea cuvântului, motivele principale pentru care se aduna comunitatea.109 Sfântul Irineu al Lyonului afirmã în repetate rânduri cã învãþãtura este în conformitate cu conþinutul # Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze II, trad. Ioan Icã jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 72 $ Ibidem, p. 70 % Ibidem, p. 56 & Tropar pe care îl rosteºte preotul în tainã dupã împãrtãºirea lui când deºertezã cele de pe Sfântul Disc în Sfântul Potir, Liturghier..., p. 180 ' Constantin Preda, Frângerea pâinii la Troua ºi Învierea lui Eutihie, ST, nr. 1-2 (1999), p. 120

46

Sfânta Euharistie

Potirului ºi invers, c㠄Euharistia confirmã modul nostru de gândi”.111 Sfânta Împãrtãºanie nu poate fi separatã de învãþãtura de credinþã ºi de cunoaºterea acestei învãþãturi. Intimitatea dintre doctrinã ºi cult ajunge sã se suprapunã.112 Omul este o fiinþã educabilã ºi „prin aceasta dovedeºte esenþa sa divinã, nu apartenenþa la junglã.”113 Educaþia a început încã din rai, în douã etape: una nemijlocitã, a lui Dumnezeu, iar cealaltã survenitã în urma cãderii, realizabilã în planul familial.114 Educaþia nu se face la un nivel ideologic ci este întotdeuna o împãrtãºire a experienþei.115 „Þinta educaþiei nu este o idee plãmãditã de mintea omului, nici o imagine psihologicã evocatã pentru a întâmpina nevoile religioase ale societãþii, ci Dumnezeul cel veºnic ºi mesajul Sãu cãtre lumea Sa.”116 Pãrintele Alexander Schmemann regreta faptul cã tendinþa negativã a teologiei este de reduce credita la idei ºi convingeri bazate pe raþionamente ºtiinþifice.117 Singura soluþie pe care o vedea este aceea 110

Sf. Irineu al Lyonului apud C. Necula, Sã ne meritã ortodoxia, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p.105  Sf. Irineu apud Ioan goje, Sfântul Irineu, apãrãtor al învãþãturii creºtine, Ed. Renaºterea, Cluj, 202, p. 294  P. Vintilescu, Funcþia catehetiã a Liturghiei, ST, nr. 12 (1949), p. 17 ! C. Necula, Sã ne…, p. 37 " Idem, Ascultã, Israele…Activitatea învãþãtoreascã profeþilor în Vechiul testament, Ed. Tehnopres, Iaºi, 2004, p. 28 # Al. Schmemann, Jurnalul…, p. 49 $ C. Necula, Ascultã…., p. 29 % Al. Schmemann, Jurnalul…, p. 45 

47

Ioan Vasiu

de îndreptare a atenþiei asupra cultului divin. „Dacã astãzi, cultul liturgic al Bisericii a încetat a mai fi pentru lume nevoia crucialã ºi cea mai mare bucurie din viaþa lor, este pentru cã, mai ales ei au uitat sau poate n-au cunoscut niciodatã, ritmul liturgic esenþial al pregãtirii ºi al împlinirii.”118 În Biserica primarã cultul ºi învãþãtura se pliau. Sfânta Liturghie era atât trãitã, cât ºi explicatã. În aceea epocã explicarea liturghiei era esenþa cursurilor sistematice ºi complexe de instrucþie mystagogicã, adresate de obicei catehumenilor candidaþi la Botez dar ºi neofiþilor.119 Învãþarea credinþei nu se oprea odatã cu sãvârºirea Botezului ci continua prin cateheze mystagogice ºi dupã moartea ºi învierea cu Hristos ºi în Hristos. Cultul era ºi tâlcuit nu doar practicat.120 „Cultul ortodox pãstreazã comoara bogatã a Sfintei Tradiþii ºi dirijeazã privirile ºi concentreazã atenþia noastrã la modelul ºi Mântuitorul nostru.”121 Cultul ortodox, „raiul pe pãmânt”122, este cel care menþine nealteratã predica Apostolilor ºi a Sfinþilor Pãrinþi. În special Liturghia Sfântului Ioan ºi Liturghia Sfântului Vasile sunt dogmaticã practicã. Nu doar cult ci ºi învãþãturã, nu doar teorie ci ºi contemplare a Tainei prezenþei reale a lui Hristos în Euharistie.123 Idem , Din apã…, p. 38 E. Braniºte, Participarea..., p. 17   Ibidem, p. 47   P. Vintilescu, Funcþia…, p. 19  Kallistos, Ware apud N. Necula, Tradiþie..., p. 55  ! Sf. Teofan Zãvorâtul, Calea…, p. 273 & '

48

Sfânta Euharistie

Sfinþii îndemnau pe cei aflaþi în ispite sã mediteze la însãºi Euharistia ºi pentru a nu se rãtãci trebuiau sã cunoascã Ce / Cine este Euharistia.124 Prin participarea la slujbele Bisericii, credinciosul poate sã înveþe multe din învãþãtura de credinþã. Pãrintele Schmemann scria în Jurnalul sãu cã este „încredinþat cã, dacã oamenii ar asculta cu adevãrat slujbele sãptãmânii mari a Patimilor, ale Învierii, ale Rusaliilor, ºi celelalte, nu ar mai avea nevoie de teologie, pentru cã în acestea se aflã întreaga teologie.”125 Însãºi participarea la slujbe poate fi pentru credincios prilej ºi mijloc de învãþare a tainelor lui Dumnezeu. Valoarea cateheticã a slujbelor ortodoxe în Biserica ortodoxã din România creºte prin însuºi faptul cã ele (slujbele) se oficiazã în limba maternã a credincioºilor.126 Cu toate acestea, deºi credinciosul participã la slujbe oficiate în limba maternã, nu este de ajuns. Este necesarã intervenþia episcopului ºi a preoþilor. Pentru cã fiecare moment din viaþa credinciosului practicant se sfinþeºte printr-un act liturgic este obligatorie intervenþia omiletului (episcop sau preot) pentru a le tâlcui slujbele ºi pericopele evanghelice citite. Prin predicã se realizeazã puterea ºi darul dat episcopului ºi preotului ca o slujire a lor în cadrul Bisericii. „Predica nu este un dar personal, ci harismã datã Bisericii, este slujirea de învãþãturã a ierarhiei nedespãrþite de adunare, având izvorul sãu haric în adunarea Bisericii.”127  "  #  $  %

Iden, Pregãtirea…, p.109 Al. Schmemann, Jurnalul…, p. 57 P. Vintilescu, Funcþia…, p. 23 Al. Schmemann, Euharistia…, p. 99-100

49

Ioan Vasiu

În special citirea ºi tâlcuirea cuvântului Evangheliei, ce urmeazã imediat citirii pericopei, se face în cadrul Liturghiei Cuvântului. Citirea Sfintei Scripturi ºi tâlcuirea Ei este punctul central al Liturghiei Cuvântului. Citirea pericopei reprezintã manifestarea lui Hristos Înviat Cel care El Însuºi vorbeºte. „Potrivit învãþãturii Sfinþilor Pãrinþi, citirea ºi explicarea Sfintei Scripturi în cadrul Liturghiei reprezintã o consumare euharisticã a cuvântului lui Dumnezeu, o împãrtãºire de Cuvântul prin cuvintele Sale. Aceastã împãrtãºire îºi gãseºte împlinirea în Liturghia Euharisticã prin cuminecarea cu Însuºi Trupul ºi Sângele Domnului.”128 Cunoaºterea învãþãturii de credinþã este ºi ea o pregãtire pentru împãrtãºirea cu Sfintele Taine. Întreaga Bisericã este o pregãtire pentru întâlnirea cu Hristos în Euharistie ºi o pregãtire pentru viaþa veºnicã.129 III. 2. 5. PREGÃTIREA PRIN RUGÃCIUNE III. 2. 5. 1. Rugãciunea ca aducere aminte „Prin procedurile legate în mod deosebit de închinarea în Cort, oamenii erau învãþaþi sfinþenia lui Dumnezeu, importanþa credincioºiei faþã de El, felul în care El privea pãcatul ºi nevoia de pocãinþã.”130 Educarea se fãcea prin formã pentru a se ajunge la fond.131 În timpurile noutestamentare cultul diferã F. Botezan, Sfânta…., p. 126 Al. Schmemann, Din apã…, p. 36 ! C. Necula, Ascultã..., p. 31 ! Ibidem, p. 30  &  '

50

Sfânta Euharistie

complet de cel de la Templu din Ierusalim. Deºi are aceeaºi structurã ca ºi cina iudaicã, totuºi, Sfânta Liturghie este diferitã, capãtã un sens aparte. Pentru creºtini rugãciunea este aducerea aminte de Dumnezeu, simþirea prezenþei Sale ºi bucuria pe care o dã aceastã prezenþã.132 Rugãciunea este ºi convorbirea minþii ºi a inimii cu Dumnezeu realizabilã într-un mod intim ºi personal. Însã rugãciunea se face mai ales în Bisericã, împreunã cu toatã comunitatea. În Biseric㠄rugãciunea, credinþa, nãdejdea, milostenia înceteazã a mai fi manifestãrile mele ºi se transformã în manifestãrile noastre.”133 Rugãciunea, amintirea de Dumnezeu, ºi trãirea evanghelicã dupã poruncile lui Dumnezeu sunt cele care ghideazã pe om spre viaþa veºnicã.134 Cultul ortodox este revelare a Împãrãþiei lui Dumnezeu, revelare care îndreptãþeºte pe om sã iubeascã Împãrãþia cerurilor, sã ºi-o doreascã ºi sã se roage pentru venirea ei.135 Încã de la începutul Sfintei Liturghii se proclamã Împãrãþia lui Dumnezeu întreit slãvit: Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh. III. 2. 5. 2. Participarea la laudele Bisericii Sfântul Ignatie îndeamnã credincioºii sã se adune cât mai des pentru lauda lui Dumnezeu ºi pentru Euharistie.136 Al. Schmemann, Jurnalul..., p. 46 I. Zizioulas, Creaþia..., p. 19 !" Antonie al Surojului, Bucuria..., p. 56 !# Al. Schmemann, Jurnalul..., p. 51 !$ Sf. Ignatie, Epistola cãtre Efeseni, PSB1, trad. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucureºti, 1979, p. 161 !

!!

51

Ioan Vasiu

Mai presus decât toatã rugãciunea ºi lauda, se cuvine ca omul sã participe activ la Sfânta Liturghie, deoarece pentru ea este toatã rugãciunea.137 În jurul Liturghiei graviteazã toate slujbele Bisericii fãcându-se o pregãtire complexã pentru slujirea dumnezeieºtii Liturghii ºi împlinirea acesteia în actul împãrtãºirii de Hristos. Pe lângã slujbele numite Taine sau ierurgii, mai complexe din punct de vedere al structurii lor ºi al importanþei lor pentru credincios, în Biserica ortodoxã se oficiazã ºi alte rugãciuni, slujbe sau rânduieli . În ciclul sãptãmânal ºi zilnic al timpului liturgic se oficiazã aºa numitele laude, care sunt în numãr de 7: vecernie, pavecerniþã, miezonopticã, utrenie, ceasurile ºi obedniþa. Toate aceste slujbe fac parte din pregãtirea pentru Sfânta Liturghie, sunt pregãtire pentru împãrtãºire.138 Este bine sã se participe la aceste slujbe de laudã începând cu slujba de searã prin participarea la vecernie.139 Toate laudele se sãvârºesc mai ale în mânãstiri, dar ºi la bisericile parohiale de mir se sãvârºesc o parte din ele cum ar fi vecernia ºi utrenia. Este bine ca mãcar la aceste douã laude sã se participe ca o pregãtire în vederea împãrtãºirii cu Sfintele Taine deoarece Sfânta Liturghie este punctul central al cultului ortodox în jurul cãreia se desfãºoarã întreg serviciul liturgic;140 este E. Braniºte, Însemnãtatea…, p. 36 E. Braniºte, Însemnãtaea..., p. 33 !' Idem, Cum trebuie sã luãm parte la Sfânta Liturghie, GB, 1951, nr. 4-5, p. 20 " Mitropolit I. Mihãlcescu, Dogmele Bisericii Creºtine Ortodoxe, Ed. Episcopiei Romanului ºi Huºilor, Roman, 1994, p. 135 !% !&

52

Sfânta Euharistie

„încoronarea ºi desãvârºirea tuturor celorlalte slujbe prin care se aduce laudã ºi mulþumire lui Dumnezeu.”141 III. 2. 5. 3. Rugãciunile înainte de dumnezeiasca împãrtãºire Pãrintele Alexander Schmemann fãcea o remarcã îndrãzneaþã dar adevãratã cu referire la canonul ºi rugãciunile pregãtitoare pentru împãrtãºire ºi în general la întreaga pregãtire „care a devenit una particularã aºa cum împãrtãºirea este înþeleasã ca act particular” ce exclude înþelegerea apartenenþei la o Bisericã, la o comunitate euharisticã.142 Observã cã în cãrþile de rugãciuni se tipãresc rugãciuni înainte de împãrtãºire care nu intrã în textul ºi în ritualul Sfintei Liturghii decât douã dintre ele, ultimele; de asemenea ºi rugãciuni dupã împãrtãºire care nici acestea nu se întâlnesc în formulãrile Liturghiei. Cu toate acestea conþinutul lor este frumos ºi bogat în înþelesuri duhovniceºti. Aceste rugãciuni sunt atribuite unor diferiþi Sfinþi Pãrinþi: Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Damaschin, Sântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Simeon Metafrastul ºi se gãsesc la sfârºitul canonului de împãrtãºire. În majoritatea dintre ele se regãsesc referiri, aduceri aminte de toate cele ce s-au fãcut de Dumnezeu pentru oameni ºi pentru mântuire. Se recunoaºte mãreþia slavei lui Dumnezeu ºi în antitezã nimicnicia " "

E. Braniºte, Însemnãtatea...., p. 33 Al. Schmemann, Euharistia..., p. 288-289

53

Ioan Vasiu

omului. Cu o profundã smerenie se recunoaºte starea de pãcãtoºenie în care omul se aflã, mãrturisind cã nimeni altul nu este ca el143 ºi cã este nevrednic de împãrtãºire pentru cã este cu totul cufundat în pãcate.144 Se aratã modele de pocãinþã ºi de îndreptare pentru a avea nãdejde la Dumnezeu. „Domnul parcã ne-ar spune: lucraþi dupã îndreptarul adevãrurilor vestite vouã de aceste istorisiri evanghelice (a vameºului, a fiului risipitor, a hananeencei, a tâlharului de pe cruce, a Sfântului Pavel) ºi poate cã veþi ajunge sã vi se deschidã, în sfârºit, uºile inimii voastre împietrite.”145 Singura uºã de scãpare din pãcatele sãvârºite este cea a pocãinþei. În perioada triodului se cântã la utrenie o cântare specific㠄uºile pocãinþei deschide-mi-le, Dãtãtorule de viaþã...” „Ele sunt deschise, ºi o mânã din lãuntru este întinsã pentru a te primi. Priveºte, toþi au intrat! Tâlharul cel ce s-a mãrturisit se apropie ºi primeºte ca moºtenire raiul; vine curva împovãratã de pãcate ºi nimiceºte prin lacrimi zapisul; Zaheu se pocãieºte înaintea Domnului ºi e îndreptat; Petru plânge cu amar ºi e primit. Toatã casa e plinã de pãcãtoºi îndreptaþi. Însuºi Stãpânul casei, prietenos, îi bagã înlãuntru pe toþi cei ce s-au pocãit, iar pe cei înstrãinaþi de El îi face apropiaþi ai Sãi prin pocãinþã.”146 „Cã altul ca mine n-a greºit, nici a fãcut faptele male cele rele”, rugãciunea a 7-a Liturghier..., p. 331 "" „Cã eu sunt adâncul pãcatelor ºi nu sunt vrednic, nici în stare” rugãciunea a 4a Liturghier, p. 326 "# Sf. Teofan Zâvorâtul, Pregãtirea..., p. 12 "$ Ibidem, p. 20 "!

54

Sfânta Euharistie

Am redat acest întins citat pentru frumuseþea cu care descrie pocãinþa ºi pentru a arãta mulþimea modelelor de pocãinþã ºi îndreptare care se întâlnesc în textele rugãciunilor. Aceleaºi rugãciuni amintesc despre importanþa plânsului ca însoþire a pocãinþe: „Dã-mi sã þin ºi sã sãrut picioarele Tale ºi cu izvor de lacrimi, ca ºi cu niºte mir de mare preþ, cu îndrãznealã sã le ung.” Sfântul Simeon Noul Teolog citeazã din Marele Antonie cu referire la plânsul pocãinþei: „Cine vrea sã reteze patimile ºi le reteazã prin plâns, ºi cine vrea sã dobândeascã virtuþile le dobândeºte tot prin plâns.”147 Poate ºi trebuie sã fie zilnic precum ºi pocãinþa este continuã. Aºa cum am arãtat mai sus, plânsul dupã Dumnezeu este dorul dupã El, dorul dupã împãrtãºirea de focul dragostei Lui148, ce arde spinii tuturor pãcatelor ºi curãþeºte pe om de ele. „Unirea cu Hristos nu ne este numai necesarã, ci ne este absolut indispensabilã ºi nu doar în aceastã viaþã ci chiar ºi în cea de dincolo de mormânt.”149 Sfânta Euharistie se face „merinde pentru viaþa de veci”, pentru viaþa omului în Împãrãþia lui Dumnezeu. Euharistia este o pregustare a Împãrãþiei lui Dumnezeu încã de aici.150 Sf. Antonie cel Mare apud Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze III..., p. 66-67 "& „Cu focul mã împãrtãºesc iarbã fiind eu”, rugãciunea a 7-a, Liturghier, p. 331 "' Ioan Iovan, Sfânta Împãrtãºanie, calea desãvârºirii creºtine, Alba-Iulia, p. 88 # Al. Schmemann, Jurnalul..., p. 75 "%

55

Ioan Vasiu

Rânduiala canonului de pregãtire se poate pãrea unora lungã de aceea unii duhovnici recomandã împãrþirea lui în fiecare zi151, ºi pentru neputinþa de a se concentra atâta timp la rugãciune dar mai ales pentru a avea zilnic înainte conºtiinþa momentului unirii cu Hristos. III. 3. PREGÃTIREA TUPEASCà PENTRU ÎMPÃRTêIRE III. 3. 1. Postul. Flãmânzirea dupã Dumnezeu Mântuitorul Iisus Hristos, rãspunzând fariseilor la acuza de nepostire a ucenicilor Lui, a zis: „Prietenii Mirelui nu pot posti câtã vreme mirele este cu ei , dar va veni vremea când Mirele se lua de la ei, ºi atunci vor posti” (Mt. 9, 14-15). Postul a fost practicat ºi în perioada veterotestamentarã ºi chiar de Însuºi Mântuitorul Iisus Hristos timp de 40 de zile în pustiul Carantaniei. De aceea Biserica a rânduit zile de postire, mai întâi miercurea ºi vinerea ca amintire a trãdãrii ºi pãtimirilor lui Hristos152, iar mai apoi perioade îndelungate de postire înaintea marilor praznice (Învierea Domnului, Naºterea Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Soborul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel). Aºa cum aratã teologul Al. Schmemann, postirea este de douã feluri: asceticã ºi euharisticã. Postirea asceticã a luat naºtere odatã cu naºterea monahismului creºtin ca mortificare a trupului, nu în sens Antonie al Surojului, Bucuria..., p. 62 Al. Schmeman, Introducere în Teologia Liturgicã, trad. Ier. Vasile Bârzu, Ed. Sofia, Bucureºti, 1998, p. 220 # #

56

Sfânta Euharistie

maniheic de desconsiderare a materiei ci ca supunere a trupului. „Postirea asceticã este o întoarcere a omului la libertate, la o viaþã care nu depinde exclusiv de pâine.”153 Prin postire se recunoaºte independenþa faþã de aceastã lume ºi dependenþa de Dumnezeu. Tradiþia timpurie preconstantinianã ºi premonasticã înþelegea postirea în primul rând ca o singurã zi de post, implicând abstinenþa totalã de la mâncare nu doar de la anumite alimente. S-a pus accentul nu atât pe valoarea asceticã a postirii ci pe caracterul eshatologic al Bisericii Însãºi. Se înþelegea prin postire timpul aºteptãrii Domnului.154 Scopul postirii este pregãtirea pentru împãrtãºire155 iar uneori era chiar abþinerea de la împãrtãºire156 în special în timpul Postului Mare când Sfânta Liturghie nu se celebra decât în zilele de sâmbãtã ºi duminicã, „Euharistia fiind ea însãºi întreruperea postirii cât ºi împlinirea ei.”157 În pragul împãrtãºirii se trãieºte un moment de totalã lepãdare de sine pentru a-I face loc lui Hristos. „Postul ascetic ºi pedagogic devine unul euharistic”158, ca aºteptare ºi pregãtire pentru primirea lui Hristos în Sfintele Taine. Adepþii împãrtãºirii frecvente nu impun o postire în plus faþã de cele rânduite de Bisericã (miercuri ºi vineri, Al. Schmemann, Introducere…., p. 269 Ibidem, p. 221 ## Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea…, p. 74 #$ Antonie al Surojului, Bucuria…, p. 61 #% Al. Schmemann, Introducere…, p. 270 #& Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, trad. Ioan Icã jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2003, p. 380 #! #"

57

Ioan Vasiu

posturile mari), iar cealaltã tabãrã a duhovnicilor cer o postire specialã de la 3 la 7 zile înainte de împãrtãºire159 sau chiar afirmã c㠄împãrtãºirea laicilor ar trebui sã aibã loc doar la sfârºitul Postului Mare.”160 În Biserica Ortodoxã pregãtirea pentru împãrtãºire prin împlinirea epitimiei (deci ºi postirea) se lasã la latitudinea fiecãrui duhovnic în parte, în funcþie de relaþia directã ºi personalã a acestuia cu penitentul. III. 3. 2. Aspecte ale pregãtirii exterioare Pentru cã sufletul ºi trupul sunt chemate împreunã la mântuire, ca o unitate, de aceea ºi pregãtirea pentru împãrtãºire este un dublã.Trupul nu este desconsiderat în lucrarea de mântuire. Materia nu este rea aºa cum susþine erezia maniheicã, dat totuºi trupul trebuie instruit. Aºa cum sufletul este pregãtit pentru întâlnirea cu Hristos în Euharistie, la fel este ºi trupul omului. S-a arãtat în capitolul Pregãtirea exterioarã a preotului cum trebuie sã se pregãteascã preotul slujitor înainte de a sluji Sfânta Liturghie. Aceleaºi indicaþii sunt valabile pentru toþi cei din Bisericã, deci ºi pentru laici. Este bine ca încã din ajun sã se renunþe la îndeletnicirile zilnice obiºnuite, pentru ca omul sã se poatã pregãti pentru urmãtoarea zi. De asemenea este bine sã-ºi spele corpul ºi hainele sã fie curate. Pe lângã pregãtirea sufleteascã ºi curãþia corporalã este dovada respectului faþã de Sfintele Taine. Pr Ioan Argatu, Ne vorbeºte pãrintele Ilarin Argatu, vol. 3, Ed. Mila creºtinã, Fãlticeni, 2004, p. 53 $ Nic. Necula, Tradiþie…, p. 274 #'

58

Sfânta Euharistie

Atunci când merge la Sfânta slujbã, femeia sã fie îmbrãcatã decent, cuviincios, neîmpodobitã ºi nemachiatã; capul sã-l poarte acoperit aºa cum s-a practicat ºi la evei (Ieºire 32, 20) ºi cum îndeamnã Sfântul Pavel: „Orice femeie care se roagã sau prooroceºte cu capul neacoperit, îºi necinsteºte capul sãu; cãci totuna este ca ºi cum ar fi ras㔠(I Cor. 11, 5 º.u.). Pregãtirea sufleteascã ºi trupeascã înainte de împãrtãºire ar fi bine sã fie completatã de actul dãruirii. Creºtinii înapoiazã Domnului (în mod infim ºi simbolic) darurile pe care Acesta le revarsã asupra lor. De altfel se ºi mãrturiseºte aceastã întoarcere a darurilor „Ale Tale dintru ale Tale”. De aceea se aduce daruri înaintea Jertfelnicului, la altar, daruri de pâine ºi vin, untdelemn, lumânãri ºi tãmâie. Pâinea ºi vinul, simboluri ale proprii vieþii, iar celelalte (undelemnul, ceara ºi tãmâia) simboluri ale stãrii de puritate a sufletului ºi trupului laolaltã.

59

Ioan Vasiu

IV. ÎMPÃRTêIREA, ACT PREZENT ÎN LITURGHIE IV. 1. Liturghia. Taina prin excelenþã În privinþa numãrului Sfintelor Taine, teologii nu au putut cãdea de acord, unii susþinând numãrul clasic de 7 Sfinte Taine iar alþii numind ca taine ºi alte slujbe ale Bisericii cum ar fi tunderea în monahism, sfinþirea apei, înmormântarea º.a. În Bisericã toate sunt Sfântã Tainã, de la lucrul cel mai mãrunt, pânã la cel mai mare, „pentru cã totul este cufundat în negrãita sfinþenie a lui Dumnezeu care este prezent ºi lucreazã în lume în Duhul Sfânt.”161 Cert este cã acelaºi Duh Sfânt este cel care continuã lucrarea Fiului, fãrã a-L substitui. Sfântul Duh este cel care sãvârºeºte tainele prin mâna episcopului ºi a preoþilor. „Duhul Sfânt, prezent în mod real ºi nevãzut, prin buna plãcere a Tatãlui ºi cu voinþa Fiului, aratã lucrarea (Liturghiei) dumnezeiascã ºi o pecetluieºte cu mâna preotului o ºi preface ºi desãvârºeºte darurile sfinte puse înainte, în Trupul ºi sângele Domnului nostru Iisus Hristos.”162 $ $

F. Botezan, Sfânta…, p. 77 Sf. Gherman al Constantinopolului, Tâlcuirea…, p. 109

60

Sfânta Euharistie

Sfânta Euharistie este Taina Tainelor, este Taina prin Excelenþã, care duce la desãvârºire toate celelalte lucrãri ale Bisericii. Reducerea ei la una dintre Taine, la una dintre numeroasele slujbe ale Bisericii ar face ca Liturghia sã nu mai fie înþeleasã ca Tainã deplinã ºi totalã a Bisericii163, „cea care preface pãmântul în cer, cea care deschide uºile cerului arãtând pe Hristos pe care nu numai cã Îl vei vedea…, dar Îl ºi vei gusta.”164 Sfânta Liturghie este continuarea Jertfei de pe Golgota. Dacã aceea a fost o jertfã sângeroasã, Sfânta Liturghie este una nesângeroasã. „Evenimentul de pe Golgota aparþine trecutului. Realitatea Treimii continuã Jertfa ºi constituie un veºnic astãzi dumnezeiesc. De aceea, întreaga omenire participã la acest astãzi a Jertfei Fiului lui Dumnezeu. Euharistia este Sacramentul (Taina) acestui astãzi nepãtruns. În Euharistie dumnezeiescul astãzi al Rãscumpãrãrii întâlneºte omenescul astãzi al nostru.”165 Greutatea de a defini cât mai exact Sfânta Liturghie se bazeazã pe faptul cã ea „reprezintã misterul prezenþei depline ºi a lucrãrii celei mai eficiente a lui Iisus Hristos în Bisericã ºi în lume.”166 Nu rãmâne decât sã fie cunoscutã ºi înþeleasã ca Jertfã, iar scopul ei, ca al oricãrei alte jertfe sã fie consumarea ei, adicã împãrtãºirea de Hristos ºi realizarea comuniunii depline cu El.167 $! $" $# $$ 

%$Al. Schmemann, Din apã…, p. 165 Sf. Ioan Hrisostom, apud F. Botezan, Sfânta…, p. 77 Ioan Paul al 2-lea, Planul…, p. 73 D. Stãniloae, apud I. Tulcan, Unitatea…, p. 59 E. Braniºte, Participarea…, p. 99

61

Ioan Vasiu

IV. 2. Pregãtirea pentru împãrtãºire în cadrul Sfintei Liturghii Sigur cã rugãciunile ce alcãtuiesc canonul de pregãtire pentru împãrtãºire în conþinutul lor sunt frumoase, duhovniceºti ºi folositoare, însã unicul fapt care scade din importanþa lor este cã nu sunt parte din Sfânta Liturghie.168 Pregãtirea pentru împãrtãºire nu se face doar personal, în propria camerã, ci se realizeazã mai ales împreunã cu celelalte mãdulare ale Bisericii, prin participarea la laudele Bisericii, aºa cum am arãtat, dar mai ales prin participarea activã la Sfânta Liturghie. „Întreaga rânduialã a Liturghiei este o pregãtire ºi un urcuº continuu spre unirea euharisticã cu Hristos.”169 Liturghia nu dã nici un indiciu de participare a douã categorii de credincioºi, unii care se împãrtãºesc, iar alþii nu. Prin formularea „Uºile, uºile!...” se înþelegea în Biserica primarã cã nu rãmânea în sinaxa euharisticã decât cei care se puteau împãrtãºii. Pregãtirea în Liturghie nu se face la numãrul singular ci la plural, pregãtirea este a tuturora pentru cã toþi cei care au rãmas finalizeazã Jertfa prin consumarea ei, toþi se împãrtãºesc de Hristos.170 „Nu poate fi nici o îndoialã cã, în duhovnicia creºtinismului primar, factorul obºtesc îl depãºeºte pe cel personal, iar cel personal nu este posibil fãrã cel obºtesc.”171 Al. Schmemann, Euharistia..., p. 289 F. Botezan, Sfânta..., p. 77 % Al. Schmemann, Euharistia..., p. 291 % Ibidem, p. 300 $& $'

62

Sfânta Euharistie

Prin cele douã rugãciuni pentru credincioºi se recunoaºte vinovãþia . I se cere lui Dumnezeu sã o preschimbe în nevinovãþie pentru a putea aduce jertfa de laudã înaintea Jertfelnicului. Curãþirea pãcatelor este cerutã de preoþii slujitori, pentru ale lor ºi ale poporului „ale noastre ºi pentru cele din neºtiinþã ale poporului”172. Rugãciunile descoperã felul în care trebuie sã se afle credincioºii în momentul Liturghiei, felul în care trebuie sã conslujeascã cu preoþii liturghisitori, ºi anume „cu fricã, cu dragoste ºi întru nevinovãþie”.173 „Slujirea lor culmineazã în împãrtãºirea cu Sfintele Taine care le deschid calea spre Împãrãþia lui Dumnezeu.”174 Pregãtirea în Liturghie se continuã prin rugãciunea din timpul cântãrii Heruvimice. Este o rugãciune adresatã lui Hristos, a preotului pentru sine . Deºi verbele de adresare sunt la singular (te rog, îmi curãþeºte, mã învredniceºte) totuºi rugãciunea este a comunitãþii, a Bisericii. În rugãciunea preotului se încorporeazã toatã comunitatea credincioºilor, prin preot credincioºii înainteazã spre Sfântul Jertfelnic, prin preot Hristos Se dã pe Sine mãdularelor Trupului Sãu, Biserica. Rugãciunea debuteazã cu afirmarea neputinþei oricãrei fãpturi de a se apropia ca sã slujeascã.175 Slujirea este un act Sfânt, de aceea nimeni nu este vrednic a se apropia, „dar totuºi”, cuvinte Liturghier…, p. 210 Ibidem, p. 147 %" F. Botezan, Sfânta..., p. 259 %# Ibidem, p. 261 %

%!

63

Ioan Vasiu

pline de speranþã, de nãdejde, preoþia lui Hristos este cea pe care se bazeazã ºi preoþia din bisericã a clericilor ºi a laicilor. Curãþia se care prin rugãciune era asociatã în biserica primarã cu spãlarea mâinilor. Acum, rugãciunea spãlãrii mâinilor este la începutul rânduielii proscomidiei iar atunci era dupã imnul heruvicului176, prin care se mãrturiseºte lepãdarea din inimã a toatã patima ºi necurãþia.177 „Pregãtirea pentru împãrtãºire se încheie în unitate obºteascã ºi particularã cu rugãciunea domneascã, datã nouã de Însuºi Hristos”178 „ºi ne lasã nouã datoriile noastre precum ºi noi iertãm datornicilor noºtri”. Rugãciunile continuã ºi dupã împãrtãºire, rugãciuni de mulþumire ºi de cerere a Euharistiei, de împãrtãºire din nou „în ziua cea neînseratã a Împãrãþiei Sale”.179 IV. 3. Împãrtãºirea. Scopul ultim al Liturghie Rugãciunea domneascã Tatãl nostru, pe care Domnul Iisus a descoperit-o ucenicilor Sãi, este una euharisticã. Hristos s-ar fi contrazis pe Sine dacã i-ar fi învãþat pe ucenicii Sãi sã cearã de la Dumnezeu pâinea comunã dupã ce le-a spus sã nu se îngrijeascã de ce vor mânca. Omul trebuie sã ajungã la independenþa faþã de cele trecãtoare, de lume, ºi sã se încredinþeze lui Dumnezeu. În contextul Sfintei Liturghii Sf. Gherman al Constantinopolului, Tâlcuirea..., p. 92 Ep. Vasile, Cuvântãri..., p. 176 %& Al. Schmemann, Euharistia...., p. 301 %' Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtire..., p. 130 %$ %%

64

Sfânta Euharistie

rugãciunea domneascã este o cerere a pâinii euharistice. „Pâinea cea obiºnuitã nu este spre fiinþã. Dar pâinea aceasta sfântã este spre fiinþã. Cuvântul spre fiinþã însemnã ce este rânduit spre fiinþarea sufletului. Aceastã pâine nu intrã în pântece, nici nu se aruncã afarã, ci se rãspândeºte în toatã fiinþa ta spre folosul sufletului ºi al trupului.”180 Aceastã Pâine Sfântã se cere ºi se dã ca dar. Euharistia este „cununa dãrniciei faþã de pãcãtosul care se întoarce la Dumnezeu”181, este supremul dar pe care ni-l face Dumnezeu, pe Sine, pentru a fi moºtenitori ai Împãrãþiei Lui. Actul împãrtãºirii reprezintã în cadrul Liturghie, momentul final, încheierea normalã ºi desãvârºirea jertfei.182 Finalitatea Liturghiei este împãrtãºirea cu Sfintele Taine. Acestea nu sunt pentru a fi adorate ci ca sã fie consumate.În Biserica Romano-catolicã este instituitã sãrbãtoarea adorãrii Trupului, a Sfintei Ostii.; existã chiar un relicvar special numit Hostensorium în care se pãstreazã permanent o Ostie pentru adoratã. Hristos nu este arãtat în Sfintele daruri. El este arãtat în icoane, iar în Liturghie este gustat.183 „Euharistia este în esenþã masã la care sã ia parte numai pentru a mânca ºi a bea.”184 Fericitul Augustin, apud F. Botezan, Sfânta…, p. 317 Sf. Teofan Zãvorâtul, Calea..., p. 167 & P. Vintilescu, Împãrtãºirea la Sfânta Liturghie privitã sub aspectul spiritualitãþii creºtine, BOR, nr. 9-10 (1963), p. 965 &! J. Mayendorff, Teologia..., p. 272 &" Ibidem, p. 272 & &

65

Ioan Vasiu

Sfârºitul rugãciunii înãlþãrii Sfântului Agneþ se încheie cu afirmarea scopului ultim al Liturghiei: „ªi ne învredniceºte pe noi, prin mâna ta cea puternicã, a ni se da nouã Preacuratul Tãu Trup ºi Scumpul tãu Sânge , ºi prin noi la tot poporul.”185 Clericii slujitori se roagã Mântuitorului sã fie mai întâi sã fie învredniciþi sã primeascã Sfintele pentru ca mai apoi, prin ei, sã fie împãrtãºiþi ºi credincioºii, toþi membrii Bisericii care nu au impedimente sã primeascã Sfintele Taine. Luând parte la sfânta Liturghie se petrece împreunã cu Hristos, se ascultã glasul lui, se stã aproape de El, iar la urmã cei pregãtiþi se împãrtãºesc de El.186 Primii creºtini se împãrtãºeau de Hristos pentru a-L urma, pe când astãzi Hristos nu mai este singurul motiv al împãrtãºirii, ci se cautã spor în viaþã, în credinþã, în înþelegerea cea duhovniceascã, se cautã sãnãtatea sufletului ºi a trupului, se doreºte iluminarea, cu alte cuvinte se urmãresc foloasele împãrtãºirii ºi nu simpla unire cu Hristos.187 Prin euharistie creºtinul comunicã real cu Hristos, „Acesta se amestecã ºi se frãmântã pe Sine cu noi”188, lucreazã în noi, ne face asemenea Lui, devenind fãpturi noi, oameni înnoiþi. Iar cel ce dupã primirea Sfintei împãrtãºanii sãvârºeºte rãul, acela se desparte iar de Hristos, asemenea unei crengi care se rupe de pomul ei. „Prin împãrtãºire omul s-a altoit pe Hristos”189, &# &$ &% && &'

Liturghier…, p. 172 E. Braniºte, Însemnãtatea…, p. 34 Al. Schmemann, Jurnalul…, p. 83 Sf. Ioan Hrisostom, Puþul…, p. 492 Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea..., p. 130

66

Sfânta Euharistie

iar prin faptele sale rele cade iar din comuniunea cu El. Dea aceea, continuarea fireascã a Sfintei Liturghii sunt milosteniile, mesele frãþeºti ºi alte lucruri plãcute lui Dumnezeu.190 Viaþa de dupã liturghie trebuie sã fie o Liturghie continuã, o liturghie dupã Liturghie. IV. 4. Împãrtãºirea. Învierea omului Locul sãvârºirii Sfintei Jertfe este situat în mijlocul pãmântului. Baldachinul deasupra Sfinte Mese simbolizeazã acest fapt. Cerul se apleacã deasupra locului unde va sã se aºeze Hristos.191 Sfânta Masã este mormântul în care a fost aºezat Hristos, mormântul gol, izvorul învierii noastre. „Gestul frângerii pâinii sãvârºit de Mântuitorul Hristos ºi practicat apoi de Biserica primarã aparþine contextului cultural ºi religios iudaic. Noutatea creºtinismului constã în faptul cã în acest rit el vede exprimatã prezenþa eshatologicã care s-a realizat prin învierea lui Iisus din morþi.”192 Pâinea ºi Vinul, pentru simþurile noastre, rãmân pâine ºi vin193, dar din moment ce lucrarea Duhului este invocatã asupra lor, Acesta le aratã Însuºi Trupul ºi Sângele mântuitorului Iisus mort ºi înviat.194 Dupã cum pâinea prin mâncare iar vinul ºi apa prin bãuturã Sf. Ioan Hrisostom, Puþul..., p. 489 Sf. Gherman al Constantinopolului, Tâlcuirea..., p. 88-89 ' Preda Constantin, Credinþa..., p. 125 '! W. Guetee, Catehism..., p. 56 '" Ioan Goje, Sf. Irineu, apãrãtor al învãþãturii creºtine, Ed. Renaºterea,Cluj, 2002, p. 293 ' '

67

Ioan Vasiu

se prefac pe cale naturalã în trupul ºi sângele aceluia care le mãnâncã ºi bea, tot astfel ºi pâinea ºi vinul ºi apa, prin invocarea ºi pogorârea Duhului Sfânt asupra lor se prefac în Trupul ºi Sângele lui Hristos.195 „Hristos este prezent trupul pe care l-a luat din Fecioara Maria, cu care a murit pe cruce, a înviat, S-a înãlþat la ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui. El este prezent cu Trupul ºi Sângele Sãu sub chipul pâinii ºi al vinului care se sfinþesc ºi se prefac în timpul Sfintei Liturghii.”196 Expresia „dupã zilele azimelor”, întâlnitã în Faptele Apostolilor (Fapte 20, 6), subliniazã contextul pascal al Frângerii Pâinii, pentru a arãta cã Domnul înviat este prezent în Euharistie pentru a da viaþã a lor sãi.197 Imaginea frângerii Agneþului în patru pãrþi, dã imaginea morþii lui Hristos. „Împãrtãºire noastrã cu Sfânta Cuminecãturã închipuie învierea Lui în noi ºi concomitent cu aceasta, învierea noastrã.”198 Împãrtãºirea simbolizeazã ºi este învierea noastrã. Prin împãrtãºirea cu Hristos El pãtrunde în om ca într-un mormânt, ca sã-l facã pe acesta sã învieze împreunã cu El.199 Împãrtãºindu-se de Hristos creºtinul are viaþã în el dupã cuvântul Domnului care zice c㠄de va mânca cineva Trupul Meu ºi va bea Sângele Meu, acela va avea viaþã în sine ºi la judecatã nu va veni ci se va muta Sf. Ioan Damaschin, apud Ep. Vasile, Cuvâtãri..., p. 208 D. Stãniloae apud I. Tulcan, Unitatea Bisericii ºi temeiurile ei dogmatice în teologia ortodoxã ºi evanghelic-luteranã mai nouã, Ed. Multimedia, Arad, 1999, p. 59 '% C. Preda, Frângerea pâinii..., p. 119 '& I. Iovan, Sfânta..., p. 39 '' Ep. Vasile, Cuvâtãri..., p. 261 '# '$

68

Sfânta Euharistie

din moarte la viaþã”. Împãrtãºirea de Sfintele Taine înviazã pe om la o nouã viaþã, la viaþa trãitã în Hristos, la viaþa cea dintru Împãrãþia lui Dumnezeu.

69

Ioan Vasiu

V.ÎMPÃRTêIREAÎNAFARALITURGHIEI V. 1. Practici liturgice Împãrtãºirea cu Sfintele Taine este punctul culminant al Sfintei Liturghii, actul final firesc al Jertfei Euharistice, prin care credincioºii se unesc in mod tainic dar real cu Însuºi Trupul ºi Sângele lui Hristos. Împãrtãºirea de Hristos este act specific Liturghiei, act ce nu se mai întâlneºte la nici o altã slujbã a Bisericii. De aceea, a vorbi despre împãrtãºirea în afara Liturghiei este poate un nonsens, dar este un fapt real ce se petrece în Bisericã. Cazurile de împãrtãºire în afara Liturghiei sunt dezlegãri, excepþii de la regula comunã de împãrtãºire. În perioada de persecuþie, dupã terminarea Jertfei Euharistice, creºtinii îºi luau acasã o parte din Sfânta Euharistie ºi se împãrtãºeau din a , acolo, în afara Liturghiei, în alte zile decât duminica (atunci când avea loc sinaxa euharisticã), dar mai ales atunci când se simþeau în iminenþa morþii lor prin persecuþie. „Faptul cã erau nevoiþi, în lipsa preotului sau a Liturghiei, sã-ºi ia cu mâinile lor împãrtãºania, este de prisos sã spunem cã nu constituie nici o greºealã.”200  M. Florin Cricoveanu, Idei dogmatice în epistolele Sfântului Vasile cel Mare, Alexandria, 2004, p. 158

70

Sfânta Euharistie

O altã categorie de credincioºi care pãstrau Euharistia la ei erau ermiþii, cei care s-au retras în pustie ºi care coborau în cetate la Liturghie rar.201 Epistola a 93-a Sfântului Vasile cel Mare aratã despre practicile mai sus amintite de împãrtãºire în afara spaþiului ºi a timpului Liturghiei. Altã excepþie de la regula de împãrtãºire o reprezintã bolnavii ºi cei din închisori. În bisericã se pãstreazã cu veneraþie în chivot Sfânta Euharistie pentru a fi datã, în caz de nevoie, celor grav bolnavi. Agneþul pentru aceastã Euharistie este mai înainte sfinþit în joia mare a Sãptãmânii Pãtimirilor, dupã care este uscat a treia zi de Paºti. Se aratã credinþa împãrtãºirii cu Hristos Cel Mort ºi Înviat.202 În aceste momente se înþeleg profund cuvintele „merinde spre viaþa de veci.” În aceste momente bolnavul crede cã Îl va cunoaºte pe Hristos deplin în Împãrãþia Lui ºi cã Hristos îl va recunoaºte, sau mai bine zis Se va recunoaºte pe Sine în cel pe care îl primeºte în Împãrãþia Sa. În cadrul Sfintei Liturghii se cere „sfârºit creºtinesc vieþii...” ºi „rãspuns bun”. Rãspunsul bun nu este o dibãcie avocãþeascã, ci rãspunsul unei vieþi trãite în pocãinþã, cu recunoaºterea pãcãtoºiei proprii.”203 În cazuri cu totul excepþionale ºi diaconii pot, cu învoirea preotului, sã ducã Euharistia acasã la cel grav bolnav care este în pragul morþii.204 Al. Schmemann, Intoducere..., p. 202 C. Necula, Provocãrile strãzii, Ed. Agnos, Sibiu, 2006, p. 79 ! F. Botezan, Sfânta..., p. 312 " Mitropolit Irineu Mihãlcesu, Dogmele..., p. 88  

71

Ioan Vasiu

V. 2. Practici neliturgice Existã din pãcate ºi practici necanonice ºi neliturgice. Împãrtãºirea ar trebui administratã numai în cadrul ei firesc, la Liturghie.205 Cu toate cã nu intrã în nici o categorie a excepþiilor mai sus amintite, sunt preoþi care împãrtãºesc în afara Liturghiei. Din cauza comoditãþii, a neînþelegerii liturghiei, a lipsei de evlavie, unii credincioºi care nu vor sã stea la Liturghie cer sã fie împãrtãºiþi în afara Liturghiei, înainte de utrenie, în grabã, dupã ce s-au ºi spovedit formal în grabã. Intervine ºi comoditatea preoþilor ºi lipsa de catehizare cu referire la importanþa unei spovedanii ºi împãrtãºirii bine fãcute. Aceste practici nu pot fi permise în Bisericã; deformeazã înþelegerea Sfintei Liturghii ºi anuleazã pregãtirea credincioºilor înainte de împãrtãºire. V. 3. SUROGATE EUHARISTICE. Pâinea ºi vinul ce în popor se numeºte paºti Denumirea de Paºti este sinonimã cu Sfânta Euharistie. Hristos este Paºtile nostru. Stihirile de la stihoavna slujbei Învierii mãrturisesc acest lucru: „O, Paºtile cele mari ºi preasfinþite, Hristoase”206. El este cel care trece pe om „de la moarte la viaþã ºi de pe pãmânt la cer.”207 În practica liturgicã românã înþelesul de paºti s-a schimbat de la acela al Euharistiei la cel al pâinii ºi E. Braniºte, Participarea..., p. 100 Peticostar, Troparul al 3-lea, peasna a 9-a, p. 12 % Idem, tropar 1, pesna 1-a, p. 7 # $

72

Sfânta Euharistie

vinului binecuvântate în noaptea pascalã iar în unele locuri în joia mare a Pãtimirilor. Primul canon care menþioneazã de pâinea ºi vinul ce în popor se numesc paºti s-a dat la sinodul mitropolitului Sava Brancovici în 1675, la Alba-Iulia. Canonul obligã preotul la împãrþirea paºtilor: „Care popã va da pastile, sã le poarte mirenii pre afarã, de nu le va da cu mâna lui, sã I se ia popia.”208 Aceastã inovaþie liturgicã a apãrut probabil în Transilvania în timpul pãstoririi mitropolitului Simeon ªtefan (ales ca mitropolit în februarie1643). În procesul calvinizãrii ortododocºilor români din Transilvania, Gheorghe Rakoczy I impune 15 puncte umilitoare, prin decretul din 10 octombrie 1643, printre care unul era legat de Sfânta Euharistie: „În locul Sfintei Împãrtãºanii sã se foloseascã pâine ºi vin nesfinþite”209. În scrierile mitropolitului Neofit Kavsokalivitul se întâlnesc mãrturii despre practicarea împãrtãºirii de pâinea ºi vinulce în popor se numeºte paºti „cei mai mlþi din norod nici ar fi ºtiind ce este Sfânta Priciaºtenie (Împãrtãºanie), ci numai la ziua Paºtilor ar fi mergând la bisericã ºi nu doar ca sã asculte slujba ci numai ca sã ia pâine ºi vin, paxipan, ce se numeºte de voi paºti”.210 Ioan Lupaº, Studii istorice, vol. V, Tipografia Cartea Româneascã, Sibiu, 1946, p. 85. Vezi ºi Marina Lupaº, Mitropolitul Sava Brancovici, Tipografia Cartea Româneascã. ' Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, EIBMBOR, Bucureºti 1992, p. 86  Mitropolit Neofit Kavsokalvitul, apud Ioan Icã jr., Intoducere la Împãrtãºirea...., p. 7 &

73

Ioan Vasiu

Se observã înþelegerea greºitã a acestor elemente. Erau înþelese ca antidoron, în loc de Taine, pentru unii fiind chiar echivalente cu Euharistia. Împãrtãºirea euharisticã era neglijatã ºi înlocuitã de paºti. Mitropolitul Neofit îndeamnã pe cei care nu se pregãtesc pentru împãrtãºirea de Hristos sã procedeze ca þãranii români „de aceea ar fi mai potrivit pentru ei sã se împãrtãºeascã din ceea ce þãrani daci (români) se împãrtãºesc o datã pe an numind ei acel lucru paºte, cãci tãind în ziua Paºtilor pe o tãviþã pâine obiºnuitã muiatã în vin, se împãrtãºesc din acel lucru în chip de cuminecãturã, numindu-l paºte.”211 Trebuie subliniat faptul c㠄acest Paºte nu este în nici un caz un fel de împãrtãºanie, nu o poate suplinii niciodatã, iar luarea ei în noaptea Învierii nu ne scuteºte de obligaþia spovedirii ºi împãrtãºirii cu ocazia Învierii.”212 Ar fi bine ca preoþii sã înveþe pe credincioºi prin omilii ºi cateheze diferenþa majorã dintre adevãratele paºti, Sfânta Euharistie, ºi pâinea ºi vinul binecuvântate ce în popor se numesc paºti. Ar fi bine sã se îndemne la Împãrtãºirea de Hristos în noaptea pascalã, dupã ce în prealabil s-au pregãtit pentru primirea Lui. Idem, „Despre faptul cã credincioºii trebuie sã se cuminece încontinuu cu dumnezeieºtile Taine ºi împotriva celor care din pretinsã evlavie întorc spetele împãrtãºirii Tainelor la Dumnezeiasca Liturghie“, în Împãrtãºirea...., p. 118  Nic.Necula, „Ce practici ºi obiceiuri necanonice ºi neliturgice întâlnim cu ocazia sãrbãtoririi Paºtelui?“, în Vestitorul Ortodoxiei, nr. 398-399 (2007), p. 15 

74

Sfânta Euharistie

75

Ioan Vasiu

Editura Agnos – Sibiu str. ªoimului, nr. 14, sc. E, et. 1, ap. 58 tel. 0745 / 679038; 0766 / 530777 550311 – Sibiu www.agnos.ro e-mail: [email protected] 76